Facultatea de Matematică

Anul I, Aritmetică

Curs 3
Mulţimi de numere

1 Mulţimea numerelor ı̂ntregi

Fie N mulţimea numerelor naturale. Pe mulţimea N × N definim relaţia ” ∼ ” prin
(m, n) ∼ (p, q) dacă m + q = n + p.

Exerciţiul 1. Să se demonstreze că ” ∼ ” este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea N×N.

Clasa de echivalenţă corespunzătoare perechii (m, n) se notează

(m, n) = {(p, q) ∈ N × N | (m, n) ∼ (p, q)}

şi se numeşte număr ı̂ntreg. Mulţimea claselor de echivalenţă se numeşte mulţimea nu-
merelor ı̂ntregi şi se notează cu Z. Avem deci

Z = (N × N)/ ∼ .

1.1 Adunarea numerelor ı̂ntregi

Pe mulţimea numerelor ı̂ntregi se defineşte operaţia binară

+:Z×Z→Z

astfel: pentru două numere ı̂ntregi (m, n) şi (p, q) suma lor este dată de:

(m, n) + (p, q) := (m + p, n + q).

Trebuie demonstrat mai ı̂ntâi că această operaţie nu depinde de reprezentanţii cu ajutorul
cărora a fost definită. Fie (m0 , n0 ) ∼ (m, n) şi (p0 , q 0 ) ∼ (p, q) ceea ce ı̂nseamnă că m0 +
n = n0 + m şi p0 + q = q 0 + p. Adunând membru cu membru aceste egalităţi obţinem
m + p + n0 + q 0 = m0 + p0 + n + q şi deci (m + p, n + q) ∼ (m0 + p0 , n0 + q 0 ).

Exerciţiul 2. Să se demonstreze următoarele proprietăţi ale adunării numerelor ı̂ntregi:

1. asociativitatea: x + (y + z) = (x + y) + z, oricare ar fi x, y, z ∈ Z;

2. comutativitatea: x + y = y + x, oricare ar fi x, y ∈ Z;

1
 3. element neutru: elementul (0, 0) = {(n, n) | n ∈ N} are proprietatea (0, 0)+(m, n) =
(m, n), oricare ar fi (m, n) ∈ Z;

4. element simetrizabil : oricare ar fi (m, n) ∈ Z, există (n, m) ∈ Z astfel ı̂ncât (m, n) +

(n, m) = (0, 0). Vom folosi notaţia −(m, n) := (n, m).

Aceste proprietăţi exprimă faptul că (Z, +) este un grup abelian.

1.2 Înmulţirea numerelor ı̂ntregi

Pe mulţimea numerelor ı̂ntregi se defineşte operaţia binară

· : Z×Z→Z
(m, n) · (p, q) := (mp + nq, mq + np).

La fel ca ı̂n cazul operaţiei de adunare se demonstrează că operaţia de ı̂nmulţire este bine
definită (nu depinde de reprezentanţi).
Proprietăţi ale operaţiei de ı̂nmulţire:

1. asociativitatea: x · (y · z) = (x · y) · z, oricare ar fi x, y, z ∈ Z;

2. comutativitatea: x · y = y · x, oricare ar fi x, y ∈ Z;

3. element neutru: elementul (1, 0) = {(n + 1, n) | n ∈ N} are proprietatea (1, 0) ·

(m, n) = (m, n), oricare ar fi (m, n) ∈ Z;

4. ı̂nmulţirea este distributivă la dreapta şi la stânga faţă de adunare: x · (y + z) =

x · y + x · z şi (x + y) · z = x · z + y · z, oricare ar fi x, y, z ∈ Z;

5. fără divizori ai lui zero:

(m, n) · (p, q) = (0, 0) → (m, n) = (0, 0) sau (p, q) = (0, 0).

Observaţia 1. Aceste proprietăţi exprimă faptul că (Z; +, ·) este un domeniu de integri-
tate.

Dintre proprietăţile enunţate anterior o vom demonstra pe ultima: fie (m, n), (p, q) ∈ Z
astfel ı̂ncât (m, n) · (p, q) = (0, 0). Conform Principiului Trihotomiei avem una şi numai
una din următoarele situaţii: m = n, m < n sau n < m. Vom demonstra că oricare
din ultimele două posibilităţi implică p = q. Să presupunem m < n, există atunci
u ∈ N∗ astfel ı̂ncât m + u = n, ceea ce ı̂nseamnă că (m, n) = (0, u). Obţinem atunci
(0, u) · (p, q) = (0, 0) ceea ce este echivalent cu (uq, up) = (0, 0). În consecinţă up = uq.
Deoarece u 6= 0 obţinem p = q. Cazul n < m se analizează asemănător.

