Cornea Foto Oradea 23 Crisia Muzeul Tarii Crisurilor XXIII 1993

CRISIA
1993
Orice corespondenţă se va adresa:
• MUZEUL
Toute correspondance sera envoyee ŢĂRII CRIŞURILOR
a l'adresse:
• B-dul Dacia nr. I - 3
Please send any mail to the 3. 700 - Oradea
following address:
• ROMÂNIA
Richten Sie bitte jedwelche Korrespon-
denz an die Adresse:
APARE SUB ÎNGRIJIREA COLECTIVULUI COORDONATOR:
IUDITA CĂLUŞER
LUCIA CORNEA
GHORGHE GORUN - secretar de redacţie
DORU MARTA
BLAGA MIHOC
BARBU ŞTEF ĂNESCU - redactor responsabil
TOTHJĂNOS
Punctele de vedere exprimate în materialele publicate aparţin autorilor.
ISSN 1016-2798
Fondator: Sever DUMITRAŞCU
© Copyright by Muzeul Ţării Crişuri lor

MUZEUL ŢĂRII CRIŞURILOR
CRISIA
XXIII
ORADEA, 1993
Imaginea de pe supracopertă:
Cărucior miniatural din lut de la Să/acea Oudeţul Bihor)
Tiparul executat sub cda 195/1995,

la Imprimeria de Vest, R.A., Oradea,
sir Maresal Ion Antonescu nr. 105
..;/(!(.
SUMAR
SOMMAIRE • SUMMARY • INHALT
STUDII ŞI ARTICOLE
I. I. CRIŞAN, Săpăturile arheologice de la Cefa - La Pădure, judeţul Bihor din

anu I 1992 • Les fouilles archeologiques de Ccfa-1.a Padure, dep. de
Bihor de l'annee 1992 .......................................................... ..................................... 9
2. C. COSMA, Răspândirea scrisului cursiv în Dacia Roman.1 • The spread of
Drive Writing in Roman Dacia........................................................................... 37
3. S. DUMITRAŞCU, Istoria antică în opera lui Nicolae Iorga •L'histoire anti-
que dans l'oeuvre de Nicolae Iorga .................................................................. 53
4. A. A. RUSU, Cercetări arheologice în Cetatea Oradea. Sinteza preliminară a
anilor 1991 - 1993 • Archaeologica/ Rescarch of Oradea's Fortress.
Preliminar_v stage of /99/ - 1993 years.............................................................. 59
5. D. MARTA, Cercetări de arheologie medievală în Bihor. Istoric şi perspecti-
ve • Recherches d'archcologie medievale en Bihor. flistoirc ct pa-
spectives............................................................................................................................ 85
6. L. BORCEA, Veniturile din vămi pe teritoriul oraşului, reflectate în Statute-
le Capitlului din Oradea ( 1374) • Les revenus des douancs sur Ic tcr-
ritoire de la viile relletes dans Ies status du Chapitre d'Oradea ......... 91
7. S. ŞIPOŞ, Coordonate ale mentalului medieval în Ţara Românească şi Mol-
dova în secolele al XV-iea şi al XVI-iea • Aspects of Col/cctive Men-
tality in Muntenia and Moldavia betwe,>en the Xvth and XVffh Cen-
tury..................................................................................................................................... 97
8. E. GLOCK, "Avisi" europene despre evenimentele din Bihor din secolele
XVI-XVII• ''.4 visi" Europeens sur Ies evenements de Bihor ,wx
XVJ-XV/F siec/cs ..................................................................................................... 105
9. A. ILEA, V. COVACI, Documente privind colaborarea Ţărilor Romfme in
lupta antiotomană la mijlocul secolului al XVII-iea • Docummts Rc-
femi1g to the Collaboration of the Romanian Countrics in hght A-
gainst the Ottomans at Middle of XVlffh Century ............................... I 13
IO. I. HORGA, Oradea Luminilor şi mişcarea scientistă franceză din secolele al
XVII-iea şi al XVIII-iea • Oradea des Lumieres et le mouvcmcm
scientiste lranrais du XVIF et XVIIF ~ifr/e . .......................................... 121
11. PAPP K„ Dreptul de folosinţă a pământului de către iobagii d~ pe domeniile
nobiliare laice din Bihor în secolul al XVIII-iea • Privilcgc to Usc the
Field as it was Entitled to the Serfs from the Nobel lay Estates in
Bihor during the Jb'h Century ............................................................................. 131
12. 8. ŞTEFĂNESCU, Crizele de "Vechi Regim" şi complicitatea lor în introdu-
cerea unor culturi agricole noi• Les crises d"'Ancicn Regime" et
Jeur complicite dans l'introduction des nouvel/es cu/tures agrico/es 145
13. G. GORUN, Note la ultimatul ţăranilor adresat nobilimii în răscoala lui Ho-
rea ( 11 noiembrie 1784) • Notes a /'ultimatum des paysans adresse
a la noblesse pendant la revolte de Horea ( 1111ovembre 1784) ........... 15 l
14. S. ANDEA, A. ANDEA, "Ratio educationis" şi înfiinţarea Districtului şcolar
Oradea • "Ratio educationis" ( 1777) et la creation du district scola-
irc d'Oradea..................................................................................................................... 175
15. R. CÂMPEANU, Consideraţii privind structura socială a intelectualităţii ro-
mâne la sfârşitul veacului al XVIII-iea • Consideration about Social
Structure of Romanian lntel/ectuality at the End of XVJJ/h Century 187
16. L. CORNEA, Începuturile fotografiei la Oradea. Primul atelier fotografic oră
dean ( 1852) • A fotografia kezdetei Nagyvaradon. Az e/so nagy-
varadi fotomiihe/y ( 1852) • Les debuts de la photographie a Oradea.
le premieres atelier photographique ( 1852) ................................................ 195
17. C. CRĂCIUN, Societatea academică social-literară "România Jună" din Vie-
na ( 1871 - 1916). Forme de desfăşurare a activităţii • la societe aca-
demique socio-litteraire "la Roumanie Jeune" de Vienne (/871-1916).
Formes d'activite ........................................................................................................ 203
18. I. CĂLUŞER, Repere privind asociaţiile şi reuniunile profesionale ale cadre-
lor didactice greco-catolice din comitatul Bihor (1875 - 1923) • Re-
peres concernant Ies associations et Ies reunions professionelles des
ensei$na11ts greco-catholiques du comital de Bihor ( 1875 - 1923)....... 215
19. T6TH J., lnceputurile activităţii Asociaţiei medicilor, farmaciştilor şi natura-
liştilor din Bihor • Les commencements de l'activite de /'Associati-
on des mt!dicins, des pharmaciens et des naturalistes de Bihor.......... 223
20. I. BABA, Un manual şcolar din Bihorul de ieri • Un manuel sco/aire du an-
cien Bihor....................................................................................................................... 235
21. M. APAN, Contribuţii documentare privind dezvoltarea industrială a oraşu
lui Oradea de la sfârşitul secolului XIX până la primul război mondi-
al • Documentary Contributions Concerning the Industrial Dcveloţr
meni of the City of Oradea from the End of the JJlh Century ti/1
World War 1.................................................................................................................. 241
22. D. GOŢIA, O istorie naţională din 1917 datorată unui român din Bosnia•
Ein Nationalgeschichte von 1917 aus ein bosniches Rumăner .......... 257
23. I. STOICA, Un mare prieten al românilor: profesorul Louis Barral ( 1894 -
1954) • Un grand ami des roumains - le professeur Louis Barral
( /894 - /954) ................................................................................................................. 267
24. I. ŢEPELEA, Armata română la Budapesta (august - noiembrie 1919) •
l'armee roumaine a Budapest. A6ut - novembre 19/9........................... 281
25. 8. MlHOC, Situaţia agriculturii bihorene. Politica de ajutorare statală ( 1922
-1938) • la situation de J'agriculture de Bihor. La politique de se-
cours de l'etat ( 1922 - 1938) .................................................................................... 299
26. C. CRĂCIUN, Reclama în oraşele bihorene. Consideraţii pentru perioada in-
terbelică • la reclame dans Ies petites vi/Ies de Bihor. Considerati-
ons pour l'entre-deux-guerres .............................................................................. 317
MUZEOGRAFIE
I. O. MUREŞAN, Piese arheologice din Cetatea Oradea. Între descoperire şi

restaurare • Archaeologica/ Objects from Oradcaes Fortress. Bet-
ween .Discovery and Restoration......................................................................... 335
2. C. MĂLINAŞ, Cincinat Pavelescu - "Ad ultimum".................................................. 349
3. I. MARINESCU, H.W. MITIMAN, KANT- program de inventariere a co-
lecţiilor muzeale cu ajutorul calculatorului electronic• KANT - Hi/-
festei/ung bei der lnventarisierung von Sammlungsbestanden mit
Computern....................................................................................................................... 357
RECENZII
***, Repertoriul arheologic a/judeţului Cluj, Cluj-Napoca, I 992 (D. Marta) 363
Ephemeris Napocensis, nr. li, 1992 (D. Noane) ........................................................... 364
Boldog Varad, Budapest, 1992 (A.A. Rusu) .................................................................. 366
Historia Urbana, I, 1993/ I (D. Marta) .............................................................................. 369
Izvoarele răscoalei lui Horea, Seria A. Diplomataria, voi. V, Bucureşti, 1990
(G. Gorun)....................................................................................................................... 372
Trocsânyi Zsolt, Miskolczy Ambrus, A Fanari6takt6/ a Hohenzollernekig.
Tarsadalmi hanyatlas es nemzeti emelkedes a roman tărtenelemben,
Budapest, 1992 (G. Gorun).................................................................................... 373
Mozes Gaster, Judaica & Hungarica, Budapest, 1993 (T. Mozes)....................... 375
George Cipăianu, La răscruce. Toamna anului /9/7-primăvara anului 19/8.
Marea Britanie şi încheierea de către România a unei păci separa-
te, Oradea, 1993 (C. Bonaciu) ............................................................................ 377
Un centru important al cercetării istorice româneşti contemporane, Institu-
tul de Istorie ''A.D. Xenopof" laşi (D. Noane) ............................................. 378
Necrolog: Francisc Pall (1911 - 1992) (G. Gorun)...................................................... 383

STUDII ŞI ARTICOLE
SĂPĂTURILE ARHEOLOGICE DE LA CEFA - LA

PĂDURE, JUDEŢUL BIHOR DIN ANUL 1992
de
IOAN CRIŞAN
În anul 1992 secţiunea S IV având lăţimea de I m a fost prelungită spre sud

cu 30 m - acest sector fiind notat cu S IV/C - şi au fost deschise cinci casete notate
în ordine C7, Cg, C9, CI o şi C 11 ·
Succesiunea stratigrafică este aceeaşi ca în anii precedenţi noutăţi înregis-
trându-se doar în conţinutul stratelor. Astfel stratul vegetal conţine multă arsură şi
sfărâmături de cărămizi provenite de la producerea artizanală a cărămizilor pentru
necesităţile gospodăreşti ale unei ferme ce a existat în apropiere până în anul 1945.
Stratul alcătuit din pământ compact de culoare vânătă, situat sub stratul cenuşos cu
depuneri feudale timpurii şi feudale este cel mai bogat în vestigii. El conţine mater-
ial arheologic prefeudal, dacic de epocă romană, La Tene şi hallstattian. Dacă până
în anul 1991 nivelele de locuire prefeudal, dacic de epocă romană şi La Tene erau
doar semnalate, în anul 1992 au apărut şi complexe. Au fost dezvelite o vatră şi
două locuinţe prefeudale, o groapă dacică de epocă romană, o locuinţă şi o groapă
celtică şi o groapă hallstattiană 1.
I. DESCOPERIRI DATÂND DIN EPOCILE STRĂVECHI

1. Descoperiri neolitice. Din secţiune şi din casete, acolo unde s-a ajuns
până la stratul argilos brun-gălbui, ca şi din pământul de umplutură al locuinţelor
dezvelite au ieşit la lumină în mod sporadic, cioburi de factură Criş.
2. Perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului. Din această pe-
rioadă s-a descoperit un singur fragment ceramic, decorat cu şnurul şi încrustat cu o
substanţă de culoare albă.
3. Descoperiri datând din perioada de trecere de la epoca bronzului la
prima vârstă a epocii fierului. Din caseta C7 provine un umăr de vas de culoare
gălbuie-cărămizie dintr-un exemplar care, după formă şi decor, se încadrează în pe-
rioada de trecere de la epoca bronzului la Hallstatt (Br CD-Ha A 1).
I. Obiectivele cercelate sunt numerotate în ordinea descoperirii lor începând cu nr. I şi în

continuare până la terminarea săpăturilor.
10 Ioan Crişan 2
4. Descoperiri din prima vârstă a epocii fierului (Hallstatt). Material ce-

ramic ce acoperă întreaga epocă hallstattiană a ieşit la iveală atât din secţiune cât şi
din casetele aferente. Cele mai vechi sunt fragmentele de vase mari de tipul cerami-
cii cu două feţe, neagră canelată la exterior şi cărămizie în interior şi fragmentele
mici de culoare neagră ornamentate cu caneluri în interior (Ha A-8) 2 . Acestei cate-
gorii ceramice îi aparţine şi un prâsnel de fus în formă de butoi cu decor în spirală.
Urmează fragmentele de străchini de culoare cenuşie-negricioasă cu buza invazată
având marginea decorată cu caneluri oblice şi un fragment din buza şi peretele unui
vas de provizii cu pereţii uşor arcuiţi, decorat cu brâu alveolar pe gât, forme des în-
tâlnite în Hallstattul mijlociu şi târziu (Ha C-O)3 .
Groapa G 13· Sub locuinţa celtică L7 între metrii 17-18 s-a conturat o groapă
având diametrul gurii de 1,25 m. Groapa, de formă cilindrică, se adâncea cu 0,60 m
sub podina locuinţei celtice, ajungând până la I, 70 m de la suprafaţa solului.
Din groapă au fost scoase la suprafaţă material ceramic, chirpic, resturi de
oase animale, cochilii de melc, lemn carbonizat.
Inventarul ceramic se compune din ceramică de uz comun şi ceramică fină.
În prima categorie intră fragmentele de culoare cărămizie şi fragmentele de tipul
ceramicii hallstattiene cu două feţe şi canelură, provenite de la vase de dimensiuni
mijlocii şi mari. Vasele de dimensiuni mai mici erau modelate din pastă fină de cu-
loare neagră. Pereţii subţiri erau acoperiţi cu slip şi apoi lustruiţi. Ca forme se disting
străchinile tronconice cu marginea lată şi cu marginea neîngroşată şi strachina eva-
zată cu umărul arcuit. O altă formă este ceaşca cu pântecele proeminent şi torţi, de-
corată cu caneluri oblice pe umăr. Caneluri şi faţete erau practicate pe pereţii şi tor-
ţile altor tipuri de vase.
Materialul ceramic provenit din groapa G 13 acoperă o lungă perioadă de
timp, începând din Ha A-B până în Ha C, când poate fi datat obiectivul. Caracterul
eterogen al materialului arheologic şi lunga perioadă de timp pe care o acoperă ce-
ramica sunt indicii că groapa G 13 a servit, cel puţin în ultima perioadă, unor scopuri
menajere.
II. DESCOPERIRI DIN A DOUA VÂRSTĂ
A EPOCII FIERULUI (LA TENE)
1. Descoperiri dacice. În caseta CI I a fost descoperită în stare fragmentară
o strachină lucrată la roată din pastă fină având diametrul bazei I O cm. diametrul
gurii 30 cm, înălţimea 9 cm. Culoarea pastei este cenuşie de culoare deschisă. La
suprafaţă prezintă slip şi lustru de aceeaşi culoare. cu rolul de a face vasul imper-
meabil. Ca formă acest tip de vas este foarte frecvent în aşezările La Tene-ului mij-
2. Pentru analogii I. Emodi. A 1-ladnagy. Aşezarea hallstattiană de la Şuncuiuş, judeţul
Bihor, în Crisia, XII. 1982. fig. 5 - 10; S. Dumitraşcu. I. Crişan. Depozitul de bronzuri de la
Şuncuiuş, judeţul Bihor. în Crisia, XIX. Oradea, 1989. pi. L-LXII.
3. Al. Vulpe. Necropola hallstattianii de la Ferigile. Ed. Acad. R.S.R .. Bucureşti, 1967.
p. 39.53; S. Uumitraşcu. I. Emildi. Descoperiri arheologice hallstattiene de la Biharea în Ziri-
clava. XIII. 1981. p. 78.
3 Săpăturile arheologice de la Cefa - La Pădure 11
lociu din Transilvania4. Având antecedente în Hallstattul timpuriu sau mijlociu.

strachina cu buza arcuită spre interior a cunoscut o evoluţie care se va finaliza în
strachina geto-dacică din epoca clasică. Exemplarul descoperit reprezintă o verigă
din acest lanţ evolutiv, putând fi datat în sec. 111-11 a.Chr. Modelarea sa la roată nu
trebuie pusă neapărat pe seama unei influenţe celtice, deoarece este cunoscut faptul
că în aşezările din nord-vestul ţării s-au descoperit exemplare din acest tip ceramic
lucrate la roată încă în sec. V-IV a. Chr5.
2. Descoperiri celtice. La capătul de nord al secţiunii pe primii doi metri, de
la O până la I m adâncime au ieşit la suprafaţă numeroase fragmente ceramice lu-
crate la roată din pastă fină de culoare cenuşie şi negricioasă aparţinând unor cas-
troane şi străchini cu umerii proeminenţi, gâtul scui1 şi buza îngroşată. Unele exem-
plare aveau funduri inelare sau bombate în interior sub formă de umbo. Decorul
constă din linii orizontale obţinute prin lustruire şi din benzi de linii lustruite cu
grafit. Laolaltă cu aceste fragmente au apărut, în număr mic şi fragmente de vase-
borcan cu grafit în pastă, având pe pereţi de la umăr în jos striuri verticale trasate
cu pieptenele. Obiectivul din care provin aceste materiale a fost atins şi distrus de
locuirea feudală timpurie.
Locuinţa L7. Între metrii 13,50 - 18,25 numărul mare de fragmente de fac-
tură celtică prevesteau un alt complex care s-a dovedit a fi o locuinţă ce se profila
ca o adâncitură de 0,25 m de la baza stratului compact de culoare vânătă în amân-
doi pereţii secţiunii. Pentru cercetarea ei a fost deschisă caseta c8 _. Dezvelită parţi
al. locuinţa avea forma ovală cu diametrul lung de 4,75 m orientat pe direcţia nord-
sud. Podina era amenajată din pământ bătătorit. Nu s-au observat urme de stâlpi
sau pari care să îi susţină elevaţia6.
Materialul arheologic aflat în conţinutul locuinţei cuprinde numeroase frag-
mente ceramice rezultate de la vase din pastă cenuşie şi negricioasă, străchini în
primul rând, dintre care unele exemplare aveau lustru sau angobă pe întreaga su-
prafaţă. În proporţie mică se prezintă ceramica din pastă cu grafit.
În partea nordică a locuinţei sub podina acesteia se lăsa o groapă (G 12) de
formă ovală, adâncă de 0,25 m având fundul albiat. Conţinea ceramică de aceeaşi fac-
tura. resturi de oase animale (speciile cerb şi porc domestic), două bucăţi de fier ex-
trem de corodate şi materie arsă (cenuşă, lemn carbonizat). Groapa era în legătură cu
instalaţia de încălzire a locuinţei, aflată probabil în partea rămasă nedezvelită.
Groapa Gt4/B· Se afla sub groapa dacică de epocă romană G14/A- Pornind
de la adâncimea de 1,40 mea se continua până la 1,70 m de la actualul nivel de căl
care. Are, ca şi cea de deasupra, formă cilindrică cu diametrul de 1,70 m. lnventa-
4. I. H. Crişan, Ceramica daco-geticii, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 114, pi.
XXXV/3.
5. I. Nemeii. Contribuţii la istoricul Hallstattului timpuriu în nord-vestul României
în lumina noilor descoperiri arheologice, în Acta MP. 1984. p. 136.
6. O locuinţă asemănătoare a fost descoperită la Carei-Bobald. I Nemeti, Descoperiri ar-
heologice din hotarul oraşului Carei, în Satu Mare St. Com, V-VI. 1981-1982, p. 176-177, pi.
XLVIl/1-2, 6, 8 - 10. XLVlll/1-5.
12 Ioan Crişan 4
rul gropii constă

din fragmente ceramice de vase din pastă cenuşie acoperite cu an-
gobă neagră având buza răsfrântă în afară, teşită sau tăiată drept, precum şi frag-
mente de străchini. Pământul de umplutură al gropii prezenta urme de arsură.
Cele trei obiective documentează existenţa pe acest loc a unei aşezări celti-
ce, databile pe baza materialului cermaic, în La Tene-ul mijlociu (sec. II. a. Chr.), o
nouă aşezare ce se adaugă grupului de descoperiri celtice de pe Crişuri 7.
III. DESCOPERIRI DACICE DE EPOCĂ ROMANĂ
Groapa Gt4/A· Materialul arheologic dacic de epocă romană a fost identifi-
cat în stratul compact de culoare vânătă, concentrat între metrii 22,50 - 24,25, unde
exista o groapă ce cobora până la adâncimea de 1,40 m (0,60 m de la baza stratu-
lui). Avea formă cilindrică cu diametrul de 1,70 m. Această groapă era suprapusă
gropii celtice G14/B·
Din groapa G 14;A au rezultat numeroase fragmente ceramice lucrate cu
mâna şi la roată, în total 203 bucăţi.
Fragmentele lucrate cu mâna sunt în număr de 179 şi reprezintă 88% din
totalul de cioburi. Având în vedere factura pastei folosite, această ceramică este de
două feluri: din pastă de culoare cărămizie şi din pastă de culoare cenuşie acoperită
cu angobă neagră.
Ceramica din pastă de culoare cărămizie ( 156 fragmente) curpinde pereţi,
buze şi funduri de vase-borcan, ceşti şi castroane. Pereţii vaselor sunt decoraţi cu
brâuri alveolare şi crestate, cu butoni simpli sau alveolaţi, proeminenţe memelona-
re, linii oblice şi segmente de linii orizontale. Fragmentele de torţi masive cu secţi
une rotundă provin de la ceşti de mari dimensiuni.
Ceramica cenuşie acoperită cu angobă de culoare neagră (23 fragmente)
constă din cioburi cu pereţii groşi. Ca formă distingem vasul-borcan cu buza răs
frântă,subţiată spre vârf şi marginea rotunjită.
Din categoria ceramicii lucrate la roată au fost recuperate un număr de 24
cioburi de culoare cenuşie şi cărămizie, reprezentând 12% din totalul fragmentelor
de vase. Au aspect cimentos şi prezintă motive lustruite concentrice de natură teh-
nologică. Ca forme distingem o oală cu toartă, o fructieră şi o cană.
În categoria materialului ceramic intră şi un prâsnel de fus cu umerii rotunjiţi.
În pământul de umplutură al gropii s-au găsit şi resturi de oase animale, une-
le carbonizate, aparţinând speciilor porc domestic şi capră.
În legătură cu destinaţia gropii nu ne putem pronunţa în mod categoric, pu-
tând fi vorba de o groapă menajeră sau de un complex arheologic legat de obiceiuri
şi practici rituate 8.
Ceramica descoperită permite încadrarea cronologică a acestui complex în
7. S. Dumitraşcu, Descoperiri celtice în patrimoniul Muzeului Ţării Crişurilor. în
Crisia, X~I. 1991. p. 23.
8. ln legătură cu dcstinatia acestor gropi: M Babeş. Descoperirile funerare şi semnifica-
ţialor în contextul culturii geto-dacice în SCIVA. 39. I, 1988. p. 3-31; V. Sârbu. Ritualuri şi
practici funerare la geto-daci în secolele II i.e.n. - I e.n .. în lstros. 1985, p 89-126: Idem, Cre-
dinţe magico-religioase ale geto-dacilor reflectate în descoperirile arheologice. în SCIVA,
38. 4. 1987, p. ]0:l-320: S. Dumitraşcu. I. Crişan, Cuptoare de an oale descoperite la Sân-
nicolau Român, judeţul Bihor, în Crisia, XVIII. I 988. p. 46.
Săpăturile arheologice de la Ce/a - la Pădure 13
sec. I - li p. Chr. Pentru aceasta ar pleda numărul mare de fragmente lucrate cu

mâna şi aspectul lor mai arhaic. Analogii pentru această ceramică găsim în
descoperirile făcute anterior în aşezare 9 şi în descoperirile de la Biharea 10 .
IV. DESCOPERIRI PREFEUDALE
În secţiune şi în caseta Cg au fost descoperite în poziţie secundară, frag-
mente de vase cu pereţii groşi, lucrate la roata din pastă de culoare cenuşie-gălbuie
cu aspect cretos, având scoici pisate în compoziţie. Ca formă este prezent vasul
borcan voluminos cu fundul plat, corpul arcuit, buza uşor răsfrântă şi marginea ro-
tunjită. Decorul era alcătuit din linii groase distanţate. Pe cioburi mai pot fi întâlni-
te benzile de linii simple şi în val cu bucla strânsă.
Vatra V2. În dreptul metrului 3, la adâncimea de 0.45 mau fost atinse rămă
şiţele unei vetre de foc constând din bucăţi de chirpic ars, pietre, bolovani, frag-
mente de vase, bucăţi de vatră, lemn carbonizat, concentrate pe o suprafaţă ovală
cu diametrele de 0,50/1 m.
Trei fragmente de vas provin din partea inferioară a unui recipient lucrat cu
mâna având fundul drept de pe care se ridică pereţii oblici. Pasta, de culoare cără
mizie-vineţie conţine scoici pisate.
Cele mai multe fragmente aparţin unor tăvi modelate cu mâna din pastă cu
nisip, pietricele şi pleavă. Acest tip de vas avea formă circulară cu fundul îngroşat
şi de obicei bombat la mijloc. Pereţii mai mult sau mai puţin înalţi au marginile în
general rotunjite. S-au constatat şase tipuri diferite din aceste tăvi.
Vatra era lucrată din pastă amestecată cu pleavă. Gardina vetrei este înaltă
de 9 cm, subţiată spre muchie şi rotunjită.
Printre resturile din zona vetrei au fost identificate fragmente ceramice feu-
dale timpurii, martori ai locuirii care a distrus vatra.
Încadrarea cronologică a descoperirilor prefeudale de mai sus se poate face
numai pe baza ceramicii şi a analogiilor pe care aceasta le are. Pentru o zonă mai a-
propiată amintim descoperirile din Crişana 11 , între care cele mai recente sunt cele
de la Sânnicolau Român-Bereac 12 . Descoperirile din Banat 13, Transilvania 14 şi din
alte provincii româneşti 15 oferă de asemenea repere acestui nivel de locuire în se-
9. I. Crişan, Sondajul arheologic de la Cefa-Hotari, judeţul Bihor. în Crisia. XXII.
1992. p. 27, pi. li.
10. S. Dumitraşcu. Descoperiri arheologice dacice de epocă romană la Biharea. în Zi-
ridava. XI. 1979, p. 195-214.
11. Idem, Ceramică românească descoperită în Crişana (sec. VIII - XI). Oradea.
1978. p. 60, 64-65.
12. S. Dumitraşcu. I. Crişan. op. cit, în Crisia. XVIII. 1988. p. 47. pi. XIV-XVI.
13. I. Uzum. Bordeie prefeudale descoperite la Gornea, j. Caraş-Severin. în Crisia.
IV. 1974, p. 39-46.
14. C. Gaiu, Aşezarea prefeudali de la Şopteriu (corn. Urmeniş), în Apulum. XVII.
1979. p. 265-269. pi. I-V; E. Zaharia, Populaţia românească în Transilvania în sec. VII-VIII.
Bucureşti. 1977; Al. V. Matei. Repertoriul de aşezări şi descoperiri aparţinând sec. IV-IX pe
teritoriul judeţului Sălaj în Acta MP. III. 1979. p. 477. 483-485.
15. D. Gh. Teodor. Continuitatea populaţiei autohtone de la est de Carpaţi. Aşezările
din secolele VI-XI e.n. de la Dodeşti-Vaslui. laşi. 1984. fig. 16-17; V. Teodorescu. Despre cul-
tura lpoteşti-Cândeşti în lumina cercetărilor arheologice din nord-estul Munteniei. în
SCIV. 4, 1964. p. 485 şi urm.
14 Ioan Crişan 6
colele VII-VIII.
În aceeaşi situaţie stratigrafică au fost descoperite vestigii aparţinând unui
nivel prefeudal mai târziu. Aceste vestigii au rezultat în principal din două com-
plexe.
Locuinţa L6. A apărut între metrii 5,50 - 9, unde stratul compact de culoare
vânătă se adâncea cu 0,25 m. Avea formă trapeziodală cu laturile lungi de 6,50 şi 7
m, iar cele scurte de I şi respectiv l,50 m, fiind orientată pe direcţie nord-sud. Pe
podeaua locuinţei, aflată la 1,20 m de la actualul nivel de călcare, se găseau urme
de cărbune şi cenuşă ce proveneau de la partea aeriană, mistuită de incendiu a lo-
cuinţei. De la acoperiş ca şi de la o instalaţie de încălzit puteau proveni pietrele răs
pândite pe podeaua amenajată din pământ bătătorit. Nu au fost găsite alte urme de
instalaţie de încălzire. De remarcat că locuinţa a fost străpunsă pe la mijloc până la
podea de groapa feudală G 11 .
Inventarul locuinţei se compune din ceramică în stare fragmentară, două
străpungătoare din os de căprior şi resturi de oase animale (specii porc domestic şi
vulpe).
Ceramica este lucrată la roată şi prezintă sub aspectul compoziţiei pastei trei
categorii: ceramică modelată din pastă ce conţine şamotă, ceramică ce are în com-
poziţie scoici pisate şi ceramică nisipoasă.
Prima categorie, redusă numericeşte, este lucrată din pastă de culoare cără
mizie.
Ceramica cu scoici pisate, predominantă cantitativ. este în general friabilă şi,
cu excepţia câtorva fragmente de culoare cărămizie. prezintă culoarea brună de di-
ferite nuanţe.
Ceramica nisipoasă este mai omogenă. având ca degresant nisip provenit de
la pisarea unor roci de micaşist. Numeric este reprezentată printr-un fund de vas.
Ca forme întâlnim vasul-borcan cu umerii dezvoltaţi, gâtul înalt bine marcat
şi buza răsfrântă. Marginile buzelor au o profilatură variată. Gama motivelor deco-
rative cuprinde striuri, linii şi benzi de linii simple şi în val ce acopereau pa1tea
superioară a vaselor.
Locuinţa Ls. Se află la acelaşi nivel cu locuinţa L6- Ca formă este dreptun-
ghiulară cu colţurile rotunjite. Este orientată pe direcţia nord-sud, având latura lungă
de 2,50 m, iar cea scurtă de 1,50 m. Nu au fost depistate urme de stâlpi sau de pari.
Pământul de umplutură al locuinţei era negru la culoare şi conţinea cenuşă şi
lemn carbonizat, pietre şi fragmente ceramice cu urme de ardere secundară, chirpic,
resturi de oase animale (cerb şi porc) şi un străpungător din os de căprior. Tot din
locuinţa Lg provine şi un ''ac" de os pentru împletit plasă.
Locuinţa avea instalaţie de încălzit din care s-au păstrat o bucată dintr-o
platformă de formă circulară şi un fragment de gardină de la o vatră de formă rec-
tangulară.
Întreg materialul ceramic descoperit este lucrat la roată cu excepţia vetrelor
şi a tăvilor care sunt lucrate cu mâna.
7 Săpăturile arheologice de la Ce/a - La Pădure 15
Recipientele sunt de tipul borcan şi, tinând seama de compoziţia pastei fac
parte din categoria ceramicii cu scoici pisate, care este şi aici mai numeroasă şi din
categoria ceramicii nisipoase.
În ceea ce priveşte ceramica nisipoasă în Lg fragmentele sunt mai multe
decât în L6. Pasta vaselor mai mari conţine micaşist pisat şi au un ascpect zgrunţu
ros. Pentru atenuarea asperităţilor pereţii au fost acoperiţi cu un slip ce le dă un
uşor reflex metalic. Vasele mai mici, cu pereţii mai subţiri, sunt lucrate din pastă cu
nisip mai mărunt şi prin urmare au pereţii mai netezi. Nu lipsesc paietele de mică şi
slipul de deasupra.
Forma şi decorul vaselor sunt similare cu cele din locuinţa L6. O noutate
sunt benzile de linii în val ce se întretaie formând ochiuri.
Tăvile au fost lucrate cu mâna dintr-o pastă grosieră cu materie vegetală în
compoziţie. Ca formă sunt asemănătoare cu cele de pe vatra V 2·
Având în vedere caracteristicile materialului ceramic cele două locuinţe repre-
zintă un nivel prefeudal mai târziu. Factura, forma şi decorul vaselor sunt argumente
pentru datarea acestei ceramici în secolele VIII-IX şi pentru atribuirea celor două lo-
cuinţe populaţiei româneşti sau româno-slave, căreia îi aparţin şi descoperirile din sec
VII-VIII din aşezare. Descoperirile de la Sânnicolau Român-Bereac 16• descoperirile
din nord-vestul ţării 17 şi din alte zonei& oferă numeroase analogii în acest sens.
V. DESCOPERIRI FEUDALE TIMPURII
Material arheologic feudal timpuriu sub formă de fragmente datând din se-
colele XI-XIII au fost găsite în aceeaşi poziţie stratigrafică cu vestigiile feudale. Ca
forme consemnăm obişnuitele vase-borcan şi căldările de lut, alături de care, în
1992 a apărut şi o carafă. Fragmente ceramice feudale timpurii au fost identificate
şi în complexele prefeudale V 2 şi Lg peste care nivelul feudal timpuriu s-a supra-
pus distrugându-le.
VI. DESCOPERIRI FEUDALE
La suprafaţa solului, în stratul vegetal şi în cel următor au fost dsecoperite

16. S. Dumitraşcu, I. Crişan, op. cit, în Crisia, XVIII, I 988, p. 48-54. pi. XXXII-XL VI-
II: Idem, Descoperiri şi cercetiiri arheologice din anul 1988 de la Sânnicolau Român, judeţul
Bihor. în Crisia, XX, 1990, p. 102-104, pi. XI-XVII.
17. S. Dumitraşcu, Ceramicii româneascii descoperitii în Crişana (sec. VIII-XI), O-
radea, I 978, p. 60-71; fig. I- 7; Gh. Lazin, Cercetiiri arheologice în sudul judeţului Satu Mare
(zona Tiişnad) - I, în Satu Mare St. Corn„ II - III. 1975. p. 61-71, fig. I, 6-7; M. Barbu, M.
Zdroba, Cercetiirile arheologice de la Vladimirescu, în Ziridava, XI, 1979, p. 183-185.
18. I. Uzum. Miirturii arheologice de civilizaţie veche româneqascA descoperite în
satul Gornea-Ciiuniţa de Sus, în Banatica, 10, 1990, p. 205-237; Al. V. Matei, op. cit., p. 479,
484; M. Comşa, Cultura materialii veche româneascii (Aşezi\rile din sec. VIII-X de la Bu-
cov-Ploieşti), Ed. Acad. R.S.R .. Bucureşti. 1978, pi. XVl/17, 20„ 23; D. Gh. Teodor. Teritoriul
est-carpatic în veacurile V-XI e.n .. Contribuţia arheologice şi istorice la problema formiirii
poporului român. laşi. 1978. fig. 5J; Idem, Continuitatea populaţiei autohtone de la est de
Carpaţi. Aşezirile din serplele VI-XI de la Dodeşti-Vaslui, laşi, 1984, fig. 39.
16 Ioan Crişan 8
cioburi în mare cantitate şi alte materiale ca piese de fier, gresii pentru ascuţit şi
resturi de oase animale, vestigii care se datează în secolele XIV-XV.
Ceramica, numai în stare fragmentară este, după compoziţia pastei de două
categorii: ceramica de factură obişnuită şi ceramica fină. În prima categorie intră
vase de diferite mărimi lucrate la roata rapidă din pastă nisipoasă. Din categoria ce-
ramicii fine fac parte vase de mici dimensiuni modelate din pastă caolinoidă de cu-
loare cenuşie şi albă având suprafaţa lustruită. Decorul vaselor din această catego-
rie constă din caneluri şi impresiuni realizate cu rotiţa. Piesele de fier descoperite
în strat sunt o Iarnă de cuţit, un amnar şi o seceră.
Groapa G 11 A apărut între metrii 6 şi 8 ai secţiunii. Porneşte de la baza
stratului cenuşos de culoare gălbuie ce conţine depuneri feudale (- 0,30 m) şi co-
boară, tăind locuinţa prefeudală L6, până la 1,60 m adâncime. Groapa respectivă a
fost suprinsă în caseta c 7 şi a fost dezvelită în întregime. Groapa avea forma uşor
tronconică cu diametrul gurii de 2 rn. La fund diametrul gropii era de 2,25 rn.
Pământul de umplutură al gropii era cenuşos, pe alocuri cenuşa fiind depusă
în straturi groase şi conţinea fragmente ceramice, chirpic ars, piese de fier, o mane-
.dă de aramă corodată nedatabilă şi resturi de oase animale.
Ceramica se încadrează ca factură şi forme în cele două categorii identificate
în strat.
Piesele de fier sunt lame de cuţit, un vârf de săgeată de tipul cu aripioare şi o
cataramă cu spin.
Materialul osteologic, în parte nedeterminabil, cuprinde resturi aparţinând
unor specii sălbatice (cerb, vulpe).
Din analiza materialului rezultă că groapa G I I a fost săpată în secolul XV şi
a servit unor scopuri menajere.
Descoperirile arheologice din anul 1992 din aşezarea "La Pădure" aduc noi
dovezi că satul medieval existent pe acest loc până în sec. XVII reprezintă doar
ultimul nivel dintr-o aşezare intens locuită încă din neolitic. În acelaşi timp ele
motivează continuarea săpăturilor în vederea identificării şi studierii altor obiective
aparţinând atât perioadelor şi epocilor mai bine cercetate, precum şi celor mai slab
reprezentate sau încă necunoscute în aşezare.
LES FOUILLES ARCHEOLOGIQUES DE CEFA - LA PADURE, DEP. DE

BIHOR DE L' ANNEE 1992
Resume
Dans l'anee 1992, la section S1y cornmencce en anncc 1990 a cte rallangee vers
sud a 30 rnetres. On a degajes sept complexes archcologiqucs ciont nous presentons Ies
plus significatifs materiaux: une fosse hallstattiene (pi. li/ 2 - 8, III /I - 3), unc habita-
tion celtique datant du ne siecle a. Chr. avec une fosse (pi. IV/ 8 - 16, V /I - 6), une
fosse dacique d'epoque romaine datant du ne siccle p. Chr. (pi. V/ IO - L7. VI/I - IO),
Vil /I - 8, VIII/I - 4), un âtre prefeodale des VII - vme siecles (pi. IX/4 - 9), deux
huttes prefeodales datant des VIII-IX siecles (pi. X/1- 8, XI/I - 7, XII/I - IO) et une
fossc feodale du xve siecle (pi. XVI/I - 8).
En outre ont cte mis au jour des materiaux ceramiques neolithiques (pi. 1/1), de
la periode de transition du neolithique a I' âge du bronze (pi. 1/2), de la periode de
transition de I' âgc du bronze a I' âge du fer (pi. 1/3) et du haut Moyen Âge (XI -
xmc siecles, pi. XIII/I - 4).
18 Ioan Crişan 10
•o
Planşa I. Cefa-La Pldure.

1 - fragment de vas neolitic Criş; 2 - fragment de vas decorat cu şnurul; 3 - frag-
ment de vas din perioada de trecere de la epoca bronzului la epoca fierului; 4 -8
- ceramică hallstatiană.
2 3
:'
'
''
'
:'
Planşa II.
Cefa-La Pădure. 1 - fragment de vas hallstattian; 2 - 8 - ceramică hallstattiană
din groapa G13_
20 Ioan Crişan 12
\
\ /
-----1,2,3
2
'\
3
Planşa III. Cefa-La Pldure.

I -3- ceramică hallstattiană din groapa G 13 ; 4 - strachină La Tene dacică
~ ,3 _ :
~.,.....-- ____,., , , ,:
5 .J6-'
.' /
6
,,_.
u
8
Planşa IV. Cefa-La Pildure.

1 - 7 - ceramică La Tene celtică dintr-un complex distrus; 8 - 16 - ceramică La
Tene celtică din locuinţa L7.
22 Ioan Crişan 14
13
'
12
1L,
17
I
\ '
16
o
Planşa V. Cefa-La Pădure.
I - 6 - ceramică La Tene celtică din groapa (G12) a locuinţei L7; 7 - 9 - cerami-
că La Tene celtică din groapa G14B; 10 - 17 - ceramică dacică de epocă roman!
(sec. II. p. Chr.) lucrată cu mâna din groapa Gt4A·
Q}J
7
6
'
Planşa VI. Cefa-La Pldure.

I - 10 - ceramică dacică de epocă romană (sec. II p. Chr) lucrată cu mâna din
groapa a 14 A·
24 Ioan Crişan 16
Planşa VII. Cefa-La Pldure.

1 - 8 - ceramică dacică de epocă romană (sec. II p. Chr) lucrată cu mâna din
groapa G 14 A.
-
.,
~.....- ·.,_. :- :··~~
.
:.,-~...
.
···..,
.-!': /"·~,'!; '.:·~-:_-:.~·.··.

.
:
I •
..
I
l.,
'' /
'
Planşa VIII. Cefa-La Pidure.

1 - 4 - ceramică dacică cie epocă romană (sec. II p. Chr) lucrată la roată din groa-
pa Gt4A·
26 Ioan Crişan 18
\
\
C '
3
\
/
Planşa IX. Cefa-La Pădure.

1 - 3 - fragmente ceramice din sec. VII-VIII lucrate la roată; 4 - fragment de vas
lucrat cu mâna de pe vatra V2; 5 - 8, 10 profile de tăvi de lut de pe vatra V2; 9 -
profil de vatră cu gardină de pe vatra V2 (sec. VII-VIII).
Planşa X. Cefa-La Plidure. Locuinţa L6 (sec. VIII - IX)

V
I - 4 - fragmente· ceramice din pastă cu scoici pisate; 5 - fragment ceramic din
pastă cu şamotă; 6 - fragment ceramic din pastă nisipoasă; 7 - 8 - împungătoare.
28 Ioan Crişan 20
G 7
'Q\ I
Planşa XI. Cefa-La Pldure. Locuinţa Ls (sec. VI~I - IX)

1 - 4 - fragmente ceramice din pastă cu scoici pisate; S- 7 - fragmente ceramice
din pastă nisipoasă.
21 Săpăturile arheologice de la Cefa - la Pădure 29
2 3 4
--- ---~
-- -
6
~,
~
10
Planşa XII. Cefa-La t'ădure. Locuinţa Ls (sec. VIII - IX)

1 - fragment de capac de vas; 2- 4 - profile de tăvi de lut; 5 - 6 - profile de vetre;
7 - "ac" pentru împletit; 8 - împungător; 9 - 10 - fragmente ceramice feudale tim-
purii.
30 Ioan Crişan 22
4 2
~(
4
1
' 8
Planşa XIII. Cefa-La Plidure

I - 8 - fragmente ceramice feudale timpurii (sec. XI: XIII).
2 3
&\
Planşa XIV. Cefa-La Pădure

I - 4 - fragmente ceramice feudale timpurii (sec. XI - XIII).
32 Ioan Crişan 24
\
2 '
,,,,
3
/ ',,
' L,
5 6
~)
,:;:J
Planşa XV. Cefa-La Pidure

1 - 4, S, 8 - fragmente ceramice (sec. XV): 1 - 4, 8 din pastă nisipoasă, S din
pastă caolinoidă. 9 - fragment de pinten (sec. XIV); 10 - amnar (sec. XIV); 6 -
lamă de cuţit; 7 - seceră.
2 5
6
\
(
7
' 8
Planşa XVI. Cefa-La Pădure. Groapa G11

I - 2, 7 - fragmente ceramice din pastă nisipoasă; 3 - 6 fragmente ceramice din
pastă caolinoidă; 4, 5, 8 piese din fier.
34 Ioan Crişan 26
Fig. 1. Cefa - La Pădure 1992. Locuinţa L7 (celtică)
Fig. 2. Cefa - La Pădure 1992. Vatra V2 (prefeudală)

Fig. 3. Cefa - La Pădure 1992. Locuinţa L6 (prefeudală)
Fig. 4. Cefa - La Pădure 1992. Locuinţa Lg (prefeudală)

RĂSPÂNDIREA SCRISULUI CURSIV
ÎN DACIA ROMANĂ
de
CĂLIN COSMA
Importanţa fundamentală a materialului epigrafie pentru cunoaşterea antichi-

tăţilor romane din Dacia a fost de multă vreme semnalată şi apreciată de istoriogra-
fie.1 Drept urmare inscripţiile au fost publicate sistematic în decursul timpului, prio-
ritar chiar, iar în ultimii ani publicarea lor a fost reluată în condiţii superioare. 2 În
aceeaşi măsură s-a bucurat de atenţie analiza conţinutului lor, aspectele istorice şi
lingvistice, mai ales cele care se degajă din acest conţinut. 3
Faptul că între aceste multe inscripţii, cele incizate sau zgâriate pe vase şi pe
alte materiale ceramice nu ocupă un loc meritat, ne-a determinat să încercăm să le
studiem separat,pentru a vedea în ce măsură reflectă datele obţinute din numeroase-
le inscripţii lapidare, în ce măsură confirmă fenomenele de limbă şi pe cele din
scrisul latin cursiv din epoca provincială (sec. 11-111 e.n.).
Lucrarea de faţă reprezintă o parte din concluziile tezei mele de diplomă,
despre inscripţii pe vase ceramice4, în curs de pregătire. La ele am adăugat conclu-
ziile studiului lui Nicolae Gudea despre scrierea cursivă pe cărămizi şi ţigle\ cu
scopul de a cuprinde întreaga problematică a scrisului cursiv şi a limbii latine co-
mune ("vulgare") din provinciile dacice. Toate vasele ceramice şi întreg materialul
tegular au fost cuprinse în repertorii aparte. Cea mai mare parte a pieselor cu care
am operat au fost publicate. Lor le-am adăugat câteva piese inedite.6
Pentru a răspunde cât mai exact titlului pe care ni l-am propus aici vom în-
cerca să stabilim câteva lucruri: I. aria pe care apar inscripţiile cursive în cele trei
I. I.I. Rusu, IDR, L Bucureşti, 1977, p. 33 sqq
2. Materialul epigrafie din provinciile dacice a fost reluat in colectia IDR; au fost elabo-
rate până acum cinci volume: I. diplome militare şi tăbli\e cerate; li. inscrip\iile din Dacia Inferi-
or; 111/1 inscripţiile din Banat; 111/2 inscriptiile din Ulpia Traiana Sarmisegetusa: 111/3. inscriptii-
le din zona capitalei provinciei; 111/4. inscripţiile din sud-estul Transilvaniei.
3. H. Mihăescu, Limba latini în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, Bucu-
reşti, 1960
4. Lucrarea are titlul Inscripţii pe vase ceramice din Dacia romană
5. N. Gudea. in Acta Musei Porolissensis, XI. 1987, p. 91-158
6. Câteva piese provenind din Ulpia Traiana Sarmisegetusa ne-au fost comunicate de A-
dela Paki. care a întocmit un studiu în legătură cu ele (sub tipar)
38 Călin Cosma 2
provincii dacice; 2. conţinutul lor; 3. tipul şi caracterul scrisului şi probleme de

limbă latină comună (vulgară); 4. datarea inscripţiilor cursive; 5. analiza obiectelor
pe care s-a scris.
În final vom formula câteva constatări cu caracter de concluzie. Scopul pro-
pus mai sus ar putea da impresia că depăşim conţinutul termenului "răspândire",
dar nu este aşa. Prin răspândirea scrisului cursiv am înţeles, aici şi acum, toate pro-
blemele pe care Ic implică prezenţa inscripţiilor cursive pe teritoriul dat în epoca
respectivă.
I. Aria pe care apar inscripţiile cursive în cele trei provincii dacice reie-
se foarte clar din repe1torii şi harta întocmită pe baza lor. Densitatea inscripţiilor
este diferită în funcţie de caracterul aşezărilor şi nivelul cercetărilor arheologice
(vezi pi. 2). Inscripţiile cursive au fost descoperite în castre pentru trupe auxiliare,
castre de legiune, oraşe şi aşezări rurale, în toate provinciile dacice, răspândite în
mod inegal (vezi pi. 3). Se poate constata că inscripţiile cursive sunt mai mai frec-
vente în zonele intens cercetate. Apar, însă, şi în descoperiri întâmplătoare, ceea ce
ne obligă să presupunem că ele există şi acolo unde nu s-au făcut cercetări sau cer-
cetările sunt încă la început.
2. Conţinutul inscripţiilor poate fi stabilit numai în măsura în care textul
este întreg sau poate fi întregit. Inscripţiile cursive sunt în marea lor majoritate
fragmentare. Numai 19 texte scrise pe vase sunt întregi şi I 3 din cele pe ţigle/ că
rămizi. Din punct de vedere al conţinutului, textele acestea pot fi împărţite în ur-
mătoarele grupe: a. inscripţii care reprezintă nume de persoane; b. inscripţii care
reprezintă exerciţii de scriere; c. inscripţii ce constituie epitafe funerare; d. jocuri
sau glume; e. inscripţii ce reprezintă cifre; f.inscripţii al căror conţinut nu poate fi
precizat din cauza fragmentării = nedeterminabile (pentru repartizarea lor în terito-
riu vezi pi. 4).
Majoritatea numelor latineşti apar la genitiv sau dativ, sugerând foarte pro-
babil, posesiunea obiectului, mai ales în cazul vaselor. Toate numele sunt aproape
exclusiv cognomina. Pe vase sunt mai multe nume de Valerii, Antonii, Aurelii, Iu-
lii. Pe cărămizi şi ţigle apar mai mulţi Aurelii, iar din celelalte nume câte unul din
fiecare, deci aproximativ 25 de nume. Aceste cognomina reprezintă nume de cea
mai bună factură latină, care se regăsesc şi în inscripţiile lapidare din provincie 7, şi
în general din Imperiul Roman. Am remarcat doar că proporţia numelor de autoh-
toni daci (Bitus, Mucianus) este aproximativ acelaşi, raportat la cifra totală, ca şi
cea din inscripţiile lapidare. Acest lucru poate avea o semnificaţie deosebită.
Numele greceşti sau orientale sunt puţine, dar obişnuite şi ele (Gela, Turra-
nis, Eningratus), sugerând prin acest număr proporţia mică a acestor etnii în raport
cu populaţia purtătoare de nume romane. În concluzie, onomastica din inscripţiile
cursive este predominant latină, ea cuprinde nume latineşti obişnuite în provincie şi
reflectă proporţiile etnice aproape identice cu onomastica din inscripţiile lapidare.
Numele care apar pe vase, pe cărămizi şi ţigle, desemnează fie pe meşterul
7. IDR. I. li. 111/1-4
3 Răspândirea scrisului cursiv în Dacia Romană 39
producător, fie pe ucenicul sau ajutorul acestuia, atunci când inscripţia este incizată
în pastă moale. Mai precis este faptul că inscripţiile zgâriate indică numele proprie-
tarului sau pe cel căruia i-a fost destinat vasul. Numele care apar pe cărămizi şi ţi
gle sunt mai ales de soldaţi cărămidari.
Cifrele care apar pe vase reprezintă de obicei capacitatea vasului 8, iar cele
care apar pe ţigle şi cărămizi ar putea exprima numărul de obiecte prelucrat de cel
care a scris, pentru o evidenţă a nonnei de lucru.
Literele de alfabet incizate şi zgâriate pe vase sau ţigle/ cărămizi reprezintă
mai întotdeauna exerciţii de scriere, lecţii de scriere executate probabil în afara
şcolii pentru creşterea îndemânării sau chiar învăţarea propriu-zisă a literelor.
3. Tipul şi caracterul scrisului şi probleme de limbă latină comună (vul-
gară). Scrierea pe vase, cărămizi şi ţigle s-a făcut fie înainte de introducerea lor în
cuptor, fie după ardere. În cazul textelor scrise înainte de ardere semnele au fost in-
cizate, liniile lor sunt regulate, formele literelor tipice şi mai apropiate de model.
Se poate spune că există un scris tipic în pasta moale. În schimb literele zgâriate
după ardere reprezintă caractere mai neregulate, liniile nu sunt continue, mai ales
. datorită rezistenţei pe care a opus-o materialul dur la acţiunea instrumentului de
scris. În cazul acestor inscripţii avem litere deformate, mai îndepărtate de forma lor
model. 9
Cele mai multe inscripţii cursive folosesc litere capitale. Acestea erau mai
uşor de incizat sau zgâriat. Aşa este cazul inscripţiilor de la Reşca, Stolniceni, Râş
nov, etc.
Multe inscripţii folosesc literele hibride, o combinaţie între literele capitale
şi cursivele propriu-zise. În astfel de cazuri literele au fost scrise capitale sau cursi-
ve, în funcţie de uşurinţa cu care puteau fi zgâriate mai ales.
Foarte rar se folosesc litere cursive propriu-zise, şi acestea numai în cazul
textelor incizate în pastă moale. Din cauza fonnelor rotunde, literele cursive se in-
cizau uşor, în schimb se zgârâiau foarte greu.
În concluzie, folosirea unor tipuri diferite de litere (capitale, cursive, hibri-
de), în funcţie de text şi de materialul pe care s-a scris, sugerează o răspândire ge-
nerală a scrisului, o cunoaştere bună a lui şi în special a limbii latine comune.
Obiceiul de a scrie pe vase, pe obiectele din ceramică în general, ca şi pe
obiectele de metal sau os de altfel, s-a răspândit foarte repede dinspre Italia spre
provincii IO, devenind un obicei comun în lumea romană începând cu secolul I e.n.,
după ce Imperiul Roni.an şi-a conturat pentru câteva sute de ani frontierele. Prin
urmare, avem analogii numeroase pentru scrierea cursivă atât în Italia, cât şi în
diferite provincii romane. Noi am folosit ca analogii pentru scrisul din textele daci-
8. D. Tudor în Studii şi cercetAri de istorie veche, 21, 1970, 2, p. 317
9. N. Gudea, I. Ghiurco, Din istoria creştinismului la români. MArturii arheologice,
Oradea, 1988, p. 62
10. D. Gabier, în Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, 16, 1968, p. 303-
306
40 Călin Cosma 4
ce scrierea din ltalia 11 , provincia Germania Inferior 12, Panonia lnferior 13. Moesia
Superior1 4 şi Britania 15. Am ales aceste analogii din mai multe motive: scrisul din
Italia reprezintă modelul; Britania şi Germania Inferior au fost provincii cu rol mi-
litar asemănător cu al Daciei, deci importanţa armatei a fost deosebită; provinciile
Panonia Inferior şi Moesia Superior au fost vecine Daciei, cu influenţe mai directe
şi în orice caz sesizabile şi înalte domenii ale culturii materiale şi spirituale.
Comparând tipurile de litere folosite în inscripţiile cursive din Dacia, tipul
scrisului în general, conţinutul inscripţiilor, cu cele din aceste provincii am putut
constata: textele cursive din provinciile dacice se încadrează perfect scrierii latine
cursive din imperiu în secolele 11-111 e.n.; alfabetul folosit cuprinde aceleaşi tipuri
de litere. cu variante similare. determinate de aceleaşi cauze; formele (tipurile) de
litere folosite au fost în aceeaşi măsură determinate de materialul pe care s-a scris,
instrumentul de scris sau conţinutul textului.
În ce priveşte problemele de limbă, de lexic, se poate afirma că textele cursi-
ve, întregi sau întregibile, indică folosirea limbii latine comune, specifice zonei de
la Dunărea de Jos a Imperiului Roman, cu toate variaţiile fonetice cunoscute, aşa
cum reiese din monumentalul studiu al lui Haralamb Mihăescu. 16
4. Datarea inscripţiilor cursive este puţin mai dificilă. Nu putem data mai
precis aceste inscripţii pe baza tipologiei literelor folosite, deoarece viaţa unor ast-
fel de litere se întinde pe o perioadă mai lungă de timp. oricum, aşa cum subliniam
şi mai sus, tipurile de litere se înscriu perfect în perioada provincială (106-275
e.n.). Din acest motiv, dar şi pentru a controla o astfel de datare generală, am încer-
cat să analizăm contextul de descoperire al unor piese, istoria aşezărilor din care
provin pentru a le data mai exact. Din punct de vedere cronologic, materialul studiat
poate fi împărţit în două grupe: a. texte care pot fi datate numai general ( I 06-275
e.n.); b. texte care pot fi datate mai precis. Astfel, textele de la Reşca au apărut în
ruinele porţii fortificaţiei construite de Philippus Arabs (244-249 e.n.). Deci ele da-
tează după mijlocul secolului III e.n., date fiind evenimentele din Dacia Inferior, nu
ating data retragerii aureliene. Inscripţiile cursive de la Moigrad au apărut Îil con-
strucţiile ridicate după 213 e.n. sau reparate la mijlocul secolului III e.n. Deci acest
material datează numai (sau mai ales) din secolul III e.n., până la 275 e.n. Inscrip-
ţiile de la Săpata de Jos şi de la Câmpulung Muscel datează de la mijlocul secolului
II e.n. sau începutul secolului III e.n., până la mijlocul secolului III e.n., când linia
transalutană a fost abandonată. La Turda inscripţiile cursive provin din castrul de
li. Dictionnaire d'Archeologie Chretienne et de Liturgie, Paris. 1928, s.v. lapicides.

p. 1351-JJ53
12. L. Bekker. Brigittc Galsterer-Kroll, Grafitti auf romischer Keramik im Rheini-
schen Landesmuseum Bonn. Koln, 1975, p. 13-29
13. D. Gabier, op. cit .. p 300-301; J. Harmalla. in Acta Archaeologica Acadcmiae
Scientiarum Hungaricae. 1968, 1-4, p. 247- 274
14. P. Petrovic, Paleographie des inscriptions romaines en Moesie Superieure. Bel-
grad, 1975. p. 43-44. 1555- I 56
15. Verulamium Excavations, voi. I, Oxford. I 972, p. 364-365
16. H. Mihăescu, op.cit., passim
legiune, construit după anul 167 e.n., când Legiunea V Macedonia a fost transferată
în Dacia Porolissensis. Deci ele datează numai după această dată şi până la 275 e.n.
La Râşnov materialele pe care s-a scris au apărut în turnurile din colţ şi bastioanele
porţilor castrului de piatră construit sub Hadrianus sau Antonius Pius. Deci ele sunt
mai timpurii şi se pot data până la retragerea aureliană. În schimb textele desco-
perite la Aiton, Locusteni. Bucium provin sigur din straturile de la începutul seco-
lului li e.n.
Analiza materialelor şi textelor care pot fi datate mai exact prin context ar-
heologic confirmă şi afirmaţiile de mai sus privind textele cursive datate general în
perioada provincială, de la început şi până la sfârşitul ei. Limba şi scrierea latină s-au
răspândit în provinciile dacice încă de la data cuceririi şi au fost practicate intens,
permanent şi sistematic în tot timpul existenţei celor trei provincii dacice.
5. Analiza obiectelor pe care s-au Scris (incizat sau zgârâiat) texte cursi-
ve ne ajută să stabilim modul de răspândire al scrisului şi mai ales felul în care s-a
scris. Din păcate marea majoritate a obiectelor pe care s-a scris sunt fragmentare.
În ce priveşte vasele, chiar fragmentare fiind, s-a putut stabili că au fost vase de uz
comun, obişnuite. Există, însă, şi inscripţii pe vase de lux, de imp01t. Statistica lor
s-a făcut atât pe baza vaselor întregi, cât şi a fragmentelor întregi bile (vezi pi. 5).
Textele cursive au fost incizate sau zgâriate la întâmplare, fără a alege mate-
rialul în mod anumit, deci indiferent de forma şi valoarea vasului (mai ales). Pentru
că oalele şi străchinile constituie în general partea cea mai mare a veselei romane,
inscripţiile apar mai ales pe astfel de vase. În cazul cărămizilor şi ţiglelor această
dovadă este şi mai evidentă, căci numărul obiectelor pe care s-a scris este aproape
egal, iar diferenţele sunt nesemnificative.
6. Concluziile privind scrierea cursivă pe vase, cărămizi şi ţigle au deocam-
dată un caracter preliminar, pentru că cercetarea noastră nu este încheiată nici din
punctul de vedere al înregistrării întregului material epigrafie, nici din punctul de
vedere al analizei conţinutului şi a problemelor pe care le ridică. Observaţiile noas-
tre întăresc concluziile cercetărilor de până acum şi nuanţează sau detaliază conclu-
ziile istoriografiei române privind fenomenul romanizării.
Datele privind răspândirea teritorială a inscripţiilor cursive (vezi pi. 2) nu
sunt definitive. Mai există material epigrafie de acest gen nepublicat, care poate
modifica statistica noastră. La Moigrad, de pildă, unde am efectuat practica arheo-
logică, se cunosc cca 50 de inscripţii pe vase şi încă numeroase inscripţii cursive pe
ţigle şi cărămizi. 17 Datele de care dispunem acum reprezintă numai stadiul actual
al cunoştinţelor, la nivelul din 1989 al cercetărilor, şi, în special, la nivelul de acum
al publicării materialului epigrafie.
Se poate afirma, însă, cu toată certitudinea, că în provinciile dacice limba ~:
scrierea latină s-au răspândit ca în oricare altă provincie de limbă latină din Impe-
riul Roman. 18 Deşi sunt atestate în toate tipurile de aşezări, mediul militar rămâne
17. lnformatie de la conducătorul şantierului arheologic Moigrad. Nicolae Gudea
18. Vezi supra notele 11-16
42 Călin Cosma 6
principalul loc în care apar şi, deci, principalul loc de învăţare a scrisului şi limbii
latine. Se ştie din izvoarele scrise că în armată ordinele se dădeau în scris. Din
acest motiv soldaţii trebuiau să cunoască scrisul şi cititul. De asemenea, promova-
rea era condiţionată de atari cunoştinţe. De aici preocuparea permanentă a soldaţi
lor de a învăţa limba şi scrierea latină: Inscripţiile cu scriere cursivă confirmă, ast-
fel, rolul important al armatei în procesul de romanizare.
Semnificativ este şi raportul dintre textele de limbă latină şi cele de limbă
greacă. Numărul foatte mic al acestora din urmă confirmă, încă o dată, răspândirea
latinei şi în mod semnificativ raportul favorabil populaţiei latinofone faţă de cea
vorbitoare de alte limbi. Limba latină răspândită în Dacia este de factură occiden-
tală; fenomenul se explică prin numărul mare al trupelor şi coloniştilor veniţi de a-
colo.19 Prezenţa unor vorbitori de limba greacă la oraşe sau în localităţi unde exis-
tau trupe orientale este firească. 20 În timp ce inscripţiile lapidare reprezintă dovezi
de folosire oficială a latinei, deoarece erau scrise în ateliere specializate, scurtele
inscripţii incizate sau zgâriate pe vase şi cărămizi/ţigle au un caracter neoficial. Ele
oferă o viziune largă asupra limbii şi scrisului diferitelor categorii sociale. Un
exemplu concludent este inscripţia de la Râşnov, unde verbul fecit a fost scris după
pronunţarea din limba comună fecet. Aici se observă un fenomen fonetic foarte
frecvent şi bine cunoscut de trecerea lui i în e. 21
Micile epigrafe studiate favorizează, deci, o imagine mai nuanţată asupra
scrierii cursive şi a limbii latine comune (vulgare), constituind indicii importante
pentru nivelul culturii spirituale latine din provinciile dacice 22 , ce dovedesc o roma-
nizare rapidă şi profundă. Ele indică, totodată, dimensiunile acestui proces, dove-
dind cunoaşterea limbii şi scrisului latin în toate mediile sociale. 23 Provinciile Da-
cia nu au făcut nici o excepţie de la cunoaşterea şi răspândirea scrisului şi a limbii
latine, ba, mai mult, limba şi scrisul au suferit aici aceleaşi modificări ca şi în alte
provincii, dar aceasta s-a datorat în mare măsură elementului autohton romanizat.
Cât de mult s-a implantat limba latină în provinciile dacice, permanenţa scri-
sului se pot constata din inscripţiile latine din epoca târzie, de după părăsirea aure-
liană24, ce confirmă în chip strălucit permanenţa limbii latine, cunoaşterea scrisului
roman târziu derivat din cel al secolului III e.n., constituind un argument important
al continuităţii daco-romane pe teritoriul românesc.
19. H. Mihăcscu, op. cit., passim

20. N. Gudca. I Ghiruco, op. cit., p. 50
21. H. Mihăcscu, op. cit. p. 64-66; cf. N. Gudca, I. Pop, Castrul roman de la Râşnov-
Cumidava, Braşov, 197 I, p. 60; IDR, III/4, nr. 223
22. H. Mihăcscu, op. cit., p. 64-86
23. N. Gudca, în Acta Musei Porolissensis, XI, 1987. p. 99
24. N. Gudca, I. Ghiurco, op. cit.. p. 62-64
THE SPREAD OF DRIVE WRITING

IN ROMAN DACIA
Summary
The autor propose us to study a not so known aspect of Latin writing in Roman
Dacia: the drive writing. He complate with new informations and conclusions.
The study is divided in five chapter: I spread's area of drive inscriptions from
Roman Dacia; II their content; III type and caracter of the writing and ordinary Latin
language problems; IV dating of the drive inscriptions; V study of the objects with
inscriptions.
The paper offer maps, plates and other annexes.
-1:>
""-~ -1:>
Q
~
Q
.,. ::;
::c::
,,
.r
~
• Inscripţii pe ţigle/cărămizi
■ Inscripţii pe vase
Planşa 1
HARTA PROVINCIILOR DACICE CU LOCALITĂŢI UNDE SE
CUNOSC INSCRIPŢII PE VASE ŞI ŢIGLE/CĂRĂMIZI 00
-c;
LOCALITĂŢI VASE LOCALITĂŢI ŢIGLE/CĂRĂMIZI
DACIA MALVENSIS 9 -45

12 83
INSCRIPŢII INSCRIPŢII
~·
~-
DACIA APULENSIS 8 19 7 12 ~
g
INSCRIPŢII INSCRIPŢII
~
~-
~
~.
IO 40
DACIA POROLISSENSIS 6 11 5'
INSCRIPŢII INSCRIPŢH
~
1-;
C:
~
~
LOCALITĂŢI DE DESCO-
2
I.
INSCRIPŢII
PERIRE NECUNOSCUTE
I
Ii
Planşa
2
RĂSPÂNDIREA INSCRIPŢJJLOR CURSIVE ÎN CELE 3 PROVINCII DACICE
.i:.
'J,
.j:,.
N
:;;j CASTRE
a
~
N
:;;j AŞEZĂRI
N
:;;j
°'
CASTRF. AUXILIARF. •< i;.J
a:: .,J •< ~ •< ~
a:: .,J •< ~
cz:: .,J
i;.J
DE i;.J cz:: .,J ORAŞE
~
rr, RURALE ~
rr,
I;/)
•< ~ I;/)
•< ~ •< S2 •< S2
~ u E- LEGIUNE ~ u E- ~ u E- ~ u E-
BURlDAVA J ROMULA 21 6 GALICIUCA I
BIVOLARI 1 SUCIDAVA 7 28 LOCUŞTENI J
BUMREŞTI l DROBETA 9 ORLEA I
COPĂCENI 1 I SĂCELU I
CAMPULUNG 20
DACIA RACOVIŢĂ 2
MALVESIS RĂCARI I
SLĂVENI 12
SĂPATA DE JOS I
FELDIOARA I
RAŞNOV 7
COMALĂU I APULUM ,l'.';;~l:'.,.,rn,s. 10 2 MANERĂU 1 Q
MICIA I I TIRISCUM 2 2 ~~C:S~k~ 1 s·
DACIA
~
SANICOLAIJL
SIGHIŞOARA 1 1 MAAF. 1
APULF.NSIS PĂULENI :..,
CIGMĂU 1
:I
c:,
AMPELUM 2 4
BOLOGA 1 2 POTAISA 1 4 NAPOCA 1 AITON 2
BUCIUMI 5
ROMÂNAŞI 2
MOIGRAD 2 21
DACIA CÂŞEI l
MALVENSIS GHERLA J
CRIST EŞTI 4 2
ILIŞUA I
GILĂU I I
LOC DESCOPF.RIRF. 2
NF.CUNOSCUT
Planşa 3
RĂSPÂNDIREA INSCRIPŢIILOR CURSIVE ÎN FUNCŢIE DE CARACTERUL AŞEZĂRILOR o
i VASE CĂRĂMIZI
NUME LATINE 7 21
NUME ORIENTALE 7
DACIA EXERCIŢII DE SCRIS 18 1
MALVENSIS 7
CIFRE
NEDETERMINABILE 6 31
~
POEZII ~I
-:Ş
CARACTER FUNERAR :;·
~
NUME LATINE 5 6 ril
t:l
:.,
NUME ORIENTALE 1 ~
;;;.
EXERCIŢII DE SCRIS 2 1 ,:::
DACIA ~
CIFRE ~
APULENSIS
NEDETERMINABILE 12 6 ~-
POEZII s·"'
t;
EPITAF ~
~-
NUME LATINE 5 9 ::t,
::,
NUME ORIENTALE 1 1 ::
§
DACIA EXERCIŢII DE SCRIS 1 3 t::,
POROLISSENSIS NEDETERMINABILE 2 26
POEZII 1
CARACTER FUNERAR I
4Planşa
RĂSPÂNDIREA INSCRIPŢHLOR CURSIVE DUPĂ CONŢINUTUL LOR
-I'>
-..J
~
AMFORĂ 5 00
OALĂ 4
FARFURIE 2
CHIUP 4
DACIA MALVENSIS
STRACHINA 2
NETERMINABILE 27
CĂRĂMIDĂ 46
ŢIGLĂ 39
OALĂ l
CHIUP 2
CAPAC DE VAS 1
DACIA APULENSIS Q
NETERMINABILE 15
~
CĂRĂMIDĂ 12 9
ŢIGLĂ ~
tl
OALĂ 2
TIPAR DE LAMPĂ 1
ULCIOR 1
NETERMINABILE 6
DACIA POROLISSENSIS
CĂRĂMIDĂ 14
ŢIGLĂ 25
OLAN 1
Planşa 5
TIPURI DE VASE ŢIGLE/CĂRĂMIZI, PE CARE S-AU PRACTICAT INSCRIPŢII i3
ŢIGLE/CĂRĂMIZI CERAMICĂ
/\ ,1 /">- /f /I /\. 6Q A ~ A· Ax\ A A

B 13 .A L? ~- a e e.,
C ccs cc<?(
0 ]> ..z> .P b.Db
E 11 f E e f ~ c.
F F1:-,,c ,,
G fCG c,.. ~
H Jil-l J-IH
r 1.,/Jr /\
K " J<
L2L LI- (iri,."J..
M /'A M ~~ ,"V\ /\I Â"'\ N\
N/"v,vw'v>y JJN/YK
o o o o o
P f p eP
Q (J
R R R. ~ r, fî A.. ~ R.
S 5f _r t-ff s f' ? J./
Ţ .,.,-,y TT
V V V I, V
z z
X X
Planşa 6
TIPURI DE LITERE FOLOSITE ÎN INSCRIPŢIILE CURSIVE
DIN DACIA ROMANĂ
50 Călin Cosma 14
A ,-tl)...,A._!:-Â,ţ,,A Ă "1'.A&\,ĂĂ./)fl.1-.?'-
B o ei 1J ~ l
C CC [.
D /J'J> 1>.vJ>
E , r r ~ t..t ,
F r-L, f.fF'F--
G ţ C, } ~ t, X'"
H HH t,..r,
I " ,,,, r
K V I<..
L Z L L I- (' \/v ~ I,
M """~ll-l ....-'0
N /V ~ ...t
o o c:>
p p P7?/) I~
/J
Q A 4 C, d"J e9Q
R RR.,-e:J?.fl
s _5// s J...,.-,..r
T T r
LJ YYV)..~')}
Z "J 1 '-
X ')("::/: )(~+
Planşa 7
TIPURI DE LITERE FOLOSITE ÎN IMPERIUL ROMAN
SEC. II - III e.n.
c;· ,uuv.J· PJ<. 0

RAV ID /\ 1)AT \
xx
LXY
Planşa
8
INSCRIPŢII CURSIVE PE VASE
52 Călin Cosma 16
0(1't-_[tf>Jv
NA/\/t_\.J(
/c/i2 f -5 · 1\ 1 0
(
·r
I) j L' (<_r !f /v\. f.rR
_}) flî·
t \1~ I IX I'
A U)J v;xrL
X>O< 7\ I l{J I
I Jb)'v\-b
Planşa 9
INSCRIPŢII CURSIVE PE ŢIGLE ŞI CĂRĂMIZI
ISTORIA ANTICĂ ÎN OPERA LUI NICOLAE IORGA
de
SEVER DUMITRAŞCU
S-a scris şi se va mai scrie că a încerca să scrii despre Nicolae Iorga, chiar
despre un fragment al operei sale, c o încercare nu numai temerară. Fiind acesta
un moment omagial, rog să-mi fie permis şi mic - simplu soldat în istoriografia ro-
mânească ce-şi număra anii la jumătate de mileniu - să aduc un 0m:i 6 iu acestui ge-
niu al istoriografiei mondiale, cunoscut fiind ceea ce scrie Mihai Berza. un strălucit
şi neuitat, la rândul său, discipol al marelui savant: "Opera lui Iorga e atât de vastă
- poate cea mai vastă operă din istoria culturii universale" 1 (s.n.S.D.). numărul
şi varietatea scrierilor este de "1300 cărţi şi broşuri şi 20.000 articole cu caracter
istoric. literar sau politic'' 2. cum preciza în anul 1978. în volumul Mari istorici ai
lumii. istoricul bucureşetean Lucian Boia. ·
Nicolae Iorga a fost în primul rând medievist, lăsând istoriografiei univer-
sale cca mai importantă contribuţie românească în acest domeniu. De asemenea. în
opera sa, care nu a cunoscut "margine de timp şi spa\.iu". evul mediu românesc,
scria recent istoricul român medievist, Şerban Papacostea. constituie "'o entitate a-
parte"3.
Cercetătorul contemporan, ca şi cel din trecut sau. credem noi. din viitor. va
găsi însă că în opera lui N. Iorga un loc anume. un loc aparte. îl are antichitatea. is-
toria antică universală şi istoria antică a României. Nu stă în intenţia şi nici în pute-
rea noastră ca în rândurile acestei comunicări să facem o analiză profundă şi amă
nunţită asupra acestui subiect. Îndrăznim, doar. să atragem atentia asupra câtorva
dintre marile idei privind istoria antică pe care la găsim în opera sa.
Nic olac Iorga a scris însă şi istoric antică. Deşi publică în 19 I 6 O bscrvaţii
ale unui nespecialist asupra istoriei antice4 , lucrare de o mare onestitate. pc de o
parte. onestitate tipică marilor oameni de ştiinţă, dar caracteristică şi marelui său
I. - M. Bcrza, Studiu intrnductiY, în N. Iorga, Pagini alese, l, Bucureşlti, 1965, p. V.
2. - L. Boia, Mari istorici ai lumii, Bucureştii, 1978, p. 108.
3. - Ş. Papacostca, Nicolae Io1·ga şi evul mediu românesc, în N. Iorga, Studii asupra e-
,·ului mediu românesc, Bucureşti, 1984, p. 402.
4. - N. Iorga, Obsen·atii :.de unui nespecialist asupra istoriei antice, Bucureşti, 1916,
passim.
54 Sever Dumitraşcu 2
caracter, Nicolae Iorga ne-a lăsat o mare operă referitoare la antichitate, referitoa-
re la antichitatea clasică în genere, dar şi referitoare la istoria antică a României. Şi
această operă cuprinde nu numai o informaţie ce uimeşte, dar şi idei şi sugestii de o
mare forţă pentru cercetarea antichităţii.
Mai mult decât atât, destinul, destinul tragic, moirele, au făcut ca ultima lu-
crare care ne-a rămas de la Nicolae Iorga şi la care lucra atunci în noiembrie, 27
noiembrie 1940, să fie chiar o lucrare privind istoria antică. Desigur, e îndeobşte
cunoscut, aceasta era nu o lucrare de istorie antică, ci Istoriologia umană 5 , acea
sinteză în care dorea să înfătişeze "unitatea -absolută a vieţii omeneşti În orice
margine de spaţiu şi timp", dar ne-a rămas numai prima parte: I. Preistoria; II.
Egiptul: III. Mesopotamia; IV. Civilizaţiile Asiei Anterioare; V. Siria. Fenicia.
Palestina; VI. Popoarele arice; VII. Bazinul egeean; VIII. Grecia; IX. China,
fantastic de mult chiar şi pentru un specialist, căci avem expusă, cu exceptia Ro-
mei, a Imperiului roman, întreaga preistorie şi isţoria antică clasică a umanităţii.
Astfel, sunt nu numai actuale, dar chiar proaspete am spune, consideraţiile
sale ce confirmă nu numai o cunoaştere aprofundată, întemeiată pe o documentare
ce poate stârni mereu uimirea, marile idei de sinteză la care ajunge Nicolae Iorga şi
pe care firesc, cu firescul zeesc al geniului său, le risipeşte ca pe nişte nestemate şi
în mare grabă într-un scurt text de sinteză, de două pagini şi jumătate, dedicate
Elamului, fără a le mai aminti pe celelalte, a căror discuµe şi coroborare ştiinµfică,
azi ar impune publicarea unor volume:
1. --Prioritatea în elaborarea unor anumite elemente de civilizaţie orientală
nu (s.n. S.D.) poate fi atribuită Egiptului...".
' 2. Mesopotamia, în urma cercetărilor arheologice pe care Nicolae Iorga le
aprecia drept "comori de arheologie şi artă" are "O altă istorie a antichităţii".
3. O altă istorie care nu începe la Sumcr6, deoarece "Centrul preistoric al
regiunilor mesopotamice e dincolo, spre răsărit şi spre regiunea celor două mari
râuri, În Elam".
4. "Elamul are, la Susa, o frumoasă civilizaţie neolitică de vase cu orna-
mente geometrice de o mare bogăţie, asemenea cu aceea de la noi", nebănuind că
afirmaµa sa se va confirma prin noile descoperiri din Thessalia şi din Munţii Apu-
seni, acestea din urmă inedite şi,
5. "Între limba şi zeii Elamului şi dravidienii Indiei s-au observat legături",
legături reale şi anterioare "lumii" sumeriene şi celei indoeuropene (ariene).
Nicolae Iorga a studiat toate aspectele istoriei naţionale. Parafrazându-l pe
George Călinescu, putem spune că nu există nici chiar o nuanţă a istorici civilizaţi
ei şi culturii româneşti de până la el, la care să nu se fi referit, asupra căreia să nu
ne lase sugestii şi chiar drumuri largi pentru cercetare şi reflectic.
Istoria antică a României - istoria Daciei -, i-a stat mereu în atenţie, înce-
5. - N. Iorga, Materiale pentru o istoriologie umană, Fragmente inedite publicate de
Liliana N. Iorga, Cuvânt înainte de D.M. Pippidi, Bucureşti, 1968.
6. - N. Iorga, Materiale pentru o istoriologie umană, Bucureşti, 1968, p. 185-187.
3 Istoria antică în opera lui Nicolae Iorga 55
pând cu sinteza din 1905, Geschichte des riimanischen Volkes şi sfârşind cu ca-
podopera Istoriei Românilor în I O volume, din 1936-1939.
Din uriaşa sa gândire şi reflecţie asupra istoriei antice a ţării noastre încer-
căm, acum, să zăbovim asupra următoarelor:
l. - Periodizarea istoriei antice a României.

2. - Autohtonia şi continuitatea poporului român.
3. - Romaniile populare în Dacia secolelor postaurelienc.
4. - Etnogeneza românească.
I. - În ultimul deceniu, mai precis în 1984, istoricul Şerban Papacostca, într-un
studiu de mare adâncime şi de un orizont necunoscut în istoriografia noastră, intitu-
lat Nicolae Iorga şi evul mediu românesc, scrie: "Pentru istoricul român (Nicolae
Iorga n.n. S.D.), evul mediu e îndelungatul interval în care societatea europeană.
emancipată de constrângerile statului birocratic care a fost Imperiul roman târziu.
ultima incarnaţie a statului antic, s-a dezvoltat nestingherit, manifestându-şi liber
forţa şi avântul creator. Definirea esenţei lumii medievale - larga descătuşare a so-
cietăţii din strânsorile statului "de strictă reglementare" al antichităţii târzii şi parti-
ciparea forţelor sociale emancipate la actul de creaţie spontan şi liber - permite şi
fixarea proceselor istorice care îl delimitează: la origini, disparaţia Imperiului ro-
man târziu şi triumful creştinismului, iar la capătul celălalt, apariţia şi dezvoltarea
statului modern, centralizator înainte de a deveni absolutist, care a reintrodus, pe
alte baze, controlul asupra societăţii. " 7
Aşadar, începutul evului mediu trebuie să-l plasăm la 274/275, respectiv,
pentru zona Dunării, cel târziu la începutul secolului VII (602, e.n.). Deci nu un
mileniu "întunecat", liniar şi blocat numai de continua "presiune a stepei". ci, aşa
cum scria Nicolae Iorga: "un puternic val de popularitate, dacă se poate întrebuinţa
termenul în acest sens, se desprinde din această ascensiune a maselor dispreţuite şi
umilite, la viaţa comunităţii în toate domeniile." 8 Prin localism, spontaneitate
(iniţiativă). solidaritate de interese între toţi membrii comunităţii se ajunge la ceea
ce Nicolae Iorga numea "o minunată productivitate" 9 , care a dat acestei epoci nu
numai originalitate, dar a "regenerat şi a sporit umanitatea europeană" 10 .
2. - Nicolae Iorga a studiat temeinic şi cuprinzător mileniul I, e.n .. ne-o
dovedesc fără putinţă de tăgadă volumele I 2 şi II, respectiv Sigiliul Romei şi
Oamenii pământului din Istoria Românilor. După Nicolae Iorga, ştiinţa istorică
"pleacă de la izvoare" 11 şi acestea i-au permis să cunoască real acest fundamental
capitol din istoria antică şi medievală a României. Nicolae Iorga a consacrat pro-
7. - Ş. Papacostea, op. cit., loc. cit., p. 403; cf. şi M. Berza, Nicolae Iorga, istoric ale-
vului mediu, Bucureşti, 1944, p. 54.
8. - N. Iorga, Moyen Âge et Antiquite, în Scientia Revue lnternationale de Syntthese
Scientilique, I 930, martie, p. 193-194.
9. - Idem, ibidem, p. 195.
10. - Idem, Âge Byzantin?, în Etudes byzantines, I, Bucureşti, p. 304.
11. - Idem, Generalităţi cu privire la studiile istorice, Bucureşti, 1944, p. 128.
blemelor autohtoniei şi continuităţii poporului român mai multe lucrări. de întin-

dere redusă 12 . pentru ca. ulterior, să-şi prcci,.cze ideile. spre sfârşitul vie iii. în mo-
numentala sinteză asupra Istoriei Românilor. Autohtonia. romanitatea şi continui-
tatea românilor au fost susiinute de marele istoric pe temeiuri documentare cc ui-
mesc chiar şi specialiştii în materie. Fructificarea unora din ideile şi sugestiile sale
în acest sens. îşi mai aşteaptă, încă. cercetătorii. E de menţionat că intuiiia sa isto-
riografică l-a determinat pe Nicolae Iorga să preîntâmpine o eventuală acuzaiic că
ar admite şi susţine romanitatea şi autohtonia românilor din patriotism: "Ca orice
om cult şi cu simţire normală îmi iubesc şi eu neamul ( ... ). Dar pentru a scrie isto-
ric. n-am nevoie de iubire, nici de ură: îmi trebuiesc numai izvoare şi minte să
nătoasă în atâta măsură. câtă este de nevoie pentru a le lumina. Ce prezint eu aici
este produsul unei astfel de observaţii imparţiale a izvoarelor autentice .. .'' 13 .
3. - Pentru Nicolae Iorga, rolul migraţiilor în evoluţia societăiii europene. în
spaiiul provinciilor fostului Imperiu roman. era mult mai redus decât cel al localni-
cilor romanici. cu atât mai mult în Dacia, unde aceştia. migratorii. nu au creat un
stat. Teritoriile romanităţii organizate autonom. când imperiul dispăruse ca autori-
tate politică. au purtat numele de "Romanii" sau ··romanii populare" în gândirea lui
Nicolae Iorga. Aceste "romanii" ale romanităţii orientale vor deveni apoi vlahii, re-
giuni de populaţie şi autonomie românească. asemănătoare celor născute în terito-
riile occidentale ale fostului Impreiu roman. "Avem deci vlahii - scrie Nicolae Ior-
ga - corespunzătoare romaniilor vechi. asemenea cu scheile slaYilor: Vlahii Mari
şi Mici. de Sus şi de Jos. până la o Vlahie Marc. tocmai pe la Corbavia în apus". 14
Aceste romanii - un mozaic de lări româneşti - erau alcătuite din sate locuite de
ţărani. aceştia fiind de la începutul involuţiei Imperiului roman şi până în secolul
al XVI-iea "factorul decisiv al istoriei româneşti."' 15
Cercetările arheologice de pe teritoriul Daciei au condus la dezvelirea unor ast-
fel de sate - nuclee ale Romaniilor populare din sec. VI. e.n. la Botoşana. Dodeşti şi
Cândeşti în Moldova. Budureasa şi lpoteşti-Cândeşti în Muntenia. Sânmiclăuş şi
Bratei în Transilvania: Biharca, Sânnicolau Român, Berea şi Ciumeşti în Crişana.
4. - Etnogeneza românească a fost gândită şi scrisă de Nicolae Iorga cu o
forţă inegalabilă. Marele învăţat a dispus însă. pentru datele informative şi inter-
pretări. de trei sinteze. mai lirnitate cronologic, dar de o severă eruditic şi acribie:
Contribuţia la Dacia înainte de romani de I. Andrieşcscu (1912). Getica. O pre-
istoric a Dacici. de Vasile Pârvan (1925) şi Der Stand der \'orgcschichtsror-
schung în Rumanien. de I. Nestor (1933).
Analizând judicios raportul dinte autohtoni şi influenţele primite de afară,
12. - Idem, Problema pă1·ăsirii Daciei de către împăratul Aurelian, în IUISEE, I, 1-3,
1924, p. 37-58: idem, "Romania" dunăreană şi barbarii în secolul al VI-lea, în Revue helge
de philologie et d'histoire, 111, I, 1924, p. 35-50.
13. - Idem, în Istol"ia poporului românesc, cditic îngrijită de G. Pcnclca, Bucureşti,
1985, p. 13-14.
14. - Idem, Istoria Românilot·, II, p.294.
15. - Ş. Papacostca, op. cit., loc. cit., p. 406.
5 Istoria antică în opera lui Nicolae Iorga 57
Nicolae Iorga ajunge la încheieri dintre cele mai precise şi durabile. deschizând. în
acelaşi consens de idei. largi câmpuri unor cercetări de anvergură pentru continua-
torii operei sale. Rodnice ni s-ar părea realizarea unor studii de adâncime, erudiţie
şi orizont contemporan la multe dintre ideile şi sugestiile ce le conţin cele două
volume (I 2 şi II) din Istoria Românilor dedicate mileniului I e.n. Dar. pentru a-
ceasta. consider că ar fi nevoie de eforturile conjugate ale unui întreg nucleu de
cercetători din cadrul unui institut de profil.
În partea finală a acestei comunicări, ne cerem îngăduinţa de a încerca să
gândim. dată fiind această sesiune dedicată lui Nicolae Iorga. într-o manieră neteo-
retică. ci de pc pozi1iile istorici antice şi arheologiei. 16
E cunoscut că Nicolae Iorga a fost iniţiatorul şi creatorul unor modeme insti-
tute române de studii istorice şi nu numai istorice şi în străinătate: Institutul ro-
mân din Paris. Şcoala română de la Roma - aceasta împreună cu Vasile Pârvan-.
Institutul român de la Sofia. iar prin discipolul său. Gh. Brătianu. se proiecta un
Institut român la Constantinopol.
Studierea operei lui Nicolae Iorga implică organizarea. fireşte de către statul
nostru, unui Institut Internaţional Nicolae Iorga. la care să studieze cercetători
români. cercetători din ţările Europei, şi măcar câte doi-trei cercetători din conti-
nentele extra-europene. Aceasta ar impune-o opera sa - istoria românilor şi istoria
universală. adânca şi inextrictabila înaltă idee de umanitate ce o degaja - --unitatea
absolută a vieţii omeneşti". deci a istoriei şi istoriografiei umanităţii. Prin Nicolae
Iorga - prin opera sa - s-ar putea cuprinde mai atent şi sistematic. desigur prin stu-
diu necurmat. istoria poporului român în umanitate. în ist,oria universală. Nicolae
Iorga. după Dimitrie Cantemir, şi prin continuatorii operei sale, Gh. Brătianu şi An-
drei Oţetea. a făcut din istoria universală o oglind,â pentru a înţelege istoria româ-
nilor. şi, din istoria poporului român. un loc de cumpănire a istoriei universale.
După cum scria istoricul german Karl Erdmann. Nicolae Iorga - acest uomo
universalc 17 - a mai fost. alături de Marc Bloch şi Marceli Handclsman. un erou al
luptei antinaziste. un erou al umanităţii.'
Opera şi faptele vie(.ii sale. caracterul său neîntinat şi moartea sa tragică fac
din Nicolae Iorga un simbol nu numai al istoriografici contemporane. ci al umani-
tăţii în genere. E straniu că l 1NESCO nu a găsit încă de merit o aniversare pe plan
mondial a omului care ,t scris genial cea mai întinsă operă din istoria umanităţii.
16. - Cf. D.M Pippidi, Nicolae Iorga, istoric al antichităţii, Buc. 1945, conferinţă ţin
utăîn 1944.
17. - Karl Dietrich Erdmann, La Communante oecumeniquc des historiens, Bucure~li,
1980, p. 6 (Extras).
L'HISTOIRE ANTIQUE DANS

L'OEUVRE DE NICOLAE IORGA
Resume
L'auteur attire l'attention sur Ies ouvrages de Nicolae Iorga, concernant l'an-
tiquite, celui-ci etant un des premiers savants qui ont accorde l'attention meritee a la
priorite de l'ELAM dans l'histoire du developpment du monde classique oriental.
Dans l'histoire ancienne de la Roumanie, Nicolae Iorga a apporte des contribu-
tions decisives, solides meme a present, concemant
1. La division en periodes de l'histoire ancienne - antique - de la Roumanie.
2. Le caractere autochtone et la continuite du peuple roumain.
3. Les romanies populaires dans la Dacie des siecles post aureliens.
4. L'ethnogenese roumaine.
CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN CETATEA ORADEA.
SINTEZA PRELIMINARĂ A ANILOR
1991-1993
de
ADRIAN ANDREI RUSU
Din secolul al Xii-lea şi până la srarşitul secolului al XVII-iea, cetatea de la

Oradea a acumulat în timp un patrimoniu arhitectonic romanic, gotic şi renascen-
tist. Acest tezaur constructiv a fost în chip necesar oglinda fidelă a unui centru e-
piscopal prosper economic, european din punct de vedere cultural şi vital militar.
Căderea episcopatului catolic s-a suprapus nefericit peste revoluţia tehnicii războ
iului. Celor două cauze majore le datorăm dispariţia vechii cetăţi a Oradiei. În
preajma mijlocului secolului al XVI-iea, vechiul complex fortificat a început să fie
cămăşuit cu o lărgită fortificaţie bastionară. În deceniul al doilea al veacului urmă
tor, marea majoritate a edificiilor interioare au fost demolate pentru a face loc pala-
tului princiar. La sfârşitul demolărilor, vechea cetate îşi încheia istoria.
Când istoriografia şi-a pus problema reconstituirii imaginii vechii cetăţi, a
avut la îndemână un şir destul de generos de izvoare scrise. Dar, de fiecare dată
când era vorba de elemente concrete, aceleaşi izvoare deveneau vagi, parţiale, am-
bigui, neinteresante. Încă o şansă: două desene, unul al lui Cesare Porta, celălalt al
lui Georg Houfnagel (fig. 1), ambele datate în anii 1598-1599. Pe baza lor Gyalo-
kay J. a încercat o reconstituire 1, la care nici unul dintre istoricii serioşi nu recurge.
Întâmplarea va fi cea care va indica încă o cale de cunoaştere. Din secolul al XVII-
lea, stăpânii de atunci, habsburgii, modernizau încontinuu cetatea, prilej cu care, cu
binecunoscuta lor acribie birocratică, înregistrau tot ceea ce făptuiau. În 1755
descopereau întâmplător, săpând un puţ, un monnânt regal din vechea catedrală.
Bogăţia pieselor a condus iniţial la bănuiala că ar aparţine reginei Maria de Anjou 2 ,
dar ulterior s-au atribuit corect soţului ei regal, Sigismund de Luxemburg. 3 Fusese
cca dintâi săpătură arheologică din cetate.
Cercetările protoarheologice au început în toamna lui 1881 printr-o mică
I. A varadi var, în Hadtortenelmi ktizlemenyek, 43, 1942, p. 64-95.

2. Balog Jolan, Varadinum. Varad vara. Voi II, Budapest, 1982, p. 246,264
3. Kerny Terezia, Kiralyi temetkezesek a Varadi szekesegyhazban, în voi. Varadi
ktitoredekek, Budapest, 1989, p. 165-166, cu bibliografia mai veche.
60 Adrian Andrei Rusu 2
porţiune săpată paralel cu coltul de vest al curţii palatului princiar. Mentorul princi-
pal al lor a devenit canonicul istoric R6mer 'Floris. unul dintre responsabilii de
atunci ai Comisiei Monumentelor ungare. R6mer s-a folosit de serviciile mai mul-
tor arhitecti ori ofiţeri, care s-au transformat în arheologi de conjunctură. Până în
anul 1883 a fost săpată cea mai mare parte a navei catedralei episcopalc 4 , iar rezul-
tatele, aşa cum au fost înregistrate, au ajuns la cunoştinta istoriografiei. 5 După des-
coperiri întâmplătoare, înregistrate în 1895. săpăturile vor fi reluate abia în anul
1911. din iniţiativa lui Karacsonyi Janos, şi vor fi din nou oprite după 1912. 6 Impli-
caţi direct au fost şi de astă dată un arhitect şi un ofiţer (fig. 2). Ultimele descope-
riri fortuite sunt semnalate pentru anii 1943-19447 .
Toţi care au lucrat pentru dezgroparea ruinelor catedralei au fost oamenii
vremii lor: nu erau pregătiţi pentru meseria cea nouă de arheolog. În consecinţă, au
procedat aşa cum Ic-a dictat conştiinţa, căutând ceu. Au adunat orice piesă valo-
roasă. fără să se preocupe prea mult de consemnarea locului ori a straturilor. au ur-
mat zidurile. Consecinta a fost gravă. Nu au înţeles nimic din evoluţia monumentu-
lui, nelăsându-i nici pe urmaşi să o poată face. Fără prea mare eficienţă. s-a încer-
cat până astăzi decuparea unor evoluţii 8 . Răul a fost făcut şi nu prea există şanse de
reparaţie. Documentul arheologic scos la lumină a fost distrus iremediabil. Din pie-
sele culese s-au publicat câteva, altele au fost descoperite ulterior. prin manuscrise-
le celor implicaţi. Operaţia pare să se fi încheiat de curând în ceea ce priveşte pro-
filaturile din piatră 9 , dar istoria pieselor mărunte a rămas nescrisă.
Noile cercetări arheologice din cetatea Oradea au început în anul 1991 w, la
iniţiativa DMASI Bucureşti. Ele s-au bucurat de la început de un sprijin serios din
partea Muzeului "Ţării Crişurilor" Oradea. Deoarece DMASI comandase ·'o cerce-
tare arheologică", fără să-şi exprime în vreun fel intenţiile, colectivul angrenat în a-
ceastă activitate a purces la o investigaţie prospectivă, menită să stabilească: I)
identificareea obiectelor istorice îngropate; 2) stratigrafia generală a sitului; 3) sta-
bilirea unor repere istorico-arheologice concrete; 4) descoperirea monumentelor
4. Vezi planurile lui Balog J., op. cit., Voi I, fig. 9; Varadi kotoredekek ... , p. 303.
5. Balog J., op. cit., Voi. II, p. 186-187 şi îndeosebi Kerny Terezia, Adatok a varadi var
kutatastortenetehez, în Varadi kotoredekek, p. 15 şi urm.
6. Vezi planurile la Balog J., op. cit., tig 10-11 şi Varadi kotoredekek ... , p. 304.
7. Kerny Terezia, Adatok ... , loc. cit.
8. Vezi mai ales încercările meritorii ale lui Takăcs Imre, Varad Arpad-kori szekesegy-
haza şi Datori Andras "masodik temploma". A szekesegyhaz 14-15 szazadi atepitesenek
emlekei, în Varndi kotoredekek ... , p. 21-27, 39-52
9. Mai ales prin munca colectivului de redactare a volumului Varadi kotoredekek.
10. Campania a fost organizată între 19 august şi 4 octombrie. Din colectivul de cerceta-
re, alături de semnatarul acestor pagini, au mai făcut parte: dr. Kovacs Andrăs, cercetător ştiintific
principal la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca, Olimpia Mureşan, muzeograf-
restaurator, Doru Marta, muzeograf-arheolog la Muzeul Tării Crişurilor din Oradea, Constantin
Ilieş, profosor de istorie la Liceul "Emanuil Gojdu" din Oradea şi studen\ii Ioan F. Pascu (Cluj-
Napoca) şi Mihai Felea (Chişinău). Nu putem trece cu vederea faptul că această cercetare, ca şi
celelalte care au urmat, datorează enorm stăruin\elor şi implicării deosebite a colegului şi priete-
nului nostru Gheorghe Gorun, şeful sectiei de istorie a Muzeului Tării Crişurilor din Oradea.
3 Cercetări arheologice în Cetatea Oradea 61
susceptibile de a fi conservate şi restaurate; 5) recuperarea unor valori de interes is-

torico-muzeistic şi cultural 11 . La solicitarea DMASI, după prima campanie de cer-
cetare, s-au formulat sugestii legate de strategia viitoare a cercetării. După părerea
noastră, această cercetare urma să se deruleze pc un răstimp de câţiva ani (mini-
mum şase), având următoarele priorităţi: I) cercetarea pe cât posibil exhaustivă a
zonei vechiului palat episcopal; 2) sondarea prospectivă a zonelor libere pentru in-
vestigare: 3) cercetarea sectoarelor care urmau să fie reamenajate pentru o destinape
de durată (spaţii comerciale, turistice, economice, căi de acces etc.). Deja din anul
1992 12 , implicarea financiară a DMASI a devenit nesemnificativă, în paralel cu
angrenarea importantă a oficialităţilor culturale locale orădene şi a Academiei Ro-
mâne, reprezentată prin Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca. În
1993 13 strategia stabilită şi-a urmat cursul în primele două puncte. Ultimul nu a
fost urmat din lipsa unor preocupări coordonate de repunere în valoare a spaţiilor
din perimetrul cetăţii.
Şantierul arheologic din cetatea Oradea se anunţă a fi unul de lungă durată.
Rezultatele cercetărilor nu pot aştepta însă sfârşitul imprevizibil al acestora. Din
acest motiv vom adopta principiul publicării periodice a unor rapoarte arheologice
cu caracter preliminar 14 , la care se vor adăuga treptat materiale speciale, dedicate
unor obiective arhitectonice ori unor serii de piese descoperite.
Până în anul 1993, inclusiv, au fost practicate următoarele secpuni arheologice:
S 1/1991 (42,5 x 2 m) a fost trasată perpendicular pe zidul exterior de incin-
tă, între bastioanele Bethlcn şi Crăişorului. Latura ei de vest se găsea la 11 m spre
11. Misiunea grupului de cercetare a fost de la început întcleasă în sens mai larg. De
aceea s-a urmărit în mod stăruitor starea generală a complexului arhitectural al cetăţii, prin
identilicarea urgenţelor de restaurare, pentru o igienizare şi valorificare complexă, pentru sta-
bilirea unei administraţii responsabile. Multi ne-au înteles corect şi ne-au ajutat cum au putut.
Trebuie să mentionăm aici, în mod special, firma "Domus" şi unitatea de jandarmi din Oradea.
12. Campania a doua a fost organizată între I iulie şi I 9 august. Din colectiv au lipsit dr.
Kovacs Andras şi Doru Marta, iar Constantin Ilieş a părăsit şantierul în mijlocul campaniei, de
bunăvoie şi fără nici o explica\ie. Au mai participat studenţii istorici Radu Lupescu (Cluj-
Napoca) şi Marcel Simina (Alba-Iulia), precum şi studentul în arhitectură Kundi Istvan (Cluj-
Napoca).
13. Campania a treia a ţinut între S iulie şi 4 august. Colectivul de şantier s-a compus din
Doru Marta, Olimpia Mureşan, împreună cu studenţii Radu Lupescu, Marcel Simina şi Kundi
Istvan.
14. Rezultatele au fost comunicate anual la sesiunile naţionale de rapoarte arheologice.
După primul raport, cu acordul nostru, Constantin Ilieş a prezentat o mică sinteză la a treia Con-
ferinţă intematională asupra cetăţilor din Europa Centrală, desfăşurată la Pecs (Ungaria), în inter-
valul 10-13 iunie 1992 (Vorlaufiger Bericht iibe1· die archiiologiscben Forschungen de,· Burg
Oradea (Grosswardein), 1991, în voi. BischoDiche Burgen und Residenzen im Mittelalter.
Resumees des Vortrage. Pecs, 1992, p. 126-133). După părăsirea şantierului, Constantin Ilieş a
reluat acelaşi text, nemodificat, republicându-l fără să ne consulte în Analell' Universităţii din
Oradea. Seria istm·ie-arheologie-nlosone, Tom II, 1992, p.45-56. Nici cu acest prilej dum-
nealui nu a găsit de cuviintă să indice paternitatea lucrărilor arheologice şi, în parte, a textului.
Menţionăm că am publicat un material de popularizare (Redescoperirea Oradiei medievall', în
Stl'aua, nr. 6, 1993, p. 14-15). În lunile aprilie-iulie 1993, Muzeul Tării Crişurilor a organizat o
expoziţie cu o parte din descoperirile noastre.
est de zidul care delimitează astăzi incinta brutăriei din cetate. Ea asigura legătura
dintre incinta exterioară şi o latură a bastionului palatului princiar interior, aflat în
dreptul bastionului exterior al Crăişorului.
S 11/1991 (6 x 2 m) (fig. 3) s-a practicat pe latura de nord a palatului interior,
lângă biserica cetătii. Latura ei de est se situa la 4,50 m de limita contrafortului
care trădează încă unul din bastioanele interioare, demolate, ale palatului.
· S III/1991 (6 x 2 m) (fig. 4) a fost plasată imediat în stânga intrării carosabi-
le principale a cetătii. Pozitia ei a fost perpendiculară pe linia cazărmilor care flan-
cau, dinspre interior, zidul cetăţii. Trasarea s-a făcut luând ca reper primul pilon al
galeriei care însoţeşte grupul de cazemate.
S IV /199 l (3 x 3 m) (fig. 4) se găsea la nord de S III, cu un martor interme-
diar de 0,50 m, în prelungirea laturii de est a lui S III.
S V/1991 (12 x 2 m) (fig. 5) a fost trasată în axul median al colţului de sud-
est al bastionului întâlnit la nord de către S I. Începea la trei metri de acest colţ, iar
lătimea ei a fost trasată spre est de acelaşi ax.
S VI/199 l (l 8 x 2 m) a fost trasată în interiorul curţii palatului princiar. Ea
pornea din colţul de sud-est, perpendicular pe latura de sud, în paralel cu temelia de
beton a gardului care delimitează curtea Arhivelor Statului.
S VIl/1992 (l 5 x 4 m, dar jumătatea de sud restrânsă la 5 x 2 m) (fig. 6) a
fost plasată perpendicular pe latura de sud a bastionului din colţul palatului princi-
ar, spre est de S 1/1992.
S VIIl/1992 /19 x 4 m) (fig. 7), paralel cu S VII, la 3,10 m spre est.
S IX/1992 (13 x 2,5 m) (fig. 8) în exteriorul aripii de est a palatului princiar,
într-un unghi determinat de prezenţa unor obstacole actuale (copac masiv, betoane).
S X nu a fost săpată. Ea urma să fie o casetă restrânsă între sectiunile S VII
şi S VIII.
S XI/l 993 ( 17 x 2,5 m), este la est de colţul de sud-est al bastionului palatu-
lui princiar, cu latura scurtă paralelă cu faţada de est a bastionului.
S XIl/1993 (18 x 3,5 m) la trei metri spre est de zidul brutăriei, cu capătul de
nord adus până la limita trotuarului de beton ce înconjoară bastionul mentionat.
S XIIl/1993 (8 x 3 m) (fig. 9), între S IX/1993 şi S V/1991, la o distanţă de
opt metri de colţul de sud-est al bastionului, perpendicular pe el, la o distanţă de
patru metri.
După cum se observă, cele 12 secţiuni efectuate (466 m2), au atins sectoare
diferite ale cetăţii, cu obiective la fel. În jurul palatului se grupează S I, S VII, S
VIII şi S XII, pentru aripa veche, şi S V, S XI şi S XIII, pentru aripa nouă. Alte sec-
ţiuni au regăsit turnuri din vechea incintă (S III şi S IV, respectiv S IX), clădiri inte-
rioare (S II) ori amenajări de legătură (S VI). Din acest motiv, stratigrafia acestora
este divergentă. Dacă în vestul cetăţii depunerile au fost mai reduse, în schimb, în
preajma paltului episcopal ele ating cote de performanţă. Cea mai veche locuire
surprinsă până în prezent, se conservă relativ bine sub palatul episcopal. Ea datează
din secolele XII-XIII. Dacă distrugerile din anul 1241 au fost sesizate, dimpotrivă,
cele mai complicate probleme de stratigrafie le pun depunerile şi amenajările din

cursul secolelor XIII (a doua jumătate), XIV, XV şi XVI (primajumătate). Mai de-
parte, după cum o atestă în special descoperirile ultimei campanii de cercetări, de la
adâncimea de - 1,50 m, fiecărui secol îi corespund consecvent câte o jumătate de
metru. În secolele XVI-XVII, odată cu extinderea suprafeţei cetăţii, au avut loc
masive distrugeri de vechi monumente şi dislocări de pământ care au antrenat şi
materiale mai vechi. În S I aceste depuneri au fost urmărite până la o adâncime de -
5,50 m. Nu au fost atinse cotele iniţiale. A rămas o neâmplinire a cercetărilor, care
va fi rezolvată doar cu eforturi tehnice speciale. Pe baza indicaţiilor unei hărţi de la
mijlocul secolulll! al XVIII-iea, s-a stabilit că o serie de construcţii medievale (tur-
nul rotund T 1 descoperit în S III şi S IV şi edificiul de lângă biserica barocă, prins
în S II) au rezistat în picioare până atunci. De asemenea, un alt fapt surprinzător
este refolosirea unor spolii care provin de la o construcţie gotică de secol XIV, în
bordura unui drum pietruit care înconjoară palatul interior, drum despre care ştim
cu siguranţă că a fost instalat în a doua jumătate a secolului al XIX-iea! Bănuim că
aceste pietre au putut proveni de la săpăturile arheologice care se desfăşurau cam
pe atunci, la catedrală.
Cei trei ani îngăduie să avem deja o imagine nouă asupra vechii cetăţi oră
dene. Ea a fost plasată pe un monticol natural, aflat la întâlnirea Crişului cu pârâul
Peţa. Catedrala a fost contruită în partea centrală, celelalte elemente s-au dispus
treptat în jurul acesteia.
În fazele de început, acoperind intervalul de la întemeierea primei catedrale
şi până la invazia tătară de la 1241, s-au conturat deja o serie de construcţii. Ştim,
indirect, că prima catedrală a folosit din plin cărămida. În jurul platoului s-a ridicat
un val de pământ, cu bârne din lemn. În preajma lui au existat locuinţe de suprafaţă
şi semiîngropate. Materialele ceramice provenite din ele, ca şi cele de lângă valul
de pământ, nu coboară sub secolul al XII-iea. Toate aceste instalaţii au fost distruse
la invazia tătară.
La sud de catedrală. la aproximativ 50 m distanţă, a fost ridicată o construcţie
mai importantă. Despre ea ştim puţine lucruri. Avea o dezvoltare longitudinală
(lungimea constatată, circa opt metrei), cu fundaţii groase de 1,30 m. Pentru înca-
drarea ei cronologică dispunem doar de câteva observaţii de logică constructivă.
Lângă ea, spre sud, la o distanţă foarte mică (O, 7 m), se va ridica o aripă a palatului
episcopal care va funcţiona până la mijlocul secolului al XVI-iea. Or, despre a-
ceastă ultimă construcţie ştim că era funcţională la mijlocul secolului al XIV-iea şi
că unul dintre pilonii ei centrali refolosea o piatră ecarisată de la o clădire anterioa-
ră. AI fi deci firesc să considerăm această construcţie (denumită de noi convenţional
02), ca fiind funcţională înainte de secolul al XIV-iea. Cu titlu de ipoteză, până la o
cercetare arheologică întreprinsă în singurul loc neacoperit acum cu clădiri, adică
în faţa brutăriei cetăţii, am putea presupune că a fost prima fază a palatului episco-
pal (fig. 10).
64 Adrian Andrei R.11s11 6
Înspre sud de clădirea 02. s-a amenajat aripa mare a palatului episcopal
(01) 15 . Constructia a fost terminată până în prima jumătate a secolului al XIV-iea.
Avusese o lăpme interioară de 10-20 m şi o lungime mai marc de 21 m (eventual
30 m). În mijloc a fost găsit un stâlp cu sectiune pătrată (1.60 x 1.60 m), care sus-
ţinea bolti cu arce. Un al doilea pilon pare să fi funcţionat în S VII, la mijlocul dis-
tanţei dintre pilonul anterior şi capătul de est al palatului, acoperit în secolul al XVI-
lea cu fundalii noi. În această formă, corpul de clădire a funcponat cu cel puţin două
nivele.
În cursul existenţei sale, această aripă a suferit două etape de refaceri impor-
tante. În etapa intermediară s-a renunţat la forma unitară a spaţiului interior. core-
spunzătoare nivelului I, în favoarea unor compartimentări. S-a delimitat un spaţiu
de 6 x 9 m. în mijlocul laturii de nord, cu un zid gros de 0,50 m. Se datează larg în
cursul secolului al XV-iea.
La începutul secolului al XVI-iea, palatul a fost din nou refăcut. De astă dată
s-a procedat la construcţia unui zid pe lăţime (1.85 m în fundaţie. 1 m în elevaţie),
înălţat la o distantă de şase metri de închiderea de est a palatului. Cu acelaşi prilej.
primul nivel a fost definitiv umplut şi abandonat ca spaţiu locativ.
Există elemente care coloreatii întrucâtva aspectul elevapilor. Ştim unele lu-
cruri despre acoperişul de ţigle (sigur în secolul al XIV-iea), un brâu decorativ rea-
lizat cu cărămizi cu un capăt semicircular smălţuit, despre ferestrele cu ochiuri ro-
tunde de sticlă (sec. XIV-XV). despre ultimele ancadramente de ferestre şi uşi,
aparţinătoare gustului Renaşterii, o sobă ş.a.
Capătul de est al palatului a fost realizat într-o manieră care comportă pro-
bleme deosebite de interpretare. Ceea ce putem acum afirma. fără riscul de a ne
contrazice în momentul definitivării tuturor observaţiilor de cercetare. este că s-a
ţinut seama nu numai de o adaptare la teren, ci şi de anumite construcţii preexis-
tente. Zona acestui racord a palatului episcopal, cu aceea a aripii de sud-est s-a rea-
lizat şi ea în etape succesive. Ilustraţia de la sfârşitul secolului al XVI-iea sugerea-
ză chiar un turn.
În continuare, cea de-a două aripă a palatului s-a delimitat destul de aproxi-
mativ (03). În S V şi S VIII a fost identificată latura interioară şi alţi doi piloni cen-
trali de susţinere pentru bolţi. După câte se pare avem de-a face cu o clădire lată de
circa şapte metri (în interior, la fundaţii), care a folosit între piloni mai groşi (1,90 x
1,90 m), un modul longitudinal mai mic, de circa cinci metri. Lungimea totală tre-
buie să fi fost de cel puţin 25 metri. Modalitatea de construcţie aminteşte destul de
mult de aripa de sud, ceea ce ne îndeamnă să bănuim că au fost construite nu la
mare distanţă în timp.
Şi această aripă a palatului a cunoscut transformări. În secolul al XVI-iea,
pilonii centraşi erau scoşi din uz. Într-o vreme greu de precizat, lungimea i-a fost
mărită către est, cu cel puţin zece metri. Elementele arhitectonice întâlnite în S XI
, 15. Date istorice despre palat sintetizate de Balog J., op. cit, Voi. II, p. 306-307 şi Mik6
Arpad, Reneszansz palotak a varadi varban, în Varadi kotoredekek, p. 99- 108.
sunt dificil de asociat cu alte descoperiri făcute în secţiuni prea depărtate (S IX şi S

XIII)16_ •
Avem toate motivele să credem că apărarea întregului complex episcopal a
fost urmărită stăruitor, mult mai mult decât ne lasă documentele scrise să o înţele
gem 17 . Dacă clădirea 02 a fost plasată astfel încât elementele de fortificare de pă
mânt au fost lăsate neatinse, în schimb, clădirea OI s-a aşezat exact în marginea pa-
latului, ffiră să lase nici cea mai mică bermă. Aripa de sud a palatului episcopal de-
venea astfel element direct de flancare în economia noii cetăţi de după I 241. Bănu
im că în prelungirea palatului au apărut destul de repede ziduri de incintă, turnuri şi
porţi.
Probabil unul dintre cele mai vechi ziduri de incintă a fost acela scos la lu-
mină în S XI. El se situa în prelungirea laturii interioare a aripii de sud-est a palatu-
lui episcopal (l = l m) şi, ceea ce este mai important, a fost fundat în faţa valului
dezafectat al cetăţii anterioare.
Un alt zid de incintă a apărut la şapte metri spre sud de clădirea Ol, aparţină
toare palatului episcopal. El a fost amenajat pe o terasă artificială realizată prin um-
plerea unui spaţiu din spatele unei palisade duble. Pe nivelul său de construcţie a
fost găsită o monedă emisă de regele Ludovic I de Anjou 18. În acest mod el se da-
tează în preajma deceniului al 7-lea al secolului al XIV-iea. Cu reparaţii succesive,
acest zid de incintă va supravieţui până în vremea principelui Gabriel Bethlen. Pe
gravura lui Houfnagel se observă că bastionul Crăişorului se lega direct de acest
vechi zid de piatră, încoronat cu creneluri 19.
Mai notăm existenţa unor construcţii exterioare clădirilor Ol şi 03 prelungi-
tă. Toate au fost adosate în timpuri care ţineau probabil de secolul al XVI-lea. U-
tilitatea lor nu se înţelege nici din ilustraţia de sfărşit de secol XVI, care ne stă la
îndemână. Ca şi în alte situaţii, desenele la care am făcut aluzie, sunt doar orientati-
ve, nicidecum repere sigure şi fidele realităţii.
Incintei cetăţii Oradea îi aparţin şi două turnuri de incintă. Aflat lângă prin-
cipala poartă de acces a cetăţii actuale, turnul rotund descoperit în S III şi SIV (f 1),
a fost dărâmat doar târziu, în a doua jumătate a secolului al XVIII-iea, după ce una
dintre ultimele sale folosinţe a fost aceea de turn-ceasornic 20 . Din secţiunile noas-
tre i s-au determinat dimensiunile: diametrul total 7.20 m, diametrul interior 3,40 m.
Între turnurile cu bază circulară, cunoscute până în secolul al XIV-iea, se aseamănă
16. În afara câtorva vagi apropieri de construcţiile de la Alba Iulia - nici ele prea bine
cunoscute - toate analogiile acestor construcţii se află în Europa catolică.
17. Informaţia documentară la Batog J., op. cit., Voi. II, p. 305.
18. Din anul 1375 cetatea episcopală era menţionată documentar. Vezi Batog J., op.cit.,
Voi. I, p. 38-39.
19.Gyalokay Jeno afirma că în 1911 zidul de incintă a fost atins la vestul catedralei şi s-ar
fi găsit chiar şi un fragment de crenel. Nagyvarad kozepkori vara, în Arch. Ertesito, XLIII,
1933, p. 84-85; A varadi var, în Hadtorteneti kozlemenyek, 43, 1942, p. 66, 79.
20. Menţionat astfel încă din anul 1609 (Batog J., op. cit., Voi II, p. 137) şi urmând să fie
distrus conform indicaţiilor hărţii din jurul anului 1750 (Muz. "Ţării Crişurilor") şi deja dispărut
în anii 1775-1776 (vezi hărţile la Batog J., op. cit., Voi I, fig. 176-177).
cu turnul cel mic al cetăţii de la Breaza (jud. Sibiu) 21 . Seamănă însă mai mult cu
dimensiunile turnurilor de incintă ridicate în secolul al XV-ifa de către Iancu de Hu-
nedoara la castelul său de familie 22 . Invocarea analogiilor devine necesară pentru a
suplini lipsa datării stratigrafice. Folosinţa îndelungată. iar apoi distrugerea sa a-
proape completă, nu au fost condiţii propice pentru conservarea depunerilor iniţiale.
Cel de-al doilea turn (T 2), descoperit în S IX, la o distanţă nu prea mare de
prelungirea târzie a aripii 03, diferă destul de mult de cel precedent. A avut un pe-
rimetru aproximativ circular, cu un diametru estimabil la 8,5 - 9 m. Şi maniera sa
de construcţie este alta. Practic este o mas! de zidărie cu parament de piatră, dar cu
interiorul realizat doar din pietriş în amestec cu mortar mult. Baza îi era plină, per-
forată doar de un put cisternă ( 0 = 1,30 m). Tehnica folosită trădează ridicarea tur-
nului într-o vreme în care tunul era folosit în mod curent (sec. XV).
În economia cetăţii de la Oradea, întreaga parte sudică a catedralei făcuse
parte din claustrul episcopal. Catedrala gotică a fost legată cu palatul mai întâi cu
un zid simplu, de incintă (0,70 m + câte 0,25 şi 0,21 m pentru crepide). Ulterior.
spre vest, la 3,35 m a fost amplasat un alt zid mai subţire (0,50 m), fără fundaţii.
Probabil acestui din urmă motiv i se datorează prezenta unor contraforţi 23 . Cele
două ziduri asigurau funcţionarea unui coridor care îi conducea pe episcopi şi an-
turajul lor apropiat din portalul de sud al catedralei, direct în palat (fig. 11).
Toate construcţiile cercetate, cu excepţia lui T l şi a zidului din S II, au fost
demolate la sîarşitul secolului al XVI-iea şi în primii ani ai secolului următor pen-
tm a face loc noului palat princiar din interiorul incintei bastionare.
Cercetarea arheologică a regăsit amenajări făcute la sfărşitul perioadei de o-
cupaţie turcească, cu prilejul asediului habsburgic din anul 1692. A fost v·orba des-
pre o palisadă care s-a interpus între palatul princiar şi zidul exterior.
După transformarea cetăţii în bază militară habsburgică, s-au făcut numeroa-
se construcţii noi 24 . Unele au avut un caracter improvizat şi temporar, altele au fost
fundate solid, tulburând toată stratigrafia mai veche, atât cât mai rămăsese din ea
(mai ales în S XII). Amenajările au continuat până în zilele noastre.
În cursul celor trei ani de săpături au fost investigate 35 de morminte. Ele a-
partineau la trei cimitire complet diferite. Cel mai vechi a fost regăsit săpându-se în
S VI şi S JX. Era vorba de marele cimitir care a functionat în preajma catedralei.
Chiar dacă nu avem alemente de cronologie absolută, este, credem. evident faptul
că mormintele descoperite în S IX au aparţinut periferiei cimitirului şi, din acest
21. Th. Niigler, Ce1·cetările din cetatea Breaza (Făgăraş), în Studii şi comunicări.
Muzeul Brukenthal. Arheologie-istorie, 14, 1969, p. 99. Problemele de datare a acestor tipuri
planimetrice vezi art. nostru Donjoane în Transilvania, în Acta MN, XVII, 1980, p. 183-184.
22. Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale în ţările române, Voi. I, Bucureşti, 1959, p.
269-271; Gh. Anghel, Fortincatii medievale în piatră din secolele XIII-XVI. Cluj-Napoca,
1986,p.130.
23. Dacă nu este vorba de altceva, căci atât Cesare Porta, cât şi Houfnagel desenează la
mijlocul acestui coridor o construcţie mai înaltă.
24. Parte din ele se regăsesc pe planurile cunoscute, desenate de cartografii militari habs-
burgi.
motiv, ar putea data din prima jumătate a secolului al XVI-iea. dată după care în-
mormântările din preajma catedralei au încetat cu totul.
Al doilea cimitir, tot creştin, a fost instalat pe ruina aripii de sud-est a palatu-
lui episcopal (03) (fig. 9). Piesele de inventar şi monedele îl leagă cel mai probabil
de asediul pe care cetatea I-a suportat în anul 1598.
În sfârşit, cele mai multe morminte provin de la asediul din anul 1692. Sunt
ostaşi turci îngropaţi haotic în preajma locului în care şi-au găsit moartea. Peste
cisterna şi ruina turnului T 2 există un adevărat osuar, în care sunt aglomerate în
dezordine schelete de animale mari, cu fragmente de schelete umane.
Materialele arheologice se acumulează odată cu progresul săpăturilor 25 .
Despre ele, aşa cum scrisesem mai sus, vom reveni pe larg, în serii speciale. Aici şi
acum vom face doar o trecere în revistă cu un caracter foarte general.
Anual, fiecare campanie scoate la lumină un set de 15-30 de fragmente pro-
filate de piatră (fig. 12). În campania anului 1992 a fost găsită o piesă romanică.
Fragmentele gotice se compun din ogive, părţi de ancadramente. muluri de ferestre,
console, fleroane. În mod sigur au apartinut mai multor constructii, diferite şi ca
timp de uti!izare. Unele sunt diferenţiate şi prin calitatea pietrei utilizate. Cea mai
remarcabilă piesă o constituie un capăt de fleron (S VII) (17,5 x 7 cm). Cu o deose-
bită fineţe, pe partea vizibilă a fost cioplit un turnulet surmontat din trei părţi de
scuturi cu cruci. În stânga şi dreapta pornesc curburile unor ciubuce.
Repertoriul lapidarului medieval renascentist a fost îmbogăţit mai ales prin
ancadramente. Într-un adevărat "depozit" (S I) a apărut un canat cu o inscriptie
incizată: JO: BOER / 1598 (fig. 13/1). Mai notăm părti din cunoscuta scară monu-
mentală pe care a construit-o la palat episcopul Ioan Thurzo 26 .
Foarte frecvente sunt fragmentele de pietre de râşnită de mână pentru folo-
sinţe militare (sec. XVI-XIX).
Între piesele metalice, le pomenim la început pe cele numismatice. Emisiuni-
le medievale încep cu secolul al XIV-iea şi continuă aproape neîntrerupt până în
secolul al XVIII-iea. Numai piese de argint şi bronz. Dacă cele de secolele XIV-
XVI aparţin doar regilor Ungariei. în schimb. din secolul al XVII-iea. varietatea lor
este de consemnat. Un loc special îl ocupă moneda otomană 27 .
Piese de podoabă sunt rare. Un cercel de argint aurit, în forma unui grup de
trei bile legate cu câte o tijă în mănunchi, provine din straturile dislocate în secolul
al XVI-iea din preajma catedralei. Locul său iniţial nu putea fi decât într-un mor-
mânt. În rest, două brăţări (fig. 13/2), din acelaşi metal, care, puse alături de brătă
rile din sticlă. cu straturi succesive de paste colorate. ar trebui să fie turceşti.
Deja cu bronzul gama obiectelor se diversifică şi creşte în bogătie. Selec-
tând, vom face trimitere la ferecături de cărti, unele de o calitate neîndoielnică (fig.
25. Sunt depozitate, fără excepţie, 111 Muzeul Ţării Cri~urilor din Oradea. Inventarierea şi,
parţial, restaurarea se fac odată cu lucrările şantierului.
26. Val"adi kot61"edekek ... , p. 109-111, 329.
27. Şantierul simte acut lipsa unui numismat care să identifice cu rapiditate piesele recu-
perate.
13/3) şi la vase din deceniile turceşti ale cetăţii. Unul dintre morminte (M 29) a
avut accesorii vestimentare bogate (copcii, ace de păr). O cantitate impresionantă
de proiectile, ghiulele şi fragmence de ghiulele ilustrează urmele asediului de la
sfârşitul secolului al XVII-iea. Arme de fier sunt destul de puţine, dar variate: vâr-
furi de lănci şi suliţă, săbii, ţevi de arme de foc. Apoi pinteni, accesorii de cavale-
rie, feronerie de construcţie, unelte, instrumente etc.
Piesele de os sunt cele mai puţin numeroase şi se restrâng la obiecte cu des-
tinaţie greu de stabilit.
Sticla apare consecvent în fiecare campanie; mai întâi ochiurile de geam în
jurul diametrului de 13 cm. Apoi urmează vasele de sticlă: pahare mai multe, dar şi
recipiente de altă natură (fig. 13/4). Majoritatea sunt din secolul al XVI-lea28 .
Ca de obicei, ceramica ocupă un loc privilegiat, nu numai prin cantitate, dar,
la Oradea, şi prin diversitate. Din cea de construcţie, cărămizile s-au utilizat în faze
de construcţie diferite. S-a determinat şi o variabilitate pe epoci. Olanele semicircu-
lare nezmălţuite au fost aşezate pe palat încă din secolul al XIV-lea. Avem şi do-
vezi pentru folosirea tuburilor ceramice cu rosturi de conducte şi pentru aceea a
discurilor ornamentale.
Capitolul cahlelor se deschide cu exemplare care pot fi bine datate în cursul
secolului al XV-lea. Sunt exemplare cu forme semicilindrice, care au în faţă deco-
ruri ori traforuri care imită arhitectura gotică.Deocamdată cel puţin, ele nu au ana-
logii descoperite în Transilvania, ci doar în Moldova sau Ungaria. Foarte puţine cah-
le asemănătoare celor găsite în săpăturile vechi au apărut din nou. Menţionăm frag-
mente cu decoruri florale şi geometrice29 , de factură habană categorică. O altă
piesă30 , nu numai că nu ni se pare a fi de aceeaşi provenienţă, dar pare a avea şi o
altă datare decât cea propusă "în jurul anului 1624". Cahlele-oală cu gura circulară
s-au folosit până târziu, în plin secol XVII (fig. 15/4).
Ceramica de lux, considerată "turcească", se remarcă prin străchini şi farfu-
rii smălţuite şi decorate cu motive geometrice şi vegetale realizate în culori vii. Ca
număr, varietate şi calitate, colecţia de pipe de lut devine una dintre cele mai im-
portante din Transilvania.
Ceramica comună se grupează în câteva loturi mai uşor de încadrat. Din
secţiunile S VIII, SV şi S XI au fost recoltate fragmente care aparţin vremurilor din
secolul al Xii-lea şi invazia tătară din 1241. Sunt oale cu buze bine arcuite, dar
fără profilatură complicată, cu decor realizat în valuri, cu împunsături de rotiţă, un-
ghia (fig. 14, 15/1). Alături de oale stau căzănelele cu buze îngroşate şi drepte şi
perechi de orificii pentru atârnare. Din cisterna turnului T2 materialul ceramic, res-
taurabil şi restaurat, comportă o încadrare în secolele XV-XVI. În preajma turnului
Tl, ceramica predominantă este fină, cenuşie şi decorată prin lustruire. În secţiuni-
28. Atragem atenţia în mod special asupra acestor piese deoarece, cu câteva rare excepţii,
mai mult extracarpatice, sticlăria medievală de pe teritoriul României este practic total necunos-
cută.
29. Balog J., op. cit., Voi I, fig. 150.
30. Ibidem, fig. 153.
li Cercetări arheologice în Cetatea Oradea 69
le executate pe suprafaţa palatului apar adesea vase mari, cu două torti, eventual cu
un brâu decorativ, zmăltuite în interior şi în exterior (fig. 15/4), folosite pentru apa
asediatilor din 1692.
Prelucrarea acestui uriaş material comportă nu numai timp îndelungat, dar şi
o analiză comparativă minutioasă. Cercetările de arheologie medievală din Transil-
vania nu sunt la un asemenea nivel încât să permită raportarea la ele a noilor des-
coperiri de la Oradea. Abia cu Oradea intrăm de fapt în consistenţa adevărată a cul-
turii materiale "de vârf'. Şi ea nu este una aparţinătoare unui sit comun. ci trebuie
considerată racordată la tot ceea ce era propriu unor centre rezidentiale şi culturale
central-europene (până în secolul al XVI-iea) ori unui standard asemănător (prima
jumătate a secolului al XVII-iea) sau balcanic (sfârşitul secolului al XVII-iea).
ARCHAEOLOGICAL RESEARCH OF ORADEA'S

