Universitatea „Nicolae Titulescu”
Facultatea de Drept – Forma de învățământ: ID
Nume și prenume: ______________________
Grupa: ____
TESTUL 1
1. În conținutul patrimoniului sunt incluse:
a) toate drepturile și datoriile unei persoane ce pot fi evaluate în bani;
b) toate drepturile și obligațiile unei persoane;
c) exclusiv drepturile subiective ce pot fi evaluate în bani;
d) și drepturile din sfera personalității a căror atingere dă posibilitatea titularului la
repararea bănească a prejudiciului suferit.
2. Dreptul de proprietate privată:
a) nu poate fi exercitat decât de persoane fizice;
b) conferă titularului prerogativa de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod
exclusiv, absolut și perpetuu;
c) nu permite ca prin lege să fie limitată exercitarea atributelor sale;
d) poate avea ca obiect exclusiv bunurile mobile și cele imobile indicate expres
prin lege.
3. Spre deosebire de dreptul de proprietate privată, dreptul de proprietate
publică:
a) este susceptibil de modalități și dezmembrăminte, după caz;
b) poate fi exercitat atât de persoane fizice, cât și de persoane juridice;
c) poate avea ca obiect exclusiv bunuri mobile;
d) are ca obiect bunuri inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
4. Dreptul de proprietate privată având ca obiect un bun imobil se poate stinge
prin:
a) abandonarea bunului;
b) renunțarea proprietarului, exprimată prin declarație autentică;
c) neuz;
d) coproprietate.
5. Care dintre următoarele afirmații este falsă?
a) un bun imobil nu își poate schimba natura fără a-i fi afectată substanța;
b) un bun accesoriu își poate schimba natura și deveni bun principal;
c) un bun mobil nu poate face parte dintr-o universalitate de fapt;
d) produsele bunurilor sunt fructele și productele.
6. Spre deosebire de dreptul de proprietate privată, în cazul proprietății publice:
a) titularul nu poate ceda folosința bunului obiect al dreptului;
b) bunurilor obiecte ale proprietății publice nu li se poate schimba regimul juridic;
c) creditorii titularului dreptului nu pot executa silit bunurile obiect al proprietății
publice;
d) bunurile aparțin exclusiv statului.
7. Titularului dreptului de proprietate privată având ca obiect un bun imobil îi este
interzis:
a) să renunțe la dreptul său;
b) să exercite abuziv atributele ce-i sunt recunoscute de lege cu caracter exclusiv;
c) să dispună în sens material de bun;
d) să înstrăineze bunul prin acte juridice cu titlu gratuit.
8. Acțiunea în revendicare poate fi introdusă:
a) de către proprietarul care exercită posesia bunului;
b) de către posesorul bunului, indiferent că este sau nu proprietar;
c) de către proprietarul care a fost deposedat de bun fără un temei legal;
d) de către orice persoană interesată.
9. Limitarea convențională a dispoziției pe care proprietarul o poate exercita
asupra bunului (clauza de inalienabilitate):
a) este interzisă de lege, fiind sancționată cu nulitatea absolută;
b) se poate institui valabil, însă numai pentru un termen de maximum 49 de ani;
c) nu necesită, pentru a opera, manifestarea unui interes serios și legitim;
d) nu este subînțeleasă în convențiile din care se naște obligația de a transmite în
viitor proprietatea către o persoană determinată sau determinabilă.
10. În cazul proprietății comune pe cote-părți:
a) coproprietarii persoane fizice trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu;
b) sunt cunoscute atât cota-parte ideală și abstractă din drept, cât și delimitarea
materială a părților din bun ce ar reveni fiecărui coproprietar;
c) un coproprietar poate face, singur, acte de conservare având ca obiect bunul în
integralitatea sa chiar fără acordul celorlalți coproprietari;
d) coproprietatea poate avea ca obiect exclusiv bunuri mobile.
11. Reprezintă dezmembrăminte ale dreptului de proprietate privată:
a) superficia, uzul și abitația;
b) fiducia, servituțile și uzufructul;
c) abitația, folosința și concesiunea;
d) uzufructul, uzul și accesiunea.
12. Constituie un element ce diferențiază posesia ca stare de fapt de detenția
precară:
a) numai în cazul detenției folosința bunului se exercită de către un neproprietar;
b) numai posesorul are obligația de a restitui bunul adevăratului proprietar;
c) numai detentorul precar recunoaște calitatea de proprietar a titularului
dreptului asupra bunului pe care îl folosește;
d) numai împotriva posesorului proprietarul poate exercita acțiunea în
revendicare.
13. Spre deosebire de drepturile de creanță, drepturile reale:
a) nu pot fi dobândite prin convenție;
b) sunt drepturi nepatrimoniale;
c) sunt limitate, categorial, prin lege;
d) necesită concursul debitorului pentru a putea fi exercitate.
14. O persoană fizică dobândește patrimoniul la momentul:
a) nașterii respectivei persoane;
b) dobândirii primului bun;
c) manifestării capacității depline de exercițiu;
d) manifestării capacității de exercițiu restrânse.
15. Bunurile pot fi caracterizate:
a) ca elemente de conținut ale patrimoniului (laturii sale active);
b) ca obiecte derivate ale raporturilor juridice civile patrimoniale;
c) ca situații juridice de sine stătătoare;
d) niciun răspuns nu este corect.
16. În cazul dreptului de proprietate privată având ca obiect un bun aflat, fără
restricții, în circuitul civil, prin lege poate fi limitată:
a) exercitarea atributelor dreptului;
b) sfera persoanelor ce pot deveni titulare ale dreptului;
c) valoarea patrimonială a bunului ce constituie obiect al dreptului;
d) exclusiv exercitarea dreptului în interes public, iar nu și în interes privat.
17. Acțiunea în revendicare este îndreptată împotriva:
a) posesorului care a înstrăinat bunul pe care l-a posedat;
b) oricărei persoane care deține bunul fără drept;
c) proprietarului neposesor;
d) coproprietarului.
18. Clauza de inalienabilitate:
a) vizează atributul folosinței regăsit în structura conținutului dreptului de
proprietate privată;
b) instituie un mijloc juridic prin care este limitat temporar dreptul proprietarului
de a dispune de bunul ce face obiectul dreptului său;
c) este impusă de lege în cazul în care un minor dobândește convențional dreptul
de proprietate asupra unui imobil;
d) poate avea un efect nelimitat în timp.
19. Nu poate înceta prin partaj judiciar:
a) proprietatea pe cote-părți obișnuită și temporară;
b) proprietatea pe cote-părți forțată și perpetuă;
c) proprietatea comună în devălmășie;
d) nici un răspuns nu este corect.
20. Care dintre următoarele afirmații este adevărată?
a) calitatea de proprietar nu poate fi delimitată de exercitarea posesiei de fapt
asupra bunului obiect al dreptului;
b) posesia exercitată cu rea-credință de către un neproprietar asupra unui bun nu
produce niciun efect juridic;
c) posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului
numai în mod nemijlocit, prin putere proprie;
d) atât posesia exercitată cu bună-credință, cât și cea exercitată cu rea-credință
pot conduce la nașterea dreptului de proprietate în patrimoniul posesorului.