Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs . An universitar 2018-2019, sem.

II

Curs 04 Metodologia studiului grupurilor sociale

Cuprins:

y Etapele demersului ştiinţific

I. Debutul – generarea ideii de cercetare
II. Rafinarea ideii de cercetare
III. Aplicarea ideii de cercetare
IV. Analiza şi interpretarea rezultatelor
V. Prezentarea cercetării

y Filosofia cercetării grupurilor sociale restrânse

În domeniul lingvisticii sunt cunoscute două forme de estetică: „estetica lui ce” şi
„estetica lui cum” între care există diferenţe atât cantitative, cât şi calitative. Unii autori
se întreabă „oare ce să mai scriu?”, iar alţii – „oare cum să mai scriu?”
O hartă bună în mâinile unui explorator de cunoaştere ştiinţifică va contribui la
creşterea şanselor de izbândă în a concepe şi implementa o idee de cercetare. Să luăm în
considerare şi posibilitatea că prin intermediul metodei se poate pătrunde în labirintul
cercetării. Oricare ar fi sursa de inspiraţie, ideea sau / şi metoda, ne vom concentra
asupra înţelegerii, conceperii şi organizării unei investigaţii empirice. Comparativ cu
cercetările teoretice şi metodologice, cele empirice sunt mai numeroase şi mai accesibile.
Astfel, ne-am propus să prezentăm elementele esenţiale din cadrul metodei
ştiinţifice aplicate în domeniul psihologiei sociale, urmând să o adaptăm specificului
studiului empiric al grupurilor restrânse în următoarea etapă.

Etapele cercetării empirice în psihologia socială

Referindu-ne la o cercetare empirică, aceasta poate fi asemănată cu o poveste, un
film artistic sau o piesă de teatru; se începe cu un prolog şi se încheie cu un epilog. Chiar
dacă cercetările diferă în privinţa conţinutului, acestea respectă în mare măsură aceeaşi
structură. Standardul pe care ne bazăm este elaborat de către Asociaţia Americană de
Psihologie A.P.A.1, care a elaborat şi un manual de referinţă util atât în facilitarea
comprehensiunii articolelor ştiinţifice din domeniul psihologiei, cât şi scrierii acestora2.
Regizorul, care în cazul nostru este cercetătorul sau un grup de cercetători, fixează
primul moment în geneza cercetării - identificarea temei care suscită interes. Ultimul
moment se materializează printr-o comunicare ştiinţifică, un material publicat. Între
aceste două momente există numeroase elemente şi etape care sunt organizate logic şi
cronologic.

1
American Psychological Association – organizaţie ştiinţifică şi profesională din S.U.A., care
întruneşte numeroşi psihologi din variate domenii a psihologiei. Pentru mai multe detalii: www.apa.org
2
Publication Manual of the American Psychological Association, Sixth Edition, 2009, 272 pagini.

1
Onici Octavian - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs . An universitar 2018-2019, sem. II

I. Debutul – generarea ideii de cercetare

De unde apar ideile de cercetare şi cum acestea pot fi materializate? De multe ori,
prima întrebare îl împotmoleşte pe cercetătorul debutant, chiar dacă a făcut cunoştinţă cu
logistica desfăşurării unei cercetări. Pentru a înţelege geneza unei idei de cercetare
trebuie să ne întrebăm care sunt posibilele surse de inspiraţie.