FORTRESS. PRELIMINARY STAGE OF
1991 - 1993 YEARS
Summa,y
The paper begins with the importance of Oradea's fortress from historical a1tis-
tic point ofwiew. There are few writed informations. The first discovery was accidental
(1755) and it was the tomb of king Sigismund of Luxemburg. Proto-archaeological
researches between 1881- I 883 and 1911-1912 have descovered old bishop cathedral.
These researches weren't really scientific that thcir informations weren't useful.
On 1991 begin sistematic and scientific archaeological researches grace of the
cooperation amonf Direction of The Historical Monuments from Bucharest, Museum of
Oradea, and Cluj's Archaeological Institute and A11's History. There are presented pre-
liminari informations after three years of archacological researches. W-:::re excavated
twelve archaeological sections (there was section deeper then 5 m) totalizating 466 m2
as area.
Were found the old bishop's palace (section I, V, VIII, IX-XIII), two towers on
the premises (scctions III, IV, IX) and a building (section II). lt seems that the Bishop's
Palace was buii graduately, after 1241 (atler demolishing of a building perhaps a fi.rst
palace). This palace was build in it's greatest pars in the XIV-th century. lts moddifica-
tions are finished with its entere distructiond at the begining of the XVIII-th century.
Were find the remainders of a ground-wawe witch defended the oldest bishop's build-
ing. Were find many and variores archaeological objects as: gotic, renascentist profilat-
ed stones, tools, arms, accesorys, jewelry, cheramics.
More info1mations about these objects, will be published in the next papers.
icco
'§
o
::i::
....bO
o
o
C,
]
co
~
....
lib
co
ui;:
~ ;a
...
5
~
....co
~
c,i
o
-g
....
o
co
2co
o
u
-w
î
~
&::a,
::s.
&::a
:}.
"o'C
O.S.
~
s·
~
!
1
, . . 2~ 3~ ,,:--:-.-.-::!
Fig. 2
Cercetările arheologice de la catedrală, întreprinse în anii 1881-1883 şi 1911-1912 (după Foerk Emo ). Legenda: 1. ziduri din sec.
XI; 2. ziduri din sec. XIII; 3. fundaţii legate; 4. mortar cu praf de cărămidă. -.I
-.J
N
ORADEA
S . li.
3 - 2, 1 o
I I I I
..I
·•0.10
... n-4
•
-2,80
•d
o
·c
QI :i:.
cn
~
:o 5·
:s
-
"O :i:.
-2,80
N
i-.
~
I I I I
"';:
1 ~ 2[QJ Jl-1 4/GDI. sl I
Fig. 3
Planul secţiunii S II. Legenda: 1. zid din prima fază; 2. zid din faza a doua, 3. cărămizi ; 4. fundaţia bisericii de sec. XVIII ;
.....
_,,.
5. tencuieli
.....
ORAOEA ~ V,
~
~
~
~
V,
t1/,
1./
I ~11111 1 "'1'1'111111
~
\
- 1,60 I
I
I
I f;:'.'.: î
~
I
I I
I
1/ s:,,
:!.
S.IV
I
I
I
I t; s:,
3-
\ ~
I
I
I
I
"'
(:)
\
I o"
' \
\
/
/
I
ls·
'' /
/
/
~
'' - ---- - s-~
~
,.. s:,
=- ~
s:,
~
' '- ,Q;;;], ~, □ ,§, ~ •-
s:,
' ' ' ,,
Fig. 4
Planul secţiunilor S III şi SIV, cu turnul îl. Legenda: 1. pietre; 2. cărămizi; 3. mortar; 4. ţevi; 5. ziduri de sec. XVII-XVIII;
-..I
6. ziduri contemporane w
i
CETATEA ORADEA
S . V/1991
Ciădir•a 03 şi 04
:,...
~
§'
:,...
03
'' '
''
''
04 03
i
~
I \
\
03 ,
..__ _ _ _....IM
'' /
i::
'' //
/
/
·~•l:!!J,~•0•§•~
'' /
'\ //
/ "
'
/
//
\ ...............
Fig. 5
Planul secţiunii S V. Legenda: 1. pietre; 2. cărămizi ; 3. mortar, 4. podele cu mortar; 5. tencuieli; 6. gropi cu stâlpi. -
°'
-..J
ORADEA
?
~
i::,,
~-
:::,
l,
,rrrnn 2llill1Il 3 ~ .. f:2.j srn etm 7(Il]] 8~ 9~ 1~ ,,m 12ffl n[Iill 14CJ i
1s[II] 1s~ 11~ 1e~ 19(§3
1s·
~
s-~
i::,
~
~
i::,
Fig. 6
Profilul de vest al secţiunii S VII. Legenda: 1. sol actual; 2. gropi de ţevi; 3. mortar, cărămidă şi piatră; 4. lut; 5. lut cu cenuşă; 6.
groapă cu pigment de cărbune; 7. pământ cu cărămidă şi pietre; 8. pământ cenuşiu ; 9. dărâmături cu cărămidă; 10. nisip în amestec
cu cărămidă şi var; 11. arsură ; 12. dărâmături; 13. pământ curat, cenuşiu ; 14. strat cu cărămidă şi mortar; 15. dărâmături ; 16. căr
-..J
buni; 17. pietre; 18. cărămizi ; rădăcini . V,
-.I
°'
:i:..
~
§"
:i:..
:::
~
~-
::o
!:;
s::
,lool 21-1,~ ' ~ s(, .::::! •00
1 1'-1.I ,1...-1
Fig. 7
Planul secţiunii S VIII. Legenda: 1. pietre; 2. cărămizi ; 3. arsură;4. mortar de fundaţii ; 5. mortar; 6. gropi de pari; 7. cioburi :
8. oase. -
00
ORAOU.
.....
\O
$ IX
PR)FK. OE NORD
,,
"
t.11:;iii•111,1•!'
11:::+r.r.:::::::,
,111Pl11IIIII ,.
•-:-f1j;: :j1::1I 11:: 1li li: li11 : 11~
11 ' 1 •• ,1,.,,1111 •,1, , 11
•1•1'11•"• 1,111 111' •' '1' 11' TlltN CIRCULAR
()
~
1111 1111ll•l1,l11'l11111 1:1
,,111,, 1111 1,111 11 111 1•••11
1 1
1•1ll11•1•111;•11l11'h'1t1
,11\1,,cis'T ( '~r 1, ::111
,, • 11 1l 11•1'r,j1 ll11 1
R
Q,
i:,::,:::::::,::::::::::,::
11 1
:s.
~11::,,::~::!,;:~:::1 Q
~
~
o"
,ITilillilll,~ ,lIIIIDJIIL~.ffiIIIIl,~ .t~ .i:J:H::! ;:~ lS'
,,. · - .,fflB!I .1~::,..:1 " - ..III . . . "~ .JlllIIIll
,al~~;~,~SI ~ ~
S'
f
f
Fig. 8
Profilul de nord al secţiunii
S IX. Legenda: 1. sol actual; 2. depunere de pământ curat; 3. nisip cu pavaj de cărămizi; 4. pământ cu
morţar şi cărămizi ;5. pământ cenuşiu; 6. pământ compact cenuşos; 7. nivel de umplutură; 8. lut galben; 9. pământ negru; 10.
pământ brun; 11. nivel de cultură cu multă ceramică; 12. pământ negru cu ceramică şi oase; 13. pământ lutos; 14. sol galben; 15. sol
viu; 16. pietriş; 17. pietre şi cărămizi; 18. cărămizi cu var 19. pământ galben; 20. oase. ::::l
x-
.....;
rn
.s
--0
s:·
:><:
oo
<I)
rn
<I)
--0
0'I ....o
ci)~
l.i; c
.§
•I o
s
·-....
, n.
o
v
v
--0
o
o.
:3
r::
ii':"'
Fig. 10
Cetatea Oradea în preajma anul 1241. Schiţă după cercetările arheologice.
-- --- -----
Fig. 11
Cetatea Oradea în secolele ~V-XVI. Schiţă după cercetările arheologice.
23 Cercetări arheologice in Cetatea Oradea 81
O 30
o 15
Fig. 12
Pietre profilate gotice şi renascentiste.
~
1 rr-
1: I 4
O 2 3 4 Sem
Fig. 13
Piese diverse: 1. insc1ipţie pe un ancadrament renascentist; 2. brăţară de argint (sec.
XVII\ 3. aplică de bronz pentru copertă de carte (sec. XIV-XV); 4. gât de sticlă (prima
jumătate a sec. al XVI-lea).
Fig. 14
Ceramică din sec. al XII-lea - prima jumătate a sec. al XIII-lea.
\
\
1
,
I
/
,'
I
,
,,
,I
/
I
I
I
2 '
'
3
012345cm
Fig. 15
Ceramică : 1. vase din sec. XII; 2. vas din sec. XV-XVI; 3. vas smălţuit din sec. XVIL
4. cahlă-oală din sec. XVII.
CERCETĂRI DE ARHEOLOGIE MEDIEVALĂ ÎN BIHOR.
ISTORIC ŞI PERSPECTIVE
de
DORU MARTA
Cercetările de arheologie medievală în judeţul Bihor în ciuda unor tradiţii

evidente sunt şi acum la peste un secol după debut 1 într-o fază incipientă. Cauzele
sunt multiple ţinând, credem noi, în principal de extrem de tentantele descoperiri
arheologice aparţinând altor epoci (bronz, dacică, prefeudală etc.) care au mobilizat
atenţia arheologilor bihoreni şi nu numai 2, lipsa unor resurse financiare pe măsura
obiectivelor avute în vedere pentru cercetarea arheologică şi nu în ultimul rând. de-
licateţea unor investigaţii în acest domeniu, privite şi prin prisma divergenţelor is-
torice şi istoriografice cu vecinii noştri de la vest. Acestea fiind realităţile trebuie să
subliniem totuşi interesul constant de care s-au bucurat monumentele medievale
din Bihor din partea istoricilor, arhitecţilor, istoricilor de artă care au publicat studii
extrem de documentate referitoare la fortificaţii. biserici, aşezări dispărute, fără a
putea beneficia, din păcate, şi de suportul arheologic în investigaţiile fficute (V. Vă
tăşianu3, A.A. Rusu4 , M. Ţoca, K. Andras 5, Gabriela Crişan6 , A. Avram 7, Gh. Gorun 8,
1. N. Chidioşan,
Istmicul cercetărilor arheologice ale muzeului orădean în Centenar
muzeal orădean, Oradea, 1972, p. 101.
2. Vezi Repertoriul monumentelor naturii, arheologice, istm·ice, etnografice, de
a1·hitectură şi a11ă din judeţul Bihor, Oradea, 1974, p. 7 - 87 (în continuare Rep. Bh.).
3. V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în ţArile române, voi I, Bucureşti, 1959, p. 19, 33,
35, 37, 79, 87, 119- 120,123,212,234,243 - 244,545,553,604 - 605.
4. A. A. Rusu, Donjoane din Transilvania, în A.M.N., 17, 1980, p. 177 - 197.
5. M. Ţoca, A. Kovacs, Contribuţii la cunoaşterea palatului în stil Renaştere de la
Oradea, în Biha1·ea, 4, 1976, p. 199-222.
6. Gabriela Crişan, Un monument de artă medievală. Biserica din Remetea în Biha-
rea, I, 1973, p. 227-239.
7. A. Avram, Arhitectura romanică din Crişana, Oradea, 1969; idem Fortificaţii me-
dievale din Crişana, în Biharea, 1, 1973, p. 191-225.
8. Gh. Gorun, Contribuţia cetăţii Adrian la lupta pentru autonomia Transilvaniei, în
Crisia, 7, 1977, p. 425-431.
86 Doru Marta 2
L. Borcea 9, Ecaterina Sasu 10, Balogh Jolân 11 , I. Godea 12 ). Debutul cercetărilor

arheologice medievale din Bihor a avut loc în ultimele două decenii ale secolului al
XIX-iea fiind susţinute moral şi material de Societatea de arheologie şi istorie a
comitatului Bihor 13 . Terminarea, la 1896, a primei clădiri special destinate muzeu-
lui orădean, edificiu ridicat prin subscripţie publică, dă o nouă motivaţie cercetări
lor arheologice prin posibilitatea expunerii unei părţi a obiectelor descoperite. Prin-
tre personalităţile care s-au distins în conducerea Societăţii se remarcă Bunyitay
Vincze, Karâcsonyi Janos şi mai ales R6mer Floris 14 . Prima cercetare arheologică
medievală sistematică din Bihor a avut loc în anii 1881 - 1883 în cetatea Oradea. În
anul 1881 în apropierea aripii de sud-vest a cetăţii, sondajul atinge dărâmăturile ve-
chilor cazărmi. În anii următori au loc sondaje în curtea cetăţii, unde este identificat
turnul de nord-est al catedralei medievale. Tot atunci sunt descoperite şi pietrele
tombale ale episcopilor Andreea Scolari şi Sigismund Thurzo. Canonicul R6mer
Floris a avut un rol important în buna desfăşurare a primelor sondaje arheologice
din cetatea de la Oradea 15 . Scurte observapi legate de aceste sondaje sunt publicate
de I. Henszlemann în revista budapestană Arheologiai Ertesito din anii 1881 16,
18821 7 şi 188418_
La începutul secolului în atenţia arheologilor orădeni intră alte două monu-
mente medievale: donjonul de la Cheresig, unul din cele mai spectaculoase şi bine
păstrate reşedinte nobiliare în stil romanic din Transilvania 19, şi la fel de interesan-
tul turn de la Sânnicolau de Beiuş, unde arheologii vor reveni peste decenii. Tot
acum sunt recuperate frescele din secolul al XIII-iea ale bisericii satului Oto-
mani20. În anii 1911 - 1912, cercetările arheologice în cetatea Oradea sunt reluate
9. L. Borcea, Satele din Bihor ale lui Gavrilaş Movilă şi Constantin Şerban (Schită
monogral.ică a domeniului cetăţii Şinteu), în Crisia, 7, 1977, p. 97-131; idem Contribuţii la
istoria Căpităniei de Oradea în secolele XVI-XVII, în A.I.I.A. Cluj, 24, 1981, p. 343-351;
idem Contribuţii la istoria cetăţii Săcuieni (comitatul Bihor) în secolele XV - XVII; în
A.I.I.A. Cluj, 26, 1983 - 1984, p. 319-332.
10. Ecaterina Sasu, Cetăp în stilul renaşterii din Ţara Crişurilor, în Centenar muzeal
orădean, Oradea, 1972, p. 543-551.
11. Balogh Jolan, Veg Varad vara, Cluj, 1947; idem Varadinum, Varad vara, voi I -
II, Budapest, 1982.
12. A. Avram, I. Godea, Monumente istorice din Ţara Crişurilor, Bucureşti, 1978.
13. I. Ordentlich, Un secol de activitate expoziţională a secţiei de istorie a muzeului
orădean, în Centenar muzeal orădean, Oradea, 1972, p. 65.
14. Ibidem, p. 66.
15. O scurtă dar completă trecere în revistă a vechilor cercetări arheologice din cetatea O-
radea în studiul Kerny Terezia, Adatok a varadi var kutatastortenetehez, în Varadi kotorede-
kck, Budapest, 1989, p. 15-20.
16. Henszlmann I., Jelentes a Nagyvarodi folfedesrol în Archaeologiai Ertesito, u.f., I,
1881, p. XXVIII-XXXI.
17. Ibidem, 2, 1882, p. XXX-XXXI.
18. Ibidem, 4, 1884, p. VII.
19. Cf. N. Chidioşan în Rep. Bh., p. 23.
20. Idem, Istoricul cercetărilor arheologice ale muzeului orădean, în Centenar
muzeal orădean, Oradea, 1972, p. 102.
3 Cercetări de arheologie medievală în Bihor 87
sub conducerea lui Peter Fekete. Este cercetată zona de sud a catedralei medievale.
dar mai ales zona de sud şi est a fântânii din curtea cetăţii, unde la 1755 soldaţii din
garnizoană, săpând o fântână au descoperit mormântul împăratului Sigismund de
Luxemburg. O parte din rezultatele investigaţiilor au fost publicate în anuarul
Societăţii pe anul 191321_
Transformările politice din anii 1918 - 1919 au avut o influenţă şi în organi-
zarea muzeală de la Oradea. Casa Naţională va fi acum, în bună parte, cea care va
prelua serviciile ştiinţifice ale vechii Societăţi. În deceniile trei şi patru accentul se
pune mai ales pe cercetarea arheologică a epocilor străveche şi veche din istoria ba-
zinului celor trei Crişuri, realitate perpetuată şi în deceniile postbelice. Totuşi, în
cazul unor cercetări arheologice: Oradea - Salca22 , Oradea - Ferma legumicolă nr.
11 23 , Oradea - Piaţa Victoriei 24 , Sânnicolau Român 25, Cefa26 etc., alături de mate-
riale aparţinând altor epoci, au fost evidenţiate, şi în majoritatea cazurilor publi-
cate, şi piese arheologice de factură medieval clasică. Trei au fost şantierele arheo-
logice medievale clasice, cu săpături sistematice din care două I-au avut drept ini-
ţiator pe regretatul Radu Popa. Primul şantier arheologic a fost cel de la Voivozi. pe
valea Bistrei, pe locul numit Bisericuţa. Începute în anul 1972, reluate sistematic în
deceniul nouă, cercetările au permis dezvelirea unui interesant complex ecleziastic
din secolele XII - XIV. Rezultatele ultimelor investigaţii au fost publicate într-un
masiv studiu în anuarul muzeului orădean pe anul 198727 . Aşa cum arătam anteri-
or, vestigiile de la Sânnicolau de Beiuş au suscitat după aproape opt decenii, din
nou, atenţia specialiştilor. Reşedinţa feudală de aici, zona Dealul Bisericii. datată
încă în secolul al Xi-lea a fost cercetată şi valorificată ştiinţific în două studii pub-
licate în Revista Muzeelor şi Monumentelor nr 2/198428 şi Materiale şi Cerce-
tări Arheologice din 198629 . Cetatea Oradea, cel mai important monument de ar-
hitectură din judeţul Bihor şi nu numai, a revenit după 70 de ani în atentia arheolo-
21. Gyalokay J., A nagyvaradi varban 1911 - 12-ik evben folyt asatasok eredmcny, în
Biharvarad, I, 1913, p. 43-60.
22. M. Rusu, V. Spoială, L. Galamb, Săpăturile arheologice de la Oradea-Salca, în
M.C.A., 8,. 1962, p. 159-164.
23. I. Crişan, Cercetări arheologice de salvare la s_ud-vest de Oradea, în A.U.O., 2,
1992, p. 12-28.
24. Săpătură arheologică de salvare executată de muzograful Doina Ignat. Conform infor-
maţiilor primite, în zonă, cu ocazia aşezării unor conducte de mare adâncime au fost descoperite
câteva cuptoare aparţinând unor ateliere de produs ceramică şi cahle.
25. I. Crişan, Aşezări, monumente şi descoperiri feudale timpurii şi feudale din hota-
rele comunelor Cefa, Nojorid şi Sântandrei (jud Bihor), în Crisia, 20, 1990, p. 137-140.
26. Ibidem, p. 131-135; Idem, Descoperiri arheologice în hotarul localităţii Cefa
(jud. Bihor) în Crisia, 17, I 987, p. 23-24.
27. R. Popa, D. Căpăţână, A. Lukâcs, Cercetările arheologice de la Voivozi. Contribu-
ţii la istoria Bihorului în secolele XII-XV în Crisia, 17, 1987, p. 61-105; (vezi la nota nr. 47, p.
70 întreaga bibliografie a cercetărilor mai vechi).
28. R. Popa, N. Chidioşan, A. Lukăcs, O reşedinţă feudală din secolele XI - XII la
Sânnicolau de Beiuş, în R.M.M.M.LA, 15, 1984, nr. 2.
29. R. Popa, N. Chidioşan, O reşedinţă feudală din secolele XI-XII la Sânnicolau de
Beiuş, pe Crişul Negru (jud. Bihor), în M.C.A., 16, 1986, p. 225-234.
88 Doru Marta 4
gilor. Un colectiv condus de specialistul clujean A.A. Rusu a început în 1991 cerce-
tarea arheologică, delimitând în patru campanii succesive vechea fortificaţie din
pământ dinaintea invaziei tătare de la 1241, vechiul palat episcopal în stil gotic şi
renascentist, vechea cetate circulară din piatră, locuinte, drumuri interioare, clădiri
din secolele XVII - xvm30 . Succint, acesta este astăzi stadiul cercetărilor de ar-
heologie medievală clasică din Bihor.
Perspectivele, în măsura capacităţii financiare, sunt extrem de vaste, datorită
numărului mare de obiective necercetate sau cercetate sumar şi nevalorificate
ştiinţific. În primul rând, credem că ar fi necesară o nuanţare a arheologiei medie-
vale cu directă aplicare la realităţile bihorene. Există trei foarte importante direcţii
de cercetare cu numeroase puncte comune, dar şi cu particularităţi, inclusiv din
punctul d~ vedere al finanţării. Prima, arheologia medievală creştină. poate fi axată
pe studierea unor ansambluri monastice, biserici dispărute sau având faze mai ve-
chi, (exemplu abaţia de la Sâniob, biserica din Tinăud, basilica din Tămaşda, mă
năstirea de la Cheresig, biserica din Sălard etc.). A doua direcţie o reprezintă arheo-
logia de monumente laice, îndeosebi militare. În afara cetăţii Oradea, unde atât ve-
chile săpături arheologice, dar mai ales cele în curs au fost şi vor fi publicate, la
nici un alt monument laic nu au fost făcute cercetări. s-au cele făcute nu au fost pu-
blicate (excepţie Sânnicolau de Beiuş). Printre obiectivele necesar a fi studiate se
numără donjonul de la Cheresig, cetatea Adrian. cetatea Săcuieni, cetatea de la Peş
tiş, castelul din Diosig, cel din Sânnicolau Român, cetatea Finiş, cetatea Şoimi etc.
A treia direcţie de cercetare ar fi cea orientată spre săparea unor aşezări medievale
dispărute din diferite motive.
Arheologia medievală din România are bogate şi meritorii tradiţii. Dar, spre
surprinderea celui care studiază în amănunţime literatura de specialitate, apare o
realitate de netăgăduit. Cercetătorii de la institutele de arheologie. universităţi şi
muzee din Vechiul Regat au un avans considerabil. în toate cele trei compartimente
ale arheologiei medievale delimitate de noi: creştină. laico-militară. a aşezărilor. În
Transilvania, cu excepţia Maramureşului, Hategului. a unor fortificaţii ţărăneşti sau
nobili~e şi a unor biserici fortificate sau nu, cercetarea arheologică medievală, în
ciuda unor tradiţii de peste un secol, este încă la început. Arealul celor trei Crişuri
se integrează, din păcate, aproape perfect acestei realităţi.
ABREVIERI
I. A.I.I.A. Cluj - Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj

2. A.M.N. - Acta Musei Napocensis; Anuarul Muzeului de Istorie al Transilvaniei din
Cluj-Napoca.
3. A.U.O. - Analele UniversitAtii din Oradea. Istorie - Arheologie - Filosofie.
4. M.C.A. - Materiale şi cercetări arheologice.
5. R.M.M.M.l.A. - Revista Muzeelor şi Monumentelor. Seria Monumente de Istorie
şi de Artă.
30. Vezi studiul lui A.A. Rusu, Cercetări arheologice În cetatea Oradea. Sinteza preli-
minari a anilor 1991-1993 publicat în prezentul volum. ·
Cercetări de arheologie medievală în Bihor 89
RECHERCHES D'ARCHEOLOGIE MEDIEVALE EN BIHOR.

HISTOIRE ET PERSPECTIVES
Resume
L'auteur passe brievement en revue Ies plus de 100 de ans de recherches

archeologiques medievales dans le departament de Bihor. Les conclusions de l'etudes
relevant que, malgre Ies traditions, ce type de recherche archeologique est encore au
commencement.
VENITURILE DIN VĂMI PE TERITORIUL ORAŞULUI,
REFLECTATE ÎN STATUTELE
CAPITLULUI DIN ORADEA (1314)
de
LIVIU BORCEA
Încă de la începuturile menţionării sale documentare, în secolul al XII-iea,

oraşul Oradea a fost strâns legat din punct de vedere juridic de existenţa a două in-
stituţii ecleziastice: Episcopia romano-catolică din Oradea şi Capitlul (colegiul) a-
cesteia. Aşezările care au compus ulterior oraşul, situate în jurul prepoziturii înte-
meiate, potrivit tradiţiei de către Ladislau I (cel Sfânt) al Ungariei (1077-1095),
erau pe pământul acestor două instituţii. 1
• Veniturile Episcopiei şi Capitlului pe teritoriul Oradiei erau asigurate din dă-
rile percepute de la locuitorii iobagi sau jeleri şi din veniturile provenite din vămi,
adică din taxele impuse pe circulaţia mărfurilor2 . Ele erau, de fapt, drepturi regale
(iura regalia) 3 cedate, în timp, bisericii. Au existat şi în cazul Oradiei trei tipuri de
astfel de vămi: vama de intrare în oraş, luată la barieră sau la marginea oraşului,
într-un loc anume amenajat, vama podului (în cazul nostru, peste Crişul Repede) şi
vama târgului (tributum fori), dreptul de a intra în piaţa propriu-zisă, acolo unde
se vindeau mărfurile.
Dacă pentru prima categorie de venituri - cele din dări - există informaţii
mai ample, mai vechi şi mai precise 4 , desprea cea de a doua categorie, veniturile
provenite din vămi, datele sunt mai sărace. Trebuie menţionat de la bun început că
vămile oraşului Oradea nu au aparţinut niciodată, în cursul evului mediu, urbei. A-
şezările care au compus mai târziu oraşul fiind pe pământul stăpânului feudal, în
speţă a capitlului, acestea pentru oraş n-au avut un alt rol de-a lungul timpului
decât că au favorizat indirect urbanizarea, au atras negustori, apoi meşteşugari, au
constituit un vad comercial. Oradea nu a avut niciodată statutul de oraş liber
I. - Bunyitay V., A varadi piispfikseg tOrtenete, voi. I, Oradea, 1883, p. 3-7 (în conti-
nuare, prescurtat: Bunyitay).
2. - Instituţii reudate din t,Arile române. Dicţionar, Bucureşti, 1988, p. 490.
3. - Istoria dreptului românesc, voi. I, Bucureşti, 1980, p. 347.
4. - Documente privind istoria României. Seria C: Transilvania, veacul al XIII-iea,
voi. II, Bucureşti, 1952, p. 153-155 (în continuare, prescurtat: DIRT).
92 Liviu Borcea 2
crăiesc, iar secolul al XIX-iea îl va prinde luptând încă pentru acest drept 5 .
O sursă importantă de informare cu privire la realităţile sociale, economice
şi politice ale timpului o constituie Statutele Ca1>itlului din Oradea, document ju-
ridico-economic complex, redactat în timpul lui Ludovic de Anjou (I 342-1382). a-
proximativ în aceeaşi perioadă cu statutele Capitlului din Zagreb. Cele de la Ora-
dea au fost redactate de Emeric, canonicul lector, cel ce, deja la 1357, era notarul bise-
ricii orădene. Lucrarea cuprinde trei părţi mari. Prima se referă la întemeierea bise-
ricii orădene, prezintă regii Ungariei şi episcopii Oradiei, drepturile, proprietăţile şi
regulamentul de funcţionare al Capitlului. În cea de a doua parte sunt precizate
drepturile. veniturile şi obligaţiile unora dintre membrii Capitlului. În sfărşit, în cea
de a treia, sunt transcrise documentele pe care se întemeiau drepturile Episcopiei şi
Capitlului. Data redactării nu este precizată. Terminus post quem poate fi consi-
derată ziua de 31 octombrie 1374, când este amintită moartea episcopului Dominic
(1373-1374), iar despre următorul, Benedict, nu se face pomenire. Manuscrisul,
păstrat în secolul al XIX-iea la biblioteca Batthyany din Alba Iulia, a fost publicat
de reputatul medievist, canonicul Bunyitay Vince 6.
Pentru a putea aprecia valoarea informaţiilor cu privire la vămi, cuprinse în
Statute, să vedem şi alte menţiuni documentare ce au premers acestora.
Cea mai veche atestare a unei vămi în Bihor este cea din diploma emisă de
Emeric al Ungariei, în 1198, prin care se întăreşte "vama cetăţii Bihor. la Criş, dată
prin dania fericitului rege Ladislau. în vremea întemeierii acestei biserici, în folosul
episcopului şi al fraţilor bisericii din Oradea" 7 . Acest fragment din document este
deosebit de important, deoarece dovedeşte că: a). Episcopia catolică a fost înteme-
iată de regele Ladislau şi nu de Ştefan 18 ; b). Ea a fost fondată la Oradea şi nu
adusă de la Biharea9.
Dar acest document a stârnit numeroase discuţii cu pri\'ire la acel castrum
Bychor la care se referă şi a cărui vamă se· află la Criş (tributum ... de Kewres).
Au existat păreri care. socotind că este vorba de aceeaşi referinţă ca în Statute care
precizează că "vama de târg a oraşului nostru Oradea, pe care am obişnuit s-o a-
rendăm în ajunul sărbătoririi Tuturor Sfinţilor, ţine de noi în întregime (de Capitlu),
5. - Lakos, L., Nagy,·a1·ad multja es jelene, Oradea, I 902, passim.

6. - A va1·adi kaptalan legregibb statutumai, Oradea, 1886, 107 p (în continuare, pres-
curtat: Statute).
7. - Tributum castri Bychor de Kewres, ad usum episcopi et frat.-um ecclesie Wara-
diensis ex donatione beati Ladislai regis tempore sue fundations collatum, divine retribu-
tions intuitu ... confi1·mamus (Codex diplomaticus pah·ius, voi. VII, Budapest, p. 2; DIRT,
veac XI, XII, XIII, p. 14).
8. - Între adep\ii întemeierii de către Ştefan I: G. Pray, Dissertatio de Sancto Ladislao,
Poson, 1775; mai nou, Balogh J., Varadinum. Va1·ad vara, Budapest, 1982, p. 22.
9. - Karăcsonyi J., A Hartvik-vita sarkpontjai, în: Szazadok, 1894, p. 107. Dacă regele
Ladislau doar ar fi mutat reşedin\a, documentul n-ar fi putut afirma că amintita vamă ar fi fost a-
cordată episcopului şi fratilor (capitlului) bisericii orădene "tempore fundationis" ci s-ar fi folo-
sit expresia "tempore translationis". O scrisoare a lui Matei Corvin din 1478: "nolentes Eccle-
siam Varadiensem ob honm·em et reverentiam Sancti Regis Ladislai... qui eius Ecclesiae
Fundator... est, suius iuribus destitui" (Bunyitay, I, p. 4.).
3 Veniturile din vămi pe teritoriul oraşului
din dania Sfântului Ladislau" 10, au pus semnul egalităţii între castrum Bychor
(cetatea Biharea) şi civitas Waradiensis (oraşul Oradea). Dar aşa cum castrum nu
este identic cu civitas, nici Bychor nu poate fi Waradinum. Apoi, între cele două
documente există o distanţă de timp de aproape 200 de ani şi nici stăpânii nu sunt
aceiaşi: al cetăţii Bihariei era episcopul, iar al oraşului Oradea (în 1374), Capitlul.
În primul caz este vorba despre o vamă de trecere a râului, iar în cel de-al doilea,
de o vamă a târgului 11. Putem afirma cu certitudine că pasajul din Statute la care
ne-am referit este o dovadă că primul stăpân al oraşului Oradea, în forma sa de în-
ceput. pe malul stâng al Crişului Repede, a fost Capitlul. Că, în cazul oraşului nu
poate fi vorba de o întemeiere regală căci, în acest caz, regele Ladislau l-ar fi înzes-
trat cu privilegii şi nu l-ar fi lăsat sub stăpânirea Capitlului.
Un alt document din perioada ce a premers redactării Statutelor este cel din
1203, prin care regele Emeric a acordat două treimi din vămile de târg ale aşeză
rilor din Bihor şi din jurul Zarandului bisericii (Episcopiei) orădene. cu excepţia a
patru târguri 12 . Nefiind nominalizate decât excepţiile, nu ştim în ce măsură diplo-
ma schimbă sau confirmă existenta de până atunci a unora din ele.
Din timpul domniei lui Ladislau IV (1272-1290) s-a păstrat un document ne-
datat, în care regele dispune Conventului cu hramul Sfântului Ştefan din Dealul
Oradiei să cerceteze cazul magistrului Roland, fiul lui Toma, din neamul Borşa,
care a distrus târgul din Oradea, aflat în proprietatea Capitlului. Este perioada răs
coalei familiei Borşa împotriva regelui Ungariei, a tendinţelor de autonomie a voie-
vodatului Transilvaniei. Episcopia orădeană situându-se de partea regelui, atacurile
familiei Borşa care a dat, prin Roland, pe unul din voievozii Transilvaniei, s-au în-
dreptat cu predilecţie împotriva ei. Ulterior, războiul s-a mutat în sudul Bihorului.
pe cursul Crişului Negru, încheindu-se cu asediul cetăţii Finiş (1294) 14.
Un alt târg, probabil săptămânal, se ţinea la vest de Oradea. tot pe malul
stâng al Crişului Repede, fiind menţionat în 1373 sub forma in loco fori sab-
bathi15, pentru ca, în Statute, peste aproximativ un an. să fie pomenită deja exis-
tenta unui Zombathely vicus ("Uliţa locului de sâmbăta") 16 , precizându-se că ad
episcopum pertinet 17 . Este, probabil, nucleul viitorului cartier Oraşul Nou 18
10. - Statute, p. 56: Tributum fori civitatis nostre Wa1-adiensis, quod în vigilia ornni-
um sanctorum locare consvevimus, totaliter ex donatione sancti 1.adislai ad nos pertinet
11. - Vama cetă\ii Biharea la Criş este mentionată încă şi în 1600, ca importantă sursă de
venituri (Bunyitay, II, p. 264).
12 - DIRT. veac XI, XII, Xlll, p. 27; Gyorffy Gy., Az Ărpiidkori Magyarorsza~
torteneti foldrajza, voi. I, Budapest, 1%6, p. 595.
13. - "Dicunt nobis capitulum ecclesiae Waradiensis, quod Ma~ister Rolandus, nlius
Thomas roi·um ipsorum în Waradino existentem destruxisset" (Bunyitay, 11, p. 290).
14. - Despre familia Borşa vezi, R. Popa, N. Chidioşan. A Lukacs, O 1·eşedinţă reudală
din secolele XI-XII la Sânicolau de Beiuş. Contribuiii la istoria Bihorului medieval. în:
Revista muzeelor şi monumentelor. Monumente istorice şi de artă. nr. 2. 1984. p. 21-34
15. - Fejer, G., Codex Diplomaticus Hungariae eccleziaslicus et d,·ilis, voi. IX14,
Buda, 1842, p. 53L atestat documentar prima oară la 1326 (Gyorfl\• G,., op. cit., p. 686).
16. - Statute, p. 32.
17. - Ibidem; în 1492 apartinea capitlului.
18. - NoYa Villa în documentul din 7 august 1285
94 Liviu Borcea 4
având în mijloc Piat-a Mică (actuala Piat-a Unirii), în timp ce vechiul târg, primul
menţionat documentar, trebuie să fi fost cel ce se desfăşura în piat-a mai largă dintre
mănăstirea fortificată (cetatea Oradiei) şi Oradea propriu-zisă, în Piat-a Mare (azi,
Piat-a l Decembrie). 1
Vechimea nucleului constitutiv al oraşului viitor, deci a Oradiei propriu-zise,

este dovedită de situaţia sa privilegiată în comparaţie cu celelalte cartiere din jur,
mai târzii, chiar dacă de ea se bucura în primul rând stăpânul feudal, Capitlul. Ast-
fel, chiar şi locuitorii târgului Olosig (Villa Latinorum) trebuiau să plătească vamă
la intrarea în Oradea, ca şioricare alt străin 19.
După distrugerea tătaro-mongolă din 1241, colonizarea liberă sau dirijată de
către Episcopia catolică a făcut ca, la 1285, câteva ulite să se contureze ca suburbii,
cu siguranţă având juzi şi juraţi proprii şi menţionate în jurul cetăţii: Olosig20 ,
Satul Nou (Nova Villa). viitorul cartier Oraşul Nou 21 şi Sfântul Laurenţiu. aces-
ta din unnă şi sub forma Ortus cervorum 22 .
Statutele Capitlului, redactate, aşa cum am văzut, în 1374. prezintă o situaţie
mai evoluată. cu modificări recente, datorate în bună parte episcopului Dumitru
(1345-1372), care a impus ca şi supuşii săi din oraşul Oradea şi cartierele sale (in
dicta civitate et eius suburbiis degentes) să beneficieze de acelaşi tratament ca şi
cei ai Capitlului: să plătească ca vamă a târgului numai câte o ponderă, adică patru
dinari în fiecare an. pe la sărbătoarea Sfântului Arhanghel Mihai 23 . Aceasta. pro-
babil, spre deosebire de cei ce nu locuiau în oraş şi în suburbiile sale şi care tre-
buiau să plătească vama ori de câte ori intrau cu mărfuri în oraş.
Care era înfăţişarea oraşului Oradea, a habitatului, luat în extensiunea sa de
mai târziu, aşa cum reiese din Statute? Luând ca axă cursul de bază al Crişului,
constatăm o dispunere grupată în jurul mănăstirii fortificate, a cetăţii. Pe malul
stâng se aflau: oraşul Oradea (civitas Waradiensis), la vest de cctate 24 , Velcnţa
sau Venetia (vicus Venetia), la est de cetate25 , vicus Zombathely, la vest de oraşul
19. - Jak6, Zs., Bihar megye a to1·ok pusztitas elott, Budapest, 1940, p. 380.
20. - 1184: Orosi (=Olosi); 1285: Laurentius de Villa Latinorum Waradiensium; 1273:
villa Olazy; 1285: villieum et populos nostros (episcopales) de Olazy, civitatem (!) noslram de
Olazy (Gyorffy Gy., op. cit., p. 648).
21. - 1285: Nova Villa; 1374: Venetia ... cum vico ... Wyfalu (Gyorffy Gy., op. cit., p.
679). Nu este sigur că aceste două menţionări se referă la aceeaşi aşezare.
22. - 1273: villa Sancti Laurentii; 1285: villicum et populos nostros de ... Sancta
Laurentio (Ibidem, p. 669); 1374: Ortus eervorum (Statute, p. 33). A evoluat apoi sub formele:
1386: Vad Legelrn mons; 1455: Vadkerth vicus (Jak6, Zs., op. cit., p. 382).
23. - Statull', p. 56.
24. - 1 U3: Sixtus Waradiensis; 1235: Andreas rex Hungariae moritur et sepelilur in civi-
tate Waradino; 1241: Quommodo Tartari Waradiensem civitatem expugnaverunt; 1304: populi
de civitate Waradiensi; 1320: civitas et diocesis Waradiensis; 1326: posessio Eusi prope civi-
tatem Waradiensem; 1374: civitas Waradiensis (Gyorffy Gy., op. cit., p. 682-684; Statute, p.
31 ). Cu toate că toponimul Oradea (Waradinum) este atestat din 1113, oraşul cu acest nume
apare mai târziu. Chiar şi forma civitas ce precede toponimul nu este o garanfie că avem de-a
face cu noţiuneade oraş. Iniţial, civitas însemna cetate, fapt care rezultă şi din exemplele noastre
de mai sus, la anii 1235 şi 1241. Prima atestare sigură e cea din Statute, la 1374.
25. - 1291: de Venecys; 1344: vicus Venetia (Jak6, Zs., op. cit., p. 383); 1374: Venetia
• alio nomine Tykol (Statute, p. 33). ·
5 Veniturile din vămi pe teritoriul oraşului 95
Oradea26 , villa Hydkwzheulews, vicus Egerzegh et Wyralw, la sud-est şi sud de

Velenţa 27 , Bolonia şi Padua28 . Pe malul drept al râului: Olosig (vicus Olazy), la
nord de oraşul Oradea29 , contrata Sancti Petri, la est de Olosig, între Criş şi dea-
lurile Oradiei 30.
O altă categorie menţionată în Statute o formează aşezările-satelit care au
intrat mai târziu în componenta oraşului şi care. în tot cursul evului mediu, au gra-
vitat în jurul său. datorându-şi cvolupa vecinătăţii Oradiei. Este vorba de: Episco-
pia(-Bihor)31, Sântion32 , Ioşia33 şi Seleuş 34 .
Statutele menponează şi două vămi ale porplor oraşului ce se luau în Uliţa
Venepa (Velenta) şi în Uliţa Vămii (tributa ... portarum diete civitatis in vico Ve-
netia et in vico Wamwcza exigi consueta) 35 . Într-un loc neprecizat se afla şi un
loc de vânzare a peştelui, probabil lângă Criş, numit Pyntheker locus, ale cărui ve-
nituri aparţineau decanului capitlului36_
Situaţia târgurilor orădene se lămureşte documentar abia spre sfârşitul seco-
26. - 1326: in Waradino de loco fori sabbati; 1373: in loco fori sabbathi (Gyorffy, Gy.,
op. cit., p. 686); 1374: Zombathely vicus (Statute, p. 32).
27. - Din acestea se vor fi constituit Sf. Laurenţiu (aşezare menţionată şi sub numele de
01·tus ce1-vm·um, ulterior Vadkert) şi Seleuş, care a rămas despărtită de Oradea, din punct de
vedere administrativ, până la începutul secolului XX.
28. - 1374: Bolonia vicus (Statute, p. 31); 1374: Padua, Badua vicus (Ibidem).
29. - 1184: Orosi (=Olosi); 1215: viile Latinorum Varadiensium (Jak6, Zs., op. cit., p.
383); 1283: civitatem nostram de Olazy (Gyorffy, Gy., op. cit., p. 648); 1374: vicus Olazy
(Statute, p. 31).
30. - 1374: Sancti Petri contrata (Statute, p. 32).
31. - În 1273 era proprietate comună a episcopului orădean şi a capitlului. În 1284 aici se
redactează un act semnat de episcop şi de voievodul Transilvaniei. In 1291-1294 trebuia să ducă
la cetatea Finiş a episcopului 84 câble de grâu şi tot atâtea de ovăz bun. Pe dealurile cu vii alee-
piscopiei, aveau posesiuni şi particulari (Statute, p. 32; Gyorffy, Gy., op. cit., p. 655-656). A fost
reşedinţa de vară a episcopului catolic de Oradea.
32. - 1215, 1229, 1235: monasterium S. Joannis Baptiste. Abaţia cu hramul Sf. Ioan Bo-
tezătorul, aparlinând ordinului cavalerilor ioaniţi apare în 1215 ca stăpână a satului Dusnok. În
1249 a fost preluată de ordinul cistercit fiind subordonată, pe rând, abaţiilor din Savnik (Slo-
vacia), apoi, din 1250, abatiei din Kopryzronica (Polonia), iar din 1259 a celei din Plass (Mora-
via). In 1282 apare numele familiei Szentjanosi din neamul Hontpazmany, ceea ce înseamnă că ei
erau stăpânii aşezării. Vechiul loc al claustrului şi satului erau pc malul drept al Crişului Repede
(Gyorf(v, Gy., op. cit., p. 667-668).
33. - 1261: proprietate comună a lui Gavril fiul lui Rnfocl ~i Rafael fiul lui Toma (posses-
sio Ewsy); 1284: Terra Ewsy iuxta Crisium; 1324: posscs~10 Eusi ... prope civitatem Waradien-
sem iuxta tluvium Crisii (Ibidem, p. 649-650).
34. - 1213: villa Sceleus; 1273: vil la Zewlews. În 1273 era posesiune comună a episcopu-
lui şi capitlului. În 1276 satul a fost donat de Ladislau IV episcopiei ca udvornicii locuitori aici
să facă serviciul de clopotari (ofncium pulsatorum) şi să fabrice ceară pro luminat"ibus. O par-
te trebuiau să servească episcopiei cu arma. În 1288 în mijlocul satului, pe apa Heuyo, Zoloch,
iobagul canonicului custode al capitlului avea o moară împreună cu fii lui Damyan. In 1279, re-
gele a ţinut aici o dietă parţială pentru 7 comitale (Gyorffy, Gy., op. cit., p. 672-673, 685;
Bunyitay, III, p. 427).
35. - Statute, p. 56-57.
36. - Ibidem, p. 65; menţionată şi: Pentekhel vicus (1446) şi Pentekhaly vicus ( 1599)
(Jak6, Zs., op. cit., p. 382). Este caracteristică pentru cvotu1ia oraşului această transformare din
locus în vicus. (Vezi mai sus nota 26.).
96 Liviu Borcea 6
lului al XV-iea, în timpul lui Matei Corvin, cu ocazia diferendului ivit între Capi-
tiui din Oradea şi oraşele libere crăieşti din Transilvania şi Ungaria37. Cu această
ocazie sunt menponate trei târguri: Olosig (Olazij), Satul (=Oraşul) Nou (Nova
Villa) şi Sf. Laurenţiu (Sanctus Laurentius). Sunt cele mentionate şi la 1285 şi
care erau locuri de vamă şi atunci când Statutele au fost redactate. Alături de
Oradea propriu-zisă, cele trei aşezări vor da configurape oraşului Oradea, constituit
ca entitate în 155738_
LES REVENUS DES DOUANES SUR LE TERRITOIRE

DE LA VILLE REFLETES DANS
LES STATUS DU CHAPITRE D'ORADEA (1374)
Resume
La viile d'Oradea, comme d'ailleurs Ies autres habitations des environs, s'est
fonnee Ie Iong des siecles sur Ies terres du chapitre et de l'eveche catholique. Une
importante source de revenus provenait des trois categories de douanes: la douane
d'entree en viile, la douane de passage sur le pont traversant le Cris et Ia douane de
l'entree du marche. Toutes ces douanes, jusqu'en 1557, ont revenu exclusivement au
chapitre ou a l'eveche. Une importante source d'information qui Ies concerne sont Ies
Statuts du chapitre d'Oradea. document juridique economique complexe, redige proba-
blement en 1374. lls comprennent des infonnations relatives a la division de la viile en
quartiers, Ies revenus du chapitre et de l'eveche du recouvrement des douanes. L'exis-
tence de ces douanes a mene a la longue a la fonnation des quatre grandes parties de
la viile, chacune ayant sa propre administration - Oradea proprement dite, Olosig,
Velenta et Nouvelle Viile.
37. -Teleki, J., Hunyadiak kora Magyaronzagon, voi. XII. Pcst. 18'i7, r 9-10. 15-21,
26-28, 53-55, 58-59.
38. - T6th-Szab6, P., Nagyvărad az erdelyi rejedelmek s a torok uralom koniban,
Oradea. 1904, p. 26.
COORDONATE ALE MENTALULUI MEDIEVAL
ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ ŞI MOLDOVA
ÎN SECOLELE AL XV-LEA ŞI AL XVI-LEA
de
SORIN ŞIPOŞ
Motto:
"În spiritul medieval, toate sentimentele mai
înalte şi mai pure sunt absorbite de religie, în timp
ce instinctele fireşti, senzoriale, respinse conştient,
trebuie să scadă până la nivelul lumesc, considerat
păcătos".
Johan Huizinga,
Amurgul evului mediu
Există în istoriografia românească contemporană încă anumite reţineri privi-

toare la posibilitatea abordării în toată plenitudinea a modelului propus de "Şcoala
de la Annales". Lucien Febvre este întemeietorul, alături de Marc Bloch, al unui
nou curent în metodologia istorică, ce trasează direcţii pe care istoricul era îndem-
nat să le urmeze. Noua direcţie s-a pronunţat pentru "umanizarea istoriei", adică:
"Istoria - ştiinţă a omului, ştiinţă a trecutului uman. Şi nu ştiinţă a lucrurilor sau
conceptelor... " 1 Era necesar, în studiile viitoare: " ... a se aşeza nu individul, eroul,
1. - Alexandru Duţu, Dimensiunea umanii a istoriei, Bucureşti, 1986, p. 5-19. Vezi şi
prefaţa aceluiaşi istoric român: Feroand Braudel şi noua concepţie despre istorie, din cartea
lui Fernand Braudel, Mediterana şi lumea mediteraneană în epoca lui Filip al Ii-lea, voi. I,
Bucureşti, 1985, p. 5-34; Lucian Boia, L'historiographie roumaine et l'ecole des Annales.
Quelques interferences, în Analele Universităţii Bucureşti, Istorie, 1979, p. 31-40; Idem, His-
toriens des Annales, în Analele Universităţii Bucureşti, Istorie, 1981, p. 47-72; G. Duby, Evul
mediu masculin, Bucureşti, 1992; Michel Vovelle, ldeologies et mentalites, Paris, 1982. Amin-
tim în continuare postfaţa lui Modest Morariu la ediţia în limba românii a lucrării lui Jean Delu-
meau, Frica în Occident. O cetate asediată, voi. II, Bucureşti, 1986, p. 421-429, precum şi o
prefaţă a Mariei Carpov, Rigoare documentanl şi imaginaţie la ediţia românească a cărţii lui
Emmanuel Le Roy Ladurie, Montaillou sat occitan de la 1294 pinii la 1324, Bucureşti, 1992,
p. 5-32.
98 Sorin Şipoş 2
ci grupul, masa în centrul de atenţie al anchetei istoriografice" 2 . Handicapul isto-

riografiei noastre nu îşi are cauza într-un fenomen denumit metaforic "sterilitate in-
telectuală"3.
Situaţia la noi, în special pentru istoriografia medievală, îşi are originea în
masa redusă de documente care să se constituie pentru istoric într-o sursă primară
cc urmează să fie modelată, corelată, astfel încât să aibă ca finalitate "ceva" din su-
gestiile oferite de L. Febvre şi M. Bloch, iar mai apoi de istoricii din generaţia a
doua, în paginile revistei "Annales". Sigur, ne rămâne posibilitatea utilizării, în aces-
te condiţii, a surselor existente, precum şi realizarea unei strânse colaborări între
ceea ce ne oferă documentaţia oficială, arta, arhitectura, epigrafia, literatura cultă
sau cea populară. Şi în acest caz informaţiile ne dezvăluie personaje aflate în elita
societăţii medievale româneşti. O asemenea analiză asupra elitei nu poate să se
constituie într-un model care să fie apoi aplicat asupra întregii societăţi. E riscant
să se pună un semn de egalitate între "modul" de a reacţiona sau acţiona al unui
ţăran cu "felul" de a fi al unui călugăr, boier sau domnitor, chiar dacă aceste "mode-
le" de personaje au un fond comun ce este specific întregii omeniri. Frica. dragos-
tea, ura. spre exemplu, sunt omniprezente, indiferent de palierul social unde se afla
persoana supusă analizei noastre. Însă apartenenţa la o categorie socială sau la o al-
ta şlefuieşte, modelează într-un anumit fel însuşirile primare ale omului. Observăm
acest fenomen conturându-se şi în cazul analizei personalităţii umane în diferite pe-
rioade istorice. Suntem de părere că evul mediu creionează o altfel de personalitate
umană decât epoca contemporană nouă. "Omul medieval - în viziunea lui Florin
Constantiniu - a avut o emotivitate mare în raport cu cel de astăzi ca urmare a per-
manentei stări de încordare" 4 . Nu este exclus ca tocmai acest aspect să constituie
una din cauzele labilităţii lor psihice. Oamenii acelor vremuri treceau brusc de la
sentimente tandre la violenţă, revenind tot atât de uşor şi repede la un echilibru
emoţional. Între aceste două extreme culisau sentimentele omului medieval.
Pentru lumea secolelor al XV-iea şi al XVI-iea, ce mustea de spirit religios,
voinţa divină era aşezată la temelia întregii societăţi. Dumnezeu era acela care sta-
2. - Florin Constantiniu, Aspecte ale mentalului sătesc în societatea medievală româ-

nească, în Studii şi Materiale de Istol'ie Medie, 1974, voi. VII, p. 72. Amintim alte două lucrări
ale unor istorici români care încearcă să surprindă raporturile: om-natură, perceperea Raiului ~i
Iadului; rolul şi locul Divinităţii în viat~ oamenilor etc. Este vorba de cartea lui Paul Binder, Ca-
,alerii Apocalipsului. Calamităţile naturale din trecutul României (până la 1800), Bucureşti,
1993; şi de lucrarea lui Ştefan Lemny, Sensibilitate şi istorie, Bucureşti, 1990.
3. - Prin acest tennen nu încercăm să punem în discuţie profesionalismul istoricilor ro-
mâni. Cu mari greutăţi, e adevărat, au apărut şi în România lucrări ce se încadrează în curentul
istoriografic amintit, chiar dacă după anul 1947 canalele de comunicare cu Occidentul au fost în-
chise, văduvindu-se cercetarea ştiinţifică românească de lucrările reprezentative apărute în statele
democratice al Europei.· Menţionăm doar câteva titluri: G.I. Brătianu, Marea Neagră, voi. I-II,
Bucureşti, 1988; Corina Nicolescu, Istoria costumului de cuJ"te în fările române, Bucureşti,
1968; David Prodan, Răscoala lui Horea, ediţie revăzută, voi. I-II, Bucureşti, 1984: Răzvan
Theodorescu, Civilizafia l'omânilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-
1800), Bucureşti, 1987.
4. - Florin Constantiniu, op. cit., p. 81.
3 Coordonate ale mentalului medieval în Ţara Românească şi Moldova 99
bilea delimitările între cei buni sau cei răi, între cei drepii sau cei nedrepţi. Baza a-
cestei alegeri o constituia viaţa dusă în credinţă sau, dimpotrivă, cea trăită prin elu-
darea perceptelorteologice. Raiul sau Iadul se constituiau, la rândul lor. în alterna-
tive ce erau oferite societăţii acelor timpuri. Încercând să penetrăm în atmosfera
epocii studiate, să prezentăm opţiunile autorului lucrării: Învăţăturile lui Neagoe
Basarab către fiul său Theodosie. Cartea ne descrie perioada de început a secolu-
lui al XVI-iea în Ţara Românească, unde după spusele autorului au loc numeroase
abateri de la credinţa ortodoxă. În fata unor asemenea stări de lucruri autorul îşi
manifestă profunda nem.ultwnire, făcând chiar nominalizări pentru acele categorii
din societate de care era nemulţumit. Astfel, boierii erau zgârciţi, călugării făţarnici
şi farisei. O altă.problemă abordată este cea a războaielor, faţă de care are urmă
toarea reflecţie: "Să stăm cu frica lui Dumnezeu şi să nu ne grăbim către războaie,
lupta noastră nu este către sânge şi trup" 5 . În lucrare găsim un lucru foarte impor-
tant, anume soluţia pentru-cei care au păcătuit şi nu doreau ca după moarte să ajun-
gă în Iad. Ea era simplă şi consta în recunoaşterea păcatelor comise. precum şi într-
o schimbare a modului de viaţă. Ce însemna pentru autor acest nou mod de viaţă.
pe care trebuia să-l urmeze păcătosul? Însemna o viaţă dusă în conformitate cu nor-
mele creştine. Sigur, în faţa unei morţi apropiate, dar în special a necunoscutului ce
se anunţa după trecerea în nefiinţă, erau numeroase cazurile când se recurgea la so-
luţia amintită mai sus.
Naşterea, ca şi moartea omului erau considerate a fi în puterea Fiintei Suprc-:
me. Dacă prima era aşteptată în general cu bucurie, moartea aducea cu ea tristeie,
aceasta deoarece persoana care trecea în nefiintă era ruptă dintr-un mediu al ei un-
de existau oameni ce o iubeau sau pe care la rândul ei îi iubea. Moartea mai adu-
cea cu ea şi o stare omniprezentă în epoca medievală, anume, frica. 6 Cauza aces-
teia era moartea definită ca o stare fiziologică, cu durerile şi chinurile ce o înso-
teau, dar mai ales neantul care apărea în subconştientul omenesc. ca urmare a pre-
dicilor păstorilor lui Dumnezeu despre lumea de dincolo. Între cele două lumi, cea
înainte de moarte şi cea care survenea mortii nu exista o barieră de netrecut. Astfel,
de felul vietii duse pe pământ depindea locul ce urma să fie oferit credinciosului.
după moarte. În consecinţă, dacă omul medieval aspira la un loc în Rai, era obligat
să ducă o "primă" viaţă cumpătată, apoi în orice moment al vieţii lui, dacă ar sur-
veni moartea, el să fie împăcat cu Divinitatea şi cu el însuşi. Nu erau recomandate
să fie lăsate nerezolvate la infinit problemele spirituale ale oamenilor, deoarece o
moarte fulgerătoare risca să complice situaţia viitoare a defunctului, surprinzându-l
5. - Învăţătu1ile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, în Cronicile slavo-ro-
mane. Ediţie revăzută şi completată de P.P. Panaitescu, Bucureştii, 1959, p. 271. Vezi tot în
acest sens lucrările: Gavril Protul, Viaţa şi traiul sfinţie sale părintelui nostru Nifon, patriar-
hul Ţaringradului, în Sfintele amintiri. Sinaxar, Chişinău, 1992, p. 174-205; Nestor Vomi-
cescu, Primele scrieri patristice în liter:ltura română, Craiova, 1992; Idem, Primele scrieri
patristice în literatura noastră, în Ortodoxia românească, coordonator Î.P.S. Mitropolit Ni-
colae Corneanu, Bucureşti, 1992, p. 41-51.
6. - Vezi Jean Delumeau, op. cit., passim; J. Huizinga, Amurgul Evului Mediu, Bu-
cureşti, 1993.
100 Sorin Şipoş 4
cu păcate ce nu au fost recW1oscute prin actul spovedaniei. Sufletul lui urma să fie
în asemenea condiţii împovărat cu păcate la traversarea vămilor văzduhului. 7 Iată
cum ne descrie cronicarul Macarie moartea domnitorului moldovean Petru Rareş,
moarte care l-a smuls de la preocupările şi îndatoririle sale pământeşti: "Şi în timp
ce toate acestea le orânduia cu înţelepciune, ridicând bisericile, le înzestra şi le lu-
cra cu frica lui Dumnezeu şi pe cei din casă îi învăta în chip prea-înţelept, au căzut
într-o boală grea, au fiind în care i-a venit şi sîarşitul vieţii". 8 Prin activitatea dusă
pentru construirea de edificii religioase, ce au fost înzestrate cu numeroase bunuri
mobile şi imobile, domnitorul moldovean a dovedit credinţă fată de Dumnezeu. O
altă soartă are alt domnitor moldovean, Ştefan Rareş, a cărui moarte este pusă pe
seama răzbunării divine. Astfel, cronicarul Eftimie spune că: "A mâniat judecata
lui Dumnezeu şi justiţia negrăită şi dreptatea mult răbdătoare, l-a încercat mânia
cea dreaptă a lui Dumnezeu" 9 .
Voinţa divină era prezentă şi în desfltşurarea conflictelor armate din epocă,
contemporanii epocii respective atribuiau orice victorie armată milei cu care Dum-
nezeu se apleca asupra lor şi le răsplătea credinţa. Cei înfrânţi îşi explicau eşecul
prin păcatele comise, fapt care a îndepărtat ajutorul divin de la oastea lor. Textul
epigrafie de la mănăstirea Bistriţa, ridicată de Ştefan cel Mare în amintirea bătăliei
cu turcii de la Pârâul Alb şi pentru pomenirea celor căzuţi în luptă, face referire la
numeroasele păcate ale moldovenilor care au fost cauza înfrângerii lor de către
turci. 10 În conflictul dintre trupele moldovene ale domnitorului Petru Rareş cu cele
ale partidei ce-l sprijinea pe Ferdinand pentru stăpânirea Transilvaniei, cronistica
moldovenească receptează sfârşitul bătăliei în următorii termeni: "Şi s-au întors de
la luptă cei cu nume de creştini". 11 Finalul bătăliei stabileşte şi ierarhizarea celor
două armate. Numele de armată creştină a fost dat celei moldovene, consfmţindu-se
prin aceasta dreptatea şi mila divină care au fost de partea lor în luptă.
O recunoaştere a atotprezenţei voinţei divine şi a puterii acesteia o găsim
reliefată şi în numeroasele mărturii epigrafice. Alături de aceste mărturii epigrafice,
7. - Vezi Virgil Vătăşiarw, Pictura murală din nordul Moldovei, Bucureşti, 1974, pre-
cum şilucrarea lui I.D. Ştefănescu, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti,
Bucureşti, 1973.
8. - Cronica lui Macarie, în Cronicile slavo-române... , p. 103. Sau un alt exemplu,
dintr-o altă lucrare: "În anul 6984 (1476), luna iulie 26, vineri a venit însuşi ţarul turcesc asupra
lui Ştefan voievod şi a făcut război cu ei la Pârâul Alb şi au biruit atunci. Şi au căzut acolo vitejii
cei buni şi mulţi boieri mari şi oştenii cei tineri şi oaste bună şi vitează şi husarii oşteni viteji s-au
topit atunci", în Letopiseţul anonim, din Cronicile slavo-române... , p. 16.
9. - Cronica lui Eftimie, în Cronicile slavo-române ... , p. 122. În alte cazuri, moartea
survine la adânci bătrâneţi, cum este prezentată, spre exemplu, moartea mitropolitului Teoctist,
care, scria cronica: " ... a adormit întru domnul la adânci bătrâneţe, cel care unge pe domni şi în-
văţătorul Moldovei mitropolitul Chir Teoctist. Şi a plecat părintele pe drumul cel lung ca să pri-
mească răşplata dreaptă pentru truda sa de la judecătorul cel drept", în Cronica lui Macarie, din
Cronicile slavo-române... , p. 95.
10. - Repertoriul monumentelor şi operelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare,
lucrare realizată sub conducerea lui M. Berza, Bucureşti, 1959, p. 143.
11. - Cronica lui Eftimie, în Cronicile slavo-române... , p. 127.
textele documentelor de danie emise de cancelariile celor două ţări româneşti ne

sunt foarte utile. Din sursele epigrafice analizate se conturează motivaţia ridicării
edicifiului de cult, precum şi hramul bisericii respective. Sfântul în numele căruia a
fost ridicată biserica avea menirea de a veni în ajutorul credincioşilor care se rugau
în biserică. Aceşti credincioşi pomeneau des pe sfântul respectiv în rugăciunile lor,
pentru ca acesta să fie mijlocitorul rugăciunii adresate divinităţii supreme. 12
Elita medievală românească nu era preocupată doar de aspectele vieţii pă
mântene. Aceasta era cu un ochi aţintit spre trecut, manifestând o grijă deosebită
pentru membrii familiilor lor trecuţi în veşnicie. Textele epigrafice ne vorbesc des-
pre acei: "srant răposaţi părinţi" 13 ai ctitorilor şi a căror pomenire urma să fie fă
cută în biserica ridicată de ei înşişi. Prin "veşnica pomenire a răposaţilor", cerută
de urmaşii aflaţi în viaţă, se cerea" ... pentru ca cineva să fie pomenit de Dumnezeu
şi în prezent, cum va fi pomenit şi în eternitate, deci să-l ţină neîncetat viu". 14 Via-
ţa îşi urmează cursul ei firesc, oamenii privesc spre ziua de mâine sau chiar mai de-
parte, caută să se îngrijească de sufletele lor, neavând certitudinea că urmaşii vor
face cele necesare în acest sens. De unde această grijă pentru soarta sufletului lor după
moarte? Teologia creştină considera viaţa terestră ca fiind "anticamera" vieţii veş
nice, moartea fiind pragul ce le separă. Mai mult, nu trebuie uitat că de felul în care
omul medieval îşi organizează viaţa terestră, depindea locul în care va fi aşezat du-
pă moarte. Între cele două vieţi era o diferenţă mare, prima era una trecătoare, peri-
sabilă, cealaltă era veşnică şi nu era indiferent cum o întâmpinai. Textul epigrafie
aflat pe piatra de mormânt a domnitorului Radu de la Afumaţi stabileşte o distincţie
clară între cele "două viep." ale omului: "Atunci m-a dăruit Dumnezeu cu stăpânire
şi m-am încins cu caftan mohorât şi cu cunună şi m-am înconjurat şi cu cinstea
bogăţiei şi cu multă mărire ... Acum, zac aici în mormântul mic aşteptând glasul
arhanghelului, cea de pe urmă trâmbiţă, încheierea a toată lumea." 15
Pregătirea credincioşilor pentru viaţa viitoare este reliefată şi în documentele
de danie către biserici şi mănăstiri. Preop.i şi călugării lăcaşelor de cult ce primeau
asemenea danii, urmau să se roage atât pentru sufletele morp.lor din familia donato-
rului cât şi pentru sănătatea celor aflap. în viaţă. Donatorul mai stabilea ca după
moartea lui, în anumite zile ale săptămânii, să fie făcute rugăciuni pentru sufletul
său. Unele persoane (cum erau marii boieri ai ţării şi domnitorul) erau într-atât de
scrupuloşi încât specificau şi ziua în care urmau să fie făcute rugăciunile şi paras-
tasele după moartea lor. Într-o donap.e din 1488. a lui Ştefan cel Mare către Mitro-
polia Sucevei, avem următoarele precizări:" ... şi iarăşi cine va fi episcop la sfănta
noastră Mitropolie, şi cât timp voi mai fi în viaţă de la Dumnezeu să se slujească în
fiecare seară paraclis, iar vinerea liturghie, iar după viaţa noastrâ, ei să slujească
12. Vezi, I. David, Călăuza creştină, Arad, 1987, p. 321.
13. "Io Ştefan ... a zidit acest hram ... pentru rugăciunile sale şi pentru pomenirea sfânt-
răposaţilor moşilor săi", în Nicolae Iorga, Inscripţii din bisericile României, voi. I, Bucureşti,
1903, p. 26.
14. Dumitru Stăniloaic, Teologia dogmatică ortodoxă, voi. I, Bucureşti, 1978, p.248.
15. Nicolae Iorga, op. cit, p.149.
102 Sorin Şipoş 6
vineri seara parastas iar sâmbăta liturghie." 16 Sau, în documentul emis de cance-
laria Ţării Româneşti în vremea domniei lui Neagoe Basarab prin care se întărea
mănăstirii Vişina un obroc anual de 400 de aspri. Dorinţa domnitorului muntean
era următoarea: "Iar nouă, celui mai sus-pus să ni se cânte în fiecare săptămână o zi
seara paraclis cu colivă, iar dimineaţa sfânta liturghie cu băutură şi colivă, cât timp
vom fi în viaţă. iar după moartea noastră să ni se cânte ini fiecare an câte o zi, fie
orice zi, seara "fără prihană" cu colivă şi cu băutură, iar dimineaţa sfânta liturghie,
cu sobor cu băutură .... , 17 Liturghia nu este un simplu cadru emoţional şi estetic, şi
nici numai aspectul ceremonial al Euharistiei, ci este marea restituire şi reprezen-
tare simbolică a iconomiei mântuirii. Iar parastasele însoţite de rugăciuni pot şi
pentru cei care au ajuns în Iad, dar nu lipsiţi total de credinţă în Hristos, să fie mu-
taţi în Rai, sau să fie ridicaţi de la chinuri mai grele la chinuri mai uşoare. 18
De unde vine această minuţiozitate aritmetică în fonnulările prezentate mai
sus? Oare aceştia doreau atât de mult să-şi asigure o anumită siguranţă a vieţii vii-
toare sau această grijă ţinea de un anumit moft? Cert este că atât astăzi cât şi atunci
era imposibil să fie stabilite cu exactitate numărul şi greutatea păcatelor comise în
viaţă. Probabil, acest om medieval spre a nu avea surprize, stabilea contractual cu
biserica ca preoţii acesteia să se roage după moartea lui pentru a-i fi iertate even-
tualele păcate. Grija deosebită pentru iertarea păcatelor ne duce cu gândul la faptul
că omul medieval simţea că într-un moment sau altul al vieţii, el a păcătuit. Şi acest
lucru nu era exclus, într-o asemenea lume dură, unde pentru a supravieţui era nevo-
ie să acţionezi în concordanţă cu realitatea vremurilor. Cronicarul Macarie şi în ge-
neral cronistica vremii, ne-au lăsat numeroase informaţii referitoare la războaie, ca-
lamităţi naturale. pedepse ale epocii, toate acestea conturând aspecte deosebite ale
vieţii de zi cu zi trăite de omul medieval. Macarie scrie undeva în lucrarea lui des-
pre mobilul expediţiei lui Ştefan cel Mare în Polonia, descriind apoi şi acţiunile
annatei moldovene: "Ştefan nu a putut să rabde răutatea' leşească, a pornit război
împotriva lor, şi nefiind nimeni să i se împotrivească a ajuns prădând până la puter-
nica cetate cu oaste, tăind şi arzând." 19 Şi propriilor supuşi le erau aplicate pedepse
aspre. dacă domnitorul era infonnat despre anumite acţiuni pregătite împotriva lui.
Acest lucru se petrece chiar dacă informarea domnitorului nu era întotdeauna în
confonnitate cu adevărul. Este cunoscut felul în care domnitorul Alexandru Lăpuş
neanu şi-a pedepsit boierii: " ... i-au chemat pe obiceiul boierilor la curte, slujitorii,
după învăţătura ce au avut, închis-au poarta şi ca nişte lupi într-o turmă făr de nici
un păstor, au intrat într-unii de-i snopea şi-i înjunghia. nu numai boierii şi slujitorii.
Ni-i alegea pe cei vinovaţi, ci unul ce altul îi punea sub sabie ... " 20 .
16. - Documenta Romaniae Historica. Seria A. Moldova, voi. III, Bucureşti, 1980, p.
80.
17. - Documenta Romaniae Historica. Seria B. Ţara Românească, voi. II, Bucureşti,
1972, p. 197.
18. - Dumitru Stăniloae, op. cit., voi. III, Bucureşti, p. 323.
19. - Cronica lui Macarie, în Cronicile slavo-române ... ,.p. 90.
20. - Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei. Ediţie îngrijită de P.P. Panaitescu,
Bucureşti, f. a., p. 178.
Pedepse aspre erau aplicate şi celor care invocau pretentii la tronul ţării.
Cronica ne informează: " ... în anul 1514, 27 februarie, a venit la Vash!i, Trifăilă.
voia să fie domn l-a prins pe Bogdan şi a pus să fie tăiat". 21 În unele cazuri preten-
denţii la tron erau doar schilodiţi, cum a fost cazul lui Joldea, căruia i s-a tăiat na-
sul. Apoi, într-o serie de situaţii, pedepsele aplicate erau atât de dure încât croni-
carii din epocă luau adesea atitudine împotriva exceselor, considerând aceste pe-
depse mai grele decât ale păgânilor. Astfel: "Băgat-au în foc pe vlădica Gheorghe.
de au arsu ... şi îngropă de viu pe Veveriţă şi pe popa Cosma şi pe Moldovan Călu
gărul."22 Pravilele vremii nu prevedeau norme prin care celui ce a greşit să nu-i fie
aplicate pedepse corporale. Justiţia vremii nu avea în vedere măsuri cu caractere-
ducativ, care să vizeze reintegrarea în societatea vremii.
Analizând laturile extreme din viata de zi cu zi a elitei muntene şi moldove-
ne, constatăm existenta unei interdependenţe între cele două extreme. Imaginea
sumbră a vietii de mâine, caracterul instabil al vieţii prezente, precum şi păcatele
numeroase săvârşite, îl făceau pe om mai sensibil la anumite forme de mântuire. De
altfel, întreaga umanitate este dominată de contrarii. Dacă nu ar fi credinţa religioa-
să nu ar exista necredinţa, la fel nu ar exista binele fără rău. În fata vieţii aspre, dar
având dorinta depăşirii relelor, omul era obligat să uzeze de mijloace care nu erau
"ortodoxe". În fata acestei situaţii el încerca de timpuriu o conciliere cu divinitatea.
Teoretic era posibilă încercarea. J. Le Goff spune undeva următoarele: "Din mo-
ment ce creştinismul considera că e posibil ca anumite, fie prin natura lor (păcate
numite în secolul al XVI-iea scuzabile, iar în secolele următoare păcate uşoare şi
mărunte), fie prin condiţiile în care se petrece moartea păcătosului (păcate urmate
de remuşcări, mai ales dacă au fost mărturisite), să fie ispăşite după moarte, timpul
acestei ispăşiri se putea defini în diferite feluri" .23 Toată această zbatere era deter-
minată de frica în fata Judecăţii de Apoi. Ea" ... îi aşează definitiv în paradis pe cei
aleşi; dar cine poate spune dinainte că se va număra printre oile de-a dreapta Jude-
cătorului Suprem? 24 Iată una din întrebările care au frămânat sufletul şi cugetul
umanităţii în decursul secolelor.
ASPECTS OF COLLECTIVE MENTALITY

IN MUNTENIA AND MOLDAVIA
BETWEEN THE xv th AND xv1 th CENTURY
Summary
Generally, the Middle Ages is known as a period of human history in which the
religions trend is predominant. Our attempt comes to emphazise the attitude of the rul-
21. - Cronica moldo-polonă, în Cronicile slavo-române... , p. 185.
22. - Grigore Ureche, op. cit., p. 185.
23. - J. Le Goff, Imaginarul medieval, Bucureşti, 1991, p. 131.
24. - Jean Delumeau, op. cit., voi. II, p. 15.
104 Sorin Şipoş 8
ing class (ruler, the great boyards) versus characteristic features for the xvth - XVI th
century man, namely: the birth, death, the image of Heaven and Hell. In this respect we
mode use of the written documents.
Conclusively one can point out the existance of a dominant class, whose feelings
oscillate between the above-mentioned circumstances. Thus from tendemess to
reveuge, from courage to fear or from happinenss to sorrow, the "border" is almost
inexistant for the feelings of the medieval man.
"AVISI" EUROPENE DESPRE EVENIMENTELE DIN
BIHOR DIN SECOLELE XVI-XVII
de
EUGENGLUCK
Cercetările întreprinse în vederea elucidării evenimentelor istoriei bihorene

au cuprins în aria lor de interes şi o serie de materiale impotante, cunoscute sub de-
numirea de "avisi". 1
Aceşti strămoşi ai presei de_ mai târziu, imprimate pe 1-8 pagini sau chiar şi
pe mai multe, au fost de fapt nişte tipărituri cu scopul de a informa cititorii vremii
cu privire la evenimentele majore derulate în Europa sau chiar pe alte continente.
Materialele amintite au fost editate în centrele tipografice ale Europei de
Vest şi Centrale, cele mai multe în Germania şi Italia, uneori în Franta şi Cehia. Edi-
torii, în general proprietarii tipografiilor, au angajat redactori în vederea elaborării
textelor sau a reproducerii documenelor. De cele mai multe ori autorii, respectiv re-
dactorii rămân anonimi.
Răspunderea pentru publicarea materialelor denumite "avisi" o aveau tipo-
grafii, obligap să menţioneze numele şi localitatea lor de reşedinţă pe prima sau ul-
tima pagină. În anumite centre tipografice, în special în Italia, s-a mai adăugat şi
menţiunea potrivit căreia imprimatul apare cu aprobarea autorităţilor competente
de stat.
Acest mijloc de informare a publicului a avut puternice afinităţi cu alte cate-
gorii de tipărituri, ca broşurile (mai voluminoase şi cu o tehnică unitară), manifes-
.tele (care uneori găsesc loc şi în paginile unor avisi) ca şi publicaţiile periodice. U-
nele "avisi" se încadrează chiar într-o anumită ritmicitate, de regulă de şase luni.
Altele apar la intervale de timp şi mai scurte.
În ceea ce priveşte valoarea lor ca izvoare istorice, tipăriturile amintite ră
mân sub nivelul valorii probatorii a documentelor. Ele au fost redactate pe baza pri-
melor informaţii, ceea ce face adesea ca alături de materialul veridic să găsim ele-
mente eronate sau chiar fanteziste. Nu putem pierde din vedere nici faptul că prin
specificul lor, "avisi" apăreau cu titluri mari, adesea chiar exagerate, căutând să
scoată în evidenţă elementul senzaţional.
l. - La singular se foloseşte forma "avisi".

106 Eugen Gliick 2
În acelaşi timp constatăm şi faptul că ele comunică adesea date necunoscute

sau neînregistrate de alte surse. În fond, "avisi" oglindesc, într-o anumită măsură.
răsunetul european, contemporan, al evenimentelor relatate. 2
Până în prezent nu dispunem de un repertoriu complet al materialelor amin-
tite care se referă la teritoriul Bihorului, sau a zonelor învecinate. Totuşi, pare a fi
un succes faptul că cercetările din ultimii ani au reuşit să aducă în circuitul ştiinţific
un număr însemnat de imprimate de acest fel, existente în unele biblioteci şi arhive
din România şi diverse depozite ştiinţifice de peste hotare. 3
În ceea ce priveşte aria teritorială a imprimatelor pezentate de noi, precizăm
faptul că sub denumirea de Bihor înţelegem tot perimetrul episcopiei romano-cato-
lice din Oradea, deci şi protopopiatul din Pâncota. În acest sens, amintim un "avi-
si" apărut în anul 1566 la Lyon, în editura lui Benois Rignaud, care expune politica
expansionistă a imperiului otoman. Printre informaţiile sale figurează şi o relatare
provenită din Oradea. expunând încorporarea bazinului Crişului Alb şi al Crişului
Negru în paşalâcul Timişorii. De fapt, tipăritura editată în Franţa înregistrează dez-
lipirea totală a acestei zone de principatul Trransilvaniei, ceea ce s-a încheiat prin
capturarea cetăţii Pâncotei de către turci (1566). 4
Merită o anumită atenţie şi scrierea lui Bartoli Cosimo, tipărită la Genova în
anul 1582, în care se dau o serie de relaţii referitoare la Bihor, ca de exemmplu ac-
ţiunea otomană de jaf de la Abrud şi incursiunea lor în direcţia Satu Mare. 5
Este cunoscut faptul că în anul 1595 Transilvania, Ţara Românească şi Mol-
dova s-au ridicat împotrvia supremaţiei otomane. În timp ce în Ţara Românească
Mihai Viteazul a repurtat victoria de la Călugăreni şi apoi, împreună cu oştile arde-
leneşti, le-a aruncat la Giurgiu peste Dunăre, o altă armată a Transilvaniei a pornit
la asalt împotriva forţelor otomane din nordul Banatului şi sudul Bihorului. După
victoria de la Făget a urmat recucerirea cetăţilor din Lipova, Ineu, Tauţi, Şiria,
Cenad, etc., puternic comentate de foile volante apărute în Europa.
În cadrul acestor lupte, un interesant reportaj a apărut la Praga, într-un avisi
redactat în limba cehă, intitulată "Noviny", tipărită în 1595 în "Oraşul Vechi" din
Praga. Relatarea, datată din Oradea la 15 septembrie, aminteşte faptul că au plecat
din cetatea Orăzii vreo 500 de ostaşi spre orăşelul Macău, situat pe Mureş, care se
găseşte în posesia turcilor. Aceştia au fost surprinşi de ardeleni, care au capturat un
număr de vreo 500 de căruţe încărcate cu diverse mărfuri şi bani, destinaţi apro-
2. - E. GIUck, Avisi - un important izvor al istoriei locale, în volumul Ca_tedra.

Culegere de studii, Arad, 1980, p. 150.
3. - Principalele biblioteci deţinătoare de "avisi" cunoscute de noi sunt Biblioteca Acade-
miei Române Bucureşti (BAR), Orszâgos Szechenyi Konyvtăr Budapesta, Colecţia Apponyi Săn
dor (BSzB), Bayerische Staats-Bibliothek Miinchen (BSBM), Osterreichische National-Biblio-
thek Wien (ONB), Bibliotheque Publique et Universitaire Geneve (BPU), Bibliotheque Nationa-
le Paris (BNP), Biblioteca Apostolica Vaticana (BA V), Staatsbibliothek St. Gallen (BSRM), Bi-
blioteka Jagiellonista Krakow (BPP), Biblioteca Marciana Venezia (BMV), Biblioteca Strachov
Praga (BSP).
4. - Originalul la BNP. Titlul prescurtat "De I 'aduenment de Sultan Selim".
5. - Bartoli Cosimo, ''Discorsi historica universale ... " (original în BSzB).
3 ''Avisi" europene despre evenimentele din Bihor 107
vizionării trupelor operaţionale. Captura a fost dusă la Oradea. Nu peste mult timp
a urmat un contraatac otoman, având în frunte pe begul din Cenad. Şi de această
dată victoria a aparţinut celor din Oradea, reuşind să captureze vreo 40 prizonieri.
Nu a avut succes nici begul din Gyula, care a încercat să recupereze captura. Se
menţionează că ardelenii au reuşit să pună mâna chiar şi pe patru tunuri otomane. 6
Oradea a ajuns din nou în atenţia opiniei publice europene odată cu dezlăn
ţuirea campaniei conduse de serdarul Mahomed Saturdji (1598), care avea drept
scop recucerirea cetăţilor Lipova, Ineu, Cenad etc. Dincolo de aceste planuri, ser-
darul dorea să pună mâna pe puternica cetatea din Oradea. În unna recuceririi Ce-
nadului şi pustiirea Câmpiei Aradului, serdarul şi-a concentrat forţele în jurul Oră
zii, în vederea asediului.
În şirul materialelor care au evocat apărarea Orăzii, amintim un imprimat
tipărit la Ni.imberg în anul 1598, în ediţia lui C. Lochnes, intitulat "Gross-Wardein
wahrhaffte Beschreibung... ". în care se expur. principalele momente ale asediului.
Desigur cifrele, datele fumizate în amănunt, rămân discutabile, totuşi, admiraţia fa-
ţă de apărători domină întreaga scriere. Printre altele se arată că Oradea a fost sal-
vată doar de două mii de soldaţi. 7 Ecoul deosebit de favorabil al evenimentelor
amintite a detenninat editorul ca în anul următor să republice relatarea. În acest
text se sublinia că cei 2000 de apărători au respins nu mai puţin de 21 asalturi duş
mane8.
O expunere despre asediul Orăzii cuprinde şi anexa lucrării "Ti.irkische
Chronik ... " tipărită la Ni.irnberg în 1598 de Paul Fi.irsen9 .
Autorul publicaţiei intitulate "Neue Zeitung", ieşită de sub teascurile lui A.
Wagenmann din Ni.imberg (1599) caută să evalueze pierderile otomane şi ale aliaţi
lor lor tătari. Se arată că la Dunăre Mihai Viteazul a rupt armistiţiul încheiat anteri-
or cu otomanii şi în cursul luptelor a cauzat pierderi înjur de 30.000 de oameni 10.
Deşi cifra pare exagerată, în esenţă subliniază faptul că în spatele annatei otomane
combatante la Oradea s-a produs o serioasă răsturnare a raporturilor de forţe şi care
a împiedicat ca serdarul să primească noi întăriri.
O altă relatare pregătiră pentru tipar a fost găsită cu ocazia unor cercetări e-
fectuate la biblioteca din Strahov (Praga) cu titlul "Raport fundamentat şi veridic",
imprimat în Oraşul vechi din capitala cehă în anul 1599 şi care infonnează simul-
tan despre înfrângerea otomanilor, suferită la Oradea, cât şi în sectorul Dunării,
acesta din urmă uşurând situaţia apărătorilor din cetatea de pe malul Crişului Re-
pedde 11.
Parcurgând materialul pregătit pentru tipar de Samuel Dilbaum şi publicat în
6. - Originalul la BSP.
7. - Originalul la BSBM.
8. - Ibidem.
9. - Originalul la BA V şi BSzB.
10. - Ibidem; Hubay Ilona, Magyar es magyar vonatkozasu roplapok, ujsaglapok, ro-
piratok az Orszagos Szechenyi Konyvtarban 1480-1718, Budapest, 1948, p. 422.
11. - Originalul la BSP.
108 Eugen Gluck 4
luna ianuarie 1599, care are ca titlu "Relatio oder Historische Erzelung ... " aflăm
despre concluziile unui observator al evenimentelor de la Oradea. El aprecia tabăra
otomană la un efectiv de vreo 60.000 de combatanli, ceea ce nu a fost departe de
realitate 12.
În sîarşit, trebuie să amintim şi despre unele lucrări poetice care au evocat şi
preamărit actele de vitejie ale ostaşilor care au sortit eşecului campania serdarului
Mahomed Saturdji. Aceste aprecieri elogioase au fost cu atât mai justificate cu cât
comandantul turc a trebuit să abandoneze toate teritoriile recucerite de el, cu ex-
cepţia cetăţii Cenadului. Un asemenea product poetic este lucrarea silezianului
Gerlachius Melchior care a sărbătorit rezistenţa Orăzii. De fapt, poezia cunoscută
sub titlul prescurtat "Oratio", redactată în limba latină, a fost recitată în cadrul unei
festivităţi care a avut loc în şcoala din Bautzen, la data de IO ianuarie 1599. Pagina
de titlu ne informează şi despre faptul că poetul fusese rectorul şcolii amintite.
Ulterior creaţia lui a fost imprimată în tipografia locală a lui Michael Wolraus 13 .
O altă lucrare poetică compusă în hexametre a fost dedicată exclusiv eveni-
mentelor de la Oradea de către Andreas Caligius având titlul prescurtat "De Varadi-
ni ... ". În privinţa persoanei poetului sunt menţionate unele date chiar pe imprimatul
realizat la tipografia din Legnit, tot în Silezia, aparţinătoare pe atunci Imperiului
habsburgic. Potrivit informaţiei, autorul era un poet laureat de însuşi împăratul ro-
mano-german 14 .
În primele decenii ale secolului al XVII-iea imprimatele referitoare la Bihor,
cunoscute de noi, sunt mult mai rare, datorită faptului că evenimentele derulate în
zonă nu au atins interesele momentane ale statelor din centrul şi vestul Europei.
Dintre tipăriturile depistate amintim un material din Rotterdam, apărut în anul
1606, care pomeneşte de soarta Orăzii în legătură cu tratativele de pace duse de
marile puteri şi care erau chemate să restabilească pacea în Transilvania 15. O bro-
şură publicată la Kassel în anul 1609, sub semnătura lui Wilhelm Dilch face o
scurtă menţiune despre fortăreaţa de la Oradea 16 .
Numărul imprimatelor care ne interesează în mod nemijlocit se înmulţeşte
rapid îndată ce Bihorul este antrenat în luptele antiotomane din anii 1658-1664. Pe-
rioada se deschide prin materializarea planurilor urzite de principele Gheorghe Ra-
k6czi al Ii-lea (1648-1660) de a obţine coroana Poloniei. reuşind să facă un front
antiotoman cu ajutorul Moldovei şi Ţării Româneşti. Sesizată de obiectivele reale
ale campaniei, Poarta a dezlănţuit forţele sale militare operând nemilos la nord de
Dunăre (1658), ceea ce, printre altele, a dus şi la cucerirea Orăzii de către turci
(1660). Un document de mare importanţă este "Puncta pacifiqltionis" (1659), tipă-
12. - Originalul la BA V.
13. - Originalul la BPP.
14. - Titlul prescurtat: "Oratio de praecipiis irae et misercordiae diviniae signis ex-
hibitis ... ". Originalul la ONB.
15. - Originalui la BSzB.
16. - Titlul prescurtat: "Kurze Beschreibung und eidentliche Abrisse de Lander und Fes-
tungen ... ". Originalul la BSBM.
5 "Avisi" europene despre eve11ime11tele din Bihor 109
rită pe o foaie volantă care cuprinde tratatul încheiat între principele Acaţiu Bar-
csay, fostul ban al Caransebeşului şi Lugojului, şi principele Gheorghe Râk6czi al
Ii-lea, care abdicase în urma dezastrului, provocat de eşecul campaniei din Polonia
şi de sălbatica intervenţie otomană. Între punctele din convenţie figurează stipulaţia
privind predarea cetăţii Oradea pe seama noului principe într-un moment când
oştile otomane procedaseră la asediul acestei fortăreţe 17 .
Mai multe "avisi" deplâng apoi pierderea acestei cetăţi. Astfel. imprimatul
intitulat "Femerer Bericht" subliniază eroica apărare a garnizoanei din Oradea îm-
potriva asediatorilor (1660), care în realitate au cedat destul de repede 18 . Un "avi-
si" multiplicat la Niimberg cu titlul "Historischer Loiberr... "încadrează acest eveni-
ment în lupta antiotomană care se desfăşura pe diverse fronturi 19. Alte două texte
având titlul prescurtat "Relation ... " exprimă durerea şi doliul opiniei publice din
Germania asupra faptului că marea cetate de la Oradea a devenit pilon al stăpânirii
sultanului20.
În secţia de foi volante din Biblioteca Naţională Austriacă a fost regăsită o
foaie volantă deosebit de interesantă privind asediul din 1660. Este vorba de o tipă
ritură mai mare, de 385 x 320 mm, care cuprinde două imagini. Noi suntem intere-
saţi în ceea ce priveşte imaginea superioară care se referă la cetatea de pe Crişul
Repede. Aici putem vedea cetatea Orăzii cu cele cinci bastioane, apa Crişului Mic
şi podul peste acesta. În interiorul cetăţii clădirile importante sunt nominalizate, iar
cazărmile apar evidente. Pe bastioane sunt plasate tunuri. Între cetate şi Crişul Ma-
re, cu alte patru poduri. apare o aşezare civilă, "oraşul Oradea", străjuit de un gard
şi întărituri. Dincolo de cursul râului se situează "suburbia" (Olosig). În partea opu-
să oraşului, la est de cetate, se reliefează tabăra otomană, cu o serie de elemente
bine distincte. Între ele se poate vedea cortul lui Ali paşa, comandantul turc, pre-
cum şi cele ale ofiţerilor superiori. Corturile trupei sunt mai mari. Tot din imagine
aflăm că edificiile mai mărunte existente în zonă au fost incendiate.
Imaginea asediului este dublată de un text destul de amplu. Autorul care ob-
serva evenimentele din Viena constată cu îngrijorare că în urma cuceririi Orăzii
drumul otomanilor este deschis până în Silezia şi Cehia. El avea date despre concen-
trarea trupelor otomane, cu un număr de 50.000 de oameni, care s-au putut apropria
de fortăreaţă după nefericita luptă de la Finiş, pierdută de ardeleni. Obiectiv, condam-
nă pe generalul imperial Souches, care s-a dovedit incapabil să ofere un ajutor efi-
cace apărătorilor din Oradea. Din păcate nici cetatea nu dispunea de condiţiile o-
biective şi subiective pentru o apărare îndelungată, ceea ce a determinat capitularea
şi plecarea garnizoanei la 27 august 1660 pe 300 de căruţe escortate de otomani pe
17. - Soltesz Zoltănne, li Rakoczi Gyorgy es Erdely 1659-es "Puncta Pacilicationis"

s mas ismeretlen Hungarica nyomtatvanyok a stockholmi kiralyi konyvtarban, în Magya•
Konyvszemle, 1977, p. 233-242.
18. - Originalul la ONB.
19. - Originalul la BSRM.
20. - Originalul la BSzB. Vezi şi Hubay Ilona, op. cit., p. 672.
110 Eugen Gluck 6
o distantă de două mile, fiind apoi liberi 21 .

Trebuie să menti,onăm şi despre o foaie volantă care cuprinde o poezie de 14
strofe, dedicată apărătorilor Orăzii. Autorul cheamă pe toţi care sunt interesaţi de
lupta antiotomană să contribuie la respingerea "câinelui de sultan". Din păcate
exemplarul cunoscut de noi nu specifică nici auto_rul şi nici măcar locul apariţiei.
Putem doar bănui, pc baza redacţiei textului, că apăruse undeva într-o ţară sau
provincie germană 22 .
. În anii care au urmat înfrângerii trupelor otomane sub zidurile Vienei (1683)
operaţiile militare s-au deplasat spre est. Astfel, în cursul anului 1685, editorul Gia-
como Monti din Bologna publică un imprimat cu titlul "La perfidia" - în care sem-
nalează înaintarea trupelor imperiale. În acelaşi an se tipăreşte un text identic şi la
Veneţia23 . Editorul Giovanni Cagnolini reproduce o veste sosită de la Veneţia la 12
decembrie 1685, din care reiese că trupele imperiale şi-au făcut apariţia în zona
Oradea24 . Desfăşurările din zona Bihorului au fost urmărite cu interes şi în depăr
tata Portugalie. În timpul campaniei antiotomane de la sfârşitul secolului al XVII-
lea apăreau periodic comunicate numerotate cu privire la faptele de arme mai im-
portante. În acest context sunt înregistrate şi evenimente bihorene. Din păcate, ne
stau la dispoziţie, momentan, numai exemplarele incomplete de la "Biblioteca Na-
ţională Szechenyi" din Budapesta.
Din textul amintitelor comunicate aflăm că redactia de la Lisabona deti,nea
ştiri privind luptele din zona Orăzii în anul 1687, ele fiind publicate în "Primeira
Relacon ... " editată la l februarie. Date referitoare la aqiunile armatei din zona
Orăzii au fost cuprinse şi în "Sexta relation", care a văzut lumina zilei la l l iulie
1687. La fel trebuie să amintim şi despre "Decuria Relacion", ieşit de sub teascuri
la 20 septembrie 1687, în care se menţionează luptele care au avut loc în zona Sâniob
între turci şi trupele coaliţiei conduse de habsburgi.
În realitate trupele imperiale ca şi aliaţii lor au putut trece la asediul Orăzii
cu mulţi ani mai târziu (1692). Evenimentul, ca şi cucerirea cetăţii, a fost semnalat
rapid de imprimatul editat de Giacomo Konarek, având un titlu senzaţional. care
vorbeşte despre cucerirea cetăţii "inexpugnabili" de pe malul Crişului Repede 25 .
La puţin timp ajunge în mâinile cititorului editia lui V. Vangelisla din Bologna şi
Florenµi, intitulată "Nota delle pici gloriose Vittorie" 26 .
De pe pământ german parvine relatarea datată din 23 iulie 1692 cu titlul
"Extract. .. betreffen der Vestung Gross-Wardein''. Tot în perioada respectivă a ieşit
de sub teascurile lui Johann Egidus Raith din oraşul Regensburg, o predică rostită
de călugărul iezuit Iacob Banholzer, care a evocat importanţa evenimentului pre-
21. - Originalul la ONB. Mul\umesc şi pe această cale domnului consilier Walter Seidl,
şeful secţiei de fluturaşe de la ONB pentru semnalarea exemplarului.
22. - Titlul prescurtat: "Der sich selbervcrschenpfendc Sultans ... ". Originalul la BSzB.
23. - Ibidem.
24. - Originalul la Muzeul Gradenigo-Correr Veneţia ~i BA V.
25. Titlul prescurtat: "Per'laquista glorissimo fatto dell inesougnablc dcl Gran Varadino-
... ". Originalul la BSzB. Vezi şi Hubay Ilona, op. cit., p. 1064.
26. - Originalul la BA V şi PSzB.
7 "Avisi" europene despre evenimentele din Bihor 111
cum şi satisfactia auditoriului său pentru reuşita asediului Orăzii27 . Dispunem doar
de informaţii indirecte privind un număr de "avisi" care sărbătoresc cucerirea Orăzii
depuse în Biblioteca Apostolică a Vaticanului.
Este neîndoios că "avisi" merită atentia celor interesaţi în cunoaşterea isto-
riei Bihorului şi a Orăzii.
"AVISI" EUROPEENS SUR LES EVENEMENTS

DE BIHOR AUX XVI/XVIIIe SIECLES
Resume
L'auteur a decouvert en plusieurs grandes bibliotheques d'Europe (Munich,

Vienne, Geneve, Paris, Rome, Cracovie, Venise, Prague, Budapest) un important nom-
bre d' "avisi" du XVl-XVlle siecles contenant des informations sur quelques
eveniments historiques dans lesquels le Comte du Bihor et la cite d'Oradea ont ete
impliquees. Ces publications, precurseurs des actuels journaux, illustrent l'interet du
lecteur de toute )'Europe pour le cours des luttens avec Ies Turcs qui se sont deroulees
fans la zone du moyen Danube. Las attaques turcs a la cite d'Oradea de 1598 et 1660,
voire le siege de la coalition chretienne conduite par Ies Autrichiens sur la cite
d'Oradea (1692), fini avec sa liberation de sous la domination turque, prennent la
f01me des eveniments d'importance europeene. Les exagerations publicitaires de ces
"avisi" ne diminuent pas leur valeur documentaire, etant donne que Ies informations
contennues s'averent, parfois, tres exactes.
27. - Ibidem. Vezi şi Hubay Ilona, op. cit., p. 1039, 1063. Titlul prescurtat "Lob und
Dank Predigweger Eroberung des Festung Grosswardein".
DOCUMENTE PRIVIND COLABORAREA
ŢĂRILOR ROMÂNE ÎN LUPTA ANTIOTOMANĂ
LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XVII-LEA
de
ANA ILEA, VERONICA COVACI
Linia politică urmată de cele trei ţări române la mijlocul sec. al XVII-iea
este aceea a realizării idealului unei depline independenţe faţă de Poartă. Această
politică s-a materializat în acţiunile de colaborare şi încercările de realizare a unor
alianţe şi coaliţii antiotomane. Protagoniştii acestor încercări, în deceniul al 6-lea al
sec. XVII. chiar dacă animaţi uneori de ambiţii de putere personală, au dat dovadă
de mare curaj şi îndrăzneală în ignorarea suzeranităţii otomane asupra ţărilor
române. Se remarcă în acest sens principele Transilvaniei, Gheorghe Rak6czi al 11-
lea (l 648-1660) care continuă politica tatălui său de întărire a puterii centrale şi a
relaţiilor cu celelalte două ţări româneşti, fiind în acelaşi timp preocupat să asigure,
printr-o politică de echilibru între marile puteri, independenţa Transilvaniei. 1
În acest context prezentăm câteva documente din corespondenţa lui Gheor-
ghe Rak6czi al Ii-lea şi a altor personalităţi din anturajul său, din perioada I 653-
1659, care prin conţinutul lor vin să întregească tabloul vieţii politice româneşti la
acea vreme. 2
În ordine cronologică, primul document este mandatul principelui, emis la
30 mai 1653, din Cluj, prin care porunceşte stărilor din Transilvania să acorde spri-
jin armatei conduse de căpitanul Paul Frater oriunde s-ar instala în Principat şi să i
se asigure hrană (pâine, găini, gâşte, caş etc.) şi făn suficient pentru cai. În acelaşi
timp, interzice abuzurile armatei în ce priveşte sacrificarea animalelor mari. 3
1. - Carol Gi>llner, Gheorghe Rak6czi li, Ed. militară, Bucureşti, 1977, p. 32; Istoria
României, voi. ITI, Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1964, p. 174-194.
2. - Este vorba de 7 scrisori din anul 1653 emise de principele Gheorghe Rak6czi II sau
de căpitanii săi, 2 scrisori ale căpitanului Paul Fraier din anul 1657 şi, în sfârşit, 2 scrisori ale
principelui, din anii 1658 şi 1659, păstrate la Arhivele Statului Oradea. Pe documente este con-
semnat că au fost copiate şi publicate de către Zsak Adolfîn anul 1901. În stadiul cercetărilor ac-
tuale nu avem cunoştinţă despre publicarea lor. Nu avem intentia să publicăm integral aceste do-
cumente, dar am valorificat la maximum posibil conţinutul lor.
3. - Arhivele Statului Oradea (A.S.O.), Colecţia de fonduri familiale, Fond Frater, do-
sar 15, f. 36.
114 Ana I/ea, Veronica Covaci 2
Cu o zi mai târziu, comandantul de oaste din cetatea Iernut se adresează ace-

luiaşi Paul Frater, înştiinfându-1 despre intenţiile principelui de a-i ordona să se de-
plaseze cu annata sa de haiduci din comitatul Szabolcs spre Turda. Îi cere lui Frater
infonnaţii despre starea annatei şi situaţia efectivelor. Îi transmite de asemenea că
în unnă cu câteva zile voievodul Matei a repurtat o mare victorie asupra cazacilor,
pe care "i-a nimicit în aşa mod încât nici vestitor nu se va mai întoarce dintre ei în
ţara cazacilor" 4 .
Desigur, autorul scrisorii face referire aici la bătălia de la Finta, din mai
1653, unde cazacii, care luptau alături de Vasile Lupu, au fost înfrânţi de Matei Ba-
sarab, domnul Ţării Româneşti. 5 Datorită şiretlicului unor boieri trădători din Ţara
Românească, ostaşii trimişi de Gheorghe Rak6czi al Ii-lea în ajutorul aliatului său,
Matei Basarab, s-au întors din drum fără a participa la bătălia de la Finta.
Succesul de la Finta a asigurat rămânerea Ţării Româneşti în sistemul de
alianţe cu Transilvania şi în scurt timp reocuparea tronului Moldovei de către Gheor-
ghe Ştefan, aliat de nădejde al lui Gheorghe Răk6czi II. Implicat direct în luptele
pentru tronul Moldovei alături de Gheorghe Ştefan, pentru întărirea alianţei celor
trei ţări române. Gheorghe Răk6czi II şi-a aşezat tabăra la Feldioara. în Ţara Bâr-
sei, cu intenţia de a acorda sprijin aliaţilor săi. Din Feldioara, unde rămâne trei săp
tămâni, se preocupă şi de organizarea şi întărirea armatei sale, după cum rezultă din
corespondenţa cu căpitanii săi.
Astfel. la 8 iunie 1653 se adresează căpitanului Paul Frater, "comandantul
annatei în expediţia din Moldova", comunicându-i următoarele: "am dispus să fiţi
căpitanul suprem al annaliştilor din comitatul Szabolcs. care au fost dislocaţi aici
pentru expediţiile noastre actuale. Am dispus ca împreună cu căpitanii numiţi să
aveţi o comportare demnă de un nobil, să ocrotiţi populaţia săracă şi să nu faceţi a-
buzuri sau alte fapte nedemne. Să staţionaţi acolo până la noi dispoziţii." 6
Paul Frater cu oastea sa de haiduci din comitatul Szabolcs era în drum spre
tabăra principelui şi în mai puţin de două săptămâni a ajuns în preajma Braşovului.
Acest lucru este confirmat şi de scrisoarea judelui Braşovului din 22 iunie, prin
care i se adresează lui Paul Frater, arătând că nu-i poate asigura corturi întrucât le-a
dat deja căpitanului Csukăs, dar îi va trimite vin şi pâine. În acelaşi timp, îl roagă
să dea dispoziţie oştenilor săi să ocrotească păşunile oraşului. 7
Din Ţara Bârsei, în cursul lunii iulie, Gheorghe Răk6czi II îl sprijină pe
Gheorghe Ştefan pentru recuperarea tronului Moldovei.
Pentru întăr:~ea sistemului de alianţă în această perioadă de instabilitate poli-
tică, principele Gheorghe Răk6czi II încheie un tratat de alianţă cu Ioan Cazimir, re-
gele Poloniei, cu condiţia recunoaşterii lui Gheorghe Ştefan ca domn al Moldovei.
Gheorghe Răk6czi a acodat o atenţie deosebită bunei organizări a armatei şi
4. - Ibidem, f. 35.
5. - Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, Ed. Acad. R.P.R, Bucureşti, 1%5,
p. 159; Carrol Gollner, op. cit., p. 45.
6. - A.S.O., Fond Frater, dosar 19, f. 4-5.
7. - Ibidem, dosar 15, f. 38.
3 Documente privind colaborarea Ţărilor Române in lupta antiotomană 115
întăririi stăriidisciplinare, fapt confirmat ş1 de o scrisoare adresată la 22 iulie 1653

ostaşilor din subordinea căpitanului său Paul Frater şi Ioan Boroş, cerându-le ascul-
tare şi supunere, ''nimeni să nu îndrăznească să nu respecte cuvântul lor. Să nu pără
sească nimeni postul fără aprobare, altfel va primi pedeapsa cuvenită." 8
Luptele pentru tronul Moldovei şi pentru definitivarea sistemului de alianţe
continuă până în toamna anului 1653, fiind antrenate atât cele trei ţări române cât şi
cazacii şi polonezii. Ultima rezistentă a lui Vasile Lupu, sprijinit de cazaci, a fost în
cetatea Sucevei. care capitulează la 9 octombrie. Dar cazacii rămân în continuare
un pericol în zonă, fapt ce determină înaintarea oştilor moldovene şi ardelene spre
Hotin, unde. la mijlocul lunii octombrie, se unesc cu polonezii. 9
Din corespondenţa căpitanilor principelui Gheorghe Rak6czi avem informaţii
despre situaţia oştilor transilvănene aflate în nordul Moldovei şi chiar şi în sudul
Poloniei. La 21 octombrie 1653, căpitanii Ioan Bethlen şi Mihai Mikes, staţionaţi
la cetatea Sniatyn din sud-estul Poloniei, se adresează căpitanului Paul Frater care
se afla undeva în aceeaşi zonă. Aceştia îl informează că "ştirile alarmante s-au mai
potolit şi până la o nouă scrisoare să rămâneţi cu armata acolo dincolo de Prut.
Vom avea grijă de voi şi peste câteva zile vă facem o vizită. Să aveţi grijă să nu
provocaţi pagube populaţiei sărace. Oştile moldovene de asemenea staţionează. În
caz că va trebui să treceţi Nistrul, vă vom întâmpina cu oaste corespunzătoare, nu-
mai să ne înştiinţaţi la timp unde vă aflaţi." 10 Se mai adaugă în post scriptum că re-
gele Poloniei a ordonat o armată de 6000 de dragoni şi tot atâţia pedestraşi la Nis-
tru, în caz că Frater cu oastea va trebui să treacă.
Întrucât evenimentele se precipitau cu repeziciune de la o zi la alta. cei doi
căpitani, la un interval de numai 2 zile, i-au expediat lui Frater o altă scrisoare. in-
formându-l despre modul în care urmează să acţioneze. Între altele îl înştiinţează
pe Frater că "Principele este sigur de apropierea tătarilor care au dat deja un atac a-
supra armatei poloneze. De aceea să fiţi pregătiţi pentru deplasarea aici. Trecerea
(puntea) peste Nistru este deja pregătită. În deplasare să veniţi cu multă atenţie şi să
ţineţi direcţia spre stânga şi dacă se poate să ajungeţi aici în timpul nopţii" 11 .
Nu deţinem alte informaţii în legătură cu acţiunile trupelor transilvănene în
nordul Moldovei sau în sudul Poloniei în toamna anului 1653.
Cronica Transilvaniei ne relatează că oastea lui Kemeny i-a însotit pe cazacii
în retragere fără să le pricinuiască vreun rău. dar în apropiere de Nistru aceştia au
fost măcelăriţi de către polonezi şi suedezi. 12 Acelaşi cronicar ne relatează că oştile
transilvănene, în frunte cu Ioan Kemeny şi Ioan Mikes. au participat la predarea ce-
tăţii Sucevei de către soţia lui Vasile Lupu şi la reînscăunarea lui Gheorghe Ştefan
şi apoi s-au întors acasă. 13
8. - Ibidem, f. 39-40.
9. - Carol Gollnerr, op. cit., p. 46.
10. -A.S.O., Fond Frater, dosar 15, f. 41.
11. - Ibidem, dosar 20, f. I.
12. - Georg Kraus, op. cit., p. 167-168.
13. - Ibidem, p 168.
I I,, Ana I/ea, Veronica Covaci 4
Alianţa antiotomană a celor trei ţări româneşti se întăreşte în anii următori.

mai ales după întâlnirea de la Gherghiţa a celor trei domni, Gheorghe Ştefan,
( 'onstanlin Şerban şi Gheorghe Râk6czi II, când şi-au jurat sprijin reciproc în toate
împrejurările. 14
Animat de interese personale, Gheorghe Rak6czi II se amestecă în războiul
suedezo-polon fără încuviinţarea Porţii, şi la sfârşitul anului 1656 încheie o con-
\'Cn\ie cu Carol X, regele Suediei. Bazându-se pe sistemul de alianţe, pe potenţialul
său militar, şi conştient de prestigiul de care se bucura, Gheorghe Rak6czi II
plănuieşte şi întreprinde în 1657 o campanie militară în Polonia, cu scopul ocupării
tronului. 15 În pofida intereselor Porţii, care urmărea lichidarea alianţei celor trei
domni. în campania din Polonia Gheorghe Râk6czi II s-a bucurat de sprijinul mili-
tar al domnilor Gheorghe Ştefan şi Constantin Şerban. 16
După un drum greu şi anevoios de aproape o lună de zile. la începutul lui fe-
bruarie 1657. Gheorghe Râk6czi II cu armata sa a ajuns în localitatea Stryi, situată
pc râul cu acelaşi nume. în sud-estul Poloniei. Nu ne propunem să tratăm în detaliu
desfăşurarea acestei campanii. Ne vom referi doar la două scrisori ale căpitanului
/)au I Fratcr expediate din Polonia şi adresate soţiei sale din Cheşereu, comitalul Bi-
hor. În prima scrisoare, datată la 12 februarie 1657 la Stryi, după câteva informaţii
în legătură cu starea sa de sănătate, Frater relatează că sosiseră deja acolo şi cazacii
şi speră că se vor înţelege şi se vor îndrepta spre Cracovia, iar '·dacă Dumnezeu ne
, a ajuta ne vom îndepărtata de împărăţia (turcească - n.n.) şi ţara noastră va dobân-
di neatârnare." Mai spune apoi că Ştefan Frater şi Gabriel Fay, comandanţij de oşti,
s0 au întors din luptele dinspre oraşul Sombor, unde au săvârşit acte de vitejie pen-
tru care au fost răsplătiţi. În continuare, Frater dă sfaturi soţiei şi fiului său în ce
pri\'cştc administrarea domeniului. 17 În a doua scrisoare. expediată la 1 martie. din
localitatea Sprevoika, situată la 20 mile de oraşul Cracovia. Frater relatează urmă
toarele: -- .. inamicul de sub zidurile Cracoviei a pornit spre noi şi a ajuns până la
cetatea Lanckut. asupra căreia a încercat un atac o oaste de 2000 persoane condusă
de căpitanul Lamberg. care a ajuns până la râul San, apoi s-a retras şi n-a avut cura-
jul să se întâlnească nici cu tabăra poloneză condusă de Marsalik şi s-a retras din
faţa noastră. Cracovia este deja salvată de la asediere şi cei de acolo pot să iasă şi
să intre în linişte. pe când ajungem noi acolo va fi în mâna noastră. Să fie slăvit nu-
mele lui Dumnezeu pentru că am avut noroc până acum. Regele Poloniei cu două
companii se plimbă prin părţile Gdanskului. Nu există nicăieri o oaste bravă împo-
tri, a noastră. iar cazacii incendiază şi devastează nenorocita Polonie. În afară de
, in n-am dus lipsă de nimic. deşi peste tot populaţia s-a retras în oraşe întărite şi
14. - Carol G6llncr, op. cit., p. 56.
15. - Gcorg Kraus, op. cit., p. 194-218; Carol G6llner, op. cit., p. 74-89; Liviu Borcea,
Cont.-ibuţii la istoria campanit>i militare turco-tătare în Transilvania (aug.-oct. 1658), în
( "risia, XV. Oradea, 1985, p. 97-118; T. Gemi), Ţările române în context internaţional (1621-
1672), Bucurc~ti, 1979, p. 150-153.
16. - Liviu Borcea, op. citt., p. 100-101.
17. - ..\..S.O., Fond Fraier, dosar 12, f. 30-31.
5 Documente privind colaborarea Ţărilor Române în lupta antiotomanii I I:
noi ne aşezăm pc locurile pustiite. Peste tot avem hrană suficientă. Sper ca la Rusa-
lii (20 mai - n.n.) să ajungă scrisoarea mea deoarece va fi liber drumul de poştă
spre Makovecz. Am speranţă că împăratul doreşte pace între creştini. Va da Dum-
nezeu pace între creştini. A fost aici şi domnul Ladislau Râk6czi dar astăzi pleacă
înapoi. Domnii Homonnay şi Barcsai mai rămân. Trupele noastre se vor îndrepta
spre oraşul Przemysl cu ajutorul lui Dumnezeu. Pe mine şi pe Ştefan Frater nu ne
lasă principele să plecăm de lângă el..." 18 . Informaţiile fumizate de aceste scrisori
ne înfăţişează succesele şi sperantele lui Gheorghe Rak6czi II şi a aliatilor săi şi de-
zastrul provocat în Polonia în primele luni ale campaniei. fapte confirmate şi com-
pletate de notarul Georg Kraus, în Cronica Transilvaniei. 19
După cum se ştie, cu toate izbânzile obţinute într-o primă fază. expediţia
condusă de Gheorghe Rak6czi în Polonia s-a încheiat cu o grea înfrângere în iulie
1657, fapt ce a atras după sine mazilirea celor 3 domni ai ţărilor române (Gheorghe
Ştefan, Constantin Şerban şi Gheorghe Râk6czi II) de către turci şi impunerea pc
cele trei tronuri a noi domni. care, cel puţin aparent. păreau mai credincioşi Por(ii
Astfel în Transilvania dieta a fost nevoită să-l accepte pe Francisc Rhedey, dar o
parte n nobilimii 11-., .1, d.:p1a1 supunerea faţă de noul principe. Printre aceştia. căpi
tanul cet:'iţii Oradiei a ref111nt predarea fortificatiei lui Francisc Rhedey.:20
8ucur;î11,lu-sc însă de larg sprijin în Transilvania şi mai ales în păqile \ es-
tice. w1J..: de :iltr..:I se instalase pe domeniile sale, împreună cu cei doi domni mazili\;.
Gheorghe R~kou1 li şi-a reorganizat armata şi în ianuarie 1658 şi-a făcut apari[ia
în timpul dietei de la Mediaş şi sub amenintarea armelor a impus alegerea sa ca
principe împotriva ,·ointei Portii. 21 Un alt motiv de nemultumire a Poqii a fost şi
ocrotirea domnilor maziliti şi mai ales acordarea de sprijin în vederea recâştigării
tronurilor. Ba mai mult. în drumul său spre Ungaria, după cum relatea1.ă Cn,11icn
Transilvaniei, Gheorghe Râk:6czi II, ajutat de armatele de haiduci din aceste părţi. a
repurtat o strălucită victorie în bătălia de la Lipova împotriva turcilor din cetăţile
vestice. Cu această bătălie. după cum spune cronicarul. ··n-a dobândit nimic nll2
decât că a atâtat focul aprins." 22 În contextul luptelor cu turcii din cetăţile ,estice
(Arad. Ineu. Lipova, Gyula), Gheorghe Rak6czi 11. la 7 iulie 1658. a ndn.:sat un
mandat comitalelor Bihor şi Zarand prin care le porunceşte să nu mai trimită mer-
cenari pentru '·expeditiile actuale" conduse de Paul şi Gheorg· ,~ Fraier. dar să Sl'.
supună şi să asculte de aceşti căpitani. 23
Toate faptele temerare ale lui Gheorghe Rak6czi II au grăbit expcdi;:a de pe-
depsire întreprinsă de marele vizir Mahomed Koprtihi. marea campam-.: ;;1ili1ar2
turco-tătară din Transilvania în august-octombrie 1658. care a adus prejudicii
18. - lbidl'm, f. 28-29.

19. - Georg Kraus, op. citi., p. 195-201.
20. - Borovszky Samu, Bihar ml'g)'C es Nagyvărad (Comitalul Bihor ~i ( ,,.,,,:o,:. HL11i:1··
pesta, 1902, p. 512-513.
21. - Liviu Borcea, op. cit., p. 100.
22. - Georg Kraus, op. cit., p. 262-263.
23. - A.S.O., Fond Fraier, dosar 19, f. 6.
118 Ana Ilea, Veronica Covaci 6
Principatului şi a impus un nou principe, în persoana lui Acaţiu Barcsai. 24

Gheorghe Rak6czi II, neputând fi înlăturat definitiv de pe arena politică, ră
mâne în continuare în părtile vestice, avându-i alături pe foştii domni Constantin
Şerban şi Gheorghe Ştefan, cât şi armatele de haiduci, încercând perfectarea siste-
mului de aliante în vederea luptei antiotomane. Peste un an, de aici. din părple ves-
tice, întreprinde o nouă expediţie împotriva turcilor şi ocupă tronul Transilvaniei
pentru a treia oară_25
Conştient de pericolul ce-l ameninta din partea turcilor, Rak6czi îşi reînno-
ieşte sistemul de alianţe cu celelalte două ţări române. Tot în acest context, princi-
pele le cerea fidelitate căpitanilor săi. Astfel, la 17 noiembrie 1659, din lermata, se
adresează lui Paul Frater, cerându-i ca nu cumva să depună jurământ, adică să se
supună turcilor cu armata sa, ci să dea dovadă de fidelitatea manifestată până acum,
··dacă nu doriţi să trăiti blestemat." Îi relatează că la fel a poruncit şi comitatului
Bihor să nu se predea până la ultima rezistenţă a cetătii Orăzii. 26
Un moment important în lupta antiotomană a ţărilor române îl constituie ac-
~iunea militară condusă de Mihnea al Ii-lea, domnul Ţării Româneşti şi cu o largă
participare a maselor populare. În acelaşi timp, Mihnea al Ii-lea şi Gheorghe Ra-
k6czi îl sprijină pe Constantin Şerban pentru ocuparea tronului Moldo, ~i d;-ir ac-
ţiunea s-a dovedit reuşită doar pentru scurtă durată. 27
Turcii au hotărât în mod categoric scoaterea lui Gheorghe Rak6czi din ,ia1a
politică. În acest scop, în primăvara anului 1660 au început ostilitătile printr-un
atac decisiv asupra Transilvaniei. Pe câmpia dintre Gilău şi Floreşti s-a dat bătălia
hotărâtoare, în mai 1660, care s-a soldat cu înfrângerea armatei lui Gheorghe Rak.6-
czi II şi rănirea lui de moarte. 28
În unna unui puternic asediu, spre sfârşitul lunii august a căzut cetatea Ora-
dea. 29 În Principat. după abdicarea lui Barcsai, dieta l-a ales principe pe Ioan Ke-
meny. Avem la îndemână scrisoarea marelui vizir Mehmed Koprtilti adresată lui Ke-
meny, la 19 februarie 1661 din Constantinopol, prin care i se atrage atenţia asupra res-
pectării jurământului de credinţă faţă de de Poartă. Se spune, printre altele: " ... Mă
ria sa sultanul a înţeles că sunteţi credincios. Dacă veţi proceda precum aţi scris şi
veţi rămâne credincios Portii, veţi avea linişte şi pace. Dacă veţi proceda contrar şi
veţi pune la încercare bunătatea sultanului, atunci vă puteţi da seama ce vă aşteaptă,
dacă Poarta va trimite oaste în Transilvania. Să dati dovadă de credinţă atât în fapte
cât şi în scrisori, să vă întelegeţi cu Ali paşa. Sultanul apreciază pe supuşii săi cre-
dincioşi, iar pe nesupuşi îi urăşte şi pedepseşte. Supunerea să o dovediti cu fapte,
drept pentru care să trimiteţi cât mai repede la Poartă un om de încrede cu suma
24. - Liviu Borcea, op. cit., p.97-118
25. - Carol Gtillncr_ op. cit., p 118.
26. - A.S.O., Fond frater, dosar 15, f. 42-43.
27. - Istoria României, III, p. 191-192.
28. - Carol Gollner, op. cit., p. 124-126; Istoria României, III, p. 193.
29. - Liviu Borcea, Un document inedit despre căderea Oradiei în mâna turcilor
(scrisoarea din 31 august 1660), în Crisia, VI, 1976, p. 207-231.
7 Documente privind colaborarea Ţărilor Române în lupta antiotomană 119
promisă". 30
Principele Kemeny nu s-a dovedit însă atât de credincios, el continuând lup-
ta antiotomană a lui Gheorghe Rak6czi II, încearcă o ultimă rezistenţă împotriva
turcilor în ianuarie 1662, aceasta însă l-a costat chiar viaţa.
Colaborarea celor trei ţări române în lupta comună împotriva turcilor s-a do-
vedit o încercare de o deosebită importanţă istorică, demonstrând că solidaritatea
lor în lupta pentru independenţă oferă posibilitatea unei rezistenţe de lungă durată.
Acţiunile întreprinse de domnii celor trei t-ări române reliefează continua lor
preocupare pe linia întăririi colaborării şi a luptei pentru independenţă.
DOCUMENTS REFERRING TO THE COLLABORATION OF

THE ROMANIAN COUNTRIES IN FIGHT AGAINST
THE OTTOMANS,
AT MIDDLE OF xvn th CENTURY
Summary
At the middle ofXVII th century, the three romanian countries have had initiated
a series to activate some alliances and leagues against the ottornans.
One of the initiators of tthis action was the prince of Transilvania, Gheorghe
Râk6czi II (1648-1660), who has continued his father's politic to cosolidate the central
authority and the collaboration eith the other two romanian countries.
In attending work, we ar presenting zou eleven letters from Gheorghe Râk6czi 's
correspondence and other personalities in his circle, between l 653- I 659, which about
their new contens could make complete picture of romanian poli tical life at the time.
Seven letterrs frorn 1653, addressed to captain Paul Frater, comander of the
army, are referring to the consolidation of Transilvania's army. and to it's participation
to the battles for the throne of Moldavia, for consolidation of the alliances between the
three romanian countries.
Paul Frater is relating about military campaign, undertaken by Gheorghe
Râk6czi II în Poland, in two letters who had sended it in february-march 1657 from
Poland to his wife, in Bihor district.
From Gheorghe Râk6czi's command to Paul Frater, in november 1659, are
resulting the last attempts of Transilvania's prince to consolidate his army and also the
alliance system, in order to recover the throne.
The last letter we are presenting is the one of Mahomed Koprtilti. addressed to
Ioan Kemeny, the new prince of Transilvania, în february I 9th 1661, in which he is
demanding thc respect of oath.
30. - A.S.O., Colecţia de documente, dosar 45, f. 27.

