Bucșă Mihaela, FLIT, Istorie, anul 3

To Sir, with Love

Inginerul Mark Thackeray ajunge să predea pentru o clasă cu probleme, în primele ore de
clasă elevii fac glume pe seama lui și nu îl iau în serios, dar Mark nu se pierde cu firea.
Profesorul decide să practice o altă strategie și anume să se comporte cu elevii săi ca niște
viitori adulți responsabili și vrea ca aceștia să se respecte reciproc. Își propune să aiba discuții cu
ei despre diferite subiecte de care elevii sunt interesați, cum ar fi: căsătorie, dragoste, moarte,
rebeliune, viață, supraviețuire.
Pe când ceilalți profesori au renunțat la orice speranță pentru elevii neobrăzați, Mark
decide asupra unei noi abordări psihologice, crezând că dacă îi tratează ca pe niște adulți, aceșia
vor răspunde în mod similar.
Îi va învăța pe elevi cum să fie respectuoși și să se poarte civilizat în societate. Își dă
seama că elevii au nevoie mai întâi de o educație despre viață, mai apoi de cea din manuale.
În una dintre ore, profesorul va vorbi despre rebeliune, și anume cum clasa își arată
rebeliunea prin îmbrăcăminte și frizuri. Le sugerează să viziteze muzeul pentru a le demonstra că
felul lor de răzvrătire a fost practicat și în trecut. Elevii sugerează ca vizita la muzeu să fie în
timpul orelor de școală. Vizita la muzeu a fost momentul în care profesorul s-a apropiat cel mai
mult de elevi, ceea ce demonstrează că activitățile extracurriculare ajută la întărirea relației dintre
profesor-elev.
Bunele practici pe care profesorul le practică după părerea mea sunt: faptul că vorbește
deschis cu elevii săi, de la egal la egal, purtându-se cu ei ca viitori adulți, că îi învață lucuri
importante de care se vor folosi pe viitor, faptul că nu se rezumă ca orele sale să fie doar în sala
de clasă, ci dorește să meargă în diferite activități cu elevii săi, că nu renunță la elevii săi față de
alți profesori din catedră care nu își mai dau interesul și nu se mai interesează de rezultatele
elevilor.
Este important ca înainte să începi predarea propriu-zisă, să te apropii de elevi și să îi
înțelegi, să îi asculți și să le răspunzi cu răbdare la întrebări pentru ca mai apoi aceștia să te
asculte și să fie atenți la orele de clasă.

The Marva Collins Story

Marva Collins era o profesoară care dorea să se lupte cu sistemul și să schimbe ceva.
Ceilalți profesori din catedra școlii la care predă Marva sunt delăsători și fac lucruri care
îi avantajează personal, fără a se gândi la binele elevilor sau la educația acestora, pe când Marva
se implică activ și dorește ca elevi să aibă parte de o educație bună și o imagine pozitivă.
Ea se contrazice cu directorul, care priotizează rezolvarea unor probleme neînsemnate,
care nu sunt pentru binele sălii de clasă și a elevilor, iar Marva dorește ca acesta să rezolve
problema unei alarme care pornește fără motiv, din cauza căreia ora de clasă se scurtează și
elevii nu sunt atenți în totalitate.
Se satură de modul în care se predă în școlile publice, și vrea să își deschidă o școală
privată. Află cât de corupt este sistemul de învățământ: oricine poate să își deschidă o școală
privată, chiar și fiind iliterat sau chiar nebun. Dorește să își deschidă propria școala pentru a-i
învăța pe copii ceea ce școala publică nu îi învață.
O lecție importantă este aceea că Marva Collins nu renunță la elevii a căror atitudine este
obraznică, ci dimpotrivă își dă silința ca aceștia să învețe pentru a ajunge acolo unde își doresc și
a-și îndeplini visele.
Ce m-a impresionat foarte mult este că Marva pune accent pe relația dintre profesor-
părinte, discută cu fiecare părinte cu probleme și încearcă să îi ajute atât pe elevi, cât și pe
părintele îngrijorat de situația de la școală a copilului său.
Profesoara Collins îi învață pe elevii săi să fie ambițioși, îi învață alfabetul, să citească și
să scrie, cât și matematică și cum să negocieze. Este răbdătoare cu copii și îi învață carte prin
iubire, le spune că este în regulă să facă greșeli și că din acestea învață.
Îi încurajează și le apreciază reușitele, complimentându-i pentru fiecare reușită, fapt ce le
dă atât încredere în propria persoană, cât și în profesoară.
Ea nu îi pedepsește prin violență sau agresiune verbală, ci prin compasiune și iubire.
Dorește să le arate că violența nu este niciodată o soluție.
Îi răsplătește reușitele elevilor prin îmbrățișări și vorbe bune, le spune că este mândră de
ei, ceea ce pune pe fața copiilor un zâmbet. Consider că este foarte important ca elevi să se simtă
apreciați și trebuie recompensați prin iubire pentru reușite. Copii vor învăța mereu mai bine într-
un mediu plin de iubire și înțelegere, decât unul rece și plictisitor.
Ce aș dori să preiau de la Marva Collins și să duc în propria clasă, pe viitor, ar fi răbdarea
și iubirea pe care i-o oferă fiecărui elev în parte, de asemenea faptul că nu a renunțat la niciun
elev care a venit la școala ei și a muncit din greu să întărească legătura dintre elev-profesor, cât și
părinte-profesor.
Ce aș dori să menționez este faptul că într-o clasă de maxim 10-15 elevi, cum este
prezentată și în acest film, când școala Marvei avea doar câțiva elevi, este mai ușor să oferi
fiecăruia în parte atenție și să te ocupi de el, să te asiguri că fiecare dintre ei este atent și învață
ceea ce trebuie. Când numărul de elevi crește activitatea de la clasă devine mai dificilă și atenția
nu mai poate fi vizată pe fiecare elev în parte.