Surse de inspiraţie
a) Analiza sinelui şi a experienţelor personale pot genera idei de cercetare.
Individul poate fi preocupat iniţial de constatarea şi apoi de încercarea de a explica
consistenţa comportamentală a sinelui care a fost provocată de anumiţi factori (stimuli).
El se întreabă dacă felul de a gândi, simţi şi comporta sunt caracteristice şi altor persoane
similare. b) Observarea celuilalt ar putea preocupa cercetătorul să investigheze şi
stabilească gradul de generalizare a comportamentelor constatate. Indiferent care este
sursa de inspiraţie ce îl inspiră şi provoacă pe cercetător, c) reflecţia asupra fenomenelor
este inevitabilă. Uneori, un cercetător poate combina prin excelenţă atât analiza
fenomenului care a suscitat atenţia cât şi observaţia participativă. Desigur, trebuie să
existe o astfel de posibilitate. În caz afirmativ, cercetătorul va fi preocupat să nu
influenţeze într-un fel mersul firesc al lucrurilor. O cercetare care îmbină elementele
expuse anterior a fost realizată de către Shalinsky din 1983. Există şi posibilitatea
aplicării metodei „dublul-ui orb” – un alt cercetător aplică procedeul în totalitate,
nefiindu-i cunoscute ipotezele de cercetare.
În prima etapă, generarea ideii de cercetare, se va purcede la delimitarea ariei
tematice generale, se va contura scopul şi obiectivele acelei cercetări care se situează,
deocamdată, la un grad de generalitate ridicat. Se va identifica cadrul teoretic cel mai
potrivit din domeniul ştiinţific de bază precum şi din cadrul disciplinelor conexe.
Conceptele-cheie vor fi definite, urmărindu-se identificarea sau elaborarea definiţiilor
operaţionale. Tot în această etapă sunt descoperite cercetările relevante din punct de
vedere teoretic, metodologic şi empiric pentru a constata care este nivelul cunoaşterii
actuale a fenomenului vizat. În linii generale, se conturează metodele de cercetare,
tehnicile şi procedeele care urmează a fi implementate.
De obicei, şi corect din punct de vedere metodologic, se elaborează şi aplică un
studiu preliminar. Acesta va permite să se constate dacă ideaţia este una reală. În cazul în
care fenomenul ţintit este un mit, o construcţie cognitivă subiectivă al cercetătorului care
nu are corespondent în realitate, se vor căuta noi idei de cercetare.
Studiile explorative urmăresc captarea unor date preliminare care vor reconfigura şi
rafina ideea şi strategia de cercetare. În această etapă, sunt utile metodele preponderent
calitative: convorbirea, observaţia, interviul sau chestionarul. Aplicarea întrebărilor de tip
deschis îşi vor aduce contribuţia referitor la colectarea informaţiilor de factură calitativă.
În prelucrarea acestor date se apelează de obicei la metoda analizei de conţinut
categorială / tematică. Nu este exclus ca în faza iniţială un singur studiu să fie insuficient,
ceea ce-l poate determina pe cercetător să aplice mai multe cercetări preliminare, care îl
vor ghida în definirea mai precisă şi mai specifică a problemei de cercetare.
În cazul în care, în urma documentării sau prelucrării datelor preliminare, gradul
de certitudine, claritate în privinţa ideii de cercetare creşte, şansa ca aceasta să fie
continuată de asemenea creşte.

2
Onici Octavian - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs . An universitar 2018-2019, sem. II

II. Rafinarea ideii de cercetare

Constatările teoretice, metodologice şi / sau empirice obţinute îl determină pe
cercetător să elaboreze un proiect de cercetare. În această etapă, sunt încorporate noile
lecturi şi reflecţiile personale. Cadrul teoretic este mai bine ancorat, obiectivele sunt mai
precise care sunt pe calea materializării sub forma unor ipoteze de cercetare. Se
aproximează numărul total de participanţi care să ia parte în cadrul studiului precum şi
criteriile de selecţie a lotului de subiecţi sau a eşantionului. Informaţiile de ordin
metodologic, fiind într-o formă mai avansată în această fază, oferă prilej pentru
conturarea ţintită a design-ului de cercetare; se vor lua decizii în privinţa instrumentelor /
materialelor de cercetare care pot fi construite sau adaptate. Dacă cercetarea presupune
organizarea în mai multe etape, se va construi un scenariu care va preciza respectarea
tuturor paşilor din punct de vedere logic şi cronologic. Suplimentar, se recomandă ca
cercetătorul să simuleze modalitatea concretă de prelucrare statistică a datelor.

III. Aplicarea ideii de cercetare

În această etapă are loc aplicarea propriu-zisă a cercetării, urmărindu-se
corectitudinea respectării condiţiilor prevăzute în raportul de cercetare. Este pusă în
aplicare procedeul sau etapele desfăşurării cercetării, urmărindu-se măsurarea corectă a
variabilelor independente şi dependente.