ORADEA LUMINILOR ŞI MIŞCAREA SCIENTISTĂ
FRANCEZĂ DIN SECOLELE AL XVII-LEA ŞI AL XVIII-LEA
de
IOANHORGA
Cartea ştiinţifică 1 franceză a fost cunoscută în mediul intelectual din Oradea

şi prin Biblioteca diecezană greco-catolică 2 , care deşi nu dispunea de un număr
mare de lucrări (33 de titluri; 1% din totalul lucrărilor bibliotecii), se putea bucura
cu nume reprezentative.
Privind graficul alăturat, se observă că cea mai reprezentativă perioadă sc
plasează în privinţa ediţiilor dintre 1750-1780. fapt explicabil pe de o parte prin ~.,-
plozia scientismului în Franţa. Scăderea numărului de ediţii, după această dată. se
explică prin explozia scientismului german, care este marcat prin creşterea număru
lui autorilor germani şi în cazul bibliotecii studiate. Se observă apoi că după 1800
autorii francezi lipsesc aproape în totalitate, fapt ce trebuie pus pe seama exploziei
scientiste autohtone şi învecinate (Austria, Ungaria). Este cunoscută producţia ma-
sivă de carte de factură scientistă datorată autorilor români pe care o publică îndeosebi
Tipografia Universităţii din Buda3 , şi care circulă prin părţile vestice.
1. - În evoluţia ştiinţei spre dobândirea personalitătii sale, a rolului de catalizator al ener-
giilor creatoare ale umanităţii, al statutului său de "cetate", a cunoscut în secolele XVII-XVIII
etapa scientismului. Cărţile cu conţinut ştiinţific din această epocă erau încă puternic dependente
de concepţia lui Descartes şi mai ales a lui Newton, potrivit căreia "ştiinţa era menită să rezolve
problemele pe care filosofia le ridica." Joseph Ben David, The Scientist's .-ole in Society. A
Comparative Study, New Jersey, 1971, p. 85. Fenomenul este cunoscut şi la noi, ceva mai târziu, în
sec. XIX, până la apariţia institutiilor ştiinţifice (academia, şcolile superioare).
2. - Am folosit Catalogul Bibliotecii diecezane greco-catolice din 1862. Documentul a
mai fost studiat de către Florin Dudaş în Memoria vechilor cărţi româneşti, Oradea ,1990, p.
73. Documentul se găseşte la Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române a 01·adiei. Documentul
este compus din 5 volume, notate de la A la E şi cu numerotarea de la 1 la 2343. (Numerotarea
nu este corectă, găsindu-se cazuri de repetiţie a numerotaţiei.) Chiar dacă pot exista puncte de ve-
dere diferite asupra autenticităţii şi corectitudinii întocmirii sale, oprindu-ne numai la un segment
de lucrări prezente în acel catalog, nu atingem diferitele puncte de vedere asupra acestui docu-
ment. Eventualele dezbateri şi concluzii ce se vor face, nu vin decât să asigure lucrării noastre un
plus de rigurozitate.
Am folosit în exemplificare formula: Cat. voi. A-E, nr.
3. - Kafer Istvan, în Az Egyetemi Nyomda negyszăz eve (1577-1977), Budapest, 1977,
p. 248, dă şi o diagamă a producţiei româneşti de carte de la această tipografie. Din aceasta, o
pondere importantă o au cărţile de ştiintă.
122 Ioan Horga 2
Acelaşigrafic ne oferă informaţii privind sursele editoriale pentru beneficia-

rii orădeni
ai mişcării scientiste franceze cunoscute. Se disting 3 centre editoriale:
Ţările de Jos, în speţă până la 1750; Franţa, între 1750-1780; Germania şi Austria,
între 1750-1800.
Din punct de vedere al conţinutului, aceste lucrări au fost grupate astfel: fi-
losofie, medicină şi ştiinţe naturale, matematică şi fizică, ştiinţe libere şi arte fru-
moase, ştiinţe pedagogice. 4
l. Filosofia
Domeniul filosofiei rămâne cel mai important între celelalte domenii ce erau
reprezentate în Biblioteca diecezană. Se poate urmări o evoluţie a acesteia de la fi-
losofia religioasă (Theodor Beze, Barin, Blaise Pascal, David Martin), trecând prin
filosofia moralistă (Montaigne) şi filosofia dreptului natural (Barbeyrac), ajungând
în leagănul filosofiei secolului XVIII (Montesquieu, Voltaire, Lambert).
Pensees sur la religion, a lui Pascal, cunoscute într-o ediţie de la Amster-
dam din 17585, nu este decât Apologie de la religion chretienne publicată la Pa-
ris, în 1670. Apologia lui Pascal nu consistă în a derula un raţionament; ea invită la
un demers spiritual. Astfel, apologistul rămânea funciarmente un sfătuitor al sufle-
tului. Spiritualitatea pascaliană se apleca asupra teologiei Sfântului Augustin, ea
lua contact cu profunda aderenţă a omului la păcatul originar şi necesitatea absolu-
tă a graţiei: ea conserva de asemenea o viziune platoniciană asupra lumii. 6
Din categoria filosofilor religiei făcea parte şi Theodor Barin sau abatele Ba-
tin, cum apare la Oradea. El a publicat în 1685 o carte curioasă, intitulată Le monde
naissant, unde se străduia să pună în acord concepţia cartesiană asupra lumii şi teorii-
le astronomice ale lui Copernic şi Galilei cu litera Genezei. Astfel, el găsea în Moise
cosmogonia cartesiană 7 . Această lucrare era cunoscută şi în mediul eclesiastic
greco-catolic al Oradiei şi numai într-o ediţie din 1765 de la Geneva, sub titlul La
philosophie de l'histoire 8.
Înte cele două lucrări amintite se situa opera lui Martin David, pastor calvin
din secolul al XVII-lea, Traite de la religion naturelle, apărută la Amsterdam în
1713, care a cunoscut mai multe ediţii olandeze şi germane în secolul al XVIII-
lea9. Printre ediţiile târzii ale acestei lucrări amintim cea de la Viena din 1791, cu-
4. - Conf. H.J. Martin, Livres, pouvoir et societe a Paris au XVll-eme siecle (1598-
1701), 2 voi., Geneve, 1969, Roger Chartier, H.J. Martin, Histoire de l'edition rranţ:aise, voi. II,
Paris, 1989.
5. - Cat. A, 498 şi conf.: Catalogue General des Livres Imprimes de la Bibliotheque
Nationale de France, Paris, 1897-1981 (abreviat CGLIBN), voi. 130, col. 895.
6. - Jean Mesnard, Pascal, în "Dictionnaire de spiritualite'·, Paris, 1984, XII, p. 286: P.
Maghard, Naturc et histoirc dans I'apologetique de Pascal, Paris, 1975.
7. - E. Leonard, Histoirc de Protestantisme, Paris, 1961, voi. III, p. 45.
8. - Cat. C, 1046.
9. - Cat. D, 1824 şi conf.: Grand Dictionnaire Universel du XIX-eme siecle, Paris,
(1866-1890), voi. 10, p. 1276 (abreviat: GDU).
3 Oradea luminilor şi mişcarea scientistă franceză 123
noscută şi la Oradea 10 .
Eseurile lui Montaigne au fost cunoscute prin intermediul unei ediţii de la
Praga din 1797, în limba germană, existând aici posibilitatea receptării ideilor mo-
rale, filosofice. culturale ale marelui eseist francez. De asemenea, prin intermediul
acestor eseuri se făcea o apropiere de ideile lui Aristotel. Boccacio. Rabelais, La
Fontaine. Plutarch. Seneca. Horatius şi Lucrcţius 11 .
Jean Berbeyrac a fost influenţat de filosofia lui Samuel Puffendorf, pe care a
făcut-o cunoscută în timpul cât a fost profesor de drept natural la Universitatea din
Groningen. Rezultatele conferintelor sale au fost adunate într-o lucrare Prepositio-
nes ex logicum et phisicum. prezentă în catalogul amintit într-o ediţie apărută la
Roma în 1768 12 , fiind adusă poate prin unul din studenţii de la Colegiul de Propa-
ganda Fide. de la Roma. ·"'
Filosofia luminilor va juca un rol foarte important în formarea spiritului ra-
ţional al românilor. în formarea unor concepţii critice în ştiinţă, cultură şi religie.
Montesquieu, cu L' Esprit des lois, într-o ediţie germană, a avut o impor-
tanţă considerabilă în formarea unei veritabile atitudini politice, care a condus acti-
vitatea reprezentanţilor Episcopiei române unite din Oradea. Eliberarea politicului
de sub autoritatea teologicului avea desigur să frapeze pe cititorii acestei cărţi. aşa
cum noua teorie asupra legilor o făcea la rându-i. De asemenea, cititorii acestei
cărţi au putut să distingă existenţa mai multor forme de guvernământ, toate cu spe-
cificul lor, toate cu natura lor 13 .
Într-o lucrare a sa despre filosofia luminilor, Ernest Cassirer făcea apologia
lui Montesquieu ca fiind fondatorul unei teorii modeme asupra istoriei, de a gândi
istoria ca totalitate, iar elementele acestei totalităţi într-o unitate specifică 14 .
Ce surpriză putea să fie pentru cititorul bibliotecii orădene să descopere că
în afara sistemului absolutist pe care era nevoit să-l suporte, existau şi alte forme de
stat. Totul era mit pentru cititorul bibliotecii obişnuit cu venalitatea unei societăţi
aparţinând trecutului, în raport cu cea din Anglia.
Concepţia filosofică a lui Voltaire a fost cunoscută de asemenea, atât prin
cărţile sale de istorie 15 , cât şi printr-o culegere în germană. apărută la Ausburg în
1777. cuprinzând scrierile filosofice ale lui Voltaire şi ale altor filosofi 16 . De ase-
10. - Cat. C, 1252.
11. - Cat. C, 1063 şi conf: Dictionnaire de Theologie Catholique (abreviat DTC), ed. I,
voi. I O bis, col. 2339-2342; Bellenger Yvonne, Montaigne, une fete pour l'esprit, Paris, I 988.
12. - Cat. D, 1658; DTC, voi. 2, col. 385-386; Dictionnaire d'Historie et Geographie
Ecclesiastique, (abreviat DHGE), voi. 6, p. 650.
13. - Louis Althuser, Montesquieu. La politique et l'histoire, Paris, 1981, p. 53.
14. - Ernest Cassircr, La philosophie des Lumieres, Paris, I 966, p I 45- I 50.
15. - Ioan Horga, Oradea des Lumieres et l'Historiographie fram;aise du XVII-eme
et XVIII-eme siecle, în "Analele Universităţii din Oradea", Fasc. Istorie, 1991, p. 60-.62.
16. - Cat. C, 1182, titlul complet fiind Historische und Kritische Nachricht von Leben
und den Schriften des Herren von Voltaire und anderen Neuphilosophen unserer Zeiten,
gesammelt und herausgegeben von Johann Christian von Zabuesuing, conf.: CGLIBN, 214,
col. 614.
124 Ioan Horga 4
menea, citind lucrarea lui Louis Mayeul Chaudon. Dictionnairc antiphiloso-

phique. apărută la Avignon, lectorul cărţii lua cunoştinţă cu opera filosofică a lui
Voltaire prin criticile făcute ·'Dicţionarului filosofic" 17 .
Prin Henri Lambert şi lucrarea sa Neucs Organon oder Gedanken, apărută
la Leipzig în 1764 18. cei care au consultat-o au descoperit apropierea organică din-
tre filosofia enciclopedică şi filosofia lui Kant (cunoscută printr-o ediţie a "Criticii
raţiunii pure"). Comparaţia dintre "Noul Organon" şi "Critica raţiunii pure" oferea
apropieri curioase şi mai ales ceea ce Kant datora lui Lambert. Cititorul acestei
cărţi a filosofului francez descoperea că "Noul Organon" era o sinteză filosofică
bine delimitată, o metodă de logică, un curs de metafizică, un curs de semiotică, o
metodă de a distinge adevărul de aparenţă 19.
2. Medicina şi ştiinţele naturale
Un singur autor francez de cărţi de medicină se afla în Biblioteca amintită.
Era H. Haguenoti 20 . a cărui lucrare era intitulată Melanges curieux et interesant de
divers objets rclatif a la phisiquc, a la medecine et a l'histoire naturclle. Era o lu-
crare unde autorul propunea în tratamentul sifilisului combinarea frecţiilor cu băile.
la interval de 2-3 zile, metodă cunoscută sub numele de "metoda Montpellier" 21 .
În biblioteca diecezană greco-catolică din Oradea s-au găsit şi două lucrări
de ştiinţe naturale, având autori francezi, lucrări cu mare vogă în epoca Luminilor:
Spectacle de la Nature a abatelui Noel Pluche 22 . un volum din Istoria naturală a
lui Buffon23 .
Considerată ca una dintre lucrările cele mai difuzate în secolul al XVlll-lea
în Franţa, Spectacle de la nature, era o veritabilă culegere de cunoştinie ştiinţifice
vulgarizate. Se susţinea idea că greşelile oamenilor explică cauzele finale ale tuturor
faptelor naturale. Se prezenta şi o imagine sintetică a ordinii naturale a lumii. Ani-
malele carnivore au fost create pentru a popula locurile deşertice, pentru a-i pedep-
si pe oamenii răi şi necinstili; animalele domestice au fost create pentru a-l servi
pe om. Dumnezeu însuşi a creat axa pământului în poziţie dreaptă pentru ca să
avem o primăvară eternă. însă după păcatul lui Adam planeta s-a înclinnt. Nu nu-
mai conţinutul (un amestec de informaţie ştiinţifică cu explicaţii deiste) îl atrăgeau
17. - Lipseşte numele autorului în Cat. C, 1040, conf.: CGLIBN, 27, col. 615 şi Diction-
naire des Biographies Fran\:aise (abreviat DBF), Paris, 17 voi., 1933-1989 (aici, voi. 8, p. 835)
şi Michel Delon, Robert Mauzi, Sylvain,Menaul, Littcrature fran\:aise, ed. li, voi. VI (De
l'Encyclopedie aux Medittalions), Paris, 1989, p. 161-164.
18. - Cat. C, 1229, titlul complet Neues Organon oder Gcdanken iiber die Erforchung
und Beziechung des Wahren und dessen Unterscheidung von Irrthum und Schein, în 2 voi.,
conf.: CGLIBN, 87, col. 338.
19. - GDU, 10, p. 108, Allgemeine Deutsche Biographie, (abreviat ADB), în 56 voi.,
Berlin, 1967-1971, voi. 17, p 552-556.
20. - Cat. C. 1492; autorul lipseşte din catalog. Acesta a fost descoperii cu ajutorul lui
A.-E. Barbier, Dictionnait·es des ouvrages anonymes (abreviat Barbier), în 4 voi., Paris, 1964
(aici voi. 3, col. 106).
21. - GDU, 9, p. 19.
22. - Lipseşte autorul din Cat. E, 2047; acesta a fost stabilit cu ajuttorul lui Barbier, voi.
4, col. 558.
23. - Cat. A, 1449. Se afla aici volumul 6 al ediţiei germane (Troppau, 1772-1804),
conf.: CGLIBN, 81, col. 861.
5 Oradea luminilor şi mişcarea sc1L11iiscăfrancezii 125
poate pe cititor, dar şi stilul sub fonna dialogului desfăşurat între nişte aristocrap.
departe de oraş. un cleric savant şi un tânăr cavaler. care venea să-şi perfecţioneze
educaţia în acest cadru2 4 _
Buffon ocupa un loc aparte între filosofii luminilor. El era omul de mare
sinteză şi gândirea sa era revoluţionară. În Istoria naturală. într-un timp când
ştiinţele naturii erau dominate de filosofia creştină. de Scriptură şi de Geneză în
particular. el emitea teorii surprinzătoare asupra naşterii planetelor şi a istoriei pă
mântului. vechi după el de 75.000 de ani şi nu de 40.000, cum se susţinea până
atunci. Istoria omului reţinea atenţia fără îndoială fiindcă îl replasa pe om în mijlo-
cul animalclor 25 . Puţine opere ale secolului al XVIII-lea au adus atâtea fapte şi idei
ca Istoria naturală. Ea a fost pentru acest secol la fel de importantă ca şi En-
ciclopedia. Ea a exercitat o puternică influent.ă în formarea unei conştiinţe colec-
tive. în care ideea dominantă era aceea că "omul era stăpânul tuturor lucrurilor",
chiar într-o lume vertiginos lărgită. aşa cum începea să fie şi lumea românească
din această zonă. din punct de vedere cultural vorbind.
Geografia şi literatura de voiaj era prezentă prin două lucrări: Geographie
moderne a lui Nicole de la Croix26 şi Memories de voyages du l\larquis Courtan-
vaux. Aceasta din urmă reda voiajul făcut în nord pe fregata '·Aurora". pentru a
încerca. la ordinul Academiei din Berlin. mai multe instrumente de măsurare a lon-
gitudinii, precum şi alte sisteme de măsură marine. 27
3. Matematica'şi rizica
În a doua jumătate a secolului al XVIII-iea, descoperirea electricităţii, a
magnetismului şi a fenomenelor adiacente au provocat publicarea unui număr im-
portant de lucrări. bine primite de publicul din ce în ce mai sensibil la ştiint.ă, mai
ales în aspectele sale misterioase, aşa cum a fost cazul cu Traite de l'electricite28 .
care printr-o ediţie de la Viena (în franceză), din 1775. aduce infonnaţii foarte noi
asupra acestui fenomen. în mediul greco-catolic din Oradea.
Matematicienii francezi se numără printre autorii de cursuri care erau folosi-
te în seminarii şi facultăti. Aşa se poate explica existent.a aici a ediµei a V-a din
Elements d'algcbrc, cu note şi adausuri făcute după lecţiile ţinute la Şcoala Nor-
mală din Paris, de Lagrance şi Laplace, editate de Alexis Clairaut în 1713-1715,
reimprimate în 1797 la Paris (ediţia a V-a) 29 . După cum în acelaşi mod ne expli-
căm prezenta lucrării lui L'Hospital, cunoscută în ediţia sa de la Viena, 176830 . De
24. - Georges Minios, L'Eglise et la science. Histoire de mal entendu, Paris, voi. II,
1990, p. 123; Bruno James, Le livre de science în Histoire de l'edition fran~aise p. 261.
25. - Bruno James, op. cit., p. 263; G. Minios, op. cit., p. 136.
26. - Cat. D, 1760.
27. - Cat. B, 635. Ediţia de la Frankfurt este mai veche decât celelalte ediţii cunoscute,
Paris, 1768 (conf.: CGLIBN, 33, col. 431 şi GDU, 5, p. 32).
28. - Autorul fiind Jacques Candide, titlul era puţin schimbat: Praxis de l'electricite
(conf.: Cat. C, 1044). Identificarea s-a făcut după G. Minios, op. cit., p. 157.
29. - Cat. D, 1425; Barhier, 2, col.48-49.
30. - Cat. E, 1937.
126 Ioan Horga 6
asemenea, se afla aici şi Elementa aritmeticae a lui Jean Grivel. publicată la Ba-
sel, în 174531.
4. Artele libere
Economia politică în versiunea sa fiziocratică era reprezentată de o ediţie de
culegeri din principalele lucrări ale lui Mirabeau (unul dintre reprezentanţii cei mai
cunoscuţi ai fiziocratismului francez). Lucrarea sa, Der politische und oeconomis-
che Menschen freind, a fost cunoscută aici prin ediţia din 1779, apărută la
Hamburg32 . Această lucrare de succes în secolul al XVIII-iea (numai în trei ani a
cunoscut 20 de ediţii), o plasau alături de cele ale lui Adam Smith, Jean Baptiste
Say. Quensney33.
Arta desfăşurării operaţiunilor militare trebuie să fi fost un punct de interes
pentru cititorii bibliotecii, din moment ce aici fuseseră achiziţionate cărţi în dome-
niu, foarte cunoscute în epocă. L'art de la guerre a baronului d'Espagnac, apărută
la Paris în patru volume în 1755, din care numai două se găseau la Oradea34 . De
asemenea, se găsea Dictionnaire militaire, ou recueil alphabetique de tous Ies
termes propres a l'art de guerre, atribuit lui Aubert de Chesnaye des Bois, într-o
ediţie de la Lausanne şi Geneva, 174335_
5. Ştiinţele pedagogice
Educaţia ocupa un loc important în peocupările episcopiei greco-catolice din
Oradea. Autorii francezi de lucrări pedagogice veneau cu specificul lor în educarea
tineretului, mai ales cu modalităţi practice de studiu şi de formare teoretică.
Începem prezentarea acestor lucrări prin traducerea lui Pierre Coste a cărţii
De l'education des enfants, aparţinând lui John Locke, aici într-o ediţie de la Am-
sterdam, din 174636 . Coste dezvolta principiul de bază conţinut în lucrarea lui
Locke, conform căruia trebuia dus geniul natural al fiecărui copil cât mai departe
posibil, să-I facă pe fiecare copil să prefere virtutea ştiintei. 37 Ceea ce importă în a-
ceastă viată nu este cunoaşterea multor lucruri, ci de a fi onest şi bun. Va trebui a
inocula copilului minimum de a şti ce să-i fie necesar şi să se ţină cont de sponta-
neitatea acestuia. Natura trebuie să fie ajutată, cercetată. Bineînţeles că un aseme-
31. - Catt. C, 1357. Este posibil să fi aparţinut lui Jean Grivei, cunoscut ofiter francez
(1719-1789), care a redactat mai multe lucrări de genistică. Cum această avea legături cu algebra,
putem să-l bănuim pe el a fi autorul acestei lucrări (conf. DBF, fasc. XCV, col. 1209-121 O.
32. - Cat. B, 562 şi Cat. E, 2115.
33. - Jean Claude Perrot, Nouveautes: L'economie politique et ses livres, în "Histoire
de l 'edition fram,aise, p. 313, 324-326.
34. - Catt. C, 949 şi 1019. Era o continuare a lucrării Essai sur la science de la guerre,
apărută la Paris în 1755 (apud J. M. Querard, La France litteraire - dictionnaire bibliogra-
phiquc, Paris, voi. 3, 1964, p. 33; F.D. Amt, Espagnac în DBF, XII, 1970, col. 1480).
35. - Lipseşte autorul din Cat. E, 1990. Identificat după Barbier, voi. I, col. 980.
36. - Cat. D, 1775, conf.: CGLIBN, 32, col. 1037 şi voi. 99, col. 204.
37. - Paul Hazard, La crisc de la consciencc europeenne, Paris, ed. II, 1969, p. 309.
7 Oradea luminilor şi mişcarea scientistă franceză 127
nea principiu a fost bine primit într-un mediu sufocat de principiul respectului între
o ordine ierarhizată foarte rigidă pentru evoluţia individuală a fiecărei personali-
tăţi, aşa cum era societatea din Transilvania la sfârşitul secolului al XVIII-iea şi la
începutul secolului al XIX-iea.
Acelaşi lucru au putut să-l răspândească şi alte lucrări aparţinând unor autori
francezi. Ideea libertăţii individuale ca necesitate a putut să-i captiveze pe cititorii
lucrării Trai te du vrai merite de I'hom me, autor Le Maître de Claville, cunoscută
la Oradea într-o ediţie din 175538_
În opinia ecleziaştilor uniţi din Oradea, educaţia familială era foarte impor-
tantă: pentru a oferi un model în acest sens, au adus în Biblioteca diecezană cărţi
destinate acestui scop. Rene Milleran, în Le nouveau secretaire de Ia Cour, pre-
zenta scrisori de familie ce conţineau întrebări şi răspunsuri legate de scrisul şi re-
dactatul scrisorilor, titlurile cu care trebuiau calficate diferite persoane, maxime
pentru a plăcea într-un text. modalităţi de conduită în lume. Această lucrare cunos-
cută într-o ediţie de la Amsterdam din 1763 39 , se înţelege destul de bine că era des-
tinată în primul rând educării tinerilor şcoliţi. dar şi tinerilor seminarişti, fie că se
pregăteau să devină preoţi, fie învăţători.
Hubert Languet, în Epistolae familiae ad amico et prescriptae, vorbeşte
despre inviolabilitatea conştiinţei de a gândi şi libertatea individuală. 40
O altă opţiune educaţională viza formarea enciclopedică a tineretului prin
serioase studii nu numai teologice, dar şi de filosofie, poetică sau retorică. Acestui
scop au trebuit să-i răspundă: De la maniere d'etudier Ies belles lettres, aparţi
nând lui Charles Rollin, aflată într-o ediţie pariziană din 176841 , La science des
personnes de la cour a lui Charles de Savigni, în ediţia sa din 1707, de la Amster-
dam.
Bineînţeles că principiile educaţionale nu priveau numai aceste date prezenta-
te, ele erau mai complexe. Pentru a înţelege corect această chestiune, trebuie spus
că în privinţa cărţilor de peijagogie se remarcă un eclectism de curente mai mare de-
cât în celelalte domenii analizate. Aceasta atât din punct de vedere al şcolilor peda-
gogice, cât şi al conţinutului şi metodei.
Se poate conchide, afirmând că fenomenul mişcării scientiste era o realitate
şi pentru mediul intelectual al Oradiei de la finele secolului al XVIII-iea şi prima
jumătate a secolului al XIX-iea, chiar parcurgând numai lucrările unor autori
francezi, găsite într-una dintre cunoscutele biblioteci ale oraşului din acea epocă.
Fenomenul este constatat apoi şi de prezenţa lucrărilor altor autori: germani, aus-
trieci, italieni sau din Ţările de Jos, a căror analiză în detaliu merită osteneală.
De asemenea, acest fenomen poate fi constatat parcurgând lisa lucrărilor (ce
38. - Cat. B, 567. Autorul a fost identificat după Barbier, voi. 4, col. 797.
39. - Cat. D, 1761.
40. - Cat. A, 525. Este cunoscută printr-o ediţie din 1725. lnf supl. GDU, 10, col. 162.
41. - Pierre Retat, L'age des dictionnaires în "L 'Histoire de I'edition fran~aise ... ", voi.
II, p. 232.
128 loanHorga 8
merită, a fi, aprofundată în viitor) de vulgarizare a unor cunoştinţe ştiin\ifice. făcute

de diferiţi autori români. tipărite apoi în cadrul Tipografiei UniYcrsităţii din Buda.
la comanda expresă a unor factori de "propagandă scientistă" din Buda. cum a fost
şi cazul Episcopiei greco-catolice din Oradea.
ORADEA DES LUMIERES ET LE MOUVEMENT SCIENTISTE FRAN(-AIS

DU :\.'VII-EME ET XVIII-EME SIECLE
Resume
Dans cet etude nous essayons d'etablir l'une des multiples dimensions du mou-
vement scientiste au miliell intellectuel roumain d'Oradea et non plus, a la fin du
XVIII-eme siecle et le debut du Xl.X-eme siecle.
Cette dimension fut representee du grande de la perception des informations
ayant caractere scientiste. Nous nous sommes arrete sur Ia circulation des idees scien-
tistes elabores des auteurs fran~ais.
On constate, regardant le graphique, que la plus riche periode dans la produc-
tion fran~aise des livres ayant un caractere scientifique, fut entre 1750-1780.
On a fait un etude sur le Catalogue de la Bibliotheque de l'eveche greco-cato-
lique de 1862.
Comme methode nous avons employe 5 groupes des livres - philosophie - scien-
ces naturalles et medicine - mathematique et physique - arts liberaux - sciences
pedagogiques - ayant comme exemple la methodologie de quelques representants con-
nus de l'histoire du livre de la France - HJ. Martin, Roger Chartier, D. Roche.
l. La philosophie a offert une image de son evolution au milieu fran~ais - de
la philosophie religieuse, de l'abbe Barin, Blaise Pascal, David Martin - a la philoso-
phie moraliste de Montaigne et la philosophie du droit naturel de Barbeyrac, jusqu'a la
philosophie des Lumieres - Montesquieu, Voltaire et Lambert.
2. Les sciences naturelles et la medecine, etaient represente par ouvrages de
Noel Pluch, Spectacle de la nature et de Buffon, Histoire naturelle.
3. De mathematique et de physique, ii y avait des ouvrages pratiques de l'Ecole
Normale de Paris - Langage et L'Hopital.
4. Des sciences et des arts liber.un. on remarque l'ouvrage du phisiocrate
Mi.rabeau.
5. Des sciences pt5dagogiques ont peut : : narquer l'ouvrage de John Locke, De
l'education des enfants, dans une interpretatio•, de Pierre Coste, et Ies ouvrages de
Charles Rollin et Charles de Savigni.
'-O
D ed. franţaises
D ed. allemandes ~
~
7
5 „
,, ,,
''
D ed. de Pays Bas
Cl
r
,, ,, ,, '
'' D ed. de Suisse
:i"
~
,, ,, ,, ''
''
D ed. italiennes ~-
:!
„3 3 '' ]"
,, '' ,il
Cl
,, ,, ,, '
'' "',.,
,, ,, ' '' 2
[
:;;·
ci;
':;,
1 1 1 1 1 1 1 ,.,§
,..Cl,
~
1150 1750-1780 1781 -1800 1800 - 1839 1839 - 1860
N
'-O
DREPTUL DE FOLOSINŢĂ A PĂMÂNTULUI DE CĂTRE
IOBAGII DE PE DOMENIILE NOBILIARE LAICE DIN
BIHOR ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA
de
PAPPKLARA
Din punctul de vedere al producpei agricole din comitatul Bihor din secolul
al XVIII-iea, modificările dreptului de folosinţă a pământului de către iobag au
avut o importanţă determinantă. Studiul nostru doreşte să contribuie la cercetarea
posibilitătilor de producpe ţăr!nească prin examinarea a 206 localităti de pe dome-
. niile nobiliare laice 1.
Nu dorim să ne extindem asupra problemelor de proprietate şi de posesiune
a pământului. Analiza noastră se bazează, în primul rând, pe folosirea a trei con-
scrieri urbariale pe întreaga ţară, din prima jumătate a secolului al XVIII-iea (I 715,
I 720, 1728), precum şi a declarapilor ţăr!neşti prilejuite de reglementarea urbaria-
Iă2, dorind să prezentăm formele de folosire a pământului de către ţărani şi a modi-
ficărilor sistemelor de cultură realizate de comunităple rurale ţărăneşti.
Cu prilejul unor lucrări anterioare ne-am ocupat cu parametrii mediului na-
tura13. Situarea în spapu a domeniilor nobiliare laice exclude din cercetare teritoriul
districtului Beliu şi a celui mărginit de Munpi Bihorului (vezi harta din anexă),
pentru că aşez:Arile ce apartin acestui tip de proprietate pot fi găsite în cealaltă par-
te, ce cuprinde 2/3 din întinderea comitatului.
În Bihor·procesul de părllginire a suprafeţei cultivabile a debutat în deceniul
al şaptelea al secolului al XVII-iea din cauza permanentizării războaielor, ceea ce a
accentuat şi depopularea temporară a unei pllrţi a satelor. Dar pe spatiile de la nord
de Oradea ale comitatului, spre deosebire de pnuturile invadate de turci, product.ia
1. 43,67% din numărultotal al localitAtilor comitatului. Dănyi DezsO, David Zoltăn, Az
elsfi magyarorszagi nepszamlalas, Budapest, 1960, p. 26-39.
2. Magyar Orszagos Leveltar Budapest (in continuare MOL), Consciptio regnicolaris
comitatus Bibariensls, 1715, Ladula GG; 1720, Ladula JJ; 1728, Hajdu-Bihar Magyei Leveltar
Debrecen (în continuare HBML), fond IV. A. 4/b, voi. 18-22. Întregul material al reglementării
urbariale la MOL, Sectia C - Consilium Locumtenentiale, Responsa ad novem puncta u1·baria-
les Comitatus Bibariensls şi HBML, IV. A.1 /d, pachetele 1 - 26.
3. Papp Klăra, Blhar varmegye maganfflldesliri blrtokai a XVIIL szazad elsfi feleben,
în HBML Evk&tyve, VI, Debrecen 1979, p. 111 - 127
132 PappK/ara 2
agricolă nu a încetat, iar locuitorii aşezărilor respective s-au putut întoarce mai re-
pede la casele lor.
După războiul antiotoman - deşi războiul pentru libertate condus de Francisc
Rack6zi al Ii-lea a prelungit perioada care s-a caracterizat prin nesiguranţa condipi-
lor necesare producpei agricole - a început procesul de revenire la stările anterioare
ca mai apoi să urmeze intensificarea cultivării pământului şi a creşterii animalelor.
În prima treime a secolului al XVIII-iea pot fi distinse trei tipuri principale de fo-
losinţă a pământului iobăgesc4 :
1. În spapile de câmpie, cu extravilan larg, locuitorii au posedat pământuri
după plac, pe baza liberei ocuplri: "top ară atâta cât le este pe plac" (KOrOsszeg-
Apati, Ciocaia, Inand, Kokad, Monostorpalyi).
2. Localitatea nu are plmint arabil În extravilan. Aceste localităµ se în-
tâlnesc mai ales la poalele Munţilor Rezului (la nord şi vest de aceştia, precum şi
între ei şi Munţii Pădurea Craiului, ţinutul păduros cu extravilan foarte sărac) fiind
sate de defrişare.
a. În 1715 se plâng de lipsa totală a pământului arabil satele Şuncuiuş, Peş
tiş, Auşeu, Iteu, afirmând că au doar mici loturi şi trăiesc în păduri.
b. Aşezările Bucea şi Damiş sunt considerate (1728) de conscriptori mai
degrabă tugurium (sălaşe) decât villa (sate), locuitorii ocupându-se în special de
creşterea vitelor.
c. Locuitorii aşezărilor care au semnalat lipsa pământului arabil au putut însă
înfiinţa noi aşezări prin defrişări, nu departe de casele lor (Deda, Pocluşa de Bar-
cău, Ghenetea, Tăut în 1728), în timp ce au folosit şi sesiile aşezărilor vechi. La Ti-
năud, Groşi şi Ţeţchea s-au referit direct la faptul că vechile terenuri arabile au fost
năpădite de pădure şi că au fost nevoiţi să înceapă să facă defrişări. 62 de aşezări au
avut pământul arabil desţelenit între copaci, pe care au trebuit să-l îngrădească din
cauza animalelor sălbatice, dar s-a întâmplat ca în grădinile desţelenite lângă case
să nu poată cultiva altceva decât porumb (l 7 localităţi) 5 .
3. În cel de-al treilea tip s-au încadrat satele care au avut sesii, dar locuitorii
au deţinut pământuri arabile în extravilan prin tragere la sorţi efectuată, de obicei,
anual.
a. Conform primelor conscrieri - din anii 1715 şi I 720 - a existat un grup al
aşezărilor în care terenul arabil era împărµt după case (Margine, Sînlaz.ăr, Lugaşu
de Jos, Chiraleu, Petreu, Aleşd). Locuitorii acestora au explicat modul de intrare în
posesie prin hotarul foarte redus din cauza pădurilor.
· b. În zona de câmpie cauza împărţirii terenurilor arabile după intravilanul
deţinut a fost ori extravilanul redus (Sântandrei, Komadi, Berekboszormeny, Ugra),
ori că la început în acest fel au intrat în posesia celor mai bune pământuri din extra-
vilan (de exemplu Sărând).
4. Vezi nota 2 supra.
5. Perjes Geza, Biber vănnegye 1728. evi adoosszeirăsănak gepi feldolgozasa, în
HBML Evk6nyve, VI, Debrecen, 1979, p. 103 - 104.
3 Dreptul de folosinţă a pământului de către iobagi 133
c. În aşezările care şi-au reîmpărţit pământurile periodic, baza deţinerii lor l-

a constituit capacitatea de tracţiune a locuitorilor. Aceasta a însemnat că mărimea
sesiei iobăgeşti a variat elastic, în funcţie de schimbările survenite în efectivul de
animale de tracţiune. În prima treime a secolului, în extravilanul a 32 de aşezări lo-
cuitorii au deţinut pământ în funcţie de "posibilitate", eventual - de exemplu la Sa-
rând - şi după intravilan şi după "posibilitate".
Cu prilejul reglementării urbariale locuitorii din unele sate nu au Bcut decla-
raţii privind modul de deţinere a terenurilor arabile. Însă datele pe care le deţinem
indică schimbări importante în deceniile şase şi şapte ale secolului:
1. Ocuparea liberă a terenurilor a dispărut cu desăvârşire, doar locuitorii din
Fegemic (aparţinând domeniului Eszterhâzy) şi-a caracterizat situaţia prin "cine în
care fel şi-au luat înainte pământul. .. aşa l-a folosit".
2. S-a redus în mod radical numărul satelor de defrişare care s-au plâns de
lipsa terenului arabil (lteu, Ţigăneşti, Păuleşti, Sarkad). În cazul Damişului lipsa
completă a terenului arabil poate fi explicată prin aceea că creşterea animalelor a
fost principala ocupaţie a locuitorilor.
3. În 1769-1770 iobagii din cea mai mare parte a aşezărilor au deţinut teren
arabil şi fâneţe pe baza principiului tragerii la sorţi (în Nagykereki, Santău Mare,
Tărian, Leta Mare, Vertes, Albiş, Boiu, Mărţihaza şi Okany reîmpărţirea se făcea
anual).
4. A crescut numărul satelor în care s-a încercat sau s-a introdus în mod real
deţinerea permanentă a extravilanului, proporţional cu intravilanul. Frapează faptul
că conscriptorii au consemnat sate cu sesii permanente într-un bloc compact, în
prelungirea din sud-estul Munţilor Rezului şi de-a lungul Crişului Repede, la nord
de Piatra Craiului. Aici terenul arabil este, peste tot, pietros, slab, păduros şi mun-
tos, sesia având în general o suprafaţă însămânţată cu 6-36 câble de Bratislava.
Consemnările conscrierii domeniului cetăţii Piatra Şoimului din 1765 indică (de
exemplu la Bălnaca "pământul este defrişat" 6 ) faptul că avem de-a face cu feno-
menul de transformare a pământurilor defrişate anterior în sesii. Se poate spune
despre fiecare din cele 25 de aşezări componente că sesiile lor au avut anterior con-
diţia de teren defrişat7 .
Urbariul comitatens emis în 1759 oglindeşte intenţia fermă a nobilimii de a
introduce sistemul sesiilor stabile. Familia Beothy a încercat la Gepiu să măsoare
sesiile în conformitate cu urbariul, dar locuitorii s-au refugiat în comitatul Arad,
tentativa eşuând. Dar la Urvind şi Subpiatră stăpânul de pământ a reuşit să-şi
impună voinţa. Şi Baranyi Gâbor a dorit să profite de posibilitatea sporirii robotei
după sesie, ca pe un instrument de creştere a serviciilor ţărăneşti (la Mişca, Beznea,
Groşi şi Tăuteu stăruinţele lui au avut succes). Deşi conscrierea domeniului a în-
registrat majoritatea locuitorilor ca având sesii întregi sau jumătăţi de sesii, 48,4 % din
6. MOL, U et C., Fasc. 191,Nr. 15 (1765).
7. Varga Jănos, A jobbagi ffildbirtoklas tipusai es problemai-(1767 - 1849), Budapest
1967, p. 40 - 41, precum şi Takăcs Lajos, Irtasgazdalkodasunk emlekei, Budapest, 1980, p.
350.
134 Papp Klcira 4
ei nu au awt nici un fel de vite de jug, darmite să fi putut lucra suprafete însemnate
de terenuri arabile 8 . Din această cauză sporirea robotei a fost doar un experiment
de câţiva ani.
Pe domeniul său de la Făncica, Bethlen Domokos a împărţit întregul extravi-
lan dându-l acelora "care vor lua loc de casă" şi care urmau să facă noi defrişări (în
1765)9. La aceasta stăpânul de pământ a mai adăugat că pământul defrişat pe care
· l-a aprobat el nu putea fi luat de la iobag de nimeni, atâta vreme cât acesta ar fi lo-
cuit pe pământul său.
La Bihamagybajom, unde locuitorii ··au deţinut pământul permanent", mem-
brii consiliului local au obişnuit să facă corecţii (o asemenea "corecţia a pământu
lui" a fost Bcută în 1756 1°). Familia Csaky a conscris sesiile permanente la Berek-
bOszOrmeny şi KOrOszeg-Apâti. La Sâmson, unde în afara oraşului Debreţin au mai
exist~t şi alţi proprietari parţiali de pământuri, locuitorii ce aparţineau oraşului liber
regal şi lui Nicsky Simon au motivat rotaţia sesiilor prin aceea că, în cazul unei îm-
părţiri definitive a pământurilor, "mulţi posesori de vite de jug ar primi pământuri
slabe şi ar trebui să-şi caute alt stăpân". Însă ceilalţi stăpâni de pământ (Batthâzy
Daniel, Kulcsar Istvan, Baranyi Gabor), în locul împărţirii periodice a pământuri
lor, au preferat formula deţinerii definitive. După declaraţia locuitorilor din Sâm-
son, iobagii au crezut că reîmpărţirile periodice ale terenurilor arabile le-au fost
mai favorabile lor şi mai drepte, ceea ce explică, în bună măsură, menţinerea aces-
tui obicei o îndelugată perioadă de timp. Dar un motiv ar fi putut fi şi procesul trep-
tat de umplere a aşezărilor cu locuitori. După reglementarea urbarială - care a gene-
ralizat în întregul comitat regimul sesiilor permanente - locuitorii nou veniti au pri-
mit, în general, locuri de casă, dar nu au primit sesia permanentă care ar fi trebuit
să le revină, ci doar din "pământurile de circulaţie", în funcţie de numărul de vite
deţinute. Prin urmare, reîmpărţirile pământurilor sesionale au fost menţinute în
anumite părţi 11 .
Localităţile componente ale domeniului Eszterhazy, cu centrul la Derecske,
format în mare majoritate din aşezările fostului district al haiducilor, au fost într-o
situaţie specială şi complet diferită de celălalte aşezări, având posibilitatea să-şi re-
partizeze impozitele stabilite global, cu prilejul adunării lor generale. Autonomia
lor administrativă şi deţinerea extravilanului a fost limitată de familia princiară
abia după reglementarea urbarială. În aşezările domeniului de la Derecske, la înce-
putul secolului părea să se fi conservat starea de libertate a haiducilor, iar autono-
mia administrativă părea, de asemenea, completă. În registrul de procese verbale
din Beretty6ujfalu a fost înregistrată decizia consiliului local din 1715 referitoare la
mişcarea sesiilor. A fost permisă chiar şi stabilirea în aşezare a "străinilor", dar
8. HBML, IV. A. 1/d (1769) şi IV. A. 6/d, voi. 208 (1765)

9. MOL, Filmoteca, Rola 4150, U. et C. Fancsika 1765.
10. HBML, IV, A. 1/d şi V. 614/a, Protocolul Biharnagybajom.
11. Ibidem, V. 631 /a - Actele de la Hajdusamson. Mărturiile locuitorilor au fost citate şi
analizate de Gyimesi S{mdor, Debreceo jobbagyfalvi birtokai (Szovat is Samson), Debrecen,
1959, p. 20 (Teză de doctorat).
s Dreptul de folosin(ă a pământului de către iobagi 135
dacă un om "'din afară" a ocupat o sesie, în locul taxei de 120 de dinari plătită de
autohtoni, aceştia erau obligaţi să plătească 240 de dinari, fiindcă nu puteau fi obli-
gaţi să participe la alte servicii iobăgeşti care reveneau, de drept, vechilor locuitori
ai aşezării 12 . Conform unor adnotări din deceniul al treilea al secolului al XVIII-
lea "casa împreună cu sesia"' a putut fi folosită numai cu asentimentul consiliului
local şi al judelui primar. În scaunul de judecată din 3 iulie 1738 ţinut la Bagos, s-a
dispus nu numai ca celor care aveau case în aşezările domeniului să li se dea pă
mânt (deşi această hotărâre nu a putut fi respectată în toate cazurile, după cum arată
numeroase exemple), ci şi ca pământul arabil, fânaţele sau moştenirea putea fi vân-
dut doar cu "ştirea şi ... aprobarea" funcţionarului domenial şi asentimentul consi-
liului local 13 . Despre transpunerea în practică a hotărârii - trimise fiecărei localităţi
de avocatul domenial Reviczky Janos - stă mărturie hotărârea din septembrie al
aceluiaşi an a consiliului din Boianul Mare. Conform protocolului consiliului, a
fost luat pământul locuitorului Horvâth Janos, fiindcă acesta s-a dovedit a fi fost
vândut fără aprobare; din acest motiv, fiindcă "aşa ceva nu este permis, pământul
nu poate fi a niciunuia", consiliul local urma să dea pământul unei alte persoane.
Mai târziu condiţiile cumpărării casei şi a sesiei s-au schimbat. Sfera de de-
cizie a consiliului local a fost menţinută, în schimb cumpărătorul a trebuit să pro-
mită nu numai că se va supune consiliului local, dar şi că nu se va sustrage de la
prestarea serviciilor, jurând că "se obligă la serviciile de casa princiară". În spatele a-
cestei decizii a stat faptul că o parte a cumpărătorilor sesiilor şi caselor au avut diplo-
me de înobilare, fiind obligaţi să accepte şi sarcinile domeniale aferente acestora.
În protocolul Boianului din aprilie 1803 14 a fost amintit cu recunoştinţă ju-
dele-primar şi consilierii din anul 1756, afirmându-se că "să ne dea Dumnezeu cât
mai mulţi fruntaşi din aceştia" fiindcă aceştia au împărţit pământurile - după tul-
burările de atunci dintre locuitorii satului - "în ordinea caselor şi nu după nobiiu
curie ... Insula (fiind dată drept) grădină de varză, pe care apoi, cu timpul, fiind
plantată cu viţă de vie, a devenit podgorie". Întrucât primele obligaţii iobăgqt h
contul pământurilor cumpărate provin tot din anul J756, acestea trebuie considerat,!
ca urmări ale împărţirii lor. Din acest punct de vedere, în 1762 Szekrenyes Janos şi
Nemes Peter au putut afirma că au cumpărat "jumătate din casă, cu pământurile
care aparţin acesteia ... ", iar din acest motiv poate fi obligat "la satisfacerea tuturor
obligaţiilor în natură şi pentru bucătărie, cuvenite localităţii şi domeniului".
La Konyâr, unde s-a făcut dovada existenţei împărµrii definitive a pămân
turilor cu prilejul reglementării urbariale, în 1765 pământurile au fost împărtite, sau
cel puţin reglementate de consiliul local. În martie i-au lăsat fierarului Izs6 Mihâly
pământurile de pe malul râului Kăll6 şi de la Heleşteu, dar pe cele de la drumul
spre Gâborjân le-au dat lui Erdohâti Gâspâr. Tot aşa, au luat o bucată de teren de la
Csili Mihâly, ca şi de la bătrânul Pallâs Mihâly, de la care au luat o bucată din cele
12. HBML, V. 621/a - Protocolul aşezării Beretty6ufalu.
13. Ibidem, V. 614/a - Protocolul aşezării Nagybajom.
14. Ibidem.
136 PappK/ara 6
trei pe care le deţinea şi pe care au transmis-o fiului acestuia Pallas Istvan 15 .

În târgurile domeniului Derecske, însuşi consiliile locale au hotărât ordinea
deţinerii extravilanului. În afara terenului arabil şi a fânaţelor, aşa numitele "pă
mânturi comune" erau interzise, adică nimeni nu putea deţine pământ din acest
fond fără permisiunea consiliilor locale, nimeni nu putea să îşi însuşească pe a-
ceastă cale sesia. De exemplu în 1765 consiliul din Konyar a luat măsuri împotriva
lui Varga Istvan pentru că acesta ar fi dorit fânaţul dintre pământurile sale, şi care
"după vechiul uz şi practică" era însă inclus între pământurile comune. Nici consiliul
din Boianul Mare nu a acceptat - în anul 1745 - "scuzele" lui Ujhâzi Nagy Janos,
cum că "nu are nicărieri pământuri în afara aceluia pe care l-a arat în ciuda inter-
dicţiei" şi după ce au demonstrat că are pământuri în toate părţile, l-a amendat cu
trei florini. _Tot aşa au procedat şi împotriva lui Foldesi Gergely - în 1738 - care a a-
rat un fânaţ care a fost calificat a fi "al oraşului şi (deţinut în) comun". Iar pe Gal
Janos l-au citat în faţa scaunului de judecată în anul 1743 pentru că a "ocupat o gră
dină mică fără a anunţa" consiliul. Dar pe acesta l-au acuzat şi de faptul că trestia
cu care a îngrijit grădina "a blocat... calea peştilor". La Beretty6ujfalu, în 1791, a
trebuit să se ia hotărârea ca nimeni să nu aibă curajul să ocupe pământ nici cât o
brazdă doar "după capul şi puterea sa", fără ştirea juzilor; în caz contrar, pe lângă
amendă, urma să-i fie confiscată şi recolta, în folosul comunităţii. Păstrarea duali-
tăţii pământurilor deţinute şi a celor ocupate chiar şi la sîarşitul secolului al XVIII-iea poate
fi apreciată ca fiind un anacronism 16.
Extravilanul insuficient în comparaţie cu numărul locuitorilor, sau din cauza
condiţiilor naturale şi de relief a fost suplinit, după caz, prin arendarea unor predii.
Alături de Komadi şi Berekboszormeny această posibilitate a fost dată şi la Beret-
ty6ujfalu. În studiul său dedicat economiei agrare a târgurilor, Orosz Istvan a atras
atenţia că în acest caz extravilanul aşezării şi prediile (Herpaly, Ujlak, Szentkozma,
Szomajon) au format o unitate de care au dispus, după posibilităţi, toţi locuitorii
ocupaţi în agricultură. În aşezările de pe domeniile nobiliare laice din comitatul Bi-
hor această situaţie a fost întâlnită în mai multe locuri în prima treime a secolului al
XVIII-iea. În 1728 locuitorii din Roşiori au arendat prediile Kozma, Gyapoly şi
Kerekegyhaza, lucrând pământul în sistem cu două câmpuri. La Bakonyszeg, unde
extravilanul a fost împărţit în mod egal, după case, din cauza naturii mocirloase ale
acestuia au fost nevoiţi să însămânţeze, să cosească şi să păşuneze pe pământurile
arendate. În mod asemănător şi-au lărgit extravilanul localităţile Sarkad (cu prediul
Ossi), Tărian (cu Besenyă şi Mindszent), Târguşor, Nagykereki (cu Ădâmi), Chere-
chiu, Cacuciul Vechi, Gepiu, Diosig, Oşorhei, Hotar (Besenyo), Sânnincolau Ro-
mân (cu prediile Macea şi Rovid), etc.
Apropiindu-se de mijlocul secolului, domeniile au frânat tocmai exploatarea
prediilor. Acolo unde proprietarul iniţial a dat în arendă prediul direct comunităţii,
15. Ibidem, V. 640/a - Protocolul localităţii Konăr.
16. Orosz Istvan, Beretty6itjfalu agrarviszonyai a XVII-XIX. szasadban, în Beret-
ty6itjfalu tl>rtenete, red. Varga Gyula, Berettyoufalu, 1981, p. 242.
cel puţin în prima treime a secolului al XVIII-iea a existat posibilitatea ca culturile

cultivate în predii să nu fie cuprinse în sfera celor ce puteau fi conscrise şi animale-
le crescute acolo să nu fie înscrise în actele care au stat la baza fixării impozitelor.
Bună parte din prediile folosite de localităţi au servit, de la începutul secolu-
lui al XVIII-iea, pentru cosit sau păşunat, sau - după cum arată şi exemplele noas-
tre - au putut fi folosite ca atare, alături de pământurile însămânţate. Sunt cunoscute
numeroase cazuri în care motivul conflictelor de hotărnicie l-a constituit dreptul de
folosire a prediilor. La 18 aprilie 1735 disputa dintre locuitorii din Inand şi Cefa
pentru prediul Kistelek a început prin distrugerea recoltei de pepeni a celor din
Inand de către vecini, afirmând că ei ar fi avut drept asupra acelui teren 17. Conform
mărturiilor, pământul disputat a constituit limita cu prediul Kistelek, pe care l-au
folosit totdeauna cei din Inand "cu vitele şi coasa". Degeaba au depus mărturii bă
trânii din împrejurimi, paznicii şi ciobanii (martorii au putut oferi justificări doar
pentru ultimii 10 - 18 ani), cert este că locuitorii din Inand nu au putut folosi netul-
buraţi prediul. În 1779 locuitorii satului s-au adresat stăpânului domenial, Ioan
Csâky, acuzând calitatea slabă a extravilanului .. În 1780 au adus noi argumente ale
nemulţumirii lor: cu prilejul reglementării urbariale, când au fost măsurate pămân
turile "nouă ne-au fost date pământurile slabe, îanaţele ne-au fost măsurate în pă
mânturi în pârloagă, suprafaţa lor este corectă, dar din cauza calităţii slabe a acesto-
ra nu dau niciodată recoltă, iar păşuni nu avem deloc". Au revendicat prediul, dar
fără obligaţiile de dijmă, dorind prin urmare o reală mărire a teritoriului arabil 18 .
În localitatea Mezogyân din imediata apropiere, locuitorii au folosit prediul
Vâtyon ca teren arabil, iar în 1777, printre serviciile datorate în contul acesteia fi-
gurează, alături de o anumită sumă de bani, obligaţii de arat, însămânţat, cosit,
transport "în curtea conacului de la Gest", tăiatul lemnelor, etc. 19 . Deci adminis-
traţia domenială s-a angrenat nu numai în desemnarea terenurilor nefolosite ci, din-
colo de sporirea dependenţei personale, şi de lărgirea serviciilor iobăgeşti.
Deşi din conscrierile din prima treime a secolului al XVIII-iea se poate sta-
bili că 24 de aşezări au arendat predii pentru cosit şi păşunat, în a doua jumătate a
secolului imaginea care se relevă în legătură cu arendările este mult mai complica-
tă. Scade numărul satelor care pot lua în arendă predii întregi. Spre exemplu, locui-
torii din Boian, care încă în anul 1740 au arendat prediul Csepân şi îanaţele de aco-
lo au fost administrate de comunitate, la reglementarea urbarială au fost nevoiţi să
recunoască faptul că au pierdut şi terenul arabil de 10 - 12 câble, cedat spre folosin-
ţă localităţii, deoarece "înalta stăpânire de acum înainte va ţine cont de el" 20 .
Exemplele noastre anterioare au arătat că administraţiile domeniale (cât şi
nobilimea din comitat ce avea pământurile zălogite) au dat locuitorilor prediile prin
17. Ostereichisches Staatsarchiv, Haus-, Hof-, und Staatsarchiv Wien, Arhiva din Sze-
pesmindszent a familiei Csaky, Fasc. 85, Nr. 13.
18. Ibidem, Nr. 21. Arenda ar fi fost de 4.000 florini, dar împuternicitul Ferdenyi i-a
acuzat însă pe locuitorii din Inand că vor să arendeze "cu banii unui stăpân de pământ străin".
19. HHML, IV. A. 6/d.
20. Ibidem, V. 614/a şi IV. A. 1/d.
138 Papp Klara 8
contract. După reglementarea urbarială s-au încheiat pentru terenurile prediilor

contracte separate. În prediul Cheniz familia Csâlq1 a împărtit nu numai pământul
desţelenit pentru a se cultiva porumb, ci au arendat. alături de păşunile de iarnă, şi
pe cele de vară (spre exemplu în 1790 unui locuitor cu numele de Gal Mihai). Se-
parat au arendat ghindăritul din pădurea prediului Kist6th. dar şi folosirea apelor
heleşteului din Cheresig. Şi familia Kârolyi a dispus arendarea dreptului de folosin-
ţă a pădurilor lor din comitatul Bihor21 . Locuitorii din Ghenetea au putut folosi pă
durea "Csonka" plătind. din dispoziţia inspectorului Matolcsi. 17 florini la scoate-
rea porcilor la ghindărit, iar la Sf. Nicolae alti 18 florini, bani ce trebuiau daţi ad-
ministratorului domenial Bâthori Gyorgy. În cazul neachitării. administratorul avea
dreptul "să închidă porcii şi să nu-i elibereze până nu vor pune banii jos". Locui-
torii din Chet au primit în arendă pădurile "Cs6kâs, Kesz, Nagyhalom şi Szerha-
lom" în aceleaşi condiţii. în schimbul sumei de 65 de florini renani.
Limitele tendintelor de îmbunătăţire a condiţiilor producţiei tărăneşti prin
folosirea prediilor au fost fixate de interesele economice ale domeniilor şi ale stă
pânilor acestora. Juzii au dorit să obţină ca, acolo unde anterior nu s-au folosit de
defrişări, extravilanul sever restrâns de creşterea populatiei şi de alodizare să poate
fi lărgit prin această metodă. Reglementarea folosirii extravilanului (prin împărţirea
şi reîmpărţirea pământurilor, arendarea prediilor şi permisiunea defrişărilor) a fost
una din cele mai importante sarcini ale comunităl.ilor rurale. Iar maniera de folosire
a acestora a fost hotărâtă de sistemul de cultivare a pământurilor, decisă de comuni-
tate. În această privinţă izvoarele noastre sunt constituite tot de notele celor trei
conscrieri şi de răspunsurile date la cele nouă întrebări urbariale 22 . Conscrierea ca-
merală din 1692 trebuie eliminată dintre izvoare nu numai din cauza impreciziilor
cauzate de grabă. ci şi de faptul că au fost conscrise - cu exceppa Diosigului - doar
datele însămânţărilor de toamnă şi. prin urmare. nu conţin date ce pot fi comparate.
Este curios faptul că conscrierea din 1715 poate fi foarte puţi1t folosită din punctul
de vedere al cercetării sarcinilor ţărăneşti, adnotările sale referitoare la modul de
folosire a extravilanului par a fi mai acceptabile decât cele ale conscrierii din 1720.
Probabil că funcţionarii care au realizat conscrierea din anul l 720 s-au concentrat
asupra celor care au format subiectul conscrierii şi, din acest motiv. au negrlijat,
sau au tratat superficial, modul de folosire a extravilanului Cu com,crierea din anul
1728 şi cu analiza acestui izvor s-a ocupat Perjes Geza şi, mai nou, Bârsony Ist-
vân23. Notele conscriptorilor descriu relativ precis caracteristicile terenului arabil
aflat în lucru.
Din nefericire , în cazul răspunsurilor ţărăneşti la cele nouă întrebări formu-
late cu ocazia reglementării urbariale, nu peste tot au răspuns în întregime la aces-
21. MOL, P. 397, pachetul 104 (Domeniul Kărolyi); Arhivele Statului Levoca, Fasc. 542,
D. 65 (Domeniul Csăky).
22. Vezi nota 2 supra.
23. Perjes, op.cit., Bârsony Istvan, A paraszti gazdalkodas feltetelei es lehetosegei a
XVIII. szazadi Bihar megyebt-n, în Magyar Torteneti Tanulamanyok, XVIII, Debrecen,
1985, p. 7-55.
9 Drept11/ de folosinţă a pămânlll/11i de către iobagi - - 139
tea, lăsînd afară chiar răspunsul privind modul de cultivare a pământurilor. Aceasta
poate fi explicată, în primul rând, prin faptul că autorităţile au fost preocupate să
descopere contractele sau urbariile mai timpurii, precum şi în relevarea schimbări
lor survenite în practica serviciilor, în timp ce comunităţile ţărăneşti s-au străduit să
totalizeze factorii ce au împiedicat sau au influenţat negativ producţia agricolă. Din
aceste morive, nici una dintre părţi nu a avut interes în conscrierea exactă a forme-
lor de cultivare a pământurilor.
Deci în primele trei conscrieri din secolul al XVIII-iea, întâlnim date contra-
dictorii, iar în reglementarea urbarială date parţiale, care nu cuprind întregul comi-
tat. Din acest motiv tabelul nostru este util doar pentru semnalarea principalelor
tendinţe. Dar este evident că "ocuparea" fără limite a părţilor din extravilan care
erau propice cultivării a favorizat modul de cultivare în pârloagă. Rolul de decizie
a comunităţilor în privinţa modului de cultivare a extravilanului nu a putut să se
impună în cazul aşezărilor cărora le lipsea terenul arabil. Forma de folosire a pă
mântului prin reîmpărţire este cea care a impus recurgerea la rotaţia culturilor pen-
tru a putea asigura suprafeţele necesare, pe de o parte, culturii plantelor, cât şi - pe
de altă parte - a păşunilor necesare creşterii animalelor.
FORMELE DE CULTIVARE A PĂMÂNTULUI ÎN AŞEZĂRILE DE PE

DOMENIILE PARTICULARE
Anul con- Număr Asolament Fără Fără

scnern de sate Anual Htenal lnenal pământ asolament
Numărul NumAnll Numărul Nr. Nr.

satelor % satelor % satelor % sate % sate %
1715 117 4 3 49 41 13 11 35 30 16 13,5

1720 109 7 6 77 70 20 18 4 3,5 I 0,9
1728 157 18 11 89 l56,6 16 10 12 7,6 22 14
1769-1771 62 li 17 35 56 16 25 nu sunt date
Media li 9,2 62,5 l52,5 16,25 13,6 17 14,2 13 10,9
Informaţiile din anul 1715 indică doar în câteva locuri existenţa unor
extravilane întinse, fapt care a favorizat ocuparea şi deţinerea liberă a pamânturilor
şi a cultivării lor în sistem de pârloagă. La Kokad "cine cât poate atâta deţine", la
Monostorpâlyi, fiindcă fusese populat recent, "toţi ară atâta cât pot". La Inand pă
mântul a fost atât de îndestulător, încât "cui unde îi convine, acolo ară, recoltează şi
coseşte". Au mai adăugat că în pământurile desţelenite atunci, se însămânţa primă
vara, iar apoi imediat, toamna. La Coliu au început să lucreze pământul chiar în
momentul realizării conscrierii. Extravilanul ocupat atunci, a fost lucrat după plac.
Dar în 1720 locuitorii vorbesc deja de puţinătatea pământului, pe care-l lucrau într-
un singur câmp. În 1728 a fost înregistrat faptul că locuitorii nu aveau nici teren
140 PappKlara 10
arabil, nici fâneţe, nici păşuni.

Wellmann Imre a considerat că modul de cultivare manuală a pământului,
numai cu sapa, mai ales în terenurile atunci desţelenite, a fost forma cea mai simplă
de a lucra pământul în sistem de pârloagă, pe care l-au folosit, cu deosebire, locui-
torii din ţinuturile păduroase şi muntoase, ocupate mai ales cu creşterea vitelor, şi
producând în pământurile desţelenite din jurul casei mei, ovăz, respectiv porurnb 24 .
Asemenea sate s-au găsit din abundenţă în pnutul împădurit dintre Munpi Rezului
şi Pădurea Craiului, a căror locuitori au declarat conscriptorilor ori că nu au pământ
arabil, ori că au pământurile în grădini. La Şuşturogi de exemplu, a fost notat faptul
că românii care au locuit satul au însămânţat grădinile cu porumb. În I 720, referin-
du-se la Burzuc (hotarul său fiind identic cu cel din Şuşturogi), au fost semnal.ate
două câmpuri, dar în 1728 putem citi, din nou, că "sunt numai desţeleniri" unde se
cultivă numai porumb. Este limpede că remarca privitoare la Burzuc poate fi atri-
buită unei aprecieri nefondate.
Cazul tipic al confuziei conscriptorului este fumizat de satul Ghenetea. În
1715 - 1720 conscriptorii au opinat că au descoperit în localitate trei câmpuri, dar
în 1728 a devenit evident că locuitorii au desţelenit pământuri în pădure, iar acest
pământ arabil a fost desţelenit putin şi slab, fiind lucrat, pe deasupra, manual, din
cauza lipsei totale a vitelor de tracpune. Situapa s-a schimbat până în anul 1770
într-o asemenea măsură încât în acel an au folosit pământul în două câmpuri, dar
extravilanul a fost apreciat ca insuficient, iar fănaţele au fost considerate ca "depre-
ciate" de pârâul Husasău.
Şi tabelul nostru ilustrează ideea că mai multe localităţi au semnalat faptul
că nu au deţinut pământ arabil. În Deda, celebră mai târziu pentru viile sale, în
1728 s-a notat că din lipsa vitelor de tracpune nu îşi lucrau pământurile, locuitorii
părăsind satul şi refugiindu-se în pădure. Situapa s-a modificat cu certitudine în
anii următori, fiindcă în 1770 hotarul era lucrat în două câmpuri, chiar dacă Barcă
ul nu-l acoperea cu nămol cu prilejul inundapilor, au putut vinde din fânul produs
pe fănaţe.
Şi în localitatea Iteu, aşezată la nord de Marghita, hotarul a fost obţinut prin
defrişare, dar în 1715 oamenii încă "locuiesc în pădure". Deşi în 1720 s-a menponat
în conscriere că şi aici împărprea pământului a fost făcută după porµ, în 1728 con-
scriptorii au afirmat că "nu au nici pământ arabil".
Adnotările referitoare la folosirea extravilanului în conscrierea din 1715 sunt
confirmate de datele furnizate de conscrierea domeniului Piatra Şoimilor din anul
1713 25 . După juratul orădean Trencsenyi Ferenc, satele Cuieşd, Bratca, Luncşoara,
Bălnaca şi Lorău sunt situate între munp, pământurile lor arabile şi fănaţele fiind
împărpte după porµ. În cazul aşezărilor Peştiş, Valea Crişului şi Bulz caracterizarea
extravilanului este asemănătoare, cu diferenţa că pădurile asigurau bune posibilităp
24. Wellmann Imre, Foldmflvelesi rendszerek Magyarorszagon a XVIII. szazadban,
în Agrartorteneti szemle, 1961, nr. 3-4, p. 355.
25. MOL, U. et C., Fasc. 212, Nr. 14 (1713). Conscrierea a fost semnată de Trencsenyi la
Aleşd (25 iunie).
11 Dreptul de folosinţă a pământului de. către iobagi 141
de coasă. Teren arabil a fost consemnat doar în cazul satelor Tinăud, Lugaş şi
Aleşd. În schimb, a doua conscriere a domeniului, din 1717, se apropie nu de infor-
maţiile conscrierii generale din 1720, ci de acelea ale conscrierii din 1728: ea face
diferenţa între Lugaşu de Jos şi de Sus, semnalând pentru prima dată două câmpuri.
La fel notează două câmpuri la Bălnaca, atât în 1717, cât şi în 172826 . Toate aces-
tea întăresc valoarea de izvor a conscrierii generale din 1728. În acelaşi timp, a
semnalat faptul că aşezările domeniului menţionat au trecut, treptat, la lucrarea pă
mântului în asolament. La Peştiş se aduc precizări adnotărilor din conscrierea gene-
rală, din care aflăm doar că nu au deţinut pământ arabil decât acolo unde cultivă
porumb. În 1717 locuitorii au comunicat conscriptorilor că aveau sesii noi, iar câţi
va dintre ei aveau pământ la Tinăud, pentru care nu dădeau nona, ci numai o sumă
oarecare drept răscumpărare.
Localitatea Komadi care nu a avut teren arabil deloc, era situată între mlaşti
nile din Sarret. Locuitorii puteau cultiva în propriul lor extravilan numai cânepă,
restul pământului fiind folosit ca păşune. Şi locuitorii din Salonta şi-au caracterizat
extravilanul aproape identic, adăugând că păşunea era bună "numai pentru cireada
de viţei", motiv pentru care cea mai mare parte a vitelor au fost duse în predii. Iar
prediile, aflate la o jumătate, dau chiar o milă depărtate, "au fost arate de fiecare
dată după interesele şi posibilităţile lor", pământurile din extravilan fiind reîmpăr
ţite numai ca ca să fie cunoscute "părţile care le-au revenit după sorţi 11 27 .
Asemănător modului de cultivare în pârloagă, prin desţelenire, răspândirea
modului de cultivare într-un singur câmp a fost determinat tot de extravilanul limi-
tat, neproductiv şi cu exces de umiditate. De exemplu, la Szunyogd a fost notat în
anul 1728 că în fiecare an era cultivat acelaşi pământ. La satele care au folosit acest
mod de cultivare, s-a amintit mai des faptul că pământul era îngrăşat cu gunoi. Cu
prilejul reglementării urbariale, gunoitul a fost amintit în special în cazul satelor
din fâşia de la nord-est de Munţii Rezului (Varviz, Popeşti, Suplacu de Barcău,
Voivozi, Dema de Sus, Dema de Jos, Ciutelec), dintre acestea doar ultimele trei
mai lucrau pământul într-un singur câmp. Natural, şi calitatea slabă a pământurilor
i-a obligat pe locuitori să le gunoieze, în speranţa îmbunătăţirii calităţii acestora.
Nu întâmplător, dintre satele amintite mai înainte locuitorii din Voivozi, Popeşti,
Dema de Jos şi de Sus şi Ciutelec, au dus în câmpie fructe, ţuică şi unelte agricole
din lemn, în schimbul cărora au cumpărat grâu.
La Roşiori încă în anul 1770 a existat în extravilan pământ arabil de o singu-
ră "călcătură", în care până şi cel mai avut locuitor nu deţinea pământ mai mult
decât de 4 - 5 câble. Dar acela a produs "dublul grâului însămânţat şi fără gunoire".
În schimb, locuitorii au amintit conscriptorilor că pentru asigurarea aprovizionării
lor, doar extravilanul lor nu era îndestulător, fiind nevoiţi să arendeze prediile con-
telui Dietrichstein„ În schimb, în prediile folosite (Kozma, Gyapoly, Kerekegyha-
za) foloseau în 1728 asolamentul bienal.
26. lbidem,Fasc, 212, Nr. 16 (1717).
27. HBML, IV. A. 1/d şi, pentru istoria comunităţiii rurale din Salonta, Magyar Gazda-
sagi Szemle, 1990, p.321.
142 Papp Klara 12
Datele tabelului nostru arată că tendinţele înregistrate în aceste sate au fost

identice, în linii mari, cu tendiţa generală de dezvoltare a comitatului: alături de
creşterea suprafeţelor lucrate într-un singur câmp, sistemul în pârloagă s-a redus,
iar asolamentul bienal a ajuns dominant, pentru că acesta a asigurat păşunea atât de
necesară creşterii animalelor.
Între satele de pe domeniile nobiliare particulare numărul acelora care au
trecut la asolamentul bienal a crescut permanent până în 1728, tendinţa fiind iden-
tică cu cea a aşezărilor care au lucrat un singur câmp. În limita aşezărilor pentru
care deţinem infonnaţii documentare comparabile, creşterea numărului aşezărilor
care au practicat asolamentul bienal şi trienal a diferit cu puţin faţă de tendinţele în-
registrate în comitat în ansamblul lui28.
70
60
Asolament bienal
50 domenii
particulare
40 comitat
30
Asolament trienal
20 domenii
10 ---
--- --- .........
18
....
------ 10
particulare
i_'.__i------:;-~--- comitat
7.77 7,33 7,97
.1715 1720 1728
28. Datele centralizate pentru întregul comital la Bărsony, op.cit., p.13.

În satele cercetate datele statistice iniţiale sunt evident mai ridicate: în I 728
numărul satelor care folosesc asolament bienal sau trienal este cu 10% mai mare
decât media pe comital. Asolamentul bienal, în cadrul căruia suprafaţa însămânţată
toamna putea fi mărită fără probleme în defavoarea celei însămânţate primăvara, a
fost aptă să satisfacă nevoile de cereale ale gospodăriilor fărăneşti. Pe baza con-
scrierii generale din I 728, Perjes Geza a calculat cantitatea de cereale ce revenea
pe o gospodărie, pe baza diferitelor lucrări agricole efectuate29 . După concluziile
sale, în sistemul bienal recolta de grâu (dar şi de ovăz) a fost cea mai înaltă, iar în
sistemul trienal recolta de grâu, secară, orz şi ovăz a fost mare în măsură egală.
Deci nevoia de cereale a gospodăriilor ţărăneşti ar fi pretins cultivarea pământului
în sistem bienal sau trienal.
Conscrierile comitatense ale căror rubrici au fost stabilite din punctul de ve-
dere al impozitării decimale, după inforrnaµile privind persoanele supuse impozi-
tării şi cele privind şeptelul ne prezintă perfonnanţele cerealiere obţinute, apoi re-
coltele de struguri şi fan, în fine alte surse de venituri la care puteau recurge locui-
torii30. Din acest motiv suntem îndemnaţi să admitem că conscrierile comitatense,
întregite cu conscrierile domeniale, sunt apte să ofere informaţii veridice pentru
cercetarea principalelor tendinţe ale producţiei fărăneşti, în primul rând a aceleia
destinate consumului propriu. De fapt, după anul 1723, culegerile de informaţii sta-
tistice pentru întregul comitat au fost organizate cu o periodicitate de 10 ani, până
la reglementarea urbarială. Înainte de 1723, conscrierile au vizat mai mult districte-
le şi plasele din comital.
Modificările numărului aşezărilor productive Între 1723 - 1763
(plante de cultură)
GRAU ORZ SECARA OVAZ MEI SORG PORUMB
Anul Sate Total Sate ~;o Sate % Sate % Sate % Sate % Sate %
1723 130 92 86 61 41 29 117 83 39 27 9 6,4 134 95
1735 78 95 90 48 9 4,8 150 80 45 24 19 10 186 99
1743 169 92 116 63 17 9,2 160 87 56 30 24 13 180 98
1753 104 98 71 66 8 7,5 86 81 18 16 4 3,7 100 94
1763 141 94 54 36 16 IO 111 74 7 4,6 3 2,0 145 97,3
Concluzia cea mai evidentă este că numărul satelor producătoare de grâu - în

ciuda oricăror oscilaţii - a rămas mare pe tot parcursul secolului. O altă concluzie,
cc poate fi legată de modul de folosire a extravilanului, este proporµa foarte mare a
numărului aşezărilor care au cultivat porumb.
Conscrierile realizate în anii amintiţi au notat proporţiile răspândirii cereale-
29. Perjes, op. cit., p. 87.

30. HBML, IV. A. 4/b, voi. 10-15 (1723); voi. 34-39 (1735); 47-51 (1743); 63-66 (1753);
72-80 (1763). •
144 PappK/ara 14
lor pentru pâine şi furaje şi din aşezările aparţinând domeniilor nobiliare particula-
re. Iar aceasta demonstrează limpede că în interiorul categoriei cerealelor, proporţia
grâului este foarte înaltă, iar din totalul satelor conscrise cu fiecare prilej, numărul
celor care produceau grâu au depăşit 90%. La fel şi în cazul porumbului, ceea ce.
înseamnă că porumbul s-a cultivat nu numai în pământurile desţelenite, ci şi într-o
parte, precis delimitată, a terenului arabil destinat cerealelor pentru pâine, situaţie
ce poate fi întîlnită peste tot, chiar de la începutul secolului al XVIII-iea.
Procentajul cerealelor pentru pâine şi pentru furaje - obţinute pe baza mediei
recoltelor obţinute - este următorul:
grâu 49,4% ovăz 7,2%

orz 16,2% mei 2,2%
secară 2,4% porumb 22,4%
Procentele de mai sus sugerează, cu destulă prudenţă, şi structurile însămân

ţărilor,confirmând afirmaţiile noastre privind structura de folosire a pământurilor
iobăgeşti şi a ordinii de cultivare a pământurilor.
THE PRIVILEGE TO USE THE FIELD AS IT WAS ENTITLED

TO THE SERFS FROM THE NOBEL LAY ESTATES IN BIHOR
DURING THE ts th CENTURY
Summary
The author makes an analysis of the alternation regarding the usage of the land by
the serfs from the noble lay estates as a prerequisites ofthe peasant Field in the 18th C.
The survey takes into account as a starting point, the data offered by the town
censuses during the first part of the 1glli C. ( 1715, 1720, 1728). The evolution of the situ-
ation is also viewed in close relation with the peasant statements. These statements were
occasioned by the urban settlements at the beginning ofthe eight decade ofthe 18th C.
At the same time the author points out the quantum represented by the species of
grains cultivated by serfs and their destination (either for bread, or for fodder). Last but
not least, she relates these figures to the very structure of the usage of serfs' lands.
CRIZELE DE "VECHI REGIM" ŞI COMPLICITATEA LOR
ÎN INTRODUCEREA UNOR CULTURI AGRICOLE NOI
de
BARBU ŞTEFĂNESCU
Deşi există mari deosebiri în ceea ce priveşte modul de răspândire a celor

două mari culturi americane în Europa, porumbul şi cartoful, este cert că din aceas-
tă perspectivă există şi mai multe puncte de convergenţă, dintre care în contextul
lucrării de fată ne interesează insinuarea, pătrunderea lor în civilizaţia europeană,
cu complicitatea vremurilor, favorizarea lor de către crizele pe care istoricii occi-
dentali Ie-au numit "de vechi regim".
Sintagma "vechi regim", foarte utilizată în istoriografia europeană a ulti-
melor decenii este un aport conceptual francez. Desemnând iniţial regimul politic
anterior revoluţiei de la 1789, prin extensiune, s-a definit ca aparţinând vechiului
regim întreaga societate francez.A anterioară amintitului eveniment, în ansamblul ei,
cu problemele sale economice, sociale, demografice, de mentalitate. O a doua ex-
tensiune a termenului lărgeşte aria sa de acoperire geografică la ansamblul soci-
etăţii europene. Femand Braudel identifică între 1400 - 1800 un "vechi regim bio-
logic de lungă durată". O societate de "vechi regim" spune Braudel, "rămâne închisă
într-o stabilitate destul de greu acceptabilă" în care "un trecut cu încăpăţânare
prezent, veroce, înghite timpul plăpând al oamenilor. Iar acest strat de istorie este
uriaş: viaţa rurală care cuprinde 80-90% din populaţia globului îi aparţine în foarte
marea ei majoritate" 1. Dacă astăzi, spune în continuare acelaşi mare istoric francez,
"asistăm la un avânt continuu, mai mult sau mai puţin viu, de la o societate la alta,
de la o economie la alta, dar continuă", "ieri aveam urcuşuri urmate de căderi, ca
nişte maree succesive. Această mişcare alternă, aceste fluxuri şi refluxuri ale demo-
grafiei sunt simbolurile vieţii de altă dată, o succesiune de rateuri şi de avânturi,
primele încăpăţânându-se să şteargă totul - dar nu chiar de tot câştigurile" 2 .
Avem astfel exprimat aci celălalt termen din formula de titlu, cel de criză, şi
care constituie o componentă de baz.ă, inevitabilă, obligatorie a "vechiului regim".
I. - Fernand Braudel, Structurile cotidianului, voi. I, Editura Meridiane, Bucureşti,
1984, p. 13.
2. - Ibidem, p. 18.
146 Barbu Ştefă11esc11 :2
Ernest Labrousse arată că ''viaţa economică nu este, în toate domeniile sale - pret,
productie. schimburi, venituri, consl',il - decât o succesiune de dezechilibre. decât
un lanl de fluctuatii pc o perioadă mai mult sau mai putin lungă, alternanţa creşterii
şi a scăderii, a expansiunii şi a contradicţiei, a prosperităţii şi regresiunii, în mod
obişnuit clasate după durata lor". De aceea el vorbeşte de fluctuatii sezoniere,
anuale, interanuale, ciclice, interciclice, de lungă durată, seculare, de tendinţă
majoră etc. 3 .
Într-o lume aflată într-un permanent ''echilibru marginar·, foarte precar,
orice imixtiune a unor factori perturbatori, orice dereglare conduce la crize alimen-
tare, crize ce se manifestă prin foamete, prin epidemii, a căror acţiune conjugată
provoacă crize demografice: ''Astfel, viaţa oamenilor îşi continuă lupta fără de sîar-
şit pe două fronturi. Împotriva sărăciei şi insuficienţei de alimente, acesta este
macroparo=itismul său şi împotriva bolilor insidioase şi multiple care o hăituiesc."
În aceste două planuri, omul "vechiului regim" se află în mod constant într-o situa-
ţie prccară 4 . ''Care sunt regulile şi legile acestui vechi regim? - se întreabă Pierre
Chaunu. Mai întâi primatul agricol: 80-90% din populatie lucrează pământul pentru
a întreţine din greu vârful unei piramide pretenţioase dar puţin numeroase ... " 5 . o
agricultură extensivă, putin productivă, o agricultură care este chemată să întretină,
să asigure subzistenţa. care nu se adresează pieţei decât într-o măsură insignifiantă.
Şi aceasta este starea ci normală. Anormalul reprezentat de criză - să-l cosiderăm
ca atare. deşi criza inclusă structurii aparţine şi ea stării de normalitate - înseamnă
coborârea sub limitele subzistentului, cu toate consecinţele cc decurg de aici şi în
primul rând abdicarea de la convenţiile valabile în vremuri normale, coborârea
standardelor existenţiale. În aceste condiţii, mediul rutinar ţărănesc. în mod
obişnuit refractar la stimuli externi, devine mai penetrabil. este nevoit să ia în con-
siderare propunerile care i se fac, chiar dacă a renunţa la tradiţie nu este un lucru
uşor, pentru că "satele respectă tradiţia, ele cunosc ceea cc le asigură securitatea şi
în ele nimeni nu arc tentaţia căutării unor noutăţi aventuroase" 6 . Dar apar şi situa-
ţii-limită în care sunt nevoite să facă, pentru a supravietui. compromisuri dintre
care uncie odată făcute rămân valabile pentru lungi perioade de timp, devenind din e-
lemente de conjunctură părti constitutive ale structurilor, aşa cum s-a întâmplat şi cu
deslinul european al celor două principale culturi americane. porumbul şi cartoful.
Procesul istoric al adoptării noilor cufturi scăpate "din închisoarea lor ameri-
cană"7 n-a fost însă unul liniar: respingeri şi acceptări s-au succedat în timp, cele
din urmă devenind definitive numai cu complicitatea împrcjurărillor, fenomen vala-
bil la scara întregului continent european.
3. - C.E. Labroussc, La crL~e de l'economie fnm~aisc a la lin de l'Ancien Regime et
au debut de la Revolution, tom. I. Prcsses Univcrsitarics de France, Paris, 1944, p. VIII-IX.
4. - fcrnand Brcaudel, op. cit., p. 94.
5. - Pierre Chaunu, Civilizaiia Europei clasice, voi. I, Editura Meridiane, Bucureşti,
1989, p. 329.
6. - Ilistoire gene1'8le des techniqucs, tom. III: L'Expantion du machinisme (în con-
tinuare: Histoire ... , III), Presscs Universitaires de France, Paris, 1968, p. 527.
7. - Fcrnand Braudel, op. cit., p. 183.
3 Crizele de "Vechi Regim" 147
Revenind la spatiul transilvănean, cu privire specială asupra părtii sale ves-

tice, cele două culturi sunt beneficiare, fiecare în parte, a două mari crize cu un de-
calaj de un secol intre ele, decalaj care se mentine şi între generalizarea culturii po-
rumbului şi cea a cartofului. Sunt crizele de la cumpăna veacurilor XVII-XVIII şi
respectiv XVIlI-XIX şi care întrunesc toate caracteristicile crizelor de "vechi regim".
Ambele se află la puncte de convergentă a mai multor factori perturbatori, de ordin
meteorologic (secetă, îngheţuri târzii, grindină, ce se succed mai rapid) sau de ordin
social-politic: războiele turco-austriece şi racotiene, de la cumpăna veacurilor
XVII-XVIII, în primul caz, războaiele napoleoniene, în al doilea caz, cu pământuri
rămase nelucrate, din nou cu rechizitii pentru susţinerea fronturilor, în ambele ca-
zuri cu diminuarea masei alimentare pentru producători, pentru ţărani şi în conse-
cinţă aparitia foametei prelungite, cum a fost ani în şir la cumpăna sec. XVII-
XVIII, cum a fost cea din anii 1814-1817, a epidemiilor şi epizootiilor, aceste înso-
titoare obligatorii ale foametei.
Diminuarea masei alimentare este însoţită şi de deprecierea ei calitativă: hra-
na devine nu numai mai puţină, ci şi de mai proastă calitate; pretenţiile alimentare
scad. intră în calcul posibilităti de hrănire considerate adesea ca "penibile". Ţăra
nul le află în general în panoplia sa de posibilităti de supravieţuire. la care recurge
in extremis, cu alte cuvinte în tradiţie. Mai întâi, pentru a nu deveni mai putină,
hrana sa se devalorizează treptat: se schimbă raportul dintre pâine şi terciuri, de pil-
dă, în favoarea celor din urmă. Succesul anterior al grâului curat de toamnă, panifi-
cabil. chiar partiaL este considerat un element al progresului agricol. În situatii de
criză însă. grâul curat cedează locul unor amestecuri de grâne: grâu-secară, grâu-
orz. şi chiar unor mixturi numite nutreţuri ("pabulum") formate din orz şi ovăz,
cum întâlnim în ultimul deceniu al sec. al XVII-iea. Aceste amestecuri reprezintă o
măsură de prevedere în plus: nu se mai mizează pe o singură cultură ci pe două, cu
diferentieri între ele din punct de vedere al exigentelor vitale; cu alte cuvinte. şan
sele de reuşită sunt superioare. Cantităţile mari de astfel de "nutret" produse în anii
de criză de la sf'arşitul secolului al XVII-iea în Bihor - comparabile cu ale grâului
(grâu curat sau mixturi cuprin:zând grâul) şi uneori chiar mai mari (în satele din
zona Beiuşului) - denotă ridicarea sa la calitatea de aliment uman 8 sau dacă vreţi
coborârea standardelor alimentare la acest nivel care nu este totuşi cel mai scăzut
posibil: pretuntindeni în amintita panoplie a posibilităţilor de supravieţuire ţAră
neşti există recursuri alimentare considerate în vremuri normale ca fiind dezgustă
toare: lăsând la o parte cazurile de canibalism pe care izvoarele le dau ca certe, în
timpul foametei din 1718-1719 s-au consumat rădăcini de papură, coceni de po-
rumb fiert, rădăcini de prun şi de fag, ghindă, muguri de aluni, ciori. pisici, hoituri
de vite 9 ; situaţie parcă trasă la indigo un secol mai târziu în anii 1814-1817, când
se consumă rădăcini de copac, din nou făină din scoartA de copac şi coceni de
8. - Barbu Şte.tlnescu, Lumea rurali şi criza agrari din Crişana la cumploa veacuri-
lor XVII-XVIII, în Crisia, XXII, Oradea, 1993.
9. - Anton E. DOrner, Epidemia de ciuml în scaunul OrAştiei în prima jumltate a se-
colului al XVIII-iea, în Acta M11sei Napocensis, XX, Cluj-Napoca, 1983, p. 544.
148 Barbu Ştefănescu 4
porumb măcinaţi etc. Regula: mai bine hrană proastă decât nici un fel de hrană, devine
valabilă în asemenea situaţii; nici un tabu alimentar nu rezistă în faţa foamei IO_
Aceste premise constituie împrejurări favorabile generalizării noilor culturi;
favorabile dar nu şi suficiente pentru că vedem cele două culturi ce stau în atenţia
noastră comportându-se diferit în situaţii asemănătoare. Porumbul, oportunist, iese
din criza de la cumpăna sec. XVII-XVIII cu un statut de invidiat: concurează grâul
sau chiar îl elimină adesea din cultură, devine, pentru mai bine de două secole, hra-
na de bază a sărăcimii care "pre multe locuri ( ... ) numai cu bucate făcute din făină
de cucuruz trăieşte", cum scria Gheorghe Şincai 11 . Cartoful nici nu intră în discuţie
pentru această perioadă, cu toate că civilizaţia europeană făcuse cunoştinţă cu el în
acelaşi timp în care făcuse cunoştinţă cu porumbul. Apare ca alternativă la depăşi
rea crizei alimentare de la începutul sec. al XIX-iea. Dar nici această criză, prin
propria sa forţă, nu se dovedeşte suficient de puternică pentru a-l impune, deşi sun-
tem, în ceea ce-l priveşte, după o lungă perioadă de gestaţie, de pregătire a adop-
tării culturii sale. Pentru a se impune la ieşirea din criză, deci nu în timpul ei, este
necesară intervenţia energică a autorităţilor politice şi religioase: aşa cum s-a în-
tâmplat în Bihor, aşa cum s-a întâmplat şi în alte părţi ale transilvaniei, în alte re-
giuni ale Euro.pei 12 . Neputându-se impune singur, cartoful este impus prin măsuri
administrative cu caracter de obligativitate, sub ameninţări. Sleită de foametea lun-
gă şi cumplită, lumea ţărănească refuză totuşi să-l adopte. Cartoful, care are de par-
tea lui aceleaşi argumente ca şi porumbul, în primul rând o productivitate incompa-
rabil mai mare decât cea a cerealelor tradiţionale, nu poate profita de împrejurări
prin propriile argumente. La complicitatea crizei, în ceea ce-l priveşte, trebuie
adăugată complicitatea vremurilor, a epocii, a ideilor dominante, iluministe şi fizio-
crate, de care erau impregnate elitele intelectuale şi administrativ-birocratice.
De unde această lipsă de rezistenţă a mediului ţărănesc cunoscut ca tradiţio
nal într-un caz şi această poziţie intransigentă în celălalt caz?
Părerea noastră este că explicaţia trebuie căutată în primul rând prin investi-
gaţii în mentalitatea ţărănească, în acel segment al ei legat de habitudinile alimenta-
re: într-o lume ţărănească dominată de obsesia "de a produce grâu, iarăşi grâu, tot-
deauna mai mult grâu" cum se exprima E. Le Roy Ladurie 13 , porumbul pătrunde
mai uşor, folosindu-se adesea de acte de identitate falsă prin care este asimilat apri-
oric grâului sau, ca să fim mai în concordanţă cu spiritul vremii, să spunem grâ-
nelor, din care se puteau obţine la rigoare pâine - îl vedem intrând de la început în
component.a ei - sau terciuri la care ţărănimea europeană în general şi cea română
10. - Fernand Breaudel, op. cit., p. 187.
11. - Gheorghe Şincai, PovAtuire cAtre economia de câmp, Buda, 1806, p. 35.
12. - Virgil Maxim şi Gheorghe Mudura, Valorificări etnografice din fondurile arhi-
vistice, în Biharea, II, Oradea, 1974, p. 55; Valeriu Şotropa, Unele aspecte ale dezvoltl1rii agri-
culturii şi ale relaţiilor agrare în districtul grăniceresc năsAudean, în Terra nostra, II, 1971,
p. 385; Traian Stoianovich, Le mais das Ies Balkans, în Annales. Economies. Societes.
Civilisation, nr. 5, septembrie-octombrie 1966, p. 1026.
13. - Emmanuel Le Roy Laduris, Les paysans de Languedoc, Flammarion, 1969, p. 71.
5 Crizele de ''Vechi Regim" 149
în special nu renunţase încă. De aici şi succesul pe care porumbul îl obţine în mediul

românesc unde cunoaşte, fără îndoială, unul din marile sale succese europene şi
care trebuie pus în legătură directă cu importanţa acordată economiei şi vieţii pas-
torale în general. Cultura porumbului corespunde mentalităţii ţărăneşti, exigenţelor
sale vitale şi din alt punct de vedere, din altă perspectivă - cea a prevederii, a secu-
rităţii sale şi nu numai în plan alime·ntar: în modul în care se răspândeşte, avem de
a face cu un "complex simbiotic": porumb, fasole, dovleac, în primul rând, cu alte
cuvinte cu o altă cultură amestecată, cu o altă mixtură care venea să se adauge di-
verselor combinaţii culturale cunoscute deja şi care spre deosebire de mixturile ce-
realiere tradiţionale propunea un plus de glucide datorate productivităţii sale supe-
rioare, un plus de proteine prin fasole, un substanţial aport de grăsimi prin uleiul
obţinut din semintele de dovleac, adesea din floarea soarelui care, până astăzi, în-
conjoară porumbiştile, un plus de fibre textile - prin culturile de cânepă cu rol de
protecţie, un plus de legume - varză, roşii, semănate în golurile constatate după ră
sărire. Este în acelaşi timp un nutreţ acceptabil pentru vite - rămas cu acest statut
până astăzi - la rigoare putând deveni un material de construcţie - pentru acoperiş -
sau un combustibil. Şi toate acestea de pe aceeaşi suprafaţă de pământ, performanţă
de care nu era capabil nici acest personaj important al istoriei europene numit grâu.
Erau suficiente argumente pentru a înfrânge scepticismul, reţinerea lumii ţărăneşti,
de a provoca chiar entuziasmul.Ce-i propunea în schimb acestei lumi cartoful? Un
aliment care, cel puţin la început, cade în mod spectaculos la examenul producerii
pâinii. Suficient pentru a nu fi considerat decât o "hrană penibilă", o hrană pentru
porci, o "hrană de nemâncat". Contribuie evident la întărirea acestei păreri generale
şi calităţile alimentare ale primelor varietăţi de cartofi răspândite în plan european,
departe de cele pe care le cunoaştem şi i le recunoaştem noi astăzi. Soiuri supe-
rioare de cartof se vor obţine abia în contextul războaielor Franţei revoluţionare 14 .
Să aloci apoi din pământul oricum puţin pentru cereale o parte pentru o nouă cul-
tură incapabilă să-şi aducă un aport cât de modest la pâinea cea de toate zilele, era
un lucru de neconceput. Iar dacă noua cultură mai vine şi însoţită de recomandările
şi insistentele autorităţilor, adică de acolo de unde vin în mod obişnuit impunerile,
subterfugiile şi abuzurile legate de acestea, ea este aprioric suspectă: oare ce mai
doresc să obţină prin impunerea noii culturi autorităţile statale, stăpânii de pământ?
De ce insistă ei atâta în ceea ce o priveşte? Oare nu vrea ca obligându-i pe ţărani să
consume cartofi, să-i deposedeze în întregime de grâu, de celelalte cereale? Şi mai
există cel puţin un motiv de reţinere, de suspiciune, de respingere: partea consuma-
bilă a cartofului se dezvoltă în pământ, la întuneric, fără îndoială - gândesc ţăranii -
în legătură cu fortele subpământemne ale răului. Este greu pentru ţăran, pentru
modul său de a gândi, să accepte o hrană care vine de la diavol, care se dezvoltă în
mod tacit în întelegere cu acesta. De unde altundeva putea veni gustul său rău, pu-
terea sa de otrăvire, seria de boli a căror răspândire se punea pe seama cartofului
peste tot în Europa?
14. - Histoire... , III, p. 531,549; Fernand Braudel, op. cit., p. 191-192.
150 Barbu Ştefănescu 6
Despre dezacordul iniţial dintre cartof şi ţăranul transilvănean. despre in-

compatibilitatea de început, dar şi despre modul în care s-a făcut - prin măsuri ad-
ministrative - impunerea sa este foarte grăitoare o legendă pc care am cules-o în ur-
mă cu un deceniu şi jumătate la Guberdiu, de la o bătrână în vârstă. atunci. de 9~ de
ani şi care o ştia de la bunica ei, contemporană majoră. deci conştientă. a adoptării
cartofului: din dispoziţiile "domnilor" (autorităli domeniale. comitatcnsc), judele. bi-
răul satului, a dispus ca fiecare om să planteze o anumită suprafaţă din sesia sa cu
cartof ("să rumpă din ţarină o parte de pământ... în care fiecare om după şirul casei
să fie dator a semăna crumple", se spunea în circulara comitalului Bihor din
1820 15). A fost adusă sămânţă şi împărţită oamenilor; aceştia au plantat cartofii. i-au
săpat. A venit însă momentul fatal al recoltării când oamenii. din iner~c. din obiş
nuinţă, au cules fructele aeriene şi au încercat să le mănânce. Rezultatul a fost de-
zastruos: gustul rău - spune legenda - a provocat îmbolnăviri. oamenii au fost con-
vinşi că sunt în prezenta unui complo1 pus la cale de autorităţi. cc viza otrăvirea în
masă a satului. S-a încercat atunci o măsură radicală: stârpirea prin ardere a plantei
otrăvitoare; peste tot a fost scoasă cu rădăcini cu tot şi aruncată pe foc. Unul dintre
sătenii ce întretineau focul a scos pe furiş un tubercul şi. luându-şi inima în dinli, l-
a gustat; convingându-se că este bun, descoperea astfel partea consumabilă a noii
plante. S-a oprit în consecinţă operatiunea de eradicare. iar plantei i s-a dat im-
portanţa cuvenită, fiind de atunci cultivată an de an.
Suntem astfel în faţa unei complicităţi dovedite în faţa istorici. complicitate
a vremurilor tulburi de care profită la modul general intruşii. cum este cazul celor
două culturi americane.
LES CRISES D' "ANCIEN REGIME" ET LEUR COMPLICITE

DANS L'INTRODUCTION DE NOUVELLES
CULTURES AGRICOLES
Resume
Les crises specifiques pour l'Ancien Regime se caracterisent avant tout par des
crises alimentaires, avec la diminution, jusqu'a des limites exn·emes, des standards ali-
mentaires. En telles conditions, pour Ies nouvelles cultures devient plus facile de
penetrer dans le cadre de tres anciennes habitudes alimentaires. Le mais, tel que la
pomme de terre, profitent de pareilles circonstances favorables. La tâche du mais fut
plus facile; comme cereale, il s'encadra plus vite, plus facilement dans Ies exigeances
alimentaires et mentales; ii fut assimile facilement soit au ble soit au millet.
La pomme de terre s'est repandu dans l'espace transylvain avec un decalage
d'un siecle a cause des reticences alimentaires et mentales qui se constituerent en une
vraie sn·ategie du rejet.
15. - Virgil Maxim, Gheorghe Mudura, op. cit, p. 55.

NOTE LA ULTIMATUL ŢĂRANILOR ADRESAT
NOBILIMII ÎN RĂSCOALA LUI HOREA
(11 NOIEMBRIE 1784)
de
GHEORGHE GORUN
Încercând să refacem bibliografia istorică a răscoalei lui Horea apărntă după

anul 1976 când a apărnt cunoscuta bibliografic a lui G. Bartoş 1 . am rămas frapaţi
de faptul că David Prodan a publicat de două ori - fără nici o modificare esenţială -
acelaşi studiu intitulat llltimatul ţăranilor adresat nobilimii în răscoala lui Ho-
rea. în două volume diferite. la numai şapte ani diferentă. Prima publicare s-a pe-
trecut în volumul colectiv Răscoala lui Horea (1784). Studii şi interpretări isto-
rice. la paginile 141 - 154. apărut la Editura Dacia din Cluj în anul 1984. sub coor-
donarea lui Nicolae Edroiu şi Pompiliu Teodor,. în anul bicentenarului răscoalei. În
treacăt mcnponăm că în acelaşi an a apărut şi edilia a doua a monumentalei mono-
grafii a istoricului clujean. Răscoala lui Horea. o edi\ic revăzută de autor. Spre
surpinderca noastră actuală. în anul 1991 David Prodan a inclus într-un \'Olum
apărut la Editura Ştiinţifică, întitulat Din istoria Transilvaniei. Studii şi cyocări.
exact acelaşi studiu publicat odată în 1984, fără să-i aducă nici un fel de ,v,dific.;a-
rc2. În plus. la subsolul de la pagina 338 a studiului public.Jt în 199', se picc1/~J:.,;ă
că ''Acest studiu apare şi în monografia Răscoala lui Horea", ceea ce nu este ad1:-
vărat. fiindcă nici în prima ediţie din 1979 (la paginile 422 - 427) şi nici în a doua
ediţie din 1984 (la paginile 440 - 445) nu apare acest text. ulterior. ci o versiune
mai scurtă - şi în întregime altfel construită - inlitul.:i1:i altminteri. Ultimatul ţăra
nilor. Cum ne-a venit cu greu să credem că ~avid Prodan ar fi publicat acelaşi text
de două ori numai de dragul de a publica cât mai mult, am încercat să desluşim. după
cât s-a putut, mobilurile ilustrului istoric clujean în această împrejurare.
Ni se parc evident că studiul menţionat nu a (ost publicat de două ori din c~
1. G. Bartoş, Răscoala lui Horea. Bibliografie analiticii, Editura Ştiinţifică şi Enciclo-
pedică, Bucureşti, 1976. Cu un Cuvânt înainte de D. Prodan.
2. În volum nu se indică nici un editor sau îngrijitor al ediţiei, prin urmare rcspon~abil
este autorul şi redactorul cărţii, Marcel Popa, în acel moment devenit chiar directorul editurii.
Studiul în discuţie figurează la p. 338-347. Adaugă, lotuşi, documentul în forma originală, în lim-
ba maghiară.
152 Gheorghe Gorun 2
roarea autorului. Singura eroare săvârşită a fost mentionarea la subsolul studiului

publicat în 1991 a faptului că acesta ar fi fost publicat în monografie, în locul volu-
mului colectiv din 1984 amintit anterior. Iar această greşeală i-a apartinut mai de-
grabă persoanei anonime care s-a ocupat de culegerea de studii din 1991, ori redac-
torului de carte Marcel Popa, cunoscut şi recunoscut ca familiar al lui David Prodan,
datorită îndelungatei colaborări editoriale cu acesta. David Prodan nu ar fi putut fa-
ce această greşeală - în ciuda stării sănătătii sale serios deteriorate în perioada re-
dactării volumului din 1991 - chiar şi numai pentru simplul fapt că, în continuarea
studiului Ultimatul ţăranilor... , a optat pentru publicarea capitolului final din mo-
nografia Răscoala lui Horea intitulat acolo Un cuvânt de încheiere3 , iar aici cu
titlul Horea4 . dar specificând din nou la subsol - şi de data aceasta corect - că tex-
tul în discutie a servit drept "Concluzii la monografia Răscoala lui Horea, 1-11".
Chiar şi formularea lapidară de la subsolul paginii 348 din volumul editat în 1991 îl
indică pe David Prodan ca autor al notei infrapaginale, prin stilul aspru, caracteristic.
Examinând cele două studii publicate în 1991, unul în continuarea celuilalt,
constatăm că aceasta nu s-a făcut întâmplător. Mai multi istorici români şi-au expri-
mat, nu odată, rezervele privind respingerea de către David Prodan, într-un mod
mai mult decât categoric, a posibilitătii ca în izbucnirea şi desfăşurarea răscoalei
din 1784 să se fi produs un anumit amestec străin de lumea ţărănească, a împăratu
lui, a lojilor masonice, ori a intelectualilor, fie aceştia chiar şi români 5 . Publicarea
în 1984 a studiului Ultimatul ţlranilor adresat nobilimii în răscoala lui Horea
s-a vrut, în mod cert, o întărire a punctului de vedere al lui Prodan fată de chestiu-
nea în discutie, mai nuanţat, dar şi mai categoric decât fusese formulat în monogra-
fia Răscoala lui Horea. Iar publicarea acestuia, împreună cu concluziile finale din
monografie în 1991, semnifică punctul definitiv de vedere al marelui istoric clujean
şi fată de semnele de întrebare ridicate atât de istoricii mai tineri, cât şi fată de con-
cluziile formulate de Ştefan Pascu în monografia sa apărută în Editura Militară în
acelaşi an 19846 . Să menţionăm, totuşi, că între istoricii neîncrezători în verdictul
categoric formulat de David Prodan în chestiunea amestecului străin în răscoală pe
de o parte şi Ştefan Pascu pe de altă parte, există o distantă tot atât de mare ca între
acesta din urmă şi David Prodan.
3. D. Prodan, Răscoala lui Horea, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979,
II, p. 703-714; Ibidem, Bucureşti, 1984, II, p. 709-721.
4. Idem, Din istoria TransilvanieL, p. 348-359.
5. Vezi, spre exemplu, Pompiliu Teodor, Istoriografia răscoalei lui Horea, în Răscoala
lui Horea (1784). Studii şi interpretări istorice, Cluj, 1984, p. 72, republicat într-o formă revă
zută în Pompiliu Teodor, Istorici români şi problemele istoriei, Oradea, 1993, p. 3-67. Nu ne
facem iluzii crezând că studiul nostru intitulat Contribuţii documentare despt·e raporturile lui
Mihai Popescu cu revoluţia lui Horea, apărut în Cl'isia, XIX, 1989, p. 205-211 ar fi ajuns la
cunoştinţa lui David Prodam, cu atât mai mult cu cât anuarul Crisia a ieşit din tipografie cândva
la sfărşitul primăverii anului 1990. Foarte probabil că atunci structura volumului lui David Pro-
dan, Din istoria Transilvaniei. Studii şi evocări era deja stabilită, din moment ce, la 15 ianuarie
1991, era dat "Bun de tipar" pe întregul volum.
6. Ştefan Pascu, Revoluţia populară de sub conducerea lui Horea, Editura Militară,
Bucureşti, 1984.
3 Note la ultimatul ţăranilor adresat nobilimii în răscoala lui Horea 153
Altminteri, revoltat de exagerările lui Ştefan Pascu din monografia sa din a-

nul 1984, David Prodan scria în Memoriile sale publicate recent 7 că "ultimatul de
la Deva ... nu e programul răscoalei, ci doar o apariţie de moment, fără valoare ge-
neral activă, fără să fie steagul de luptă în acţiune" 8 . Această ultimă precizare, pu-
blicată după încetarea din viaţă a autorului ei, are o importanţă aparte, care merită
să fie analizată, la timpul său. Cu atât mai mult cu cât, prin formularea tranşantă,
specifică marelui istoric, înlătură fundamentalismului istoriografic românesc orice
posibilitate de replică directă.
Recapitulând, constatăm existenţa a patru texte relevante în chestiunea ulti-
matului, formulate de David Prodan într-o perioadă de 25 de ani. Primul este cel
din tratatul de Istoria României, sumar, de numai câteva rânduri 9 . Al doilea, mult
mai amplu, în monografia Răscoala lui Horea, identic în ambele ediţii. Acum face
obiectul unui capitol aparte, Ultimatul ţăranilor. Al treilea, deja un studiu special,
cu un titlu mai precis şi mai complet, Ultimatul ţăranilor adresat nobilimii în
răscoala lui Horea, a fost publicat şi el în două ediţii (1984 şi 1991), dar a doua
oară fortificat cu un alt text, care a fost, după cum am văzut, chiar capitolul final al
monografiei răscoalei. În fine, cel de-al patrulea, un text de doar câteva rânduri-
·apărut în Memorii, dar foarte important prin concluziile pe care le prilejuieşte.
După opinia noastră merită să le trecem în revistă, pentru a releva evoluţia punctu-
lui de vedere profesat de David Prodan.
În primul text, cel din 1964, istoricul afirma despre ultimat că ar fi fost "cel
mai avansat obiectiv de luptă apărut în cursul răscoalei" 10 , îmbrăţişând cauza între-
gii iobăgimi şi vizând răsturnarea din temelii a orânduirii feudale în întregime. Este
dificil aici de a discerne părerea istoricului de presiunea ideologică a epocii în care
a fost redactat textul. Formularea abruptă, lipsa oricăror nuanţări sugerează oricărui
cât de cât bun cunoscător al operei lui David Prodan în întregul său ansamblu, pru-
denţa în a admite că aceasta ar aparţine istoricului în întregime.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre cel de-al doilea text. Chestiunea ulti-
matului este discutată incomparabil mai nuanţat; este actul capital al răscoalei care
vizează nu numai desfiinţarea nobilimii ci şi a proprietăţii feudale. De fapt, prima
este în strânsă legătură cu cea de-a doua parte a ecuaţiei propuse. Actul ultimatului
este cel mai general, cel mai sintetic, nimicitor pentru nobilime, concluzia ultimă a
răscoalei, cu un prestigiu istoric capital. Imediat sunt întreţesute nuanţările: aspira-
ţiile ţărăneşti din ultimat lasă impresia unei intervenţii intelectuale. Desfiinţarea
privilegiilor nobiliare este o idee ioseiină ca şi aceea ca nobilimea să plătească dare
în rând cu poporul contribuabil, agitată tot de regim de două decenii. Mai puţin ve-
rosimilă pentru ţărănime este şi formularea programatică a revendicărilor disparate
şi asamblarea lor logică. Dar şi aşa, contaminată de un quasi-intelectualism evident,
7. David Prodan, Memorii, Text îngrijit şi adnotat, cu o postfaţă de Aurel Răduţiu, Edi-
tura Enciclopedică, Bucureşti, 1993.
8. Ibidem, p. 123.
9. Istoria României, Editura Academiei R. P. Române, Bucureşti, 1964, voi. III, p. 764-765.
10. Ibidem, p. 765.
154 Gheorghe Gor1111 4
formularea este singulară faţă de tot ce a circulat în cursul răscoalei. în lozincile şi

actele ţărăneşti, nu porneşte de la programul politic intelectual al naţiunii, cu care
de fapt nici nu coincide în nici unul din punctele ei. Prin urmare, ultimatul nu poate
fi rezultatul unei sugestii a intelectualilor, nefiind o coborâre a programului politic
naţional la nivelul ţărănimii, ci o ridicare de jos în sus. o rezolvare în viziune ţără
nească, primară, a problemei naţiunii, de la temeiurile sociale-naţionale adânci.
Această rezolvare este una revoluţionară, spre deosebire de cea a intelectualilor.
care este una reformistă.
Pe de altă parte, David Prodan sesizează că ultimatul vizează numai nobili-
mea cu odraslele ei, şi nu pe unguri în întregul lor. aşa cum au făcut lozincile răs
coalei. Iar, în ce îi priveşte pe nobili. ultimatul nu urmărea exterminarea fizică a
nobilimii ci desfiinţarea ei ca tagmă şi confundarea ei în masa neprivilegiaţilor.
Cel de-al doilea text este prilejuit de o descoperire bibliografică, făcută de
autor, probabil după închiderea manuscrisului monografici lui Horea, o comunicare
publicatâ de H. Balazs Eva cu nu mai puţin de 30 de ani în urmă 11 . Aceasta men-
ţiona un document contemporan cu răscoala ce aruncă un semn de întrebare serios
asupra posibilitătii ca ţăranii să fi fost autorii ultimatului, paternitatea sa fiind atri-
buită mai degrabă nobilimii care a încercat să îndepărteze de răscoală prin acest ul-
tilnat atât pe iobagii unguri. cât şi pe românii greco-catolici 12 . Din această perspec-
tivă. David Prodan admite acum pentru prima dată că totuşi condiµile de desfăşura
re a răscoalei au putut stârni în rândul istoricilor '"o umbră de îndoială". cum că ţă
ranii nu ar fi fost în stare să formuleze singuri ultimatul. Ajungând până aici, David
Prodan continuă să treacă în revistă şi celelalte semne de întrebare, admit,1nd că is-
toricii au putut face presupuneri asupra unor amestecuri străine în răscoală, ci însuşi
subliniind că ultimatul a fost un act cu totul singular, nemaifiind regăsit în scripte
decât cu acel prilej din 11 noiembrie 1784. Ca unul din cei mai buni cunoscători ai
problematicii răscoalei lui Horea, David Prodan atrage atenţi;, c;ă "enunţarea lui (a
ultimatului din 11 noiembrie - n. G.G) în acţiunea ţăranilor n 11 se mai repetă". Ori,
11. H. Balasz Eva, A pa.-asztsag belyzete es mmgalmi (1780-1787). A felvilagosult
abszolutizmus parasztpolitikajabm, în Szăzadok, 88, 1954, nr. 4, p. 547-568. Acesta este titlul
complet al comunicării lui H. Balăzs Eva şi datele principale de identificare bibliografică a
lucrării, David Pro<lan citând-o incomplet.
12. Ibidem, p. 556. Altminteri aceştia au participat la ră~•;oala lui Horea <loar î1;tâmplă
tor, în conditii nu totdeauna limpezi şi în număr cu totul nesemnificativ. Bună parte din istorio-
grafia română de după cel de-al doilea război mondial s-a străduit cu înfocare să afirme - fără su-
porturi documentare concludente - că la răscoala lui Horea au participat nu numai tărani români,
ortodocşi sau greco-catolici, cât şi fărani unguri, secui, saşi, slovaci etc., în cel mai autentic spririt al
'•internationalismului proletar" aflat în vogă în epocă. Meniionăm, la întâmplare, lucrările lui Gh.
Georgescu-Buzău, Răscoala de la 1784 a iobagilor din Transilvania de sub conducerea lui
Horia, Cloşa şi Crişan, Oucureşti, 1962, passim; Ştefan Pascu, Mişcări ţă1·ăneşti în Centrul şi
Sud-estul Europei din sec. al X-lea până în se1·c. al XX-iea, în Anuarul Institutului de Is-
torie din Cluj, 8, I 965, p. 41; Idem, Revoluţia populat·ă de sub conducerea lui Horea, 13u-
cureşti, 1984, passim. Autorul ştie şi de o extindere a răscoalei spre Ungaria, în părţile Dc-
brc!inului, unde s-ar fi adunat I I.OOO de oameni sub conducerea unui oarecare Baranyi (Ibidem,
p. 283). Natun1I, nici o unnă documentară a unor asemenea isprăvi.
5 Note la 11/timallll /ăra11ilor adresat nobilimii î11 răscoala lui Horea 155
tocmai acestă singularitate a sa este suspectată de istorici, alături de caracterul

"quasi-intelectual"' al actului. Să nu mai vorbim de graba cu care unii istorici au
îmbrăiişat ultimatul. ridicându-l la rang de program al răscoalei. Şi astfel. răscoala
lui Horea a devenit - probabil - singura mişcare tărănească din istoria universală cu
un program ideologic de o calitate ireproşabilă. care devansează până şi programul
revolutiei franceze!
În cel de-al treilea text al lui David Prodan. ultimatul este considerat a fi cel
mai avansat şi cel mai important act scris generat de răscoală, care a exprimat scopul
ei ultim. de desfiiniare a nobilimii şi a raporturilot feudale. Ultimatul a fost receptat
de posteritate ca actul cheie al tuturor istoriilor mai vechi sau mai noi. fiind vehicu-
lat deopotrivă în şliiniă. ca şi în publicistică. Actul a fost produs în momentul
comiterii alrocită\ilor de la Deva. când au fost executaţi zeci de tărani, fără jude-
cată. Momentul psihologic a fost depăşit prin trimiterea ultimatului din 11 noiem-
brie care cerea nobilimii înseşi să se autodesfiinieze ca şi categorie socială. precum
şi ca proprietari de pământ. A fost momentul culminant al răscoalei. atât prin inten-
sitatea violcnietor produse de ambele părţi, cât şi a extinderii ariei de desfăşurare a
răscoalei. când iăranii puteau crede cu uşurinţă că urma să cadă întreaga Transilva-
nie. Deruta nobilimii şi comportamentul armatei care se ţinea vădit de o parte. în
aşteptarea instmcµunilor imperiale 13 , Ic-a întărit această convingere.
În aceste împrejurări. David Prodan nu a considerat că ar fi fost necesară ve-
rificarea actului ci doar formularea unor explicaiii şi verificări a condiţiilor în care
a fost acesta produs. Chiar primul punct al ultimatului, care prevedea ca atât nobi-
lul comital. cât şi to\i posesorii săi (de pământ - n. G.G:) să depună jurământ pe
cruce împreună cu odraslele lor exclude. dup • opinia istoricului. posibilitatea ca el
să fi fost de sorginte nobiliară. Actul nu mai face discriminarea etnică români - un-
guri. nici măcar nu mai pomeneşte cuvântul ·'ungur". De unde convingerea că ar fi
fost o tactică iărănească de a-i atrage pe iobagii unguri, probabil speriaţi de lozin-
cile şi - mai ales - de practicile de până atunci ale maselor răsculate. Iar celelalte
cinci puncte care urmează. nu sunt neverosimile din perspectiva ţărănească. Din
contră. tocmai radicalismul lor, obiectivele sale premature fată de stadiul devenirii
sociale. trădea1.ă spiritul ţărănesc. Cum tot ţărănească este şi ideea împărţirii pă
mântului în întregime între poporul de rând, potrivit unei viitoare porunci imperi-
ale. care ar fi trebuit să urmeze. David Prodan ştia că sugestia ca nobilimea să tră
iască din funcţii a fost o idee iosefină, la fel ca şi ideea ca nobilimea să plătească
dare. agitată de regim cu două decenii înainte de 1784. Vom vedea mai încolo. în ce
împrejurări.
Singurul motiv pentru care ultimatul poate fi pus sub semnul întrebării este,
după părerea istoricului David Prodan. faptul el! acesta nu coniine nici o revendi-
13. Mai mult, trupele imperiale aflate în zona răscoalei, erau compuse, în bună parte, din
români. Ceea cc, în mentalitatea fărll.nească a avut o importanţă covârşitoare. Cu atât mai marc a
fost surpriza şi apoi deruta. ciînd ofiţerii şi soldaţii români nu s-au sustras de la executarea or-
dinelor primite, ba chiar :1u Jat dovadă de exces de zel. Este binecunoscut cazul lui Avram Calia-
ni care a prins circa ]()O de răsculaţi ca apoi, la ordinul superiorilor săi, să-i elibereze ci însuşi.
care specifică iobagilor fiscali din munţi, deşi ei au dat majoritatea cadrelor mişcă
rii şi au asigurat masa susţinătorilor ei. Şi aceasta tocmai în condiţiile în care răscu
laţii le-au vânturat tot timpul în cursul răscoalei. Mai mult, David Prodan demon-
strează că nici măcar Crişan, din a cărui zonă provine actul ultimativ de fapt, nu s-
ar fi aflat în ţinut chiar atunci când acesta a fost lansat. Istoricul atribuie inadver-
tenta tendinţei de generalizare a problemelor iobăgeşti autorilor anonimi ai actului.
Este limpede că ultimatul a fost transmis scribului sub forma unui mesaj o-
ral. În asemenea împrejurări, de regulă, poate interveni factorul subiectiv al filtrării
mesajului de către transmiţător, care duce la alterarea, mai mult sau mai puţin sem-
nificatică, a mesajului iniţial. Dar excluderea revendicărilor iobagilor fiscali din
textul ultimatului în forma în care ne este perpetuat anulează această posibilitate.
Este evident că ultimatul nu conţine revendicări numai ale iobagilor de pe dome-
niile nobiliare, sau numai ale celor de pe domeniile fiscului, ci sunt revendicări de
ordin general, valabile - mai mult sau mai puţin - oriunde în Europa, de la Atlantic
şi până la Caucaz. Tocmai în această generalizare rezidă suspiciunea cea mai im-
portantă fată de ulitimat, pe care David Prodan nu numai că nu o soluţionează, dar
chiar o evită, în mod deliberat după părerea noastră.
Concluzia istoricului D. Prodan este de natură raţională: "Actul este susţinut
de prea multe elemente afirmative ca să poată fi infirmat sau prejudiciat numai de o
simplă şi unică insinuare negativă". Dar, în istorie, nu toate faptele şi împrejurările
sunt raţionale, cu atât mai puţin cele legate de o mişcare socială de masă. Apoi, ne
intrigă faptul că David Prodan vorbeşte doar de o singură "insinuare negativă", şi
pe aceea o respinge cu o vehemenţă exagerată. Deşi ele sunt mai multe, şi i-au stat
la îndemână, în oricare din bibliotecile ştiinţifice ale Clujului sau Sibiului. Cel mai
vechi dintre semnele de întrebare de care ar fi trebuit să aibă cunoştinţă datează
chiar din perioada studenţiei istoricului, fiindu-i accesibilă şi din punt de vedere al
cw10aşterii limbii în care a fost scrisă. Natural, această împrejurare nu impietează
cu nimic valoarea excepţională a demersului său ştiinţific, ce merită toată consi-
deraţia posterităţii care, la rândul său, are obligaţia morală de a încerca să reconsti-
tuie adevărul în toată plenitudinea sa, formându-şi propriile puncte de vedere.
Reeditarea în anul 1991 a studiului Ultimatul ţăranilor adresat nobilimii
în răscoala lui Horea, asociat cu ultimul capitol al monografiei răscoalei, ilustrea-
ză după părerea noastră, îndoielile lui David Prodan, absenta convingerii că a solu-
ţionat corect problematica acestui document important al răscoalei. Foarte probabil
că a simţit nevoia să aducă drept ultim argument însăşi răscoala, în întrega sa desfă
şurare, final şi urmări. Să dăm Cezarului ceea ce i se cuvine: cele 12 pagini de text
ale concluziilor monografiei răscoalei sunt excepţional de bine realizate, fără îndo-
ială o capodoperă a gândirii istorice româneşti din toate timpurile. Însă, după păre
rea noastră, ele sprijină exact ideea că ultimatul este o "apariţie singulară", după
cum el însuşi scrie, "nu şi stindardul ei mereu prezent". Dubiile sunt menţinute în
continuare, intacte.
În fine, cel de-al patrulea text, doar câteva rânduri, dar relavante. David
Prodan afirmă, limpede, că ultimatul "nu e programul răscoalei", oricât ar fi el de

revoluţionar. Ultimatul este "doar o apari pe de moment, fără valoare general activă,
fără să fie steagul de luptă în acţiune" al lăscoalei. Şi totuşi acest text final perpe-
tuează convingerea anterioară că ultimatul ar fi imaginat local, în Transilvania.
Neagă - din nou, asemena capitolului final din monografia răscoalei - orice legătură
cu mişcarea masonică "Frăpa de Cruce", chiar dacă admite că au existat legături
între aceasta şi intelectuali de frunte ai românilor din Transilvania, implicap într-o
formă sau alta în răscoală: Ioan Molnar-Piuariu, Ştefan Costa de Beiuş, episcopul
ortodox Petru Petrovici din Timişoara, ba chiar şi Gherasim Adamovici ajuns epis-
cop ortodox al Transilvaniei după răscoala lui Horea. Masonii sunt calificaţi de
Prodan drept umanitarişti, demofili, reformatori luminişti. În timp ce ultimatul este
revoluţionar, radical.
Examinând chestiunea răscoalei lui Horea din interior, numai din punctul de
vedere al societăţii transilvănene, David Prodan a fost constrâns să facă abstracţie
de o serie de împrejurări istorice care s-au manifestat în toată Europa Centrală, res-
pectiv în tot Imperiul austriac. Ca atare, n-a ştiut despre proiectul consilierului An-
ton von Raab - aşa numitul sistem Raab - preparat în şedinţele Consiliului de Stat
şi aplicat în Cehia şi Moravia - şi care stă, după opinia noastră, în spatele .punctului
al cincilea al ultimatului de la 11 noiembrie 1784.
Oppunea lui David Prodan de a privi chestiunea din interiorul Transilvaniei
şi care i-a redus substanpal câmpul investigapei, a fost dictată, în primul rând, de
posibilităţile de cercetare restrânse, investigaţiile arhivistice fiindu-i - după cum
declară în prefaţa monografiei răscoalei, încheiată în 1978 - îngrădite. David Prodan
a suferit mai ales pentru că nu a putut cerceta îndeajuns arhivele centrale de la Vie-
na, spre deosebire de Nicolae Densuşianu, care a beneficiat de 15 luni de cercetare
în străinătate. Prodan a văzut în mare viteză arhiva Cancelariei aulice a Transilva-
niei şi Arhiva Consiliului aulic de război. Dar nu a văzut niciodată Arhiva Consi-
liului Locumtenenpal şi, mai ales, Arhiva Consiliului de Stat din Viena. A fost nevoit
să se mulţumească cu informapile culese de Nicolae Densuşianu în cele 26 de arhive
cercetate de el, atunci când acestea nu au fost încă deranjate de cele două războaie
mondiale care au urmat. Iar despre maniera mai mult decât selectivă pe care a prac-
ticat-o Densusianu în cercetările sale, am putea depune mărturie şi noi, care am avut
prilejul să vedem arhiva comitatului Bihor, între timp plecată din ţară.
Pe de altă parte, şi David Prodan a suferit de "sindromul transilvan", împre-
ună cu întrega şcoală istorică clujeană care s-a obstinat să nu-şi extindă precupările
dincolo de limitele Transilvaniei istorice. Stau mărturie în acest sens lucrările pub-
licate de mambrii Institutului de istorie din Cluj în ultimii 30 de ani şi care au în
centrul atenpei lor, în majoritate zdrobitoare, doar acest teritoriu. Câte o lucrare
care îşi extinde interesul cercetării asupra teritoriului de la vest de Munpi Apuseni
are, de obicei, valoare de accident. Tot aşa şi David Prodan, care a publicat totuşi
conscrierile domeniului Beiuş sau Şiria, în principiu interesul de cercetare s-a oprit
la Negreni, pe valea Crişului Repede; ce depăşea acest spaţiu nu l-a mai preocupat.
Astfel că a trecut pe lângă chestiuni care i-ar fi putut oferi şansa de a pătrunde în
interiorul W1or fenomene ce şi-au avut originea în afara Transilvaniei.

Neşansa lui David Prodan de a nu avea acces la arhivele vieneze pe măsura
interesului şi capacităţilor sale.nu i-a ocolit însă pe alţi istorici. care au putut face
cercetări îndelW1gate în arhivele centrale şi şi-au publicat rezultatele investigaţiilor.
Un asmenea caz este cel al lui Ember Gyozo. coleg de generaţie cu David Prodan,
pe care însă se pare că nu l-a cunoscut, întrucât nu l-a amintit niciodată. Acesta a
putut cerceta. în anii 1933-1934, arhiva Consiliului de Stat cu mult înainte de a fi
distrusă, în cea mai mare parte, de bombardamentele din 1945. Ba chiar a publicat
în 1935. ca fost membru al misiunii de tineri cercetători unguri din arhivele Vienei,
care şi-au început cariera cu acest stagiu de cercetare. două studii importante 14 şi
pentru istoria Transilvaniei. unul din ele privind chiar răscoala lui Horea. Este
drept, Ember Gyozo nu s-a ocupat niciodată de istoria Transilvaniei. decât inciden-
tal. cu prilejul dezbaterii unor chestiuni care vizau ambele lări 15 . Prin urmare, la
prima vedere, David Prodan nu a avut motive întemeiate să îi studieze lucrările,
decât eventual din pură curiozitate colegială 16 .
Şi totuşi. unul din studiile lui Ember Gyozo ar fi putut oferi autorului mono-
grafiei răscoalei lui Horea o posibilă explicaţie a originilor intelectuale ale ultimatu-
lui din li noiembrie 1784 17 . Analizând discutiile pe care le-au purtat membrii
Consiliului de Stat în perioada anilor 1761 - 1766, aşa cum reies ele din actele păs
trate în perioada interbelică în arhiva sa. au fost formulate principalele directii de
activitate ale Consiliului de Stat austriac şi ideile politice şi juridice care au stat la
baza acestora. Consiliul de Stat a pregătit concluzii şi propuneri pentru uzul domni-
torului şi anturajului său, iar acestea trebuie luate în considerare de cercetarea isto-
riografică. În primul rând. fiindcă propunerile Consiliului nu au rămas doar simple
formule, ci au devenit directii politice ale statului austriac, fiind însuşite, de cele
mai multe ori. de Curtea imperială. În al doilea rând, pentru că discutiile teoretice
dintre membrii Consiliului de Stat s-au desfăşurat în prezenta şi cu ştiinta lui Iosif
al Ii-lea, constituind o veritabilă şcoală de educa\ie politică pentru viitorul împărat
14. Ember Gyozo, Maria Terezia urbenendl.'zese es az allamtanacs, în A grof Kle-
bel<1berg Kuno Magyar Tortenl.'tkutato lntezet Evkonyve, 5, Budapest, 1935, p. 103-149. În
acelaşi an a mai publicat studiul Magyamrszag es az allamtanacs elso tagjai, apărut într-un ca-
iet suplimentar al revistei Szazadok pe 1935.
15. Spre exemplu, mai recent, studiul Baro Buccow Erdelyben es az osztrik allamta-
nâcs, în Szâzadok, 1988, nr. 4, p. 577-621, în care face precizări importante privind rolul gene-
ralului baron Buceow în Transilvania. Tot aici autorul anunta aparilia unui volum intitulat Az
ostrak allamtanacs magyarorszagi politikaja 1761-1768 kozott pe baza copiilor şi regestelor
documentelor făcute de el în 1933-1934 în arhiva Consiliului de Stat din Viena, distrusă în 1945
în bună măsură. După ştiinta noastră, volumul nu a apărut încă.
16. Până la pensionarea sa la o vârstă foarte înaintată (80 de ani) Ember GyozO a fost di-
rectorul general al Arhivei Naţionale a Ungariei din Budapesta, în care David Prodan a cercetai,
în mai multe ocazii, două fonduri importante pentru răscoala lui Horea: fondul Guberniului
Transilvaniei, al cărui custode a fost Troesănyi Zsolt, căruia i1toricul culjean i-a păstrat o aminti-
re plăcută, şi fondul Cancelariei aulice a Transilvaniei, dar ·după ce Ember GyozO fusese deja
pensionat.
17. Este cazul studiului lui Ember Gyozo, Maria Terezia urberrendezcse es az allam-
tanâcs, amintit mai înainte la nota 14.
9 Note la 11/ti111at11I făranilor adresat nobilimii în răscoala lui Horea 159
refonnator, a cărui gândire politică a fost influentată decisiv de ele.

