Sunteți pe pagina 1din 4

Banca Nationala a Romaniei

Sistemul bancar modern românesc a aparut in secolul al XIX- lea, iar dezvoltarea sa s-a
accentuat in special dupa Unirea Principatelor Române de la 1859. Au inceput sa functioneze
primele banci cu capital autohton si /sau strain având activitate atât comerciala, cât si de emisiune.
In 1864 apare Casa de Depuneri si Consemnatiuni, institutie autonoma cu personalitate juridica,
supusa controlului strict al Ministerului Finantelor. A devenit principala banca de emisiune a
Principatelor Unite pâna in 1880.
Activitatea sa consta in atragerea economiilor populatiei in scopul constituirii mijloacelor
financiare necesare dezvoltarii economice a tarii (infiintarea unor noi intreprinderi, forme model,
asezaminte de cultura si institutii de credit), dar si finantarea bugetului statului. Astfel, se primeau
depuneri voluntare din partea populatiei, in vederea fructificarii, si depuneri obligatorii din partea
statului. Casa de Depuneri acorda credite atât statului cu prioritate si fara garantii, cât si
particularilor cu garantii ipotecare, si numai pe termen de maxim un an. In 1880 este infiintata
Banca Nationala a României (B.N.R.) cu rol de banca centrala, organizarea fiind conceputa dupa
modelul Bancii Nationale a Belgiei. Capitalul a fost stabilit la 30 milioane lei (60.000 de actiuni),
participarea statului român fiind de 33%, adica 10 milioane lei. Capitalul B.N.R. provenea in mare
parte din surse românesti, de stat si particulare, ceea ce pe de o parte asigura controlul asupra
economiei nationale, iar pe de alta parte nu permitea controlul strain asupra sistemului bancar
românesc.
Activitatea B.N.R. era deosebit de complexa: efectua emisiunea monetara, era casierul
statului, sprijinea dezvoltarea si modernizarea economiei si a sectorului bancar prin creditarea
activitatii economice si comerciale, sconta cambii si alte efecte de comert, facea comert cu aur si
argint, primea in depozit metale, sume de aur si argint, sume de bani in cont curent, etc. La 1
ianuarie 1901, statul român, puternic afectat de criza economica din 1900, si de marile deficite
bugetare inregistrate, a fost nevoit sa se retraga de la capitalul B.N.R. si sa vânda actiunile pe care
le detinea; astfel, B.N.R. a devenit banca de emisiune particulara.
In 1881 sunt infiintate la Bucuresti Bursa de Valori si Bursa de Marfuri. Dezvoltarea
economica a tarii, industrializarea, cresterea ca numar si anvergura proiectelor de investitii au avut

1
loc in strânsa legatura cu dezvoltarea, modernizarea si intarirea sistemului bancar românesc. Au
fost create numeroase banci cu capital autohton sau strain ceea ce a dus la cresterea concurentei pe
piata financiara româneasca, iar fenomenul de centralizare a capitalului bancar a dus la aparitia
primelor banci românesti puternice. Aceasta dezvoltare a caracterizat perioada cuprinsa intre
momentul infiintarii B.N.R. (1880) si criza economica din 1929-1933. Ulterior, efectele puternicei
recesiuni economice au afectat inclusiv sistemul bancar din România si au dus la falimentarea sau
fuzionarea multor banci, urmarea fiind reducerea numarului lor total de circa trei ori. Scopul
salvarii si intaririi bancilor românesti, in perioada 1934-1935 au fost adoptate noi legi si
reglementari in domeniul bancar - in anii ’40 sistemul bancar românesc era dominat de cinci
institutii puternice: Banca Româneasca, Banca de Credit Român, Banca Comerciala Româna,
Banca Comerciala Italiana si Româna, si Societatea Româna Bancara; impreuna aceste banci
efectuau peste jumatate din totalitatea operatiunilor bancare din România. B.N.R. detinea
monopolul emisiunii monetare si efectua operatiuni de scontare in favoarea bancilor comerciale.
Dupa al doilea razboi mondial, in urma schimbarilor politice si de guvernare din România,
s-au produs transformari radicale in toate domeniile, inclusiv in cel financiar-bancar. In 1946,
B.N.R. devine banca de stat, anexa a Ministerului de Finante, sub denumirea de Banca Republicii
Populare Române (din 1960 Banca Nationala a R.S. România). In august 1947 are loc reforma
monetara. Aplicarea unor masuri precum retragerea dreptului de rescont al Bancii Centrale pentru
un mare numar de banci, blocarea sumelor din conturile bancare, impreuna cu adoptarea unor noi
reglementari in domeniul financiar-bancar au dus la slabirea si restrângerea sistemului bancar
românesc. Legea nationalizarii din 11 iunie 1948 a dus la lichidarea sau dizolvarea ultimelor banci
existente, de stat sau private.
Din noiembrie 1948, toate operatiunile bancare, toata activitatea bancara a fost concentrata
la nivelul Bancii Centrale. Aceasta devine centrul unic de creditare, de casa, de decontari, de
evidenta si control. Astfel, putea functiona sistemul de conducere centralizata, de dirijare,
supraveghere si control a intregii economii nationale, a tuturor tranzactiilor interne si
internationale. In 1948 a aparut Banca de Investitii (fosta Banca de Credit pentru Investitii), iar in
1949 - Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.), ca rezultat a doua banci: Casa Nationala de
Economii si Cecuri Postale si Casa de Depuneri si Consemnatiuni. C.E.C. va detine monopolul
depunerilor populatiei pâna in 1989.