IV. Analiza şi interpretarea rezultatelor

Datele brute colectate în urma aplicării instrumentelor de cercetare vor fi
introduse într-o bază de date. Prelucrările statistice inferenţiale sunt precedate de
explorări statistice descriptive. Sunt analizate cu prioritate scorurile extreme obţinute,
care se abat foarte mult de la distribuţia obţinută (opţiunea box-plot din cadrul
programului SPSS3). Dacă cazurile sunt foarte puţine şi exagerate, subiecţii pot fi omişi
din cadrul studiului, răspunsurile lor datorându-se probabil unor factori externi greu de
dedus. Aceste excepţii pot servi ca punct de plecare pentru aplicarea metodei studiului de
caz. Dacă se constată un număr ridicat de scoruri extreme, fie cercetarea a fost
compromisă datorită impactului unor factori externi neprevăzuţi, fie se poate ajunge la
constatarea că ipotezele au fost formulate greşit!
În cadrul aplicării unui experiment cu măsurări repetate, în afară de etapa iniţială şi
finală, se vor capta date în fazele intermediare. Chiar dacă această strategie este mai
costisitoare şi presupune riscul de a pierde subiecţi din cadrul cercetării, aplicând-o se va
putea capta dinamica evolutivă a unităţilor de analiză urmărite. Înainte de a dezvălui
adevăratele scopuri ale cercetării (etapa denumită debriefing), cercetătorul verifică dacă
şi în ce măsură participanţii au intuit legătura dintre variabile (check of suspicion).
Cercetarea poate fi compromisă dacă subiecţii naivi îşi propun să confirme /
infirme ipotezele intuite înainte sau în timpul participării sau dacă comportamentele sunt
expresia unor factori motivaţionali care să fi declanşat manifestarea unor comportamente
dezirabile.

3
În cadrul programului informatic SPSS (Statistical Package for Social Sciences) graficul box-plot
permite printre altele afişarea cazurilor extreme (Lungu, 2001, p.49-51).

3
Onici Octavian - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs . An universitar 2018-2019, sem. II

În cazul în care suspiciunile nu au fundament, interpretarea statistică va demonstra

dacă ipotezele au fost confirmate total / parţial sau infirmate. Constatările urmează să fie
interpretate psihologic şi, în acest caz, cadrul teoretic construit anterior joacă un rol
esenţial. Se va stabili în ce măsură datele obţinute se înscriu în linia cercetărilor
anterioare, dacă acestea sunt contradictorii sau complementare.
După elaborarea concluziilor, cercetătorul anunţă limitele studiului pe care speră
să le depăşească într-o cercetare ulterioară. În mod firesc, sunt anunţate direcţiile pentru
continuarea cercetării – noi întrebări, noi obiective, noi provocări – ceea ce s-a obţinut
poate fi considerată o rampă de relansare a cercetării.

V. Prezentarea cercetării
O cercetare neîmpărtăşită comunităţii ştiinţifice sau publicului larg este asemenea
fructelor neculese la maturitate. Efortul depus merită a fi valorificat, iar în cazul nostru
aceasta echivalează cu o prezentare în cadrul unui eveniment ştiinţific (congres,
conferinţă, colocviu) sau / şi publicarea rezultatelor care să fie materializat printr-un
articol ştiinţific – raport de cercetare, articol teoretic, metodologic sau empiric. Toate
indicaţiile privind forma de prezentare a unei scrieri ştiinţifice din domeniul psihologiei
sunt recomandate în Manualul de Publicare A.P.A.
Există şi câteva excepţii. Uneori, în cadrul listei a surselor bibliografice se pot
identifica titluri ale unor lucrări pe care autorii le-au declarat ca fiind materiale
nepublicate. Acest fapt presupune existenţa unui manuscris care, din diferite motive, nu a
fost publicat (încă): este posibil ca datele obţinute în acea cercetare să fie considerate
insuficiente sau inconsistente, iar raţiunile – puţin fundamentate în acel moment dat.