Problemele fundamentale dezbătute de Consiliul de Stat în primul an al exis-
tenţei sale 18 au fost cele legate de impozite şi urbarii, respectiv situaţia ţărănimii.
interesantă şi foarte importantă pentru stat din perspectiva condiţiei sale de plătitor
de impozite. Şi cum nimeni nu şi-a făcut la Curte iluzii în privinţa originii stărilor
de lucruri care domneau în acest domeniu, lucrările Consiliului de Stat reflectă
mişcările de idei acreditate în gândirea personalităţilor Curţii imperiale care au avut
acces direct sau au influentat în manieră semnificativă decizia politică supremă a
statului austriac. Campionul absolut al problemei ţărăneşti în interiorul Consiliului
s-a dovedit a fi - de la început şi până la sfărşitul activităţii sale - consilierul Borie,
un foarte pasionat şi surprinzător de realist analist al chestiunii t,ărăneşti din jumă
tatea estică a imperiului. în primul rând din Ungaria şi - ceea ce ne interesează pe
noi acum - Transilvania. Şi-a început activitatea studiind legislaţiile privitoare la
tărănime începând cu Tripartitul din 1526 şi tenninând cu reglementările din
1760. A fost atât de bine infonnat încât a putut susţine dispute în contradictoriu cu
toţi ceilalţi consilieri. cucerindu-l şi pe cancelarul Kaunitz cu argumentele sale fun-
damentate. Şi I-a alăturat nu numai pe cancelar. ci şi pe viitorul moştenitor al tronu-
lui. Iosif. asupra căruia se pare că Borie a avut o influenţă deosebită prin reflecţiile
sale juridice şi propunerile avansate 19 . De fapt suntem convinşi că cea mai mare
parte a ideilor lui Iosif al Ii-lea în chestiunea rezolvării problemei ţărăneşti din im-
periu le datorează consilierului Borie. de pe vremea uceniciei sale pe lângă Consiliul
de Stat.
În intenţiile întemeietorului Consiliului de Stat, cancelarul Kaunitz, această
institu~ie ar fi trebuit să fie independentă de celelallte instituţii centrale ale statului,
urmând să asigure conducere unitară a imperiului. Prin urmare, consiliul avea me-
nirea de a fomrnla propuneri pe care le-a înaintat domnitorului şi care erau incluse
în hotărârile acestuia. Şi-a început activitatea în ianuarie I 761, luând în dezbatere,
imediat, situaţia ţărănimii din jumătatea estică a imperiului. Membrii săi au fost de
la început de acord că rădăcina tuturor relelor ţăranilor ar rezida în supraîncărcarea
acestora cu sarcini. în timp ce nobilimea era scutită de dări. Imediat Borie a trecut
la redactarea unui plan care a prevăzut limitarea scutirii de dări a nobilimii şi îm-
piedicarea supraîncărcării iobagilor cu sarcini, în scopul asigurării unei anumite bu-
năstări generale ţărăneşti. A avansat, în primul rând. rezolvarea situaţ:iei ţărănimii
de pe domeniile fiscale, ale statului, în care nobilimea nu s-ar fi putut amesteca prin
protestele obişnuite. Obligaţiile ţărăneşti trebuiau stabilite cât mai precis, iar pă
mânturile sesionale urmau să poată fi moştenite. Odată rezolvate aceste deziderate,
coroana ar fi putut renunţa la aceste domenii, donându-le sau vânzându-le la lici-
taţie unor familii nobiliare noi, care ar fi avut obligaţia de a plăti impozite. Astfel,
18. În primii ani ai existentei sale Consiliul de Stat a fost compus din consilierii Haug-
witL, Datm, Bliimcgen, Boric şi Stupan, sub preşedintia lui Kaunitz, în calitatea lui de cancelar
imperial. Iosif al II-iea, atunci încă moştenitor al tronului, a luai parte activă la lucrările consiliu-
lui dar fără a vota. Embcr Gyozo, op. cit, p. 107.
19. Ibidem, p 122.
s-ar fi obţinut foloase triple: ar fi încetat treptat scutirea de impozit a nobilimii; no-
bilimea ar fi ajuns să plătească un impozit cameral şi nu contribuţia (care era un
impozit de război, prin efectul raportului de vasalitate, dar de care era scutită prin
lege în schimbul obligaţiei de insurecţie - ridicare la luptă în caz de război) şi s-ar
fi împiedicat jefuirea sistematică a ţăranului şi împingerea lui spre emigrare. Statul
ar fi câştigat un supus înstărit20 printr-un drept de proprietate asupra pământului,
deghizat deocamdată în dreptul de moştenire al sesiei.
În aparenţă naive, aceste idei au fost însă, în esenţă, de-a dreptul revoluţio
nare pentru acea vreme. După Borie, aceste propuneri ar fi putut fi aplicate doar
prin măsuri succesive. Îi era şi lui cât se poate de limpede că realitatea nu putea fi
modificată dintr-un singur edict. Raporturile ţărăneşti ar fi putut fi reglementate suc-
cesiv, de la un domeniu la altul. Iar nobilii, fiind scutiţi de contribuţia de război, ar
fi trebuit să plătească darea camerală, impozitul perceput până atunci după persoa-
nă fizică urmând să fie transferat de pe proprietar, pe pământ. Prin această schim-
bare s-ar fi ajuns ca nobilii să nu mai confişte pământul sesional ţărănesc, fiindcă ar
fi fost nevoiţi să preia şi impozitul aferent acestuia 21 .
Întâiul plan al consilierului Borie, din primele luni ale anului 1761, a fost
însuşit în întregime de toţii membrii Consiliului de Stat. Nici Kaunitz nu a obiectat
asupra ideilor vehiculate de planul lui Borie, ci doar asupra şanselor de realizare
practică a lui, cerând membrilor Consiliului să păstreze discreţia necesară pentru a
nu stârni, eventual, celelalte instituţii centrale ale statului, neavând încredere în ele.
În schimb, moştenitorul tronului, arhiducele Iosif, a primit planul cu însufleţire,
fixându-şi ideile acestuia ca ţeluri personale. Chiar şi Maria Tereza a fost favorabi-
lă ideilor lui Borie, cerându-i continuarea analizelor în vederea elaborării unor
puncte de vedere noi22.
Nevând un competitor pe măsură în interiorul Consiliului de Stat pentru
continuarea discuţiilor, Borie şi-a ales unul din exterior: pe baronul Anton Coth-
man, consilier la Cămara aulică a Ungariei, excelent cunoscător al relităţilor din es-
tul imperiului. Informat asupra planului lui Borie, a fost solicitat să-şi formuleze
părerile şi obiecţiunile. În principiu, Cothman a fost de acord cu planul lui Borie,
dar a avertizat Consiliul - asumându-şi în scris responsabilitatea pentru nemulţu
mirile pe care evaluările sale le-ar fi provocat - asupra mentalităţii nobiliare ungu-
reşti, pe care consilierii - colegi ai lui Borie nu aveau de unde să le cunoască. Coth-
man a afirmat că nobilul ungur este foarte sensibil la privilegiile sale, pe care le
consideră ca fiind cea mai importantă bogăţie a ţării şi nu îl preocupă echitatea so-
cială. Prin urmare, orice tentativă de impozitare a nobilimii va fi privită ca un aten-
tat la privilegiile sale. Impozitarea era imposibilă şi pentru că urma să fie realizată
cu instituţii care nu au interesul să o realizeze.
20. Ibidem, p. 109-110.
21. Ideea a fost continuată până la a propune ca în daniile domnitorului către nobilimea
vasală, să le fie dată numai curia, iar pământul sll rămână în administrarea Cămării. Ibidem, p.
110.
22. Ibidem, p. 111.
11 Note la ultimatul ţăranilor adresai nobilimii în răscoala lui Horea 161
Cothman a demonstrat atât de limpede că impozitarea nobilimii ungare era

imposibilă din cauza clarităţii legilor lor, încât şi Borie a trebuit să renunţe la planul
său, propunând ca acesta să fie privit ca o măsură realizabilă în viitor. de care ar fi
urmat să se ţină seama pe termen lung. A concluzionat că în perioada care a urmat,
toate domeniile ce ar fi revenit înapoi la coroană nu mai trebuiau donate nobilimii,
întrucât orice transformare viitoare ar fi devenit imposibilă. Cu cât existau mai
multe domenii nobiliare în imperiu, cu atât sunt mai puţini oamenii care suportă
sarcinile datorate statului. Borie a impus ca principiu general ca nici un domeniu
cameral să nu fie transferat - prin donaţie sau vânzare - vreunui nobil, sperând ca
pe această cale nobilimea să ajungă să îşi ofere voluntar serviciile de a plăti im-
pozite23.
Cothman a considerat şi celelalte două idei ale lui Borie ca nerealiste pentru
estul imperiului. A susţinut că, în ciuda utilităţii introducerii dreptului de moştenire
a pământurilor iobăgeşti. acesta nu poate fi aplicat nici pe domeniile camerale.
chestiunea fiind de competenţa Dietei. Se putea realiza doar reducerea sarcinilor
iobăgeşti. Dar nobilul căruia urma să-i revină domeniul nu putea fi obligat să preia
şi nivelul scăzut al sarcinilor iobăgeşti, având dreptul să dispună de veniturile do-
meniului după bunul său plac2 4 .
Borie a găsit în Cothman un adversar pe măsură. Replica lui Cothman l-a o-
bligat să se întrebuinţeze şi mai serios, pregătind un plan nou, al doilea, în primăva
ra anului 1761. A amintit colegilor săi că iobagul din estul imperiului este epuizat
de immodcrata servitia et onera, că acesta nu poate plăti impozitul şi că în unele
locuri mizeria îmbracă asemenea proporţii încât statul trebuie să se teamă de emi-
grări masive. al căror exemplu a şi apărut în Transilvania, la Bistriţa 25 . Nu sunt
excluse nici răscoalele ţărăneşti, fiindcă - aprecia Borie - nicăieri în Europa soarta
ţăranilor nu era atât de dură ca aici26 . Iar supraîncărcarea iobagilor cu sarcini are
urmări şi mai grave, printre care şi rămânerea în urmă a agriculturii din această
parte a imperiului, întrucât iobagul nu are interesul să lucreze pământul în folosul
nobilului.
Vinovată de sporirea sarcinilor ţărăneşti în mod nemăsurat este nobilimea.
S-a ajuns până acolo încât în 1760 sarcinile iobăgeşti să fie mult mai mari decât
cele prescrise de reglementarea din 1514. despre ..:are se ştie că a fost dată pentru
pedepsirea participanţilor la răscoala lui Doja 27 . Această concluzie s-a impus ime-
23. Ibidem, p. I 14.
24. Cf. Corpus Juris, art. 9, pct. 5, după precizarea lui Cothman. Ibidem, p. 115.
. 25. Boric avea dreptate. În acei ani pornise un val masiv de emigrări ţărăneşti spre Mol-
dova şi - nu este exclus - spre Rusia. Vezi şi Liviu Moldovan, O încercare de fugă în Moldova
în anul 1763 a unor iobagi români din Pintic şi din alte sate ale judeţului Bistriţa-Năsăud,
în Marisia, 10, 1980, p. 133-139. Faptul ilustrează cât de corect erau informaţi înalţii funcţionari
guvernamentali austrieci, capabili de a vedea dincolo de aparenţele faptelor.
26. Probabil că aici Boric a căzut victimă propriul său retorism, situaţia ţărănimii din Po-
lonia, Ucrnina şi Rusia era, în comparaţie cu aceea a ţărănimii din orice parte a statului austriac,
şi mai dificilă. Fireşte, lucrurile nu pot fi generalizate.
27. Ember Gyozo, Maria Terezia urberrcndezl'se ... , p. 117.
Gheorghe Goru11 12
diat prin logica sa simplă. Ajungând aici, Boric găseşte peste tot argumente în fa-
voarea tărănimii: o reglementare din 1747 prevedea pentru Transilvania că dacă no-
bilul a redus prin contractul încheiat cu ţăranii săi serviciile datorate. ulterior nu le
mai poate majora fără să încalce contractul iniţial. Iar reducerea sarcinilor iogăgeşti
sunt bonum commune regni. Formula şi-a găsit imediat un loc în eşafodajul justifi-
cărilor de sorginte luministă, fiind folosit de acum încolo când absolutismul lumi-
mit nu a găsit calea juridică de care avea nevoie.
Boric insistă pe un fapt de logică simplă: dacă este vorba de domeniile co-
roanei - iar propunerile lui la acestea se refereau - chestiunea nu trebuie dusă în
Dietă. Pământul fiind al domnitorului, impozitele fiind tot ale domnitorului, de ce
nu ar fi putut domnitorul dispune de propriul său pământ şi de propriul său impozit
f'ară încuviint-area Dietei? Mai ales că nu doreşte să-l sporească, ci să~l reducă! 28
Propunerea următoare: domeniile coroanei trebuie vândute definitiv iobagi-
lor, iar sarcinile să fie stabilite la nivelul anului 1514. Pământul alodial trebuie
arendat. mai apoi vândut, tot ţăranilor. După părerea lui Boric, această măsură urma
să atragă după sine, în cele din urmă, nici mai mult nici mai puţin decât disparitia
lentă a nobilimii 29 . Exemplul domeniilor camerale urma să fie imitat, în mod vo-
luntar. de unele domenii nobiliare. Celelalte domenii nobiliare vor fi nevoite să ur-
meze exemplul acestora din cauza protestelor ţărăneşti şi a pericolului fugfi iobagi-
lor de pe domeniile recalcitrante. Toate măsurile propuse de Boric urmau să fie lua-
te în aşa fel încât să se evite aparenţele că ar fost determinate de vreun motiv ocult.
Iar în nici un caz chestiunea nu trebuia dusă în fata Dietei, pentru că problema ţără
nească putea fi rezolvată numai prin fapte, iar nu prin vorbe. Şi rezolvarea ei ar fi
întors dragostea supuşilor spre Curtea imperială, asigurând şi succesul demersu-
rilor. Trebuia aşteptat efectul exemplului de pe domeniile fiscului până -când stă
pânii de pământ vor ajunge în dificultate şi vor cere ei înşişi ceea ce, acum, Ie-ar
stârni protestul cel mai vehement. Din această cauză acum nu ar trebui întreprins
nimic împotriva fugii ţărăneşti de pe domenii, trebuie aşteptat ca nobilii să fie de
acord cu planul Curţii. Iar iobagii se vor îndrepta, în primul rând, spre domeniile
Coroanei, dacă acolo situatia lor va fi bună 30 .
În continuare, Boric abordează chestiunea esenţială a întregii afaceri: nobilul
nu plăteşte impozit în schimb apasă pe iobag. Admite că deocamdată nu se poate
face prea multe. nu se poate pune capăt în mod direct scutirii de impozit a nobili-
mii. dar iobagii trebuie ajutaţi neapărat. Serviciile ţărăneşti trebuie fixate la un ni-
vel demn şi legali de pământ, dar nu cum o fac legile Ungariei, prin interzicerea
mutatului, ci prin acordarea dreptului de proprietate asupra pământului folosit, ca
iobagului să nici nu-i treacă prin gând chestiunea mutării 31 . La început numai pe
domeniile camerale, mai apoi la nivelul întregii ţări. Trebuie împiedicate, ori limi-
tate excesele comitalelor. Bunăstarea generală poate fi atinsă prin colonizări, prin
28. Ibidem, p. 118.
29. Ibidem, p. I 19
30. Ibidem. Motiv pentu care trebuie stimulată dezvoltarea industriilor pc domeniile fiscale.
31. Ibidem,p. 120.
13 Note la ultimat11/ /ăranilor adresat nobilimii în răscoala lui Horea 163
sprijinirea industriei şi prin acordarea titlurilor de oraşe libere regale; dar acestea
sunt doar măsuri secundare.
În afara lui Borie, asupra obiecpunilor lui Cothman s-au pronunţat şi ceilalţi
consilieri. Evident, incomparabil mai pupn decât Borie. Stupan şi-a exprimat doar
credinţa că ar fi bine dacă proxima Dietă ar întreprinde ceva pentru ţărani. Cance-
laria aulică a Ungariei ar fi trebuit să întreprindă ceva în această direcţie, dar acest
organism doar duce Curtea de nas, întrepnând sperante, dar nu riscă să facă nimic.
Spre deosebire de Borie. care a propus limpede ocolirea Dietei, Stupan a propus ca
problema tărănească să fie înaintată acesteia. Evolupa ulterioară a lucrurilor, res-
pectiv desfilşurarea Dietei din 1764 - 1765, l-a confirmat pe Borie. Bliimegen nu s-
a amestecat în problema tărănească, sprijinindu-I pe Borie; i-a atras atenpa doar
propunerea lui Cothrnan de sprijinire a industriei; aceasta trebuia sprijinită numai
după integrarea completă a estului imperiului în cadrul statului austriac. Haugwitz
a aprobat orice propunere a colegilor săi; probabil nici nu le-a citit.
În schimb cancelarul Kaunitz a acceptat şi de data aceasta propunerile lui
Borie. În întregime. A recunoscut că poporul trebuie ajutat, trebuie uşurat, ca
dragostea lui să se îndrepte spre Curte. A fost de acord ca uşurarea ţărănimii să în-
ceapă pe domeniile camerale; acestea să nu fie vândute, chiar cu riscul de a aduce
vistieriei daune. În problema impozitelor, rezolvarea lor trebuie amânată, în nici un
caz nu trebuie dust' i n 1 • ta Dietei. Ţelul propus trebuie atins prin muncă consecven-
tă şi cât mai di"r -a sprijinit pe Borie cu toată greutatea pozipei sale de can-
celar ilT'T'f'"' ,, în fo
. ,ere fă L- a hotirât, în cele ce au urmat, ca pe baza propunerilor lui
Bori(·, - 11 aP2_ ase! să fie orientată în două direcpi: serviciile iobăgeşti să
fie cr~ite i!.i•d de SIJI ,r. ta nivelul celor din 1514, iar pe domeniile camerale ioba-
gii să aibă drep.: "oe moştenească pământurile sesionale. Nici Maria Tereza nu a
găsit ceva de reproşat planului lui Borie, dar a cerut şi părerea lui Cothman; acesta
a rămas însă la punctul său de vedere initial. A subliniat, în plus, faptul că reduce-
rea impozitelor pe domeniile camerale nu merita să fie flicută, întrucât nobilimea
nu va urma în nici un caz exemplul acesta, iar veniturile cămării vor scădea sensi-
bil. Dar analizele nu s-au oprit aici.
Cele două planuri ale consilierului Borie, împreună cu obiecpile consilierului
cameral Cothrnan, observaţiile consilierilor Stupan şi Blilmegen şi sprijinul efectiv
acordat de cancelarul Kaunitz au contribuit decisiv la constituirea politicii Curpi
imperiale în problema iobăgească. La sfârşitul anului 1761 această politică era, cel
puţin în linii mari, conturată. Borie a rămas principalul promotor al politicii de pro-
tecpe a iobagilor şi în anii următori. Deşi analizele au continuat, în aceeaşi manie-
ră, noutăti notabile în eşafodajul ideologic al sprijinirii tărănimii nu au mai fost a-
duse. Doar poziţia şi credibilitatea lui Borie a crescut şi mai mult după eşecul Dietei
din 1764 - 1765, convocată în ciuda opozipei sale categorice. Dar Curtea s-a con-
vins că nu există nici o posibilitate de colaborare cu nobilimea ungară. Urmarea a
32. Ibidem, p. 122.
fost că nici Maria Tereza şi nici urmaşul ei, Iosif al Ii-lea, nu au mai convocat Die-
ta, considerând-o perfect inutilă. Iar problema iobăgească a devenit - după formula-
rea lui Kaunitz - nu numai cea mai însemnată problemă a statului austriac, ci o
chestiune de conştiinţă a Curţii imperiale33 .
Barie a reuşit să convingă anturajul Mariei Tereza că suveranul poate aduce
hotărâri şi ffiră contribuţia stărilor nobiliare. Natural, trebuia să le ceară părerea.
Dar după consumarea obligaţiei legale, suveranul poate să decidă singur. Pe de altă
parte, suveranul este însărcinat cu folosirea puterii statului în conducerea şi apăra
rea ţării. Problema iobăgească se interferează cu problema impozitelor, aceasta din
urmă interesând, în cel mai înalt grad, apărarea ţării. Deci suveranul este obligat să
reglementeze problema iobăgească 34 . Fără stări, sau chiar împotriva voinţei lor.
Analizele din anii 1761 - 1764 şi desfăşurarea lucrărilor Dietei din 1764 -
1765 au lămurit Curtea că, asemenea nobilimii, nu se poate conta nici pe instituţia
comitatelor, dar nici pe Cancelaria aulică, ori pe Cămara aulică, sau pe Consiliul
Locumtenenţial. Nu se putea conta pe nobilimea ungară, cu extrem de puţine ex-
cepţii: Festetich Pal, Balassa Ferenc, etc. Consilierul Stupan a propus ca în viitor
nobilimii ungare să nu i se mai acorde magistraturi militare, bisericeşti sau admi-
nistrative, decât titluri onorifice de genul consilier secret, sau consilier cameral. Pozi-
ţiile cheie, magistraturile importante din aparatul de stat să se acorde doar germanilor,
sau altor etnii din imperiu35 . Ceea ce, după 1765 s-a şi respectat în linii mari.
Anul 1765 a fost important pentru Curte şi din altă perspectivă. A fost un an
de cotitură pe care însuşi cancelarul Kaunitz l-a subliniat: a fost înlocuită politica
paşilor lenţi cu aceea a paşilor decisivi. De acum încolo Curtea nu a mai fost preo-
cupată de părerea stărilor nobiliare. Este drept, s-a ferit cu grijă să nu intre în con-
flict deschis cu textul legilor. Iarăşi cel care a presat în această direcţie a fost Barie.
A insistat ca iobagii să fie ajutaţi de Curte fiindcă aceştia se vor alătura domnitoru-
lui şi atunci se va putea înffiptui orice 36 . Barie. împreună cu Kaunitz, au reuşit să
impună realizarea urbariilor pentru iobagii camerali şi severa urmărire a respectării
acestora. Astfel că, alături de ţăranii colonizaţi masiv în epocă, şi iobagii de pe do-
meniile fiscale au primit urbarii, în care le-au fost limpede fixate obligaţiile.
Barie şi din umbră Kaunitz au impus examinarea plângerilor ţărăneşti la cele
mai înalte nivele ale Curţii. Şansa de a se putea adresa chiar şi suveranului, a pornit
o avalanşă de plângeri ţărăneşti care au prilejuit Curţii ocazia de a se amesteca
direct în interiorul raporturilor iobag-nobil. S-a stabilit şi succesiunea instituţiilor
obligate să examineze plângerile ţărăneşti: comitatul, gubemiul sau Consiliul Lo-
cumtenenţial, Cancelaria aulică aferentă, domnitorul şi, în final, prin domnitor,
Consiliul de Stat, care a fficut propunerile de rezoluţii. Unde Barie, cel mai zelos şi
mai insistent susţinător al cauzelor iobăgeşti, s-a străduit să vadă toate plângerite 37 .
33. Ibidem, p. 139.
34. Ibidem, p. 140.
35. Ibidem, p. 141.
36. Ibidem, p. 142.
37. Ibidem, p. 144.
Tot el a propus angajarea unor avocaţi care să apere pe iobagi, pe cheltuiala tezau-
rariatului. Ştia că nu numai comitatele, dar şi forurile centrale s-au străduit să înă
buşe plângerile ţărăneşti, eventual scoţându-le de pe rolul instituţiilor administra-
tive - unde sîarşeau prin a ajunge în faţa domnitorului - şi direcţionându-le pe calea
juridică. Aici erau înmormântate, ori nobilimea avea suficient timp a obţine de la
ţărani retragerea plângerilor. Abuzurile acestea urmau să fie cercetate de trimişi -
comisari - imperiali, care urmau să ia ca bază de calcul a sarcinilor iobăgeşti regle-
mentările din 1514 şi 1723 38 . În momentul în care baronul Koller a fost numit con-
silier în Consiliul de Stat, punctul de vedere favorabil ţărănimii reprezentat de
Borie a fost serios fortificat. Cei doi consilieri au activat împreună, mutând argu-
mentele din plan juridic şi politic în cel sentimental. Au atras atenţia domnitorului
că dacă Curtea nu se va amesteca şi mai mult în raporturile iobag-nobil, este de
aşteptat ca ura poporului să se îndrepte, în locul nobilimii, în contra domnitorului.
Şi aceasta cu atât mai mult cu cât funcţionarii comitatelor nu vor lua niciodată
măsuri împotriva nobililor-stăpâni de pământ. Mai ales răscoalele din comitatele
vestice ale Ungariei au convins poporul că atât comitatele, cât şi armata, iau partea
stăpânilor de pământ, funcţionarii comitatelor luând mai degrabă măsuri de repri-
mare a tulburărilor decât să examineze cauzele acestora. Borie nu s-a sfiit să atragă
atenţia suveranei că politica de protecţie a ţăranilor înregistrează greşeli după gre-
şeli, că poporul s-ar conforma voinţei domnitorului, dar nu ştie precis ce doreşte
măria sa. Numai trimiterea comisarilor imperiali în teritoriu poate limpezi poporu-
lui cine este de partea poporului şi cine împotriva lui 39 .
În ultimă instanţă, Borie a avut câştig de cauză. Reglementarea urbarială din
1769 pentru Ungaria s-a făcut în spiritul şi pe baza ideilor avansate de Borie, de o
comisie a cărui preşedinte a fost Bltimegen, dar în care Borie a fost nu doar mem-
bru, dar şi cel mai important cunoscător al problemei ţărăneşti, nu numai din jumă
tatea estică a imperiului austriac, ci de acum, a întregii Europe Centrale. Iar apoi
întreaga reglementare urbarială din imperiu s-a realizat - indiferent de moment - pe
baza principiilor lui Borie40 .
Sumara trecere în revistă a analizelor, punctelor de vedere şi a evaluărilor
formulate de Consiliul de Stat în anii 1761 - 1766, în special prin pana consilierului
Borie, are mai multe scopuri. În primul rând, acela al relevării ideilor vehiculate de
consilieri, cât şi de modul în care au fost receptate de deţinătorii puterii. În al doi-
lea rând, pentru a ilustra raporturile din interiorul Curţii, dintre deţinătorii diver-
selor magistraturi ale statului, cât şi a instituţiilor centrale, aulice. S-au dovedit a fi
foarte departe de unanimitate, oricum, fiecare avea propriul obiectiv politic. Din
această perspectivă, Curtea imperială se arată a fi cel puţin bipolarizată, în jurul su-
veranei concentrându-se un grup reformator, dominat de convingerea modernizării
38. În acest moment consilierul Haugwitz a considerat că Boric a exagerat, dorind să uşu
reze sarcinile iobăgeşti peste măsură. A arătat că dacă s-ar fi luat în calcul reglementările propuse
de Boric, în Cehia sarcinile ţărăneşti ar fi trebuit să crească sensibil. Ibidem, p. 147.
39. Ibidem, p. 147-148.
40. Ibidem, p. 149.
întregului imperiu, favorabil - printre altele - rezolvării reale a problemei ţărăneşti.

Iar această rezolvare este văzută numai prin retezarea privilegiilor nobiliare41 , fără
teama căderii capului care 1-a pus în circulaţie! La celălalt pol s-a aflat - probabil -
cea mai mare parte a curţii imperiale, a instituţiilor centrale pe care consilierii su-
veranei nu s-au sfiit să le califice drept ostile: Cancelariile aulice, Cămările aulice,
etc. În al treilea rând, pentru a releva ostilitatea dintre Curtea imperială şi nobili-
mea din Transilvania, ori din Ungaria, ambele beneficiare ale unui sistem de privi-
legii pe care nici puterea doml)itorului nu 1-a putut sparge şi de care a trebuit să ţină
seama. Din acest punct de vedere, Curtea imperială n-a prea fost apărătoarea intere-
selor nobilimii, indiferent de apartenenţa etnică a acesteia. Ceea ce a constituit mo-
bilul acţiunilor şi deciziilor suveranului a fost raţiunea politică de stat. dictată de
nevoia dezvoltării interne pentru a putea face faţă concurenţei internaţionale. Iar
această concurenţă internaţională a devenit, la mijlocul secolului al XVIII-iea, tot
mai dură, mai necruţătoare.
Că situaţia din imperiu şi din jurul său devenise în acest timp insuportabilă
chiar pentru suverană este limpede. Natural, nu numai considerente etice şi reli-
gioase au stat la baza abordării chestiunii ţărăneşti ci, în primul rând, raţiuni de
stat. Fiindcă repetatele înfrângeri - din războiul de succesiune ( 1740 - 1748) şi
războiul de şapte ani (1756 - 1763) - au ilustrat că trebuia intervenit de urgenţă
pentru remedierea situaţiei. Crearea Consiliului de Stat a fost o consecinţă a nevoii
de schimbare. Iar acesta a pus degetul pe rană, indicând cât se poate de clar cauzele
înapoierii statului austriac şi corecţiile ce se impuneau. Nobilimea privilegiată din
jumătatea estică a imperiului, vinovată de stările de lucruri din acea parte. trebuia
ori schimbată, ori lichidată şi refficută o elită nouă, capabilă să-şi onoreze misiunea
în societate.
Procesul de transformare a nobilimii europene dintr-una de privilegii într-o
nobilime activă, de funcţii, se consumase în vestul Europei în secolele anterioare.
În Austria şi Cehia o făcuse încă Leopold I, în urmă cu un secol. În Ungaria şi
Transilvania, care formau cea mai mare parte a jumătăţii estice a imperiului. posi-
bilitatea de a reforma elita tradiţională a fost ratată de austrieci în urma războiului
rak6czian (1703 - 1711), când imperialii au fost nevoiţi să reconfirme. prin pacea
de la Satu Mare (1711), vechile privilegii nobiliare şi legile desuete ale unor socie-
tăţi care gândeau la vârf ca în urmă cu o jumătate de mileniu. Iar o schimbare subi-
tă s-a arătat a fi imposibilă, întrucât o replică nobiliară la eventualele presiuni ale
Curţii ar fi putut duce la prăbuşirea întregului imperiu dunărean. Soluţia a fost ofe-
rită de Consiliul de Stat şi îmbrăţişată de cancelarul Kaunitz, foarte probabil şi de
suverană: prin acţiune consecventă şi persuasivă, prin sprijinirea ţărănimii nu
neapărat împotriva propriei nobilimi, cât împotriva privilegiilor acesteia.
Ultimatul ţăranilor din 11 noiembrie 1784 poate fi asimilat, din această per-
spectivă. acestei linii politice promovate de regimul reformist austriac, în oricare
41. Nu dorim să abordăm acum despre care nobilime putea fi vorba (cea ungară ori una
privilegiată?),
conceptul fiind foarte încăpător şi complet neglijat de istoriografie.
17 Note la 11ltimat11l /ăra11ilor adresat nobilimii ii, răscoala lui Horea 167
din variantele sale: terezian sau iosefin. Cu atât a fost mai posibil în regimul iosc-
fin. ce înlăturase blocajele traditi,onale care au mai existat în perioada tereziană. ra-
dicalizându-se substanţial. devenind mai ofensiv. Examinând cele şase puncte al ul-
timatului ţărănesc din punctul de vedere al analizelor Consiliului de Stat din pe-
rioada anilor 1761 - 1766. nu avem dubii că textul ultimatului se încadrează perfect
programului formulat de Borie şi îmbrăti,şat de anturajul Mariei Tereza. apoi radi-
calizat de Iosif al II-iea.
Chiar şi primul punct al ultimatului - nobilimea să jure pe cruce împreună cu
odraslele sale - care. în principiu, nu avea cum să facă parte din programul iosefin.
i-a servit ca amenintare pentru numeroasele şicane pe care nobilimea transilvănea
nă - protestantă în mare parte - le pusese în calea prozelitismului catolic sprijinit de
imperiali. În plus, a a\ut asupra nobilimii un efect psihologic nemaipomenit4 2 • în-
depărtând şi suspiciunea că textul ar fi întocmit de Curte.
Cât priveşte celelalte cinci puncte ale ultimatului, ele pot fi regăsite. într-o
fonnulare ceva mai elevată. în textele lui Borie. redactate înainte cu două decenii
de răscoala lui Horea. Nici măcar trecerea lor prin filtrul mental tărănesc nu le-a
putut modifica întra-atât încât să nu poată fi recunoscute. Ideile ultimatului sunt
asemănătoare până la identitate cu cele ale lui Boric: nobilimea (privilegiată) să nu
mai fie. ci numai o nobilime care să trăiască din slujbe crăieşti. Nobilii posesori de
pământuri să le părăsească pentru ca acestea să poată fi împărti,te poporului de
rând. potrivit unor porunci viitoare ale împăratu!ui. ŞL în fine, nobilii să plătească
impozit (dare) ca poporul de rând, contribuabilul lipsit de privilegii. Inutil să mai
insistăm.
David Prodan a fost la curent cu faptul că regimul a agitat cu două decenii
înaintea răscoalei atât ideea ca nobilimea să plătească dare ca şi poporul de rând.
cât şi pe aceea a desfiinţării privilegiilor lor 43 . Nu a fost greu de aflat. ideile w-
ceau parte, realmente. din panoplia ideologică a regimului terezian. Dacă ar fi fost
la curent cu lucrările lui Ember Gyozo, atunci probabil că ar fi putut explica de ce
ultimatul ţărănesc din 11 noimebrie 1784 părea a fi o "formulare prngramatic.i", o
"viziune asupra întregului", o "interventie de natură i1~tdectuală". Şi ar fi putut ex-
plica de ce ultimatul nu continea revendicări specifice iobagilor fiscali din Apu-
seni. de ce a fost doar "o apariti,e de moment, fără valoare general-activă, fără să fie
steagul de luptă în acţiune".a răscoalei 44 .
Deşi David Prodan a sustinut că ideea împărlirii pămîntului nobiliar vehicu-
lată de ultimatul ţărănesc din 11 noiembrie 1784 este o idee de sorginte µirăncască,
bazându-se doar pe logica simplă a unui presupus interes. cunoscând acum opiniile
şi tendintelc profesate de membrii camarilei imperiale, ni se parc evident că ideea a
42. Nu este exclus ca primul punct să fi fost impus de purtătorul textului căire Karl 13rii-
neck, care să-l fi inclus de la sine putere, chiar în fruntea listei. În acelaşi timp, modificarea prin
forlă a religiei celor prinşi de răsculaţi s-a dovedit a fi un mijloc de terorizare a nobilimii, adesea
reproşat. Gestul era doar unul de uniformizare a nobilimii în marea masă a ţăranilor, o egalizare a
condiţiei lor cu cca ţărănească.
43. D. Prodan, Din istoria Transih·aniei. Studii şi l'Vociiri, p. 344.
44. D. Prodan, Ml'morii, p. 123.
devansat cu două decenii răscoala lui Horea. Mai mult, în anii premergători mişcă
rii sociale din Transilvania. ideea a depăşit condiţia sa teoretică, trecând în domeniul
practicii sociale, în condiţiile specifice ale celei de-a doua jumătăti a secolului al
XVIII-iea. Concretizarea ideii a avut loc în aplicarea aşa-numitului sistem Raab,
amintit la începutul acestei lucrări. sistem cunoscut istoriografiei central-europene.
dar nu şi de istoriografia română.
Sistemul Raab şi-a avut originea în principiile reformatoare ale societătii tă
răneşti din Imperiul austriac. formulate de consilierul Boric în cea mai mare parte,
şi îmbrătişate, în final, de Curtea imperială. Am văzut că Borie a preconizat spriji-
nirea ţărănimii în două sensuri: primul, prin reglementarea serviciilor iobăgeşti şi
limitarea lor la nivele cât mai reduse; al doilea, prin asigurarea dreptului tărănesc
de deţinere a pământului şi prin îmbunătătirea condiţiei unor categorii tărăneşti (io-
bagi cu sesie fractionată, jeleri cu sau fără casă) şi apărarea sesiilor lor. Dacă primul
deziderat a fost soluţionat prin introducerea generală a urbariilor. chiar şi în momente
cronologice diferite, rezolvarea celui de-al doilea a cerut eforturi mult mai mari.
Cum eventuala formulare explicită a dreptului ţ:ăranului de a deţine pământ
pe care să-l poată transmite urmaşilor s-ar fi lovit de sistemul juridic care asigura
privilegiile nobiliare, determinând o reacţie nobiliară ce ar fi avut urmări incalcula-
bile, s-au căutat metode prin care să se evite conflictul deschis cu aceasta, dar care
să permită realizarea practică a îmbunătăţirii dotării cu pământ a tăranimii. Am vă
zut anterior că tot Borie a fost acela care a propus experimentarea căilor de modifi-
care a situaţiei ţ:ărănimii pe domeniile fiscale. care apartineau de coroană şi în care
nobilimea nu putea interveni. Cel care a încercat realizarea practică a ideii a fost
consilierul comercial Anton von Raab, începând cu anul 1775, dar numai în Cehia
şi Moravia 45 . Initial Raab a dorit ca aceasta să se realizeze prin despăgubirea in-
tegrală a stăpânilor de pământ, prin răscumpărarea arendei pământului detinut de
tăran şi a robotei datorate pe o perioadă de un an. Nobilul urma să rămână. în con-
tinuare. deţinătorul ··principal" al pământului. iar tăranul devenea "arendaş per-
petuu". cu dreptul de a-1 folosi cum credea de cuviinţă, având posibilitatea să
angajeze împrumuturi până la concurenta a 70% din valoarea lui. sau să-l impartă
moştenitorilor săi, ori să-l cedeze altuia. Numai că, atât autoritătile locale. cât şi
Camera aulică şi guberniul ceh s-au opus, în ciuda sprijinului pe care Maria Tereza
1-a acordat lui Raab. În iunie 1775 suverana l-a însărcinat cu aplicarea proiectului
său pe două domenii care au fost ale iezuiţilor. În l 7i6 a putut deja raporta rea-
lizarea planului său - denumit în istoriografie sistemul Raab - pe cele două dome-
nii şi creşterea veniturilor cu 30%. Raab a fost însărcinat imediat cu functia de di-
rector al tuturor domeniilor camerale şi ale foştilor iezuiţi din tările aparţinând de
coroana cehă şi cu introducerea sistemului proiectat de el începând cu data de 1 ia-
nuarie 177746 . Împărţirea alodiilor între ţărani şi anularea robotei a fost întâmpina-
45. La început pe orice fel de domenii, chiar şi pe cele nobiliare laice. K. Gronberg, Die
Bauernbefreiung und die Auflosung des gutsherrlichbauerlichen Verhâltnisses in Bohmen,
Mâhren und Schlesien, Leipzig, 1894, II, p. 303-306.
46. Ibidem, p. 307-309; William E. Wright, Serr, Seigneur and SoYereign. Agrarian
Reform in 1s th Century Bohemia, Minneapolis, 1966, p. 63-64.
tă peste tot în Cehia cu simpatie. După primii doi ani de activitate, Raab a putut ra-
porta că a creat 5.800 de gospodării tărăneşti noi, în special din foşti jeleri şi fii de
iobagi ce nu moşteneau părti din sesia părinţilor.
În ciuda succesului sistemului Raab, în primii ani de după 1775 nu s-au fă
cut încercări de introducere a lui - desigur, în afara Cehiei - decât în Stiria, şi numai
pe două domenii care au fost ale iezuiţilor. Succesul a fost departe de a fi asemănă
tor cu cel din Cehia: din cei 800 de tărani, doar 32 s-au oferit să participe la pro-
iect, motiv pentru care a fost abandonat în această provincic47 .
Urcarea pe tron al lui Iosif al II-iea nu a modificat esenţial politica de pro-
tectie a ţărănimii imaginată de Curtea imperială. Şi noul suveran a sprijinit apli-
carea sistemului Raab, accentuând însă latura împărţirii alodiilor4 8 . Fiind convins
de utilitatea acestuia, nu numai din perspectiva politicii de sprijinire a ţărănimii. ci
din raţiuni economice, la 10 februarie 1783 Iosif al II-iea a emis un edict prin care
a introdus pe întregul teritoriu al Imperiului austriac - deci şi în Transilvania -
obligaţia de răscumpărare a robotei de pe domeniile camerale, ale oraşelor libere şi
ale bisericilor. Evident, pe domeniile nobiliare aplicarea nu a fost obligatorie, ci
doar "recomandată". Dar s-a dispus introducerea sistemului Raab pe toate domenii-
le statului şi ale bisericii, de chestiune urmând să se ocupe comisari imperiali spe-
ciali 49 . Neaplicarea ordinului imperial pe domeniile nobiliare, în ciuda "recoman-
dării" lui Iosif, a pus nobilimea într-o postură negativă în faţa opiniei publice, în
special a tăranilor. În ochii acestora prestigiul "bunului împărat" Iosif al II-iea a
crescut în proporµe inversă cu aceea a prăbuşirii prestigiului nobilimii.
În ciuda rezultatelor obtinute de sistemul Raab, autorul proiectului a fost de-
mis de Iosif al II-iea în februarie 1782, din cauza unor neînţelegeri între cei doi. Dar
rezultatele au rămas, iar aplicarea sistemuliu Raab a fost continuată de consilierii
imperiali numiti de Iosif al II-iea. În locul lui Raab a fost numit consilierul aulic
Hoyer care era cât pe ce să compromită întreaga intreprindere. Abia în februarie
1785 Hoyer a fost demis de suveran, în urma unor repetate atenponări ale lui Zin-
zendorf. În perioada următoare atenţia lui Iosif al II-iea fată de aplicarea sistemului
Raab a scăzut treptat, fiind preocupat de sporirea producţiei agricole prin formarea
47. În Stiria, sarcinile iobăgeşti au fost, însă, cu totul altele decât în Cehia sau Transilva-
nia: decima era plătită monarhului şi nu stăpânului domenial.
48. Convingerea pe care şi-a format-o asistând la dicutiile din jurul .celor două planuri ale
lui Borie în 1761 şi ulterior Dietei din 1764-1765, când punctele de vedere ale aceluiaşi consilier
au fost îmbrăţişate de Consiliul de Stat.
49. Baria Janos, A relvilagosult abszolutizmus agrarpolitikaja a Habsburg - es
Hohenzolh.•rn-monarchiaban, Budapest, 1982, p. 137. D. Prodan vorbeşte, pe urmele lui
Eckhărt Ferenc (A becsi udvar jobbagypolitikaja 1761-1790-ig, în Szazadok, 90, nr. 1-2, 1956,
p. 69-125) despre dorinţa împăratului Iosif al Ii-lea de a lăsa ţărănimii de pe domeniile camerale,
eclesiastice şi fundaţionale din Transilvania dreptul de a poseda pământul pe care îl lucra, dar nu-
mai ca voinţă personală a monarhului, llră să considere chestiunea ca pe o parte a sistemului po-
litic reformist tereziano-iosefin. Nici o vorbă despre sistemul Raab, necunoscut atât lui Prodan,
cât şi întregii istoriografii române. Vezi D. Prodan, Problema iobăgiei în Transilvania. 1700 -
1848, Bucureşti, 1989, p. 147-160. Edictul din IO februarie 1783 este şi el necunoscut.
unor ferme de mărime medie, de întinderea mai multor sesii iobăgeşti 50 .

Deşi nu există studii speciale privind aplicarea sistemului Raab în Transilva-
nia, ori în comitatele de la vest de Apuseni (aşa numitul Partium). avem indicii că
acesta a fost introdus şi pe domeniile camerale din comitatul Bihor. Avem numai
unele date statistice din localitatea Cefa. compusă la începutul deceniului nouă al
secolului al XVIII-iea în proportie de 41 % din iobagi. ceilalti fiind jeleri. cu sau
fără casă; Peste numai şapte ani, spre sfârşitul aceluiaşi deceniu. aşezarea era popu-
lată în propoqie de 100% de iobagi 51 toti având sesiile identice. evident egalizate
de administraţia camerală. Este limpede că a fost aplicat sistemul Raab, prin care
sesiile noi au fost atribuite prin împăqirea alodiului şi ridicarea tuturor locuitorilor
satului h) aceeaşi stare socialăs2_
Fireşte. toate demersurile Curţii imperiale - sau numai a camarilei compuse
din consilieri aflaţi în intimitatea suveranului - de modificare a situaµci lărănimii s-
au lovit de opoziţia nobilimii. Mai moderată în vestul imperiului. mai categorică în
estul său. Această opozitie nobiliară a fost atât de adânc cercetată de istoriografia
română, mai ales pe urmele lui David Prodan. încât astăzi rezultatele ei sunt recep-
tate de opinia românească drept un mit. cu profunde conotatii negative. care parali-
zează orice tentativă de abordare a acestei chestiuni din altă perspectivă. Apoi. ra-
porturile sociale transilvănene au fost schematizate până la absurd. fiind reduse
doar la relaţiile antagonice ireductibile dintre lărănimea exploatată până la sânge şi
care s-a opus cu toate fortele sale nobilimii exploatatoare, care era profitoare a unor
privilegii ce ali împideicat dezvoltarea societăţii din Transilvania secolului al
XVIII-iea. În acest raport bipolar, intervine uneori un al treilea clement, Curtea im-
perială. al cărui rol nu este clar conturat de istoriografic. Uneori i se impută că a
fost reprezentantul nobilimii şi, prin urmare. rolul său este redus la apărarea intere-
selor nobiliare. Alteori i se recunosc anumite merite în apărarea ţărănimii, niciodată
explicată corect şi. dacă avem în vedere motivatia ideologic:'.! a cercetătorului, im-
posibil de explicat.
Totuşi. examinarea onestă a evoluµei istorice a socictătii transilvănene din
secolul al XVIII-iea - mai ales în a doua jumătate a sa - nu confirmă această sche-
mă. a cărei sorginte ideologică este binecunoscută. Adversarul real ::ii nobilimii nu
a fost lărănimea. ci Curtea imperială, regimul terezian şi. apoi. cel ioscfin. Iar tără
nimea se arată limpede a fi fost doar un element secundar, o masă de manevră într-un
SO. În ciuda reducerii preocupării monarhului fală de sistemul Raah, el a fost aplicat în
continuare în întregul imperiu, într-un ritm foarte rapid. În Austria Superioară a fost introdus
între anii 1782-1787 pe 83 domenii, iar în Galiţia relativ recent achizilionată, pe 56 domenii până
în ianuarie 1788. Baria J., op. cit., p. 141.
S I. Gheorghe Gomn, Conscrierile urba1iale ale localiti\ţii Cefa de la sfârşitul secolu-
lui al XVIII-iea, o comunicare prezentată la Sesiunea ştiintifică din 28 - 29 martie 1980 de la
Muzeul Ţării Crişurilor Oradea. Lucrarea nu a mai fost publicată întrucât nu am putut explica fe-
nomenul, iar cercetarea ar fi trebuit continuată. Am verificai doar, dacă situa1ia se repetă şi în ca-
zul altor localităli de pe domeniul cameral din Bihor. Concluzia a fost afirmativă.
52. Numele locuitorilor nu a înregistrat nici un fel de modificări'. mişcările de populaţie
au fost complet nesemnificative, locuitorii aşezării rămânând aceiaşi în toată perioada.
21 Note la ultimatul ţăranilor adresat nobilimii i11 răscoala l11i Horea 171
joc în care a fost obiect, iar nu subiect.

Credem că este cât se poate de evident că ultimatul ţăranilor din 11 noiem-
brie 1784 nu a_fost ţărănesc, ci a fost formulat la Curte. Iar modul în care a ajuns pc
tapet în răscoală nu are nici o importanţă: posibilităţi au fost multe, dela aparatul
birocratic al cămării - al cărui membru a fost şi Karl Briineck, autorul scrisorii care
a comunicat comitatului Hunedoara punctele ultimative - , până la poliţia secretă
imperială care putea fi regizoarea transmiterii mesajului Curţii către nobilimea re-
calcitrantă a Transilvaniei. Impresionea1.ă doar calea sinuoasă pe care a urmat-o
mesajul şi, mai ales. seriozitatea cu care s-a păstrat secretul originii lui reale.
Şi totuşi nobilimea a intuit că ultimatul ţăranilor din 11 noimebrie 1784 nu a
fost o operă ţărănească, ci că el provine de la Curtea imperială. din imediata apro-
piere a suveranului. Desigur. nobilimea din aria răscoalei nu a putut să se concen-
treze asupra chestiunii, nici în timpul şi nici după răscoală. În schimb. cea care a
putut medita mai mult asupra împrejurărilor şi a reuşit să se detaşeze de presiunea
evenimentelor a fost nobilimea din vecinătatea ariei răscoalei, la curent cu mersul
evenimentelor şi neimplicată direct în ele. Cea care a reacţionat imediat la ultimat
şi a început să analizeze situaţia a fost nobilimea comitatului Arad, promptă în su-
pravegherea tuturor implicaţiilor răscoalei şi în alertarea Consiliului Locumtenen-
tial. Deşi nu a avut dovada materială a implicării Curţii în declanşarea şi mersul
răscoalei, conducerea comitatului Arad a fost prima care a adus la cunoştinţa Con-
siliului Locumtenenţial izbucnirea tulburărilor din zona Bradului, a fost cea mai ac-
tivă în organizarea sprijinului logistic ce trebuia dat, după opinia lor, nobilimii din
Hunedoara şi Zarand. Şi tot ea este aceea care, în a doua jumătate a lunii noiembrie
1784. a început să răspândească zvonuri referitoare la substratul politic al răscoalei
pe care aceasta. evident. nu-l putea avea. Vice-comitele arădean Forrai a semnalat
Consiliului Locumtenential şi presupusa existenţă a celebrei medalii cu inscripţia
.. Horea Rex Daciae" care nu a existat niciodată 53 .
Neavând dovada materială a provenienţei aulice a ultimatului, nobilimea
arădeană nu 1-a putut acuza direct pe împărat pentru rolul pc care 1-a jucat în împre-
jurările răscoalei lui Horea. În schimb, a lansat zvonurile şi insinuările altminteri
binecunoscute şi din lucrarea fundamentală despre răscoală a lui David Prodan.
poate pentru a tempera Curtea în iniţiativele sale faţă de răscoală. sau poate pentru
a sonda intenţiile împăratului şi ale forurilor aulice. Menţionăm în treacăt. că nobi-
limea comitalului Arad nu a avut de suferit pentru insinuările şi zvonurile pe care
le-a lansat prin rapoartele sale oficiale adresate organelor centrale guvernamentale.
Nici sancţiuni, nici acuze de lesmajestate, nici dezminţiri. Doar o tăcere suspectă,
care pare să confirme semnele de întrebare puse de Forrai şi anturajul său nobiliar.
53. Scrisoarea este inedită, fiind în posesia noastră în copie fotografică. Provine din Arhi-
va Naţională a Ungariei (Magyar Orszăgos Leveltâr) din Budapesta, secţia C - Consiliul Locum-
tentential, C. 44 (Dep. pol. corn), fond 292, 1785. Existenţa acestei scrisori am mai semnalat-o o
dată, în 1989, fAră a intra în amllnunte, din prudenţă faţă de cenzura ce funcţiona în acei ani
(Gheorghe Gorun, Contribuţii documentare despre raportu1·ile lui Mihai Popescu cu revolu-
ţia lui Horea, în C1·isia, XIX, 1989, p. 207-208, nota 11 ).
Ciudată este şi indiferenta lui Jankovics faţă de chestiunea ultimatului, în

cursul audierilor cnducătorilor răscoalei. Interesat de cele mai mici detalii ale răs
coalei, încercând să afle c:.i precizie evenimente cu totul lipsite de importanţă din
timpul acesteia, nu a pus nici o întrebare despre ultimat, faţă de care a manifestat o
lipsă de curiozitate mai mult decât grăitoare 54 . Şi nici împăratul, altminteri doritor
de informaţii cât mai exacte despre răscoală, nu s-a arătat prea curios.
Cu câţiva ani în urmă, discutând despre posibila contribuţie a lui Mihai Po-
pescu la răscoala lui Horea, am amintit deja despre posibilitatea ca răscoala să fi
fost pregătită, încă în cursul verii anului 1784, în capitala imperiului. 55 . Cum, de
asemenea, atrăsăsem atenţia că în 1793, grupul intimilor împăratului Francisc l-au
convins pe acesta să nu mai apeleze la "arma ţărănească" pentru contracararea no-
bilimii ungare, asemenea lui Iosif al Ii-lea în Transilvania, prilej cu care s-a adeverit
că " ... e uşor să-l convingi pe ţăran să izbucnească, dar nu se linişteşte din nou, tot
atât de uşor" 56 . Acelaşi document a mai relevat o împrejurare foarte interesantă, şi
anume că ţăranii trimiseseră împăratului Leopold al Ii-lea o delegaţie prin care au
solicitat aprobarea imperială pentru declanşarea unei răscoale ţărăneşti. Nu intere-
sează acum răspunsul lui Leopold al Ii-lea şi nici celălalte detalii relatate de sursa
documentară. Dar merită să reflectăm asupra informaţiei că ţăranii se adresau
Curţii imperiale, cerând permisiunea declanşării răscoalei antinobiliare, că în sensul
documentului şi răscoala lui Horea a fost o mişcare cu "aprobare". Chiar şi David
Prodan afirmase, fără să intre în discuţia chestiunii, că experienta imperială înde-
lungată a oferit toate abilităţile necesare dezarmării nobilimii, printre posibilităţile
Curţii fiind înşirate şi regizarea de "... contra1>rimejdii, mişciri sociale chiar" 57 .
Atunci de ce răscoala lui Horea ar fi fost o excepţie? De ce a trebuit încărcată cu
atâtea semnificaţii de care a fost, totuşi, străină?
Punând în discuţie ultimatul ţărănesc din 11 noiembrie 1784 - despre care
credem că am putut demonstra destul de convingător că nu a fost o creaţie ţărănea
scă ci una a Curţii imperiale - nu am pus sub semnul întrebării însăşi răscoala, care
a fost o mişcare socială ţărănească de mari proporţii, cea mai mare din Europa Cen-
trală din ultimul sfert al secolului al XVIII-iea. Indiferent dacă izbucnirea ei a fost
sau nu datorată unor sugestii externe mediului ţărănesc în care s-a consumat, desfă
şurarea ei a fost tipică, cum tipic a fost şi sfărşitul, datorat în primul rând consumă
rii energiei sale interne şi, prea puţin, represiunii. În nici un ca;z ca nu a fost o revo-
54. Vezi şi D. Prodan, L'ultimatum des paysans adresse a la noblesse dans l'insurrec-
tion de Horea, în Revue Roumaine d'Histoire, 1979, 4, p. 687-698. Însuşi Prodan şi-a exprimat
nedumerirea în mai multe rânduri asupra împrejurării şi comportamentului lui Jankovics în tim-
pul interogatoriului lui Crişan.
55. Gheorg)le Gorun, Contribuţii documentare despre raporturile lui Mihai Popescu
cu revoluţia lui Horea, p. 212.
56. Gheorghe Gorun, Mişcările ţărăneşti din nord-vestul Transilvaniei din anul 1790,
Contribuţii documentare, în Crisia, XVI, 1986, p. 189. Documentul a fost descoperit de
Eckhărt F erenc şi publicat fragmentar în Iucrarea sa A becsi udvar jobbagypolitikaja 1761-
1790, p. 123-124.
57. D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1%7, p. 27.
23 Note la 11/timat11l ţăranilor adresai nobilimii în răscoala lui Horea 173
lutie, findcă
nu a modificat absolut nimic în evolupa societătii transilvănene. Nici
măcar decretul de anulare a iobăgiei din 22 august 1785, pe care Iosif al Ii-lea ori-
cum l-ar fi semnat până la urmă. De câştigat a câştigat numai suveranul, o nobilime
ceva mai docilă decât anterior răscoalei, mai dispusă să accepte reformele puterii
centrale. Şi poate tăfănimea, o mai mare încredere în sine, precum şi preocuparea
elitei româneşti, deşteptată pe neaşteptate la conştiinta rolului său de conducător al
unei comunităţi umane, pe care de acum încolo o va lua în serios.
NOTES A L'ULTIMATUM DES PAYSANS ADRESSE A LA

NOBLESSE PENDANT LA REVOLTE DE HOREA
(11 NOVEMBRE 1784)
Resume
Partant de l'analyse des points de vue fonnules par David Prodan concemant
!'ultimatum des paysans de la revolte de Horea, datant de 11 novembre 1784, l'auteur
constate que son interpretation comporte plusieurs problemes. Quoique considere par
la plupart de l'historiographie roumaine comme le programme de la revolte conduite
par Horea, un programme tout-a-fait revolutionnaire, anticipant de quelques annees
Ies ideees vehiculees par la Revolution fran~aise, l'auteur souligne le fait que David
Prodan n'a pas affirme que !'ultimatum aurait ete le programme meme de la revolte,
mais a attire l'attention sur le fait qu'il fut une presen ce sin gu I:ere. rencontree une
seule fois au cours de la revolte. Les idees y vehiculees ne sunt rencontrees a aucune
autre occasion. Malgre ce fait, David Prodan a persevere dans la consideration de
!'ultimatum comme une creation paysanne, niant avec acharnement tout melange
etranger dans la revolte.
C'est d'une autre perspective que l'auteur considere la question de !'ultimatum
paysan du 11 novembre 1784. Analysant Ies debats de l'interieur du Conseil d'etat
autrichien de la periode 1761-1767, on canstate que Ies idees vehiculees par !'ultimatum
furent formulees par le conseiller Borie et proposees a la Cour imperiale autrichienne,
ci-inclus celle de l'abolissement de la noblesse de privileges et de son rempl\lcement
par une noblesse de fonctions. Les idees du conseiller Borie furent embrassees par
Marie Therese et Joseph 11, devenant des elements du programme reformiste theresien
et surtout josephin. On peut mettre en liaison leur apparition pendant la revolte de
Horea plutot avec Ies interets politiques de la Cour imperiale qu'avec celles de la
paysannerie revoltee, dont Ies revendications furent elementaires, visant Ies details
imediats de la vie.
En plus, l'auteur demontre que Ies idees avancees de Borie, 25 ans avant la
revolte, ne resterent que de simples idees directrices; mais elles furent incluses dans le
programme d'action du regime imperial autrichien. Par exemple, !'idee du transfert des
terres alodiales vers la paysannerie fut mise en pratique par l'application du systeme
Raab, par lequel Ies domaines libres et certains domaines cameraux furent donnes en
usage perpetuei aux paysans. Le systeme Raab, completement inconnu dans l'histori-
ographie roumaine, explique la necessite exprimee dans le point 5 de !'ultimatum du 11

novembre 1784 qui pretendait le partage des terres nobiliaires entre Ies paysans, ce que
la noblesse de Transylvanie n'aurait accepte pas sans pression. Et la pression fut la
revolte de Horea meme, dont l'eclat est mis par l'auteur en liaison avec l'offensive
reformiste josephine. II y a des preuves documentaires certes qui indiquent le fait que
Joseph II ne fut pas etranger a l'eclat de la revolte conduite par Horea, dont ii est le
seul qui en tira du profit.
"RATIO EDUCATIONIS" ŞI ÎNFIINŢAREA
DISTRICTULUI ŞCOLAR ORADEA
de
SUSA.NA ANDEA şi AVRAM ANDEA
Secolul al XVIII-iea a înregistrat politica reformistă promovată de monarhii

lwninaţi în viaţa politică, socială şi culturală a celor mai multe state europene. Pre-
tutindeni aceste reforme, călăuzite de filosofia politică a timpului, vizau moderniza-
rea instituţiilor statale, punerea acestora de acord cu nevoile dezvoltării societăţii în
vederea preîntâmpinării convulsiilor sociale revoluţionare.
Imperiul habsburgic nu putea rămâne în afara prefacerilor care cuprinseseră
cu deosebire Europa apbseană, fiind necesare şi în cuprinsul său măsuri şi reforme
care au fost înfăptuite sub domniile Mariei Tereza (1740 - 1780) şi a lui Iosif al 11-
lea ( 1780 - 1790). Aceste reforme de o mare complexitate şi realizate treptat au
constituit în esentă formula politică de adaptare a structurilor statului austriac la
noile ritmuri de dezvoltare ale societăţii 1. Principiile şi ideile călăuzitoare ale refor-
mismului austriac au avut la bază raţionalismul secolului al XVIII-iea, în special fi-
losofia Ausklărung-ului german, mai moderată şi înclinată spre un compromis cu
teologia.
Practica reformistă, prezentă în cele mai diverse compartimente ale societă
ţii, s-a preocupat şi de învătământ, educaţia devenind o problemă politică. Învăfă
mântul îndrumat şi controlat de stat trebuia să răspundă voinţei puterii centrale,
scopului practic al acesteia de a asigura tinerilor prin şcoală un minim de cultură şi
de educaţie civică. încât noii cetăţeni să devină atât buni producători şi contribua-
bili, cât şi supuşi devotaţi statului, fără deosebire de etnicitate şi confesionalitate.
Pentru aceasta se impunea şi s-a urmărit uniformizarea învăfământului, prescriindu-
se aceleaşi manuale şi programe şcolare, educaţia fiind adaptată nevoilor vieţii ce-
tăţeanului şi ale statului. Acest învăfământ practic, legat de viaţă, laicizat şi scos de
sub controlul bisericii a fost ridicat la rangul de problemă politică a statului şi se
l. D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucureşti, 1967, p. 239-258; Avram An-
dea, Raţionalit.area şi modernizarea administraţiei Ţărilor Romine în epoca luminilm· în
context eurnp,·an. în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie din Cluj, XXIX ( 1989), p.
157-170.
176 Susana Andea, Avram Andea 2
dorea a fi concordant cu noua dezvoltare a societăţii2 .

Principalele reforme din domeniul învăţământului din Imperiul habsburgic
se înscriu în fluxul mai larg de măsuri iniţiate de Maria Tereza şi consilierii săi, în-
ceputul fiind marcat de înfiinţarea în anul 1760 a Comisiei aulice de învăţământ
(Studienhofkommission). Această comisie călăuzindu-se după principiile lui Kau-
nitz, Gerhard Van Swieten şi a altor consilieri a încercat să răspundă exigentelor în
creştere ale puterii centrale de reorganizare a reţelei şcolare. Învăţământul trebuia
să devină una dintre pârghiile afirmării şi consolidării absolutismului monarhic, un
mijloc de a spori forţa autorităţii centrale şi de a promova o guvernare autoritară.
Pentru reuşita întreprinderii comisia dispune alcătuirea unor prime proiecte de re-
formă şcolară pentru statele ereditare, precum cele ale slovacului Adam Kollar 3,
care deşi respinse au fost de natură să stârnească interesul pentru progresele reali-
zate de şcoala elementară din Prusia. Dezbaterile sunt stimulate şi căutările
amplificate de găsirea bazei materiale a reformei prin confiscarea bunurilor ordinu-
lui iezuit a cărui dizolvare papa Clement al XIV-iea tocmai o anunţa în iulie 1773 4 .
Aceste preocupări ale Curţii din Viena pentru realizarea unei reforme a
învăţământului a stârnit un mare şi justificat interes în diverse părţi ale imperiului.
La solicitările oficialităţii funcţionari civili şi ecleziastici fac propuneri de reformă
şcolară, precum în Ungaria arhiepiscopul Bark6czy 5 sau în Banat, Daniel Lazzari-
ni, funcţionar român din Timişoara şi autor al unui plan pentru organizarea şcolilor
ortodoxe6 . Propunerilor acestuia s-au alăturat demersurile Deputăţiei ilirice care
încă la 14 iunie 1773 a înaintat forurilor centrale un proiect de îmbunătăţire a învă
ţământului elementar sârbesc şi românesc, demersuri de pe urma cărora au rezultat,
la 14 aprilie 1774, Regulile directive, un regulament şcolar provincial 7 .
Pentru reformarea şcolilor elementare germane din ţările ereditare Curtea
din Viena s-a folosit atât de experienţa propriilor specialişti. cât şi a unora străini.
2. Georg Wolf, Das Unterrichtswesen in Osteri-eich unter Kaiser Joseph II. Nach ei-
ner Darstellung von Jos. v. Sonnenfels, Viena, 1880; Karl Wotke, Das osten·eichnische Gym-
nasium im Zeitalter M81"ia Theresias, în Monumenta Germaniae Paedagogica, XXX, Berlin,
1905; Robert Meister, Entwicklung und Reformen des osterreichischen Studienwesens, I,
Viena, 1963; D. Proda, op. cit., p. 243-244 şi 252; D. Kosâry, Les reformes scolaires de J'abso-
lutisme eclaire en Hongrie entre 1765 et 1790, Budapesta, I980, p 5-6.
3. Pentru activitatea acestuia vezi Karl Wotke, op. cit., p. 89-95; Cs6ka J. Lajos, Maria
Terezia iskolareformja es Kollar Adam, Panonhalma, 1936; Idem, Der erste Zeitabschnitt
staatlicher Organisierung des offentlichen Unterrichtswesens in Ungarn (1760-1791), în
Jahrbuch des Graf Klebelsberg Kuno lnstituts filr ungarischc Geschichtsforschung in
Wien, IX (1939), p. 45-124; Idem, Kollar Adam es az 1777-i Ratio Educationis, în Magyar
Pedag6gia, 1977, nr. 3-4, p. 388-408.
4. Finăczy Erno, A magyarorszagi kozoktatas tortenete Maria Terezia koraban, I
(1740-1773), Budapesta, 1899, p. 348-353; II (I 773-1780), Budapesta, I 902, p. 433-444.
5. D. Kosăry, op. cit., p. 6
6. V. Târcovnicu, Cont1·ibutii la istoria învăfământului românesc din Banat (1780-
1918), Bucureşti, 1970, p. 43; Idem, Daniel Lazzarini şi problemele şcolii bănăfcne între anii
1768-1773, în "Mitropolia Banatului", XXXI (1981), nr. 1-3, p. 126-139
7. Ibidem, p. 43-45; H. Mureşan, Învăţământul german din Banat în timpul lui Iosif
al II-iea, în Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca, XX (1977), p. 205.
3 ''Ratio educationis" (1777) şi înfiinţarea Districtului şcolar Oradea 177
Astfel împărăteasa s-a adresat regelui Frederic al Ii-lea al Prusiei solicitând să-i tri-
mită în ajutor pentru realizarea refonnei pe abatele piarist Ignaz Johann Felbiger,
nume cunoscut în epocă atât pentru lucrările sale cu conţinut pedagogic, cât şi prin
activitatea sa de reformator al şcolilor elementare din Silezia8 . Acesta era un spirit
practic. format la şcoala lui Hecker din Berlin. care. la scurt timp după sosirea la
Viena, a reuşit să elaboreze şi să obpnă, la 6 decembrie 1774, adoptarea şi punerea
în aplicare a noii legislaţii şcolare Allgemeine Schulordnung fiir die deutschen
Normal-, Haupt- und Trivialschulen in den sămtlichen kaiserlichen und konigli-
chen Erblăndem 9 .
Pentru reorganizarea învăţământului gimnazial Comisia aulică de studii a
dispus şi a luat în dezbatere diverse proiecte de reforme dintre care cele mai cunos-
cute au fost cele alcătuite de Adam Kollar şi Mathias Hess. În acest context s-a
apelat şi la piaristul Marx Gratiani care a fost însărcinat cu întocmirea unui proiect
propriu. Astfel a rezultat regulamentul Historica enarratio rdormationis studio-
rum humaniorum iussu Mariae Theresiae ab anno 1776 susceptae care a stat la
a
baza reformei şi funcţionării învăţământului gimnazial din cuprinsul statelor ere-
ditare 10.
În vedera refonnării şcolilor din Ungaria şi părţile anexate acesteia. adică
din Partium, Comisia aulică de studii a avut posibilitatea să valorifice experienţa
deja câştigată, solicitând în acelaşi timp concursul lui Adam Kollar, al consilierului
aulic Onnenyi J6zsef, etc. Concomitent cu dezbaterile aprinse care au loc pe marginea
proiectelor de reformă, la 5 august 1776, împărăteasa Maria Tereza dă rescriptul de
împărţire a ţării în districte şcolare în fruntea cărora au fost numiţi directori superi-
ori de studii şi inspectori. De pe urma discuţiilor a rezultat un proiect de refonnă
şcolară care după refaceri şi îmbunătăţiri a stat la baza adoptării şi promulgării în
1777 a cW1oscutei legiuri Ratio educationis totisque rei litterariae regnum Hun-
gariae et provincias eidem adnexas.
Textul latin al legii R.atio educationis reprezintă traducerea celui scris iniţi
al în limba germană, intenţia împărătesei fiind de a publica lucrarea în latină şi ger-
mană ncrealizându-se. Analiza manuscriselor păstrate evidenţiază o îndelungată
muncă, cu numeroase reveniri şi completări, toate variantele cunoscute fiind deose-
bite de fonna finală publicată. Aceasta ne apare ca rezultat al unei munci colective
şi expresie a unei sinteze eclectice de idei şi concepţii datorate lucrărilor lui Ignaz
Johan Felbiger, experienţei lui Adam Kollar, spiritului etatist reprezentat de Ormenyi
J6zsef, aportului stilistic al lui Daniel Tersztyânszky, la care se cuvin asociate ele-
8. Dintre lucrările sale amintim: Eigenschaften, Wisscnschaften und Bezeigen rechts-
chaffener Schulleute, um nach dem in Schleisen fiir die Romisch-Katholischen btkannt gt-
machten kgl. Gene.-allandschulreglement in den Trivialschulen der Stădte und auf dem
Lande der Jugend niitzlichtn Unterricht zu geben (1768), Methodenbuch fiir Lehn1·
deutschen Schulen in den k. k. Erblandern (1775), etc.
9. Finaczy Emo, op. cit. li, p. 47-56
10. Karl Wotke, op. cit., p. 138-229.
178 Susana Andea, Avram A11dea 4
m'entele de specificitate şi istoricitate asigurate de profesorul ex-iezuit Mark6 Pal 11 .

Ratio educationis cu modificările pe care le-a cunoscut a servit de temei
funcţionării timp de mai multe decenii a şcolilor din Ungaria şi părtile anexate
acesteia. constituind unul din mijloacele prin care Maria Tereza, Iosif al II-iea şi ur-
maşii acestora au căutat să realizeze programul lor de politică. şcolară. De la înce-
put se considera. în concordantă cu convingerea mai generală a secolului al XVIII-
lca. că înîaptuirca dezideratului iluminist al '•fericirii cetăteanului" era strâns legată
de buna functionare a unui sistem şcolar în care să domine pe cât posibil uniformi-
tatea. aceeaşi disciplină şi administraţie. aceleaşi manuale etc. Scopul urmărit era
de a crea din fii de nobili buni functionari şi ofiteri. din cei de orăşeni industriaşi şi
negustori. iar fiilor de ţărani să le ofere cunoştinte elementare necesare sporirii pro-
ductici săteşti. astfel încât fiecărui locuitor să i se asigure o instructie corespunză
toare stării sale sociale 12 .
Măsurile de reformare şi modernizare a învăţământului din Ungaria nu au
reuşit să asigure întru totul succesul politicii şcolare promovate de Curtea din
Viena. această politică cu tentă de uniformizare lovindu-se de diversitatea struc-
turilor confesionale locale, cu deosebire de rezistenţa celor reformate care au reuşit
să-şi menţină autonomia şcolară. Aplicarea reformei şi a legislaţiei a vizat mai cu
scamă şcolile catolice. greco-catolice şi ortodoxe care functionau sau urmau să fie
înfiinţate în cele nouă districte şcolare prevăzute de Ratio educationis.
Aceste districte se prezentau sub raport teritorial diferit de organizarea comi-
tatcnsă existentă, un district şcolar cuprinzând mai multe comitate. Aveau o organi-
zare proprie. fiind total independente de autorităţile comitalelor pe teritoriul cărora
se întindeau. colaborarea între cele două institutii fiind ocazională şi iniţial destul
de rară. În literatura de specialitate s-a considerat că acest mod de suprapw,ere a
instituţiei districtuale şcolare peste cea administrativ comitatensă a fost o piedică în
cvolutia şi dezvoltarea învătământului, o cauză a dezinteresului comitatelor fată de
problema educatiei.
Cele nouă districte şcolare preconizate să fie înfiintate şi să funcţioneze con-
fom1 prevederilor legii au fost următoarele: Caşovia. Ungvar. Oradea, Bratislava,
Buda, Gyor, Pecs. Banska Bistrica şi Zagreb, acesta din urmă fiind fonnat din Croa-
tia. Slovenia şi Dalmatia 13 . Initial aceste districte şcolare au funcţionat în număr de
şapte, deaorece Oradea şi Ungvarul au constituit un singur district iar Gyor şi Pecs
11. În problema stabilirii contributiei autorilor la elaborarea lui Ratio educationis con-
cluziile sunt diferite. Finaczy Erno, op. cit., consideră drept autor principal pc Ormenyi J6zsef,
punct de vedere combătut de Cs6ka J. Lajos care în lucrările citate subliniază, dimpotrivă, rolul
hotărâtor al lui Kollar Adam, aducând drept dovadă conceptul proiectului de plan al acl'~tuia.
12. Kornis Gyula, A magyar muvelodes eszmenyei 1777-1848, I, Budapesta, 1927, p. 3-
50; Istoria îm·ătământului din România I (De la origini până la 1821), Bucureşti, I983, p.
235-242.
13. Ratio cducationis totiusqut> rei literarial' pt>r rcgnum llungariae et provincias ei-
dcm adncxas, Vindobonac, 1777, p. 30-32. Vezi şi traducerile în limba maghiară ale lui Friml
Aladar, Az 1777-iki Ratio cducationis, Budapesta, 1913 şi Mcs1âros Istvan, Ratio educationis.
A:i: 1777-i fs az I 806-i kiadas magyar nyelvii forditasa, Rudapc~ta, 1881.
"Ralia educalionis" (1777) şi înfiinţarea Distric/11/ui şcolar Oradea 179
-------- ----------------------------
un altul. Ulterior. situaţia se va schimba în sensul reducerii numărului lor, astfel că
Iosir al 11-lea a fixat numărul districtelor Ia cinci - Bratislava, Caşovia, Oradea,
Pccs şi Zagreb - şi a transferat în centrele lor Academiile regale. instituţii de învăţă
mânt superior 14 . Nova Ratio educationis prevedea functionarea a şase districte
şcolare. anume Bratislava. Caşovia, Oradea, Buda, Zagreb şi Gyor, acesta din unnă
cuprinzând şi o parte din fostul district Pecs desfiintat 15 . Această nouă organizare
districtuală şcolară se va perpetua în mare până în timpul revoluliei de la 1848. În-
treaga reţea districtuală a fost subordonată Comisiei şcolare sau de studii înfiinţată
încă din 1764 de--Maria Tereza în cadrul Consiliului Locumtenential al Ungariei 16 .
În baza legii Ratio educationis din 1777 a funcţionat, aşadar. Districtul şco
lar Oradea a cărui competenţă se întindea asupra şcolilor "nationalc" sau elementa-
re şi gimnaziale de pe teritoriul comitatelor Arad, Cenad, Bekes. Csongrad, Bihor.
Szabolcs şi Nagy Kunsag. Jurisdicţia districtului şcolar Ungvar se exercita asupra
şcolilor din comitalele Satu Mare, Maramureş, Ugocsa, Bereg şi Ungvar 17 . Distric-
tele şcolare Oradea şi Ungvar concepute iniţial independente unul de altul. ca de
altfel şi celelalte districte şcolare, vor constitui practic un singur district cu sediul
la Oradea. aceasta datorită faptului că la Oradea exista Academia regală şi potrivit
art. I I din Ratio educationis într-o asemenea situatie unnau să fie unificate două
districte învecinate 18.
Cât priveşte tenninologia personalului din institutiile de învăţământ aceasta
se prezenta astfel: în fruntea Comisiei de studii din cadrul Consiliului Locumtenen-
lial se găsea un director supremus studiorum per regnum Hungariae sau pres-
curtat supremus director regius 19, în timp ce un district şcolar era condus de un
director regius provincialis, denumire simplificată din 1806 în director provin-
cialis. Am menţiona că directorul districtual mai apare şi sub alte denumiri. precum
aceea de director superior, director studiorum provincialis, regis provincialis
studiorum director, director regius, regius studiorum director, 1>rovinciae
praeses, supremus in provincia studiorum praepositus, praeses provinciae, su-
perior studiorum director şi superior provinciae litcrariae pracfcctus20 . cu
rang de excelenţă în districtele Gyor, Bratislava, Banska Bistrica etc .. şi de "prea
mărit ilustru" (meltosagos) pentru Ungvar şi Oradea, fără ca aceasta să afecteze
competenta. Legea prevedea ca directorii să fie numiti dintre functionarii de rang
înalt sau dintre nobili care să dispună de proprietăţi corespunzătoare, persoane care
să fie în acelaşi timp cu înclinaţie spre cultură şi ştiinte. cu mult suflet şi atragere
pentru această funcţie. Se mai preciza că răsplata credintei şi a muncii va fi în pri-
14. Kornis Gyula, op. cit., I, p. 202-203.
15. Meszâros Istvan, op. cit., p. 301 şi harta de la p. 389.
16. D. Kosary, op. cit., p. 8
18. Ratio educationis... , Vindobonae, 1777, p. 30.32.
19.Ibidem, p. 26-28.
20. Ibidem, p. 30-32, 50-52, 54, 64-65 şi 67.
mul rând mândria şi satisfactia lui că şi-a îndeplinit cu bine functia, că a slujit stat-
ului, urmând ca răsplata financiară anuală s-o primească doar atunci când va per-
mite situatia financiară a tezaurariatului.
Directorii districtuali aveau în subordine inspectori şcolari care primeau
anual un onorariu din fondul Casei de studii. Acolo unde existau reţele_ de şcoli
confesionale, de regulă, fiecare inspector răspundea de un anume învăţământ con-
fesional, precum cel catolic. ortodox, etc. Fiecare district şcolar, numit în acte
provincia, districtuş, dioecesis, praefectura sau praefectura literaria, mai avea
un număr de functionari-scribi pentru rezolvarea problemelor administrative care
ţineau de corespondenţa cu superiorii şi cu diferite alte institutii, fiind plătiti anual
din fondul Casei de studii. Din anul 1806 apar în districte şi prodirectori21 .
În privinţa obligaţiilor şi a sarcinilor care reveneau directorilor superiori de
studii art. 11 din Ratio educationis preciza că aveau datoria să depună toate efor-
turile şi să urmărească evoluţia tuturor şcolilor în subordine, respectarea cu stricteţe
a planului de învăţământ nou introdus, să pretindă aplicarea noilor reglementări,
etc. Cel puţin la doi ani odată, dar şi de câte ori o cereau împrejurările, directorii
trebuiau să facă vizite la şcolile din districtul încredinţat.
Districtele şcolare, prin intermediul directorilor din fruntea lor, asigurau le-
gătura dintre învăţământul de toate gradele din cuprinsul lor şi Comisia şcolară din
cadrul Consiliului Regal Locumtenenţial al Ungariei. La rândul ci, comisia şcolară
înainta diferite situalii solicitate şi răspundea direct în faţa împăratului de prob-
lemele învătământului, astfel încât acesta putea controla şi îndruma întreg învătă
mântul. Ordinele şi instrucţiile emise de Comisia Şcolară cu aprobarea monarhului
erau transmise apoi directorilor districtuali de studii care, la rândul lor, le făceau
cunoscute mai departe sub formă de circulare şi adrese tuturor şcolilor subordo-
nate. Aceeaşi cale ierarhică, dar inversă, de jos în sus, o urmau situatiile şcolare ce-
rute, listele cu necesarul de manuale în şcoli. cererile de numiri în functii ale pro-
fesorilor şi învăţătorilor, contractele pentru întreţinerea de şcoli, etc. Era realizat
astfel, pentru prima dată, un sistem de învătământ bine structurat, în care se distin-
gea cu claritate instrucţia primară sau elementară. secundară sau gimna7.ială şi cea
superioară, totul impulsionat şi controlat de un etatism riguros.
Cât priveşte evoluţia şi dezvoltarea teritorială a Districtului şcolar Oradea
am consemna faptul că din anul 1778 au fost puse sub jurisdicţia sa şcolile din
Banatul civil încorporat Ungariei şi împărl;it în trei comitate: Timiş. Caraş şi Toron-
tal22. Rămâneau pe dinafară şcolile bănăţene din graniţa militară care aveau un re-
gim special. Deasemenea am aminti că din anul 1792 districtul şcolar Ungvar a înce-
tat să mai existe, o parte a sa împreună cu localitatea Ungvar fiind inclusă în dis-
trictul Caşoviei, în timp ce restul teritoriilor, precum comitatele Satu Mare, Mara-
mureş etc .. au·rămas pe mai departe în componenţa districtului şcolar Oradea. Le-
gat de evolutia teritorială a acestuia am semnala şi schimbările intervenite în părtile
21. Meszăros Istvan, op. cit., p. 302
22. Finăczy Erno, op. cit., I, p. 312-318.
7 "Ralia educalionis" (1777) şi înfiinţarea Districtului şcolar Oradea 181
dinspre principatul Transilvaniei în funcţie de soarta comitatelor Zarand, Crasna şi

Solnocul de Mijloc aparţinătoare aşa-numitului Partium şi care au a_11111s să fie inte-
grate U ngariei2 3 .
După înfiinţarea Districtului şcolar Oradea a fost numit ca director de studii
nobilul Karolyi Antal care a îndeplinit aceeaşi funcţie şi pentru districtul şcolar Ung-
var, reşedinţa ambelor fiind însă la Oradea. După demisia lui din l 782, pentru a
ocupa funcţii mai înalte în cadrul Comisiei şcolare de pe lângă Consiliul locumte-
nenţial24, locul i-a fost luat de contele Haller Jozsef iar după 1792 în această func-
ţie a ajuns Tokody Gyorgy până în l 821, căruia i-au urmat Tokody Istvan, episcopii
Lajcsak Ferenc (1828 - 1837), Lonovics J6zsef (1837 - 1847) şi Fabri Ignacz (1847
- 1849).
Potrivit prevederilor din Ratio educations pe lângă functia de director dis-
trictual s-a instituit şi aceea de inspector regal al şcolilor naţionale, pentru dis-
trictele Oradea şi Ungvar, initial fiind numit un singur inspector şcolar în persoana
lui Luby Karoly. Inspectorul şcolar avea obligaţia să urmărească desfăşurarea pro-
cesului de învăţământ la şcolile din district pentru a se respecta programele şcolare
şi pentru ca şcolile să nu aibă de suferit din cauza sustinătorilor lor materiali, să
asigure conlucrarea între învăţători şi directorii şcolilor. etc. Pentru realizarea aces-
tui scop urma să inspecteze toate şcolile din district cel puţin o dată la trei ani, cu
care prilej va analiza şi va rezolva plângerile iar pe cele nerezolvate, de importanţă
deosebită, le va înainta directorului districtual de la care va primi apoi îndrumările
şi precizările necesare 25 . În legătură cu detalierea atribuţiilor inspectorilor se pre-
vedea apariţia ulterioară a unor instrucţiuni speciale privind activitatea şi compe-
tenta acestora. În 1790 - 1791 apar Instrucţiunile pentru inspectorii şcolilor
naţionale din Ungaria (lnstruction fiir die Wisitatoren der Nationalschulcn in Un-
garn)26, elaborate de Consiliul Locumtenenţial din Buda care veneau să sta-
bilească detaliat atributiile inspectorilor şcolari.
Cu timpul, de la un inspector şcolar prevăzut de Ratio educationis se ajunf!.;
la un număr sporit, fapt favorizat de organizarea şcolilor pe princip1..il confesional.
Astfel, alături de directorul regal superior al districtului, ajutat de prodirector, de
actuari şi cancelişti, în documente întâlnim un număr variabil de inspectori, proin-
spectori şi directori de cerr,uri şcolare, acestea din unnă subdiviziuni ale districtu-
lui. Întreg corpul de inspectori era subordonat inspectorului şcolilor naţionale sau
vemaculare şi prin intermediul acestuia diferiţii inspectori îşi trimiteau corespon-
denţa privind şcolile confesionale directorului districtului şcolar.
23. Komis Gyula, op. cit., I, p. 179-203. Pentru evolutia mai generala a comitalelor din
Partium a se vedea Zoltăn I. T6th, Biograpbie d'une frontiere. La formation du "Partium",
în Rcvue d'Histoire Comparee, XXIV (1946), nr. 1-2, p. 79-102 + hărJi, şi Ion Ranca, Protes-
tul românilor din Zărand şi Cbioar împotriva alipirii acestor teritorii la Ungaria, în anul
1861, în Crisia, VII (I 977), p. 329-349.
24. Arhivele Statului Cluj-Napoca, l<'ond Direcţia şcolară Oradea, G, nr. 21.
25. Ratio educationis, p. 30-32.
26. Petru Radu, Dimitrie Onciulescu, Contribuţii la istoria învăţământului din Banal
până Ia 1800, Bucureşti, 1977, p. 163.
Dacă ar fi să exemplificăm activitatea unor inspectori şi proinspectori din

districtul şcolar Oradea am aminti pc aceea a lui Karlizky Adalbert care între 1792
- 1803 a răspuns de şcolile romano-catolice din Banat fiind urmat în funcţie. între
1804 - 1815 de Hom'tth Janos. Şcolile ortodoxe din aceleaşi comitale bănăţene au
fost încredinţate şi controlate de cunoscutul Theodor Jancovici care în anul 1782
plecând în Rusia 27 . activitatea sa a fost preluată de inspectorii Avram Mrazovici 28 .
Vasile Nicolici şi Dimitrie Ştefanovici. Am semnala aici că în anul 1785 funcţia de
director regal superior de studii a fost oferită lui Theodor Jancovici care însă a re-
fuzat funcţia, preferând să rămână pe mai departe la curtea ţarului.
După înfiinţarea Deputăţiei şcolare din Pesta (l 81 O) condusă de Uroş
Nestorovici şcolile ortodoxe din districtul Oradea au intrat sub jurisdicţia acestei
deputăţii 29 , menţinând însă. în continuare, raporturi strânse cu conducerea Districtului
şcolar, căreia Luca Kenghelatz. director al cercului Timişorii. Moise Arsici şi Ioan
Mihuţ30 , cu aceleaşi funcţii pentru cercul Caransebeşului şi Ioan Piispoki. director al
cercului şcolar Oradea. îi trimit periodic informalii şi date despre şcolile ortodoxe.
Şcolile româneşti unite din Districtul şcolar Oradea au avut de inspectori
persoane de aleasă cultură, precum Simion Maghiar ( 1780 - 1790) şi Ioan Comeli
(1791 - 1806 şi 1817 - 1847). cunoscuţi prin preocupările lor pentru dezvoltarea re-
ţelei de şcoli din subordine. dar şi prin realizări remarcabile pe planul iluminismului
românesc. Simion Maghiar, care a urmat în funcţie lui Ioan Ciontaş. s-a remarcat
printr-o bogată activitate de traducător şi de alcătuitor de manuale conforme cu con-
cepţia pedagogică a lui Ignaz Johann Felbiger, manuale care în parte au fost semnala-
te de studiile mai vechi 31 , altele, precum Orthographia Valachica şi Abecedarul ro-
mâno-maghiar fiind dezvăluite recent pe baza unui act din 16 octombrie 1785 32 .
Cât despre Ioan Corneli, acesta este un nume cunoscut în cultura noastră prin ideile
sale ortografice, prin bogata corespondenţă purtată cu corifeii Şcolii Ardelene asupra
27. Sey Istvan, T.I. Jankovics es az orosz iskolarendser XVIII szazadi ujjaszevezese,
î11 Pedagogiai Szemle, XX (1970), nr. 2, p. 143-151; P. Polz, Theodor Jankovics und die
Schulreform in Russland, în Die Aulldlrung in Ost-und Siidosteuropa, Koln-Wien, 1972, p.
119-174; S.K. Kostic, Ausstrahlungen deutscher literarisch-volkstllmlicher Aulldii.-ung im
siidslawischen Raum, în Die Aulldărung in Ost- und Siidosteuropa, Koln-Wien, 1972; p.
175-194; Ioan Wolf, Organizarea şcolilor bAnAţene în anii 1770-1800 şi activitatea pedago-
gului Teodor I. lancovici, în Din istoria pedagogiei româneşti. Culegere de studii, Bucureşti,
1956, p. 57-97.
28. 'Arh. St. Cluj-Napoca, Fond Dh·ecţia şcolară Oradea, NHB, nr. 35 şi 37; QNB, nr.
28; PNB, nr 9-10.
29. Arh. St. Cluj-Napoca, Fond Direcţia şcolară Oradea, Şcoli naţionale, nr. 17/1817
şi nr. 11 1511818.
30. Idem, nr. 5/1814; nr. 9/1817; nr. I0/1818 şi nr. 67/1818.
31. Vasile Bolea, Şcoala normală română unită din Oradea 1784-1934, Oradea, 1934,
p. 29-32; Găldi Laszlo, Simeon Magyar ein ruminischer Pionie1· de josl'phinnischen Schulre-
form, în Archivum Europae Centro-Orientalis, VII (1941), fasc. 4, p. 489-526.
32. Susana Andea, Aspecte privind viaţa şi activitatea şcolară II lui Simeon Maghiar,
în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Historia, XXXII (1987), fasc. I, p. 17-27.
9 "Ratio educationis" (1 :n/ şi înfiinţarea Distric111!11i şcolar Oradea 183
limbii şi prin colaborarea sa la Dicţionarul de la Buda (1825) 33 .

În cuprinsul districtelor şcolare Ratio educationis a instituit trei categorii de
şcoli primare sau naţionale:
a) scholae Yernaculae in pagis et oppidis. şcoli cu un învăţător. mai rar cu
doi. pentru sate şi târguri. cu o sală sau două de învăţământ în care copiii. în majo-
ritate fii de ţărani. acumulau minimul de cunoştinţe pentru a putea scrie şi citi aju-
taţi de W1 învăţător care era de regulă şi cantor în biserică. susţinut materialiceşte
de comunitatea religioasă de care aparţinea, de biserică, de propietarul pământului
când acesta aparţinea aceleaşi religii prin sistemul patronajului şi uneori cu o mică
contribuţie a statului.
b) scholae urbanae. şcoli primare orăşeneşti cu trei învăţători şi trei săli âe
clasă distincte, pe care le frecventau copiii negustorilor şi meseriaşilor. Alături de
învătarea scrisului şi cititului programa lor de studii mai cuprindea şi primele noi-i-
uni de limbă latină. deoarece prin însăşi orginea lor socială. conform legii. erau me-
niţi spre ocupaţii care necesitau cunoştinţe mai înalte.
c) scholac primariae sau normales cu patru clase şi patru învăţători. erau
şcolile care trebuiau să fie înfiinţate în oraşele mari. acestea având învăţători spe-
cializaţi pentru caligrafie. desen şi muzică. Această categorie de şcoli pregătea însă.
în unele cazuri. pe viitorii învăţători de la sate. dar de cele mai multe ori erau şcoli
pe care le urmau toţi cei care se înscriau apoi la gimnaziu 34 . Acest tip de şcoală a
fost înfiintat şi la Oradea iar în ce priveşte Ungvarul, fiind un oraş prea mic şi nepu-
tând susţine funcţionarea unei şcoli cu patru clase, va renunta. şcoala model înfiin-
\ându-se la Carei prin finanţarea parpală a lui Antal Karoly din propriile venituri 35 .
Prin aceeaşi lege şcolară se .prevedea şi se reglementa şi organizarea învăţă
mântului gimnazial după cum urmează: schola grammaticae cu trei clase sau gim-
naziul inferior: clasele având denumirea de infima grammaticae classis, media
grammaticae classis şi suprema grammaticae classis. Când gimnaziul avea cinci
clase. cele două clase care urmau "gramaticelor" se numeau ··umanioare" şi erau
schola humaniores retorica şi schola humaniores poetica. Dacă acest tip de gim-
naziu se afla într-un oraş reşedinţă a districtului şcolar, unde se afla şi o instituţie de
învăţământ superior. cum era Academia regală la Oradea, gimnaziul servea ca model
pentru toate celelalte gimnazii din district, purtând denumirea de arhigimnaziu 36 .
În fruntea şcolilor se afla un director, director localis sau un praefectus 37 .
denumirea fiind în fonetic de mărimea şcolii. directorul având în subordine învăţă
torii şi interesându-se de bunul mers al şcolii. De obicei era o persoană fără pregătirea
33. /\rh. St. Cluj-Napoca, fond Direcţia şcolară Oradea, Şcoli nationale, nr. SS/1817.
D. Popovici, La litteralure roumaine a l'epoque des Lumieres, Sibiu. 1945, p. 257-259: Nico-
lae Iorga, Istoria lileralurii rnmâne în secolul al XVIII-iea (1688-1821), li, Epoca lui Petrn
Maior, Bucureşti, 1969, p. 258.
34. Ratio educationis, p. 70-83 şi 114-143.
35. Arh. St. Cluj-Napoca, Fond Direcţia şcolară Oradea, FNA, nr 31 ~i 40.
36. Ralio educationis, p. 57-70 şi 143-275; Finăczy Erno, op. dl., li, p. 188-189.
37. Ratio educationis, p. 73-74, 78-79 şi 82-83.
184 S11sa11a Andea. Avram Andea 10
pedagogică necesară, fiind în marea majoritate a cazurilor preotul local.

Grija problemelor materiale ale şcolii revenea curatorului local de şcoală,
intermediar între judele satului, directorul şcolii şi învăţător.
Această ierarhie şi organizare a învăţământului primar şi gimnazial a persis-
tat pe tot parcursul sfărşitului de secol XVIII şi în prima jumătate a secolului al
XIX-iea, modificările aduse prin noile legislaţii nemodificând esenţial sistemul
şcolar. Am aminti doar că prin Nova Ratio educationis (1806), promulgată în con-
diţiile reacţiunii nobiliare şi a războaielor cu Franţa revoluţionară au fost înlăturate
o serie de elemente progresiste din Ratio educationis, şcoala fiind readusă sub
controlul bisericii, iar spiritul religios impregnând în mai mare măsură conţinutul
învăţământului. Schimbarea se regăseşte şi în conducerea Districtului şcolar Ora-
dea, noii directori nemaifiind persoane laice, cu vederi largi şi cultură bogată, ci e- .
cleziastice, de regulă episcopii Cenadului. În acest spirit se înscriu şi prevederile
noii legi şcolare din 1845 prin care deşi se menţin disstrictele şcolare în frunte cu
directori superiori, ajutaţi în activitatea de control şi de supraveghere de către in-
spectori şcolari direct subordonaţi, se prevedea dubla subordonare a directorilor lo-
cali atât faţă de inspectorii districtuali, cât şi faţă de episcopii diecezani.
Cât priveşte sediul Districtului şcolar Oradea. la sfărşitul anului 1847, ca ur-
mare a cererii proaspătului numit director superior de studii al districtului, episco-
pul Fâbry Ignâz, care îşi avea locuinţa şi sediul la Timişoara, Consiliul Locumtenenţial
a dispus mutarea sediului la Timişoara 38 , unde va rămâne până la desfiinţare.
Revoluţia de la 1848 a venit cu noi modificări în legislaţia şcolară, în luna
august Ministerul Învăţământului din Ungaria dând o nouă lege prin care erau insti-
tuite şase comitete cercuale care să se ocupe de problemele învăţământului, de mo-
dificările formei şi conţinutul acestuia 39 . Legea nu a putu fi pusă în aplicare din
cauza evoluţiei evenimentelor revolufionare, odată cu înfrânger-ea revoluţiei căzând
şi legislaţia emisă.
În anul 1848 a fost dat cunoscutul Entwurf der Organisation der Gymna-
sien und Realchulen in Oestereich care venea cu modificări esenţiale atât în or-
ganizarea şi controlul învăţământului, cât şi în programele de studii. Vechile dis-
tricte şcolare cu întindere pe teritoriul mai multor comitate au fost desfiinţate iar
conducerea şi controlul învăţământului din noile districte militare şi civile urmau să
fie asigurate de către autorităţile şcolare ale districtelor administrative, formate
dintr-un comisar şcolar şi un număr variabil de inspectori şcolari 40 . Ca urmare a in-
trării în vigoare a acestei legi, la sfărşitul anului 1849 se comunica episcopului Fa-
bry Ignaz desfiinţarea districtului şcolar Oradea şi deci şi a funcţiei de director su-
perior de studii pe care o deţinea41 . Se preciza de asemenea că arhiva fostei insti-
38. Arh. St. Cluj-Napoca, Fond Direclia şcolară Oradea, Registrul nr. 86/1847, poziţii
le nr. 540-560.
40. Finaczy Erno, A magyarorszagi kozepiskolak multja es jelene, Budapesta, 1896, p.
73-81; V. Popeangă, Şcoala românească din părtile Aradului la mijlocul secolului al XIX-
lea, 1821-1867, Arad, 1979, p.116-118.
41. Arh. St. Cluj-Napoca, Fond Direcţia şcolară Oradea, Registrul nr. 90/1849, poz. nr. 20.
11 "Ratio educationis" (1777) şi i11.fii11ţarea Districtului şcolar Oradea
tuţiiunna să fie transportată de la Timişoara la Oradea, fapt care s-a realizat în anul
185042 .
Cu aceste măsuri şi potrivit noii legislaţii şcolare se punea capăt activităţii
îndelungate şi benefice a instituţiei Districtului şcolar Oradea, a cărei istorie ilus-
trează pregnant constituirea şi funcţionarea pe parcursul a mai multor decenii a
unui sistem de învăţământ impregnat puternic de spiritul etatist al vremii. Acest
district a reprezentat cadrul instituţional prin care s-a pus în practică. pe un vast ter-
itoriu locuit în cea mai mare parte de români, programul de politică şcolară a
Mariei Tereza, Iosif al Ii-lea şi al unnaşilor acestora, program de pe urma căreia au
beneficiat de instrucţie un mare număr de copii din satele din Partium şi Banat,
mulţi dintre aceştia ridicându-se prin cultură şi sporind rândurile intelectualităţii
româneşti promotoare a valorilor iluministe dar şi a activităţii revoluţionare de la
1848. Şcoala s-a dovedit .rstfel a fi un important mijloc al mobilităţii sociale, o
condiţie indispensabilă afirmării şi dezvoltării mişcării de emancipare naţională.
RATIO EDUCATIONIS (1777) ET LA CREATION

DU DISTRICT SCOLAIRE D'ORADEA
Resume
Les auteurs de cet etude cherchent a restituer, en utilisant l'information edite
enrichie par des documents inedits, l'histoire du processus au sours duquel l'abso-
Iutisme eclaire des Habsbourgs, notamment celui de l'imperatrice Marie-Therese, par
la reglementation de la Ratio educationis - 1777 -, a modemise le systeme d'instruction
du Partium et du Banat, c'est-a-dire de l'Ouest de la Transylvanie.
Par cette reforme l'enseignement a ete soustrait a la competence des Eglises et
a ete place sous le controle de l'Etat et, pour la preemiere fois, Ies ecoles primaires,
secondaires et superieurs du Pai:tium et du Banat ont ete organisees dans un sisteme
bien structure, celui du district scolaire d'Oradea - 1776-1849.
Realisee par l'absolutisme eclaire cene reforme scolaire a contribue a la forma-
tion d'une nouvelle intelligentsia roumaine, modeme et angajee dans le mouvement
d'emancipation nationale.
42. Idem, Registru nr. 90/1849, poz. nr. 9 şi 32.a

CONSIDERAŢII PRIVIND STRUCTURA SOCIALĂ
A INTELECTUALITĂŢII ROMÂNE LA SFÂRŞITUL
VEACULUI AL XVIII-iea
de
REMUS CÂMPEANU
Pentru românii ardeleni secolul al XVIII-iea a reprezentat o perioadă de pro-

funde treinsformăriîn ceea ce priveşte mentalitatea, aspiratiile şi structura socială.
Dacă la începutul secolului. românii transilvăneni aveau o ierarhie socială relativ
simplă, ancorată în marea masă ·a ţărănimii supuse, deasupra căreia erau conturate
mici straturi libere. în majoritate clericale, şi o pătură nobiliară şi mai redusă, cu
acces întâmplător în administraţia Ardealului, la sfârşitul veacului situaţia se
schimbă radical. În concordanţă cu evoluţia întregii societăţi spre lumea modernă,
dar păstrând proporţiile caracteristice zonei, profitând în mare măsură de privilegii-
le nu prea clar formulate, oferite de greco-catolicism, în noile condiţii ale stăpânirii
imperiale, românii reduc substanţial "handicapul sd'cial" ce părea insurmontabil, în
raport cu cele trei naţiuni. În această conjunctură, diversificarea structurii sociale.
apariţia unor categorii sociale noi, creşterea ponderii categoriilor libere. perfecţio.
narea ierarhiei clericale şi penetrarea în sistemul administrativ transilvănean. argu-
mentează şi din punct de vedere social lupta natională, marile eforturi revendicati-
ve, depuse în scopul depăşirii regimului de naţiune tolerată.
Deschiderea societăţii româneşti spre problemele politice ale Transilvaniei şi
ale întregului imperiu este încă, la sfărşitul secolului al XVIII-iea. rodul eforturilor
unei elite intelectuale reduse numeric. de formaţie clericală. administrativă sau mi-
litară. Această elită a fost şi este studiată în amănunţime în istoriografia română.
activitatea ei s-a concretizat în scrieri istorice. filosofice. economice. didactice. în
lucrări de popularizare sau în memorii bine argumentate, care au rezistat trecerii
timpului. În mai mică măsură a fost studiat însă aşa-numitul '"eşalon doi'" al intelec-
tualităţii române. adică acei absolvenţi de şcoli, care deşi nu au lăsat în urma lor o-
pere scrise, au răspândit în mediul în care au trăit. ideile veacului. O analiză a aces-
tei categorii, ar putea pune în lumină într-un mod mai clar, cadrul în care s-au for-
mat liderii mişcării naţionale. ca vârfuri ale unei structuri elitare piramidale, despre
a cărei bază se cunosc atât de puline amănunte.
Analiza accesului la pregătirea şcolară ne poate oferi totodată informaţii le-
188 Remus Câmpeanu 2
gatc de statutul social al naţiunii române la sfârşitul veacului al XVIII-iea. Depă

şind binecunoscutul cadru redus al elitei performante, într-o societate românească
săracă totouşi în epoca respectivă, în ceea ce priveşte marile valori spirituale, sun-
tem îndreptăţiţi şi datorită acestui fapt, să includem în structurile elitare, suma ab-
solvenţilor români de gimnazii şi colegii. Argumentele acestei includeri sunt nume-
roase, dar cel mai important este acela pe care îl oferă programele şcolare, comple-
xitatea acestora, sistemul de examene şi de notare care evidenţiază faptul că, pentru
epoca respectivă, a absolvi cei cinci ani de gimnaziu şi eventual cei doi ani de cole-
giu, constituia un efort deosebit, având ca şi consecinţă o separaţie netă în raport cu
cei mulţi, a căror pregătire se reducea la şcoala elementară, sau în cele mai multe
cazuri nici măcar la atât. Pe de altă parte, pentru omul simplu, gimnaziul sau cole-
giul reprezenta o posibilitate mare de propulsare spre categorii sociale superioare,
spre o pătură funcţionărească, clericală, didactică sau militară, care în lumea rurală
reprezenta desigur o elită. Absolvenţii de gimnazii sau colegii reprezintă însă o eli-
tă şi pentru sfera urbană, în condiţiile în care, spre sfârşitul secolului. datorită refor-
melor lui Iosif al Ii-lea. universităţile din imperiu se reduseseră în mare măsură. În
aceste condiţii, învăţământul catolic din Ardeal. având ca centru de tradiţie fosta u-
niversitate redusă la rang de colegiu a Clujului, a reprezentat pentru români o posi-
bilitate de afirmare a aspiraţiilor sociale.
Centrul de învăţământ catolic de la Cluj s-a situat imediat după şcoala de la
Blaj, în ceea ce priveşte formarea elitei intelectuale româneşti. Datorită importantei
sale deosebite în viata culturală a secolului, colegiul catolic de la Cluj a constituit
obiectul a numeroase analize istorice române sau maghiare. Începând chiar cu une-
le studii ale profesorilor şcolii, continuând cu preocupările unor istorici de marcă
precum Jakab Elek, Mârki Sândor, Erdely Kăroly, Onisifor Ghibu, Bogdan-Duică,
Ioan Jozsa-Jozsa, Nicolae Albu, Lucia Protopopescu, Ştefan Pascu sau cu unele lu-
crări colective. au fost abordate numeroase aspecte legate de <1.1„tivitatea colegiului.
Nici una dintre lucrări nu a abordat problema relevării fluxului şcolar, deşi încă în
I 925, Bogdan-Duică scria: " ... liceul piariştilor era plin de români. .. Ar fi timpul ca
cineva să publice lista tuturor românilo.r care au învătat la acest liceu binefăcător
românilor" 1. Se simţea necesitatea stringentă a unui asemenea efort de cercetare,
aşa încât, în sfârşit, în anul 1968, apare studiul de tinereţe. dar întocmit cu deosebit
profesionalism, al istoricului Alexandru Tonk, ''Intelectualitatea română şi liceul
piariştilor din Cluj", care abordează problema fluctuaţiei şcolare române la colegiul
catolic în intervalul cuprins între sfârşitul secolului al XVIII-iea şi jumătatea seco-
lului următor 2 . Autorul este nevoit să se limiteze la acest interval pentru că, din pă
cate, mai vechile matricole ale colegiului, care înainte aparţinuse iezuiţilor, au pie-
rit. Cu toate acestea, pe baza cercetărilor efectuate mai înainte de istoricul I. Toth-
Zoltan, se poate afirma că rolul pe care l-a jucat acest liceu în formarea conştiinţei
1. G. Bogdan-Duică, Gheorghe Lazăr,Bucureşti, 1924, p. 12/146, notai.
2. Studiul la care ne referim a apărut în revista "Sţudia Universitatis Babeş-Bolyai -
Series Histoiia", fasc. I, Cluj, 1968, p. 45-58.
3 Consideraţii privind structura socială a intelectualităţii române 189
naţionale române, este neîndoielnic pozitiv3 .

Matricolele şcolare pe care le conţine arhiva colegiului. ne oferă date intere-
sante nu numai pentru Cluj, ci şi în legătură cu gimnaziile catolice de la Alba-Iulia,
Tg.-Mureş, Sibiu, Şimleu-Ciuc, Trei-Scaune şi Bistriţa4 . Lipsesc din această arhi-
vă, numai datele legate de gimnaziul de Odorhei şi de colegiul de la Blaj, care însă
au fost publicate separat. pentru ca reţeau şcolilor catolice să fie reprezentat com-
plet. Date importante privind populaţia şcolară română pot fi extrase însă numai
din matricolele şcolare ale Clujului, Alba-Iuliei. Sibiului şi Bistriţei, pentru că cele-
lalte nu le precizează elevilor nici religia, nici naţionalitatea. aşa încât. criteriul nu-
melui fiind în epocă total irelevant, selectarea elevilor români este imposibilă.
În cazul şcolii Clujului, statistica meticuloasă întocmită de Tonk pe ani şco
lari. urmăreşte trei obiective: numărul de elevi români raportat la numărul (?f>Tleral
de elevi, atât în gimnaziu. cât şi în cursurile superioare; raportul ,dintre num 1 u_ de
elevi de la Blaj şi numărul de elevi români de la Cluj; zona de provenienţă a elevi-
lor. pentru anul şcolar 1799. Având în vedere faptul că pentru secolul al XVIII-iea
s-au păstrat registrele matricole ale colegiului clujean numai pentru o perioadă de
cinci ani, neconsecutivi. din ultimul deceniu, cercetătorul interesat de acest veac
trebuie să le valorifice la maximum, spre a-şi putea forma o imagine cât mai clară
asupra intelectualităţii epocii. Tabloul statistic trebuie deci lărgit şi cu alte infor-
maţii pe care ni le pot oferi registrele matricole. În acest sens pe lângă aspectele
cantitative deja publicate. registrele ne oferă o imagine clară a mediilor de prove-
nienţă ale elevilor. constituind o "rădiografie" clară a structurii sociale a românilor
ardeleni, tablou care devine şi mai interesat dacă îl analizăm în comparaţie cu
'itructura socială a celorlalte naţiuni reprezentate în colegiu. Iată câteva consideraţii
in sprijinul acestei idei. În primul rând, trebuie subliniat faptul că pentru români
sunt folosiţi cei mai variaţi termeni privind desemnarea categoriilor sociale: nobili.
orăşeni. ignobili, militari, grăniceri, oameni liberi. plebei sau pur şi simplu valah.
Termenul de "valah" poate indica în matricolele şcolare şi naţionalitatea dar şi po-
ziţia socială, în acest din urmă caz fiind echivalentul probabil al omului liber sau al
ignobilului. Cercetarea este îngreunată de faptul că termenii folosiţi pentru diferite-
le categorii sociale. sunt foarte aproximativi, în cazul desemnării poziţiei sociale a
tuturor naţionalităţilor. De exemplu termenul "comes" poate însemna conte, comi-
te, vicecomite, jude regal, conducător al cetăţii etc. Cel de "magnat" poate desemna
un comes sau un baron. Termenul de "preanobil" îşi delimitează foarte vag aria so-
cială în raport cu termenii de comite. baron sau magnat. Cel de "ignobil", deci ne-
nobil, desr-mnează o categorie liberă care se poate suprapune cu cea de libert şi
chiar cu cea de plebeu. adică om din popor. Avându-şi rădăcinile în lumea
medievală, aceşti termeni nu mai pot acoperi gama largă a categoriilor sociale noi.
caracteristice unei societăţi în plină evoluţie spre lumea modernă.
Marea majoritate a felului în care sunt înmatriculaţi elevii români în registre.
3. Cf. I. Toth-Zoltan, Az crdely roman nacionalizmus elso szăzada, Budapest, 1946, p.
170.
4. Filiala Cluj a Arhivelor Statului, fond Liceul romano-catolic Cluj.
190 Remus Câmpea1111 4
vădeşte o oarecare nesigurantă în aprecierea statutului lor, nesigurantă datorată e-

volutiei sociale amintite. Este de rcpnut de asemenea faptul că în clasele de gimna-
ziu, înmatricularea elevilor are în vedere criteriul nationalitătii şi al religiei, pe
când în clasele de colegiu. rămâne încă în vigoare unicul şi strictul criteriu medie-
val al pozitiei sociale. de aceea nationalitatea elevilor este neidentificabilă. De-abia
în ultimii doi ani ai secolului înmatricularea în colegiu se va face menponând şi re-
ligia sau eventual naponalitatea elevului, consfintind astfel cvolutia aprecierii şco
lare spre o mentalitate mai modernă.
O trecere în revistă a statisticii şcolare, pe structură socială, evidenţiază fap-
tul că în timp cc la maghiari şi secui predomină păturile nobiliare. la români, ar-
meni şi gcnnani sunt dominante categoriile libere. ceea ce denotă că viitoare bur-
ghezie a acestora din unnă se va forma în special din aceste categorii, spre deosebi-
re de maghiari şi secui, a căror burghezie se va forma în primul rând prin transfor-
marea şi readaptarea categoriilor nobiliare. Tradi\ia civică a lumii săseşti, asociată
cu lipsa unei aristocratii feudale puternice, ancorate în traditiile medievale, în cazul
românilor şi armenilor. va avea drept consecintă o evolu\ie mult mai rapidă a aces-
tor na\ionalităti spre îndeletniciri şi preocupări specifice începutului epocii moder-
ne. în timp ce restructurarea socială a maghiarilor şi a secuilor se va face printr-un
proces de durată.
Există deosebiri şi în ceea ce priveşte categoriile sociale libere. În cadrul a-
cestora. la români este preponderentă o pătură rurală masivă, spre deosebire de saşi
şi armeni la care majoritatea celor liberi o constituie populatia orăşenească, sferă
deosebit de fertilă în promovarea unei burghezii puternice. Într-un singur caz, şi a-
nume cel al populapei maghiare, putem constata o îmburghezire evidentă din am-
bele sensuri: şi prin transformarea nivelului nobiliar, un fenomen mai lent, dar şi
prin evolutia structurilor orăşeneşti. Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul secolului,
numărul nobililor români creşte, în raport cu celelalte categorii sociale româneşti.
Acest proces de ridicare socială a napunii române, de restructurare a ci. suplineşte
într-o oarecare măsură insatisfactiile generate de lupta pentru drepturi naţionale.
Nerecunoaşterea natiunii române ca natiune distinctă în sistemul transilvănean, de-
termină găsirea altor căi de a pătrunde în structura ierarhiei administrative a zonei,
şi anume şcoala sau dobândirea titlului nobiliar. Comparând ridicarea pe scara cate-
goriilor sociale. a diferitelor naponalităti din Ardeal, se poate constata că românii.
saşii şi armenii acced până la titlul de simplu nobil, nivelurile artistocratice superi-
oare revenind doar maghiarilor şi eventual secuilor, ceea ce constituie încă o dova-
dă a ancorării puternice a acestor nationalităti în mentalitatea şi traditiile medievale.
Rezultatele statistice obtinute ne îndreptătesc să afirmăm cu certitudine că
nici nationalitatea, nici originea socială, nu erau criterii în admiterea elevilor la
cursurile gimnaziului şi ale colegiului clujean. Impedimentele privind accesul în
şcoală erau legate în mod sigur de posibilitătile de întrepnere ale elevului şi de per-
formantele sale şcolare. În 1794 şi 1795 existau chiar unele clase cu majoritate
românească în gimnaziu. şi clase în care numărul nobililor este mult inferior altor
categorii sociale. Nu existau clase organizate pe principiul pozipci sociale. deseori
5 Consideraţii privind stroctura socială a intelectualităJii române 191
fii de comite aflându-se în aceeaşi clasă cu ignobili sau plebei. Totuşi. în colegiu,
numărul elevilor provenind din familii nobiliare. în cazul româilor. este superior în
raport cu gimnaziul, dar diferenţa nu este atât de relevantă încât să putem considera
originea socială ca fiind criteriu de admitere în colegiu.
in ceea ce priveşte gimnaziul bistritean. matricolele şcolare aflate în arhivele
colegiului clujean vin în completarea listei elevilor români de la gimnaziul din Bis-
triţa. pe care Virgil Şotropa a publicat-o pentru perioada 1729-1779. atât în revista
"Transilvania", cât şi în '·Arhiva Someşeană". Istoricul a sesizat varietatea şi in-
exactitatea categoriilor sociale în care sunt incluşi românii dar fără a încerca o ana-
liză comparativă în raport cu datele oferite de matricole despre celelalte nationali-
tăţi. Arhiva colegiului clujean con~ne matricole ale gimnaziului bistritean pentru
primul semestru al anului 1797. e adevărat incomplete. dar din care putem sesiza
preponderenţa categoriilor libere (militari, orăşeni. ignobili) în raport cu pătura no-
biliară, în cazul românilor. Această proponderenţă a categoriilor libere vizavi de
nobilime este valabilă şi în cazul datelor oferite de matricolele gimnaziului de la
Alba-Iulia. pentru semestrul II al anului 1797 şi semestrul I al anului 1800. matri-
cole aflate de asemenea în arhivele colegiului catolic clujean.
in cazul gimnaziului de la Sibiu, despre care avem date clare tot din fondul
colegiului catolic clujean. pentru semstrul I al anului 1800. numărul nobililor ro-
mâni este egal cu numărul liberţilor.
Accesul acesta deschis. pe care învăţământul catolic l-a permis, după cum ne
relevă documentele. tuturor categoriilor sociale româneşti, bineînţeles cu posibili-
tăţi materiale. a contribuit datorită accesului la func\ii şi la titlul nobiliar prin edu-
caţie, la crearea unei structuri sociale îmbunătăţite a naţiunii române din Ardeal.
Combinând datele sporadice ale registrelor matricole cu informaţiile oferite de pro-
gramele privind materiile de examen, de diferitele raporate de la sau spre guvern,
de actele conventului. de cele ale seminarului sau de alte acte ale colegiului clu-
jean. ne putem forma o imagine relativ largă a devenirii spirituale a intelectualilor
români din Ardeal în veacul al XVIII-iea.
CONSIDERATION ABOUT SOCIAL STRUCTURE OF ROMANIAN

INTELLECTUALITY AT THE END OF xvnrth CENTURY
Summary
The present study attempts at pointing out, on grounds of data given from regis-
tration certificates found in thc archives of the Catholic College from Cluj, the signifi-
cant changes in the social slructure of Romanian nation al the end of XVIII- th century.
Thc cvolution of Romanian society's social structurc is cmphasizcd by means thc com-
parative analyses in relation Lo the social structures of olhers nationalities from Transvl-
vama.
......
1764 - gimnaziu - Cluj \D
N
Naţionalit.Nr. Baron Conte Magnat Prea- Nobil Mili- Orăşan Liber Ne- Ple- Ncpre Român Observaţii
elev sau nobil tar nobil beu cizat (ca poz.

comite soc.)
I 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Români 60 - - - - 17 - I 26 16 - - -
Maghiari 84 I 6 4 - 56 - 7 2 8 - - -
Secui 44 - I - - 42 - - I - - - -
Gennani 17 - - - - 3 - 7 1 6 - - -
Armeni 11 - - - - 4 - 4 - 3 - - - .~
:ii
Boemi 2 - - - - - - - - - - 2 - ~
(")
Q,
TOTAL 218 - 7 4 - 122 - 19 30 33 - 2 , ::,
.
'ii
§
1795 - gimnaziu - semestrul I - Cluj ;::
Români 62 - - - - 17 - I 39 4 - -I lipsesc
Maghiari 88 1 8 5 2 59 - 7 4 1 - 1 - evidenţele
Secui 17 - - - - 16 - - I - - - - pnme1
Gcnnani 20 - - - - 1 2 13 2 - - 2 - clase de
Anneni 16 - - - - 4 - 6 6 - - - - gramatică
Neprecizat 6 - - - - 6 - - - - - - -
TOTAL 209 I 8 5 2 103 2 27 52 5 - 3 I
°'
-.I
l 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
1796 - gimnaziu - semestrul II - Cluj

I
Români 50 - - - - 15 - 1 25 8 - - 1
Maghiari 98
Secui 43
2
-
8
2
2
2
-
-
69
35
-
4
14
- -
1 1
-
-
-
1
-
-
-
î
.,~
Gennani 20 - - - - - 1 13 4 1 - 1 - i:
Anneni 23 - - - - 5 - 13 5 - - - - ~
TOTAL 234 2 10 4 - 124 5 41 35 10 - 2 1 l
- - -
\
-
1799 - colegiu - semestrul I - Cluj
17 1 1 26 - -
I
Români
TOTAL
60
206 - - - - - - - -
13
- -
2
-
!
I-
~
s·
1799 - colegiu - semestrul I - Cluj ~
r::,
Gr-cat 24 - - - - 9 - 1 14 - - - - s·~
~
TOTAL 146 - - - - - - - - - - - - "r::,~
1800 - gimnaziu şi colegiu - semestrul I - Cluj ~
ţ~
Români 73 - - - - 32 - 2 18 5 9 7 ~
§•
TOTAL 432 - - - - - - - - - - - -
"
1800 - gimnaziu şi colegiu - semestrul II - Cluj
Români 78 - - - - 39 - 1 14 8 7 - 9
TOTAL 421 - - - - - - - - - - - - -
~
w
·.o
12 15
""'
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 13 14
1801 - gimnaziu şi colegiu - semestrul U - Cluj

..,
Gr-cat- 83 - - - - 29 - 3 27 9 5 6 .l unul a tracul
TOTAL 401 - - - - - - - - - - - - la maghiari
1797 - gimnaziu - semestrul I - Bistriţa
Români 6 - - - - I I I - 3 - - - datele sunt

TOTAL 29 - - - - - - - - - - - - incomplete
1797 - gimnaziu - semestrul li - Alba-Iulia :::::;

"::,
Români 15 - - - - 3 - - 11 - - I - 11 uniţi, 3 ~
,...._
TOTAL 96 - - - - - - - - - - - - ortod., I cat. :i:
:::
.;:
~
· 1800 - gimnaziu - semestrul I - Alba Iulia
~
Români 18 - - - - 8 2 6 - - 2 - 16 uniţi
TOTAL 141 - - - - - - - - - - - - 2 01todocş1
1800 - gimnaziu - semestrul I - Sibiu
Români 8 - - - - 4 - - 3 - - I - 8 uniţi
TOTAL 67 - - - - - - - - - - - -
1800 - gimnaziu - semestrul I - Sibiu

'
Români 7 - - - - 3 - - 3 - - I - 7 uniţi
TOTAL 63 - - - - - - - - - - - - !
I oe
ÎNCEPUTURILE FOTOGRAFIEI LA ORADEA.
PRIMUL ATELIER FOTOGRAFIC ORĂDEAN (1852)
de
LUCIA CORNEA
Este imposibil să ne închipuim astăzi viata fără fotografii. Foarte multe din-
tre noţiunile şi cunoştinţele de care dispunem ar rămâne, fără acestea, doar simple
cuvinte, goale de conţinut. Este inutil deci a insista asupra saltului pe care l-a
reprezentat descoperirea fotografiei pentru progresul civilizaţiei umane.
După 1839, considerat ca an de început a fotografiei, folosirea procedeului
de înregistrare şi fixare a imaginii descoperit de Daguerre s-a extins treptat în în-
treaga Europă.
Presa, tinerii plecaţi la studii în Occident, unde au venit în contact cu noua
descoperire, au contribuit la colportarea amănuntelor legate de noul procedeu teh-
nic. Circulaţia oamenilor şi a ideilor se făcea la mijlocul secolului 19 cu suficientă
rapiditate pentru ca noua descoperire să fie preluată imediat şi în Europa de Est.
S-au găsit de îndată şi în părţile acestea spirite curioase. întreprinzătoare. ga-
ta de a pune în practică cele aflate, pentru a imortaliza clipa şi chipul omenesc. S-a
născut astfel o nouă profesiune, transformată ulterior şi în artă - fotografia - şi un
nou specialist - fotograful.
Primul fotograf orădean, MEZEY LAJOS, face parte din eşalonul pionerilor
în profesia şi arta fotografică, cel puţin în această parte a Europei. Printre primii fo-
tografi cunoscuţi în această zonă se numărul sârbul Anastas Jovanovic, care a lu-
crat o perioadă la Viena, înainte de a-şi deschide atelier la Belgrad 1, apoi Carol
Popp de Szathmari în România, Strelisky Lip6t 2 şi alţii la Budapesta etc .. toti aceş
tia începând să lucreze aproximativ în perioada 1840 - 1845. pentru a deschide
apoi. după o primă fază a tatonărilor şi însuşirii meseriei, ateliere fotografice sta-
bile aproximativ din jurul anului 1850.
Mai aproape de Oradea, aproximativ în aceeaşi perioadă a început să lucrc1.c
şi Veress Ferenc, care a deschis primul atelier fotografic la Cluj şi a devenit ullenor
I. Milanka Iodic, Photography in Serbia in XIX cl'ntul)', Beograd, 1989, p. 28 - 29.

2. Szakâcs Margit, Magyarorszagi fenykepeszl'k es fenykepesz milttrmek (1840 -
1920), în Munkasmozgalmi Milzeum Evklin)'W, Budapest. 1983, p. 15.
196 Lucia Cornea 2
teoretician şi inovator cunoscut în perioada de început a fotografiei.

Mezey Lajos s-a născut la Oradea în 18203. Familia lui era originară din De-
breţin, unde mai există şi la ora actuală urmaşi4 . Ramura orădeană a familiei făcea
parte din pătura mijlocie a locuitorilor oraşului. Unul din fraţi, Mezey Mihaly, ca
arendaş al restaurantului Vulturul Negru era o figură cunoscută în oraş 5 .
Mezey Lajos a terminat şcoala primară şi liceul la Oradea, după care, ale-
gându-şi ca profesie pictura, a făcut o călătorie mai lungă în străinătate, în vederea
unor studii artistice la Viena şi Mtinchen6, unde a frecventat cu conştiinciozitate
academiile de arte frumoase. Un eveniment familial trist i-a prilejuit şi vizitarea
Veneţiei, unde unul dintre fraţii săi, care dovedise de asemenea aptitudini artistice,
îşi găsise sfiîrşituJ7.
După încheierea studiilor artistice şi reîntoarcerea la Oradea, a practicat în
paralel profesiunile de pictor şi fotograf. S-a implicat de tânăr în viaţa socială şi
culturală a oraşului. În 1847 îl găsim pe listele de acţionari ai Cercului civic oră
dean (nagyvaradi polgari kor), asociaţie culturală frecventată de pătura mijlocie 8.
A fost apoi multă vreme vicepreşedinte al Reuniunii de cântări orădene (nagyva-
radi dalarda). Pe plan civic, într-o perioadă a fost membru al Consiliului orăşenesc,
dar a renunţat curând, neavând nici o aplecare spre politică 9 .
În 1848 s-a căsătorit cu Thuolt Maria Magdolna (1823 - 1858) 10 împreună
cu care au avut şase copii: Ilka, Lajos, Gabriella, Kalman, Karoly şi Jolan 11 .
Nu ştim exact unde şi când a intrat Mezey Lajos în contact cu noua
descoperire 12 şi unde şi-a însuşit el detaliile tehnice ale realizării dagherotipiilor.
Cert este că în cursul anului 1845, pentru scurtă vreme, a lucrat dagherotipii la
Budapcsta 13 . A urmat apoi o perioadă în care, împreună cu Sik6 Mikl6s 14, au co-
lindat prin Transilvania ca fotografi ambulanţi 15, aşa cum au procedat numeroşi alţi
3. Revai Nagy Lexicona, voi. XIII, Budapest, 1915, p. 704.
4. De~nem informaţia că unul dintre urmaşi, Mezei Andrăs, s-a preocupat de prelucrarea
monografică a datelor referitoare la viaţa şi activitatea lui Mezey Lajos (Sz. Korti Katalin, Regi
debreceni csaladi kepek, A Hajdu-Bihar megyei muzeumok kozlemenyei, 48 szăm, Debrecen,
1987, p. 99).
5. Fiul acestuia, Mezey Mihăly jun., s-a remarcat la rândul său ca notar public şi coman-
dant al pompierilor din Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor Oradea, Secţia de istorie, Colecţia de
documente, nr. inv. 1889 (registrul de inventar pe anii 1913 - 1914, f. 18-19).
6. Revai..., voi. cit., p. 704.
7. Nagyva1·ad, 1880, nr. 174 (31 iulie), p. 3.
8. Arhivele Statului Filiala Oradea, rond nr. 8 - Primăria municipiului Oradea, inv.
141, dos. 170, f. 13.
9. EJetrajz, în Nagyvarad, 1880, nr. 174 (31 iulie), p. 3.
10. Insemnare autografă a lui Mezey Lajos pe verso-ul dagherotipiei cu portretul soţiei
sale (Originalul la Legujabbkori Tortenelmi Muzeum Fot6târ, inv. 1690/1933).
1 I. Nagyvarad, 1872, nr. 201 (2 sept.), p. 3.
12. Să fi văzut chiar expoziţia lucrărilor lui Daguerre de la Viena, în 1839?
13. Szakâcs Margit, A daguerrotipia, în A renykep varazsa (1839 - 1989), Budapest,
Pallas kiad6, 1989, p. 29.
14. Sik6 Mik16s este cunoscut mai ales ca pictor portretist. După revoluţie, în 1849, s-a
refugiat în Ţara Românească, unde a lucrat bucurându-se de sprijinul unuia din principii Ghica.
Ulterior, a revenit în Transilvania şi s-a stabilit la Cluj (Revai..., voi. XVI, Budapesta, 1924, p.
806).
15. Fot6lexikon, Akademiai Kiad6, Budapest, 1963. p. 393.
3 Începuturile fotografiei la Oradea 197
fotografi din perioada de pionierat.

După revenirea sa la Oradea, care, coroborând datele biografice cunoscute,
pare să se fi petrecut în 1847 - 1848, Mezey Lajos a deschis primul atelier fotografic
din acest oraş.
Nu cunoaştem cu exactitate data când s-a deschis atelierul său fotografic.
Probabil că lucrurile s-au petrecut treptat şi atelierul său fotografic să fi fost la în-
ceput doar o anexă a atelierului său de pictură pentru ca, ulterior, cea de-a doua
profesiune să capete pondere, mai ales după depăşirea fazei de pionierat în tehnica
fotografiei.
În orice caz, bibliografia de specialitate este unanimă în a considera ca dată
de început a atelierului fotografic Mezey Lajos din Oradea anul 1852, în acest an
fiind datate toate cele patru dagherotipii care s-au mai păstrat până în prezent.
Toate patru sunt executate în atelierul său din Oradea şi dovedesc un foarte bun
profesionalism 16 .
Două dintre cele patru dagherotipii se află astăzi în colecţia Fototecii Mu-
zeului de Istorie Contemporană din Budapesta (Legujabbkori Tortenelmi Muzeum
Fot6tar), instituţie având rolul de arhivă fotografică istorică naţională a Ungariei.
Ele au fost achiziţionate în 1933 de la un urmaş cu acelaşi nume - Mezey Lajos.
Una din ele reprezintă portretul soţiei fotografului 17, iar celaltă îl reprezintă
pe Mezey însuşi împreună cu fiica sa Ilka, pe atunci copil de doi ani 18 . Ambe le
piese au dimensiunile 11 x 8 cm şi sunt protejate în faţă cu un geam de sticlă, iar pc
verso cu suport textil peste care autorul a lipit mai târziu o bucată de hârtie pentru a
putea face câteva însemnări destinate urmaşilor. Tot acolo se află înscrisă şi data
exactă - 1852.
Referitor la imaginea reprezentându-l împreună cu fiica sa Ilka, Mezey a ţi
nut să sublinieze pe verso: "cu mine putea fi fotografiată cel mai bine Ilka". Remar-
ca se referă desigur la dificultatea operaţiunii de fotografiere care implica un timp
de expunere foarte lung, de circa 15-20 de minute. A rămâne nemişcat în fata
obiectivului în tot acest timp reprezenta oricum o încercare grea pentru un copil de
doi ani.
Celelalte două dagherotipii, datate tot 1852, se află în colectia Dr. Kiss
Tamâsne din Debreţin. Una o reprezintă pe soţia fotografului, iar cealaltă pe soţia şi
fiica sa Ilka 19 .
După dagherotipii a urmat faza fotografiilor propriu-zise. Am depistat până
acum cu exactitate 19 fotografii provenind din atelierul Mezey. Cele mai multe, opt
bucăţi, se află astăzi în colecţia Fototecii Muzeului de Istorie Contemporană din
Budapesta, altele patru în colecţia Muzeului Deri din Debreţin, încă şase bucăţi în
colecţia particulară Dr. Kiss Tamâsne din acelaşi oraş, iar una este semnalată în co-
lecţia Arhivei Naţionale de Istorie a Teatrului (Orszagos Szinhâztorteneti Tar) din
16. Szakăcs Margit, A dagerrotipia ... , p. 29.

17. Legujabbkori Tortenelmi Muzeum Fot6tăr, nr. inv. 1690/ 1933.
18. Ibidem, nr. inv. 168911933.
19. Sz. Korti Katalin, Regi deb1·eceni csaladi kepek. .. , p. 100.
198 Lucia Con,ea 4
Budapesta 20
Cele mai vechi două piese datează din 1855 şi sunt fotografii colorate ulterior
cu acuarelă. Ambele se află în colecţia Fototecii Muzeului de Jstorie Contemporană
din Budapesta şi reprezintă:
- prima21 - doi copii violonişti. identificaţi ca fraţii Raczek din Cluj (dimen-
siuni 1:u x 10 cm):
- a doua. un portret de familie (soţ-soţie şi fetită cu păpuşă) 22 , de formă ova-
lă şi dimensiuni 12 x. 15 cm.
Toate fotografiile Mezey cunoscute până la ora actuală sunt portrete. Este fi-
resc, întrucât atelierul Mezey a lucrat în prin_cipal în perioada dinainte de 1870,
când fotografia folosea aşa-numitul procedeu cu colodiu umed (de pregătire ad hoc
a plăcii sensibile), procedeu greoi care aproape că excludea posibilitatea deplasării
fotografului în afara atelierului.
• Dintre fotografiile de familie păstrate, semnalăm un portret al fraţilor Mezey
K.froly şi Kalman din 1856, un portret al fiicei sale Ilka, din 1866 şi altul al fiicei
sale Jolan, acesta din urmă greşit datat 1875 în bibliografia de specialitate23 .
Fotografii executate în atelierul Mezey din Oradea mai sunt semnalate şi în
colecţia Muzeului Maghiar al Fotografiei (Magyar Fotografiai Muzeum) din Kecs-
kemet24.
Atelierul fotografic al lui Mezey Lajos funcţiona în casa sa proprie de pe
Strada de Mijloc (Kăzep utca) numărul 3, clădire cu etaj unde se afla şi atelierul de
pictură. căci el a practicat, tot timpul cât a locuit acolo, în paralel, cele două profe-
siuni25. Casa Mezey nu mai există azi. Ea se afla la începutul străzii Severinului de
astăzi, pe partea dreaptă şi este probabil să fi fost demolată cu prilejul construirii
noii reşedinţe episcopale greco-catolice la începutul veacului 2026 .
Cel putin pentru o perioadă. Mezey a lucrat în atelierul său împreună cu un
prieten, Kărăsy J6zsef, pictor şi fotograf, care a deschis şi el, ulterior, un atelier
fotografic'în Oradea27 . Din această perioadă se păstrează un portret din 1858 al lui
M o.ey Lajos realizat de prietenul şi ajutorul său Kărăsy 28 . Tot de atunci datează şi
eâtcYa portrete ale lui Mezey şi ale membrilor famtliei sale, realizate în atelierul
20. Reprodusă în Boldog Varad, Szerkeztette: Balint Istvan Janos, Het Torony
Kiim vkiadii, Budapest, 1992, p. 693.
21. Nr. inv. 442/1962.
22. Nr. inv. 645/ 1%0.
23. Sz. Korti Katalin, Regi debreceni csaladi kepek... , p. 100. Jolan a murit în 1872
(Nagyvarad, 1872, nr. 201, 2 sept.).
24. Informatic de la dl. Kincses Karoly, directorOI institutiei, 1992.
25. Acest lucru apare specificat şi în marca atelierului de pe verso-ul fotografiilor.
26. Nagyvarad varosa belsoterOletenek terkepe, redactor şi editor Halăcsy Sandor,
Viena, 1859 (Originalul la Muzeul Ţării Crişurilor, Sectia de istorie, Colecţia de planuri şi
hărţi, inv. 1235.
27. Firma K6rosi şi Stupa. Fotografii lucrate în acest atelier se află în colectia Muzeului
Deri din Debretin (Altalănos tortenelmi adattăr, nr. inv. 87.72) şi sunt semnalate şi în colectia
Muzeului Maghiar al Fotografiei din Kecskemet.
28. Sz. Korti Katalin, Regi debreceni csaladi kepek... , p. 99.
Î11ccp11111ri/efol11f!,/'l/(iei fa Oradea j')()
------------- - -- - - - - - - ~ - - - - ---- ----------------· - - - - - - - - - - -
propriu. dar de căire aliă persoană. probabil acelaşi Korosy 2'> Mezey Lajos. la rân-
dul său. şi-a rotografiat pnetenul şi ajutorul în atelierul său 30 Se pare că şi fotogra-
ful Egcy Istvan din Debreţin a învătat de la Mczey arta fotogra11ei 31 .
Atelieml fotografic Mezey Lajos a func\ionat în perioada 18)2 - 1874. în
1874 fiind preluat de fotograful Decsey Edc 32 . În continuare firma atelierului , J a-
pare (atât pe fotografiile produse. cât şi în presă) în două feluri: cînd pe numele r.
csey Ede. când pc numele Decsey Ilka. Coincidenţa de nume din al doilea caz cu ;i
cela al fiicei mai mari a lui Mezey ne îndeamnă să ne gândim la eventualitatea unei
căsătorii a acesteia cu fotograful Decsey şi astfel la moştenirea atelierului şi profe-
siei tatălui ei.
Atelierul fotografic Decsey Ilka a funcponat până la începutul anului 1884.
când a fost preluat de fotograful Fekete Sandor33 .
În primii 1.cce ani de existentă, atelierul Mezey a fost unicul atelier fotografic
din Oradea. Abia din 1863 începând au apărut pe rând şi alte ateliere: Kiszel Ist-
van34 şi Lojanck Janos 35, iar în jurul anului 1865 - firma Korosi şi Stupa. Din
1871 a început să funcţioneze atelierul Biersitzky J6zsef36 şi apoi, treptat, alte ate-
liere.
După cum am amintit, Mezey Lajos a practicat profesia de fotograf în para-
lel cu aceea de pictor, situape de altfel destul de frecventă în acea epocă.
Ca pictor, a rămas cantonat într-un academism conformist. specializându-se
în portrete. Încă de la vîrsta de 18 ani picta mai ales portrete în miniatură 37 . depla-
sându-se din loc în loc în căutare de comenzi 38 . Este menponată o călătorie mai
lungă. efectuată ca ucenic al unui pictor mai în vîrstă prin Ungaria de Nord şi Slo-
\'acia39.
În orice caz. în 1844 ajW1sese deja suficient de cunoscut pentru a fi implicat. ca
specialist. înt't-un proces între pictorul Kiss Andrăs şi biserica ortodoxă din Pocei40 .
Câteva din lucrările de pictură ale lui Mezey Lajos se mai păstrează în
diferite colecµi.
Probabil din perioada 1847 - 1848 datează un portret al comitclui suprem al
29. lbid<"m, p. 100.
30. Originalul portretului lui Korosy Jozsef, fotografiat în atelierul Mezey, se ană în
colcc\ia particulară Dr. Kiss Tamăsne din Debreţin (Ibidem).
31. lbid<"m, p. 83. F.gcy a deschis apoi, împreună cu Gondy Karoly, în 1865, unul din
primele ateliere fotografice din Debreţin .
.12. Szakâcs Margit, Magyarnrszăgi renykepeszek ... , p. 60.
33. Fi-nyki-pi-szeti Lapok, Cluj, 1884, nr. 3 (martie), p 59
34. Dihar, Oradea, 1863, nr. 54 (S iulie).
35. Hihar, 18(,3, nr. 14 ( 15 februarie). Acesta a reprezentat curând o concurenţă serioasă
pentru atelierul Mczcy.
36. Nagyvarnd, 1871, nr. 36 (14 februarie). Acest atelier a fost preluat curând de firma
R<"chnitzl'r Janos <"l Comp.
37. Hajnal Album, Sarkady I. kiadăsa, Budapest, 1864, p. 80.
38. Revai..., voi. XIII, p. 704.
39. Ell"tr11jz, în Nagyvarad, I 880, nr. 174 (3 I iulie).
40. Sz. K0rti Katalin, op. cit., p. 99.
200 Lucia Cornea 6
Bihorului - Beothy Odon, aflat în colecţia secţiei de istorie a Muzeului Ţării Crişu
rilor din Oradea41_
Tot în 1848 este datat şi un portret de femeie aflat în expoziţia permanentă a
Muzeului Deri din Debreţin (nr. inv. II. 1939/IO).
Mezey Lajos s-a flicut cunoscut şi ca profesor de desen. Este amintit astfel
ca primul profesor de desen al pictorului Szinyei-Merse Pâl, în 186242 . În 1870 a
fost angajat ca profesor de desen la şcoala comunală din Oradea, post pe care l-a
deţinut timp de IO ani43_
În ultimii ani de viaţă a mai onorat câteva comenzi oficiale de tablouri: un
portret al comitelui suprem Beothy Odon, comandat de comitatul Bihor44, precum
şi portretul împărătesei Elisabeta a Austro-Ungariei, pictat în 187~5. La biserica
franciscană din Oradea-Olosig, cu ocazia renovărilor din 1876, i s-a încredinţat
executarea picturilor menite a împodobi două din altarele laterale - unul consacrat
Sfântului Iosif, iar celălalt Sfântului Francisc46 .
Mezey Lajos a murit la 29 iulie 188o47, la vârsta de 60 de ani, în urma unei
boli îndelungate48 , în locuinţa sa de atunci din Strada Domnească (Uri utca) nr. 7 (azi
str. Roman Ciorogariu), fiind înmormântat în cimitirul catolic din Oraşul Nou49 .
În timpul vieţii, ajunsese o personalitate cunoscută a vieţii sociale şi cultura-
le orădene. Cu atât mai mult, din perspectiva actuală, cel puţin ca primul fotograf
orădean, Mezey Lajos nu mai poate rămâne un anomin pentru istoria oraşului mo-
dem Oradea.
Nu a fost un teoretician al profesiei şi artei fotografice ca şi contemporanul
său Veress Ferenc de la Cluj, sau ca, mai târziu, Fekete Sândor, la Oradea. Mezey
s-a mărginit doar să practice această meserie alături de pictură şi a flicut-o bine, în-
văţându-i şi pe alţii. Suntem convinşi că cercetările ulterioare, precum şi întâmpla-
rea, vor mai scoate la iveală şi de-acum înainte încă numeroase alte fotografii pro-
venite din atetierul său.
La mijlocul secolului 19, Mezey Lajos a introdus în Oradea o nouă profe-
siune, iar existenta primului atelier fotografic a însemnat, fliră îndoială, încă un ele-
ment de progres şi civilizaţie în viaţa oraşului.
41. Muzeul Ţlirii Crişurilor, Secţia de istorie, nr. inv. 16.487. Acest portret a fost achizi-
ţionat în1914 de Societatea de istorie şi arheologie a oraşului Oradea de la negustorul de sticlărie
şi porţelan Dory, care susţinea că-l primise de la Mezey Lajos în contul livrării sticlei de geamuri
necesară pentru noua casli a pictorului (Muzeul Ţării Crişurilor, Sec~a de istorie, Colecţia de
documente, nr. inv. 1889- registru de inventar pe anii 1913- 1914, f. 18-19).
42. Revai..., voi XIII, p. 704.
43. Eletrajz, în Nagyvarad, 1880, nr. 174 (31 liulie). Spre sfârşitul vieţii a stabilit o mo-
destă fundaţie de 70 florini din a cărei dobândă se achiziţionau în fiecare an ustensile de desen
pentru câte un elev sărac, dar cu talent la desen (Nagyvarad, 1883, 20 iunie).
44. Borovsky Samu, Bihar varmegye es Nagyvarad, Apollo k6nyvkiad6, Budapest,
1901, p. 653 - 654.
45. Muzeul Ţării Crişurilor, Secţia de artă, nr. inv. 103.
46. Borovsky Samu, op. cil, p. 170.
47. Nagyvarad, 1880, nr. 172 (29 iulie).
48. Este vorba despre cancer gastric (Arhivele Statului, Oradea, fond 32 - Registre de
stare civilă, inv. 87, dos. 749, p. 133, poz. 308.
49. Ibidem, nr. 173 (30 iulie).
7 Începuturile/otografiei la Oradea 201
A FOTOGRA.FIA KEZDETEI NAGYV A.RADON. AZ ELSO

NAGYVA.RADI FOTOMUHELY (1852)
Osszefog/a/6
A szerzo rendszerezi az adatokat melyek a szakirodalmi tanulmanyokb61, az
egyes fotografiai arhivumokb61 valarnint az akkori megjelent sajt6bol szarrnaznak, fel-
kinalva egy 6sszefoglal6 kepet az elso nagyvaradi fot6milhelyr61 (I 852): a Mezey
Lajos miihely.
Europa e reszen Mezey Lajos az elso uttorok kozze tartozott a fotografiai szak-
maban es milveszetben.
A Mezey csalad nagyvaradi aga a vâros lakossaganak polgâri osztalyahoz tarto-
zott.
Koran bizonyitva milveszi hajlamait, Mezey Lajos, Becsbe, Milnchenbe es
Velencebe utazik.
Milveszi tanulmânyait befejezve, visszater Nagyvâradra, aho! parhuzamosan Uzi
a festeszetet es a fenykepezest. Fiatalon beilleszkedik a varos tarsadalrni es kulturalis
eletebe: reszvenyese volt a nagyvairadi polgairi kornek, valarnint a nagyvairadi dalar-
da alelnoke es tagja a varosi tanacsnak.
A Mezey Lajos fot6milhely megalakulasanak idopontja az 1852-es ev, melyett
bizonyit az ez evbol datumozott a mai napig fennmaradt es ismert negy dagerotipia.
Mostanig, a szerzo pontossaggal azonositott 4 dagerotipiat es I 9 fenykepet
melyek magyarorszagi gyiljtemenyekben talalhat6k (Budapest, Debrecen, Kecskemet).
Mezey Lajos fot6milhelye a Kozep-utcai 3 szăm alatti erneletes magănhăzban
milkodott aho! a festomo.hely is talalhat6 volt. A Mezey haz ma mar nem letezik.
Feltehetoleg, a XX. sz. elejen Iebontottak, a gorog-katolikus po.spokseg uj rezidenciaja
epitesenek alkalmabol.
Mezey Lajos fot6mO.helye az 1852 - 1874 - es idoszakban muk6d6tt, 1874-ben
atvette a Decsey ceg. Decsey Ede vagy Decsey Ilka - a ceg neve mind a ket felekeppen
szerepel.
Az 1884-es ev elejen Fekete Sandor fenykepesz atveszi a Decsey Ilka fele
fot6milhelyt.
Tovabba, a szerzo a festeszet gyakorlatâra is utal, megemlitve nehany kepet,
melyet a nagyvâradi Korosvideki Muzeum gyujtemenyeben es a nagyvaradi Olaszi-fe-
rences templomban oriznek.
1870-ben, Meyey Lajos mint rajztanar volt alkalmazva a nagyvaradi koz-
iskolaban, mely allast tiz even at toltott be.
Hatvan eves koraban, 1880 julius 29-an halt meg, egy hosszas betegseg utan
gyomorrak, az akkori Uri utca 7 sz. alatti lakasâban (ma R. Ciorogariu utca) es az Uj-
vârosi katolikus temetoben temettek el.
Elete sorân Mezey Lajos a nagyvâradi târsadalmi es kulturâlis elet ismert
szemelysege volt. Epp ezert, a mostani tavlatb61 szemlelve, Mezey Lajos, legalâbb is
mint az elso nagyvâradi fenykepesz, nem maradhat ismeretlen egy mai modern
Nagyvarad tortenelmeben.
J,ucia Cornea 8
LES DEBUTS DE LA PHOTOGRAHIE A ORADEA.