2
Banca Nationala a Romaniei a repornit la drum in mai 1991, cu o visterie aproape goala in
momentul in care se derulau ample liberalizari de preturi iar excedentele comerciale obtinute fortat
in anii ’80 se intorceau ca un bumerang sub forma unor importuri sporite si greu de finantat. In
aceste conditii, Romania nu-si putea permite sub nici o forma incetarea platilor si acest lucru a fost
evitat chiar daca au fost necesare compromisuri si temporar, sacrificarea monedei nationale .
B.N.R. este direct raspunzatoare de finantarea sau infiintarea unor institutii de mare interes
public (Banca de Export-Import a Romaniei, Institutul Bancar Roman, iar mai recent, Casele de
Compensatie Interbancara si Bursa de valori din Bucuresti ) – piloni institutionali pe care se
sprijina noua evolutie a Romaniei, consolidand in fapt structurile statului de drept. De-a lungul
timpului, pentru a-si indeplini misiunea sa de interes public, cea mai veche banca a tarii a trebuit sa
se adapteze, raspunzand exigentelor economice, constrangerilor politice si sfidarilor tuturor
crizelor sistemului financiar al Romaniei moderne.
Banca Nationala a Romaniei este un institut de interes public creat ca efect al unei legi
organice acum 115 ani din Legea promulgata in 11/12 aprilie si publicata in Monitorul Oficial la
17/19 aprilie 1880 care instituia privilegiul excusiv al acestei societati anonime (aflata pe atunci ,
in proportie de doua treimi in proprietatea actionarilor privati ) de a emite moneda statului roman.
Astazi, B.N.R. nu este o banca la fel ca toate celelalte, deoarce in ceea ce priveste operatiunile de
credit ea nu trateaza decat cu institutii financiare si cu statul si nu cu agentii economici ori cu
persoanele fizice utilizatoare de imprumuturi, fiind astfel o structura de gestiune autonoma a unor
fonduri publice avand insarcinari economice si sociale specifice.
Aceasta banca tine o contabilitate proprie pe principii comerciale general acceptate,
putandu-si incheia activitatea anuala cu profit sau cu pierdere. Profitul este impozitat de Ministerul
Finantelor ca venit al bugetului de stat, iar profitul ramas dupa impozitare este repartizat prin
hotararile Consiliului de Administratie ales de catre Parlamentul Romaniei.
In prezent Banca Nationala a Romaniei este organizata conform Legii 101/1998 privind
Statutul Bancii Nationale a Romaniei, lege care prezinta statutul, obiectivele, functiile si
organizarea B.N.R., conducerea si administrarea acesteia. Comform acestei legi, Banca Nationala a
Romaniei este condusa de un consiliu de administratie, a carui activitate este reglementata de
prevederile legii mai sus amintite si de regulamentele B.N.R. De asemenea, conducerea executiva
a bancii se exercita de catre guvernator (in prezent pe acest post fiind numit guvernatorul interimar
Emil Iota Ghizari) , prim-viceguvernator si doi viceguvernatori .

3
Reforma sistemului bancar a inceput in 1990-1991, prin elaborarea si adoptarea unei noi
legislatii bancare privind organizarea si functionarea bancii centrale si a bancilor comerciale. Noua
legislatie bancara se refera la Legea privind activitatea bancara (nr. 33/1991), care a fost in vigoare
in perioada 1991-1997; Legea 58/1998 numita Legea bancara care a fost recent promulgata de
presedintele tarii, Legea privind statulul Bancii Nationale a României (34/1991), Legea privind
procedura falimentului bancilor (nr. 83/1998). De asemenea, o importanta deosebita o detine Legea
societatilor comerciale (nr.31/1990) datorita faptului ca bancile sunt organizate ca societati
comerciale, in plus, fiind necesara autorizarea acordata de B.N.R. pe baza criteriilor stabilite prin
reglementari si norme speciale. Noile legi au fost elaborate in concordanta cu directivele bancare
ale Uniunii Europene. In scopul imbunatatirii cadrului legal privind activitatea bancara si alinierea
acestuia la reglementarile Uniunii Europene. B.N.R. urmareste modificarile ce apar in legislatie
bancara a tarilor dezvoltate.
Prin noile reglementari, Banca Nationala incearca sa creeze un sistem bancar modern si, in
acelasi timp, sa-si indeplineasca rolul de banca centrala. România si-a imbunatatit practica bancara
cu noi tehnici si instrumente. Obiectivul principal al tuturor acestor imbunatatiri este de a constitui
o retea de banci comerciale, eficiente si viabile care sa ofere o gama larga de servicii bancare
necesare sustinerii cresterii economice intr-o economie de piata. România poate sa aiba, din nou,
un sistem bancar eficient, integrat circuitului financiar international, stimulând dezvoltarea si
modernizarea economiei românesti.