Am prezentat pe scurt etapele cvasigenerale ale desfăşurării unei cercetări de

psihologie4 socială5, iar în continuare ne propunem să analizăm şi prezentăm elementele
din cadrul unei cercetări adaptate studiului grupurilor sociale restrânse.

Filosofia cercetării grupurilor sociale restrânse

O abordare multidimensională asupra grupurilor restrânse, elaborată de către
Burlingame, Fuhriman, Drescher (1984), invită oricare cercetător să răspundă la patru
întrebări esenţiale, în care se urmăreşte calitatea măsurării conceptelor psihologice:

y cine? – populaţia investigată din studiu care în domeniul psihologiei este

reprezentată de individ iar în cazul nostru ne referim la grupul social restrâns;
y ce? – fenomenele sau procesele psihosociale, care pot fi deduse analizând
variabilele independente şi dependente ale cercetării. După definirea conceptuală la nivel
abstract, se impune elaborarea definiţiilor operaţionale care vor servi drept bază pentru
etapa în care acestea vor fi măsurate;

4
pentru aprofundare recomandăm sursa bibliografică Havârneanu, 2000.
5
pentru aprofundare recomandăm sursa bibliografică Jordan, Zanna, 1999.

4
Onici Octavian - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs . An universitar 2018-2019, sem. II

y cum? – strategia de măsurare apelează la metode specifice domeniului de studiu;

sunt precizate modalităţile concrete de captare şi măsurare a fenomenelor şi proceselor
psihosociale;
y când? – nivelul de dezvoltare atins de entitatea socială care urmează a fi studiată.

Atunci când un capitol de metodologie este destinat metodelor de studiu a

grupurilor restrânse, postularea acestora a cunoscut în prima etapă reexaminarea,
selectarea şi adaptarea unor metode aplicate la nivelul de analiză individual din
psihologia socială (Keyton, 1994).
Studiul grupurilor restrânse ia în considerare modalităţile de analiză la nivel
individual, interpersonal şi de grup, deoarece cele trei entităţi sociale sunt omniprezente
în cadrul grupului restrâns. Conform lui Burlingame, Fuhriman, Drescher (1984)
populaţia investigată („cine?”) în cazul nostru poate fi constituită din următoarele
subunităţi de analiză posibile:
a. un membru al grupului;
b. liderul, formal şi / sau informal al grupului;
c. subgrupurile, formate din asocierea a doi membri (diade), trei membri (triade)
sau mai multe persoane. Liderul însuşi poate face parte dintr-un astfel de subgrup; adepţii
care susţin prioritar şi manifest normele propuse de către lider îi vor facilita menţinerea
sau întărirea status-ului în cadrul grupului;
d. grupul analizat ca un tot unitar.

Prin urmare, explicaţiile cognitive, afective şi motivaţionale invocate în cadrul

analizei unui comportament de grup (de exemplu, luarea deciziei colective, polarizarea
socială, gândirea de grup etc.) sunt indispensabil legate de analiza şi explicarea
comportamentelor fiecărui membru în parte, care pot sau nu implica interacţiunea
interpersonală (de exemplu, opinia, atitudinea sau decizia individuală, complezenţa
interpersonală etc.). Interpretarea unui fenomen colectiv nu se rezumă doar la suma
reacţiilor individuale, ci la toate elementele care vor fi sudate într-un tot unitar, asemenea
modalităţii şi principiilor avansate de gestalt-işti6.
Modelul multidimensional a lui Burlingame, Fuhriman, Drescher (1984) a fost
analizat într-o manieră critică de către Dies (1985), care a propus mai multe îmbunătăţiri.
Autorul a luat în considerare perspectivele cercetătorului şi a practicianului, activităţile
cărora sunt legate de grupul social restrâns.
La nivel global, a fost propusă o nouă dimensiune de analiză, prin introducerea
întrebării unde?, referindu-se la contextul social în care entitatea socială activează (Dies,
1985, p. 438).
La nivel specific, în cadrul dimensiunii cum? sunt propuse 6 categorii de măsurare
(p. 434-435) care, în esenţă, reprezintă subunităţile de analiză din cadrul dimensiunii ce?
Astfel, un cercetător ar trebui să conceapă strategii de măsurare specifice în funcţie
de posibilele subunităţi urmărite:
1. indicatori fizici – componentele nonverbale şi fiziologice ale comportamentului
manifestat;

6
Esenţa Şcolii Gestalt – „Întregul este mai mult decât suma părţilor componente”, la baza căreia
există mai multe legi dintre care amintim cele mai importante: legea asemănării, legea celei mai mici
distanţe, legea pregnanţei.