LE PREMIER ATELIER PHOTOGRAPHIQUE (1852)
Resume
L'auteur systematise les donnes connues jusqu'a ce moment et ajoute de nou-
velles donnees pour offrir un portrait du premier photographe d'Oradea - Mezey
Lajos.
Celui-ci fait partie de l'echelon des pionniers dans la profession et l'art pho-
tographique. li commern;:a a travailler approximativement dans la meme periode que
Ies photographes-pionniers connus en cette zone de !'Europe: Carol Popp de S7.athmari
en Roumanie, I,eopold Strelisky a Budapest, Anastas .lovanovic a Beograd, Veress
Ferenc a Cluj etc.
Mezey Lajos ( 1820 - 1880) nacquit a Oradea, sa familie faisant partie de la
classe moyenne des habitants de la ville.
Apres avoir tennine ses etudes artistiques a Vienne et a Munich, ii retouma a
Oradea et pratiqua parallelement les professsions de peintre et de photographe.
L'atelier photographique Mezey Lajos fonctionna entre 1852 - 1874. L'auteur a
depiste jusqu'a ce moment 4 daguerrotypies et 19 photographies realisees dans cet ate-
lier, mais n'exclut pas la possibilite que Ies recherches ulterieures ou le hasard en met-
tent en evidence encore d'autres.
On decrit quelques pieces plus importantes qui se trouvent en differentes col-
lections, apres quoi on se refere a l'activite de peintre et de professeur de dessin de
Mezey Lajos.
SOCIETATEA ACADEMICĂ SOCIAL-LITERARĂ
"ROMÂNIA JUNĂ" DIN VIENA (1871-1916).
FORME DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII
de
CORNELIU CR.\CIUN
a. Şedinţele literare
Orientată spre înfăptuirea unităţii culturale general româneşti, Societatea a
acordat, prin toate formele sale de manifestare, o atenţie remarcabilă activităţii pe
tărâm cultural-literar. Asemenea direcţie şi conţinut erau prevăzute chiar în statute-
le societăţii, care, la paragraful 2 prevedeau "cultivarea reciprocă a membrilor pe
tărâm literar şi naţional" 1, iar la paragraful următor detaliau modalităţile practice
de realizare a acestui deziderat: "prelegeri literare ţinute de membrii sau de alţi bi-
nevoitori ai societăţii, aranjarea de petreceri, serate, producţiuni muzicale şi decla-
maţiuni"2.
La începuturile activităţii sale, Societatea organiza şedinţele literare bilunar,
respectiv în sâmbăta următoare zilelor de 1 şi 15 ale lunii. Întâlnirile se compuneau
din două părţi: o primă etapă reprezenta partea socială a întâlnirii, cadru în care se
discutau probleme curente ale Societăţii. după care urma şcdinta literară, cu o
desfăşurare eterogenă. în care tradiţia altor societăli similare. gradul de integrare a
tinerilor studenţi români, pasiunile şi preocupările. inventivitatea îşi spuneau cu-
vântul în configurarea activităţii şi în reuşita ei.
Şedinţele literare din anii primi ai deceniului opt (evocaţi în amintirile lui
T.V. Stefanelli) înregistrează discuţii contradictorii accentuate, determinate de ati-
tudinea diferită adoptată faţă de "direcţia nouă" promovată de Titu Maiorescu, de
revista "Convorbiri literare" şi faţă de aplicarea principiului fonetic în scrierea lim-
bii române. Membrii Societăţii se divid în aderenţi ai "direcţiei noi" şi contestatari
ai acesteia, cei din urmă taxându-i pe primii de cosmopoliţi, incriminare care fusese
adusă în epocă chiar mentorului "Junimii" şi publicaţiei acestuia. Structurarea opţi
unilor a urmat un strict criteriu geografic şi instrucţional, ea reprezentând spiritul
1. - Gh. Moisescu, Centenarul SocietAţii academice literarl' "România Jună" din
Viena 1871- 1971, Editura Coloniei Române din Austria, Viena, 1971, p. 51.
2. - Ibidem.
204 Corneliu Crăciun 2
şcolilor pe care studenţii le absolviseră. Cei de la şcolile din Transilvania şi Unga-

ria, apropiaţiprin formaţie de spiritul Şcolii Ardelene, se dovedeau cei mai intran-
sigenţi apărători ai etimologismului în scriere, pe când studenţii din România şi din
Bucovina asimilaseră ideile novatoare provenite de la "Junimea".
Preopinenţii se angajează atât de mult în susţinerea punctelor de vedere proprii,
încât altercaţiile depăşesc spaţiul şedinţelor literare, invadând şi celelalte forme de
activitate, cum ar fi seratele muzical-literare.
În scopul îndrumării activităţii culturale, în fiecare an se alegea o Comisie li-
terară, formată din cinci membri, câte unul pentru fiecare facultate. Prima comisie
din existenta Societăţii a fost compusă din următorii: Valeriu P. Bologa, tehnic; Va-
sile Bumbac, filolog; Patriciu Dragalina, istoric; Ioan Hosanu, medicină şi Teodor
V. Stefaniu (Stefanelli), jurist... 3
În Raportul de activitate pe primii doi ani - 1871/1872 şi 1872/1873 - se
consemnează că în cadrul acestor şedinţe literare au fost citite poezii originale (u-
moristice şi satirice), s-au declamat poezii, au fost ţinute şapte conferinţe "originale
ştiinţifice" (autori: Leo Mureşanu, Nicolae Stamate, Nicolae Teclu, Victor Babeş,
Vasile Bumbac, Ştefan Stefurea şi Pamfil Dan), s-au interpretat piese la violină,
chitară sau flaut.
În semestrul de iarnă al anului 1871, Eugen Suceveanu a ţinut un curs gratuit
de stenografie română.
În cursul anului universitar 1873/1874 au fost ţinute patru asemenea şedinţe.
Conţinutul şedinţelor, implicarea prealabilă a unora dintre membri prin atri-
buirea unor responsabilităţi, cadrul favorabil exercitării dreptului la opinie persona-
lă şi comunicării cunoştinţelor de specialitate (pe plan literar, juridic, economic) au
marcat pozitiv pregătirea tinerilor pentru o viaţă publică activă.
Concomitent cu identificarea unor forme de mărire a audienţei şi validând
valoarea acestor eforturi, activităţile societăţii devin un punct de referinţă în sensul
prezenţei elementului românesc în Viena şi ele încep tot mai mult să intereseze ro-
mânii care treceau prin capitală, luând parte la ele şi încurajându-i "pe tinerii stu-
denţi ca să stăruie pe calea progresului, pe care au apucat" 4 .
Unele dintre şedinţele literare erau destinate celebrării unei personalităţi a
culturii române, ele reprezentând, mai mult decât aprecierea unei valori anume, un
gest de solidaritate şi integrare în spiritualitatea naţională.
La 4 iulie 188 l, în onoarea împlinirii a 60 de ani de către poetul Vasile
Alecsandri, Societatea organizează o şedinţă literară consacrată acestuia, ca semn
de preţuire pentru scriitorul care a deschis câmp liber de afirmare valorilor naţiona
le în literatură. Funcţiona în acest caz şi memoria afectivă, dat fiind faptul că poetul
Alecsandri fusese prima personalitate românească învestită, pentru meritele sale
culturale şi literare, cu titlul de membru onorar al Societăţii, din chiar anul înfiin-
ţării ei. Programa şedinţei a fost alcătuită în exclusivitate din piese care ilustrau ac-
3. - Ibidem.
4. - Idem, p. 52.
3 Societatea academică social-literară "România Jună" 205
•
tivitatea literară a "bardului de la Mirceşti" şi din dizertaţii relative la aceasta: "1.
Cuvânt de deschidere, rostit de presidentul Societăţii, B. Damian. 2. "Alecsandri",
studiu de Bârseanu. 3. "Mitru Copilul", cântec bătrânesc, declamaţiW1e de S. Pop.
4. "Steluţa", solo, de D. Brătianu. 5. "Tractat asupra poesiilor poporale colectate
de V. Alecsandri". de I.C. Panţu. 6. "Groza", deciamaţiune de C.S. Vulcan. 7.
"Alecsandri şi teatrul român", studiu de I.S. Paul. 8. "Gondoleta", solo de D. Bră
tianu. 9. "Ghioaga lui Briar", legendă, declamaţiune de D.S. Ştefan 5 . Cu acest
prilej s-a trasmis poetului o telegramă de felicitare şi un album conţinând o adresă
din partea Societăţii, în care sunt schiţate evenimentele biografiei sale artistice şi
care se încheie prin cuvinte laudative, traducând exact consideraţia jW1imii Wliver-
sitare române din Viena pentru acela care timp de patru decenii a dat strălucire
literelor române: "Glorie ţie, poete; glorie şi ani mulţi ţie, care însuţi eşti gloria
neamului românesc!" 6 . Albumul dăruit poetului "E legat în catifea grenată, purtând
pe faţa deasupra scoarţei o ghirlandă de frunze de stejar şi de laur, lucrare de argint;
în partea de jos a acestei ghirlande vin în săpătură anii I 821 şi 1881. iar în mijlocul
ei cifrele poetului" 7 .
Impresionat de gestul membrilor Societăţii, Vasile Alecsandri le răspunde
printr-o caldă. sensibilă şi demnă scrisoare de mulţumire, satisfăcut de ceea ce a
reuşit să facă şi încrezător în virtuţile generaţiei tinere, finalul scrisorii fiind repro-
dus în Familia: ·•înainte. înainte, scumpă Junime română! Fie ca ultimii paşi ce-mi
rămân de făcut să fie întovărăşiţi şi susţinuţi de răsunetul faptelor Tale triumfătoa
re! Veteranul ce ş-a îndeplinit datoria cătră patrie, admiră cu mândrie legioanele ti-
nere, care-i succedează pe câmpul luptei unde ele sunt chiemate a culege lauri" 8 .
Pentru stimularea efortului personal în direcţia cercetării şi elaborării de lu-
crări proprii. în 1893 se instituie acordarea unui premiu pentru cea mai bună lucra-
re prezentată în cadrul şedintelor. Premiul a fost înmânat studentului în filosofie
Nicolae Puica, pentru o lucrare de economie politică, Despre precauţiune, apreci-
ată pentru originalitatea abordării subiectului şi pentru limba românească frumoasă
în care a expus9.
Pe lângă discuţiile susţinute de membrii Societăţii, au fost susţinute con-
ferinţe de către personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti sau
străine, printre care: Titu Maiorescu, Jan Urban Jamik, W. Meyer-Liibke. Prezenţa
lor în cadrul activităţilor Societăţii, reprezenta pentru membrii ei o certitudine a va-
lorii experienţei şi Wl imbold calificat de perseverare în această direcţie.
La începutul secolului al XX-iea, în practica Societăţii intervine o modifi-
care. cu efecte, indubitabil, pozitive: locul şedinţelor literare îl iau aşa-numitele
serate literare. organizate în zilele de I şi 15 ale fiecărei IW1i. Prezenţa în fruntea
5. - Familia, XVII, (1881), nr. 45 (21 iun./3 iul.), p. 291.
6. - Familia, XVII, ( 1881), nr. 55 (26 iul.n aug.), p. 291.
7. - Ibidem.
8. - Familia, XVII, (1881), nr. 62 (20 aug./\ sept.), p. 408.
9. - Gh. Moisescu, op. cit., p. 52.
206 Cor11eli11 Crtici1111 4
activităţilor
•
a unor tineri care peste ani vor însemna nume prestigioase ale vieţii
noastre cultural-ştiinţifice: dr. Iosif Popovici. dr. Sextil Puşcariu. Constantin Giu-
rescu, dr. Ioan Nistor. Horia Petra Petrescu Ic-a asigurat o evidentă calitate. Pc lân-
gă membrii societăţii. la ele participau şi membri ai coloniei române din Viena. In-
teresul tot mai mare pc care ajunseseră să-l declanşeze. prin varietatea programului
şi calitatea conferinţelor. a făcut necesară găsirea unor spaţii de desfăşurare mai
cuprinzătoare. aşa că aceste reuniuni sau serate literare au ajuns să se ţină în sălile
restaurantelor Zum Magistrat şi Senator. situate în apropierea Primăriei.
Din 1906. s-a instalat o nouă formă de activitate preţuită şi căutată. şi anume
întâlnirile din fiecare sâmbătă seara. la aşa-numitele audiţii literare. cu care prilej
se citeau, pc lângă lucrări originale. texte din operele lui Sadoveanu, Caragiale.
Vlahuţă etc.
Cu anul 1909-1910, după o eclipsă în cursul anului 1907. când s-au desfăşu
r.at doar două reuniuni literare. din cauza concurentei cu Clubul Român din Vie-
na. ale cărui statute fuseseră recunoscute în 1907, şedinţele literare cunosc un revi-
riment remarcabil. Pentru a se crea timpul necesar expunerii şi dezbaterilor pro şi
contra, şedinţele literare se separă de cele administrative.
În 1909, când s-au împlinit 20 de ani de la stingerea din viaţă a lui Emines-
cu, Societatea a organizat câteva conferinţe despre viata şi opera literară a poetului,
prilej cu care au depănat amintiri, bazate pe o experienţă comună consumată în ca-
drele României June şi ale evenimentelor ei, Vasile Moraru, dr. Sterie N. Ciureu
şi Pamfil Dan.
În 1912 s-a iniţiat un ciclu de conferinţe publice despre progresele culturale
ale poporului român.
b. Serile de cunoştinţă
Pentru a facilita contactul studenţilor din anul I cu mai vârstnicii lor colegi
universitari şi cu membri ai coloniei române din Viena, pe care puteau să-i recu-
noască ulterior ca români şi să apeleze la bunăvoinţa lor, pentru un sfat, o recoman-
dare sau un ajutor, exista în practica Societăţii "România Jună" (obicei preluat, desi-
gur, de la societăţile studenţeşti germane) organizarea aşa-numitei seri de cunoş
tinţă, la începutul fiecărui an universitar. Prin ea, Societatea îşi îndeplinea una din
obligaţiile asumate voluntar: de a îndruma. proteja şi asista studenţimea română,
încă din începutul intrării ei în atmosfera vieţii universitare. Se crea totodată senti-
mentul de continuitate între generaţii, inclusiv procesu~ de primenire şi. prin aceas-
ta, de conservare a Societăţii.
c. Serbările din ajunul Anului Nou

Organizarea unor serbări în ajunul unui nou an a fost un obicei dorit şi res-
pectat de către membrii coloniei române din Viena. Contactele sporadice, întâmplă
toare, ale unor oameni cu preocupări diverse erau înlocuite. o dată pe an. cu abnos-
fera caldă a unei comunităţi care-şi găsea acum identitatea naţională în limbă, joc şi
cântec. Petrecerea în comun a ajunurilor anului nou este anterioară constituirii So-
Socielal<'a academicii social-li!erarâ "România .lrmâ" 207
cictă!ii "'România Jună". care a preluat tradiţia şi a îmbogăţit-o. aducând-o la valoa-

rea unor manifestări artistice naţionale elevate.
Pcntrn români. Ajunul Anului Nou însemna regăsirea unora dintre compo-
nentele natici de acasă. iar pentru străinii invitaţi să participe era prilejul de a
descoperi şi a se conYingc de ,·irtuţile artistice ale poporului nostrn. de nobletca şi
elcgan\a costumelor na\ionalc. de armonia muzicii populare. de dinamismul jocuri-
lor populare. acestea din urmă materializate prin talentele remarcabile ale intcrprc-
lilor.
Dintr-o dare de scamă publicată în Tclci:=raful român din 3 ianuarie 1872.
reiese cu claritate preexistenta acestor petreceri înfiinţării Societăţii: .. Aproape un
pătrnr de secol. de când se serbează din an în an tot mai splendid Această solem-
nitate îşi arc cu atât mai mult însemnătatea sa. cu cât tinerimea din Viena. cu puteri
unite îşi dă silinta spre a se arăta demnă de antecesorii care au instituit această ser-
bare natională în mijlocul străinilor: este cu atât mai importantă. căci tinerimea
concentrată aici din toate unghiurile locuite de români. nici în străinătate nu-şi uită
datinile strămoşi lor... ·· 10
Programa sărbătorii Ajunului Anului Nou 1871. publicată în revista Fami-
lia 1 t descoperă rafinament în alegerea pieselor muzicale. existenta unui cor vocal
care însoţeşte manifestările culturale ale junimii academice, însuşirea de către
aceasta a unui repertoriu diversificat, orientare, în selecţia textelor pentru decla-
mări. spre poezii de o certă valoare patriotică, care se axau pe sentimentul mândriei
pentru istoria neamului şi conştiinţa conservării relapei afective cu ţara. Acesta e
sensul prezenţei în structura programului a unei părli din poemul "Dumbrava Ro-
şie" de Vasile Alecsandri (cântul I: "Ştefan cel Mare") sau a poeziei lui Constantin
Stamate. "Dor de patrie".
Cu o structură agreabilă, preponderent muzicală, cu toasturile cuvenite în
astfel de împrejurări, s-a desfăşurat şi Serbarea din Ajunul Anului Nou 1881: "Serata
fu deschisă prin preşedintele Societăpi, dl. B. Damianu, după care se execută un
program de piese muzicale şi declamaţiuni, foarte interesant. Domnii F. Şuluţu. D.
Brătianu. dr. C. Rădulescu au cântat excelent; dl. dr. Baiulescu a stors torente de
aplauze cu violina sa: dnii I.T Mera şi Simeon Pop au declamat cu multă rutină" 12 .
În Serbarea din Ajunul Anului Nou 1884, pe lângă punctele cultural-literare:
declamări şi intepretări de piese muzicale. în seria toasturilor rostite cu gândul spre
un an mai bun şi mai spornic, la cele rostite pentru maiestăţile lor, împăratul
Francisc Iosif şi Elisabeta, din obligaţii ofiaiale. s-au mai adresat toasturi "de către
preşedintele S9cietăţii de I.T. Mera, pentru îndelungata viaţă a Maj. Lor Regele Ro-
mâniei Carol şi Elisabeta, de dl. vice-preşedinte P. German, pentru dl. V. Alecsandri
care îşi serba ziua onomastică ... " 13 . Gestul aducerii-aminte este completat cores-
10. - Cf. Gh. Moisescu, op. cit., p. 56.
11. - Familia, IX, (1873), nr. I (7/19 ian.), p. 9-10.
12. - Familia, XVII, (1881), nr. 4 (11123 ian.), p. 27.
B. - Familia, XX, (1884), nr. 2, p. 22.
punz.ător simfămintelor pe care tinerii universitari români le simţeau faţă de poet,

derivate din conştiinta rolului îndeplinit de acesta în evoluţia literaturii române,
prin adresarea, în aceeaşi noapte, a unei telegrame de felicitare către poet, cu urmă
torul text: "Dlui Vasile Alecsandri, Mirceşti! "Societatea "România Jună" întrunită
în şedinţă festivă în pre-seara de Sân-Vasiu, vă ureaz.ă viaţă îndelungată spre gloria
şi mândria noastră naţională! Mera president." 14
Analiza structurii lor, a reacţiilor afective atât de uşor de degajat din infor-
maţiile relative la ele, conduce spre concluzia sigură că aceste Serbări din Ajunul
Anului Nou se constituiau ca nişte momente importante de manifestare naţională.
d. Balurile
Ideea organizării unui bal românesc în Viena a apărut din raţiuni strict pecu-
niare. Cum se punea problema procurării unor fonduri din care să se subvenţioneze
cabinetul de lectură al Societăţii, s-a găsit că mijlocul cel mai eficient de obţinere a
banilor îl reprezenta un bal pornit din iniţiativa coloniei române din Viena. Perpe-
tuat aproape an de an, deşi şi-a păstrat pe parcurs mobilul iniţial: de sporire a fon-
durilor fianciare ale Societăţii, balul a dobândit de-a lungul timpului noi şi remar-
cabile valenţe.
De la a fi un mijloc de petrecere - semnificaţie primă, pe care o degaja ori-
când o activitate de acest fel -, el a ajuns să reprezinte o formă de manifestare a spi-
ritualităţii române în spaţiul vienez. Era una din formele adoptate de români pentru
a se prezenta străinătăţii. cu o parte din zestrea spirituală dobândită în cursul isto-
ri~i şi al modelării lor ca neam.
Calitatea desfăşurării lor, ineditul programelor absorbeau un mare număr de
participanti, cu gusturi rafinate şi exigenţe motivate. astfel că ele ajunseseră cu tim-
pul să deţină un loc remarcabil în viata mondenă a capitalei.
Cel dintâi bal român a fost organizat în saloanele hotelului "Zum weillen" din
Leopoldstadt, la 9 martie 1872. 15 Preşedintele comitetului de organizare a balului a
fost negustorul român cu preocupări filantropice Basil G. Popovici. iar patroanele -
Mathilda Dumba, Maria Filişanu şi Elena de Marenzeller, născută Bibescu.
Este de remarcat provenienta teritorială a celor ce intrau în componenta co-
mitetului, în sensul că se asigura angajarea reprezentanţilor tuturor provinciilor lo-
cuite de români şi care îşi aveau studenţi în institutele vieneze. Din lista publicată
în Familia, desprindem, pe lângă nume, şi zona (localitatea de obârşie): " ... vi-
cepreşedinte: Frunzărescu din România, dr. A. Popovici, medic în Mehadia.
Membrii comitetului din România: dr. Eneacovici, dr. Aronovici, stud. med. B.
Missir, stud. tech. Nicolescu, - din Transilvania, dr. I. Pop. stud. med. I. Neagoe,
stud. med. I. Moga, stud. jur. Marinovici, stud. filos. I. Ghibu, stud. tech. V.P. Bolo-
ga, - din Ungaria: dr. Hozanu, comerciantul Sandulovici din Bucovina; stud. jur.
E. Cozubu, secretar al comitetului C.A. Antonescu." 16
14. - lbidl'm.
15. - Familia, VIII, (1872), nr. 10, p. 118.
16. - lbidl'm.
--
Reuşita a fost desăvârşită, atât din punct de vedere material. realizându-se

un venit de 1190 de florini, cât şi din punct de vedere moral, în sensul bunei primiri
care i s-a făcut de către societatea vieneză: " ... putem just conclude că balul a reeşit
cât se poate de bine, ma (chiar • n.n.) peste aşteptare, lăsând în memoria tuturor
participanţilor cele mai plăcute suveniri ... " 17
Experienţa terminată printr-un succes evident i-a determinat pe studenţi să
reia în anul viitor organizarea balului, adresându-se aceloraşi persoane a căror pre-
zentă în fruntea listei de organizatori s-a dovedit a fi benefică. Chiar dacă de data a-
ceasta venitul înregistrat a fost mai mic decât cel din anul trecut (853 fl.), impresia
generală produsă a fost agreabilă şi încurajatoare.
O corespondenţă publicată în revista Familia 18, semnată Traian Popescu,
constată, în primul rând, calitatea organizării şi, mai apoi, audienta de care s-a bu-
curat balul în rândul românilor din 91pitala austriacă, ceea ce îl face pe semnatar să
conchidă că valoric balul se situeazl la nivelul celorlalte manifestări de tradiţie: "(a
participat• n.n.) un public atât de distins şi atât de numeros din Viena, încât această
petrecere nu numai că a întrecut pe cea din anul trecut, dar ar fi putut rivaliza chiar
cu unul dintre cele dintâi baluri ale Vienei; deşi, altcum în lipsa familiilor române,
acest public a fost mai tot străin, ceea ce însă cu atât mai mult dovedeşte autoritatea
şi gradul de cultură socială care-l posedă această onorab(ilă) tinerime în capitala
Austriei" 19 .
Că balurile organizate de România Jună câştigaseră o audienţă deosebită în
rândul citadinilor vienezi, rod atât al serioasei preocupări organizatorice, cât şi al
atmosferei destinse şi al ineditelor piese din compunerea lor, este vădit de faptul că
în 1881, Societatea se vedea obligată să renunţe la a mai desfăşura balul la "Grand
Hotel", din pricină că respectivele spaţii nu mai sunt "de ajunsu pentru primirea pu-
blicului"20, angajând în acest scop sălile Reuniunii de Muzică.
Despre balul din 1884 se spune că "a avut un succes splendid ca niciodată
pân-acum " 21 , fapt reieşi: din însuşi venitul obţinut: 3000 de florini. Componenta
naţională a petrecerii şi-a pu~ amprenta de la aspecte exterioare până la prezenta
pieselor muzicale româneşti în program: "Ordinea de joc a damelor reprezintă Co-
lumna lui Traian, iar cocardele aranjatorilor înfăţişau "fasces" ale romanilor.
Musica fu a lui Euduard Strauss; s-au presintat şi vreo două compoziţiuni noue:
"Arii româneşti" de F. Reine şi "Suspinul Carpaţilor", vals de Scheletti." 22
e. Jubileele "României June"
Manifestările jubiliare ale Societăţii reprezentau momente semnificative în
viata ei, în stabilirea continuităţii între generaţiile care se succedau, în evaluarea cu
un minim de obiectivitate a drumului parcurs şi în configurarea, pe baze cât de cât
17. - Ibidem.
18. - Familia, IX, (1873), nr. 8 (25 febr./9 mart.), p. 92-93.
19. - Ibidem.
20. - Familia, XVII, (1881), nr. 6 (18/30 ian.), p. 38.
21. - Familia, XX, (1884), nr. 8 (19 febr./2 mart.), p. 95.
22. - Ibidem.
210 Corneliu Crăci1111 8
realiste şi constructive. a evoluţiilor. Frecventa şi consumarea lor, în câteva cazuri

nu fără o eficientă evidentă, nu e un semn de superficialitate, ci, mai mult, un exa-
men al valorii şi o încredere în propriile capacităţi de a obţine rezultate tot mai con-
vingătoare, cu condiţia unei rememorări obiective şi a unor perspective raţional sta-
bilite.
Primul jubileu, România Jună şi-I serbează la 15 aprilie 1876, când împlinea
cinci ani. Cu prilejul acesta, a fost prezentată o piesă umoristico-satirică: "Floarea
tinerimii române din Viena".
Deşi pentru cea de a zecea aniversare fuseseră luate măsuri organizatorice
din timp. inclusiv se stabilise ziua convenirii pentru 6 aprilie 1881 (Sâmbăta Paşti
lor), jubileul nu a putut să aibă loc.
Presa vremii înregistrează intenţia organizatorilor de a marca deceniul de
existentă printr-o activitate deosebită, anunţând şi includerea în această manifestare
a unei compoziţii muzicale noi, datorate tânărului Ciprian Porumbescu23 . Cererile
exagerate de cenzurare formulate de către autorităţi au fost considerate inaccepta-
bile de către membrii Societăţii, motiv pentru care festivitatea jubiliară a fost amâ-
nată: "România Jună ... nu şi-a putut serba aniversarea a zece ani a înfiinţării sale,
căci comisarul de poliţie a pretins ca mai întâi disertaţiunile şi tecstul toasturilor să
i se arate. Neputând satisface aceasta, căci nu erau toate scrise. serbarea se amână
pe altă dată." 24 Indiferent de motivul real al amânării serbării de către membrii So-
cietăţii, cererea comisarului de poliţie este concludentă pentru ceea ce însemna în
ochii autorităţilor existenta acestei asociaţii studenţeşti naţionale.
O iniţiativă deosebită se produce totuşi în legătură cu jubileul din 1881,
menită a stimula cooperarea generaţiilor din a căror succesiune s-a realizat şi con-
solidat Societatea România .Jună, pornită atât ca un act de exprimare a recunoş
tinţei faţă de strădaniile înaintaşilor, cât şi ca argument al unui posibil şi justificat
titlu de mândrie al Societăţii, având în vedere faptul că mulţi dintre foştii ei membri
ocupau la data respectivă funcj:ii însemnate în viaţa publică. În acelaşi timp, iniţia
tiva era destinată să informeze noii şi viitorii membri de încărcătura intelectuală şi
morală a istoriei Societăţii. La 15 iunie 1881, D. Damian, în calitate de preşedinte,
şi Dwnitru S. Ştefan, ca secretar, adresează un '· Apel către foştii membri ai Socie-
tăţii România Jună". onorari. fondatori, emeritaj:i, ordinari şi extraordinari, de a fi
sprijiniţi în realizarea unui album care să conj:ină fotografiile tuturor sprijinitorilor
şi membrilor Societătii. Dacă până la data stabilită. mare parte a membrilor onorari,
fondatori şi emeritaţi a răspuns solicitării, existau dificultăţi reale în procurarea
adreselor foştilor membri ordinari şi extraordinari, care sunt invitaţi să dea curs a-
cestui apel: "Ne vom bucura mult văzând şi imaginile bravilor noştri antecesori,
cari ne-au lăsat moştenirea atât de scumpă, Societatea România Jună" 25 .
A 20-a aniversare a înfiinţării a fost sărbătorită la 23 aprilie 1891, în a doua
zi_ de Paşti. Au fost de faţă la evenimentul aniversar reprezentanţi ai intelectualităţii
23. - Familia, XVII, (I 881), nr. 27 (2/14 apr.), p. 163.
24. - Familia, XVII, (I 881), nr. 34 (3/15 mai}, p. 219.
25. - Familia, XVII, (1881), nr. 43 (11/23 iun.), p. 275.
române din Viena, ai diverselor corporatii studenteşti vieneze şi invitaţi români. La

dispozitia Societătii a fost pusă orchestra militară a regimentului românesc nr. 50.
Un album, la care să fi colaborat membrii onorari, fondatori şi emeritaţi ai So-
cietăţii, prevăzut cu ocazia acestui jubileu, a rămas în stadiul de proiect.
S-au situat, în schimb. sub semnul realizării izbutite, serbările jubileului de
25 de ani. În vederea pregătirii acestor festivităţi, a desfăşurării lor în cele mai bune
condiţii. primele măsuri au fost luate cu mai bine de un an înainte. În şedinţa comi-
tetului din 2 februarie 1895, a fost alcătuit un grup, compus din membri activi, ono-
rari şi emeritaţi ai Societătii, precum şi din alte persoane din colonia română, care
să se ocupe îndeaproape de bunul mers al pregătirilor.
În acelaşi an se comunica prin presă intentia de a celebra acest moment prin
editarea unui nou Almanac. fixându-se ca termen de expediere a lucrărilor data de
I octombrie. După cum reiese din anunţul publicat în Familia26 , se făcuseră de-
mersurile necesare pentru a se obţine "colaborarea mai multor bărbaţi de litere".
Cum până spre epuizarea termenului fixat, Societatea nu a primit colaborările anga-
jate şi nici nu întrevedea vreo perspectivă optimistă, revine asupra datei. împingând-o
spre sfârşitul lunii. şi înnoieşte invitaţia la colaborare: " ... iar spre a înconjura o în-
târziere în editarea Almanacului, ce va apărea cu ocasiunea jubilelui de 25 ani a
Societăţii, roagă din nou pe toţi acei din foşti membri ai României June, cari do-
ria_u a colabora la acest Almanac, a-i trimite operile dlor.. .. " 27
Deşi era o evidentă criză de materiale, la începutul anului l 896 se mai spera
într-o redresare a situatiei, numai aşa explicându-se faptul că într-o notă publicată
în Familia28 , cele trei momente ale serbării erau identificate astfel: "Editarea unui
Almanach festiv, crearea unei fundaţiuni pentru ajutorarea studeniilor lipsiţi de
mijloace, serbări de Paşti."
În vederea coordonării tuturor acţiunilor prin care să se asigure reuşita ser-
bărilor jubiliare. în Viena a fost constituit un comitet. în fruntea căruia se ana dr.
Sterie Ciurcu. Concomitent s-au constituit comitete în diferite pării locuite de ro-
mâni: Arad. Sibiu, Braşov, Suceava. Iaşi, Bucureşti 29 . Au fost lansate liste de sub-
scripţii, una aflându-se la redacţia revistei Familia, în Oradea. Programul era pre-
văzut a se desfăşura patru zile, după cum urmează: 9 aprilie - Scara de cunoştintă.
în saloanele Kaiserhof; l O aprilie - recviem în memoria membrilor decedaţi, în bi-
serica gr. ort., iar seara un concert festiv în sala Ronacher: 11 aprilie - dezvelirea
portretelor fondatorilor Societătii, ale doamnelor care au patronat de-a lungul anilor
manifestările sociale şi artistice ale tinerilor din Societate: Matilda Dumba n. Gher-
mani; baroneasa M. Hye de Gluneck, n. Filipan: E.D. Marenzeller, n. Bibescu; sea-
ra, banchet în "Grand Hotel"; 12 aprilie - excursie. 30
Graţie unei participante, dispunem de o relatare patetică, dar precisă, a zile-
26. - Familia, XXXI, (1895), nr. 24 (I 1/23 iun.), p. 285.

27. - Familia, XXXI, (1895), nr. 40 (1/13 oct.), p. 478.
28. - Familia, XXXII, (1896), nr. 3 (21 ian./2 fobr.), p. 35.
29. - Familia, XXXII, (1896), nr. 7 (18 fcbr./1 mart.), p. 83.
30. - Familia, XXXII, ( 1896), nr. 13 (31 mart./12 apr.), p. 156.
lor jubiliare31 . Dincolo de caracterul festiv al întâlnirii, e de subliniat prezenta ro-

mânilor din toate ţinuturile locuite de ei, ceea ce probează încă o dată asupra pute-
rii de mobilizare pe care o deţinea Societatea.
Seara de cunoştintă a excelat prin bună dispoziţie, convorbirile şi muzica a-
greabilă creând o atmosferă familiară. "În decursul unei seri viale, s-a esecutat un ter-
ţet de diletanţi tineri români pe vioare şi bas, o doină admirabilă, alţii au excelat pe
clavir; iar alţii au usat de plăcerile jocului, cu toţii au fost veseli şi animaţi ca într-un
cerc familiar" 3?. În ziua următoare, în capela Sf. Maria de Fleisch-Markt, a fost
săvârşit recviemul în memoria "acelor suflete cari prin sprijinul lor material şi moral,
la rândul lor, şi-au împlinit datoria de bravi fii ai mamei naţiune române" 33 . Punctul
central al festivităţilor l-a constituit întâlnirea din sala mare de la Ronacher, în
prezenta a numeroşi participanţi, români şi străini, fraternizaţi sub semnul simpatiei
pentru acliunea constructivă desfllşurată timp de 25 de ani de către România Junii.
Cuvântul de deschidere a aparţinut dr. Calinciuc, cuvântul de bun-venit a
fost rostit în limba română şi germană de către dr. Aurel cavaler de Onciul, cărora
le-au urmat obişnuitele toasturi în asemenea momente aniversare.
De remarcat prezenta - fapt semnificativ pentru a evalua corect consideraţia
de care beneficia în mediul studenţesc Societatea România Junii - a delegaţiilor
reprezentând di\ierse corporalii studenţeşti: germană, sârbă, italiană, croată, rusă.
Convivilor le-a fost asigurat un cadru plăcut, iar reuşita a fost indubitabilă:
"Entuziasmul era nedescriptibil de mare şi general; intervalele de aplauze îndelun-
gate nu mai erau să încete, nu mai încetau. De succesul concursului trebue să fie
societatea România Junii foarte mândră, că nu cred că altă corporaţiune studioasă
la această universitate să fi raportat vreodată un succes mai frumos". 34
În ziua următoare (după ce. la sediul Societăţii, avusese loc dezvelirea por-
tretelor doamnelor protectoare). s-au desfăşurat, întâi, o întâlnire a studenţilor ro-
mâni. consacrată dezba,terii unor chestiuni interne, după care, seara, banchetul fes-
tiv. cu participarea numai a oaspeţilor români din străinătate şi a membrilor colo-
niei române din Viena. Un asemenea cadru, în care limba română reprezenta nu nu-
mai mijlocul de comunicare comun tuturor, cât mai cu seamă marca de identitate
naţională. a facilitat exprimarea liberă a aspiraţiilor şi gândurilor participanţilor:
"Aice îşi spuse românul din regat dorinta sa, - espuse transilvanianul şi ungureanul
lupteîe. dorul şi amarul lor, - bucovineanul prin graiul unui eminent tânăr, aspiraţi
unile sale. basarabianul şi-a exprimat durerea adâncă sub care geme atât de greu, -
iar macedoneanul îşi plânse neamul său ce geme sub tirania neştiinţei, copleşiţi de
soarta vitregă." Dacă avem în vedere reprezentarea tuturor teritoriilor locuite de ro-
mâni la acest jubileu, posibilitatea celor prezenţi de a-şi exprima opiniile şi atitudi-
nile în numele consanguinităţii, ca şi intrarea în discuţie a unor probleme de interes
31. - Mărioara Z. Petrescu, Jubileul societA(.ii "Rominia Jună" - Amintiri şi reOecsiu-
ni, în Familia, XXXII, ( 1896), nr. 15 (14/26 apr.), p. 177-178.
32. - Idem, p. 177.
33. - Ibidem.
34. - Idem, p. 178.
1l Scx·1.:tale11 academică social-literară "România Jună" 21.J
naponal comun, vom întclege ce mari servicii a făcut cauzei naţionale activitatea
Societăţii România Jună.
În cursul ultimei zile, duminica, a fost ·realizată o fotografie în grup, iar sea-
ra s-a desfăşurat întâlnirea de adio din saloanele "Ana Hoff''.
Dacă în ceea ce priveşte adunarea de fonduri în vederea construirii unui că
min academic român s-a reuşit strângerea a 3972 cor., Almanahul festiv nu a putut
fi realizat, datorită absenţei materialelor.
Anul academic 1911-1912 a reprezentat pentru Societate un triplu eveni-
ment: pe de o parte împlinirea a patru decenii de existenţă (jubileul a fost organizat
în zilele de 13-14 ianuarie 1912), pe de altă parte, înregistrarea celui mai mare nu-
măr de membri activi într-un an academic, respectiv 81, şi, în ultimul rând, editarea
primei monografii a Societăţii.
În epocă s-au manifestat suficient de multe contestări în legătură cu orga-
nizarea acestui jubileu, încât acestea să poată fi ignorate într-o analiză retrospec-
tivă. Întâi de toate, însăşi organizarea sa în cursul anului 1912 venea în contradicţie
cu opinia acelora care doreau aniversarea în 1914 a cinci decenii de la înfiinţarea
Societăţii Literar-Ştiinţifice, prima asociaţie culturală a studenţimii române din
Viena. Dar cum aceasta a reprezentat numai un strat genetic al Societăţii România
Jună, era firesc ca aniversarea să se refere la fonna definitivă de organizare. În al
doilea rând, în locul unei acţiuni dinamice şi generale, s-a produs o activizare fragi-
lă, ale cărei explicaţii rezidă în mai multe motive: timpul insuficient de pregătire,
asumarea întocmirii şi pregătirii programului doar de către preşedintele de la acea
dată, Alex. Voiutschi, neimplicarea celorlalţi membri ai Societăţii, nesolicitarea
persoanelor experimentate în astfel de acţiuni, ca şi un anumit climat tensionat al
vremii, care nu reprezenta fundalul cel mai adecvat pentru asemenea activităţi. De
aceea, incriminarea exclusivă a preşedintelui Societăţii pentru lipsa de substanţă a
manifestării nu se justifică, cu atât mai mult cu cât acesta s-a străduit, din toate pu-
terile, să reuşească acest jubileu.
Un jubileu care nu a mai avut loc fusese programat pentru 24 decembrie
1914, când se împlineau 50 de ani de la întemeierea, la 24 decembrie 1864, a So-
cietăţii Literar-Ştiinţifice. Se prevăzuseră pentru atunci elaborarea unei istorii a
Societăţii, ca şi întocmirea unui album care să conţină fotografiile şi succinte bio-
grafii ale membrilor fondatori, onoraţi ş1 emeritaţi ai Societăţii. Izbucnirea războiu
lui mondial în vara anului 1914 a anulat orice posibilitate de organizare a jubileului
proiectat.
LA SOCIETE ACADEMIQUE SOCIO-LITTERAIRE

"LA ROUMANIE JEUNE" DE VIENNE (1871/1916).
FORMES D'ACTIVITE
Resume
L'ouvrage ci-present fait partie d'une etude plus ample, a caractere mono-
graphique, consacree a l'une des plus importantes associations d'etudiants roumanins
de la deuxieme moitie du XIX-a me siecle et du debut du XX-eme. Fondee en 1871
par Ies etudiants roumanins qui faisaient leurs etudes a Vienne, la Societe "La
Roumanie Jeune" a deploye, tout au long des cinq decennies de son existence, une
activite energique et constante, preparent de la sorte la jeunesse etudiantine roumaine
a l'esprit de !'ideal de !'unite nationale. Tout en mettant a portee des lecteurs des infor-
mations inedites, l'etude presente en detail Ies forn1es par lesquelles la Societe acade-
mique socio-litteraire "La Roumanie Jeune" a agi parmi Ies jeunes etudiants - seances
litteraires, soirees de contact, fetes de la veille du Nouvel An, bals, jubiles de l'associa-
tion. Par leur truchement, celle-ci offrit aux jeunes etudiants roumains de Vienne
l'occasion et la chance de se recontrer, de cultiver l'esprit de solidarite nationale, de
progresser sur le chemin de la connaisance de leur propre culture et de se retrou-
ver-jeunes roumains de provinces differentes - dans l'espace de la meme culture rou-
maine. Dans la capitale de l'empire bicephale, la Societe "La Roumanie Jeune" appor-
ta, par ses actions, des element de spiritualite roumaine.
REPERE PRIVIND ASOCIAŢIILE ŞI REUNIUNILE
PROFESIONALE ALE CADRELOR DIDACTICE GRECO-
CATOLICE DIN COMITATUL BIHOR (1875 - 1923)
de
fl!DITA C.'\.U'ŞER
În a doua jumătate a secolului al XIX-iea. aqiunile de organizare a intelec-

tualităţii române din comitalul Bihor se amplifică. dc\'cnind tot mai frcc\'cntc con-
stituirea de asocialii şi reuniuni cu scop profesional. cultural sau de întrajutorare. În
general erau organizalii constituite pe baze zonale sau confesionale. dar scopul lor
mărturisit era de a cuprinde şi a atrage cât mai mulţi membri şi simpatizanţi în acţiuni
comune pentru apărarea intereselor şi a drepturilor greu cucerite.
Ca urmare a politicii de deznaţionalizare dusă de oficialităţi. mai ales în ur-
ma elaborării icgilor şcolare Trcfort ( 1875) şi Apponyi (1907). în\'ăţ.ătorii şi profe-
sorii din Bihor s-au constituit în asociaţii şi reuniuni profesionale. care au funcţionat
pc parcursul anilor mai mult sau mai puţin legal. cu statute aprobate de forurile
competente. sau fără ele.
Nu este exclus ca în comitanII Bihor să fi existat încercări de constituire de
reuniuni şi anterioare anului 1875. dar ncrele\'antc sau doar necunoscute până în
stadiul actual al cercetării. în mod cert însă în anul menţionai funcţiona la Lcta-
Mare ··Reuniunea învătătorilor români din districtul protopopesc Lcta-Marc„ 1 a-
parţinând Diecczei greco-catolice de Oradea. Înfiintată J:J intr-un act oficial în ca-
drul şcdin(ci din 29 aprilie 2 . reuniunea îl va alege drept preşedinte pc protopopul
Nicolae Vulcan. de notar pc învăţătorul Pavel Voştinar. bibliotecar şi casier pe in-
vă(ătorul Ioan Murcşianu. iar drept membru de onoare pc Iosif Vulcan. fiul preşe
dintelui. care va aduce reale servicii reuniunii prin popularizarea activităţilor între-
prinse în paginile revistei "'Familia··. al cărei redactor şef era.
I. l)1slrictul Lcla-Marc era constituii din opl parohii, allalc în fostul comital Bihor, ac-
tualmente în Ungaria ~i anume: I. Ălmosd, 2. Bagamcr (Bogomir), .Î. I losszi1 Pâlyi (Paicu) . .i.
Kakad. :'i. Lcta-Marc parohie româncscă grcco-catolic,i, (,. Lcla-Marc parohie ruteană, 7. l'ocsa\'
(Pocci). 8. Vcrtcs (Virli~). J\m mcnlionat în paranteză denumirea unor locali lăii care erau u;,itatc
în documentele epocii allit în limha maghiară cât şi în cca rolllână.
2. Arhivele S1a1ulu1 Bihor (în continuare J\.S.B) fond Episcopia grl'co-catolicii Oradl'a,
Con•spondl'nlii. nr. (,()O/ 187:'i, lila I: "Familia", Buda-Pesta, an 187:'i. nr. 17, p. 199.
216 ludita Că/uşer 2
Încă din momentul constituirii reuniunea îşi propunea atragerea în rândurile

sale şia învăt.ătorilor din districtele învecinate. Pe parcursul activităţii care s-a des-
făşurat în perioada l 875 - 1880. ca urmare a deselor apeluri verbale sau publicate
în --Familia··. vor participa în mod sporadic preot.i şi învăţători din localităţile din
jur. fără însă a se reuşi afilierea lor definitivă şi astfel extinderea reuniunii.
Activitatea propriu-zisă a reuniunii se concretiza în adunările generale care
se ţineau de două ori pc an. în luna aprilie şi septembrie. şi erau itinerante. astfel ele
au avut loc la Leta-Mare. Pocei. Bogomir. Almosd. Paicu şi Virtiş. Problemele a-
bordate în cadrul acestora erau în principal profesionale şi priveau metodica
predării ştiint.clor exacte. educat.ia elevilor şi rolul şcolii în formarea acestora. im-
portant.a existent.ci şi dotării bibliotecilor şcolare. dar şi teme practice cum ar fi po-
măritul3 În septembrie 1879. Iosif Vulcan va participa la o adunare generală a reu-
niunii despre desfăşurarea căreia va scrie un articol în paginile revistei „Familia"
apreciind faptul că preot.ii împreună cu învăţătorii --stau la înălt.imea misiunii lor şi
conservează cultul limbei şi literaturei nat.ionalc. Şi dacă undeva, apoi tocmai în a-
ceste părţi mult periclitate ale elementului românesc. anima noastră trebuie să se
umple de bucurie. când vedem vreo mişcare cât de mică pe terenul culturei naţio
nale. ··în finalul articolului. după ce apreciază dizertaţiile profesionale ale învăţăto
rilor înscrişi la cuvânt Iosif Vulcan scrie: ··am ascultat pe tot.i cu cca mai mare aten-
ţiune şi cu cea mai marc plăcere vin a Ic aduce laude pe această calc. Înainte fraţi
învăt.Mori. căci în mâinile voastre zace viitorul naţiunii'' .4
În vederea impulsionării activităţii desfăşurate de reuniune. forul ccle1.ias1ic
superior. Episcopia greco-catolică de Oradea. va premia cu diverse sume de bani pc
îm·ălăLorii care au avut cei mai mulţi elevi cu care au realizat progrese evidente şi
s-au implicat prin prezentarea de conferinţe şi alte activităt.i în cadrul reuniunii. vor
fi astfel răsplătit.i Ioan Mureşianu din Leta-Mare şi George Mureşan din Pocci. Dar
o activitate remarcabilă vor desfăşura şi învăţătorii: Ioan Cristian. Petru Cardoşiu.
George Pop. Teodor Manu. Pavel Voştinar. Dcmctriu Szabo. George Creţiu.
Având în ,·cdcrc rolul important pc care trebuia să-l joace cartea în însuşirea
materiilor de învăţământ predate în şcolile confesionale locale. reuniunea ia init.ia-
tiva înfiinţării unei biblioteci proprii care se va îmbogăţi pc parcursul anilor mai
ales prin donaţiile făcute de intelectualii locali. legaţi de reuniune.
Deşi această primă reuniune a învăţătorilor din comitalul Bihor va ft.mqiona
doar o scurtă perioadă de timp. 1875 - 1880. încetinindu-şi activitatea odată cu ple-
care din localitate a protopopului Nicolae Vulcan. spiritul ci şi-a pus amprenta pc
modul de gândire şi act.iunc a intelectualităţii din zonă. Relevantă în acest sens este
acţiunea din anul 1891 a învăţătorului Alexandru Mureşian. din acelaşi district pro-
topopesc. care publică în coloanele revistei ··unirea„ din Blaj. un apel adresat tu-
turor învăţătorilor greco-catolici din Bihor în scopul înfiinţării unei reuniuni mari.
3. "l<'innilia". Buda-Pesta, an 1875, nr. 38, p. 45L an 1876, nr. 16, p. 19L an 1876, nr .
.,9, p. 467: an 1877, nr. 36, p.431-432: an 1877, nr. 16, p. 192: an 1878, nr. 28, p. I 71: an 1878.
nr ..,4: an 1878. nr. 68, p. 439: an 1879, nr. 27, p 184.
4. ldl'm. an 1879. nr. 68, p. 446.
.,, Repere pril>i11d asociaţiile şi re1111i11111"/e prrfesio11ale 217
unice şi puternice 5
În mod regretabil disputele confesionale nu au permis constituirea unei reu-
niuni a cadrelor didactice indiferent de confesiune. deşi această problemă a fost ri-
dicată de mai multe ori pe parcursul anilor cu ocazia diferitelor întruniri. Învăţătorii
ortodocşi vor beneficia de o asociatie profesională. deşi doar zonală. încă din anul
189 l. care din 1906 va functiona pc baza unor statute aprobate de ministerul de re-
sort. Denumirea ei exactă era "Reuniunea învălătorilor greco-ortodoxi români din
districtul Orăzii Mari" şi a fost condusă de Nicolae Zigrc 6 .
Reluând iniţiati,·a constituirii unei singure reuniuni învăţătoreşti pe cuprin-
sul întregii diecc7.c greco-catolice orădene. Petru Mihutiu. protopopul de Oradea.
va înainta în decembrie I 89~. spre aprobarea Minstemlui regal maghiar al cultelor
şi instrucţiunii publice. --statutele reuniunii învătătorilor poporali greco-catolici din
protopopiatele comitalului Bihor. aparţinând diecezci greco-catolice de Oradea-
Mare"7. Scopul reuniunii era culti,·area învătătorilor rurali precum şi stârnirea unui
interes general faµi de învătământ. dar şi ajutorarea materială. în caz de necesitate.
a membrilor ci. Statutele stipulau în cele şase capitole ale sale modul de func-
tionare a reuniunii. drepturile şi obligaţiile membrilor săi. convocarea adunărilor
generale. conducerea reuniunii printr-un comitet. înfiintarea unei biblioteci bine
dotate. organizarea de confcrinte literare. vânzarea de cărţi pedagogice etc .. mcn-
tionându-se în mod expres că în şedinţele reuniunii sunt excluse orice dispute poli-
tice. În răspunsul său din noiembrie 1894. ministerul de resort va conditiona apro-
barea statutelor de modificarea unor paragrafe cu probleme pur formale. impunând
totodată necesitatea aprobării de către inspectoratul şcolar regal teritorial a tuturor
adunărilor generale. precum şi prezentarea şi depunerea unui exemplar din procese-
le verbale ale acestor adunări la inspectorat 8. În încheiere ministerul sublinia în a-
dresa sa că --va fi luat în considerare doar textul în limba maghiară al statutelor. cel
românesc se va putea folosi doar drept traducere··. În anul următor. 1895. se vor
înainta din nou statutele cu toate modificările impuse: de astă dată Ministerul cul-
telor şi instmctiunii publice. care se pare nu avea nici o intcntie de a Ic aproba. Ic
va restitui cu mcntiunca de a se adăuga în proiect obligativitatea întocmirii de către
filialele reuniunii de statute separate. legal aprobate. fără de care nu primeau drep-
tul de func1ionarc. Se impunea de asemenea organit.atici centrale cât şi filialelor. a-
mmţarca autorităţilor politico-administrative de drept. înainte cu opt zile. despre
5. ldl'm. an 1891, nr. 1-7. p. 442.

6. /\urci Tripon, Monograna almanah a Cri~anl'i, .Judeţul Bihor, Oradea, 19.,6. p.
I 06-109: Onita Gligor, Organizaţiill' profl'sionall' all' cadrl'lor didaclicl' din lfomânia înlrl'
I 865-19 ➔➔ , Ed. didacticii ~i pedagogică, Bucurc~li, 1969, p. 98-105: V. Faur. Din istoricul
Rl'uniunii îm·ăţătorilor hihorl'ni, în Crişana, Oradea, 1979. nr. 21-t. p. 2: nr. 220. p.2: nr. 226,
p.2: nr. 305, p.2: Ralila Faur-Viorel Faur, Dcml'rsuri pl'ntru constituirea Rl'uniunii îm·ăţălo
rilor romiîni din Hiho1· (1881-1891), în Acta Musl'i Napocl'nsis, Cluj-Napocn, 1981, nr. XVIII,
p. 545-554. .
7. /\.S.B., fond Episcopia greco-catolică Oradea, Corl'spondl'n(ă, nr. 1426!1904, f. I 1-
31.
8. lhidl'm.
218 /11dilt1 ( 'tifuşer 4
---··----------
data con, ocării adunărilor generale şi şedinţelor de comitet în scopul delegării unui
agent care să participe la aceste şcdinlc în calitate de reprezentant al acestora. Se
impunea de asemenea cuprinderea în statute a pre\'cdcrii ca toate proccsclc-verbalc
atât a organizaţiei ··mamă··. cât şi a filialelor să fie depuse în termen de opt 1.ilc la
forurile competente locale.·
După această dată. I89.:'i. documentele nu mai eonscmnca1.ă alte demersuri
ale în\'ăl:itorilor greco-catolici din dicceza de Oradea în vederea legali1.ării funqio-
nării reuniunii. Este cunoscută însă iniţiativa luată de către dclegatii reuniunilor
c:xistcnlc şi functionabile din arhidiecezele Sălaj. Năsăud. Ha\cg. Blaj şi Gherla. în-
truniti la Cluj în anul l<J04 de a constitui un ··comitet al alian\ci reuniunilor învă(ă
torcşli greco-catolice române din \arif" 9 .
Foarte curând după realizarea Unirii. în 26 decembrie 1918 10 . Îll\ă\ălorii
români din dicccză se întrunesc în număr marc. 60. în sala Preparandiei din Oradea.
în vederea realizării dorin\ci lor rămase nclinalizatc şi anume constituirea reuniunii
învătiilorcşti. În protocolul şedin\ei din această dală se pruedc la punctul întîi con-
stituirea ··Reuniunii învă\:itorilor români de pc teritoriul diccezci greco-catolice de
Oradea·· fapt de altfel rcali1.at doar în principiu. deoarece îi lipseau statutele care
urmau să fie întocmite de 11 îm·ă\ători 11 .
Adunarea a avut un rol important în cristalizarea părerilor referitoare la re-
forma învătământului primar şi sustinerca acestora la Congresul profesorilor din
Ardeal şi Banal care urma a se desfăşura la Sibiu. în 1919. conform hotărârii luate
în I Decembrie 1918 la Alba-Iulia. La congres ,·or participa şi sustinc ccrintclc ca-
drelor didactice din Bihor profesorii: dr. A. Pteancu. A. Nu\iu. dr. I. Ossian şi P. .
Voştinar clin Beiuş. iar clin Oradea. O. Dejeu şi dr. V Kirvai 12 .
Ne-am referit până acum doar la demersurile făcute de-a lungul anilor de în-
vălătorii români greco-catolici din comitalul Bihor. de a se organi1.a în reuniuni
profesionale. dar şi profesorii au avut asemenea încercări remarcabile. finalizate
însă efectiv ca şi cele învă(ăloreşti abia după anul 1918.
Existenta şi func\ionarea gimnaziului greco-catolic din Beiuş a polarizat în
jurul ci ac\iunilc profesorilor din Bihor. care în 188.:'i. cu ocazia conferinţei reprc-
1.entantilor celor trei gimnazii de rcfcrint,1 din Transilvania. din Blaj. Beiuş şi Năsă
ud ridică problema organizării unei reuniuni mari şi puternice 13 Confcrin ta desfă-
9. lhidern. p. 70-82.
IO. A.S.ll ... fond Episrnpia 1?;reco-catolicii Orndl•a, C:orespondentil. nr. 333.,. l'Jl8, r.
7: "Trihnna Hihorului". Oradea. an I. nr. 2 din 30 decembrie 1918, 12 ianuarie l91'J, ţi.2.
11 Comisia desemnată în vederea întocmirii slalulclor era formată din: Ion Mathc1, A.
Tcrchcsi. V. Palaki, (icorgc Miircu~. Ratiu. Amhroziu Szabo. George Dănil,i. Tiima~. I. Mi111drn,
Vcnlcr, Mihai Szilaghi.
12. "Tribuna Hiho.-ului", Oradea. an I. nr. :'i, din 20 ianuarie; 2 lchruaric 1919, p.4:
Onita Gligor, op. cit., p I :'i9.
13. A.S.B„ fond Episcopia ~reco-catolkă O.-adea, Corespondenta. nr. 1032/188:'i: I.
l'lilu~cr. lin moment semnincati\' din rrlatiile stahilite între ~colile româneşti din Hla_j, Beiuş
~i '.\ii~a111I, în contextul luptei pentru dezn1ltarea Îtl\'ii\iimântului românesc. în Crisia,
'\radca. I 978, p. 420-421.
Ne11ere privind ll.mcie1(iifo şi re1111i1111ile /Jr<di•sirmale :!19
şurală la Blaj a luat în discutic şi a dezbătut proiectul de statul al „Reuniunii prore-

sorilor de la şcolile medii din Ungaria cu caracter confesional greco-catolic ro-
mân·· Scopul ci cm de a „perseca cu atcntiune causa învătămâ111ul11i şi cducatiunca
în orice dircc\iune şi în special a promova cauzele îmă\ământul11i ~i al cducatiunci
Î" ~colile medii cu caracter confesional greco-catolic românesc. precum şi intcrcsc-
lc profesorilor de la aceste şcoli. apoi a se îngriji de pro, iziunca ncclor institute cu
cnqi clidncticc. dupti ccrintclc timpului modern .••în ,·cdcrca rcaliztirii scopului pro-
pus urmau să se comoace ,1dunnri în care membrii sustincau discrta\ii priYind în-
vntnmânlul şi educatia sau leme de interes ştiintific şi cultural. preconizându-se 101-
odată elaborarea unei ·•Foi didactice·· cu continut pedagogico-didactic. ştiintific şi
literar. Din punct de vedere organizatoric reuniunea urma să aibă douii scc\ii de
speciali1a1c cu preşedinte şi notar separat. de prima apar\inca pedagogia. ling\'isti-
ca. literatura. istoria. geografia şi filozofia. de a doua: ştiintclc naturii. matematica.
desenul liber şi desenul constrncti,·. Sfera de activitate a scqiilor era corectarea lipsu-
rilor şi neajunsurilor semnalate în manualele şcolare tipărite sau în curs de apar ilic.
citirea şi criticarea discrta\iilor care urmau să fie prezentate. În caz de dcsfiin~1re
m·erca reuniunii se împăqca în mod egal bibliotecilor din Blaj. Beiuş şi Năsăud.
Deşi s-a inclus în mod expres între prcYcdcrile statutare că amestecul în orice
probleme religioase şi politice era interzis. Ministerul cultelor şi instruqiunii publice
regal mnghiar nu va aproba constituirea şi functionarca ,-cuniunii cu moti\'atia că ··ar
pulen foanc uşor da naştere la interpretări politice şi neplăceri na\ionalc·· 1~.
Abin în anul 1')20 se va constitui la Beiuş. de astă dată nucleul asocinlici
fiind alctiluit de profesorii de la Gimnaziul de băieţi. ··Asociatin corpului didactic
din Reiuş şi jur. Scctia regională a Asocia\iei generale a corpului didactic din Ro-
mânia··. din care făceau parte atât profesori cât şi Î11\'ă\ători din oraş şi de la ~colile
din împrejurimi 1)
Documente inedite păstrate la Arhivele Statului Bihor-Oradea. consemnează
textul npelului tipării de înYă1<1torul Ştefan Costea şi adresat tuturor cadrelor didac-
tice din zonă în \'ederea adunării în data de 4 ianuarie 1920 la şedin 1a oficială de
constituire a asociatici. hotărâtă în cadrul conferin\ci didactice de la Beiuş din 28
decembrie 1919. În apel se men\iona: .. dascălul român este unicul carele a rămas
credincios tradiliilor lui de a servi cu inimă şi gând curai binele şi interesele popo-
rului de jos şi ci munceşte azi din greu la cimentarea României Mari·· 16 .
La şedin\a de constituire vor participa atât profcsori cât şi îm·ă\ălori de la
Liceul greco-catolic de băicti. Liceul de fete şi Şcoala primară nalionnlă din Beiuş.
dar şi de la Şcoala primară din Vaşcău. Scopul declarat al asocia\ici. care a,·ea inili-
al 4:- de membri. era întocmirea şi prezentarea unor prelegeri din istoria românilor.
publicului din Beiuş şi din localilă(ilc înconjurătoare. organizarea de cursuri de al-
fnbcti1.are. excursii în Vechiul Regat în vederea vizitării ··mormintelor marilor noştri
bărbali şi martiri ai ne.imului··. precum şi organizarea de festivităli şcolare şi şeză-
1~ /\ .S IL fond Episcopia J?;l'l'l'.O-l'.:.ttolică Or:.tdra, Corespo111l,•111a. nr. 980 1888.

l:'i. /\.S.IL i'nnd Licrnl "Samuil \'ulcan" - H,•inş, dosal 31. lilclc 1-M.
Ir, Id,•m. I'.:!
ludita Ciiluşer 6
Lori lilerare la sate.

Asocia\ia va avea ca preşedinte pc profesorul Ioan Buşita (Liceul de băic\i).
secretar pe Ştefan Costea (învătător la Şcoala primară). casier pc Anloniu Ncvrin-
ceanu (direclor al şcolii primare). doi cenzori - Eliza Pavel (Liceul de fcle) şi Au-
guslin Maghiar (Liceul de băieµ). precum şi nouă membri în comilel.
Malerializând scopul propus. membrii asocia\ici vor sus\ine în cadrul celor
şapte serale lilerarc organizalc la Beiuş prelegeri de istoric cu următoarea Lematică:
"Aşezarea geografică a poporului român" (prof. T. Nagy). Mihai Viteazul (prof.
Victor Popovici). Ştefan cel Mare (prof. Marta Iepure). Unirea Principatelor. Inde-
pendenta României (prof. Grigore Riţiu). Primul rege al României şi epopeea ro-
mânilor (prof. Traian Farcaş) etc. Cu prilejul seratelor. cadrele didactice şi elevii au
interpretat schiţe umoristice de I.L. Caragiale dar şi piese alegorice cum ar fi: "Ro-
mânia" cu patru personaje: România. Basarabia. Ardealul şi Bucovina. De aseme-
nea s-au recitat poezii de Vasile Alecsandri. Ioan Ncni\escu. Elena Farago. iar cân-
tecele cele mai des cuprinse în repertoriu au fost: "Pe-al nostru steag". ·'Deşteaptă-te
române". ··Hora Unirii'". ··Trei culori". '"Cântecul Mureşului'". ··Doine din Bihor"".
alături de care corurile elevilor şi a bisericii greco-calolice din Beiuş au interprctal
piese de Mozart. Haydn şi Weber. un rol important revenind în acest sens dirijorilor
Francisc Hubic şi Ioan Buşiţa. O amploare deoscbilă s-a acordat serbării în cadrul
unei serate literare. în sala Hotelului Central din Beiuş a zilei de 18 aprilie 1920.
aniversarea unui an de la intrarea în oraş a glorioasei amrntc române. care a adus
dezrobirea ·de sub jugul de veacuri a opresorilor străini 17 .
Cu organizarea cursurilor pentru analfabeţi. asocia\ia îl însărcinca,.ă pc pro-
fesorul Ioan Roşu. dar ele vor fi conduse nemijlocit de profesorii: A Ncvrinccanu.
M. Ciughi\a. A. Chira şi Şt. Costea. În vederea ob\inerii unor rezultate cât mai sa-
tisfăcătoare se preconizează închiderea birturilor duminica şi de sărbători în ved-
erea asigurării unei participări câl mai largi şi mai inlercsatc.
Urmărindu-şi obiectivele propuse în slalut. asoci,qia , n întreprinde măsuri
pentru organizarea unei excursii la laşi. În acest scop. se , n lua legătura cu preşe
dintele Cercului didaclic al secţiunii din Iaşi a Asocia(ici generale a corpului didac-
tic din România. domnul Gh. Gr. Gheorghiu. care în corespondenta purtată cu
membrii asocia\iei bciuşenc Ic face invita\ia. mcn(ionând Lolodată bucuria cu care a
luat la cunoştinţă despre existenta şi acti\·iLatca asocia\ici din Beiuş. El transmite
··cele mai călduroase urări de propăşire·· şi remarcă: ··m·c(i atât de muli de făcul în
acel colt expus necontenit vântului duşman. încât numai dragostea şi cntu1.iasmul
cu care suntem siguri că aţi pornit la muncă vă vor da energia şi stăruin\a necesară
izbândci. de aceea vă zicem cu toată inima: curaj"" 18 În mai 1920. asocia(ia porneş
te demersurile la Dircc\ia Căilor Fcrarc. în care solicită punerea la dispozi\ia tinere-
tului a unui vagon gratuit pc ruta Beiuş-Oradea-Bucureşti-Iaşi şi retur. cu scopul de
a vi1.ita ··acele locuri sfinte unde s-au întâmplat luptele pentru dezrobirea noastră şi
17. Idem. lila 18
18. Idem, lila 17.
7 Repere privind asocia/iile şi re1111i1111ile profesimwle 221
întregirea României. Avem de gând a cerceta motmintele eroilor căzuti pe câmpul

de luptă la Mărăşeşti. mormintele oamenilor noştri celebri. precum şi alte locuri de
mare însemnătate istorică." 19 Scopul declarat al excursiei era deşteptarea şi întărirea
simtămintelor naţionale dar şi închegarea acelor legături între tineretul şi profesorii
de dincoace de Carpati cu fratii din Vechiul Regat ca '·să se înfăptuiască cât de cu-
rând unitatea sufletească a tuturor românilor'·. Grupul de elevi care urma să intre-
prindă excursia era format din copii care au avut de suferit în timpul luptelor de eli-
berare şi "ţine de datorinţa lor să meargă la fraţii lor din Vechiul Regat ca să le mul-
ţumească că au rupt firul suferinţelor noastre care era dincolo de blăstămata linie
demarcatională prin Crişana. Satu-Mare. Maramureş şi Sălaj". Manifestând înţele
gere. Căile Ferate Române pun la dispoziţia elevilor vagonul solicitat şi excursia se
,·a întreprinde începând cu 25 iunie I 92020 .
Dar activitatea cca mai bogată şi intensă o va desfăşura asociaţia din Beiuş
în privinta actiunilor de culturalizare a populatici de la .sate prin organizarea de
conferinte şi şezători literare însoţite de cântece şi poezii în vederea ''deşteptării şi
întăririi simţului naţional şi patriotic în poporul nostru." 21 Pentru reuşita deplină a
acestor deplasări Asociatia Corpului Didactic va lua legătura şi va colabora pc tot
parcursul anilor cu "Reuniunea Femeilor Române" din Beiuş care avea şi ea în o-
biectiv asemenea activităti 22 . Aceste deplasări se făceau în principal cu ocazia ser-
bării de 10 Mai. dar în decursul unui an se făceau în jur de 8 - 10 asemenea acl,iuni.
care au cuprins aproape toate satele din zonă 23 . Referatele întocmite de profesorii
participanţi mentionează succesul deosebit al acestor actiuni şi entuziasmul cu care
erau primiţi aceşti soli ai culturii care se deplasau pentru "elevarea sufletească a ţă
ranului român." 24 . Implicaţi în mod remarcabil în aceste actiuni au fost: Angela Să
lăgian. vicepreşedinta Reuniunii femeilor. Elisa Pavel. Ioan Buşita. Francisc Hubic.
Moise Popovici. Constantin Pavel. Marta Iepure etc.
Dar asociatia beiuşcană va întreprinde şi alte actiuni printre care mai remar-
cabile au fost demersurile făcute în vederea expropiercii parcelelor "locurilor de
martiraj" ale a,·ocatilor beiuşeni dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş. Nicolae
Bogdan. fostul director al Băncii "Şoimul'' din Vaşcău şi Gheorghe Pălcut. primarul
satului Finiş. fost delegat la Alba Iulia, în vederea ridicării unor monumente.
Membrii asociaţiei vor întreprinde măsuri în vederea îmbunătăţirii salarizării
tuturor cadrelor didactice. pentru elaborarea unor legi şi notmative favorabile acestora.
Tot prin intermediul asociatiei se va reuşi plasarea a 400 de orfani în judeţul
19. Idem, lila 22.
20. Idem, fila 31-32„
21. Idem, lila 25„
22. ldl'm, lila 10 - 11, 48 - 49, 56; Ioan lgna, Reuniunl'a feml'ilor române din Beiuş şi
Casina română, în Conll'ibutii culturale bihorene, Oradea, 1974, p. 162.
23. A.S.B., fond Liceul "Samuil Vulcan" - Beiuş, dosat 31, [ 52-64. Satele în care s-a
desfăşurat o bogată activitate sunt: Curăţele, Răbăgani, Finiş, Uileacul de Beiuş, Drăgoteni, Bun-
teşti, Petrani, Remetea, Seghişte, Urviş, Rieni, Vinterc, Holod, Şuncuiuş, Lunca, loaniş, Nimă
ieşti, Delani, Şoimuş-Petrcasa Mizieş, Negru, Sânmartin de Beiuş.
24. ldl'm, lila 5 I.
!,,ditll Căluş,·r 8
Bihor. în comunele româneşti şi în orfelinalul de slal din Beiuş~ 5 .

Pulem deci concluziona că în aceşti ani de aclivitale ( 1920 - 192>) membrii
asociatiei. cunoscându-şi menirea s-au implicat din plin în înlreaga viat-,1 social-cul-
Lurală din Beiuş şi din zonă.
Chiar dacă au funcţionat vremelnic. asociaţiile profesionale ale cadrelor di-
dacLice din Bihor. prin acţiunile întreprinse pc linia conlucrării şi a schimbului de
e:xperient,l. îmbunălăţirea metodei de predare în şcoli. perfecţionarea manualelor.
au contribuit în mod real şi nemijlocil la progresul învăt-,'imântului românesc.
REPERES CONCERNANT LES ASSOCIATIONS ET LES

REUNIONS PROFESSIONELLES DES ENSEIGNANTS
GRECO-CATHOLIQUES DU COMITAT DE BIHOR (1875 - 1923)
L'ouvrage contient quelques reperes concernant l'organisation er le fonction-

nement des reunions professionelles des enseignants greco-catholiques, tanl des insti-
tuteurs que des professeurs du comitat de Hihor.
L'auteur suit leur activite et leur evolution du moment de l'org,111is,1tion de la
premiere association ( 1875) jusqu'en 1921.
ÎNCEPUTURILE ACTIVITĂŢII ASOCIAŢIEI
MEDICILOR, FARMACIŞTILOR ŞI NATURALIŞTILOR
DIN BIHOR
de
JĂNOSTOTH
Rolul societăţilor şi asociaţilor culturale, profesionale, filantropice, de întraju-

torare etc., cu caracter obştesc, în edificarea societăţii civile este evident şi totodată
imens. Bunăoară, în a doua jumătate a secolului al XIX-iea. când societatea din
Transilvania trece prin adânci transformări şi asistăm la formarea unor structuri so-
ciale modeme, aportul acestor asocieri obşteşti devine din cc în ce mai mare. Este
vorba de o mişcare pornită de jos, din sânul unor colectivităti mai mici sau mai
mari, cu sau fără sprijinul autorităţilor statale existente, pentru sau chiar contra ten-
dinţelor promovate de acestea.
Cunoaşterea acestor fenomene, a mecanismelor prin care organismele ob-
şteşti au încercat să actioneze şi au reuşit să influenţeze factorii de decizie pe plan
local şi până la cele mai înalte foruri (ministere, guvern, parlament) poate să fie be-
nefică pentru prezent. Cu atât mai mult cu cât suntem într-o perioadă de tranziţie,
notiunea atât de des vehiculată în zilele noastre, şi cunoscând faptul că evoluţia fi-
rească a societăţii noastre civile a fost brusc întreruptă de un sistem totalitar, care,
în câteva decenii, a reuşit să demoleze majoritatea realizărilor obţinute de înaintaşii
noştri în acest domeniu. Din multe privinţe trebuie să începem chiar de la zero, în
altele să reînnodăm nişte fire rupte cu ani în urmă. Desigur. totul se înţelege prin a-
ducerea problemei în contextul actual, respectând specificul timpului şi locului în
care ne aflăm. Aceste consideraţii generale sunt valabile. cu unele nuan\e proprii, şi
în cazul municipiului nostru.
Una din aceste organizatii obşteşti din Oradea, care poate fi prezentată ca un
fel de prototip al modului de implicare în modelarea unei microsocictăţi umane în
condiţiile democratice, este tocmai Asociatia medicilor. farmaciştilor şi naturalişti
lor din Bihor.
Abordarea propriu-zisă a lucrării noastre o începem cu prezentarea statutului
asociaţiei. având în vedere faptul că acest document de bază a constituit cadrul or-
ganizatoric şi juridic al întregii activităţi desfăşurate de un grup de oameni inimoşi
timp de o jumătate de secol.
224 Janos Toth 2
Spicuind din statutul asociaţiei (aprobat în 1868, apoi "modificat, completat

şi adaptat la noile condiţii", atât în 1885, cât şi în 1901) 1 aflăm că scopul funda-
mental "este promovarea, răspândirea şi popularizarea ştiinţelor medicale, farmaceu-
tice şi ale naturii" (articolul 2). Putea să devină membru al asociaţiei, potrivit arti-
colului 5 din statut "oricine dintre medici, chirurgi, medici veterinari, farmacişti,
persoane cu preocupări sau înclinaţii spre ştiinţele naturii, cu un caracter impeca-
bil" (s.n.).Faptul că s-a pus accent pe acest criteriu moral, considerat important şi
de către noi. reiese din articolul 6, referitor la procedura de primire a moilor mem-
bri, unde se specifică, printre altele, că "dacă trei membri activi doresc, primirea se
face prin vot secret".
Fondul financiar al asociaţiei se constituia din cotizaţiile membrilor. Taxa de
înscriere era de 3 florini, iar cotizaţia anuală, perceputi1 în două rate, era de 8 florini.
Fiecare membru nou se angaja anticipat la plata cotizaţiei pe trei ani. Este intere-
sant că în cazul unor întârzieri cotizaţia anuală "se recuperează pe calea execuţiei
legale obişnuite" 2 . Excedentul dintre venituri şi cheltuieli se depunea la casa de
economii din Oradea, prin dobânzile obţinute mărindu-se constant capitalul iniţial.
Articolele 8 şi 9 din statut precizează structura orgtanelor de conducere, cir-
cumscriind competenţa şi atribuţiile fiecărei funcţii prevăzute. Astfel, preşedintele,
ales pe durata unui an, reprezenta asociaţia în faţa autorităţilor şi persoanelor fizice,
prezida adunările generale anuale şi pe cele lunare, conducea toate treburile asocia-
ţiei. Menţionăm aici că preşedintele, cât şi ceilalţi membri din conducere puteau fi
realeşi. Vicepreşedintele îl substituia pe preşedinte în caz de nevoie. Secretarul
avea sarcina de a conduce procesele verbale ale şedinţelor, toată corespondenţa, iar
la adunările generale anuale prezenta raportul de activitate al asociaţiei. Casierul,
desigur, răspundea de fondul financiar, tinând evidenţa veniturilor şi cheltuielilor,
cu obligaţia de prezentare a situaţiei reale, ori de câte ori preşedintele su conduce-
rea asociaţiei solicita acest lucru. Bibliotecarul avea în custodie biblioteca, arhiva,
colecţiile şi aparatele ştiinţifice procurate sau primite de către asociaţie. Afară de
cei menţionaţi, asociaţia mai avea un organ colectiv de conducere, format din cinci
membri, cu atribuţii în problemele gospodăreşti.
Potrivit statutului adunătile generale anuale se ţineau la Oradea în data de 15
mai, iar şedinţele lunare în prima zi a fiecărei luni caledaristice. În competenţa adu-
nării generale se afla dezbaterea rapoartelor de activitate anuale şi a situaţiei finan-
ciare, întocmită de către secretar, respectiv de organul colectiv mai sus amintit. Tot
în cadrul acestora se puteau opera modificări în statut, dar numai cu acordul a două
treimi din membri; se alegeau organele de conducere prin vot deschis sau, la cere-
rea a trei membri, prin vot secret. În sfârşit, tot aici se prezentau propunerile şi pre-
legerile de interes general, desemnate şi avizate la şedinţele lunare (articolul 11).
Activitate cotidiană a asociaţiei s-a reflectat în primul rând în cadrul şedinţe
lor lunare, tocmai de aceea rolul, modul de desfăşurare şi obiectivele acestora au
I. Arh. St. Oradea, Primăria, cons. or., Inv. 142, D 521, f. 63 - 66, 73.
2. Idem, f. 64.
3 Înce.puturile activităţii asociaţiei medicilor, farmaciştilor şi naturaliştilor 225
fost riguros prevăzute în statut. Astfel, şedinţa fiind deschisă de preşedinte, avea ca
primă sarcină validarea procesului verbal al şedinţei anterioare. A urmat prezenta-
rea expunerilor, conferinţele orale sau scrise, anunţate din timp secretarului şi pro-
gramate de către preşedinte. Subiectul acestor expuneri era "tratarea şi dezbaterea
ştiinţifică a diverselor probleme medicale, farmaceutice şi de ştiinţele naturii" (arti-
colul 13). Expunerile orale care se refereau de obicei la diverse boli, mod de trata-
ment, aparatură ştiinţifică, etc., şi însoţite frecvent de prezentarea unor materiale
ilustrative, au precedat prelegerile scrise.
Statutul, pe lângă alte prevederi, cum ar fi împrejurările în care se suspendă
activitatea asociaţiei sau procedura de dizolvare şi autodizolvare a ei (art. 16 şi 17),
reglementa şi modul de rezolvare a unor diferende, conflicte între membrii. În aceste
cazuri părţile adverse îşi alegeau fiecare câte doi judecători dintre membrii asocia-
ţiei, care, la rândul lor, îşi alegeau un preşedinte, formându-se astfel un complet de
judecată din cinci persoane, hotărârea căruia era obligatorie pentru toţi membrii 3.
În urma aprobării statutului de către ministerul de interne, în presa locală
apare chemare adresată celor interesaţi în vederea participării la şedinţa de consti-
tuire "definitivă" a asociaţiei4 . Această adunare în cadrul căreia participanţii au
declarat Asociaţia medicilor, farmaciştilor şi naturaliştilor ca "legal constituită", a
avut loc în sala mare a sediului comitatului Bihor, la data de 22 im1ie 1868. În legă
tură cu această adunare precizăm faptul că n-au fost alese şi organele de conducere.
Motivul îl găsim în anunţul publicat în presă, conform căruia "la alegerea demnitar-
ilor asociaţiei fiind dorită prezenţa a cât mai mulţi membri", s-a hotărât ca aceasta
să aibă loc în ziua de 14 alunei următoare, în sala de şedinţă a municipiului. Se fa-
ce totodată apel la înscrierea de noi membrii în asociaţie pe baza criteriilor prevă
zute în statut şi arătate mai sus 5 . În cadul acestei şedinţe s-a constituit organul de
conducere prin alegerea unor personalităţi cunoscute, pe următoarele funcţii: Lu-
kâcs Janos, preşedinte, dr Fuchs Jozsef vicepreşedinte, dr. Bodor Kâroly secretar,
Podhraczky Ferenc bibliotecar, Bertcsinszky Kâroly casier, şi ca membrii din con-
ducere Grosz Albert, Ercsey lmre, Berkovics Zsigmond, Mâyer Gustav şi Miskolczy
Mihâly6 .
Odată constituită asociaţia si-a început activitatea cu mult zel, ţinându-şi pri-
ma şedinţă "profesională" la 1 august 1868 în sala mare din sediul comitatului.
"Faptul că membrii localnici (orădeni, n.n.) şi din comital au fost prezenţi în ritlffiăr
mare, stă dovadă a interesului faţă de acestă cauză", se remarcă în presa vremii. În
raportul prezentat, secretarul Bodor Kâroly anunţă printre altele gestul lăudabil al
unuia dintre membri, prin care a pus la dispoziţia asociaţiei propria sa casă, cu con-
diţi.a ca suma de 50 de florini, plătită drept chirie anuală, să fie vărsată la asocialia
de ajutorare a mediciniştilor, formându-se astfel o fundaţie proprie. Tot din acest
3. Ibidem, f. 66.
4. Nagyvaradi Lapok, anul I, nr. 13, p. 3.
5. Idem, nr. 18, p. 3.
6. Ibidem, nr. 23, p. 3.
226 Janos Tot/, 4
raport aflăm că s-au flicut abonamente, de către conducerea asociaţiei. la toate zia-
rele şi revistele din domeniul medicinei, farmaceuticii şi a ştiinţelor naturii, ce apă
reau în ţară şi la câteva mai importante din străînătate (Austria. Germania, Franţ.a).
În a doua parte a şedinţei, cunoscutul om de ştiinţă. Mocsary Sandor a pre-
zentat capitolul "Evolutia insectelor", din studiul său "Fragmente naturalistice". A
urmat conferinţa lui Poclhraczy F. despre invenţia unui chimist din Berlin, fiind
vorba despre un aparat portabil, cu ajutorul căruia se puteau detecta particulele de
fosfor şi arseniu din lichide. Cele prezentate n-au rămas Oiră ecou şi drept urmare
imediat s-a formulat o propunere ca să se atragă atenţia forului central de speciali-
tate asupra pericolului ~e îl reprezintă comercializarea leacurilor neautorizate. Pro-
blema fiind mai complicată, implicând şi organele de ordine publică, s-a hotărât
fonnarea unei comisii. compusă din cinci membri, care să vină cu propuneri de re-
zolvare 7 .
Am prezentat mai detaliat desflişurarea primei şedinţe de lucru a asociaţiei,
pe de o parte din respectul ce-l datorăm unui început de drum, ce se va întinde pe
decenii în şir, pe de altă parte, chiar şi această şedinţă poate fi privită ca un model
de lucru în cadrul asociaţiei. Dincolo de acumularea firească a unei experienţe vas-
te pe parcursul anilor, de perfecţionare a metodelor de lucru şi a modalităţilor de
implicare în rezolvarea problemelor de interes obştesc, principalele direcţii de o-
rientare şi obiectivele majore urmărite se conturează deja la această primă manifes-
tare publică. Amintim în acest sens promovarea şi răspândirea noilor cunoştinţe
ştiinţifice (expuneri din diferite domenii, abonamente la reviste de specialitate etc.)
sau dezvăluirea stărilor şi fenomenelor negative din viaţa obştească, cu intenţia de-
clarată de a contribui la remedierea acestora. la progresul general al societăţii (for-
marea unor comisii de investigare, prezentarea concluziilor şi propunerilor de re-
zolvare, întocmirea şi înaintarea unor sesizări şi memorii către organele locale şi
centrale ale puterii etc.).
Dacă încercăm să facem un bilanţ al activitţii asociaţiei pe primii doi ani de
existenţă, putem contura câteva direcţii principale în jurul cărora se grupează diver-
sele actiuni. menifestări şi demersuri întreprinse de membrii acesteia. Desigur,
aceste grupări n-au valo~re absolută, în desflişuirarea lor reală aspectele la care ne
vom referi se legau unele de altele, influentându-se în mod reciproc, întărind sau
amplificând efectele lor imediate sau de perspectivă. Explicaţia procedeului nostru
se găseşte în dorinţa de a ordona şi sistematiza într-un fel informaţiile de care dis-
punem.
O mare pondere din activitatea asociaţiei viza starea de fapt a sănătăţii pu-
blice din oraşul şi judeţul nostru, cât şi găsirea căilor şi 1111.:toddor de implicare în
soluţionarea diveselor probleme concrete, luarea unor măsuri menite să amelioreze
sau să rezolve, la parametrii timpului, fireşte. fenomenele negative.
Astfel, la una din primele şedinţe, ţinută la I septembrie 1868. în urma unui
raport verbal, conform căruia în comuna Okany în anul respectiv s-au născut 73 de
7. Ibidem, nr. 28, p. 2 -3.
5 Î11cep11t11rile llctivităfii asociaţiei medicilor, farmaciştilor şi 11at11raliştilor 227
copii şi au murit 96. s-a ridicat problema organizării defectuoase a reţelei de moaşe
în comitat şi s-a considerat necesară întocmirea unui memorandum pe tema morta-
lităţii infantile. calificată "alarmantă în privinţa sporului natural al populaţiei" 8 . A
fost desemnată o comisie, care a primit misiunea de a întocmi statisticile referitoare
la mortalitatea infantilă. stabilirea cauzelor şi nodalităţilor de remediere a situa\iei.
După o activitate de câteva luni comisia a întocmit un raport, care a fost dezbătut în
şedinţa din 1 mai 1870. Au fost stabilite cu acest prilej câteva priorităţi de sarcini.
ca: 1. puericultura, pe de o parte prin tipărirea şi răspândirea de materiale de îndru-
mare. pe de altă parte prin organizarea unor conferinţe publice: 2. interven\ie la or-
ganul municipal pentru înfiinţarea a încă trei creşe de copii, în cartierele locuite cu
preponderenţă de păturile sărace; 3. înfiinţarea unui spital de copii, propunere care
a stârnit o polemică în privinţa variantelor de realizare. majoritatea adoptând ideea
construirii acestuia cu ajutor de stat, ca o secţie a spitalului judeţean. Se hotărăşte
intervenţia în acest scop la forurile comitatense: 4. înfiinţarea unei institutii de asis-
tenţă medicală ambulatorie pentru cartierele mărginaşe. cu populaţie mai săracă.
medicii fiind remuneraţi din bugetul municipal: 5. înfiinţarea unui oficiu pentru
doici, organizarea evidenţei şi controlul sanitar a persoanelor respective 9 .
O altă problemă, de astă dată cu caracter mai general. de care s-au preocupat
membrii asocia\iei. a fost elaborarea unui proiect de reglementare juridico-adminis-
trativă în domeniul sănătăţii publice, cu multiplele sale aspecte. Pornind de la dife-
rite situaţii negative ridicate în cadrul şedinţelor, asociatia îşi concentrează atenţia
spre îmbunătăţirea generală a acestora. În unna dezbaterilor pe această temă în şe
dinţa din I februarie 1869, s-a ajuns la concluzia necesităţii elaborării unui proiect
de regimentare a relaţiilor din domeniul sănătăţii publice. A fost formată o comisie
însărcinată cu elaborarea acestui document sub preşedinţia lui Ercsey Imre, comisie
din care făceau parte ca membri Zsugovics Imre, Mayer Agoston. Berkovics Zsig-
mond, Gr6sz Albert, Fuchs Janos, Nyiri Gorgy şi Pollak Laszlo 1°.
Un prim raport provizoriu al comisiei a fost prezentat în şedinţa din aprilie a
aceluiaşi an, participanţii considerând necesară continuarea documentării şi perfec-
\ionarea de fond a proiectului 11 . După alte luni de activitate, comisia şi-a materiali-
zat rezultatele într-un proiect de reglemtare. ~are, potrivit hotărârii luate în şedinţa
din 1 iulie 1869. unna să fie tipărit şi împărţit între membrii asociaţiei. iar dezbate-
rea pe capitole a documentului să aibe loc în şedinţa următoare 12 .
Această dezbatere amănuntită a necesitat două şedinţe consecutive. Din rela-
tările referitoare la acest eveniment aflăm că au avui loc unele polemici (în chestiu-
nea medicului legist, de exemplu), iar în cazul unor omisiuni (cum a fost şi proble-
ma înfiinţării spitalelor de plăşi), s-au făcut completări 13 . Documentul aprobat cu
8. Ibidem, nr. 37, p. I.
9. Ibidem, anul III, nr. 38, p. 1 - 2.
10. Ibidem, anul II, nr. IO, p. 3.
11. Ibidem, nr. 27, p. I.
12. Ibidem, nr. 54, p. 3.
13. Ibidem, nr. 62, p. 3.
228 Janos Toth 6
acest prilej viza printre altele probleme importatnte ca numirea şi angajarea din ofi-
ciu a medicilor comunali, tratament medical gratuit pentru nevoiaşi, vaccinarea popu-
laţiei, autopsia, interzicerea practicilor băbeşti şi a vânzărilor clandestine de leacuri
etc. 14 .
Pe lângă şi, în paralel, cu reglementarea generală în domeniul sănătăţii pu-
blice, asociaţia s-a preocupat şi de aspecte mai concrete, considerate de maximă ur-
gentă. Astfel, o comisie însărcinată cu investigarea percalului ce l-a reprezentat
pentru populaţie comercializarea leacurilor neautorizate şi practicile băbeşti, şi-a fi-
nalizat activitatea într-un memoriu înaintat ministerului de interne la data de 28 oc-
tombrie 1869. Din răspunsul forului competent primit în luna aprilie 1870, aflăm că
"se află în curs de elaborare un proiect de lege generală cu privire la sănătatea pu-
blică, în care (proiect) vor fi cuprinse şi aceste aspecte" 15 .
Pericolul răspândirii alarmante a bolilor venerice pe cuprinsul municipiului
şi judeţului s-a aflat în atenţia asociaţiei de la bun început. Într-una din primele şe
dinţe ca urmare a prezentării lor de către dr. Kâlmân Izidor a unui caz concret de
boală venerică, participanţii la dezbatere au tras semnalul de alarmă. În cuvântul
său preşedintele Lukacs J. a evidenţiat necesitatea luării unor măsuri urgente pentru
că în caz contrar se putea aştepta la extindrea rapidă a bolii şi la infectarea unor ge-
neraţii întregi. S-a hotărât formarea unei comisii din care fficeau parte Grosz A. ca
preşedinte, iar Pollâk L., Mayer A., Kălmân I şi Berkovics J. ca membri, având
drept sarcină redactarea unui material documentar asupra fenomenului în cauză 16 .
Problema fiind reluată în şedinţa din 1 iunie 1869, participanţii au solicitat urgenta-
rea lucrărilor comisiei desemnate, având în vedre că "boala siflilitică se răspândeş
te zi cu zi, iar îndatorirea asociaţiei este aflarea cauzelor acesteia şi propunerea de
măsuri pentru remediere" 17 . Rezultatul final al activităţii acestei comisii a constat
în elaborarea "Regulamentului pentru prevenirea bolilor sifilitice şi înfiinţarea ca-
selor de prostituţie"l8_
În primii ani de existentă asociaţia a dus o campanie reuşită pentru combate-
rea tendinţelor de poluare a apei pe teritoriul oraşului nostru. Una dintre sursele de
poluare; potrivit intervenţiei lui Gr6sz A. la o şedintă de lucru, a constituit-o practi-
ca foarte răspândită de topire a cânepii în apele Peţei 19 . Dezbaterile au relevat şi
conflictul de interese izvorât din această practică ce "este dăunătoare pentru sănă
tate, dar importantă pentru economia naţională", susţinându-se rezolvarea acestuia
prin înfiinţarea de fabrici - topitorii de cânepă. S-a decis întocmirea unui aide me-
moire către ministerul de interne în acest sens. Peste câteva luni documentul redac-
tat de către Bodor Kâroly a fost prezentat în şedinţa din 1 mai 1869, fiind apoi
înain_tat, cu avizul favorbail al comitatului; către forul centraJ20_
14. Ibidem, nr. 75, p. 3.
15. Ibidem, anul III, nr. 35, p. 2.
16. lbidem,anull,nr. 37, p.2.
17. Ibidem, anul II, nr. 45, p. I.
18. Arh St. Oradea, fond Primăria oraş Oradea, lnv. 141, D. 349, nr. 88.
19. Nagyvaradi Lapok, anul I, nr. 55, p. I.
20. Idem, anul II, nr. 36, p. 2.
7 Începuturile activităţii asociaţiei medicilor, farmaciştilor şi naturaliştilor 229
Oradea fiind cunoscută din vremuri îndepărtate şi pentru existenta în apro-

pierea ei a băilor termale, acestea nu au fost scăpate din preocupările asociaţiei.
Membrii ei, fiind conştienţi de efectele terapeutice ale apelor termale, au văzut
mari perspective în folosirea acestora în scopuri medicale. Numai că situatia băilor
la vremea respectivă era critică, neexistând condiţii pentru asemenea activităti. Ast-
fel, lipsa igienei elementare, prezenţa animalelor şi căruţelor în incinta băilor, fân-
tâna infectată de gunoiul din apropiere, etc. erau intolerabile, acestea figurând nu
odată pe ordinea de zi a şedinţelor, remarcându-se printre altele faptul că "în aceste
împrejurări medicilor nu li se poate reproşa dacă îi trimit pe pacienţi în străinătate
în locul băilor locale"21 _
Pentru remedierea acestor stări de lucruri şi elaborarea unui proiect de rea-
menajare a băilor termale, s-a constituit o comisie sub preşedenţia canonicului N6-
gal Janos. Memorandumul întocmit de această comisie, după ce prezintă în mod
critic realitatea existentă, pledează pentru transformări radicale, în urma cărora "a-
ceste băi să devină nişte instituţii medicale nobile, înfloritoare". Nu este omisă nici
importanta economică a lor, având în vedere că prin extinderea constructiilor de căi
ferate, ele vor intra în circuitul general, putând concura cu instituţiile balneare din
străinătate. Se arată în continuare necesitatea extinderii băilor prin noi construcţii şi
prin înmultirea izvoarelor de apă termală, prevăzându-se înzestrarea adecvată a
acestora şi separarea locurilor de odihnă şi agrement, de cele destinate balneotera-
piei. Sunt înşirate sarcinile imediate şi cele de perspectivă, măsurile urgente din do-
meniul sănătăţii şi ordinii publice, controlul medical, amenajarea parcului etc. 22 .
Fiind o asociatie din care făceau parte numeroşi farmacişti, condiţia socio-
juridică a acestora a ajuns în mod firesc pe ordinea de zi. În cadrul şedintei din l
februarie 1870, cunoscutul farmacist Podhraczy F. a prezentat un material din cqarc
rezultă situaţia discrimatorie a farmaciştilor, "ei nefiind recunoscuţi ca specialişti
autonomi, de sine stătători, dimpotrivă, sunt trecuţi sub ocrotirea şi tutela altora".
După vii dezbateri cei prezenp au căzut de acord cu privire la câteva chestiuni im-
portante ca: în orice organisme legate de probleme sanitare, farmaciştii să fie repre-
zentaţi în mod proporponal; în elaborarea cât mai grabnică a catalogului de medi-
camente şi stabilirea preţurilor acestora; în introducerea, potrivit necesităţilor ştiin
tifice "actuale", a sistemului zecimal de măsurare. S-a format o comisie compusă
din trei persoane, Nagy Istvan (preşedinte), Berkovics J. şi Podhraczky F. având
sarcina elaborării unui memoriu care să cuprindă toate aspectele discutate 23 .
Documentul întocmit de această comisie a fost prezentat în şedinta din I a-
prilie 1870, care a stârnit unele polemici, nefiind acceptat în· această variantă 24 , ul-
terior modificat, completat şi înaintat ministerului de inteme 25 .
O altă categorie a preocupărilor asociaţiei se poate defini ca fiind răspândi-
21. Ibidem, nr. 45, p. 1.
22. Ibidem, nr. 48. p. 1.
23. Ibidem, anul III, nr. 12, p. I - 2.
24. Ibidem, nr. 28, p. 2.
25. Ibidem, nr. 38, p. I - 2.
230 Janos Toth 8
rea cunoştinţelor ştiinţifice. combinatăcu perfecţionarea profesională a membrilor.

Afirmaţia se bazează pe faptul că de la bun început a intrat în practica cotidiană
prezentarea la şedinţele lunare a diverselor probleme sau cazuri concrete din dome-
niul medicinei, farmaceuticii şi a ştiinţelor naturii. Aceste expuneri - prezentări în-
soţite de multe ori de demonstratii practice sau materiale ilustrative, au fost urmate
de dezbateri ştiinţifice, nu odată în spirit contradictoriu. Chiar dacă majoritatea
acestora s-a adresat specialiştilor, să nu uităm că şedinţele asociaţiei fiind deschise,
toţi cei dornici puteau participa la acestea. Bră nici o îngrădire. Asta a fost şi inten-
ţia declarată a conducerii asociaţiei, odată ce programul sau ordinea de zi a şedinţe
lor. însoţite de invitaţie. apăreau în mod regulat în presa locală.
Pentru edificare consemnăm câteva titluri de conferinţe. cu specificarea
numelor autorilor şi a datei şedinţelor în cadrul cărora au fost susţinute în perioada
primilor doi ani de activitate:
- Despre analizele chimice în medicina legală (Podhraczky F.. I septembrie
1868);
- Expunere asupra unui caz de îmbolnăvire sifilitică şi rezultatele tratamen-
tului cu alifie pe bază de mercur (Kalman I., 1 septembrie 1868):
- Contribuţii la cunoaşterea afecţiunilor gastrice (Pollak L., l noiembrie 1868);
- Contribuţii la cunoaşterea nevertebratelor din zona Oradiei, ilustrate cu
exemplare originale (Mocsary S., 1 noiembrie 1868):
- Prelegere din domeniul mineralogiei (Podhraczky F., l decembrie 1868);
- Despre bolnavii de hidrocefalie (Feldmann Mor. I decembrie 1868);
- Expunere din domeniul otologiei (Feldmann M., 1 februarie 1868);
- Despre noile medicamente franceze (Podhraczky F.. 1 mai 1869);
- Prezentarea unor medicamente preparate pe bază de fier (Podhraczky F.. I
iunie 1869);
- Despre aparatul respirator şi circulaţia sângelui (Bodor K.. 15 mai 1869);
- Clasificarea traumelor cauzatoare de moarte (Berkovics J.. I august 1869);
- Despre palmieri (Trajanovics A., 1 septembrie 1869);
- Fluturii nocturni răspândiţi în zona Oradiei, cu etalarea exemplarelor co-
lecţionate (Mocsary S .. I decembrie 1869);
- Un caz de anafrodizie (Bodor K., I februarie 1870);
- Despre hamei (Podhraczky F., I aprilie 1870);
- Cazuri din domeniul medicinei legale (Bcrkovics J., I februarie 1870).
La cele menţionate putem adăuga şi dezbaterea publică pc marginea lucrării
lui Pollak L. "Despre bolile de piele" (15 mai 1869), sau disputa asupra homeopati-
ei (I aprilie 1870).
Cosiderăm că e:,.emplele date mai sus sunt edificatoare în privinţa roului ce
l-au avut aceste expuneri, urmate de dezbateri. în perfecţionare profesională a
membrilor asociaţiei. Acest deziderat a fost urmărit şi prin punerea la dispoziţia ce-
lor interesaţi a bibliotecii de specialitate, organizată la sediul asociaţiei, prin abona-
mente şi donaţii. Dacă ne referim numai la colecţiile de periodice. numărul acesto-
9 Începuturile activităţii asociaţiei medicilor,farmaciştilor şi 11aturaliştilor 231
ra, după doi ani de zile, s-a ridicat la 11 26 .

Din domta de a se adresa unui cerc cât mai larg, s-a născut încă în şedinţa
din 1 decembrie 1868, ideea organizării unor "serate de ştiinţe naturale" 27 , fiind
dezbătute mai pe larg în şedinţa din 1 februarie 1869. Cu această ocazie s-a hotărât
ca expunerile, conferinţele propuse de a fi prezentate în cadrul acestor serate, să fie
depuse anticipat, urmând ca membrii asociaµei să decidă în cunoştintă de cauză,
asupra aprobării sau refuzării lor, prin vot secret28 . Un comitet de organizare, for-
.mat din cinci persoane, avea sarcina să pregătească, până la cele mai mici amă
nunte buna desfăşurare a primei manifestări de aceste gen. Din invitat.ia de partici-
pare lansată în presa locală, de către Barlanghy Adorjim, în numele comitetului de
organizare, cităm: "în vederea popularizării ştiinţei, a răspândirii cunoştinţelor teo-
retice în cercuri cât mai largi şi a aplicării lor practice, asociaţia medicilor, farma-
ciştilor şi naturaliştilor din Bihor, a hotărât ca periodic să organizeze comunicări
din domeniul ştiinţelor naturii. Prima dintre acestea va avea loc la21 martie, orele
trei după masă, în sala mare de şedinţe a comitatului Bihor"' 29 .
Despre desfăşurarea acestei acţiuni de premieră petrecută la Oradea dispu-
nem de o descriere detaliată din presa vremii, din care spicuim spre edificare: "Du-
minica după masă în ciuda timpului frumos (de primăvară, n.n.), a două înmormân-
tări luxoase şi a unei nunţi strălucitoare care au reţinut un număr mare de oameni,
sala mare de şedintă a comitatului s-a umplut de public. Se puteau vedea acolo oa-
meni de toate categoriile. chiar şi mai multe dame". Dr. Pollak L. a vorbit despre
ochi şi văz în general, trecând apoi la diferite defecţiuni ale acestuia. Podhraczky F.
a prezentat modul de viată a furnicilor, iar lucrarea lui Mocsary S. "Despre vechi-
mea omului" a fost citită în lipsa autorului, de către Sipos Ârpad. Aceasta din urmă
a stârnit un deosebit interes, fiind publicată şi în presa locală30 .
Presa. ca mijloc de răspândire a unor cunoştinţe ştiinţifice, a fost utilizată
din plin, de către membrii asociaţiei. Numele lui Podhraczky F. se evidenţiam în
acest sens, temele abordate de el vizând aplicabilitatea practică a cunoştinţelor teo-
retice. Astfel, dăm titlul unor articole de popularizare apărute sub semnătura lui:
"Despre bolile cerealelor" (descrierea diferitelor boli şi modul de tratament al aces-
tora)31, "Despre producerea amidonului în Oradea" 32 , "lnui" 33 , "Despre viitoare
fabrică de ceramică la Vadu Crişului" (prezentarea bogăţiei de materii prime din
zonă, a fazelor de prelucrare a lutului, a prespectivelor şi importanţei economice a
înfiintării. fabricii de ceramică) 34 , "Despre arderea varului" (pledoarie pentru
exploatarea surselor de materii prime, deosebit de bogate în Bihor, descrierea
26. Ibidem, nr. 42, p. 2 - 3.
27. Ibidem, anul I, nr. 63, p. 1.
28. Ibidem, anul II, nr. 10, p. 3.
29. Ibidem, nr. 21, p. 3.
30. Ibidem, nr. 24, p. 2.
31. Ibidem, anul I, nr. 33, p. 3 - 4.
33. Ibidem, nr. 69, p. 2.
232 Janos Toth 10
tehnologiei de fabricatie, avantaje economice şi efectele stimulative asupra altor

ramuri industriale, ca transportul pe căi ferate, constructii de drumuri, etc.)35 , "Des-
pre hamei" (descrierea botanică, utilizarea farmaceutică şi industrială în fabricarea
berii, condiµile optime de cultivare, pregătirea solului şi modul de întretiflere a cul-
turii etc.)36, "Salcia" (tratare din punct de vedere botanic şi farmaceutic)3 7, "Rapi-
ta" (importanta economică a acestei plante industriale, descrierea botanică, modul
de cultivare, dăunători şi posibilitătile de combatere) 38, "Macul" 39, "Cartoful"
(scurt istoric privind răspândirea lui în Europa şi în părµle noastre, descrierea bota-
nică, modul de cultivare şi întretinere, depozitarea productiei, boli şi modalităti de
tratament în depozitare)40_
Tot pe această linie se înscrie iniµativa asociaµei de a-şi edita un anuar pro-
priu. La 29 ianuarie 1870 apare în presa orădeană chemarea în vederea abonării la
anuar. Aflăm din acest apel că se urmărea ·un dublu scop: demonstrarea existentei
viguroase şi activitătii prodigioase a asociaµei, pe de o parte, realizarea mai efi-
cientă a unuia din rolurile sale de bază, acela de trezire a interesului fată de ştiintele
naturii în cercuri cât mai largi, pe de altă parte 41 .
Deşi aparitia.primului număr era planificată pe data de 1 iulie 1870, din cauza
subscripµilor insuficiente, după cum reiese din darea de seamă anuală, prezentată la
adunarea generală din 15 mai 187o42, el a fost tipărit numai în anul următor4 3 .
Este caracteristic pentru elanul şi încrederea cu care asociatia şi-a început ac-
tivitatea, faptul că la initiativa lui Barlanghy A. a fost trecută în planul de perspec-
tivă elaborarea unei monografii cuprinzătoare a comitalului Bihor. Barlanghy A. a
propus în acest scop formarea în cadrul asociatiei a unor sectii sau comisii pe spe-
cialităti, argumentând că în acest fel "membrii asociaµei în mod voluntar şi potrivit
preferintelor de investiiare să elaboreze descrierea ştiinţifică a comitalului Bihor,
în privinta climei, paleontologiei, geologiei, mineralogiei, fenomenelor atmosferi-
ce, populapei, solului, faunei şi florei, economiei, sănătăţii publice, demografiei şi
a altor aspecte asemănătoare" 44 . Propunerea aprobată în unanimitate constituia, să
recunoaştem, un obiectiv grandios, mai cu seamă, dacă avem în vedere forţele inte-
lectuale existente în oraşul nostru la acea vreme.
Un alt merit incontestabil al asociaµei rămâne strădania unor membri de a
pune bazele unui muzeu de ştiintele naturii, devansând astfel cu patru ani intentia
· Societătii de istorie şi arheologie din Bihor. Acest obiectiv reiese, fără echivoc, din
35. Ibidem, nr. 15, p. 3.
36. Ibidem, nr. 24, p. 3.
37. Ibidem, nr. 29, p. 3.
38. Ibidem, nr. 36, p. 3.
39. Ibidem, nr. 40, p. 3.
40. Ibidem, nr. 49, p. 3, nr. 50, p.3.
41. Ibidem, nr. 9, p. 2.
42. Ibidem, nr. 41, p. 1 - 2.
43. A Biharmegyei orvos-gyogyszeresz es termeszettudomănyi egylet evkiinvei, Ora-
dea, 1871.
44. Nagyvâradi Lapok, anul II, nr. 89, p. 2.
11 Începuturile activităţii asociaţiei medicilor, farmaciştilor şi naturaliştilor 233
prelegerea lui Podhraczky F. cu ocazia prezentării colecţiei de paleontologie donată

de Zsugovits Istvan. Vorbind în general despre activitatea asociaţiei, printre altele
menţionează "consider ca un principiu de bază a existenţei sale (a asociaţiei, n.n.)
dacă unii dintre membrii săi, deosebit de stimaţi, prin colectarea obiectelor de ştiin
ţele naturii din judeţul nostru, vor pune bazele unui viitor muzeu bihorean al ştiin
telor naturii ... mai mulţi membri ai asociaţiei au şi recunoscut necesitatea înfiinţării
unui asemenea muzeu, deja atunci când prin donatiile lor modeste au binevoit să
contribuie la realizarea acestui ideal de mare importantă" 45 .
Printre iniţiatorii acestui ideal nobil se enumeră şi cunoscutul naturalist Mo-
csâry Sândor, care încă în şedinţa din l noiembrie 1868 a prezentat "o colecţie mi-
nunată, care cuprinde toate speciile de melci aflate în zona Oradiei", care a stârnit
admiraţia unanimă a celor prezenţi. Faptul că o parte din colectie a fost donată aso-
ciaţiei şi că s-au şi comandat rafturi speciale în scopul depozitării, îi determină pe
participanţi să lanseze o chemare către colecţionarii bihoreni şi din comitatele înve-
cinate, să urmeze acest exemplu. Se propune, totodată, contactarea directorului ge-
neral al minelor maramureşene, în vederea îmbogăţirii colectiilor de mineralogie 46 .
Dintre alte colecţii primite de către asociaţie putem aminti colecţia de mine-
ralogie şi de ouă de păsări oferite tot de Mocsâri S. şi de o altă colecţie de minera-
logie donată de dr. Pollâk Hermann4 7 . ·
În şedinţa din 1 august 1869 se prezintă donaţia farmacistului Trajânovics A.
constând dintr-o colecţie de plante şi de minerale (70 de exemplare în total) 48 iar în
3 ianuarie 1870 colecţia de insecte a lui Puskâs Zsigmond, cu clasificarea şi organi-
zarea căreia a fost însărcinat Mocsâri S. 49 .
Cea mai importantă donaţie fficută în aceşti primi ani de existentă a asoci-
aţiei a fost făcută de Zsugovits I. Era vorba de o colecţie de paleontologie şi de
minerale (110 exemplare). Cele două colecţii au fost prezentate în mod detaliat de
către Podhraczky F., expunera sa fiind publicată şi în presă 50 . Vorbind în acest con-
text despre importanţa inestimabilă a peşterilor bihorene în cercetarea paleontologi-
că, dar şi în descoperirea unor specii noi pentru ştiintă, de floră şi faună, se propune
redactarea unui document în vederea apărării acestora de către autorităţi, a păstrării
şi donării pentru asociaţie a rarităţilor descoperite 51 .
Chiar dacă meritul de a înfiinţa un muzeu la Oradea revine Societătii de ar-
heologie şi istorie, înfiinţată în 1872, acesta având un caracter preponderent istoric,
rolul de pionierat în acest domeniu al Asociaţiei medicilor, farmaciştilor şi natu-
raliştilor din Bihor nu poate fi negat sau subestima.
Din raportul de activitate, prezentat în adunarea generală din 15 mai 1870,
reiese, printre altele, faptul că numărul membrilor, în decursul celor doi ani, s-a ri-
45. Idem, nr. 36, p. 2 - 3.
46. Ibidem, anul I, nr. 55, p. 1.
48. Ibidem, nr. 62, p. 3.
49. Ibidem, anul III, nr. 3, p. 2.,
50. Ibidem, anul II, nr. 36, p. 2 - 3.
51. Ibidem, p. 2.
234 Janos Toth 12
dicat la 80, dintre care 39 erau medici şi chirurgi, un medic veterinar, 13 farmacişti,
13 naturalişti şi 14 preoţi de diferite culte, în marea lor majoritate profesori. Pre-
zenţa în număr apreciabil a preoţilor în asociaţie este calificată în raport ca o dova-
dă a faptului că "intoleranţa nu şi-a fhcut loc prinlre noi, mai mult, descoperirea
adevărului, lărgirea orizontului de idei, îmbogăţirea cunoştinţelor, poate să ducă la
o credinţă veritabilă" 52 . Menirea asociaţiei, se subliniază în continuare, este toc-
mai cultivarea sinceră şi permanentă a ştiinţei, iar combaterea tuturor tendinţelor
contrare acestui proces constituie o obligaţie morală a membrilor ei. Acest ideal a
fost slujit cu demnitate, de către membrii asociaţiei şi în cursul deceniilor care au
urmat, aspecte de care ne vom ocupa în viitor.
LES COMMENCEMENTS DE L'ACTIVITE DE L'ASSOCIATION

DES MEDICINS, DES PHARMACIENS ET DES NATURALISTES
DE BIHOR
Resume
A la suite de ses plus anciennes preocupations - la recherche des societes scien-
tifique et culturelles, l'auteur presente !'Association des medicins, des pharmaciens et
des naturalistes de Bihor, fondee en 1868, en la considerant comme un prototype au
point de vue de son engagement dans lavie sociale et culturelle locale.
Apres avoir presente Ies articles des status gui refletent Ies buts et la maniere
d'organisation de l'association, l'auteur pase en revue son activite pendant ses pre-
mieres annees d'existence. Ou remarque l'initiative d'organiser un musee d'histoire na-
turelle, decan~ant avec plusieurs annees Ies institutions similaires de la Societe d'ar-
cheologie et d'histoire d'Oradea.