2
1.3 Relaţia de ordine pe Z
Definiţia 1. Fie (m, n) şi (p, q) două numere ı̂ntregi. Vom spune că (m, n) este mai mic
sau egal (mai mic strict) decât (p, q) şi scriem (m, n) ≤ (<)(p, q) dacă m + q ≤ (<)n + p.

(Trebuie demontrat că relaţia ” ≤ ” (” < ”) nu depinde de reprezentanţi.)

Proprietăţi ale relaţiei de ordine:

1. (m, n) ≤ (0, 0) ⇔ m ≤ n ⇔ ∃u ∈ N, m + u = n ⇔ (m, n) = (0, u) ≤ (0, 0);

2. (m, n) ≥ (0, 0) ⇔ m ≥ n ⇔ ∃v ∈ N, n + v = m ⇔ (m, n) = (v, 0) ≥ (0, 0);

3. ” ≤ ” este o relaţie de ordine totală (este reflexivă, antinsimetrică, tranzitivă şi

totală); faţă de relaţia de ordine pe N pierdem buna ordonare;

4. este compatibilă cu operaţia de adunare: oricare ar fi x, y, z ∈ Z avem x ≤ y ⇔

x + z ≤ y + z, x ≤ y, x0 ≤ y 0 ⇒ x + x0 ≤ y + y 0 ;

5. este compatibilă cu operaţia de ı̂nmulţire: oricare ar fi x, y, z ∈ Z atunci:

• dacă z > (0, 0) avem x < y ⇔ x · z < y · z;

• dacă z < (0, 0) avem x < y ⇔ x · z > y · z.

Vom demonstra ultima proprietate. Fie x = (m, n), y = (p, q) şi z = (r, s). Dacă
z = (r, s) < (0, 0) atunci r < s, deci există u ∈ N∗ astfel ı̂ncât r + u = s. Putem scrie
z = (0, u). Următorul şir de echivalenţe demonstrează proprietatea dorită.

x < y ⇔ m + q < n + p ⇔ mu + qu < nu + pu ⇔ (nu; mu) > (qu, pu) ⇔ x · z > y · z.

Teorema 1 (Principiul trihotomiei pentru numere ı̂ntregi). Pentru oricare două numere
ı̂ntregi x şi y una şi numai una din următoarele relaţii este adevărată: x < y, x = y sau
y < x.

Teorema 2 (Teorema de scufundare a mulţimii numerelor naturale ı̂n mulţimea nume-

relor ı̂ntregi). Funcţia ϕ : N → Z, definită prin ϕ(n) = (n, 0) are următoarele proprietăţi:

1. ϕ este injectivă;

2. ϕ este aditivă (compatibilă cu operaţiile corespunzătoare de adunare):

ϕ(m + n) = ϕ(m) + ϕ(n), ∀m, n ∈ N;

3. ϕ este multiplicativă (compatibilă cu operaţiile corespunzătoare de ı̂nmulţire):

ϕ(m · n) = ϕ(m) · ϕ(n), ∀m, n ∈ N;

3
 4. ϕ este monotonă (compatibilă cu relaţiile corespunzătoare de ordine):

m ≤ n ⇔ ϕ(m) ≤ ϕ(n).

Deoarece ϕ : N → ϕ(N) este o bijecţie, ı̂n continuare, vom identifica N cu ϕ(N)

(spunem că am scufundat mulţimea numerelor naturale ı̂n mulţimea numerelor ı̂ntregi).
Aceasta ı̂nseamnă că vom identifica numărul natural n cu numărul ı̂ntreg (n, 0) ≥ 0 =
(0, 0). Deoarece simetricul la adunare (opusul) numărului ı̂ntreg (m, n) este −(m, n) =
(n, m), identificarea n = (n, 0) ne permite să identificăm de aseme- nea −n := −(n, 0) =
(0, n) ≤ 0.
Pe baza acestor identificări vom putea descrie elementele mulţimii numerelor ı̂ntregi
astfel:
Z = {. . . , −4, −3, −2, −1, 0, 1, 2, 3, 4, . . . , }.
Funcţia modul. Definim | · | : Z → N prin

n, daca n ≥ 0
|n| = .
−n , daca n < 0
Următoarele proprietăţi ale funcţiei modul sunt imediate:

|m · n| = |m| · |n| , |m + n| ≤ |m| + |n|,

oricare ar fi m, n ∈ Z.

2 Numere raţionale. Numere algebrice. Numere

transcendente
2.1 Numere raţionale
Pe mulţimea Z × Z∗ considerăm relaţia

(a, s) ∼ (b, t) ⇔ at − bs = 0. (1)

Propoziţia 3. Relaţia “∼” definită prin condiţia 1 este o relaţie de echivalenţă.

Demonstraţie. Exerciţiu.
Mulţimea claselor de echivalenţă se notează Q şi se numeşte mulţimea numere-
lor raţionale. Dacă (a, s) ∈ Z × Z∗ , atunci numărul raţional corespunzător (clasa de
echivalenţă a acestui element) se notează as .