5
Onici Octavian - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs . An universitar 2018-2019, sem. II

2. stil verbal – modalitatea de comunicare a informaţiilor;

3. conţinut verbal – substanţa ideilor din cadrul conversaţiei;
4. comportamente deschise7 – atitudinile, gradul de implicare, empatia;
5. comportamente închise – cogniţii, afecte, motivaţii;
6. intervenţii terapeutice – intenţiile şi comportamentele liderului grupului.

O altă viziune de abordare a grupurilor restrânse a fost propusă de către McGrath şi

Altermatt (2001) viziune care urmăreşte strategic parcurgerea a trei etape generale:
a) obţinerea informaţiilor în privinţa interacţiunilor membrilor grupului (recording)
D b) transformarea datelor brute în date nete, din punct de vedere cantitativ şi calitativ
(coding) D c) procesarea datelor şi analiza acestora (analysis).
În mod analog, autorii propun cercetătorilor care sunt axaţi pe studiul grupurilor
sociale restrânse să reflecteze şi să răspundă la un set de patru întrebări, fiecare având
patru componente. Scopul interogaţiilor este să surprindă informaţii legate de entităţile
sociale analizate, natura şi calitatea sarcinii şi contextul temporal în care se desfăşoară
activitatea, conţinutul dimensiunilor fiind prezentate în Tabelul 1.

I. cine? – sursa activităţii: III. când? – caracteristicile temporale

 doar grupul  static
 actorul  multifazic
 actorul şi ţinta  secvenţele din cadrul unui act
 mai mulţi membri implicaţi într-o  timpul real
activitate

II. ce? – natura actului IV. cât de mult? – magnitudinea actului

 activitatea concret㠏 categorial – prezenţa / absenţa unei
 procesele implicate unităţi de analiză
 conţinutul  intensitatea / amplitudinea activităţii
 procesele şi conţinutul  calitatea dedusă în urma unor analize
cantitative
 durata / extensia temporală a activităţii

Tabel 1. Parametrii sistemului de codare a interacţiunii din cadrul grupului, conform lui
McGrath şi Altermatt (2001, p. 535).

Referitor la prima dimensiune, care vizează sursa ce iniţiază acţiunea, entitatea

socială analizată poate fi reprezentată de un individ sau grupul luat ca întreg.
Manifestarea comportamentală printr-o formă de comunicare (verbală sau nonverbală) şi
/ sau acţiunea concretă va fi măsurată în funcţie de unităţile de analiză, asemenea
principiilor dictate de metoda de analiză de conţinut categorială / tematică. Aceasta poate
avea forma deschisă, urmărind demersul inductiv, prin care unităţile de analiză vor fi

7
Conform autorului, termenul de „deschis” s-ar referi mai degrabă la „direct observabil”; de
exemplu, pentru ca empatia să poată fi captată este necesar ca aceasta să se manifeste prin intermediul unui
comportament empatic, ceea ce impune operaţionalizarea acestui concept.

6
Onici Octavian - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs . An universitar 2018-2019, sem. II

descoperite pe parcursul observării. În cadrul formei închise se aplică demersul deductiv,