UN MANUAL ŞCOLAR DIN DIHORUL DE IERI
de
IOAN BABA
Cu toate că înaintaşi luminaţi, cu preţul multor nopţi albe, au descifrat stră

dania sacră a luminătorilor poporului de a scrie manuale şcolare, încâ nu avem un
opis al acestora elaborat în Bihor sau de un învăţător din acest judct, nici măcar al
manualelor utilizate în părţile acestea de tară.
La umplerea acestui gol ne propunem să contribuim prin aducerea în atentia
specialiştilor a unui manual descoperit de noi în judeţul din extremitatea vestică a
etnicismului românesc. Manualului descoperit de noi îi lipsesc începutul şi sîarşi
tul. El se deschide cu pagina 15 şi se încheie cu pagina 52. Din acelaşi motiv nu pu-
tem şti locul şi data aparitiei. autorul şi clasa pentru care era destinat. Este scris cu
caractere latine şi ortografic fonetică, iar unele litere au altă valoare decât cea de azi.
Întrucât în manual apar localităti din Bihor putin cunoscute: Câmpani, Hota-
rul şi CouL formă populară pe care doar localnicii o utilizează pentru Vaşcău, pre-
cum şi Bihorul şi Găina. la formele de relief. munti. putem conchide că manualul
era destinat şcolilor din Bihor. Mai mult ca sigur că autorul era bihorean. Apar aici
şi localităţi mai mari din părtile noastre ca: Oradea şi Giula, ceea ce ilustrează
aceeaşi afirmaţie. Conţinutul manualului probează. aşa cum vom dovedi, că el era
destinat claselor primare.
Prima pagină din acest fragment de manual înfătişează literele modificate şi
combinate (2): Ii. u, E e, 6 6, ă, Â â, e, e, Î î. :p 9, Ţ t, Ş ş, Ce, ce. Ci, ci, Ch, eh,
Ge, ge, Gi. gi. Gh, gh, litere de mână, urmate de corespunzătoarele lor de
tipar.Lecţia următoare (3). numerotată. ca şi celelalte la fel, cu cifre arabe este con-
sacrată literelor străine - Kk, Qq, Ww, Yy, Xx.
Autorul precizează: "Cu litere mari scriem:
Numele oamenilor - Ana, Marina, Onu. Pavel, Romul. Sara, Toma. Ursu,
Voicu, Zoe, "etc.
Numele şi prenumele oamenilor (5) (autorul scrie pronumele oamenilor) A-
dam Barbu, Cosma Damian. Eva Florii. Gruia Hozan, Ioan Jian, Luca Munteanu,
Nae Onescu, Pavel Roşu, Silvia Tomescu, Văleanu, Zamfira Popescu.
Constatăm prin urmare prezenta literelor 6. e, i. e ceea ce ne face să credem
că manualul a fost elaborat înainte de 1900. Câteva exemple: me (mă) dar şi să;
236 Ioan Baba 2
DumneCjleu, Serbii şi vent (vânt), terg, şc6la, 6meni, sen, dar şi în; cum te cheamă?
D6mne ieartă-ne!, Fii săn~tos! Forme arhaice de acord: cine au făcut lumea?, "su-
fletul se duce la DumneCjleu, cel ce l-au făcut pre el". Aşadar prepoziţia "pe" are
forma arhaică "pre"; "DumneCjleu l-au pus domn preste toate făpturile sale".
Faptul atât de frecvent accentuat, pe bună dreptate şi merit, al unităţii dintre
românimea cis- şi transcarpatină, unitate la care şi-au adus contribuţia, pe lângă a-
tâtea alte realităţi între care circulaţia cărţii ocupă un loc de seamă, deci şi manua-
lul şcolar, îl ilustrăm şi cu cartea din centrul cercetărilor noastre. Şi anume, la capi-
tolul (6) Numele oraşelor şi satelor, alături de Arad, Deva, Giula, Oradea, apare şi
laşul, iar la (8) Numele apelor, alături de Arieş, Beghiu, Criş şi Mureş curge Jiul,
Oltul, Prutul şi Nistrul.
Pe bună dreptate scria V. Popeangă că "Prin intermediul manualelor, genera-
ţii întregi de elevi din această provincie românească au primit cunoştinţe despre
unitatea de origine, unitatea de limbă, unitatea de cultură, de aspiraţii a românilor.
Imaginea unei naţiuni unitare în cultură, limbă şi aspiraţii s-a conturat în şcoală şi
din manualele de citire." Cartea de citire a fost manualul de căpătâi în modelarea
conştiinţei tinerei generaţii.
Deschiderea românilor faţă de ceea ce este universal şi educarea elevilor în
spiritul cunoaşterii şi recunoaşterii, respectul pentru ceea ce este a altor popoare o
probăm şi cu faptul că între oraşe apare Viena, iar la (9) apare numele ţărilor: Croaţia,
Dalmaţia, Egiptul, Galiţia, Helveţia, Italia, Moravia, Sârbia, Ungaria, Prusia, etc.
Demn de remarcat ni se pare faptul că Ardealul este numit separat de Un-
garia, ca fiind ţări cu totul diferite. Iată cum servea un manual şcolar la educarea
elevilor români în spiritul adevărului istoric, al menţinerii vii a conştiinţei naţionale
şi a unei coordonate majore a acesteia - ideea că Transilvania este un pământ auto-
nom, o ţară aparte, o ţară de sine stătătoare, neconfundabilă cu Ungaria, aşa cum
duşmanii românilor o doreau, idee ilustrată la timpul ei şi de V. Popeangă. Urmează
(IO) Numele zilelor, grafiate astfel: Luni, Marţi, Miercuri, Joi, Vineri. Simbătă,
Duminecă, apoi (11) Numele lunilor: Ianuariu, Februariu, Marţiu, Aprilie, Maiu,
luniu, Iuliu, August, Septemvre, Octomvre, Noemvre, Decemvre.
(12) Numele sfinţilor şi sărbătorilor este în număr de 13. Numele popoa-
relor: Românii, Maghiarii, Nemţii, Serbil, Grecii, Iudeii, Slovienii, Polonii, Ruşii,
Turcii, Chinezii.
Titu/ele se chiamă capitolul 14: Onorate Domnule! Iubite frate!, Draga mea
soră! Scumpe amice! Măria Ta!
Din capitolul 15 aflăm că "cu litere mari mai scriem": la începutul scrisorii
şi după punct, se exemplifică, 16, la începutul versurilor citându-se poezioara intit-
ulată "Dorul", nesemnată, de autorul manualului compusă, credem noi, de un
îndoielnic gust artistic, asupra căreia vom reveni.
"Toţi băieţii, de român,
Au un dor în al lor sen;
Dor de-a se lumina
Dorul de a învăţa. "
3 Un manual şcolar din Bihorul de ieri 237
Apoi aflăm,în capitolul 17, că se grafiază cu majusculă: După semnul între-

bării şi mirării, cu exemplificările necesare. lată câteva dintre valorile cărţii şcolare
despre care scriem.
Din punct de vedere lexical, în pofida utilizării unor cuvinte din graiul local
(uliţă), manualul este scris într-un vocabular literar, din care nu lipsesc neologis-
mele: "salutăm" (adecă dăm bineţe, explică autorul).
Manualul este organizat în patru trepte ceea ce corespunde, credem, celor
patru trepte ale învăţământului nostru, aşa cum era el organizat atunci. Ce cuprinde
treapta I nu putem şti. Probabil că exercitii din perioada preabecedară, treapta II al-
fabetul. Treapta III poartă titlul Descrierea fiinţelor şi a lucrurilor. Aici lectiile
sunt: I - Omul; 2 - Boul; 3 - Oile, 5 - Oul, 6 - Olul; 7 - Icul; 8 - Acul, 9 - Sacul, 10
- Carul, 11 - Vita, 12 - Fusul, 13 - Patul, 14 - Podul, 16 - Jugul, 18 - Zidul, capitol
care se încheie cu Orologiul. Pe parcursul capitolului apar scurte poezioare despre
care vom face menţiunile ce se impun mai departe. Treapta a IV-a cuprinde Buclţi
scrise de scriere şi cetire morale-religioase, de învăţătură. Manualul are la bază o
conceptie de respect pentru cuvântul lui Dumnezeu, pentru om, pentru fiecare po-
por. Elevii sunt educaţi în spiritul dragostei faţă de muncă. Într-un cuvânt, concep-
ţi.a etică de la baza manualului este de perfectă valabilitatea şi astăzi. Manualul cu-
prinde date despre principalele sărbători religioase: Crăciunul, Botezul Domnului,
Bunavestire, Floriile, Paştile, Înăltarea Domnului, Rusaliile, Sânpetru!, Schimbarea
la faţă, Sfânta Mărie cu tropariul respectiv. Conţi.nutui religios al acestor lecţi.i do-
vedeşte că manualul se adresa confesiunii ortodoxe, fără să se menţi.oneze vreo ex-
clusivitate în acest sens. Retinem că şi concepţi.a didactică de la baza cărţii este
înaintată, lecţiile sunt judicios dozate din punct de vedere al cantităţii cunoştinţelor
transmise. Întinderea materială a lecţiilor este inspirat gradată. Sunt respectate prin-
cipiile didactice de bază, ale accesibilitătii cu precădere. Treapta a II-a cuprinde 17
lecţii, a III a 19 lecţii, iar a IV-a 37 de lecţii. Dacă în treapta a II-a literele sunt
0
mari, începând cu treapta a III-a autorul foloseşte litere obişnuite, ceea ce creşte
valoarea pedagogică-didactică a cărţii. Menţiunea "Repeţi.re, scriere şi dictare mul-
tă" sau "Repeţi.rea, scrierea şi dictarea, ca mai înainte" vorbeşte despre calităţile
metodice ale cărţii.
Descrierile sunt didactice, realizate într-un limbaj simplu şi clar, pe înţelesul
tuturor. Precizia datelor este o calitate a lecţiilor din manual. Iată un exemplu: Omul
are trup şi suflet. Trupul omului se vede, iar sufletul nu se vede. Trupul omului e
muritor, iar sufletul e nemuritor. trupul omului are aceste părţi: capul, ochii, ure-
chile, gura, nasul, grumazii, peptul, folele, spatele, şalele, manile, piciorele şi altele ...
Lectia 6 de exemplu trezeşte frumosul sentiment filial, cea despre şcoală
cultivă respectul pentru instituţia care îi face oameni. O altă lecţie vorbeşte despre
casa părinţilor, o altă despre grădină, comună; satul şi oraşul este lecţia de unde a-
flăm că la intrarea în oraş se plăteşte vamă; ceea ce nu e lipsit de importanţă, pentru
datarea, fie şi cu aproximaţi.e, a volumului. Apa, Pământul, Aerul, Anotimpurile,
Anul sunt lectii de cunoaştere a mediului înconjurător, cum le-am numi astăzi, ceea
ce este edificator despre bogăţia şi varietatea cunoştinţelor transmise elevilor prin
238 loa11Baba 4
mijlocirea manualului de care ne ocupăm. Datorită cantităţii cunoştinţelor şi gradă-

. rii lor, precum şi prin forma de expunere, menţiunii de ordin metodic, mai ales fap-
tul că începe chiar cu literele, putem conchide că manualul se adresa copiilor şcolii
de clasele I-IV. Copilul bun, Copiii cei buni şi Cloşca cu puii, sunt lecturi cu finali-
tate pur morală. Iată concluzia la ele: "Vedeţi, dragii mei! Precum au pierit cocoşe
lul şi puiul de pasăre, aşa per şi pruncii şi care nu ascultă de părinţii şi învăţătorii lor".
Aici apare cunoscuta fabulă "Corbul şi vulpea". În finalul lecţiei "Albina"
apare îndemnul: '"Să ne adunăm, dar învăţătura, precum albina adună mierea". Ma-
nualul cultivă dragostea pentru limba maternă. Iată poezia "Limba Măicii":
Limba dulce a maicii mele
Şoapte line dintre stele.
Şi din corul îngeresc!
La dulcea ta armonie
Sufletul meu reînvie,
Şi din nou întineresc!
Să trăiască limba frumoasă.
Dulce şi armonioasă
Din concertul cel ceresc!
Să trăiască, să-njlorească
Larg teren să cucereşti.
În concertul pământesc.
Limba cărţii este aleasă, literară, îngrijită: un stil accesibil şi o expunere lo-
gică, clară, curgătoare.
Într-un cuvânt, manualul oferă un exemplu demn de urmat pentru elevii tim-
pului, el având deci o mare valoare educativă. În mod cu totul motivat scria deci
Ion Gh. Stanciu că în deceniul al şaptelea în şcolile primare româneşti din Transil-
vania au circulat câteva manuale deosebit de bine realizate. Ele au fost elaborate de
personalităţi de frunte ale şcolii româneşti: Zaharia Boiu, Ion Popescu, Vasile Pati,
M.M. Moldovan, ş.a.
Cine este prin urmare autorul? Întrucât două poezii sunt semnate Tuducescu,
înclinăm să credem că el este autorul ca şi a altor cărţi şcolare. Celelalte poezioare
ne fac să credem acelaşi lucru. "Dragă mi 6ia linoasă" se cheamă o poezie din cuprin-
sul manualului semnată I. Tuducescu. Ea are o arie: "Haideţi feciori". "Băieţelul",
nesemnată, are aria "Multe dulce şi frumoasă". Această ultimă menţiune ne obligă
să concluzionăm că data apariţiei cărţii este după 1857, dată la care a apărut volu-
mul lui Sion. ·
În concluzie. autorul cărţii trebuie să fie I. Tuducescu, manualul fiind tipărit
la Oradea (sau mai degrabă Arad) după 1850, pentru clasele I-IV.
Dacă avem în vedere calităţile manualului putem spune, fără teama de a
greşi, că elaborarea de manuale şcolare valoroase are o înaintată şi demnă de urmat
tradiţie.
5 U11 ma1111al şcolar di11 Bi/1or11/ de ieri 239
UN MANUEL SCOLAIRE DU ANCIEN BIHOR

Resume
En decouvrant un ancien manuel scolaire inconnu dont lui manque quatorze

pages, j"ai essaye ă. etablir le lieu, sa date d'apparition, l'auteur et Ies classes aux-quels
en etait destine.
Je suis arrive ă. la conclusion que ce manuel est l'ouvrage d'un instituteur, I.
Tuducescu, qu'il a ete imprime soit ă. Oradea, soit a Arad, apres 1850. De plus ce livre
d'ecole a ete destine aux 1-IV-eme classes.
L'article comprend aussi la presentation du contence de ce manuel, sa forme, y
comprend sa place dans la litterature de specialite.
CONTRIBUŢII DOCUMENTARE
PRIVIND DEZVOLTAREA INDUSTRIALĂ A ORAŞULUI
ORADEA DE LA SFÂRŞITUL SECOLULUI XIX
PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
de
MIHAIAPAN
Cel mai activ domeniu al producţiei materiale devine industria. Ea traversea-·

ză epoca de trecere de la manufactură şi meşteşug la "industria mecanizată" şi se
impune ca dominantă, dar departe de a fi atotcuprinzătoare în sectorul prelucrării
industriale. Progresele înregistrate în industrie sunt rezultanta concurenţei mărfu
rilor străine şi a penetraţiei masive a capitalurilor austriece, maghiare şi străine şi
investirea lor nu numai în ramurile miniere şi metalurgice, dar şi în cele uşoare şi
alimentare în condiţiile abundenţei de materii prime ale solului şi subsolului, de
combustibili şi lemn, a lărgirii pieţei interne şi externe şi a forţei de muncă 'mai ief-
tină ca în celelalte provicii mai industrializate ale Imperiului Austro-Ungar.
Încheierea convenţiilor comerciale cu România şi apariţia unei legislaţii pro-
tecţioniste au stimulat evoluţia industrială a Transilvaniei, deşi nu s-a atins ritmul
de dezvoltare al statelor din occidentul Europei.
În ce priveşte oraşul Oradea la sîarşitul secolului trecut se constată că numă
rul meseriaşilor reprezenta 1/5 din întreaga populaţie 1, iar în anul 1910 populaţia
activă a oraşului însemna 31.394 locuitori, din care 11.204 erau cuprinşi în diferite
ramuri industriale, iar 3.488 locuitori lucrau în comerţ. În domeniul comunicaţiilor
erau cuprinşi 1.910 locuitori, iar 1.490 erau muncitori zilieri 2 .
Rezultă că 28.092 locuitori lucrau în domenii de activitate industrial-comer-
ciale sau înrudite cu acestea.
Stadiul de dezvoltare industrială a oraşului este ilustrat de numărul mare al
firmelor industriale, precum şi de varietatea ramurilor, prezentate în anexa nr. l.
În "Agenda cu adrese a oraşului Oradea" (Nagyvârad vâros cimtâra), apărută
1. - Filiala Arhivelor Statului Bihor (în continuare FAS Bihor), J<'ond Primăria Munici-
piului Oradea, Consiliul orăşenesc, inv. nr. 142, dos. 386/1897, act nr. 6762.
2. - Enescu Ioan şi Enescu Iuliu, Ardealul, Banatul, Crişana şi Maramureşul din
punct de vedere agricol, cultural şi economic, ed. a III-a argumentată, Bucureşti, 1920, p. 18-
19.
242 MihaiApan 2
în 1914, sunt înserate firmele industriale existente (fabrici şi societăti industriale pe

acţiuni), acestea fiind identificate pe harta cu străzile oraşului din anul 1916 (vezi
anexa).
Pentru încurajarea dezvoltării industriale, municipalitatea oraşului a scutit
orice fabrică sau întreprindere nou înfiinţată de plata impozitului comunal pe timp
de l 0-15 ani, a dat scutire pentru aceeaşi perioadă, de plata vămii de pavaj pentru
materia primă sau alte produse necesare functionării fabricilor, acordând anual aju-
toare sau împrumuturi fără dobândă, cumpărând actiuni, efectuând donări de tere-
nuri necesare amplasamentului întreprinderilor. 3
Industria alimentară şi a băuturilor alcoolice, ale căror produse ajungeau pe
piaţa europeană din vest şi Balcani, în Africa sau Orient, aveau condiţii favorabile
de dezvoltare în Oradea, datorită faptului că materia primă necesară se producea în
cantităti suficiente de către agricultorii din comitatul Bihor, iar forţa de muncă ne-
cesară se recruta din rândul muncitorilor agricoli, a meşteşugarilor şi a micilor me-
seriaşi ruinati de concurenţa marii industrii. Combustibilul şi forţa motrică necesare
pentru aceste fabrici erau asigurate din rezerva comitatului Bihor, bogat în mi-
nereuri de cărbune, iar în felul acesta cheltuielile de producţie erau minime. 4
Morăritul a reprezentat una dintre cele mai importante industrii care a cu-
noscut o puternică dezvoltare alături de fabricile de malţ şi uleiuri vegetale. de con-
serve şi preparate din carne. În perioada la care ne referim au existat fabrici de spirt
şi drojdie, mori cu aburi, fabrică de îngrăşăminte artificiale, moară de mei şi arpa-
caş, fabrici de coniac şi rom, ulei de cocos, de pâine ş.a. 5
În anul 1900, spre exemplu. principalele întreprinderi industriale din această
ramură dispuneau de o forţă motri.;ă de aproximativ 2500 CP, fiind acţionate de
maşini cu aburi. Capacităp.le de producţie erau de aproximativ 35.400 hectolitri de
spirt, 774.064 chintale de făină, 25.800 chintale de mei, 250 vagoane de îngrăşă
minte chimice şi 450 măji de salam anual. Numărul muncitorilor din această ramu-
ră era de aproximativ 1.200. 6
Prin hotărâri ale forurilor superioare precum şi ale municipalităţii oraşului
Oradea s-au luat un ansamblu de măsuri de stimulare a industriei indigene privind
toate ramurile industriale. Astfel, la 9 ianuarie 1902 se acordă de către municipali-
tatea oraşului scutire de plata impozitului comunal pe o perioadă de 15 ani fabricii
3. - FAS Bihor, Fond Primăria Municipiului Oradea, Consiliul orăşenesc, inv. nr.
142, dos. 484/1900, fila 203.
4. - Ibidem, fila 189.
5. - Borovszky Samu, Comitatul Bihor şi oraşul Oradea (Biharvarmegye es Nagyva-
rad), Budapesta, 1901, p. 311,312, dr. Bernard Augustin şi dr. Liuba Iosif, Compass, anuar ro-
mân pent.-u industrie şi comerf, societăţi anonime industriale şi comerciale, 1923-1924, anul
II, Cluj, p. 290,293, 295-299, 302; Rapoartele Camerei de Industrie şi Comerf Oradea, 1892,
p. 94, tab. XXXVII, p. 98, tab. XXXIX, 1893 p. 93, tab. XXXIII, p. 95, tab. XXXIV, 1894, p.
67, tab. XXXVII; FAS Bihor, Fond Tribunalul jud. Bihor, inv. 160, registre de firme sociale,
nr. 9, voi. II, filele 68, 70,257,268,308, nr. 11, voi. IV fila 22, nr. 12, voi. V, filele 81, 130, 133,
163, nr. 18, voi. VI filele 76,174,266, nr. 14, voi. VII, fila 134.
6. - Ibidem.
3 Contribuţii documentare privind dezvoltarea industrialii 243
chimice "Moskovits Mauriciu şi fiul" din Oradea, cu condiţia ca aceasta la înfiin-

ţare să posede un capital iniţial de 396.000 coroane şi să angajeze în primul an 20
muncitori şi apoi câte doi în fiecare an, în aşa fel ca în timp de 10 ani să ajungă la
40 muncitori. 7
Ministerul Comerţului Ungariei aprobă fabricii de eter "Aurora" S.A. Ora-
dea în anul 1910, acordarea tuturor "favorurilor de stat", cu condiţia ca aceasta să
investească un capital de cel puţin 300.000 coroane şi să angajeze pentru început
1O muncitori. Firma se obligă totodată să înzestreze întreprinderea. 8
Industria chimică orădeană era reprezentată în principal de firma "Mosko-
vits Mauriciu şi fiul", care producea pe lângă produse chimice şi spirt, drojdie,
rom, lichior, eter, unguent, oţet din fructe şi produse farmaceutice. Lacuri, vopsele
şi articole de industrie chimică producea fabrica de vopsele "Berkes Bertalan",
înfiinţată în anul 1889, care devine ulterior societate pe acţiuni în anul 1916. Pentru
prelucrarea produselor fabricii de spirt "Moskovits Adolf şi fii" din Oradea ia fiinţă
în anul 1905 fabrica de eter "Aurora" S.A. Oradea, care pe lângă eter a mai produs
şi cloroform.9
Dacă urmărim cronologic dezvolta.rea capacităţilor de producţie în cazul fa-
bricii chimice "Moskovits Mauriciu şi fiul", constatăm că în ultimul deceniu al
secolului al XIX-iea, acestea au fost în continuă ascensiune:
- anul 1891 producţie de 3.000 hi. spirt şi 150.000 kg. drojdie
- anul 1900 producţie de 4.000 hi. spirt şi 350.000 kg. drojdie.
În anul 1902 această firmă avea un capital iniţial de 396.000 coroane, ocupa
un teritoriu de 18.000 mp., iar pe acesta erau amplasate 12 clădiri. Forţa motrică
era compusă din două maşini cu aburi, însumând un total de 71 CP şi 60-70 munci-
tori.10
Industria ceramică ş: a materialelor de construcţii a luat o dezvoltare deose-
bită, fiind reprezentată în primul rând prin fabricile de cărămidă, dar şi prin produc-
ţia de sobe de teracotă. Producţia de ţiglă şi cărămizi era dezvoltată, iar în jurul anu-
lui 1900 existau la Oradea 8 fabrici de cărămidă şi de ţigle. Cele mai reprezentative
firme au fost acţionate de motoare cu aburi: Riman6czy Koloman, Knapp Francisc
şi Rendels Wilhelm_ I I
Capacitatea anuală de producţie a acestor firme era în medie de 2.000.000
7. -· FAS Bihor, Fond Primăria Municipiului Oradea, Consiliul orăşenesc, inv. nr.
142, dos. 524/1902, act. nr. 700.
8. - Ibidem, dos. 866/1910, filele 286-287.
9. - Dr. Bernard Augustin şi dr. Liuba Iosif, op. cit., p. 290, 426, FAS Bihor, Fond Tri-
bunalul jud. Bihor, inv. 160, registre de firme sociale, nr. IO, voi. III, fila 182, nr. 13, voi. VI,
fila 72.
IO. - Rapoartele Came1·ei de Industrie şi Comerţ Oradea, 1892, p. 98, tab. XXXIX,
1893, p. 95, tab. XXXIV, 1894, p. 67, tab. XXXVII.
11. - Borovszky Samu, op. cit., p. 301.
244 Mihai Apa11 4
cărămizi, lucrând fiecare în parte cu câte 50-80 muncitori. 12

Reprezentând o bogăţie naturală imensă, pădurile comitatului Bihor au inte-
resat capitalul străin, astfel că în anul 1907 a luat fiinţă la Oradea firma "La Roche
şi Darvas", înregistrată ca industrie de pădure fuzionată şi societate pe acţiuni. Dr.
Alfred La Roche din Baset - Eheţia şi Darvas Imre din Oradea deţineau 190 de ac-
ţii a 475.000 coroane fiecare. Ceilalţi acţionari ai societăţii: dr. Sarkadi Adalbert
din Oradea. Fichcr Alexandru. Klarrnan Iosif. dr. Kadar Elek şi Schiiltz Adalbert
din Oradea, au participat prin cumpărarea a câte 10 acţii de IO.OOO coroane fiecare.
Capitalul societar al societăţii era de I.OOO.OOO coroane şi consta din 200 acţii la
purtător în valoare nominală de câte 5.000 coroane. Obiectul firmei erau exploata-
rea pădurilor, prelucrarea indus li ială a materialelor din lemn, comerţul cu lemn,
contractarea afacerilor de orice fel, care făceau parte din sfera industriei lemnului,
cumpărarea drepturilor de exploatare a pădurilor şi imobilelor corespunzătoare ex-
ploatării acestora, înfiinţarea de noi exploatări corespunzătoare, fabricarea varului
şi a cărbunelui din lemn etc.
În raportul direcţiunii acestei firme din 30 septembrie 1911 se menţiona că:
"desfacerea mărfurilor era atât de masivă încât se simţea lipsa vagoanelor necesare
pentru transportul materialului lemnos pe calea ferată". De asemenea, tot aici se a-
răta că toate instalaţiile funcţionau excelent, fierăstraiele erau perfecte, cuptorul
circular pentru arderea varului, de asemenea.
Exploatarea lemnelor de foc şi a buştenilor ţinea pasul cu cerinţele din comi-
tat şi municipiul Oradea, iar preţul produselor lemnoase era ridicat, promiţând o
continuă ascensiune. 13
Averea firmei în anul 1912 era de 2.806.618 coroane. având sectoare de ex-
ploatare în comitatul Bihor în zona localităţilor Băiţa, Poienii de Sus, Briheni, Topa
de Criş şi Lunca. Din bilanţul societăţii pe anul 1912 rezultă ca aceasta exploata în
zonele menţionate o suprafaţă de 5.067 iugăre de pădure, în valoare de 1.004.402
coroane pentru care plătea un impozit funciar anual de 13.000 coroane. În perioada
anilor 1910-1911 firma a făcut investiţii foarte mari pentru modernizarea procesu-
lui tehnologic, construind linii ferate industriale, teleferice· de transport lemne, alte
mijloace de transport, instalaţii ş.a. Valoarea acestor mijloace numai în cazul ex~
ploatărilor de la Lunca şi Topa de Criş reprezentau 1106.737 coroane. 14
Odată cu dezvoltarea exploatării pădurilor s-au dezvoltat şi industria de pre-
lucrare a lemnului în fabrici de mobilă artistică. de lăzi, parchete. articole din lemn,
scaune curbate ş.a. Datorită concurenţei firmelor austriece de mobilă şi pentru con-
tracararea acesteia, la Oradea nu s-a adoptat procesul de fabricare în serie pentru
păstrarea viziunii artistice şi a originalităţii execuţiei, care ridica cu mult preţul mo-
bilei produse aici. Fabricile de mobilă au lucrat pe bază de cooperaţie, deoarece
12. - Rapoartele Camerei de Industrie şi Comerţ Oradea, 18':IL, p. 88, tab. XXXI V,
1893, p. 86, tab. XXIX.
13. - FAS Bihor, Fond la Roche şi Darvas, inv. 17, dos. 4/1910, filele 1-2.
14. - Ibidem, dos. 1/1912, filele 1-2.
5 Contribuţii documentare privind dezvoltarea industrială 245
producerea unei mobile de valoare cu originalitate în execuţie nu se putea desfăşu

ra în cadrul unei fabrici mari cu mulţi muncitori. 15
În Oradea s-au dezvoltat unele ramuri traditionale ale industriei metalurgice,
care erau în legătură cu constructiile, productia de maşini agricole, fabricarea cân-
tarelor, confecţionarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, producţia de ceasuri
ş.a. Atelierele de lăcătuşerie, care au produs la început unelte agricole şi pluguri, în
anul 1900 s-au asociat pe bază de cooperatie, ocupând o suprafată de 250 mp. fiind
amplasate în 4 clădiri, cu o producţie anuală de circa 3000-4000 de maşini şi unelte
agricole. 16
În anul 1902. lăcătuşul Tâtray Alexandru din Oradea a înfiinţat o turnătorie
de fier şi o fabrid de maşini şi unelte pentru agriculturi. A început să lucreze
cu 10 muncitori recrutati din rândul lăcătuşilor orădeni şi cu micii meseriaşi ruinaţi.
Asociatul lui Tatray era turnătorul de origine cehă Klier Fereoslav, acesta contri-
buind la lărgirea sferei de activitate a acestei firme. În anul 1907, alături de turnăto
rie au început să lucreze secţiile de lăcătuşerie şi tinichigerie, având toate la un loc
profilul unei întreprinderi de producţie a plugurilor, preselor de struguri şi multe
alte articole de lăcătuşerie. În anii 1908-1909 inginerii mecanici Schuller Adolf şi
Szuba Martin au transformat aceste ateliere într-o societate pe actiuni cu 120
muncitori. 17
Datorită importului deosebit de mare de încăltăminte şi obiecte din piei~,
municipalitatea oraşului acordă sprijinul necesar înfiintării, în auul 1887, a fabricii
de cizme şi pantofi "Moskovits Farkas şi soţii" 18 . În informarea Poliţiei din Ora-
dea din data de 17 martie 1900 se aratll că "fabrica de pantofi şi cizme era amplasa-
tă în localul fostei şcoli reale din piaţa Sf. Ladislau şi functiona cu I OI muncitori,
capitalul investit împreună cu instalaţiile reprezentau 92.000 coroane, iar în anul
1899 capacitatea de producţie era de 65.000 perechi încăltăminte de diferite sorti-
mente în valoare de 344.000 coroane." 19
Peste un an, fabrica avea un număr de 150 muncitori şi producea anual
70.000 perechi de încăltăminte pentru piaţa internă şi pentru export în Austria,
Bosnia, Serbia şi Bulgaria.20
În anul 1910, aceeaşi fabrică ajunge multimilionară, cu 500 muncitori anga-
jaţi permanent cu 4 sucursale în Oradea şi alte 50 asemenea sucursale în ţară. 21
Consolidarea şi dezvoltarea industriei indigene a lânii şi postavului a consti-
tuit un obiectiv important al economiei nationale maghiare. Comparativ cu alte ora-
l 5. - FAS Bihor, Fond Tribunalul jud. Biho.-, inv. nr. 160, registrele de firme sociale
nr. 11, voi. IV, fila 227, nr. 12, voi. V, filele 70, 167, nr. 13, voi. VI, filele 33, 174,220,243.
16. - Borovszky Samu, op. cit., p. 297-298, 312.
17. - FAS Bihor, Fond Primăria Municipiului Oradea, Oficiul Tehnic, inv. nr. 142,
dos. 5/1893-1911, fila 147.
18. - Ibidem, dos. 484/1900, act. nr. 11074.
I 9. - Ibidem, fila 30 I.
20. - Borovszky Samu, op. cit., p. 312.
21. - FAS Bihor, Fond Primăria Municipiului Oradea, Consiliul ora,enesc, inv. nr.
142, dos. 866/ 1910, filele 655-656.
246 MihaiApan 6
şe din Ungaria, la Oradea această ramură industrială s-a dezvoltat mai puţin şi des-
tul de târziu. cele mai multe avându-şi sediul în Budapesta. Pentru înfiintarea unei
fabrici de lână existau toate condiţiile atât în ceea ce priveşte procurarea materiei
prime, cât şi asigurarea forţei de muncă necesare. Regresul evident al sumănăritu
lui de la sîarşitul secolului al XIX-lea era în măsură să furnizeze acestei fabrici
forta de muncă calificată_22
Municipalitatea oraşului a luat hotărârea să acorde autorizaţie de construirea
primei fabrici de lână sintetică din Oradea. în anul 1911, proprietatea lui Gott-
fried Izidor. Szabo Alexandru şi Lindenwald Abraham, care dispuneau de un capi-
tal iniţial de 60.000 coroane, iar forta motrică necesară era furmizată de uzina
electrică din oraş. 23
În dezvoltarea industrială a oraşului Oradea, un rol important l-a avut fabri-
ca de gaz aerian "Campbels şi Sands" înfiintată în anul 1873 cu capital britanic,
de către Haldenby Keyworth John Robert din Londra, care producea gaz aerian,
cocs şi catran. Această fabrică se compunea din: patru clădiri în care erau instalate
două cisterne de ~az. Fabrica şi-a început activitatea cu 40 muncitori. producând a-
nual 2.200.000 m gaz aerian, aproximativ 130 vagoane de cărbune cocs şi aproxi-
mativ 8 vagoane catran. Reţeaua principală era în lungime de 21 km., fiind alimen-
tate 7.500 guri de foc, necesare iluminatului şi încălzitului public. 24
În anul 1903 s-a încheiat construirea uzinei termo-electrice din Oradea, cu
concursul firmei austriece Gantz din Budapesta.
De la o putere instalată de 900 CP în anul 1903 ajunge peste 3 ani la o putere
de 1.000 CP, odată cu completarea uzinei cu maşini de aburi de 450 CP şi respectiv
cazane cu aburi de 210 CP, generator de 400 KW, transformatoare ş.a., toate fiind
livrate de amintita firmă austriacă. Uzina termoelectrică s-a dezvoltat continuu,
crescându-i puterea instalată. Aceasta producea energia necesară iluminatului pub-
lic, forţei motrice necesare punerii în mişcare a tramvaielor. utilizând ca şi combus-
tibil cărbunele din Petroşani. În anul 1911 prin instalarea a încă două cazane de tip
Stein-Mi.iller de 12 atm şi a două turboalternatoare de fabricaţie Lang puterea in-
stalată a crescut la 4.400 CP. 25 În aceste condiţii uzina termoelectrică din Oradea
răspw1dea nu numai necesităţilor de ordin public. dar şi creşterii capacităţilor de
producţie ale firmelor industriale existente în Oradea. Astfel numai în cursul anului
1904, la un an după înfiintare, au fost eliberate autorizatii pentru folosirea curentu-
lui electric în procesul de producţie unui număr însemnat de firme industriale din
Oradea: Gri.infeld Ignatiu. Stern Alexandru, Englader Ignaţiu, Blumm Geza, Ren-
des Alexandru. Waldmann Mauriciu, Steiner Ernest, Tata Alexandru ş.a. 26
22. - Ibidem, dos. 484/1900, lila 194.
23. - FAS Bihor, Fond Tribunalul jud. Bihor, inv. nr. 160, registru de firme sociale nr.
12, voi. V, fila 281.
24. - I3orovszkv Samu, op. cit., p. 312.
25. - FAS Bil;or, Fond Întreprinderea de Reţele Electrice Oradea, inv. 176, dos.
1/1904-1911, lilele 1-10.
26. - FAS Bihor, Fond Primăria Municipiului Oradea, Oficiul Tehnic, inv. nr. 142,
dos. 511893-191 l, filele 42-43.
Odată cu dezvoltarea industrială a oraşului Oradea s-au extins şi dezvoltat

transporturile urbane de mărfuri şi călători, care se racordau la staţiile de cale ferată
şi care legau Oradea de celelalte centre industriale interne şi internaţionale. Men-
tionăm faptul că încă din anul 1882 a intrat în funcţiune transportul de mărfuri pe
linii de cale ferată cu tractiune hipo. În anul 1891, municipalitatea oraşului în cola-
borare cu antreprenorul Mezey Mihai au stabilit liniile principale pentru transportul
cu tramvaie prin tracţiune hipo. Aceste linii parcurgeau distanţa dintre gara centrală
a oraşului şi actuala piată a Unirii, iar de aici în continuare la gara Velenţa. Piaţa
Unirii era totodată legată prin calea Decebal cu gara Ioşia. În felul acesta erau lega-
te între ele staţiile de cale ferată de est şi vest ale oraşului cu gara centrală, asigu-
rând jonctiunea cu liniile ferate de bază în interesul aprovizionării oraşului cu măr
furile şi materialele necesare. În anul 1905 lângă pârâul Peţa şi str. Dimitrie Cante-
mir a fost plasată o remiză cu 6 lin~i de tramvaie, care în final s-a unificat într-o
singură linie conducând până în str. Vasile Alecsandri. Această linie la rândul ei a
fost intersectată de alte două linii care legau gara Velenta prin str. Sucevei, după
care traversau podul peste pârâul Peţa.
Primul tramvai electric a circulat în municipiul Oradea începând cu data de
21 aprilie l 906. liniile ferate existente încă din anul l 882 fiind aproape în întregi-
me electrificate. Concomitent cu aceasta începe şi construirea liniilor de garaj, care
deserveau firmele industriale şi comerciale. La 12 iulie 1909, municipalitatea
oraşului avizează execuţia liniei ferate de marfă cu începere d111 halta Ioşia prin
calea Decebal şi grădina Rhedey, realizând în felul acesta legarea gării Ioşia cu gara
Velenţa. fiind o linie ferată de joncţiune de interes local foarte importantă. În anul
1910 începe construcţia liniei de tramvai de pe str. Dimitrie Cantemir spre centrul
oraşului până în dreptul străzii Traian Vuia pe actualul traseu. Tot în aceeaşi perioa-
dă s-au definitivat şi amenajat remiza de tramvaie a municipiului Oradea. 27
Concluzia care se desprinde din cele prezentate este că la sfârşitul sec. XIX
şi începutul sec. XX Oradea era un oraş dezvoltat din punct de vedere industrial,
aspect confinnat de numărul mare al muncitorilor şi al finnelor industriale. În ra-
murile industriei alimentare, a băuturilor spirtoase, încălţăminte, textile şi al con-
structiilor erau cuprinşi, în anul l 910, aproximativ 7.313 muncitori, iar în industria
prelucrării metalelor, în mecanică şi prelucrarea lemnului erau încadraţi 3.130 mun-
citori. Un număr mai mic de muncitori erau cuprinşi în celelalte ramuri industriale:
ceramică, chimică ş.a.28
Totodată, evolutia industrială şi procesul industrializării capitaliste, care a
cuprins oraşul Oradea. a creat posibilitatea şi unor investitori de peste hotare să
înfiinţeze aici întreprinderi care foloseau maşini cu aburi şi electrice.
Caracteristic şi pentru industria orădeană este introducerea maşinilor, mai
ales în ramura industriei alimentare, datorită faptului că aceasta era tradiţională şi
mai răspândită. necesita investiţii mai mici, dispunea de o largă bază de materii pri-
27. - FAS Bihor, Fond Întreprinderile comunale Oradea, inv. 287, dos. 5/1885-1908.
28. Enescu Ion, Enescu Iuliu, op. cit., p. 172-173.
248 Mihai Apan 8
me, iar piaţa oferea posibilitatea realizării unor profituri rapide şi sigure.
Industria constructoare de maşini a cunoscut începuturi neesenţiale, fără
consecinţe în înzestrarea cu maşini a industriei locale. Evoluţia industrială a avut o
importanţă locală, a început destul de târziu, comparativ cu alte ţări şi provincii, s-a
desfăşurat destul de greoi, pe baza unei tehnici de import, fără suficiente legături
între ramuri.
Industria maşinistă s-a dezvoltat în direcţia satis:(acerii nevoilor pieţei in-
terne, iar pentru foarte numeroase produse ale industriei maşiniste, oraşul continua
să servească drept piaţă de desfacere avantajoasă industriei vest-europene.
Deşi nu a avut amploarea şi profunzimea evoluţiei industriale din apusul Eu-
ropei şi aici acest fenomen a determinat schimbări esenţiale şi în fizionomia socie-
tăţii.
Primul război mondial a agravat contradicţiile naţionale, sociale şi politice
din T·:..i.1silvania, iar pe plan economic a provocat dezorganizarea economiei şi apa-
ratului de producţie şi circulaţie. Aceasta a dus la scăderea producţiei materiale, in-
stalând inflaţia şi dezechilibrul bugetar.
Scăderea producţiei industriale şi agricole, rechiziţionarea mijloacelor de
transport şi alimentare necesare ducerii războiului, scumpirea rapidă a traiului, mi-
litarizarea întreprinderilor ş.a. au înrăutăţit situaţia claselor de jos.
În anii primului război mondial multe întreprinderi orădene şi-au întrerupt
activitatea, neavând utilajul necesar, fiind lipsite de materiile prime necesare
prodi.lcţiei. Întreprinderile care lucrau nu foloseau decât o parte redusă din capaci-
tatea lor de producţie, iar cele nou înfiinţate erau foarte puţine la număr, explicabil
prin insuficienţa capitalurilor sau plasarea lor în afaceri mai rentabile, care făceau
ca ritmul investiţiilor să crească anevoios.
Din analiza datelor cuprinse în "Compass-ul anuar român pentru industrie şi
comerţ, societăţi anonime şi comerciale, 1923-1924" şi "Indicatorul industriei
româneşti şi al centralelor electrice, 1922" rezultă că din 84 de întreprinderi ale
industriei înregistrate în anul 1914, în Oradea anilor 1916-1918 mai lucrau aproxi-
mativ 34, reprezentând în special ramurile alimentare şi a băuturilor alcoolice,
industria materialelor de construcţii, industria chimică şi de prelucrare a lemnu-
lui. 29
Pe plan economic, formarea statului naţional unitar român a întărit potenţia
lul economic al ţării, a determinat fructificarea la nivel naţional al bogăţiilor solului
şi subsolului. accentuând rolul industriei în viaţa economică. Barierele şi hotarele
artificiale brăzdate pe harta unui popor plămădit unitar într-o patrie comună, care
încorsetau de veacuri dezvoltarea economică şi social-politică a ţării, au fost înlătu
rate. Legăturile economice tradiţionale create în cursul perioadelor istorice ante-
rioare, piaţa naţională, au căpătat un contur definitiv, consacrat printr-o organizare
de stat unitară.
29. - Dr. Bernard Augustin şi dr. Liuba Iosif, op. cit., p. 290-306, 426-427, 429-432; In-
dicatorul industriei româneşti şi al centrelor electrice, Bucureşti, 1922, p. 25-335.
ANEXANR.1
Nr. Denumirea firmei Adresa din anul Denumirea

1914 actuală a străzii
o l 2 3
l. Fabrica de cremă de ghete

Czitter M6r şi fiul (Czitter M6r
es fia cipokremgyar) Zoldfa Vasile Alecsandri
2. Fabrica de lacuri şi vopsele
Berkes (Berkes-fele lakk es
festekgyar) Idem Idem
3. Fabrica de bomboane
Hersmann Ftilop (Hersmann
Ftilop cukorkagyâr) Teleki Ion Antonescu
4. Prima fabrică de cărămizi
din piatră de var şi nisip (Elso
Nagyvaradi meszhomokko
teglagyar) Ptispoki Bihorului
5. Fabrica de salamuri Klein
David et co. (Klein David es
târsa szalâmi gyârosok) Magyar Bradului
6. Fabrica de bomboane Strasser I
et co. (Strasser I es târsa
cukorkagyâr) Liget col. Buzoianu
7. Fabrica de conserve de peşte
Strasser I et co. (Strasser I es
târsa halkonzervgyâr) Idem Idem
8. Fabrica de gheaţă cristalină
(Kristaly jeggyâr) Gilânyi Dimitrie Cantemir
9. Fabrica de ace şi celuloid
(Magyar tii es celuloidgyâr) Idem Idem
10. Depozitul fabricilor de bere
şi gheaţă Krausz Bela et co.
(Krausz Bela es tarsa sor es jeg
gyarlerakata) Idem Idem
11. Fabrica de acid carbonic lichid
250 MihaiApan 10
1 2 3 4
(Hazai folyekony szensavgyar) Idem Idem

12. Întreprinderile maghiare de
uleiuri S.A. (Magyar zsirmiivek
R.T.) Idem Idem
13. Prima fabrică maghiară de ulei
de cocos (Elso magyar
k6kuszzsirgyar) Idem Idem
14. Fabrica de sifon a proprietarilor
de restaurante (Vendeglosok
szikvizgyara) Idem Idem
15. Fabrica de cărămizi
Rendes Vilmos (Rendes Vilmos
teglagyara) Teglaveto Cărămidarilor
16. Fabrica de oţet Schadeberg
Bela (Schadeberg Bela
ecetgyaros) Lukacs Gyorgy Castanilor
17. Fabrica de orologii Szant6
Gyula (Szant6 Gyula torony
6ragyar) Damjanich Cazaban
18. Fabrica de rulouri metalice
Grtinvald Jeno (Griinvald Jeno
lemezredony gyara) Uri Roman
Ciorogariu
19. Filiala întreprinderilor fuzionate
de acid carbonic (Egyesiilt
magyar szensavgyarak fi6kja) Kolozsvari Clujului
20. Filiala rafinăriei de spirt din
Gyor (Gyori szeszfinomit6
gyar fi6kja) Idem Idem
21. Fabrică de sifon ocazională
(Alkalmi szikvizgyar tarsasag) Idem Idem
22. Fabrica de ciment Rosenberg
Izs6 (Rosenberg lzs6
cementgyari telepe) Idem Idem
23. Fabrica de spirt Moskotivs M6r
şi fiul (Moskovits M6r es fia Idem Idem
szeszgyarosok)
24. Fabrica de celuloid Moskovits
M6 şi fiul (Celluloidgyar Mosko-
vits M6r es fia) Idem Idem
25. Fabrica de oţet a succesorilor
lui Griinwald M6r (Griinwald
1 2 3 4
M6r 6r6kosei ecetgyâra) Idem Idem
26. Fabrica de cherestea a lui
Riman6czy Kiilmân şi
succesorii (Riman6czy Kâlmân
es ut6dai asztalos gyârtelepe) Idem Idem
27. Fabrica de cărămizi şi ţigle
Kolliner D. şi fiul S.A.
(Kolliner D. es fia tegla es
cserepgyâr R.T.) Idem Idem
28. Fabrica de cărămizi Riman6czy
Kâlmân şi succesorii (Riman6czy
Kâlmân es ut6dai teglagyâr) Idem Idem
29. Fabrica de cărămizi Sztârill
Ferenc (Sztarill Ferenc tegl
agyartelepe) Idem Idem
30. Moara cu aburi Lederer şi
Kalman (Lederer es Kâlmân
fele gozmalom) Erzsebet Miron Costin
31. Fabrica de spirt Lederer şi
Kalman S.A. (Lederer es
Kalman szeszgyâr R.T.) Idem Idem
32. Moara sistematică Stefania
(Stefania miimalom) Idem Idem
33. Fabrica de cărămizi şi ţigle
··vulcan" S.A. (Vulkân R.T.
cserep es teglagyâr) Bihari Hâg6 Piatra Craiului
34. Fabrica de geamantane şi
articole din piele (Nagyvâradi
borond es borârugyâr) Szacsvay Cuza Vodă
35. Fabrica de pâine Adria (Adria
kenyergyâr) Idem Idem
36. Depozitul fabricii de maşini
agricole Hofherr şi Schrancz
(Hofherr es Schrancz gazdasâgi
gepgyâr lerakata) Piac Ter Piaţa
1 Decembrie
37. Depozitul fabricii de maşini
agricole Bacher R. şi Melchior
F. (Bacher R. cs Melchior F.
gazdasâgi gepgyâri lerakat) Idem Idem
38. Reprezentanta fabricii de maşini
252 Mihai.4pw1 12
I 2 3 4
Kiihne S.A. (Kiihne gepgyar
R.T. kepviselete) Idem Idem
39. Filatura de trestie Spitz Samuel
(Spitz Samuel nadf6n6gyar) Idem Idem
40. Filiala din Oradea a agenţiei
fabricii de maşini aparţinând
Căilor Ferate Maghiare (Magyar
Kiralyi Allamvasutak gepgyara
vezeriigynoksegenek Nagyvaradi
fi6kja) Idem Idem
41. Fabrica de lichior Iungreisz şi
Weisz (lungreisz es Weisz
likorgyara) Idem Idem
42. Fabrica de cărămizi Koblos
Ferencz (Koblos Ferencz
teglagyara) Temeto Eroul Necunoscut
43. Întreprinderea de ciment şi
mecanisme din beton Nutta
Iacob (Cement es beton miivek
vallalat, Nutta Jakab) Szaniszl6 Mihai Eminescu
44. Fabrica de sifon Schwartz
Farkas (Schwartz Farkas
szikvizgyara) Szent Janos Ady Endre
45. Fabrica de orologii Mezei
Dezso (Mezci Dezso
torony6ragyar) Idem Idem
46. Fabrica de sifon Vali Iosif
(Vali J6zsef szikvizgyara) Idem Idem
47. Fabrica de produse din ciment
Kondor Dezso (Kondor Dezso
cementarugyar telepe) Bathory Dobrogeanu
Gherea
48. Fabrica de cărămizi şi tigle
Bemath şi Kesztyiis (Bemath es
Kesztyiis tegla es cserepgyara) Kertesz Grădinarilor
49. Fabrica de spirt Berger Daniel
(Berger Daniel fele szeszgyar) Sanc Grivi tei
50. Fabrica de pălării Friedlander
Herman (Friedlander Hcrman
kalapgyara) Idem Idem
51. Fabrica de eter Aurora (Aurora
13 Contribuţii doc11melllare privind dezl'oltarea i11d11slrială 253
1 2 3 4
etergyar) Teglagy Gutemberg
52. Fabrica de pantofi "Hungaria"
S.A. (Hungaria cipogyar R.T.) Kossuth Independenţei
53. Fabrica de ardezie Meteor S.A.
(Meteor palagyar R.T.) Idem Idem
54. Turnătoria de fier şi fabrica de
maşini S.A. (Nagyvaradi
vasontode es gepgyar R.T.) Ossiter Şt.O. Iosif
55. Fabrica de ghiaţă a oraşului
(V.irosi jeggyar) Idem Idem
56. Moara cu aburi Emilia
(Emilia gozmalom) Szarvassor Mihail
Kogălniceanu
57. Fabrica de conserve din peşte
Weinberger Janos (Weinberger
Janos halkonzervgyara) Idem Idem
58. Fabrica de săpun Rothbart
Adolf F. (Rothbart Adolf F.
szappangyara) Idem Idem
59. Fabrica de bidinele şi perii
Stern S. Endre (Stern S. Endre
kefe es meszelogyar) Idem Idem
60. Fabrica de produse din ciment
şi carieră de piatră Spitz Samuel
(Spitz Samuel kavicsbanya es
cementarugyar telepe) Korosoldal neidentificată
61. Fabrica de cherestea Schwartz,
Spitzer şi Neuman (Schwartz,
Spitzer es Neuman asztalosgyar) Holdvilag Lunei
62. Fabrica de lăzi şi produse din
lemn Flegmann David (Nagyvăradi
faaru es ladagyar, Flegmann David) cart. Velenţa
63. Fabrica de îngrăşăminte artificiale
(Miitragyagyar telep) - Idem
64. Fabrica de trăsuri Vadasz şi
Gr6sz (Vadasz es Gr6sz
kocsigyara) Sztaroveszky Magheru
65. Biroul societăţii pe acţiuni
"Automobilul" aparţinând
comercianţilor din
Transilvania (Erdelyi kereskedok
254 MihaiApan 14
I 2 3 4
es forgalmi "Automobil" R.T.

irodaja) Szilagyi Dezso Moscovei
66. Fabrica de cărămidă, proprieta-
tea Casei de păstrare a comercian-
ţilor şi industriaşilor
(Kereskedok es iparosok takarek
penztara teglagyara) Banysor Nufărului
67. Fabrica de apă cristalină
Demetrovics Jeno et co.
Demetrovics Jeno es tarsai
kristaly-vizgyar) Vizvezetek Olteniei
68. Fabrica de ciment Stoic şi Cseko
(Stoic es Cseko ccmentarugyar) Ftizesfatelep Plopilor
69. Fabrica de corsete Rosenzwcig
Rozsa (Miedergyar Rosenzweig
Rozsa) Szalardi Postăvarului
70. Fabrica de cutii şi legătorie de
cărţi Levai Marton S.A.
(Levai Marton R.T., Ozleti konyv
es dobozgyar) Rak6czi Republicii
71. Prima fabrică orădeană de
oglinzi şi vitralii pentru biserici
(Elso Nagyvaradi templom,
tivegfesto es tiikorgyar) Idem Idem
72. Fabrica de ciment Melocco
Peter S.A. (Melocco Peter
cementgyar R.T.) Szollos Seleuşului
73. Fabrica de săpunuri Mezey Lajos
(Mezcy Lajos szappangyara) Vamhaz Sucevei
74. Morile cu aburi unificate Hunyady
Laszlo (Eggyestilt Hunyady Laszlo
gozmalmak) Idem Idem
75. Fabrica chimică a succesorului
lui Lorincz David-Mandel Ede
(Lorincz David utoda Mandel
Ede vegyi gyara) Idem Idem
76. Fabrica de spirt Moskotivs
Adolf şi fii S.A. (Moskovits
Adolf es fiai fele szeszgyar R.T.) Idem Idem
77. Moara cu aburi Adria (Adria
gozmalom) Idem Idem
1 2 3 4
78. Fabrica de mobilă curbată şi
produse din lemn (Hajlitott butar
es faarugyar) Idem Idem
79. Fabrica de gaz aerian
(Legszeszgyar) Idem Idem
80. Fabrica de pluguri Gitye Demeter
şi fiul (Gitye Demeter es fia
ekegyara) Idem Idem
81. Reprezentant.a fabrcii de
cabluri S.A. din Pozson-
Bratislava (Pozsonyi kebelgyar
R.T. kepviselete) Szent Laszlo Unirii
82. Cură(:ătoria chimică Mokos
(Mokos vegyitisztit6gyar) Koros Tudor
Vladimirescu
83. La Roche şi Darvas industrie
de pădure fuzionată S.A. (La
Roche es Darvas eggyesiilt
erdoipar R.T.) Riman6czy Iosif Vulcan
84. Fabrica de rulouri Szant6 Dezso
(Szant6 Dezso redonygyar) Vecsey neidentificată.
DOCUMENTARY CONTRIBUTIONS CONCERNING

THE INDUSTRIAL DEVELOPMENT
OF THE CITY OF ORADEA
FROM THE END OF THE 19th CENTURY
TILL WORLD WAR I
Summary
During this period of time, the city of Oradea went through an unprecedented
industrial development, stimulated by the investments of both foreign and native capi-
talists, confirmed by the great number of registered industrial firms and workers report-
ed to the population of the city.
Although steam and electric machines had been used, the metal working indus-
try, the machine-building industry and the mechanics were insufficient developed,
without any consequences conceming the equipage with machines of other industries,
Oradea being an advantageous market for these kinds of products.
On the other hand, the other industries - considered "traditional", but more
256 MihaiApan 16
lucrative increased rapidly, centring their production on the precession of the riches of
the Bihor county with a lesser volume of investments but with a greater number of
workers, who were avaible for the existing industry, many of them coming from the
countryside.
These favourable element had also determined the changes in the aspects of the
society in the city of Oradea at that time. World War I meant the breaking of working
in many factories in Oradea and the decrease of the production capacities; the remaining
ones centred their production particulary on products for the front line.
The post-war industry în Oradea was to score a superior qualitative upsurge
between 1922-1928 determined by the benefic consequences, at an economica! levei, of
the historical act on December I st, 1918.
O ISTORIE NAŢIONALĂ DIN 1917 DATORATĂ
QNUI ROMÂN DIN ~OSNIA
de
DORINGOŢIA
Ideea unei istorii a regatului român, care să vină de la un funcponar austriac

nu e un fapt cotidian, ci unul de exceppe. Momentul politic ales pentru publicare nu a
fost întâmplător, la fel nici persoana juridică care să-şi asume responsabilitatea.
Isidor Ieşeanu, "funcţionar la direcţiunea finantelor din Bihaci, Bosnia",
scrie în româneşte "Asociaţiunii" din Sibiu în 19 octombrie 1917, ştiut fiind că
ASTRA era recunoscută de români ca forumul cultural românesc din imperiul dualist.
După intervenţia României în război şi grava înfrângere a armatei române, atunci
când victotia puterilor centrale părea sigură pentru unii, Isidor Ieşeanu oferă spre
publicare manuscrisul său Pribuşirea României şi cauzele ei. Autorul specifica în
19 octombrie 1917 că lucrarea sa, pe care o considera foarte actuală momentului is-
toric şi avea două părti, se întinde pe "vro 210 coli scrise pe toate patru pagine", iar
analiza se face "din punct de vedere etic-moral-ştiintific" 1 .
Dar răspunsul nu s-a dovedit cel aşteptat. Chiar dacă nu s-a păstrat copia
scrisorii de răspuns, dintr-un alt document rezultă că "tratând deoparte chestiuni
politice, în altă parte în lipsă de mijloace materiale, Asociapa nu poate lua în editu-
ra sa numita lucrare" 2. În 4 decembrie 1917, I. Ieşeanu revine cu o amplă moti-
vaţie, ca argument la propunerea avansată, iar pentru a-şi ilustra ideile alătură planul
detaliat al lucrării. Propria lucrare o apreciază ca "un studiu profund filosofie şi is-
toric", tratând "din punct de vedere eminente ştiinţific" şi surprinzând "viata inter-
nă morală a României şi populaţiunea ei". Ca atare, autorul deduce cauzele "deca-
denţei şi a prăbuşirii României", iar concluzia sa este ftră echivoc: "locul Româ-
niei în acest război trebuie să fie absolut numai de partea noastră, că fericirea şi
viitorul ei, cât şi al întregului popor român de pretutindeni (cel din Rusia şi cel din
Balcani) putea să fie asigurat numai şi numai în aliantă cu puterile centrale şi toc-
mai acest op are de scop de a arăta tuturor românilor( ... ) păcatul cel mare ce a adus
cu sine nenorocirea României ( ... ) de a clarifica mentalitatea perversă a politicieni-
i. Arhivele Statului Sibiu, fond Astra, doc. nr. 1440/1917, f. 1-2
2. Ibidem, doc. nr. 1417/1917 - pr. verb. din 3 noiembrie 1917, pct. 398, p. 351
258 Dorin Goţia 2
lor grozavi ai României (... )." Dar pentru că înţelege "foarte bine situaţiunea politi-
că" a românilor din "Ungaria", după cum pretindea singur, acceptă amânarea tipări
rii acestui manuscris "foarte interesant şi instructiv" pentru perioada postbelică,
"deşi publicarea lui acuma ar aduce mult folos tuturor românilor, chiar multă stimă
şi admiraţiune din partea străinilor" 3 .
Partea întâia a manuscrisului e numită Viaţa morali În România şi are zece
capitole referitoare la clasele sociale ("boierească", "inteligentă" şi "de mijloc"),
instrucţiunea publică, dezvoltarea literaturii naţionale, rolul familiei şi al religiei,
problema agrară, armata şi o sinteză finală. Ultimul capitol X. Priviri generale se
referă la conştiinţa naţională, patriotismul şi naţionalitatea, influenţa franceză, obli-
gaţiile sociale ale individului ş.a. şi exprimă, poate, cel mAi bine unghiul din care
sunt tratate problemele, anume din cel moral. Situarea pe anume poziţii partizane a
autorului e demonstrată mai ales în cap. VII.Creşterea naţional-morali prin bi-
serici, în care bisericii ortodoxe îi sunt atribuite exclusiv merite negative: "4. Orto-
doxismul e demoralizarea clerului român şi, totodată, o batjocură la adresa bisericii
noastre româneşti" 4 .
Partea a doua a lucrării, intitulată Morala În politica externi a României
cuprinde şapte capitole: Partidele politice şi activitatea lor, politica României faţă
de Românii din Balcani, politica externă - aderarea la Antantă şi consecinţele aces-
tei atitudini.
Chiar şi după această trecere sumară în revistă a planului lucrării înţelegem
seriozitatea cu care ASTRA a studiat propunerea lui I. Ieşeanu. Prin tradiţie
ASTRA era echidistantă faţă de orice poziţie partizană în domeniul religios, între
cele două confesiuni gr. ort. şi gr. cat., act realizat prin rotaţia reprezentanţilor celor
două confesiuni în funcţiile de preşedinte şi vicepresedinte. Rivalitatea se manifes-
ta mai ales în comitetul central al "Asociaţiunii" 5 .
Unii dintre cei mai importanţi secretari literari ai ASTREI au fost gr. catolici:
G. Bariţiu şi I. Georgescu. Dintre cei gr. ort. îi amintim doar pe C. Diaconovich, O.
Goga, o mare personalitate, însă prea pul,in interesat în problemele ASTREI şi foar-
te atras de sfera politicului, şi pc Horia Petra-Petrescu, căruia boala nu i-a permis
3. Idem, doc. nr. 1615/1917, f. 1-2. Legat de ideea politicianismului de Bucureşti, atât
de des întâlnită în presa interbelică, în documentele de epocă (şi e regretabil că nu s-a scris încă o
lucrare pe această temă), să reamintim că pentru cei din Transilvania era şi este evidentă diferen-
ţa esenţială de mentalitate, de etică socială, de atitudine faţă de muncă între vechiul regat şi zone-
le româneşti intrate în sfera imperiului habsburgic. Pregnanţa amprentei vieneze a fost mult redu-
să în perioada interbelică şi apoi într-o măsură extremă în cea postbelică de penetrarea mentali-
tăţii bizantine, machiată cu fard parizian, şi mai târziu a celei comuniste, cu un acut şi sângeriu iz
siberian. Cu toate acestea, urme vii ale românului transilvan mai persistă, supravieţuind odată cu
religiozitatea; nu de puţine decenii, condiţiile obiective i-au silit pe ardelean, pe bănăţean la emi-
grare. Or, soluţia optimă a ieşirii din marasmul actual este schimbarea mentalităţii generale asu-
pra muncii, inclusiv mutarea capitalei în Transilvania. Efectele benefice asupra intereselor noas-
tre etnice ar fi excepţionale. Vezi şi Acad. David Prodan, Transilvania sau istoria muncii, în
Academica, an II, nr. 5 (17), 1992, p. I.
4. Idem, f. 3-4.
5. Idem
3 O istorie naţională din 1917 datorată unui român din Bosnia 259
realizarea proiectelor sale. Fiindcăstatutul "Asociaţi.unii" interzicea activitatea po-

litică şi confesională, această societate, recunoscută ca un SIMBOL al românilor
din imperiul austro-ungar, s-a impus ca unicul loc al CONCORDIEI între români,
unicul spaţiu în care interesele politice, confesionale şi financiare, în unele cazuri
chiar culturale, se estompau până la dispariţie în favoarea intereselor etnice de sor-
ginte culturală şi care se exprimau atât de concis la Sibiu.
Disensiunile din cadrul P.N.R., exacerbate şi de poziţiile guvernelor liberale
ori conservatoare de la Bucureşti, erau prea evidente pentru ca ASTRA, într-un
moment atât de dificil pe plan militar pentru România să nu refuze o astfel de ofer-
tă, care ar fi fost imediat calificată ca un act de loialitate şi aderentă la politica Bu-
dapestei. Şi, oricum, cazul Mangra impusese românilor eliminarea echivocului în
orice situaţie, fiindcă speranţele româneşti erau legate de înfrângerea puterilor cen-
trale.
În perioada amintită situaţia financiară a ASTREI excludea posibilitatea edi-
tării unor cărţi, pe de-o parte, iar statutul îi interzicea orice formă de activitate care
ar fi putut fi taxată ca activitate politică. Sigur că Budapesta ar fi apreciat pozitiv o
astfel de lucrare, cel puţin în anumite puncte.
În concluzie, lsidor Ieşeanu era un filoaustriac, adept politic al puterilor cen-
trale şi al bisericii "latine". Critica sa acerbă la adresa corupţiei, bizantinismului şi
politicianismului de Bucureşti, oricât de îndreptăţită ar fi fost - şi noi credem că
era, în contextul politic al epocii - nu făcea decât un evident deserviciu românismu-
lui. Fiindcă lucrarea nu se referă şi la românii din Transilvania, iar autorul evită o
poziţie antimaghiară deschisă în corespondenţa trimisă, cu toate circumstanţele le-
gate de cenzură, constatăm că gântlirea politică a lui I. Ieşeanu era în dezacord cu
destinul românilor în acel moment. Deci, cu atât mai interesant este sumarul lucră
rii sale. Azi, dacă am avea manuscrisul, poate că publicarea lui ar fi mai adecvată
atât din punct de vedere istoriografic ori al nedesminţitului politicianism de Bucu-
reşti, cât şi a forţei economice a Germaniei postbelice.
Precaut, Ieşeanu avan5ează încă două propuneri. Surprinzătoare este şi ipo-
teza de susţinere a teoriei continuităţii din manuscrisul Imaginea şi importanţa
(însemnătatea) cuvântului Bosnia. Dificultăţi crează şi traducerea termenului de
romaenen (român), în situaţia în care autorul pare a-l folosi, uneori, cu aceeaşi tran-
scriere atât pentru roman (pct. 5), cât şi pentru român (pct. 2, 3, 5, 6). Diferenţa
între a şi â ne aparţine, chiar dacă se află sub semnul întrebării. 6 Este de notorietate
indiferenţa programatică a guvernelor comuniste, în special, pentru românii din su-
dul Dunării.
6. Idem, f. 4. Punctul 7 se referă la o ipoteză din heraldică, cea reluată şi analizată de Dan
Cernovodeanu în voi. Ştiinţa şi a11a heraldică în România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1977, p. 77-78, 127,213, 155. Vezi şi teodor Filipescu, Coloniile române din Bosnia.
Studiu etnografic şi antropogeografie de ... Cu 20 de ilustra~i şi o hartă etnografică. Ediţiunea Aca-
demiei Române. Bucureşti (inst. de Arte Grafice "Carol Glibl", S-sor Ion Ştefan Rasidescu), 1906,
312 p.; Silviu Dragomir, Vlahii din Serbia, Cluj, 1922; idem, Vlahii şi Morlacii. Studii de istoria
românismului balcanic. Imprimeria Bornemisa. Cluj, 1924, 138 p; idem, Vlahii din nordul Pe-
ninsulei Balcanice în evul mediu. Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1959, 229 p.
260 Dorin Goţia 4
Sumarul lucrării Moartea, transcedentul şi viaţa în transcedendent ne

convinge că nu întâmplător prima temă a fost tratată din punct de vedere etic, un
punct de vedere neuzitat de regulă în istoriografia noastră şi deloc în cea marxistă.
Cum pragul spre spiritualitate e condiţionat de respectarea înaltelor principii ale
Decalogului creştin, ceea ce în yoga e yama şi nyama, este firesc interesul pentru
această temă. Am putea presupune că autorul se limitează la dogmele creştine,
:fiindcă nu pare a pătrunde în ezoterismul indian ori european, dacă avem în vedere
simpatiile sale catolice 7 .
Isidor Ieşeanu se impune ca o personalitate cu preocupări pentru istoriogra-
fie, morală şi religie, pentru ridicarea nivelului etic al ebliei româneşti, dovedind,
contrar concepţiilor materialiste, că evoluţia reală însumează doar drumul spre
SPIRITUALITATE. Noţiunea de spiritualitate nu se identifică nicidecum cu sensul
de cultură, intelectualist, legat de activitatea umană (ex. spiritualitatea franceză) ci
se referă exclusiv la planul spiritual spre care aspiră umanitatea aflată în plan mate-
rial. Demonetizarea sistematică a semnificaţiei iniţiale prin atribuirea altor sensuri,
transferarea esenţei noţionale în sfera activităt.ii cultural ştiinţifice semnifică doar o
formă subtilă de exprimare a ateismului în societate.
Oportună, credem noi, este reproducerea corespondentei lui I. Ieşeanu, ex-
trem de edificatoare pentru mentalitatea epocii şi o excepţie în încercările istorio-
grafice româneşti din imperiul dualist. Şi cât de tulburătoare e coincidenta dintre
fostul şi actualul Bihaci în cadrul noii "ordini mondiale".
Nr. 1440/1917
Bihaci 19110 1917
Onorată Asociaţiune!
Am terminat o lucrare mai mare, actuală şi foarte importantă prin chestiu-

nea ce o tratez, intitulată Prăbuşirea Romaniei şi cauzele ei. Lucrarea constă în
două părţi, conţine la vro 21 O coli scrise pe toate patru pagine. Chestiunea e tra-
tată din punct de vedere etic - moral - ştiinţific.
Aş dori să o public tocmai acum pentru că e foarte actuale (sic!) şi pentru
că, poate, pentru mulţi, mulţi foarte binevenită.
Îmi permit a vă pune întrebarea de sunteţi dispuşi a primi această lucrare pre
tipărire şi în editură, deoarece eu ca amploaiant nu mă pot ocupa desfacerea ei.
Aş dori ca lucrarea să apară în (8) octavformat cu litere Garamond (notiţele
vor fi negreşit cu litere mai mici) pe o hârtie mediocră în 1000 de exemplare.
În caz afirmativ rog a..mi comunica condiţiunile de tipar: adică preţul pentru
fiecare coală de tipar plus broşuratul şi beneficiele, respectiv rabatul pe care-l
doriţi pentru desfacerea opului tipărit gata luat în editura D-voastră. 8 ·
Rămân cu toiu respectul al D-voastră
Jsidor Ieşeanu
Finanzsecretaer Bihaci (Bosnia).
7. Idem, f. 4
8. Idem, doc. nr. 1440/1917, f. 1-2. În text Gannont. Corect: Bihac sau Bihaci
O istorie naţională din 1917 datorată unui român din Bosnia 261
***
Nr. 1615/1917 12/XJI
Bihaci 4112 1917
Onorat Comitet!
Am primit onorata epistolă din 14 noemvrie 1917 şi din conţine rea ei presu-
pun că edarea, respective tipărirea opului meu indicat Prăbuşirea României şi
cauzele ei întâmpină greutăţi mai cu seamă că în acel op se presupune o lucrare
eminamente politică.
Din alăturata tablă de materie se poate vedea că această lucrare, deşi are o
înfăţişare politică, e totuşi tratată din punct de vedere eminamente ştiinţific. Unicul
moment ce s-ar putea aduce înainte ca această lucrare conţine o politică, că se o-
cupă şi cu politica, e că dânsa tratează despre viaţa internă "morală" a României
şi a populaţiunei ei întregi, de unde deduc eu şi toată cauza decadenţei şi a prăbu
şirii a României. Dar această e o politică cu totul inofensivă, din contra foarte in-
structivă. E multă ştiin,tă şi un studiu profundfi/osofic şi istoric ce se face în aceas-
tă lucrare şi aceasta se poate vedea deja din tabla de materie alăturată.
Aici în această lucrare dovedesc în mod eclatant, cu fapte şi date notorice
nerăsturnabile chiar istorice, că locul României în acest război trebuia să fie abso-
lut numai de partea noastră, că fericirea şi viitorul ei, cât şi al întregului popor ro-
mân de pretutindeni (cel din Rusia şi cel din Balcani) putea să fie asigurat numai
şi numai în alianţă cu puterile centrale şi tocmai acest op are de scop a arăta tu-
turor românilor unde zace toată cauza, păcatul cel mare ce a adus cu sine nenoro-
cirea României, şi de a lămuri multe spirite rătăcite, de a clarifica mentalitatea
pen 1ersă a politicienilor grozavi ai Romdniei, fie din neştiinţă şi indolenţă, fie din o
lipsă totală de o prevedere pro/undii.
Tor11.~1 eu înţeleg foarte bine situaţiunea politică în care vă aflaţi dumnea-
voasrr(t în Ungaria, de aceea rezervez publicarea acestui op foarte interesant şi in-
strucriv pentru timpul când vom avea pace, adică după război, deşi publicarea lui
acuma ar aduce mult folos tuturor romdnilor, chiar şi multă stimă şi admiraţiune
din partea străinilor.
Dar în locul acestui op îmi permit a vă face propunerea pentru tipărirea al-
tor două lucrări mai mici; una profundjilosojică şi alta profund istorică şi anume:
1. Moartea, transcendentul şi viaţa în transcendent, care conţine la vro 40 de coli
scrise şi opul scris în limba germană intitulat: Urschprung un Bedeutung des
Wortes Bosnia, care conţine vreo 50 de coli scrise.
Din alăturata tablă de materie şi pentru aceste două lucrări se poate vedea
şi aci, că aceste două lucrări profund ştiinţifice nu ating absolut pe nime, nici stat,
nici popor. Vă pot, deci, recomanda cu toată liniştea sufletească tipărirea amândo-
ror lucrări sau măcar a unei din ele. Şi deoarece aceste lucrări sunt foarte mici (ti-
părite vor forma abia neşte broşurele), apoi tipărirea lor, respectiv a uneia din ele,
nu va face desigur mari greutăţi, nici nu va cere, cred eu, mari mijloace materiale,
iară noi românii din Austro-Ungaria ne vom putea înfăţişa chiar şi acuma în tim-
262 DorinGoţia 6
pul războiului, în timpuri foarte grele, cu lucrări ştiinţifice. 9

Rămân cu tot respectul al D-voastră
Isidor Ieşean
secretar la direct. finanţelor din Bihaci (Bosnia)
Prăbuşirea
•
României şi cauzele ei
(Morala în viaţa şi în politica României)
Tabla de materie
Partea întâia
Viata morală în România
I. Poporaţiunea României
1. Clasa boerească
2. Clasa inteligentă
3. Clasa de mijloc românească
4. Poporul rural
II. Viata morală în populaţiunea din România
1. Viaţa morală în boerime
2. Viaţa morală în inteligenţă
3. Viaţa morală în clasa de mijloc românească
4. Care sunt factorii culturali ai ţăranului din România
III. Principiul naţional-moral în creştere
1. Ce e creşterea, ce e instrucţiunea?
2. Ce e cultura
3. Ce e naţionalitatea
4. Însemnătatea limbei naţionale
IV. Creşterea naţional-morală prin şcoli
1. Şcolile primare
2. Şcolile medie (sic!)
3. Universitatea
4. Creşterea prin şcoli străine
V. Creşterea naţional morală prin literatura naţională
1. Modul predării disciplinelor prin şcoală
2. Importanţa studiului istoric-naţional în creştere
3. Creşterea tinerimei prin citire
4. Traduceri şi prelucări literare
5. Tinerimea universitară română din România
6. Învăţătorul şi rolul său educativ
VI. Creşterea naţional-morală prin familie
J. Creşterea femeii române
2. Rolul părinţilor în educaţiune
3. Teatrul poporal ca mijloc de creştere poporală
9. Idem, doc. nr. 1615/1917, f. 1-4. De reţinut că la cele două scrisori datele 29/X şi res-
pectiv 12/XII de la început aparţin destinatarului şi nu expeditorului
7 O istorie naţională din 1917 datorată unui român din Bosnia 263
VII. Creşterea naţional-morală prin biserică

1. Ce e credinţa, ce e religiunea
2. Biserica naţională a românilor e cea de ritul latin
3. Nimicirea etnică a poporului român prin biserica bulgară-slavonă-orto
doxă
4. Ortodoxismul şi demoralizarea clerului român şi, totodată, o batjocură la
adresa bisericii noastre româneşti
5. Redeşteptarea neamului românesc prin biserica latină
6. Creşterea naţională prin biserica naţională
VIII. Problema agrară
1. Împrejurările agrare din România
2. problema agrară de azi în România
3. Arendarea şi administrarea moşiilor din România
4. Arendarea moşiilor pe la străini şi influenţa ei asupra cu/turei şi a mora-
lei din România
5. Proprietarii mari trebuie să fie funcţionari ai statului
IX. Morala în armata României
1. Creşterea morală în corpul ofiţeresc
2. Onoarea militară în România
3. Referinţi groteşti în armata României
X. Priviri generale
1. Îndumnezeirea trăinismului în România
2. Franţuzismul în România
3. Conştiinţa naţională în România
4. Patriotismul şi naţionalitatea
5. Principiul naţional în muzică
6. Simţul de datorie în România
7. Spiritul timpului de azi
Partea a doua
Morala în politica externă a României
I. Partidele politice
1. Cine sunt liberalii
2. Cine sunt conservatorii
3. Activitatea partidelor
( II. Lipsa de prevedere politică
III. Politica română în Macedonia
1. Chestiunea greco-română
2. Chestiunea bisericească a românilor din Balcani şi Macedonia
IV. Politica de batjocură, de nepăsare şi de umilire
V. Cari din cele trei căi avea România să urmeze
VI. Răspunderea lui Ionel Brătianu înaintea poporului român
VII. Soarta României
264 Dorin Goţia 8
2
Ursprung und Bedeutung des Wortes "Bosnia"
Inhaltsverzeichnis
1. Die Bessen auf der Balkanhalbinsel und in den Karpathenltindern
2. Wo ist die Urheimat der Romaenen zu suchen
3. Die erbanstissingen /1/yromaenen in der ehemaligen romischen Provinz
Illyricum
4. Ursprung un Bedeutung der Bezeichnung Karavlach
5. Ursprung der Traco -und Dacorumaenen respective der Sud-und-Nordro-
maenen und ihre Unterschiede
6. Wanderungen der Nordromaenen nach den Saden insbesondere nach
Bosnien und Herzegovina
7. Ursprung und Bedeutung der Mohrenkopfe auf den a/ten Wappen von
Bosr.:_n und auf dem Wappen der beiden ehemaligen Donaujurstenthumer Moldau
1111d Muntenia (Walachei).
Traducere
Originea şi importanta cuvântului "Bosnia"
Cuprins
1. Bosniecii în Peninsula Balcanică şi în ţările carpatine
2. Unde se află patria de origine a românilor
3. Românii ilirici moştenitori de drept în provincia romană de odinioară
/liria
4. Originea şi importanţa denumirii de Karavlach
5. Originea traco şi dacoromanilor, respectiv a românilor de nord şi de sud,
şi dţferenţierile lor
6. Migrarea românilor de nord spre sud, în special spre Bosnia şi Herţego
vina
7. Originea şi importanţa capetelor de mauri pe vechile steme ale Bosniei şi
pe stema celor două principate dunărene de odinioară, Moldova şi Muntenia
(Valahi a)
3
Moartea, transcedentalul şi viaţa în transcendent
(un studiu filosofie)
Tabla de materii
1. Moartea, o esentificaţiune adâncă a omului
2. Transcendentul
3. Viaţa în transcendent
9 O istorie naţională din I 917 datora/ă 111111i român din Bosnia 265
EIN NATIONALGESCHICHTE VON 1917 AUS EIN

BOSNISCHES RUMĂNER
Zusammenfassung
Die kurze Studie beruht auf dem Briefwechesel, - den ein rumănischer Beamter
des osten-eichisch-ungarischen Bosnien zur Zeit des Dualismus mil dem He1mannstăd
ter Verein "Astra" gefohrt hat. Es handelt sich um den Finanzsekretăren und Autodidak-
ten lsidor Ieşeanu, der voller Uruuhe nicht nur die dramatischen Ereignisse der Kriegs-
jahre 1914-1916 verfolgte sonderen auch die Stellung Rumăniens Deutschlands und
Osten-eich-Ungams gegenuber. Bemerkenswen ist, da seiner, der "Astra"-Gesellschaft
zur Veroffentlichung angeboten Arbeit Du Verfall Rumaniens und dessen Ursachen
ein bis ins Detail erarbeiteter Plan hinzugefogt ist. Da das Manuskript der Arbeit nicht
erhalten ist, e1moglicht dieser sowohl die ohjektive, politische Haltung des Verfassers
zu verstehen sowie dessen personliche Auffassung bezuglich der im rnmănischen Ko-
nigreich stattgefundenen gesichtlichen und sozialen Ereignisse.
Der Erlăutering dicser Ideen folgen die Hauptdokumente und der ausfuhrliche
Plan der erwăhnten Studie.
UN MARE PRIETEN AL ROMÂNILOR:
PROFESORUL LOUIS BARRAL
(1894 - 1954)
de
I IOSIF STOEfj
Odată realizată Unirea cea mare, la sfărşitul primului război mondial, în AI-
deal au luat fiinţă foarte multe şcoli secundare româneşti, în fiecare capitală de ju-
deţ câte un liceu ori două - de băieţi şi de fete - iar în unele şi câte o şcoală normală
de învăţători, pe lângă vechile şcoli de la Blaj, Oradea, Beiuş, Arad, Braşov şi
Brad. Şi pentru buna organizare a noilor licee, fireşte, se cereau profesori calificaţi.
Dar de unde - dintr-o dată - atâţia dascăli români?
Au fost luaţi de la şcolile care îi aveau.
În partea vestică a ţării, aceştia au fost recrutaţi din corpul profesoral de la
liceul înfiinţat în anul 1828 de eruditul prelat şi cărturar bihorean Samuil Vulcan, în
Beiuş. Mai întâi, eminentul profesor beiuşan, Alexandru Pteancu, doctor în filo-
logie clasică, a fost numit inspector general pentru toate şcolile din Ardeal, cu sediul
la Cluj. În urma lui, au mai plecat încă opt profesori dintre cei cu studii superioare -
cinci având doctoratul şi definitivatul în învăţământ - ca directori de liceu ori nu-
mai ca profesori; astfel ca măcar directorii noilor licee să întrunească toate condiţii
le recerute şi să organizeze precum se cuvine desfăşurarea activităţii în aceste şcoli,
chiar de la înfiinţarea lor.
Aşa, după Al. Pteancu, au mai plecat profesorii:
- Dr. Ioan Ossian, ca director al liceului "Simion Bărnuţiu" din Şimleu! Silva-
niei,
- Dr. Petru Hetco, ca director al liceului "Papiu Ilarian" din Târgu-Mureş,
- Dr. Paul Voştinariu, ca director al liceului de fete "Oltea Doamna" din Oradea,
- Dr. Gheorghe Hetco, ca director al liceului "Gheorghe Şincai" din Baia
Mare; tot la acest liceu a trecut şi Ioan Iepure, profesor.
- Ioan Cheri, director al liceului din Orăştie, apoi la Carei,
- Alexandru Nuţiu, director al liceului din Salonta,
- Dr. Ioan Georgescu a trecut ca secretar literar al ASTREI, apoi ca profesor
268 Iosif Stoica 2
la liceul '•Mircea cel Bătrân" din Constanţa 1.

În locul lor. începând cu anul şcolar 1919-1920, au venit alţi profesori, tineri
suplinitori, care absolviseră doar facultatea teologică. Toţi aceştia s-au înscris - şase
inşi - ca "cursişti" particulari la facultăţile respective ale Universităţii din Cluj,
unde au prestat examenele recerute - anual, în câte două sesiuni - ca apoi, după alţi
ani de stagiu obligatoriu, să obtină şi ei definitivatul în învăfământul liceal.
Şi erau aceşti profesori tineri buni latinişti, dar nici unul nu cunoştea limba
franceză. Preda limba franceză eruditul profesor Constantin Pavel, doctor în filolo-
gie clasică, având calificare şi pentru această limbă străină; mai era acest cărturar
licenpat în drept. Oricum, orarul acestui profesor era prea încărcat: cu literatura ro-
mână şi filologia la clasele a VII-a şi a VIII-a, apoi cu limba franceză la toate cele
opt clase; era, într-adevăr, prea mult.
Se cerea, deci. în mod imperios, ca şi la liceul beiuşean să vină profesori de
limba franceză. Şi, în toamna anului 1924 au sosit tocmai din Franţa - din marele
oraş Lyon - patru profesori, care au preluat şi conducerea internatului de pe lângă
liceul ·'Samuil Vulcan".
Aceştia erau: Louis Barral, profesor şi publicist la cotidianul "La Croix" (în
a cărui redacţie pentru Orient lucrase la lstambul ani de zile), ocupând pe loc şi
postul de director al internatului;
- Justin Bonnet, profesor de fizică. franceză şi limba elină, veteran coman-
dant de vas. care luptase în armata franceză din sud comandată de generalii Fran-
chet d' Esperay şi Berthe lot.
- Irene Merloz, profesor de limba franceză şi publicist;mai apoi şi Alessan-
dro Malfatti. profesor de limba germană şi franceză.
Atribuţiile din conducerea internatului şi le asumaseră astfel cei trei colabo-
ratori ai directorului L. Barral: administraţia şi aprovizionarea le îndeplinea J. Bon-
net, care a devenit şi electricianul voluntar al internatului şi al liceului, vreme de
peste două decenii, ca fizician pasionat ce era: I. Merloz şi Al. Malfatti făceau
supravegherea: li se spunea "prefecti de studii şi de disciplină". La liceu. toţi patru
predau limbile străine. Şi am admirat mereu - mai ales noi, cei mai mari - strădanii
le lor de a-şi însuşi limba română şi, mai ales. de a cunoaşte literatura noastră, a-
profundând-o în original, perseverenţă care, pentru L. Barral şi I. Merloz, devenise
o pasiune rar întâlnită. Au şi progresat uimitor de repede în această preocupare pa-
sionantă pentru ei. însetati de a cunoaşte încă o limbă romanică, precwn şi bogata
ei literatură2_
Este îndeobşte cunoscut că, dacă vrei să te apropii de un francez - şi mai cu
seamă să ţi-l faci prieten - repede şi sigur îl cucereşti vorbindu-i în limba lui.
dovadă că ai învăţat-o ori că măcar te străduieşti să o deprinzi. Aşa s-au petrecut
lucrurile şi cu noi, elevii beiuşeni, ajunşi în faţa celor patru profesori francezi, din-
!. Dr. Const Pavel, Şcoalele din Beiuş 1828 - 1928, Tip. Doina, Beiuş, pag 240-249
2. Toti patru vorbeau italiana, cunoşteau şi literatura italiană, iar I. Merloz fusese profe-
sor mai multi ani în Spania. L. Barral cunoştea şi limba 5i literatur:i turcă, el venind la Beiuş
direct de la Istambul, unde activase ca director de presă francezii pentru Orient timp de câţiva ani.
3 Un mare prieten al românilor: profeson,/ Louis Barral 269
tre care se desprindea L. Barral, eminent poliglot. pedagog, ziarist experimentat,

prieten apropiat şi sincer al elevilor - un fel de frate mai mare al lor, nicidecum un
superior distant şi mereu încruntat şi dispreţuitor, cum aveam destui profesori, pe
atunci - apoi şi mare amator de ... sport.
Ca profesor la catedră era de o punctualitate cu adevărat pilduitoare: intra în
clasă ori înaintea noastră - aşteptând liniştit să sune clopotelul - ori odată cu elevii;
nicidecum cu o oarecare întârziere, în urma lor. Şi numaidecât începea activitatea:
mai întâi cu acel "une courte dictee", spre a ne deprinde să şi scriem corect, nu nu-
mai să citim. Şi elevii se mirau, în gândul lor, că în patru ani nu făcuseră niciodată
un atare exerciţiu de scriere după dictare. (Că limba franceză ni se preda începând
din clasa I-a, iar clina din a VII-a.) Se vedea de departe că pc măsură cc elevii se
străduiau - mai ales cei mai mari "Ies grands" ou "Ies octavanii". cum ne spuneau
uneori profesorii francezi - să-şi însuşească limba franceză cât mai temeinic, dat
fiind că era materie de bacalaureat (cu lucrare scrisă şi lucrare orală) - tot aşa,
aceşti profesori depuneau eforturi admirabile pentru a-şi însuşi limba română, dar
mai ales pentru cunoaşterea literaturii noastre.
În numai doi ani progresaseră foarte mult, încât L. Barral când ne auzea spu-
nând: " ... Eminescu este cel mai mare poet al românilor'' - nu suporta caracteriza-
rea, ci repede intervenea, oarecum nemulţumit, ba chiar revoltat: "O, la,la! De ce
sunteţi atât de modeşti? Eminescu al vostru este unul dintre cei mai mari poeţi ai li-
teraturii universale. El trebuie pus alături de Victor Hugo, Alfons de Lamartine, Al-
fred de Musset ori lângă Schiller şi Goethe ... "
La orele de literatură franceză selecta. ca un maestru, miezul din autorii pre-
văzuţi în programa analitică. astfel ca noi să rcpnem mai uşor esenţialul. Şi erau
mulţi acei autori: circa 23 plus 5-7 curente literare ...
Foştii elevi ai lui L. Barral nu vor uita niciodată metoda de predare a eminen-
tului pedagog, care ne captiva cu totul, mai ales când făcea câte o paralelă ca de
pildă între poeziile ·'A Villequier" de V Hugo şi "La icoană" de Al. Vlahuţă. Părea
că profesorul nu numai predă, ci şi oficiază, ca un sacerdot. De altfel, profesorul
nostru savura perlele marelui geniu într-un mod care pe noi ne entuziasma. Acest
fapt şi explică pasiunea lui, de a fi tradus vreo 25 de poezii eminesciene - traducere
versificată în limba franceză - dintre care sonetele ne încântau în mod deosebit: de
exemplu sonetul Veneţiei, ş.a.
Activitatea profesorului L. Barral nu s-a mărginit niciodată la cadrul prea
strâmt al clasei, cu ore săptămânale puţine la număr. Ea se răsfrângea mereu şi în a-
fara şcolii, urmărind deprinderea elevilor cu unele îndeletniciri practice, de care
aceştia vor avea neapărată nevoie în viată, spre a se afirma ca intelectuali adevăraţi.
În internatul al cărui director era, L. Barral a îmbunătăţit substanţial progra-
mul din interior, începând cu regimul alimentar şi până la orele de meditaţie bene-
volă cu cei ce se pregăteau pentru examenul de bacalaureat. După tradiţie, la reîn-
toarcerea din vacanta de primăvară, candidaţii din ultima clasă - noi eram 16 inşi -
primeau o sală de studiu mai mică şi acolo, cu totul izolaţi şi în linişte deplină, îşi
continuau pregătirile în tihnă.
270 Iosif Stoica 4
Într-o bună zi, directorul dădu peste noi, purtând sub brat o maşină de scris,
iar sub braţul celălalt câteva cărţi noi şi câteva reviste franţuzeşti. Repede făcu re-
partiţia - fireşte celor mai silitori la învăţătură, câte o lucrare. Mie mi-a înmânat ro-
manul "Ciuleandra" de Liviu Rebreanu. Era în anul 1928. Şi ne-a invitat să citim,
să traducem, să transcriem textul definitivat, iar pe urmă, fiecare să se deprindă a-şi
transcrie personal, la maşină, tot ceea ce a reuşit să isprăvească. Că, zicea el: "Are
să vă prindă bine, în viaţă, cunoaşterea dactilografiei ... Dintre lucrările voastre, cele
mai bune le vom publica în revista noastră, la care. de acum încolo, vă socotim co-
laboratori şi pe voi". Aşa ştia profesorul-publicist L. Barral să ne încurajeze şi să
ne pregătească pentru viaţă.
Pomenisem mai sus de îmbunătăţirea hranei elevilor internişti. Într-adevăr,
noul director al internatului a luat câteva măsuri, destul de îndrăzneţe în vremea
aceea, prin care a sporit alimentaţia elevilor. Mai întâi, a înlocuit-o pe vechea bucă
tăreasă-şefă3 cu alta nouă, mai ascultătoare (după cum se zvonise şi printre noi,
elevii internişti) 4 . În rândul al doilea, s-a îmbogăţit meniul zilnic. introducându-se
şi la cină felul al doilea de mâncare caldă. De asemenea, la ujină (pe la orele 5
după-amiază) am început a primi câte o bucăţică de pâine (cca. 80-100 de grame),
uneori tratată cu marmeladă.
Dar modificarea cea mai neaşteptată pe care a operat-o profesorul L. Barral
în viaţa internatului a fost desfiinţarea "prânzitorului domnilor" cu meniurile lui cu
tot - care, fireşte, erau mult mai felurite şi mai presărate cu rarităţi culinare faţă de
acelea mai modeste ale elevilor. Drept urmare, în sala de mese a elevilor au început a
lua loc şi profesorii francezi, la masa din mijloc, sevindu-se tuturor acelaşi meniu 5.
Pe lângă acestea, trebuie să amintim şi felul nou de supraveghere al elevilor
- grija pe care cei patru profesori o practicau ca părinţii acasă faţă de copiii lor; şi
aceasta nu numai în timpul zilei, ci chiar şi peste noapte. Se perindau adică, cei
patru, cu săptămâna, la această supraveghere. Şi responsabilul săptămânal putea fi
văzut - la rondul de noapte, între orele l-2, mai ales în timpul iernii - trecând prin
dormitoare, oarecum pe furiş, de la pat la pat, cu o lanternă obscură în mână; şi ri-
dica plapuma ori cerga care erau căzute, reacoperindu-i pe cei ce dormeau buştean,
evitând trezirea lor.
În exercitarea supravegherii elevilor în timpul lor liber - pe vreme bună ori
rea - ei ne cereau mişcare, alergare şi jocuri recreative în curte, fără a îngădui vre-
unuia să rămână în sălile de studiu pe această durată. Erau buni pedagogi şi
îndrăzneţi psihologi. Adeseori îmi vine în minte o scenă măruntă, dar semnificati-
vă, precum s-a adeverit mai târziu.
Printre elevii care îndrăgiseră de-a binelea limba franceză era şi Avram Bu-
3. Era o preoteasă văduvă care se îndeletnicise -mai mult cu prepararea mâncărurilor pe
seama "prânzitorului domnilor profesori", cum se spunea atunci.
4. Văduva unui muncitor de la calea ferată, cu trei copii.
5. Cei 3-4 profesori din oraş, abonaţi la "prânzitorul domnilor" s-au retras, nemulţumiţi
de noua situatie.
5 Un mare prieten al românilor: profesorul Louis Barral 271
naciu 6 din comuna Gurba, judeţul Arad. Fire cam recalcitrantă. uneori - prin ţinuta
lui - protesta împotriva regimului diciplinar pe care trebuia să-l respectăm întoc-
mai, socotindu-l arhirigorist prea dur chiar. De aceea, chiar şi în timpul liber, se
izola în vreun colţ al curţii internatului, făcând cerc uneori cu câµva consăteni de-ai
lui, ca într-o expectativă protestatară.
Şi cum profesorului supraveghetor nu-i scăpa nimic neobservat, nu o dată îl
auzeam spunând celor de alături:
"- Regardez-vous Bunaciu. II est toujours mecontent et seul... C'est le com-
muniste de l'avenir... " Apoi, adresându-se celui retras, adăuga pe loc:
"- Aliez. Bunaciu! Jouez-vous comme Ies autres. Pourquoi etes-vous fache
aujourdhuiT'
Este adevărat că profesorii francezi fineau foarte mult la disciplină. Şi tot ei
ne lămureau că trebuie să ne obişnuim cu ea pentru viaţă, încât, de-a lungul ei, s-o
practicăm ca o disciplină liber-consimţită. Şi astfel vom ajunge să răzbim în toate
împrejurările, rămânând mulţumiţi cu noi înşine şi, în aceeaşi vreme, recunoscători
celor ce ne-au insuflat-o. Apoi, ne reaminteau tot ei "Serva ordinem et ordo servavit
te", adăugând mereu: "Quidquid agis, prudenter agas et respice finem", care sunt şi
rămân principii garante ale conduitei corecte pentru toată viaţa omului.
Dat fiind că elevii liceului "Samuil Vulcan" în majoritatea lor covârşitoare
erau internişti ai directorului L. Barral, climatul disciplinei liber-consimţite se cul-
tiva pe scară largă de către toţi elevii şcolii deopotrivă. Şi, spre exemplificare. se
cuvine să amintesc o întâmplare mult grăitoare în această privinţă.
Era în toamna anului 1926, pe la sfârşitul lunii noiembrie, când în ţară aveau
loc alegeri generale. De două zile, noul inspector şcolar regional, George Bota 7
inspecta liceul nostru. Noi, cei din clasa a VII-a, ne aflam la ora de desen cu profe-
sorul Ioan Buşiţia.
Acolo veni un poliţai şi-i spuse profesorului că domnul ministru, general
Moşoiu, îl cheamă la primăria oraşului. Profesorul plecă numaidecât. lăsându-ne
singuri în sală.
Peste un sfert de oră ne pomenirăm cu inspectorul în sală. Trecu de la unul la
altul, privindu-le desenele - fiecare elev avea un obiect în faţă, după care lucra -
apoi trecu în atelierul profesorului şi întrebă, nedumerit: unde este profesorul?
I se răspunse că a fost chemat la primărie de către domnul ministru. După
care inspectorul plecă.
Peste două zile fusei chemat de profesorul Ioan Buşiţia în atelierul său şi-mi
ceru să-i raportez amănunţit: cum a decurs inspecţia de la ora de desen? I-am ra-
portat exact scena.
La urmă adăugă el, satisfăcut:
"- Du-te în clasă şi spune băieţilor că le mulţumesc pentru purtarea lor în lip-
6. Avram Bunaciu (1909 - 1983) avocat şi ilegalist din 1935; fost ministru de justiţie,
apoi de externe în perioada anilor 1950 - 1%3.
7. Prof. M. George Bota a fost inspectorul Regiunii II Oradea, între anii 1924 -1944, cu
judeţele Bihor, Maramureş, Satu-Mare şi Sălaj.
272 IosifStoica 6
sa mea. Ieri, la conferinta cu noi, inspectorul m-a felicitat pentru disciplina elevilor
constatată la ora de desen. Şi a cerut să fie trecută în procesul verbal această con-
statare, nemaiîntâlnită în altă şcoală, din câte le-a inspectat el, ani de-a rândul, în
cariera lui de inspector şcolar.
Mentionasem mai sus că profesorul Louis Barral era un iubitor al sportului,
mai cu seamă al drumetiei prin satele şi muntii Bihorului. Drept urmare, ne pome-
nirăm şi noi, elevii internişti, cu opt mingi de fotbal, câte una pentru fiecare clasă;
iar în cadrul plimbării zilnice, cu ieşiri afară din oraş, jucam fotbal câte o oră, une-
ori chiar două, pe terenuri improvizate şi cu arbitri ad-hoc, echipele celor mari fiind
conduse personal de profesorul însotitor, cu fluierul în mână şi alergând întruna,
după toate regulile jocului.
Pe de altă parte, curtea internatului deveni teren improvizat pentru alte trei
sporturi: baschetbal, spirabal şi fotbal pe cătărigi. Aparatele-anexe ale acestor jo-
curi noi fură instalate f!ră întârziere, iar cătărigile se lucrară din lemn, la o tâmplă
rie8. În timpul liber curtea internatului era ca un mic vulcan în plină fierbere. Jucă
torii celor trei partide asudau din greu, iar cei peste o sută de spectatori îi încurajau
mereu, adeseori avându-i printre ei şi pe profesorii conducători ai internatului, pes-
te măsură de satisf!cuţi; iar directorul Barral nu uita să ne amintească: "Urmarea
pentru voi toţi va fi, în viaţă: Mens sana in corpore sano". Avea mare dreptate acest
inimos pedagog.
Profesorii noştri de limba franceză, profund ataşaţi de şcoala beiuşană şi de
elevii săi, deveniră în scurtă vreme prieteni şi ai ţăranilor din satele de pe cursul su-
perior al Crişului Negru; şi - ca drumeti pasionaţi ce erau - îndrăgiseră plaiurile bi-
horene şi Munţii Apuseni cu toată măreţia lor. În măsura în care admirau frumuse-
ţile naturii, ei savurau şi întelepciunea cuprinsă în proverbele ţăranilor noştri, spu-
nându-ne adeseori: "La voi, fiecare ţăran este un filosof..."
Louis Barral, cel mai pasionat drumeţ dintre ei. avea şi cei mai multi prieteni
printre ţăranii satelor învecinate, pe care - din când în când - îi vizita la ei acasă. Şi
după vreo doi-trei ani am descoperit secretul "recrutării" acelor prieteni-ţărani.
Pe la începutul lunii mai 1928, într-o zi de joi, după amiază, directorul Bar-
ral ne adună pe cei mari ("octavanii" şi "septimanii") şi pornirăm o grupă de 25 în
excursie, pe trei zile, la Stâna de Vale. Până la Budureasa am călătorit cu cinci că
ruţe ocazionale (13 km.) aduse din piaţă de profesorul organizator, iar mai departe
(17 km.) per pedes apostolorum. O singură căruţă avea să vină cu noi, în continuare,
aceea încărcată cu proviziile necesare excursioniştilor, pentru trei zile9.
8. Cătărigă - un fel de cârjă mai simplă, lungă de 70-80 cm., în formă de F, având la
mijloc un suport pe care sta picioml, iar sus mânerul pentru mână; jucătorul, bun echilibrist, se
menţinea pe cele două cârje, conducea mingea numai cu picioarele-i de lemn, precum apăra şi
portarul. Dimensiunile terenului şi ale porţii erau ca la handbal, iar jucătorii - tot şapte.
Spirabalul era un joc mai uşor; pe un stâlp înalt de 5-6 m. se fixa o sfoară, sus spre vâr-
ful lui, iar la capătul de jos i se lega o minge. Două echipe de câte patru inşi loveau mingea, prin
atac, forţând-o să circule în spirală în jurul stâlpului. Învingătorii erau cei ce reuşeau mai repede
să înfăşoare toată sfoara.
9. La Beiuş,joia era târgul săptămânal.
După un scurt popas, în care străbăturăm câteva uliţe ale satului, ne abătu
răm toţi la căruţa cu alimente, ca să ne continuăm drumul împreună. Dar căruţaşul
nostru deshămase în faţa casei lui, şi caii se hrăneau liniştiţi. Pe loc asistarăm laur-
mătorul dialog între profesor şi ţăranul căruţaş:
"- Eh bien, mon ami Pierre! Pouvons - nous partir tout de suite?
- Oui, monsieur! Vous pouvez partir en avant; s'il vous plaît. Car mes
chevaux ont faim et soif. Ils vd'nt manger un peu du foin et apres une demie heure
nous allons marcher derriere vous.
- D'accord. Ca va bien, mon ami. Mais, depechez-vous.
- Soyez tranquille, monsieur. Je vous assure que nous arriverons la-bas,
ensemble." 10
Fireşte, toţi am rămas uimiţi. Pasămite, căruţaşul fusese prizonier de război
în Franţa, doi ani. "Şi prieteni ca Pierre mai am în câteva sate ... ", ne lămuri profe-
sorul, neobosit drumeţ, care se menţinea în fruntea coloanei noastre. De altfel, pro-
fesorul Louis Barral putea fi văzut uneori prin oraş, joia, plimbându-se cu câţiva ţă
rani; vorbeau numai franţuzeşte. Erau prietenii lui, foştii prizonieri în Franţa, din
primul război mondial. Cum a reuşit să-i depisteze prin cele sate, a rămas secretul
lui. Şi era mândru şi satisfăcut de descoperirea lor pe aceste plaiuri bihorene.
Profesorul Louis Barral, om de aleasă cultură, nu pierdea prilejurile ce se
iveau uneori ca să stimuleze în noi setea de a ne cultiva multilateral, de a dezvolta
gustul nostru şi pentru alte domenii - muzica, artele, etc. - nu numai pentru limbi
străine, literatură ori sport.
În iama anilor 1927-1928 şi-a petrecut un concediu de o lună, la Paris, în fa-
milie (unde avea mama, două surori şi un frate). După reîntoarcere, într-o sâmbătă
seara, cei 16 octavani internişti ne pomenirăm invitaţi în biroul directorului. Eram
descumpăniţi oarecum zărind pe o masă alăturată: ibricul cu ceai, ceşti, biscuiţi şi -
culmea ... ţigări parisiene. Majoritatea dintre noi erau fumători clandestini. Directo-
rul Barral cunoştea foarte bine situaţia aceasta; dar omul ... închidea ochii.
Invitându-ne să gustăm din toate, ne mai spuse următoarele:
"- Ei bine, prietenii mei, m-am reîntors. Şi mă bucur că vă revăd sănătoşi.
Am aşteptat să veniţi şi să mă întrebaţi: ce am mai văzut la Paris, în concediul
meu? Mais en vain, mes amis 11 . Atunci, iată, v-am invitat eu. Şi vă mulţumesc că
m-aţi ascultat.
Cât despre Parisul nostru, acolo se pot vedea multe şi de toate. Dintre aces-
tea, am reţinut şi pentru voi, cu o satisfacţie deosebită, concertul marelui violonist ·
român Gerge Enescu. Mai era o săptămână până la data acelui concert anunţat prin
afişe mari. M-am grăbit să-mi iau biletul necesar. Am găsit casa închisă. Toate bile-
10. "- Ei bine, prietene Petre, putem pleca imediat?

- Da, domnule. Dumneavoastră vi rog 9il plecaţi. înainte. Clei caii mei sunt flămânzi şi
însetaţi. Vor mânca puţin îan şi după o jumătate de ori vom porni pe urma dumneavoastră.
- De acord. E bine aşa, prietene. Dar grăbiţi-vi! .. - ·
- Fiţi liniştit, domnule. Vi asigur că vom sosi acolo împreună."
11. ''Dar în zadar, prietenii mei."
274 IosifStoica 8
tele se vânduseră cu două săptămâni înaintea concertului.

Dar nu m-am dat bătut. Doar era vorba de un mare artist al vostru care - se
vedea de departe - la cei 46 de ani ai lui avea Parisul gata cucerit. Şi atunci am ape-
lat la ajutorul fratelui meu (care deţine o funcpe superioară acolo). El mi-a făcut
rost de un bilet. Astfel am reuşit şi eu să ascult acel concert minunat al virtuozului
violonist român, alături de un public select, într-o sală arhiplină, în care - la urmă -
aplauzele şi ovapile nu mai conteneau.
' Am rămas de atunci cu convingerea că, aşa precum se vorbeşte în literatura
universală despre Eminescu ori în istoria universală despre Nicolae Iorga, tot astfel
se va vorbi şi în lumea muzicii şi despre marele artist român George Enescu, violo-
nist, compozitor, pianist şi dirijor. După concert, presa parisiană l-a elogiat ca pe
pup.ni altii, caracterizându-l şi ca ambasador al ţării, care prin măiestria lui artistică
va face tot mai cunoscută România peste mări şi tări..." Şi în seara aceea amfitri-
onul nostru şi-a continuat comunicarea, devenită pentru noi o adevărată prelegere,
pe care nu o vom putea uita niciodată.
. În măsura în care eruditul profesor Louis Barral se arăta mare admirator al
poeziei din literatura noastră, la fel aprecia şi teatrul românesc. Pe Caragiale îl con-
sidera vrednic de a fi aşezat , întotdeauna, alături de Moliere. Astfel a stăruit - şi a
reuşit cu noi, cei mai mari - să dăm trei reprezentapi publice în sala de festivităp a
liceului nostru, anume: "Conu Leonida faţă cu reacpunea" şi "O scrisoare pierdu-
tă", de I.L. Caragiale, pe urmă şi "Doctor fără voie" de Moliere, fireşte, la nivelul
posibilităplor noastre de elevi mai mari. Regizor ne-a fost profesorul Alessandro
Malfatti, alt mare admirator al teatrului de comedie.
Profesorul Louis Barral, eminent pedagog şi iscusit director al internatului
nostru, era şi pasionat publicist. Ca atare, împreună cu profesorul Ioan Teiuşanu şi
cu juristul Ioan Sălăgianu 12 - atunci reîntors de la Paris, unde obţinuse doctoratul
în drept - inipază scoaterea unei reviste culturale. Astfel, în anul 1928 apare, la Be-
iuş, revista Observatorul, cu rubrica predominantă "Idei. Oameni. Fapte", având
ca redactor responsabil pe Ioan Teiuşanu. Dar redactorul e~ecutiv - şi cel mai fe-
cund dintre ei - era inipatorul publicist Louis Barral, în biroul căruia funcµona şi
redactia revistei. Alături de acesta ostenea cu aceeaşi sârguinţă colegul său, Irene
Merloz, mai cu seamă prin traduceri şi recenzii din beletristica franceză a vremii de
atunci.
În felul acesta, în întâmpinarea sărbătoririi centenarului liceului "Samuil
Vulcan", apăreau la Beiuş: monografia "Şcoalele din Beiuş 1828 -1928" a eruditu-
lui profesor Dr. Const. Pavel şi revista lunară Observatorul.
În anul 1928, liceul beiuşan împlinea un veac de la înfiintarea lui de către
eruditul prelat şi cărturar bihorean Samuil Vulcan de la Oradea.
Cum era firesc, s-au făcut pregătiri de amploare pentru sărbătorirea acestui
eveniment. Om practic şi experimentat organizator, profesorul L. Barral şi-a adus o
contribupe substanpală la întocmirea programului acelei sărbători - care a durat trei
12. Ioan Sllăgianu era fiul directorului liceului, Camil SAIAgianu.
9 Un mare prieten al românilor: profesonJI Louis Barral 275
zile - începând cu invitarea generalului H.M. Berthelot, a doi miniştri, a trei epis-
copi, etc., şi până la cortegiul impresionant al defilării absolvenţilor liceului cente-
nar din peste 60 de promoţii.
Acest eveniment a fost sărbătorit în zilele de 30-31 mai şi 1 iunie 1928 cu
mare fast şi cu participarea câtorva mii de intelectuali şi cetăţeni ai oraşului Beiuş
ori locuitori ai satelor aşezate de-a lungul cursului superior al Crişului Negru. În
prima zi s-a fficut primirea oaspeţilor de seamă, prin întâmpinarea lor la gară de că
tre primarul oraşului, împreună cu toţi profesorii şi elevii liceului, cu care prilej s-au
rostit cuvântări. Pe rând, i-am întâmpinat pe Dr. Const. Angelescu, ministrul învă
ţământului şi Alexandru Lapedatu, ministrul cultelor şi artelor; apoi pe generalul
H.M. Berthelot, care a răspuns în limba francez.A, traducător fiind savantul acade-
mician Dr. Gheorghe Marinescu, precum şi episcopi, prelaţi şi mulţi alţii, între care
am remarcat pe cel mai vechi absolvent în viaţă, arhiereul-stareţ Filaret Musta (din
promoţia 1863-1864) de la Caransebeş, alături de Ioan E. Băltescu, directorul gene-
ral al Uzinelor Reşiţa (din promoţia 1893), Sever Dan (promoţia 1904) şi George
Crişan (promoţia 1905), foşti miniştri.
În ziua a doua s-a desffişurat programul festiv în curtea liceului, asistenta
având în fruntea absolvenţilor şi câteva sute de cetăţeni ai oraşului, toţii elevii celor
două licee (de băieţi şi de fete) şi mulţi săteni din împrejurimi, cu frumoasele lor
sumane bihorene.
Au rostit cuvântări: directorul liceului, Camil Sălăgianu, ministrul învăţă
mântului, Dr. Const. Angelescu, şi a conferenţiat eruditul profesor Dr. Const. Pavel,
insistând asupra trecutului românilor din Bihor şi evocând meritele culturale ale
celor doi prelaţi orădeni, întemeietorii şcolilor din Beiuş, Samuil Vulcan şi Mihail
Pavel, care - precum Petru Pavel Aron la Blaj, în anul 1754 - au înfiinţat două
focare de lumină în acest oraş: liceul de băieţi, în anul 1828 şi respectiv şcoala
medie de fete, în anul 1896. Adevăraţi pilaştri ai culturii în partea nord-vestică a
ţării, purtând semnul oamenilor aleşi - cum spunea Lacordaire - care au descoperit
principala nevoie a vremurilor în care au trăit şi i s-au consacrat.
Corul elevilor a intonat câteva cântece patriotice, dirijor fiind bătrânul profe-
sor Ioan Buşiţia (din anul 1899 tot la acest liceu) participant la expoziţia generală
de la Bucureşti, din 1906, cu corul "Lyra", unde a cucerit admiraţia bucureştenilor
luând şi premiul I; s-au executat şi două cântece din repertoriul de atunci ('Trom-
petele răsună", etc.).
După epuizarea programului, s-a vizitat sala de desen a profesorului Ioan
Buşiţia, o adevărată pinacotecă, în care predomina expoziţia de o sută de exponate
- tablouri, acuarele, schiţe - a tânărului pictor Gheorghe Groza 13, elevul descoperit
de susnumitul profesor, absolvent al institutelor de belle-arte de la Paris şi Roma.
Selectul grup al oaspeţilor, cei doi miniştri, generalul Berthelot (avându-l alături pe
Louis Barral)şi încă câţiva mari demnitari, autorul acestor evocări a avut cinstea
să-l conducă la acea expoziţie. În sală, ministrul artelor examina tablourile cu ochii
13. Gheorghe Groza din comuna Moneasa (jud. Arad) fiu de muncitori pietrari.
276 IosifStoica 10
şi răbdarea specialistului; iar pictorul adăuga explicaţiile cerute.

Ajunşi în faţa unui tablou deosebit, am citit pe biletul din colţ: "Casa din Pa-
lermo, în care a murit Nicolae Bălcescu". Pe loc, ministrul Al. Lapedatu spuse:
"Reţinut pentru Muzeul Artelor". Astfel, acest tablou de îndoită valoare, artistică şi
istorică, a ajuns să îmbogăţească patrimoniul naţional al artelor plastice româneşti.
După aceasta, a urmat emoţionanta defilare a absolvenţilor participanţi din
peste şaizeci de promoţii, în fireasca ordine cronologică.
În faţa liceului se aflau invitaţii mai de seamă: cei doi miniştri, generalul
Berthelot - care impresiona prin uniforma-i elegantă cu decoraţii şi sabie, zâmbind
mereu şi întrebând câte ceva pe profesorul Louis Barral - apoi episcopii, primarul
şi primpretorul, toţi profesorii celor două licee, şi mulţi alţi intelectuali, aşteptând
să primească defilarea.
Deschiderea defilării a constituit un moment extrem de impresionant, înde-
lung aplaudat şi răsplătit cu urale nesf"arşite. Doar în fruntea echipei formată din
trei absolvenţi păşea marţial, purtând drapelul tricolor, chiar Aurel Borgovan 14,
farmacist în Braşov, fost elev în clasa a VI-a la acest liceu, în anul 1888, acuzat
atunci de autorităţile ungureşti asupritoare şi apoi condamnat la o lună de închisoa-
re - pe care a şi executat-o - pentru "atentat la steagul ţării"; pe urmă a trebuit să fie
exmatriculat. Veteranul stegar era încadrat de octogenarul absolvent din 1864, sta-
reţul Filaret Musta (în etate de 86 de ani) şi de Gheorghe Sălăgeanu, septuagenar
absolvent din 1880.
Şi convoaiele foştilor elevi nu se mai sîarşeau, precum nu mai conteneau
nici aplauzele şi uralele alesei asistenţe, prin faţa căreia acum treceau care alego-
rice cu şezătoarea bihoreană, cu gospodine la războiul de ţesut, cu sumănarii de la
Sârbeşti, cu nunta, etc. Nu au lipsit nici oierii; ciobanii mai tineri cântau din fluiere,
în fruntea turmei, iar cei mai bătrâni cântau din cimpoaie, la urntă.
Încheierea defilării au făcut-o cei 40 de elevi ai clasei a VIII-a, şi ei în pragul
absolvirii liceului centenar.
Seara a avut loc concertul artiştilor, foşti elevi ai liceului: soţii Ştefan şi Rita
Mărcuş, apoi George Chirvai şi Maria Baranyay de la Opera din Cluj.
În ziua a treia s-au desfăşurat mai multe întreceri sportive: atletism, gim-
nastică, fotbal, apoi oliteva drumeţii, etc.
Şi astfel, atmosfera celor trei zile de aleasă prăznuire, înmiresmată cu emo-
ţionante evocări, cu frumoase şi felurite manifestări, până la lacrimi de bucuria re-
vederii sutelor de absolvenţi - care s-au descoperit încă o dată în faţa zidurilor bă
trânului liceu al lui Samuil Vulcan, în semn de profund omagiu - ne-a rămas şi
nouă, celor în pragul absolvirii, ca un talisman preţios, cu neputinţă de uitat vreodată.
. 14. La 2 iunie 1888 se stabilise vizita la Beiuş a episcopului romano-catolic de la Oradea,

cu care prilej se ordonase arborarea drapelului naţional unguresc. Directorul liceului, îndrumat de
pretură, s-a conformat întocmai. O delegaţie de elevi a cerut directorului să arboreze şi drapelul
românesc. În urma refuzului acestuia, ei l-au convins pe servitorul Vasile Duma care s-a urcat pe
acoperiş, a înfăşurat drapelul şi l-a aşezat în jgheabul de acolo. Vinovat principal a fost găsit ele-
vul Aurel Borgovan. (Dr. C. Pavel, Şcoalele din Beiuş, pag. 158 - 205).
În vara anului 1931 am revenit la Beiuş, unde vreme de două luni - iulie şi
august - ne-am petrecut vilegiatura 40 de studenţi, în majoritate foşti elevi ai liceu-
lui "Samuil Vulcan", în acelaşi internat, condus tot de Louis Barral care ne consi-
dera, de data aceasta, oaspeţi. Fostul nostru profesor mai avea un musafir de seamă,
pe tânărul profesor francez Robert Ficheux, geograf şi drumeţ pasionat care păşea
pe urmele compatriotului său E. de Martonne 15 , renumit savant şi prieten al româ-
nilor. Precum înaintaşul său - cu un sfert de veac în urmă - bătătorise multe veri
acei "Alpes de Transylvanie", acum tânărul R. Ficheux 16 străbătea Munţii Codrului
- de la Dumbrăviţa de Codru până la Tărcăiţa şi Lunca-Briheni - cercetând flora şi
fauna acestui masiv muntos din vestul Apusenilor. Pasionatul geograf se împriete-
nise şi cu pădurarii Codrului. "Tous Ies gardes forestieres de par la-bas sont mes
amis" 17, ne spunea el cu satisfacţie, ca unul ce începuse a deprinde şi graiul nostru,
încât se înţelegea cu paznicii pădurilor, fără tălmaci, precum L. Barral cu foştii pri-
zonieri în Franţa.
Şi într-o duminică dimineaţa - întâia din luna august 1931 - conduşi de neo-
bosiţii drumeţi L. Barral şi R. Ficheux, toţi vilegiaturiştii pornirăm la drum, per
pedes apostolorum, cinci km. până în satul Finiş, iar alţi 15 km. cu trenul forestier,
până în inima Munţilor Codrului, la locul de popas Bălăteasa, cu câteva case mo-
deste de odihnă, mai multe lacuri - pescării de păstrăvi şi o bisericuţă, durată acolo
la sugestia distinsului nostru profesor de limba franceză. Am prânzit pe iarba verde,
la umbra fagilor şi a stejarilor bătrâni, serviţi de iniţiatorul acelei excursii plăcute,
drumeţul L. Barral, devenit "ospătar" îndemânatic, după ce se îngrijise singur de
toate proviziile alimentare, pe seama celor 45 de ortaci de drumeţie. În locul cân-
tecelor de masă, secundul său R. Ficheux ne-a vorbit despre frumuseţile peisilgiilor
Codrului şi despre câteva plante şi roci proprii numai munţilor noştri.
După amiază, un grup numeros l-am însoţit pe profesorul R. Ficheux străbă
tând câteva văi şi am urcat câteva culmi - de pe cea mai înaltă am zărit, în depăr
tare, Câmpia Aradului - · şi am admirat peisagiile montane ale Codrului în toată
splendoarea lor.
O astfel de excursie plăcută este peste putinţă să fie uitată; nu mai puţin cei
doi conducători ai ei.
După un deceniu de activitate desfăşurată la liceul şi internatul din Beiuş,
profesorul L. Barral a plecat la Bucureşti, unde avea să activeze tot ca pedagog şi
publicist. În strada Ştirbey-Vodă a deschis un cămin pentru studenţii ardeleni, unde
a mutat şi redacţia revistei Observatorul, la care avea colaboratori şi câţiva studenţi.
15. Emmanuel de Martonne (1873 - 1955) renumit geograf francez, profesor la Sorbona,
preşedinte al Uniunii Geografice Internaţionale. Scrieri: La Valachie, 1902 şi Recherches sur
l'evolution morphologique des Alpes de Transylvanie, 1907.
16. Robert Ficheux, fost student şi, o vreme, asistent al lui E. de Martonne, pe care 1-a
însoţit, îndată după întregire, la Cluj, şi ajuns apoi un distins colaborator al marelui nostru
geografGh. Vîlsan; trăieşte la Paris şi are aproape gata pentru tipar ''Munţii Apuseni". Propunem
această lucrare atenţiei Editurii Ştiinţifice şi Enciclopedice. (Acest text a fost scris în anul 1985
n. ed)
17. "Toţi pădurarii de pe acolo sunt prietenii mei."
278 IosifStoica 12
Pe aceştia îi antrena în publicistică prin editarea revistei Decalog, care apărea bilu-
nar; iar ca suplimente avea Caietele Decalogului (format broşură), la care colabo-
rau, între alţii, Al. Tzigara-Samurcaş, Ion Pillat, Alice Voinescu, Ion Gârleanu,
Vasile Flueraş, Coriolan Gheţie şi, bineînţeles, profesorul Irene Merloz, fiindu-i cel
mai apropiat colaborator, atât la conducerea căminului studenţesc, cât şi în publi-
cistică. Mai plecase şi profesorul Alessandro Malfatti tocmai la Castelgondolfo (la
25 km. de Roma), la liceul cu internat, având 500 de elevi orfani şi nevoiaşi şcoala
fiind întreţinută de regele Spaniei, Alfons XIII. De acolo, prin foştii lui elevi, Teo-
dor Voştinariu şi Petru Iluţiu, studenţi la colegiul "De Propaganda Fide", cu care
corespondam între anii 1930-1937, ne-a mai dat semne de viaţă, evocând cu satis-
facţie vremea petrecută la Beiuş.
Plecarea fostului nostru profesor de limba franceză L. Barral am regretat-o
profund. Dar ne-am consolat - când am mai revăzut Beiuşul - găsindu-i acolo câte-
va urc... ..,.
Ca om de aleasă cultură, profesorul Barral admira bisericile vechi, de lemn,
din cele sate bihorene. Şi prinzând de veste că creştinii din satul Delani (la 3 km.
de Beiuş) hotărâseră să demoleze vechea lor biserică de lemn - construită în a doua
jumătate a secolului al XVIII-iea (pe la 1775) şi să-şi zidească alta, din piatră, i-a
determinat să-i dea lui modestul lăcaş de închinare, în schimb oferindu-le o sub-
stanţială răscumpărare bănească. A demolat bisericuţa, a transportat materialul
lemnos şi a reclădit-o pe un intravilan (tot de el cumpărat) din strada Vânători
(acum strada Pandurilor). Toate cheltuielile aferente le-a suportat personal genero-
sul profesor francez.
Generalul H.M. Berthelot, apreciind invitaţia la serbările liceului centenar ca
un gest de aleasă preţuire - cunoscut fiind că-şi petrecea verile la castelul cu care-l
împroprietărise statul nostru, în Ţara Haţegului (la Fărcădin), ducând o viaţă retrasă
- a procurat instrumente muzicale pentru fanfară din Franţa şi le-a donat şcolii, ale
cărei manifestări comemorative îl impresionaseră foarte mult.
Un omagiu preţios a oferit acestui liceu şi eruditul profesor Dr. Const. Pavel
cu cartea sa "Şcoalele din Beiuş 1828-1928" (343 de pagini) care, în timpul serbă
rilor. împodobea vitrina librăriei Doina. Autorul, şi el absolvent al şcolii vulcaniene
(promoţia 1897) purta pe piept decoratia franceză "Legiunea de onoare", alături de
alte două decoraţii româneşti, obţinute pentru merite culturale.Şi în acest caz se cu-
vine să consemnăm contribuţia profesorului Louis Barral, care-l admira pe cărtura
rul beiuşan pentru vastele lui cunoştinţe lingvistico-istorice (îl caracteriza "ade-
vărată enciclopedie ambulantă") şi l-a propus guvernului francez spre a fi decorat,
recomandându-l ca un promotor al spiritului culturii franceze în ţara noastră, cu
deosebire în şcolile noastre secundare. Decretul semnat de Preşedintele Republicii
Franceze şi medalia le-a adus la Beiuş şi le-a înmânat personal distinsului dascăl
bihorean. tocmai consulul de la Cluj, Jean Puaux. Cu acest prilej, oaspetele francez
ne-a vizitat clasa, fireşte condus tot de L. Barral; iar semnatarul acestor evocări - pe
atunci elev în clasa a VIII-a - l-a întâmpinat cu o scurtă cuvântare, rostită în limba
franceză.
După o bogată activitate culturală desflişurată în tara noastră (între anii

1924-1949, un deceniu la Beiuş, apoi 15 ani la Bucureşti) ca pedagog, profesor şi
publicist, Louis Barral s-a reîntors în Franţa. Dar foştii lui elevi - şi nu numai ei -
nu-l vor putea da uitării niciodată pe ilustrul om de cultură, experimentat educator
şi sincer prieten al românilor. "Non scholae sed vitae discimus", ne amintea el ade-
seori. Punerea cunoştintelor în practica vieţii ne-o recomanda insistent.
În primăvara anului 1927 ne-a vizitat internatul Gervais Quenard 18, superio-
rul general al Ordinului monahal Augustinian Asumpponist, care mai activase în
ţara noastră în anii primului război mondial. Între altele, directorul L. Barral a pus
la cale şi o modestă "conferintă de presă" cu oaspetele francez, în sala mare de stu-
diu, care a durat o oră. Şi directorul nostru ne-a lăsat singuri cu superiorul vizitator.
Eram peste o sută de elevi din cele opt clase. Convorbirea a decurs fiică tălmaci, cu
întrebări şi răspunsuri, puse şi de o parte şi de alta de elevi, mai mici şi mai mari,
încât distinsul oaspete se arăta încântat de răspunsurile corecte ce le primea chiar şi
de la cei mai mici, precum şi întrebările formulate de către cei mai ... îndrăzneţi din-
tre noi.
Profesorul Louis Barral nu a fost un oaspete oarecare, ci un om de rară ome-
nie, un adevărat prieten al românilor - de la tăfani la intelectuali, de la cei mici şi
umili la cei mari. Personalitatea distinsului om de cultură impunea respect prin ac-
tivitatea lui de pedagog, de iscusit mânuitor al condeiului, ori ca şi neobosit drumet
al plaiurilor bihorene. Prin aleasa lui ţinută morală părea că depne acel elixir se-
cret, care îl apropia de oameni şi reuşea să şi-i facă prieteni pe toată viata.
Iată de ce, top cei ce l-au cunoscut pe profesorul francez, Louis Barral - ca
elevi ori numai ca prieteni - îi vor păstra amintirea cu scumpătate şi dincolo de
mormânt.
UN GRAND AMI DES ROUMAINS - LE PROFESSEUR

LOUIS BARRAL - (1894 -1954)
Resume
L'auteur, ancien eleve du Lycee Samuil Vulcan de Beius, dont ii termina Ies
cours en 1928, analyse la composition du corps enseignant de cette prestigieuse ecole
greco-catholique, en insistant sur Ies professeurs lyonnais. Entre Ies quatre professeurs
18. G. Quenard, în primul război mondial a fli.cut parte din misiunea medicilor Crucii
Roşii franceze şi a contribuit mult la întreţinerea spitalelor de la Iaşi şi Bucureşti ale armatei
române, vreme de trei ani; pentru această activitate a fost decorat de statul român.
Ordinul a fost înfiinţat în 1850 (în oraşul Nimes, Franţa) răspândit în I 8 ţări. (Dr. C.
Pavel, op. cit., pag. 280).
La Paris deţine celebra ''La bonne presse" care scoate 20 de reviste lunare, o sumedenie
de ziare, în frunte cu marele cotidian ''La Croix". La Istambul are institutul "Des hautes etudes
byzantines", revistele "Echos d'Orient", "L'Union des Eglises" ş.a. (lbid., p. 278-279).
280 IosifStoica 14
fran~ais, an·ives a l:3eius en 1924, l'auteur insiste surtout sur Louis Barral, professeur
de langue fran~aise et, en meme temps, directeur de !'internat de l'ecole. L'auteur,
ancien eleve de L. Barral, fait !'apologie de la personalite et de l'activite du professeur
fran~ais, en apportant de nouvelles infonnations concemant l'aide des Fran~ais a
l'animation de l'ecole et de la vie culturelle de Beius.
ARMATA ROMÂNĂ LA BUDAPESTA
(AUGUST- NOIEMBRIE 1919)
de
IOAN ŢEPELEA
Obiectivele pur militare care justificau prezenţa armatei române în Ungaria,

ca de altfel şi linia de conduită în raport cu populaţia din teritoriul vremelnic ocu-
pat, au fost precizate cu claritate imediat după terminarea ostilităţilor, în Proclama-
ţiile date de Comandamentul trupelor din Transilvania. Chiar în ziua de 5 august
1919, deci a treia zi după defilarea militarilor români pe calea Andrassy (cea mai
frumoasă stradă a capitalei ungare), când o mulţime imensă a sărbătorit în delir ar-
mata română, care o scăpase de Bela Kun şi bolşevicii săi, ovaţionând îndelung şi
strigând "Să trăiască salvatorii noştri! 1 , generalul Gheorghe Mărclărescu, devenit şi
comandant suprem al trupelor române de ocupaţie, anunţa printr-o proclamaţie a-
dresată populaţiei capitalei ungare că: "1. Armata română nu face război locuitori-
lor ci armatelor care au atacat-o. 2. Soldatul român garantează liniştea, avutul şi
viaţa cetăţenilor" 2 . Locuitorilor Budapestei li se cerea să păstreze ordinea, să res-
pecte legile ţării, ceea ce însemna că trupele române nu aveau în intenţie a se ames-
teca în viaţa politică a Ungariei învinse.
Într-un document intitulat "Dispoziţii luate de Comandamentul român în
vederea administrării şi aprovizionării trupelor şi populaţiei în zona ocupată între
Dunăre şi Tisa". (datat din luna august 1919), se precim că teritoriul menţionat a
fost împărţit în zone de divizii, ale căror sarcini erau: menţinerea ordinii, continua-
rea dezarmării resturilor din Armata Roşie ungară, precum şi a populaţiei civile,
, asigurarea bunului mers al administraţiei teritoriului ocupat (autoritatea locală fiind
sprijinită în acest sens), reglementarea aprovizionării populaţiei şi în special a ace-
lor centre unde lipsa de alimente era mare. Privitor la realizarea cerinţelor menţio
nate în documentul la care ne referim, facem precizarea că pentru menţinerea ordi-
nii erau organizate patrule, inspecţii şi dislocări de unităţi, că dezarmarea se execu-
ta prin detaşamente mixte, volante trimise de fiecare divizie în zona în care îi fuse-
se rezervată, că administrarea teritoriului, deşi era lăsată în întregime în grija orga-
1. Iuliu Mezei Câmpeanu, "Luptători români ardeleni" ,Cluj, 1935, p. 189.
2. Colecţia ordonanţelor date de Comandamentul trupelor din Transilvania, Sibiu,
1920, p. 75.
282 Ioan Ţepe/ea 2
nelor locale, se făcea totuşi sub controlul autorităţilor militare române, că folosirea
telefonului şi a telegrafului a fost promisă numai autorităţilor civile şi că circulaţia
pe calea ferată a fost reluată aproape normal 3 .
Aducem în discuţie şi un aspect, după părerea noastră insuficient exploatat,
în clarificarea comportamentului dovedit de armata română pe timpul ocupaţiei a-
supra capitalei şi a unei părţi însemnate a teritoriului Ungariei, şi anume faptul că
preluând puterea asupra sa, din proprie iniţiativă, misiunea de a aproviziona cu ali-
mente populaţia Budapestei, Comandamentul militar român a cedat administraţiei
maghiare toate depozitele capturate, ca fiind proprietatea statului maghiar, iar din
depozitele proprii de subzistenţă, destinate armatei române de ocupaţie, a cedat cir-
ca jumătate pentru hrănirea populaţiei Budapestei. Numai forţele de sub comanda
generalului Moşoiu (din sud) trimiteau zilnic la Budapesta în jur de 30 vagoane de
grâu şi l O vagoane de legume, în timp ce din stocul armatei române, un important
,număr de cai (care deveniseră improprii serviciului), au fost cedaţi pentru a fi tăiaţi
în abatoare şi a se putea asigura hrana populaţiei4 .
Marile dificultăţi cu care se confrunta populaţia Ungariei în ceea ce priveşte
aprovizionarea cu alimente şi combustibil, ca urmare a distrugerilor provocate de
război, precum şi a slabei organizări a vieţii economice, mai ales a transporturilor,
nu au scăpat preocupărilor Comandamentului trupelor române de ocupaţie. La pu-
ţin timp, doar câteva zile, după ocuparea Budapestei de către armata română, într-o
proclamaţie către populaţie, după ce se preciza că acesteia îi este străin orice spirit
de răzbunare 5 , acţiunea militară de ocupaţie fiind determinată de provocările Ar-
matei Roşii ungare, se informa că au fost luate măsuri energice pentru ca alimenta-
rea oraşului să revină la normal. Mai mult, s-a dispus ca transporturile în scopul
aprovizionării cu alimente a populaţiei să aibă aceeaşi prioritate ca şi transporturile
militare. Doar într-o singură zi, armata română a pus la dispoziţia populaţiei Bu-
dapestei peste 70.000 raţii de pâine a câte 400 gr. fiecare, făcându-se tot posibilul
ca nimeni să nu sufere6 . Fireşte, au fost şi situaţii când străduinţele Comandamen-
tului trupelor române de a asigura cu alimente nevoile capitalei ungare s-au lovit
chiar de lipsa totală de organizare a autorităţilor ungureşti 7 , ceea ce nu i-a împiedi-
cat însă pe militarii români să organizeze în continuare trenuri militare sau să per-
mită libertatea de navigaţie pe Dunăre a tuturor bastimentelor care transportau ali-
mente în oraş.
Prin urmare, autorităţile militare române de ocupaţie nu numai că nu au con-
sumat şi aşa puţinele produse alimentare aflate în depozite sau pe piaţa ungară,
aspect ce ar fi creat mari probleme şi o înfometare cu grave consecinţe a populaţiei,
dar au depus permanente eforturi pentru redresarea grabnică a situaţiei aprovizio-
3. Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, fond 71/1914, E 2 (1919), voi 191, f.112.
4. Ibidem.
5. Colecţia ordonanţelor... , p. 76
6. Ibidem.
7. Ibidem, p. 77.
3 Armata română la Budapesta (august-noiembrie 1919) 283
nării cu alimente la Budapesta şi în alte oraşe şi localităţi din zonele aflate sub con-
trolul trupelor române. Faţă de situaţia dezastruoasă a aprovizionării cu alimente,
existentă în momentul intrării în Budapesta a armatei române, doar după o săptă
mână lucurile aveau să se îmbunătăţească simţitor, tocmai datorită intervenţiei fer-
me a autorităţilor militare române.
Este interesant de urmărit în această privinţă, documentul-sinteză întocmit
de Biroul Operaţiilor din Marele Cartier General al armatei Române, referitor la
situaţia existentă la 4 august şi, în continuare, la măsurile luate de Comandamentul
trupelor române de ocupaţie. De pildă, în documentul ce consemna că în momentul
intrării trupelor române în Budapesta serviciul de aprovizionare era complet dezor-
ganizat, alimentele nu erau în mod raţional repartizate pe comitete (în unele regiuni
existau "prisosuri" iar în altele "lipsuri"), lispurile cele mai mari erau în ce priveşte
"alimentele, grânele şi zarzavaturile", lipseau alimentele necesare bolnavilor în spi-
tale şi sanatorii, o parte din alimente fuseseră ascunse de trupele lui Bela Kun,
transporturile pe calea ferată erau dezorganizate, cu vagoane insuficiente, iar im~
portul şi exportul statului ungar erau ca inexistente.
Printre măsurile luate de autorităţile militare române în scopul îndreptării si-
tuaţiei, în document se aminteau: autorizarea de liberă circulaţie în Ungaria a agen-
ţilor oficiali din Serviciul aprovizionării al guvernului ungar; distribuirea a 50.000
kg. carne congelată, 20.000 kg. carne de viţel şi 10 vagoane grăsime; punerea la
dispoziţia Ministerului de Alimentare ungar a 60.000 de porci (pentru a se tăia 300
pe zi, în scopul aprovizionării cu carne a capitalei); aducerea din zona de la est de
Tisa a 10.000 vagoane cu cartofi ş.a.m.d. În atenţia autorităţilor militare româneşti
au fost spitalele şi sanatoriile, către care au fost dirijate alimentele din depozitele
fostei Armate Roşii. De asemenea, în scopul revigorării transporturilor, au fost în-
fiinţate 4 trenuri zilnice care cărau alimente şi alte provizii, bucurându-se de un re-
gim. de prioritate, inclusiv faţă de transporturile militare 8 .
Evidenţierea modului în care a procedat armata română în cele patru luni cât
s-a aflat pe teritoriul Ungariei, după înfrângerea Armatei Roşii ungare şi ocuparea
Budapestei, ar putea continua. Datele aduse în discuţie sunt însă, credem, suficiente
pentru a conchide că acţiunile umanitare ale forţelor române de ocupaţie în sprijinul
populaţiei ungare au fost de o evidenţă indubitabilă. De altfel, mărturiile de recu-
noştinţă din partea acesteia, ca şi aprecierile opiniei publice din Ungaria şi a celei
internaţionale, au fost numeroase. Chiar şi o sumară trecere în revistă a unora din
aceste mărturii este, credem, mau mult decât relevantă pentru comportarea demnă
şi ţinuta morală a aramatei române în perioada la care ne referim.
Un proces-verbal datat din 20 august 1919 şi semnat de inspectorul poliţiei,
Kovacs Aladâr şi căpitanul N. Marinescu, comandantul unei subunităţi din Regi-
mentul 1 infanterie română (aflat în cazarma din strada Ullor), atestă că unitatea ro-
mână a distribuit zilnic "prânzuri pentru 400 (patru sute) copii flămânzi şi persoane
8. 1918. DesAvârşirea unităţii naţional-statale a poporului român. Recunoaşterea in-

ternaţională,voi IV, Bucureşti, 1986, pp. 400-402.
284 Ioan Ţepe/ea 4
neputincioase ( ... )". Această alimentare acoperindu-se din raţia ostaşilor români,
"până când se va dispune de alimentele necesare". Acelaşi document9 făcea inclu-
siv observaµa că "mâncarea este pe deplin corespunzătoare, atât sub aspectul con-
diţiilor de igienă cât şi sub cel al cantităţii, în viitorul apropiat prevăzându-se a fi
distribuită inclusiv cina IO_
Dintre numeroasele cazuri în care a fost exprimată mulţumirea populaţiei
maghiare pentru atitudinea umanitară a ostaşilor români, merită a fi semnalată, cel
puµn scrisoarea primarului oraşului Budapesta, dr. Teodor B6dy, adresată coman-
dantului Regimentului 5 roşiori, în care se arată că: " ... exprim mulţumirea deosebi-
tă că arătaµ atâta bunătate către copiii cei săraci din oraş, fiindcă şi vremea este
grea, populaµa săracă a capitalei suferă foarte mult, în timp ce conducătorii, cu
toată străduinţa lor, nu sunt în stare a ajuta cu ceva la îndreptarea unei atari situa-
ţii". Sunt făcute trimiteri la festivitatea organizată de unitatea română, la care au
fost invitaµ o mulţime de copii săraci 11 . Din noianul de articole apărute în presa
budapestană, toate exprimând aceleaşi aprecieri elogioase fată de ajutoarele date de
către armata română populaµei ungare înfometate, ne oprim doar la două care ni se
par mai mult decât elocvente. Astfel, la 27 septembrie 1919, ziarul "Magyar P61-
gar" scria: Consiliul comunal al comunei Rakospâlota îşi exprimă din nou mulţu
mirile către comandantul Diviziei 7 române pentru că zilnic împarte gratuit hrană la
250 copii săraci ai acelei comune şi, de asemenea, la 15 membri ai gărzii naµonale,
"înlesnind greaua problemă a alimentării" 12 . La rândul său, "Nemzeti Ujsâg", într-
un articol ce avea titlul "Întorsituri senzaţionali În problema alimentirii", apre-
cia demersurile întreprinse de comandantul român, care, în momentele cele mai cri-
tice, "cu o râvnă ce merită toată lauda şi cu un umanism nobil", a venit în ajutorul
capitalei, sprijinindu-i pe conducătorii acesteia în procurarea cerealelor necesare
· aprovizionării, inclusiv din teritoriile de kl est de Tisa 13 . De menţonat este şi faptul
că asemenea aprecieri apăreau nu numai în publicaµile de limbă maghiară, ci şi în
altele, tipărite în alte limbi. Aşa, de pildă, publicaµa maghiară de limbă germană,
"Neues Politischen Volksblatt" (din 11 octombrie 1919) consemna interesul mani-
festat de Comandamentul român faţă de copiii săraci, precizând că "de câteva zile
soldaţii români împart mâncăruri calde copiilor săraci din Budapesta". Articolul
care făcea referiri era însoµt şi de o fotografie reprezentând o secvenţă de la "îm-
părţirea hranei de către ostaşii români"l4_
Măsurile luate de Comandamentul trupelor române de ocupaµe În vederea
îmbunătăµrii aprovizionării cu alimente au fost apreciate şi în presa din alte ţări,
9. Arhivele Statului Bucureşti, fond Preşedenţia Consiliului de Miniştri, dosar nr.