Exerciţiul 3. (i) Arătaţi că dacă (0, s) ∼ (a, s0 ) atunci a = 0. Numărul raţional cores-
punzător se notează cu 0.
(ii) Arătaţi că orice număr raţional diferit de 0 are un reprezentant m
n
cu n > 0.

4
 Pe mulţimea Q putem defini operaţiile:
a b at + bs
+:Q×Q→Q , + = (2)
s t st
a b ab
·:Q×Q→Q , · = (3)
s t st

Exerciţiul 4. Arătaţi că operaţiile definite prin egalităţile 2 şi 3 sunt bine definite (nu
depind de reprezentanţi).

Propoziţia 4. Mulţimea Q ı̂mpreună cu operaţiile definite prin egalităţile 2 şi 3 formează

un corp comutativ.

Definiţia 2. Fie mn
şi pq două numere raţionale, n, q > 0. Spunem că m
n
este mai mic
sau egal (mai mic strict) decât pq şi scriem m
n
≤ (<) pq dacă

m · q ≤ (<)n · p.

(Trebuie demontrat că relaţia ” ≤ ” (” < ”) nu depinde de reprezentanţi.)

Proprietăţi ale relaţiei de ordine:

1. ” ≤ ” este o relaţie de ordine totală (este reflexivă, antinsimetrică, tranzitivă şi

totală);

2. este compatibilă cu operaţia de adunare: oricare ar fi x, y, z ∈ Q avem x ≤ y ⇔

x + z ≤ y + z, x ≤ y, x0 ≤ y 0 ⇒ x + x0 ≤ y + y 0 ;

3. este compatibilă cu operaţia de ı̂nmulţire: oricare ar fi x, y, z ∈ Q atunci:

• dacă z > 0 avem x < y ⇔ x · z < y · z;

• dacă z < 0 avem x < y ⇔ x · z > y · z.

Teorema 5 (Principiul trihotomiei pentru numere raţionale). Pentru oricare două nu-
mere raţionale x şi y una şi numai una din următoarele relaţii este adevărată: x < y,
x = y sau y < x.

Teorema 6 (Teorema de scufundare a mulţimii numerelor ı̂ntregi ı̂n mulţimea numerelor

raţionale). Funcţia ϕ : Z → Q, definită prin ϕ(n) = n1 are următoarele proprietăţi:

1. ϕ este injectivă;

2. ϕ este aditivă (compatibilă cu operaţiile corespunzătoare de adunare):

ϕ(m + n) = ϕ(m) + ϕ(n), ∀m, n ∈ Z;

5
 3. ϕ este multiplicativă (compatibilă cu operaţiile corespunzătoare de ı̂nmulţire):

ϕ(m · n) = ϕ(m) · ϕ(n), ∀m, n ∈ Z;

4. ϕ este monotonă (compatibilă cu relaţiile corespunzătoare de ordine):

m ≤ n ⇔ ϕ(m) ≤ ϕ(n).

Deoarece ϕ : Z → ϕ(Z) este o bijecţie, putem identifica Z cu ϕ(Z) (spunem că

am scufundat mulţimea numerelor ı̂ntregi ı̂n mulţimea numerelor raţionale). Aceasta
ı̂nseamnă că putem identifica numărul ı̂ntreg n cu numărul raţional n1 .

2.2 Numere algebrice. Numere transcendente

Mulţimea numerelor raţionale poate fi la rândul său scufundată ı̂n mulţimi de numere
mai ample: mulţimea numerelor reale R, mulţimea numerelor complexe C. Acestea sunt
ı̂nzestrate cu două operaţii care prelungesc operaţiile de adunare şi ı̂nmulţire de pe Q. Nu
ne vom ocupa aici de studiul acestor mulţimi de numere.

Definiţia 3. (i) Numărul complex z se numeşte număr algebric dacă există n ∈ N∗ şi
a0 , a1 , . . . , an ∈ Q, an 6= 0 astfel ı̂ncât

an z n + · · · + a1 z + a0 = 0.

Notăm mulţimea numereelor algebrice cu Q.

(ii) Un număr complex a ∈ C \ Q se numeşte număr transcendent.

Observaţia 2. (i) Se poate arăta că suma (produsul) a două numere algebrice este număr
algebric.
(ii) Orice număr raţional r ∈ Q este număr algebric: el verifică relaţia din definiţie cu
n = 1, a1 = 1, a0 = r.
(iii) Nu există o relaţie de incluziune ı̂ntre mulţimile R şi Q.
√
Exerciţiul 5. (i) Demonstraţi că numărul 2 nu este un număr raţional.
(ii) Demonstraţi că numărul e nu este un număr raţional.