adică unităţile de analiză sunt prestabilite sau mixte.
În cazul în care se înregistrează interacţiuni dintre membrii grupului, o întrebare
suplimentară poate fi luată în considerare – pe cine? – de fapt, se urmăreşte ţinta căreia i
se adresează sursa / actorul acţiunii.
A doua dimensiune se focalizează pe natura actului: activităţi, procese şi context. În
privinţa activităţii cercetătorul poate constata prezenţa versus absenţa acesteia; prin
procese se urmăreşte în ce măsură activităţile influenţează performanţa în realizarea
sarcinii, calitatea relaţiilor interpersonale şi funcţionarea grupului ca un tot unitar;
informaţiile legate de context contribuie la rafinarea înţelegerii particularităţii grupului,
mai ales atunci când acesta urmează a fi studiat în mediul său natural.
Dimensiunea a treia cadrează temporal activităţile grupului din două perspective: în
sens calendaristic (an, lună, zi, oră) şi din punct de vedere al etapei de dezvoltare în care
se află grupul în momentul investigaţiei. Atunci când cercetătorul intenţionează să aplice
metoda experimentală, acesta preferă să asiste la geneza unei norme sociale de grup şi să
urmărească evoluţia ei. De exemplu, în studiul conformismului de grup cercetătorul
preferă forma conformismului de mişcare, comparativ cu tipul de conformism de
congruenţă (Boncu, 2002, p. 125). Astfel, se va evita pe cât posibil posibilitatea influenţei
experienţelor anterioare ale membrilor, ceea ce reprezintă un potenţial de erori dificil de
identificat, eliminat sau controlat. Dacă însă grupul înregistrează un istoric al existenţei
sale, pentru o mai bună înţelegere a modalităţii de interacţiune actuală dintre membri din
momentul măsurării, este necesară o informare ante- / post-factum a specificului evoluţiei
acelui grup, cel puţin în privinţa etapelor imediat anterioare pe care grupul le-a traversat.
Ultima dimensiune investighează actul din punct de vedere calitativ. Fiind
înregistrată prezenţa unui fenomen sau proces de grup, pentru o măsurare mai rafinată, se
va stabili magnitudinea acestora. Trei parametri sunt propuşi spre examinare:
a) intensitatea – pe baza unor indicatori concreţi şi scale de măsurare, cel puţin de
tip ordinal, observatorul va aprecia magnitudinea manifestării actului comportamental;
b) calitatea – aici se are în vedere cât de bine a fost îndeplinită sarcina sau cât de
eficientă a fost acţiunea întreprinsă de către entitatea socială care a iniţiat acţiunea;
c) durata – se precizează cât timp a durat actul propriu-zis.

În urma analizei perspectivelor descrise anterior, propunem un model integrativ ce

configurează elementele esenţiale de cercetare din cadrul psihologiei grupurilor sociale.
Modelul „Labirintul cercetării unui grup social restrâns”, ilustrat în Figura 1, se axează pe
cinci puncte cardinale sau întrebări; răspunsurile pot fi obţinute examinând ramificaţiile,
subcomponentele având grad de specificitate din ce mai ridicat.

În momentul în care sunt stabilite scopul şi obiectivele cercetării, se vor formula

ipoteze de cercetare în caz ideal, ceea ce implică în mod indispensabil raportarea la
conceptele teoretice din literatura de specialitate (ce?).
Se va defini entitatea sau entităţile sociale vizate, în cazul de faţă ne referim la
unitatea de analiză reprezentată de grupul social restrâns ca un tot unitar şi, posibil,
elementele sale componente (individ, diadă, subgrup) (cine?).
Sunt necesare informaţii referitor la etapa de dezvoltare a grupului. Este posibil ca
grupul să fie abia constituit sau să fi traversat mai multe experienţe, în acest caz urmând

7
Onici Octavian - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs . An universitar 2018-2019, sem. II

să fie stabilit nivelul maturităţii pe care l-a atins. În plus, se va decide momentul de
aplicare a investigaţiei prin desemnarea intervalului de timp din punct de vedere
calendaristic (când?).

Obiective

Cadru
Ipoteze
Teoretic

Evolutiv
Individ Astronomic
Design

Grup
Metode
Sub-grup
Tehnici /
Instrumente
Laborator Mediu
artificial natural

Figura 1. Model multidimensional în studiul grupurilor sociale restrânse

Urmează etapa de proiectare a cercetării şi conturarea cadrului metodologic.