3/1919, f. 23.
IO. Ibidem.
11. Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, fond 71/1914, E 2, partea a II-a, voi. 48, f. 256.
12. Ibidem.
13. 1918. Desăvârşirea unităţii naţional-statale ... , voi IV, p. 458.
14. Colonel dr. V. Alexandrescu, Historia împotriva adevărurilor istoriei, în Revista
română de istorie militară, nr. 3/1985m p. 60.
unele fiind prezentate prin preluarea informaţiilor difuzate de chiar presa maghiară.
La 29 octombrie 1919 publicaţia orădeană "Nagyvaradi Friss Ujsag" publica ştirea
că generalul Mărdărescu a dat ordin telefonic Comisiei Militare Supreme din De-
bretin să trimită imediat o mie de vagoane de grâu la Budapesta. Se mai informa
despre faptul că tratativele duse de conducătorii din Budapesta cu generalul Mărdă
rescu s-au extins în toate direcpile, că există perspective ca după acel transport să
urmeze şi altele" 15.
Dacă atitudinea armatei române care, fireşte, era într-o misiune de ocupaţie,
a fost una de ajutorare, de sprijin, de înţelegere a greutăţilor prin care trecea Un-
garia după încheierea ostilităţilor, rămân~' de neînţeles puternica ofensivă declarată,
chiar în aceeaşi perioadă, de forţele politice revanşarde maghiare. Propaganda ne-
gativă la adresa României şi a armatei sale, desfăşurată de asemenea forţe, a reuşit
uneori să deruteze unele personalităţi influente, civile şi militare, care îşi exprimau
indignarea faţă de comportarea nesupusă a guvernului român în relaţiile cu misiu-
nea aliată de la Budapesta. Ilustrativă este în acest sens şi informarea lui Ion I.C.
Brătianu către Nicolae Mişu, reprezentantul României la Conferinţa de Pace de la
Paris, în care, arătând că primise din partea lui Clernenceau simultan patru comuni-
cări într-un ton crescendo de ostilitate din partea Conferinţei, care luase de bune in-
formaţii tendenţioase transmise de duşmanii Românei din Ungaria şi Austria, subli-
nia în final că "Eu înţeleg să fiu la Pesta colaboratorul Aliaţilor şi să nu fiu tratat
nici ca inamic, nici ca învins" 16_
De fapt, noi credem că şi în noua etapă, cea a încheierii conflictului militar
cu Ungaria, de restabilire a ordinii social-politice în această ţară şi de supraveghere
a acestor aspecte de către armata română de ocupaţie, Puterile Aliate au făcut ab-
stracţie de realitatea situaţiei, de "lecţiile" anterioare care le-au fost servite de Bela
Kun şi guvernul său. Numai aşa se poate explica "aplecarea urechii" la informaţiile
tendenţioase despre prezenţa armatei române la Budapesta. Şeful Legaţiei române
din Londra cerea la l septembrie 1919 Preşedintelui Consiliului de Miniştri de la
Bucureşti, prernisiunea de a dezminţi formal ştirile false publicate în capitala brita-
nică şi la Paris, de pildă, pe terna unei aşa-zise ocupări a părţii din Banat cedate
Serbiei, precum şi a unei iminente ofensive române împotriva sârbilor, ori pur şi
simplu despre "jafurile şi devastările sistematice" pe care armata română le-ar
practica în Ungaria 17_
Deşi după încheierea ostilităţilor între România şi Ungaria se impunea în
mod firesc ca Ungaria să fie dezarmată şi pusă în imposibilitatea de a mai declanşa
noi acţiuni agresive împotriva României, proiectul convenţiei de armistiţiu propus
în acest sens de partea română a fost respins. Se prevedea ca din materialele şi teh-
nica de luptă rezultate în urma dezarmării - armament de infanterie şi artilerie de
diferite calibre, muniţie, echipament, provizii, mijloace de transport etc. - să fie
15. 1918. Desăvârşirea unităţii naţional-statale ... , voi. IV, p. 458.
16. Arhivele Minsterului Afacerilor Externe, fond 71/1914, E 2, partea a II-a, voi. 58, f.
163.
17. Docurnents on British Foreign Policy, I, voi. 6, London, 1982, p. 280.
286 Ioan Ţepe/ea 6
transferate în folosul armatei române cantităţile necesare dotării complete a două

divizii de infanterie. În proiect se mai stipula şi obligativitatea returnării tuturor
materialelor jefuite de armata ungară pe timpul retragerii acesteia la vest de Tisa 18.
Era de mare stringenţă pentru refacerea economiei româneşti, recuperarea materia-
lului rulant ridicat de ocupanţii germani şi austro-ungari din România - material es-
timat la circa l.800 locomotive, 4.100 vagoane de călători, 40.000 vagoane marfă
(acoperite, descoperite şi tip cisternă). Nici măcar una dintre clauzele menţionate
de convenţiei de armistiţiu n-a fost acceptată, considerându-se că cele solicitate de
partea română făceau parte din fondul general de reparaţii de război ce urmau a fi
împărţite între aliaţi. În pofida faptului că cererile româneşti aveau în vedere, în
mare măsură, aspecte ce priveau rezultatele conflictului direct româno-ungar, la
care aliaţii fuseseră prezenti numai în calitate de asistenţi, că într-un asemnea caz,
în mod normal, ar fi trebuit să primeze cerintele, propunerile, obiecţiile părţilor ce
fuseseră în dispută, Conferinta de Pace a refuzat României dreptul de a încheia sin-
gură armistiţiul cu Ungaria, ignorând pagubele imense suferite de partea română în
anii 1916-1918, precum şi cele din cursul anului 1919.
Cât priveşte ştirile false care circulau în Europa, lansate de cercurile şovine
ungare, prin care aramata română era prezentată într-o lumină cât mai nefavorabilă,
acestea n-au reuşit să-şi atingă scopul decât în mică măsură, întrucât numeroase pu-
blicaţii ale vremii au luat atitudine prezentând adevărata realitate privind comporta-
mentul armatei române. Ziarul grec "Estia", care apărea la Atena, în numărul din
13 august 1919, combătând ştirea apărută într-o altă gazetă, despre pretinsele atro-
cităţi săvârşite de români, scria printre altele, că "Armata românească nu numai că
are o conduită exemplară, dar ea a fost primită cu entuziasm în Ungaria, ca o arma-
tă eliberatoare"19_
Trebuie adusă în discuţie încă o altă chestiune, mult mai elcoventă pentru
întelegerea aspectelor cu care se confrunta România după operaţiunile sale armate
(provocate, desigur) din vara anului 1919 şi care au condus la destrămarea regimu-
lui bolşevic de la Budapesta, la înlăturarea unui bastion bolşevic instalat aproape în
centrul Europei, spre neliniştea tuturor statelor europene şi în primul rând a Marilor
aliaţi. Este vorba de atitudinea vădit ostilă faţă de România a unor diplomaţi ameri-
cani şi englezi, atitudine care apărea de neînteles dat fiind faptul că oamenii politici
avizaţi aveau totuşi percepţia clară a realităţii. Nu poate fi vorba, desigur, de com-
pasiunea cercurilor financiare occidentale, sau a celor de peste ocean faţă de Unga-
ria, a cărei populatie aderase doar în urmă cu câteva luni la programul comunistului
Bela Kun. Cauza o constituia refuzul României de a semna tratatul de pace cu Aus-
tria (care la articolul 60 aducea grave prejudicii independenţei şi suveranităţii statu-
lui român), precum şi neacceptarea pretenţiilor aceloraşi cercuri americane de a obţi
ne poziţii cheie în economia românească. În legătură cu această problemă, Ion I. C.
18. Arhivele Statului Bucureşti, fond Preşedenţia Consiliului de Miniştri, dosar nr.
2/1992, f. 467-469.
19. Arhivele Ministerului Afecrilor Externe, fond 71/1914, E 2, partea a II-a, voi 58, f.
163.
Brătianu declarase la 31 august 1919 că, deoarece România a refuzat să pună la

dispoziţie petrolul său, S.U.A. obligă Conferinţa de Pace să-i umilească pe români,
protejându-i în schimb pe unguri, fără ca asemnea acţiuni să poată fi justificate cu
realitatea faptelor20_
Atitudinea ostilă României, manifestată îndeosebi de Statele Unite la Confe-
rinţa de Pace, a fost evidentă şi în cadrul Comisiei interaliate de la Budapesta, care
cerea imperativ ca armata română, care "înfometează" populaţia Ungariei, să se su-
pună ordinelor Aliaţilor. Pionul principal al unei astfel de atitudini era, nimeni altul
decât reprezentantul Statelor Unite, generalul H.H. Bandholz, cel care pe tot timpul
misiunii sale la Budapesta a avut o atitudine dispreţuitoare la adresa României şi
armatei sale, atitudine de care au şi profitat din plin cercurile extremiste şi şovine
maghiare. De altfel, vizavi de atitudinea generalului american, pot fi aduse în dis-
cuţie şi opiniile acestuia cunoscute prin publicarea jurnalului său (este adevărat
fără ca acesta să-şi fi dat consimţământul) de către editorul prof Kruger, un reuşit
exemplar revizionist21 , aşa cum l-a caracterizat generalul Gheorghe D. Mărdăres
cu, cel aflat în 1919 în fruntea Comandamentului trupelor române de ocupaţie în
Ungaria. Falsificând adevărul, din dorinţa de a fi pe placul prietenilor unguri, gene-
ralul Bandholz s-a dovedit nesincer şi faţă de camarazii săi din cadrul Misiunii mi-
litare interaliate, pe care, în repetate rânduri i-a ridiculizat şi insultat în jurnalul
său. Fireşte, deşi publicat fără consimţământul autorului, de fapt, după moartea a-
cestuia, jurnalul nu reprezintă decât o mostră de neadevăr şi o ofensă adusă bunului
simţ şi onoarei militare de către un ins urcat pe cele mai înalte trepte ale unei ierar-
hii militare de care s-a dovedit nedemn 22 . Redăm doar una din însemnările din
acest jurnal, care evidenţiază, credem, pe deplin cele afirmate de noi. Generalul
Bandholz consemnează, de pildă, la data de 11 august 1919, că generalul român
Holban s-a sinucis deoarece ar fi fost pus sub anchetă de către guvernul român 23 ,
când în realitate acesta (numit guvernator al Budapestei pe timpul prezenţei armatei
române în <;:apitala Ungariei) n-a fost niciodată pus sub anchetă, iar după ce a
părăsit Ungaria a îndeplinit funcţia de Ministru de război şi, apoi, comandant al
Corpului II de Armată (din capitală), iar.după ce a demisionat din armată a fost în
repetate rânduri deputat24 . Neteminicia unor astfel de date a fost aspru sancţionată
de generalul Mărdărescu, care arăta că "Generalul Holban, mare proprietar, trăieşte
şi astăzi" şi face astfel cea mai bună dovadă a falsurilor grosolane din jurnalul la
care ne referim25 .
Revenind la atitudinea Conferinţei de Pace fată de România, menţionăm fap-
20. Arhivele Statului Bucureşti, fond Micr:omnie Franţa, rola 176, c. 188-189.
21. Gh. D. Mărd!rescu, Răspuns unui jurnal nediplomatic al generalului de Divizie
Harry-Hill Bandoltz, membru american al Misiunii militare interaliate, Bucureşti, 1935, p. 3.
22. I. Ţepelea, Jurnalul generalului de divizie Harry-Hill Bandolz, membru al Misiu-
nii militare i.nt~ral~tc în Ungaria (1919 - 1920) - un docl!fflent intim, !a confluenţa dintre
patimă şi eroare planificată, în revista UNU, nr. 21/1991, p.2.
23. Ibidem.
24. Ibidem
25. Gh. D. Mărdărescu, op. cit., p.9.
288 Ioan Ţepe/ea 8
tul că în pofida unor puncte de vedere potrivnice României, exprimate de cei ce fă
ceau jocul înverşunatilor şovini maghiari, numeroase personalităti politice şi mili-
tare, diplomatice, au blamat poziţia obstrucţionistă a unor delegaţi la lucrările foru-
mului de pace european. De pildă, în şedinţa din 4 septembrie 1919 a Camerei fran-
ceze, deputatul Fransolin Bouillon a vorbit în termeni călduroşi despre România
considerând că Franţa a pierdut măsura când a brutalizat această natiune (România
- n.n.) 26 . Rezultatul acestor aprecieri a fost că în două rânduri membrii Camerei au
aplaudat, strigând "Viva la Roumanie!" 27 . De asemenea, mai menţionăm şi că în
ziua de 7 septembrie 1919, de la Legaţia României din l.ondra, se primea ştirea
despre un miting ce avusese loc la Midlesbrong, sub auspiciile lui "British Empire
Union", în finalul căruia s-a adoptat o motiune (propusă de către căpitanul Par-
sons), în care se mentiona că mitingul celor 3.000 de soldaţi exprimă admirat-ia fără
margini faţă de viteal.ă Românie care a reuşit să facă ceea ce aliaţii nu reuşiseră 28 .
Este vorba, desigur, de faptul că efortul militar concret în disputa cu Armata Roşie
a lui Bela Kun, inclusiv disparitia fenomenului bolşevic din Ungaria, se datora în
exclusivitate României. Motiv pentru care se aprecia în motiune - a "negocia cu
România prin ultimatumuri, prin ameninţări era pe cât de aspru, pe atât de nedrept
politic" 29 .
Încercând să acuze într-un fel atitudinea ţării sale şi a reprezentantilor ei în
organismele internationale, privitor la România, secretarul general al Departamen-
tului de stat al S.U.A., într-o convorbire cu însărcinatul cu afaceri al României,
N.H. Lahovary, exprima doleanţa ca guvernul de la Bucureşti să nu acorde prea
multă importanţă în legătură cu trimişii de la Budapesta ai Puterilor Aliate, care nu
reprezintă vederile guvernelor lor30 .
Fireşte, o asemnea modalitate de a trata probleme cu caracter politic foarte
grav, era doar la îndemâna marilor puteri, în cazul de faţă, S.U.A., ea dovedind fără
putinţă de tăgadă că poziţia, rolul, contributia aliaţilor nici n-aveau vreo importanţă
atunci când în joc erau interesele Marilor Aliaţi. Interesant este însă faptul că repre-
zentanţii misiunilor interaliate de la Budapesta (engleză şi americană, îndeosebi) nu
făceau nici efortul de a reda cu exactitate situaţia din Ungaria, ca să nu mai vorbim
despre rolul jucat de armata română, de reprezentanţii guvernului român la Buda-
pesta pe timpul cât capitala şi o parte din teritoriul acestei ţări s-a aflat sub ocupaţia
vremelnică românească.
Chiar imediat după înlăturarea guvernului Peidl, şi înlocuirea acestuia cu gu-
vernul monarhist al lui Frederich Istvan, în capitala Ungariei aveau să se petreacă
evenimente deosebit de grave, pentru curmarea cărora meritul a revenit interventiei
prompte a guvernatorului militar, generalul Ştefan Holban. Prin asemenea eveni-
26. Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, fond 71/1914, E 2, partea a II-a, voi. 58, f.
254.
27.lbidem.
28. Ibidem, voi. 29, f. 57.
29. Ibidem.
30. Ibidem, voi. 37, f. 57.
mente se încerca discreditarea armatei române, care n-ar fi în măsură să menţină

ordinea31 . Pe 7 august 1919, de pildă, chiar poliţia maghiară concurase la produce-
rea unui asemenea eveniment. Cetăţeni unguri pregătiţi din timp, cu ajutorul poliţi
ei, au pus la cale o răzbunare pe evrei. Au fost oprite toate mijloace de transport,
legitimaţi toţi călătorii iar cei care erau evrei erau bătuţi până la nesimţire 32 . Cum
în rândul populaţiei a fost răspândită ştirea că pogromul a fost aranjat din ordinul
armatei române şi că în acea seară se va repeta 33 , generalul Holban I-a convocat de
urgenţă pe prefectul poliţiei, Mattyasvsky, pe care I-a făcut răspunzător de cele în-
tâmplate (chiar prefectul recunoscuse că rezultaseră 10 morţi şi peste 100 de răniţi),
punându-i în vedere că dacă nu era capabil să menţină ordinea în Budapesta, va
adopta măsura înlocuirii sale cu un ofiţer român, întrucât atât timp cât armata ro-
mână este prezentă "nu tolerează prigoniri pe chestiune confesională" 34 . Începând
din acel moment, a fost stabilită regula ca după ora 20, zilnic să funcţioneze patrule
româneşti cărora să li se ataşeze şi câte un gardian de poliţie 35 .
Aspecte ca şi cele menţionate nu au fost semnalate de către reprezentanţii
Puterilor Aliate din motive lesne de înţeles, deşi ele constituie o elocventă carte de
vizită pentru modul cum şi-a onorat misiunea în Ungaria armata română în cele 4
luni cât a durat starea de ocupaţie. Nici măsurile în total contrast cu nevoia de li-
nişte a populaţiei ungare, luate de guvernul Friederich, n-au fost sesizate şi "au scă
pat" reprezentaţilor Marilor Puteri. Doar atunci când asemenea măsuri erau moti-
vate ca fiind din ordinul armatei române de ocupaţie - cum se încerca răspândirea
de zvonuri la Budapesta - ele serveau drept argumente pentru tragerea la răspunde
re a României.
Din ordinul guvernului, poliţia maghiară aresta zilnic nu numai pe membrii de
familie ai foştilor comisari, ci şi pe alţii care n-aveau nici o legătură cu fostul regim
comunist. Mai mult, asemenea arestări erau justificate ca venind tot din ordinul ar-
matei române de ocupaţie. A fost nevoie de instituirea unei comisii de cercetare a
acestor fapte şi publicarea acesteia în "Budapesti Kozlony" (Monitorul Oficial),
pentru ca populaţia să se liniştească. O situaţie gravă a fost creată de încercarea gu-
vernanţilor unguri de a decreta stare de asediu (în ziua de 19 august) prin răspândi
rea de afişe cu conţi.nutui unui decret al guvernului maghiar, semnat de ministrul
justiţiei, Baloghi Gyorgy, şi prim-procurorul de pe lângă Curtea de Casaţie şi Justi-
ţie Maghiară, Vâri Albert. Cazul fiind adus la cunoştinţa generalului Holban, a fost
ordonată arestarea semnatarilor şi trimiterea lor în faţa Curţii Marţiale, în pofida in-
tervenţiilor guvernului maghiar.
Credem util să aducem în discuţie şi un aspect ce priveşte reorganizarea
instituţiei militare ungare, după căderea regimului bolşevic şi dezorganizarea com-
pletă a armatei sale. Aceasta deoarece au circulat zvonuri privitoare la sprijinul pe
31. Iuliu Mezei Câmpeanu, op. cit, p. 194.

32. Ibidem.
33. Ibidem, p. 195.
34. Ibidem.
35. Ibidem, p. 196.
290 Ioan Ţepe/ea 10
care l-ar fi avut Horthy Miklos pentru a ajunge la comanda armatei ungare. În
această privinţă trebuie recunoscut că cercurile politice şi militare româneşti au răs
puns prompt şi favorabil cerinţelor Misiunii Militare Interaliate de la Budapesta, a-
cordând sprijin consideraoil pentru reînfiinţarea şi reorganiz.area jandarmeriei şi ar-
matei naţionale ungare 36 , dar în ceea ce-l priveşte pe Horthy Miklos şi armata sa de
la Seghedin, în zona de ocupaţie franceză, lucrurile se lămuresc de la sine. Armata
română n-avea cum să fie implicată într-o zonă în care responsabilitatea cădea în
seama altor aliaţi. Asta pe de o parte. Şi pe de altă parte, responsabiităţile din zona
sa de ocupaţie, care nu erau deloc puţine, nu ar fi putut crea loc şi pentru cooperare
cu alte zone, indiferent de scopurile acesteia. De altfel, reprezentantul României la
Budapesta, C. Diamandy, primise informaţii sigure că·armata ungară reorganiz.ată
sub comanda amiralului Horthy Mikl6s dispunea de un material de război conside-
rabil (arme, tunuri, muniţii), material care fusese ascuns în regiunea neocupată din
vestul Ungariei 37 . Tot Diamandy va nota după circa doi ani că armata română nu
numai că nu I-a ajutat pe Horthy, dar în rândul multor ofiţeri din Comandamentul
trupelor din Transilvania existau presupuneri, în perioada la care ne referim, că
Horthy va aduce dictatura, o dictatură cu tendinţă de reabilitare a monarhiei 38 .
Datele şi informaţiile prezentate în cuprinsul acestei lucrări constituie un te-
mei serios în a subscrie părerii că prezenta armatei române pe teritoriul Ungariei a
fost efectul politicii nefaste a cercurilor conducătoare de la Budapesta, care au ig-
norat cu bună ştiinţă realitatea unei Europe aflate în radicală schimbare în urma
victoriei Antantei în primul război mondial. Seduşi de propriile orgolii şi tendinţe
ultranaţionaliste guvernanţii unguri au dorit ca armele să vorbească, recurgând la
provocări succesive care au condus, în cele din urmă, la situaţia dezastruoasă a
Ungariei şi a armatei sale de la începutul lunii august 1919, situaţie pentru care, to-
tuşi, soluţia salvatoare a fost prezenţa armatei române în capitală şi într-o mare par-
te a teritoriului ungar. Deşi a fost vorba de ocupaţie militară pur şi simplu, se poate
conchide, prin proba documentelor (multe prezentate deja) că a fost vorba de o alt-
fel de ocupaţie. Adică, revenind la cuvintele lui Alexandru Vaida-Voevod, a fost
vorba _de o ocupaţie în primul rând gândită în sens constructiv, într-un sens în care
învinsul de ieri era de dorit în postura prietenului de mâine.
Cât priveşte revenirea armatei române în ţară, operaţiunea s-a bucurat de o
intensă activitate de pregătire, inclusiv pe plan diplomatic. Era normal să fie aşa,
întrucât operaţiunea era unică în istoria militară românească de până atunci. Ea tre-
buia începută, realiz.ată în funcţie de stadiul refacerii vieţii politice şi militare din
Ungaria, pentru a putea fi preîntâmpinate erorile şi mai ales surprizele. Surprize
care n-au lipsit nici pe timpul cât armata română se afla în misiune de ocupaţie în
Ungaria. Cu atât mai mult, în momentul retragerii armatei române, era necesară pre-
venirea acestora pentru ca în urmii să nu rămână o situaţie explozivă, generatoare
de instabilitate politică şi militară.
36. Arhivele Ministerului Apărării Naţionale, fond 948/52.
37. Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, fond 71/1914, E 2 (1919), voi. 192, f. 5.
38. Ibidem, fond 71/1922, E 2, voi. 152, f. 18.
Problemele legate de operaţiunea retragerii armatei române, deşi foarte nu-

meroase şi deloc uşoare, au fost în cele din urmă rezolvate onorabil, începând cu
predarea localităţilor, inclusiv a capitalei, a oraşelor mari, în mâna autorităţilor cen-
trale sau locale (acele prerogative care fuseseră în competenţa organelor militare
româneşti pe durata ocupaţiei), stabilirea unor măsuri de siguranţă a marşului, cu
respectarea spaţiului despărţitor dintre trupele române şi cele ungare care urmau să
şi ocupe locuri de dispunere ş.a. O asemnea activitate a fost susţinută şi în plan di-
plomatic, reprezentanţii guvernului român la Conferinţa de Pace, Victor Antonescu
şi Al. Vaida-Voevod, contactându-i pe generalul H. M. Berthelot şi Stephen-Jean
Marie Pichon şi consultându-i în permanenţă referitor la retragerea cât mai rapidă a
trupelor române de pe teritoriul Ungariei 39 . Deşi ideea necesităţii retragerii a fost
acceptată, reprezentanţii Franţei şi-au exprimat îngrijorarea pentru ca nu cumva să
se procedeze la o retragere precipitată care ar conduce la o nenorocire40 , dacă ar
avea loc înainte ca forţele de ordine UllPfef.ă aibă capacitatea de a fi stăpâne pe si-
tuaţie.
Privind mărimea armatei naţionale ungare şi a efectivelor pentru menţinerea
ordinii în Ungaria, România îşi prezentase poziţia în cadrul şedinţelor Misiunii Mi-
litare Interaliate de la Budapesta (la începutul lunii septembrie 1919), când se sta-
bilise de comun acord ca totalul forţelor ungare ce urmau să se organizeze nu putea
depăşi 3 divizii de infanterie (cu un total de 17.100 oameni şi 36 tunuri), o brigadă
de cavalerie (I.OOO de oameni şi 4 tunuti), cărora li se adăugau trupele pentru men-
ţinerea ordinii (jandarmeria, poliţia şi garda de frontieră - estimate până la 10.500
oameni) 41 .
Cum reorganizarea armatei şi a forţelor de ordine ungare era aproape gata la
începutul lunii noiembrie 1919 (cele 5 grupuri - Szombathely, Kaposvar, Szekesfe-
hervar, Si6fok şi Szeged - erau aproape constituite doar ultimele două nu încheiase-
ră în totalitate această operaţiune), cum exista deja certitudinea că forţele ungare
nou constituite erau capabile să asigure ordinea şi liniştea în teritoriile ce urmau să
fie evacuate de armata română, Comandamentul trupelor din Transilvania a conve-
nit, împreună cu Consiliul Dirigent de la Sibiu şi cu Înaltul comisar al guvernului
român la Budapesta, ca operaţiunea de retragere a armatei române din Ungaria să
începă la 7 noiembrie şi ea să se desfăşoare în două etape 42 : prima, considerată o
etapă pregătitoare, în care trebuiau trecute la est de Tisa toate materialele aflate
asupra trupelor (excepţie făcând cele necesare trupelor operative), bolnavii aflaţi în
infirmerii şi spitale. Tot în această· etapă urmau a fi transportate în România ultime-
le unităţi din compunerea Diviziilor 6 şi 7 Infanterie şi din Brigăzile 11 şi 12 arti-
lerie. Pentru inducerea în eroare asupra momentului real al retragerii grosului forţe
lor române au fost prevăzute unele mişcări de trupe, asigurându-se o bună securita-
te a operaţiilor din prima etapă a evacuării. Cea de a doua etapă - retragerea pro-
39. Ibidem, fond 71/1914, E 2 (1919), voi 153, p. 25.
40. Ibidem.
41. Arhivele Ministerului Apărării Nationale, fond Microfilme, P II, 22193, c. 371.
42. Ibidem, P II, 22198, c. 478.
priu-zisă a armatei române - desfăşurată între 13 şi 23 noiembrie, a început cu mu-

tarea punctului de comandă al Comandamentului trupelor din Transilvania de la
Budapesta la Oradea şi, respectiv, prin părăsirea Budapestei, acţiune desfăşurată în
deplină ordine, în seara zilei de 16 noiembrie, când oraşul a fost predat către Misiu-
nea Militară Interaliată şi autorităţile ungare. Predarea s-a făcut pe bază de procese-
verbale, întocmite în trei exemplare (unul pentru partea română, altul pentru orga-
nele locale ungare şi al treilea exemplar pentru reprezentantul Misiunii Militare In-
teraliate).
Până în seara zilei de 18 noiembrie forţele române reuşiseră să atingă linia
Miskolc, Fuzesbany, Erdotelek, Csegled, Nagykoros, Kecskemet, Kiskun Majsa, iar
în dimineaţa următoare primele unităţi au şi trecut la est de Tisa prin punctele spe-
cial amenajate la Szolnok şi Tokaj. Ultima mare unitate română care a trecut Tisa a
fost Divizia 2 Vânători (pe 20 noiembrie), care a asigurat, semicircular, pe malul
vestic al râului, o centură de siguranţă, sub protecţia căreia operaţiunea de trecere a
unităţilor române să se desfăşoare în siguranţă.
Odată încheiată operaţiunea de trecere a râului Tisa de către armata română,
prin Ordinul de operaţii nr. 34/25 noimebrie 1919 s-a dispus o nouă împărţire a te-
ritoriului de la est de Tisa acesta fiind organizat pe trei zone: 1. Zona grupului Ti-
sa, care era cuprinsă între râul Tisa şi limitele de vest ale districtelor Satu Mare, Bi-
hor şi Arad. Grupul din această zonă avea punctul de comandă la Oradea, fiind
compus din Diviziile 20 şi 21 Infanterie, la comanda sa aflându-se generalul Traian
Moşoiu. Evident, grupul avea misiunea de supraveghere şi acoperire a Tisei. Spre
deosebire de operaţiunea de acoperire executată de armata română după ofensiva
din aprilie 1919, de această dată misiunea de acoperire realizată doar de grupul ge-
neralului Moşoiu, căpăta un caracter mult mai formal. Aceasta, ţinându-se seamă
de pericolul redus pe care-l reprezenta armata ungară, dar şi de faptul că atât Unga-
ria cât şi România erau în aşteptarea reglementărilor Conferinţei de Pace în ceea ce
priveşte frontiera dintre ele. 2. Zona de supraveghere a Corpului 6 armată (co-
mandant general Nicolae Petală), unde erau dispuse Diviziile 16 şi 17 Infanterie şi
Regimentul de vânători de munte de la Bistriţa. Postul de comandă al acestor forţe
se afla la Cluj, ele având misiunea de a menţine ordinea şi siguranţa, acoperind spaţiul
ce se întindea la răsărit de linia de demarcaţie, între localităţile Satu Mare, la nord
şi Gyula, la sud. 3. Zona de supraveghere a Corpului 7 armată (comandat de ge-
neralul Ioan Boeriu) cuprindea teritoriile în care se aflau dispuse Diviziile 18 şi 19
Infanterie, întinzându-se spre est de la linia de demarcaţie Clemenceau, între Gyu-
la, la nord, şi aliniamentul Mureşului şi al Carpaţilor Meridionali, la sud. Postul de
comandă al acestui grup de forţe a fost stabilit la Sibiu.
În ceea ce priveşte Diviziile 1 şi 2 Vânători, Divizia 1 Cavalerie, Regimente-
le 1 şi 2 artilerie munte, ori Grupul 5 aviaţie şi companiile de pontonieri fluvii,
aceste forţe se aflau în subordinea nemijlocită a Comandantului trupelor din Transil-
vania. Fireşte însă situaţia militară a României, după dislocarea forţelor retrase de
la vest de Tisa în cele trei zone nominalizate, nu era suficient de clară, chiar dacă
din punct de vedere operativ-strategic ea era corespunzătoare cu situaţia specifică a
stadiului reglementârilor internaţionale pentru această zonă a Europei.

De altfel, în legătură cu o asemnea situaţie, Marele Cartier General român a
trimis Ministerului de externe, încă de la 23 noiembrie 1919, o adresă însoţită de
două hărţi, ca argumentare asupra necesităţii menţinerii forţelor române pe râul Ti-
sa până în momentul când Ungaria va semna şi ratifica Tratatul de pace "care i se
impune" 43 . Cu aceeaşi ocazie se accentua asupra avantajelor oferite de un obstacol
natural, de talia râului Tisa, în cazul unui eventual atac inamic, cât şi asupra deza-
vantajelor mutârii imediate a liniei de despărţire (frontiera provizorie) pe "linia de
demarcaţie Clemenceau". Oricum, chiar în cazul că reprezentanţii Puterilor Aliate
şi Asociate ar fi cerut guvernului român mutarea imediată a trupelor dincolo de "li-
nia de demarcaţie Clemenceau", se arată în aceeaşi notă, o asemnea operaţiune nu
s-ar fi putut executa mai devreme de două luni, fie din cauza timpului, a distanţei
(rezervele trebuind a fi deplasate de pe râul Tisa în zonele Dej, Cluj sau Alba
Iulia), a naturii terenului şi a lipsei depozitelor în lungul liniilor de comunicaţie. Se
făcea în acel document şi aprecierea, de altfel pertinentă, dacă avem în vedere
precedentele existente, că ar fi neapărat necesar să se obţină din partea Conferinţei
de Pace ca trupele ungare să nu treacă la est de Tisa până după încheierea păcii 44 .
Organizarea pe cele trei zone de operaţii, după trecerea armatei române la
est de râul Tisa, a rămas operativă până la începutul lunii februarie 1920, când Ma-
rele Cartier General român a emis Ordinul nr. 6718 referitor la revenirea în totali-
tate a armatei române pe teritoriul românesc. Comandamentul trupelor române din
Transilvania a întreprins măsuri concrete luând legătura cu reprezentanţii Misiunii
Militare Interaliate de la Budapesta şi stabilind, de comun acord, data începerii
operaţiunii precum şi zonele neutre dintre forţele române şi ungare. Ordinul de
operaţii nr 35 al Comandamentului trupelor din Transilvania a stabilit în detaliu
modul de retragere pe teritoriul românesc a grupului de forţe de pe Tisa45 .
Şi operaţiunea de retragere a forţelor Grupului de supraveghere de pe Tisa s-
a desfăşurat fără incidente. Ea a început la 24 februarie 1920, executându-se în pa-
tru etape. Diviziile 20 şi 21 Infanterie au început evacuarea zonei pe 24 februarie
1920, sub supravhegherea Diviziei I Cavalerie. Prima care a terminat regruparea a
fost Divizia 20 Infanterie, care a început apoi deplasarea pe calea ferată către garni-
zoanele de reşedinţă.
În cea de-a doua etapă (începută la 2 martie), Divizia 21 Infanterie a predat
oraşele H6dmezovasarhely, Szarvas şi Mezotur, operaţiunea executându-se sub
supravegherea Regimentului I roşiori. Până la 9 martie s-a reuşit ca şi localitatea
Piispokladany să fie predată autorităţilor ungare. Cea de a treia etapă, desfăşurată
între I O şi 16 martie, a coincis, urmare a respectării stricte a graficelor zilnice, cu
trecerea sub controlul puterii locale ungare a localităţilor Kisvarda, Hajdunamas,
Balmajvaros, Hajduszoboszormeny precum şi a importantului centru urban Drbre-
43. Ibidem, fond 71/1914, E 2 (1919), voi 153, p. 89.
44. Ibidem, pp. 81-92.
45. Arhivele Ministerului Apărării Naţionale, fond Microfilme, P li, 22198, c. 496-498.
ţin. Ultima etapă, începută la 17 martie, şi cea care a durat până la sfârşitul lunii, a
însemnat, de fapt, trecerea tuturor trupelor române pe teritoriul românesc.
Neîndoielnic, dacă luăm în calcul efectivele pe care armata română le-a an-
gajat pe timul ocupaţiei în Ungaria (19 august - 4 octombrie 1919), cifrate la
276.611 oameni, din care 7.425 ofiţeri şi 269.186 militari în termen, precum şi su-
mele destinate acestor efective şi estimate la 382.776.370 lei şi 132.843.291 franci,
avem o imagine cţară asupra ceea ce a însemnat efortul românesc în slujba proprii-
lor interese, dar şi în a cauzei aliaţilor. Când la 11' noiembrie 1919 generalul Măr
dărescu şi înaltul comisat al guvernului român G. Diamandy adresau populaţiei un-
gare o ultimă proclamaţie, înainte de a părăsi Ungaria, ei ţineau să precizeze din
nou că acţinea militară a României din iulie - august 1919 nu a fost altceva decât
urmarea firească a legitimei apărări şi necesităţii militare la care a fost constrânsă,
că orice idee de persecuţie sau de revanşă i-a fost complet străină 46 .
Starea de spirit care a cuprins populaţia Ungariei în momentul în care ara-
mata română s-a retras a fost una de teamă, de panică, ea continuând şi după ce şi
ultima subunitate a armatei române a trecut în teritoriul românesc. Pericolul instau-
rării unui regim politic de dreapta, dornic de răzbunări şi represalii la adresa popu-
laţiei suspecte de colaborare cu fostul regim bolşevic al lui Bela Kun, era mare. Cel
mai mult s-au temut evreii, asupra cărora plana spectrul unor adevărate pogromuri,
cum de altfel se şi încercase chiar pe timpul prezenţei în Ungaria a armatei române,
în sarcina căreia se încercase apoi a se trece răspunderea de către cercurile şovine
şi revizioniste maghiare. Nu întâmplător evreii din localitatea Kecskemet au trimis
o delegaţie la comandamentul grupului general Moşoiu, cu rugămintea ca odată cu
retragerea armatei române să fie luaţi şi ei, întrucât nu aveau nici o siguranţă că tru-
pele lui Horthy nu-i vor decapita pe toţi 47 .
De altfel, evenimentele politico-militare ce s-au petrecut în Ungaria după re-
tragerea armatei române aveau să fie iniţial puse în relaţie directă cu operaţiunea
retragerii, insinuându-se (de către publiciştii unguri) "rolul" jucat de români în in-
staurarea regimului horthyst. Asemenea insinuări nu aveau nici un temei faptic, ele
fiind infirmate prin documente de o valoare incontestabilă. Spre exemplu, chiar la
19 decembrie 1919, N. Boerescu, şeful Legaţiei române din Londra îi raporta pri-
mului-ministru român că în şeăinţa din 15 decembrie a Camerei Comunelor, şeful
executivului britanic, care fusese interpelat de colonelul Hoare, în legătură cu rela-
ţiile României cu Aliaţii, ar fi conchis că România a semnat tratatul şi că guvernul
român urmează sfatul Consiliului Suprem, retrăgându-şi trupele din Ungaria, ţară
în care intervenţia lui Sir George Clerk a reuşit să impună un guvern al reprezen-
tanţilor poporului ungar4 8. Prin urmare, era clarificat astfel faptul că nu armata ro-
mână, ci intervenţia ministrului britanic a adus la cârma Ungariei un guvern de coa-
liţie. Peste câteva luni de la retragerea armatei române puterea din Ungaria fost pre-
46. Colecţia ordonanţelor... , p. 81.

47. Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, fond 71/1914, E 2 (1919), voi 192, f. 187.
48. Ibidem, fond 71/1914, E 2, pa1·tea a II-a, voi 29, f. 550.
luată de amiralul Horthy care a devenit şi regent al Ungariei, acest lucru nu avea
nici cea mai mică legătură cu statul român şi armata sa, neexistând nici cea mai mi-
că dovadă că România ar fi simpatizat măcar cu un asemenea curs al evenimentelor
politice din capitala ungară.
În pofida faptului că în momentul retragerii armatei române din Ungaria încă
nu se întrevedeau condiţiile viitorului tratat de pace dintre cele două ţări, autorităţi
le române au rămas ferme pe poziţia lor de a respecta întrutotul regimul stabilit de
Conferinţa de Pace prin dispoziţiile sale premergătoare încheierii tratatelor. Asta în
condiţiile când noul conducător al Ungariei, Miklos Horthy, îşi exprimase crezul
său politic, încă din octombrie 1919, într-un "memorandum", ocazie cu care ţinuse
să precizeze că inamicul numărul 1 al Ungariei este România, de la care ungurii au
şi cele mai mari pretenţii teritoriale şi că principalul scop al politicii externe ungare
îl constituie rezolvarea problemelor cu România prin recurgerea la arme49 .
Cum însă spaţiul Europei Centrale fusese definitiv clarificat sub raport mili-
tar şi în parte şi politic, iar hotărârile definitivate sub forma tratatelor între părţile
beligerante erau totuşi pe rol, era uşor de dedus că în noile condiţii ale anului 1920,
intenţiile lui Horthy Mikl6s n-aveau cum să aibă un cât de mic succes în faţa cona-
ţinalilor săi prea încercaţi de politica lui Bela Kun şi succesorilor acestuia. Mai
mult, toate marile puteri mizau pe o Europă Centrală dirijată 50 , mai ales Franţa, ca
urmare a pierderii pieţei ruse. Era deci de aşteptat ca Ungaria să-şi ordoneze mişcă
rile viitoare sub imperativele generale ale intereselor învingătorilor în primul răz
boi mondial. Imperative care se vor regăsi în mare parte în tratatele de pace.
Verdictul istoric de la 4 iunie 1920, care a constat în semnarea tratatului de
pace între Ungaria şi Puterile Aliate şi Asociate (din partea României tratatul fiind
semnat de doctorul Ioan Cantacuzino, minstrul de stat, şi Nicolae Titulescu, fost mi-
nistru) a pus capăt, cel puţin pentru două decenii conflictului politic şi militar între sta-
tul român şi cel ungar în problema pretenţiilor teritoriale. "Ungaria renunţă, în ceea
ce o priveşte - se arată în Tratatul de pace de la Trianon, art . 45 - în favoarea Româ-
niei, la toate drepturile şi titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare
situate dincolo de teritoriile Ungariei, aşa cum sunt fixate la art. 27, partea a II-a şi
recunoscute, prin prezentul Tratat sau prin orice alte tratate încheiate în scop de a
regula afacerile actuale, ca flicând parte din România" se sublinia în acest Tratat51 .
Calea tratatului cu Ungaria fusese netezită de semnarea, la 9 decembrie 1919, de
către Serbia şi România, a Tratatului cu Austria şi a Tratatului minorităţilor. Subli-
niem însă faptul că delimitarea teritoriilor fostei monarhii austro-ungare, ocupate
de armatele aliate şi împărţirea lor la statele moştenitoare ale fostei monarhii s-a
dovedit a fi una din cele mai laborioase şi delicate operaţii, ea punându-i în conflict
chiar pe cei ce luptaseră în primul război mondial sub un steag comun: cehii şi po-
lonezii, sârbii şi italienii, românii şi sârbii, ungurii şi austriecii. Conflictele dintre a-
49. Gyula luhasz, Hungarian Foreign Policy (1919-1945), Budapest, 1963, p. 42.
50. M. Onnos, Padovat61 Trianoning 1919-1920, Budapest, 1983.
5 I. C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, voi II, 1985.
ceştia au trebuit aplanate pe rând, cu deosebit tact şi înţelegere. În ceea ce-i pri-
veşte pe români şi sârbi, problema delimitării Banatului se rezolvase prin comuni-
carea frontierelor făcută la 13 iunie 1919, sârbii consim tind cu greutate să părăseas
că Timişoara, s-o predea împreună cu o parte a Banatului, francezilor, care ulterior,
în iulie, au predat-o românilor.
Aşadar, acţiunea militară a României împotriva Ungariei, actiune provocată
de aceasta din urmă, a cărei finalitate concretă se va regăsi în Tratatul de la Tria-
non, a reprezentat fără îndoială una din cele mai strălucite pagini ale istoriei mili-
tare româneşti, fapt semnalat şi de multi istorici străini. Redăm, în finalul acestui
studiu doar una din acele păreri, cea apartinând istoricului francez, colonel Bujac,
care într-o lucrare consacrată campaniilor armatei române între din anii 1916-1919,
scria cu admiratie despre "strălucita campanie" încheiată prin defilarea trupelor ro-
mâne pe "Andrassy Strasse" din Budapesta, punând în evidenţă şi faptul istoric că
sora rntină a Franţei nu şi-a risipit în zadar sacrificiile consimţite şi prelungite până
în august 1919, aducând imense sacrificii şi cauzei aliatilor, realizându-şi unitatea
natională prin întemeierea României Mari 52 .
L'ARMEE ROUMAINE A BUDAPEST. AOUT- NOVEMBRE 1919

Resume
Quoique la premiere grande conflagration mondiale ait fini en nevembre 1918,
le peuple roumain fut oblige de continuer l'etat de guerre, aux inevitables pertes de
vies humaines et distructions materielles, pour encore neuf mois. Tout cela, dans Ies
conditions quand Roumanie avait ete oblige de faire face a des difficiles confronta-
tions annees (1916 - 1918) et a une longue occupation etrangere.
La campagne de 1919 de l'armee roumaine fut une de liberation et de defense
de la Grande Roumanie. La mise en perile de !'unite de l'etat roumain, par la force des
armes, par la Republique Hongroise des Conseils, imposa une reaction a mesure.
Devant Ies ataques annes, Ies violences et Ies crimes supportees par la population
roumaine, la Roumanie fallut en appeler a la solution extreme, ecrasant definitive-
ment l'Armee Rouge hongroise et occupant Budapest, au commencement du mois
d'aout 1919. '
Pendant quatre mois (aout-novembre 1919) l'armee roumaine appliqua a la
capitale et a une grande partie du territoire de l'Hongrie un regime d'occupation. Ce
temps-la, la population de Budapest et celle de la zone de sous le controle de l'armee
roumaine r~ut un aide effectif dans le ravitaillement en vivres, dans la restauration
de l'ordre et du calme, dans la reprise du cours normal de la vie des citoyens apres la
longue periode de dictature bolchevique. Les mesures entreprise par le Commandemt
de l'armee roumaine d'occupation pour l'aide de la population furent d'ailleurs
appreciees par Ies representants de l'administration hongroise. Pourtant, Ies milieux
52. Colonel Bujac, Campagnes de I' Annee .-oumaine 1916 - 1919, Paris, 1933, p.96
chauvins hongroise, ayant aussi l'endos de certains diplomates occidentaux, com-

mencerent une ample action de denigrement et de desinformation, determinant la
Canference de Paix de solliciter des explication de la part du gouvemement roumain.
Ce sont Ies paroles de Alexandru Vaida-Voevod, representant de la Roumanie
a Paris - "Ies Hongroise sont Ies ennemis d'hier, Ies vaincus d'aujourd'hui et nous
souhaitons qu'il soient nos amis de demain" - qui exprime d'une maniere exacte l'atii-
tude adoptee par Ies officiers et Ies soldats roumains pendant la periode d'occupation
en Hongrie.
SITUAŢIA AGRICULTURII BIHORENE.
POLITICA DE AJUTORARE STATALĂ
(1922 - 1938)
de
BLAGAMIHOC
În general, agricultura este afectată de condiţiile mediului extern, indepen-

dente de voinţa omului, precum şi de o serie de fenomene specifice dezvoltării so-
ciale. Cu cât gospodăriile sunt mai fragile, cu atât influenţa mediului asupra lor este
mai puternică. În această situaţie erau, mai ales gospodăriile celor împroprietăriţi prin
reforma agrară din 1921, dintre care, până la primirea pământurilor, unii fuseseră pro-
letari agricoli, lipsiţi de vite şi unelte de muncă, precum şi de experienţa necesară.
Fluctuaţiile climaterice, ploaia îndelungată sau seceta pârjolitoare, de care depin-
deau recoltele, puteau însemna pentru mulţi dintre săteni o ruină ireversibilă. Şi
acestea s-au succedat în Bihor în perioada 1926-1934, aşa cum remarcă ziariştii epo-
cii, afectând mai ales cultura pomilor fructiferi, de pe urma căreia ţăranii din zonele
de deal îşi procurau o parte din venituri 1. La aceasta se mai adaugă închiderea, de
prin 1926-192 7, a exploatărilor forestiere din Băiţa, Lunca - Vaşcău şi Pietroasa, de
unde până atunci localnicii obţineau venituri apreciabile. De acum încolo, mulţi
dintre ţăranii bihoreni vor lua "drumul bejeniei", mergând să lucreze în zonele pe-
troliere Moreni. Câmpina, din Vec_hiul Regat şi părăsindu-şi, pe perioade lungi, mun-
cile agricole şi familiile 2 . În aceste condiţii se practica vânzarea ilegală a loturilor pri-
mite prin împroprietărire, interzisă prin legea din 13 martie 1925 3 . Acest fenomen a
luat treptat caracter de masă, de anvergura sa fiind îngrijorate însăşi organele centrale
ale împroprietăririi. Astfel, Direcţia funciară de pe lângă Casa Centrală a Împro-
prietăririi din Bucureşti, s-a adresat la 5 octombrie 1928, consilierului agricol din
Oradea, informându-l că în judeţul Bihor ţăranii îşi vând loturile primite prin împro-
prietărire, cu acordul forurilor judecătoreşti. "Ni se aduce la cunoştinţă că la multe ju-
decătorii de ocol se autentifică acte de vânzare, ale căror obiect este lotul obţinut prin
împroprietărire, sau parte din lot; dar pentru a frauda legea se ascunde caracterul
I. - I. Clopoţel, Societatea de mâine, 1927, nr. 39-40, p. 462-463.

2. - Ibidem.
3. - D. Şandru, Refo1·ma agrară din 1921..., Editura Academiei R.S.R., Bucureştii,
300 BlagaMihoc 2
terenului vândut, nu se menţionează că este vorba de un lot de împroprietărire, ci

este denumit numai cu expresia de "imobil" sau "loc de casă, teren din vatra satu-
lui", se spunea în adresa Direcţiei funciare. Din această cauză, Consilieratul agri-
col Bihor a emis, în octombrie 1928, o "publicaţiune" ce preciza că ţăranii nu au
voie să vândă oricând şi fără alegere pământul ce li s-a atribuit, acesta putând fi
vândut în parcele de cel puţin 2 ha. la şes şi 1 ha. la munte, numai după 5 ani de la
intrarea în posesiune şi numai către cetăţenii români, mici cultivatori. De ase-
menea, vânzarea se putea face pe baza obţinerii unui certificat emis de către Con-
silieratul agricol, cumpărătorul neputând achiziţiona mai mult de 25 ha. 4 Feno-
menul transferului de proprietate viza, însă, şi locurile de casă, în special cele din
Oradea. Întrucât materialele de construcţie erau scumpe şi se procurau greu, mulţi
dintre împroprietăriţi erau nevoiţi să-şi vândă locurile de casă, de regulă unor spe-
culanţi, la preţuri derizorii. Amintim, dintre aceştie, pe avocatul Armin Feldmann.
El se interesa de numele şi adresa noilor împroprietăriţi din cartea funduară şi apoi,
căutându-i, le cumpăra locurile de casă contra unor sume foarte mici, spre a le
vinde mai târziu, la preţuri îndoite. Prin această procedură, în perioada 1925-1931,
el a realizat câştiguri fabuloase. La 8 august 1931, în momentul în care un cores-
pondent al "Gazetei de vest" ii demască, el avea în proprietatea sa 27 de locuri de
casă, cu care urma "să-şi continue acţiunea de speculant" 5 . S-au ridicat unele voci
care au cerut, de multe ori zadarnic, e adevărat, ca statul să sprijine construirea de,
locuinţe pe locurile de casă atribuite împroprietăriţilor. Tiron Albani, cunoscutul
publicist social-democrat, susţine necesitatea creării şi finanţării de către stat a unei
cooperative de construcţii în oraşul Oradea, "care să acorde credite avantajoase
pentru construcţiile de locuinţe" 6 . Statul a intervenit în diferite feluri pentru aspri-
jini pe agricultori, una dintre modalităţi fiind cea prin Camera de agricultură, în-
temeiată în 1925, la 25 septembrie. Primul preşedinte al Camerei a fost dr. N. Reg-
man, căruia i-au urmat Iosif Iacob, Gheorghe Ghica, dr. Gheorghe Rocsin, dr. Teo-
dor Popa şi Ştefan Domocoş. Ea are un consiliu de administraţie compus din spe-
cialişti în agricultură, dar şi din funcţionari. La 1927, aşa cum se menţionează în
primul număr al publicaţiei "Cuvântul plugarului" (nr. 1, 4 septembrie), despre care
vom vorbi mai jos, în fruntea ei se găsea un preşedinte, Gheorghe Ghica, doi vice-
preşedinţi, Horvath Andrei şi Rocsin Gheorghe, un secretar, Popovici Mihai, asis-
taţi de un "comisar al guvernului", Athanasiu Buzagiu. Camera mai avea o Comisie
de control, în care intrau trei membri (Stoenescu Dinu, Păcală Gheorghe, Negru
Vasile). În comisie intrau următorii 9 membri de drept: dr. Andro Sever, preşedin
tele Consiliului judeţean, Păcală Gheorghe, reprezentantul Camerei de comerţ, I.
Athanasiu Buzagiu, consilierul agricol, dr. Lobonţiu Emil, prefectul judeţului, colo-
nelul în rezervă Negulescu Athanasie, reprezentantul Cooperativelor de consum,
Popovici Mihai, prim medic veterinar, Stoenescu Dinu, administrator financiar,
4. - Arhivele Statului din Oradea, fond. Consilieratul agricol Bihor (C.A.B.), dos. 192
D2, f. 8-9.
5. - Gazeta de vest, 1931, nr. 584, 8 august, p. 4.
6. - Tiron Albani, Românizarea oraşelor dl!' frontie1·ă, în A.-ena socială, economică,
culturală, 1937, nr. 2, februarie, p. 3-4.
3 Situaţia agriculturii bihorene. Politica de ajutorare statală 301
Teodorescu Gheorghe Nicolae, administrator financiar, Egri Gelu, primarul oraşu

lui. Intrau, de asemenea, 3 membri cooptaţi (Cartiş Vasile, agronom proprietar,
Papp Ioan, proprietar protopop, Nişte Iacob, agronom proprietar) şi alli 17 aleşi
(Ardelean Gheorghe, proprietar, Balogh N. Francisc, proprietar, Domocoş Ştefan,
protopop proprietar, Frăsineanu Gheorghe, agronom, Maior Ghica Gheorghe, pro-
prietar, Horvath Andrei, protopop, dr. Iacob Ioan, proprietar, Ionaş Dumitru, pro-
prietar, Laza Mihai, proprietar, Moga Ioan, proprietar, Mahler Gheorghe, proprie-
tar, Negru Vasile, proprietar, dr. Popa Gheorghe, notar public, Pop de Popa Ioan,
profesor de "economie", dr. Rocsin Gheorghe, proprietar şi "avocat al statului",
Silaghi Corbu Ioan, profesor de "economie"). Comitetul ei de direcpe se compunea
din: dr. Rocsin Gheorghe, vicepreşedinte, I. Athanasiu Buzagiu, dr. Popa Gheorghe,
Silaghi Corbu Ioan, Popovici Mihai, Teodorescu Nicolae Gheorghe şi Frăsineanu
Gheorghe. Avea, de asemenea, un număr de 5 secpi cu multi membri comuni, alcă
tuite după cum urmează:
I. Secţia agricolă
I. I. Athanasiu Buzagiu
2. Balogh K. Francisc
3. Silaghi Corbu Ioan
4. Domocoş Ştefan
5. Frăsineanu Gheorghe
6. Ionaş Dumitru
7. Mahler Gheorghe
8. Pop de Popa Ioan
9. dr. Rocsin Gheorghe.
II. Secţia zootehnică
1. Popovici Mihai
2. Păcală Gheorghe
3. Maior Ghica Gheorghe
4. Stoenescu Dinu
5. Mahler Gheorghe
8. Bodea Teodor
III. Secţia economică
2. Negulescu Athanasie - colonel în rezervă
3. Domocoş Ştefan
4. Silaghi Corbu Ioan
5. Laza Mihai
6. Bodea Teodor
7. Păcală Gheorghe
302 BlagaMilwc 4
IV. Secţia silvică

1. Teodorescu Nicolae Gheorghe
2. Domocoş Ştefan
3. Negru Vasile
V. Secţia cooperativistă
1. Negulescu Athanasie
2. Pop de Popa Ioan
3. Ionaş Dumitru
4. Laza Mihai7 .
După cwn se vede, în fruntea ei au fost puşi şi funcţionari veniţi din Vechiul
Regat, dintre care unii, în afară de elanul patriotic de operetă, în multe cazuri nu
aveau nici în clin nici în mânecă cu agricultura. Alături de Consilieratul agricol şi
regiunile agricole, cărora din octombrie 1926 li se atribuiseră loturi pentru culturi
demonstrative, Camera de agricultură va primi, şi ea, din martie 1928, două lo-
turi demonstrative, în suprafaţă totală de 466 iugăre, situate în hotarul oraşului Ora-
dea8. Pe aceste loturi se vor produce seminţe selecţionate, puieţi şi răsaduri de cali-
tate, iar în gospodăria anexă animale de rasă, ce vor fi vândute la preţuri rezonabile
cultivatorilor de pământ. Urmărind activitatea Camerei de agricultură, sprijinită
pe Consilierat şi Prefectură, vom constata că ea s-a desfăşurat mai intens în perioa-
da 1925-1928. Ea a vizat ajutorarea bănească a ţăranilor, procurarea de plante şi a-
nimale de reproducţie, organizarea de şcoli pomicole şi expoziţii de plante şi ani-
male etc. Campania de ajutorare bănească, aşa cum rezultă din documente, este m;ti
intensă în anul 1927. Vom menţiona, astfel, că în perioada dintre 14 martie şi 30
iulie a anului amintit, Camera de agricultură a distribuit ţăranilor ajutoare băneşti
în valoare totală de 194.000 lei, după cum urmează: Abrămuţ (12.000 lei), Ateaş
(30.000 lei), Căpâlna (40.000 lei), Ciuhoi (30.000 lei), Dumbrăveni (12.000 lei),
Ginta (30.000 lei), Mişca (15.000 lei), Sânlazăr (5.000 lei) şi Santăul Mare (20.000
lei). 9 În vara anului 1927, Camera a cheltuit pentru cumpărare de grâu selecţionat,
în comunele Roşiori şi Sălard, precum şi pentru organizarea, în 25 de comune ale
judeţului, unor cursuri de apicultură, horticultură, pomicultură şi sericicultură, în
care ţăranii erau iniţiaţi în practicarea acestor ocupaţii, ce urmau să le completeze
câştigurile, suma de 126.480 lei. lO În toamnă, Camera şi-a dirijat fondurile băneşti
spre sprijinirea comunelor de munte din zona Vaşcăului (Câmp, Coieşti, Dumbră
veni, Vărzarii de Jos, Vaşcău), în cumpărarea unor animale de reproducţie şi spre
ajutorarea ţăranilor cu vite bolnave. De altfel, în anul 1927 statul a alocat Camerei
de agricultură bihorene o sumă de 3 milioane lei, din care - aşa cum s-a hotărât la
şedinţele din 16 august şi 5 septembrie 1927 - s-au cumpărat IO trioare, 10 semănă
tori, distribuite în IO centre comunale, pentru folosul plugarilor, s-au dat ajutoare în
bani, s-au organizat expoziţii, s-au cumpărat 4 vagoane de grâu de la diferite ferme
7. - Cuvântul plugarului, 1928, nr. 16-17, 25 martie, p. 3.
8. - Ibidem, 1927, nr. 9-10, 13 noiembrie, p. 1-2.
9. - Ibidem.
10. - Ibidem.
din ţară şi străinătate, ce urmau să fie distribuite ţăranilor, pentru sămânţă, s-au dis-
Lribuit ajutoare în bani unor ţărani cărora le muriseră vitele (8.500 lei la 4 ţărani din
Abram, Ciocaia, Criştior şi Tileagd), s-au alocat fonduri pentrtu organizarea a 3
staţiuni de montă, s-au acordat prin concurs 7 burse pentru elevii din învăţământul
agricol (5) şi studenţii de la medicină veterinară (2), s-a cumpărat un vagon de sul-
fat de cupru pentru tratarea mălurei grâului. 11 Camera a împărţit grâul cumpărat
unor săteni mai pricepuţi, recomandându-le să-l cultive în pepiniere şi să-l revândă
celorlalţi cultivatori. Pentru emularea folosirii maşinilor agricole a organizat, în
primele zile ale lui septembrie 1927, o demonstraţie de "motocultură", cu semănă
tori şi trioare, la Salonta. 12 De asemenea, în 1927 a întemeiat 7 biblioteci agricole,
cărora le-a atribuit nume ale unor personalităţi ale poporului român, cum ar fi: A-
vram Iancu (la Ceica), Roman Ciorogariu (la Tulea), Iosif Vulcan (la Girişul de
Criş), Alexandru Roman (la Auşeu), Al. Constantinescu (la Bratca). Făcând un bi-
lanţ al cheltuielilor ei în 8 ani de activitate, între anii 1925-1933, se constată că a
cheltuit o sumă totală de 16.103.394 lei, din care 7.340.706 lei pentru maşini, se-
minţe şi îngrăşăminte, 5.940.660 lei pentru zootehnie şi avicultură şi 2.822.028
pentru activitate culturală. 13 O latură importantă a activitălii Camerei de agricultu-
ri a fost cea expoziţională, constând de fapt în organizarea, în 1927, a unui număr
de 6 expoziţii de animale în comunele Bratca (21 august), Tinca (4 septembrie),
Beliu (11 septembrie), Sălard (14 septembrie), Săcueni (25 septembrie) şi Marghita
(9 octombrie), la care, datorită bunei propagande tăcute de oficialităţi, au participat
o mulţime de gospodari. Cea din Bratca a grupat participanţi din comunele plasei
Aleşd. Într-un tren special, în dimineaţa zilei de 21 august, preşedintele Camerei de
agriculturi Bihor. prinţul Gheorghe Ghica şi prefectul judeţului, dr. Emil Lobon-
ţiu, au sosit la Bratca. La gară i-a întâmpinat o "ceată de flăcăi călări cu steguleţe
tricolore, care i-au condus până la locul expoziţiei" 14 . Alături de aceştia, la expozi-
ţie mai participă deputatul Petru Fodor, dr. Gheorghe Rocsin, vicepreşedintele Came-
rei de agriculturi, profesorul Ioan Corbu Silaghi, membru al Comitetului de direc-
ţie al Camerei, Mihai Popovici, medicul veterinar primar al judeţului, Ştefan Domo-
coş, delegatul Camerei în Uniunea Camerelor de agriculturi, Samuil Sabin, pre-
tor în Bratca şi Gheorghe Frăsineanu, directorul Cameri de agriculturi. 15 Oaspeţii
au rostit scurte discursuri de la podiumul unei tribune construite ad-hoc, conside-
rând, aşa cum a arătat prefectul Lobonţiu, că expoziţia este "un examen între bunii
crescători de vite, un concurs care nu poate fi decât în folosul lor şi al economiei
naţionale, căci o ţărănime bogată şi instruită reprezintă o ţară bogată şi civiliza-
tă" 16 . S-au împărţit premii şi diplome bunilor crescători şi s-a declarat deschisă şi o
11. - Ibidem, nr. 3, 18 septembrie, p. 2.
12. - A. Tripon, Monografia almanah a Crişanei, judeţul Bihor, Tipografia diecezană,
Oradea, 1936, p. 206.
13. - Cuvântul plugarului, nr. 9-10, 13 octombrie, p. 2.
14. - Ibidem, nr. I, 4 septembrie, p. 4.
15. - Ibidem.
16. - Ibidem, nr. 2, li septembrie, p. I; nr. 7, 16 octombrie, p. I.
304 BlagaMihoc 6
mică bibliotecă agricolă, în localul şcolii primare din localitate. Expoziţia din Tinca
s-a deschis la 4 septembrie acelaşi an, prin examinarea vitelor expuse de către Co-
misiile pe ramuri (bovine, cabaline, ovine, porcine). Au fost "clasate" apoi vitele
cele mai frumoase, pentru premiere. La această expoziţie au participat tot preşedin
tele Camerei, prefectul judeţului şi alţi înalţi demnitari. S-au acordat premii, ţăranii
fiind informaţi că scopul organizării expoziţiilor de plasă este de a le arăta crescă
torilor de vite ce rase rezistă mai bine în zonă, pentru a şi le procura şi prăsi. Cu
acea ocazie s-au distribuit premii în bani, variind între 100 şi 1.000 de lei, totali-
zând 170.000 lei. Premiile au fost puse la dispoziţie de Camera de agricultură şi
s-au acordat pentru bovine (crescătorilor din Cueşd, Cheşa, Gurbediu, Petid, Râpa)
şi porcine (crescătorilor din Belfir, Girişul Negru, Gurbeiu, lanoşda, Tinca) 17 . Ex-
poziţia de la Beliu a fost organizată în târgul de vite, pe lângă şoseaua naţională, în
11 septembrie 1927. La intrarea în expoziţie s-a ridicat un "arc de triumf' din lemn,
împodobit cu crengi de brad şi panglici tricolore. Expoziţia a fost deschisă de către
o Comisie condusă de veterinarul Mihai Popovici, care a examinat şi clasat pe specii
toate animalele ce urmau să fie expuse. Prefectul Ie-a vorbit ţăranilor despre rolul
pe care îl are Camera de agricultură în ajutorarea ţăranilor, prin acordarea de îm-
prumuturi băneşti avantajoase, seminţe selecţionate şi animale de rasă pentru repro-
duc ţie. Juriul a distribuit diplome şi premii în valoare totală de 191.000 lei crescă
torilor de cai, porci şi oi din Beliu, Chişlaca, Coroi, şi celor de bovine şi porcine
din Beneşti, Bochiş, Mocirla, Sâc şi Tăgădău 18 . La expoziţia din Sălard, organizată
pe 14 septembrie, la care s-au remarcat mai ales crescătorii de cai, a participat, pe
lângă autorităţile locale şi judeţene, inspectorul veterinar Tiberiu Cristea din Cluj.
S-au acordat diplome şi premii în valoare de 24.800 lei unor crescători de animale
din Cetariu, Hodoş, Roşiori, Sălard, Şişterea şi Tămăşeu 19 . Expoziţia din Săcueni,
organizată la 25 septembrie, a grupat şi ea participanp din toate comunele plasei,
cărora li s-au atribuit premii în valoarea de 20.000 lei 20 . Cea mai impunătoare dintre
expoziţiile organizate de Cameră, dată fiind şi însemnătatea demnitarilor partici-
panţi, a fost cea din Marghita, din 9 octombrie 1927. Au luat parte, pe lângă demni-
tarii bihoreni, o serie de înalte personagii bucureştene, între care şi ministrul agri-
culturii, Constantin Argetoianu. Oficialii au sosit la faţa locului cu două "autobuze
speciale" şi de la o tribună special construită au rostit cuvântări, au făcut promisiuni
(organizarea unui târg pentru export, reducerea taxelor de transport pentru produse-
le agricole şi pentru animale, organizarea unei ferme model etc.). Juriul a atribuit
medalii şi premii băneşti pentru crescătorii din comunele Abrămuţ, Albiş, Chiraleu,
Chişlaz, Crestur, Dernişoara, Ghenetea, Margine, Petreu, Pocluşa etc. 21 . Participa-
rea numeroasă, precum şi premiile acordate, demonstrează pregresul făcut de cres-
cătorii de animale, şi în general, puterea economică a ţăranilor agricultori, între

18. - Ibidem.
19. - Ibidem, nr. 5, 2 octombrie, p. 1.
7 Situa/ia agriculturii bihorene. Politica de ajutorare statală
care, aşa cum s-au exprimat în discursuriit: ior oficialii participanţi, destui erau dintre
cei împroprietăriţi. Pentru a veni în sprijinul activităţii de împroprietărire şi, prin
aceasta, al lăranilor interesaţi, Camera de agricultură din Bihor a cerut şi obţinut
de la forurile superioare ca membri comisiilor de ocol să fie scutiţi de celelalte munci
de la judecătorie şi să se dedice în exclusivitate împroprietăririi, ţăranii unnând să
plătească lucrările de parcelare, spre a grăbi intrarea lor în proprietatea definitivă a
loturilor de împroprietărire. S-a interzis, de asemenea. ca arendarea rezervelor de
stat să se mai facă către particulari, aceasta putând fi făcută doar către obştile de
arendare 22 . Dispoziţia a intrat în vigoare abia în octombrie 1927, în urma unei şe
dinţe a Consiliului judeţean Bihor, la care consilierul agricol Iacob Nişte a criticat
modul de lucru defectuos al celor ce au aplicat reforma agrară în Bihor, propunând
ca în organele de împroprietărire să fie numiţi specialişti, fără deosebire de aparte-
nenţă politică 23 . Un rol important de stimulare a agriculturii l-a avut Congresul A-
sociaţiei inginerilor din România, ţinut la 2-9 octombrie 1927 la Oradea. căci cu a-
ceastă ocazie s-a vorbit despre rolul canalelor de irigaţie şi al lacurilor de rezervă în
sporirea producţiei agricole, precum şi târgul de export de la Oradea, din l octom-
brie 1927. De altfel în Bihor. prin intennediul presei locale, se făcea şi o puternică
"propagandă agricolă", şi aceasta cu atât mai mult cu cât din 1927 a apărut în Ora-
dea publicaţia cu profil special "Cuvântul plugarului", susţinută financiar de către
Camera de agrcullură şi condusă de către consilierul agricol. 24 Publicaţia era heb-
domadară şi a apărut numai câteva luni, în perioada septembrie 1927 şi martie
1928. Pe frontispiciul primului număr. alături de titlu, se găsca o vignetă, executată
în tuş negru. reprezentând o pereche de boi şi un ţăran la coarnele plugului. Publi-
caţia se intitula "organ de propagandă agricolă'". şi anunţa din start că "apare săptă
mânal" şi că abonamentele pentru particulari costă 240 de lei, iar pentru instituţii
3.000, fapt ce demonstrează în primul rând că hebdomadarul era destinat oficialită
ţilor comunale, care trebuiau să-i răspândească conţinutul. şi că el trebuia să fie un
îndreptar pentru activitatea acestora. În primul număr. din septembrie 1927. se ară
ta că scopul publicaţiei este de a îndruma pe ţărani în practicarea unei agriculturi
modeme. pentru a obţine randamente maxime, în vederea ridicării oivelului de trai.
Acest lucru constituie un "scop sfânt" pentru orice intelectual dornic să contribuie
la lichidarea înapoierii ţăranului român. Periodicul va urmări. de asemenea, sa con-
tribuie la formarea unei "armonii ideale" între toate clasele şi păturile sociale, a-
ceasta presupunând inclusiv încurajarea respectului şi ajutorului reciproc între inte-
lectualitate şi ţărănime. Adept al moderaţiei, periodicul va protesta energic împotri-
va tuturor celor ce încearcă să abată pe ţărani de la "calea legalităţii", tulburându-i
prin promisiuni irealizabile, care vor să aţâţe ura de clasă sau "răzvrătirea contra
autorităţilor şi conducătorilor lor fireşti" 25 . De aceea, publicaţia se va feri de po-
lemici inutile, sprijinind însă doleanţele juste ale celor ce reprezintă 80% dintre
23. - Ibidem, nr. I, 4 septembrie, p. 1-4.
24. - Ibidem.
25. - Ibidem.
306 BlagaMihoc 8
locuitorii ţării, ţăranii plugari, care întotdeauna au răspuns chemării de a-şi apăra
patria, jertfindu-se pentru ea. Se apela, în sfârşit, la toţi intelectualii, fără deosebire
de naţionalitate şi profesiune şi, în mod deosebit, la "agronomii profesionişti", să
colaboreze la hebdomadar, cu sfaturi privind agricultura şi ramurile "ajutătoare" ale
acesteia. 26 Pentru a fi mai convingători, editorii publicau, în pagina ultimă a acelu-
iaşi prim număr, următorul scurt apel către toţi agronomii din ţară: "Cuvântul plu-
garului, fiind primul ziar de specialitate din ţară cu caracter agricol, care va apare
săptămânal. rugăm deci pe toţi domnii agronomi, indiferent de funcţiunea ce ocu-
pă. să colaboreze cu scrisul lor în coloanele acestui ziar, care este închinat numai
masei mari a păturii noastre ţărăneşti. făcând propagandă pentru răspândirea lui în
număr cât mai marc între plugari. Toate articolele ce ni se vor trimite pentru publi-
care să fie scrise în stil popular. în care să trateze chestiuni de actualitate în agricul-
tură şi care să-l intereseze pe micul nostru plugar. Nu vor fi admise pentru publi-
care articolele care vor trata chestiuni politice sau chestiuni personale, cu care nu
ne ocupăm după cum am arătat în primul articol" 27 . Urmărind coloanele acestei
prime publicaţii cu caracter agricol, vom constata că ea a găzduit numeroase mate-
riale ce prezintă activitatea organelor agricole de stat şi, în special, pe cea a Came-
rei de agricultură. Există, apoi, tot felul de note privind fie abuzurile şi greşelile co-
mise de funcţionarii de stat puşi să aplice împroprietărirea, fie probleme legate de
"ecoul" internaţional al reformei agrare din România şi în special diferendele cu
guvernul maghiar în chestiunea terenurilor ce aparţineau moşierilor emigraţi în Un-
garia (optanţi) şi expropriaţi prin legea din 1921 28 . De altfel, în ceea ce priveşte di-
ferendele dintre guvernul român şi optanţi, soldate cu un proces judecat ani în şir la
Tribunalul internaţional de la Geneva, bihorenii şi-au manifestat atitudinea pe cale
publicitară şi prin întruniri publice, cea mai însemnată fiind cea ţinută la 1 aprilie
1928. La acea întrunire, cu participarea mai multor intelectuali şi funcţionari publi-
ci şi a peste l.000 de ţărani veniţi din tot judeţul, prezidată de generalul Traian Mo-
şoiu. s-a protestat contra rezoluţiei Ligii Naţiunilor în procesul "optanţilor" unguri
şi s-a cerut guvernului "să nu accepte trimiterea procesului în faţa tribunalului arbi-
trar··. trimiţându-se, în acest sens, telegrame miniştrilor N. Titulescu, V. Brătianu şi
I.G. Duca. 29 O anumită influenţă asupra agriculturii bihorene au exercitat-o cele
două asociaţii, Sindicatul agricol şi Asociaţia plugarilor, care, prin intermediul
"Gazetei plugarilor" şi "Gazetei de vest", "discutau în mod permanent şi cu expe-
rienţe recente, toate problemele ce interesează economia rurală şi cele mai esenţiale
interese ale noastre" 30 . În Sindicatul agricol, întemeiat în 14 mai 1932, în urma
unui apel s·emnat de dr. Iosif Pop, abatele de la Sâniob, dr. Koloman Markovitz,
Koloman Tisza. dr. N. Zigre şi Iacob Nişte, intrau mai ales "marii proprietari" din
Bihor. dornici să facă schimb de experienţă şi să-şi ofere ajutor agricol, pe când în
.\sociaţia plugarilor se grupau reprezentanţii cultivatorilor mici şi mijlocii, ce
26. - Ibidem.
27. - Ibidem, 1928, nr. 11-12, 11 septembrie, p. I; nr. 17-26, 25 marttie, p. 2.
28. - Frontiera de vest, 1928, nr. 15, 6 aprilie, p. I.
29 - Gazeta de vest, 1932, nr. 764, 19 martie, p. I; nr. 767, 25 martie, p. 2.
tipăreau şi un oficios intitulat "Gazeta plugarilor", în coloanele căreia şi-au găsit

locul materiale de critică la adresa celor ce aplicau refonna agrară şi în general arti-
cole de agitaţie şi propagandă, menite "să bolşevizeze satele şi apoi să le părăseas
că"31. Cu ocazia înfiintării Sindicatului agricol, se arăta în mod concret că scopul
său este:
l. De a studia şi aplica mijloacele ştiinţifice şi practice pentru dezvoltarea

agriculturii;
2. De a apăra interesele profesionale agricole;
3. De a încuraja cultura pământului şi creşterea vitelor;
4. De a sprijini "desfacerea şi comercializarea produselor";
5. De a organiza creditul agricol;
6. De a organiza asigurări, prin înfiintarea de sindicate sau societăţi mutuale
de tovărăşie;
7. De a organiza "oficii de informaţiuni pentru ofertele de muncă, precum şi
concilaţiune şi arbitraj" între proprietari şi lucrători.
Sindicatul e condus şi administrat de un consiliu de administraţie compus

din 9-15 membri, aleşi pe trei ani, în frunte cu un preşedinte, un vicepreşedinte şi
un secretar. Membrii sindicatului sunt obligaţi la o taxă anumită fată de acesta, în
funcţie de starea lor materială. Sindicatul a activat intens în anii care au unnat, pen-
tru apărarea intereselor generale agricole şi în special pentru o cât mai bună valori-
ficare a produselor agricole, în condiţiile greutăţilor cauzate de criza economică din
1933. El şi-a adus contribuţia la clarificarea problemelor ivite odată cu aplicarea le-
gislaţiei de conversiune a datoriilor agricole. De asemenea, a iniţiat crearea unor
cooperative săteşti de întrajutorare a ţărănimii, mijlocind în acelaşi timp membrilor
săi şi altor agricultori efectuarea vânzărilor de cereale pentru export32 . Cam acelaşi
scop urmărea, în domeniul viticol, Sindicatul viticol "Dionysos", întemeiat la 14
ianuarie 1930. Cu ocazia întemeierii sale se arată că el urmăreşte:
1. Studierea şi aplicarea mijloacelor ştiinţifice şi practice pentru dezvoltarea

viticulturii şi pomiculturii;
2. Apăfarea intereselor profesionale viticole; -·-~"•:-
3. Desfacerea produselor viticole şi comercializarea lor;
4. Cultura şi creşterea vitei de vie;
5. Organizarea creditului viticol;
6. Organizarea asigurărilor, prin înfiinţarea de sindicate sau societăţi mutua-
le de tovărăşie;
7. Organizarea "oficiilor de infonnaţiuni" pentru ofertele de muncă; organi-
zarea de "concilatiune sau arbitraj" pentru a rezolva diferendele dintre membrii
sindicatului.
30. - Ibidem, nr. 709, 14 ianuarie, p. 2.
31. - A. Tripon, op. cit., p. 249.
32. - Ibidem.
308 Blaga Mi/wc 10
În fruntea sa se găsea un consiliu de administraţie condus de un preşedinte,

un vicepreşedinte şi un secretar. Acest "organţsm" s-a îngrijit de aprovizionarea vi-
ticultorilor cu materiale necesare prelucrării vinurilor, de organizarea exportului, de
selectarea soiurilor nobile de viţă de vie etc. 33 Filantropia statală, izvorâtă din efor-
turile conştiente şi binevoitoare ale unor personalităţi hotărâte să contribuie la con-
solidarea economică a ţărănimii şi prin aceasta. fireşte, la prosperitatea generală, era
contracarată de alte activităţi cu efecte contrarii. izvorâte din nevoile de numerar
ale ţărăni.--;;_ dornice să achite cu pro .. ,dine pretul pentru pământul cei s-a
dal. Estl.: ,vroa. în concret, dl.: activita, ........ u11or cămătari ce agravau. prin împrumu-
turile cu dobânzi oneroase, de 50-60%, situaţia şi aşa destul de precară a lărănimii
bihorene. Dintre cei mai însemnaţi amintim pe Nicolae Bekefi. ce activa în zona
Vaşcăului, şi pe fratiu Iuliu, Ladislau şi Eugen Bohm, din zona Marghita şi Să
cueni. Un corespondent al unei publicaţii bihorene precizează, la începutul anului
193 l. că gospodăriile unui număr de 13 lărani din satele situate în jurul Vaşcăului
urmau să fie lichidate, pentru datorii neachitate cămătarului N. Bekefi, care pretin-
dea ficcă,-ui debitor o dobândă de peste 50%34 . Dacă ar fi să-l credem pe demofilul
corespondent. "verosul creditor vaşcăoan" dispunea de '·agenţi plătiţi". care-i sfătu
iau pe debitori, tocmai în preajma elaborării legilor de conversiune a datoriilor a-
gricole, să-şi achite mai repede datoriile, care tocmai urmau să fie anulate prin
lege. 35 Aproape concomitent (începutul lui iulie 1931), şi tot la îndemnul presei,
\ăranii din plasele Marghita şi Săcueni au înaintat prefecturii o plângere împotriva
cămătarilor Bohm, iar aceasta a dispus primpretorului din Săcueni să facă ''o in-
specţie" în zonă şi să ia măsuri: acesta s-a deplasat. la sfârşitul lunii iunie, prin câ-
teva sate şi, din declaraţiile luate de la 15-20 de ţărani, s-a constatat că fraţii Bohm
au "operat" în 25 de comune din plasele Săcueni şi Marghita, punându-i pe ţărani,
cărora le dădeau împrumuturi, să semneze poliţe în alb, pe care apoi, desigur, le fal-
sificau (ţăranul Gheorghe Fiirtoş, bunăoară, care împrumutase de la ei 1O.OOO lei,
datora, după trei ani, 725.000 lei) 36 . Pentru fapta lor, la 23 septembrie 1931, doi
dintre cei trei fraţi ce detineau numeroase poli\e de la ţărani din Ciuhoi, Chiuag,
Giuleşti, Gurbeşti, Păuleşti, Sfârnaş, Sarcău. Sălişte de Sârbi, Spinuş, au fost jude-
caţi şi condamnaţi la câte 3 luni închisoare şi 4.000 lei amendă 37 . În vara lui 1931
este condamnat şi Nicolae Bekefi, acest "veros cămătar, căruia, în 5-6 ani, datornicii
îi plăteau întreit suma împrumutată şi tot mai erau datori" 38 . Ieftinirea considera-
bilă a produselor agricole în perioada crizei din anii 1929-1933, lovea şi ea puternic
gospodăriile ţărăneşti şi în mod firesc pe cele mai vulnerabile ale noilor împroprietă
riţi. Se înţelege că în această situaţie nu putine au fost cazurile de revoltă, concreti-
33. - Gazeta de vest, nr. 504, 29 aprilie, p. 3.

34. - Ibidem, 1931, nr. 744, 25 februarie, p 3; nr. 804, 12 mai, p. I.
35. - Ibidem, 1931, nr. 554, 12 iulie, p. 4.
36. - Ibidem.
37. - Ibidem, nr. 504, 29 aprilie, p. 4.
38. - Arhivele Statului din Bucureşti, fond P1·e~edinţia Consiliului de miniştri, dos. 2,
193, f. 28.
11 Sit11aţia agriculturii bihorene. Politica de aj11torare statală 309
zale pe plan local în izbucniri izolate, individuale, sesizate uneori în publicaţiile lo-
cale. Unii dintre corespondenţii ziarului "Gazeta de vest" ne relatează cazul petre-
cut în pia\a oraşului Oradea într-o zi de târg, din iulie 1931. Cu acea ocazie. un
ţăran dintr-o comună învecinată care voia să cumpere o pereche de cizme pentru
fiul său. văzând preţul exorbitant pe care îl pretindea vânzătorul. a strigat: "Nu mai
cumpăraţi fraţilor, fiindcă ne omoară ăştia. Noi vindem grâul şi porumbul la preţ de
nimic, dar ei ţin la preturile vechi. Eu am vrut să cumpăr o pereche de cisme pentru
băieţelul meu şi mi-a cerut patru sute de lei. Pentru atâta am vândut trei măji (300
kg. - n.n.) de grâu. Atât trebuie să dau eu, jumătate din agoniseala unui an, pentru o
pereche de cisme unui copil pe care nu-l pot folosi la nimic, căci umblă la şcoală.
Îşi bat joc de noi. fraţilor. Trebuie să le frângem gâtul!" 39 Cazul, singular în acel
loc, este de fapt tipic pentru o stare de fapt, reală şi impresionantă. Şi într-adevăr_
aşa cum scrie perspicacele corespondent al publicaţiei orădene, ce semnează cu pseu-
donimul Alter Scotus, "făranul care vocifera ca un tulburător al ordinii sociale, era un
chibrit aprins. era un semn de profundă îngrijorare. El avea dreptate. El îşi spunea
durerea lui ... expunea jalnica situaţie în care se găseşte întreaga fărănime." 40 De
altfel, înseşi documentele oficiale remarcă efectele crizei asupra preturilor pro-
duselor agrare şi implicit asupra fărănimii. "Spiritul populaţiei este în general agi-
tat. deoarece preţul cerealelor în loc să urce scade din zi în zi, iar preţul celor
industriale e mare", se spunea într-un raport al pretorului plasei Ceica, din decem-
brie 1930. către prefectură41 . În aceste condiţii, la orizont se arăta spectrul sinistru
al foametei, apelările ţăranilor la ajutorul statului fiind tot mai numeroase.
Solicitanţi erau ţărani din zonele plaselor Aleşd, Beliu. Ceica, Vaşcău, denumite
chiar în documentele oficiale "zone înfometate". lucru ce probează extinderea fe-
nomenului la nivel de masă. La l martie 1931, de exemplu. membrii Consiliului
comunal din comuna Corniţei, situată la poalele Munţilor Pădurea Craiului. au ce-
rut. printr-o petiţie, prefectului din Oradea să intervină la forurile în drJpt pentru ca
sătenilor din comu11a lor să li se vândă pe credit o cantitate de 3 vagoane de grâu.
Petiţia. redactată de către învăţătorul din sat, Ştefănescu. evoca starea disperată în
care se găsea majoritatea locuitorilor lipsiţi de pământ cultivabil şi, după închiderea
exploatărilor miniere din apropiere, de orice mijloc de subzistenţă. "În această
comună. se scria în petiţie. care era situată sub poalele Munţilor Apuseni, a început
de 8 luni de zile un atac al foametei grozave, care la început şi-a arătat numai colţii.
După aceea a început a rânji cu lăcomie asupra populaţiei nenorocite ... făcând cele
mai grozave ravagii asupra lor." Şi, mai departe: "Locuitorii acestui sat nu mai au
nici o sursă posibilă pentru procurarea minimului de existenţă. Sunt familii care au
5-6 copii şi n-au nici o bucăţică de pământ; n-au decât apă în casă. Vând la prăvălie
ouă pentru o cutie de chibrituri. Numai au nici vite de vânzare, nici porci. nici pa-
seri. nimic. nimic absolut (căci) au vândut tot ce au avut. Ce să mai facă ei acum?!"
39. - Gazeta de vest, 193 I, nr. 633, 8 octombrie, p. 3.
40. - Arhivele Statului din Oradea, fond Prefectură, dos. 344, f. 3-36.
41. - Ibidem, dos. 30, f. 1-3.
310 BlagaMil10c 12
Şi în petiţie
se continuă: "Primim săptămânal înştiinţări de la şcoală că copiii nu
frecventează cursurile. Răspunsul părinţilor este sus şi tare că nu-i pot trimite
nemâncaţi la şcoală." Iar în încheiere: "Dacă strigătul şi bătaia noastră în uşă nu va
fi auzită, şi vor fi nebăgate în seamă durerile noastre să ştiţi că nu ne vom opri
aici" 42 . La 2 martie 1931, prefectul cere primpretorului din Aleşd să "ia măsurile
necesare pentru anchetarea celor cuprinse în această reclamaţie (spre) a constata
cine este autorul moral..., deoarece nu ne putem închipui ca populaţia, respective
consiliul acestei comune, să fie în aşa situaţie disperată, să fie forţată a lua o atitu-
dine atât de provocatoare cum se constată din cererea prezentă" 43 . După o vizită
plină de tact la Corniţei, primpretorul raporta prefectului, la 12 martie, următoarele:
"Este adevărat că situaţia din Corniţei este foarte grea, din cauză că în această co-
mună toţi locuitorii au fost angajaţi la întreprinderile miniere, care au încetat însă
activitatea în anului 1929. Locuitorii au foarte puţin pământ şi acesta este puţin
roditor. Păşune nu posedă decât 50 de iugăre. Deci uşor se poate stabili că poate
cea mai săracă şi lipsită comună pe Valea Crişului Repede este comuna Corniţei.
Sunt multe familii cu 5-6 copii care îndură de la Crăciun încoace o foame cumplită.
Locuitorii adunaţi la Casa Comunală au cerut intervenţia noastră şi anume să li se
trimită 3 vagoane de grâu. Eu am explicat că această cerere nu poate fi satisfăcută
în întregime fiind cantitatea prea mare, în schimb socot că, în interesul apărării or-
dinii în această comună şi pentru aprovizionarea lipsiţilor, este necesar cel puţin 2
vagoane de grâu, pentru care vă rog să binevoiţi a dispune cu posibilă urgenţă. În
ce priveşte pe învăţătorul Ştefănescu, conchidea primpretorul, îl consider ca un ele-
ment foarte bun, un idealist care se identifică cu nevoile populaţiej, fără intenţia de
a jicni autorităţile, sau a provoca o revoltă între locuitori. Subsemnatul i-am atras
atenţiunea ca pe viitor să nu folosească expresii ce ar da de bănuit că în comună
locuitorii sunt gata să comită dezordine" 44 . Tabelul cu "înfometaţii" din Corniţei a
fost întocmit, însă, abia la. 5 mai 1931, şi ajutorul pentru ei în cereale a fost adus
abia în ultima parte a lunii 45 . Uneori, ţăranii îşi îndreptau cererile către înalţii dem-
nitari ai timpului, cu care veneau în contact, mai ales în timpul alegerilor de depu-
taţi în parlamentul bucureştean. Încrederea în aceştia, ca "ablegaţi" ai ţărănimii,
purta în ea moştenirea unui trecut "romantic", acela al votării pentru deputaţii ro-
mâni naţionalişti de pe vremea regimului austro-ungar, neştearsă din amintirea ţăra
nilor bihoreni fiind marea izbândă electorală românească de la Beiuş, din august
1907/tând ei au reuşit să trimită în parlamentul budapestan pe alesul lor, dr. Vasile
Lucaciu46 . Tocmai datorită acestei încrederi, întărită uneori şi de conştiinţa că cel
căruia i se adresau era originar din zona lor, ne putem explica numeroasele petiţii a-
42. Ibidem, f. 13.

-
43. Ibidem, f 3.
-
44. Ibidem.
-
45. Ibidem, dos. 23, f. 1-2; dos. 22, f. 1-2; dos. 34, f. 1-4.
-
46. - B. Mihoc, Vasile Lucaciu (1852-1922) un luptător pentru Mai-ea Unire, Editura
Alibi S.A., Oradea, România, 1993, 200 p.
dresate, mai ales în primele luni ale anului 1931, prefectului Petru Popovici. de
către ţăranii din satele plasei Vaşcău. Obiectul lor viza, în general, solicitarea de a
li se acorda "bucate" pe care se angajau să le plătească din recolta aceluiaşi an. Pu-
tem cita, printre multe altele, pe cele ale locuitorilor din Poiana, Vărzarii de Sus şi
Brădet, din 15 ianuarie şi respectiv 4 şi 21 aprilie. "Noi. subsemnaţii locuitori din
Poiana, se spune în petiţia din 15 ianuarie, semnată de primar şi 85 de ţărani. vă ru-
găm cu onoare ca să binevoiţi a ne da ajutor prin angajarea noastră la lucrările de
pădure sau ca ajutor momentan un vagon de bucate. Cererea noastră (o) motivăm
cu următoarele: în comuna noastră de câteva luni nu este nici o lucrare. plus locui-
torii care au lucrat la firma Băiţa n-au primit plata lor nici acum. Aşa că locuitorii
în prezent n-au nici bani, dar nici credit pentru a cumpăra cel pufin o vică (25 kg. -
n.n.) de bucate", arătau ţăranii 47 . Petiţia, vizând efectul complex ce le deteriora sta-
rea materială, a fost dusă iniţial primpretorului din Vaşcău şi înaintată de către
acesta prefectului, cu notificarea că atunci când i-au înmânat cererea, ţăranii i-ar fi
declarat următoarele: "Suntem fără lucru şi suferim de sărăcie şi de foame. Am fost
totdeuna o comună paşnică şi nici acum n-am vrea să Începem noi baiul" (s.a.).
Impresionat, aşa cum era normal, şi temător de consecinţe, primpretorul încerca să
medieze rezolvarea dorinţelor exprimate de ţărani. "Precum vedeţi, scria ci la 17
ianuarie 1931 prefectului, în aceste vorbe se cuprinde o aluzie precisă la «bai».
adică la revoluţie, ce a intrat deja în mintea ţăranilor din comunele noastre, ca ul-
timul remediu în contra foametei, dacă nu s-ar lua astfel de măsuri pentru preveni-
rea întâmplărilor". Şi, mai departe, făcând aluzie la faptul că prefectul era din Vaş
cău, pretorul continua: "Dv., dle prefect, cunoaşteţi bine situaţia de aci şi ştiţi că
actuala mizerie ... nu poate fi remediată radical decât prin măsuri care să uşureze
criza ce a dus la stagnare completă exploatările forestiere. Până atunci, notifica
spre folosul petiţionarilor primpretorul, aş propune ca să se împărţească bani pentru
şomerii de aici, şi să se comande grâu, care să se împartă populaţiei pe credit până
la toamnă. Fondul şomerilor să servească la acoperire pentru eventualele insolvabi-
lităţi ce ar surveni desigur la cei mai săraci dintre beneficiarii ajutorului de grâu. În
cazul acesta, conchidea primpretorul, am evita foametea, care este cel mai puternic
motor al tulburărilor ordinei publice"48 . Similară era petiţia celor din Vărzarii de
Sus, în număr de 48, dintre care 44 erau analfabeţi, trimisă prefecturii în 19 ianuarie
1931, cu "avizul" aceluiaşi primpretor, şi cerând de astădată un "ajutor bănesc" 49 .
În sfărşit, în prima dintre cele trimise din Brădet, din 4 aprilie 1931. semnată de 23
de ţărani, mai amplă şi mai personală, modalitatea de exprimare demonstrând
relaţii "camaradeşti" între întocmitor şi prefect, amalgamează, pentru a impresiona,
noţiuni politice, reproşuri, nu fără o bază de adevăr, pentru pierderile de timp cu
ocazia depunerii voturilor date, după cum deducem, Partidului Naţional Tirănesc
din care făcea parte şi prefectul, solicitarea de cereale fiind aşteptată de acum de
47. - Arhivele Statului din Oradea, rond CA.O, dos. 23, f 1-2.
48. - Ibidem.
49. - Ibidem, dos. 22, f 1-2.
312 BlagaMihoc 14
către ţărani ca o răsplată pentru atitudinea lor partizană din timpul alegerilor. Ea
conţine un tablou succint al malversatiunilor la care erau supuşi ţăranii. începând
cu greutăţile de deplasare anuală la muncă în zonele de câmpie şi terminând cu ex-
ploatarea cămătărească. Textul pl Ii tiei este, dincolo de acestea, interesant şi ca ex-
primare: formulele de p0 1·1ete amintesc vremurile lungi de obedienţă şi asuprire a
tăr:inilor români din T ·· :silvania. Dar, iată cuprinsul petiţiei: "Prea onorate şi sti-
mate dlc prefect Petru Popovici, Rogu-te cu numele Gherasim Pule din comuna
Brădet, sărutu :i mâinile şi bratele dumitale ... , să binevoiti a ne face şi nouă rând cu
cnteva bucate, adică rogu-te sărutu-ţi mâinile şi bratele dumitale, să binevoieşti a
11c face rând de 50 măji de grâu la comuna Brădet, fiindcă este oameni care n-are ce
)ace de Sfintele Paşti; fiindcă toţi dintru aceşti nu este nici un liberal întru înşi.
. ..;i) suntem toţii Partid National, care ne-am lăsat lucru. ne-am pierdut şi săptămâ
n;i ,, -wa de lucru pentru alegere, de câte ori vine deputatii. senatorii şi de la dânşii
în jos, ne silim să nu pierdem rata veriga 50 . Şi ne pierdem lucrul şi zilele pentru ei:
dumnealor să nu ne ajute măcar cu vreo 50 măji de grâu pe aşteptare. fiindcă lucru
nu este nimică să poată oamenii câştiga vreun leu. vedeti foarte bine. Iară notariatul
Rieni. fiindcă-s la locurile cele bune a căpătat. fiindcă domnul primpretor e din co-
muna lor. Dar noi nu avem cam cuvânt pe nime să ne umble în rând şi ne întoarcem
şi noi către pre' onorat Domnule prefect, cu cap plecat. Suntem 36 de familii care
suntem foarte strâmtoraţi. Rogu-te. sărutu-ţi mâinile şi braţele Dumitale, nu te uita
de noi, că noi nu te uităm pe Dumneata. Numai nu putem să venim la Dumneata
pentru că trenul e scump: 300 lei nu putem câştiga pe seama lui, că cu cei 300 lei
îşi c\lDijliEă emul sărac un căbel (de la cubul, adică, aproximativ 80-90 kg.) de bucate
şi mai mână cu toţi copiii din zi în zi. Aşe, mă rog, nu ne putem întâlni să ne grăim
durerile noastre. Domnii popi. notăraşi, primari. văduve din război. .. umblă gratis
cu trenul: numa pe muncitori i-o bătut mâna lui Dumnezeu. că nu pot mere (merge
- n.n.) numa pe plată deplin cu trenul şi dacă me (merge) la muiere şi la copii cu
hainele rupte şi fără bani şi cu oasele rupte, datoria rămâne în toiag cu 35 de pro-
cente şi cu 25 la sută (pierde 65- 75% din câştig - n.n.). Aşa suntem şi cu bucatele
cu ajutor. pă cum se vede numa noi să împlinim toate durerile ce ne roagă alţii mai
mari. Ar fi bine să ne ajutorc şi pe noi oarecine, cu ceva împrumutare. că om plăti şi
n-0111 uita la cerere de bine" 51 . Neprimind probabil nici un răspuns şi neputându-se
deplasa la Oradea. insistentul tăfan revine, la 21 aprilie acelaşi an, în numele ţăranilor,
cu o a doua petitie. mai scurtă şi la obiect, însoţită de o listă cu numele a 27 de ţărani
şi cu cantitatea de grâu ce o doresc: "Rogu-te, să binevoieşti a ne asculta şi a noas-
tre putine cuvinte şi dureri. care eu, se scria în petiţia din 21 aprilie 1931. cu numele
de Gherasim Pule din comuna Brădet, a fost să vin până la Oradea. la Dumneata.
tocma acum nainte de Sfintele Paşti. Aşie n-am putut că m-am îmbolnăvit de friguri.
50. - Roata era semnul electoral al Partidului National Tărănesc (Informator Mihoc
Graţian, 74 ani).
51. - Arhivele Statului din Oradea, fond Prefrctură. Cabinetul prefrctului, Inv. 186,
dos. 34, f. 1-3.
15 Situafia agriculturii bihorene. Politica de ajutorare statală 313
Aşa am rămas de tot". Şi mai departe, trecând la concret: "Te rog. sărutu-ţi mâinile
şi braţele Dumitale. să ai onoară a binevoi a ne angaje şi nouă vreo 50 de măji de
grâu cu comuna Dumbrăvani. că şi ei şi-or dezis 50 de măji de grâu. adică un vagon
la două comune" 52 . Lipsiţi şi înfometaţi erau şi ţăranii din comunele plasei Ceica,
căci în perioada dintre 29 martie - 14 mai 1931. un număr de 687 dintre ei au soli-
citat împrumuturi în cereale, după cum urmează: 70 din Cârpeştii Mari. 81 din
Ceişoara, 59 din Crânceşti, 127 din Duşeşti, 80 din Hodiş. 76 din Lupoaia. 70 din
Topa de Jos, 82 din Topa de Sus şi 42 din Topeşti 53 . În numele celor din Duşeşti. în
cererea din 11 mai 1931 se arăta: "Noi ne găsim într-o situaţie deplorabilă din
punct de vedere materialiceşte ... pentru că pe la noi nu prea se fac cereale. plus pe
de altă parte nu găsim nici de lucru: iară astă vară, venind o ploaie torenţială. ne-a
inundat şi puţinele cereale pe care le-am avut. aşa că astăzi suntem foarte lipsiţi de
pâinea de toate zilele ... Deşi noi am primit un mic ajutor. dar acel ajutor a fost insu-
ficient pentru o comună cu I OOO de suflete ... Chiar astăzi se mai găsesc oameni
care nu au ce mânca şi se zbat ca peştele pe mal că n-au pâinea de toate zilele ... Vă
rugăm cu lacrimi în ochi ca să nu ne lăsaţi copilaşii muritori de foame. a ne satisfa-
ce cererea. căci altă salvare n-avem" 54 . Documentele de arhivă demonstrează că
cererile de acest fel erau rezolvate, distribuirea de cereale fiind o modalitate de a
veni în ajutorul ţărănimii înfometate, din considerente umanitare şi, nu în ultimul
rând, de teama răzvrătirilor. Nu ştim cât grâu trebuie să fi primit aceşti ţărani atun-
ci, în schimb ştim că în iarna lui 1933-1934, în plasele Aleşd, Beiuş, Beliu şi Vaş
cău, ţăranilor li s-a distribuit o cantitate totală de porumb de 330.000 kg., ce urma a
fi plătită cu câte 180 de lei chintalul, plata putându-se face şi în muncă (40 lei ziua
de muncă) 55 . Se urmărea potolirea agitaţiilor care, în conjunctura mişcărilor gre-
viste muncitoreşti din acea perioadă, ar fi putut deveni periculoasă. Aceeaşi linişti
re a ţărănimii o urmăreau, desigur, şi legile de conversiune a datoriilor agricole
(1931-1934), care au venit să uşureze şi să salveze multe gospodării ţărăneşti, com-
plet falimentare, grevate de importante datorii, care, conform datelor statistice date
publicităţii. ajungeau la impresionanta cifră de peste 1.3 miliarde lei. în timp ce pe
întreaga ţară, la acea dată. proprietatea agricolă era grevată de peste 52 miliarde
lei 56 . Calamităţile naturale, survenite în Bihor după 1929, veneau şi ele să accen-
tueze pauperizarea cultivatorilor agricoli, proveniţi în cea mai mare parte dintre cei
de curând împroprietăriţi. Seceta din 1932. de exemplu. la care se adaugă şi o epi-
demie de ·'rugină a grâului". a nimicit aproape 80% din recolta de grâu, ajutoarele
oferite ţăranilor prin Camera de agricultură cu această ocazie nereuşind să acopere
decât parţial uriaşele pagube ale ţărănimii. Şi aceasta tocmai pentru că ţăranilor li
s-a oferit grâu selecţionat, ce trebuia plătit la sfârşitul anului 1932. ori acestora le
lipsea complet numerarul. deoarece recolta de vară le fusese compromisă. De
52. - Ibidem.
53. - Ibidem. f. 19-86.
54. - Ibidem, f. 82-84.
55. - Gazrta de vest, 1934, nr. 1156, 24 ianuarie, p. 1.
56. - Ibidem, I 933, nr. 975, 2 iunie, p. 3.
314 Blaga Mi/ioc 16
aceea, în numele lor, unul dintre deputaţii bihoreni la Bucureşti face, la 23 septem-
brie 1932, o "interpelare parlamentară", solicitând predarea grâului către ţărani "fă
ră plată, plata unnând să se facă din recolta anului viitor" 57 . Şirul calamitătilor a
continuat şi în anii unnători, deplasându-se parcă şi în zonele deluroase şi păgubind
îngrozitor comunele din apropiere, prin afectarea pădurilor. Un incendiu, izbucnit
în 28 aprilie 1934, de exemplu, a distrus o suprafaţă totală de pădure şi plantaţii de
2.260 ha., din hotarele comunelor Băiţa (1.300 ha.). Chişcău (20 ha.), Criştiorul de
Sus (15 ha.), Ghighişeni (30 ha.), Gurani (300 ha.), Hinchiriş (10 ha.), Lunca
Vaşcău (15 ha.) şi Măgura (30 ha.) 58 . Peste un an, în 1935, o altă secetă, dublată şi
de o puternică epizotie (pestă porcină şi antrax) ce a făcut ravagii printre animale, a
cauzat pagube imense gospodăriilor ţărăneşti din 300 de comune bihorene. Un nou
ajutor guvernamental în cereale, de această dată în valoare de 1O milioane lei, ce
urma să se dea ţăranilor, îi găsea din nou pe aceştia în imposibilitate de plată, fapt
ce detennină noi interpelări în parlament. Una dintre ele, aparţinând unui grup de
deputaţi, făcută la 12 septembrie 1935, a propus, cu succes, în spirit altruist dar
echitabil, ca acest ajutor să se dea contra muncii prestate la drumuri sau a celei de
interes general 59 . Intervenţiile statale, ajutoarele băneşti şi în cereale, precum şi
legile de conversiune a datoriilor agricole, au reuşit să salveze de la faliment multe
dintre micile gospodării tărăneşti, asupra cărora grevau împrumuturi serioase, luate
de la bănci sau particulari. Cu toate acestea, vânzările la licitaţie ale proprietăţilor
ţărăneşti pentru datorii au continuat să se practice pe scară largă şi în anul 1934, şi
s-au întetit, datorită insolvabilităţii micilor producători loviti de puţinătatea recol-
tei, în toamna anului 1935. Astfel de vânzări au avut loc mai ales în comunele de
deal din plasele Beliu şi Ceica. Amintim, astfel, pe cele din: Şiad, în 26 iunie 1934
(patru gospodării), Hăşmaş, 16 septembrie 1935 (o gospodărie), Craiva, 29-31
octombrie 1935 (5 gospodării) şi iarăşi Şiad, 30 decembrie 1935 ( o gospodărie) 60 .
În perioda dintre 31 ianuarie 1936 şi 24 decembrie 1938, vânzările la licitaţie s-au
întetit. Dintre acestea, cităm pe cele din Şiad (o gospodărie), Sâc (2 gospodării),
Beliu (2 gospodării), Calea Mare (8 gospodării), Dicăneşti (o gospodărie), Gruilung
(3 gospodării), Inceşti (3 gospodării), Lăzăreni (3 gospodării), Miheleu (3
gospodării) şi Tăşad (9 gospodării) 61 . Se poate observa, astfel, că în ciuda măsuri
lor luate de guvern, degradarea stării materiale a micilor cultivatori de pământ în
perioada din anii crizei economice şi de după aceasta, s-a continuat. Oricum, însă,
legile de conversiune a datoriilor agricole, ca şi celelalte măsuri luate de stat au fost
binevenite, salvând de la ruină, aşa cum demonstrează faptele, multe dintre gospo-
dăriile ţărăneşti, proporţia celor vândute la licitaţie, faţă de cele ce au continuat să
57. - Arhivele Statului din Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de miniştri, dos. 3,
I 932, f. 107.
58. - Gazeta de vest, 1932, nr. I 997, 29 aprilie, p. 7; nr. I 999, 3 mai, p. 6.
59. - Arhivele Statului din Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de miniştri, dos. 11,
f. 935-936.
60. - Arhivele Statului din Oradea, fond C.A.B., dos. I I 7, f. 33-38.
61. - Ibidem, dos. 227, f. 149-178.
se dezvolte fiind. totuşi, infimă. Spiritul de emulaţie agricolă a continuat şi el să se

dezvolte, mai ales că începând cu anul 1934, prin intermediul "Astrei", s-au organi-
zat "şcoli agricole ţărăneşti de vară", specializate în funcţie de relief (câmpie, deal,
munte), mai importantă fiind cea deschisă la Vaşcău în 193762 . Se urmărea, în acest
fel, o îmbunătăţire a stării materiale a ţărănimii, o perfecţionare "agricolă profe-
sională" a lor. Scopul era nobil, dar rezultatele palide, căci zonele de munte şi deal
mai ales au rămas sărace, locuitorii fiind obligaţi în continuare să-şi câştige exis-
tenţa prin migraţia temporară, pentru a lucra.. înspre zonele agricole de câmpie, mai
fertile sau, aşa cum am mai arătat, înspre zonele industriale din Vechiul Regat.
LA SITUATION DE L' AGRICULTURE DE BIHOR.

LA POLITIQUE DE SECOURS DE L' ETAT (1922-1938)
Resume
L' auteur presente une histoire du developpcment de l'agriculture de Bihor, pen-
dant et apres la mise en practique de la reforme agraire de 1921. On constate que Ies
gouvemements seconderent l 'agriculture et le levage du betail en accordant de nom-
breux fonds pecuniaires destines a appuyer Ies paysans et, en cas de secheresse et d'
autres calamites, des aides en cereales et machines agricoles.
On presente aussi de nombreuses petitions paysannes en attestant leur difficile
etat materiei et le stade de la mise en practique de la reforme agraire.
62. - L. Cornea, B. Ştefănescu, Şcolile ţărăneşti organizate de ASTRA bihoreană în

perioada interbelică (1934-1940), Crisia, 1982, nr. 12, p. 196-200.
RECLAMA ÎN ORĂŞELELE BIHORENE.
CONSIDERA ŢII PENTRU PERIOADA INTERBELICĂ
de
CORNEL CRĂCIUN
Studiul nostru îşi propune să investigheze un spaţiu situat la graniţa nord-

vestică a ţării dintr-o perspectivă ce vrea să reconstituie gradul de urbanizare al re-
giunii în perioada interbelică. Pentru aceasta am apelat la sectorul reclamei socio-
economice şi cuturale. folosind "mărturia" depusă - cu temeinică obiectivitate - de
periodicele timpului. Ne-am oprit, în sondajul pe care-l unnărim deja de câţiva ani.
asupra orăşelelor bihorene Beiuş, Marghita şi Salonta, convinşi fiind că rezultatele
ne vor pennite configurarea unor linii general valabile pentru întreg registrul medi-
an de comprehensiune al problemei - situat între comunitatea rurală şi cca a mare-
lui oraş. Am avut în vedere şi vechimea, respectiv gradul de dezvoltare al regiunii
unde sunt plasate aşezările amintite. Un factor important îl reprezintă convietuirea
mai multor etnii în acest teritoriu de interferente, dintre care se detaşează cea româ-
nă şi cea maghiară.
Modul de prezentare a reclamei, sectoarele vieţii comunitare la care se apli-
că, frecvenţa şi varietatea (în măsura în care se face simtită) mesajului continut,
toate la un loc pot aduce argumente serioase - şi inedite - asupra nivelului de dez-
voltare al unei societăţi. Existenţa şi evoluţia fenomenului de certificare competi-
tivă pe care-l contine intrinsec procesul mental al elaborării semanticii reclamei se
manifestă cu atât mai puternic într-o lume aflată în plin progres pe scara urbaniză
rii. Lumea micilor comunităţi, tradiţională prin excelenţă, reacţionează într-un mod
specific la presiunea noului, a "străinilor". Solidarităţile sociale, etnice şi confesio-
nale se prevalează de vechile drepturi "strămoşeşti" pentru a rezista. Dar slăbiciu
nea - ca în cazul celebru al troienilor - se manifestă din interior, tineretul se per-
verteşte - distantându-se de generaţiile anterioare - şi prin fisura produsă se strecoa-
ră, insinuant, "duşmanul". Reclama este unul dintre aliaţii de nădejde ai noului, ai
urbanismului. Pornită pe drumul triumfător al modernităţii după revoluţia industri-
ală engleză şi propulsată de victoria revoluţiilor burgheze din America şi Franţa,
reclama ia în stăpânire paginile periodicelor şi minţile oamenilor porniţi în aventu-
ra îmbogăţirii.
318 Comei Crăciun 2
Reclamă s-a făcut în formă orală din cele mai vechi timpuri şi continuă să se
facă până şi în ziua de azi (dovadă zvonurile şi răspândacii lor). Reclama scrisă - în
speţă cea publicată în presă - există doar din secolul al XVIII-iea, iar cea pe lungimi
de unde şi video doar de câteva zeci de ani. Suntem, practic, pentru situaţia in-
terbelică, în situaţia tranziţiei de la presa scrisă la cea vorbită, radioficată. În vreme
ce pe alte meridiane se descoperea voluptatea construcţiei semantice pentru audien-
ta radioascultătorilor, în vreme ce Bucureştiul ţinea pasul cu noutăţile modei euro-
pene şi americane în domeniu, provincia - lumea "periferizată" a acesteia - lupta
pentru supravieţuirea presei ca unic mijloc mass-media de comunicare. Timid, ime-
diat după 1918, şi apoi din ce în ce mai accelerat se dezvoltă gustul pentru produce-
rea şi consumarea reclamei. Se instalează şi aici termenii economiei de piaţă, ai ce-
rerii şi ofertei, fie că este vorba de profesiuni industriale, comerciale, fapte de cul-
tură sau prezentarea unor produse.
Cele trei orăşele bihorene vor "depune mărturie" în cele ce urmează într-un
proces la care au luat parte - indiferent de standardul de dezvoltare atins - toate lo-
calităţile cu tentă urbană din România. Fenomenul este de altfel generalizat la scara
întregii comunităţi umane. Calitatea de martor este legată de existenta unui izvor
documentar care să se fi păstrat într-o formă corespunzătoare. În cazul nostru, ne
referim la presa interbelică. Unele localităţi nu au avut posibilitatea să editeze pe-
riodice, altele au avut dar nu s-a păstrat mare lucru din aceste dovezi probatorii,
atât de necesare unei restituiri istorice obiective. Nici micile noastre comunităţi:
Beiuş, Marghita şi Salonta nu fac excepţie la proba timpului. Perioada interbelică
nu este acoperită în totalitate, numărul periodicelor este mic, iar posibilităţile de
comparaţie sunt reduse în aceste condiţii. Totuşi, pasiunea pentru cultură a bihore-
nilor şi orgoliul lor proverbial le-au permis să reziste şi să se evidenţieze şi în acest
domeniu: al reclamei concepute pentru presa periodică .
•
De la bun început facem precizarea că materialul pe care I-am avut în vedere
se referă numai la presa în limba română a perioadei. De aici numărul redus de pu-
blicaţii şi intervalul incomplet de timp acoperit pentru fiecare localitate în parte. 1
Beiuşul, cel mai mic dintre orăşelele în discuţie - dacă ne raportăm la numărul de
locuitori 2 - este considerat încă de la finele secolului XIX ca "emporiul culturei, in-
dustriei şi comerciului din acest ţinut." 3 Centru al activităţii româneşti din Bihor, el
se află la antipod fată de celelalte două localităţi citate, şi mai ales în comparaţie cu
1. - Pentru Beiuş semnalăm publicaţiile BEIUŞfil, OBSERVATORfil şi BIHORfil ce
au ca date extreme anii 1921-1930 şi 1940. Marghita cu publicaţiile VALEA BARCĂfilill şi
MARGHITA pentru anii 1926 şi 1934-1938, iar Salonta cu ROMÂNIA şi BfilETINUL ORA-
Şfilill SALONTA pentru perioada 1932 şi respectiv 1937-1938.
2. - 3.000 de locuitori la sfirşitul secolului XIX, pt. cf. C. DIACONOVICH, Enciclope-
dia Română, Sibiu, voi. I, 1898, p. 439, pentru ca la mijlocul deceniului patru să numere 4.294
de locuitori, cf. Enciclopedia României, voi. II, Bucureşti, 1938, p. 60.
3. - C. DIACONOVICH, op. cit., p. 439.
3 Reclama în orăşelele bihorene 319
Salonta. 4 Din informaţiile pe care le deţinem rezultă indubitabil accesul mult mai
accelerat la urbanitate pe care l-a cunoscut Beiuşul. Mărturie stau datele referitoare
la nivelul socio-economic al cererii şi ofertei, iniţiativele culturale şi stabilitatea
presei.
În domeniul industrial, situaţia era dominată net de oraşul Beiuş. Aici se gă
seau fabrica de cherestea "Sohodol" 5 , o fabrică de spirt şi rafinărie, una de ţiglă şi
cărămidă, moara şi uzina electrică şi o întreprindere de pompe funebre 6 . Marghita
oferea două întreprinderi de transporturi particulare 7, iar Salonta uzinele comunale
- de gheată şi cea electrică 8 .
Micii întreprinzători - meseriaşii - sunt orientaţi spre producerea directă de
bunuri de folosinţă imediată şi de servicii. Prevalează croitorii, frizerii, fotografii şi
farmaciştii.
Reclama pe care şi-o produc croitorii este seacă şi stereotipă. O singură ex-
cepţie o întâlnim în cazul lui Paul Bandi din Marghita. Acesta este dispus să utili-
zeze, inteligent, întreg arsenalul persuasiv al domeniului. Folosirea adverbului re-
strictiv "numai" urmat de atributul "modern", adăugat ca argument suplimentar
meseriei pe care o practică, are menirea de a exclude din start orice reţineri fată de
seriozitatea ofertei pe care o avansează. Inserarea unor mici artificii, precum: "cel
mai elegant", "croială la ultima modă", "croială din străinătate", "garanţie
pentru clienţi" (asta sună foarte bine pentru buzunarele acestora!), respectiv inclu-
derea fotografiei croitorului într-un text bilingv9 , îi deschide drumul spre scopul
propus.
Nici frizerii nu dau dovadă de mai multă inspiraţie. În anunţul pe care-l
inserează în paginile ziarului MARGHITA 10, Ştefan Petrişoru utilizează formula-
ristica - extrem de prevenitoare - valabilă la debutul secolului XX. Repetiţia "o-
nor" şi "onoratul public", etalarea serviciilor pe care le oferă: "tuns pentru dame
şi domni, după ultima modă!" (extrem de incitant), alături de compromisul făcut
unui public m~i puţin rafinat, atâta vreme cât adaugă: "Tăiere de bătături!", serio-
zitatea fată de persoana şi bugetul clientului: "Servire atentă şi higienică!", pre-
cum şi continua curtoazie semantică: "Rog cu profund respect sprijinul on. public",
ne îndreptăţesc să sperăm în succesul afacerii sale.
Fotografii îşi susţin cauza cam în aceiaşi termeni. În Beiuş, dincolo de fluc-
tuaţia specialiştilor locali ai domeniului, ne reţine atentia reclama pe care şi-o pu-
4. - Oraşul avea 12.650 de locuitori la sfârşitul secolului XIX, pt. cf. C. DIA-
CONOVICH, op. cit., p. 873, pentru ca la mijlocul deceniului patru să numere 15.1176 de
locuitori, cf. Enciclopedia României, voi. II, Bucureşti, 1938, p. 60.
5. - Enciclopedia României, voi. II, Bucureşti, 1938, p. 60.
6. - Întreprinderea cuplului Belenyes şi Morschl, vezi BEIUŞUL, V, nr. 12/29 mrtie
1925, p. 4.
7. - Întreprinderea de transporturi Iosif Jakab, MARGHITA, IX, nr. 20/14 mai 1937, p. 1
şi Întreprinderea de transporturi Kovacs, ibidem, nr. 21/21 mai 1937, p. 4.
8. - Cf. BULETINUL ORAŞULUI SALONTA, I, nr. 21/30 decembrie 1937, p. 2.
9. - MARGHITA, VIII, nr. 30n august 1936, p. 3.
10. - Ibidem, VI, nr. 18/13 mai 1934, p. 3.
blică un profesionist din Oradea 11 . Sosirea maestrului Dajkovits, ce are o "firmă

cunoscută şi cu reputaţie", pare de domeniul miraculosului, un adevărat cadou fă
cut localnicilor de către metropola orădeană. Fotograful nostru dovedeşte o cunoaş
tere sigură a gustului public. fapt ce atestă o practică serioasă în meserie .. La insis-
tenţele elevilor (şi am putea adăuga ale părinţilor şi ale conducerii liceului), provi-
denţialul fotograf descinde în urbe şi, constatând deplorabila stare de lucruri din
domeniu, se decide să ajute populaţia cu "fotografii de prima calitate pentru toţi
amatorii". Deşi reţinut de afacerile bănoase în Oradea, totuşi, valorosul meseriaş
este decis să-şi sacrifice "anumite zile ale săptămânii" (cât mister de cea mai bu-
nă calitate!) pentru cauza generoasă a slujirii intereselor unui public despre care
este "convins că va fi pe deplin mulţumit". In nuce, depistăm aici argumentaţia
suficientă pentru confecţionarea unui mit. Din fericire, fotograful orădean s-a limi-
tat la această unică ofertă.
Farmaciile plasate în Beiuş captează imediat atenţia şi simpatia cititorului
prin firmele incitante pe care le poartă. Astfel, stabilimentul soţilor Blaga poartă
poeticul nume "Isvorul tămăduirii" 12 , iar cel al lui Wilhelm Scharfer - "La îngerul
păzitor" 13 . Din această perspectivă, cei din Marghita sunt mai modeşti, farmacia d-
lui Gliick 14 - despre a cărei existenţă aflăm direct - fiind lipsită de o denominaţie
corespunzătoare.
George Jager, un întreprinzător serios preocupat de problema sanitară a Be-
iuşului, deschide în luna august. 1922 o "Bae de vană şi aburi" 15 . La începutul a~
nului 1925 afacerea este preluată de către Constantin Lăzărescu 16, care se angajea-
ză să menţină programul, confortul şi sănătatea populaţiei. Între timp. ca orice afa-
cere rentabilă, baia de aburi capătă un nume - şi care putea fi mai potrivit decât cel
al zeiţei vânătorii. .. Beiuşul nu are la dispoziţie întreprinderi de transport particu-
lare, dar încearcă să substituie acest handicap printr-o şcoală de şoferi 17 . Brutarii
se bucură de o oarecare trecere în acest mediu, însă anunţurile pe care le fac nu au
consistenta reclamei 18. O ultimă apariţie în sectorul meseriaşilor - ce beneficiază
de o prezentare adecvată - se referă la atelierul de ţesături şi cusături româneşti,
deschis în Beiuş, de văduva Maria Cosma 19 . Textul elaborat face trimiteri precise
la târgul de mostre din Bucureşti. insistând asupra condiţiilor deosebit de avanta-
joase în care sunt satisfăcute comenzile.
11. - BEIUŞUL, III, nr. 16-17/6 mai 1923, p. 6.
12. - Ibidem, I, nr. 3 l /25 decembrie 1921, p. 8.
13. - Ibidem, VI, nr. 25-26/22 august 1926, p. 4.
14. - MARGIDTA, VI, nr. 18/13 mai 1934, p. 3.
15. - BEIUŞUL, II, nr. 31/13 august 1922, p. 5.
16. - Ibidem, V, nr. 2/12 ianuarie 1925, p. 4.
17. - BIHORUL, I, nr. 3/15 decembrie 1940, p. 3.
18. - Vezi vânzarea unei case cu brutărie la Beiuş în BEIUŞUL, III, nr. 35-36/16 septem-
brie 1923, p. 3, respectiv amintirea brutarului Alexndru Juhas în MARGIDTA, VIII, nr. 46/4
decembrie 1936, p. 2.
19. - BEIUŞUL, I, nr. 26/20 noiembrie 1921, p. 6.
•
Localurile au un regim aparte, special, în viata socio-economică a oricărei
comunităţi umane. Orăşelele bihorene nu fac excepţie, reclama acestei forme co-
merciale propunând o multitudine de variante. Pe primul plan se situează, cum e
oarecum firesc, restaurantele. Beiuşul conduce în topul numeric al prezentelor, res-
pectiv al consistentei ofertei negustoreşti 20 . Restaurantul "Vatra vânătorilor" (din
nou un titlu de firmă extrem de sugestiv) este situat într-un minunat punct strategic
- lângă Casina Română - şi oferă "cele mai alese mâncăruri calde şi reci, vinuri
excelente (de Holod) şi bere rece", fiind condus de o văduvă care-şi câştigă astfel,
mai mult decât onorabil, existenta21 . Intrat în competiţie cu firma amintită, negus-
torul Iosif Vancu face apel, primordial, la intelectualii din provincie. Să nu ne pripim
şi să tragem concluzii eronate! În ciuda consumului însemnat de alcool la nivelul
întregului judeţ22 , care-l plasa pe locuri fruntaşe într-o ierarhie de nimeni dorită,
intelectualii nu au depăşit media onorabilă a consumaţiei în domeniu. Trebuie să
înţelegem mai repede acest apel ca pe o dorintă de plasare în lumea bună a oraşului
provincial, căreia i se pune la dispoziţie "popici şi bere proaspătă", la preţuri mo-
derate şi cu un serviciu prompt23 . Dacă cineva a avut curajul şi timpul disponibil să
întreprindă o cercetare privitoare la gustul burgheziei intelectuale provinciale, poa-
te să depună mărturie că aceste deziderate reprezintă exact cerinţele de respectabi-
litate pe care ţi le impune această categorie socială.
Magazinele de stofe şi haine de gata se găsesc angajate într-o competiţie a-
cerbă. Indubitabil, acesta este sectorul comercial cel mai activ, unde se manipulea-
ză mărfuri şi se ţes iluzii prefabricate pentru clientul credul. Magazia "FARKAS"
lansează în deschiderea propunerii sale un semnal de alarmă menit să atentioneze
pe oricine ar fi tentat să ocolească generoasa ofertă a firmei: "Nu vă lăsaţi traşi pe
sfoarl de orice reclamă". Pus serios în gardă, clientul va medita asupra farmece-
lor magaziei "FARKAS", "recunoscutl pentru preţurile moderate şi serviciul
prompt". În final, se atinge cu delicateţe pedala magică a comerţului "preţurile
cele mai ieftine" 24 . Cititorul îmbrobodit ar putea crede că a atins Paradisul... Răs
punsul magazinului "RECLAM", patronat de Lowy şi Lebovits, este prompt. Elin-
sistă pe avantajul procurării mărfii direct de la sursă - ce aduce după sine ieftină
tatea, preţurile fiind "in afarl de orice concurenţi" 25 . Se înşeală proprietarii ma-
gazinelor amintite şi cumpărătorii care nu ţin cont de reclama comerciantului
' român Ioan Iosif. Mărfurile sunt proaspete şi provin din Cehoslovacia şi de la Vie-
20. - Cu cele patru restaurante ale sale: "Vatra Vânătorilor", Iosif Vancu, Crâşma de pia-
tră şi
Restaurantul Gării, faţă de numai două în Marghita: Iuliu Urav şi Hotelul Central, respectiv
Restaurantul Coroana din Salonta.
21. - BEIUŞUL, I, nr. 8/24 iulie 1921, p. 3.
22. - Valoarea anuală a consumului de alcool se ridică la 300.000.000 lei. Cf. BEIUŞUL,
VII, nr. 6/25 septembrie 1927, p. 1-2.
23. - Ibidem, II, nr. 18/14 mai 1922, p. 5.
24. - Ibidem, nr. 47/3 decembrie 1922, p. 5.
25. - Ibidem, IV, nr. 8-9/9 martie 1924, p. 5.
na, preţurile sunt mai ieftine ca oriunde 26 . Lucrurile stau mult mai simplu în Mar-
ghita, unde "Postăvăria" Heller Salamon27 nu are practic rival, iar pentru Salonta
nu depnem date.
Băcăniile şi magazinele de coloniale se situează constant în sfera de interes a
cererii şi ofertei bihorene. Negustorul Iosif Vancu din Beiuş, cu care ne-am întâlnit
anterior în calitate de proprietar de restaurant, ne îmbie cu o mulţime de produse a-
petisante: caşcavaluri, romuri şi lichioruri, bomboane de ciocolată de Capşa şi
Zamfirescu. Efectiv aprovizionarea este de prima mână! Preţurile moderate şi ser-
viciul prompt fac deja parte din regula jocului. Iată că neobositul comerciant se
gândeşte să-şi alieze un contingent serios al intelectualităţii rurale, de vreme ce a-
nunţă reduceri de preţuri pentru preoţi şi învăţători 28 . Pe această cale, debuşeul în
lumea satelor învecinate pare a fi eliberat de orice contracandidatură. La o distanţă
de doi ani se insinuează puternic pe piaţa colonialelor Nicolae Ciaviciu, care are
pretenţia să afirme că deţine "cea mai bine asortatl prlvllie în coloniale şi deli-
catese şi din ţari şi din strlinltate" 29 . Frazarea pompoasă şi formularea dubitati-
vă, încărcată de prea multe conjuncţii, are scopul nedisimulat de a ameţi consuma-
torul şi de a desfide concurenţa. În rest, aceleaşi platitudini: serviciul cel mai con-
ştiincios, preţurile cele mai moderate. Destul de puţin pentru o firmă ce pretinde că
are în spate aproape 40 de ani de existenţă. Cu dezinvoltura pe care şi-a dobândit-o
din exploatarea băii comunale a oraşului, se avântă în competiţie Constantin Lăză
rescu, care ne bombardează cu o mulţime de produse şi de mărci aflate în mare vo-
gă în toamna anului 1927: vinurile de Drăgăşani şi berea Bragadiru30 . Din nou, su-
perlativele cel mai ... şi cel mai, cele mai renumite, cel mai ieftin magazin, şi for-
mula sacrosantă: "Serviciu prompt şi conştienţios!". Ne aflăm, categoric, într-o
etapă manieristă a formulei de reclamă, când nu se mai inovează ci se încarcă "nota
de plată" semantică prin vehicularea aceloraşi termeni istoviţi de înţelesuri.
•
Domeniul tipografic este controlat cu autoritate de către institutul "DOINA"
din Beiuş. Aici se tipăresc cele trei publicaţii periodice ale oraşului, se pot cumpăra
cărţi în librăria aferentă 31 , se dau informaţii pentru cei doritori să-şi facă fotogra-
m32 şi se cumpără bilete pentru spectacolele din localitate 33 . Ca o noutate abso-
lută, cu care şi-a cucerit un public stabil, patronul institutului "DOINA" orga-
26. - Ibidem, p. 7.
27. - MARGIBTA, IX, nr. 12/19 martie 1937, p. 4.
28. - BEIUŞUL, II, nr. 1/14 ianuarie 1922, p. 8.
29. - Ibidem, IV, nr. 30-31/7 septembrie 1924, p. 7.
30. - Ibidem, VII, nr. 4/11 septembrie 1927, p. 3.
31. - Vezi reclama pentru "Calendarul Bihorului", ibidem, I, nr. 20-21/23
octombrie 1921, p. 8..
32. - Vezi reclama lui Dajkovits, ibidem, III, nr. 16-17/6 mai 1923, p. 6.
33. - Organizate la Teatrul Aristide DEMETRID, ibidem, IV, nr. 3/27 ianuarie 1924, p. 2
şi ibidem, V, nr. 17 /26 aprilie 1925, p. 2.
nizează din luna mai a anului 1923 o bibliotecă în localul librăriei 34 . În Marghita
funcţionează tipografia "Globus" 35 , iar în Salonta cea condusă de M. MÂNDRU şi
Comp. 36 . ·
•
Domeniul bancar este destul de generos configurat în Beiuş. Din cele cinci
bănci şi instituţii de credit existente aici 37 , una singură este o filială a unui consor-
ţiu clujan, iar celelalte sunt creaţii locale. Două dintre ele datează din 1899. Simpla
enumerare a modului de organizare şi funcţionare a capitalului activ şi a celui din
rezervă, a personalităţilor ce fac parte din consiliul de conducere 38 , este suficientă
pentru a trezi interesul eventualilor investitori. Mai deosebită ni s-a părut totuşi
pledoaria "Cooperativei de economii şi credit" 39 care este concepută în termeni
simpli, direcţi, pe înţelesul populaţiei cu venituri mici, din care-şi extrage cu predi-
lecţie membrii componenţi.
•
Ce posibilităţi de distracţie ofereau orăşelele bihorene în perioada interbeli-
că? Iată o întrebare care ne obligă să facem un tur de orizoni prin zonele culturale,
sportive şi de agrement.
Posibilităţile de lectură erau servite cu promptitudine de editurile· şi tipogra-
fiile locale. Mai mult decât atât, ni se recomandă să foiletonăm revista "Lwnina Fe-
meii" de la Cluj 4 0, catalogul "PRESA BUNĂ" din Iaşi41 şi lista cu cărţile apărute
în "Biblioteca Intelectualului" a editurii OBSERVATORUL din Beiuş42 . Amatorii
au la dispoziţie biblioteca publică instalată în localul librăriei DOINA. Desigur că
cei interesaţi se vor bucura şi de prilejul înfiinţării clubului ziarului BEIUŞUL43 .
Spectacolele se desfăşurau în sala Teatrului ARISTIDE DEMETRIAD de la
Casina Romană, la Hotel Central44 sau în sala de gimnastică a liceului de băieţi45 .
34. - Ibidem, III, nr. 16-17/6 mai 1923, p. 4.
35. - Unde se tipăreşte ziarul MARGIIlTA
36. - Unde se tipăreşte ziarul ROMÂNIA.
37. - Banca Poporalii s.p.a., Banca Agrarii S.A. Privilegiată Cluj, filiala Beiuş, Cooperati-
va de economii şi credit, Banca "DrAganul" şi Banca Popularii Regionalii Vintilii Brătianu. Aces-
tora li se pot adăuga Casa de păstrare din Vaşcău şi Institutul de credit şi economie s.a. "Bihorea-
na" din Oradea.
38. - Este vorba de senatorul liberal dr. Gavril Cosma, preşedinte al Băncii Poporale
s.p.a. şi la Banca Popularii Regionalii Vintil! BrAtianu, loco. De asemenea, pot fi menţionaţi
Nerva Traian Cosma, director executiv la Banca Poporalii s.p.a. Beiuş şi director al Băncii
Populare Regionale Vintilă Brătianu Beiuş, precum şi profesorul Ioan Buşiţa, aflat în consiliul de
administraţie al Tipografiei şi librăriei DOINA din Beiuş.
39. - BEIUŞUL, IV, nr. 14/13 aprilie 1924, p. 3.
40. - Ibidem, I, nr. 23/30 Octombrie 1921, p. 3.
41. - OBSERVATORUL, I, nr. 8/decembrie 1928, coperta int.:rioarA.
42. - Ibidem, vezi de la nr. 2 înainte.
43. - BEIUŞUL, II, nr. 13/9 aprilie 1922, p. 4.
44. - Cazul concertului oferit de baritonul liric Laurian Nicorescu de la Opera Română
din Cluj, în BEIUŞUL, III, nr. 44-45/17 noiembrie 1923, p. 4.
45. - Ibidem, II, nr. 13/31 august 1922, p. 5.
324 Cornel Crăciun 8
La Salonta funcţiona cinematograful CENTRAL, ce rula acelaşi program de filme

de duzină 46 . valabil şi pentru perioada interbelică, şi sala "Reduta", pentru specta-
colele cu piese de teatru prezentate în turneu de trupa orădeană47 .
Organismele culturale de resort propuneau celor interesaţi serate, bal mascat
sau. pur şi simplu, petrecerea Revelionului l 93o4 8.
Amatorii de recreere şi drumeţie puteau să viziteze băile "Fântâna Popii" si-
tuate la o jumătate de oră distantă de Beiuş49 ori să circule cu trenul spre localităţi
le învecinate 50 . În Beiuş se putea practica jocul de tenis cu parteneri din Oradea 5 1,
se putea învăţa pianul cu profesor de specialitate - dar numai dacă erai fată! 52 - se
putea învăţa meşteşugul fabricării sitelor 53 sau, la alegere, puteai deveni candidat
de avocat pe lângă una din notabilităţile oraşului 54 .
•
Ziarele locale, ca orice sursă de informapi autorizate ce se respectă, îşi fă
ceau propria lor reclamă. Dacă "BEIUŞUL" recurge la garantata formulă propagan-
distică întâlnită şi pe alte meleguri ale ţării 55 , surprinde în mod plăcut amestecul
original de umor, date comune şi comparaţii semnificative din paginile "VALEA
BARCĂULUI" ce apărea la Marghita56 . "BEIUŞUL" recomandă cu insistentă şi
alte publicaţii, din sfera literaturii de calendar57 şi a revistelor ilustrate ce apăreau
46. - Este vorba de filmul Trei zile în arest, mare comedie din viaţa soldatilor, şi Dan-
ton, film istoric monumental din viaţa marelui revoluţionar francez, cu marele artist Fritz Kort-
ner (!), în ROMÂNIA, I, nr. 3/24 decembrie 1932, p. 4.
47. - Ibidem, I, nr. 1/10 decembrie 1932, p. 4. Trupa "Teatrului de Vest" din Oradea a ju-
cat poemul istoric Cuib de şoimi şi comedia Când femeia e nervoasă(!), cu actorii Olga Deliso
şi Titi Nicolescu în rolurile principale.
48. - Corul Tinerilor Meseriaşi Români din Beiuş oferă o serată în 25 decembrie 1929,
Reuniunea Femeilor Române din Beiuş organizează Revelionul 1930, iar studenţii din aceeaşi
localitate organizează un Bal Mascat, pt. cf. BEIUŞUL, IX, nr. 7/25 decembrie 1929, p. 6 şi anul
X. nr. 1/1 ianuarie 1930, p. 2. şi 4. În Marghita, funcţionarii financiari din plasa locală organizea-
ză şi ei o serată dansantă în localul hotelului "Margareta" din oraş, vezi MARGHITA, VII, nr.
19/10 mai 1935, p. 3.
49. - Cf. C. DIACONOVICH, op. cit., p. 439 şi anunţul înserat în BEIUŞUL, VI, nr. 13-
14i4 iulie 1926, p. 4.
50. - Extrasul din mersul trenurilor - "partea ce ne priveşte mai îndeaproape" în BEIU-
ŞUL, II, nr. 25/2 iulie 1922, p. 5.
51. - Ibidem, IV, nr. 36-37/28 septembrie 1924, p. 4.
52. - Ibidem, II, nr. 36/17 septembrie 1922, p. 5. Excepţie făcea profesorul Corneliu Gi-
vulescu de la Şcoala Normală de fete din loc., ibidem, IV, nr. 3/27 ianuarie 1924, p. 3.
53. - Ibidem, II, nr. 21/4 iunie 1922, p. 7.
54. - Este vorba de oferta dr. Gavril Cosma, ibidem, IV, nr. 17/18 mi 1924, p. 4. În com-
pletare la cele asertate se poate aminti cursul de perfecţionare în limba română organizat de I. .
Bogdan şi O. Rodan în primăvara anului 1935 la Marghita, vezi MARGHITA, VII, nr. 16/19 a-
prilie 1935, p. I. .
55. - "Citiţi şi răspândiţi BEIUŞUL, apărătorul tuturor intereselor româneşti din Bihor",
în BEIUŞUL, V, nr. 2/12 ianuarie 1925, p. 4.
56. - VALEA BARCĂULUI, I, nr. 1/5 martie 1926, p. 3. Textul integral este reprodus în
anexa studiului.
57. - "Calendarul Bihorului", în BEIUŞUL, I, nr. 20-21/23 octombrie 1921, p. 8.
la Cluj 58 .
•
O problemă care-i preocupă intens pe beiuşeni între anii 1927-1929 este a-
ceea a judeţului Beiuş 59 . Pentru aceasta expediază o mulţime de memorii, scriu ar-
ticole incitante în presa locală şi susţin - argumentat - necesitatea şi avantajele unei
descentralizări faţă de Oradea (probabil că ideea este suficient de actuală!) .
•
Paginile periodicelor din cele trei orăşele bihorene adăposteau, cu altruism,
şi reclame referitoare la alte oraşe. Dintre acestea, după cum lesne se poate bănui,
Oradea ocupă primul loc. Nu funcţionează numai principiul subordonării fată de
metropola judeţului, cât mai ales considerentul aprovizionării de pe piaţa, indiscu-
tabil mai variată şi generoasă, a acestui oraş. Oferta este deosebit de tentantă şi e-
voluează de la produsele celebrei postăvării DEUTSCH60 , prin intermediul expozi-
ţiei şi târgului din toamna lui 1925 de la Hala Comercială 61 , până la anuntul unui
profesor oftalmolog62 şi a cremei PODEOL, produsă de farmacia Csanda63 .
Capitala Transilvaniei, oraşul Cluj, este prezentă prif\ relativ puţine trimiteri
notificate: Banca Centrală pentru industrie şi comerţ s.p.a. 64 , cursul de ţesut covoa-
re orientale organizat de Veturia Ghibu 65 şi revista COSÂNZEANA66 .
•
Nu ne putem încheia rândurile de fată fără a ne referi şi la reclama politică,
prezentă în paginile aceluiaşi ziar BEIUŞUL, atât de activ pentru deceniul 1921-
1930. Explicaţia implicării gazetei în campania electorală a anului 1926 este sim-
plă, având în vedere faptul că directorul publicaţiei amintite candida cu numărul 1
(!) pe lista de senatori a P.N .L. în judeţul Bihor. Limbajul uzitat era colorat cu for-
mule popularizante care doresc să pătrundă direct în conştiinţa alegătorilor67 .
•
Panorama discursului expozitiv al reclamei în perimetrul micilor aşezări ur-
bane din Bihor a convins, sperăm, asupra complexelor probleme ce confruntau so-
cietatea românească aflată în plin proces de consolidare naţională şi trecere la o
58. - Ibidem, V, nr. 46/6 decembrie 1925, p. 4, revista COSÂNZEANA din Cluj.
59. - Ibidem, VII, nr. 4/11 septembrie 1927, p. 1 şi următoarele, până la nr. 1/10 noiem-
brie 1929, p. 1-2.
60. - Ibidem, III, nr. 15/22 aprilie 1923, p. I.
61. - Ibidem, V, nr. 37 /13 septembrie 1925, p. 3.
62. - Ibidem, nr. 2/12 ianuarie 1925, p. 5.
63. - MARGIBTA, VII, nr. 23n iunie 1935, p. 3.
64. - BEIUŞUL, II, nr. 10/19 martie 1922, p. 6.
65. - Ibidem, nr. 44/12 noiembrie 1922, p. 5.
66. - Ibidem, V, nr. 46/6 decembrie 1925, p. 4.
67. - Ibidem, VI, nr. 9-12/13 mi 1926, p. 8. Textul integral în anexa studiului.
326 Cornel Crăciun 10
viaţa urbană activă, eficace. Mai mult decât oriunde, în acest mediu cu profunde le-
gături în lumea rurală, se simte controversata confruntare între traditie şi inovaµe,
dintre. ancestral şi modem. Măsura în care civilizatia românească s-a aliniat la
comandamentele epocii se verifică, benefic, şi prin insertia în zona mic urbană
bihoreană a elementului dizolvant al reclamei - privit la început cu suspiciune ca un
argument al străinului ("al celuilalt") şi sfârşind prin a fi acceptat ca simbol peren
al înnoirii, al progresului.
ANEXE
I. MESERIAŞI
Cu onor înştiinţez onoratul public, din Loco şi comune, că am deschis

Frizerie moderni p.t. doamne şi domni, în Marghita, str. Reg. Ferdinand no. 18
(lângă Farmacia Gliick). Tuns pentru dame şi domni, după ultimă modă!
Rog cu profund respect sprijinul on. public.
Cu stimă: Im. PETRIŞORU ŞTEFAN, frizer.
Servire atentă şi higienică! Preţuri solide! Tăiere de bătături!
MARGHITA, VI, nr. 18/13 mai 1934, p. 3.
Numai la croitoria modernă PAUL BANDI. Costume şi pardesiuri pentru

dame şi
domni se execută în mod(ul) cel mai elegant cu croială la ultima modă.
Preţuri solide. Executat primul lucru special cu croiala din străinătate cu garanţie
pentru clienţi. Încercaţi lucrul la acest atelier. Dacă doriţi a purta haine croite la
modă, la PAVEL (?) BANDI Marghita, str. Reg. Ferdinand nr. 20 (text bilingv şi
fotografie meseriaş!).
MARGHITA, VIII, nr. 30/7 august 1936, p. 3.
Farmacie nouă în Beiuş "La isvorul tămăduirii". S-a deschis (lângă librăria
"DOINA") farmacia românului Liciniu Blaga şi a sopei sale farmacista Natalie
Blaga. Tot Românul are datoria de a le da sprijinul.
BEIUŞUL, I, nr. 31/25 decembrie 1921, p. 8.
ANUNŢ! Am onoare a anunţa On. public din loc. şi jur că am instalat în str.
Ţarinei o Bae de vanA şi aburi instalată după cele mai noi recerinţe. Preţul unei
bAi de persoană 15 lei.
Pentru bărbaţi: Miercuri, Vineri, Sâmbătă şi Duminică.
Pentru femei: Marţia şi Joia,_
Totodată anunţ că am deschis acolo şi un restaurant unde se vor servi zilnic
mâncări şi beuturi reci şi calde pe lângă preţurile cele mai moderate.
De binevoitorul sprijin se roagă: George Jager.
BEIUŞUL, II, nr. 31/13 august 1922, p. 5.
Aviz. La dorinţa elevilor de clasa VIII liceală din Beiuş, venind în acest
oraş,m-am hotărât să execut fotografii de prima calitate pentru toţi amatorii care
mi s-ar adresa. În scopul acesta voi veni la Beiuş, în anumite zile ale săptămânei.
Informapi dă "DOINA".
Fiind firma mea cunoscută şi cu reputape, rog sprijinul On. Public, şi sunt
convins, că va fi pe deplin mulţumit.
DAJKOVITS, fotografOradia-mare, Pasajul Vulturul et. II.
BEIUŞUL, III, nr. 16-17/6 mai 1923, p. 6.
II.COMERŢ
Am onoare a aduce la cunoştinta onor public din Beiuş şi jur, că Restauran-

tul şi berăria "Vatra Vânătorilor" (fost "Othon"), lângă Casina Română, serveşte
cele mai alese mâncări calde şi reci, vinuri excelente (de Holod), bere rece, etc.
Rog binevoitorul sprijin al on. public. Cu deosebită stimă văd. Elena Toth.
BEIUŞUL, I, nr. 8/24 iulie 1921, p. 3.
La negustorul Iosif Vancu din Beiuş găsiµ cele mai delicioase aperitive, caş-
cavaluri, romuri, licheoruri şi cele mai alese coloniale.
În magazia sa are bomboane de Capşa şi Zamfirescu, sosite de curând.
Preţuri moderate şi serviciu prompt.
Preoplor şi învăţătorilor, precum şi cooperativelor, le face preţuri scăzute.
BEIUŞUL, II, nr. 1/14 ianuarie 1922, p. 8.
Restaurant nou in Beiuş

Am onoare a anunta intelectualii din provincie, că voiu deschide joi, în 18
mai a.c., un restaurant în Piata dr. Ciordaş. Preţuri moderate. Serviciu prompt.
Popici şi bere proaspătă. Cu stimă: Iosif Vancu, negustor.
BEIUŞUL, II, nr. 18/14 mai 1922, p. 5.
Nu vă lăsati traşi pe sfoară de orice reclamă, ci cercetaµ, cu încredere maga-

zia "FARKAS" (lângă Crâşma de Piatră). Recunoscută pentru preţurile moderate
şi serviciul prompt, şi unde îti pop cumpăra haine de iarnă pe lângă preţurile cele
mai ieftine ...
BEIUŞUL, II, nr. 47/3 decembrie 1922, p. 5.
S-a început marele târg de primăvară în MAGAZINUL "RECLAM" al lui

LOWY. .. Anunţul nostru nu este reclamă goală; în urma asocierii am ajuns în situa-
tia ca mărfurile să le putem câştiga direct aşa că ele sunt în afară de orice concu-
renţă. Este în interes propriu să se convingă despre aceasta, cine voieşte să se îm-
brace ieftin şi elegant. Despre ieftinătatea mărfurilor noastre, vă puteti convinge şi
prin preţurile afişate în vitrină.
Serviciu prompt şi conştientios (?). Cu stimă:
LOWY şi LEBOVITS. Piata dr. Ciordaş.
BEIUŞUL, IV, nr. 8-9/9 martie 1924, p. 5.
Cea mai bine asortată prăvălie în coloniale şi delicatese şi din ţară şi străină
tate, Serviciul cel mai conştienţios şi prompt. Preţurile cele mai moderate, le găsiţi
la NICOLAE CIAVICIU. Piat-a dr. Ciordaş, BEIUŞ. Prăvălie fondată în 1885.
BEIUŞUL, IV, nr. 30-31/7 septembrie 1924, p. 7.
Vizitaţi cel mai nou şi cel mai bine asortat magazin de coloniale, delicatese
şi băuturi:
Constantin Lizlirescu
BEIUŞ, Piat-a dr. Ciordaş no. 11.
Depozit permanent de ape minerale, vinuri de Drăgăşani, şampanie, bere
Bragadiru, cognacuri şi liqueoruri, de la cele mai renumite case străine şi indigene'
Mare asortiment de bomboane. Serviciu prompt şi conştienţios! Cel mai ieftin
magazin - vinuri de Drăgăşani - calitate mărfurilor dcsfide orice concurenţă - Bere
Bragadiru.
BEIUŞUL, VII, nr. 4/11 septembrie 1927, p. 3.
III. ZIARE
Citiţi şi răspândiţi "BEIUŞUL", apărătorul tuturor intereselor româneşti din
Bihor.
BEIUŞUL, V, nr. 2/12 ianuarie 1925, p. 4.
IV. DIVERSE
Mijlocul cel mai rapid, comod şi ieftin, a căutărei şi îmbierei este reclama de
publicitate, care înaintează circulaţiunea, influenţează întrecerea şi plăsmuirea
preţurilor. Publicare este sufletul comerciului şi industriei, ea este cheia succesului
material, care înaintea publicului mare deschide porţile negoţurilor şi întreprinderi-
lor, acea este un magnet, ce cumpărătorii atrage-către comercianţi. Efectul fermecă
tor al reclamei influenţează comerciul şi industria peste tot aşa, precum influen-
ţează puterea taumaturgă a soarelui vegetaţiunea, şi e indispensabilă atât de mult,
cât pentru maşine cu vapor(i), apa, şi pentru om, aerul. O reclamă permanentă, des-
toinică şi raţională este sufletul şi arcul şi elementul tuturor întreprinderilor şi
negoţurilor de comerţ şi industrie; aduce dobândă abundant şi cu timpul reduce
numirea capitalului depus. Din motivul acestora să publicăm în Valea Barcăului.
VALEA BARCĂULUI, I, nr. 1/5 martie 1926. p. 3.
Votaţi lista partidului liberal. Aceasta poartă ca semn o linie dreaptă! simbo-
lizând, că ia şi la aceste alegeri lupta dreaptă, făţişă şi demnă, faţă cu adversarii săi.
Steaua uneori e verde. Cu cercurile se joacă copiii. Bărbaţii cu răspundere merg
drept înainte şi la bine şi la rău. VOTAŢI LISTA CU LINIE!
BEIUŞUL, VI, nr. 9-12/13 mai 1926, p. 8.
Cinema "CENTRAL" 25 decembrie: "Trei zile in arest". Mare comedie din

viata soldatilor; 26 şi 27 decembrie "Danton". Film istoric monumental din viata
marelui revoluţionar francez cu marele artist Fritz Kortner.
ROMÂNIA, I, nr. 3/24 decembrie 1932, p. 4.
Aducem la cunoştinţa acelora care doresc a învăţa limba română, că în co-

muna Marghita începând de la 1 Mai 1935 deschidem un curs seral special de lim-
ba română numai pentru adulţi, cu durata de 3 luni.
Toţi acei care au gânduri serioase de a însuşi limba română şi-să învete dis-
tractiv, cu o metodă uşoară şi ieftin, sunt rugati a se înscrie la subsemnaţii cel mai
târziu până la data de 25 Aprilie 1935.
I. Bogdan şi O.Rodan.
MARGHITA, VII, nr. 16/19 aprilie 1935, p. 1. (aviz bilingv)
LA RECLAME DANS LES PETITES VILLES DE BIHOR.

CONSIDERATIONS POUR L'ENTRE-DEUX-GUERRE~
Resume
L'etude veut reconstituer le niveau d'urbanisation de la region de Bihor pendant

l'entre-deux-guerres en faisant appel au temoignage de la reclame qui est parue dans
la presse de l'epoque. L'analyse est situee au niveau des petites villes Beius, Marghita
et Salonta parce-qu'elles sont considerees comme le milieu intennediaire de manifesta-
tion du progres socio-economique et culturel entre le monde rural et cel-ci de la
grande ville.
La maniere de presentation de la reclame est suivie sur Ies domaines d'activite -
industrie - Ies artisans, commercial, bancaire, typographique, moyens de passer le
temps libre, politique. Les textes groupes dans l'anexe d'etude ont le role de completer
le discours theoretique du probleme qui a ete mis au travail.
15 Reclama in orăşelele bihorene 331
mmgllfa
ffiargllfa Fazckas-ulca
Salonta-mare - Nagyszalonta
Plata Unirii - Toldl ffiikl6s-tdr
Salontn-tnare - nagllszaionla Prlmiria - 17drashdza

MUZEOGRAFIE
PIESE ARHEOLOGICE DIN CETATEA ORADEA.

ÎNTRE _DESCOPERIRE ŞI RESTAURARE
de
OLIMPIA MUREŞAN
Protejarea şi conservarea patrimoniului cultural reprezintă un obiectiv cu

maxim de prioritate pentru toate comunităţile umane civilizate, indiferent de am-
plasarea geografică. În acest domeniu o acţiune eficientă şi de durată se poate reali-
za nu~ai cu un efort financiar sistematic din partea societăţii, dublat de efortul spe-
cialistului.
Între aceste coordonate se înscriu şi acţiunile de punere în evidenţă a valorii
istorice a Cetăţii feudale Oradea, în contrast cu stadiul jalnic şi revoltător al utili-
zării ei actuale, precum şi a degradării ce avansează rapid.
Patrimoniul arhitectonic 1, romanic, gotic, renascentist, cumulat intre secole-
le XII-XVII, Cetatea Oradea a fost un centru episcopal european important din
punct de vedere spiritual, economic, cultural şi militar. În al doilea deceniu al seco-
lului XVII majoritatea edificiilor interioare au fost demolate făcând loc palatului
princiar. Odată cu demolările, vechea Cetate îşi pierde identitatea arhitectonică.
În vara anului 1991, Institutul de Arheologie din Cluj, în colaborare cu
Secţia de istorie a Muzeului Ţării Crişurilor Oradea au demarat săpături arheologi-
ce sistematice în perimetrul vechii cetăţi.
Lucrarea de faţă nu urmăreşte introducerea sau utilizarea progreselor de ulti-
mă oră în domeniul restaurării sau conservării ci împărtăşirea unei experienţe. In-
tenţia expresă vizează lărgirea interesului şi accesului restauratorului pe şantierul
arheologic, prezenţă. benefică atât pentru experienţa specialistului cât şi din per-
spectiva viitorului inventar arheologic.
Este cunoscută importanţa· majoră a primei manipulări a pieselor proaspăt
scoase din pământ, din microclimatul în care au zăcut (milenii, secole). Dacă piatra
sau materialul ceramic sunt aparent mai rezistente (dar totul este chestiune de du-
rată) metalul, podoabele, osul, fildeşul, textilele, chiar sticla pot fi uşor transforma-
te în pulbere prin inconştienţa, nepriceperea sau necunoştinţa de cauză. Lipsa de
I. Adrian Andrei Rusu, -Cercetări arheologice în Cetatea Oradea. Sinteza prelimi-
nară a anilor 1991-1993, Crisia, XXIII, 1993, passim
336 Olimpia Mureşan 2
cunoştinţe aprofundate de specialitate, intervenţiile dure, ce frizează vandalismul,

în graba unor relevări spectaculoase şi de moment, pot fi evitate pe şantierul arheo-
logic prin prezenţa activă a unui restaurator.
Consideraţiile care urmează au la bază participarea efectivă la trei campanii
arheologice care au avut loc în Cetatea Oradea (1991, 1992, 1993). Piesele arheolo-
gice provenite din aceste săpături au, în majoritate covârşitoare, suport material de
natură anorganică (ceramică, metal, piatră, sticlă) foarte puţine având origine or-
ganică (os, piele, lemn).
Prezenţa restauratorului pe acest şantier arheologic a facilitat efectuarea
unor intervenţii de specialitate chiar la faţa locului. Intervenţiile primare efectuate
pot fi clasificate în: evidenţă primară, curăţire primară (uscată sau umedă), inter-
venţii de urgenţă, conservări.
Evidenţa primară (notarea locului descoperirii cu date concrete, denumirea
piesei) a constituit un prim contact cu viitoarele piese de muzeu, a reprezentat o
primă observaţie macroscopică.
Materialul ceramic şi piatra (multe şi diverse fragmente de ancadramente pe
perioade istorice diferite) au suportat o primă spălare pe şantier. Această primă tre-
cere în revistă a permis marcarea materialului restaurabil.
În cele trei campanii de săpături, materialul ceramic a fost predominant, fapt
probat de numărul pieselor intrate în colecţia secţiei de istorie (Tabel nr. 1).
Tabel nr. 1. Date privind structura materialului arheologic provenit din

şantierul arheologic Cetatea Oradea 1991-1993
Piese inventariate 1991 1992 1993

(numere de inventar/ numere de piese)
Piese ceramice 45/380 45/1303 79/630
Piese metalice 49/125 78/240 55/47
Piese piatră 32/56 15/21 17/17
Materialul ceramic este foarte divers, acoperind perioada sec. XII-XX.

Majoritatea, peste 70%, fragmentelor, respectiv a pieselor restaurabile, au fost
lucrate. Concret au rezultat o serie de cahle (fig 1), farfurii de epocă turcească (fig.
2), ulcior (fig. 3), vase de diferite dimensiuni şi perioade istorice (fig. 4), vase
smălţuite de perioadă turcească (fig.5-7), aproximativ 30 de piese.Problema majoră
a acestui şantier o constituie materialul metalic descoperit, atât prin diversitatea şi
complexitatea cazurilor, cât şi prin imposibilitatea de a fi restaurat între două cam-
panii arheologice.
Majoritatea pieselor metalice sunt din fier sau bronz, câteva fiind din argint
(brăţară, fragment de brăţară, monede) argint aurit (fragment cercel, ac de păr - mi-
neralizat-, accesorii de îmbrăcăminte - mineralizate), plumb (o piesă).
Despre piesele de fier, se poate afirma succint că în majoritatea covârşitoare
sunt complet mineralizate, doar câteva (unelte meşteşugăreşti de sec. XVII- XIX,
3 Piese arheologice din Cetatea Oradea 337
fig. 8) au păstrat miezul metalic, dar volumul produşilor de corodare denaturează

dimensiunile reale ale pieselor (în câteva cazuri, şi fonna), În produşii de corodare
sunt înglobate: tencuială, nisip, pietriş mărunt. Piesele de fier provenite din acest
şantier arheologic se pretează la operaţii de conservare (curăţire mecanică, impreg-
nare, consolidare şi eventuale lipiri) care implică un mare volum de muncă, fără
modificări semnificative ale aspectului iniţial. Din cele 197 piese de fier au fost
conservate 19, deoarece s-a acordat prioritate obiectivă pieselor de bronz. Piesele
de fier ţinute sub observaţie au demonstrat utilitatea păstrării lor (fără a se inter-
veni) întrucât între timp se desprind plăgi de produşi de corodare. Pentru ilustrarea
numerică a pieselor de fier provenite din acest şantier s-a întocmit tabelul 2.
Tabelul nr. 2. Date privind piesele de fier provenite

de la şantierul arheologic Cetatea Oradea
Material Numere de inventar/ Numere de piese
1991 1992 1993
Fier 35/102 42/95 13/13
Piesele de bronz sunt cele mai diverse ca dimensiune, grad de corodare şi

mineralizare, implicit problematica de restaurare.
Monedele de bronz de secol XVII-XX au prezentat cele mai simple proble-
me, respectiv de conservare (curăţiri mecanice, degresări şi impregnări finale). Ele
erau acoperite cu patina nobilă. Monedele mai vechi de bronz sau de argint au fost
tratate chimic2 pe şantier, pentru a facilita datarea straturilor de săpătură. În medie
s-au descoperit 20-22 monede în fiecare campanie.
În principiu, piesele de bronz patinate sau cu stare de conservare bună au
fost conservate în perioada lucrului pe şantier, fapt ce s-a concretizat prin intro-
ducerea în medie a 15-25 obiecte de bronz/ campanie direct în depozit. restul pie-
selor au suportat doar curăţire mecanică uscată generală şi o uscare lentă 3 .
Prioritate în introducerea în restaurare a pieselor provenite din aceste cam-
panii arheologice, s-a acordat pieselor de bronz, fapt care s-a concretizat în conser-
varea-restaurarea unui procent apreciabil din aceste obiecte (vezi tabelul nr. 3).
Tabelul nr. 3. Date privind piesele de bronz provenite de la
şantieru I arheol 021c
" Cetatea Odra ea
Material Total piese Restaurabil Restaurat
nr. inv./ nr. piese nr. piese nr. piese
1991 I 1992 I 1993 19911199211993 1991 I 1992 I1993 , '
Bronz 14/23 136/145 120/30 23 I 45 I 20 21 I 21 I 2
Din rândul obiectelor de bronz cu problematică distinctă amintim: inventar

2. Date concrete urmează a fi date într-o lucrare viitoare
3. În conformitate cu normele conservilrii şi restaurilrii (procedeele trebuie sil fie reversi-
bile) în caz de necesitate se poate reveni asupra conservării efectuate.
de mormânt (fig. 9) constituit din mărgele, 2 ace de păr fragmentate şi mineralizate,

accesorii vestimentare din argint aurit, complet mineralizate, resturi textile, cazan
de bronz (fig. I O), "tezaur monetar" (fig. l l), vas de bronz aplatizat (fig. 12), lulea
de bronz (fig. 13), obiect de bronz (fig. 14).
Piesele de sticlă, în mare majoritate în stare fragmentară, au fost curătite
mecanic pe şantier în funcţie de timpul disponibil. Acest suport material prezintă o
relativă stabilitate la schimbarea condiţiilor de mediu dacă nu luăm în discuţie cli-
vajul straturilor superficiale, fapt ce nu periclitează forma şi dimensiunea fragmen-
telor. Păstrarea acestor fragmente şi realizarea unei stări de conservare cât mai bună
este justificată prin importanta informaţiilor privind piesele de sticlă de pe teritoriul
apusean al tării în perioada feudală. Un caz aparte l-a constituit o piesă mică (fig.
15) cu aspect initial albicios, asemănător aluminiului. După intervenţia efectuată s-
a constatat că este o piesă de sticlă cu resturi de pigment negru care au fost degajate
cu solvent organic.
Pentru a ilustra piesele arheologice descoperite în funcţie de suportul materi-
al şi stadiul restaurării, s-a întocmit tabelul de mai jos.
Tabelul nr. 4. Ilustrarea stadiului restaurării
Material Total piese Restaurabil Restaurat În curs

'91 '92 '93 '91 '92 '93 '91 '92 '93 '91 '92 '93
Fier 102 95 13 102 95 13 13 6 - 15 7 -
Bronz 23 1454 20 23 45 20 21 21 2 11 2 -
Argint 5 - 2 11 1 2 11 - 2 1 - - -
Os 2 11 6 2 2 3 2 - 3 - - - I
Sticlă 37 11 45 - 3 - - 3 - - - -
Textile - 1 - - - - - - - - - -
verarnică 380 1303 630 parţial 2 20 ) 1 2 I
Oprim aici această analiză preliminară a materialului arheologic (rţalizată

din punctul de vedere al restauratorului).
Fără a atinge riguros problematica pieselor descoperite materialul prezentat
s-a dorit un argument în susţinerea oportunităţii prezenţei unui restaurator pe
şantierul arheologic, garanţie a intervenţiei autorizate.
4. 100 bucăţi sunt deşeuri

5. Nu s-au luat în calcul monedele
6. Schelet uman (68 piese)
ARCHAEOLOGICAL OBJECTS FROM ORADEA'S FORTRESS

BETWEEN DESCOVERY ANO RESTORATION
Summa,y
The paper gives some information about the material sup01t of the archaeologi-
cal objects find in Oradea F ortress during the archaeological resurches (199 I - 1993).
There are given date about their conservation and restoration condition.
The paper underline the importance of the restorer presance on the archaeologi-
cal resurches.
Fig, 1. Cahle. Cetatea Oradea, 1991, 1992.
Fig. 2. Farfurii de perioadă turcească. Cetatea Oradea, 1991, 1992.

Fig. 3. Ulcior. Cetatea Oradea, 1992.

Fig. 4. Vase de diferite dimensiuni si perioade istorice. Cetatea Oradea, 1992.
• 1g. 5. Vase smălţuite. Cetatea Oradea, 1992.

Fig. 6. Vas smălţuit. Cetatea Oradea, 1992.

Fig. 7. Vas srnăltuit. Cetatea Oradea, 1993.
Fig. 8. Unelte meşteşugăreşti. Cetatea Oradea, 1992.

Fig. 9. Inventar de monnant. Cetatea Oradea. 1993.
Fig. 10. Cazan de bronz. Cetatea Oradea, 1991.

Fig. 11. "Tezaur monterar". Cetatea Oradea, 1992.
Fig. 12. Vas de bronz aplatizat. Cetatea Oradea, 1992.

Fig. 13. Lulea de bronz. Cetatea Oradea, 1993.
Fig. 14. Obiect de bronz. Cetatea Oradea, 1992. ·

Fig. 15. Sticluţă. Cetatea Oradea, 1992.

CINCINAT PAVELESCU - "AD ULTIMUM"
de
CONSTANTIN MĂLINAŞ
Despre Cincinat Pavelescu se cunoaşte că avea deprinderea şi talentul de a

improviza generos, verbal şi în scris, la cerere sau în dispută, compoziţii epigrami-
ce, dintre care unele au rămas în memoria vieţii literare sau a vieţii de societate,
altele s-au fixat în scris, în diferite forme şi ocazii, de către autor chiar, sau de către
memorialişti. Predilect pentru poet era ca să-şi adnoteze bogat volumaşul de "Epi-
grame", singurul de acest fel antum, publicat în 1925 la Craiova, din al cărui tiraj a
tras separat 200 de exemplare, în condiţii grafice de album, pe care le-a numerotat
şi, apoi, le-a oferit ocazional de-a lungul anilor.
Practica aceasta şi bogăţia materialului manuscris în asemenea împrejurări a
atras atenţia istoricului literar şi a editorului de texte, în tentativa de a descifra şi
consemna voinţa artistică manifestă a lui Cincinat, deplina moştenire a dimensiunii
literare. Pilduitori, G. Zarafu şi V. Crăciun, în alcătuirea ediţiei de scrieri literare
Cincinat Pavelescu, cea mai completă de până acum ("Minerva", 1972) au căutat
şi au preluat variante de epigrame din nu mai puţin de 20 de exemplare adnotate de
autor, ale plachetei din 1925. Pe aceeaşi linie de conduită, L. Kalustian descrie, în
"Flacăra", din 12 iunie 1980, încă un exemplar adnotat şi oferit de către autor lui
Eugenio Ionescu, la 7 ianuarie 1929 1. Noi am găsit în fondul Bibliotecii Judeţene
Bihor din Oradea, cel de-a 22-lea exemplar din aceeaşi practică şi categorie, cu
multe corectări şi completări manuscrise, numerotat 195, dăruit de Cincinat, la 15
august 1932, magistratului Gr. Lahovary din Braşov 2 .
Dacă admitem că îşi oferea cartea în ordinea numerotării celor 200 de exem-
plare, acesta de la Oradea poate fi socotit dintre ultimele, care poartă voinţa expre-
să a autorului (Cincinat se stinge la Braşov, în 1935). Reproducem în continuare, cu
litere cursive, părţile manuscrise şi cu litere drepte contextul tipărit, în care apar şi
operează acestea 3 . Se observă, că faţă de forma tipărită, adnotările, în general,
1. L. Kalustian. Simple note Cincinat Pavelescu, în "Flacilra", Bucureşti, 29, nr. 24
(1305), 12 iun. 1980, p. 18.
2. Biblioteca Judeţeană "Gb. Şincai" Oradea, Cota I 29.268, inv. 405.591.
3. A se vedea şi Constantin Mălinaş, O rnrte rară, în Crişana, Oradea, 37, nr. 10.845,
17 ian. 1982, p. 2. ·
350 Co11sta11ti11 .\fci/inaş 2
descifrează şi personalizează, le apropie biografic, dezvăluie chiar nominal ţintele

lui Cincinat, arată relaţii de prietenie şi adversităţi de mediu literar şi profesional,
care în tipar sunt redate mai voalat. Nu credem că se recunoaşte în asemenea adno-
tări o nemulţumire a lui Cincinat faţă de textul tiărit, chiar dacă o parte din modi-
ficări şi completări se regăsesc identice pe mai multe exemplare date unor persoane
diferite. Mai degrabă se vede aici un exerciliu caracterologic, specific autorului de -.
epigrame, carierei publice neîncetate a acestei specii literare. În planul teoriei lite-
rare, demersul lui Cincinat Pavelescu, insistenta cu care a ţinut să-şi fixeze şi în
scris oralitatea proverbială, corespunde unei mărturii artistice, unui joc sau unei
evoluţii, asigurând un material unic în literatura română, pentru a judeca raportul
dintre funcţia estetică şi cea satirică, ocazională, a epigramei.
Însemnări
(1). Exemplar oferit la Braşov vechiului şi distinsului prieten şi coleg

Grigore Lahovary. Cincinal Pavelescu 15 augw,t I 934. (f. 4)
(2). S-a tipărit din această ediţie două sute de exemplare numerotate şi sem-
nate de autor. Ex. nr. 195. (f. 4).
(3). Acest volum a fost corijat şi adnotat de autor în semn de mare şi afec-
tuoasă consideraţie pentru Gr. Lahovary. Cincinal Pavelescu I 5 august I 932
Braşov. (f. 77).
Adnotări:
(F. 1).
Lui Iorga după ce s-a jucat piesa Isus
De la Isus când am ieşit
Cu plictiseala-n gând şi oase
Am zis: calvarul tău, Cristoase,
nu s-a sfârşit
C.P
(F. 17)
Unui poet prea fecund
Un premiu dăruesc în bani
Cui calcula-va-n zece ani
Câte cadavre înghite morga
Şi câte rânduri necitite
În fiecare zi comite Iorga
C.P
3 Cincinal Pavelesc11 - ''Ad 11/tim11m" 351
(F. 26) ·
Lui C. Sturza
Mai riguros ca un vagmaistru
Tu mă dai lipsă la registru
La tribunal când sunt prezent
Îţi iert cu milă răutatea
La gândul că posteritatea
Pe veci o să te dea absent.
(F. 28)
Lui L. Dauş
Vezi p-acel domn roşcat ce vine
Cu ochii-n geam, cu nasu-n cer
E scriitor - Îmi pare bine!
La care minister?
(F. 29)
Aceluiaşi
Poete, -n valuri de cerneală
Îneci ideile-ţi mâhnite;
Dar, dacă muzele te-nşală '
Amica vor să ţi-o imite!
(F. 31)
C. Disescu care îmi spunea că ele şi orator şi scriitor. iar eu numai scriitor
Spun doamnele, Maestre
Că-n pledoarii eşti apt;
Dar, prea vorbeşti într-una
Şi nu mai vii la fapt
Că eşti mai tare decât mine

Maestre îţi admit temeiul
Eu mânuiesc o biată pană
Dar tu şi limba şi condeiul
C.P
(F. 32)
Unui avocat de la Brăila prea loquace şi indiscret
Judecătond meu Patriciu
Nu-i orator, dar mie-mi place
Dacă vorbind e un supliciu
E un deliciu dacă tace
352 Constantin Mălina.ş 4
II
(F. 33)
Fiindcă ti;'.;earn, deşi cu rost

Patriciu m5 crezuse prost
Tot astfel eu l-am socotit
Dar ... numai după ce-a vorbit
(F.33)
III ace luiaşi când a fost numit la Casaţie

Ca tânăr ne băgai în draci
Vorbind când se cădea să taci
Azi matur te mai cuminţeşti
Şi taci când trebui să vorbeşti
C.P.
(F. 42)
lui Făgeţel de la Craiova Unui poet mărunt la trup şi suflet

Când văd lătrând câte-un căţel
După un tren accelerat
Eu mă gândesc la Făgeţel
Când critică pe Cincinat
(F. 43)
Aceluiaşi
Când eşti la minte puţintel
Ca şi la trup, o, Făgeţel!
E un curaj de admirat
Să te măsori cu Cincinat!
C.P.
(F. 46)
Aceluiaşi (1. Gr. Perieţeanu) după ce a publicat volumul "Urzici"

În piaţă nu ştii ce să zici
Când ceri spanac ~ti dă urzici
În librărie tot un drac
Când ceri urzici iţi dă spanac
C.P.
5 Cincinal Pavelescu - "Ad ultimum" 353
(F. 63.)
lui Victor Eflimiu

Eşti mai tânăr decât mine
Şi-n glume foarte priceput
Dar eu îţi spun de la început
· Vorbind de vârstă nu faci bine
E dintre legile fatale
Că omul chiar octogenar
Mai tânăr e ca un măgar
de vârsta dumitale!
(F. 77)
O strig s-audă tot văzduhul

Acest volum de epigrame
N-o să-l dau gratis nici la dame
Ci doar săracilor... cu duhul
Se fac şi excepţii cu prieteni vechi şi spirituali
C.P.
354 Constantin Mă linaş 6
ltll.
EPILOG
Mi· în u•mi :
A scos ln fine Clncln;;t

Volumu·afât be aoteplat
ŞI altlca s'a tl rostit:
- E foarte bine llpllrlt I
-~---.,.-----~ -- --~-
Adnotare de autor la Epilog, pg. XII.
7 Cincinal Pavelescu - ''Ad 11/timum" 355
.r . 1~ )1
r ,· l < ~ / : ~,' r'
.,_ 1' , )V
L. }' . ..AJ>" r;.,.. -~-
~ "'"tu.
r(
('t" ~ Unui metler I cuvantuhu.
{) rfV Span boamnele, Maestre,

Cl'n ple6oarll ttll api ;
Dar, prea vorbe,11 lntr'una ..•
ŞI na mal vil la fapt.
('; c.;1'ţ· ,,....._- ;;z.,.:« ~

,~/..c ~ ,:,.:.1--1•••••-(:
"'-~.&:.-tr~
r-~-- t,;
.4 ' ~ f, ~~ I
C--P.
~ --
Adnotare de autor la epigrama LII.

356 Constantin Mălinaş 8
Adnotare de autor la epigrama LV.

KANT - PROGRAM DE INVENTARIERE
A COLECŢIILOR MUZEALE CU AJUTORUL
CALCULATORULUI ELECTRONIC
de
IOAN MARINESCU şi HANS-WALTER MITTMANN
Din iniţiativa Ministerului ştiinţei şi culturii şi a muzeelor de stat din landul

Baden-Wiirttemberg (Germania), între anii 1986 - 1990 a fost dat în lucru proiectul
intitulat Inventarierea colecţiilor muzeale. La acest proiect au participat şi cola-
borat Direcţia de îndrumare şi coordonare a muzeelor din landul Baden-Wiirttem-
berg, Uniunea muzeelor landului Baden-Wiirttemberg şi Uniunea muzeelor ger-
mane. Peste 120 de muzee au colaborat la acest proiect, fiind inventariate circa
270.000 de obiecte muzeale, la început manual, pe baza unor fişe muzeale tipizate.
Foarte curând s-a observat că în ceea ce priveşte inventarierea colecţiilor extrem de
bogate ale muzeelor nestatale (ca de exemplu: muzee comunale, particulare, memo-
riale etc.), în perioada de timp amintită mai sus proiectul nu putea fi dus la bun
sfărşit prin folosirea metodei convenţionale. S-a impus imediat necesitatea de a
găsi o soluţie nouă, eficace; soluţia inventarierii pe care electronică s-a dovedit cea
mai bună.
În acest scop Direcţia de îndrumare şi coordonare a muzeelor din landul Ba-
den-Wtirttemberg s-a orientat către aşa-numitul sistem standard de prelucrare a
datelor (xBASE-Standard, în acest caz dBASE IV), folosit cu precădere în aseme-
nea scopuri deoarece prezintă foarte multe avantaje: este uşor de mânuit, adaptabil
la diferite necesităţi şi mult mai ieftin şi confortabil decât un program adaptat indi-
vidual. La aceasta se mai adaugă şi faptul că se pot importa/exporta date din/spre
diferite sisteme şi programe aflate deja în folosinţă în alte muzee şi instituţii, ca de
exemplu: GOS, HIDA, FOX PRO, PARADOX, ori PFAFF ARCHIV.
În afară de acestea, merită amintite şi alte avantaje evidente în folosirea a-
cestui program standard şi anume: modalităţile practice de instruire pentru persona-
lul muzeal prin diferite oferte locale, cursuri la şcoala sau universitatea populară,
camera de comerţ şi industrie, etc., mult mai puţin costisitoare decât soluţiile indi-
viduale, care, de regulă, sunt de 4 până la 10 ori mai scumpe. Nu trebuie uitate nici
costurile care se adaugă, în acest caz, pentru diferitele probleme ce se pot ivi, res-
358 Ioan Marinescu, Hans-Walter Mittmann 2
pectiv elucidarea lor de către firma sau persoana care a vândut produsul, sume con-
siderabile ce nu pot fi ignorate. În acest caz concret. credem că nu mai este nevoie
de a sublinia marele avantaj al unei soluţii, respectiv program ca acela oferit gratis
de Direcţia de îndrumare şi coordonare a muzeelor, ilustrat în rândurile de mai jos.
KANT 1 este un pachet de programe de inventariere pentru obiecte muzeale
din secţiile de istoria artei, etnografie, arheologie, ştiinţe naturale şi istoria tehnicii.
Acest pachet se bazează pe banca de date dBASE IV. Fişele de inventariere deja
existente au servit pentru programarea unor structuri adaptate la câmpurile băncii
de date. O analiză intermediară a acestor structuri create a arătat nevoia de a fi îm-
bunătăţite şi perfecţionate, ceea ce a dus la proiectarea unor fişe de inventariere
perfect pliate pe necesităţile unei activităţi muzeale specifice şi anume: istoria artei
şi a culturii, arheologie, ştiinţele naturii, istoria tehnicii.
KANT este nu numai un pachet de programe pentru prelucrarea datelor de
inventar în structuri specifice, ci prezintă în plus nenumărate servicii auxiliare, pre-
cum:
- obţinerea de informaţii felurite, după _cele mai diferite necesităţi şi scopuri
(cercetare, teme speciale, etc.);
- prezentarea datelor în legătură cu situaţia colecţiilor muzeale:
- pregătirea de etichete pentru expoziţii;
- prezentarea de rapoarte şi scrisori tipizate;
- elucidarea activităţilor specifice legate de împrumuturi de obiecte muzeale
(de exemplu pentru expoziţii), cum ar fi formulare întocmite în acest scop, cu toate
datele, asigurările etc. ce sunt necesare în acest caz;
- înregistrarea electronică a imaginii obiectelor muzeale;
-.posibilitatea legării la acest pachet şi a unui program de prelucrare de texte,
etc.
În afara avantajelor unor astfel de servicii ca cele amintite mai sus, prin
banca de date dBASE IV se pot crea oricând unele soluţii individuale speciale pen-
tru cunoscătorii programului.
Pe baza numeroaselor exemple legate de colecţiile foarte diferite şi com-
plexe ce au fost înmagazinate de acest program, există posibilitatea celui care lu-
crează cu dBASE IV de a aplica soluţii practice alternative, prezentate mai jos, Ia
problemele de inventariere muzeală. Chiar inventarierea propriu-zisă, prin fişă, este
prevăzută cu un sistem de soluţii complexe, necesare rezolvării practice şi simple a
celor mai variate probleme sau necesitaţi.
La punerea în funcţie a băncii de date dBASE IV, inventariatorul ajunge în
1. KANT sunt iniţialele programului de inventariere/arhivare a datelor cu ajutorul calcula-
torului electronic, elaborat de Ioan Marinescu sub auspiciile Direcţiei de îndrumare şi coordonare
a muzeelor din landul Baden-Wiirttemberg, compus din iniţialele denumirii complete în limba
germană, a sferelor de care se ocupă: Kunst und Kulturgeschichte-Archăologie-Naturkunde
Technikgeschichte. Copyright-ul pachetului de programe KANT este al Direcţiei de îndrumare şi
coordonare a muzeelor din landul Baden-Wiirttemberg.
3 Kant- Program de inventariere a colecţiilor muzeale 359
centrul de regie a acestuia pentru a alege un anumit catalog de inventariere special.

Acesta prezintă aşa-numitele sub-menu-uri cu o listă de reguli de muncă ce crează
posibilitatea celui care inventariază să cunoască diversele elemente de functionare
cu ajutorul cărora se pot cunoaşte diversele elemente de funcţionare cu ajutorul că
rora se pot cunoaşte toate modalităţile de lucru ale acestui program, fără a intra în
dificultate din cauza complexităţii acestuia. Tot aici sunt prezentate şi diferitele fi-
şiere de date - aşa-numitele bănci de date - precum şi toate celelalte elemente: liste
întocmite pc baza unor cerinte Diferite, fişe specifice, rapoarte. programe necesare
pentru tipărirea unor fişe de inventariere, sau fişe de obiecte împrumutate. prezen-
tarea automată a unui şir de date specifice legate de obiectele muzeale inventariate,
prelucrarea automată de date din alte surse etc. Toate aceste servicii facilitează ma-
nagementul datelor prelucrate electronic.
Prima fişă electronică de date, este un instrument de lucru de bază pentru ca-
talogarea obiectelor de muzeu. Aceasta conţine informaţii muzeale specifice: mu-
zeul, adresa acestuia, precum şi infonnaţii legate de obiectele muzeale: număr de
inventar. denumirea obiectului, locul de depozitare, trimiteri la arhive, imagini ale
acestuia. Fişa electronică poate conţine cel mult 500 de semne. adică 0,5 KB, şi a
fost creată la cerinţa unor muzee care, din motive economice nu aveau posibilitatea
întreţinerii unui personal adecvat activităţilor ştiinţifice complexe de inventariere a
colecţiilor lor.
Sistemul de înregistrare electronică de date KANT contine, în speţă, datele
existente şi în fişa amintită mai sus, dar şi multe alte date în plus. ceea ce asigură o
marc complexitate a acestuia. Datele cuprinse în diferite câmpuri sau grupuri de
câmpuri vizează datarea, autorul, locul de descoperire, materialul, tehnica, dimen-
siunile obiectului. numele proprietarului anterior, starea obiectului, prebleme de
conservare, descriere verbală şi alte observaţii generale. Prin trimiteri speciale la
diferite date este posibilă contactarea datelor legate de fişa fotografică a diferitelor
obiecte muzeale inventariate. Fişa electronică poate conţine până la 250.000 semne,
adică 250 KB. După cum am mai amintit, KANT a fost creat pentru muzeele care
nu au posibilităţi financiare, sau au numai posibilităţi limitate pentru întreţinerea
unui personal cu pregătire ştiinţifică adecvată activităţii de inventariere muzeală.
Bănci de date de specialitate. Datele cuprinse în aceste banei de date elec-

tronice se referă la teme de specialitate şi anume: istoria artei, etnografie, arheolo-
gie, ştiinţe naturale. istoria tehnicii şi colecţiile care le reprezintă. În comparaţie cu
băncile de date prezentate până acum, KANT conţine date foarte complexe despre
colecţiile muzeale inventariate şi anume:
- catalogul sistematic al obiectelor;

- terminologia mai veche din domeniul ştiinţelor naturii:
- sistemul cristalin la minerale;
- caracteristici ale obiectelor în domeniul tehnic (diferite elemente de con-
struc\ie, complexitatea lor, etc.);
360 Ioan Marinescu, Hans-Walter Mittmann 4
- semnătura în cazul obiectelor din domeniul istoriei artei;

- istoria fiecărui obiect în parte (origine, proprietari, data şi felul achiziţi-
ei/obţinerii, etc.);
- scopul folosirii;
- restaurarea sau prepararea;
- informaţii din domeniul administrativ (felul deţinerii, preţul, felul de con-
tract, asigurări, etc.);
- bibliografie;
- căi de împrumut.
Fişierul electronic de date poate conţine aici până la 450.000 de semne,

adică 450 KB. Aceste bănci de date crează posibilitatea inventarierii ştiinţifice in-
tegrale cu ajutorul prelucrării electronice a datelor acestor colecţii muzeale, dar ne-
c~.,: :.:i în egală măsură, prezenţa a cel puţin unei persoane cu pregătire ştiinţifică su-
perioară cu normă întreagă.
Fişierele auxiliare, pentru elucidarea problemelor ivite pe parcurs sunt spe-
cial organizate şi conţin informaţii secundare necesare pentru sistematizarea gene-
rală: informaţii istorice în legătură cu producătorul, proprietarul anterior, instituţia
sau persoana care a împrumutat obiectul şi informaţii despre muzee.
Fişele electronice de date corespund şi ca formă tipografică, dar şi în privin-
ţa câmpurilor, structurii fişelor de inventariere. Ele reprezinţă forma de bază nece-
sară comunicării informaţiilor cuprinse în structura băncilor de date cltre utilizator.
Conţinutul câmpurilor este explicat cu ajutorul unor texte ce cuprind lămuriri, defi-
niţii pentru a clarifica munca cu acestea. Prin comenzi controlate sau delimitate în
ce priveşte felul datelor de înregistrat se evită greşeli ce s-ar putea strecura în cur-
sul inventarierii, ca de exemplu în terminologia din domeniul catalogului sistematic
sau în privinţa termenilor de natură geografică sau istorică. La corectitudinea înre-
gistrării datelor contribuie, printre altele, şi controlul asigurat prin programarea
auxiliară în domeniul numărului de inventar, denumirea obiectului, locul de desco-
perire şi datarea lui. În cadrul unui anumit câmp, ca de exemplu Locul de descope-
rire, sau Modul de descoperire, dependente una de alta, sau în câmpul principal
Modul de achiziţie sunt cuprinse subcâmpurile Preţ, Valoare şi Contract.
În timpul prelucrării datelor pe baza formularului electronic KANT, funcţiile
cuprinse în dBASE IV rămân active, aşa încât se pot iniţia diverse activităţi privind
ştergerea, sortarea, clasificarea datelor, căutarea fişei datelor obiectului inventariat,
prezentarea câmpurilor cuprinzând texte pe baza programului integrat în scopul în-
registrării şi prelucrării textelor.
Programele externe ce permit înregistrarea imaginilor şi prelucrarea acesto-
ra, precum şi alte programe auxiliare, pot fi activate chiar cu ajutorul formularului
de date din cadrul pachetului de programe KANT. Dar se poate intra şi direct în fi-
şa de date, fără a activa formularul; această procedură are loc pe baza băncii de da-
te dBASE IV, folosind comenzile "Browse" ori "Edit", sau aşa-numitele "comenzi-
punct".
5 Kant- Program de inventariere a colecţiilor muzeale 361
Cercetarea şi utilizarea datelor prin interogare. Independent de diversele

funcpi cuprinse în dBASE IV, sunt puse şi câteva întrebări standard în legătură cu
datele înregistrate, ca de pildă: obiectul este original sau fals; materialul folosit, da-
tarea şi vechimea obiectului, starea conservării lui, probleme în legătură cu starea
de conservare a obiectului şi necesitatea restaurării lui, caracteristici ale obiectului
etc. Se mai pot obpne informaţii din programe şi cataloage auxiliare, precum şi din
tezaure.
Sinteze. Cu ajutorul pachetului de programe KANT se coordonează băncile
de date descrise până acum şi anume: fişierul de inventar al obiectelor, banca de
date KANT şi banca de date din domeniile de specialitate. Este posibilă o transfe-
rare de date din cadrul băncii de date în programul de prelucrare a textelor. În acest
fel se pot obţine informaţii în plus, care pot fi folosite în munca de cercetare nece-
sare în restaurare, sau pentru realizarea de expoziţii (cataloage, rapoarte, etichete,
liste de obiecte prevăzute pentru transport, sau liste de obiecte asigurate).
Programele speciale de serviciu sunt programe auxiliare care servesc, în pri-
mul rând, la tipărirea celor patru tipuri de fişe de inventariere. Un alt segment al
său serveşte la verificarea descrierii stării de proprietate a obiectului, a restaurării
sau stării de conservare, managementul împrumuturilor, adică întocmirea de con-
tracte de asigurări ale obiectelor împrumutate, al controlului listei acestora, în ordi-
nea obiectelor şi a proprietarilor care împrnmntă (persoană, instituţie).
În altă ordine de idei, chiar şi fără cunoştint,e aprofundate a utilizării calcula-
toarelor, pe baza lui dBASE IV este posibilă· întrebuinţarea unor funcpi auxiliâre,
ca de exemplu Insert, sau asigurarea datelor înregistrate, mai ales în ce priveşte
câmpul Memo şi codul aparţinător.
O foarte interesantă perspectivă, mai ales în ce priveşte domeniul activităţii
muzeale, este posibilitatea de a face legătura cu un program comercial de înregis-
trare electronică a imaginii obiectului muzeal (DBVIS). Fără a părăsi fişa electroni-
că a obiectului muzeal cu care ne-am obişnuit să lucrăm şi incluzând existenţa unor
aparate periferice (placă grafică de o mare fineţe şi cameră video cu interfaţă) este
posibil să se înregistreze imaginea obiectului muzeal şi a prelucra şi arhiva imagi-
nea în calculator. Atât în cadrul muncii de cercetare, cât şi în mod independent, ele
pot fi analizate pe monitor şi tipărite cu o imprimantă. Pentru a înregistra şi stoca
imaginea pe placa master este nevoie de o capacitate de 20 - 180 KB.
Crearea pachetului de programe KANT, precum şi întreţinerea gratuită a
funcţionării lui este încă un serviciu pus de Direcţia de îndrumare şi coordonare a
muzeelor din landul Baden-Wiirttemberg la îndemâna aşa-numitelor "muzee mici",
nestatale, ale landului. Pentru utilizarea gratuită a acestui pachet de programe sunt
stabilite următoarele condiţii:
a. O discuţie de îndrumare cu referentul din domeniul prelucrării electronice

a datelor. Aici vor fi precizate amplitudinea şi felul colecţiei muzeale, situaţia per-
sonalului ştiinţific şi situaţia mijloacelor electronice de lucru. Condiţia minimă
pentru realizarea unui astfel de proiect este prezenţa unui calculator de tip 80386,
362 Ioan !vlari11esc11, Ha11s-T-Valter Afilfmm111 6
cu memorie de 8 MB şi placă master de 220 MB. imprimanta cu 24 de ace şi banca

de date dBASE IV sau PFAFF ARCHIV. Acest prim contact este necesar pentru a
putea stabili cerin(.elc locale la care trebuie adaptat programul.
b. O prezentare a întregului pachet de programe.
c. Dacă se ajunge la instalarea programului. oferta Direcţiei de îndrumare şi
coordonare a muzeelor este gratuită; la aceasta se adaugă şi livrarea gratuită a fişe
lor de inventar. Tot gratuite sunt şi o serie de alte servicii. ca: instruirea. îndruma-
rea. optimizarea şi sprijinul tuturor acestor activităţi.
În schimb. Direcţia de îndrumare şi coordonare a muzeelor obţine de la aces-
te muzee copia fişelor de inventar completate. pe care le arhivează împreună cu o
copie electronică a acestora, în vederea constituirii unei viitoare bănci centrale de
date ale colecţiilor muzeale din toate institutiile de profil din landul Baden-Wiirt-
temberg. Această centrală va sta la dispoziţia tuturor muzeelor şi. prin consens. a
altor instituţii ştiinţifice.
Pachetul de programe KANT a fost instalat până acum în 25 de muzee prin
respectarea şi acceptarea condiţiilor Direcţiei de îndrumare şi coordonare a muzee-
lor. În acest fel s-a stabilit o bază de lucru care va permite formarea băncii centrale
de date ce cuprinde de fapt colecţia muzeelor din landul Baden-Wiirttemberg.
Traducerea: Dagny Marinescu
KANT - HILFESTELLUNG BEI DER INVENTARISIERUNG

VON SAMMLUNGSBESTĂNDEN MIT COMPUTERN
Zusammenfassung
Nach ciner Einlcitung, Johann Marinescu und llans-Walter Mittmann, die

Verfasser besch1iben das Invcntaiicsicrungsprogramrn KANT mit alles sciner Eigen-
schaften und Qualitătcn.
Bcide Autoren zcigen die Konstruktion und die Arbeit der Objektdatei for
Katalogiesicrung, der KANT-Datenbank, und dcr Sachbezongcne Datenbankcn dcr
Hilfsdateien, Eingabenmasken, Abfragen, Berichte und der Dienstprogramme. Dic
Autorcn bcenden das A1tikel mit dem Einsatz von KANT in Musecn, als cine Hilfestel-
lung hei der lnventariesienmg von Sammlungsbcstănden mit Computem
RECENZII
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI CLUJ,

Cluj Napoca, 1992, 457 pag.+ 5 hărţi
Elaborat de un larg colectiv de cercetători, avându-l drept coordonator pe

I.H. Crişan, secretar de redacţie pe M. Bărbulescu iar redactori pe I.H. Crişan, M.
Bărbulescu, E. Chirilă, V. Vasiliev şi I. Winkler, repertoriul arheologic al judeţului
Cluj răspunde atât unor mai vechi preocupări ştiinţifice. dar mai ales. interesului
"breslei" arheologilor români, judeţul Cluj fiind unul bogat în vestigii arheologice
aparţinând tuturor epocilor istorice.
Beneficiind de o cercetare arheologică intensă, spaţiul clujean oferă panora-
ma unei complexităţi arheologice deosebite. cu anumite zone de interes maxim,
cercetate cu precădere dar şi valorificate prin publicarea rezultatelor obţinute. La o
simplă parcurgere a volumului sunt uşor detectate aceste zone prin numărul extrem
de mare al punctelor cu descoperiri şi semnalări. Săpăturile arheologice sistemati-
ce, de la Iclod, Baciu. Cluj-Napoca, Gilău, Căşeiu, Turda, Cheile Turenilor etc., au
reliefat o prezenţă arheologică bogată, grupată pe perioade distincte. cuprinzând
epocile străveche, antică clasică, prefeudală şi medievală timpurie.
Volumul este prefaţat cu o introducere (pag. 5-9) semnată de coordonatorul
principal I.H. Crişan. Parcurgerea ei este utilă mai ales datorită amănuntelor de
orientare în volum explicate aici. Abrevierile (pag. 11-17) oferă orientarea necesară
descifrării notelor bibliografice cuprinse în corpul repertoriului propriu-zis. Acesta
(pag. 18-435) este ordonat alfabetic, cuprinzând exhaustiv localităţile judeţului
Cluj cu descoperiri arheologice. iar în cadrul fiecărei localităţi, după caz, sunt enu-
merate punctele cu semnalări arheologice din zona respectivă. Fiecare localitate
prezentată, are anexată o hartă unde sunt precizate în amănunţime punctele exacte
ale diferitelor descoperiri arheologice. În unele cazuri. sunt prezentate alături de
harta localităţii respective şi planurile unor obiective cercetate (ex. Cluj-Napoca;
Iclod - cimitirul; Chinteni - villa rustica; Poieni - turnuri romane: Bologa, Căşeiu,
Gherla, Gilău şi Turda planurile castrelor). În total volumul cuprinde 250 de figuri.
Finalul lucrării cuprinde un indice de localităti (pag. 436-445) unde sunt inserate şi
alte denumiri decât cele actuale (ex. Cluj-Napoca. Clus, Clusenburg. Coluswar,
Clausenburg, Claudiopolis etc.). precum şi un indice de epoci istorice şi culturi ar-
heologice tipice acestora.
364 Recenzii 2
Anexele volumului cuprind un număr de cinci hărţi, de mari dimensiuni,

care prezintă fiecare, pe epoci (harta I: paleolitic, neolitic, eneolitic; harta 2: epoca
bronzului; harta 3: epoca fierului; harta 4: epoca romană; harta 5: secolele IV-
XIII) localităţile cu descoperiri arheologice.
Repertoriul arheologic al judeţului Cluj reprezintă o importantă întreprindere
ştiinţifică. Cele peste 250 de localităţi prezentate arheologic cuprind circa 1300 de
puncte cu descoperiri din toate epocile istorice. Fiind de o utilitate deosebită, noul
volum elaborat de arheologii clujeni obligă la replică din partea altor judeţe "aride"
ştiinţific din acest punct de vedere dar nu şi arheologic.
Doru MARTA
EPHEMERIS NAPOCENSIS,
NR. II, 1992, 268 P.
După cum prevedeam la apariţia numărului I, 1991, anuarul în discuţie de-

vine o publicaţie de referinţă în sfera cercetărilor arheologice, care şi cu acest nou
număr ne prilejuieşte plăcerea de a lua contact cu rezultatele celor mai noi cercetări
ştiinţifice ale valorosului colectiv din cadrul secţiei de arheologie a Institutului de
Arheologie şi Istoria Artei din Cluj. Astfel, şi în acest număr anuarul prezintă un
sumar bogat, ce cuprinde studii care acoperă un spaţiu deosebit de vast pe scara
cronologiei istorice.
Primele studii din volum dezbat probleme referitoare la epoca hallstatiană şi
anume: elementele materiale ale culturii Wietenberg (faza IV), în Săpături de sal-
vare la Cluj-Becaş, 1989, de Fl. Gogâltan, S. Cociş şi A. Paki; cronologia epocii
în Probleme privind cronologia epocii hallstatiene În aria intercarpatică a Ro-
mâniei (III), de V. Vasiliev.
Un amplu capitol este acordat epocii dacice, supunându-se atenţiei celor in-
teresaţi probleme din cele mai diverse. Astfel, extinderea Daciei în studiul Graniţa
de nord-vest a Daciei, de regretatul I.H. Crişan; uneltele agricole utilizate, în stu-
diul Depozitul de unelte agricole de la Căpâlna, de V. Moga; metalurgia bronzu-
lui la daci, în studiile Aspecte ale metalurgiei bronzului În aşezările dacice din
Munţii Orăştiei de G. Florea şi Un atelier de prelucrare a bronzului din cetatea
dacică de la Băniţa (jud. Hunedoara) de A. Rustoiu, sau despre baterea monedei,
în studiul Die Miinzstiitte von Sarmizegetusa Regia de I. Glodariu, E. Iaroslav-
schi şi A. Rusu.
Respectând ordinea cronologică a epocilor istorice, cuprinsul anuarului con-
ţine o serie de studii asupra epocii romane în Dacia, studii care scot în evidenţă
complexitatea acestei epoci, care a însemnat includerea spaţiului dacic într-o mare
civilizaţie universală. Sunt prezentate astfel rezultatele unor cercetări asupra lime-
sului provinciilor romane din Dacia şi Moesia, în Archiologische Forschungen
3 Recenzii 365
auf dem Limes der drei dakishcn Provincien und auf den Grenzen der
benachtbarten Provinzen Moesia Superior und Moesia Inferior de N. Gudea, şi
asupra fonnaţiunilor mililtare din Dacia în Praefecti alae silianae de Dan Isac.
De asemenea, găsim studii care oferă cititorului interesat rezultatele unor
cercetări epigrafice, arhitectonice sau asupra unor obiecte de mobilier interior: In-
scripţii dintr-un templu de la Potaisa de M. Bărbulescu şi Ana Cătinaş, Inscrip-
ţii şi monumente din castrul roman de la Brâncoveneşti (jud Mureş) de D. Pro-
tase şi A. Zrinyi; Poarta de est de la Trophaeum Traiani de I. B. Cătăniciu şi
Despre o masă romană de la Apulum de V. Bolindeţ. Imaginea epocii romane nu
ar fi completă fără a încorpora şi domeniul vieţii religioase, atât de diversă în acea
perioadă, astfel că cercetătorii şi-au îndreptat de această dată atenţia asupra cultului
lui Liber Pater, rezultatele cercetărilor fiind prezentate în studiile Uber die
Kuchenmatrizen aus dem Heiligtum des Liber Pater von Apulum de D. Ruscu
şi Eine Kultmaske aus dem Heiligtum des Liber Pater von Apulum de L. Băie
şan.
Confirmând spectrul larg al preocupărilor colectivului de cercetători clujeni,

un alt capitol al anuarului îl constituie epocile prefeudale şi feudale din care sunt
prezentate unele aspecte deosebit de relevante. Astfel, sunt interesante ca infor-
maţie fumizată studiile Datele preliminare privind prelucrarea osului în secolul
al IV-iea e.n. în aşezarea de la Suceag (jud. Cluj) de C. Opreanu; Descoperiri
din a doua jumătate a mileniului I î.H. şi mileniul I d.H. în judeţul Maramureş
de I. Stanciu şi Ceramica prefeudală şi feudală timpurie de la Orşova de C.
Cosma.
Un studiu deosebit de interesant ca domeniu de abordare este Studiul faunei
din localităţile feudale timpurii (secolele X-XIII) descoperite la Alba Iulia
(1982-1985 şi 1986) de M. Blăjan şi S. Haimovici.
Continuând consecvent cercetările asupra bisericilor feudale timpurii din ju-
deţul Hunedoara, A.A. Rusu publică, în acest număr al anuarului, rezultatele cerce-
tărilor efectuate cu ani în urmă, în studiul Biserica medievală de la Galaţi (jud.
Hunedoara).
Un capitol foarte bogat este şi cel al recenziilor prezentate în acest număr,
referitoare la cataloage sau volume de comunicări ale unor manifestări ştiinţifice
internaţionale cum ar fi: Congresul al Ii-lea de arheologie creştină, Bonn, 22-28
septembrie 1991; colocviul cu tema "Ocupaţia romană la nord de Alpi în epoca lui
Augustus", Bergkamen, 4-7 octombrie 1989; Castrum Bene, Gyongos, 1990. De
asemenea, culegeri de studii (Castelologia Bohemica, Praga, 1989) şi lucrări de ar-
heologie romană publicate de diverşi cercetători gennani.
Ultimul capitol al anuarului cuprinde, aşa cum ne-a obişnuit, raportul de ac-
tivitate al secţiei de arheologie a Institutului clujean, între iulie 1991 - mai 1992 şi
hibliografia secţiei pe anul 1991.
După parcurgerea unui sumar atât de dens şi bogat în informaţii, nu putem
decât să constatăm că Ephemeris Napocensis s-a constituit deja într-o publicaţie
ştiinţifică de referinţă, care s-a impus în peisajul vieţii istorice şi arheologice de la
366 Rece11zii 4
noi şi din Europa, a cărei apariţie \'a fi mereu aşteptată cu un interes deosebit.
Dumitru NOANE
BOLDOG VĂRAD, SZERKESZTETTE BALINT ISTV A.N JA.NOS

Budapest, Hettorony Konyvkiado, 1992, 838, -856 p.
Anul 1992 a adus la lumină în istoriografia mag.1'1iară un masiv şi somptuos

volum dedicat Oradiei. Chiar dacă nicăieri nu specifică, cititorii săi ar trebui averti-
zaţi că este vorba despre o lucrare festivă închinată aniversării a 800 de ani de la
canonizarea Regelui Ladislau I al Ungariei (1077-1095) şi a 300 de ani de la cuce-
rirea cetăţii Oradea de către habsburgi, din mâinile turcilor.
Volumul se deschide cu prefeţe semnate de către cei doi episcopi, catolic şi
reformat, ai Oradiei. Dacă rândurile semnate de către episcopul Iosif Tempfli vi-
brează de sentimente creştine, în schimb acelea. mai numeroase, ale episopului re-
format Laszlo Tokes - erou al revoluţiei române din decembrie 1989 - sunt mai an-
gajate din punct de vedere istoric şi politic. Ne mărginim să nu împărtăşim opinia
domniei sale potrivit căreia Oradea a ieşit din istoriografia maghiară. Aceasta deoa-
rece unele dintre cele mai importante volume privind istoria monumentelor sale
istorice şi artistice au apărut în Ungaria abia în anii din urmă (vezi Balog Jolan, Va-
radinum. Voi. 1-11, Budapesta, 1982 şi Varadi kotoredekek, Budapesta, 1989).
Conţinutul propriu-zis al lucrării este structurat în mari compartimente cro-
nologice: până la sfărşitul secolului al XVI-iea (p. 11-199), de la 1601 până la cu-
cerirea de către turci, din anul 1660 (p. 203-268), Oradea sub regimul otoman până
la 1692 (p. 271-334), secolul al XVIII-iea (p. 341-421), al XIX-iea (p. 425-517),
până la primul război mondial (p. 523-558). Fiecare parte este introdusă prin frag-
mente de citate considerate semnificative.
Partea finală cuprinde noi capitole privitoare la monumentele oraşului de pe
Crişul Repede, poezii şi consemnări asupra trecerii unor scriitori, repertoriul vechi-
lor străzi, repertoriul publicaţiilor maghiare apărute în urbe între anii 1862-1944, o
cronologie istorico-culturală, oprită în dreptul anului 1660, o listă bibliografică, in-
dice de nume şi o postfa\ă a editorului. Abia după ce ajungem în aceste ultime pagini,
Balint Istvan Janos încearcă să lămurească pe cititor asupra intenţilor care au călău
zit realizarea pe care o recenzăm prin rândurile acestea. Ni se spune acolo că mate-
rialul despre Oradea a fost extrem de vast motiv pentru care selecţia a fost strict ne-
cesară. Într-adevăr, paginile scrise de-a lungul istoriei, în şi despre Oradea, sunt
foarte numeroase şi deosebit de bogate în informaţii. O mare parte a acestor pagini
"clasice" din istoriografia maghiară, despre oraş, cetate şi comitatul înconjurător,
pot fi aici reîntâlnite. Sunt practic eşantioane restrânse ca întindere.
5 Recenzii 367
În recenzia noastră ne-am propus doar câteva remarci relative la capitolele

cu conţinut istoric exclusiv ori precumpănitor.
În cel mai voluminos compartiment cronologic - totodată şi cel dintâi al
cărţii -. pe lângă texte reeditate, vom descoperi şi trei inedite. Introducerea lor ne-
cesită a fi prioritar semnalată istoricilor locali ori celor preocupaţi de anumite teme
ori perioade istorice. Ni se pare, în schimb, nepotrivită alegerea unor texte semnate
de Balint Sandor, texte a căror valoare este redusă. La fel, ar fi fost poate mai indi-
cat să se renunţe la unele pasaje ori pagini prea generale care îl privesc pe Sfântul
Ladislau. pentru că nu au legătură directă ori indirectă cu Oradea şi au fost, de alt-
fel, cuprinse într-un volum omagial. editat relativ recent. în anul 1977. Nu ştim ce
l-a determinat pc editor să nu introducă relatări concludente privind cercetările ar-
heologice din anul 1881, cercetări care au inaugurat investigaţiile serioase privitoa-
re la catedrala episcopală. Pentru descoperirile întâmplătoare din anul 1755 există
de asemenea relatări arhivistice care ar fi stârnit mult mai mult interes cititorilor.
În capitolele următoare, specialistul întâlneşte documente, scrisori şi texte
inedite (p. 228-229. 244,282,285,286,315,316, 406-407, 442-443, 445, 512-514,
530-531). Altfel selecţia este variată, cu tendinţe evidente către o retrospectivă a is-
toriei civilizaţiei şi cotidianului. Mai remarcăm apoi că este şi relativ echilibrată.
Cronologia legată de istoria Oradiei stă sub semnul raportării ei la una ante-
rioară. realizată deja de către Batog Jolan în anul 1982 (Varadinum. Voi II, p. 22-
248). Prima în ordine cronologică. fusese foarte bogată, plină de date arhivistice
necunoscute până atunci, cu trimiteri bibliografic clare şi controlabile, în sfârşit,
dusă până la sfârşitul secolului al XIX-iea. În cronologia lui Balint Isvan Janos
apar puţine date suplimentare. Dar această noutate este produsă cu preţul includerii
unor date de documente emise numai la Oradea, fără vreo semnificaţie pentru oraş
(ex.: 17 iulie 1288, cu lista membrilor capitulari din care mai există suficient de
multe pentru întreaga perioaddă de funcţionare a capitalului ca loc de adeverire) ori
atestări de prezenţe regale în preajmă (ex.: 10 iulie 1290, iulie 1316, p. 767).
Ilustraţia este bogată. Cea grafică este presărată între paginile capitolelor iar
cea fotografică, alb-negru şi color, apare concentrată separat. Dintre ilustraţiile gra-
fice multe au pierdut din frumuseţea iniţială prin recopiere. probabil pentru unifor-
mitate. Spaţiile albe abundente ar fi îngăduit încă multe alte ilustraţii sau, în lipsa
lor, măcar plasarea unor vignete. Nejustificată este absenta unei imagini a fundaţii
lor catedralei descoperite în anii 1881-1911, ca şi aceea a oricărei fotografii a ce-
tăţii bastionare ridicate în a doua jumătate a secolului al XVI-iea.
Editorul susţine în Postfaţă că a scos notele critice pentru a face volumul
accesibil unor cititori numeroşi. Aceasta nu corespunde însă adevărului. Unele tex-
te au totuşi notele iniţiale ale autorilor (vezi p. 193. 540). iar multe alte note expli-
cative, cu traduceri, decriptări de sigle, etc., însoţesc paginile volumului.
Obiecţii serioase avem şi în legătură cu limitele co·10logicc până la c<!rc
sunt duse capitolele volumului. Oprirea declarată în anul I 918 nu arc. credem. nici
un fel de justificare serioasă. Dacă editorul şi-ar fi propus să urmărească doar isto-
ria culturii şi populaţiei maghiare - intenţie nicăieri subliniată - ea trebuia făcută în
368 Recenzii 6
continuare până în anul festiv care a provocat tipărireacărţii. Cel din urmă text se-
lectat datează din anul 1919. Lista periodicelor maghiare este şi ea dusă mai depar-
te de anul 1918, respectiv până la sfărşitul celui de-al doilea război mondial. Nici
oprirea cronologică până în 1660 nu are o bază reală, căci Oradea nu a ieşit atunci
din conexiunea ei europeană aşa cum încearcă să se justifice semnatarul cronolo-
giei. Evenimentul s-a fixat mai devreme cu un secol, adică atunci când s-a produs
prăbuşirea regatului maghiar, a episcopatului catolic, iar cetatea s-a transformat în
fortificaţie de graniţă. După acele timpuri, caracterul cosmopolit şi "european" al
Oradiei, similar oricărui mare oraş medieval, a fost pierdut definitiv. În sfârşit, şi
ilustraţia fotografică continuă să fie uzitată până la cel de-al doilea război mondial.
Tot în postfaţa ediţiei, Balint Istvan Janos susţine că a fost investigată şi fo-
losită istoriografia românească, aşa după cum i-au permis cunoştintele. Dacă privim
realizarea concretă a acestei declaraţii de intenţii, rezultatele arată aşa cum le vom
înfăţişa mai jos. În selcţia de texte, singurul autor român prezent este boierul mun-
tean, din prima jumătate a secolului al XIX-iea, Dinicu Golescu. Bibliografia de la
sfârşitul volumului citează doar patru lucrări româneşti, printre care se găseşte un
ghid al străzilor şi doar o singură lucrare de specialitate, de istoria artei (A. Kovacs
- M. Ţoca). Subiectivitatea unei astfel de selecţii merge mai departe, căci editorul a
avut totuşi colaboratori din România. În Postfaţă sunt citaţi nominal zece. Toţi
sunt maghiari, însă nici unul dintre ei nu este istoric. Ni se pare imposibil ca la un
simplu apel să nu fi fost găsit un consultant român ori măcar un istoric maghiar de
bună credinţă. Oricare ar fi fost în măsură să fi făcut trimiterea către Bibliografia
istorică a României (bibliografie retrospectivă curentă, editată la fiecare cinci ani)
ori, mai simplu, către anuarul Muzeului "Ţării Crişurilor" Oradea, adică la "Cri-
sia", la serioasele reviste de cultură care au fost "Familia" ori "Cele Trei Crişuri".
Aici s-ar fi găsit indici ori texte relevante pentru cunoaşterea trecutului oraşului de
pe Criş. Fără nici un fel de scuze este scăparea din vedere a unor lucrări ca acelea
semnate de Petre Dejeu (Monografia municipiului Oradea şi judeţului Bihor,
Vol. 1-11, Oradea, 1926-1937, 335+218 p.), a unor studii serioase semnate de istori-
ci de azi (N. Sabău, L. Borcea, V. Faur, G. Gorun). Sunt necunoscute şi lucrări ma-
ghiare importante apărpte în România (vezi Simon Magda, V aradi harangok.
Vallomâsok, eletkepek, dokumentumok. Osszeallitota es jegyzetekkel ellatta Ro-
botos Imre, Bukarest, Kriterion, 1975, 348 p.).
Nu se poate nega faptul că întâlnim unele referiri la istoria românilor. Re-
găsirea celei mai vechi atestări a românilor din părţile Bihorului (1205), pusă, de
către un document papal, în legătură cu amintirea unui "peudoepiscop" ortodox,
privilegiile acordate de către episopul Ioan Vitez de Zredna românilor din părţile
Beiuşului, alte informaţii privitoare la instituţiile, şcolile, presa românească din se-
colele XVIII-XIX, nu numai că ne-ar fi făcut plăcere, dar ar fi dat imagini mai rea-
liste asupra trecutului oraşului şi probe pentru strădaniile oneste către adevăr ale
editorului şi consultanţilor săi. În locul acestor realităţi de neocolit se aleg (în-
tâmplător?) fragmente despre preoţii români reformaţi la 1630 (p. 232), substituirea
populaţiei maghiare cu români şi sârbi (p. 345), rezistenţa clerului român la unirea
7 Recenzii 369
cu biserica romană (p. 365, 368), un text de trei rânduri despre nivelul cultural scă
zut al preoţilor români (p. 378), trei rânduri despre lipsa de învătământ ii cultură a
credincioşilor greco-catolici în secolul al XVIII-iea (p. 396), câteva amănunte
mărunte despre episcopii Ignatie Darabant şi Samuil Vulcan (p. 426), apelul tinere-
tului revoluţionar român din "9 mai 1849 (p. 471), coabitarea în deplină înţelegere a
românilor cu ungurii (p. 489), necrologul lui Iosif Vulcan (p. 517) pentru secolul al
XIX-iea, grija epicopului Dimitrie Radu de a-şi pune la adăpost hârtiile de valoare
de la Oradea, ca semn al renunţării românilor asupra oraşului în 1919 (p. 557). Din-
tre cele 183 de fotografii, îi privesc pe români doar două imagini ale catedralei şi
episcopiei greco-catolice (fig. 68-69).
Volumul recenzat are aşadar destul de multe părţi vulnerabile la critică. În
final nu a reuşit să ne convingă ca o lucrare istorică serioasă, dar nici ca un act de
cultură de valoare. Mesajul său principal, într-o variantă aşteptată a fi declarat ne-
ştiinţifică, ar fi trebuit să reflecte mult mai fidel spiritul în care aniversările de la
Oradea au fost sărbătorite.
Dr. Adrian Andrei RUSU
.
HISTORIA URBANA,
Tom. I, 1993/1
Când perseverenţa este dublată de cali~ţi organizatorice şi spirit ştiinţific re-

zultatele nu pot fi decât pe măsură. Cu o "tradiţie" de numai doi ani, Comisia de Is-
torie a Oraşelor din România se impune tot mai mult în peisajul istoric românesc.
Editând un buletin informativ lunar ce cuprinde mai ales informaţii utile pentru
membrii săi, iată că începutul anului 1994 vede scos de sub tipar primul număr
(1993/1) al bianualei Historia Urbana sub egida Editurii Academiei.
Volumul cuprinde alături de cuvântul de salut al acad. Dan Berindei câteva
studii grupate tematic: oraşul medieval din spaţiul românesc; demografie urbană;
contribuţii la istoria oraşelor. Alături de acestea, volumul mai cuprinde un capitol
intitulat Dezbateri, o rubrică de Note şi discuţii precum şi cinci recezii ale unor
cărţi apărute în ţară şi străinătate.
Volumul este deschis de studiul Opinii cu privire la orientările actuale în
cercetarea românească a oraşului medieval, semnat de cercetătorul Mircea D.
Matei. Cunoscut pentru vastele preocupări legate de istoria oraşului medieval de la
est de Carpaţi, Mircea D. Matei schiţea:ză în studiul amintit trecutul, prezentul, dar
mai ales noile direcţii necesar de urmat în istoriografia românească vis-a-vis de ge-
neza oraşului medieval. Perioada interbelică a fost dominată de două mari curente
legate de întemeietorii oraşelor în Ţara Românească şi Moldova, ideea originii et-
370 Recenzii 8
nice nelocale a întemeietorilor primelor centre urbane (N. Iorga, Gh.I. Brătianu) şi
cea partizană a rolului preponderent al factorilor interni (P.P. Panaitescu). Altă po-
lemică istorică a fost purtată în legătură cu momentul apariţiei oraşelor în ţările ro-
mâne: înainte sau după întemeierea statelor feudale.
În ciuda aportului substanţial adus de arheologie, studiul asupra oraşului me-
dieval românesc continuă şi în deceniile postbelice o carenţă nici azi pe deplin înlă
turată: stabilirea exactă a unei tipologii a oraşelor medievale de pe teritoriul ţărilor
române. Teoria "economică" care explică raportul rural-urban doar prin factorul
economic şi comercial necesită unele nuanţări. Exemplul de la Curtea de Argeş este
elocvent. Nefiind deloc un centru economic şi comercial deosebit caracterul urban
şi-a pus amprenta mai ales prin rolul politic. administrativ. militar şi religios pe
care l-a avut. În sfârşit, o altă direcţie de cercetare este reprezentată de stabilirea
clară a rolului şi dimensiunilor economice. politice. militare şi religioase a cen-
trelor voievodale de la Biharea, Dăbâca, Alba Iulia, etc.
Al doilea studiu publicat în Historia Urbana: Evoluţia reţelei de oraşe în
Transilvania medievală este semnat de Paul Niedermaier. Studiul abordează într-o
manieră extrem de interesantă geneza oraşului medieval transilvănean. în funcţie
de distantele dintre diferitele centre urbane. Cercetătorul socoteşte că o zi de mers
călare, în conditii normale, acoperă o distanţă de cca. 60 de km. Dacă în secolele
XII-XIII. în condiţiile unei densităţi relativ mici a populaţiei face ca distanţa dintre
primele centre urbane să fie foarte mare (ex.: Alba Iulia - Dăbâca 130 km, = 2 zile
de mers) dezvoltarea din secolele XII-XIV produce schimbări profunde în peisajul
citadin transilvănean. Implicaţiile acestor schimbări sunt directionatc în mai multe
concluzii extrem de interesante. Densitatea tot mai mare a târgurilor şi oraşelor fa-
ce ca distanta dintre ele să scadă foarte mult. Aceasta a fost cauza relativei stagnări
a unor centre urbane apropiate: ex. Sebeş - Orăştie - Alba Julia. De asemenea, dru-
murile comerciale au fost un factor de impuls în dezvoltarea unei alte categorii de
oraşe: Sibiu, Braşov, Cluj etc. O concluzie interesantă sesizează dispunerea inelară
a oraşelor transilvănene. lucru care a impietat apariţia unui oraş dominant situat în
centrul voievodatului iar mai târziu a principatului.
Studiile incluse în capitolul Demografie urbană mută centrul de interes din
Evul Mediu spre perioade de timp mai apropiate. Articolul Unele consideraţii pri-
vind dezvoltarea demografică a oraşului Piatra Neamţ (sec. XVll-,jumătatca
sec. XIX) semnat de Gh. Radu prezintă alături de o perspectivă mai largă asupra
urbanismului moldovenesc în secolele XVII-XVJII inclusiv prin opiniile unor călă
tori străini. şi evoluţia particulară a oraşului Piatra Ncamt. Stabilitatea politică şi
economică de la începutul secolului al XIX-iea atrage şi o creştere importantă a po-
pulaţiei: de la numai 1490 de locuitori în anul l 774 la l 1756 in 1859. O analiză a
structurii demografice a locuitorilor urbei arată o majoritate autohtonă alături de
care sunt atestaţi unguri, armeni, evrei, italieni. rn~;; etc„ asim,l:; Uîn majoritate de-
a lungul timpului. Al doilea studiu inclus în c.,ipitolul legat de probleme demogra-
fice este Presiunea demografică rurală şi oraşul românesc interbelic semnnt de
D. Şandru. Continuând preocupări mai vechi D Şandru surprinde aspecte interc-
9 Recenzii 371
sante legate de relaţia urban-rural. Ponderea mică a românilor în oraşele transilvă

nene. basarabene şi bucovinene de dinaintea anului I 918 nu se schimbă radical nici
în anii interbelici. Sunt prezentate de asemenea şi aspecte economice, de salarizare.
rcalităti administrative. etc. Sunt interesante datele statistice de creştere a popula-
tiei în perioada 1920-1939. analizată comparativ cu alte state din Europa. precum şi
cele legate de sporul natural. de ponderea sat.ului şi oraşului în cadrul acestuia.
Capitolul Contribuţii la istoria oraşelor debutează cu studiul lui Emil An-
ghel Die Anordung der Mark1>latze von Arad, prezentând cvolutia pieţei cen-
trale a oraşului în secolul al XVIII şi extinzând prezentarea evoluţiei urbane şi pe
alte coordonate: zona celor două insule de pe Mureş. zona Vladimirescu, etc. Ilus-
traţia, interesantă. prezintă printre alte planuri ale oraşului şi unul din 1765 unde
alături de vechea cetate apare şi planul unei noi cetăţi amplasată în unghiul în for-
mă de U al Mureşului. Al doilea studiu al capitolului. semnat de V Neamţu. poartă
titlul: La revolte des citadines de .Jassy du printemps de 1633 dans le context
des troubles sociaux de Moldavie pendant le premier tiers du XVII-eme siecle.
Studiul analizează o situaţie care a caracterizat Moldova în secolul al XVII-iea:
revoltele orăşenilor. Cauzele agravării situaţiei acestora (cu cazul în speţă laşul)
sunt multiple: conflictele militare din secolul XVI. pretenţiile crescânde ale Porţii
vis-a-vis de obţinerea domniei. venirea grecilor în Moldova privită cu ostilitate de
boierii autohtoni. creşterea impozitelor. Deşi se pare că iniţial revolta a fost dirijată
de boierii autohtoni contra celor "greci". ea a scăpat de sub control devenind peri-
culoasă pentru întreaga boierime.
O parte însemnată a tomului de debut a Comisiei Oraşelor cuprinde dezbate-
rile pe marginea unei teme deosebit de atractive desfăşurate în februarie 1993 la
Academia Română: Termenii: târg - oraş, semnificaţie, evoluţie şi utilizare. Dis-
cuţiile. care au antrenat o parte din cei mai cunoscuţi exegeţi ai istoriei urbanismu-
lui pe teritoriul României: dr. P. Niedermaier. dr. Mircea D. Matei (moderator). dr.
V Neamţu. dr. Gh. Scbestyen. dr. Ioana Bogdan Cătăniciu, dr. Şt. Olteanu. dr. Pa-
nait I. Panait. acad. Şt. Ştefănescu. Oliver Velescu. A. Ştefănescu. dr. Teodor O.
Gheorghiu. dr. Gh. I. Cantacuzină. dr. V Boroneanţ, dr. Maria Dogaru au fost com-
plexe. concluziile putând orienta cercetarea românească spre obiective relativ puţin
defrişate. A fost subliniată de asemenea important-a unei tipologizări în terminolo-
gia urbanismului istoric românesc precum şi diversitatea cazurilor de evoluţie ru-
ral-urban pe teritoriul României.
Finalul revistei cuprinde două rubrici: Note şi discuţii şi Recenzii, prezen-
tări de carte. Prima rubrică semnată de M. Tănase analizează "la spartu' târgului"
(n.a.) câţiva termeni folosiţi în istoriografia europeană şi românească vis-a-vis de
urbanismul medieval. Tot aici. într-o scurtă notă. regretatul dr. Gh. Scbcstyen anali-
zează o întrebare care formează însăşi titlul intervenţiei: Putem vorbi de comune
în istoria medievală a oraşelor noastre? Ultima rubrică a revistei cuprinde 5 re-
cenzii la o serie de publicaţii apărute în România dar şi în Fran\,a. Belgia ~i S.U.A._
care abordează fenomenul urbanistic.
Apariţia unui nou periodic, sub egida Editurii Academici şi prin strădania
372 Recenzii 10
activei Comisii de Istorie a Oraşelor din România nu poate decât să bucure şi să în-
demne la noi cercetări. Acum, istoricii care au avut preocupări legate de urbanis-
mul românesc găsesc sub o singură copertă atât loc de publicare dar şi de analiză
ştiinţifică a unei teme incitante. Şi până acum istoricii români au abordat această
temă. În afara volumelor publicate, studii de mai mică întindere au fost însă îm-
prăştiate în diferite anuare de institute sau muzee, fiind uneori dificil de consultat
din cauza dificultăţilor existente şi în trecut şi acum în circulaţia cărţii ştiinţifice.
Parţial problema a fost acum rezolvată. Dacă la cele expuse adăugăm foarte bunele
condiţii grafice precum şi preţul extrem de accesibil, un început promiţător a şi fost
făcut.
Doru MARTA
IZVOARELE RĂSCOALEI LUI HOREA

SERIA A. DIPLOMATARIA, VOL. V,
Editura Academiei Române, Bucureşti, 1990, LXXVII+ 469 p.
Publicarea documentelor răscoalei lui Horea iniţiată de Academia Română

în anul 1982 continuă prin acest volum şi după schimbările de regim politic din de-
cembrie 1989, graţie eforturilor celor patru autori: Mihail Cerghedan, Ladislau
Gyemant, Vasile Ionaş şi Vasile Vânătoru, cu o introducere a acad. Ştefan Pascu.
Apărut cu mare greutate, la cinci ani după volumul precedent, al IV-iea, trebuie să
ne declarăm satisfăcuţi că, în final, a apărut totuşi. Este un semn că Editura Acade-
miei Române intenţionează să continue seria de volume de documente Horea la
care lucrează destul de mulţi specialişti, de mai bine de un deceniu, unii dintre ei
având încheiată activitatea de cercetare de câţiva ani chiar. Dar în ritmul acesta de
publicare a seriei ne exprimăm îndoiala că va fi încheiată în acest mileniu. Pe de al-
tă parte, nu ştim ce rost a avut ca Editura Academiei să accepte trecerea pe foaia de
titlu a acestui volum anul 1990 ca an al apariţiei, când Bunul de tipar a fost dat la
14 noiembrie 1990, fiind limpede pentru toată lumea că acesta nu va putea fi tipărit
până la sîarşitul anului. Evident, volumul a apărut, în realitate, la începutul anului
1991.
Meritul celor patru autori constă, în primul rând, că, în fine, au fost publicate
- şi nu avem încotro decât să le dăm crezare că au procedat exhaustiv - docu-
mentele din chiar zona de desfăşurare a răscoalei, din comitalul Hunedoara unit cu
Zarandul. Cele două fonduri arhivistice cercetate şi publicate acum integral, Tribu-
nalul minier şi Comitatul Hunedoara unit cu Zarandul (de fapt ale Congregaţiei
nobiliare a comitatului amintit), acesta din urmă doar până hi 15 decembrie 1784
din raţiuni de spatiu tipografic, vor permite verificarea exactitătii interpretărilor
istorice, mai vechi sau mai noi, dând posibilitatea amendării supralicitărilor pe care
11 Recenzii 373
până acum Ie-am putut doar presupune. Iar după publicarea, în volumul următor, a
celei de-a doua jumătăţi a arhivei Congregaţiei nobiliare a comitatului în discuţie,
cât şi a Protocolului aceluiaşi comitat se deschide posibilitatea unei evaluări corec-
te a evenimentului istoric, cel puţin pentru zona cea mai "fierbinte" a sa. Din acest
punct de vedere munca celor patru autori ai volumului merită toată consideraţia şi
atenţia celor interesaţi de eveniment.
Nu putem să nu observăm că acad. Ştefan Pascu, autorul Introducerii volu-
mului, la fel ca şi a celor anterioare, continuă să discute evenimentul istoric la care
se referă documentele publicate în acestea, numind-o în continuare "revoluţie".
Dacă până la schimbarea regimului politic din ţara noastră în decembrie 1989, ges-
tul său a putut fi trecut, cu generozitate, cu vederea, continuarea folosirii lui ridică
semne de întrebare privind metodologia ştiinţifică profesată. Redeschiderea discu-
ţiei "răscoală" - "revoluţie" este inutilă, iar perpetuarea unei obedienţe politice evi-
dente ni se pare o enormitate. Cu atât mai mult cu cât acad. Ştefan Pascu vorbe_şte
de "revoluţia lui Horea" în "Izvoarele răscoalei lui Horea" (subl. G.G.), într-un vo-
lum publicat în Editura Academiei Române, care ar trebui să fie cea mai prestigioa-
să editură din ţară. Perpetuarea unei erori de interpretare se răsfrânge negativ nu
numai asupra autorului acesteia - care este, pe deasupra, şi redactorul seriei de vo-
lume -, dar şi asupra editorului care girează întreaga întreprindere ştiinţifică. Iar
această împrejurare nu are darul doar de a descalifica o persoană, ci chiar instituţia
ştiinţifică sub egida căreia se confirmă, încă o dată, că perseverare diabolicum
est ... !
Gheorghe GORUN
TROCSANYI ZSOLT, MISKOLCZY AMBRUS,

A FANARIOTÂKTOL A HOHENZOLLERNEKIG.
TÂRSADALMIHANYATLÂSESNEMZETIEMELKEDESA
ROMÂN TORTENELEMBEN (1711-1866),
Budapest, 1992, 149 p.
După primele două volume de debut ale seriei Encyclopaedia Transilvanica

(Misckolczy Ambrus, Egyhaz es forradalom, Budapest, 1991 şi Gali Lâszl6, Ja-
vallat, Budapest, 1992), harnicul cercetător şi editor Miskolczy Ambrus a şi scos la
lumina zilei un nou volum, pe cel de-al treilea (al doilea în acelaşi an 1992), în care
reuneşte sub un titlu generic două studii complementare ce acoperă aproape un
secol şi jumătate de istorie românească. Primul, datorat reputatului istoric al Tran-
silvaniei, regretam) Tr6csâny Zsolt, se vrea a fi o sinteză a punctelor de vedere per-
sonale, după o. viaţă de cercetător dedicată studierii serioase a problemelor de isto-
rie medievală şi preindustrială a Transilvaniei, probabil chiar ultimul studiu înainte
374 Recenzii 12
de trecerea în nefiinţă, iar cel de-al doilea însuşi editorului. Miskolczy Ambrus.
preocupat până la obsesie de aceeaşi chestiune.
Primul studiu care compune volumul, acoperă perioada 1711-1821 şi depă
şeşte, ca sferă. preocupările lui Tr6csanyi Zsolt. care. ca fost şe'r al Arhivei Guber-
niului Transilvaniei de la Arhiva Naţională a Ungariei, a fost interesat aproape ex-
clusiv de cercetările privind istoria Transilvaniei. De data aceasta autorul îşi în-
dreaptă atenţia şi asupra celor două pricipate româneşti. învecinate cu Transilvania.
examinând problematica românească în mod unitar. După ce analizează condiţiile
apariţiei regimului fanariot în Ţara Românească şi Moldova. autorul mută planul
asupra românilor din Transilvania. urmărind evoluţia acestora din perspectiva efec-
telor Contrareformei: Unirea religioasă, acţiunea episcopului Inochentie şi reacţia
ortodoxă la propagarea Unirii. Intercalat, un mic capitol despre imaginea etnică a
Transilvaniei (p.34-35). cc nu depăşeşte o pagină şi nici nu aduce nimic nou, decât
amintirea vechii erori a istoricilor. români şi unguri deopotrivă. de a căută soluţia
devenirii istorice din secolul al XVIII-iea în statistica demografică în mişcare a se-
colului şi de a judeca secolul al XVIII-iea cu concepte din secolul al XX-iea.
Partea a doua a studiului lui Tr6csanyi Zsolt, al cărui titlu este Declin tur-
cesc în Principate, iluminism în Translivania. poate fi suspectat de -eventuale in-
tenţii propagandistice. datorită atât formulării. nu tocmai fericite a acestuia, cât şi a
metodei de examinare a devenirii istorice româneşti din partea a doua a secolului al
XVIII-iea, opunând istoria Principatelor, aflate în plină dominaţie a regimului fana-
riot. celei a Transilvaniei. în care absolutismul iluminat făcea presiuni de moderni-
zare a societăţii în întregul său ansamblu. Adevărul este că Tr6csanyi Zsolt exami-
nează chestiunea dintr-un unghi de vedere european, constatând că exact în această
perioadă. Principatele române ajung în atenţia marilor puteri europene şi dominaţia
otomană devine nominală, ceea ce a dus la trezirea elitei boiereşti şi la activizarea
politică a acestora, mai apoi şi sub aspectul deschiderii economice. Singura postură
antitetică dintre cele două blocuri statale (Moldova şi Ţara Românească pe de o
parte, Transilvania pe de altă parte) este cea izvorâtă din influenţele culturale dife-
rite. greacă în Principate, germană în Transilvania. dar în egală măsură iluministe
amândouă. Iar când discută despre Transilvania. Tr6csanyi Zsolt pune accentul pe
mişcarea naţională românească. pe traseul Inochentie - Horea - Supplex, constatând
la p.74 că dezvoltarea organică a societătii româneşti din Transilvania şi-a avut ori-
ginea în majoritatea etnică şi în gradul de dezvoltare culturală şi politică pe care I-a
atins.
Partea finală a volumului îi aparţine în întregime lui Miskolczy Ambrus care
analizează istoria societăţii româneşti în ansamblul său, deci atât din Principatele
de acum scăpate de fanarioţi, cât şi din Transilvania, până la finalul domniei lui
AI.I.Cuza şi urcarea pe tron a primului domn din familia Hohenzollern. Discuţia
istorică se face fracţionând epoca, asemănător istoriografiei române, în cele trei
etape cunoscute: 1821-1848, revoluţia de la 1848. Unirea Principatelor din 1859,
între care intercalează mişcarea naţională românească din Imperiu} austriac, pre-
zentată nu ca pe un marş triumfal spre victorie, ci cu toate eşecurile, piedicile, gre-
13 Recenzii 375
şelile şi compromisurile politice, adesea trecute sub tăcere. Fiindcă, aşa cum afir-
mase în 1936 R.W. Seton Watson, intrigat de complicaţiile postbelice produse de
un principiu juridic internaţional ce păruse a fi cel mai democratic şi mai raţional.
istoria pare. de cele mai multe ori, obscură şi lipsită de glorie.
Volumul conţine la sfârşit un sumar fişier bibliografic, atât de sumar încât
surprinde chiar împotriva avertismentului editorului că sunt citate doar sintezele
cele mai importante. Pentru că nu putem crede că o opinie ştiinţifică poate fi cât de
cât serioasă fără a ţine cont de un David Prodan şi Silviu Dragomir, după părerea
noastră cei mai mari istorici pe care i-a dat Transilvania în secolul al XX-iea.
Altminteri, efortul intelectual nu depăşeşte nivelul unei publicaţii de popularizare a
istoriei, ceea ce, în cazul autorilor de faţă, nu ar fi prea onorant. Toată consideraţia
faţă de Vlad Georgescu. totuşi a-1 cita în timp ce un Prodan sau Dragomir este lăsat
pc dinafară, este de mirare, chiar dacă istoria este, la urma urmei, o chestiune de
viziune personală.
Gheorghe GORUN
MOSES GASTER,
JUDAICA & HUNGARICA,

Ediţie îngrijită şi prefaţatăde Miskolczy Ambrus,
Budapcst, 1993
Catedra de filologie română a facultăţii de filozofie din cadrul Universităţii

Eătvos Lorând din Budapesta a publicat în seria "Encyclopedia Transylvanica" un
volum dedicat savantului Moses Gaster, filolog, istoric literar şi folclorist român şi
ebraic.
Partea principală a volumului este consacrată unui studiu amplu şi aprofun-
dat al lui Misckolczy Ambrus (redactorul seriei), cu privire la evoluţia concepţiei
filosoficena lui Moscs Gaster: "De la cultivarea tradiţiilor la naţionalismul modern:
răzvrătirea lui Moses Gaster". În acest tratat autorul prezintă succint, dar cu multă
măiestrie. procesul evolutiv al savantului crescut într-o familie evreiască tradiţiona
lă care. deşi intrat în conflict cu circumstanţe paradoxale, şi-a consacrat o bună par-
te a activităţii sale studiului culturii populare româneşti şi istoriei literaturii ro-
mâne.
Gaster. care şi-a făcut studiile medii la liceele Gh. Lazăr, Matei Basarab şi
Sf. Sava din Bucureşti şi ~tudii rabinice la Wroclaw (Brcslau), obţine doctoratul la
Leipzig în anul I 877 cu o teză de fonetică românească.
Colecţionar pasionat al manuscriselor vechi literare şi populare româneşti şi
samaritane, Gaster a devenit un savant cu preocupări multilaterale, care, în vasta lui
376 Recenzii 14
activitate de peste 60 de ani, aplicând metoda comparativo-istorică, a devenit mo-

nograful culturii populare româneşti, descoperitor, editor şi interpet al manuscrise-
lor vechi româneşti şi un cercetător al textelor sarnaritane. Lingvist şi filolog a că
rui operă clasică: "Crestomatia română" rămâne un izvor nesecat pentru cunoaşterea
procesului de formare şi dezvoltare a limbii române literare din secolul al XVI-iea.
Gaster a trăit în perioada formării sionismului modem al cărui adept a deve-
nit cu toate divergenţele pe care le avea cu fondatorul acestuia, Theodor Herzl.
În scopul aprofundării studiului, Miskolczi Ambrus publică o serie de lucrări
originale ale lui Gaster precum şi uneleJucrări mai deosebite, ca Rosler und Jung,
Jung, Dr.J., R6mer und Romanen in den Donaullindern. Historisch-ethnogra-
phische Studien, Insbruck 1877. Wagner, 315. Apoi, schiţa istorică Sabatinii din
Ungaria scrisă la Londra şi publicată în Anuar pentru Israeliţi, 1890. 95-106. La
New York, M. Gaster a publicat lucrarea The Spread of Judaism of Orthodox
Congregations of America, 1926. În această lucrare, Gaster descrie răspândirea
iudaismului de-a lungul veacurilor, împrăştierea evreilor în Diaspora, dar se ocupă
în mod aprofundat şi cu evreii cazari şi cu sabatinii dinTransilvania. Volumul
cuprinde şi o cuvântare bisericească din anul 1879 precum şi spicuiri din vasta
corespondenţă a lui Gaster, atât cu membrii familiei savantului, precum şi cu oame-
nii de seamă ai culturii româneşti şi universale contemporane (Titu Maiorescu, Gri-
gore Tocilescu, Harion Tiktin, Iacob Negruzzi, Ioan Slavici, Ion Ghica, Paul Hun-
valvy, Oscar Neuschotz etc.)
Mertirul deosebit al volumului este că, în condiţiile actuale, când trăim o a-
devărată renaştere a figurii lui M. Gaster în România, el face cunoscut şi cititorului
ungur opera deosebit de valoroasă a marelui cercetător şi savant, a cărui sferă de
interes a trecut peste graniţele ţării.
Expulzat din ţară în anul 1885, devenit prim-rabin al Londrei, el şi-a conti-
nuat mai departe studiile sale de romanistică menţinând legăturile cu marii repre-
zentanti ai culturii contemporane. În scurt timp a fost reabilitat. În anul 1939, la
propunerea lui Sextil Puşcariu, a fost ales în unanimitate membru de onoare la Aca-
demia Română. Invitat oficial în ţară, în anul 1921 a ţinut un ciclu de conferinţe la
Bucureşti, Vălenii de Munte, Timişoara şi, între altele, şi la Oradea. •
Este remarcabil faptul că textele din volum apărute în limba maghiară au
fost traduse în româneşte de Gelu Peteanu, făcând astfel accesibil volumul şi pentru
cititorii români şi pentru cititorii unguri. Păcat că textele tipărite în limbile engleză
şi germană nu au mai fost traduse. Volumul a apărut într-o editie bibliofilă irepro-
şabilă şi cuprinde portretul savantului din perioada sa de maturitate.
Coperta volumului este ilustrată cu harta Daciei a lui Honterus, apărută la
Antwerpen în anul 1552.
Dr. Tereza MOZES
15 Recenzii 377
GEORGE CIPĂIANU,
LA RĂSCRUCE. TOAMNA ANULUI 1917 - PRIMĂVARA

ANULUI 1918. MAREA BRITANIE ŞI ÎNCHEIEREA DE CĂTRE
ROMÂNIA A UNEI PĂCI SEPARATE
Ed. Cogito, Oradea, 1993, 31 O p.
Prin abordarea unui subiect "pretenţios" referitor la situaţia României în cursul

primului război mondial, cartea istoricului clujean George Cipăianu completează
istoriografia respectivei problematici oferind noi perspective asupra evenimentelor
din România şi asupra relaţiilor ţării noastre cu Antanta, în toamna anului 1917 -
primăvara anului 1918. Simbolic, de altfel, este însuşi titlul cărţii, "La răscruce",
subliniind încă o dată gravitatea momentului în care se afla tara: risca fie nimicirea
sa, fie pierderea garanţiilor oferite de Antantă prin tratatul din 1916.
Acest volum bilingv este structurat pe două capitole (redate în limbile englez.ă
şi română). Cea mai mare parte a volumului o reprezintă paginile în care sunt pu-
blicate cele 130 de documente datate din perioada 5 decembrie 1917- 20 mai 1918.
Documentele provin din arhive britanice, americane, italiene şi franceze păstrate pe
microfilm în Arhivele Statului Român, precum şi de la Public Record Office din
Londra. Ele sunt descifrări, copii în exemplarul doi, traduceri sau copii de telegra-
me, scrisori, mesaje dactilografiate, note manuscrise pe reversul unor documente
sau alte texte scrise de mână.
În primul capitol al cărţii, pornind de la o vastă şi bogată documentaţie, au-
torul surprinde impasul în care s-a aflat România în momentul prăbuşirii frontului
rusesc. Situaţia militară a României în toamna anului 1917 - primăvara lui 1918 era
tragică. După semnarea păcii de la Brest-Litovsk, forţele militare româneşti erau
complet încercuite de trupele inamice, ajutoarele din partea aliaţilor întârziau să fie
onorate, în timp ce atacurile trupelor ruseşti - foste aliate, aflate acum în retragere -
erau din ce în ce mai violente.
Semnarea păcii separate cu Puterile Centrale, prin tratatul de la Buftea - Bu-
cureşti, act neratificat niciodată de regele Ferdinand, cu consecinţele pierderii pro-
misiunilor din partea Antantei în legătură cu teritoriile româneşti din Austro-Un-
garia, a fost varianta preferabilă în situaţia în care angajarea în continuare a Româ-
niei în război, cum cereau insistent Puterile Antantei, aducea nimicirea ţării.
George Cipăianu analizează în cel de-al doilea capitol al cărţii atitudinea
Marii Britanii vis-a-vis de acest act disperat al României. Chiar dacă temporar di-
plomaţia englez.ă a adoptat o expresie flexibilă, evazivă, în cele din urmă întocmai
cu poziţia Franţei, a Italiei şi a Statelor Unite ale Americii, ea s-a dovedit intransi-
gentă.
Curajoasă, dar bine documnetată este afirmaţia istoricului clujean că Româ-
nia fusese abandonată de aliaţii săi. Puterile Antantei s-au folosit de momentul critic
378 Recenzii 16
în care se aflau românii pentru a se debarasa de angajamentele fată de ci pe care. de

la bun început de altfel. s-au dovedit incapabile să le îndeplinească. Concludente.
în acest caz. sunt rândurile notate de cineva de la Foreign Office pc reversul unei
telegrame venite de la Sir George Barclay, ministrul britanic de la Iaşi: "O privire
aruncată pe harta anexată pe care am trasat frontiera promisă României va scoate în
evidenţă impracticabilitatea angajamentelor noastre în mod foarte clar".
Meritoriu este aşadar efortul istoricului George Cipăianu de a oferi cititoru-
lui avizat şi neavizat, nu numai din ţară dar şi din străinătate. posibilitatea cunoaş
terii aprofundate a unui episod important din istoria românilor.
Claudia BONACIU
UN CENTRU IMPORTANT AL CERCETĂRII ISTORICE

ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE - INSTITUTUL DE ISTORIE
"A.O. XENOPOL" - IAŞI
Noua realitate românească generată după decembrie 1989. a determinat o se-
rie de mutaţii. mai mult sau mai puţin profunde, în toate domeniile de activitate şi
sectoarele societăţii. generând noi condiţii. noi circumstanţe de desfăşurare a acti-
vităţii pe toate planurile. fie economic, politic social sau cultural. În acest context.
în cadrul fiecăruia dintre planurile de desfăşurare a vieţii în societatea românească,
din ultimii trei ani, au avut loc, cu o mai mare sau mai mică hotărâre sau dorinţă. e-
forturi de regăsire a adevăratelor norme şi valori de fundamentare a existenţei şi a
rostului lor. după cinci decenii de profundă viciere. de deturnare din considerente
aşa-zis ideologice. Din cadrul acestui amplu şi profund proces de transformare.
readaptare ori chiar remodelare, nu putea face excepţie nici planul cercetării ştiinţi
fice umaniste şi, ceea ce ne interesează în mod special. nici cercetarea istorică, nici
istoriografia românească. Ca şi toate celelalte sectoare ale societăţii româneşti, eli-
berată de îngrădirile bine cunoscute, şi istoriografia românească este pusă în faţa
unor transformări de structură, necesare pentru a reelabora atât forma când şi fon-
dul producţiei istorice. Se impune astfel o reevaluare a criteriilor morale ale reali-
zatorilor producţiei istorice. în primul rând, o debarasare de \'echile obişnuinţe. de
practica jumătăţii de adevăr impusă în deceniile anterioare, de încifrarea documen-
tară şi o avântare asupra tabu-urilor unor anumite zone istorice, atât de necesar de a
fi aduse la lumină pentru a se putea înţelege mersul istoric actual. Semnele acestui
proces sunt destul de evidente, marile centre ale cercetării istorice îşi reevaluează
obiectivele. îşi restructurează sarcinile. îşi caută ritmul şi identitatea proprie. noi
centre apar şi se afirmă cu tărie pe scena istoriografiei naţionale. venind cu pro-
ducţii proprii. originale, sau cu contribuţii la efortul general.
Roadele sunt încă destul de puţine, pe de o parte datorită procesului de re-
structurare, aflat încă în plină derulare iar, pe de altă parte, datorită greutăţilor ma-
teriale şi financiare. care nu numai că nu au ocolit ci chiar se resimt şi mai acut în
domeniul culturii. În cadrul procesului de care aminteam, o scrie de istorici. care au
preferat să slujească puterea temporară decât adevărul istoric. au ieşit sau au fost
17 Recenzii 379
nevoiţi să iasă din procesul cercetării istorice, alţii se pierd în producţii editoriale
nesesizabile. atât de către publicul cititor cât şi de către lumea ştiinţifică, iar cei
care au ştiut să păstreze. în ciuda vicisitudinilor. o măsură a lucrurilor. se afirmă în
continuare prin realizări semnificative, în raport cu condiţiile de desfăşurare a acti-
\'ităţii la ora actuală.
În acest peisaj de amplă transformare. se impWle însă de departe. în prim-
planul istoriografiei româneşti, un centru cultural-ştiinţific. pe care vâltoarea pro-
cesului amintit pare să-l fi ocolit sau. în orice caz, să-l fi atins destul de puţin. şi a-
nume Iaşi-ul. reprezentat de către reputatul colectiv de cercetători al Institutului de
Istoric ··A.o. Xcnopol". Privind mai cu aten\ie. acest lucru nu trebuie însă să creeze
mirare decât celor neaviza\i. deoarece acest centru s-a bucurat şi se bucură de pre-
zenţa unor nume. cu profundă semnificaţie în cadrul cercetării istoriei româneşti.
cum ar fi: Alexandru Zub. Ştefan S. Gorovei. Gheorghe Platon. Gheorghe Buzatu.
Ştefan Lcmny şi multi al\ii.
Realizând o scurtă retrospectivă a apari\iilor editoriale sub egida Institutului
de Istoric ·· A. D. Xenopql" din ultimii 3 ani, frapează numărul acestora. problema-
tica dezbătută. seriozitatea şi consecvenţa cu care colectivul de cercetători urmă
reşte realizarea obiectivelor propuse - în Cuvântul înainte al anuarului pe 1990 al
Institutului. de care ne-am ocupat în Crisia XXII pe 1992.
Toate acestea sunt însă posibile şi absolut fireşti. din punctul de vedere al
cercetătorilor din institut. ele având o perfectă continuitate care se poate vedea arun-
când o privire doar asupra unei perioade de zece ani anteriori lui decembrie 1989.
Seriozitatea. probitatea ştiin\ifică, măsura în toate lucrurilor (la care făceam refe-
rire). consecvenţa în muncă. dovedite şi în anii '80 - asupra cărora ne-am oprit pen-
tru a înţelege cum este posibil efortul ştiinţific actual al cercetătorilor ieşeni, au
creat condiţiile necesare derulării în continuare a activităţii. fără discontinuităţi sau
distorsiuni. fără complicate procese de restructurare sau readaptare ca în alte cen-
tre. Într-un centru unde s-a desfăşurat activitate ştiinţifică serioasă. netributară - în
prea mare măsură - vicisitudinilor timpului. a fost mai uşor ca activitatea să continue
cu aceeaşi intensitate. odată ce opreliştile au fost desfiinţate şi s-a deschis un ori-
zont larg de acţiune, pc care cercetătorii să-l valorifice la nivelul ştiinţific bine cu-
noscut în domeniu. Pentru a argumenta cele afirmate până acum. vom realiza o
scurtă retrospectivă a produqiei editoriale a colectivului de cercetători ai institutu-
lui, atât din ultimii 3 ani cât şi din cei 10 anteriori pentru a evidenţia continuitatea
şi consecventa seriozitate a demersului ştiinţific desfăşurat aici. Ne vom opri în pri-
mul rând asupra Anuarului Institutului de Istorie. care păstrează consecvent aceeaşi
linie de înaltă \inută ştiinţifică. nevoit doar să înfrunte dificultăţile de ordin material
şi financiar ale perioadei actuale. care îi crează întârzieri sau dereglări în apariţia
sa. acestea fiind însă probleme cu care se confruntă toate publicaţiile de acest tip.
Nu vom mai insista asupra numărului XXVII pe 1990 - abordat în altă apari-
ţie a Crisiei - ci vom zăbovi puţin asupra numerelor XXVIII pe 1991 şi XXIX pe
1992. care ne-au parvenit până în prezent. Acestea impresionează prin dimensiunea
lor. prin marea diversitate a subiectelor abordate. prin înaltul nivel ştiinţific, prin
380 Recenzii 18
constanta şi consecventa încadrare a istoriei naţionale în contextul istoriei univer-

sale, prin prezentarea unor rubrici de mare interes în sumarul fiecărui număr.
Astfel, în sumarul celor două volume abordate, întâlnim rubricile consacrate: Dis-
cuţii, care propune diverse teme de interes spre dezbatere specialiştilor în domeniu,
unele chiar incitante pentru o abordare a teoriei istoriei; Viaţa ştiinţifică, închinată
aniversării unor profesori sau cercetători remarcabili, cu ocazia împlinirii unui anu-
mit număr de ani; Arhiva genealogică, care conţine o serie de studii valoroase din
acest domeniu al istoriei abandonat timp de 50 de ani. De asemenea fiecare număr
al anuarului este dedicat aniversării unui eveniment istoric sau legat de lumea
ştiinţifică, exemplu numărul XXVIIl/1991 este închinat lui Alexander von Hum-
boldt la 220 de ani de la naştere, iar numărul XXIX/1992 aniversării a 535 de ani
de la încoronarea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Sumarul volumelor mai conţine numeroase studii - de la istoria medievală la
cea contemporană şi de la istoria economiei la istoria artei româneşti -, precum şi
privind activitatea unor personalităţi ştiinţifice sau politice străine în sau relativ la
România ori impactul activităţii lor asupra societăţii româneşti. Nu lipsesc pre-
zentarea de documente inedite privind istoria românilor aflate în arhive străine,
spre a fi introduse astfel în circuitul istoriografic intern; recenziile unor lucrări de
istorie, româneşti sau străine, sau studiile privind relaţiile ţările române cu spaţiul
european în decursul secolelor ori unele subiecte neabordate în perioada anterioară
din diverse motive. Chiar şi din această fugară trecere în revistă a sumarelor celor
două numere ale anuarului institutului, se poate deduce caracterul înalt ştiinţific şi
bogat informaţional al acestuia, rolul activ pe care îl joacă în circuitul istoriografic
naţional, poziţia sa de frunte ce o deţine în cadrul publicaţiilor de specialitate din
ţară. Dacă mai adaugăm şi faptul că, aproape anual. pe lângă anuar se publică şi un
supliment - care conţine o lucrare de mai mari proporţii realizată de către sau sub
îngrijirea unui cercetător din cadrul institutului, cele afirmate capătă o susţinere şi
mai clară, o bază evidentă.
Aşadar. începând cu anul 1979 s-au publicat, sub titlul de supliment al a-
nuarului institutului ieşean. o serie de lucrări de cele mai diverse arii de preocu-
pare, cum ar fi: Condica visteriei Moldovei din anul 1816, editată de către C. Is-
trati; Populaţia rurală a României intre cele două rozboaie mondiale, de D.
Sandru şi Gh. I. Florescu; Anglo-Romanian Relations after 1821, sub îngrijirea
lui Gh. Buzatu; Formarea şi clasificarea grupelor de stil AB şi B ale ceramicii
pictate Cucuteni-Tripolie, de A. Niţu; Culture and Society, sub îngrijirea lui Al.
Zub; Supuşii străini din Moldova, 1781-1862, de Stela Mărieş: Relaţii româno-
engleze. 1941-1933. de V. FI. Dobrinescu; Istoria salinelor Moldovei În epoca
modernă, de D. Vitcu: Moldova şi Ţara Românească, de la unificarea economi-
că la unirea politică din 1859, de A. Macovei şi Temps et changement dans
l'espace roumain. sub îngrijirea lui Al. Zub.
Ne vom opri atenţia asupra volumului Temps et changement dans l'espace
roumain (fragments d'une histoire des conduites temporelles), publicat sub îngriji-
rea lui Al. Zub cu ocazia celui de-al XVII-iea Congres Internaţional de Ştiinţe
19 Recenzii 381
Istorice. Madrid. 1990. şi apărut la Editura Academiei Române în anul 1991. Stu-
diile cuprinse în acest volum merită toată atenţia prin noutatea temei abordate în
cadrul lor. prin perspectiva inedită pe care o deschid în istoriografia românească şi
prin modul de analiză a Timpului ca mobil al istoriei, ca subiect aparte, de sine stă
tător. al dezbaterilor care au loc în sânul istoricilor, ca temă de un interes metodo-
logic crescând. Este creat astfel un domeniu de interferentă între filosofie şi istoria,
în care se abordează probleme legate de natura timpului, de schimbările cronologi-
ce. cadenţe, metamorfoze. cicluri şi sincronisme. Se deschide un câmp de acţiune
pentru o cercetare cu caracter interdisciplinar, în care alături de istorici, un rol în-
semnat îl vor avea filosofii, sociologii, psihologii, antropologii, etnologii şi lingviş
tii etc„ deoarece aproape că nu există ştiintă care să nu se preocupe de problema
timpului. În acest context, istoricii, deşi au intrat mai târziu în acest domeniu de
studiu, nu pot face excepţie de la abordarea problematicii timpului. chiar dacă o fac
dintr-o perspectivă pragmatică, aplecându-se asupra formelor de manifestare, struc-
turilor duratei, existenţei temporale. Dacă filosofia românească, de la V Conta la
C. Rădulescu-Motru, L. Blaga şi, în vremea noastră C. Noica, pentru a nu da decât
2-3 repere, a abordat temeinic şi insistent acest subiect, este rândul istoricilor să a-
bordeze tema, mai ales că ei nu pornesc pe un teren gol. deoarece reflecţii asupra ci
au mai elaborat N. Ioarga, I. Lupaş, Gh. I. Brătianu şi P. P. Panaitescu.
Un alt câmp de activitate al colectivului de cercetători ieşeni îl reprezintă
elaborarea unei ample serii de lucrări în ciclul Românii În istoria universală,
ciclu dirijat şi editat de I. Agrigoroaie, Gh. Buzatu, V Cristian, cu începere din anul
1986. Ciclul îşi propune integrarea istoriei românilor în contextul istoriei univer-
sale, introducerea de noi informaţii, documente din surse străine în circuitul istorio-
grafic intern, analizarea impactului unor evenimente semnificative din istoria uni-
versală asupra românilor, pe secole, elaborarea unor bibliografii privind istoria ro-
mânilor pe secole sau pe diverse teme. Reţinem astfel din cele 8 tomuri publicate
până în prezent câteva titluri semnificative pentru efortul şi strădaniile editorilor a-
cestui ciclu, şi anume: Românii în scrieri şi documente străine, apărut în 1987,
Românii în secolul XVIII. O bibliografie, apărut în 1988 sub îngrijirea lui Ştefan
S. Gorovei: Eminescu: sens, tim1> şi devenire istorică, apărut tot în 1988 şi La
Revolution franţaise et la Roumains, apărut în 1989 sub îngrijirea lui Al. Zub.
Toate acestea vorbesc despre efortul susţinut şi consecvent pe care cercetătorii de
la Institutul de Istorie "A. D. Xenopol" din Iaşi îl depun pentru a contribui la dez-
voltarea istoriografiei româneşti, despre seriozitatea cu care colectivul institutului
îşi desfăşoară activitatea, ignorând mai întâi îngrădirile care se manifestau în cadrul
societăţii româneşti, iar acum obstacolele materiale care afectează şi viaţa ştiinµ
fică.
In urma acestei scurte retrospective asupra a 13 ani de activitate ai colecti-
.vului ieşean, înţelegem cum realizările din ultimii 3 ani nu constituie decât o conti-
nuare firească a celor din perioada anterioară. cum s-a reuşit menţinerea ritmului
specific acestui centru ştiinţific şi cultural, care cinsteşte astfel tradiµa întemeiată
acum mai bine de 150 de ani, de mari nume ale culturii.
Dumitru NOANE
FRANCISC PALL
(1911 - 1992)
S-a stins din viaţă în Germania, la sfârşitul lunii septembrie 1992, istoricul
Francisc Pall. profesor la Universilatea din Cluj şi autor al unor lucrări fundamen-
tale de istoriografie. medievist cu un prestigiu internaţional incontestabil.
Născut la Carei în 1911, şi-a făcut studiile secundare în orăşelul natal, iar
cele superioare la Universitatea din Cluj, în perioada 1929 - 1933. Între anii 1934 -
1936 a studiat la Şcoala română din Roma, făcând cercetări aprofundate de istorie
în arhivele şi bibliotecile italiene, în special de la Vatican. După ce în anul 1936 şi
a susţinut teza de doctorat în istorie universală şi bizantinologie. şi-a continuat stu-
diile la Şcoala română din Paris (1937 - 1938), mai apoi făcând cercetări în biblio-
teci şi arhive din Gennania şi Anglia.
În 1936 a fost numit asistent la catedra de istorie universală a Universităţii
din Cluj, după care a ajuns conferenţiar. Din 1962 a devenit titular al postului de
profesor la catedra de istorie universală, predând până la pensionare cursul de isto-
rie medie universală şi cel de istorie a Bizanţului.
Ca membru al Inslitutului de Istorie din Cluj, a fost şef de secţie al acestei
prestigioase instituţii de cercetare, conducând colectivul ştiinţific ce a publicat cele
şase volume ale colecţiei Documente privind istoria României. Seria C. Transil-
vania. În introducerea lor a publicat două volume masive în care a dezbătut proble-
me legate de diplomatică. sigiligrafic. cronologie şi paleografic latină medievală,
înscriindu-se printre fondatorii şcolii clujene de editare de documente.
Profesorul Francisc Pall şi-a înscris numele între medieviştii de talie ai Eu-
ropei prin studiile sale consacrate cruciadelor târzii, luptelor antiotomane din spati-
ul sud-estului european, relaţiilor dintre acest spatiu şi Italia în secolele al XV-iea
şi al XVI-iea etc. A fost unul din autorii volumului al Ii-lea al tratatului de Istorie
a României. rămasă. până la unnă, singura realizare de această ta 1ic a istoriografiei
române din întregul secol al XX-iea.
Ca profesor s-a impus prin distincţia discursului academic. a capacităţii cu
totul remarcabile de a sintetiza esenta proceselor şi fenomenelor istorice dezbătute.
În aparenţă rece şi distant. profesorul Francisc Pall a imprimat actului educaţional
universitar pe care l-a practicat acea atmosferă de sotiriel'ttc şi de comunicare di-
rectă. sever ştiinţifică. atât de specifică şcolii univcrsil,,rc c Iu.1cr.c S-a distanţll de
aventurile politice ale unor colegi de-ai săi. afişând în foţi exceselor epocii o atitu-
dine de indiferenţă dureroasă.
La câţiva ani după pensionare s-a stabilit în Germania, urmându-şi familia

care a decis să nu mai facă experienţe de supravieţuire în condiţiile anilor '80. Ul-
timii ani ai senectuţii sale au fost dominaţi de starea fizică precară ce i-a marcat, de
fapt, ultimele decenii de viaţă. În memoria studenţilor săi va rămâne însă imaginea
profesorului sobru, a savantului de talie europeană, evitat de forurile ştiinţifice ro-
mâneşti până şi după trecerea sa în nefiinţă.
Sit tibi terra levis.
GHEORGHE GORUN

Cornea Foto Oradea 23 Crisia Muzeul Tarii Crisurilor XXIII 1993

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cornea Foto Oradea 23 Crisia Muzeul Tarii Crisurilor XXIII 1993

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CRISIA

APARE SUB ÎNGRIJIREA COLECTIVULUI COORDONATOR:

Punctele de vedere exprimate în materialele publicate aparţin autorilor.

Fondator: Sever DUMITRAŞCU

© Copyright by Muzeul Ţării Crişuri lor

Tiparul executat sub cda 195/1995,

I. I. CRIŞAN, Săpăturile arheologice de la Cefa - La Pădure, judeţul Bihor din

I. O. MUREŞAN, Piese arheologice din Cetatea Oradea. Între descoperire şi

Necrolog: Francisc Pall (1911 - 1992) (G. Gorun)...................................................... 383

SĂPĂTURILE ARHEOLOGICE DE LA CEFA - LA

În anul 1992 secţiunea S IV având lăţimea de I m a fost prelungită spre sud

I. DESCOPERIRI DATÂND DIN EPOCILE STRĂVECHI

I. Obiectivele cercelate sunt numerotate în ordinea descoperirii lor începând cu nr. I şi în

4. Descoperiri din prima vârstă a epocii fierului (Hallstatt). Material ce-

lociu din Transilvania4. Având antecedente în Hallstattul timpuriu sau mijlociu.

rul gropii constă

sec. I - li p. Chr. Pentru aceasta ar pleda numărul mare de fragmente lucrate cu

V. DESCOPERIRI FEUDALE TIMPURII

VI. DESCOPERIRI FEUDALE

La suprafaţa solului, în stratul vegetal şi în cel următor au fost dsecoperite

LES FOUILLES ARCHEOLOGIQUES DE CEFA - LA PADURE, DEP. DE

Planşa I. Cefa-La Pldure.

Planşa III. Cefa-La Pldure.

Planşa IV. Cefa-La Pildure.

Planşa VI. Cefa-La Pldure.

Planşa VII. Cefa-La Pldure.

.-!': /"·~,'!; '.:·~-:_-:.~·.··.

Planşa VIII. Cefa-La Pidure.

Planşa IX. Cefa-La Pădure.

Planşa X. Cefa-La Plidure. Locuinţa L6 (sec. VIII - IX)

Planşa XI. Cefa-La Pldure. Locuinţa Ls (sec. VI~I - IX)

Planşa XII. Cefa-La t'ădure. Locuinţa Ls (sec. VIII - IX)

Planşa XIII. Cefa-La Plidure

Planşa XIV. Cefa-La Pădure

Planşa XV. Cefa-La Pidure

Planşa XVI. Cefa-La Pădure. Groapa G11

Fig. 1. Cefa - La Pădure 1992. Locuinţa L7 (celtică)

Fig. 2. Cefa - La Pădure 1992. Vatra V2 (prefeudală)

Fig. 3. Cefa - La Pădure 1992. Locuinţa L6 (prefeudală)

Fig. 4. Cefa - La Pădure 1992. Locuinţa Lg (prefeudală)

Importanţa fundamentală a materialului epigrafie pentru cunoaşterea antichi-

provincii dacice; 2. conţinutul lor; 3. tipul şi caracterul scrisului şi probleme de

li. Dictionnaire d'Archeologie Chretienne et de Liturgie, Paris. 1928, s.v. lapicides.

19. H. Mihăcscu, op. cit., passim

THE SPREAD OF DRIVE WRITING

LOCALITĂŢI VASE LOCALITĂŢI ŢIGLE/CĂRĂMIZI

DACIA MALVENSIS 9 -45

/\ ,1 /">- /f /I /\. 6Q A ~ A· Ax\ A A

c;· ,uuv.J· PJ<. 0

l. - Periodizarea istoriei antice a României.

blemelor autohtoniei şi continuităţii poporului român mai multe lucrări. de întin-

L'HISTOIRE ANTIQUE DANS

Din secolul al Xii-lea şi până la srarşitul secolului al XVII-iea, cetatea de la

I. A varadi var, în Hadtortenelmi ktizlemenyek, 43, 1942, p. 64-95.

susceptibile de a fi conservate şi restaurate; 5) recuperarea unor valori de interes is-

cele mai complicate probleme de stratigrafie le pun depunerile şi amenajările din

sunt dificil de asociat cu alte descoperiri făcute în secţiuni prea depărtate (S IX şi S

ARCHAEOLOGICAL RESEARCH OF ORADEA'S

1 ~ 2[QJ Jl-1 4/GDI. sl I

' ' ' ,,

Cercetările de arheologie medievală în judeţul Bihor în ciuda unor tradiţii

L. Borcea 9, Ecaterina Sasu 10, Balogh Jolân 11 , I. Godea 12 ). Debutul cercetărilor

I. A.I.I.A. Cluj - Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj

RECHERCHES D'ARCHEOLOGIE MEDIEVALE EN BIHOR.

Procentele de mai sus sugerează, cu destulă prudenţă, şi structurile însămân