Cercetătorul va defini tipul de proiect pe care intenţionează să-l implementeze - proiect
de cercetare, proiect de intervenţie sau proiect de cercetare-intervenţie (Neculau, 2000) şi
tipul de design de cercetare, care poate fi pe de o parte transversal sau longitudinal sau,
pe de altă parte, de tip within sau / şi between.
În cazul în care se urmăreşte evoluţia doar a unui grup social, se va urmări
modificările survenite dintre starea iniţială, formarea grupului, şi starea finală, momentul

8
Onici Octavian - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
Psihologia grupurilor sociale. Suport de curs . An universitar 2018-2019, sem. II

cercetării, în urma unor factori controlaţi, de exemplu, manipularea variabilei

independente de către cercetător. Dacă cercetarea vizează un demers comparativ, se vor
stabili care sunt entităţile sociale care urmează a fi analizate – două grupuri de cercetare,
eventual, grupul căruia i s-a aplicat o intervenţie psihosocială şi un grup de control sau de
contrast. Măsurarea se va concretiza prin tehnici şi instrumente menite să capteze
variabilele independente şi dependente.
Informaţia ce urmează a fi măsurată poate fi surprinsă prin aplicarea metodei
observaţiei. În acest sens, cea mai cunoscută grilă de observare a comportamentelor
manifestate în cadrul unui grup fost elaborată de către Robert Fred Bales în perioada
1940-1950. Grila categorială Bales’s Interaction Process Analysis (I.P.A.) este constituită
dintr-o listă de 12 categorii comportamentale, observatorii consemnând, cel puţin,
frecvenţa de apariţie a fiecărui indicator comportamental manifestat de către membrii
grupului. Pentru ca metoda observaţiei să respecte criteriul fidelităţii, se recomandă
participarea concomitentă a 2-3 observatori care îşi desfăşoară activitatea în mod
independent. La finalul observării, datele vor fi comparate, urmărindu-se ca valoarea
coeficientului de fidelitate inter-evaluatori să fie optimă (coeficientul Cronbach alfa să
înregistreze o valoare minimă de 0,7).
În cazul în care variabilele nu pot fi observate în mod direct, se recurge la aplicarea
chestionarelor care vor măsura stările şi procesele cognitive, afectivitate şi motivaţionale
(self-reported measures). Există totuşi dezavantaje atunci când se aplică metoda
chestionarului în special atunci când participanţii sunt invitaţi să aprecieze per ansamblu
experienţa participării într-o sarcină sau să se refere la anumite etape din cadrul acesteia:
intervine procesul uitării sau reconstrucţiei cognitive şi afective a realităţii trăite. Din
acest motiv ideal este ca o şedinţă de grup să fie observată in-factum, de către observatori
instruiţi special în acest sens şi, cel mai bine, să fie înregistrată video pentru a permite
analizarea post-factum (cum?).
O cercetare empirică se poate realiza în mediul artificial sau în mediul natural.
Dacă cercetarea se desfăşoară într-u laborator de cercetare, se va urmări în ce măsură
datele pot fi generalizate în mediul natural, adică dacă se poate respecta validitatea
externă / ecologică. Dacă grupul este studiat în mediul său natural, atenţia se va concentra
pe controlul factorilor externi (unde?).

Nu există metode bune sau rele în domeniul cercetării ştiinţifice şi nu se poate face
o ierarhie în acest sens. Orice metodă de cercetare are atât avantaje cât şi dezavantaje şi
pot fi mai mult sau mai puţin utile în captarea realităţii psihosociale Se va urmări
acurateţea felului în care va fi surprinsă problema investigată.
În cercetarea psihologică se încurajează opţiunea plurimetodologică – îmbinarea
demersului cantitativ şi calitativ. În funcţie de obiectivele propuse, cercetătorul va decide
care dintre metode, experimentale sau non-experimentale, sunt cele mai potrivite în
studiul unui fenomen psihosocial.
Chiar dacă ideea de cercetare se află la debut, reflecţia anticipată asupra metodei,
a modalităţii de măsurare a conceptelor psihosociale, promite consecinţe benefice atât în
conceperea clară a planului de cercetare cât şi în implementarea sa corectă.

9
Onici Octavian - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi