Sunteți pe pagina 1din 1577

PROF. COORD.

BENCHEA CLAUDIA

SIMPOZION NAȚIONAL
"EDUCAȚIA DIGITALĂ - O
NECESITATE ÎN SISTEMUL DE
ÎNVĂȚĂMÂNT ACTUAL"
Ghid metodologic
Coordonator Benchea Claudia

Simpozion Național
Educația digitală – o necesitate
în sistemul de învățământ actual

Ghid metodologic

București, 2021
Tel. 0770975783
E-mail: editura.eduland@gmail.com
Site: www.digital-learning.ro

Coordonator Benchea Claudia

Simpozion Național
Educația digitală – o necesitate în sistemul de
învățământ actual
Ghid metodologic

ISBN: 978-606-95291-0-2

Redactor: Voichițoniu Iacob


Tehnoredactor: Șuică Marinela

Editura EduLand, București, 2021


CUPRINS

METODE MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE – …………...…Pag. 4

DISEMINAREA ACTIVITĂȚILOR EDUCAȚIONALE – …………………………Pag. 496

EXEMPLE DE BUNE PRACTICI EDUCAȚIONALE – …………………………..Pag. 553

MANAGEMENT EDUCAȚIONAL – ………………………………………………..Pag. 731

OPINII PERSONALE CU PRIVIRE LA EDUCAȚIA DIGITALĂ – …………….Pag. 1014

PROIECTE EDUCAȚIONALE DE SUCCES – …………………………………....Pag. 1542


METODE MODERNE DE
PREDARE-ÎNVĂȚARE-
EVALUARE

4
UTILIZAREA INSTRUMENTAȚIEI VIRTUALE
ÎN STUDIUL PROPRIETĂȚILOR APEI

Carmen Mînea
Liceul Tehnologic „C.A. Rosetti” Constanța

Științele, fundamentul gândirii logice și critice, se aplică foarte bine folosind resurse digitale.
Doarece baza de lecții interactive existentă în fiecare școală este insuficientă, profesorii doresc să
profite de avantajul IT pentru a crea auxiliare care să corespundă propriilor cerințe pentru anumite
teme și obiective. Elaborarea de materiale în format electronic nu este una facilă.
Profesorii utilizatori obişnuiţi cu programe tip Office (Word, Power Point, Excel) își doresc
să realizeze materiale interactive calitative cu interfaţă intuitivă , ușor de realizat și accesat.
Instrumentele TIC oferă multe avantaje în științe prin utilizarea nu numai a metodelor
tradiționale ci și a abordărilor pedagogice moderne. Una dintre tehnologiile moderne care pot fi
utilizate de către cadrele didactice este oferită de instrumentația virtuală.
Folosind această tehnologie pot fi proiectate diferite experimente virtuale sau simulări de
procese reale. Experimentele virtuale sau simulările pot fi utilizate de către profesori și elevi în sala
de clasă în scopul asigurării unui proces de învățare logic bazat pe aspectele practice.
Studiul proprietăților apei pare unul facil, dar deseori crearea condițiilor de lucru ridică
dificultăți. Deși apa este la îndemâna tuturor, studiul proprietăților fizice și chimice ale acesteia
presupune aparatură de laborator, substanțe chimice și alocarea de resurse mari de timp.
Instrumentația virtuală și softurile educaționale au avantajul ca reduc mult timpul de lucru și
permit repetarea experiențelor cu modificarea unor parametri de un număr practic infinit de ori. De
asemenea, asigură un grad mare de predictibilitate pentru fenomene care trebuie controlate în
desfășurarea lor din cauza gradului mare de risc.
Aplicația educațională Algodoo reprezintă o alternativă pentru profesorii și elevii interesați de
studiul fenomenelor fizice și simularea acestora în funcție de diverși parametri deoarece propune
acestora instrumente asistate de către calculator, diferite de cele tradiționale, pentru studiul
proprietăților și structurii materiei, a formelor de mișcare a acesteia, precum și a transformărilor ei.
Se pot evidenția proprietăți fizice ale apei și ale altor substanțe, principii ale lichidelor în
general și pot fi simulate efectele fenomenelor naturale asupra omului și mediului înconjurător.
Densitatea substanțelor este una dintre proprietățile fizice fundamentale ale substanțelor
chimice. Pentru foarte multe dintre ele aceasta este comparată cu cea a apei. Evidențierea acestei
comparații se poate realiza foarte ușor folosind o simulare Algodoo.

5
Se poate umple o incintă de forma dorită (o desenăm) cu apă în care se adaugă corpuri de
diferite forme și dimensiuni a căror compoziție o putem alege dintr-o listă cu foarte multe opțiuni.
Funcție de natura substanței alese se poate observa dacă acel corp plutește sau se scufundă. Scena se
poate repeta schimbând compoziția corpului și poate oferi elevilor explicația practică de ansamblu
privind densitatea corpurilor.
Principiul vaselor comunicante poate fi exemplificat în mod distractiv în Algodoo, deoarece
forma vaselor și comunicarea dintre ele pot fi reprezentate în orice formă.

Avantajul folosirii aplicațiilor educaționale este acela că dacă utilizatorul greșește în concepție
desfășurarea fenomenului programul ține cont de aceasta și încearcă diminuarea sau înlăturarea ei. Se
poate observa în figura de mai jos cum este captată apa care se irosește printr-o construcție
defectuoasă a unor canale comunicante.

6
Tsunami, un fenomen din categoria dezastre naturale, poate fi simulat funcție de anumite condiții,
pentru a putea reduce la maxim efectele acestuia. Se poate vedea desfășurarea unui tsunami și se pot
modifica parametri precum viteza vânt, temperatură, coeficient de frecare cu aerul etc, astfel încât
eventualele distrugeri să fie minime.

Crocodile Chemistry reprezintă un pachet software pentru modelare şi simulare care acoperă
ştiinţele exacte. Acest instrument software uşor de utilizat, complex şi precis permite experimentări
realizate în mod flexibil în laboratoare virtuale. Experimentele virtuale pot fi create cu uşurinţă de
către elevi şi profesori.
Programul poate fi folosit și ca "începător" și ca "avansat". Pentru modul "începător",
utilizatorii trebuie doar să urmeze instrucțiunile pentru a interacționa cu module deja realizate. Pentru
modul "avansat", Crocodile Chemistry oferă o bibliotecă pentru a construi propria experiență care
conține reactivi chimici, sticlărie, aparate, grafice etc.
Proprietățile chimice ale apei pot fi experimentate virtual cu acest soft folosind multe
substanțe care nu se găsesc în laboratoare sau a căror utilizare prezinta factori de risc.
Se poate studia, de asemenea, comportarea altor substanțe chimice față de apă: solubilitate,
soluții electrolit etc.

Bibliografie
1. Joolingen, W. v. (1999). Cognitive tools for discovery learning. International Journal of
Artificial Intelligence in Education, 10(pp. 385 – 397)

7
2. Baggott La Velle, L., McFarlane, A., Brawn, R. (2003). Knowledge transformation through
ICT in science education: a case study in teacher-driven curriculum development - Case-Study
1. British Journal of Educational Technology 34 (2) (pp. 183–199)
3. Goodison, T. (2003). Integrating ICT in the classroom: a case study of two contrasting lessons.
British Journal of Educational Technology, 34 (5) (pp. 549–566)
4. http://www.vccsse.ssai.valahia.ro/dvd/RO/docs/Crocodile_Training_Material_ro.pdf

8
E-LEARNING. PREZENT ȘI VIITOR

Prof. Miercan Georgiana Nicoleta


Grădinița cu Program Prelungit "Sfânta Marina", Câmpulung, Argeș

Educația este un fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a


generațiilor adulte si a culturii către generațiile de copii și tineri, în scopul pregătirii pentru viață,
pentru integrarea lor în societate.
Procesul urmărește formarea personalității umane și se realizează la niveluri și zone diferite,
în funcție de obiectivele vizate.
Finalitățile acțiunii educaționale circumscriu modelul de personalitate pe care educația
urmează să-l formeze, sunt integrate într-un tot unitar, în funcție de cerințele societății și se
diferențiază astfel: idealul educațional, scopuri și obiective educaționale și se constituie într-un sistem
cu o funcționalitate internă bine determinată.
Finalitățile educaționale au un rol important rol director și reglator asupra oricărei acțiuni
educaționale.
Idealul pedagogic al unei epoci exprima în primul rând starea societății în epoca dată. În
elaborarea unui ideal educațional se va proiecta și se vor anticipa nevoile sociale obiective ale
societății, cât aspirațiile ei în ceea ce privește finalitățile acțiunii educaționale. Dacă într-un anumit
moment al vieții sociale idealul educațional constituie un model, totuși acesta nu este imuabil fiind
direct condiționat de realitate. El este supus restructurării continue, determinat de dinamica societății.
Evoluţia învăţământului înregistrează o traiectorie ascendentă de la metodele expozitive la
cele dialogate şi interactive, la desfăşurarea activităţilor prin apelul tot mai des la multimedia, către o
didactică a învăţământului deschis, la distanţă, către o pedagogie WEB şi un învăţământ structurat,
diseminat oriunde şi oricând sunt semnalate cerinţe şi nevoi de pregătire. Educaţia multimedia
presupune mai întâi investiţii în infrastructura informatică, apoi alfabetizarea în domeniul
informaticii, urmată de utilizarea concretă a calculatorului. La baza desing-ului instruirii online stă
constructivismul învăţării, într-o formă moderată, care acceptă de exemplu posibilitatea şi necesitatea
sprijinului instrucţional şi a predării sistematice. Învăţarea într-un mediu virtual se bazează pe teoriile
învăţării autodirijate şi cooperative.
Cererea revoluţionării învăţământului prin introducerea noilor tehnologii este în continuă
creştere, iar oferta nu acoperă încă cererea. Entuziasmul faţă de e-learning înregistrează cote înalte.
Acest lucru este explicabil prin avantajele pe care le are învăţarea online, flexibilitatea în timp şi în
spaţiu. Un alt avantaj (deşi indirect) este acela că ne stimulează să găsim noi forme de învăţare şi
concepte didactice noi, în dorinţa de a obţine performanţe cât mai înalte. Există desigur şi limite în
acest tip de comunicare, cele ale calculatorului, care este o maşină. Computerul nu gândeşte şi nu
simte (încă), nu are emoţii şi nici capacitate empatică.
În altă ordine de idei, comunicarea virtuală solicită efort suplimentar din partea agenţilor
implicaţi în activitate, atât din partea cursantului cât şi al profesorului. Creşte responsabilitatea de
învăţare din partea elevului/studentului, cointeresat în propria formare. Sarcinile e-profesorului nu se
reduc, ci din contră sporesc. I.D.D. nu constă doar în scanarea cursului şi transpunerea lui pe internet.
I.D.D. presupune un anumit tip de interactivitate cu elevii/studenţii prin discuţii, dezbateri care au loc
în cadrul seminarelor virtuale. Desing-ul instruirii online este diferit de cel al învăţării offline, iar
explicaţiile în acest sens decurg din însăşi natura mediilor diferite de instruire, din existenţa unor
variabile specifice, a unor variabile ce ţin de profesor, de elev/student, de materie etc.
Curriculum digital şi aplicaţiile în reţea vor transforma predarea-învăţarea şi evaluarea.
Clasele virtuale vor reuni elevi de pe toate continentele. Într-o şcoală virtuală, rolurile profesorului
se extind, se diversifică şi nici de cum nu se reduc. El devine un instructor în cadrul seminariilor
virtuale, un specialist software şi hardware, un inginer de reţea, un moderator, un proiectant de soft
educaţional şi de programe tutoriale. Noile tehnologii impun cerinţe din ce în ce mai mari şi mai
numeroase pentru cadrele didactice. Seminariile virtuale presupun existenţa unui instructor la 15–20
de studenţi sau mai mulţi, depinde de forma concretă de învăţare. Îndrumarea studenţilor în seminarii

9
virtuale este foarte intensă. Dacă se “automatizează” mai mult procesul, atunci profesorul poate
îndruma şi mai mulţi studenţi. Modalităţile de evaluare a activităţii de învăţare într-un câmp
virtual care pot fi folosite sunt: chestionarul, observarea activităţii în spaţiul virtual, analiza
interacţiunilor online, discuţiile online.
E-learning-ul implică modificări organizaţionale ale procesului de învăţământ, reconsiderări
metodologice în predare-învăţare şi evaluare, specializări ale cadrelor didactice. Cerinţele sunt tot
mai acute cu cât cresc cerinţele de pregătire din partea utilizatorilor şi necesităţile de a sporire a vitezei
schimburilor informaţionale.
Competenţele e-profesorului se diversifică, ele fiind de ordin tehnic sau competenţe
mediatice, competenţe didactice, metodice şi competenţe specifice domeniului de învăţământ predat.
O bună parte a competenţelor sunt comune tuturor profesorilor. Diferenţele rezultă din
specificul comunicării mediate de computer, comunicare care impune cerinţe speciale. Mediile
electronice de învăţare solicită forme de învăţământ aparte, deci o didactică proprie. Acest tip
de comunicare necesită utilizarea unui pachet software specializat pentru dezvoltarea de programe de
instruire online (program în HTML).
Pentru a deveni profesor on-line, în Germania de exemplu, se urmează o serie de patru cursuri
de specialitate în urma cărora se acordă un certificat şi se încheie un acord prin care e-profesorul se
angajează să respecte anumite reguli ale comunicării online.
Aceste reguli privesc modul de tehnoredactare şi calitatea profesională şi ştiinţifică a documentelor
transpuse pe internet.
Analizând modelul triunghiular de interacţiune mediată, educator-computer – educat se pot
face următoarele observaţii: interacţiunea dintre profesor şi elev/student se realizează prin intermediul
calculatorului. Acest fapt presupune ca fiecare utilizator (atât elevul/studentul cât şi profesorul) să
deţină anumite competenţe de operare cu calculatorul şi minime cunoştinţe despre felul cum poate fi
acesta folosit. În acest sens, se vorbeşte tot mai mult în ultimii ani despre necesitatea alfabetizării
tehnologico informaţionale.
Repertoriul comun presupune, pe lângă elementele de accesibilitate şi coduri comune, şi
compatibilităţi între calculatoare. Mesaje educaţionale sunt transmise indirect între cei doi agenţi,
spre deosebire de situaţiile predării-învăţării tradiţionale (face – to face). Perturbaţiile mesajelor care
apar în situaţiile de învăţare din clasa obişnuită, sunt reduse la minimum în mediul virtual. Pot apărea
însă distorsiuni de alt tip, cum ar fi cele legate de buna funcţionare a calculatorului, de transmisia
informaţiilor, de penele de curent, de performanţele de viteză şi de stocare ale computerului etc.
Tot cu ajutorul calculatorului se realizează şi evaluarea. Feed-back-ul este rapid şi eficient.
Există o conexiune inversă externă (C.i.e.), între elev/student şi profesor mediată electronic, una între
utilizatorul-educat şi calculator (prin probele de evaluare pe care le rezolvă electronic şi care sunt
corectate de către computer) – C.i.e.e., precum şi o conexiune inversă internă (C.i.i.) la nivelul
individului. Conexiunea inversă externă electronică, prin rapiditatea cu care se realizează şi prin
faptul că este produsul unei evaluări scutite de stres, are profunde implicaţii motivaţionale şi dezvoltă
capacităţile de autoevaluare ale utilizatorului. În sistemul e-learning, educatul dispune de mai multă
autonomie, putând să lucreze în ritm propriu, alegându-şi centrele de interes, dispunând de o motivaţie
intrinsecă, distribuindu-şi singur priorităţile şi sarcinile, învăţând să-şi organizeze eficient timpul.
El devine responsabil de propria evaluare, implicându-se activ în acest proces, elementele de
negociere, de consiliere şi consens între educator şi educat căpătând importanţă maximă. Evaluarea
în sistemul e-learning este mai puţin stresantă, deoarece ea capătă valenţe formatoare, iar momentul
în care se realizează este decis prin consens. Faptul că iniţiativa de evaluare vine din partea educatului,
sporeşte gradul de implicare şi de conştientizare a efortului depus. Interactivitatea este asigurată de
sarcinile date, de trimiterile prezente în curs, precum şi de suporturile multimedia (text, sunet, imagini
statice, animaţii, clipuri video).
Profesioniştii în domeniul calculatoarelor, au încercat să reducă din neajunsurile învăţării într-
un mediu virtual legate de lipsa contactului interpersonal direct, prin crearea unei interfeţe prietenoase
şi prin stimularea interactivităţii.

10
Calculatorul poate, în egală măsură, să instruiască, să ajute în rezolvarea unor sarcini şi să
distreze. Ambianţa educaţională specifică situaţiilor de învăţare face-to-face este înlocuită cu mediul
virtual de învăţare. Educatul beneficiază de cursurile profesorului în mediul propriu (de acasă), pe
care şi-l organizează după bunul plac.
Trăim într-o societate aflată în continuă schimbare, în care tehnologia digitală transformă
fiecare aspect al vieţii umane, în vreme ce biotehnologia poate schimba însăşi viaţa într-o singură zi.
Viaţa modernă oferă şanse şi opţiuni mai mari, dar şi riscuri şi incertitudini sporite. Spaţiul
contemporan, definit ca o societate a comunicării generalizate, este marcat de intensificarea continuă
a schimbului de informaţii. Dilatarea pieţii informaţionale este posibilă datorită avântului noilor
tehnologii informatice şi comunicaţionale ce marchează sfârşitul modernităţii şi începutul epocii
postmoderniste.

Bibliografie:

1. Metodica predării informaticii si tehnologiei informației, Carmen Petre, Daniela Popa,


Ștefania Crăciunoiu, Camelia Iliescu
2. https://programareliceu.files.wordpress.com/2014/07/suport_de_curs_integrare-tic-in-
informatica.

11
MIŞCAREA ŞI ACTIVITATEA MOTRICĂ

Prof. Lupu Bangă Jana


Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan Velovan”

Educaţia a fost şi este definită ca o artă. Ea trebuie să vizeze cultivarea copilului, pentru a-l
scoate dintr-o stare şi a-l conduce către o altă stare, mai bună. Mişcarea – executată în cazul analizat
cu forţa propie, a individului este sesizabilă în contexul schimbării de pe loc a întregului corp sau în
cazul modificării reciproce de poziţie a diferitelor segmente ale corpului.
În educaţia fizică şi sport, sportul cu toate ramurile sale şi activitatea recreativă este vorba întotdeauna
despre mişcarea efectuată potrivit unei intenţii adoptate anticipat, cu alte cuvinte o mişcare voluntară.
Mişcările sunt efectuate de aparatul motric şi sunt determinate deci de sistemul de organizare
al acestuia. Oasele menţin forma, articulaţiile permit mişcarea, ligamentele fixeaza legătura oaselor,
limitează amploarea mişcării şi asigură stabilizarea acesteia. Sistemul neuromuscular mijloceşte şi
reglează mişcarea (Ianda, 1966)
Specificul unei activităţi, cum este activitatea motrică este determinată de cerinţa funcţională
care o declanşează şi o organizează. Evidenţiem că cerinţa funcţională finală determină constituirea
acestei activităţi.
Activitatea motrică este o înlănţuire de scopuri, spaţiate în timp a căror atingere presupune
depăşirea unor obstacole interne şi externe, asumarea unor decizii, etc; ea este unitară, conştientă,
bazată pe anticipare şi susţinută de o motivaţie conştientă. Este un fenomen complex, de mare
amplitudine care în cele mai dese situaţii poartă “marca personalităţii individului”
Preocuparea din domeniul educaţiei fizice şi sportului se axează şi pe căutarea unei practici
care să permită depăşirea nivelului de cunoştinţe sau de exerciţii având doar scop în sine.
Ele pun accentul pe forme, care, integrând aceste cunoştinţe au o arie destul de generală pentru a
constitui baze, fundamente, pentru totalitatea cunoştinţelor pe care trebuie să le capete un copil.
Această căutare a dezvoltării de structuri, prin folosirea mişcării, găseşte un teren favorizant
în învăţământul primar la vârsta la care gândirea şi acţiunea sunt strâns legate şi unde prima nu
evoluează decât bazându-se pe coordonatele celei de a doua.
Există tendinţa de a atribui acţiunii aparenţele mişcării, cu alte cuvinte de a o analiza numai
din punct de vedere al observatorului. Acţiunea se referă, în primul rând, la cel care acţionează, care
îşi pune amprenta pe evenimente, fie că le constată fie că le transformă.
De aceea, dacă nu suntem atenţi este uşor să vedem în expresia “pedagogia activă prin
mişcare”, un pleonasm. Dar, s-ar putea ca activitatea să nu se traducă printr-o mobilizare aparent
perceptibilă, a corpului. Ideea este de a face din mişcare un mijloc de a solicita şi exercita atitudinea
activă, precum şi a obiectiviza această activitate, un fel de revelator.
Profesorului îi revine sarcina de a crea condiţii susceptibile, de a-l face pe copil activ şi nu de
a impune să efectueze exerciţiul. Operaţia este cu atât mai dificilă cu cât, atunci când condiţiile sunt
favorabile unei asemenea activităţii, copilul este îndemnat să vadă în profesor un model pe care să-l
imite.
Folosind drept cadru de referinţă dezvoltarea generală a copilului putem pune în practică
situaţiile problematice care favorizează în acelaşi timp modul său propriu de exprimare.
Practicată într-un grup, această metodă capătă un caracter social şi mai bogat, deoarece
comunicarea se stabileşte nu numai între adult şi copil, dar şi între aceştia şi semenii săi, fiecare
putând să discute, să conteste, să controleze propunerile celorlalţi. Este deci o pedagogiei a
diversităţii, a eterogenităţii, a divergenţei în sensul în care aceste valori sunt recunoscute, acceptate,
folosite ca elemente motrice ale schimburilor.
Copilul ştie să execute, ştie să acţioneze, dar de cele mai multe ori (cu atât cu cât este mai
tânăr) nu are o conştiinţă clară şi precisă a ceea ce face sau a modalităţii acţiunilor sale. Dacă o
educaţie “psihomotrică” are ca scop o lărgire a gamei de cunoştinţe, ea poate contribui de asemenea
foarte mult la transformarea nivelului de conştiinţă a practicii, cu alte cuvinte, poate să urmărească
modificarea structurală a individului. Stăpânirea mişcării trece prin conştientizarea stărilor sale

12
succesive, adică presupune posibilitatea de a o modifica în cursul execuţiei, în funcţie de diferitele
informaţii sau exigenţe exterioare.
Şcoala este un loc, printre altele, unde i se pot oferi copilului situaţii variate (şi nu soluţii
predeterminate), ocazii de a acţiona, de a manifesta, de a experimenta, de a transforma situaţiile şi
obiectele;”asemenea transformări nu se impun, într-adevăr, decât cu ocazia problemelor, a lacunelor,
a conflictelor, pe scurt în situaţii de dezechilibru, iar soluţia operatorie constă în a reacţiona şi a
restabili echilibrul”.
Educaţia fizică şi sportul sunt considerate activităţi sociale deoarece prezintă o serie de
caracteristici care le recomandă ca factori de socializare:
- se desfăşoară preponderent în grup, facilitând interacţiunile dintre indivizi;
- creează un mediu psiho-social care permite apariţia şi manifestarea tuturor tipurilor de
interacţiune, de la cele de cooperare la cele de adversitate;
- contribuie la formarea imaginii de sine prin punerea în situaţia de a se evalua pe sine şi pe
alţii;
- permite însuşirea individului de modele de relaţionare şi comportare valabile în educaţia
fizică şi sport şi transferabile în societate;
- comportamentul motric în educaţia fizică şi sport este socializat pentru că favorizează apariţia
fenomenelor de facilitare socială, de comunicare, de cooperare, etc.
Este vorba de un proces care se desfăşoară de-a lungul întregii vieţi, care facilitează tranziţia
de la un rol la altul pe toată durata ciclului vieţii.
Caracterul distractiv şi bucuria sportului ca şi evitarea anxietăţii sau a sentimentelor negative
depind de nivelul speranţei de reuşită şi de tipul de climat motivaţional şi emoţional.
acestui proces, nimeni netăgăduind unitatea dintre aspectele psihice şi fizice ale omului.
Întrebarea este dacă mişcarea în sine este cea care ajută la dezvoltarea calităţilor individuale
recunoscute ca importante în societate sau dacă tocmai caracterul social al sportului şi activităţii fizice
este acela care favorizează dezvoltarea socializării individului care practică un sport sau o activitate
fizică. Este oare sportul mediul care dă profesorului de educaţie fizică sau antrenorului posibilitatea
să influenţeze sportivul în sensul acceptării principiilor sociale sau, dimpotrivă, sportul şi activitatea
fizică includ în ele posibilităţile unei astfel de dezvoltări?
Concluzia este că ne preocupă influenţa pozitivă a sportului şi exerciţiului fizic organizat.
Motivul este evident: modificarea deprinderilor sociale, atitudinilor, comportamentelor şi valorilor –
pe baza comunicării, cooperării etc. – este mai sigură acolo unde există o oarecare supraveghere şi un
management al procesului.

Bibliografie:
Adrian Dragnea şi Aura Bota, ,,Teoria Activităţilor Motrice”, Bucureşti, 1999
Adrian Dragnea, „Teoria Educaţiei Fizice şi Sportului”, Bucureşti, 2002

13
SUPLEȚEA ȘI ELASTICITATEA

Prof. Lupu Bangă Theodora Antonia


Școala Gimnazială „Anton Pann” Voluntari

Prezentă în efectuarea acţiunilor motrice, supleţea este o calitate mai puţin studiată, deşi
importantă, ea nu este menţionată de către specialişti printre cele patru calităţi motrice de bază.
Supleţea prezintă interes la fel ca şi celelalte calităţi motrice, constituind unul dintre parametrii
semnificativi pentru obţinerea performanţei, ea putând fi definită ca fiind capacitatea organismului
de a efectua cu amplitudine mare acţiunile motrice. În ce ne priveşte, preferăm termenul de supleţe
pentru a defini gradul mai mare sau mai mic al amplitudinii cu care se efectuează mişcarea –
mobilitatea (articulară) şi elasticitatea (tendoanelor, ligamentelor şi musculară), termeni folosiţi de
unii autori pentru a denumi această capacitate a organismului, fiind subordonaţi supleţei, relevând
aspecte particulare ale acesteia.
Supleţea scăzută creează numeroase dezavantaje, şi anume:
- lungeşte perioada însuşirii şi perfecţionării acţiunilor motrice
- reduce indicii de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice (viteză, îndemânare, forţă şi
rezistenţă) şi limitează folosirea lor cu maximum de randament
- scade randamentul în efectuarea acţiunilor motrice, lipsa supleţei fiind suplinită prin
eforturi suplimentare, prin consumuri mari de energie
- scade calitatea execuţiei, mişcările nemaiputând fi executate expresiv, dezinvolt, degajat
şi cu uşurinţă
- principalii factori care determină amplitudinea cu care se execută mişcările sunt:
- structura şi tipul articulaţiei
- capacitatea de întindere (elasticitate) a ligamentelor, tendoanelor şi muşchilor;
- tonusul şi forţa musculară
- elasticitatea discurilor intervertebrale
- capacitatea sistemului nervos central de a coordona procesele neuro-musculare;
- temperatura muşchilor şi unele condiţii externe
- starea emoţională etc.
Amplitudinea maximă a mişcării la nivelul fiecărei articulaţii, permisă de conformaţia
acesteia, este limitată sau favorizată de elasticitatea ligamentelor şi a muşchilor. Aparatul ligamentar
are rolul de a proteja articulaţiile faţă de unele solicitări exagerate, limitând deplasarea segmentelor.
S-a demonstrat experimental şi prin practica sportivă că, printr-o exersare sistematică,
elasticitatea aparatului ligamentar poate fi îmbunătăţită simţitor. Se pare că şi în privinţa elasticităţii
ligamentelor înregistrăm diferenţieri individuale. Factorul care limitează cel mai mult mobilitatea
articulară este elasticitatea musculară.
Din alte puncte de vedere, supleţea poate fi grupată în supleţe activă şi supleţe pasivă.
Supleţea activă reprezintă mobilitatea şi elasticitatea maximă la nivelul unei articulaţii,
obţinută fără ajutor, ca rezultat al contracţiei musculare (exemplu: semi-sfoara, cumpăna etc.).
Supleţea pasivă reprezintă amplitudinea maximă la nivelul unei articulaţii, obţinută prin
intervenţia unor forţe externe (partener, aparat, propria greutate etc.).
Valorile supleţei pasive sunt mai mari decât ale celei active. Supleţea se dezvoltă cu maximum
de eficienţă în condiţiile în care exerciţiile sunt administrate zilnic (chiar de două ori pe zi).
Antrenamentul pentru dezvoltarea supleţei trebuie continuat şi după obţinerea gradului de
amplitudine dorit, deoarece o întrerupere, chiar de scurtă durată (o săptămână), conduce la pierderea
achiziţiilor câştigate. Cauzele care fac ca supleţea să scadă sunt neadaptarea organismului, înaintarea
în vârstă, creşterea în înălţime (copii), rezistenţa tonică a muşchilor la întindere etc.
Exerciţiile stabilite pentru dezvoltarea supleţei se execută în serii, fiecare serie incluzând 10-
15 repetări. Este de dorit ca amplitudinea mişcării să crească de la oserie la alta. Indicaţia are în
vedere faptul că, în general, muşchii se opun la acţiunea de întindere, cedând treptat, numai după un
număr mai mare de repetări.

14
Înainte de a efectua exerciţiile cu amplitudine maximă, trebuie realizată ,,încălzirea aparatului
locomotor”, pentru a intensifica circulaţia, prevenind astfel eventualele ,,întinderi” sau ,,ruperi” ale
fibrelor musculare, prin exerciţii din şcoala alergării şi săriturii.
În cadrul fiecărei lecţii, numărul de repetări al fiecărui exerciţiu se calculează dependent de
obţinerea amplitudinii maxime (până la limita punctului în care apar senzaţii de uşoară durere).
Treptat, de la un sistem de lecţii la altul, se va tinde spre depăşirea acestei limite. Dacă în zilele
următoare apar senzaţii de durere musculară, antrenamentul pentru dezvoltarea supleţei va fi sistat.
Acesta va constitui şi indiciul că dozarea amplitudinii nu a fost corect stabilită, depăşindu-se limita
maximă optimă.
Dozarea numărului de repetări în cadrul fiecărei serii trebuie să ţină seama de anumite
particularităţi individuale şi de gradul de mobilitate al articulaţiei. În primele lecţii sunt suficiente, în
cazul cursantului începător, 8-12 repetări. Numărul acestora trebuie să crească treptat, de la un sistem
de lecţie la altul, putându-se atinge cifra mult mai ridicată, 20-30 repetări.
Dependent de conformaţia anatomică specifică fiecărei articulaţii şi de masa grupelor
musculare care se întind, se poate face următoarea ierarhizare în privinţa numărului de repetări:
numărul cel mai mare de repetări va fi stabilit pentru coloana vertebrală, urmând, în ordine,
articulaţiile coxofemurală, genunchiului, umărului etc.
În funcţie de nivelul de pregătire fizică se va stabili şi ritmul execuţiei, cunoscut fiind faptul
că o persoană mai bine pregătită poate obţine o amplitudine a mişcării maximă, chiar dacă exerciţiul
se efectuează cu viteză mare, pe când începătorul trebuie să abordeze un ritm mai lent pentru a obţine
amplitudinea dorită. Odată obţinut gradul de supleţe dorit, se poate scădea numărul de repetări, nu şi
amplitudinea mişcărilor.
Se va avea în vedere ca exerciţiile de supleţe să nu fie administrate pe un fond de oboseală (după
eforturi de forţă şi rezistenţă) şi nici fără o prealabilă încălzire musculară locală. Recomandarea se
referă, în egală măsură, şi la sistemele de acţionare combinată, destinate dezvoltării concomitente
a mai multor calităţi. De exemplu, în cadrul circuitelor în care sunt incluse şi exerciţii de supleţe,
acestea vor fi judicios plasate ca succesiune, iar efortul va fi scăzut. Rezultă, deci, că exerciţiile de
supleţe pot fi incluse, mai ales, în cadrul unor circuite frontale şi, de regulă, atunci când se
urmăreşte menţinerea gradului de supleţe obţinut şi mai rar în cadrul unor circuite intensive
destinate dezvoltării cu precădere a forţei în regim de rezistenţă.
Multitudinea exerciţiilor destinate dezvoltării supleţei pot fi grupate în:
a) exerciţii active – exerciţii libere pentru braţe, picioare, trunchi (flexii, extensii, circumducţii,
pronaţii, supinaţii, abducţii, adducţii)
- exerciţii libere pentru braţe, picioare, trunchi, efectuate cu mişcări de balansare (pardulare)
- exerciţii libere efectuate cu îngreunări (sarcină suplimentară)
- exerciţii libere efectuate cu partener
- exerciţii libere efectuate la, cu şi pe aparat
- exerciţii şi elemente din conţinutul gimnasticii acrobatice şi moderne: rulări, rostogoliri,
răsturnări, semi-sfoară, sfoară, pod, cumpănă, balans, val etc.)
b) exerciţii pasive – exerciţii cu ajutorul partenerului
- exerciţii statice utilizând greutatea propriului corp sau alte greutăţi
Flexiile şi extensiile, balansările efectuate liber sau cu ajutorul partenerului (“cântarul”,
extensii în perechi etc.) se execută în serii de 8-12 repetări, mărind treptat amplitudinea. Amplitudinea
se accelerează în cazul în care pe finalul mişcării de flexie sau extensie se intervine cu 1-3 arcuiri
(îndoire –1, arcuire – 2-3). De asemenea, utilizarea unor obiecte şi aparate (bastoane, mingi, scare
fixe) contribuie la o mai bună localizare a influenţelor, precum şi la mărimea amplitudinii mişcării.
Îngreunarea accentuează întinderea muşchiului şi sporeşte amplitudinea, în mod deosebit, a
mişcărilor efectuate din inerţie (balansări).
Exerciţiile de încordare statică (sfoara, cumpăna etc.) solicită capacitatea de întindere a
muşchiului (3-6 s.), determinând totodată ca musculatura antagonistă să se relaxeze.
Exerciţiile cu partener (active şi pasive) sunt extrem de eficiente, partenerul având rolul de a
localiza corect efectul mişcării şi de a accentua prin intervenţiile sale, riguros dirijate, amplitudinea

15
mişcării. În plus, ele au avantajul că permit o raţională utilizare a timpului de lucru, drămuindu-se
judicios timpul de exersare cu timpul de pauză.
O altă grupă importantă pentru dezvoltarea supleţei o reprezintă exerciţiile de relaxare.
Uşurinţa, dezinvoltura în mişcări sunt rodul unor pregătiri sistematice orientate spre dezvoltarea
capacităţii de a coordona mişcările corpului în spaţiu şi în timp prin contracţii fine şi precise, dar şi
prin relaxarea grupelor musculare.
În acest scop, elevii trebuie obişnuiţi să realizeze:
- trecerea de la starea de încordare la starea de relaxare completă, în mod treptat sau brusc
- coordonarea inspiraţiei şi respiraţiei, expiraţia fiind însoţită de exerciţii de relaxare
- efectuarea unor mişcări folosind forţa inerţiei
- cedarea degajată (fără ,,încordare”) şi completă la mişcările de întindere
Calitatea motrică mai sus amintită, nefiind privită în dezvoltarea fizică generală şi fiind
considerată utilă doar în influenţarea selectivă a aparatului locomotor, este recomandată în fiecare
anotimp, în orice loc şi de către oricine, fără a solicita marile funcţiuni ale organismului, dimpotrivă,
aducând un plus de vigoare, formă bună şi relaxare.

Bibliografie
Mihai Epuran, Metodologia cercetării activităților corporale. Exerciții fizice. Sport. Fitness, Ediția a
II-a București, Editura FEFS, 2005

16
EVALUAREA – TRADIȚIONALĂ SAU DIGITALĂ

Profesor pentru învăţământul primar şi preşcolar


Zissulescu Ianculescu Enache Ioana Cristina
Profesor pentru învăţământul primar şi preşcolar
Tofan Cristina Elena
Grădiniţa „Dumbrava Minunată”, Bucureşti

"Cine îndrăzneşte să îi înveţe pe alţii nu trebuie să înceteze niciodată să înveţe el însuşi".


John Cotton Dana
Evaluarea este un act de mare responsabilitate morală, civică şi profesională din partea
cadrelor didactice, aceştia fiind meniţi să lumineze calea evolutivă a copiilor. Orice abatere de la
demersul evaluativ corect, obiectiv, poate avea efecte devastatoare asupra performanțelor școlare ale
copiilor.
Din perspectiva abordării curriculare și sistemice a procesului de învățământ, este acceptată
în unanimitate ideea potrivit căreia, evaluarea face parte integrantă dintr-un tot, prin urmare trebuie
abordată în corelație cu celelalte componente fundamentale ale procesului instructiv-educativ, cu
predarea și învățarea.
Evaluarea reprezintă componenta cea mai problematică a procesului de învățământ,
reprezentând frecvent obiectul unor dezbateri în rândul teoreticienilor din domeniul științelor
educației, a practicienilor și a cadrelor didactice.
Pentru a înregistra progrese în privința evaluării educaționale, cadrele didactice sunt
permanent preocupate să identifice și să utilizeze cele mai adecvate modalități de evaluare a
performanțelor copiilor.
Evaluarea reprezintă o modalitate obiectivă de punere în evidență a randamentului școlar,
reprezentând un mijloc important de reglare și autoreglare a activității de învățare și furnizând
informații necesare pentru adoptarea de decizii și măsuri ameliorative ale demersului didactic.
Activitatea instructiv-educativă nu poate fi optimizată decât în măsura în care se realizează sistematic
analiza și evaluarea rezultatelor.
Problematica evaluării în procesul de învăţământ a reprezentat și reprezintă și în prezent o
preocupare atât pentru teoreticieni cât şi pentru practicienii care lucrează în domeniu, pentru a
îmbunătăți procesul instructiv-educativ, pentru a crea cele mai bune oportunități de dezvoltare și de
atingere a potențialului maxim al fiecărui copil, pentru a motiva și a-i face pe aceștia să învețe cu
plăcere.
Aceste influenţe complexe pe care atitudinea faţă de evaluarea şcolară le are asupra procesului
de instruire evidenţiază necesitatea cunoaşterii particularităţilor şi evoluţiei acestei atitudini la copii,
în scopul dirijării procesului formativ, transformării atitudinilor într-un factor favorabil al învăţării şi
într-un obiectiv al procesului de învăţământ. Din acest motiv, trebuie să încurajăm fiecare progres al
copilului şi să-l ajutăm astfel să se dezvolte.
Modernizarea sistemului de învățământ implică modernizarea evaluării ce presupune
utilizarea unor metode de evaluare a copiilor, atât tradiționale, cât și alternative, a acestora din urmă
datorită valențelor formativ-educative pe care le posedă.
Copilul nu trebuie să perceapă evaluarea ca pe o sancțiune, ca pe un fel de pedeapsă a
procesului educativ, ci trebuie să vadă evaluarea ca pe ceva normal, la fel ca şi pe celelalte
componente ale procesului de învăţământ - predarea şi învăţarea - şi să conştientizeze necesitatea ei.
Metodele de evaluare moderne oferă posibilitatea de a elimina aceste posibile erori, dacă nu în
totalitate, măcar parţial, prin faptul că ele pot fi utilizate aproape oricând şi oricât timp este necesar,
ne permit mai multe demonstraţii ale competenţelor, ale creativităţii copiilor şi contribuie la
dezvoltarea personalității.
Impactul utilizării metodelor tradiționale de evaluare și a celor alternative la nivelul copiilor,
în complementaritate accentuează caracterul formativ al evaluării.

17
Îmbinarea metodelor tradiţionale cu metodele alternative asigură o evidenţă şi o notare ce are
un corespondent real în pregătirea copiilor.
Prin utilizarea unor metode alternative de evaluare, sunt apreciate și aspecte de natură
psihologică, sociologică și pedagogică ale evaluării, ce au un impact semnificativ asupra nivelului
performanțelor școlare ale copiilor, determinându-i și motivându-i să participe mai activ și cu mai
mare plăcere în realizarea procesului învățării. Performanțele copiilor se îmbunătățesc dacă aceștia
constată că le este apreciat efortul depus, abilitățile și experiența personală, participarea și implicarea
în rezolvarea sarcinilor școlare.
Cele trei tipuri de evaluare se completează reciproc şi influenţează calitatea procesului
didactic. Modificarea raportului dintre evaluarea sumativă şi evaluarea formativă în sensul acordării
unei ponderi mai mari celei din urmă duce la prezentarea unei imagini clare şi reale a evoluţiei şcolare
a fiecărui copil, a calităţii cunoştinţelor şi a capacităţii de a opera cu ele.
Pe baza datelor obţinute prin evaluarea formativă, organizăm programul de recuperare şi
dezvoltare a cunoştinţelor, ceea ce permite fiecărui copil să atingă standardele curriculare de
performanţă la nivelul corespunzător potenţialului intelectual propriu.
Evaluările moderne prezintă anumite dificultăţi în elaborare şi administrare, necesitând mai
mult timp, copiii manifestă mai mult interes faţă de acestea. Prin intermediul lor putem descoperi
abilităţi, capacităţi, competenţe pe care, doar prin intermediul metodelor tradiţionale de evaluare, nu
le-am fi putut identifica. Faptul că copiii au fost apreciaţi pentru rezultatele deosebite, motivația
acestora a cresut semificativ și au obținut performanțe remarcabile.
Metodele alternative, care se asociază în mai mare măsură pedagogiei competențelor, permit
atât cadrului didactic, cât și copilului, oportunitatea de a îmbina funcțiile formativă, informativă și
acțională a evaluării, în condițiile în care evaluările naționale și comparative internaționale pun
accentul pe ce pot să facă copilii cu ceea ce au învățat.
Problematica complementarității metodelor de evaluare rămâne deschisă, putând fi continuu
îmbunătățită și diversificată. Obiectivul esențial este de a dezvolta capacitățile de autoevaluare ale
copiilor și de a schimba viziunea asupra rolului evaluării, de la cel de control și sancționare, la cel de
ameliorare și corectare.
Prin folosirea metodelor tradiționale în complementaritate cu cele moderne și digitale se
susține motivația pentru învățare a copiilor, dezvoltarea competențelor cadrelor didactice de a utiliza
instrumentele digitale în realizarea evaluării și de a îmbina armonios metodele de evaluare.
Pedagogia tradițională măsoară rezultatele copiilor pe baza criteriilor normative sau
comparative, copiii fiind comparați și clasificați în funcție de rezultatele obținute.
Pedagogia bazată pe obiective definește evaluarea în raport cu obiectivele educaționale
aceleași obiective pentru toți copiii, stabilindu-se un prag minim acceptat pentru a promova.
Pedagogia modernă privește evaluarea ca apreciere, ca emitere a unei judecăți de valoare cu
privire la ceea ce a învățat copilul, cum a învățat prin raportare la anumite criterii stabilite anterior –
evaluare formatoare.
Toate cadrele didactice ar trebui să utilizeze în mod curent, pe lângă metodele tradiţionale, şi
metode moderne şi complementare de evaluare, deoarece acestea contribuie la realizarea unei evaluări
eficiente şi la îmbunătăţirea întregului proces de învăţământ.
În acest sens este necesară folosirea tuturor metodelor clasice de examinare a copiilor din
învățământul primar și preșcolar (orale, scrise, practice), plecând de la ideea că fiecare tip de metodă
prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje, ceea ce înseamnă că nici un tip nu trebuie favorizat în
detrimentul celorlalte, fiindcă această atitudine ar altera semnificativ modul de desfăşurare a
întregului proces evaluativ.
De asemenea, este recomandată promovarea, în mare măsură, a unor modalități alternative de
evaluare (portofoliul, proiectul, instrumente digitale) cu scopul de a face examinarea mai agreabilă şi
mai adaptată copiilor, fără să se pună problema ca prin aceste modalități alternative să se elimine
evaluările de tip clasic. Astfel, se creează un climat de învăţare armonios, relaxat, copilii fiind evaluaţi
în mediul obişnuit de învăţare, prin sarcini contextualizate; realizează experimente, elaborează
proiecte, alcătuiesc portofolii, acestea fiind în acelaşi timp sarcini de instruire şi probe de evaluare.

18
În evaluare trebuie să se valorizeze elementele ludice, pentru crearea unui climat emoțional
favorabil, să se evite situațiile generatoare de stres, trebuie alese metodele și tipurile de itemi în
concordanță cu competențele ce se evaluează iar tipurile de evaluări aplicate trebuie sa corespundă
nivelului de dezvoltare al copiilor, să îi motiveze și să ghideze cadrul didactic în demersul ulterior
evaluării.
În evaluarea performanțelor școlare, este important ca copiii să înțeleagă criteriile de evaluare,
pentru a putea reflecta asupra performanțelor obținute, a le explica și a găsi modalități de progres.
Copiii trebuie evaluați pentru a se vedea progresul, evoluția acestora, și nu pentru a-i ierarhiza și
clasifica.
Având la dispoziţie diferitele metode de evaluare, tradiţionale sau moderne, cadrul didactic
organizează acţiunea de evaluare, aceasta fiind orientată către anumite obiective şi urmăreşte
măsurarea performanţelor, a capacitaţilor şi abilitaţilor copiilor în vederea luării de decizii. Evaluarea,
cu multiplele sale implicaţii pedagogice, psihologice şi sociale, este un proces complex care se
extinde în afara graniţelor stabilite de curriculum, de actul în sine al măsurării.
În concluzie, important este ca fiecare cadru didactic să cunoască fiecare dintre modalitățile
de evaluare și să le utilizeze adecvat în activitatea instructiv-educativă, pentru că aceste instrumente
educaționale devin o fereastră spre mintea copiilor și o cale de înțelegere a întregului proces
educațional.

19
PENDULUL GRAVITAŢIONAL

Prof. Emilia Dana Seleţchi, PhD


Colegiul Tehnic ,,CAROL I” Bucureşti

Pendulul gravitaţional este format dintr-un corp de masă m şi de dimensiuni mici (punct
material) suspendat de un fir inextensibil, cu masă neglijabilă, de lungime l. Dacă pendulul este scos
din poziţia sa de echilibru şi este lăsat liber, el oscilează într-un plan vertical, datorită forţei de greutate,
numit elongaţie unghiulară.
Se observă că forţa de revenire nu este proporţională cu elongaţia unghiulară, deci oscilaţiile
pendulului nu sunt armonice, în general. Însă pentru unghiuri θ suficient de mici, sinθ ≅θ exprimat în
radiani (de exemplu, pentru θ =5°=0,0873 rad, sinθ =0,0872 ), astfel că forţa de revenire devine
proporţională cu elongaţia unghiulară, iar oscilaţiile pot fi considerate armonice.

Componenta greutăţii în lungul firului (normală la traiectoria arc de cerc a pendulului),


G n = m g cos θ este compensată de tensiunea din fir, T.
Componenta tangenţială la traiectorie, G t = m g sin θ , este forţa de revenire care acţionează
asupra pendulului spre a-l readuce în poziţia de echilibru.
x mg
F = G t = G sinθ = m g sinθ = m g = x = kx (1)
l l
m m l
T = 2π = 2π = 2π (2)
k m g g
l
Dacă pendulul este suspendat de tavanul unui cărucior aflat în mişcare cu acceleraţia de transport a t
(acceleraţia căruciorului faţă de Pământ considerat un sistem fix) atunci:
® ® ® ® ® ®
a rel + a t = a abs sau a rel = a abs - a t (3)

unde acceleraţia relativă a rel reprezintă acceleraţia pendulului faţă de cărucior considerat un sistem
mobil, iar acceleraţia absolută a abs este acceleraţia pendulului faţă de cărucior (acceleraţia
gravitaţională g).

20
Acceleraţia relativă va fi exprimată în funcţie de acceleraţia absolută g, acceleraţia de transport a t şi
unghiul j format de cei doi vectori.
a 2rel = g 2 + a 2t - 2 g a t cosj sau a rel = g 2 + a 2t - 2 g a t cosj (4)

Perioada pendulului suspendat de tavanul unui cărucior aflat în mişcare va avea expresia:
l l
T = 2π sau T = 2π (5)
a rel g + a - 2 g a t cosj
2 2
t

Aplicaţii

1. De tavanul unui cărucior se află suspendat un pendul. Să se afle perioada de oscilaţie a pendulului
pentru următoarele situaţii:
a) Căruciorul se află în mişcare rectilinie unifomă la nivelul mării, apoi la altitudinea h.

Rezolvare
În mişcare rectilinie uniformă sau în repaus a t = 0
Perioada de oscilaţie a pendulului aflat într-un cărucior care se deplasează cu viteză constantă la
l
nivelul mării va fi: T0 = 2π , unde g 0 este acceleraţia gravitaţională la nivelul mării.
g0

Perioada de oscilaţie a pendulului aflat într-un cărucior care se deplasează cu viteză constantă la
altitudinea h va avea forma:

T = 2π
l
= 2π
l (R + h ) l = (R 0 + h ) T
= 2π 0
2 0
g R0 R0 g0 R0
g0 ×
(R 0 + h )2
T=
(R + h) R 02
0
T0 unde g = g0
R0 (R 0 + h )2
b) Căruciorul se află în mişcare rectilinie unifom variată cu acceleraţia a, la nivelul mării;
π π
Rezolvare: Avem condiţiile: a t = a ; iar j = ; ( cos = 0 )
2 2

21
La nivelul mării vom avea g = g 9 ;

l l l
T = 2π = 2π = 2π
g 2 + a 2t - 2 g a t cosj π g 02 + a 2
g 02 + a 2 - 2 g 0 a cos
2

l
T = 2π
g + a2
2
0

c) Căruciorul se află în mişcare unifom încetintă cu acceleraţia a = - μ g


π
Rezolvare: Avem condiţiile: a t = a = - μ g ; iar j = , (cos j = 0)
2
l l
T = 2π = 2π
g 2 + a 2t - 2 g a t cosj g 2 + μ 2g 2

l
T = 2π
g 1 + μ2

2. Să se afle perioada de oscilaţie a unui pendul aflat în interiorul unei rachete pentru cazurile:

a) Racheta coboară cu acceleraţia a;

Rezolvare:
La coborâre a t = a iar j = 0 (cos j = 1)

l l
T = 2π = 2π
g2 + a 2 - 2 g a g-a
2

l
Pentru a < g Þ T = 2π
g-a

l l
Pentru a = g Þ T = 2π = 2𠮥
g-g 0
(Pendulul rămâne nemişcat)

l
Pentru a > g Þ T = 2π
a -g

Pendulul se răstoarnă şi oscilează deasupra poziţiei de echilibru

22
b) Racheta urcă cu acceleraţia a;

Rezolvare:
a t = a , j = π , (cos j = -1)

l l l
T = 2π = 2π = 2π
g 2 + a 2 - 2 g a cos π g2 + a 2 + 2 g a (g + a )
2

l
T = 2π
g+a

3. Un pendul matematic bate secunda la nivelul mării. Se transportă un pendul identic la altitudinea h.
Ce diferenţă de timp va înregistra acest pendul faţă de pendulul de la sol în decurs de n ore, dacă raza
Pământului este R 0 .

4. Să se afle perioada de oscilaţie a unui pendul gravitaţional fixat de un cărucior care coboară cu
frecare pe un plan înclinat de unghi α . Coeficientul de frecare la alunecare este μ .

5. Aflaţi perioada de oscilaţie a unui pendul gravitaţional fixat de un cărucior care:


(a) se deplasează cu viteză constantă v, pe un cerc de rază R în plan orizontal:
(b) căruciorul are o mişcare circulară uniform variată cu viteza unghiulară ω şi acceleraţia unghiulară
ε;

6. Un pendul gravitaţional este coborât faţă de nivelul mării cu distanţa h. Aflaţi perioada de oscilaţie
R -h
a pendulului dacă se consideră că: densitatea Pământului ρ este constantă iar g = g 0 0 este
R0
acceleraţia gravitaţională la adâncimea h ( R 0 este raza Pământului, g 0 este acceleraţia gravitaţională
la nivelul mării).

BIBLIOGRAFIE

1. Livia Dinică, Carmen Creţu, Gabriela Jicmon, Liliana Măntoiu, Dana Emilia Seletchi – Culegere
de probleme rezolvate de fizică tip grilă, Editura MATRIX, 2010
2. Mihaela Garabet, Constantin Mantea - Fizică, Manual pentru clasa a IX-a, Editura All, 2007
3. Cristina Onea, Ion Toma, Rodica Ionescu-Andrei – Probleme de Fizică Clasa a IX-a, Editura Art
Educaţional, 2016
4. Armand Popescu – Fizica pentru clasa a IX-a, Editura Petrion, 2004,
5. Octavian Rusu, Mihaela Chiriţă - Fizică, Manual pentru clasa a IX-a, Editura Niculescu, 2004

23
METODE ȘI TEHNICI INOVATIVE FOLOSITE ÎN EDUCAȚIA DIGITALĂ

Piciu Nicoleta Silvia


G.P.P,,Micul Prinț,, Pitești

În perioada actuală a pandemiei, învățământul preșcolar românesc, mai mult ca oricând,


estesupus unor noi provocări.
Activitatea didactică a fost transferată în mediul virtual unde comunicarea primește cu totul
alte conotații. Preșcolarul are nevoie de contact direct, iar în contextul actual relațiile interpersonale
au primit noi atribuții, au devenit indirecte. Comunicarea educatoare-copil realizată în mediul online,
nu mai este limitată de spațiul fizic al sălii de grupă și nici de programul din grădiniță. Chiar dacă
oferă mai multă libertate de accesare, în funcție de disponibilitatea părinților, presupune eforturi
considerabile din partea tuturor celor implicați.
Educatoarei i se atribuie un nou rol, acela de a crea conținut didactic digitalizat și adaptat
nivelului preșcolarilor, de a se conforma noilor cerințe educaționale și de a-și folosi competențele
digitale.
Realizarea activităților didactice on-line impune respectarea unor deziderate referitoare la -
modul de structurare a informațiilor,
-selectarea conținuturilor adecvate formării și consolidării comportamentelor preșcolarilor,
-planificarea activităților,
-selectarea surselor informaționale, la realizarea proiectării activităților on-line,
-selectarea unor teme interesante, atractive pentru copii
- care să îndemne la implicare, conectare și interes crescut din partea lor,
-păstrarea legăturii cu preșcolarii și familiile lor,
-consilierea acestora, stabilirea unor modalități de a se asigura feed-back-ul de către toți cei implicați
(educatoare- copii-familii), analiza activităților on-line.
De aceea, este foarte important ca materialele concepute de educatoare să respecte câteva
cerințe: să fie atractive atât din punct de vedere estetic, cât și al dinamicii imaginilor și sunetelor, să
conțină fotografii, imagini, filme adaptate nivelului de înțelegere al preșcolarului, să aibă o durată
acceptabilă (5-10 minute), să cuprindă elemente de joc care să-l stimuleze pe copil, personaje-
surpriză, care să-i capteze atenția și să-l motiveze în realizarea sarcinilor.
Metode și tehnici interactive inovative și folosite în predare online
E necesară prezența mai multor activități de predare-învățare cu copii, să nu fie doar teorie.
Pentru structurarea informațiilor care urmează să fie învățate, recomand prezentările PowerPoint.
Slide-urile vor cuprinde doar cele mai importante informații, astfel, urmând să se dezvolte împreună
subiectul activității.
De asemenea, prezentările PowerPoint trebuie să fie atractive, dar nu obositoare pentru ochi,
astfel, se alege o temă de culoare și culori care se pot citi. Mai mult, se adaugă imagini și video-uri,
dar se recomandăm ca videourile să fie scurte, deoarece vom pierde atenția copiilor, fiindcă acestea
conțin prea multe informații sau prea multe detalii iar copilul se plictisește.
Chestionare și quiz-uri - Mereu este nevoie de o verificare a informațiilor învățate. Evaluarea
sub formă de chestionare sau quiz-uri sunt metode bune și interactive de evaluare la fiecare sfârșit de
activitate.
Aceste metode oferă un plus foarte mare pentru cadrele didactice, deoarece față de evaluarea
tradițională de la fiecare sfârșit de activitate , respectivele metode oferă posibilitate de a intra mai în
detaliu în cunoștințele asimilate pe parcursul activității, precum și posibilitatea de a-și autoevalua
tehnica de predare, deoarece dacă mai majoritatea copiilor au însușit corect informațiile predate,
atunci e clar că educatoarea face aproximativ tot ce trebuie.
De asemenea, aceste metode permit educatoarei să își dea seama care copii nu au înțeles o
anumita problemă și au nevoie de o atenție sporită sau care copii nu au fost atenți și ar trebui insistat
mai mult. Dar, se recomand ca aceste chestionare și quiz-uri să nu fie notate, pentru a nu intimida
copilul și pentru a fi perceput ca o activitate educativă.

24
Jocurile didactice - Jocul este o metodă interactivă eficientă în procesul de predare-învățare-
evaluare, iar în învățământul la distanță este mai accesibil, ușor de organizat și eficient, există jocuri
deja special concepute pentru multe subiecte care sunt predate la grădiniță. Astfel, cadrul didactic,
trebuie doar să îl identifice sau chiar să îl creeze .
Avantajele respectivelor metode interactive de predare:
-creează deprinderi;
-facilitează învăţarea în ritm propriu;
-stimulează cooperarea, nu competiţia;
-sunt atractive, pot fi abordate din punct de vedere al diferitelor stiluri de învăţare
-pregătirea devine individuală, ținând seama de caracteristicile personalității, intereselor și nevoilor
fiecărui copil;
-devine posibilă prezentarea concisă și succintă a oricărei cantități de informații educaționale;
-percepția vizuală se îmbunătățește de mai multe ori, procesul de însușire a materialului educațional
este mult simplificat;
-activitatea cognitivă a copiilor este intensificată, aceștia primesc cunoștințe teoretice și abilități
practice.
Worldwall - este o aplicație utilă pentru cadrele didactice deoarece se pot crea jocuri
interactive pentru susținerea învățării, fiind posibile de la 1 la 8 modele. Este un instrument digital
ușor de utilizat şi plăcut de copii datorită elementelor ludice inserate. Reprezintă un instrument care
facilitează munca în sincron în cadrul conferințelor on-line. Dintre instrumente recomandate putem
utiliza: Worldwall sau Learningapps. De exemplu: Cuvântul lipsă, Anagrame, Puzzle, Rebus,
Adevărat sau Fals, Sortează, Deschide cutia .
Indiferent de unde se desfășoară procesul de predare-învățare-evaluare, acesta trebuie să fie centrate
pe nevoile copiilor, să răspundă diferitelor nevoi de învățare , deoarece nu toți copii învață în același
ritm. Dacă materialele didactice vor fi structurate în așa fel încât să plaseze copilul pe primul loc,
atunci acesta vor participa la activități cu plăcere. Educația online a devenit o realitate și necesitate.
Astfel, furnizorii de servicii educaționale s-au adaptat rapid la contextul actual, cercetând și analizând
modele de predare-învățare-evaluare online, au reușit să dezvolte cursuri pentru cadrele didactice și
părinți în care îi instruiesc pe aceștia pe partea de folosire a tehnologiei în domeniul educației.
Bibliografie :
-Cojocaru, Venera Mihaela, Educaţia pentru schimbare şi creativitate. Bucureşti: Ed. Didactică şi
Pedagogică, 2003,
Oprea, Crenguța- Lăcrimioara, Strategii didactice interactive, București: Ed. Didactică și Pedagogică,
2006,
Dumitru I. Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Timișoara: Ed. de Vest, 2001.

25
ROLUL ȘI IMPORTANȚASTRATEGIILOR DIDACTICE INTERACTIVEÎN
PROCESELE DE PREDARE, ÎNVĂȚARE, EVALUARE

Rotariu Corina Daniela


Liceul Regina Maria Dorohoi

Termenul de strategieîşi are originea “într-un cuvânt grecesc cu semnificația de generalitate


şi până de curând a avut un înțeles strict militar: arta planificării şi conducerii războiului”.1DEX–ul
indică originea latină a cuvântului, din latinescul strategia – funcțiastrategului; aptitudinea de a
comanda; legătura cu Grecia Antică se face prin “strategi”,comandanți militari ai unor cetăți.
DEX-ul definește strategia ca “parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele
pregătirii, planificării şi ducerii războiului şioperațiilor militare”.2
O strategie reprezintă un ansamblu de acțiuni coordonate și armonios integrate menite să
coordoneze şi să dirijeze învățarea în vederea realizării obiectivelor. Cuprinde metode, procedee,
mijloace didactice în vederea realizării scopului didactic stabilit.
Ioan Cerghit în ”Metode de învățământ” subliniază faptul că strategiile didactice ocupă ”unloc
central” în cadrul procesului de învățământ. Așadar, ,,procesul de învățământ se constituie dintr-o
serie de strategii”3.
Strategiile didactice ”prescriu modul în care elevul este pus în contact cu noul conținut,
indicând traiectoria pe care urmează să o parcurgă în vederea personalizării, integrării acestuia”4.
Metodele interactive sunt modalități moderne de stimulare a învățării şi dezvoltării personale
încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de
experiențe, de cunoștințe. Interactivitatea presupune o învățare prin comunicare, prin colaborare,
produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situații de învățare centrate pe
disponibilitatea şidorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influența
reciprocă din interiorul microgrupurilor şiinteracțiunea socială a membrilor unui grup.5
Introducerea acestor instrumente didactice moderne în actul educațional presupune o sumă de
calitățişidisponibilități din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorință de autoperfecționare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligența de a
accepta noul şi o mare flexibilitate în concepții. Un învățământ modern, bine conceput permite
inițiativa, spontaneitatea şi creativitatea copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului
căpătând noi valențe, depășind optica tradițională prin care era un furnizor de informații. În
organizarea unui învățământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături de elev la
activitățiledesfășurate. El însoțeșteşi încadrează copilul pe drumul spre cunoaștere. Ion și
MirelaAlbulescu subliniază faptul că acestea ”oferă soluții de ordin structural-procedural, cu privire
la programarea și combinarea diferitelor metode, procedee, mijloace și forme de organizare, dar și cu
privire la programarea unui întreg set de operații de învățare. În funcție de strategia aleasă, profesorul
identifică operațiile pe care elevii urmează să le efectueze pentru a ajunge la achizițiile dorite”6.
Utilizarea metodelor interactive de predare –învățare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătățireacalității procesului instructiv educativ, având un caracter activ – participativ şi o reală
valoare activ –formativă asupra personalității elevului. Profesorii recurg prea des la
explicațiişidemonstrații de genul „hai sa-ţi arăt cum”. Pentru moment elevul înțelege, reține, însă

1
Strategie, Ghid propus de The Economist Books, 1998, pag. 165
2
DEX, 1998,pag.1024
3
Cerghit I., Metode de învățământ, Ediţia a IV a revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom, 2006, p37;
4
Crenguța Oprea, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2006,
p.44;
5
Miron Ionescu, Chiș Vasile ,Strategii de predare-învățare, Editura Științifică, București, 1992
6
Ion Albulescu, Mirela Albulescu, Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane, Editura Polirom, Iași,
2000, p.94;

26
doar… pentru moment. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuției, a investigației, a acțiuniişi
eventual a predării, învățarea nu are loc.
EXEMPLIFICARE
Metodele interactive sunt modalități moderne de stimulare a învățării şi dezvoltării personale
încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de
experiențe, de cunoștințe.

Metoda predării/învățării reciproce - este o strategie instrucțională de învățare a tehnicilor


de studiere a unui text. Elevii împrumută rolul profesorului şi predau anumite conținuturi colegilor
utilizând dialogul elev-elev. Se poate desfășura pe grupe sau cu toată clasa. Metoda învățării reciproce
este centrată pe patru strategii de învăţare folosite de oricine care face un studiu de text pe teme
sociale, științifice, beletristice sau economice în cazul analizei noastre.Aceste strategii sunt:
1. Rezumați – realizați o sinteză în urma lecturii
2. Puneți/Lansați întrebări de întrebări – elaborațişilistați întrebări
3. Clarificați datele – explicitați ideile şi termenii
4. Facețipredicții -prognosticațişianticipațiacțiuni/evenimente ulterioare în
baza lecturii efectuate
Rezumarea înseamnă expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit; se face un
rezumat.
Punerea de întrebări se referă la listarea unei serii de întrebări despre informațiile citite; cel
ce pune întrebările trebuie să cunoască bineînțelesşi răspunsul.
Clarificarea presupune discutarea termenilor necunoscuți, mai greu de înțeles, apelul la
diverse surse lămuritoare, soluționareaneînțelegerilor.
Prezicerea se referă la exprimarea a ceea ce cred elevii că se va întâmpla în continuare,
bazându-se pe ceea ce au citit.
Această metodă presupune parcurgerea următoarelor etape:

27
1. Explicarea scopului, descrierea metodei și a celor patru strategii;
2. Împărțirea rolurilor elevilor;
3. Organizarea pe grupe;
4. Lucrul pe text;
5. Realizarea învățării reciproce;
6. Aprecieri, completări, comentarii.
Se pot propune două variante de desfășurare a strategiei.
Varianta nr. 1:
Se oferă întregii clase, același text spre studiu. Clasa este împărțită în patru grupuri
corespunzătoare celor patru roluri, membrii unui grup cooperând în realizarea aceluiași rol.De
exemplu grupul A este responsabil cu rezumarea textului, grupul B face o listă de întrebări pe care le
vor adresa în final tuturor colegilor, grupul C are în vedere clarificarea termenilor noi şi grupul D
dezvoltă predicții.
În final fiecare grup îşi exercită rolul asumat.
Varianta nr. 2:
Pentru textele mai mari se procedează în felul următor:
− se împarte textul în părți logice;
− se organizează colectivul în grupe a câte 4 elevi; aceștiaau fiecare câte un rol:
• rezumator;
• întrebător;
• clarificator;
• prezicător.
− se distribuie părțile textului fiecărui grup în parte;
− echipele lucrează pe text, fiecare membru concentrându-se asupra rolului primit. Trebuie precizat
că pentru a încuraja învățarea prin cooperare, în cadrul unui grup mai numeros, același rol poate fi
împărțit între doi sau trei elevi.
− în final fiecare grup află de la celălalt despre ce a citit; membrii fiecărui grup îşi exercită rolurile,
învățându-i-i pe ceilalți colegi (din alte grupe) despre textul citit de ei, stimulând discuția pe temele
studiate.
Avantajele metodei predării/învățării reciproce:
− este o strategie de învățare în grup, care stimulează şi motivează;
− ajută elevii în învățarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe
care le poate folosi apoi şi în mod independent;
− dezvoltă capacitatea de exprimare, atenția, gândirea cu operațiile ei (analiza, sinteza, concretizarea,
generalizarea, abstractizarea) şi capacitatea de ascultare activă;

Bibliografie
1. Strategie, Ghid propus de The Economist Books, 1998,
2. Cerghit I., Metode de învățământ, Ediţia a IV a revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom, 2006
3. Crenguța Oprea, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București,
2006
4. Miron Ionescu, Chiș Vasile ,Strategii de predare-învățare, Editura Științifică, București, 1992
5. Ion Albulescu, Mirela Albulescu, Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane, Editura
Polirom, Iași, 2000

28
COMPUNEREA DESCRIPTIVĂ

Prof. Dreptate Ioana-Floarea


Școala Gimnazială Dr. Aurel Vlad, Orăștie

"Pictura este poezie tăcută și poezia este pictura care are darul vorbirii."
Simonides

COMPETENȚE

2.3 utilizarea categoriilor gramaticale învăţate, în diverse tipuri de propoziţii


3.1 identificarea modurilor de expunere într-un text liric şi a procedeelor de expresivitate
artistică într-un text liric
3.3 sesizarea valorii expresive a unităţilor lexicale în textele citite
4.1 redactarea textelor cu destinaţii diverse
4.2 utilizarea în redactarea unui text propriu a cunoştinţelor de morfosintaxă, folosind adecvat
semnele ortografice şi de punctuaţie

Conţinuturi de recapitulat

Compuneri descriptive
Adjectivul – categorii morfologice

Eşti elev în clasa a VIII-a şi te gândeşti la o carieră de succes. Atât scriitorii cât şi
pictorii trebuie să fie creativi. Te îndemn să pornim în lumea captivantă a creativității
prin studierea și realizarea de compuneri descriptive.

Recapitulare

Exerciţiu de dezgheţ –Rezolvați rebusul și descoperiți cuvântul de pe linia


îngroșată necesar pentru întocmirea unei compuneri descriptive:
Rebus

29
Dezlegaţi rebusul:

1. Partea cea mai cuprinzătoare a unei compuneri;


2. Fiecare nouă idee înseamnă un nou ………;
3. Partea de vorbire care arată o însuşire ………;
4. Partea de început a compunerii.

Ne amintim!

COMPUNEREA

Introducerea este scurtă, dar prezintă lucruri importante:


- locul
-timpul
-câteva cuvinte despre temă
Urmează înălţarea zidurilor, deci cuprinsul.
Cuprinsul are întinderea cea mai mare. Vom folosi expresii artistice pentru descriere
şi pentru caracterizarea personajelor.
În final aşezăm acoperişul… încheierea.
Încheierea este şi ea scurtă şi reprezintă o concluzie a celor scrise. Se pot utiliza
proverbe sau propoziţii exclamative.

Compunerile descriptive se realizează mai întâi oral, prin analogie cu


altele oferite model, iar apoi se trece la formularea lor în scris.

30
Compunerea are un titlu, care sugerează conţinutul acesteia, un gând, o idee, un sentiment. El
trebuie să fie scurt şi clar.

Adunarea cunoştinţelor, a observaţiilor necesare alcătuirii unei compuneri senumeşte


documentare (strângerea materialului).
Documentarea în legătură cu un anumit subiect se poate face în mai multe moduri:
a. citind (recitind)tema dată sau privind filmul, spectacolul în care se găsesc informaţiile
de care aveţi nevoie;
b. alegând din memorie faptele, obiectele, fenomenele naturii, fiinţele despre care vreţi să
scrieţi;
c. observând notaţi pe maculatoare, sub forma unor propoziţii sau grupuri de propoziţii,
ETAPELE UNEI adunat,
materialul COMPUNERI
precum şi gândurile şi sentimentele voastre la observaţiile voastre puteţi
adăuga şi ceea ce cunoaşteţi din lectura unor cărţi, a unor reviste, din filme etc.
1. Documentarea (strângerea materialului)
2. După
Alcătuirea
ce aţi planului
adunat materialul necesar, acesta trebuie ordonat după un plan, în aşa fel încât
3. compunerea
Redactarea să(susţinerea lucrării)
aibă trei părţi: introducere, cuprins şi încheiere.
4. Recitirea textului în vederea realizării unei forme corecte şi îngrijite

În compunerea descriptivă se ilustrează


- un loc din natură
- un obiect
- o fiinţă
- un personaj - dintr-o carte
- dintr-un film etc.

Știați că?Într-o compunere sunt foarte importante:


Aşezarea în pagină
- titlul trebuie scris nu foarte sus, la mijlocul paginii;
- se lasă o margine de 2-3 cm în stânga paginii;
- în partea din dreapta sus, se scrie data efectuării compunerii;
- fiecare idee trebuie să fie dezvoltată într-un alineat, care poate să conţină mai multe propoziţii
sau grupuri de propoziţii (enunţuri);
- alineatul se scrie la 1-1,5 cm în interior faţă de marginea lăsată în stânga paginii;
- când compunerea nu ocupă întreaga pagină, textul trebuie aşezat la mijlocul paginii.
Scrierea
- scrisul trebuie să fie citeţ, literele trebuie scrise corect;

31
- nu trebuie să fie ştersături şi pete;
- linia de despărţire a cuvântului în silabe, când cuvântul nu are loc pe un rând, se scrie numai
la sfârşitul rândului (nu şi la începutul rândului următor);
- să nu se folosească prescurtări de cuvinte (în afară de abrevierile menţionate în îndreptare).

Exprimarea

- vocabularul unei compuneri se alege în funcţie de conţinutul acesteia şi de ceea ce se exprimă;


- exprimarea trebuie să fie clară, corectă, îngrijită.
Respectarea regulilor ortografice și de punctuație
- scrierea compunerii trebuie verificată pe parcursul redactării și apoi la final.
- pentru redarea expresivității este recomandabil să folosim grupul nominal substantiv adjectiv
cu valori stilistice.

Sunt ADJECTIVUL, cuvântul ce are Chiar SUBSTANTIVUL, frate-meu


Mărime, formă, gust şi culoare Mă cheamă să-l ajut mereu.
Sunt ghiocelul argintat Şi nu lipsesc din adunare,
Pe câmpul împrimăvărat; Ca să împart, la fiecare,
Laleaua roşie mai sunt O însuşire, două, trei…
Şi-ntinsul, verdele pământ; Sunt bun şi darnic, dragii mei!
Şi soarele strălucitor; Isteţ, dorit şi inventiv
Rotundul măr gustos, din pom, Eu sunt frumosul ADJECTIV!
Cules de înţeleptul om.
Am strai ales de sărbători,
Pe unde trec eu semăn flori.

32
1. Priviți imaginile de mai sus. Alcǎtuiți enunțuri expresive în care să descrieți anotimpul
primăvara, vara, toamna, iarna. Folosiți expresii întâlnite în textele studiate, din manualul
de limba şi literatura românǎ sau imaginate de voi.

Primăvara:

Vara:

Toamna:

Iarna:

2. Observați ilustraţia şi alcătuiți o compunere descriptivă, de aproximativ 20 de rânduri,


marcând cele trei părţi ale compunerii.Nu uita să găseşti un titlu potrivit !

SIMFONIE DE PRIMĂVARĂ

Este din nou primăvară. Natura somnoroasă se trezește la viață din amorțitul vis al
anotimpurilor reci. Ea își dă jos mantia albă și rece pe care a purtat-o și îmbracă rochia țesută
din verdele crud al firului de iarbă.
Noaptea părăsește în grabă cerul ca o prințesă ce se furișează de la bal, temându-se ca nu
cumva caleașca stelară să dispară. Soarele urcă lin scările cerului. Razele lui luminează
pământul făcându-l să pară un glob auriu. Este atâta strălucire încât parcă nici natura nu poate
s-o încapă.
Împletiri de glasuri dulci cutreieră pădurea. Lacul străveziu este străpuns de o săgeată
înflăcărată ce a poposit istovită pe oglinda apei.
Acesta este spațiul copilăriei, tărâmul de vise ce se pot realiza doar în imaginația mea.
Aici, ploi de foc cad peste viață, dezmorțind vietăți și plante. Povestea mea cu noaptea, cu
stelele și luna, mă va reîntoarce mereu în lumea de basm a unui început de primăvară fără
asemănare.
Cea mai tânără și mai frumoasă fiică a bătrânului an animă întreg spațiul ce mă înconjoară.
Peste tot flori, verdeață, pomi înmuguriți, zumzet de albine, ciripit de păsărele, natura e în
sărbătoare. Căldura soarelui aurit răsfață mugurii primăvăratici și colțul fraged al ierbii.
Acest prim anotimp este unul al veseliei, al florilor care țes prin seninul adierii voalul de
sidef purtat de fluturi pe aripile lor.

Analiza şi evaluarea compunerii


Formaţi perechi şi apreciaţi-vă unul altuia, compunerile.
• Ați terminat compunerea?………………………………………………………….
• Ați ales un titlu potrivit?…………………………………………………………….
• Ați precizat cele trei părţi ale compunerii?………………………………………….
• Ați folosit expresii frumoase?……………………………………………………….
• Ați ales câteva care ţi-au plăcut?……………………………………………………
• Ați formulat clar şi corect enunţurile?………………………………………….
• Ați respectat ortografia?…………………………………………………………
• Ați folosit corect semnele de punctuaţie?……………………………………….
• Ați scris ordonat şi a aşezat textul pe alienate?………………………………….

3. Pe tablă sunt scrise: un titlu şi cuvinte din diferite propoziţii. Elevii completează enunțuri
descriptive în aşa fel încât să fie în legătură cu titlul. Pentru realizarea compunerilor puteți să
folosiți schemele pe care le veți completa.
33
Cum este
primăvara?

Aseamănă sau compară:


Alb ca_________________________________________________________
Negru ca ______________________________________________________
Auriu ca _______________________________________________________
Înalt ca ________________________________________________________
Blând ca _______________________________________________________
Frumos ca______________________________________________________

Exemplu decompunere descriptivă, text lacunar:

Prima fiică a anului

Păsările..............................................s-au întors la cuibul .............................de sub


streaşina casei. Florile cele.................................și.................înmiresmeazăvăzduhul pur,
primăvăratic. Bondarii....................................și ………............zumzăie vesel.
Fluturașii cei colorați precum...................................mângâie florile pe care le ating cu
antenele de..........................
Soarele atât de .................................și..................................... încălzește întreaga fire.
După iarna cea friguroasă, astrul ce aduce lumina și căldura a fost atât de așteptat.
Copiii cei....................și...............................sar după fluturi, se joacă pe câmpul înverzit,
aleargă cu bucurie după fluturașii cei...............................
În curând, oamenii ...............................vor presăra pământurile.........................cu noi
semințe ......................, pentru ca recoltele să fie..................................................
Ce mult iubesc acest .........................................anotimp!

Câştigă elevii care au completat corect și cât mai expresiv spațiile punctate.

4. Citiți textul și răspundeți cerințelor:


Ce este compunerea?
"Compunerea –i precum o casă, Tu planul îmi arăţi îndată
Este a ta şi e frumoasă; O schiţă mică da-nsemnată,
Tu ai făcut-o cu gândire Un gând trimis spre mai departe
Şi-n ea e trudă şi simţire. Ce-a fost înaintea celorlalte.
I-ai pus, cum şi-alţii au făcut, Şi-a fost în gând, şi loc de uşă.
O temelie de-nceput, Şi de fereastră jucăuşă,
Din care a ţâşnit, în salt, Şi de-ncăperi cât e nevoie
Zidirea mândră spre înalt. Să poţi să locuieşti în voie.
Din cărămizi, pe lung şi lat, Ai dat pereţii cu culoare,
Cuprinsul casei s-a-nălţat. Să-ţi placă şi s-adune soare;

34
Şi-n încheiere, tu, pieptiş, Şi-ai pus şi mobilă. Visată,
I-ai meşterit acoperiş. Dorita casă iat-o gata!
Dar, când mă-ntreb aşa, în mine, E trainică, frumoasă este,
Cum de ieşiră toate bine, Te muţi în ea ca-ntr-o poveste."

Marcela Peneş, în lucrarea Bucuria de a scrie compuneri (Editura Aramis, Bucureşti 1997,
pagina 39) dă un răspuns minunat la întrebarea „Ce este compunerea?”
Transcrieți o comparație atribuită compunerii.
Numiți figura de stil din sintagma "a ţâşnit, în salt /zidirea mândră spre înalt."
Identificați două epitete și o comprație în textul de mai sus.
Atribuiți substantivelor ce alcătuiesc părțile unei compuneri așa cum reies în textul de mai
sus (început, cuprins, încheiere, plan) elemente care să le dea valori expresive.

Aprofundare
I.Citiți textul și răspundeți cerințelor:

Motto: Cine n-are bătrâni, să-și cumpere.


"Mi-aduc aminte de chipul cald al bunicului meu, de surâsul dulce ce se ascundea pe sub mustața lui
lungă și ninsă, de anii grei și mulți ce au căzut asemenea unei zăpezi grele care nu se mai sfârșește.
Ochii îi scânteiau când îmi vorbea despre ceva important din istoria noastră.
Mâinile lui muncite și trudite de atâtea cumpene și nevoi, imitau iatagane, săbii, suliți, atunci când
îmi povestea despre luptele dintre strămoșii noștri cu turcii.
Părul său cărunt parcă era o vale înflorită numai cu floricele albe."
(Ulița copilărieide Ionel Teodoreanu)

a) Precizați care sunt trăsăturile fizice și morale ale personajului descris în fragmentul
de mai sus.
b) Alcătuiți o compunere descriptivă în care să prezentați un membru al familiei care
vă este foarte drag sau un prieten. Accentul va cădea pe ilustrarea trăsăturilor persoanei alese
pentru descriere.

Model:
"Mary nu avea nici talent, nici gust și deși ambiția o făcuse silitoare, îi dăduse în același timp
un aer pedant și încrezut,care ar fi dăruită chiar și cuiva ajuns la un grad de perfecțiune mai mare
decât cel atins de ea.Elizabeth, simplă și naturală,fusese ascultată cu mult mai multă plăcere, deși nu
cântase nici pe jumătate atât de bine; pe când Mary, la sfârsitul unui lung concert,fu bucuroasă de
prețuire și mulțumiri, cântând melodii scoțiene și irlandeze,la cererea surorilor sale mai mici
care,împreună cu tinerii Lucas și doi-trei ofițeri, se porniseră nerăbdătoare să danseze într-un capăt al
salonului."
II. Citiți cu atenție fragmentul în care sunt descrise cărțile în viziunea lui Nicolae Manolescu
Cărțile au suflet:
" […] «Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri». Prieteni siguri, neîndoielnic, nu şi prieteni reci, adică
indiferenţi sau nepăsători. E destul să priveşti cu atenţie rafturile pline care acoperă pereţii ca să-ţi
dai seama că emană din ele fluide liniştitoare. Nu te simţi niciodată singur printre cărţi. Nu există
prezenţe mai prietenoase, lucruri mai în stare să-ţi ţină tovărăşie, şi nu un ceas de călătorie, ci o
întreagă viaţă. Nu ne pretind în schimb decât să ne facem, la rândul nostru, timp pentru ele. […]"
Realizați o descriere subiectivă a unui obiect pe care l-ați primit sau care vă este foarte drag,
pornind de la textul de mai sus.
III. Citiți cu atenție fragmentul care ilustrează portretul Luceafărului poeziei românești și
răspundeți conform cerințelor. Alcătuiți o compunere descriptivă care să ilustreze un
personaj dintr-o carte sau un erou dintr-un film.

35
"Un bărbat cu plete negre, pe care Eminescu îl chema ne mângâia sufletul prin poezia lui cea dulce.
Când Luceafărul se arată, pe el eu mi-l imaginam, coborând pe-o scară lungă, prin pădure, lângă lacul
cel albastru.Când vântul uşor adie printre crengile de brad, inimioara lui zglobie, oda lui îi închin.A
fost mare gânditor, împletind în poezie tristeţi, bucurii şi dor, cu atâta duioşie.
Eminescu-i drum de soare, luceafăr pe bolta-albastră, e-o rază strălucitoare - lumină eternă, celestă.El
trăieşte-n nemurire cu versuri în nemărginire. Prin apusul orbitor a rămas nemuritor.
Mândrul creator de cultură te slăvește întregul neam românesc!"

IV. Citiți cu atenție modele de compuneri descriptive și răspundeți conform


cerințelor:Alcătuiți compuneri descriptive care să ilustreze:

Grupa I: anotimpul lui cuptor


Grupa II: sezonul frunzelor arămii

Model: Zâna fulgilor argintii

Crăiasa iarnă poartă o rochie cusută cu ace de gheață și împodobită cu steluțe argintii.
Pe cap are o coroniță strălucitoare ca un diamant.
Gerul lovește cu putere tot ce găsește în calea sa şi vântul şuieră amenințător. Mă
încântă țurțurii de gheață ca niște acadele de pe casele noastre și pomii îmbrăcați într-o haină
de sărbătoare. Ce minunată este toată această lume albă!
Geamurile caselor sunt împodobite cu flori de gheaţă, iar în albul nesfârşit mii de roiuri
de fulgi se joacă vesele precum nişte albine.
Steluțele cad din cer alunecând pe fiecare casă pentru a face zăpada mai groasă și mai
cristalină. Brazii parcă și-au vopsit coroana din verde în alb. Casele sunt toate albe, iar dintr-
o parte zboară un fum negru. Toată natura doarme sub o plapumă spumoasă ca laptele. Uneori,
domnul Crivăț, supărat, suflă peste tot ce prinde în cale.
Îmi amintesc cu drag excursia din munții
Făgăraș într-o iarnă de poveste. Drumul
până acolo a fost greu, deoarece pe șosea
era un strat gros de gheață. Când am
ajuns, totul în jur era alb și domnea o
liniște adâncă. Brazii semănau cu niște
îngeri aliniați, iar cabanele aveau căciuli
pentru a fi protejate de frig. Vârful
munților nu se vedea de ceața cenușie
care semăna cu o plapumă. În jurul nostru
roiau mii de albine albe, într-un dans
amețitor. Norii au început să cearnă
steluțe argintii. Zăpada s-a așternut ca o
mantie albă și strălucitoare. Prin râpe
adânci, omătul se ascundea de soarele
palid.
Fluturașii de argint zburau pe
aripile nevăzute ale vântului. Copacii ca
niște soldați muți și reci, cu zale de gheață,
se luptau să răzbată la lumină ca niște
uriași adormiți sub plapuma grea de nea, albă, pufoasă și ocrotitoare. Seara, clopoțeii de argint
au anunțat ora de culcare.
Ce minunată este crăiasa fulgilor de nea, iarna cea albă și fermecătoare!

36
Temă de casă
1.Alcătuiți o compunere descriptivă despre dragostea de țară folosind cuvintele /
sintagmele indicate la vocabular:

Vocabular:codri deşi, adânci, nestrăbătuţi; muşchiul e moale ca perna de puf şi izvoarele albe
ca spuma laptelui; ecouri argintii şi line ca într-un vis; pământ frumos, bogat şi darnic; codri
nestrăbătuţi unde muşchiul e moale ca perna de puf; izvoare ca spuma laptelui; ape frumos
curgătoare şi limpezi ca cristalul; ape cu alunecări domoale; împărăţia holdelor şi a apelor
curgând liniştite; lacuri cu ape neînchipuit de limpezi; șes întins în miez de vară, cu grânele
aurii, aşteptând somnoroase secerişul şi mişcându-şi mustăţile lungi în somn; din dealurile
scăldate în soare, ţâşneşte murmurul izvoarelor; sporeşte frumuseţea ţării; popor harnic,
cutezător şi curat; leagăn românesc, patria este cel dintâi şi cel din urmă cuvânt al omului.
2. CompleteazăDIAMANTULși realizează o compunere descriptivă ce se subordonează
câmpului semantic dat.

școala-tărâm de
vis

bucuria reîntâlnirii clinchetul cristalin

lumea cărților ................................. ..................................


...........................

.............................. ............................... .................................. ...............................


.

clasa de elevi, grădină înfloritoare

37
METODE ȘI TEHNICI UTILIZATE ÎN PREDAREA ȘI EVALUAREA ELEVILOR
ÎN SISTEM ON-LINE

P.I.P. Popescu Nicoleta


Școala Gimnazială ,,George Poboran”

Întrucât școala a căpătat o nouă formă de desfășurare, este bine ca și noi, cadrele didactice și
elevii să ne adaptăm la situația actuală. Este evident faptul că elevii născuţi în aşa numita eră digitală
(nativii digitali) par să fie mult mai bine pregătiţi pentru provocările ce vin. Agilitatea în înţelegerea
conţinuturilor, rapiditatea în reacţie şi gândire vin în contradicţie cu profesorul de astăzi (imigrantul
digital) transmiţător de cunoştinţe din manual şi coordonat de un mind set tradiţional şi neactualizat.
Iată de ce, într-o manieră adaptată, e nevoie ca actul didactic să urmeze cursul unui nou tip de
act didactic digitalizat. Fie că vorbim despre predarea digitalizată, despre învățarea sau evaluarea
realizată în mediul online, profesorul de azi trebuie să conștientizeze necesitatea adaptării
conținututrilor la noua modalitate de lucru. În acest sens, se pot exemplifica două maniere de
aplicabilitate a predării conținuturilor învățării folosind metode interactive adaptate în e-learning:
• Metoda Frisco
• Reprezintă o metodă de rezolvare a unei probleme de către participanţi pe baza interpretării unui
rol specific.
• Presupune identificarea unor probeleme complexe şi rezolvarea lor prin metode eficiente şi
accesibile nivelului de înţelegere al elevilor.
• Vizează distribuirea şi asumarea unor roluri de către elevi: C – conservator; E – exuberant; P-
pesimist; O – optimist.
• Elevii pot interpreta roluri individual sau în grupuri.
Aplicabilitate pentru e-learning:
Exemplu: Comunicare în Limba Română (clasa pregătitoare);
Subiectul: „Puiul”, de Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti
Organizare: Se împart elevii în 4 grupuri şi se aleg liderii (reprezentanţii fiecărui grup
stabilit), cu rol în prezentarea variantelor de rezolvare a problemei în cauză, sau a soluţiilor.
Desfăşurare: Se prezintă în slide-uri/film video lectura „Puiul” (I. Al. Brătescu-Voineşti),
după care se propune o invitaţie la reflecţie pe marginea identificării unor soluţii de salvare a puiului
de prepeliţă. Se dă un termen de reflecţie, după care, grupurile de elevi stabilite, respectiv liderii lor,
sunt invitate să exprime soluţiile, pe rând. Soluţiile propuse trebuie să fie în acord cu rolul pe care îl
îndeplinesc. Liderii iau cuvântul, dar pot fi, în acelaşi timp, ajutaţi cu completări de către membrii de
echipă.
Metoda Brainstorming
• Reprezintă o metodă de stimulare a creativităţii ce constă în enunţarea spontană a cât mai multe
idei pentru soluţionarea unei probleme, într-o atmosferă lipsită de critică.
• Urmăreşte exersarea capacităţilor creative ale elevilor care să conducă la formarea unor elevi
activi, capabili să se concentreze mai mult timp.
• Este o tehnică pentru stimularea în echipă a gândirii creatoare a elevilor, bazată pe emiterea liberă
de idei pentru rezolvarea unei probleme.
• Constă în propunerea participanților de a expune cât mai multe variante de rezolvare, inclusiv cele
mai fantastice. În continuare, din numărul total de opinii se selectează cele mai reușite, care pot fi
utilizate în practică.
Aplicabilitate pentru e-learning:
Exemplu: Ştiinţă + Comunicare în limba română + Arte vizuale (activitate interdisciplinară
la clasa pregătitoare); Subiectul: „Oraşul meu curat şi nepoluat”
Organizare: Elevii se împart în 6 grupuri de câte 4. Fiecărui grup îi revine sarcina de a gândi
şi emite soluţii referitoare la amenajarea unui sector al oraşului în care locuiesc. Se vor avea în vedere
aspecte importante precum: parcuri, locuinţe, şcoli/grădiniţe, străzi, fabrici/instituţii.

38
Desfăşurare: Se distribuie fiecărui grup de elevi o zonă/un sector al oraşului asupra căruia
vor emite soluţii de îmbunătăţire şi inovare urbanistică sub aspectul combaterii poluării. Elevii
comunică în grupuri, îşi transmit idei de amplasare a parcurilor, şcolilor, locuinţelor, străzilor,
fabricilor şi altor elemente cu rol ecologic, şi desenează în whiteboard (tabla interactivă comună
fiecărui grup) sectorul reprezentativ al oraşului într-o variantă inovativă.
La final se vor prezenta ideile de către reprezentanţii grupurilor formate, iar lucrările (desenele
realizate în whiteboard) se vor organiza într-un poster sau e-book denumit generic „Oraşul meu curat
şi nepoluat”.
Provocarea pentru actualii profesori este aceea de a structura informaţia într-o manieră
relevantă, de interes şi de mare captivitate pentru elevii care au nevoie să-şi menţină interesul şi
motivaţia pentru învăţare la un nivel ridicat, şi care au nevoie să-şi dezvolte un simţ critic care să-i
conducă pe calea însuşirii unor valori de bază.

BIBLIOGRAFIE:
1. S. Breben, E. Gongea, G. Ruiu, M. Fulga – Metode interactive de grup – ghid metodic, Editura Arves,
2002.
2. www.elearning.ro

39
METODE ȘI TEHNICI DE PREDARE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ONLINE

P.I.P. Vizantie Maria


Școala Gimnazială Strejeștii de Jos

Învățământul online reprezintă o formă de învățare la distanță, adecvată unor contexte speciale
așa cum este perioada actuală de pandemie și oferă posibilitatea pregătirii etapizate, structurate și
coordonate corect.
Abordarea metodelor online oferă profesorului o conectivitate și o cooperare mai mare cu elevul,
o responsabilizare mai mare a elevului în procesul de învățare.
Fiecare metodă utilizată iî invățământul online are specificul ei. Centrarea pe profesor &LOW-
TECH, este o metodă traditională de predare, se bazează pe predarea explicită prin prelegeri și
demonstrații conduse de profesor, iar acesta poate juca mai multe roluri: autoritate formală, expert,
model personal.
Această metodă nu include preferințele elevilor și nu le oferă oportunități de învățare practică sau
alternativă, instruirea fiind centrată pe profesor. Utilizarea tehnologiei și interactivitatea sunt extrem
de reduse.
Centrarea pe professor & HIGH-TECH flipped classroom (clasa răsturnată). Prin utilizarea acestei
metode, copiii urmăresc prelegerile preînregistrate de profesori acasă, iar la clasă comentează, discută
pe marginea temei.
Metoda de predare kinestezică - LEGO&LOOSE PARTS, are la bază teoria inteligențelor
multiple. Copiii învață și experimentează, jucându-se, nu ascultă prelegeri și se folosește ca metodă
complementară de predare.
Prin metoda LEGO, copiii observă obiectul în ansamblu și modul în care din piesele individuale
se construiește întregul.
LOOSE-PARTS, această metodă are la bază pedagogia Waldorf și Montessori și prin utilizarea ei
se încurajază joaca liberă și creativitatea copiilor, se derulează în spații libere sau în interior, are
impact asupra dezvoltării sociale, cognitive, afective și în derularea activităților se utilizeaza
materiale din natura ( frunze, ghinde, conuri, flori, scoici, pietricele), alimente (boabe, paste, semințe),
obiecte de mercerize (nasturi, ace, panglici) și obiecte din plastic (capace, bețișoare, farfurii, linguri,
furculițe).
Centrare pe elev și HIGH-TECH, gramificarea, are la bază jocurile electronice și urmărește
implicarea mai activă a elevilor în procesul de învățare, iar accentual nu mai este pus pe notare, ci pe
crearea abilităților de rezolvare a problemelor și se realizează prin programe.
Tehnici ale gândirii critice și creative.
Societatea în care trăim are nevoie de oameni flexibili care să poată să facă față oricăror provocări
noi chiar și în lipsa pregătirii speciale, de oameni creativi, ingenioși care să creeze produse, servicii
și sisteme noi, are nevoie de oameni care să lucreze în echipă, să colaboreze, dotați cu inteligență
emțională.
Aceste deprinderi trebuie să fie formate, cultivate în procesul de educație. Exersarea gândirii
critice presupune operația de conceptualizare, comparație, analiză, sinteză, evaluare, reflecție
personala, aplicare și are un scop, iar abilitățile pot fi considerate abilitățti cognitive înalte fiind
automonitorizate.
Gândirea creativă este un demers autonom de acțiune asupra mediului înconjurător, determină un
rezultat cu caracter inovator, original, personalizat și este reflexiv, activ, inventiv, critic, un
instrument de adaptare la cunoaștere, la experimentare și implementare concretă.
Studiul de caz este o metodă care are la bază cercetarea și stimulează gândirea critică prin analiza,
întțlegerea, diagnosticarea și rezolvarea unui caz.
Studiul de caz îi ajută pe elevi să deprindă competente de sistematizare, să ia decizii, să gândească
critic, să analizeze, să formuleze ipoteze pe care să le dezbată, să argumenteze, să tolereze divergențe
de opinie și să structureze abilități sociale de negociere, comunicare, confruntare.

40
Explozia stelară este o altă metodă interactive de predare. Stimulează creativitatea copiilor și
se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme. O putem folosi în derularea
activităților: memorizare, povestire, convorbire, lectură după imagini.
Hârtile mentale (MIND MAP), sunt un instrument excelent pentru ca elevii să se reprezinte, să
prezinte și să înțeleagă informațiile. ,,Harta minții” este oglinda propriilor gânduri. Mind Map poate
fi comparată cu harta unui oraș. Ideea principală, subiectul este reprezentat într-o imagine centrală.
Temele principale radiază de la imaginea centrală ca ,, ramuri”. Ramurile cuprind o imagine cheie
sau un cuvânt cheie desenat sau tipărit pe linia socială. Subiectele de importanță mai mică sunt
reprezentate ,,crenguțe” ale ramurii relevante. Ramurile formează o structură nodală conectată.

WEBOGRAFIE:
• quizizz.com/
• wordwall.net/ro
• quizlet.com/
• learningapps.org/en

41
INSTALAȚIA ELECTRICĂ PENTRU ILUMINARE ȘI SEMNALIZARE OPTICĂ

Prof. ing. Filep Gyongyi,


Liceul tehnologic Gheorghe Șincai Târgu Mureș

În această lucrare se face referire la calificarea de Tehnician electrician electronist auto-


aceasta reprezintă pregătirea teoretică și practică necesară unei persoane calificate, pentru a
organiza, coordona, monitoriza și evalua activitățile de diagnosticare, întreținere și reparare a
automobilelor.
Modulul de Sisteme electrice și electronice a automobilelor se studiază în clasa a XI-a,
acesta oferind elevilor oportunitatea de a-și forma competențele tehnice în legătură cu analizarea
structurii și funcționării sistemelor electrice și electronice ale automobilului.
Pentru formarea competențelor stabilite prin curriculum, trebuie alese tehnici de instruire
care au sarcina de a individualiza și de a adapta procesul didactic la particularitățile elevilor, de a
centra procesul de învățare pe elev, pe nevoile și disponibilitățile sale, individualizarea învățării,
lărgirii orizontului și a perspectivelor educaționale.
Pe baza competențelor vizate, se recomandă pondere ridicată a exercițiilor de identificare și
localizare a competențelor electrice și electronice pe automobil de stabilire a legăturilor funcționale
dintre acestea și de comparare a diferitelor soluții constructive folosind documentația tehnică.
Un exemplu de lecție și activitate practică este arătată mai jos:
Prin această activitate dorim familiarizarea elevilor cu principalele concepte legate de
parametrii caracteristici și de starea tehnică a instalației electrice pentru iluminat și semnalizare
optică.
Strategii didactice

- Alegerea mijloacelor didactice se


va realiza în strânsă corelație cu
metodele didactice și cu
conținutul științific al lecției

- Se vor folosi mijloace didactice


specifice laboratorului de testare
auto, special amenajat pentru
desfășurarea lecției, atât teoretic
cât și practic-aplicativ.
- Forma de organizare a activității
de instruire se va realiza atât
frontal cât și individual ,
folosindu-se fișe de lucru(scheme
electrice și scheme bloc), soft-uri
educaționale

42
În această activitate vom folosi ca material
didactic- STAND EDUCAȚIONAL utilizând
magistrala CAN-LIN
Acest stand permite testarea și verificarea
instalației electrice de iluminat și semnalizare
optică, a diferitelor componente din care este
compusă instalația.
De asemenea standul mai facilitează:
- metode de lucru conform
schemelor electrice, diagramelor
și documentației tehnice,
- măsurarea semnalelor și
mărimilor electrice și posibilitatea
evaluării parametrilor obținuți
- aprofundarea modulului de lucru
cu aparatura de testare
- identificarea și studiul
caracteristicilor
componentelor individuale.

Componentele principale ale standului


educațional sunt:
- Instalația electrică a farurilor
- Instalația electrică de
semnalizare optică
- Modul sistem electric
Funcțiile CAN-LIN
- Modul de comandă și elemente
de control

43
INSTRUMENTE ONLINE PENTRU EVALUAREA ELEVILOR

Autor: prof. Ducan Dumitra


Şcoala Gimnazială Nr. 2 Videle

În mod curent prin evaluare în învățământ se înțelege actul didactic complex integrat întregului proces
de învățământ care asigură evidențierea cantității cunoştintelor dobândite şi valoarea, nivelul
performanțelor şi eficiența acestora la un moment dat oferind soluții de perfectionare a actului de
predare-învățare. Profesorii trebuie să știe în ce măsură elevii reușesc să atingă obiectivele de
învățare.
Instrumentele de evaluare online pentru profesori sunt o parte necesară a învățării la distanță. Dacă
avem un control asupra lacunelor lor de învățare, atunci putem ajusta lecțiile pentru a viza respectivele
lacune.
Prin platformele și aplicațiile disponibile online, drumul este larg deschis pentru diverse tehnologii
utile în predare și evaluare. Provocarea pentru profesori este să se îndepărteze de noțiunea de evaluare
ca document Word - adică de la simpla înlocuire a unei bucăți de hârtie cu un document electronic -
și să folosească tehnologia pentru a-i ajuta pe elevi să devină autonomi în învățare.
În continuare, voi prezenta câteva instrumente care pot fi utilizate în evaluarea elevilor.
Google Forms ( permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru a obține feedback,
pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste scrise. Serviciul
permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material de reflecție
pentru elev. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante de răspuns,
sau nu). Funcția Quiz permite, pe mai departe, oferirea de feedback prompt. Elevii pot afla imediat
dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect sau nu.
Google Jamboard este un mod de vizualizare foarte facil al unor răspunsuri scurte - toți elevii pot
vedea toate răspunsurile date pe post-it-uri virtuale.
Quizizz este o aplicație de evaluare a cunoștințelor ce presupune prezența unor avatare amuzante,
tabele, teme, muzică, meme-uri. Pentru accesare folosim adresa quizizz.com care ne va conduce la
interfața aplicației. În partea stângă găsim meniul. Pentru a crea un test, se va selecta butonul “Create”
din partea stângă a meniului, apoi puteți alege să importați întrebările sau să creați singuri întrebările.
Pentru aceasta veți selecta “New question” și vor apărea tipurile de întrebări pe care le putem folosi,
astfel:
1. Multiple choice (alegere multiplă) - elevul trebuie să aleagă un singur răspuns corect;
2. Checkbox (casetă de bifat) - presupune crearea unei grile cu mai multe răspunsuri corecte;
3. Fill-in-the-Blank (completează) - elevul trebuie să completeze enunțul lacunar, având variantă de
verificare;
4. Poll (sondaj) - util pentru realizarea diferitelor sondaje;
5. Open-Ended (răspuns deschis) - elevul nu poate verifica dacă răspunsul oferit este cel corect.
Quizlet este o altă aplicație cu ajutorul căreia putem crea teste și pentru aceasta se accesează adresa
următoare quizlet.com.
După ce ne creăm cont, o să apară o nouă interfață și din bara de sus, vom selecta butonul „Create”
și apoi „Set”. În continuare completăm titlul activității și descrierea cerinței, apoi în partea de jos
introducem itemii și definițiile; se poate alege limba pentru a putea scrie cu diacritice.
După ce am completat cardurile, selectăm butonul “Create” și o să obținem link-ul pe care îl vom
distribui elevilor, fie copiindu-l și adăugîndu-l în mesaj, fie folosind opțiunea “Share”.
LearningApps este o platformă cu ajutorul căreia se pot crea fișe de lucru, activități interactive, teste
etc. Se accesează adresa learningapps.org și se crează cont. Aplicația ne permite să setăm limba în
română. În partea de sus a aplicației avem următoarele opțiuni:
• Bara de căutare;
• Răsfoiește exerciții - se pot căuta exerciții selectate pe discipline;
• Alcătuiește exerciții - vă ajută să creați fișe de lucru;
• Clasele mele - puteți indica grupurile cu care lucrați;

44
• Exercițiile mele - aici găsiți ceea ce ați creat.
Pentru a crea aplicații noi, vom accesa „Alcătuiește exerciții”, apoi vom alege tipul care se potrivește
conținutului dorit de noi.
Wordwall este o aplicație unde se creează diverse activități interactive pentru elevi: fișe, chestionare,
potriviri, jocuri de cuvinte, identificarea unor cuvinte lipsă etc. În această aplicație se găsesc și
materiale gata create de alți utilizatori. Înregistrarea se poate face prin contul Google sau Facebook.
Folosind instrumentul Wordwall, putem crea cu ușurință un set de întrebări pe care să le folosim în
cazul predării sincrone sau asincrone. Aceste tipuri de teste le putem folosi ca warm up (încălzire)
sau la finalul lecției, pentru a asigura feed-back-ul. Toți elevii vor fi implicați într-o mod interactiv
în rezolvarea testului.
Jocurile/ testele create le putem distribui elevilor noștri, dând click pe butonul “Share”.
Kahoot este o aplicație ușor de utilizat, îndrăgită de către elevi. Este accesată de către aceștia de pe
dispozitivul mobil sau intrând pe site-ul kahoot.it, în acest caz putând fi folosit și calculatorul sau
laptopul. Este foarte important faptul că elevii percep utilizarea acestei aplicații ca pe un joc, ei nu
simt că sunt evaluați, sunt relaxați și dornici de a interacționa și mai mult cu tehnologia digitală în
mediul școlar, în educație. Pentru crearea unui cont se accesează pagina www.getkahoot.com ,
opțiunea Sign up for free! unde se vor înregistra datele personale. Pentru crearea unui test se alege
comanda Quiz, care deschide pagina unde se vor înregistra datele testului. Prin opțiunea Ok, go! se
trece la scrierea întrebărilor, apăsând, pentru fiecare întrebare nouă opțiunea Add question. Varianta
corectă de răspuns, este marcată cu bifă. Pot fi atașate imagini sau filmulețe video, dacă răspunsurile
sunt date după imagine sau filmuleț. Butonul Next, trimite către scrierea unei alte întrebări. Prin
accesarea opțiunii Save, întregul test este salvat și publicat, iar cu opțiunea “I’m done” se ajunge pe
pagina unde testul poate fi accesat cu ajutorul opțiunii Play. Pentru a începe testul/ jocul, se deschide
prima pagină a testului, unde se alege comanda Classic, pentru a oferi acces individual tuturor
elevilor. După încărcarea testului se va genera un cod (pin), format din 6-7 cifre. Elevii pot intra în
aplicația Kahoot, introducând acest cod. După opțiunea Enter, fiecare elev își va scrie propriul nume
(Nickname), iar după opțiunea Ok, go! fiecare elev va fi înregistrat în joc și își va vedea numele la
videoproiector. Cadrul didactic pornește testul prin opțiunea Start. Apare întrebarea și apoi variantele
de răspuns, cărora le sunt atribuite forme geometrice colorate. Aceleași forme geometrice apar și pe
dispozitivele lor, de unde vor alege și vor atinge varianta corectă. După terminarea timpului sau după
ce au răspuns toți elevii, va apărea situația cu răspunsurile tuturor. Prin comanda Next se va trece la
întrebarea următoare. Pe dispozitivele copiilor va apărea, în timp real, culoarea verde, dacă au dat un
răspuns corect sau culoarea roșie, dacă răspunsul a fost incorect. La sfârșitul jocului apare podiumul.
Prin opțiunea Get results se văd punctajele tuturor elevilor. Rezultatele pot fi salvate în calculator
prin opțiunea Save results unde se vor vedea elevi care au răspuns corect și la care întrebări au fost și
răspunsuri incorecte.
Evaluarea elevilor prin proiect este o modalitate foarte agreată de aceştia. Creativitatea manifestată
este uluitoare. Recomand, în acest sens, aplicația StoryJumper.
StoryJumper este un site web care permite copiilor să-și construiască propriile cărți. Ei pot crea cu
ușurință pagini de acoperire, pot adăuga text, încărca desene sau fotografii pentru a-și ilustra povestea
și pot folosi și galeria de clipuri StoryJumper. Pentru a începe, vizitați mai întâi site-ul
www.storyjumper.com. Dacă este prima dată când accesați site-ul, dați click în partea dreaptă sus
pentru a crea un cont. Este rapid, sigur și gratuit. StoryJumper are o recuzită bogată, pe care o puteți
folosi pentru a vă ilustra povestea. Are, de asemenea, fundaluri sau scene pe care le puteți utiliza
pentru a vă ilustra povestea. Veți găsi fila scenelor chiar sub fila props. La fel ca elementele de
recuzită, puteți căuta scene, dând click pe butonul cu scene și căutând fundalul de care aveți nevoie.
Puteți încărca de pe computerul dvs. și puteți importa materiale și de pe site-uri precum Flickr,
MySpace, FaceBook etc. În Story Creator creator, aveți libertatea de a vă deplasa și de a formă
textului oricum doriți.
Un astfel de proiect realizat împreună cu elevii mei din clasa a VI-a, utilizând StoryJumper, poate fi
vizualizat accesând linkul de mai jos:
https://www.storyjumper.com/book/read/56788405

45
În contextele online, implicarea este absolut esențială și aceste instrumente trebuie să creeze o
interacțiune umană mai profundă și mai semnificativă.
Produsele elevilor sunt cea mai bună dovadă a calității educaționale, iar creativitatea pe care
tehnologia îți permite să o exprimi este ceva despre care profesori din lumea întreagă vorbesc în mod
constant într-un sens pozitiv.

46
LESSON PLAN

Prof. Lazaric Anca


Şcoala Gimnazială Ştefan cel Mare, Bistriţa
• CLASS: a VII-a
• TOPIC: Let’s visit Europe!
• CONTEXT: this activity can be done both online and in class. It can be done for a class of
about 30 students, aged 13-14, A2 level of English. The class is
homogeneous, the students have approximately the same level of English.
• GENERAL COMPETENCE: 2. Exprimarea orală în situaţii de comunicare uzuală/
Oral expression in usual communication situations
• SPECIFIC COMPETENCES:
2.1. Prezentarea unor planuri / expunerea unor intenţii și proiecte de viitor
2.2. Participarea la conversaţii în legătură cu planificarea unor activităţi
3.1.Extragerea informaţiilor necesare pe baza lecturii unor instrucţiuni de utilizare,
regulamente
• PROCEDURE:
Warm-up: we listen to the chorus of three famous songs that catch the students' attention.
These are related to the theme of the lesson by the fact that they belong to the British, Italian
and French repertoire
Songs suggestions: https://www.youtube.com/watch?v=m2uTFF_3MaA
;https://www.youtube.com/watch?v=K5KAc5CoCuk
;https://www.youtube.com/watch?v=ckWLcTrKzaw
Lead-in: we show the images of some important monuments and buildings from the three
countries. We discuss about these landmarks, we talk about how many of these are already
known by the students and how many are new to them.
Pictures suggestions: The Tower of London, The London Eye, The Buckingham Palace,
The Eiffel Tower, The Louvre, The Notre Dame Cathedral, The Colosseum, Saint Peter’s
Cathedral-Vatican. Piazza Navona, The Spanish Stairs etc
Teaching:
Activity 1. Students are presented some information about the three countries. The
information refers to geography, landmarks, history, culture and curiosities. You can use
different sites that are accessible on the internet, you can use texts that students can read,
even audio texts in online format.
Sites suggestions: https://www.theschoolrun.com/homework-help/england
https://www.learnenglish.de/culture/theunitedkingdom.html
https://www.youtube.com/watch?v=hbQbaUeOkDQ
https://www.youtube.com/watch?v=lZ_E6HggA4w
https://www.youtube.com/watch?v=AQ6GmpMu5L8
https://www.youtube.com/watch?v=GljTvdEDqJM
https://internationalliving.com/countries/france/traditions-and-culture-in-france/
https://www.youtube.com/watch?v=T_f_U7XEhcc
https://www.youtube.com/watch?v=TRGAzB858F8
https://www.livescience.com/44376-italian-culture.html
Activity 2. Students are organized into groups (six groups of five). They are presented the
online app called Visitacity (https://www.visitacity.com). With its help, students have to
make the itinerary of a day as a tourist in one of the three countries. Students present the
itineraries and the planned programme. They also have to justify their choices.
Activity 3. Students take part in dialogues. They have to ask for and give directions using
the interactive online maps of
London (https://www.londoncitybreak.com/map ),
Paris (https://www.introducingparis.com/map)

47
and of Rome (https://www.rome.net/map)
Evaluation: The class choose the programme and itinerary that they find most interesting
and justify their choice

48
CANVA – PROIECTE EDUCAȚIONALE

Anghel Mireille Sorina


Liceul Teoretic Videle

Datorită pandemiei toate școlile au fost nevoite să își transfere activitatea exclusiv online.
Trecerea de la lecțiile predate în școli la cele bazate exclusiv pe videoconferințe a adus provocări atât
pentru profesori, cât și pentru elevi. Profesorii trebuie să facă un efort mai mare pentru a capta atenția
elevilor, pentru ca educația online să funcționeze și să fie eficientă este nevoie de noi metode de
predare.
Predarea online schimbă planificarea lecțiilor, acestea trebuie să fie structurate într-un mod diferit
față de cele din clasă. Prezentarea informațiile noi legate de subiectul predat trebuie să fie mai scurte,
iar timpul rămas trebuie dedicat activităților care să-i ajute pe elevi să asimileze mai ușor informațiile
prezentate anterior. Dacă activitățile pe parcursul fiecărei lecții predate sunt numeroase, timpul va
trece mai repede pentru elevii, nu își vor pierde interesul față de lecții, nu se vor plictisi.
Cu ajutorul platformei online Canva, atât profesorii, cât și elevii pot realiza design grafic
pe bază de tamplate-uri, utilizatorii neavând nevoie de aptitudini artistice.
O lecție realizată cu ajutorul aplicației Canva, va ține seama de:
• Folosirea aplicației pentru a prezenta informațiile importante legate de lecția predată.
• Slide-urile trebuie să conțină doar informațiile importante, ele vor fi dezvoltate în cadrul
lecției.
• Se alege o temă de culori pentru fiecare prezentare, nu se vor folosi prea multe culori deoarece
acestea obosesc ochiul. Alegerea culorilor care se pot citi ( culori deschise )pentru background
închis și viceversa.
• Se adaugă imagini în prezentări și videoclipuri scurte.
• Materialele video se vor împărți pe secțiuni mai scurte, evitându-se astfel ca elevii să se
plictisească.
În ultima parte a lecției elevii vor realiza câte o prezentare cu ajutorul aplicației Canva, fiecare
elev plasând pe tabla virtuală Padlet fișierele sau încorporează link-urile conform tematicii propuse.

Exemplu de prezentare realizată de un elev:

Padletul clasei:
https://padlet.com/mireilleanghel/Flyers

49
IMPORTANȚA METODELOR INTERACTIVE ÎN VIAȚA COPILULUI PREȘCOLAR

Prof. Șăulean Crina Adriana


Grădinița cu Program Prelungit „Licurici” Tg Mureș

Dezideratele de modernizare și de perfecționare a metodologiei didactice se înscriu pe


direcțiile sporirii caracterului activ al metodelor de învățământ, în aplicarea unor metode cu un
pronunțat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instrucționale, în contaminarea și
suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode și tehnici de învățare, reușind astfel să aducă o
însemnată contribuție la dezvoltarea întregului potențial al preșcolarului. Cerința primordială a
educației progresiste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe
îmbinarea activităților de învățare și de muncă independentă, cu activitățile de cooperare, de
învățare în grup și de muncă interdependentă.
Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre
mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activa și cu rezultate
evidente.
În condițiile îndeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativă, generând
un comportament contagios și o strădanie competitivă; în rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea
de probleme, obținerea soluției corecte e facilitată de emiterea de ipoteze multiple și variate.
Interacțiunea stimulează efortul și productivitatea individului și este importantă pentru
autodescoperirea propriilor capacități și limite, pentru autoevaluare.

În urma aplicării metodelor interactive se desprind mai multe aspecte:


• Creşterea capacităţii copiilor de fixare a cunoştinţelor.
Copiii care sunt implicaţi în mod activ în procesul de învăţare au mai mari şanse de a
deveni interesaţi în procesul de învăţare şi fac un efort mai mare pentru a putea frecventa şcoala.
Grupa în care elevii interacţionează stimulează crearea unui mediu propice pentru o motivaţie şi o
participare crescută a copiilor precum şi frecvenţa mai bună.

• Promovează o atitudine pozitivă faţă de materia de învăţământ


Învăţarea prin cooperare stimulează un nivel mai ridicat al performanţei copiilor. Abilităţile
lor de gândire critică cresc, iar capacitatea de reţinere a informaţilor şi interesul faţă de materia de
învăţământ se îmbunătăţeşte. Copiii împărtăşesc succesul cu întregul grup, astfel crescând stima de
sine atât a grupului cât şi cea a indivizilor.

• Dezvoltă abilităţi de interacţiune socială


O componentă majoră a învăţării prin cooperare include formarea la copii a abilităţilor
sociale necesare colaborării în muncă, o abilitate necesară pentru forţa de muncă. Cerând membrilor
grupului să identifice ce comportamente îi ajută să lucreze împreună şi apoi prin procesarea
ulterioară a experienţei de învăţare prin cooperare, copiii devin conştienţi de nevoia lor de
interacţiuni pozitive şi de ajutorare atunci când lucrează în grup.

• Se adresează stilurilor diferite de învăţare ale copiilor


Copiii care lucrează prin cooperare în cadrul activităţilor utilizează fiecare dintre cele trei
stiluri principale de învăţare ; kinestezic, auditiv, vizual.
Fiecare dintre aceste stiluri de învăţare sunt folosite de mai multe ori în timpul unei
activităţi în contrast cu formatul tip prelegere în care predomină stilul auditiv şi mai rar vizual.

50
Descrierea unor strategii ale învăţării prin cooperare:
Strategia „Mozaicul”
Această strategie presupune un proces format din cinci paşi:
• Sunt formate grupuri de câte 4 sau 6 copii.
Fiecare membru al grupului descoperă materialul atribuit, după care, membrii din diferite
grupuri, care trebuie să studieze aceleaşi sarcini se întâlnesc în grupurile de experţi pentru a discuta
materialul lor. Aceste grupuri de experţi decid ce este important şi cum să înveţe. După aplicare,
membrii grupului de experţi se întorc în grupurile lor şi fiecare învaţă grupul ceea ce a învăţat el în
grupul său de experţi.
Toţi copiii sunt evaluaţi din toate aspectele subiectului (din conţinutul întregului material).
Prin toate acestea se culeg diferite informaţii, se învaţă un material nou, se dezvoltă responsabilităţile
individuale, interdependenţa, ascultarea activă, echilibrarea situaţiei.
APLICAŢII:
• Pentru cunoaşterea mediului; „Părţile planetei” ( observare)
• Pentru activităţi practice ; „Primăvara în grădină ( machetă)
Strategia „ Turul galeriei”
Această strategie are ca scop oferirea unui format activ de împărtăşire a informaţiilor sau
ideilor cu întreg grupul versus un timp în care fiecare grup prezent stă şi ascultă. Când grupurile şi-
au strucuturat informaţia au creat un anumit exponat care să fie împărtăşit întregii clase. Turul galeriei
permite participanţilor să vadă munca celorlalţi.
Strategia cuprinde trei paşi:
1. Exponatele sau produsele care trebuie împărtăşite sunt plasate prin încăpere.
2. Grupurile au posibilitatea să se plimbe prin încăpere şi să observe aceste produse ca şi cum ar fi
într-o galerie de artă.
3. O foaie albă este pusă lângă fiecare produs, astfel încât participanţii să ,,scrie” ( deseneze) , să facă
observaţii, sau să ofere un feed-back pozitiv. Astfel se împărtăşesc ideile, se dezvoltă ochiul critic.
APLICAŢII:
• Pentru matematică ; „ Spune dacă e corect” (exerciţii rezolvate)
• Pentru joc de masă ; „ Ce a greşit pictorul ?”
• Pentru educaţie moral – civică ; „Aşa da, aşa nu” (reguli de circulaţie)
• Pentru cunoaşterea mediului ; „ Cel mai frumos ierbar”
Strategia Amestecă-Îngheaţă-Formează perechi
Această strategie poate fi folosită atât pentru grupări aleatorii, cât şi pentru grupări făcute prin
selecţie precisă. Implică un proces care se desfăşoară în trei paşi:
1. Copiii se mişcă liber prin clasă.
2. Atunci când educatoarea spune „Îngheaţă” , copiii se opresc în loc.
3. Când educatoarea spune „Formează perechi”, copiii se întorc către persoana ceea mai
apropiată de ei şi vorbesc unul cu celălalt pe tema anunţată de educatoare. Se acumulează
astfel mai multe informaţii, se exersează unele abilităţi, se crează acţiuni spontane, ascultare
activă, construirea unor relaţii cu colegii.
APLICAŢII:
• Pentru educarea limbajului ; „Combinarea în perechi a personajelor din poveşti”
• Pentru educaţie pentru societate ; „Gruparea elementelor specifice diferitelor
evenimente ( ex. Iepuraş – ou, pentru Paşte)
• Pentru matematică; ,,Gruparea unei mulţimi cu cifra care indică numărul de elemente
din mulţime.”
• Pentru cunoaşterea mediului; „Mama şi puiul”
Strategia Cerc interior, cerc exterior
Această activitate de echipă este excelentă pentru construirea grupei ca şi pentru a conduce
învăţarea copiilor. Procesul în trei paşi ai strategiei se prezintă astfel:

51
1. Copiii formează două cercuri concentrice. Copiii din cele două cercuri stau cu faţa în
direcţii opuse.
2. Cele două cercuri se rotesc în direcţii opuse când educatoarea spune „Stop!”.
3. Se formează perechi între un copil din cercul exterior şi un copil din cercul interior. Copiii
răspund prompt întrebării adresate de educatoare. Procesul se repetă până când toţi copiii
au avut posibilitatea să facă pereche cu câţiva colegi diferiţi. S-a făcut verificare pentru
înţelegere, recapitulare, prelucrare, ajutorare, împărtăşire, construirea echipei.
APLICAŢII:
• Pentru matematică ; „Micul matematician” (rezolvări de probleme”
• Pentru cunoaşterea mediului ; „Recunoaşterea unor animale”
Strategia Patru colţuri
Este proiectată pentru a încuraja copiii să-şi susţină punctul de vedere, dar să accepte şi
punctul de vedere al altora. Fiecare copil se deplasează către un colţ al grupei care reprezintă alegerea
lui între patru alternative . Copiii discută în cadrul colţului lor motivul pentru care a ales colţul, apoi
ascultă şi interpretează ideile provenite de la celelalte colţuri. Secvenţa colţurilor este astfel:
1.Se anunţă printr-un număr sau o reprezentare vizuală a poziţiei acestora.
2. Copiii se gândesc şi îşi exprimă opţiunea spunând numărul preferat, sau alegând semnul
colţului dorit, înainte de a se deplasa către acesta. Aceasta previne situaţiile în care copiii îşi urmează
unii colegi preferaţi.
3. Copiii se grupează câte doi în colţ pentru a exprima motivul preferinţelor lor. Apoi formează
grupuri de câte patru în cadrul colţului şi parafrazează ceea ce a spus perechea sa în cadrul discuţiei.
4. Copiii parafrazează motivele din fiecare colţ
5. Echipele recapitulează atunci când copiii se întorc, pentru a fi siguri că a fost spus fiecare
punct de vedere. Din toate acestea reiese ; rezolvarea problemelor, ipoteze alternative, valori,
cunoaşterea şi respectarea punctelor de vedere ale altora, construirea echipei, aprecierea diversităţii,
interdependenţă, ascultare activă, parafrazare.
APLICAŢII:
• Pentru educarea limbajului „ Povestea preferată”
• Pentru matematică ; „Formele geometrice”
• Pentru cunoaşterea mediului ; „Anotimpul preferat”
• Pentru activităţi artistico-plastice ; „ Cum îmi place să pictez”
Concluzii
Metodele interactive de predare trebuie aplicate sub forma unor jocuri cu reguli de care
copiii trebuie să fie constienţi că se pot realiza prin munca în grup, consultare în luarea deciziilor.
Fiecare copil are ritmul său de dezvoltare, educatoarea urmărind modul de desfăşurare al jocului,
gesturile copiilor, sfaturile, aprecierile pe care aceştia le fac în timpul desfăşurării jocului.
Utilizarea acestor strategii în grădiniţă solicită o anumită adaptare. Dacă până acum
educatoarea conducea activitatea în stil tradiţional, acum aplicând metode moderne interactive de
grup, rolul educatoarei se schimbă. Ea devine coechipier, îi orientează pe copii să-şi caute
informaţiile de care are nevoie, îi învaţă să dialogheze cu colegii, să aibă iniţiativă şi rapiditate în
gândire şi acţiune, le stârneşte interesul pentru competiţii şi nu în ultimul rând îi consiliază.

Bibliografie
Breben, S., Gongea, E., (2007), Metode interactive de grup, Editura Arves, Craiova
Cerghit, I., (1980), Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Oprea, C. L., (2007), Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică R.A

52
INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN EDUCAŢIA SPECIALĂ

Prof. Nagy Ildikó


Liceul Teoretic „Arany János” Salonta

Copiii cu deficiențe au semnificativ mai puține oportunități decât copiii normali de explorare
a mediului și implicit, de învățare și dezvoltare a unor abilități și deprinderi. Pentru educarea acestor
copii trebuie să utilizăm metode şi tehnici speciale pentru a găsi modalităţi noi, inovatoare, de
recuperare a deficienţelor şi de formare a stimulilor motivaţionali corecţi. În aceste situaţii
calculatorul poate deveni un instrument indispensabil. Calculatorul le trezeşte un interes constant şi
dorinţa de a-l folosi în primul rând pentru jocuri. Folosind aceste jocuri copiii îşi dezvoltă coordonarea
manuală (trebuie să folosească mouse-ul şi tastatura), atenţia vizuală şi auditivă, memoria şi formează
premisele motivaţionale. Utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare (TIC) permite
diminuarea defectelor de auz, vedere, motrice şi a celor ale activităţii verbale, contribuie la
socializarea elevilor, permite învăţarea competenţelor de bază pentru o viitoare profesie.

Clasificarea programelorde instruire asistată de calculator


Software educaţional reprezintă orice produs software în orice format ce poate fi utilizat pe
orice calculator şi care reprezintă un subiect, o temă, un experiment, o lecţie, un curs, etc., fiind o
alternativă sau unica soluţie faţă de metodele educaţionale tradiţionale (tabla, creta, etc.).
Software-ul didactic este de tip semi-deschis, solicitând elevului anumite intervenţii, mai ales
în secvenţele care urmăresc verificarea nivelului de însuşire a unor cunoştinţe. Elevii surzi folosesc
adesea software de calculator, în sala de clasă în timpul lecțiilor sau la domiciliu pentru a înțelege
temele sau conceptele complexe, prin jocuri interactive sau note de curs, în scopul de a înțelege mai
bine materialul predat. Software-ul educațional folosește efecte vizuale, cum ar fi jocuri pentru a
ilustra concepte cheie. Acestea sunt furnizate într-un mod antrenant și vizual pentru a acționa ca un
ajutor în subiecte cum ar fi lectura, matematica și știinta.
Clasificarea programelor de instruire asistată de calculator este prezentată în funcţie de
următoarele criterii: după modul de utilizare, după funcţia pedagogică, după disciplina la care sunt
utilizate şi după tipul de proiectare care stă la baza elaborării acestora. softuri cu funcţii de exerciţii
practice (drill-and practice);
- softuri cu funcţii tutoriale;
- softuri cu funcţii de simulare;
- softuri cu funcţii de jocuri educaţionale;
- softuri cu funcţii de rezolvare de probleme;
- sisteme integrate de învăţare;

Metode şi tehnici folosite în educaţia specială dirijată de IT


Pentru copiii cu diverse handicapuri programele trebuie să aibă o utilizare prietenoasă.
Pentru fiecare sarcină de învăţare în parte, se cere creată o varietate de programe pentru a se
evita monotonia şi consecinţele ei cum ar fi reducerea motivaţiei pentru învăţare.
Pentru copiii surzi, la care simţul vizual are o funcţie compensatorie, programele didactice
trebuie să fie prin excelenţă vizuale (animate şi cu reprezentări grafice ale programelor de învăţare).
Pentru aceştia, pentru citirea labială, în multe ţări, s-au elaborat programe eficiente .De
exemplu:pe ecran apare o figură umană din faţă, profil sau ambele care poate mima prin animaţie o
secvenţăverbală. Copilul introduce de la tastatură ceea ce a înţeles. Computerul confirmă sunetele
înţelese corect şi le infirmă pe cele greşite. Secvenţa se reia cu ritmuri mai lente până ce copilul
înţelege. Iniţial se porneşte de la simple sunete mimate cu încetinitorul. Treptat, pe măsură ce copilul
învaţă, secvenţele mimate pot deveni mai ample, mai rapide. Un asemenea programnu poate fi
importat pentru că nu are scriere fonetică.
Copiii orbi comunică pe canalele auditiv şi tactil, de unde rezultă că tastatura trebuie să fie de
tip tactil iar echipamentele periferice să fie de tip tactil şi vizual.
53
Copiii deficienţi mintal au dificultăţi de înţelegere, abstractizare, generalizare,de aceea se
impune ca interacţiunea cu computerul să fie simplă şi sub forma jocului didactic care propune o
motivaţie exterioară sarcinii de învăţare; softul trebuie să fie bazat pe mijloace intuitive, analitice,
detaliate.
La logopedie, ca şi la limba română şi limbile moderne calculatorul poate fi folosit cu succes
prin propgrame didactice ce îşi propun analiza şi sinteza la nivel propoziţional, de cuvânt, sau de
silabă sau chiar de fonem. Semnele de ortografie şi de punctuaţie, completarea propoziţiilor lacunare,
analiza de text, exerciţiile vizănd vocabularul, tot ce presupune latura comunicativă a limbii îşi găsesc,
de asemenea aplicabilitatea.
Accentul trebie pus pe folosirea calculatorului atât ca tutore cât şi ca mijloc didactic.

Recomandări în utilizarea tehnologiilor de acces pentru eficientizarea învăţării


Elevi cu tulburările limbajului scris şi citit
Tehnologii de acces recomandate pentru eficientizarea învăţării şi exersării scrierii la elevii
cu dificultăţi de învăţăre sunt: editorul de text, editoarele de text portabile (ex. AlphaSmart, Fusion,
Quickpad), programele de corectare ale unui text, predictorul de text, stiloul computerizat, programe
de corectare a unui text scris, programele de recunoaştere a vocii, sintetizatoarele de voce/cititoarele
de texte, tastaturile alternative, dicţionare electronice şi corectoare “vorbitoare”, tableta electronică,
pencil grip-ul şi mănuşa cu greutăţi.
Elevi cu dizabilităţi auditive
Elevii cu dizabilităţi auditive, în cea mai mare parte a activităţilor de ludoterapie, a
demersurilor psihopedagogice şi reeducative utilizează tehnologii adaptate şi softuri specifice, dar în
acelaşi timp beneficiază şi de facilităţile generale ale TIC. In procesul de predare-învăţare şi în
ludoterapie se pune accent pe funcţiile tutoriale, procedurale şi comunicaţionale. Reţelele de internet
pot fi utilizate pentru documentare, prin culegerea de informaţii cultural-ştiinţifice, pentru
transmiterea-primirea de mesaje prin e-mail etc. Softurile elaborate pentru stimularea vizuală şi
trainingul vizual au constat în: exerciţii de explorare şi percepţie vizuală a formelor şi culorilor;
dezvoltarea capacităţii de coordonare ochi-mână în contextul ludoterapiei şi a altor terapii
ocupaţionale; exerciţii de identificare a poziţiei spaţiale a imaginilor cum ar fi programul Visual
Stimulation Software sau soft-ul „Detektiv Langohr”.
Elevi cu tulburări emoţionale şi comportamentale
Copiii cu tulburări emoţionale şi/sau comportamentale sunt predispuşi deficienţelor
academice la multe materii cum ar fi cititul, matematica şi scrisul. Folosirea calculatorului în clasă
pentru susţinerea procesului de învăţare poate fi apreciat în două moduri: fie ca învăţare „de la”
calculatoare, fie ca învăţare „cu ajutorul” calculatoarelor. Folosirea suplimentară a computerului ca
o modalitate de învăţare este eficientă nu doar pentru familiaritatea intervenţiei de instruire, ci şi
pentru abilitatea elevilor de a ţine parţial pasul cu prezentarea şi pentru motivaţia adiţională, inerentă
în folosirea computerului.
Copii cu autism şi deficiente mintale
Noile studii făcute de americani arată că calculatorul poate fi o interfată foarte utilă in terapia
copilului cu autism, invăţându-l foarte multe lucruri atât despre sine insuşi cât si despre mediu. In
plus, fiindcă majoritatea sunt foarte atraşi de calculator e bine să folosim ceea ce le place pentru a
stabili o punte de comunicare cu ei.
Tara V2015 este un software profesional de invatare a limbajului pentru copiii cu autism, copii
cu deficiente mintale, hipoacuzici si cu intarzieri in dezvoltarea limbajului. Dintre jocurile cele mai
răspândite putem enumera: Aventurile lui Arici Pogonici, Diferit de celelalte, Kidsopia

Studii de caz
Folosirea calculatorului la copii cu tulburări emoţionale şi de comportament
Sorin:
Diagnosticul comitetului de experți: Pe lângă intelectul normal, întârzierea dezvoltării vocale,
agravat cu bâlbâială și anomalii parțiale.
54
O altă simptomă a lui Sorin este apariția izbucnirilor agresive care este tot o problemă de
comportament de origine psihologica. Aceste izbucniri pun în pericol integritatea fizică a lui și ale
colegilor. Gestionarea acestor fapte s-a părut foarte dificil, pentru că Sorin în aceste cazuri neavând
un autocontrol a intrat în conflict cu toată lumea. Copilul pedepsit acasă pentru agresiune deschisă,
arată agresiune deschisă în orice împrejurare, care nu seamănă cu cea de acasă. Așa am observat că
singura supapă pentru copilul călărit acasă, pentru deducerea emoțiilor agresive a rămas școala. Din
cauza agresiunii profesorul nu-l poate pedepsi copilul, dar nici nu-l poate recompensa
Rezolvarea provine dintr-un fenomen foarte interesant.
În cadrul orei de corecție individuală în urma folosirii programului „Lumea basmelor”
(„Fairy-Tale-World” Software) Sorin în timpul încărcării și punerea la locul lor a imaginilor a devenit
relaxat, a inițiat spontan conversații cu copii de lângă el.
Odată, la propunerea lui am discutat despre spital. A povestit despre amintirile lui din spital.
Interesant, ca și abilitatea lui de citire s-a îmbunătățit semnificativ, a citit corect, ritmic, în silabe
cuvintele care conțineau și litere pe care încă nu le-a învățat. S-a întâmplat ca profesorul atunci avea
timp să se ocupe de el, când el se juca foarte concentrat afară în curte, iar Sorin pentru lucrul oferit
cu calculatorul a lăsat totul la o parte.
Pentru dizolvarea anxietății și prevenirea agresiunii utilizarea desenului este o metodă
frecvent utilizată. Mulți copii nu știu să ne explice în cuvinte anxietățile, conflictele, dar cu ajutorul
imaginilor reușesc să se formuleze și să se adapteze și cu ajutorul conversațiilor în timpul desenării
adulții își dau seama de problemele copilului.
În cazul lui Sorin a fost așa de liniștitor, că nu el trebuia să deseneze, ci să-și explice gândurile
pe desenele finalizate. Acest lucru a dizolvat anxietățile de realizare, pentru că nu putea să greșească
nimic, dar totuși i-au dat baze necesare pentru a prezenta pasiunile personale.
Sorin în lucrările sale scrise totdeauna ștergea, corecta, parcă n-ar fi vrut să lase în caiet literele
și cuvintele considerate urâte din partea lui. Oare s-a temut de critica de acasă?
Dar totuși urmele lăsate pe hârtie îl deranjau foarte tare. Probabil că pentru acest fapt a folosit
desenele gata făcute.
În mod special a apărut anxietatea în desenele încărcate. Niciodată nu a lăsat pe ecran imagini
mari, aceştea totdeauna trebuiau șterse de pe ecran. Este un paralelism interesant: copilul cu anxietăți
care desenează spontan desenează pe marginea din jos a hârtiei, și numai figure mici.
În timpul folosirii programului începea să vorbească și după discursuri a devenit mult mai
calm și echilibrat.
Pentru prevenirea agresiunii cele mai sigure metode sunt conversațiile în timpul încărcării
imaginilor de pe calculator.
Principalele funcții ale programului „Lumea basmelor”
- Dezvoltă abilitatea de a citi – la nivelul cuvintelor. Cu ajutorul imaginilor dezvoltă capacitatea
la nivelul citirii cuvintelor.
- Dezvoltă abilitatea de a scrie Oferă posibilitatea copierii cuvintelor, scrierea lor din memorie.
Pentru mai mari este disponibil un editor de texte simplu pentru a scrie un text.
- Ajută la învățarea limbilor străine.

55
ȘCOALA DIGITALĂ – COMODITATE SAU NECESITATE?

Autor: înv. Prujoiu Elena-Geanina


Școala Gimnazială „General David Praporgescu”, loc. Câineni

Trăind într-o eră a digitalizării, comoditatea devine un aspect principal în viața oamenilor.
Dar oare unde vom ajunge? Ne confruntăm cu problema organizării timpului, a resurselor și a
priorităților, încercând să îmbinăm aspectele personale cu cele profesionale pentru un mai bun
randament. Suntem pe drumul cel bun?
Loviți fiind de greutatea unei pandemii la nivel mondial, ne-am confruntat cu necesitatea
adaptării pe toate planurile. Educația a trecut prin schimbări rapide și neașteptate, încercând să ne
dirijeze spre o direcție clară, dar pe care mulți dintre noi nu am găsit-o cu ușurință. Digitalizarea
procesului instructiv-educativ a provocat o adevărată răscoală între „tradițional” și „modern”. Cine a
avut de câștigat?
Evoluția în tehnologie a acordat elevilor statutul de a alege ce, cum și când să învețe. Învățarea
s-a axat pe nevoile individuale ale elevilor, dezvoltând puternic implicarea personală în activitățile
școlare și/sau extrașcolare. Totuși, diferențele în ceea ce privește calitatea educației susținută on-line
sunt vizibile de la o școală la alta, acestea fiind influențate de resursele privind conectarea la școala
digitală, implicarea familiei cât și a profesorilor spre a facilita procesul educațional on-line.
Pentru cadrele didactice, această trecere a venit cu mari provocări întrucât a fost nevoie de o
reorganizare, o regândire a abordărilor disciplinare, metodice, a strategiilor didactice. În acest fel,
rolul lor s-a amplificat și a trecut de la un transmițător de informații la un facilitator educațional, un
sprijin de la distanță pe întreg parcursul elevului.
Predarea orelor într-un mod exclusiv online necesită, pe lângă timp de acomodare și răbdare,
stăpânirea unor metode interactive de predare-învățare-evaluare, astfel încât elevii să nu resimtă
absența fizică pe deplin. Este necesară prezența acestor activități, astfel încât nu totul să se rezume
doar la teorie. Spre exemplu, pentru secvența de Obținerea performanței, folosirea unor prezentări
PowerPoint cu informații bine structurate poate fi de mare ajutor în menținerea interesului ridicat din
partea copiilor, dar și o bună transmitere sau reluare a conținuturilor predate. Totodată, aceste
prezentări trebuie să fie atractive, să cuprindă cele mai importante informații, dar să nu fie obositoare
pentru ochi, deci tema și culorile trebuie bine alese. Astfel, se pot adăga imagini sau video-uri de
scurtă durată pentru o mai bună captare a atenției.
Jocurile didactice on-line nu sunt de neglijat. Acestea reprezintă o metodă interactivă
eficientă, ușor de accesat, întrucât există jocuri deja concepute pentru mai multe subiecte/activități de
învățare. Pot fi folosite și pentru a obține un feedback din parte elevilor.
Evaluarea conținuturilor poate trece în on-line, de la forma tradițională (întrebări orale despre
subiectul lecției) la una modernă, utilizând chestionare sau quiz-uri. Acestea oferă cadrelor didactice
o mai bună privire de ansamblu asupra cunoștințelor asimilate pe parcursul orei, precum și o
autoevaluare a tehnicilor de predare. De asemenea, se poate urmări nivelul de înțelegere asupra
conținutului și necesitatea unei aprofundări în cazul în care există lacune.
Tema sub formă de proiect poate fi un avantajos instrument de evaluare la finalul unui capitol
sau al unei unități de învățare. Prin proiect, elevul dă dovadă de implicare, creativitate, inovație și se
evaluează progresele făcute. Această metodă pune elevii în situația de a analiza sau cerceta un anumit
subiect, de a pune întrebări asupra unei teme și de a găsi răspunsuri. Pe parcurs, aceștia învață să
structureze informațiile și să le transmită pe înțelesul tuturor, să utilizeze platforme on-line sau
aplicații pentru a crea un suport vizual și informațional.
Necesitatea unei digitalizări a educației s-a resimțit în actualitatea informațiilor, susținând
sistemul de învățământ actual. Astfel, pregătirea elevilor se individualizează și vizează îndeosebi
caracteristicile personalității, interesele proprii și nevoile fiecăruia. Se intensifică totodată activitatea
cognitivă deoarece informațiile sunt receptate atât teoretic, dar și practic, iar percepția vizuală se
îmbunătățește în educația on-line. Indiferent de locul desfășurării procesului instructiv-educativ,

56
activitatea de predare-învățare-evaluare trebuie să fie centrată pe elev, să răspundă nevoilor sale și să
fie permanent actualizată la cerințele societății și ale perioadei pe care o traversează.

Bibliografie:
1. Ioan Neacșu, Metode și tehnici de învățare eficientă, Editura Polirom, 2015
2. Gutenberg, Metode interactive de predare online, 2020

57
ANALIZA METODELOR UTILIZATE ÎN INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR

Prof. Săceanu Ion


Colegiul Tehnic Mătăsari,
Localitatea Mătăsari

Metodele utilizate în cadrul instruirii sunt:

a) metode de comunicare orală: explicatia, conversaţia, problematizarea, descrierea;


b) metode bazate pe acţiune: algoritmizare, exerciţiul, instruirea programată .
Explicaţia normativă de analiză a caracteristicilor esenţiale, a asemănărilor şi deosebirilor,
este utilizată la lecţiile de dobândire a unor conoştinţe noi. Deoarece metoda prezintă dezavantajul
atitudinii pasive a elevilor, profesorul trebuie să gândească lecţia prin prisma cunoştinţelor elevilor şi
cu mijloacele lor de gândire. El trebuie să verifice permanent dacă este urmărit şi înţeles de elevi.

De exemplu explicaţia poate fi utilizată :


v pentru înţelegerea unor termeni specifici;
v pentru înţelegerea structurilor fundamentale specifice programării structurate;
v pentru înţelegerea tipurilor de date;
v pentru explorarea pe Internet şi folosirea poştei electronice, etc.
Conversaţia constă în dialogul dintre profesor şi elev şi se poate utiliza pentru: predarea unor
cunoştinţe noi, reactualizarea unor cunoştinţe deja însuşite, verificarea orală a cunoştinţelor
dobândite. O importanţă deosebită trebuie acordată cuvintelor proprii informaticii, care trebuie
explicate corect prezentându-se şi caracteristicile acestora.
Problematizarea se urmăreşte crearea unor situaţii problemă atât la orele de însuşire a unor
noi cunoştinţe cât şi la orele de rezolvare a unor aplicaţii specifice.
Exerciţiul este o modalitate eficientă de efectuare a unor operaţii în vederea formării unor noi
priceperi, a dezvoltării unor capacităţi şi aptitudini, a consolidării şi aplicării unor cunoştinţe
dobândite. Exerciţiul se poate utiliza în cadrul instruirii la disciplinile reale cu ajutorul calculatorului
în cazul utilizării programelor.
Instruirea programată porneşte de la ideea că predarea-învăţarea este un flux de informaţii
dirijat şi controlat permanent. Instruirea programată poate fi văzută ca o aplicare a ciberneticii în
organizarea şi desfăşurarea activităţii de instruire. Instruirea programată presupune uneori folosirea
materialului sub forma unui program elaborat pe principiul verificării şi consolidării imediate a
cunoştinţelor, ceea ce permite corectarea operativă a erorilor comise şi o autoreglare a învăţării.

Mijloace de învăţământ utilizate în predare-învăţare

Cu puternice implicaţii asupra dezvoltării cognitive şi a procesului de asimilare a cunoştinţelor


de către cei care învaţă, noile tehnologii de informare (NTI) câştigă tot mai mult teren în didactica
contemporană, în pofida dificultăţilor întâmpinate de profesor pentru a realiza programe specifice
diferitelor obiecte de studiu şi a costurilor încă foarte ridicate.
De la copilul preşcolar la adultul matur care învaţă, conştientizând rosturile învăţării în lumea
contemporană, toţi sunt fascinaţi de virtuţile noilor tehnologii de informare, bazate pe asocierea
complementară a diferitelor tehnologii de informare şi comunicare într-o abordare multimedia,
pentru că le stimulează interesul faţă de învăţare şi le uşurează acest proces, făcându-l mai agreabil
decât cel tradiţional, unde se foloseşte excesiv comunicarea orală, memorarea şi reproducerea
cunoştinţelor învăţate.
Sistemele video de interacţiune care combină două medii de învăţare bine definite şi anume,
procesul de instruire asistat de mijloace video şi cel asistat de computer, este considerat ca deosebit
de promiţător în cadrul tehnologiilor didactice moderne.

58
Dacă televiziunea utilizată în scop didactic nu le oferă celor care învaţă nici un fel de
autocontrol, procesul instructiv asistat de computer le permite acestora posibilitatea de a învăţa într-
un ritm propriu, precum şi pe aceea de a se corecta singuri.
Prin reunirea celor două medii de instruire, se amplifică avantajele ambelor sisteme şi se
diminuează dezavantajele, rezultatul fiind un nou sistem de învăţare individuală mult mai eficient
decât cel tradiţional.
După opinia celor care susţin utilizarea sistemelor didactice adaptabile, sistemul video de
interacţiune răspunde pe deplin cerinţelor de individualizare a instruirii, permiţând cursanţilor să
înveţe în ritmul propriu şi să ştie – printr-un sistem de conexiune inversă - dacă ceea ce învaţă este
ceea ce trebuie.
În cazul învăţământului liceal şi postliceal, datorită aglomerării programelor analitice cu
informaţii, elevii nu mai pot reţine volumul enorm de cunoştinţe cu care sunt bombardaţi la toate
disciplinele din planul de învăţământ sau fac eforturi prea mari în acest scop, ceea ce conduce la
oboseală sau chiar stres.

Noile tehnologii de informare au tocmai menirea de a-i înlesni cursantului obţinerea unui
volum maxim de informaţii în timpul cel mai scurt şi cu consum minim de energie psihică şi fizică.
În acest scop factorii de decizie din Germania au propus universităţilor un model de
învăţământ inteligent (Inteligentes Tutoriells System-ITS), în timp ce, în cele din Anglia şi SUA se
aplică deja sistemul video.
Sistemul video de interacţiune cuprinde un program video şi un program de calculator care
funcţionează în tandem. Programul calculatorului comandă programul video iar cursantul le comandă
pe amândouă, stabilind ordinea şi alegerea mesajelor în funcţie de obiectivele didactice propuse.
Implicarea sa în sistem se realizează sub diferite forme, ca de exemplu: alegerea unei secvenţe din
program, răspunsul la anumite întrebări, realizarea unor simulări.
Principalele componente de hardware ale sistemelor moderne de predare-învăţare-evaluare
adaptabile sunt :
mijloacele audio - în cazul utilizării videocasetofonului sau videodiscului sunetul este
încoporat în program şi se transmite simultan cu imaginile. Boxele calculatorului se pot folosi
pentru reproducerea unor fişiere de sunete;
monitoarele - care pot fi televizoare obişnuite sau monitoare video speciale, prevăzute la
nevoie cu decodor de text telex;
microcalculatoarele cu o capacitate de prelucrare a informaţiei variabilă, în funcţie de
complexitatea programului didactic utilizat. Aceste componente se aleg în funcţie de tipul de
activitate didactică şi de obiectivele pedagogice urmărite.

Sunt cunoscute trei tipuri de programe :


Instruirea programată, în cadrul căreia fiecare secvenţă de instruire se încheie cu un test
care-i indică participantului la program să continue instruirea sau să o reia pe cea anterioară;
Simularea programată, unde testarea se face prin simularea unor situaţii reale, cerându-i-se
cursantului să ia anumite decizii în situaţii critice. În funcţie de oportunitatea deeciziei şi de
gradul ei de corectitudine, cursantul continuă instruirea până apare un nou punct critic (fiind
solicitat să ia o nouă decizie) sau este îndrumat spre un anumit domeniu al programului pentru
completarea cunoştinţelor.
Simularea explorativă asigură un mediu de învăţare care are caracteristicile unui joc video.
În acest sistem nu mai există puncte sau situaţii critice care să întrerupă acţiunea prin diverse
întrebări de control. În schimb, cu ajutorul tastaturii calculatorului, cursantul poate purta un
dialog cu persoana din jocul didactic. Pentru fiecare întrebare se programează anterior
răspunsul corect, cursantul apăsând doar tasta corespunzătoare fiecărei întrebări şi aşteptând
răspunsul programat.

Bibliografie:
59
Lucia Vlădulescu — ,,Îndrumar de metodică şi practică pedagogică”, Editura Printech,
Bucureşti, 1998.
Lucia Vlădulescu — “Fundamente ale educaţiei şi profesionalizării tehnologice “, E.D.P.,
Bucureşti, 1995.

60
MATEMATICĂ SAU INFORMATICĂ? CLAR ERA DIGITALĂ COMBINATĂ

Prof. Măriuță Alexandra


Liceul Tehnologic Sf. Antim Ivireanu, București

Plecând de la faptul că suntem în perioada orelor on-line, profesorii sunt provocați să


folosească diverse aplicații și/sau diverse platforme educaționale. Uneori profesorii sunt în căutarea
unor metode noi, folosind resursele digitale, care să corespundă nevoilor materiei predate, dar și
particularităților grupului de elevi. Astfel, această provocare duce la utilizarea diverselor aplicații. Și
chiar dacă elevii par a ști mai multe, a fi mai avansați decât profesorul de a curs, adică în noile
tehnologii internaționale și de comunicare, atracția din timpul orei de curs on-line cu un test Kahoot
sau Quizizz, îi face să se lase intrați în lumea tehnologiei.
Chiar dacă suntem în timpul orei de matematică, elevii pot uita de matematică printr-o simplă
metodă modernă de predare sau printr-un nou mijloc de învățare. Astfel, noile aplicații care pot fi
folosite în cadrul orelor de matematică. Dau câteva exemple des folosite:
- Math Master
- Math Test
- Kahoot!
- Quizizz
- GeoGebra

Mă voi axa pe aplicația Kahoot! De ce!? Fiind gratuit, este pentru unii mai util. Kahoot! este
un spectacol de joc chiar în clasă, dar și la orele on-line, care evidențiază foarte bine conținutul pe
care profesorul dorește să-l transmită. Este posibil să devină noul instrument digital preferat al anului.
Kahoot! face ca ora de matematică să devină mai atractivă. Conține întrebări multiple, ca un test,
discuții sau chiar sondaj. Având posibilitatea de a pune și poze, fundal sonor, chiar se uită de tema
discuției. Pentru a avea o reușită cu aplicația aceasta, trebuie respectate niște etape. Așadar, să vedem
ce trebuie făcut:
ü Fă-ţi un cont gratuit pe platforma https://kahoot.it
ü Crearea unui nou Kahoot, https://create.kahoot.it/
ü Adăugaţi întrebările pentru testul creat
ü Completaţi setările corespunzătoare
ü Adăugaţi o imagine de copertă (se pot adăuga și filmulețe).
Elevii au de introdus un cod de acces, un cod PIN, format din 6-7 cifre, pe care ei le vor introduce
pe tableta lor, telefonul lor, dispozitivul lor.

61
Cu cât mai repede mai repede la întrebări se obţin mai multe puncte! Poate fi utilizat pe un laptop,
Chromebook, Desktop, Ipad, Smartphone-uri, orice dispozitiv mobil! Poate fi folosit gratuit, la toate
clasele şi pentru orice materie. După ce aţi creat un Kahoot, îl puteţi împărtăşi folosind e-mail şi / sau
Social Media. Elevii pot crea propriile lor Kahoot.
Părerea mea, ca profesor de matematică, este că în această perioadă, aplicațiile atractive, îi fac
pe elevi mai interesați de oră, mai activi, mai mândri de realizările lor. Kahoot! face învățarea
matematicii să fie mai ușoară și mai distractivă pentru că ne pune la dispoziție posibilitatea de a
adăuga videoclipuri, imagini și diagrame asociate întrebărilor pentru a ampifica angajamentul. Pentru
că totul se bazează pe joacă, această stimulează competiția, creeând acel "moment de foc", încurajând
jucătorii să caute și să sărbătorească împreună.
Bibliografie:
https://kahoot.com/welcomeback/
http://mate.info.ro/Stirea-902-prezentare-kahoot-un-joc-educativ-de-invatare.html

62
METODE MODERNE DE PREDARE – ÎNVĂȚARE - EVALUARE

Profesor învățământ primar Bologh Floarea Silvia


Școala Gimnazială Certeju de Sus
Localitatea Certeju de Sus

Societatea actuală se află într-un proces continuu de schimbare și transformare, ceea ce face
ca învățământul să fie pus în situația de a se adapta permanent la caracteristicile acesteia.Una dintre
aceste caracteristici este faptul că în multe profesii se pune un accent tot mai mare pe creativitatea și
inițiativa angajaților, aceștia fiind chemați nu doar să execute unele sarcini care le sunt date, ci și să
propună soluții de optimizare și extindere a activității.
Metodele interactive de predare - învățare sunt concepute în așa fel încât să-l implice în mod
activ pe elev în acest proces, cu scopul de a i se facilita procesele de prelucrare a informației relevante
și de prelucrare a acesteia la un nivel superior.
Metode interactive de predare - învățare
Brainstorming-ul este o metodă de stimulare a creativităţii şi imaginaţiei elevilor, dar şi de
formare a unor trăsături de personalitate (spontaneitate, altruism etc.). Se realizează prin formularea
a cât mai multor idei, ca răspuns la o situaţie enunţată de profesor sau un elev, după principiul
”cantitatea generează calitatea”.
Un moment de brainstorming se poate crea în orice etapă a lecţiei şi poate să se desfăşoare de la
5 minute până la întreaga oră (50 minute). Pentru desfăşurarea optimă a unui brainstorming, se
impune respectarea unor reguli, enunţate de liderul grupului (profesorul, elevul) chiar de la începutul
activităţii:
- solicitarea de exprimare a ideilor rapid în fraze, propoziţii sau cuvinte scurte şi concrete
fără cenzură
- sunt interzise aprecierile critice, ironiile, contradicţiile, orice manifestare de acest gen care
inhibă imaginaţia participanţilor
- sunt încurajate asociaţiile neobişnuite de idei, combinările şi ameliorările soluţiilor
propuse de ceilalţi
- imaginaţia trebuie să fie liberă, exprimându-se orice idee îi vin elevului în minte, care este
acceptată fără cenzură
- toţi elevii trebuie să comunice o idee

Metoda se parcurge prin derularea următoarelor etape:

1. Anunțarea de către cadrul didactic a temei/problemei, prezentarea, printr-o scurtă expunere, a


importanței și a obiectivelor ei
- liderul (profesorul sau un elev) va comunica tema pusă în discuţie şi va prezenta/reaminti
regulile
-subiectul brainstorming-ului se poate formula prin diferite noţiuni sau concepte, prin întrebări
(Ce ştiţi despre...?, Ce aţi face dacă aţi fi...?, Ce aţi propune...?, Cum s-ar putea realiza...?, Cum
explicaţi...?, Ce întrebări aţi pune...? etc.), prin prezentarea unor imagini, a unui film (metoda
poate să preceadă dezbaterea lor).

2. Generarea ideilor
-toţi elevii îşi vor comunica ideile/soluțiile, după regulile enunţate, fără nici o cenzură
- toate ideile vor fi scrise pe tablă sau flipchart în ordinea emisă de participanţi
- etapa se încheie când toţi participanţii şi-au exprimat cel puţin o idee

3. Evaluarea calităţii ideilor


- reluarea ideilor pe rând şi gruparea lor pe diferite criterii

63
- analiza critică, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior, la nivelul întregii clase
sau al unor grupuri mai mici

4. Selectarea celor mai importante idei


- se discută liber soluţiile originale şi fezabile

5. Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale

ŞTIU/VREAU SĂ ŞTIU/AM ÎNVĂŢAT

Este o metodă grafică prin care elevul îşi inventariază cunoştinţele despre o temă/un subiect,
şi îşi îmbogăţeşte cunoştinţele. Metoda poate fi aplicată în toate momentele lecţiei şi la toate tipurile
de lecţie. Se pleacă de la premisa că elevii “ştiu ceva” despre tema/subiectul lecţiei, fie din anii
anteriori, fie din alte surse de informare (lecturi personale, televiziune, internet etc.). Elevii pot lucra
individual, în perechi sau grupaţi câte 4-6.

Etapele metodei:
- se cere elevilor să facă o listă cu tot ceea ce ştiu despre tema anunţată-
- se realizează următorul tabel fie pe tablă, fie pe o planşă, dar şi în caiete:

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT


(ce cred că ştiu?) (ce vreau să ştiu?) (ce am învăţat?)

- în funcţie de organizare (individual, perechi sau grupe), se cere elevilor să comunice


colegului, altei perechi altei grupe ceea ce au scris
- se notează în coloana din stânga informaţiile cu care toată lumea este de acord
- se solicită elevilor formularea întrebărilor despre ceea ce vor să ştie sau nu sunt siguri de
informaţia deţinută; profesorul îi încurajează şi îi ajută pe elevi să formuleze întrebări;
întrebările sunt notate în coloana din mijloc
- elevii vor lectura un text de pe fişele de lucru, sau din manuale şi culegeri de texte, vor urmări
un film documentar/artistic
- după lectură sau vizionare, se revine asupra întrebărilor formulate, se reiau întrebările, şi în
dreptul celor care şi-au găsit răspunsul se va completa coloana “Am învăţat”
- se cere elevilor să identifice acele informaţii, în legătură cu care nu au pus întrebări, acestea
vor fi trecute tot în ultima coloană
- întrebările rămase fără răspuns vor fi discutate cu elevii şi se indică sursele posibile pentru
aflarea răspunsurilor
- întrebările fără răspuns sau altele apărute pe parcurs pot fi temă pentru acasă, pentru realizarea
unui eseu, a unui proiect mai amplu.

Metode de evaluare

Metode moderne de evaluare


64
Metoda R.A.I.
Această metodă își are denumirea de la inițialele cuvintelor „Răspunde”, „Aruncă” și
„Interoghează”, iar desfășurarea ei este una preponderent ludică.
Un demers evaluativ realizat prin intermediul acestei metode implică respectarea următorilor
paşi (în cazul unei activităţi frontale):
- se precizează conţinutul/tema supus/ă evaluării;
- se oferă o minge uşoară elevului desemnat să înceapă activitatea;
- acesta formulează o întrebare şi aruncă mingea către un coleg care va preciza răspunsul; la
rândul său, acesta va arunca mingea altui coleg, adresându-i o nouă întrebare;
- elevul care nu va putea oferi răspunsul corect la întrebare va ieşi din „joc”, răspunsul
corect fiind specificat de cel ce a formulat întrebarea; acesta are dreptul de a mai adresa o întrebare,
iar în cazul în care nici el nu cunoaşte răspunsul corect, va părăsi „jocul” în favoarea celui căruia i-a
adresat întrebarea;
- în „joc” vor rămâne numai elevii care demonstrează că deţin cunoştinţe solide în legătură
cu tema evaluată;
- la final, profesorul clarifică eventualele probleme/întrebări rămase fără răspuns. Pe
parcursul activităţii, profesorul-observator identifică eventualele carenţe în pregătirea elevilor şi
poate adopta astfel deciziile necesare pentru îmbunătăţirea performanţelor acestora, precum şi
pentru optimizarea procesului de predare-învăţare.
Această metodă alternativă de evaluare poate fi utilizată în cadrul oricărei discipline de
studiu, cadrul didactic atenţionând însă elevii în ceea ce priveşte necesitatea varierii tipurilor de
întrebări şi a gradării lor ca dificultate.
Tehnica 3-2-1
Tehnica 3-2-1 este utilizată în vedere utilizării rezultatelor unei activități sau secvențe
didactice. Este o tehnică modernă de evaluare care nu vizează sancţionarea prin notă a rezultatelor
elevilor, ci constatarea şi aprecierea rezultatelor obţinute la finalul unei secvenţe de instruire sau al
unei activităţi didactice, în scopul ameliorării/îmbunătăţirii acestora, precum şi a demersului care le-
a generat.
Denumirea acestei tehnici se datorează solicitărilor pe care ea şi le subsumează. Astfel,
elevii trebuie să noteze:
trei concepte pe care le-au învăţat în secvenţa/activitatea didactică respectivă;
două idei pe care ar dori să le dezvolte sau să le completeze cu noi informaţii;
o capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care şi-au format-o/au exersat-o în cadrul
activităţii de predare-învăţare.
Bibliografie:
- Constantin Cocoș, Pedagogie, Colegium Polirom,2002
- M. Pintilie, Metode moderne de învăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002
- Crenguța Lăcrămioara Oprea, Strategii didactice interactive, ediția a III-a revăzută și
adăugită, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2008

65
METODE MODERNE DE PREDARE PRIN PROIECT DIGITAL

Hrihorov Doina
Şcoala Gimnazială “Ion Creangă “Suceava

Munca de proiect este o metodă perfectă pentru predarea unei limbi straine tinerilor cursanți,
deoarece insufla ideea că învățarea si acumularea de cunostinte noi este interesantă și amuzantă. În
această lucrare doresc să subliniez beneficiile de a face ce proiecte cu elevi foarte tineri, subliniind
mai multe caracteristici importante, și anume arta de a preda elevilor tineri, primii pași procedurali
care trebuie urmați, mai multe exemple de proiecte realizate de elevii din ciclul primar, precum și o
serie de puncte forte .
Chiar dacă primele proiecte digitale realizate de elevii foarte tineri arată mai mult ca
paginile dintr-un Dicționar virtual de imagini, iar textele scrise sunt neproblematice și ușoare,
implicațiile pozitive sunt uriașe. Nu numai că elevii își îmbunătățesc abilitățile de învățare, scriere,
vorbire și citire, dar dezvoltă și o bună gândire critică și devin mai încrezători în sine. Toate acestea
sunt foarte importante pentru o achiziție lingvistică modernă și eficientă și conduc spre cea mai
importantă țintă a procesului de învățare - autonomia lingvistică. Profesorul este maestrul
atotputernic care îi ghidează pe tinerii cursanți atunci când parcurg primii pași în realizarea
proiectelor digitale, deoarece este o artă autentică de a construi capacitatea elevilor de a folosi limba
fluent în diferite situații, în plus față de activitățile tradiționale dintr-o carte de text.
Treptat, tinerilor cursanți li se oferă marea oportunitate de a fi mai creativi folosind o mare
varietate de dispozitive "stimulatoare" care îi încurajează atât emoțional, cât și intelectual. Copiii
vor să investigheze lumea din jurul lor încercând să înțeleagă ceea ce văd și aud. Ei învață aproape
totul prin simțurile lor, folosind fantezia și creativitatea ca părți esențiale ale stilurilor lor de
învățare. Lucrul la un proiect le oferă șansa de a practica o mulțime de abilități, cum ar fi
clasificarea informațiilor, reamintirea detaliilor, prezicerea rezultatelor, înțelegerea propozițiilor,
vorbirea fluentă, actoria. Aceste abilități originale necesită abilitățile lor vizuale, auditive și
kinestezice și promovează independența lor în dobândirea limbii. Relațiile interpersonale,
cooperarea și activitățile de partajare, sarcinile autentice implicate și contextele stimulatoare
definesc Munca de Proiect ca fiind o abordare lingvistică inovatoare și provocatoare.
Lucrul cu copiii foarte mici necesită un set fabulos de metode și abordări-confruntarea cu un
spectru larg de metode și sarcini, atingerea unor standarde bune în limba engleză și distracție Copiii
au o vivacitate nelimitată minunat combinată cu o atenție limitată deaceea Profesorii ar trebui să
identifice ceea ce le place elevilor lor să facă (actorie, canto, desen, jocuri, jocuri de rol și coloring-
in) și să încerce să le folosească ca omologi ai instrumentelor lor de predare. Efectuarea proiectelor
pare a fi o abordare ideală, care tinde să fie divertisment prin angajamentul copiilor care devin
implicați în realizarea de proiecte împreună , astfel ocupandu-se cu un spectru larg de diferite tipuri
de activități. La nivel elementar, elevii sunt foarte interesați de învățare și extrem de curioși în
legătură cu lumea din jurul lor. Ei răspund bine la învățarea care ii folosește pe ei înșiși și propria
lor experiență de viață , ca subiecte principale. În ciuda faptului că nu au probleme cu "motivația"
ca atare, ei sunt foarte dornici de a obține aprobarea și atenția individuală de la profesor. De aceea,
profesorul trebuie să joace o paletă largă și complexă de roluri – organizator, prompter, participant,
resursă, investigator, furnizor, tutore, evaluator și controlor.
Fiecare detaliu referitor la contextul real, adică sala de clasă/metodele/materialul de
evaluare/materialele didactice, are o contribuție majoră la procesul de achiziție a limbii elevilor. Ei
învață diferit față de elevii mai mari, deoarece învață adesea indirect, concentrându-se pe subiecte,
mai degrabă decât pe obiectivele lingvistice. De aceea, rolurile profesorului sunt extrem de
importante. Echilibrul fragil al tuturor rolurilor pe care trebuie să le joace influențează dramatic
succesul achiziției limbii. Atunci când introduce pentru prima dată lucrările de proiect într-o clasă
de școală primară, profesorul trebuie să urmeze câțiva pași pregătiți esențiali. Această sesiune
preliminară este considerată esențială pentru buna dezvoltare a oricărui proiect. În primul rând,
elevilor trebuie să li se explice noua abordare lingvistică pe care urmează să o înceapă și
66
principalele sale scopuri și avantaje. După definirea termenului de "muncă de proiect" profesorul
trebuie să instruiască elevii cu privire la pașii pe care trebuie să-i urmeze pentru a obține un rezultat
de succes. De asemenea, acestea trebuie să beneficieze de suportul material pentru realizarea
proiectelor, respectiv un dosar, un dosar din plastic, etichete, plicuri, foi de hârtie, lipici, foarfece
etc. Un alt pas important în timpul sesiunii pregătitoare este cel al analizei proiectelor deja realizate.
Profesorul prezintă proiecte vechi ca modele care oferă explicații scurte despre ceea ce se află pe
fiecare pagină, adică titlul, aspectul, imaginile și ideile
Elevilor trebuie să li se dea explicații clare cu privire la ceea ce trebuie să facă pentru
a-și îndeplini noile sarcini. Ei sunt învățați să caute informații de pe internet, să scrie liste cu
cuvinte sau structuri noi, să stocheze materialele și să eticheteze totul în portofoliile lor. În plus,
elevii primesc o grilă / calendar ca memento-uri pentru progresul lor în activitate. Potrivit acestora,
ei ar ști când să înceapă sau să aducă la școală primele proiecte sau produsele finale ale proiectelor
lor. La acest nivel, toate explicațiile trebuie oferite în limba maternă, deoarece copiii pot fi
descurajați dacă nu sunt siguri de ceea ce li se cere. O mare problemă pentru procesul de învățare
este timpul. A face proiecte necesită o mulțime de timp si având în vedere că aproape orice subiect
se poate duce la munca de proiect este foarte ușor să recicleze limba studiată anterior. Profesorul
poate alege să facă un proiect ca o finalizare a fiecărei unități într-o carte de text sau într-un moment
convenabil pentru nevoile fiecărei clase. Munca de proiect prin folosirea mijloacelor digitale este
un mod modern, util și amuzant de consolidare și evaluare adecvată atât în interiorul, cât și în afara
clasei.

67
EDUCAȚIA ÎN ERA DIGITALĂ

Prof.Măzăreanu Crina Otilia


Liceul Teoretic “Grigore Antipa”Botoșani

Astăzi, euducația s-a schimbat fundamental, mai ales datorită noilor tehnologii care duc la
evoluția directă a profesorilor dar și a elevilor. Profesorul s-a transformat într-un “facilitator al
cunoștințelor” prin integrarea tehnologiilor și metodelor de ultimă generație în procesul de predare-
învățare-evaluare .
Pentru această perioadă se pun o seri de întrebări la care este necesar să găsim răspunsul potrivit:
Învățarea online este considerată o noua tehnologie? Schimbarea sălii de clasa cu sala virtuală,
reprezintă o oportunitate sau un dezavantaj pentru generațiile viitoare? Dacă educația ca sistem
integrat ar trebui regândit din temelii?
Învățarea digitală este considerată adevcată pentru sistemul de educație superior și mai puțin pentru
preșcolari și sistemul de educație preuniversitar. Sitemul superior este capabil de autoeducație și
învățare individuală, pe când preșcolarii și elevii de gimnaziu și liceu au nevoie mai mult decât simpla
transmitere de informații și autoeducație. Elevii au nevoie de contact social cu colegii de clasă, cu
profesorul, empatie, interacțiune între toate clasele descoperirea abilitățillor personale, înțeleagerea
motivațiilor și consecințele comportamentelor lor. Astfel, consider că învățarea online reprezintă în
sine o nouă tehnologie, mai ales prin aceste platforme specializate pentru elevi și profesori, dar ele
trebuiesc folosite doar acolo unde cursanții deja au formate abilități de observare, pot emite judecați
de valoare și demonstrează competențe sociale de bază.
În condițiile actuale de pandemie, educația online reprezintă o oportunitate pentru o serie de elevi
ce au acces la toate informațiile pe care profesorul le tranmite la clasă, la care se adaugă multitudinea
de informații digitale de pe internet. Problema se pune pentru elevii care nu au acees la internet și
tehnologie de ultimă generație pentru a putea participa la orele online. Acești elevi efectiv rămân
neșcolarizați și fără acces real la educație.
Regândirea sistemului de educație actual, cu sistemul digital integrat în cel clasic, ar trebui regândit
din temelii cu siguranță!
Astăzi propun o serie de metode de predare-învățare-evaluare care ar putea fi folosite cu succes la
orele online cât și cele clasice :
1.Prezentările power point
S-a constat de-a lungul timpului ca metodele clasice de predare sunt pentru elevi destul de
plictisitoare, fără rezultate foarte bune și solicitante de timp. Prezentările power point sunt atractive,
nu obosesc ochiul datorită culorilor calde folosite și sunt destul de scurte pentru a nu plictisi
auditoriul. De obicei sunt folosite de cadrele didactice pentru a expune schemele lecțiilor în procesul
de predare-învățare, dar poate fi folosit și cerințe în evaluarea unui portofoliu pentru elevi.
Prezentarile power point conțin multe fotografii și chiar filmulețe ceea ce le fac atractive elevilor.
Avem la dispoziție mijloace suficiente de a crea ceva nou și rapid destul de atractiv pentru elevi.
Tipurile de lecţii pentru care se recomandă prezentările power Point sunt: lecţii de transmitere de noi
cunoștințe, materie nouă, lecţii de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor, lecţii non-standard. De
obicei în primele slide-ri sunt specificate titlul lecție, competențele urmărite, conținutul lecțiilei și la
sfârșitul lecției materialele cu ajutorul carora de poate realiza feedback-ul. O prezentare power point
de succes trebuie să țină cont de următoarele idei:
-prezentarea unui idei într-un slide;
-nu trebuie să se folosească mai mult de 7 linii pe slide;
-este de evitat un titlu lung;
-nu trebuie folosite mai mult de trei culori pe cadru;
-alegerea numerelor în locul punctelor;
-folosirea culorilor calde pentru fundal;
-prezentarea sa nu dureze mai mult de 20 de minute;
2. Proiectul
68
Proiectul reprezintă o metodă complementară de evaluare utilizat frecvent astăzi la orele online, mai
ales la sfârșitul semestrului sau al anului școlar. Această metodă ajută elevii să analizeze și să
descopere informații cu ajutorul internetului sau mai clasic cu ajutorul bibliotecii. Profesorul
organizează clasa cu diferite subiecte convenite împreuna cu elevii, stabileste un plan pentru fiecare
proiect, apoi o bibliografie. Prezentarea finală, se poate realiza de elev printr-un material power point
sau prezentare clasică prin postere, individual sau în echipe. Informațiile pe care evaluatorul le obține
în urma aplicării la clasă acestui portofoliu țin de : motivația elevului față de materia predată,
capacitatea elevului de a se informa și a utiliza bibliografia cerută de profesor, capacitatea elevului
de a investiga și a rezolva anumite situații problemă, modaliatatea de organizare, prelucrare și
prezentare a informațiilor, precum și caliatatea produsului final obținut. Proiectul propus de profesor
elevilor săi va ține cont de vârsta lor, motivația acestora, experiențele de învățare pe care elevii le-au
acumulat pe parcursul anului școlar. Din proiect elevii învăța să-și creeze produse autentice, sporind
oportunitatea de învățare a conținutului ca o alternativă la învățarea bazată pe memorare. Pe parcursul
proiectului profesorul ghidează munca elevului cu ajutorul materialelor indicate, astfel încât produsul
final să fie cât mai original. Proiectul se poate realiza individual sau pe grupe. Lucrul în grup la un
proiect este o parte importantă deoarece duce la cooperare între elevi pentru resurse comune,
responsabilizarea individulă în cadrul grupului și competiția cu celelalte grupe. În mediul online elevii
își pot forma grupe separate de lucru pentru fiecare proiect, acolo unde își pot împărtăși opinii și idei.
Dezavantajul principal în realizarea proiectului este timpul. Un proiect se poate realiza într-un timp
mai îndelungat, ceea ce îi sperie pe profesori care au stricta abordare curriculară.
3.Jocul de rol
Jocul de rol este o metoda ce poate fi folosită și în online și care are mare succes în rândul elevilor
mai ales cei de gimnaziu. La orele de istorie de obicei se folosesc roluri cu personaje istorice, trăiri
ale acestor personaje, punerea în scenă a unor bătălii sau încheierea unor tratate de pace între mai
multe personaje istorice. Jocurile de rol pot fi:
-cu caracter general;
-cu caracter specific;
Poate pentru copii reprezintă o simpla joacă, dar aceste interpretări de rol ajută la înțelegrea unor
probleme, modelarea unor deprinderi civice și patriotice pentru o viață întreagă, cultivă sensibilitatea
făță de semeni, problemele de zi cu zi cu care ne confruntăm, formarea unui spirit de echipă și
competiția între ei.
Avantajul jocului de rol este acela ca elevii se pregătesc individual pentru punerea în scena a
personajului, ceea ce duce la studiul vieții și caracterului personajului pentru a putea fi interpretat. Cu
ajutorul interpretării unor scene elevii își îmbunătățesc activitatea cognitivă ceea ce duce la
dobândirea cunoștințelor teoretice și a abilităților practice.
Indiferent de metodele de predare-învățare-evaluare folosite la clasă, procesul educațional trebuie
centrat pe nevoile elevului, deoarece fiecare are ritmul și capacitatea proprie de învățare. Noi cadrele
didactice suntem într-un continuu proces de adaptare la noile provocări tehnologice și de dobândire
a compețentelor digitale. Astfel, viitorul educațional are ca componentă structurală învățământul
online, dar niciodată nu-l va putea înlocui total pe cel clasic.

Bibliografie
1. https://support.microsoft.com/ro-ro/office/crearea-unei-prezent%C4%83ri-%C3%AEn-
powerpoint-422250f8-5721-4cea-92cc-202fa7b89617
2. M.Pintilie, Metode moderne de învăţare-evaluare,Ed. Eurodidact,Cluj-Napoca, 2002, p. 79-
81.
3. E. Apăștinii, Proiectul – metodă de evaluare interdisciplinară, Revista Educaţiei, nr.7,
2004.
4. M. Bocoș, Didactica disciplinelor pedagogice: un cadru constructivist. Ediția a 3-a, Ed.
Paralela 45, Piteşti, 2008.
5. M. Cârja, Proiectul, metodă alternativă de evaluare, Revista EDICT, 2018.

69
EDUCATIA IN ERA DIGITALA O NECESITATE IN CREATIE

Prof Bogdan Floridana Oana


Colegiul National Alexandru Papiu Ilarian Tg-Mures

Scoala on-line reprezinta in ziua de astazi o provocare, mai ales acum cand suntem nevoiti sa folosim
resursele didigitale. Managmentul clasei, implicarea elevilor in procesul de invatare este foarte
important. Prin managementul clasei eu urmaresc o armonie intre elevi si eliminarea
comportamentelor neadecvate.
Obiectivul final al managementului clasei este formarea la elevi a unor abilităţi de autoreglare a
comportamentului si adaptarea la stresul de zi cu zi. într-o primă fază controlul comportamentului
este extern (profesori, părinţi, colegi) pentru ca apoi, prin interiorizarea unor reguli şi modele, să
devină autonom. Fiecare elev se comporta diferit are o anumita personalitate, formeaza legaturi cu
ceilalti, isi descopera anumite inclinatii. La material pe care o predau eu ed plastic/ ed vizuala, unii
elevi sunt talentati la picture, desen sau fotografie. Eu am urmat diferite cursuri on-line de formare,
pot spune ca exista o serie de platforma digitale care sunt de mare ajutor. Pentru mine cele mai
importante atunci cand lucrez cu elevii sunt: Mozaik Education, Canva, Genially. Genially este
platforma online ce permite crearea de infografice, hărți, lecții online și multe altele. Acces gratuit la
mii de resurse și sute de sabloane creative și interactive De ajutor sunt programele digitale gratuie ca
si Krita de exemplu.
Canva este o platformă de design grafic, utilizată pentru a crea grafică socială, prezentări, postere,
documente și alt conținut vizual. Elevii au invatat foarte repede sa utilizeze aceasta platforma.
Canva este o platforma care permite colaborarea intre elevi se poate lucre si pe echipe de ajutor in
creatie sunt si platformele, care ofera fotografi gratuite ca Pexels sau Pixabay. Pixabay este un site
internațional, disponibil în 26 de limbi, care oferă gratuit imagini, filmulețe, imagini vectoriale și
ilustrații de înaltă calitate. Este un site de foarte buna calitate, foarte apreciat de elevi.
Arta digitala a devenit o necessitate si o realitate in zilele noastre, elevii invata mult mai repede si
sunt mult mai creative si deschisi spre tehnologie. Principiile managmentului clasei trebuie sa fie
axate pe imbunatatirea conditiilor de invatare.
Elevii folosesc si programe pentru manipularea fotografica si imbunatatirea calitatii unei fotografii
ca de exemplu programul Krita care ofera utilizatorilor instrumente de lucru uimitoare.
Este forte importanta implicarea elevilor in activitati active, interesante, participarea la proiecte
artistice. Acest lucru ii ajua pe elevi sa gaseasca un loc bun si la diferite Universitati din tara si din
strainatate, care ofera bursa si locuri la buget elevilor talentati. O astel de universitate este si cea din
Timisoara, care cauta elevii talentati. Cresterea timpului petrecut in realizarea sarcinilor de invatare
este foarte important, lucru in echipe, prevenirea stresului, educatia digitala este astazi o parte foarte
importanta a sistemului educational. Digitalizarea ofera multe posibilitati interactive, de colaborare,
pune accent pe creativitate si imaginative. De asta parerea mea personala este ca ne indreptam tot mai
mult spre schimbare si digitalizare.

70
DESPRE ȘCOALA ONLINE

Prof. Daniela Fechet


Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi” Onești

Tehnologia a devenit omniprezentă în viața noastră. A schimbat educația într-un mod care ar fi fost
inimaginabil cu câteva decenii în urmă. Ne putem întreba cum va fi în viitor. Un lucru este însă
sigur, tehnologia în educație este o inovație importantă, aceasta nefiind doar o simplă tendință.
Și în online, școala presupune predare, învățare și evaluarea elevilor. O metodă de instruire care
se poate utiliza și în învățământul online este Clasa “răsturnată” (Flipped classroom). Este un tip
de învățare mixtă care oferă conținut de instruire de multe ori online și multe activități, inclusiv cele
care ar fi putut fi în mod tradițional considerate teme, în timpul orei de curs. Conținuturile de bază
ale unei noțiuni sau teme din programă, sunt structurate de profesor într-un scenariu didactic digital
și/sau videoclip-uri online și sunt parcurse de elevi acasă, în ritmul propriu, de câte ori este necesar,
pentru a ajunge la înțelegerea lor. Învăţarea este individuală, unică pentru fiecare în parte. Flipped
classroom se centrează pe elev, îl pune în centrul procesului de învăţare, îl determină să fie activ, să
selecteze informaţiile dorite. O clasă răsturnată ”tradițională” este centrată pe ideea că explicațiile
oferite în clasă sunt înregistrate și postate într-o formă oarecare pentru ca elevii să le poată vedea
acasă ca temă. Video-urile pot fi postate pe YouTube, pe un site al profesorului, copiate pe un stick
sau pe un DVD. Elevii își pot lua notițe apoi, în timpul orei, se angajează în activități care să întărească
materialul pe care l-au învățat cu o seară înainte. Profesorii îi ghidează pe elevi printr-o serie de fișe
sau activități tradiționale care îi ajută să-și formeze și să atingă competențele vizate și să câștige
,,cunoașterea” necesară pentru a trece evaluările. Flipped Learning permite profesorilor să utilizeze
o varietate de metodologii de predare pentru a-i ajuta pe elevi să-și formeze și dezvolte competențele
cheie. În loc să se concentreze pe conținutul pe care ei trebuie să-l învețe, elevii sunt angajați în
activități care îi ajută atât să își însușească conținutul, cât și să își formeze abilitățile care le sunt
necesare pentru succes. Principala caracteristică a acestui concept de învățare răsturnată este aceea că
fiecare profesor îl individualizează pentru a se potrivi școlii în care predă, elevilor și abilităților
personale. Unii profesori utilizează platforme educaționale cu lecții interactive, filme video de pe
internet, alții și le fac singuri utilizând diferite instrumente digitale LearningApps, Book Creator,
Padlet, Wordwall, Quizalize ș.a
În ceea ce privește evaluarea, provocarea pentru profesor este găsirea celor mai bune soluții prin
care tehnologia să servească metodelor de evaluare. Dezideratul este diversificarea formelor şi
mijloacelor de evaluare şi ridicarea calităţii instrumentelor de evaluare în vederea realizării unui grad
cât mai înalt de obiectivitate a evaluării, orientarea elevilor către autoevaluare şi interevaluare,
transformarea lor în parteneri reali ai profesorului. Procesul de evaluare presupune verificarea,
măsurarea și notarea lucrărilor elevilor. Metodele de evaluare tradiționale – prin probe orale, scrise
și practice, alternează cu metodele moderne – investigația, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
Pentru probele orale, se pot folosi aplicațiile Meet sau Zoom. Meet este o aplicație din suita Google
(for Education sau Enterprise). Pentru a participa la întâlnire, elevii trebuie să acceseze link-ul
acesteia fie de pe laptop (din browserul Google Chrome), fie de pe mobil (aplicația Hangouts Meet
de la Google) și să aibă activate microfonul și/sau camera web. Aplicația Zoom le permite
utilizatorilor să realizeze conferințe de pe smartphone sau tabletă, oriunde s-ar afla. Astfel, aceștia
pot face conferințe video de până la 100 de persoane, având la dispoziție și funcția de mesagerie prin
intermediul căreia pot distribui diferite fișiere și poze.
Pentru probele scrise, Google Forms permite conceperea unor formulare care pot fi utilizate pentru
a obține feedback, pentru a trimite confirmări de participare la un eveniment, dar și pentru a crea teste
scrise. Serviciul permite profesorului să includă imagini sau video pentru interpretare sau ca material
de reflecție pentru elev. Elevii pot primi atât întrebări deschise, cât și închise, cu mai multe variante
de răspuns, sau cu răspuns unic. Iată cîteva dintre posibilitățile oferite de Google Forms/ meniul
“Răspunsuri multiple”: Răspuns scurt: răspunsul la întrebarea adresată necesită putine cuvinte ce
justifică răspunsul. Paragraf: răspunsul la întrebare necesită o justificare mai lungă. Răspunsuri
71
multiple: elevul va trebui să aleagă cel putin 2 răspunsuri din cele prezente. Casete de selectare: se
poate selecta un răspuns din cele prezente sau se poate selecta opțiunea “altul” iar elevul poate da
răspunsul cu cuvintele sale. Dropdown: răspunsurile sunt deja date utilizatorului și trebuie selectate
utilizând o listă verticală sau “dropdown”. Incărcați fișiere: răspunsurile pot fi trimise prin încărcarea
unui fișier pe Google Drive. Ai posibilitatea să specifici tipul de fișier și dimensiunile acestuia. Scara
liniară: răspunsul poate fi evaluat utilizând o scară de la 0 la 10, etc. Funcția Quiz permite oferirea
de feedback prompt. Elevii pot afla imediat dacă la un test cu răspunsuri la alegere au răspuns corect
sau nu. Aici profesorul poate să construiască și distractori (răspunsuri greșite, care rezultă dintr-un
proces de gândire eronat, dar frecvent la elevi) cât mai buni. Mai mult, se pot include explicații pentru
răspunsul greșit, explicații pe care elevul să le primească de îndată ce a terminat testul. În plus, elevii
pot relua testul.
Elevii mai pot fi evaluați și pe bază de proiect sau de portofoliu. Proiectul, individual sau de grup,
este o metodă recomandată profesorilor pentru evaluarea sumativă. Elaborarea unui proiect necesită
o perioadă mai lungă de timp. Pe parcursul realizării proiectului, cadrul didactic oferă consultaţii
elevilor în desfăşurarea cercetării, în colectarea datelor necesare şi poate efectua evaluări parţiale.
Pentru evaluarea proiectului este necesar ca profesorul să formuleze criterii clare, pentru a asigura o
evaluare obiectivă, şi să le comunice elevilor.
Portofoliul este un alt instrument utilizat în cadrul evaluării sumative, care permite estimarea
progresului în învăţare al elevului prin raportare la achiziţiile realizate în perioade de timp mai mari
(semestru, an şcolar sau chiar ciclu de învăţământ). Un portofoliu poate conţine: fişe de observare,
referate, eseuri, creaţii literare proprii, rezumate, articole, desene, teme, probleme rezolvate,
experimente, teste şi lucrări semestriale, înregistrări audio/video, fotografii, reproduceri de pe
internet, etc.
Prezentarea unui proiect se poate face utilizând diverse programe (Prezi, Animaker) sau PPS-uri.
Elevii pot să-și exerseze creativitatea realizând, de exemplu, filmulețe în care să surprindă atât
imaginea de pe interfața device-ului propriu, cât și vocea proprie. Evaluarea online poate îmbogăţi
experienţa elevillor dar aceștia trebuie să-şi asume responsabilităţi mai mari dacă doresc să reuşească
la cursurile online.
Școala online, în prezent o necesitate impusă de pandemia pe care o traversăm, va deveni probabil,
în viitor, parte integrnantă a procesului educațional.

Bibliografie:
• https://www.jurnaldedigitalmarketing.com/instrumente-google/chestionare-google/
• Cucoș C., Teoria și metodologia predării, Editura Polirom, Iași, 2010, ISBN: 978-973-46-
0936-9

72
GESTIONAREA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE ÎN CLASA VIRTUALĂ

Prof. Urițescu Dana


Colegiul Tehnic ”Apulum” Alba Iulia

Capacitatea omului de a prelucra și manipula informațiile s-a extins enorm în ultimii ani, ca
urmare a inovațiilor în tehnologiile informatice și de telecomunicații. Astfel de tehnologii ale
informației și ale comunicațiilor (T.I.C.) au efecte semnificative în aproape toate domeniile
economice, adică trăim în era informației, cunoscută și ca era digitală, perioadă din istoria omenirii
caracterizată prin trecerea de la producția industrială la informație și computerizare, schimbând
semnificativ modul în care oamenii interacționează între ei.
Dacă în urmă cu un an învățământul la distanță părea o realitate îndepărtată, acesta a ajuns la
stadiul în care progresul care s-a făcut într-un an ar fi durat cel puțin 10-12 ani, dacă nu exista
contextul actual generat de virus.
Cert este faptul că toți am fost luați prin surprindere, în special cadrele didactice, deoarece
acestea au fost nevoite ca în decurs de 1-2 luni să se adapteze noului sistem de predare, care în mod
normal, ar fi luat cel puțin un an.
Progresul în domeniul tehnologiei digitale a permis elevilor să aleagă ce, cum și când să
învețe; elevii se străduiesc să învețe, fiecare în funcție de preferințele și nevoile lor individuale.
Principala problemă cu care s-a confruntat și se confruntă în continuare sistemul de învățământ
românesc a fost și este lipsa de structură și lipsa infrastructurii minimale (laptop, desktop, tabletă,
telefon, conexiune la Internet) pe de o parte, dar și lipsa cunoștințelor tehnice de specialitate ale
cadrelor didactice, ale elevilor și ale părinților pe de altă parte.
În prezent, învățarea are loc continuu, într-o varietate de contexte și moduri susținute de
tehnologii care permit oricărui elev să acceseze cu ușurință informații interne și externe și să
interacționeze în rețele cu profesori și colegi. Mixarea metodelor de comunicare face ca învățarea să
fie mai eficientă și mai rapidă.
E cert faptul că predarea în mediul online este diferită, dar nu cu un grad înalt de dificultate,
informațiile pe care le veți preda rămân la fel, doar că vor trebui selectate metode interactive de
predare, deoarece la distanță este mai greu să-i țineți focusați pe copii pe o perioadă mai lungă, astfel
și interactivitatea va fi la același nivel.
Clasa virtuală a constituit o provocare începând din luna martie 2020 pentru majoritatea celor
implicați în procesul instructiv-educativ. Voi prezenta în continuare câteva sugestii privind
gestionarea clasei virtuale, mai ușor și mai atractiv:
§ Totul începe cu o idee, punct în care profesorul ar trebui să se întrebe cum poate utiliza tehnologia
în clasa virtuală pentru a capta interesul elevilor și a le facilita învățarea.
§ Pregătirea lecției începe prin crearea unei liste cu toate momentele clasei virtuale pe care
profesorul să o aibă la îndemână, adică să-și facă un scenariu despre cum vrea să decurgă lecția
virtuală.
§ Pregătirea dinainte a materialelor cu care v-a lucra (crearea unor prezentări, a unor fișe de lucru,
a unor exemple, a unor exerciții, imagini, fișiere etc.). Pentru fiecare clasă virtuală se impune
crearea unui dosar (folder) cu materiale de lucru, pentru a nu se amesteca cu ale altei clase.
§ Lecția va avea succes doar dacă scopul și obiectivele sunt clar definite, iar modalitățile de
îndeplinire a acestora sunt ușor de înțeles de către elevi. De aceea, profesorul trebuie să prezinte
elevilor scopul și obiectivele lecției, precum și modul în care acestea vor fi realizate.
§ Soluția de clasă virtuală trebuie testată înainte de a fi folosită la oră; chiar și așa, în orice moment
pot apărea probleme tehnice.
§ Testarea funcționării microfonului, a camerei video, precum și partajarea ecranului anterior
începerii lecției sunt foarte importante (li se cere elevilor să dea feedback privind funcționarea
microfonului la începutul activităților online).
§ Profesorul trebuie să se gândească la modul în care va comunica cu elevii și va controla clasa. Se
poate stabili o listă cu o serie de reguli pe care elevii să le respecte în clasa virtuală (să nu se
73
mănânce în clasa virtuală, să se păstreze microfonul închis, să se ridice mâna, să se rezolve
exercițiile date pe parcursul lecției etc.)
§ Se închid toate microfoanele la începutul clasei virtuale (elevii pot fi lăsați să comunice între ei
2-3 minute la începutul lecției până când se conectează toți și se începe lecția);
§ Se păstrează lista cu participanții și chat-ul vizibile în timpul clasei virtuale chiar dacă acest lucru
este mai dificil în timpul partajării ecranului; periodic se verifică chat-ul și activitatea elevilor.
§ Profesorul discută cu elevii despre ceea ce au învățat anterior, despre subiect și despre ceea ce ei
se așteaptă că vor experimenta. Li se explică elevilor cum să procedeze pentru a pune întrebări
(se poate scrie în zona de chat, pot ridica mâna și pot răspunde).
§ Sarcinile de lucru cuprinse în imagini și experiențe virtuale permit elevilor să fie mai creativi și
mai liberi în îndeplinirea lor. Fiecare imagine virtuală provoacă emoții diferite, pe care elevii le
pot folosi pentru a-și îndeplini mai bine sarcinile dar este foarte important ca profesorii să se
asigure că aceste emoții sunt pozitive pentru a nu perturba procesul de gândire al elevilor.
§ Trebuie create momente de întrerupere a ritmului și interacțiunii cu elevii prin pauze în care elevii
să comunice, să se întrerupă ritmul prin folosirea unor exerciții de captare a atenției folosind, de
exemplu, conținuturi interactive create cu LearningApps.org.
§ Profesorul alege forma adecvată de evaluare și autoevaluare în funcție de tipul și conținutul lecției
în cauză. Elevii își pot autoevalua cunoștințele dobândite în timpul lecției prin completarea unor
chestionare sau quiz-uri prin care se oferă și feedback profesorului.
Voi detalia în continuare câteva metode interactive de predare-învățare-evaluare
particularizate pentru disciplina T.I.C., clasa a IX-a, capitolul Rolul și funcțiile sistemelor de calcul:
1. Informațiile structurate
Partea teoretică ar trebui să ocupe 15-20 de minute din cadrul unei ore de curs online. Pentru
structurarea informațiilor care urmează să fie predate, se pot folosi prezentările/expunerile
PowerPoint sau Prezi, planșe/schițe sau scurte filmulețe. Slide-urile/planșele vor cuprinde doar cele
mai importante informații, astfel, urmând să se dezvolte împreună subiectul cursului.
De asemenea, prezentările/filmulețele trebuie să fie atractive, dar nu obositoare pentru ochi,
de aceea se vor alege culori care se pot citi cu ușurință. Mai mult, se vor adauga imagini și video-uri,
dar vă recomandăm ca videourile să fie scurte (3-5’), deoarece veți pierde atenția elevilor, fiindcă
acestea conțin prea multe informații sau prea multe detalii, iar elevii se plictisesc.
Exemple:
§ Elevii stabilesc împreună cu profesorul și notează clasificarea rețelelor de calculatoare
după aria de răspândire în urma analizei planșei.
§ Elevii urmăresc filmulețul: Dispozitivele periferice de ieșire accesând linkul indicat de
către profesor, apoi răspund la întrebările scrise de acesta pe fluxul din google classroom.
2. Jocurile didactice
Jocul este o metodă interactivă eficientă în procesul de predare-învățare-evaluare, iar în
învățământul la distanță este mai accesibil și mai eficient; există jocuri didactice deja special
concepute pentru multe subiecte care sunt predate la școală.
Există multe platforme care oferă această opțiune, precum și tutoriale pe youtube.com despre
cum trebuie să folosească elevii aceste platforme. De asemenea, elevii pot fi informați în legătură cu
faptul că există astfel de jocuri didactice, care sunt foarte captivante, chiar și pentru un om matur,
prin indicarea unor linkuri spre paginile sursă.
Exemple:
§ Exerciții de spargere a gheții care se pot folosi atunci când elevii sunt la ultimele ore, sunt
obosiți (exp. Alege un obiect din jurul tău și indică 2 asemănări/deosebiri între tine și el).
§ Elevilor li se cere să completeze un rebus/cuvinte încrucișate în care se utilizează termenii
nou introduși în lecție (exp. Completați rebusul din figură utilizând informațiile referitoare
la Memoria calculatorului).
3. Chestionare și quiz-uri
Evaluarea pe bază de chestionare/quiz-uri reprezintă metode bune și interactive de evaluare la
fiecare sfârșit de oră.
74
Pe Internet există o mulțime de platforme care îți permit să evaluezi gradul de cunoștințe
acumulate în urma informațiilor predate. Aceste metode oferă un plus foarte mare pentru cadrele
didactice, deoarece față de evaluarea tradițională de la fiecare sfârșit de curs, în care se întrebau elevii
despre ce au discutat azi la oră, respectivele metode oferă posibilitate de a intra mai în detaliu în
cunoștințele asimilate pe parcursul orei. Acestea oferă și profesorului posibilitatea de a-și autoevalua
tehnica de predare, deoarece atunci când majoritatea elevilor și-au însușit corect informațiile predate,
e clar că profesorul a făcut tot ce era necesar la oră.
De asemenea, prin aceste metode cadrele didactice identifică atât elevii care nu au înțeles
subiectul și au nevoie de o atenție sporită cât și pe cei care nu au fost atenți la oră și ar trebui implicați
mai mult. Dar, recomandăm ca aceste quiz-uri să nu fie notate, pentru a nu intimida elevul, ci pentru
a fi percepute ca o activitate educativă.
Exemple:
§ Evaluarea sumativă, la finalul capitolului Rolul și funcțiile sistemelor de calcul se poate
face aplicând un chestionar (test grilă) realizat în google drive care să conțină atât itemii
cât și răspunsurile amestecate; la finalizarea chestionarului elevului i se afișează
nota/punctajul.
§ Aplicarea unor quiz-uri cu rol de joc didactic se poate aplica în orice moment al lecției
(exp. Alegeți varianta care corespunde multiplilor byte-ului/octetului).
4. Proiectul
Aceasta este o metodă complexă de evaluare, de regulă are loc la sfârșitul unui modul sau
semestru. Prin această metodă se evaluează progresele pe care le-au făcut elevii în timp. Această
metodă pune elevii în situația de a analiza și cerceta informații. Folosind volumul mare de informații
de pe Internet, aceștia vor învăța să-și structureze informația și să o integreze în așa fel într-un proiect
încât să fie pe înțelesul tuturor.
De asemenea, pentru ca acest proiect să fie mai interesant de realizat, dar și de prezentat de
către elevi, aceștia trebuie încurajați să utilizeze platforme sau alte aplicații online în scopul creării
unui suport vizual pentru proiectul lor. Li se poate cere să integreze poze sau videouri despre subiectul
ales, astfel, realizarea proiectului devine mai captivantă.
Exemplu:
§ Realizați un proiect despre Sistemul de intrare-ieșire al calculatorului care să cuprindă
următoarele elemente: 3-5 imagini, o prezentare realizată în PowerPoint/Prezi, un filmuleț,
2-3 linkuri spre materialele/fișele lucrate anterior, 2 planșe, text, animații etc.
Chiar dacă învățarea online prin intermediul clasei virtuale prezintă, în actualele condiții, o
serie de avantaje, totuși există posibilitatea apariției, pe plan uman, a reducerii substanțiale a
capacității de exprimare verbală a elevilor, însoțită de o pierdere a capacităților de prezentare-
argumentare-contraargumentare, precum și accentuarea gradului de dezumanizare, paradoxal chiar în
condițiile în care tehnica și tehnologia au deschis noi drumuri și au oferit noi instrumente și tehnici
pentru comunicarea interumană.

Webografie:
1. https://www.youtube.com/watch?v=cpBHO8mhOd4
2. https://www.vr-school.eu/uploads/io2/RO/Module%206_Pregatirea%20Orei_RO.pdf
3. https://gutenberg.ro/ro/4-metode-interactive-de-predare-online/
4. https://www.didactform.snsh.ro/campanie-online/invatarea-online-avantaje-si-dezavantaje

75
MODERNIZAREA METODELOR ÎN PREDAREA MATEMATICII ÎN GIMNAZIU

Boros Katalin
Școala Gimnazială „Szent Istvan” Sâniob

Motto: „Egalitatea nu există decât în matematică.” (Mihai Eminescu)

1.Introducere

De-a lungul anilor petrecuți în învățământ,am constatat că natura elevilor se schimbă,interesele


lor se schimbă,întâlnind an de an noi generații, cu noi viziuni și interese.Ceea ce ne interesa pe noi
acum zeci de ani,nu-i mai preocupă pe copiii de astăzi.
La cele mai multe ore de matematică,în predarea noțiunilor ,cunoștințelor folosim prelegeri
mai lungi sau mai scurte,dar am observat,nu o dată,că elevii nu au fost interesați de ceea ce
spunem.Chiar dacă noi considerăm că am planificat și proiectat cea mai bună lecție,deseori vedem că
elevii nu sunt atenți,nu se concentrează,nu sunt motivați.Atunci ne gândim cum am putea face ca ei
să ne asculte,ce strategii de învățare să alegem,ce metode să găsim ,pentru a-i atrage pe cei care ar
trebui să fie în centrul atenției și anume elevii.Este important pentru profesori să găsească o metodă,o
cale ,prin care să mențină întreaga clasă atentă și implicată.
Noi trebuie să facem orele de matematică mai atrăgătoare,dar nu renunțând în totalitate la metodele
folosite până acum,ci completând,colorând acestea cu alte metode și idei.
Predând în școli multietnice și multiculturale,nu trebuie să uităm că în centru trebuie să-l avem
pe cel care învață.Toți elevii sunt diferiți,toți necesită o tratare cu seriozitate și apreciați ca
indivizi,indiferent de performanțele lor școlare.
Noi,ca dascăli,trebuie să descoperim nevoile individuale ale elevilor și să încercăm să găsim
modalitățile cu care–i putem satisface aceste nevoi,fie pe plan școlar,fie pe plan sentimental , familial.
De mai multe decenii ,s-au încercat diferite strategii de predare pentru a-i atrage pe elevi și a-i
face să fie încântați ,preocupați de învățare.Învățământul pur teoretic trebuie limitat,iar acele strategii
care au la bază caracterul practic al educației, trebuie extinse cât mai mult posibil,astfel încât să se
apropie de viața reală,de zi cu zi.Elevii trebuie ajutați să învețe și să gândească,nu doar să memoreze.
În învățământul tradițional , centrat pe cunoaștere,pe transmiterea de cunoștințe,instruirea era
asociată cu educația intelectuală,morală.Astăzi instruirea reprezintă transformarea întregii
personalități a celor instruiți ,de înzestrare intelectuală și practică,de capacități și competențe
cognitive.
În mod treptat s-a ajuns la importanța activizării elevilor în procesul didactic.
Instruirea activă se bazează pe implicarea și participarea activă și deplină a elevilor în procesul
formării proprii,prin interacțiuni verbale,intelectuale cu cadrul didactic și cu conținuturile
curriculare.Însă marea majoritate a acestor acțiuni este între elev și profesor.
La instruirea interactivă apar interacțiunile și cu colegii.În zilele noastre superioritatea
metodelor active și introducerea mai multor metode de învățare prin colaborare au devenit evidente.O
metodă activă este și participativă și presupune o implicare deplină,totală din partea elevilor ,pe care-
i învață cum să se adapteze ,cum să acționeze,să descopere,problematizeze și nu doar să memoreze.

2.Procese de predare-învățare-evaluare

Pentru ca procesul de predare să-și atingă obiectivele,profesorul să aibă în vedere următoarele


aspecte: designul predării să fie conceput astfel încât să asigure timp și spațiu pentru activitatea de
învățare individuală; să se asigure metode specifie și suporturi de invățare pentru elevii cu dificultăți
și pentru cei cu CES,precum și profesori specializați ; programele educaționale să fie însoțite de
asistența complementară,pentru fiecare caz în parte; crearea unui mediu de învățare
eficient(satisfacerea opțiunilor elevilor pentru anumite teme de învățare,tipuri de proiecte sau
modalități de muncă); crearea unui climat de respect și acceptarea diferențelor; utilizarea unor
76
modalități flexibile de grupare a elevilor pentru activități didactice,pe baza nevoilor de învățare;
includerea feedbackului constructiv și informativ în legătură cu demersul și achizițiile învățării;
sporirea activităților practice ,a exercițiilor și diversificarea problemelor.
Referitor la procesul de învățare ,trebuie avute în vedere următoarele: implicarea activă a
elevilor în procesul de învățare,în ritm și la nivele de dificultate accsesibile,utilizând interacțiuni în
perechi și grupuri mici; utilizarea stimulării ,studiilor de caz și a problematizării în vederea
susținerii curiozității,a reflecției și a evaluării situațiilor(stimularea gândirii); includerea în
secvențele de predare a feedbackului; tratarea egală a tuturor elevilor,creearea unei atmosfere de
colaborare,lucru în echipă în locul unuia de concurență,rivalitate,sarcini de lucru autentice cu
relevanță în viața reală; empatie.
În ceea ce privește evaluarea,aceasta trebuie să aibă în vedere următoarele:să fie sistematică și
continuă,integrată în actul predării curente,autentică în conținut și în performanțele proiectate; să fie
utilizată în principal evaluarea de progres(achiziții individuale),în locul celei normative(achizițiile
sunt comparate cu norma de grup); progresia învățării să fie bine tradusă în standarde și descriptori
de performanță; evaluatorii să angajeze elevii în aprecierea prestțiilor proprii,precum și a colegilor.

3. Școala(inter)activă și școala muncii

În educație,de-a lungul anilor s-au făcut o serie de schimbări.Toate aceste schimbări ar trebui să
vină în sprijinul elevului ,însă s-a uitat cel mai adesea,beneficiarul schimbărilor din școală. La
începutul secolului al XX-lea instituțiile școlare au fost acuzate pentru lipsa lor de adecvare la nevoile
elevilor și la cerințele pieței muncii.Încă în anul 1927 a apărut un articol în revista ˮAmicul Școaleiˮ
intitulat ˮȘcoala activă și școala munciiˮ ,în care s-a pus problema școlilor passive ,în care elevii
nu-șifolosesc propriile idei și creații și nu-și pot valorifica originalitatea și unicitatea lor.
ˮDescoperirea copiluluiˮ este titlul uneia dintre cărțile scrise de Maria Montessori,cea care în
prima jumătate a secolului XX-lea a fost inițiatorul unui sistem alternativ de predare-ănvățare ,în
care în centrul atenției se află copilul,cu caracteristici specific,individualitate,originalitate,ritm
propriu și nevoi proprii și totodată faptul că acesta reprezintă viitorul societății.
Caracteristicile școlilor moderne trebuie să fie în concordanță cu cerințele locurilor de muncă.De
exemplu,dacă la o școală accentul este pus pe modalități alternative pentru încadrarea diferitelor
aspect și rezolvarea de problem,la locul de muncă dacă se vor confrunta cu probleme non-
rutiere,muncitorii le vor putea analiza și rezolva.
În didactica modernăˮ metoda de învățământ este înțeleasă ca un anumit mod de a proceda
,care tinde să plaseze elevul într-o situație de învățare,mai mult sau mai puțin dirijată ,care să se
apropie până la identificarea cu una de cercetare științifică,de urmărire și de descoperire a
adevărului și de legare a lui de aspectele practice ale vieții ˮ(M.Ionescu,V Chiș).

4.Folosirea metodelor tradiționale/moderne

Chiar dacă trecerea de la metodele tradiționale la cele moderne s-a produs intens,este evident
că modernizarea metodelor nu și neaneapărat de o hotărâre oficială,ci de hotărârea profesorului,de
decizia lui,de viziunea și de propria lui concepție despre relația professor-elevi.
În învățământul modern,se presupune că elevul se află permanent în centrul atenției , că
procesul învățării presupune investigații permanente în zona comunicării interumane
Metoda este un instrument , o modalitate ,o cale de atingere a obiectivelor propuse.Este legătura
dintre obiective și rezultate.Pentru a atinge rezultatele profesorul trebuie să stăpânească arta
didacticii ce presupune știința de a-i învăța pe alții ceea ce știi deja foarte bine,într-un mod plăcut
,atractiv,accesibil.Pentru a fi eficientă,metoda trebuie să fie aplicată în strânsă legătură cu celelate
componente ale procesului de învățământ.
Metodele activ-participative sunt proceduri care pornesc de la ideea că învățarea este o activitate
personală,care nu poate fi înlocuită cu nimic,doar cel care învață este considerat managerul propriei
învățări ,ai întregului proces de învățare.Acesta devine o activitate unică și diferită de la o persoană
77
la alta,fiind determinat de istoria personală a subiectului ,de mediul din care provine,dar și de
relațiile sociale pe care acesta le are,le dezvoltă.Aceste metode presupun activism,curiozitate
intrinsecă,dorința de a observa,explica,a explora,a descoperi.Sunt consiederate activ-participative
acele metode care mobilizează elevul,care-l ajută să își concentreze atenția,să-i stârnească
curiozitatea.Ele pun accentul pe cunoașterea operașională,pe învățarea prin acțiune,aduc elevii în
contact nemijlocit cu situații din viața reală.
Privind elevul ca subiect al învățării ,metodele activ –participative conideră că efectele instructive
și cele formative ale învățării sunt proporționale cu nivelul de angajare și participare ale acestuia în
activitatea de învățare.
A dezvolta anumite capacități presupune a provoca anumite tipuri de procese intelectuale.Acestea
constituie resurse diferite ale fiecărui elev pentru a se implica în mod personal în actul învățării.
Există cazuri când unii elevi apelează mai mult la memorie,la operații de memorare și de
înțelegere,alții la gîndire ,capacitatea de a pune și de a rezolva probleme.În cazul în care se apelează
mai mult la gândire,se dezvoltă fie operațiile de gândire convergentă care presupune căutarea și
găsirea unui răspuns simplu și corect,fie operațiile de gândire divergente prin care se ajunge la
emiterea unor răspunsuri posibile,la o situație cu final deschis,ori la o gândire evaluatoare ce duce la
anumite judecăți în baza unor criterii implicite sau explicite.Deci unii fac apel la aptitudini creatoare
ce ar presupune capacitatea de a elabora idei,iar alții la gândirea critică ,care are la bază capacitatea
de analiză,de interpretare și de exploatare.

5.Concluzie

Utilizarea metodelor moderne oferă un climat propice studiului,mult mai dezinhibat,plăcut și


atractiv,mai ales dacă elevii sunt marcați de o teamă în fața unei materii care pare,încă un obstacol
greu de trecut.

Bibliografie
Sursa
1). http://pshihopedagogie.blogspot.com/2008/08/tema-8-definitiat.html
2).https://www.academia.edu/18026272/Modul_1_Predarea_invatarea_interactiva_centrata_pe_elev
3).Sarivan,Ligia, coordinator(2005),Predarea –invatarea interactivă centrata pe elev,Educația
2000+,Bucuresti

78
METODE ŞI TEHNICI INTERACTIVE DE GRUP
Autor, Prof. Scurtu Mihaela
Liceul Carol I Bicaz

Explozia stelară este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii, similară brainstormingului.


Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, asemenea exploziei stelare.
Cum se procedează:
Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură
cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?.
Lista de întrebări iniţiale poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare concentrare.
Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni între
concepte. Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup.
Organizată în grup,explozia stelară facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de
întrebări la întrebări, aşa cum brainstormingul dezvoltă construcţia de idei pe idei.
ETAPE:
1. Propunerea unei probleme;
2. Colectivul se poate organiza în grupuri preferenţiale;
3. Grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări şi cât mai diverse.
4. Comunicarea rezultatelor muncii de grup.
5. Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi aprecierea muncii în echipă.
Facultativ, se poate proceda şi la elaborarea de răspunsuri la unele dintre întrebări.
Avantaje :
- stimulează creativitatea în grup şi individuală;
- facilitează crearea de întrebări în grup pentru rezolvarea problemei propuse;
- dezvoltă la elevi limbajul ştiinţific din domeniul ştiinţelor biologice, atenţia
distributivă, gândirea;
- se aplică în toate tipurile de activităţi.
Dezavantaje:
- Necesită o foarte bună pregătire a moderatorului;
- Oferă doar răspunsuri posibile, dar nu şi realizarea lor;

În lecţia: ,,Degradarea stratului de ozonˮ clasa a X-a, Modulul I. Factori de degradare a


echilibrului ecologic, profilul Resurse naturale şi protecţia mediului
CE?

CUM? DE UNDE?

CARE? CINE?
Degradarea
stratului de
ozon

1. CE este stratul de ozon?


2. CUM clasificăm factorii care contribuie la degradarea stratului de ozon?
3. CARE este sunt principalele surse de poluare ale atmosferei?
79
4. DE UNDE provin clorofluorocarbonii?
5. CINE protejează vieţuitoarele de influenţa radiaţiilor UV ?

Tehnica 6/3/5 este asemănătoare branstorming -ului. Ideile noi, însă se scriu pe foile de hârtie
care circulă între participanţi.
Tehnica se numeşte 6/3/5 pentru că există:
− 6 membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte 3 soluţii fiecare, la o problemă
dată, timp de 5 minute.
Etapele metodei 6/3/5:
1. Împărţirea clasei în grupe a câte 6 membri fiecare.
2. Formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru. Elevii primesc fiecare câte o foaie de
hârtie împărţită în trei coloane.
3. Desfăşurarea activităţii în grup.
În această etapă are loc o îmbinare a activităţii individuale cu cea colectivă. Pentru problema dată,
fiecare dintre cei 6 participanţi, are de notat pe o foaie, 3 soluţii în tabelul cu 3 coloane, într-un timp
maxim de 5 minute. Foile migrează apoi de la stânga spre dreapta până ajung la posesorul iniţial. Cel
care a primit foaia colegului din stânga, citeşte soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens
creativ, prin formulări noi, adaptându-le, îmbunătăţindu-le şi reconstruindu-le continuu.
4. Analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune. Se centralizează datele obţinute, se discută şi se
apreciază rezultatele.
Avantajele aplicării tehnicii 6/3/5 sunt următoarele:
- oferă elevilor mai puţin comunicativi posibilitatea de a se exprima;
- similar brainstorming-ului, stimulează construcţia de „idei pe idei”;
- încurajează solidaritatea în grup şi competiţia între grupuri, îmbinând munca
individuală cu cea de echipă;
- are caracter formativ-educativ, dezvoltând atât spiritul de echipă cât şi gândirea, imaginaţia,
creativitatea.
Dezavantajul rezultă din constrângerea participanţilor de a răspunde într-un timp fix
Aplicaţie : În lecţia Rezervaţia Biosferei Delta Dunări, Modulul VII. Conservarea Biodiversităţi ,
Clasa a XI-a
1. Se împarte clasa în grupe a câte 6 membri ;
2. Pentru fiecare grupă am realizat o fişă de lucru ce conţine în trei coloane următoarele probleme la
care elevii trebuie să ofere răspunsuri: familii de păsări din Delta Dunării, reprezentanţi ai acestor
familii şi păsări pe cale de dispariţie;
3. Fiecare grupă a primit o fişă de lucru şi fiecare component al grupei notează pe fişă 3 soluţii în
tabelul cu trei coloane, într-un timp de 5 minute
4. După expirarea timpului de lucru elevii prezintă răspunsurile la cerinţele primite care sunt discutate
la nivelul clasei.

BIBLIOGRAFIE

1. Lazăr, V., Căprărin, D., (2008) –,, Metode didactice utilizate în predarea biologiei”, Ed.
Arves, Bucureşti;
2. Marinescu,M., (1010) – ,,Didactica biologiei- teorie şi aplicaţii”,Ed. Paralela 45, Piteşti;
3. Oprea, Lăcrămioara Crenguţa, (2006)- Strategii didactice interactive,Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti

80
EDUCAȚIA DIGITALĂ-O NECESITATE ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT ACTUAL !?

Spineanu Adina-Elena
Colegiul Național ,,Spiru Haret”, Târgu-Jiu

În societatea contemporană , caracterizată de schimbări rapide și de efecte imediate, educația și


învățământul trebuie reînnoite , adaptate , astfel încât să putem vorbi despre o permanentă inovație
în activitatea didactică.
Din această perspectivă , educația digitală devine o necesitate în sistemul de învățământ actual.
Supuși unor permanente transformări , oamenii trebuie să se adapteze evoluției societății. De aceea ,
educația digitală trebuie privită ca o componentă importantă în acest context de schimbări profunde.
Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ ușurează îndeplinirea scopurilor
educaționale. Astfel , acesta devine un instrument de lucru , o modalitate prin care informația
poate ajunge sub o altfel de formă la elev. Dar, el nu exclude prezența profesorului , al cărui har
pedagogic transformă întâlnirea într-un moment memorabil. Din această perspectivă , este
necesară achiziționarea unor noi platforme de educație digitală , dar este importantă și dublarea
ofertei de programe de pregătire profesională continuă a cadrelor didactice , mai ales în domeniul
predării online.
Trebuie să acceptăm că educația în mediul digital nu este cu nimic inferioară celei clasice ;
metodele și instrumentele diferă , iar cursurile, programele școlare trebuie concepute în mod diferit.
Cu toate acestea , accentul trebuie să cadă pe latura pedagogică , nu pe aplicații și pe instrumente.
În ceea ce privește metodele interactive de predare online , acestea trebuie să fie centrate pe elev ,
iar activitățile de predare-învățare cu elevii să nu fie doar teorie. Teoria ar trebui să ocupe doar 20
de minute din cadrul unei ore de curs. Pentru structurarea informațiilor care urmează să fie predate ,
se recomandă prezentările PowerPoint. Slide-urile vor cuprinde doar cele mai importante
informații, urmând ca profesorul să dezvolte împreună cu elevii subiectul cursului. De asemenea ,
prezentările PowerPoint trebuie să fie atractive , iar imaginile să fie sugestive pentru a captiva
atenția copiilor.
Mereu este nevoie de verificarea informațiilor predate. Evaluarea la sfârșitul orei sub formă de
chestionare sau quizuri este recomandată din perspectiva interacțiunii cu elevii. Astfel , sub forma
întrebărilor , profesorul află în ce măsură informația a fost corect receptată.
O altă formă de evaluare este proiectul , metodă complexă ce se recomandă la sfârșitul unui modul
sau al unui semestru. Elevii vor analiza și vor cerceta informații pe care le-au descoperit singuri și
își vor structura informația pentru a putea fi înțeleasă de ceilalți. Folosind , de asemenea, jocurile
didactice online , vom eficientiza procesul de predare – învățare-evaluare .Spre exemplu , pentru
a-și însuși reguli de scriere corectă în limba română , elevii pot fi antrenați în diverse jocuri în care
trebuie să identifice forme de plural , să aleagă sinonimul unui cuvânt sau să identifice omonime.
Toate acestea într-un timp determinat astfel încât fiecare să fie într-o competiție cu sine însuși.
Așadar , procesul instructiv-educativ , fie că este integrat educației digitale , fie educației
tradiționale , trebuie să fie centrat pe nevoile elevilor , să răspundă diferitelor nevoi de învățare a
elevilor. Și pentru că schimbarea este o constantă a existenței noastre , educația digitală vine ca un
răspuns natural la transformările lumii în care trăim.

81
Clasa a VIII-a
PREDAREA LECȚIEI “CLIMA ROMÂNIEI – CARACTERISTICI GENERALE”
FOLOSIND INSTRUMENTE LIVRESQ

Papaghiuc Lidia-Maria
Liceul Teoretic “ Al. I. Cuza”, Iași

LIVRESQ este un editor de resurse educaționale în format digital dezvoltat de compania


ASCENDIA. Un avantaj îl reprezintă posibilitatea parcurgerii individual a lecției, în ritm propriu,
diferențiat, rezolvând singur cerințele de etapă din lecție.
Menționăm că în structurarea lecției, după cum redăm în imaginile de mai jos, am urmat
algoritmul: nota generală de prezentare, factorii geografici care influențează clima României,
elementele climatice, etajele climatice, influențele climatice, regimul elementelor climatice,
fenomene climatice de risc.

Fig.1

Conform principiului că elevul descoperă și învață tastând, pentru prezentarea factorilor


geografici care influ-
ențează clima Româ-
niei am recurs la
resursa tip acordeon a
cărei format oferă
posibilitatea prezen-
tării sintetic și extins.

Fig.2

82
Elementele climatice:
temperatura, precipita-
ții, circulația maselor
de aer – sunt ilustrate
cu ajutorul resurselor
text și imagine

Fig.3

Un grad mai
ridicat de interacțiune
am remarcat la resursa
tip asistent aplicabilă
în cazul schițelor și
desenelor
particularizând-o în
cadrul lecției la prezen-
tarea
etajelor Fig.4
climatice,
caracteristicile etajului
devenind vizibile prin
tastare.

Relaționarea prin intermediul altei resur- se, includerea în lecție a chestionarelor parțiale, cu puține
întrebări, contribuie atât la consolidarea cunoștințelor cât și la oferirea unui feedback de etapă.

Fără a minimaliza aportul


altor resurse folosite în
conceperea
etapelor lecției, Fig.5
folosirea resursei
asistent, din punctul nostru
de vedere preconizează un
randament ridicat
prezentării. Este de tip mixt
imagine-informație, folosește subsident localizarea (necesară în geografie), iar informația generală,
83
scurtă (în prim-plan) devine extinsă prin efectul curiozității elevului de a tasta. Am utilizat-o și la
prezentarea influențelor climatice.

Fig.6

Feedbackul personal legat de înțelegerea lecției este conturat de rezolvarea chestionarului de


autoevaluare cu opțiunea deschisă reluării acestuia nelimitat.

Bibliografie:
https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20VIII-
a/Geografie/Uy5DLiBBUlQgS0xFVFQg/#book/u03-48-49

https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20VIII-a/Geografie/RURJVFVSQSBESURBQ1RJ/

https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20VIII-
a/Geografie/RURJVFVSQSBTSUdNQSBT/#/page/65

https://library.livresq.com/details/600d9c4a01f06b00075037c1

84
Clasa a VIII-a

LECȚIA “APELE CURGĂTOARE DIN ROMÂNIA”FOLOSIND INSTRUMENTE


LIVRESQ

Papaghiuc Vasile
Colegiul Național “ Emil Racoviță”, Iași

LIVRESQ este un editor de resurse educaționale pus gratuit la dispoziția profesorilor și nu necesită
cunoștințe de programare pentru a fi utilizat. Argumentăm orientarea către valorificarea
instrumentului Livresq prin exemplificarea cu lecția “Apele curgătoare din România”, concepută în
acest format. Aceasta prezintă aspecte specifice râurilor din țara noastră. Menționăm că în structurarea
lecției, am urmat algoritmul:
a) nota generală de prezentare;

b) generalități;

c) Dunărea;
-am recurs la resursa tip acordeon a cărei format oferă posibilitatea prezentării sintetic și extins.

85
c) râurile - aspecte şi caracteristici ( caracteristici morfohidrometrice, relieful fluvial, râurile
interne);
- pentru un grad mai ridicat de interacțiune am ales resursa tip asistent aplicabilă în cazul schițelor
și desenelor particularizând-o cu informații care devin vizibile prin tastare;

- cu ajutorul resurselor text/tabel am redat parametrii principalelor râuri.

86
Relaționarea prin intermediul altei resurse, includerea în lecție a chestionarelor parțiale, cu puține
întrebări, contribuie atât la consolidarea cunoștințelor cât și la oferirea unui feedback privind tema
parcursă.

Bibliografie:
https://view.livresq.com/view/5ffb2cd79eb0b300074d59d7/

87
METODE MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE

Șimonea Cristina Monica


Grădinița cu Program Prelungit nr.53 Timișoara

Motto:
„Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se înşele. Nu
folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi, sunt posibile.” (Pestalozzi)
Metodele de învățământ sunt acele căi prin care elevii ajung, in procesul de învățământ , sub
coordonarea educatorilor, la dobândirea de cunoștințe, deprinderi, la dezvoltarea capacităților
intelectuale si la valorificarea aptitudinilor specifice.
Premisele utilizării metodelor în cadrul sistemelor de instruire actuale trebuie raportate la
didactica post-modernă care subliniază legătura dintre cele trei componente ale procesului de
învăţământ: predare – învăţare - evaluare, şi teoriile învăţării, care reprezintă fundamentele
sistemelor de instruire. Instruirea înseamnă modul de selectare, aranjare, echilibrare, conectare şi
transpunere în practică a următoarelor patru categorii de componente:
- Obiectivele instruirii - Conţinuturile - Strategiile şi metodele - Evaluarea
Atunci când alege o metodă didactică, profesorul are în vedere realizarea unor finalităţi bine
precizate, specificate şi concretizate sub formă de obiective. Metodele expozitive (de exemplu:
povestirea, descrierea, explicaţia, prelegerea, instructajul, etc.) au avantajul prezentării
conţinuturilor unui număr mare de auditori, într-un timp relativ scurt, cu accent pe elementele
esenţiale.
În cazul folosirii unei metodologii interactive, rolurile cadrului didactic se diversifică, se
îmbogăţesc, astfel că el devine animator, consilier, moderator, participant alături de elevii săi la
soluţionarea problemelor, chiar membru în echipele de lucru. Creşte gradul de activism şi de
implicare a elevului la activitate, de la simplu receptor la participant activ. Interactivitatea
presupune şi o atitudine pozitivă faţă de relaţiile umane, faţă de importanţa muncii în echipă şi o
deschidere faţă de cooperare, o atitudine de susţinere a ideilor apărute prin colaborarea cu ceilalţi.
Specifică metodelor didactice interactive este şi multirelaţionalitatea între profesor şi elevi, între
elev şi colegii săi, pe de o parte, dintre elevi şi conţinut pe de altă parte. Metodele expozitive nu
solicită schimburi între agenţii educaţionali, fiind unidirecţionale, mesajul circulând doar dinspre
profesorul – emiţător către elevul – receptor.
Plecând de la literatura în domeniu (Palmade , Cerghit, Mucchielli) metodele didactice sunt
împărţite din punct de vedere istoric în :
- metode tradiţionale/ clasice : expunerea, conversaţia, exerciţiul, demonstraţia, observaţia;
- metode moderne: problematizarea, algoritmizarea, cubul, învăţarea prin cooperare, mozaicul,
brainstorming-ul, studiul de caz, instruirea programată, metode de simulare, proiectul/tema de
cercetare, tehnica ciorchinelui, tehnica Turul galeriei, interviul.
Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării experenţiale, de
exersare a capacităţilor de analiză, de dezvoltare a creativităţii copiilor. Specific acestor metode este
faptul că ele promovează interacţiunea dintre preşcolari, schimbul de idei, de cunoştinţe, asigurând
un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare. Prin folosirea acestor metode,
preşcolarii depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri
interdisciplinare prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv, în care îşi
asumă responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii.
De asemenea, aceste metode activează toţi copiii şi le dezvoltă comunicarea, creativitatea,
independenţa în gândire şi acţiune, îi ajută să ia decizii corecte şi să argumenteze deciziile luate.
Aceste metode presupun respectarea particularităţilor de vârstă, îmbinarea diferitelor forme de
activitate, îmbinarea muncii individuale cu munca pe grupuri şi activitatea frontală, evaluarea
corectă a rezultatelor obţinute şi reconstituirea relaţiei educatoare-copil.
În continuare voi prezenta câteva metode moderne pe care le-am folosit în procesul instructiv
educativ în funcţie de obiectivele urmărite la fiecare activitate.
88
Bula dublă - este o metodă de predare-învăţare, uşor de aplicat, care grupează asemănările şi
deosebirile dintre două obiecte, fenomene, idei, concepte etc.. Ea este reprezentată grafic din două
cercuri mari în care se aşează câte o imagine care denumeşte subiectul abordat. De cele două cercuri
mari se află relaţionate prin linii alte cercuri mici situate între cercurile mari în care se specifică
asemănările, iar în cercurile exterioare se specifică caracteristicile fiecărui termen, particularităţile
sau deosebirile.
Schimbă perechea Metoda schimbării perechii are la bază munca elevilor/studenţilor în perechi
astfel: se împarte clasa în două grupe egale ca număr de participanţi; se formează două cercuri
concentrice, elevii fiind faţă în faţă pe perechi.
Educatoarea pune o întrebare sau dă o sarcină de lucru în perechi. Fiecare pereche discută şi
apoi comunică ideile. Cercul din exterior se roteşte în sensul acelor de ceasornic, realizându-se
astfel schimbarea partenerilor în pereche.
Copiii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al grupei. Fiecare se implică în activitate şi
îşi aduce contribuţia la rezolvarea sarcinii.

Brainstormingul, în traducere directă ,,furtună în creier, sau ,,asalt de idei,, este o metodă
interactivă de dezvoltare de idei noi ce rezultă din discuțiile purtate dintre mai mulți participanți.
Rezultatul acestor discuții se soldează cu alegerea celor mai bune soluții în rezolvarea situației
dezbătute.
Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativităţii în munca de explorare a unui subiect,
care conduce investigaţia copiilor în cinci direcţii precise, determinate de întrebări. Abordarea
investigaţiei se iniţiază în centrul conceptului şi se „împrăştie” în afară, spre obţinerea de idei
conexe. Munca se desfăşoară într-o atmosferă de relaxare a copiilor.
Această metodă presupune formularea de întrebări şi realizarea de conexiuni între ideile descoperite
pe această cale de copii, în grup –prin interacţiune, şi individual, pentru rezolvarea unei probleme.
Materialele necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor în care se utilizează această metodă
sunt: o stea mare,cinci stele mici de culoare galben, tablouri, ilustraţii, jetoane, siluete, tabloul
„Explozia stelară”
- Copiii,aşezaţi în semicerc,propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau se desenează
ideea centrală.
- Pe cele cinci steluţe se scrie câte o întrebare: ”Ce?”,”Cine?”,”Unde?”,”Când?”,”De ce?”, toate
acestea fiind notate separat şi pe bileţele. Cinci copii din grupă extrag câte un bileţel cu întrebarea.
Fiecare dintre cei cinci îşi alege câte trei-patru colegi, organizându-se astfel cinci grupuri care
lucrează separat.
- Se stabileşte timpul de lucru, potrivit complexităţii temei(aproximativ 5 min.). Membrii grupurilor
cooperează în elaborarea răspunsurilor la întrebări.
- La expirarea timpului, copiii revin în semicerc şi, fie un reprezentant al grupului, fie individual (în
funcţie de potenţialul grupului), comunică pe rând răspunsurile elaborate. În acest timp, copiii
celorlalte grupuri pot răspunde la neclarităţile generate pe parcursul investigaţiei respectivului grup
sau formulează întrebări referitoare la aspectele prezentate.
- Se apreciază întrebările copiilor, efortul acestora de a elabora întrebări corecte,precum şi modul de
cooperare şi interacţiune.
Problematizarea – constituie o modalitate de instruire prin crearea unor situaţii problemă, care
solicită copiilor utilizarea, restructurarea şi completarea unor cunoştinţe şi capacităţi anterioare
dobândite în vederea realizării situaţiei problemă pe baza experienţei şi efortului
personal.Problematizarea am folosit-o cu eficienţă sporită la grupa mare. Dintre elementele de
problematizare ce pot fi utilizate în cadrul activităţilor de observare prezint două: a) Crearea
unor situaţii-problemă, care să stimuleze copiii către căutare şi descoperire. b) Dirijarea
percepţiei prin intermediul conversaţiei euristice.
Problematizarea poate fi introdusă sub forme mai simple şi în cazul altor metode.
Algoritmizarea – este o metodă care presupune utilizarea şi valorificarea algoritmilor de învăţare.
Algoritmul este constituit dintr-o serie de operaţii executate într-o anumită ordine, presupune o
89
succesiune de operaţii. Din punct de vedere psihologic algoritmii reprezintă depinderi de activitate
intelectuală. Algoritmizarea ca metodă se foloseşte în general la grupele mari.
Metoda exerciţiului se referă la executarea conştientă, sistematică şi repetată a unei
aptitudini.

Bibliografıe:
Breben Silvia, Goncea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela – Metode interactive de grup-
ghid metodic, Editura Arves, 2002;
Breben Silvia, Ruiu Georgeta, Gongea Elena – Activităţi bazate pe inteligenţe multiple,
Editura Reprograph, Craiova, 2005;
Gluiga Lucia, Spiro Jodi – Învăţarea activă, Ghid pentru formatori şi cadre didactice,
Bucureşti, 2001.
Bocoş Muşata, Avram Iftinia, Catalano Horaţiu, Someşan Eugenia,- “Pedagogia
învăţământului preşcolar. Instrumente didactice”,.
Ioan Cerghit – Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii.
Editura Aramis, Bucuresti, 2002.
Ioan Cerghit – Metode de învăţământ. Editura Polirom, Iaşi, 2004.
Ioan Cerghit, Ioan Neacşu, Ion Negreţ Dobridor, Ion Ovidiu Pânişoară – Prelegeri
pedagogice. Editura Polirom, Iaşi.

90
METODE MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE

Șimonea Cristina Monica


Grădinița cu Program Prelungit nr.53 Timișoara

Motto:
„Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se înşele. Nu
folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi, sunt posibile.” (Pestalozzi)
Metodele de învățământ sunt acele căi prin care elevii ajung, in procesul de învățământ , sub
coordonarea educatorilor, la dobândirea de cunoștințe, deprinderi, la dezvoltarea capacităților
intelectuale si la valorificarea aptitudinilor specifice.
Premisele utilizării metodelor în cadrul sistemelor de instruire actuale trebuie raportate la
didactica post-modernă care subliniază legătura dintre cele trei componente ale procesului de
învăţământ: predare – învăţare - evaluare, şi teoriile învăţării, care reprezintă fundamentele
sistemelor de instruire. Instruirea înseamnă modul de selectare, aranjare, echilibrare, conectare şi
transpunere în practică a următoarelor patru categorii de componente:
- Obiectivele instruirii - Conţinuturile - Strategiile şi metodele - Evaluarea
Atunci când alege o metodă didactică, profesorul are în vedere realizarea unor finalităţi bine
precizate, specificate şi concretizate sub formă de obiective. Metodele expozitive (de exemplu:
povestirea, descrierea, explicaţia, prelegerea, instructajul, etc.) au avantajul prezentării
conţinuturilor unui număr mare de auditori, într-un timp relativ scurt, cu accent pe elementele
esenţiale.
În cazul folosirii unei metodologii interactive, rolurile cadrului didactic se diversifică, se
îmbogăţesc, astfel că el devine animator, consilier, moderator, participant alături de elevii săi la
soluţionarea problemelor, chiar membru în echipele de lucru. Creşte gradul de activism şi de
implicare a elevului la activitate, de la simplu receptor la participant activ. Interactivitatea
presupune şi o atitudine pozitivă faţă de relaţiile umane, faţă de importanţa muncii în echipă şi o
deschidere faţă de cooperare, o atitudine de susţinere a ideilor apărute prin colaborarea cu ceilalţi.
Specifică metodelor didactice interactive este şi multirelaţionalitatea între profesor şi elevi, între
elev şi colegii săi, pe de o parte, dintre elevi şi conţinut pe de altă parte. Metodele expozitive nu
solicită schimburi între agenţii educaţionali, fiind unidirecţionale, mesajul circulând doar dinspre
profesorul – emiţător către elevul – receptor.
Plecând de la literatura în domeniu (Palmade , Cerghit, Mucchielli) metodele didactice sunt
împărţite din punct de vedere istoric în :
- metode tradiţionale/ clasice : expunerea, conversaţia, exerciţiul, demonstraţia, observaţia;
- metode moderne: problematizarea, algoritmizarea, cubul, învăţarea prin cooperare, mozaicul,
brainstorming-ul, studiul de caz, instruirea programată, metode de simulare, proiectul/tema de
cercetare, tehnica ciorchinelui, tehnica Turul galeriei, interviul.
Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării experenţiale, de
exersare a capacităţilor de analiză, de dezvoltare a creativităţii copiilor. Specific acestor metode este
faptul că ele promovează interacţiunea dintre preşcolari, schimbul de idei, de cunoştinţe, asigurând
un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare. Prin folosirea acestor metode,
preşcolarii depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri
interdisciplinare prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv, în care îşi
asumă responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii.
De asemenea, aceste metode activează toţi copiii şi le dezvoltă comunicarea, creativitatea,
independenţa în gândire şi acţiune, îi ajută să ia decizii corecte şi să argumenteze deciziile luate.
Aceste metode presupun respectarea particularităţilor de vârstă, îmbinarea diferitelor forme de
activitate, îmbinarea muncii individuale cu munca pe grupuri şi activitatea frontală, evaluarea
corectă a rezultatelor obţinute şi reconstituirea relaţiei educatoare-copil.
În continuare voi prezenta câteva metode moderne pe care le-am folosit în procesul instructiv
educativ în funcţie de obiectivele urmărite la fiecare activitate.
91
Bula dublă - este o metodă de predare-învăţare, uşor de aplicat, care grupează asemănările şi
deosebirile dintre două obiecte, fenomene, idei, concepte etc.. Ea este reprezentată grafic din două
cercuri mari în care se aşează câte o imagine care denumeşte subiectul abordat. De cele două cercuri
mari se află relaţionate prin linii alte cercuri mici situate între cercurile mari în care se specifică
asemănările, iar în cercurile exterioare se specifică caracteristicile fiecărui termen, particularităţile
sau deosebirile.
Schimbă perechea Metoda schimbării perechii are la bază munca elevilor/studenţilor în perechi
astfel: se împarte clasa în două grupe egale ca număr de participanţi; se formează două cercuri
concentrice, elevii fiind faţă în faţă pe perechi.
Educatoarea pune o întrebare sau dă o sarcină de lucru în perechi. Fiecare pereche discută şi
apoi comunică ideile. Cercul din exterior se roteşte în sensul acelor de ceasornic, realizându-se
astfel schimbarea partenerilor în pereche.
Copiii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al grupei. Fiecare se implică în activitate şi
îşi aduce contribuţia la rezolvarea sarcinii.

Brainstormingul, în traducere directă ,,furtună în creier, sau ,,asalt de idei,, este o metodă
interactivă de dezvoltare de idei noi ce rezultă din discuțiile purtate dintre mai mulți participanți.
Rezultatul acestor discuții se soldează cu alegerea celor mai bune soluții în rezolvarea situației
dezbătute.
Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativităţii în munca de explorare a unui subiect,
care conduce investigaţia copiilor în cinci direcţii precise, determinate de întrebări. Abordarea
investigaţiei se iniţiază în centrul conceptului şi se „împrăştie” în afară, spre obţinerea de idei
conexe. Munca se desfăşoară într-o atmosferă de relaxare a copiilor.
Această metodă presupune formularea de întrebări şi realizarea de conexiuni între ideile descoperite
pe această cale de copii, în grup –prin interacţiune, şi individual, pentru rezolvarea unei probleme.
Materialele necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor în care se utilizează această metodă
sunt: o stea mare,cinci stele mici de culoare galben, tablouri, ilustraţii, jetoane, siluete, tabloul
„Explozia stelară”
- Copiii,aşezaţi în semicerc,propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau se
desenează ideea centrală.
- Pe cele cinci steluţe se scrie câte o întrebare: ”Ce?”,”Cine?”,”Unde?”,”Când?”,”De ce?”,
toate acestea fiind notate separat şi pe bileţele. Cinci copii din grupă extrag câte un bileţel cu
întrebarea. Fiecare dintre cei cinci îşi alege câte trei-patru colegi, organizându-se astfel cinci
grupuri care lucrează separat.
- Se stabileşte timpul de lucru, potrivit complexităţii temei(aproximativ 5 min.). Membrii
grupurilor cooperează în elaborarea răspunsurilor la întrebări.
- La expirarea timpului, copiii revin în semicerc şi, fie un reprezentant al grupului, fie
individual (în funcţie de potenţialul grupului), comunică pe rând răspunsurile elaborate. În
acest timp, copiii celorlalte grupuri pot răspunde la neclarităţile generate pe parcursul
investigaţiei respectivului grup sau formulează întrebări referitoare la aspectele prezentate.
- Se apreciază întrebările copiilor, efortul acestora de a elabora întrebări corecte,precum şi
modul de cooperare şi interacţiune.
Problematizarea – constituie o modalitate de instruire prin crearea unor situaţii problemă, care
solicită copiilor utilizarea, restructurarea şi completarea unor cunoştinţe şi capacităţi anterioare
dobândite în vederea realizării situaţiei problemă pe baza experienţei şi efortului
personal.Problematizarea am folosit-o cu eficienţă sporită la grupa mare. Dintre elementele de
problematizare ce pot fi utilizate în cadrul activităţilor de observare prezint două: a) Crearea
unor situaţii-problemă, care să stimuleze copiii către căutare şi descoperire. b) Dirijarea
percepţiei prin intermediul conversaţiei euristice.
Problematizarea poate fi introdusă sub forme mai simple şi în cazul altor metode.
Algoritmizarea – este o metodă care presupune utilizarea şi valorificarea algoritmilor de învăţare.
Algoritmul este constituit dintr-o serie de operaţii executate într-o anumită ordine, presupune o
92
succesiune de operaţii. Din punct de vedere psihologic algoritmii reprezintă depinderi de activitate
intelectuală. Algoritmizarea ca metodă se foloseşte în general la grupele mari.
Metoda exerciţiului se referă la executarea conştientă, sistematică şi repetată a unei
aptitudini.

Bibliografıe:
1. Breben Silvia, Goncea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela – Metode interactive de grup-
ghid metodic, Editura Arves, 2002;
2. Breben Silvia, Ruiu Georgeta, Gongea Elena – Activităţi bazate pe inteligenţe multiple,
Editura Reprograph, Craiova, 2005;
3. Gluiga Lucia, Spiro Jodi – Învăţarea activă, Ghid pentru formatori şi cadre didactice,
Bucureşti, 2001.
4. Bocoş Muşata, Avram Iftinia, Catalano Horaţiu, Someşan Eugenia,- “Pedagogia
învăţământului preşcolar. Instrumente didactice”,.
5. Ioan Cerghit – Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii.
Editura Aramis, Bucuresti, 2002.
6. Ioan Cerghit – Metode de învăţământ. Editura Polirom, Iaşi, 2004.
7. Ioan Cerghit, Ioan Neacşu, Ion Negreţ Dobridor, Ion Ovidiu Pânişoară – Prelegeri
pedagogice. Editura Polirom, Iaşi.

93
METODE SI TEHNICI MODERNE DE PREDARE-INVATARE-EVALUARE

Prof .Iacob Claudia Ramona


Liceul George Tarnea , Babeni

Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile folosite în
şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa.

Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi
capacitaţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând
exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea.

Dezideratele de modernizare şi de perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe direcţiile


sporirii caracterului activ al metodelor de învăţământ, în aplicarea unor metode cu un pronunţat
caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instrucţionale (e-learning), în contaminarea şi
suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode şi tehnici de învăţare, reuşind astfel să se aducă
o însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului potenţial al elevului

Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o
metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă, cu
activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interdependentă.

Deşi învătarea este eminamente o activitate proprie, ţinând de efortul individual depus în înţelegerea
şi conştientizarea semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin adevărat că relaţiile interpersonale, de
grup sunt un factor indispensabil apariţiei şi construirii învăţării personale şi colective. “Învăţarea în
grup exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o
complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai
activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de cooperare
fructuoasă.”(Ioan Cerghit)

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile
participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.
Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta
este antrenat , ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări şi formări.
„Metodele interactive urmăresc optimizarea comunicări, observând tendinţele inhibitorii care pot
apărea în interiorul grupului” ( I. Pânişoară)

Interactivitatea presupune atât cooperarea – definită drept “forma motivaţională a afirmării de sine,
incluzând activitatea de avansare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalţi pentru dobândirea
unei situaţii sociale sau a superiorităţii” – cât şi competiţia care este o “activitate orientată social, în
cadrul căreia individul colaborează cu ceilalţi pentru atingerea unui ţel comun” (Ausubel). Ele nu se
sunt antitetice; ambele implică un anumit grad de interacţiune, în opoziţie cu comportamentul
individual.

În condiţiile îndeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativă, generând un
comportament contagios şi o strădanie competitivă; în rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea de
probleme, obţinerea soluţiei corecte e facilitată de emiterea de ipoteze multiple şi variate.
Interacţiunea stimulează efortul şi productivitatea individului şi este importantă pentru
autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite, pentru autoevaluare. Există o dinamică intergrupală
cu influenţe favorabile în planul personalităţii, iar subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să
aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai
temeinic decât în cazul lucrului individual. În acest fel se dezvoltă capacităţile elevilor de a lucra
94
împreună ce se constituie într-o componentă importantă pentru viaţă şi pentru activitatea lor
profesională viitoare.

Avantajele interacţiunii:
- în condiţiile îndeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativă, generând un
comportament contagios şi o strădanie competitivă; în rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea de
probleme, obţinerea soluţiei corecte e facilitată de emiterea de ipoteze multiple şi variate; (D.
Ausubel)

- stimulează efortul şi productivitatea individului;

- este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite, pentru autoevaluare;

- există o dinamică intergrupală cu influenţe favorabile în planul personalităţii; subiecţii care


lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi
complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual;

- dezvoltă capacităţile elevilor de a lucra împreună - componentă importantă pentru viaţă şi pentru
activitatea lor profesională viitoare.(Johnson şi Johnson);

- dezvoltă inteligenţele multiple, capacităţi specifice:


• inteligenţei lingvistice - ce implică sensibilitatea de a vorbi şi de a scrie; include abilitatea de
a folosi efectiv limba pentru a se exprima retoric, poetic şi pentru a-şi aminti informaţiile,
• inteligenţei logice-matematice - ce constă în capacitatea de a analiza logic problemele, de a
realiza operaţii matematice şi de a investiga ştiinţific sarcinile, de a face deducţii
• inteligenţei spaţiale - care se referă la capacitatea, potenţialul de a recunoaşte şi a folosi
patternurile spaţiului; capacitatea de a crea reprezentări nu doar vizuale,
• inteligenţei interpersonale - capacitatea de a înţelege intenţiile, motivaţiile, dorinţele
celorlalţi, creând oportunităţi în munca colectivă,
• inteligenţa intrapersonală - capacitatea de autoînţelegere, autoapreciere corectă a propriilor
sentimente, motivaţii, temeri,
• inteligenţa naturalistă - care face omul capabil să recunoască, să clasifice şi să se inspire din
mediul înconjurător,
• inteligenţa morală - preocupată de reguli, comportament, atitudini – Gardner H. – 1993;
- stimulează şi dezvoltă capacităţi cognitive complexe
• gândirea divergentă,
• gândirea critică,
• gândirea laterală – capacitatea de a privi şi a cerceta lucrurile în alt mod, de a relaxa
controlul gândirii;
- munca în grup permite împărţirea sarcinilor şi responsabilităţilor în părţi mult mai uşor de realizat;

- timpul de soluţionare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt în cazul lucrului în grup
decât atunci când se încearcă găsirea rezolvărilor pe cont propriu;
cu o dirijare adecvată, învăţarea prin cooperare dezvoltă şi diversifică priceperile, capacităţile şi
deprinderile sociale ale elevilor;

- interrelaţiile dintre membrii grupului, emulaţia, sporeşte interesul pentru o temă sau o sarcină dată,
motivând elevii pentru învăţare;

- lucrul în echipă oferă elevilor posibilitatea de a-şi împărtăşi părerile, experienţa, ideile, strategiile
personale de lucru, informaţiile;

95
- se reduce la minim fenomenul blocajului emoţional al creativităţii;

- grupul dă un sentiment de încredere, de siguranţă, antrenare reciprocă a membrilor ce duce la


dispariţia fricii de eşec şi curajul de a-şi asuma riscul;

- interacţiunea colectivă are ca efect şi “educarea stăpânirii de sine şi a unui comportament tolerant
faţă de opiniile celorlalţi, înfrângerea subiectivismului şi acceptarea gândirii colective” (Crenguţa L.
Oprea)
Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe promovarea
metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi
creativităţii. “Activ” este elevul care “depune efort de reflecţie personală, interioară şi abstractă,
care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de
elaborarea a noilor cunoştinţe.

“Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material “activismului interior”, psihic,
mental, să devină un purtător al acestuia.” (Ioan Cerghit)

Structurile autoritare dintr-un grup sau piedicile împotriva comunicării pot foarte bine limita
participarea activă a anumitor membrii la o acţiune coordonată.

Bibliografie:
• Pintilie M., „Metode moderne de învăţare evaluare”, Editura Eurodidact, Cluj Napoca, 2002;
• Marinescu, Mariana, “ Didactica Biologiei “ , Editura Paralela 45, Bucuresti, 2010.
• Oprea Crenguta-Lacramioara, “ Strategii didactice interactive “ , Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2010.
• Ion Negret Dobridor, “Stiinta invatarii “ , Ed. Polirom, Iasi, 2005.

96
METODE ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN PREDAREA GEOGRAFIEI.
METODA BRAINSTORMING

Prof. dr. Ilie Claudia


Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”Medgidia

Provocarea vremurilor în care trăim este dată şi de adaptarea profesorului la modernitate, la


transformările din societate şi la schimbarea mentalităţii elevilor din ziua de astăzi.
Utilizarea unor modele activizante asigură un cadru de instruire, plasat într-un context
practic, fundamentat pe anumite premise fundamentale şi pe strategii de predare interactive, care îi
transpun pe elevi în situaţii de învăţare autentice.
Aceste modele de structurare a lecţiilor se realizează în funcţie de competenţele vizate şi de
caracteristicile conţinutului. Este posibilă şi o combinare a mai multor modele şi utilizarea unor
diverse strategii, metode şi tehnici de predare, învăţare şi evaluare. Profesorii au rolul de a-i
îndruma şi ghida pe elevi în procesul de învăţare. Astfel pot fi satisfăcute anumite nevoi
individuale, proiectarea unor activităţi care să ajute la realizarea unor scopuri, predarea este
organizată, abordarea interdisciplinară a conţinutului, folosirea unui material bogat legat de tema
studiată, motivarea şi implicarea activă a elevilor în procesul de învăţare, angajarea elevilor în
discuţii şi posibilitatea de a susţine un discurs, ce permite monitorizarea înţelegerii, implicarea
elevilor în experienţele de învăţare, stimularea schimbării şi a reflecţiei personale, se încurajează
exprimarea liberă a opiniilor, confruntarea de idei şi opinii în condiţiile respectării părerii celuilalt,
sprijinirea elevilor în producerea opiniilor, a formulării întrebărilor şi a căutării răspunsurilor. Se
stimulează gândirea critică, a celei creative şi procesarea informaţiilor pentru exersarea operaţiilor
gândirii.
Aceste modele îşi dovedesc eficienţa în condiţiile folosirii regulate a acestora. Elevii şi
profesorul îşi formează anumite deprinderi şi îşi cunosc rolurile în cadrul procesului didactic. În
condițiile de astăzi când procesul instructiv-educativ a devenit atipic față de ceea ce se întâmpla
până acum, metodele de lucru s-au diversificat, incluzând o învățare prin folosirea mijloacelor
tehnice, a platformelor educaționale și a modului interactiv de lucru.
În cele ce urmează vom prezenta metoda Brainstorming care poate fi folosită cu succes în
cadrul procesului educativ, chiar și în mediul on-line.
Brainstorming ( en. brain-creier; storm-furtună)
Este cea mai simplă şi eficientă metodă de stimulare a creativităţii şi de generare a ideilor
noi în cadrul unui grup. Metoda este folosită încă din secolul al XVI-lea în India, iar mai apoi în
situaţii de criză comandanţii corăbiilor solicitau membrilor echipajului părerea şi adoptau cea mai
buna soluţie ( secolele XVI-XVIII). În educaţie va fi folosit ca metodă de profesorul A. Osborne de
la Universitatea din Buffalo, după anul 1948.
Această metodă presupune un asalt al ideilor, o efervescenţă de idei spontane sau o stare de
intensă activitate imaginativă.
Există mai multe principii care stau la baza acestei metode:
- Principiul asigurării calităţii prin cantitate. Formularea cât mai multor idei
este benefică. De regulă, primele idei sunt simple, banale, urmate apoi de idei
viabile, utile, valoroase. Și în mediul on-line poate fi folosit acest procedeu,
care stimulează gândirea critică, spontană.
- Principiul amânării judecării ideilor. Nu se acceptă critica pe parcursul
producţiei de idei pentru că poate duce la inhibarea membrilor grupului. Și în
mediul on-line este indicat ca profesorul să ghideze activitatea elevilor și să
intervină doar atunci când se impune, doar pentru a ghida discuțiile către
obținerea rezultatului urmărit.
Pentru a avea rezultate această metodă trebuie să ţină cont de coeziunea grupului şi de o
prezentare prealabilă a temei puse în discuţie. Pot fi utilizate două variante ale metodei: deschisă
(comunicare în cadrul grupului iar în mediul on-line forma învățământului sincron) şi închisă
97
(fără comunicare între membrii grupului, în mediul on-line fiind forma asincron). Ideile sunt
consemnate de o persoană stabilită anterior. Se va transmite sarcina de lucru, având un studiu de
caz.
Exemplu: Ce ştiţi despre Uniunea Europeană?
Se pot adresa întrebări deschise, productive, problematizante:
- Care sunt statele membre ale U.E.?
- Cum s-a format U.E.?
- Care sunt consecinţele integrării în U.E.?
- Care sunt asemănările şi deosebirile dintre România şi Franţa?
- Care sunt cauzele decalajului economic dintre ţările vest-europene şi cele est-
europene?
- Cum pot fi evitate conflictele interetnice în cadrul Uniunii Europene?
- Ce s-ar întâmpla dacă U.E. s-ar desfiinţa?
- Care sunt consecinţele Brexit-ului prin ieşirea Marii Britanii din U.E.?
- Ce este piaţa Comună? Ce este spaţiul Shengen? Care sunt graniţele U.E.?
- Scrieţi ce vă trece prin minte despre Spania.
- Căutaţi sinonime sau noţiuni similare pentru naţiune.
- Căutaţi idei contrare dezvoltării economice.
- Argumentaţi beneficiile integrării europene a României.
- Ce aţi observat când aţi vizitat o ţară europeană……...?
- Ce părere aveţi despre ieşirea Marii Britanii din U.E.?
Foarte importantă este atitudinea profesorului în timpul activităţii, având rolul unui
îndrumător, a unui ghid, având rolul de a evita blocajele intelectuale şi a consolidării
încrederii în sine. Și în forma de învățământ on-line, profesorul trebuie să stabileqscă niște
regului ale comunicării, prin folosirea camerei de la dispozitiv și a intervenției motivate și
argumentate.
Evaluarea ideilor produse se organizează în anumite situaţii. După emiterea unor păreri,
fiecare are posibilitatea unor comentarii. Se poate solicita părerea celorlalţi atunci când se ia
hotărârea impunerii unei idei. Evaluarea nu este obligatorie, putând fi acceptate toate ideile.
Elevii se obişnuiesc cu modul de lucru individual, în perechi şi în grupuri, atât la
învățământul clasic, cât și în forma on-line. Vor asculta părerile celorlalţi şi vor accepta
puncte de vedere, diferite de ale lor. Vor învăţa să colaboreze şi vor căpăta încredere în sine.
Vor putea lua decizii. Nu trebuie să se folosească cu predilecţie această metodă pentru că
poate deveni obositoare, plictisitoare şi fără rezultate.
Putem conchide prin a spune că această metodă interactivă, poate fi folosită atunci când
profesorul conştientizează că elevii pot emite păreri personale şi pot contribui la propria lor
formare.

Bibliografie

Cerghit , Ioan, Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006


Dulamă, Maria Eliza, Modele, strategii și tehnici didactice activizante cu aplicații în
geografice, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2002
Idem, Modelul învățării depline a geografiei. Teorii și practici didactice, Editura Clusium,
Cluj-Napoca, 2004
Idem, Didactică geografică, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1996
Ionescu, M, Radu, .I, Didactică modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
Ilie, Adrian; Ilie, Claudia, Tradițional și modern în predarea istoriei și geografiei, Editura
Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2017

98
ASPECTE PRIVIND UTILIZAREA BRAINSTORMINGULUI ÎN ORELE DE
ISTORIE DESFĂȘURATE ONLINE

Matei Violeta Natalia


Liceul cu Program Sportiv ”Petrache Trișcu” Craiova

Desigur, perioada pandemiei poate fi considerată o provocare pentru fiecare cadru didactic, o
perioadă în care a fost și este nevoie de autoformare și de reformare din perspectiva realizării
procesului de predare-învățare-evaluare. Profesorul rămâne și în mediul online cel care creează lecţia
în ansamblul ei, organizează situaţiile de învăţare, mediază relaţia elevului cu sursa de învăţare,
moderează relaţiile dintre elevi, colaborează cu fiecare dintre ei sau cu grupul lor, îi ajută în rezolvarea
sarcinilor de lucru.
În alegerea strategiilor didactice profesorul trebuie să țină cont de o serie de factori precum :
• adaptarea la vârsta, preocupările, interesele, aptitudinile elevului și a capacității de a efectua activități
de învățare ”din fața dispozitivelor” specifice didacticii online;
• flexibilizarea demersului didactic spre formarea de capacităţi intelectuale şi spre acţionare, folosirea
metodelor interactive, stimularea gândirii creative şi critice, a activităţii independente, a spiritului
interogativ-argumentativ, precum şi a competenţelor proprii în rezolvarea de probleme;
• plasarea învăţării ca proces în centrul demersurilor şcolii (important este nu ceea ce profesorul a
predat ci ceea ce elevul a învăţat – ca achiziţie pentru viitoarea sa evoluţie personală).7
Este de dorit, în acest sens. încurajarea elevului să exprime puncte de vedere proprii, să realizeze
un schimb de idei cu ceilalţi, să argumenteze şi să-şi susţină punctele de vedere, să pună şi sa-şi pună
întrebări cu scopul de a înţelege, de a realiza sensul unor idei, să coopereze în rezolvarea problemelor
şi a sarcinilor de lucru. Rolul profesorului este de a facilita şi intermedia învăţarea, de a ajuta elevii
să înţeleagă şi să explice punctele de vedere proprii, de a fi partener în învăţare. Voi alege spre
exemplificare utilizarea metodei brainstorming. Etimologic, brainstorming provine din engleză, din
cuvintele „brain”= creier şi „storm”= furtună, plus desinenţa „-ing” specifică limbii engleze, ceea ce
înseamnă „furtună în creier”- efervescenţă, o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei.
Este „ metoda inteligenţei în asalt.”
Această metodă implică tot grupul şi poate înveseli o lecţie care pare plicticoasă. Opţional putem
cere clasei să-şi exprime toate ideile pe grupuri, transformând astfel ora în predare prin întrebări.8
Etape:
-alegerea temei şi a sarcinii de lucru;
-solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte şi concrete, fără cenzură, a tuturor
ideilor;
-nimeni nu are voie să facă observaţii negative;
-înregistrarea tuturor ideilor în scris pe tablă;
-anunţarea unei pauze pentru aşezarea ideilor;
-reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie, imagini care
reprezintă diferite criterii;
-analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior, la nivelul clasei
sau al unor grupuri mai mici;
-selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema supusă
atenţiei. În această etapă se discută liber, spontan riscurile şi contraindicaţiile care apar.9
Ideile rezultate pot fi afişate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte, propoziţii, colaje,
imagini, etc.
Exemple:

7
Constantin Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006:258.
8
Învăţarea activă, ghid perntru formatori şi cadre didactice, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 2001:29.
9
Ibidem, p.32.
99
1.La lecţia „Izvoarele istorice”, desfășurată pe Google Meet, li se cere elevilor să spună ce se
poate vedea într-un muzeu de istorie. Toate elementele enumerate de elevi se scriu pe tabla online.
Când enumerarea s-a terminat se trece la analiza fiecărui element în parte. Sunt eliminate elementele
care nu constituie izvoare istorice şi se trece la clasificarea elementelor rămase în: izvoare istorice
nescrise și izvoare istorice scrise. La sfârșitul activității, elevii pot viziona un scurt material video
care prezintă o colecție de istorie veche dintr-un muzeu.
La aceeaşi lecţie s-ar putea proceda la realizarea unui colaj dacă, în prealabil, profesorul a
pregătit un set de imagini cu obiecte care pot fi văzute într-un muzeu şi cu ajutorul cărora se pot
interpreta fapte şi procese istorice.
2. La lecţia „Apariţia şi răspândirea creştinismului”: se împarte clasa în două grupe; primei
grupe de elevi i se cere să scrie o listă de cuvinte pe care le-o sugerează termenul creştinism, iar celei
de-a doua grupe să selecteze din mediul virtual imagini care au legătură cu creştinismul. Elevii
primei grupe comunică la ce cuvinte s-au gândit, iar elevii celei de-a doua grupe prezintă imaginile
găsite (e recomandat ca fiecare elev să vină cu 1-2 imagini). Se trece la o selecţie a cuvintelor cheie
şi a celor mai reprezentative imagini şi se realizează un colaj.
O asemenea activitate presupune o serie de avantaje:
-implicarea activă a tuturor participanţilor;
-dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea
soluţiei optime;
-stimularea creativității;
-participarea activă a tuturor elevilor
-exersarea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului;
-dezvoltarea relaţiilor interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecăruia.
Limitele utilizării acestei metode țin de consumul mare de timp și de abilitatea cadrului
didactic de a conduce discuția în direcția dorită.10
Bibliografie
Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
***, Învăţarea activă, ghid perntru formatori şi cadre didactice , Editura Didactică șo Pedagogică,
Bucureşti, 2001.
Educație și dezvoltare personală, Ed. Scrisul Românesc, București, 2011.

10
Ioana Stăncescu, Metode și tehnici bazate pe rezolvarea de probleme, în vol. Educație și dezvoltare personală, Ed.
Scrisul Românesc, București, 2011: 142
100
UTILIZAREA METODELOR ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN PROCESUL DE PREDARE-
ÎNVĂȚARE-EVALUARE A NOȚIUNILOR MATEMATICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PRIMAR

Prof. înv. primar Săceanu Otilia Elena


Colegiul Tehnic Mătăsari,
Localitatea Mătăsari

Evoluţia societăţii actuale a impus şi impune adaptarea continuă a educaţiei, a tot se implică
aceasta.
Această adaptare este dată, mai ales, de copiii care sunt în permanentă schimbare şi care
pretind celor care-i aducă un alt mod de abordare a activităţii didactice . De aceea, metodele folosite
în procesul instructiv-educativ trebuie să ţină seama de personalitatea educabililor.
Metodele activ-participative sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării
personale încă de la cele mai mici vârste, sunt „unelte” didactice care avantajează schimbul de idei,
de experienţe, de cunoştinţe.
Interactivitatea înseamnă o învăţare prin colaborare, prin comunicare, produce un schimb de
idei şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a
elevilor, pe implicarea lor activă şi directă, pe influenţa reciprocă din cadrul grupurilor şi
interacţiunea socială a participanţilor unui grup.
Introducerea acestor instrumente didactice moderne presupune o unire a calităţilor şi
disponibilităţilor cadrului didactic şi anume: receptivitatea la nou, creativitate, adaptarea stilului
didactic, gândire reflexivă şi modernă, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, acceptarea noului
şi o mare flexibilitate în concepţii.
Uneori credem despre educaţie că este o activitate în care continuitatea e mai importantă decât
schimbarea. Însă trăim într-un mediu a cărui mişcare este rapidă, imprevizibilă, ambiguă.
Acum putem să privim spre schimbări la care, acum câtva timp în urmă nici nu puteam gândi
şi asta datorită progresului tehnologic şi accesului sporit la cunoaştere şi la resurse.
Avem nevoie de o şcoală care pregăteşte copilul pentru viitor, care pune accent pe
competenţele sociale şi de comunicare.
Este necesar ca învăţătorul să modeleze tipul de personalitate necesar societăţii cunoaşterii,
personalitate definită prin noi dimensiuni: gândire creativă şi critică capacitatea de a coopera şi de a
comunica, abilităţi de relaţionare şi lucru în echipă, atitudini pozitive şi de adaptare, responsabilitate
şi implicare.
Un învăţământ modern, bine conceput încurajează creativitatea, spontaneitatea şi iniţiativa
copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul învăţătorului având noi valenţe, depăşind tradiţionalul.
În iniţierea unui învăţământ centrat pe copil, dascălul devine un coparticipant alături de elev
la lecţiile desfăşurate. El însoţeşte şi îndrumă copilul pe drumul spre cunoaştere.
Utilizarea metodelor activ-participative de predare-învăţare în activităţile didactice ajută la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter şi o valoare formativă
asupra personalităţii elevului.
Orice activitate nouă, cu conţinuturi interesante, motivează elevii pentru învăţare . Metodele
activ-participative conferă activităţii un aer de mister, elevii pornind într-o adevărată aventură a
cunoaşterii, ei fiind participanţi activi, descoperă singuri idei, rezolvă probleme, situaţii complexe
şi, ceea ce este important, ei se simt responsabili şi mulţumiţi la sfârşitul activităţii.
Elevii care au profesori creativi, mobilizatori, motivanţi, vor deveni asemeni modelului lor .
De aceea metodele folosite în procesul instructiv-educativ sunt importante şi-n modelare, formarea
personalităţii elevilor.
Orice metodă activ-participativă folosită trebuie să devină un exerciţiu de interacţiune dintre
minţile copiilor, să ofere feed-back, iar progresul realizat de elevi reprezintă eficienţa acestor metode.
Aplicarea metodelor solicită timp, diversitate de idei, angajare în acţiune, descoperirea de noi valori,

101
responsabilitate didactică, încredere în capacitatea personală de a le aplica creator, pentru
eficientizarea procesului instructiv-educativ.
Situaţiile de învăţare rezolvate prin metodele activ-participative dezvoltă elevilor gândirea,
iar atunci când se analizează situaţiile critice, un personaj, o întâmplare, un comportament, ei îşi
dezvoltă gândirea democratică, precum şi pe cea critică. Foarte importantă este şi formarea unor
relaţii de grup prin folosirea metodelor interactive. Reuşita folosirii metodelor activ-participative este
dată de însăşi comportamentul educabililor dacă aceştia dovedesc deschidere faţă de actul de învăţare,
dacă se obţin performanţe pe care elevii le percep şi-i fac responsabili. Elevii înţeleg şi observă că
implicarea lor este diferită, dar dacă sunt încurajaţi îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în rezolvarea
sarcinilor de grup. Grupul înţelege, prin diversitatea metodelor folosite, să nu-şi marginalizeze
partenerii de activitate, să aibă răbdare şi să manifeste toleranţă în abordarea unor probleme ce pot
surveni ca urmare a unor incompatibilităţi.
Metodele activ-participative sunt importante pentru că ele antrenează gândirea divergentă,
dezvoltă atitudinea creativă la copii, condiţie esenţială pentru desfăşurarea unui program complex de
instruire şi integrare într-o societate tot mai solicitantă .Punerea în practică a metodelor activ-
participative de grup duce la schimbări în planul gândirii cu referire la idei, opinii, limbaj, activizează
copiii, îi motivează reducând încorsetarea pe care, deopotrivă, atât elevii cât şi cadrele didactice, o
resimt într-o activitate tradiţională.
Formarea personalităţii elevului activ, investigator, creator, participant conştient la propria sa
dăltuire, constituie nu numai un principiu, ci o orientarea educaţiei contemporane. Iată de ce fiecare
elev trebuie să fie pus în situaţia de a participa, prin efort personal, la dobândirea de noi cunoştinţe,
de a fi activ.
Sunt prioritare metodele care deschid calea spre dobândirea viitoare a valorilor esenţiale ale
culturii, pun accentul pe atitudini şi capacităţi psihice fundamentale . Nu este suficient ca elevul să
ştie, ci trebuie abilitat să facă ce ştie, adică să ştie să înveţe, să se poată folosi în situaţii noi de
cunoştinţele dobândit, să facă legături logice şi transferuri.
Pedagogia contemporană utilizează preponderent metode şi tehnici activ-participative care
pot fi instrumente importante pe care învăţătorul le poate folosi în cadrul predării lecţiilor.
Metode utilizate în învăţământul primar:
Cubul;
Mozaicul;
Ciorchinele;
Tehnica Lotus;
Bula dublă;
Tehnica Blazonului;
Brainstorminul;
Metoda Philips 6/6;
Posterul;
Ghicitorile;
Diagrama Venn;
Cvintetul;
Tehnica 6/3/5;
Știu-vreau să ştiu-am învăţat;
Explozia stelară;
Gândiţi, lucraţi în perechi, etc.

Cubul
Este o metodă activ-participativă, care a apărut în anul 1980, având ca scop explorarea unui
subiect sau a unei teme prin intermediu celor şase sarcini. Prin folosirea acestei metode, tema abordată
este analizată din toate punctele de vedere. Scopul principal al acestei metode constă în aprofundarea
unor cunoştinţe deja deţinute sau acumularea şi îmbogăţirea cu cunoştinţe noi. Această metodă
implică confecţionarea şi utilizarea unui cub, drept suport al activităţii didactice. Utilizarea acestei
102
metode în clasa de elevi constituie o provocare, deoarece determină o întrecere între elevi în ceea ce
priveşte modalitatea de prelucrare şi asimilare corectă şi eficientă a cunoştinţelor.

Etapele metodei:
1. Confecţionarea cubului şi scrierea sarcinilor de baze pe fiecare faţetă a cubului: § descrie;
§ compară; § analizează; § asociază; § aplică; § argumentează. (Fig.1)
2. Prezentarea temei care urmează a fi dezbătută;
3. Alcătuirea unor grupuri de 4-5 elevi;
4. Prezentarea unor aspecte cheie referitoare la tema propusă;
5. Trecerea temei prin toate sarcinile cubului, adică fiecare elev din fiecare grupă va rezolva
individual o sarcină de pe o faţetă a cubului;
6. Prezentarea soluţiilor şi informaţiilor în faţa grupelor de elevi;
7. Discuţii şi completări referitoare la tema propusă.

Fig.1
Beneficiile metodei:
implicarea tuturor elevilor în activitatea de predare-învăţare;
aprofundarea şi sistematizarea cunoştinţelor într-o formă distractivă;
cultivarea spiritului de echipă şi al competitivităţii;
dezvoltă creativitatea, gândirea critică şi inteligenţele multiple;
dezvoltă capacitățile de comunicare individuale dar şi în cadrul grupului;
oferă elevilor libertatea de a-şi exprima propriile păreri, deoarece tema este abordată
din toate punctele de vedere;
Exemplu (clasa a II-a):
1. Descrie importanţa cifrei 2 în fiecare din numerele: 271, 321, 402, 222.
2. Compară numerele: 425 cu 219; 675 cu 576; 348 cu 483
3. Explică proprietatea adunării numită comutativitate prin două exemple date de tine.
4. Argumentează valoarea de adevăr a următorului calcul matematic, efectuând proba în
două moduri:
963 – 425 = 538
5. Analizează propoziţiile de mai jos şi anuleaz-o pe aceea care nu prezintă un adevăr:
a) termenul necunoscut al adunării se află prin adunare
b) primul termen al scăderii, descăzutul, se află prin adunare
c) al doilea termen al scăderii, scăzătorul, se află prin scădere
6. Aplică proprietăţile cunoscute ale adunării pentru a rezolva exerciţiul rapid.
1+2+3+4+5+6+7+8+9=

Bibliografie:

• Aron I., Metodica predării aritmeticii la clasele I-IV, manual pentru liceele pedagogice,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975.
• Joiţa E., Curs de pedagogie şcolară, Reprografia Universităţii din Craiova, 2001.

103
METODE MODERNE UTILIZATE ÎN PROCESUL DE PREDARE – ÎNVĂŢARE

Bîrjovanu Carmen Gabriela


Liceul Economic „Alexandru Ioan Cuza”, Piatra Neamţ

Activitatea instructiv-educativă se desfăşoară în baza unor finalităţi şi este pusă în practică


prin intermediul unui sistem de metode şi procedee, apelând la o serie de mijloace tehnice de realizare,
iar rezultatele sunt verificate şi evaluate prin strategii specifice. Curriculum-ul şcolar integrează toate
aceste componente, dintre care o poziţie centrală revine metodelor care fac posibilă atingerea
finalităţilor educaţionale.
Etimologic, termenul metodă provine din grecescul „methodos”, care înseamnă „drum spre”.
Metodele de învăţământ pot fi definite ca „modalităţi de acţiune cu ajutorul cărora elevii, în mod
independent sau sub îndrumarea profesorului, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează priceperi şi
deprinderi, aptitudini, atitudini, concepţia despre lume şi viaţă”.(M.Ionescu, V.Chiş, p.126)
Elevii prezintă particularităţi psihoindividuale, astfel încât se impune utilizarea unei game cât
mai ample de metode de predare care să le valorifice potenţialul. Semnificaţia metodelor depinde, în
cea mai mare măsură, de utilizator şi de contextul în care este folosită.
Metodele tradiţionale, expozitive ori frontale lasă impresia că nu ar mai fi în conformitate cu
noile principii ale participării active şi conştiente a elevului. Acestea pot însă dobândi o valoare
deosebită în condiţiile unui auditoriu numeros, având un nivel cultural care să-i asigure accesul la
mesajul informaţional transmis raportat la unitatea de timp.
Metodologia didactică actuală este orientată către implicarea activă şi conştientă a elevilor
în procesul propriei formări şi stimularea creativităţii acestora. În acest context, prefacerile pe care le
cunosc metodele de învăţământ cunosc câteva direcţii definitorii. Relaţia dinamică-deschisă constă
în raporturile în schimbare ce se stabilesc între diferitele metode. Diversitatea metodelor este impusă
de complexitatea procesului de învăţare, fiecare metodă trebuie să fie aleasă în funcţie de registrul
căruia i se raportează. Amplificarea caracterului formativ al metodelor presupune punerea accentului
pe relaţiile sociale pe care le are elevul în procesul de culturalizare şi formare a personalităţii.
Reevaluarea permanentă a metodelor tradiţionale vizează adaptarea lor în funcţie de necesităţi şi
raportarea lor la evoluţia ştiinţei.
Metodele de predare-asimilare pot fi clasificate în :
1. Tradiţionale: expunerea didactică, conversaţia didactică, demonstraţia, lucrul cu manualul,
exerciţiul;
2. Moderne: algoritmizarea, modelarea, problematizarea, instruirea programată, studiul de caz,
metode de simulare (jocurile, învăţarea pe simulator), învăţarea prin descoperire.
Principala metodă de educare a gândirii în învăţământul tradiţional o constituie expunerea
profesorului, completată cu studiul individual al elevului. Această metodă a fost criticată, susţinându-
se că ea nu favorizează legătura cu practica. Lipsa de legătură cu realitatea vine de la atitudinea
elevilor: ei asistă pasiv la expunere, pe care ştiu că trebuie să o repete. Cealaltă metodă tradiţională,
convorbirea cu întreaga clasă, antrenează mai mult participarea elevilor, dar elevii sunt ghidaţi, nu
ştiu ce se urmăreşte. Aşadar, forma clasică a învăţământului dezvoltă puţin gândirea elevilor. Ulterior
s-au preconizat diverse moduri de organizare a învăţământului, denumite şcoli active, în care accentul
cade pe studiul individual efectuat de elevi. Modul nou, activ, de organizare a învăţământului se
dovedeşte superior, dar solicită mult timp. Odată cu descongestionarea programelor şcolare în cadrul
reformei învăţământului, se va începe şi activizarea predării în şcoala românească.
Metodele activ-participative pun accent pe învăţarea prin cooperare, aflându-se în antiteză cu
metodele tradiţionale de învăţare. Educaţia pentru participare îi ajută pe elevi să-şi exprime opţiunile
în domeniul educaţiei, culturii, timpului liber, pot deveni coparticipanţi la propria formare. Elevii nu
sunt doar un receptor de informaţii, ci şi un participant activ la educaţie. În procesul instructiv-
educativ, încurajarea comportamentului participativ înseamnă pasul de la „a învăţa” la a „învăţa să
fii şi să devii”, adică pregătirea pentru a face faţă situaţiilor, dobândind dorinţa de angajare şi acţiune.
Principalul avantaj al metodelor activ-participative îl reprezintă implicarea elevilor în actul didactic
104
şi formarea capacităţii acestora de a emite opinii şi aprecieri asupra fenomenelor studiate. În acest
mod, elevilor le va fi dezvoltată o gândire circumscrisă abilităţilor cognitive de tip superior, gândirea
critică. Aceasta reprezintă o gândire centrată pe testarea şi evaluarea soluţiilor posibile într-o situaţie
dată, urmată de alegerea rezolvării optime pe baza argumentelor. A gândi critic înseamnă a deţine
cunoştinţe valoroase şi utile, a avea convingeri raţionale, a propune opinii personale, a accepta că
ideile proprii pot fi discutate şi evaluate, a construi argumente suficiente propriilor opinii, a participa
activ şi a colabora la găsirea soluţiilor. Principalele metode de dezvoltare a gândirii critice sunt:
metoda Ciorchinelui; metoda Mozaic; metoda Cubului; metoda Turul Galeriei; metoda 6/3/5; metoda
Lotus; metoda Pălăriile gânditoare; metoda Frisco; metoda Schimbă perechea; metoda Explozia
stelară; diagrama Venn; metoda Cauză-efect.
Pentru ca învăţarea prin cooperare să se bucure de un real succes, se impune respectarea unor
reguli. Literatura de specialitate relevă faptul că, pentru ca elevii să fie dispuşi să lucreze în echipă,
se impune respectarea a două condiţii: asigurarea unui climat pozitiv în clasă şi formularea unor
explicaţii complete şi corecte asupra sarcinii de lucru, astfel încât aceasta să fie înţeleasă de toată
lumea.
În vederea asigurării unui climat pozitiv în sala de clasă este necesar ca elevii să aibă impresia
că au succes în ceea ce fac. Factorii care asigură succesul într-o clasă sunt: formularea de expectanţe
pozitive faţă de elevi, utilizarea unor strategii de management educaţional eficient, stabilirea de
obiective clare şi comunicarea acestora elevilor, valorificarea la maxim a timpului destinat predării,
evaluarea obiectivă. Eficienţa muncii în grup depinde de claritatea explicaţiei pentru sarcinile de
lucru. Profesorii trebuie să ofere explicaţii cât mai clare şi să se asigure că ele au fost corect înţelese
de către elevi.
Metodele moderne se caracterizează prin următoarele note:
• acordă prioritate dezvoltării personalităţii elevilor, vizând latura formativă a educaţiei;
• sunt centrate pe activitatea de învăţare a elevului, acesta devenind subiect al procesului
educaţional;
• sunt centrate pe acţiune, pe învăţarea prin descoperire;
• sunt orientate spre proces;
• sunt flexibile, încurajează învăţarea prin cooperare şi capacitatea de autoevaluare la elevi,
evaluarea fiind una formativă;
• stimulează motivaţia intrinsecă;
• relaţia profesor-elev este democratică, bazată pe respect şi colaborare, iar disciplina derivă
din modul de organizare a lecţiei. Prin metodele moderne se încurajează participarea elevilor,
iniţiativa şi creativitatea.
Din toate cele menţionate rezultă faptul că profesorul trebuie să-şi schimbe concepţia şi
metodologia instruirii şi educării, să coopereze cu elevii, să devină un model real de educaţie
permanentă, să se implice în deciziile educaţionale, să asigure un învăţământ de calitate. Pregătirea
managerială a profesorului, însuşirea culturii manageriale, nu numai cea tradiţională psihopedagogică
şi metodică, pot asigura înţelegerea şi aplicarea relaţiei autoritate-libertate, ca nou sens al educaţiei,
prin predare-învăţare şi rezolvarea altor situaţii din procesul educaţional şcolar.

BIBLIOGRAFIE
1. Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara,
2001
2. Guţu, V., Dezvoltarea şi implementarea curriculumului în învăţământul gimnazial: cadru
conceptual, Grupul Editorial Litera, Chişinău, 1999
3. Ionescu, M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
4. Marcu V. , Filimon L., Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universităţii
din Oradea, 2003

105
UTILIZAREA APLICAȚIILOR GOOGLE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT

Crăciunoiu Cornelia-Elena
Colegiul Național Militar ,,Tudor Vladimirescu” Craiova

De la sfârșitul lunii martie 2020 și până în prezent am parcurs o perioadă extrem de prolifică
de autoperfecționare, în primul rând, și de perfecționare în cadrul unor cursuri cu privire la folosirea
diverselor aplicații și platforme educaționale, a diverselor device-uri etc. Din dorința de a realiza
online lecții cât mai atractive am petrecut ore în șir în fața calculatorului, am vizionat ore întregi de
tutoriale. Astfel, la jumătatea lunii aprilie 2020 deja achiziționasem o tabletă grafică, indispensabilă
unui profesor de chimie, știam să folosesc pentru întâlniri Zoom sau Meet de pe Google. A urmat o
perioadă intensă de lucru și acumulări de noi competențe.
La nivelul școlii s-a stabilit folosirea G Suite for Education pentru o securizare a întâlnirilor
cu elevii. Pachetul conține instrumente digitale moderne care îmbunătățesc procesele de predare,
învățare și colaborare prin integrarea tehnologiilor digitale în activitatea didactică.
Voi exemplifica proiectarea
unei activități pe Google Classroom
la o lecție de chimie de clasa a IX-a,
,,Legătura covalentă”.
Pentru captarea atenției și stârnirea
curiozității îmi place, de cele mai
multe ori, să încep lecția cu o
întrebare după ce elevii parcurg un
scurt material sau vizionează un film
sau un fragment dintr-un film.
De obicei, conținutul materialului sau
filmulețului ajută la dobândirea de noi
cunoștințe.
Din experiența de până acum, am
observat că elevii preferă foarte mult
filmele în detrimentul unui material
pe care trebuie să-l parcurgă. Se
creează și o competiție atât între elevi
cât și între clase.
Pentru noul conținut al lecției utilizez frecvent tableta grafică, deoarece la chimie metoda
modelării este frecvent folosită, dar și prezentări PowerPoint care conțin inclusiv animații ale
modelării moleculelor însoțite de explicații. Aceste materiale sunt postate pe Classroom pentru o
învățare asincronă în cazul în care un elev nu poate participa la oră sau mai are nevoie de a revedea
explicațiile.

106
Ca temă am postat pe Google Classroom un document pe care elevii trebuie să-l completeze și ca
materiale ajutătoare am inserat link-uri către un tabel periodic și un simulator de construirea a unor
molecule (https://phet.colorado.edu/sims/html/build-a-molecule/latest/build-a-molecule_en.html).

Feedback-ul ulterior al temelor postate de elevi și al relatărilor elevilor mi-a demonstrat că simulatorul
de molecule a avut un succes deplin.
• Evaluarea la lecția ,,Legătura covalentă” am realizat-o printr-un test conceput într-un formular
Google care a conținut 7 tipuri diferite de
itemi și a avut ca scop verificarea
cunoștințelor cu privire la valorificarea
informațiilor care se pot obține din
reprezentarea unor molecule cu structuri
Lewis, a electronilor de valență, locul
elementelor chimice în tabelul periodic;
Durată: 15 minute.
Resursele educaționale în lumea virtuală sunt infinite dar, de cele mai multe ori, nu sunt
adaptate strict la programele școlare în vigoare din România și de aceea crearea unor scenarii de
învățare necesită timp pentru selectarea resurselor virtuale de către profesori.
În consecință se impune dezvoltarea unor resurse educaționale deschise și variate la nivel
național și utilizate ca resurse pentru învățare.

107
CERCETARE PRIVIND MODALITĂȚI DE INTEGRARE A CALCULATORULUI ÎN
LECȚIILE DE MATEMATICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Daniela Alice Manolescu


Colegiul Național „Alexandru Odobescu” Pitești

Introducere
Scopul cercetării a fost identificarea şi analiza rolului pe care îl are utilizarea calculatorului în
stimularea activizării şi a gândirii logice a şcolarilor mici. Prin aceasta, scopul activităţii de rezolvare
a oprațiilor cu numere naturale, este cel de dezvoltare a gândirii logice, îmbinând corespunzător
elementele intuitive cu cele abstracte. Rezolvând probleme de aritmetică, putem activiza şcolarii mici
în formarea unor priceperi şi deprinderi de a analiza situaţia dată, de a intui şi a descoperi calea prin
care se obţine ceea ce se cere în problemă.
Ipoteza cercetării
Dacă în procesul instructiv-educativ se folosesc atât metode tradiționale, cât și metode de
predare cu ajutorul calculatorului, atunci performanțele școlare vor înregistra o creștere semnificativă
sub aspect cantitativ și calitativ.
În acest studiu experimental am pornit de la premisa că, rezolvarea problemelor de aritmetică
cu ajutorul calculatorului, utilizând platformele e-learning (kinderpedia) este o activitate importantă
în lecţia de matematică din ciclul primar prin intermediul căreia stimulăm activizarea şi dezvoltăm
gândirea logică a şcolarilor mici.
Studiul de față caută o modificare pozitivă semnificativă a atitudinii elevilor față de
matematică atunci când profesorul utilizează tehnologia în predare. Ipoteza directă este definită astfel:
există o diferență semnificativă în atitudinea faţă de matematică observată înainte şi după folosirea
tehnologiei în predare. Ipoteza de nul este formulată după cum urmează: nu există o diferență
semnificativă în atitudinea faţă de matematică observată înainte şi după folosirea tehnologiei în
predarea acestei discipline.
Obiectivele studiului experimental
Pe baza ipotezei de cercetare, mi-am propus atingerea următoarelor obiective:
- îmbogăţirea conţinutului activităţilor de rezolvare a problemelor de aritmetică, prin
crearea unor variante noi de abordare;
- contribuţia activităţilor de rezolvare a problemelor de aritmetică la activizarea şcolarilor
mici;
- sublinierea aspectelor psiho-pedagogice ale activităţii de rezolvare a problemelor de
aritmetică, la dezvoltarea gândirii logice a şcolarilor mici;
- evidenţierea rolului pe care îl au metodele de rezolvare a problemelor de aritmetică în
stimularea gândirii logice şi în formarea deprinderilor intelectuale.
Prezentarea eşantionului de subiecţi şi metodele de cercetare
Cercetarea de faţă este de tip pseudo-experimental, deoarece asupra subiecţilor s-a intervenit
pe o perioadă de timp, folosind calculatorul în predare la orele de matematică, exclusiv în contextul
pandemiei (martie-mai 2020). În cadrul studiului experimental vom folosi cele trei momente, unde
primul dintre ele se bazează pe observarea unor lucruri, fenomene sau procese. Al doilea moment se
referă la crearea condiţiilor de acţiune a ipotezei, pe baza faptelor observate şi a raporturilor dintre
ele. Ultimul moment îl constituie verificarea experimentală a ipotezei, moment al desprinderii
concluziilor pe baza ipotezei şi verificarea lor prin intermediul experimentului. Pentru verificarea
ipotezei de lucru adoptate în cercetare mi-am fixat atenţia din motive deja menţionate asupra elevilor
de vârstă şcolară mică.
Eşantionul de cercetare
Studiul experimental s-a desfăşurat la clasa pregătitoare A cu un efectiv de 30 de elevi, de la
Școala X, – eșantionul experimental – perioada înainte de pandemie, și perioada martie-mai cu
predare exclusiv online cu ajutorul platformei educaționale Kinderpedia.

108
Eșantionul este constituit astfel: în funcție de gen (Fete 14, Băieți 16), în funcție de mediul de
provenineță: (Urban 28, Rural 2), în funcție de mediul socio-economic (Muncitori 13, Intelectuali 4,
Functionari 8, Studenti 3, Fara ocupație 2), în funcție de starea de sănătate și gradul de frecventare al
grădinițelor de unde provin (Frecvență regulată 20, Frecvență sporadică 9, Nu au frecventat 1).
Metode de cercetare
Pentru obţinerea unor rezultate aşteptate, a unor soluţii de perfecţionare şi modernizare a
demersurilor didactice, am folosit cele mai accesibile metode în condiţiile activităţii elevilor de vârstă
şcolară mică: observaţia, convorbirea, analiza produselor activităţii, metoda testelor și experimentul
pedagogic folosind platforma Kinderpedia.
Prin utilizarea metodei observaţiei, am înregistrat periodic datele şi constatările mele, aşa
cum s-au prezentat ele în lecţii. În proiectele didactice a trebuit să stabilesc, conform noilor cerinţe,
obiectivele operaţionale implicate în subiectul tratat.
După fiecare lecţie, am consemnat rezultatele în funcţie de modul cum au reacţionat copiii, ce
trăsături noi de comportament au apărut la şcolari. Am încercat să urmăresc atent şi sistematic gradul
de reuşită al unor momente din lecţie, eficienţa procedeelor utilizate, metoda care contribuie mai mult
la angajarea elevilor, la dezvoltarea flexibilităţii şi creativităţii gândirii, greşelile mai frecvente,
manifestările negative (neatenţia, indisciplina). Pentru ca materialul obţinut prin observaţie să-mi fie
de un real folos, am considerat necesar ca elevii să fie urmăriţi în situaţii şi condiţii diferite. Se
stabilesc grile de observaţii, unde studierea procesului instructiv-educativ, pe baza lor depăşeşte
urmărirea globală a fenomenului în cadrul observaţiei curente. În afară de analiza unor momente ale
lecţiei ne poate interesa dinamica dialogului cu clasa de elevi, relaţiile dintre cadrul didactic şi elevi.
Situat la nivel verbal, acest volum esenţial de interacţiuni la lecţie, schimbul şi dinamica
mesajelor verbale oferă o bună aproximare pentru deschiderea dialogului cu elevii, iar consecinţele
directe sunt:
• desprindem mecanismul de reglare şi ajustare al participării elevilor la lecţie;
• verificăm eficienţa stilului nostru de lucru;
• categorisim tipul de autoritate pe care am reuşit să-l instaurăm în clasă;
• ne dăm seama de climatul psihologic care ne apropie de elevi.
Metoda observaţiei este indispensabilă în analiza şi interpretarea eficienţeiactivităţii sale,
adică este o metodă fundamentală care asigură contactul nemijlocit cu realitatea, cu faptele, însă
uneori se dovedeşte insuficientă datorită complexităţii fenomenelor.
Convorbirea este considerată o metodă auxiliară şi se impune ca rezultatele ei să fie
confruntate cu cele obţinute prin alte metode. Convorbirile individuale organizate cu elevii m-au
ajutat să cunosc opiniile lor despre un procedeu sau altul folosit, dificultăţile întâmpinate în
dobândirea sau aplicarea cunoştinţelor.
Analiza produselor activităţii elevilor am efectuat-o sistematic şi continuu, încercând să le
formez deprinderi de autocontrol, să găsesc explicaţii pentru unele manifestări comportamentale, să
iau decizii ameliorative care să-l conducă pe elev către o atitudine corespunzătoare.
Experimentul pedagogic presupune crearea unei situaţii noi pentru introducerea unor
modificări în desfăşurareaacţiunii educative pentru ca, pe baza rezultatelor înregistrate să se aprecieze
validitatea intervenţiilor ce s-au aplicat. Modificările ce se introduc în desfăşurarea fenomenului
educativ cercetat constituie variabile independente, iar modificările ce s-au produs în urma
intervenţiilor voit introduse, constituie variabile dependente, acestea urmând să fie măsurate şi
explicate.
Organizarea şi desfăşurarea experimentului
Înainte de 11 martie 2020, o lecţie se desfăşura, în general, în felul următor: profesorul intra
în clasă, făcea prezenţa, verifica temele, apoi se trecea la lucrul la tablă pentru introducerea unor
noţiuni noi sau pentru exersarea celor vechi. În timpul experimentului, respectiv, după 11 martie, la
clasa pregătitoare A, am renunţat la utilizarea tablei şi a cretei, folosind exclusiv calculatorul.
Deoarece noua abordare (neavând alte alternative!) a fost foarte bine primită de către elevi, până la

109
sfârşitul anului şcolar toate lecţiile de matematică au fost susţinute în felul acesta. S-a folosit numai
calculatorul.
Kinderpedia este o platformă de tip cloud, multi-language și multi-currency, găzduită în
siguranță pe serverele Amazon, funcționează ca o aplicație nativă pe Android și iOS și este, de
asemenea, accesibilă din orice browser. În contextul declarării stării de urgență și al școlilor închise,
Kinderpedia a venit în întâmpinarea familiilor și a dascălilor preocupați de discontinuitatea activității
școlare cu un modul de predare video, la distanță. Aplicația de comunicare și management pentru
grădinițe și școli a integrat funcționalitățile Zoom și le permite astfel utilizatorilor să creeze video
conferințe pentru materiile din orar și să invite copiii direct în aplicație.
Studiul experimental s-a desfăşurat în anul școlar 2019-2020 cuprinzând trei etape:
• etapa inițială;
• etapa experimentală;
• etapa de evaluare
I. Etapa inițială (înainte de pandemie) a constat în stabilirea nivelului existent în momentul
în care a fost iniţiat experimentul (înainte de 11 martie 2020), atât la eşantionul experimental (după
martie 2020). În urma aplicării testului inițial, un test pedagogic de cunoștinţe, s-a realizat un tabel
cu rezultatele obţinute şi s-a constatat că elevii clasei pregătitoare sunt dezvoltaţi normal din punct de
vedere intelectual. În aprecierea elevilor s-a avut în vedere acordarea unor aprecieri (recompense: fețe
zâmbitoare, ștampile, medalii, etc.), acestea fiind corespunzătoare descriptorilor de performanţă
elaboraţi. (Figura 1)
II. Etapa experimentală, care a presupus introducerea la eşantionul experimental a
calculatorului în rezolvarea a exercițiilor cu operații cu numere naturale în concentul 0-31, a avut în
vedere controlarea riguroasă a situaţiei.Pe parcursul etapei experimentale orele de matematică s-au
desfășurat exclusiv online și au fost rezolvate exerciții ce conțin operații cu numere naturale utilizând
aplicația Kinderpedia și https://www.liveworksheets.com, în scopul verificării gradului de formare a
deprinderilor de calcul, stabilirii valorilor variabilei dependente şi adoptării unor măsuri ameliorative.
În urma rezolvării exercițiilor propuse pentru verificarea nivelului de formare a deprinderilor
de calcul, s-a constatat: 12 copii au obținut FB, 14 copii au obținut Bine, 3 copii au obținut Suficient
si unul Insuficient. Procentual, FB 40%, B 47%, S 10% și I 3%. S-a constatat în urma utilizării
exclusiv a calculatorului din această perioadă că pe de o parte s-a observat o îmbunătățire a
rezultatelor școlare, dar și o participare mai activă și entuziasmată a elevilor din clasă, deoarece li se
oferea un feed-back imediat al răspunsurilor date în timpul testului.
III. Etapa evaluării a constat în analizarea celor două perioade – etapa inițială și etapa experimental
în următoarele scopuri(Tabelul 1):
• relevarea modului de evoluţie a elevilor în urma utilizării exclusiv a calculatorului;
• compararea datelor și rezultatelor finale cu cele de start;
• stabilirea relevanţei diferenţelor dintre rezultatele obţinute;
• stabilirea eficienţei noii modalităţi de lucru.
Se poate preciza că metoda învăţării prin utilizarea calculatorului la orele de matematică în
clasele primare are un rol benefic în formarea deprinderilor de calcul. Se observă că diferenţa este
mai mică, aceasta reprezentând o confirmare a ipotezei. Ipoteza de la care s-a plecat a fost: dacă se
introduc activităţi de învăţare prin utilizarea calculatorului astfel încât toţi elevii să participle active
în cadrul lecţiilor de matematică, atunci aceştia îşi vor forma deprinderi de calcul mult mai uşor.
Concluzii şi recomandări
Folosind calculatorul în cadrul orelor de matematică la clasele primare ca o completare a
activităţilor individuale şi frontale, se asigură: participarea activă a elevilor la propria formare,
motivaţia pentru învăţare prin succesele ce se înregistrează, angajând elevii în realizarea sarcinilor
didactice diferite ca grad de dificultate. De asemenea, învăţarea utilizând tehnici de calcul, determină
un continuu fond de plăcere, satisfacţie, formarea unor deprinderi de munca intelectuală, stimularea
încrederii în sine şi accesibilitatea notiunilor fundamentale matematice pentru toţi elevii. În concluzie,
această cercetare a confirmat că îmbinarea activitătii frontale cu munca individual și cu cea pe grupe,

110
utilizând tehnici de învăţare cu ajutorul calculatorului, sporește eficienţa procesului didactic. Eficienţa
învăţării prin cooperare nu înseamnă că această metodă exclude folosirea celorlalte metode specific
activitătilor de învăţare, ci stimulează si favorizează activitatea individual şi reprezintă calea spre
apariţia motivaţiei intrinseci. Studiul experimental a evidenţiat nivelul dezvoltării gândirii logice,
nivelul capacităţilor intelectuale de a opera cu noţiunile dobândite, nivelul priceperilor şi
deprinderilor de calcul achiziţionate, capacitatea de a rezolva diverse probleme şi implicarea
activizării în realizarea demersului didactic la matematică în ciclul primar. Consider că 2-3 ore pe
lună sau chiar pe semestru realizate cu ajutorul calculatorului au efecte benefice în ceea ce privește
învățarea matematicii, mai ales acolo unde metodele tradiţionale nu au avut rezultatul dorit. Creşte
motivaţia învăţării, chiar şi cei care “se tem de matematică“ vor începe s-o îndrăgească mai mult dacă
învățătorul are bunăvoinţa şi răbdarea să aleagă cu grijă tema pe care să o prezinte cu ajutorul
calculatorului. Totul este să nu exagereze, să nu uităm care este, de fapt, adevărata matematică.

Rezultate
Nr.
Etapa Foarte
elevi Bine Suficient Insuficient
bine
11
Inițială 30 9 (30%) 6 (20%) 4 (13%)
(37%)
14
Experimentală 30 12 (40%) 3 (10%) 1 (3%)
(47%)
Tabelul 1 Rezultatele elevilor obţinute în etapa evaluării
Bibliografie
1. Marcu V., Marinescu M., Implementarea tehnologiilor în educaţie, Ed. Univ. Oradea
2. Manolescu M. (2004). Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi practică,
Ed. Credis.
3. Predarea interactivă centrată pe elev (modul pentru dezvoltarea profesională a personalului
didactic), (2005) Bucureşti: Educaţia 2000+
4. Manolescu D., Lucrare de absolvire PIPP, (2020), Pitești

111
FOLOSIREA UNOR METODE ŞI TEHNICI MODERNE INTERACTIVE ÎN PREDAREA
LIMBII FRANCEZE

Bratu Rodica Marinela


Liceul Tehnic “Aurel Vlaicu”
Şcoala Gimnazială “Elena Cuza”, Galaţi

În ultimii ani predarea limbilor străine este centrată pe elev, majoritatea profesorilor optând
pentru folosirea metodelor activ-participative şi interactive care pun elevul în centrul activităţii
educative.
Metodele cele mai atractive sunt cele ludice şi artistice precum: cubul, jocul de rol, metoda
pălăriilor gânditoare, mozaicul, brainstorming, turul galeriei, teatrul, folosirea cântecului in orele de
limbi străine, a filmului sau a desenelor animate etc.
Teatrul este o metodă interesantă dacă vrem ca elevii să fie mai interesaţi şi mai activi la ora
de limba franceză. Principalul motiv este faptul că acesta le oferă ocazia să trăiască în limba pe care
o învaţă şi aceasta le uşurează asimilarea acesteia. Această metodă facilitează comunicarea, ajută la
dezvoltarea inteligenţei emoţionale, face mai uşoară asimilarea vocabularului, fixarea regulilor de
gramatică şi stimulează creativitatea.
O altă metodă des întâlnită este cubul. Pentru a folosi această metodă împărţim clasa în şase
grupe. Facem un cub de carton şi scriem pe fiecare latură instrucţiuni diferite: descrie, analizează,
compară, asociază, aplică, argumentează etc. Se anunţă tema şi fiecare grup trebuie să realizeze
acţiunea indicată de latura sa de cub. La sfârşit fiecare grup citeşte rezolvarea instrucţiunilor primite.
Pălăriile gânditoare – această metodă stimulează creativitatea. Se impart roluri conform
pălăriei alese. Sunt şase pălării gânditoare, fiecare de altă culoare: albă, roşie, galbenă, albastră, verde,
neagră etc.
Copiii din fiecare grup aleg o pălărie şi vor juca rolul primit. Ei au libertatea să spună tot ce
gândesc dacă aceasta este în legatură cu rolul lor.
Jocul de rol este o metodă activ-participativă în care elevul trebuie să joace rolul unui personaj
fictiv. Este o metodă foarte utilă pentru a exersa comunicarea în ora de limba franceză, pentru a
încuraja elevii să folosească mai des limba vorbită şi să depăşească mai uşor barierele de comunicare
orală. Dincolo de latura ludică, acesta ajută copiii să intre în pielea unor personaje variate şi să trăiască
diverse situaţii care îi vor ajuta să se dezvolte ca persoană.
Mozaicul constă în formarea unor grupuri de lucru în cadrul cărora elevii trebuie să devină
experţi în anumite probleme specifice temei propuse pentru învăţare, pe care mai apoi trebuie să le
explice celorlalţi colegi în faţa clasei, fiecare dintre ei fiind responsabil pentru înţelegerea părţii
prezentate de el de către colegi dar şi pentru evaluare. Printre avantajele acestei metode găsim:
dezvoltarea competenţelor psihosociale, cognitive, de comunicare, a responsabilităţii, a inteligenţei
interpersonale, participarea activă a tuturor elevilor precum şi întărirea încrederii în forţele proprii.
Metoda bainstorming sau “cascada de idei”constă în colaborarea tuturor elevilor în vederea
rezolvării unei probleme. Fiecare contribuie cu o idee care poate duce la găsirea soluţiei optime. Este
încurajată creativitatea şi libertatea de exprimare fără nici un fel de diferenţiere între participanţi.
Avantajele folosirii acestei metode sunt: eficienţă în obţinerea unor idei noi şi a unor soluţii rapide,
dezvoltarea creativităţii, a spontaneităţii, a spiritului de echipă.
Metoda turul galeriei constă în colaborarea elevilor, împărţiţi pe grupe pentru rezolvarea unei
probleme care are mai multe soluţii posibile. Fiecărui grup i se indică problema pe care trebuie să o
rezolve, primeşte foi de tip flip-chart şi markere, este ales liderul fiecărui grup şi apoi elevii
cooperează pentru rezolvarea sarcinii propuse. În final sunt expuse soluţiile propuse şi prezentate de
un reprezentant al fiecărui grup. Această tehnică contribuie la formarea deprinderii de ascultare
activă, a capacităţii reflexive, la stimularea gândirii reflexive şi critice, a creativităţii, la dezvoltarea
abilităţilor de comunicare şi relaţionare, la participarea activă a tuturor elevilor la realizarea sarcinilor
de învăţare dar şi la formarea spiritului de echipă.

112
Cântecul, desenele animate şi filmele le oferă elevilor o ocazie unică de a asculta fragmente
autentice în limba franceză, realizate de nativi şi le oferă de asemenea plăcerea de a face ceea ce le
place. Aceste documente pot fi folosite cu success în ora de limba franceză atât pentru latura ludică,
lingvistică şi culturală.
Un cântec învăţat poate aduce mai multă plăcere pentru învăţarea unei limbi străine şi va face
învăţarea mai uşoară pentru copii. Ei pun mai multă pasiune pentru a învăţa un cântec decât pentru o
lecţie obişnuită. Acesta este un motiv în plus pentru a folosi metodele care îi ajută să trăiască limba,
decât să înveţe atâtea lecţii pe de rost. Copiii trăiesc ceea ce trăiesc / experimentează direct şi fac cu
plăcere.

Bibliografie

Henri Besse - "Méthodes et pratiques des manuels de langue", editura Didier, 2013;
Lazăr Emil şi Leahu Gabriel – “Didactica interactivităţii şi didactica centrării pe elevi”,
editura Universitară, Bucureşti, 2019;
Oprea Crenguţa-Lăcrămioara – “Strategii didactice interactive”, editura Didactică şi
Pedagogică, 2009, Bucureşti;
Traian Nica et Catalin Ilie - "Tradiţie şi modernitate în didactica limbii franceze”, editura
Celina, 1995;
Niculescu Elisabeta – “Învăţarea limbilor străine fără învăţare”, editura Didactică şi
Pedagogică, 2009, Bucureşti;
Haydée Silva - "Jocul în clasa de limbi străine", editura CLE International, 2008;

113
UTILIZAREA APLICAȚIILOR GOOGLE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT

Crăciunoiu Cornelia-Elena
Colegiul Național Militar ,,Tudor Vladimirescu” Craiova

De la sfârșitul lunii martie 2020 și până în prezent am parcurs o perioadă extrem de prolifică
de autoperfecționare, în primul rând, și de perfecționare în cadrul unor cursuri cu privire la folosirea
diverselor aplicații și platforme educaționale, a diverselor device-uri etc. Din dorința de a realiza
online lecții cât mai atractive am petrecut ore în șir în fața calculatorului, am vizionat ore întregi de
tutoriale. Astfel, la jumătatea lunii aprilie 2020 deja achiziționasem o tabletă grafică, indispensabilă
unui profesor de chimie, știam să folosesc pentru întâlniri Zoom sau Meet de pe Google. A urmat o
perioadă intensă de lucru și acumulări de noi competențe.
La nivelul școlii s-a stabilit folosirea G Suite for Education pentru o securizare a întâlnirilor
cu elevii. Pachetul conține instrumente digitale moderne care îmbunătățesc procesele de predare,
învățare și colaborare prin integrarea tehnologiilor digitale în activitatea didactică.
Voi exemplifica proiectarea
unei activități pe Google Classroom
la o lecție de chimie de clasa a IX-a,
,,Legătura covalentă”.
Pentru captarea atenției și stârnirea
curiozității îmi place, de cele mai
multe ori, să încep lecția cu o
întrebare după ce elevii parcurg un
scurt material sau vizionează un film
sau un fragment dintr-un film.
De obicei, conținutul materialului sau
filmulețului ajută la dobândirea de noi
cunoștințe.
Din experiența de până acum, am
observat că elevii preferă foarte mult
filmele în detrimentul unui material
pe care trebuie să-l parcurgă. Se
creează și o competiție atât între elevi
cât și între clase.
Pentru noul conținut al lecției utilizez frecvent tableta grafică, deoarece la chimie metoda
modelării este frecvent folosită, dar și prezentări PowerPoint care conțin inclusiv animații ale
modelării moleculelor însoțite de explicații. Aceste materiale sunt postate pe Classroom pentru o
învățare asincronă în cazul în care un elev nu poate participa la oră sau mai are nevoie de a revedea
explicațiile.

114
Ca temă am postat pe Google Classroom un document pe care elevii trebuie să-l completeze și ca
materiale ajutătoare am inserat link-uri către un tabel periodic și un simulator de construirea a unor
molecule (https://phet.colorado.edu/sims/html/build-a-molecule/latest/build-a-molecule_en.html).

Feedback-ul ulterior al temelor postate de elevi și al relatărilor elevilor mi-a demonstrat că simulatorul
de molecule a avut un succes deplin.
• Evaluarea la lecția ,,Legătura covalentă” am realizat-o printr-un test conceput într-un formular
Google care a conținut 7 tipuri diferite de
itemi și a avut ca scop verificarea
cunoștințelor cu privire la valorificarea
informațiilor care se pot obține din
reprezentarea unor molecule cu structuri
Lewis, a electronilor de valență, locul
elementelor chimice în tabelul periodic;
Durată: 15 minute.
Resursele educaționale în lumea virtuală sunt infinite dar, de cele mai multe ori, nu sunt
adaptate strict la programele școlare în vigoare din România și de aceea crearea unor scenarii de
învățare necesită timp pentru selectarea resurselor virtuale de către profesori.
În consecință se impune dezvoltarea unor resurse educaționale deschise și variate la nivel
național și utilizate ca resurse pentru învățare.

115
PLEDOARIE PENTRU SCHIMBARE – NECESITATEA UTILIZĂRII METODELOR
INTERACTIVE DE GRUP ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Prof. Înv. Preșc. Zaharia Raluca,


Grădinița Scufița Roșie

“Copilul este un mare organ sensorial, absoarbe în mod inconștient nu numai ceea ce există
sub aspect fizic în jurul său, dar și climatul emotiv, caracterul și sentimentele persoanelor din jur,
imită modul de a vorbi, comportamentul (…); gesturile sale vor fi o copie a modelelor din jur;
ambientul îl pătrunde. Educația la această vârstă se face prin exemplul și mediul ambiant.“ (Rudolf
Lanz)
Trăim în era informațională și toate categoriile sociale trebuie să se adapteze evoluției
societății, implicit a educației. Transformările rapide la care este supus învățământul pornesc de la
crearea mediului de învățare adecvat eficientizării tehnicilor de învățare, precum și asigurarea
nevoilor și cerințelor generației actuale. Scena educațională actuală îi provoacă pe dascăli să
reconfigureze modul de abordare a activității didactice.
Reforma sistemului de învățământ are ca obiective schimbarea mentalității și formarea unor
dascăți reflexivi, utilizarea calculatorului în activitatea didactică, în opționale și în alte activități non-
formale.
Regândirea educației formale obligă cadrele didactice să schimbe relația cu copiii și între
copii, promovând sprijinul reciproc și dialogul constructiv prin metodele utilizate. Pentru a fi
atractive, activitățile cu copiii trebuie să aibe caracter spontan, să fie atractive prin materialele
didactice utilizate și prin conținut, să contribuie la dezvoltarea independenței în gândire și acțiune.
Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele intractive conferă activității didactice
“mister”, se constituie ca o “aventură a cunoașterii” în care copilul este stimulat să participle atât
individual, cât și alături de grup prin analize, dezbateri, descoperă răspunsurile la întrebări, rezolvă
sarcinile de învățare, se simte responsabil și mulțumit. Integrarea metodelor interactive de grup
vizează formarea capacității de gândire critică, divergentă, flexibilă și creatoare.
Calea de învățare pe care o parcurge copilul este determinată de metoda folosită. Deseori,
copiii care au avut parte de dascăți creativi, le-au urmat modelul. Copiii primesc, prin diferite canale,
prea multe informații pe care nu le rețin și nici nu au capacitatea de selecție a acestora. Prin metodele
interactive de grup copiii își evxersează capacitatea de a selecta, combina, învăța lucruri pe care le
vor folosi în activitatea de școlar, dar și în viața de adult.
Ideal ar fi să-i educăm pe copii din perspectiva lucrurilor care le sunt utile în viață.
Unii specialiștii susțin că specificul procesului creativ nu este reprezentat de soluționarea unor
probleme, ci de găsirea, identificarea, căutarea, descoperirea problemelor. Pentru alții, formularea de
răspunsuri la întrebărițe adresate de educatoare pentru rezolvarea unor probleme nu are același impact
asupra formării copiilor.
Stimularea creativității este favorizată de metodele interactive de grup: 6\3\5, brainstorming,
6\6 etc, copiii beneficiind astfel de momente creative integrate în activități și jocuri cu scopul exersării
gândirii. Aceste metode stimulează comunicarea, activizarea tuturor copiilor și formarea de capacități
ca: spiritul critic constructiv, independență în gândire și acțiune, găsirea unor idei creative, îndrăznețe
de rezolvare a sarcinilor de învățare.
Abordarea metodelor interactive de grup în activitatea didactică reprezintă un mod superior
de instruire. Schimbările intelectuale pe care le produc cuprind idei, opinii, acțiuni, activizează copiii
și-i motivează reducând stresul trăit de educatoare și copii într-o activitate tradițională.
Aplicarea acestor metode solicită timp, diversitate de idei, acțiune, descoperirea unor noi valori,
responsabilitate didactică, încredere în capacitatea personală pentru eficientizarea procesului
instructiv-educativ.
Activitățile didactice realizate prin metodele interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea
democratică, deoarece exersează gândirea critică și înțeleg cî atunci când analizează un personaj,
116
comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul, ideea, fapta nu
critică personajul din poveste sau copilul. Metodele interactive de grup îi învață pe copii că un
comportament greșit întâlnit în viața de zi cu zi poate fi criticat pentru a fi corectat aducând
argumente, găsind soluții, dând sfaturi din care toți învață.
Foarte importantă este alegerea momentului din lecție, dintr-o zi, personajul-copil și fapta lui,
deoarece reprezintă punctele cheie în reușita aplicării metodei și nu trebuie să afecteze copilul.
Antrenarea copiilor prin metode interactive de grup îi ajută să devină responsabili în
rezolvarea viitoarelor sarcini de învățare, fiind ocazii oportune pentru ei să observe și să înțeleagă că
implicarea lor este diferită, să-ți cultive dorința de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup.
Prin exercițiu grupul va învăța să nu-și marginalizeze partenerii de grup, să aibe răbdare unii cu
ceilalți, să se ajute reciproc, exersându-și toleranța reciproc.
Aplicarea metodelor interactive de grup presupune mult tact din partea cadrelor didactice
deoarece acestea trebuie să-și adapteze stilul didactic în funcție de tipul copilului( timid, agresiv,
pesimist, acaparator, nerăbdător etc) găsind, pentru fiecare, mimica, întrebarea, interjecția, orientarea,
aprecierea, entuziasmul necesar situației.
Curriculuum pentru Învățământ Preșcolar oferă cadrelor didactice numeroase conținuturi și
sugestii de eficientizare a demersului didactic, dar nimic nu este posibil fără implicarea acestora, fără
cunoașterea particularităților grupului asupra căruia se exercită influențele educative, fără adaptarea
conținuturilor și metodelor la specificul grupului de copii.

Bibliografie
- Metode interactive de grup – ghid metodic, Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu,
Mihaela Fulga, Editura Arves

117
METODA CUBULUI ÎN LECȚIILE DE ISTORIE

Prof. Tomescu Roxana


Școala Gimnazială „Mircea cel Bătrân”
Loc. Curtea de Argeș

Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune operatorie, deci pe


promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei,
ale imaginaţiei şi creativităţii.
Elevul care depune efort de reflecţie personală, interioară şi abstractă, care întreprinde o
acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor
cunoştinţe este unul activ.
Activismul exterior vine deci să servească drept suport material activismului interior, psihic,
mental, să devină un purtător al acestuia. O învăţare eficientă, durabilă, este aceea care are la bază
participarea activă a elevului la descoperirea informaţiilor, a sensului şi utilităţii lor.
Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii şi dezvoltării
personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de
idei, de experienţe, de cunoştinţe. Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin
colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe
disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa
reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.
Alegerea unei metode care să conducă la învăţare interactivă este în strânsă relaţie cu
personalitatea profesorului, gradul-nivelul de pregătire al clasei, disponibilitatea clasei-gradul de
motivare al clasei, stilurile de învăţare ale grupului. Între obstacolele asociate cu utilizarea metodelor
de învăţare interactivă putem menţiona timpul limitat, timpul crescut de pregătire, numărul relativ
mare al elevilor dintr-o clasă, lipsa mijloacelor didactice, a echipamentelor sau a resurselor. Totuşi,
avantajele utilizării metodelor active par a fi mult mai numeroase şi mai importante. Astfel, în
bibliografia de specialitate se subliniază faptul că ele:
• transformă elevul din obiect în subiect al învăţării,
• elevul este coparticipant la propria formare;
• angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere;
• asigură elevului condiţii optime de a se afirma individual şi în echipă;
• dezvoltă gândirea critică;
• dezvoltă motivaţia pentru învăţare;
• permite evaluarea propriei activităţi.
Plecând de la astfel de argumente, Ioan Cerghit apreciază că ,,rutina excesivă,
conservatorismul […] aduc mari prejudicii învăţământului. În fond creaţia, în materie de metodologie,
înseamnă o necontenită căutare, reînnoire şi îmbunătăţire a condiţiilor de muncă în instituţiile
şcolare”.
Metoda cubului este o tehnică prin care un subiect este studiat şi prezentat din mai multe
perspective. Cubul se poate obţine acoperind cu hârtie o cutie cu latura de 15-20 cm.
Este o tehnică prin care se evidenţiază activităţile şi operaţiile de gândire implicate în
învăţarea unui conţinut, care poate fi utilizată atât în etapa de evocare cât şi de reflecţie.
Tehnica constă în:
elevii citesc un text sau realizează o investigaţie pe o temă dată. Activitatea poate fi desfăşurată
individual sau în perechi.
li se solicită elevilor care au la dispoziţie un cub de hârtie să scrie pe fiecare faţă a cubului
următoarele cuvinte:
• Descrie! (Cum arată?)
• Compară! (Cu cine se aseamănă ? De cine diferă?)
• Asociază! (La ce te face să te gândeşti?)

118
• Analizează!(Ce conţine, din ce e compus?)
• Aplică! (Dă un exemplu propriu)
• Argumentează pro sau contra! (E bun? E rău? De ce ?)
Procesele de gândire implicate sunt asemănătoare celor prezentate în taxonomia lui Bloom. Astfel se
realizează implicarea elevilor în înţelegerea unui conţinut informaţional.
Exemple:
Lecţia: Statul în Orientul Antic-clasa a V-a
Comunicarea sarcinii de lucru: Profesorul le spune elevilor să completeze, timp de zece minute,
în caiete ceea ce se cere pe fiecare faţă a cubului subiectul fiind mai sus menţionat.
1. Descrie! Descrieţi formarea statului egiptean.
2. Compară! Comparaţi oraşele-state, regatele şi imperiile.
3. Asociază! Asociaţi caracteristicile geografice ale Orientului Antic şi apariţia primelor civilizaţii.
4. Analizează! Analizaţi sursele puterii regale în Orientul Antic şi prezentaţi atribuţiile monarhului
oriental.
5. Aplică! Aplicaţi cunoştinţele despre istoria Egiptului Antic şi explicaţi de ce acesta este
considerat „un dar al Nilului”.
6. Argumentează! Argumentaţi necesitatea apariţiei statului.
Activitate în perechi: Elevii trebuie să citească colegului ce au scris pentru prima faţă a cubului,
iar colegul va trebui să spună ce i-a plăcut şi de ce anume. La fel va face şi colegul. Timp de
cinci minute vor discuta în acest mod toate ideile scrise pentru cele şase feţe ale cubului.
Activitate frontală: Profesorul împarte tabla în şase coloane, câte una pentru fiecare faţă a
cubului. Câte un reprezentat din fiecare pereche va scrie într-una din coloane ceea ce a scris în
caiet pentru una din feţele cubului. Profesorul va cere completări din partea celorlalţi, pe rând,
pentru fiecare faţă a cubului.
Mai jos prezint şi alte exemple de subiecte cărora se poate aplica metoda cubului:
Lecţia: Republica romană-clasa a V-a
1. Descrie! Descrieţi etapele expansiunii romane în perioada Republicii.
2. Compară! Comparaţi instituţiile Atenei cu cele ale Romei republicane.
3. Asociază! Asociaţi problemele societăţii romane în secolul II î. Hr. Cu reformele fraţilor Gracchi.
4. Analizează! Analizaţi cauzele crizei Republicii Romane.
5. Aplică! Aplicaţi ceea ce aţi învăţat şi realizaţi o schemă care să ilustreze funcţionarea instituţiilor
romane în timpul Republicii Romane.
6. Argumentează! Argumentaţi succesele militare ale Republicii Romane.
Lecţia: Imperiul Roman-clasa a V-a
1. Descrie! Descrieţi evoluţia Imperiului Roman în secolele I-II.
2. Compară! Comparaţi modul de organizare al imperiului în perioada Principatului cu cel din timpul
Dominatului.
3. Asociază! Asociaţi situaţia Imperiului Roman în secolele III-IV cu reformele adoptate de
Diocleţian şi Constantin cel Mare.
4. Analizează! Analizaţi modificările politice apărute în perioada imperială.
5. Aplică! Aplicaţi ceea ce aţi învăţat şi realizaţi o axă cronologică cu principalele evenimente din
perioada Imperiului Roman.
6. Argumentează! Argumentaţi de ce măsurile adoptate de Diocleţian şi Constantin cel Mare nu au
stopat definitiv criza imperiului roman.
Lecţia: Provincia romană Dacia-clasa a V-a
1. Descrie ! Descrieţi modul de viaţă al romanilor.
2. Compară! Comparaţi asemănările şi deosebirile vieţii dacilor cu cea a romanilor.
3. Asociază! La ce te gandeşti după ce ai cunoscut viaţa dacilor ?
4. Analizează! Analizaţi cum s-a format poporul român ? Din ce este compusă limba română?
5. Aplică! Cum explicaţi formarea poporului român unui străin ?
6. Argumentează! Este bine să cunoaştem cum s-a format poporul român ?
De ce da ? De ce nu ?
119
Notă : Această metodă am aplicat-o cu succes, la sfârşitul lecţiilor mai sus menţionate, în etapa de
fixare a noilor cunoştinţe. Dar tot atât de bine se pretează aplicarea acestei metode la sfârşitul
capitolelor, în orele când are loc recapitularea.

Bibliografie:
1. Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii,
Editura Aramis, 2002
2. Dulamă, Maria Eliza, Modele, strategii şi tehnici didactice activizante, Editura Clusium, Cluj
Napoca, 2002
3. Dumitru, I. A., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara,
2000
4. Oprea, Crenguţa L., Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2008

120
EDUCAȚIA VIRTUALĂ

Informatician ing. Moisă Florinel


Școala Gimnazială „Duiliu Zamfirescu” Focșani

Instruirea asistată de calculator este o metodă didactică de raţionalizare a predării şi învăţării.


Raţionalizarea presupune organizarea învăţării sub formă de algoritmi sau o structurare riguroasă a
conţinutului şi a operaţiilor de învăţare, o succesiune bine stabilită a conţinuturilor şi activităţilor,
condiţionarea însuşirii unor elemente noi de altele anterioare, evitarea informaţiilor şi operaţiilor
inutile, evitarea greşelilor, răspunsuri precise.
Instruirea asistată de calculator constă într-o varietate de experienţe didactice care are
calculatorul ca suport tehnic (componenta hardware a unui computer) şi ca suport informaţional
(componenta software a calculatorului).
Integrarea tehnologiilor informatice şi comunicaţionale, în procesul de predare-învăţare-
evaluare, a devenit în ultima perioadă o prioritate a politicilor educaţionale în toate țările lumii
întrucât se deschid noi orizonturi pentru practica educaţiei: facilitarea proceselor de prezentare a
informaţiei, de procesare a acesteia de către elev, de construire a cunoaşterii.
Pentru a putea folosi în mod eficient instruirea asistată de calculator, profesorul trebuie să-şi
însuşească metoda instruirii asistate de calculator, ca o alternativă la metodele clasice de predare,
învăţare şi evaluare.
Avantajele folosirii calculatorului în sistemul de învăţământ sunt multiple şi constă într-o
imensă cantitate de informaţii care pot fi accesate, în rapiditatea şi exactitatea operaţiilor efectuate,
în posibilitatea de a oferi diverse reprezentări obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în capacitatea
computerului de a comunica în mod interactiv cu profesorul sau cu elevul.
Utilizarea calculatorului în procesul de învăţământ se poate face în cadrul lecţiilor de predare
de cunoştinţe noi, pentru evaluarea cunoştinţelor sau pentru aplicarea, consolidarea şi sistematizarea
cunoştinţelor dobândite anterior. Cu toate că, la început, utilizarea calculatorului în procesul
instructiv-educativ se limita la acumularea de informaţii şi la evaluarea nivelului de asimilare a
acestora, în ultimul timp, au început să apară soft-uri complexe care pun accentul pe însuşirea activă
a cunoştinţelor, care stimulează gândirea şi imaginaţia punându-l pe elev să rezolve diverse probleme
şi eliberând-ul de rutina cu care era obişnuit în activitatea de învăţare.
Rolul cadrului didactic din învăţământului tradiţional, de transmiţător al informaţiei, se poate
transforma în cel de facilitator al învăţării prin regândirea propriei misiuni: crearea unui ambient
(scop, informaţii, resurse, strategie) care să-i permită elevului să-şi construiască/ dezvolte
cunoaşterea, cu ajutorul tehnologiilor informatice.
În acelaşi timp, putem privi instruirea asistată de calculator ca fiind un domeniu distinct în
cadrul ştiinţelor pedagogice, deoarece îşi propune o abordare novatoare a activităţilor de predare şi
învăţare, urmărind însuşirea de cunoştinţe, formarea de priceperi şi deprinderi prin interacţiunea
dintre elev şi calculator, prin aparenta lipsă a profesorului.
Învăţarea electronică este un concept nou care desemnează o modalitate de instruire specifică
învăţământului la distanţă. E-learning este un termen care desemnează un proces de învăţare care se
bazează pe utilizarea calculatorului ca sursă de informare şi accesare a cunoştinţelor.
Termenul de e-learning este sinonim cu cel de învăţământ electronic, învăţământ on-line,
educaţie on-line, învăţământ pe web, învăţământ la distanţă, etc.
Învăţământul la distanţă presupune depărtarea fizică dintre profesor şi elev, comunicarea
dintre aceştia realizându-se prin schimbul de mesaje sau documente electronice.
În cadrul educaţiei la distanţă, un rol deosebit de important îl deţine factorul tehnologic care
trebuie să asigure informarea elevilor, dar şi comunicarea dintre aceştia şi profesorii lor.
Un profesor în acest sistem de învăţământ se poate adresa în acelaşi timp unui număr mare de
elevi, dar poate avea un dialog individualizat cu fiecare dintre ei. Cei care studiază în acest fel pot
beneficia de cunoştinţele şi experienţa unor profesori renumiţi pe care nu i-ar putea aborda în mod
direct. Putem spune că, în cadrul educaţiei la distantă, rolul factorului uman este cel de îndrumare.
121
În procesul de instruire, formarea abilităţilor de „operare”, nu trebuie să constituie o sarcină
pentru elev, ci să faciliteze şi să favorizeze atingerea obiectivelor operaţionale înglobate în platforma
de operare. Acţiunea elevului în dialogul cu programul de învăţare trebuie să se axeze prioritar pe
sarcinile de învăţare şi nu pe aspecte legate de interfaţă.
Interfaţa elev-calculator implementată în Învăţarea electronică trebuie să modeleze
comportamentul instruitului, la nivel cognitiv, perceptual şi acţional în aşa fel încât să ofere
posibilităţi de utilizare egale pentru indivizi din populaţia ţintă cu nivele diferite de experienţă şi
cunoştinţe.
Activitatea instruitului presupune parcurgerea unei secvenţe de paşi, concretizaţi în secvenţe
de învăţare. Programul de învăţare trebuie să ofere posibilitatea elevilor cu experienţă mai mare, o
parcurgere mai rapida, fără monotonia etapelor intermediare, fără a încărca sarcinile de operare, celor
care au o experienţă mai redusă.
Dobândirea abilităţilor de utilizare a programelor de învăţare porneşte de la stadiul cognitiv,
care presupune cunoştinţe minimale de operare, la cel asociativ, facilitat de „metafora” interfeţei şi
se îndreaptă către stadiul automatic, bazat pe reuşita exersării îndelungate.
Clasa virtuală este o formă de învăţare electronică la care participă un grup de studenţi având
scopuri educaţionale comune.
Educaţia la distanţă sau învăţarea la distanţă este un câmp de studiu al educaţiei care se
concentrează pe pedagogia, tehnologia şi conectarea sistemelor instrucţionale care au ca ţintă livrarea
de învăţare într-un format în care elevii nu se află fizic în școală.
În locul participării fizice la cursuri atât elevii cât şi profesorii îşi vor avea propriul program
de lucru în care îşi vor alege momentele la care să comunice unii cu ceilalţi (prin media tipărită sau
electronică sau prin alte tehnologii care permit comunicarea).
Educaţia la distanţă care cere şi prezenţă în școală pentru orice motiv (incluzând laboratoare
şi examinări) este considerată a fi educaţie hibridă sau mixtă.
Dezavantajul principal al recurgerii la utilizarea instruirii asistată de calculator, este costul
crescut, iar în unele cazuri, este imposibilă datorită dotării insuficiente a unităţilor de învăţământ sau
a elevilor, cu echipamente de calcul.

Bibliografie
Mihaela Brut – Instrumente pentru e-learning, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
Ioan Cerghit – Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006;

122
PLATFORMELE EDUCAŢIONALE – O NECESITATE A TIMPURILOR NOASTRE

Rotea Anca Maria


Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu” Drăgășani

Procesul educaţional a fost dintotdeauna expresia cererii de educaţie a mediului socio-


economic. Una dintre caracteristicile esenţiale ale fenomenului educaţional este dinamismul şi
deschiderea faţă de schimbare. Tocmai aceste caracteristici îi asigură educaţiei rolul de mecanism
principal de formare a omului ca fiinţă socială. Toate elementele procesului didactic (competenţe,
activităţi de învăţare, conţinuturi, resurse, tehnologii) se adaptează relaţiei dintre social şi educaţional,
cele mai deschise schimbărilor fiind tehnologiile. Prin tehnologiile educaţionale se produce
corelaţionarea dintre educator şi educat, fapt ce le plasează pe poziţia de promotor al paradigmelor
educaţionale. La moment, eficienţa procesului educaţional depinde în mare parte de utilizarea
tehnologiilor moderne. În accepţia actuală, tehnologiile
moderne presupun nu doar utilizarea metodelor care favorizează interrelaţionarea directă, ci şi
utilizarea unor mijloace electronice în procesul didactic. Platformele on-line au devenit nu doar un
suport pe care educatorul şi educatul le poate folosi ca element complementar, ci şi o modalitate de
instruire ce substituie contactul direct.
Dezvoltarea exponenţială cunoscută de TIC în ultimii ani a condus la înregistrarea unei
adevărate revoluţii în domeniul instruirii asistate de calculator. Pe fondul schimbării tehnologiei și al
paradigmei învățării, precum şi pe fondul tendinţei de globalizare a educaţiei preuniversitare şi de
eliminare a graniţelor dintre elevi, s-au deschis noi perspective pentru procesul educaţional
preuniversitar. Astfel, acesta va fi completat cu produse și procese specifice societății cunoașterii
bazate pe elemente inovative tehnologice (cloud computing, aplicații și baze de date distribuite,
tehnologiile mobile) la fel ca și pe elemente inovative conceptuale, aplicabile (analiză și diseminare,
platforme colaborative, web 2.0, web 3.0 și derivate ale noțiunii). Modelul comunicării
unidirecţionale, în care profesorul transmitea informaţie în cea mai mare parte a timpului, iar elevul
participa pasiv la propria-i formare, nu mai reprezintă cheia de succes a unui învățământ de calitate.
În mediul educaţional on-line, elevul este încurajat să participe şi să comunice cu cel care îl învaţă.
Mai mult decât atât, utilizarea platformelor educaţionale face posibilă personalizarea procesului
didactic. Educaţia este livrată în funcţie de interesele specifice ale fiecărui elev, fapt ce conduce
automat la eficientizarea învăţării şi, implicit, la prevenirea abandonului şcolar prin creşterea
interesului elevilor faţă de actul educaţional.
Contextul actual a accelerat, fie că ne-am dorit sau nu, procesul de învăţare online. Chiar dacă
mulţi dintre elevi şi profesori nu au fost pregătiţi pentru asta, unii nici nu şi-au dorit, acum predarea
prin intermediul internetului a devenit o necesitate. Sigur, nevoi sunt multe. Sunt copii care nu au
suportul de lucru şi nici acces la internet. Sunt profesori care nu ştiu cum să adapteze predarea clasică
la cea din mediul on-line. Sunt şi cei care nu ştiu ce platforme educaţionale online pentru elevi sunt
mai uşor de folosit şi mai practice. Printre cele mai utilizate platforme educaţionale, amintim:
• Google Classroom este una dintre platformele recomandate de Ministerul Educaţiei
Naţionale pentru lucrul online cu elevii. Aceasta oferă posibilitatea atât profesorilor, cât şi elevilor,
să încarce materiale, să posteze diverse anunţuri şi, special pentru profesori, să dea note materialelor
lucrate de elevi şi încărcate aici. Pentru utilizarea Google Classroom este nevoie de conturi Google
pentru toţi utilizatorii, precum şi de activarea licenţei Google. Aplicaţia a fost lansată în anul 2014 şi
este folosită în prezent de peste 20 de milioane de profesori şi elevi din întreaga lume. Are o interfaţă
disponibilă şi în limba română, poate fi utilizată atât de pe computer, cât şi de pe un dispozitiv mobil
cu sistem Android sau iOS, pot preda mai mulţi profesori, se pot pregăti cursurile în avans şi se
comunică cu elevii în timp real.
• Microsoft Teams este o platformă ce beneficiază de un spaţiu de lucru bazat pe chat.
Profesorii:
- pot forma rapid clasele;
- pot împărtăşi cu elevii materialele didactice;
123
- pot posta anunţuri;
- pot împărţi clasele în grupuri mai mici pentru ca aceştia să poată lucra în grupuri la diverse proiecte;
- pot crea, distribui şi evalua teste;
- pot transmite şi evalua temele elevilor.
• Edmodo este o platformă ce permite gestionarea claselor şi a activităţilor de învăţare,
aceasta permiţând şiînscrierea părinţilor, facilitând în acest fel comunicarea mai eficientă a celor 3
părţi implicate. Numărul de activităţi permise părinţilor este însă limitat. Edmodo este o platformă
gratuită, accesibilă de pe orice fel de dispozitiv şi permite profesorilor şi elevilor să transmită
documente de lucru sau chestionare, să discute despre activităţile educaţionale, teste sau alte
informaţii esenţiale în funcţionarea unei clase. Oferă un mediu de lucru controlat în care profesorul
are posibilitatea de a vedea orice mesaj sau conţinut distribuit de oricare dintre membrii clasei. Se pot
transmite atât materiale text, cât şi link-uri sau materiale video. Dezavantajul faţă de alte platforme
este faptul că Edmodo este disponil doar în limba engleză, astfel încât pentru unii utilizatori s-ar putea
dovedi complicat de folosit.
• Easyclass este şi ea pe lista cu platforme educaţionale online pentru elevi recomandată
de MEN. Platforma poate fi utilizată în mod gratuit, are o interfaţă intuitivă, asemănătoare cu cea a
Facebook şi le oferă profesorilor posibilitatea de a transmite teme şi de a le reaminti de evenimente
esenţiale precum predarea temelor sau apropierea unor teste. Deasemenea, elevii pot posta, la rândul
lor, materiale sau pot discuta pe marginea temelor de la clasă.
• Intuitext oferă gratuit 2 platforme educaţionale online pentru elevi. Şcoala Intuitext
este dedicată profesorilor şi elevilor din ciclul primar şi gimnazial şi poate fi folosită atât pentru
învăţare, cât şi pentru evaluare.
• Examenul tău este o platformă ce ajută elevii să se pregătească pentru Evaluarea
Naţională din clasa aVIII-a, la Limba Română şi Matematică.
Ambele platforme:
- respectă programa şcolară,
- sunt avizate de Ministerul Educaţiei Naţionale,
- prezintă explicaţii şi simulări menite să ajute elevii să înţeleagă mai uşor diferite concepte,
- prezintă modele de rezolvări ale diverselor probleme, pe etape, cu explicaţii la fiecare pas efectuat,
- prezintă teste ce ajută elevii să-şi verifice cunoştinţele.
• Aplicaţia Zoom este una dintre cele mai utilizate pentru comunicarea în timp real. În
varianta gratuită permite organizarea orelor cu până la 500 de participanţi. Profesorii şi elevii au
posibilitatea de a interacţiona în timp real, în mod video şi permite şi crearea unei table virtuale
interactive. Este disponibilă atât pentru computer, cât şi pentru dispozitive mobile cu sistem de
operare Android sau iOS. Zoom oferă multiple posibilităţi de interacţiune:
- profesorul poate transmite informaţii cu ajutorul share screen;
- lecţiile pot fi înregistrate;
- se utilizează o tablă virtuală; - lecţiile se salvează automat în cloud şi pot fi revăzute;
- clasa virtuală poate fi securizată;
- pot fi accesate diverse clipuri educaţionale de pe Youtube sau alte platforme;
- profesorul poate utiliza sau restricţiona, după caz, chat-ul interactiv;
- în timpul predării profesorul poate opri sunetul venit de la elevi pentru a facilita explicaţiile fără
întreruperi.
Alte platforme de lucru sau în care se regăsesc materiale didactice, populare printre profesori
şi elevi, sunt: Kinderpedia, Digitaliada, myKoolio, Kidibot şi Ask.
Pentru oricare dintre aceste platforme s-ar opta, este evidentă necesitatea utilizării uneia sau a
mai multor dintre ele în vederea continuării procesului instructiv-educativ. În condiţiile actuale,
lumea educaţiei se află în faţa unei evidenţe de necontestat : astăzi nu ne mai aparţine alegerea de a
utiliza sau nu tehnologiile moderne în actul educativ.
Acestea reprezintă un rezultat al evoluţiei civilizaţiei umane şi o condiţie a realizării
procesului educaţional.

124
Bibliografie / sitografie:
- http://edu.glogster.com/
- https://life.ro/platforme-educationale-online-pentru-elevi/
- http://studiamsu.eu/
- http://platformeed.blogspot.com/

125
INTERDISCIPLINARITATE ÎN PREDAREA LITERATURII ROMÂNE

Profesor Tobă Camelia Ramona


Colegiul Național Militar ”Tudor Vladimirescu” Craiova

Ideea de bază a interdisciplinarităţii constă în faptul că, pe de o parte, aparatul conceptual şi


metodologic al mai multor discipline este utilizat în interconexiune pentru a examina o temă, o
problemă, dar mai ales pentru a dezvolta competenţe integrate/transversale/cross-curriculare. Pe de
altă parte, la nivel interdisciplinar apar deja transferurile metodologice şi conceptuale dintr-o
disciplină în alta.
Perspectiva de organizare interdisciplinară a conţinuturilor prezintă atât avantaje, cât şi
dezavantaje. În primul rând, conceptele şi organizarea conţinutului din această perspectivă
favorizează transferul de cunoştinţe şi rezolvarea de probleme noi, permit o vedere mai generală şi o
decompartimentare a cunoaşterii umane. Însă tratarea interdisciplinară trebuie să evite tendinţa de
generalizare abuzivă şi de însuşire a unor ,,cunonştinţe şi deprinderi dezlânate.” Există caracteristici
şi argumente ale activităţilor interdisciplinare pentru integrarea lor într-un proiect curricular naţional:
traversează barierele disciplinelor, producând conexiuni semnificative, concentrate pe arii tematice
mai largi. Învăţarea devine un proiect al elevului, îndrumat, orientat, animat de către dascăl, care este
managerul unei situaţii de învăţare. Participarea elevilor se realizează pe tot parcursul activităţilor
desfăşurate, fundamentate pe principiul învăţării prin acţiune practică cu finalitate reală, iar accentul
cade pe activitatea de grup şi nu pe cea cu întreaga clasă. Abordarea realităţii se face prin demers
global, graniţele dintre discipline topindu-se într-un scenariu unitar în care tema se lasă investigată
cu mijloacele diferitelor domenii de cunoaştere. Temele interdisciplinare au o certă valoare
pedagogică materializată în obiective cu un înalt caracter formativ: oferă elevilor posibilitatea de a se
exprima pe ei înşişi şi elevul se poate manifesta plenar în domeniile în care capacităţile sale sunt cele
mai evidente; situează elevul în miezul acţiunii, rezervăndu-i un loc activ şi principal; împreună cu
dascălul său, elevul poate să imagineze, să construiască pe plan mental, să investigheze, să exploreze,
să creeze, să transpună în practică, să găsească mijloacele şi resursele de traducere în fapt a ceea ce a
prefigurat. Lecţia bazată pe interdisciplinaritate cultivă cooperarea, nu competiţia. Strategiile
didactice interdisciplinare trebuie să aibă la bază învăţarea prin cooperare, superioară învăţării
competitive şi individuale. Învăţarea prin cooperare antrenează şi dezvoltă procese cognitive
superioare, formează abilităţi de comunicare optime, îmbunătăţeşte motivaţia, stima de sine şi are o
acţiune formativă superioară asupra personalităţii elevilor preadolescenţi şi adolescenţi. De aceea,
este cerută încurajarea interacţiunilor pentru colaborare în uilizarea resurselor, în organizarea
activităţii, în discutarea rezultatelor învăţării individuale, în comentarea experienţelor individuale, în
confruntarea ideilor şi soluţiilor. Dar este şi un mod de exersare a limbajului ca exprimare, ca
argumentare logică, ca stil de prezentare, ca îmbinare a diferitelor forme de comunicare şi de expunere
a ideilor. Astfel, se instalează un climat de tip democratic, în care fiecare elev, dar nu singur, izolat,
ci împreună cu ceilalţi participă la propriu în utilizarea resurselor, în investigare, în formularea de
idei, pune întrebări, discută, compară, analizează critic, receptează ideile şi metodele celorlalţi, se
regăseşte în unele dintre acestea şi participă la sinteze. Elevul se deprinde de timpuriu cu strategia
cercetării, îşi însuşeşte metode de muncă similare celor ştiinţifice, învaţă să creeze o situaţie
problematică, să emită ipoteze asupra cauzelor şi relaţiilor investigate, să facă pronosticuri asupra
rezultatelor posibile, să examineze şi să mediteze, să formuleze idei şi să exprime puncte de vedere
diferite. Aceste activităţi sunt şi instrumente de apreciere diagnostică şi prognostică, întrucât indică
măsura în care elevii prezintă sau nu în mod real anumite aptitudini şi le testează capacităţile
intelectuale.
Și nu în ultimul rând, interdisciplinaritatea menține vie atenția tuturor elevilor pe parcursul
activităților desfășurate on-line.
Interdisciplinaritatea se aplică, în special, în cadrul lecţiilor de recapitulare şi sistematizare a
cunoştinţelor şi al lecţiilor de creaţie. De aceea am considerat că este oportun să realizez un proiect
didactic interdisciplinar cu tema: ,,Psalmii biblici şi Psalmii arghezieni”. Atunci când literatura
126
română se întâlneşte cu religia şi cu prezentare PowerPoint, se creează un ,,construct” educativ
inovator, în concordanţă cu spiritul timpului.
Filmul în PowerPoint cu lăcaşuri de cult şi alte reprezentări religioase sau din biografia
argheziană a funcţionat ca un ,,preambul” la elementele de interdisciplinaritate care au fost proiectate
pe parcursul lecţiei. Dezbaterea care a precedat activitatea a conţinut întrebări problematizante si de
transfer la viaţa reală, de tipul: ,,Ce sentimente vă inspiră filmul?”, ,,Care e psalmul tău de suflet şi
de ce?”, ,,Credeţi că Arghezi este un spirit autentic religios?”, ,,Credinţa în Dumnezeu se află la
răscruce? Ce soluţii propuneţi?”, ,,Credeţi că doar în momentele de răscruce, de încercări în viaţă,
trebuie să invocăm puterea divină? Argumentaţi.” În momentul median al lecţiei, am derulat pe
desktop sarcinile de lucru pe grupe şi, la final, după evaluare, când le-am pregătit elevilor o surpriză:
secvențe ale lecției au fost fotografiate, iar în final imaginile cele mai reuşite au fost derulate pe
desktop, element care a contribuit la autoevaluarea clasei.
Itinerariul interdisciplinar presupune înlăturarea ideilor preconcepute care pot influenţa
procesul de creaţie. În cadrul acestui proiect am mai recurs şi la alte strategii creative: fiecare grupă
a avut ca sarcină de lucru crearea unui psalm modern care să conţină câte două cuvinte din Psalmii
biblici şi câte două din Psalmii arghezieni, apoi desenarea ,,copacului pribeag uitat în câmpie”,
metaforă centrală a Psalmilor arghezieni. Proiecţiile în PowerPoint (dacă nu ,,sufocă” lecţia) şi
desenarea copacului reprezintă alte ,,punţi” interdisciplinare, prin care competenţele elevilor,
dezvoltate într-un domeniu, sunt transferate în alte domenii ale cunoaşterii.
Abordările interdisciplinare, chiar dacă nu sunt aplicate de fiecare dată prin intermediul unor
metodologii didactice pretenţioase sau sofisticate, contribuie la dezvoltarea unor reprezentări
culturale integratoare, precum şi a unui univers afectiv şi atitudinal coerent, obiectiv. Rolul
profesorului de limba română este acela de a-i cultiva elevului emoţii şi atitudini, dar şi încrederea în
faptul că nu acumularea de cunoştinţe este cheia reuşitei, ci o bună cunoaştere a sinelui şi gestionarea
emoţiilor în întregul lor ansamblu, căci acestea sunt aspectele ce guvernează autocontrolul,
capacitatea de automotivare, reuşita socială. Analizarea şi interiorizarea unor calităţi umane- empatia,
arta de a asculta, de a rezolva conflicte, de a-ţi gestiona frustrările sau de a-ţi expune adecvat un punct
de vedere- conduc la adevărata reuşită şcolară. Elevul va înţelege că adevăraţii premianţi ai vieţii sunt
cei care au o bună intuiţie a caracterului uman şi care ştiu să se raporteze corect la sine şi la semenii
săi. Adevăratul învingător este cel care ştie să realizeze relaţii interumane de calitate şi să aibă un
ridicat simţ al valorii de sine, căci viaţa nu-ţi cere să reproduci definţii, ci să ştii să valorifici
oportunităţi, să fii eficient şi cooperant, pentru a fi acceptat şi apreciat de către semenii tăi.
În concluzie, cea mai importantă şi dificilă problemă o constituie aceea de a găsi articulaţiile
interdisciplinare în organizarea curriculmului. În învăţământul clasic, monodisciplinar, această
problemă este neglijată. Fiecare dascăl predă o disciplină izolată aproape complet de celelalte, iar
elevul este pus zilnic în situaţia de a participa la cinci-şase ,,spectacole" de câte o oră fiecare, complet
diferite unul de celălalt, fără nicio legătură între ele. Organizarea curriculumului este optimă numai
dacă graniţele dintre discipline şi materii sunt depăşite prin corelaţii interdisciplinare, demers
prevăzut de noua proiectare curriculară.

Bibliografie:
1.Ciolan, Lucian, Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Iași,
Polirom, 2008.
2.Joiţa, Elena, Instruirea constructivistă. Fundamente.Strategii, București, Aramis,2008.
3.Nicu, Adriana, Strategii de formare a gândirii critice, București, Editura Didactică şi
Pedagogică, 2007.
4.Pamfil, Alina, Didactica literaturii. Reorientări, București, Art, 2016.
5.Sânmihăian, Florentina, O didactică a limbii și literaturii române. Provocări actuale pentru
profesor și elev., București, Art, 2014.
6.Ştefan, Mircea, Teoria situaţiilor educative, București, Aramis, 2005

127
METODE MODERNE

Prof. Pardos Maria


Școala Gimnazială Drăguțești

Procesul de învățământ este rezultatul interdependenței dintre predare, învățare si evaluare,


cu o finalitate bine conturată – aceea de transpunere în practică a idealului educațional, dezvoltarea
integral-vocațională a personalității. Calea principală este perfecționarea tehnologiei, respectiv a
formelor, metodelor și mijloacelor prin care se ajunge la rezultatul scontat.
Termenul metodă derivă din două cuvinte greceşti (odos- „cale” şi metha- „spre”, „către”) şi
are înţelesul de „drum (către)… “, „cale (spre)…”; un mod de „urmărire”, de cercetare a unui lucru;
de căutare, de explorare a unui fenomen obiectiv în vederea aflării adevărului; drum parcurs în
vederea atingerii unui scop, a obţinerii unui rezultat determinat.
Metoda de învăţământ reprezintă calea sau modalitatea de lucru: care- i permite profesorului
sa se manifeste ca purtător competent al conţinuturilor învăţământului şi ca organizator al
proceselor de predare- învăţare; în cursul desfăşurării acestora, el poate juca rolul de animator, ghid,
evaluator, predarea fiind un aspect al învăţării.
Folosirea metodelor moderne de predare-învăţare-evaluare nu înseamnă a renunţa la
metodele tradiţionale ci a le actualiza pe acestea cu mijloace moderne.
Este deosebit de important ca şi sistemul de formare a profesorilor să răspundă acestor noi
dezvoltări ale curriculumului, ale tehnologiei didactice (metodologii de predare-învățare).
A crescut interesul pentru metodele moderne. Sunt considerate moderne toate acele metode
care sunt capabile să mobilizeze energiile elevului, să-i concentreze atenţia, să-l facă să urmărească
cu interes şi curiozitate lecţia, să-i câştige adeziunea logică şi afecţiunea faţă de cele nou învăţate,
care-l îndeamnă să-şi pună în joc imaginaţia, înţelegerea, puterea de anticipare, memoria etc.
Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe
promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale
imaginaţiei şi creativităţii. „Activ” este elevul care „depune efort de reflecţie personală, interioară şi
abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor,
de elaborarea a noilor cunoştinţe. „Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material
„activismului interior”, psihic, mental, să devină un purtător al acestuia.” (Ioan Cerghit)
Funcţiile metodelor (după Ioan Cerghit, 2002) • funcţia cognitivă • funcţia formativ-
educativă • funcţia motivaţională • funcţia instrumentală • funcţia normativă.
Metode şi tehnici de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii • Brainstorming; •
Metoda pălăriilor gânditoare; • Tehnica 6/3/5; • Philips 6/6; • Metoda Frisco; • Metoda cubului; •
Metoda ciorchinelui; • Metoda Sinelg.
Brainstorming-ul este una dintre cele mai răspândite metode în stimularea creativităţii.
Etimologic, „brainstorming” provine din engleză, din cuvintele „brain” (creier) şi „storm” (furtună),
plus desinenţa „ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă „furtună în creier”, efervescenţă,
aflux de idei. Reprezintă un mod simplu şi eficient de a genera idei noi. Este o metodă de stimulare
a creativităţii în cadrul activităţii de grup.
Rezultatul acestor discuţii se soldează cu alegerea celei mai bune soluţii în rezolvarea
situaţiei dezbătute. Metoda se bazează pe 4 reguli fundamentale ale gândirii creative: • căutarea în
voie a ideilor; • amânarea judecăţii ideilor; • cantitate mare de idei; • schimb fertil de idei. Etapa de
pregătire cuprinde selecţia membrilor, pregătire a şedinţelor de lucru;
• Etapa productivă – stabilirea temei de lucru, soluţionarea subproblemelor formulate; •
Etapa selecţiei ideilor emise – analiza listei de idei emise, evaluarea critică şi optarea pentru soluţia
finală. Avantaje: • obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi; • aplicabilitate largă, la toate domeniile; •
dezvoltă creativitatea, spontaneitatea; • dezvoltă abilitatea e a lucra în echipă.
Metoda pălăriilor gânditoare este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii
participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Elevii sunt
împărţiţi în şase grupe pentru şase pălării. Culoarea pălăriei defineşte rolul. Participanţii trebuie să
128
cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să- şi prezinte perspectiva în funcţie de culoarea
pălării pe care o poartă. Nu pălăria în sine contează ci ceea ce reprezintă ea, ceea ce induce culoarea
ei . •Pălăria albă - este neutră, oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor, stă sub semnul gândirii
obiective;
Tehnica 6/3/5 Este asemănătoare brainstormig-ului. Presupune: • 6 membri in grupul de
lucru; • 3 soluţii fiecare, la o problemă dată; • 5 minute. Desfăşuare/ etape: • Împărţirea clasei în
grupe a câte 6 membri fiecare; • Formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru; •
Desfăşurarea activităţii în grup; • Analiza soluţiilor şi reţinerea celor bune. Avantaje: • oferă
copiilor mai puţini creativi posibilitatea de a se exprima; • are caracter formativ- educativ, dezvoltă
spiritul de echipă şi procesele psihice superioare .
Philips 6/6 • 6 participanţi; • 6 minute de discuţie Desfăşuare/ etape: • Constituirea grupelor
de către 6 participanţi; • Înmânarea problemei ce urmează a fi dezbătută, de către fiecare grup. •
Desfăşurarea discuţiilor pe baza temei, timp de 6 minute; • Colectarea soluţiilor elaborate; •
Discuţia colectivă, şi decizia colectivă în ceea ce priveşze soluţia finală,pe baza ierarhizării
variantelor pe tablă; • Încheierea discuţiei Avantaje: • oferă copiilor mai puţini creativi posibilitatea
de a se exprima; • are caracter formativ- educativ, dezvoltă spiritul de echipă şi procesele psihice
superioare .
Metoda Frisco Metoda are la bază interpretarea din partea participanţilor a unui rol specific
abordând o problemă din mai multe perspective.
Desfăşuare/ etape: 1.Se propune spre analiză o situaţie problemă.
2.Se stabilesc rolurile: conservatorul, exuberantul, pesimistul şi
optimistul.
3.Are loc o dezbatere colectivă în care: - conservatorul apreciază meritele
situaţiilor vechi, fără a exclude posibilitatea unor îmbunătăţiri; - exuberantul emite idei aparent
imposibil de aplicat în practică; - pesimistul va relua aspectele nefaste ale îmbunătăţirilor aduse; -
optimistul va găsi posibilităţi de realizare a soluţiilor propuse de exuberant.
4. Se trag concluziile şi se sistematizează ideile emise. Avantaje: •
posibilitatea inversării rolurilor între participanţi, dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice şi
logice.
Explozia stelară (Starbursting) • Metodă de dezvoltare a creativităţii similară
brainstorming- ului. • În centrul stelei se va trece problema ce urmează a fi dezbătută. Se trece pe o
foaie de hârtie sarcina propusă şi se înşiră în jurul ei cât mai multe întrebări care au legătură cu ea.
Aceste întrebări pot genera altele la rândul lor, care cer o mai mare concentrare. Se lucrează în
grupuri. Membrii grupurilor alcătuiesc o listă cu cât mai multe întrebări şi cât mai diverse. Se
apreciază munca în echipă şi elaborarea celor mai interesante idei.
Metoda ciorchinelui prin care se stimulează evidenţierea conexiunilor între idei; o
modalitate de a analiza asociaţii noi de idei sau de a relua noi sensuri ale ideilor. Desfăşuare/ etape:
•scrieţi un cuvânt/ o propoziţie nucleu în mijlocul tablei; •în jur se scriu cuvinte care au legătură cu
tema propusă; •se leagă ideile/ cuvintele propuse cu nucleul prin trasarea unor linii care vor
evidenţia conexiunile dintre idei; •scrieţi toate ideile care vă vin în minte în legătură cu tema
propusă până la expirarea timpului alocat.
BIBLIOGRAFIE

1. Cerghit, I., (2006), Metode de învăţământ. Iaşi, Polirom.


2. Cucos, C., (2006), Pedagogie. Iaşi, Polirom
3. Oprea C.-L., (2008), Strategii didactice interactive, Bucureşti, E.D.P
4. Neacşu I, (1988), Metodica predării matematicii, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti
5. Cerghit, Ioan , 2002, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi
strategii, Editura Aramis, Bucureşti;
6. Dumitru, I. Al., 2000, Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest,
Timişoara;

129
7. Carmen Iordăchescu, 2005 - Să dezlegăm tainele textelor literare, clasa a II-a, Editura Carminis,
Piteşti.

130
GEOINFORMATICA ÎN ERA EDUCAȚIEI DIGITALE

Grecu Marilena Violeta


Palatul Copiilor - Drobeta Turnu - Severin

Era informațională denumită și era digitală este o idee conform căreia epoca în care trăim va
fi caracterizată de capacitatea oamenilor de a transmite informație fără restricții și de a avea acces la
informație la un mod care era imposibil de trecut. Ideea este legată de conceptul de ,,revoluție
digitală” care cuprinde prelucrare și stocare de informație și ne dă o nouă perspectivă asupra
modului în care privim lumea din jurul nostru. Introducerea tehnologiei IT în învățământ a schimbat
într-o oarecare măsură fața școlii. Dacă tehnologia permite să se adauge o latură atractivă unor
procese de învățare, de ce să nu profite de ea? Școlile vor trebui să încorporeze strategii inspirate
din jocurile video în care metodologiile lor pentru a promova principiul ,,făcând și învățând”, ceea
ce e cumva pe dos față de vechile sau actualele metodologii.
Sistemele Informaționale Geografice sunt mai mult decât o simplă metodă, ele reprezintă o
metodologie în sine, constituită din ansamblu de persoane, echipamente, metode, (algoritmi), norme,
având drept scop culegerea, validarea, stocarea prelucrarea și vizualizarea aspectelor mediului
geografic. Geografia modernă presupune învățarea prin intermediul tehnologiei informatice și
comunicaționale. Aplicația GIS este doar un exemplu în acest sens. În raport cu prelucrarea analogică
a datelor - bazată pe interpretarea vizuală - cea digitală are o sferă de cuprindere mult mai largă pentru
analiza, stocarea, modelarea și reprezentarea unor imagini și procese naturale. Avantajul utilizării
unui număr foarte mare și variat de date, imagini și procese naturale. Avantajul utilizării unui număr
foarte mare și variat de date, indiferent de scara de analiză, mijloacele expresive de vizualizare cât și
introducerea cu ușurință a datelor și observațiilor de teren au făcut în ultimul timp din Sistemele
Informaționale Geografice (GIS) o metodă complexă de cercetare, cu o largă aplicabilitate în
geoștiințe. Un GIS este folosit când sunt necesare operații spațiale asupra datelor.
GIS (Sistemul Informațional Geografic) este un domeniu relativ nou - a început în anul 1970. Acest
sistem e utilizat pentru a crea, stoca, a analiza și prelucra informații distribuite spațial printr-un proces
computerizat. Tehnologia GIS poate fi utilizată în diverse domenii științifice cum ar fi: managementul
resurselor, studii de impact asupra mediului, cartografiere, planificarea rutelor. În zilele noastre,
oricine dispune de un calculator personal sau un laptop poate folosi software-ul GIS.
În combinație cu GIS, geografia ne ajută să înțelegem mai bine lumea și să aplicăm cunoștințele
geografice într-o multitudine de domenii. Rezultatul este apariția abordării geografice -un nou mod
de gândire și de rezolvare a problemelor care integrează informații geografice în modul în care am
înțelege și modul de gestionare a lumii în care trăim. Această abordare ne permite să creăm cunoștințe
geografice prin măsurarea pământului, organizarea acestor date, precum și analiza și modelarea
diverselor procese și relațiile lor. Abordarea Geografică ne permite, de asemenea, să aplicăm aceste
cunoștințe pentru modul în care proiectăm, planificăm și schimbăm planeta.
Datorită informațiilor asociate graficii, Sistemele Informatice Geografice beneficiază de toate
oportunitățile de interogare pe care le oferă sistemele moderne de baze de date și în plus pot oferi
ușor analize orientate pe anumite zone geografice - așa numitele hărți tematice.
Un exemplu comun de Sistem Informatic Geografic îl reprezintă Sistemele de Navigație. Harta
rutieră în formă vectorială este georeferențială astfel încât Sistemul de Poziționare Globală (Global
Positioning System - GPS) să poată indica poziția exactă a autovehiculului. Planificarea rutei este de
fapt o hartă tematică obținută în urma unei interogări spațiale (căutarea distanței celei mai scurte între
două puncte). combinată cu o interogare a bazei de date asociate drumurilor din hartă astfel încât să
fie respectate o serie de condiții (limitări de viteză, gabarit, sensuri de circulație, interdicții, etc)
Prin diversitatea opțiunilor de reprezentare a informațiilor pe hărți (hartă cu reprezentare prin punct,
linie, areal, volum, etc.), dar și modul prin care acestea pot fi realizate (suprapunerea mai multor
straturi tematice, realizarea unei legături între bazele de date și parte grafică), aceste tehnologii sunt
utile în aproape toate domeniile. Cu o aplicație GIS se pot deschide hărți digitale de pe computer, se

131
pot adăuga noi informații spațiale hărților existente, se pot tipări hărți personalizate și se poate efectua
analiza spațială.
Câteva domenii în care se pot implementa aceste tehnologii sunt:
În domeniul geomorfologiei și al pedologiei - realizarea unor hărți ce determină raportul cauză-efect
prin stabilirea unei corelații între geologie (tip de rocă, structură), pantă, explozia versanților și
anumite procese, determinarea unor modele generale de acțiune a unor factori ce au aplicabilitate
generală, constatarea unor disfuncționalități și posibilitatea de a se interveni înainte și de a lua măsuri
de prevenire, combatere sau atenuare, etc.
În domeniul meteorologiei-hidrologiei se remarcă aplicabilitatea sistemelor GIS prin realizarea unor
hărți de prognoză, de rezultate ale acțiunii unor factori, procese, fenomene, hărți de avertizare,
poziționarea anumitor elemente, etc.
În geografia umană, economică și de planificare teritorială se pot realiza numeroase hărți ce pot
evidenția evoluția populației (pe diverse medii, structuri, sectoare de activitate), distribuția spațială și
influențele asupra mediului, stabilirea unor areale de răspândire a anumitor parametrii urmăriți
(originea unor populații, locul de distribuție a unor toponime, resurse), stabilirea relației spațiu de
locuit - populație, pretabilitatea terenului pentru anumite construcții, factorii ce influențează sau ar
putea influența activitățile umane sau economice, dezvoltarea și așezarea durabilă.
În domeniul mediului tehnicile GIS pot fi utilizate pentru a realiza hărți de impact, de distribuție a
anumitor areale, de evoluție și răspândire a unor poluanți, stabilirea calității mediului, reprezentarea
unor indicatori și posibilitatea de a realiza o evoluție în timp.
Așadar, în următorii ani, sistemul educaţional românesc va trebui să răspundă provocării de
a forma la elevi competenţe specifice, relevante pentru utilizarea tehnologiilor în societatea
secolului XXI:dezvoltarea gândirii critice şi creative; rezolvarea de probleme şi luarea deciziilor;
colaborarea, comunicarea şi negocierea; curiozitatea intelectuală, curajul, integritatea, şi
alfabetizarea digitală – ,,un ansamblu format din atitudini şi deprinderi necesare pentru utilizarea şi
comunicarea informaţiilor şi a cunoştinţelor, în mod efectiv, într-o varietate de medii şi formate”
(Bawden, D., 2008).

132
PREDAREA LIMBII GERMANE ONLINE – RESURSE DIGITALE

Andreea-Oana Ficuț
Școala Gimnazială Nr. 30, Timișoara

În martie 2020, închiderea școlilor a dus la o inevitabilă schimbare de paradigmă în procesul


educațional. Atât profesorii, cât și elevii, au fost nevoiți să se adapteze la predarea, învățarea și
evaluarea online. Consider că școala cu prezență fizică este cea mai potrivită pentru o educație
completă, însă, în contextual pandemic actual, cea mai bună abordare este să privim cu optimism
înspre ceea ce am reușit să învățăm cu toții în această perioadă. Eu predau limba germană în cadrul
unei școli gimnaziale din Timișoara și am avut ocazia, ținând lecțiile preponderent online, să descopăr
multe resurse digitale noi, care s-au potrivit ca o mănușă în predarea unei limbi străine. Le voi
prezenta în continuare pe cele pe care le găsesc utile în predarea limbii germane.
Una dintre cele mai îndrăgite platforme de către elevi la ora de germană este Wordwall. Aici,
profesorul poate fie să găsească jocuri pentru diferite conținuturi de gramatică sau vocabular, fie poate
crea, la rândul său, materiale. Jocurile pot fi create după o multitudine de șabloane: quiz, rebus, memo,
adevărat sau fals, roată aleatorie, labirint, anagrame. Avantajul folosirii acestei platforme este faptul
că elevii nu au nevoie de un cont pentru a putea accesa resursele. Abordând această metodă, elevii nu
simt o presiune în a învăța, dimpotrivă, chiar le place să se joace. Această platformă oferă așadar
posibilitatea de a exersa și aprofunda temele pe care ni le dorim, având posibilitatea de a găsi sau crea
materialele de care avem nevoie.
O altă platformă utilă în predare, învățare și evaluare este Kahoot!. Aici, profesorul poate găsi
sau crea jocuri de învățare pe orice subiect. Jocul poate fi accesat folosind orice dispozitiv care
dispune de un browser web, în baza unui link sau a unui PIN generat automat. Întrebările pot fi cu
variante multiple de răspuns sau de tipul adevărat sau fals. În funcție de preferința celui care creează
jocul, pot fi mai multe răspunsuri corecte sau unul singur. Jocul poate fi sau nu contracronometru, iar
elevii concurează cu ceilalți colegi. Pentru elevi este foarte palpitant și distractiv să poată vedea în
timp real pe ce loc se situează, câte puncte primesc pentru răspunsurile corecte. De asemenea, jocul
are și un fundal sonor dinamic. Quizul Kahoot! poate fi jucat și pe echipe, ceea ce este ideal în această
perioadă în care elevii nu interacționează foarte mult, învățând online. Această platformă poate fi
utilă în evaluarea elevilor și în exersarea, aprofundarea conținuturilor. Pentru a juca Kahoot, elevii nu
au nevoie de un cont, fiind astfel o platformă accesibilă oricui.
Pentru exersarea competenței Sprechen (exprimare orală) poate fi folosită platforma Vocaroo,
care le poate oferi elevilor șansa de a vorbi fără a fi ascultați de către ceilalți elevi, fiind ideală pentru
elevii mai timizi sau complexați de felul în care se exprimă într-o limbă străină. Pe această platformă,
elevii se pot înregistra foarte ușor și pot trimite profesorului înregistrarea. Pot rezolva astfel sarcina
unui exercițiu care verifică exprimarea într-o limbă străină. Accesarea și utilizarea acestei platforme
se face fără crearea prealabilă a unui cont, fiind astfel ușor de utilizat.
LearningSnacks este o platformă destinată evaluării elevilor, aici profesorul poate crea diferite
teste cu întrebări. Specific acestei platforme este că elevul nu poate primi următoarea întrebare până
nu răspunde corect la întrebarea la care se află. Astfel, elevul primește un feedback imediat, rezolvând
tot el, în cele din urmă, exercițiul.
Pe lângă aceste platforme, există și multe canale de YouTube utile învățării limbii germane,
materiale și fișe de lucru în format digital, manual digitale. Cu toate aceste resurse la dispoziție,
predarea limbii germane online poate fi un succes dacă există implicare din partea profesorului și a
elevilor: Wo ein Wille ist, ist auch ein Weg.11

11
Unde există voință, există și o cale.
133
ÎNVĂȚAREA ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE
GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

Diaconu Rodica
Colegiul Național”Radu Greceanu”Slatina

Așezare geografică :
Europa din punct de vedere al geografiei fizice reprezintă o peninsulă, partea nord-vestică a
Eurasiei. Limitele Europei sunt :
- În nord : Oceanul Arctic.
- În vest : Oceanul Atlantic.
- În sud : Marea Mediterană.
- În est : Munții Ural, râul Ural, Marea Caspică , Munții Caucaz, Marea Neagră, Marea
Marmara, Marea Egee.

Sursa https://www.gimnaziu.info/relieful-europei
Cu ajutorul calculatorului , tabletei sau unui smartphone , elevii pot să își însușească noțiuni de
bază despre țările din Europa. Aceste jocuri pot să fie propuse atât pentru clasă cât și ca temă pentru
acasă. https://www.geogra.ro/joc/ro/eustate/index.php ; https://online.seterra.com/ro/vgp/3142
Cadrul Natural:
Altitudinile din Europa se încadrează între : -28 m, în preajma Mării Caspice şi în polderele
olandeze şi urcă la 4807 m în Munţii Alpi (vf. Mont Blanc) şi la 5642 m în Munţii Caucaz (vf.
Elbrus). Reptele de relief sunt dispuse neuniform astfel:
– câmpiile, cu altitudini între -28 şi 200m, deţin cea mai mare pondere din suprafaţa continentului
european (57%);
– podişurile, dealurile joase şi câmpiile înalte, cu altitudini între 200 şi 500 m, depăşesc un sfert
din suprafaţa continentului (27%);
– podişurile, dealurile şi munţii joşi, cu altitudini de 500 – 1000 m, ocupă 10% din suprafaţa
Europei;
– munţii, cu altitudini de peste 1000 m, deţin 6% din suprafaţa continentului.
134
Cele trei orogeneze care au afectat continentul Europa sunt:
Orogeneza caledonică. Munţii Scandinaviei şi Munţii Scoţiei, alcătuiţi din culmi
domoale,rotunjite şi tocite, sunt rezultatul acestei orogeneze.Orogeneza hercinică a avut ca rezultat
formarea unui lanţ montan, astăzi puternic erodat, sub formă de podişuri şi masive, care ocupă o
fâşie centrală discontinuă de-a lungul continentului, începând din Peninsula Iberică şi până în
Ural.Orogeneza alpină completează relieful prin munţi înalţi, tineri, aşezaţi în sudul continentului,
pe care îl brăzdează, de la Gibraltar până în Caucaz, prin două şiruri, unul nordic şi altul sudic.
Activitatea vulcanică este marcată, în relief, prin cel mai lung lanţ vulcanic stins din Europa,
individualizat în spaţiul Carpaţilor româneşti. Vulcanismul actual este prezentat în spaţiul
mediteraneean prin numeroşi vulcani activi: Etna, Vezuviu, Stromboli etc.
Sarcină de lucru:
Ø Urmăriți harta de mai sus, identificați și localizați principalele trepte și unități de relief
ale Europei .
Ø Vizionați materialele de mai jos și apoi rezolvați testele on-line.
https://www.youtube.com/watch?v=94sYuwJ2mE8
https://www.geogra.ro/joc/ro/eumunti/index.php
https://www.geogra.ro/joc/ro/eupod/index.php
https://www.geogra.ro/joc/ro/eucamp/index.php
https://www.toporopa.eu/ro/munti_europa.html
În Europa se disting următoarele tipuri climatice:
- Climatul mediteranean localizat în S continentului
- verile calde și secetoase, iernile blânde și ploioase
- temp. medii anuale 14-18 C
- precipitații 600-900 mm/an
- bat: mistralul (pe Valea Rhonului), bora (în Dalmația), sirocco (S Spania,S Italia, Sicilia)
- Climatul temperat oceanic în V, între 40-70 lat N, din Portugalia până în Norvegia
- veri răcoroase și ierni blânde
- amplitudine termică redusă
- temp medii anuale 8-16 C
- precipitații 1.000-2.000 mm/an
- vânturile de V
- nebulozitate și umiditate ridicate
- Climatul temperat continental
- situat între 40-60 lat N, în interiorul continentului
- amplitudini termice mari
- veri calde și ierni geroase
- precipitații între 500-800 mm/an
- predomină vânturile din E
- Climatul de tranziție
- din E Franței până în România
- scad influențele oceanice
- îmbinarea maselor de aer polar cu cele tropicale
- Climatul semiarid
- la N de Marea Neagră până la Marea Caspică
- Climatul subpolar
- situat dincolo de Cercul polar de N, în N Islandei, Scandinavia, Rusia
- veri scurte și ierni lungi (9 luni)
- temp medii anuale 0-4C
- precipitații reduse 200 mm/an
- vânturile polare, reci și uscate
- Climatul cu nuanțe polare
- I-le Svalbard și I-le Franz Josef
135
- Climatul montan
- de la 800 de m începe etajarea elementelor climatice
- temp scad cu altitudinea
- precipitații cresc cu altitudinea

https://www.youtube.com/watch?v=gY3JNwU0134
https://www.youtube.com/watch?v=PQKp7W3PGL4
https://wordwall.net/ro/resource/8724355/clima-europei

Sacină de lucru:
Ø Urmăriți harta de mai sus, identificați și localizați principalele tipuri climatice ale
Europei .
Bibliografie :
http://lectiidegeografie.blogspot.com/2013/01/bac-clima.html
https://www.colegiu.info/relieful-europei-trepte-de-relief-tipuri-de-relief-etapele-de-
formare-a-reliefului

136
STRATEGII INTERACTIVE FOLOSITE DE PROFESOR ÎN ERA DIGITALĂ

Prof. Prisecariu Gheorghe-Silviu,


Școala Gimnazială Cleja, localitatea Cleja

Învățarea digitală înlocuiește din ce în ce mai mult metodele educaționale tradiționale.


De azi este recomandat să uităm de metodele pe care le foloseam acum 10-15 ani la școală și trebuie
să gândim la abordarea altor tehnici de predare și învățare, bazate pe instrumente și tehnologii digitale.
Indiferent de cât de multă sau puțină tehnologie este integrată în clasă, învățarea digitală a
ajuns să joace un rol crucial în educație. Cum? Prin faptul că îi face pe elevi să fie mai interesați să
învețe și să-și extindă orizonturile, iar astfel să se renunțe parțial la metodele tradiționale de educație.
Instrumentele digitale și tehnologia le dezvoltă elevilor abilități auto-didactice eficiente de
învățare. Aceștia devin capabili să identifice ceea ce au nevoie pentru a învăța, găsesc și utilizează
resursele online și aplică informațiile inclusiv la școală, la teme și proiecte. Acest lucru le sporește
eficiența și productivitatea. Pe lângă implicarea mai mare a elevilor, instrumentele și tehnologia
digitală dezvoltă abilități de gândire critică, care stau la baza dezvoltării raționamentului analitic.
Copiii care explorează întrebări deschise folosindu-se de propria imaginație și logică, învață să ia
decizii mai coerent, spre deosebire de memorarea temporară a lecțiilor din manual.
Educația în secolul 21 nu se mai poate face doar cu tabla și cu creta. Tehnologia a avansat și
pune la dispoziția spațiului educațional instrumentele sale. Tinerii și copiii sunt atrași de cultura
digitală și de suporturile tehnice care o promovează. Pentru a intra in conexiune cu acești tineri și
copii, profesorii trebuie să vorbească limba lor, să valorifice abilitățile lor pentru oferirea de noi
experiențe de învățare12. Noile tehnologii de informare și comunicare pot ușura instruirea, pot să îi
confere acesteia noi dimensiuni în spațiul virtual (jocuri virtuale, grupuri de discuții, clase mobile,
resurse on line, proiecte de grup on line, portofolii digitate etc.). Integrarea tehnologiei în practicile
de instruire aduce experiențele de învățare la un alt nivel și mult mai apropiat de limbajul generației
nativilor digitali.
Un profesor eficient știe care sunt cele mai bune instrumente care pot susține activitățile de
predare-învățare sau evaluare, știe cum și când să le folosească, având în vedere că raportul de
complementaritate între uman și tehnic este necesar și benefic. Poveștile, jocurile copilăriei, contactul
direct, conversația față în față își păstrează rostul lor în dezvoltarea copiilor. Respingerea noilor
tehnologii de către cadrele didactice sau neutilizarea lor înțeleaptă în activitatea de instruire sporește
riscul creșterii distanței între generații. Sigur că nu trebuie să uitam că nu toți copiii au acces la
tehnologie, nu toate școlile au dotările necesare pentru valorificarea acesteia. Cultura digitală este
încă un vis pentru mulți copii. Îi avem în vedere pe copiii din zonele sărace și foarte sărace ale
României, pentru care poate laptele si cornul reprezintă unica motivație de a merge la școală. Cu mai
puțină sau mai multă tehnologie, orice dascăl știe însă că baza succesului în educație rămâne relația
pe care o are cu elevii.
Centrarea pe elevi presupune ca activitatea de predare să fie adaptată la nevoile și experiența
de cunoaștere a elevilor, să genereze învățare activă şi să valorifice stilurile diferite de învățare ale
acestora. Pentru ca învățarea activă să se producă, profesorii trebuie să angajeze elevii într-un efort
intelectual, să trezească resorturile afective şi volitive ale acestuia, apelând la metode și mijloace de
învățământ adecvate. Copiii sunt diferiți și au așteptări diferite.
Profesorul de azi trebuie să fie capabil să își analizeze practicile de instruire și să se adapteze
la nevoile elevilor, fie că e vorba de integrarea de tehnologii, de reconsiderarea metodelor de predare
sau de evaluare sau de gestionarea relației cu elevii.
Un profesor eficient trebuie să fie capabil să colaboreze cu colegii de la locul de muncă sau
din alte părți ale țării/lumii, cu managerii sau inspectorii, cu părinții copiilor, cu reprezentanți ai

12
Ciprian Ceobanu, Constantin Cucoș, Olimpius Istrate, Ion-Ovidiu Pânișoară, Educația digitală, Iaşi, Polirom, 2020, p.
34.

137
comunității. Împărtășirea de idei și experiențe, comunicarea și învățarea de la ceilalți, derularea de
proiecte educaționale reclamă abilități de cooperare din partea profesorilor. Profesorii trebuie să își
asume învățarea continuă. Nu pot cere elevilor acest lucru, dacă ei înșiși nu demonstrează abilități de
învățare continuă. Ei trebuie să fie la curent cu ceea ce este nou în materie de educație sau la nivelul
disciplinelor pe care le predau. Un profesor care se respectă și care își respectă elevii nu încetează să
se formeze pe tot parcursul exercitării profesiei. Ameliorarea continuă a practicilor profesionale,
exersarea reflexivității în raport cu acestea, învățarea permanentă, sunt modurile prin care un profesor
își poate menține prospețimea în profesie și poate munci în spiritul vremurilor în care trăiește și mai
ales a celor care vin13.
Ca profesori trebuie să fim preocupați să-i învățăm pe elevi nu doar să învețe, ci și să formăm
caractere, să-i ajutăm să-şi consolideze anumite valori și atitudini precum: solidaritatea, dragostea,
cinstea, respectul, spiritul de într-ajutorare, compasiunea față de ceilalți etc. Într-o lume ale cărei
repere morale sunt tot mai diluate, nu ne putem permite să uităm de valori. Dar pentru asta trebuie să
ne reamintim că un profesor educă nu numai prin ceea ce știe, dar mai ales prin ceea ce este. Pentru
credibilitate este esențial să promoveze o imagine pozitivă a profesiei didactice în fața elevilor, în
societate. Toți profesorii trebuie să acorde atenție comportamentului elevilor, în condițiile în care de
multe ori strada, mass media, viața publică sabotează în mare măsură acțiunea școlii, oferind un
spectacol antieducațional. Este de preferat ca profesorii să-și alieze părinții în demersul educativ și
împreună - școala și familia să asigure contextul necesar pentru ca elevii să se dezvolte armonios.
intelectual, emoțional și comportamental.
Tind să cred că unele nevoi ale copiilor s-au schimbat de-a lungul anilor, în timp ce altele au
rămas la fel. Elevilor din ziua de astăzi nu trebuie să le impunem să memoreze informația dată de
noi, ei pot să și-o însușească de oriunde. Copilul din ziua de astăzi are nevoie de o îndrumare, pentru
a înțelege ce beneficii și ce riscuri implică utilizarea tehnologiei. Rolul unui dascăl priceput este de a
încerca să integreze tehnologia cu spiritul ludic.
Un cadru didactic eficient se pliază pe nevoile elevului, adâncește calitățile, talentele și
pasiunile acestuia, elimină imperfecțiunile caracterului și modelează când este nevoie orice aspect
corijabil. Profesorul eficient este acela care indiferent de numărul generației pe care o are sub aripa
sa, reușește să transmită dorința și setea de cunoaștere în fiecare zi și în fiecare oră petrecută cu elevii
săi.
Folosirea tehnologiilor moderne în școală face parte din evoluția naturală a învățării și
sugerează o soluție firească la provocările moderne adresate învățării şi a nevoilor elevilor. Integrarea
acestora în procesul tradițional de predare-învățare-evaluare este o oportunitate de a integra inovațiile
tehnologice cu interacțiunea şi implicarea oferite de modul tradițional de cunoaștere. Nu este un
proces ușor, dar dificultățile pot fi depășite având în vedere potențialul acestui tip de cunoaștere.
Profesorul trebuie să se simtă liber să răspundă critic, dar în același timp creativ noilor
tehnologii și sub nici o formă nu poate să ignore acest aspect dacă vrea să comunice cu elevii.
Armonizând inovaţiile din educaţie cu cele din tehnologie, dezvoltarea unui produs software
educaţional trebuie să urmărească în primul rând asigurarea calităţii procesului educaţional,
satisfacerea principiilor didactice şi înlăturarea rigidităţilor aferente sistemelor clasice de învăţământ,
tehnologia fiind folosită ca un mijloc şi nu drept scop. Astfel, în domeniul educației și învățământului,
calculatorul își găsește din plin aplicabilitatea, deschizând calea transformării fundamentale a
sistemului de învățare.
Adevărata importantă a tipului de predare-învățare-evaluare care combină metodele
pedagogice tradiționale cu TIC ține de potențial. Acest tip de învățare este o oportunitate în a crea
experiențe care pot furniza tipul de predare-învățare potrivit într-un anumit moment, loc şi pentru un
anumit elev nu numai la școală, ci și acasă. Acest tip de învățare ar putea deveni global, ar putea
transcede granițele formale ale țărilor și ar putea aduce împreună grupuri de elevi din culturi și

13
A. Cury, Părinţi străluciți, profesori fascinanți, București, Editura For You, 2005, p. 89.

138
meridiane diferite. În acest context, generalizarea folosirii TIC în școală ar putea deveni una dintre
realizările importante ale secolului nostru14.
În era digitală în care trăim, paradigma cunoașterii trebuie să fie una a dialogului, educația
trebuie să meargă dincolo de instrumentele culturale specific. Dezvoltarea educației în direcția
dialogului nu poate fi decât rezultatul unui mod de predare-învățare-evaluare la un nivel de
conceptualizare mai ridicat decât în trecut. Pentru că dialogul presupune deschidere, lărgirea
orizontului și adâncime, acest mod de învățare este atât o direcție individuală pentru elev, cât și una
socială pentru școală ca întreg.

Bibliografie:
1) Ceobanu, Ciprian, Cucoș, Constantin, Istrate, Olimpius, Pânișoară, Ion-Ovidiu, Educația
digitală, Iaşi, Polirom, 2020
2) Cury, A., Părinţi străluciți, profesori fascinanți, București, Editura For You, 2005
3) Istrate, Olimpius, Efecte si rezultate ale utilizării TIC în educaţie, București, Editura
Universității din București, 2020

14
Olimpius Istrate, Efecte si rezultate ale utilizării TIC în educaţie, București, Editura Universității din București, 2020,
p. 67.

139
METODE MODERNE DE PREDARE A ISTORIEI
ÎN INVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL

Prof. Gheorghe Elena Daniela


Şcoala Gimnazială , Comuna Podenii Noi

„Istoria rămâne cea mai frumoasă poveste”, afirmă Adrian Cioroianu. Cred că este cea mai
atractivă definiţie a istoriei pe care o poate da un profesor care predă această disciplină. Mai mult
decât o definiţie, aceasta trebuie să fie şi percepţia pe care o au elevii despre disciplina istorie. Cărui
elev nu-i plac poveştile şi, mai ales, cea mai frumoasă poveste? Iar poveştile se învaţă uşor, pentru că
se ascultă cu atenţie şi cu plăcere. S-ar părea că este suficient harul de povestitor al profesorului pentru
ca această percepţie să devină realitate. Însă citatul complet al lui Adrian Cioroianu este că „istoria
rămâne cea mai frumoasă poveste, pentru oameni inteligenţi”. Asta înseamnă că frumuseţea poveştii
numite istorie este vizibilă doar pentru cei care au inteligenţa de a-i descifra tainele. De aici se deduce
rolul istoriei de a forma oameni inteligenţi, capabili să-i descopere frumuseţea. Aceasta presupune
transformarea elevilor din ascultători pasivi în actori ai procesului de predare-învăţare, prin utilizarea
unor metode moderne, activ-participative.
Voi prezenta în continuarea câteva metode moderne de predare-învăţare pe care le-am folosit
în activitatea de la clasă şi care justifică afirmaţiile autorului mai sus menţionat.
1. CIORCHINELE este o metodă care presupune notarea conceptului de referinţă, apoi se
trasează sateliţii cu conceptele conexe şi de la fiecare ideile derivate. Exemplu: la lecţia Grecia
arhaică, de la clasa a V-a, elevii au realizat un ciorchine cu părţile Greciei antice şi cu două obiective
istorice semnificative ale fiecăreia din aceste părţi ale Greciei antice:

GRECIA ANTICĂ

GRECIA
................. GRECIA GRECIA
................. .................

GRECIA
................ GRECI GRECI
. A A
.............. ..............
... ...
2. CADRANELE este o metodă care presupune împărţirea spaţiului de lucru în patru cadrane şi în
fiecare cadran se propune câte o sarcină de lucru. Exemplu: la lecţia Republica romană de la clasa a
V-a, elevii au rezolvat un cadran cu următoarele sarcini:

CÂND a luat naştere Republica romană? CINE conducea Republica romană?

CE fel de Republică era Republica romană? CUM a devenit Roma stăpâna Italiei?
3. SOARELE IDEILOR este o metodă asemănătoare cu ciorchinele, care presupune notarea
conceptului de referinţă la mijlocul paginii, apoi trasarea de „raze” de la acesta la conceptele
conexe. Exemplu: la lecţia Marile descoperiri geografice de la clasa a VI-a, elevii au realizat un „
soare al ideilor” prin identificarea cauzelor acestor descoperiri:

140
CAUZELE MARILOR
DESCOPERIRI GEOGRAFICE

4. STEAUA MAGICĂ este o metodă adaptată de mine pornind de la metoda „explozia stelară”,
care presupune plasarea în colţurile stelei a câte unei întrebări ( detaliată în partea de jos a paginii )
care ne ghidează spre găsirea noilor cunoştinţe, la fel cum magii au fost ghidaţi spre pruncul Iisus.
Exemplu: la lecţia Stăpânirea romană în Dacia, de la clasa a VIII-a, elevii au descoperit cunoştinţele
noi ghidaţi de „steaua magică”:

CINE?

CUM?
UNDE?
DACIA
ROMANĂ

CE? CARE?

CUM a fost organizată Dacia romană?


CINE a contribuit la romanizarea Daciei?
UNDE se desfăşura activitatea economică?
CARE erau divinităţile adorate în Dacia romană?
CE s-a întâmplat cu dacii liberi?

5. DIAGRAMA VENN este o metodă folosită pentru a evidenţia asemănări şi deosebiri între două
evenimente studiate de elevi. Exemplu: la lecţia Reforma şi Contrareforma de la clasa a VI-a, elevii
au descoperit, cu ajutorul diagramei Venn, asemănările ( în partea comună ) şi deosebirile ( în
partea separată ) dintre aceste două curente religioase:

REFORMA CONTRAREFORMA

6. HERRINGBONE MAP este o metodă care presupune aflarea răspunsurilor la întrebările de pe


scheletul de hering, detaliate în partea de jos a fişei de lucru. Exemplu: la lecţia Întemeierea Ţării
Româneşti de la clasa a VIII-a, elevii au descoperit noile cunoştinţe cu ajutorul întrebărilor UNDE?,
CÂND?, CINE?, CUM?. CE?, CARE?

141
?
DE

D?

E?
UN

CÂN

CIN
Întemeierea
Ţării Româneşti

?
RE
CE?

CA
M?
CU

1. UNDE sunt menţionate formaţiunile politice din Ţara Românească, aflate sub suzeranitate
maghiară?
2. CÂND a avut loc prima încercare de eliberare de sub dominaţia maghiară?
3. CINE a reuşit să „descalece” la sud de Carpaţi?
4. CUM s-a obţinut independenţa Ţării Româneşti?
5. CE măsuri a luat urmaşul lui Basarab pe tronul Ţării Româneşti pentru a arăta independenţa
acesteia faţă de Ungaria?
6. CARE au fost relaţiile stabilite de Vladislav Vlaicu cu Ungaria?

Folosirea acestor metode face ca istoria să fie percepută ca fiind „cea mai frumoasă poveste”
şi să fie învăţată cu plăcere şi cu eficienţă. Este o idee pe care o exprimă şi Constantin Noica, atunci
când afirmă că „de învăţat înveţi multe şi de la toţi. Dar profesor nu e decât cel care te învaţă să
înveţi”.

Bibliografie:
1. Roaită, Alice Ionela. Didactica istoriei. Editura Paralela 45, Piteşti, 2012
2. Mândru, Elena şi alţii. Strategii didactice interactive. Editura Didactica Publishing House,
Bucureşti, 2010

142
EVALUAREA ONLINE – METODE MODERNE

prof. Delia-Lucia Iovanovici


Liceul Teoretic ,,Grigore Moisil” Timișoara

Calitatea şi mai ales eficienţa procesului de învăţământ sunt dependente de o proiectare


pedagogică riguroasă, de alegerea şi de folosirea celor mai adecvate strategii de predare-învăţare şi
de aplicarea unui sistem de evaluare corect.
Evaluarea reprezintă un moment esenţial în demersul didactic, de ea fiind interesaţi deopotrivă
profesorii, elevii, dar şi societatea în ansamblul ei. Fiind factor important în buna funcţionare a
procesului de învăţământ, evaluarea merită o analiză profundă, pornind chiar de la termenul evaluare
căruia i s-au dat diferite semnificaţii epistemice.
Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învăţământ, statutul ei în
cadrul acestuia fiind reconsiderat, mai ales în ultimele decenii, datorită numeroaselor cercetări,
studii, lucrări elaborate pe această temă. Evaluarea şcolară este percepută astăzi ca fiind organic
integrată în procesul de învăţământ, având rolul de reglare, optimizare, eficientizare a
activităţilor de predare-învăţare.
În această perioadă, în care activitatea s-a desfășurat atât în mediul școlar, cât și online sau
hibrid, evaluarea a suferit mai multe mutații, iar toate reperele didactice și metodologice cunoscute
până acum trebuie regândite. În acest context se impune diversificarea strategiilor evaluative şi
alternarea metodelor, tehnicilor şi instrumentelor tradiţionale de evaluare cu cele moderne
(alternative/complementare) adaptate școlii online și hibrid.
Valorificarea evaluărilor privind performanţele şcolare constituie o temă cu largi
posibilităţi de abordare la toate nivelurile sistemului de învăţământ. Principalele căi de
valorificare a evaluărilor rezultatelor şcolare în scopul ameliorării procesului didactic
sunt identificate, mai ales, la nivelul strategiei evaluării formative, dar şi la nivelul metodelor şi al
procedeelor de evaluare a rezultatelor şcolare, precum şi la nivelul formelor de realizare a conexiunii
inverse.
În perioada școlii online și hibrid se recomandă includerea în acţiunile de corecţie sau de
sprijinire a învăţării, a unor platforme educaționale, aplicații. Un portal în sprijinul cadrelor
didactice este https://digital.educred.ro/. La scurt timp după suspendarea cursurilor școlilor a fost
creat acest spațiu pentru toți profesorii dornici să valorifice noile tehnologii în activitățile de învățare
cu elevii, fructificând experiența și rezultatele obținute până acum în proiectul CRED (site si pagina
Facebook). Acolo sunt puse la dispoziție și resurse din surse din afara Proiectului CRED,
contribuind astfel la dezvoltarea competențelor cadrelor didactice de a utilize și de a dezvolta resurse
educaționale deschise (RED). Resurse educaționale deschise se pot regăsi și pe site-ul ISJ Timis, la
secțiunea RED.
Atunci când cadrele didactice se gândesc la evaluare, trebuie să pornească de la
principalele forme de evaluare. În mare parte, în literatura de specialitate formele de evaluare sunt
structurate în: metode tradiționale: probe orale, probe scrise, probe practice și metode complementare
(moderne): observarea sistematică a comportamentului, referatul/eseul,
proiectul, portofoliul, autoevaluarea etc.
Pentru probele orale putem folosi fără nicio problemă comunicarea video-audio unu la unu,
sau pur și simplu camerele web. Majoritatea unităților școlare folosesc aplicații precum Meet, Zoom
sau Discord pentru a realiza atât activități de predare, cât și de evaluare. Aceste platforme
educațuionale conțin și chat și opțiunea comentarii, astfel testele,proiectele și temele pot fi
corectate, oferindu-se feedback direct fiecărui elev. De asemenea, se poate utiliza și tabla
albă interactivă, colaborativă care poate fi accesată pe www.https://awwapp.com/.
În cazul probelor scrise, se recomandă, evaluarea asistată de calculator, care impune
regândirea mijloacelor de evaluare. În prezent, sunt utilizate cu succes mai multe softuri
educaționale și aplicații care permit testarea educabililor. Cu ajutorul calculatorului, evaluarea
este făcută instantaneu, evaluatul primind un punctaj pe loc. Majoritatea unităților școlare au
143
beneficiază deja de* un abonament G Suite for Educațion, recurgând la itemi obiectivi,
semiobiectivi sau subiectivi. Google Forms permite realizarea testelor pornind de la tipul de
întrebare: cu răspuns scurt, răspunsuri multiple - elevii aleg una sau mai multe variante, într-un
paragraf – un răspuns mai lung, de exemplu un text/eseu, casete de selectare – elevii aleg mai multe
variante simultan, dropdown – elevii aleg o variant dintr-un meniu care se deschide, încărcați fișiere,
grilă cu mai multe variante – elevii aleg o opțiune dintr-o grilă de variante cu un număr stabilit de
rânduri și coloane etc.
Acest tip de evaluare este unul bun deoarece profesorul poate insera și o Cheie de evaluare
în timp real, elevul putând să realizeze care au fost greșelile în cadrul evaluării, iar la finalul testului
poate să-și vadă și nota
Deși este o evaluare bună, totuși are și puncte slabe pentru că vine cu un feedback insuficient.
Comunicarea notei nu oferă niciun indiciu explicativ cu privire la natura greșelii sau a cauzei acesteia.
Însă tocmai acest fapt poate declanșa noi eforturi de învățare/înțelegere.
O altă metodă de evaluare pe care o recomandăm este ASQ, o platformă digital gratuită, în
limba română, care să ușureze și să eficientizeze cu adevărat întregul process didactic și de
învățare și evaluare. Profesorii inițiatori au organizat fiecare lecție plecând de la explicarea noțiunilor
de bază în format video și text, continuând cu exemple și exerciții pe principiul step-by-step, ce cresc
gradual dificultatea și completând cu teste de evaluare ce măsoară nivelul cunoștințelor acumulate.
Această platformă le oferă profesorilor posibilitatea de a urmări, verifica și corecta în timp real
exercițiile și testele pe care elevii realizează.
MyKoolio e o altă platformă de elearning din românia care vine în ajutorul cadrelordidactice.
https://www.mykoolio.com/ oferă lecții interactive, exerciții rezolvate și de rezolvat,teze și teste
recapitulative pentru limba română destinate ciclului gimnazial. TestMoz e o platformă care permite
realizarea testelor online - https://testmoz.com/. Triventy și WorldWall sunt alte platforme
colaborative bazată pe Quiz-uri - https://www.triventy.com/, https://wordwall.net/ Google
Jamboard este un mod de vizualizare foarte facil al unor răspunsuri scurte – toți elevii pot vedea toate
răspunsurile date pe post-it-uri virtuale. Kahoot e o platformă recomandată în cazul autoevaluării.
Baza pedagogică a acestei
Nu trebuie uitată nici DigitalEdu – resurse educaționale digitale, o bază de date cu resursele
educaționale deschise în format digital create de cadre didactice, organizate pe discipline
și ani de studiu. Conține linkuri la teste, fișe de lucru, jocuri didactice, filme și simulări -
https://digitaledu.ro/resurse-educationale-deschise/
Pe lângă cele enunțate mai sus, la momentul actual există o mulțime de instrumente online ce
pot fi utilizate atât în activitatea de predare-învățare, cât și în cea de evaluare.
În perioada școlii online și nu numai, recomandăm metodele de evaluare
complementare precum proiectul, referatul, investigația care reprezintă „o metodă complexă de
evaluare, individuală sau de grup, recomandată profesorilor pentru evaluarea sumativă.”
(Cucoş, 2008, 138).Elaborarea acestora necesită o perioadă mai mare de timp (câteva zile sau câteva
săptămâni) şi poate fi sarcină de lucru individuală sau de grup.
În utilizarea acestor metode se pot folosi instrumente online precum:
https://bookcreator.com/, o platformă care permite crearea de ebook-uri, cărți digitale cu pagini
mișcătoare mai ales pentru evaluarea conpetențelor de lectură,
https://www.gocomics.com/comics/popular, care permite realizarea unor benzi desenate,
https://crello.com/ pentru crearea de animații,
Pentru evaluarea cunoștințelor elevilor de gimnaziu, a fost realizat site-ul
https://www.examenultau.ro, platformă dezvoltată de Intuitext pentru pregătirea în vederea
susținerii examenului de Evaluare Națională.
O platformă similară a fost realizată și pentru ciclul liceal, https://izibac.ro,care conține și o
aplicație pentru telefon cu ajutorul căreia elevii se pot pregăti și își pot testa cunoștințele în vederea
susținerii examenului de Bacalaureat.
Evaluarea online, asistată de calculator are o multitudine de avantaje deoarece este, în

144
acelaşi timp, o metodă eficientă de evaluare, dar şi o metodă de învăţare interactivă. Astfel,
evaluatorul dezvoltă nu doar competențe teoretice, ci și practice, plasează elevul într-o situaţie de
cercetare autentică, cultivă responsabilitatea pentru propria învăţare şi rezultatele acesteia,
facilitează abordările de tip inter- şi transdisciplinar, promovează interevaluarea/autoevaluarea
şi inter învățarea, oferă posibilitatea aprecierii unor rezultate de diverse tipuri (cunoştinţe, capacităţi,
abilităţi) în timp real și dezvoltă capacităţii de investigative, de analiză, sinteză, comparaţie,
generalizare şi abstractizare și facilitează dezvoltarea încrederii în propriile forţe etc..
Printre limitele evaluării online amintim: apariţia unor conflicte între elevi (în condiţiile
elaborării în grup a proiectelor), minimalizarea rolului profesorului care nu mai poată să îi
supravegheze în totalitate în timpul evaluării, posibilitatea de a frauda evaluările, riscul preluării unor
sarcini specifice elaborării portofoliului de către părinţi, dificultăți în identificarea unor criteria
pertinente de evaluare holistică;
În concluzie, feedback-ul, testarea și evaluarea în școala online sau hibrid este
o provocare a noii realități educaționale pentru toate cadrele didactice. În contextele
online, implicarea este absolut esențială și aceste instrumente trebuie să creeze o interacțiune umană
profundă și semnificativă. Produsele elevilor sunt cea mai bună dovadă a calității educaționale, iar
creativitatea pe care tehnologia îți permite să o exprimi e o dovadă a progresului educațional.

145
INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN CADRUL DISCIPLINELOR TEHNICE

Prof. ing. Simion Petronela Gabriela


Liceul Tehnologic de Transporturi și de Construcții, Iași

Instruirea asistată de calculator (prescurtat IAC) este o modalitate de instruire individuală a


elevilor prin intermediul programelor pe calculator (denumite soft educaţional), care dirijează pas cu
pas drumul elevului de la necunoaştere la cunoaştere prin efort propriu şi în ritmul său de învăţare.
Softul educaţional poate fi alcătuit din: soft de informare/documentare (exemplu: enciclopedii
stocate pe CD-uri), soft pentru comunicarea de cunoştinţe noi, soft de simulare, soft pentru testarea
cunoştinţelor şi jocuri educaţionale.
Actualmente se dezvoltă sistemele expert compuse din patru module şi anume: modulul expert
(profilat pe un anumit domeniu de cunoaştere), modulul pedagogic (reprezentat de o colecţie de
percepte didactice aplicate în elaborarea softului), modulul profilul elevului (care ţine seama de faptul
că există elevi buni şi elevi slabi, cu ritm de învăţare diferit) şi modulul interfaţa cu utilizatorul.
Prestaţiile individuale şi de grup ale elevilor pot fi stocate şi prelucrate statistic pentru a fi examinate
de profesor pe parcursul şi la finele lecţiei. Programul, prin ramificaţiile sale, poate să ofere suport de
instruire diferenţiat, asigurând ritmul propriu de învăţare, deoarece calculatorul permite înregistrarea
vitezei cu care elevul răspunde la solicitările oferite de softul educaţional.
Cu ajutorul căştilor de audiţie şi a ecranului monitorului, situaţiile de instruire pot fi prezentate
în forma nonverbala (imagini, diagrame, scheme, desene animate), în forma auditivă (muzica,
fragmente în limbi străine), în forma audio-video (secvenţe filmate ce prezintă fenomene inaccesibile
percepţiei directe, au un mare grad de periculozitate sau se desfăşoară în perioade îndelungate de
timp). Cu ajutorul unui „light pen“, elevii pot răspunde atingând ecranul monitorului pentru a indica
o parte a unei figuri proiectate.
Folosirea softului educaţional în timpul extraşcolar la dispoziţia elevului prin utilizarea CD-
urilor specializate activizează maximal gândirea elevilor, individualizează actul învăţării şi asigură
activităţi diferenţiate, elimină timpii morţi sau redundanţi din activităţile elevilor, modifică relaţia de
subordonare totală a elevilor faţă de profesor în relaţii de parteneriat.
Încă de la începuturile dezvoltării sale, modelarea s-a impus ca una dintre cele mai puternice
şi cele mai flexibile instrumente suport pentru luarea deciziilor. Aplicaţiile modelării sunt extrem de
numeroase şi variate. Practic, nu există domeniu de activitate în care să nu se utilizeze tehnici
moderne de modelare sau modele. Astăzi, deciziile eficiente se bazează nu numai pe modelare şi
simulare, ci şi pe o adevărată analiză de sistem. Este deja dovedit faptul că studiul sistemelor reale
(a celor complexe în special) cu ajutorul modelelor este mult mai eficient, nunumai sub aspectul
calitativ dar, şi sub cel economic. Orice tehnică de modelare trebuie să fie cât mai aproape de
realitate, să înglobeze elementele şi detaliile cele mai importante şi relevante pentru sistemul ce
serveşte drept model, trebuie să fie uşor de înţeles şi de utilizat pentru a se putea lua decizii
importante pe baza lui, adaptabile sistemului real. Modelarea este o metodă de cunoaştere, de
reflectare a realităţii. Esenţa modelării constă în înlocuirea procesului real studiat printr-un model
mai accesibil studiului. Un model (în contextul studiului sistemelor) este definit ca o reprezentare
conceptuală (abstractă) a unui sistem care reproduce și descrie artificial sistemul original existent,
care permite studierea sistemului, servind astfel pentru cunoașterea proprietăților sistemului original
și predicția comportării acestuia.
Studiul şi analiza tehnicilor de simulare şi modelare sunt importante pentru că au o contribuţie
esenţială la elaborarea sitemelor de fabricaţie cu indici de performanţă ridicaţi.
Analizând schema din figura 1, observăm că ,,informatica” are un limbaj comun cu simularea,
implicând utilizarea calculatorului, a supercalculatoarelor pentru a vizualiza şi simula fenomene
complexe la scară largă. Sistemele complexe şi haotice implică realizarea de modele deterministe
structurate cât mai simplu, find o preocupare continuă şi un interes tehnic fundamental. Realitatea
virtuală constă în introducerea unui analist în interiorul unui univers simulat, fiind sinonimmă cu
interfaţa de hardware dintre o maşină şi om, tehnologia trebuind să încorporeze diferite metode pentru
146
construcţii în universul digital-virtual. Viaţa artificială este relativă, fiind o ramură a ştiinţei
calculatorului ce provoacă un anumit experiment cu ajutorul unui program de simulare a unor forme
de viaţă artificială.

Figura 1. Schematizarea rolului simulării

Modelarea pe baze fizice şi animaţia pe calculator: în grafica pe calculator, mişcările,


animaţiile sunt realizate pentru a spori interesul faţă de tehnica modelării şi mai puţin faţă de
modelarea pe baze fizice. În prezent, s-au realizat progrese impresionante în sfera animaţiei, s-au
creat modele mult mai bune, animaţia având la bază tipuri de modele mult mai complexe cum ar fi:
modelarea evenimentelor, modelarea funcţională sau modelarea condiţionată.
Un învăţământ modern trebuie să modeleze tipul de personalitate necesar societăţii
cunoaşterii, personalitate caracterizată prin noi dimensiuni: capacitate de comunicare şi cooperare,
gândire critică, creativitate, abilităţi de relaţionare şi muncă în echipă, atitudini pozitive şi
adaptabilitate, implicare şi responsabilitate. Aceste cerinţe pot fi soluţionate prin utilizarea în
activităţile de învăţare a strategiilor activ-participative şi a metodelor interactive. Metodele interactive
învaţă elevii, încă de la cele mai mici vârste, să rezolve problemele cu care se confruntă, să ia decizii
în grup şi să aplaneze conflictele.
Eficientizarea procesului de învăţământ se poate realiza prin îmbinarea unor metode clasice,
tradiţionale, cu metode moderne, interactive. În funcţie de conţinuturi, de obiectivele operaţionale ale
fiecărei activităţi, cadrul didactic trebuie să aleagă metoda cea mai potrivită într-un anumit moment,
să-şi construiască demersul didactic printr-o împletire de activităţi de învăţare, metode adecvate,
forme diferite de organizare a colectivelor de elevi.
Aplicarea învăţării prin utilizarea metodelor de simulare şi modelare în cadrul disciplinelor
tehnice este benefică pentru faptul că, asigură formarea unei gândiri flexibile, critice şi logice,
stimulează participarea activă şi deplină, psihică şi fizică, individuală şi colectivă a elevilor în
procesul instructiv-educativ, ajută la formarea deprinderilor şi priceperilor practice şi profesionale.
Am utilizat metode didactice interactive ce utilizează modelarea şi simularea procesului de
strunjire, filetare, sudare asistată de calculator, cu ajutorul softului AEL (elementele constructive ale
sculei de aşchiere, tipuri de strunguri, elementele componente ale strungului, regimuri de lucru la
strunjire, etc.). Prin utilizarea acestor metode am dorit îmbunătăţirea competenţelor tehnice ale
elevilor din învăţământul tehnic şi profesional de aceea, cred că se impune şi promovarea unor direcţii
de dezvoltare a metodologiei instruirii prin instruirea asistată de calculator. Mulţi specialişti consideră
că nu trebuie să ne mai întrebăm dacă instruirea se îmbunătăţeşte prin utilizarea calculatoarelor, ci
cum putem utiliza mai bine calităţile unice ale calculatoarelor, modelând şi simulând diverse procese
de prelucrare, ceea ce le deosebeşte de alte medii de instruire. ,,Tehnica simulării” ca instrument de
investigare, multidisciplinar, constituie un instrument important la nivelul învăţământului liceal prin
integrarea tehnologiilor informatice şi comunicaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare.
În instruirea tehnică se utilizează cu succes demonstrarea cu ajutorul modelelor şi
simulatoarelor care constituie modalităţi de activare instructivă tratate de didactica generală ca
metode distincte.

147
Modelarea reprezintă modalitatea de studiu a unor obiecte, fenomene, procese etc. prin
intermediul unor copii materiale şi ideale ale acestora, denumite modele, capabile să evidenţieze
(reproducă) caracteristicile (semnificaţiile) esenţiale ale realităţii studiate sau să ofere informaţii
despre aceasta. Modelarea este o metodă cu caracter activ-participativ, formativ şi euristic,
dinamizând antrenarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale creatoare şi prin aceasta sporind
calitatea şi eficienţa predării-învăţării.
Metoda modelării, la fel ca şi demonstraţia, sprijină realizarea principiului intuiţiei în instruire.
Mai mult, modelarea depăşeste demonstrarea efectuată prin simpla ilustrare deoarece înţelegerea
modelelor implică analiză şi abstractizare modelul fiind o îmbinare a intuitivului cu abstractul.
Prestaţiile individuale şi de grup ale elevilor pot fi stocate şi prelucrate statistic pentru a fi
examinate de profesor pe parcursul şi la finele lecţiei. IAC poate fi folosită în anumite momente de
instruire ale lecţiei pentru a simula fenomene în mişcare, a vizualiza evoluţii greu accesibile
observaţiei directe, suplinirea unor demonstraţii experimentale greu de realizat etc.
A simula înseamnă „a imita, a reproduce în mod artificial sisteme-fapte fenomene absente,
creînd impresia că există sau că se petrec efectiv sub ochii noştri“. Scopul simulării este de a forma
şi dezvolta capacităţi operaţionale în condiţii de implicare directă a elevilor în construirea şi simularea
unor activităţi simulate, cât mai apropiate de activităţile reale.
În instruirea tehnică a elevilor este necesar să se utilizeze atât modelele de similitudine şi
simulatoare (care sunt modele materiale, obiective) cât şi modelele de analogie (care sunt modele
abstracte).

Simulare strunjire platformă interactivă SIVECO – AeL

Figura 2. Formarea aşchiei, parametri geometrici Figura 3. Identificare-elemente


ai cuţitului, parametrii regimului de aşchiere componente strung normal

Se observă că, pe ecranul ferestrei AeL există butoane active: ,,Înainte”, ,,Înapoi”, ,,Materiale”
pe care, dacă le acţionăm rulăm diverse animaţii, simulări ale procesului de strunjire. Deasemenea,
fiecare fereastră este prevăzută cu un spaţiu special pentru ,,Instrucţiuni” ce trebuie urmate pentru a
începe, a opri simularea, sau pentru derula fereastra anterioară sau următoarea din program.

Bibliografie:
- Ispas C., Mohora Cristina ş.a., Simularea sistemelor integrate de fabricaţie, Editura Bren,
Bucureşti, 1999.
- Carata Eugen, Zetu Dumitru, Modelarea şi simularea sistemelor de fabricaţie, Editura
Junimea, Iaşi, 2001.
- Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I“, Septembrie, 2014.
- http://www.universitatea-cantemir.ro/CursuriRei/documente/SIMDECFIN_1.pdf. Accesat în
data de 20.05.2015.
- Cazimir Bohosievici- Modelarea si optimizarea proceselor de fabricatie, Ed. Junimea, 1999.
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Modelul_unui_sistem#Modelarea_.C8.99i_simularea_ pentru
_fabrica.C8.9Bie. Accesat 06.07.2014. Angela Nesteriuc-Ghid metodic pentru ingineri- Ed.
Univ. Șt. Cel Mare, 2002
- AEL – Lecții interactive SIVECO 2005.

148
- Stan Panțuru – Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluarii-Ed. Univ.
Transilvania Brașov, 2006.
- SPP-uri liceu tehnologic nivel 3,4
- Starețu – Utilizarea realității virtuale în procesul de instruire specifice disciplinelor mecanice
din curricula liceelor cu profil tehnic.
- www. Google. Imagini.ro.

149
FIŞĂ DE LUCRU- FUNCȚII- CLASA A VIII-A

Prof. Angheloni Daniela Ramona


Liceul Teoretic Adam Müller Guttenbrunn Arad
!
1. Fie funcţia 𝑓: ℝ → ℝ , 𝑓(𝑥) = " + 1. Verifică următoarea egalitate
𝑓-√30 + 𝑓-3√30 = 2𝑓-2√30.

#
2. Fie funcţia 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = " 𝑥 + 0,5.
a) Găseşte punctele 𝐴 şi 𝐵 în care 𝐺$ intersectează axele de coordonate.
b) Calculează sin(∢𝐴𝐵𝑂).

3. Fie funcţiile 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑥 − 3 şi 𝑔: ℝ → ℝ, 𝑔(𝑥) = −3𝑥 + 5.


a) Reprezentaţi grafic funcţia 𝑓.
b) Calculează aria ∆ format de graficele celor două funcţii şi axa Oy.

Exerciţii pentru munca individuală:


%
1. Fie funcţia 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = # 𝑥 − 0,5. Calculează media aritmetică a numerelor
𝑎 = 𝑓(4) şi 𝑏 = 𝑓(−1).

2. Arată că punctul 𝐴(−2; 1) se află pe 𝐺$ .

3. Fie funcţia 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = √2𝑥 − 2. Calculaţi produsul


𝑓(0) ⋅ 𝑓-√10 ⋅ 𝑓-√20.
4. Fie funcţia 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑥 + 4.
a) Găsiţi punctele în care graficul funcţiei 𝑓 intersectează axele de coordonate;
b) Reprezentaţi grafic funcţia 𝑓.

5. Reprezintă grafic funcţiile 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 2𝑥 + 1; 𝑔: ℝ → ℝ, 𝑔(𝑥) = 2𝑥 − 3, ℎ(𝑥) =


2𝑥 într-un sistem de coordonate. Ce observi?

6. a) Determinaţi funcţia liniară 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏 care conţine punctele de


coordonate 𝐴(3; 4) şi 𝐵(0; 5).
b) Reprezentaţi grafic funcţia 𝑓.
c) Calculaţi perimetrul şi aria triunghiului 𝑂𝐴𝐵.

FIŞĂ DE LUCRU- PROGRESII ARITMETICE- CLASA A IX-A

1. Se consideră progresia aritmetică cu 𝑎" = 7 şi 𝑎# = 1. Aflaţi raţia progresiei.

2. Fie o progresie aritmetică cu 𝑎% = 4 şi raţia 𝑟 = 2. Calculaţi suma 𝑆%& .

3. Aflaţi primul termen al progresiei aritmetice 𝑎% , 𝑎" , 13, 17, 21, … .

4. Într-o progresie aritmetică cu raţia 3, avem 𝑎% = 2. Calculaţi 𝑎' .

5. Într-o progresie aritmetică cu raţia 4, avem 𝑎( = −13. Aflaţi 𝑎%& .

6. Într-o progresie aritmetică cu raţia 5, avem 𝑎) = 70. Calculaţi 𝑎% .


150
7. Într-o progresie aritmetică cu 𝑎% = 7, avem 𝑎* = 25. Calculaţi 𝑟.

8. Într-o progresie aritmetică cu 𝑎% = 2 şi 𝑎"& = 98, calculaţi 𝑆"& .

151
METODE ACTIV – PARTICIPATIVE CENTRATE PE ELEV

Prof. înv. primar David Ovidia Silvia


Școala Gimnazială ”Ioan Vlăduțiu” Luduș, jud. Mureș

Orice metoda de învățământ – fie ea tradițională sau modernă, are atât valențe / avantaje
specifice, cât și limite/dezavantaje specifice, determinate de configurația contextului educațional,
precum si de personalitățile profesorului si ale elevilor care o utilizează. Eficienta unei metode
depinde, în mod excesiv, de modalitatea concretă în care este valorificata în contextul didactic,
respectiv de măsura în care ea reușește să antreneze eforturile intelectuale și motrice ale elevilor, de
influența pe care o are asupra rezultatelor școlare.
Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării
personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de
idei, de experiențe, de cunoștințe.
Interactivitatea presupune o învățare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de
idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea și dorința de
cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul
microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup.
Așadar, metodele de învățământ sunt numai potențial utile și eficiente; ceea ce le face efectiv
utile și eficiente este modalitatea concretă de valorificare a lor și de integrare în strategii de instruire
adecvate condițiilor instruirii. Nu se poate afirma ca o metoda este bună sau rea, eficientă sau
neeficientă în sine, decât prin analizarea în viziune sistemică a situației de instruire în care ea este
folosită, a modalității concrete de integrare în strategia instruirii și valorificare în procesul instructiv-
educativ.
Avantajele interacțiunii:
• în condițiile îndeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativă, generând
un comportament contagios și o strădanie competitivă; în rezolvarea sarcinilor complexe,
rezolvarea de probleme, obținerea soluției corecte e facilitată de emiterea de ipoteze
multiple și variate;
• stimulează efortul și productivitatea individului;
• este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacități și limite, pentru autoevaluare;
(D. Ausubel)
• există o dinamică intergrupală cu influențe favorabile în planul personalității, subiecții care
lucrează în echipă sunt capabili să aplice și să sintetizeze cunoștințele în moduri variate și
complexe, învățând în același timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual;
• dezvolta capacitățile elevilor de a lucra împreună - componenta importantă pentru viața și
pentru activitatea lor profesională viitoare. (Johnson si Johnson, 1983);
• dezvoltă inteligențele multiple, capacități specifice inteligenței lingvistice (ce implică
sensibilitatea de a vorbi și de a scrie; include abilitatea de a folosi efectiv limba pentru a se
exprima retoric, poetic și pentru a-și aminti informațiile), inteligenței logice-matematice (ce
constă în capacitatea de a analiza logic problemele, de a realiza operații matematice și de a
investiga științific sarcinile, de a face deducții), inteligența spațială (care se refera la
capacitatea, capacitatea de a crea reprezentări nu doar vizuale), inteligența interpersonală
(capacitatea de a întelege intențiile, motivațiile, dorințele celorlalți, creând oportunități în
munca colectivă), inteligența intrapersonală (capacitatea de autoîntelegere, autoapreciere
corecta a propriilor sentimente, motivații, temeri), inteligența naturalistă (care face omul
capabil să recunoască, să clasifice și să se inspire din mediul înconjurător), inteligența
morală(preocupată de reguli, comportament, atitudini) - Gardner H. - 1993;
• stimulează și dezvoltă capacități cognitive complexe (gândirea divergenta, gândirea critica,
gândirea laterala - capacitatea de a privi si a cerceta lucrurile în alt mod, de a relaxa controlul
gândirii);

152
• munca în grup permite împărțirea sarcinilor și responsabilităților în părti mult mai ușor de
realizat;
• timpul de soluționare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt în cazul lucrului în
grup decât atunci când se încearcă găsirea rezolvărilor pe cont propriu;
• cu o dirijare adecvată, învățarea prin cooperare dezvoltă și diversifică priceperile,
capacitățile și deprinderile sociale ale elevilor;
• interrelațiile dintre membrii grupului, emulația, sporește interesul pentru o temă sau o
sarcină dată, motivând elevii pentru învățare;
• lucrul în echipă oferă elevilor posibilitatea de a-și împărtăși părerile, experiența, ideile,
strategiile personale de lucru, informațiile;
• se reduce la minim fenomenul blocajului emoțional al creativității;
• interacțiunea colectivă are ca efect și "educarea stăpânirii de sine și a unui comportament
tolerant față de opiniile celorlalți, înfrângerea subiectivismului și acceptarea gândirii
colective"
Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune, operatorie, deci pe
promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale
imaginației și creativității. "Activ" este elevul care "depune efort de reflecție personală, interioară și
abstractă, care întreprinde o acțiune mintală de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor,
de elaborarea a noilor cunoștințe. "Activismul exterior" vine deci să servească drept suport material
"activismului interior", psihic, mental, să devină un purtător al acestuia." Structurile autoritare dintr-
un grup sau piedicile împotriva comunicării pot foarte bine limita participarea activa a anumitor
membrii la o acțiune coordonată. Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune
un cumul de calități și disponibilități din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea
stilului didactic, mobilizare, dorința de autoperfecționare, gândire reflexiva și modernă, creativitate,
inteligența de a accepta noul și o mare flexibilitate în concepții.
O învățare eficientă, durabilă, este aceea care are la bază participarea activa a elevului la
descoperirea informațiilor, a sensului și utilității lor.
În lecțiile tradiționale, formele predominante de organizare a elevilor sunt cele frontale, când
dascălul lucrează simultan cu întreaga clasă și toți elevii rezolvă aceeași sarcină de lucru.
În lecțiile centrate pe elev sunt dominante activitățile individuale și în grupuri mici. Pentru
crearea unui cadru eficient de învățare este importantă echilibrarea instruirii frontale, individuale și
grupale.
Dacă sunt dascăli care optează pentru predarea tradițională, aceasta se datorează faptului că le
este teamă cel mai mult de zgomot, de pierderea controlului asupra clasei și au rețineri din cauza
necunoașterii tehnicilor prin care pot determina pe elevi să lucreze eficient împreună. Desigur că
primele încercări sunt nesigure sau constituie mici eșecuri, însă prin perseverență și printr-o analiză
riguroasă a activității proprii și a elevilor, fiecare dascăl este capabil să schimbe mediul educațional
în lecție. Schimbarea este un proces de durată, desfașurat în pași mici. În fiecare lecție se introduce
un element nou (tehnica, strategie, forma de organizare), iar după evaluarea rezultatelor se renunță la
anumite aspecte și se aplică altele. Fiecare lecție devine un mic experiment didactic prin care se
confirmă sau se infirmă diferitele ipoteze de lucru pe care a fost fundamentată cercetarea.
Punctele forte ale activității organizate în grupuri mici sunt:
• dezvoltarea abilităților de comunicare;
• creșterea gradului de implicare în activitate;
• creșterea responsabilității elevului față de propria învățare, dar și față de grup;
• creșterea eficienței învățării;
• dezvoltarea abilității de cooperare;
• dezvoltarea identității personale;
• schimbarea atitudinii față de mediul educațional școlar.
Desigur, organizarea activității în grupuri mici are unele puncte slabe:
• slab control asupra cantității și calității învățării;
153
• cantitate mica și calitate incertă a cunoștintelor dobândite de elevi
Valentele formativ-educative care recomandă aceste metode interactive ca practici de succes atât
pentru învățare cât și pentru evaluare, sunt următoarele:
• stimulează implicarea activa în sarcina a elevilor, aceștia fiind mai conștienti de
responsabilitatea ce și-o asumă;
• exersează capacitațile de analiză și de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit,
stimulând inițiativa tuturor elevilor implicați în sarcină;
• asigura o mai bună punere în practică a cunoștințelor, exersarea priceperilor și capacităților
în variate contexte și situații;
• asigură o mai bună clarificare conceptual și o integrare ușoară a cunoștințelor asimilate în
sistemul noțional, devenind astfel operaționale;
• unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activității
elevului pe o perioada mai lunga de timp, depășind neajunsurile altor metode tradiționale de
evaluare cu caracter de sondaj și materie și între elevi;
• asigura un demers interactiv al actului de predare-învățare-evaluare, adaptat nevoilor de
individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând și stimulând potențialul
creativ și originalitatea acestuia;
• descurajează practicile de speculare sau de învățare doar pentru notă;
Vorbind despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice și a căutarii de noi
variante pentru a spori eficiența activității instructiv-educative din școală, prin directa implicarea a
elevului și mobilizarea efortului sau cognitiv, profesorul Ioan Cerghit afirma: "Pedagogia modernă
nu caută să impună nici un fel de rețetar rigid, dimpotrivă, consideră că fixitatea metodelor,
conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferența etc. aduc mari prejudicii efortului actual
de ridicare a învățământului pe noi trepte; ea nu se opune în nici un fel initiațivei și originalității
individuale sau colective de regândire și reconsiderare în spirit creator a oricăror aspecte care privesc
perfecționarea și modernizarea metodologiei învățământului de toate gradele. În fond creația, în
materie de metodologie, înseamnă o necontenita căutare, reînnoire si îmbunătățire a condițiilor de
muncă în instituțiile școlare." (1997, p. 44)
În continuare sunt prezentate câteva din noile metode si tehnici interactive de grup, menite să
contribuie la diversificarea metodologiei didactice existente, înscriindu-se în domeniul căutărilor și
preocupărilor creative de sporire a eficientei muncii educatorului cu discipolii săi.
Exemplele se refera la o mică parte din numărul mare și divers al acestor instrumente didactice, care
te ajută să rezolvi rapid, plăcut și atractiv problemele metodologice și să-ți organizezi cât mai creativ
și personalizat actul didactic.

Bibliografie
1. Cerghit, Ioan (2006), ,,Metode de învățământ'', Iași, Editura Polirom.
2. Breben S., Gongea E., Ruiu G., Fulga M.( 2002), ,,Metode interactive de grup'', Editura
Arves
3. Dulama, Maria, Eliza(2002), ,, Modele, strategii și tehnici didactice activizante'', Editura
Clusium

154
ÎNVĂŢAREA PRIN PROIECTE

Profesor: Căpriţă Paraschiva


Colegiul Economic Buzău

Prin proiect se înţelege o activitatea independentă sau de grup, care se efectuează înainte de
realizarea unei lucrări teoretice sau practice.
Proiectul – reprezintă o anticipare mai mult sau mai puţin studiată în ceea ce vrem să realizăm
în viitor.
Dintre multiplele şi importantele consecinţe ale utilizării acestei forme de problematizare a
învăţării prin proiecte menţionăm:
• Asigurarea celei mai bune modalităţi de acţiune;
• Înlăturarea neprevăzutului şi a erorilor de acţiune;
• Asigurarea condiţiilor optime pentru o anumită realizare prin posibilitatea de verificare şi
îmbunătăţire a proiectului;
• Asigurarea economicităţii de timp, de materiale, de energie în adoptarea unei soluţii;
• Creşterea eficienţei acţiunilor;
• Dezvoltarea inteligenţei, a spiritului practic, a gândirii tehnice prin necesitatea adecvării
unor idei la realităţile vieţii şi ale producţiei;
• Formarea capacităţii de a prevedea, anticipa şi de a gândi prospectiv;
• Dezvoltarea spiritului de cercetare şi de lucru în echipă.
Prin utilizarea acestei metode de învăţare la instruirea practică se urmăreşte în special, ca
elevii să capete o serie de deprinderi intelectuale şi practice deosebit de importante ca:
• deprinderea de a răspunde şi de a lucra după un plan;
• deprinderea de a imagina un scop şi de a găsi mijloacele pentru realizarea acestuia;
• deprinderea de a lectura proiecte realizate de alte persoane sub anumite prezentări, desene,
scheme, organigrame, planuri, grafice etc.
Aceste deprinderi pregătesc elevii pentru munca pe care o vor desfăşura mai târziu în
contabilitate.
La clasa a XII-a se realizează proiecte cu teme la alegere pentru obţinerea certificatului de
competenţe profesionale.
Este indicat ca elevii să lucreze în grupuri pentru realizarea proiectelor, folosindu-se
următoarele etape:
• Se analizează problemele;
• Se colectează informaţii;
• Se planifică activităţi;
• Se stabilesc ţinte şi se respectă termenele stabilite;
• Se iau decizii şi se evaluează;
• Se comunică soluţiile celorlalţi membri ai echipei.
Pentru realizarea unui proiect, elevii trebuie să desfăşoare următoarele activităţi:
• Să descrie proiectul în cuvinte proprii;
• Să găsească informaţii generale;
• Să sugereze mai multe soluţii;
• Să ia decizii în legătură cu soluţia adoptată;
• Să planifice activitatea, stabilind ceea ce trebuie făcut şi identificând punctele tari şi
punctele slabe pe care le comunică restului clasei;
• Să evalueze proiectul din punct de vedere al aspectelor cuprinse într-o analiză (punctele
tari, puncte slabe, oportunităţi, ameninţări), să analizeze modul în care activitatea poate fi
îmbunătăţită data viitoare.
Rolul profesorului în ceea ce priveşte aplicarea metodei învăţării prin proiecte, constă în:

155
• Împărţirea elevilor pe grupe;
• Rezolvarea conflictelor;
• Motivarea grupelor;
• Monitorizarea sistemului de desfăşurare a activităţilor;
• Evaluarea elevilor pe baza competenţelor specifice privind abilităţile cheie;
• Stabilirea unui standard de lucru.
Învăţarea prin proiecte contribuie într-o mare măsură la realizarea competenţelor cheie şi de
aceea este recomandată utilizarea proiectelor la orele de pregătire practică.

Exemplu: Tema proiectului: Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare la SC


„Drenea com’ 94” SRL

Capitolul I: Aria de definiţie şi aplicare a situaţiilor financiare:


1.1 Domeniul de definiţie al situaţiilor financiare;
1.2 Obiectivul situaţiilor financiare;
1.3 Elementele recunoscute şi evaluate în situaţiile financiare.

Capitolul II: Analiza şi prezentarea situaţiilor financiare:


1. Definirea structurii situaţiilor financiare;
2. Prezentarea situaţiilor financiare;
2.1 Bilanţul;
2.2 Contul de profit şi pierdere;
2.3 Note explicative la situaţiile financiare anuale.

Capitolul III: Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare la SC „Drenea Com’ 94” SRL.
1. Lucrările pregătitoare întocmirii situaţiilor financiare;
2. Redactarea şi prezentarea situaţiilor financiare.

Bibliografie:
1) Iacob Petru Pântea, Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo, 2007.
2) Joiţa E., Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, 2003.
3) Şerban Iosifescu, Managementul şi asigurarea calităţii, 2007.

156
RESURSE EDUCAȚIONALE DIGITALE

Prof. Ioana-Cristina Urcan


Colegiul Tehnic “Victor Ungureanu”, Câmpia Turzii

Predarea oricărei materii utilizând resurse digitale ar trebui să fie un deziderat al profesorilor
de astăzi. Învățarea unei limbi străine este foarte importantă în evoluția fiecărui elev. Aceasta îl va
ajuta în adaptarea la mediul de business și dezvoltarea competențelor ca viitor angajat și membru al
Comunității Europene.
Principalele nevoi identificate în mediul de învățământ în studiile realizate până acum în ceea
ce privește resursele interactive de predare sunt: interactivitatea, compatibilitatea și dependența de
anumite tehnologii, accesul rapid, aspecte ce țin de interculturalitate și cunoașterea unei limbi de
circulație internațională, învățământ bazat pe colaborare, flexibilitate și adaptabilitate. Tehnologia
este tot mai folosită în procesele de învăţare a limbilor străine fie ca o completare a instruirii, fie ca
singurul mijloc de învăţare.
Platformele online au progresat considerabil în ultimii ani. Acestea continuă să ofere din ce
în ce mai multe aplicaţii utile şi instrumente pentru învăţarea limbilor străine. Utilizarea tehnologiei
se adaptează nevoilor de învățare ale elevilor și nevoilor de predare ale profesorilor şi creează o nouă
abordare inovativă. Obiectivul fundamental al tuturor metodelor este acela de a învăța vorbirea și
comunicarea într-o limbă străină.
Prin termenul de „educație virtuală” vom desemna procesele educative mediate de noile
tehnologii care utilizează limbajul digital pentru a le reprezenta, simula și pentru a recrea realitatea.
Obiectivele generale urmărite pentru optimizarea activității prin integrarea competențelor tehnologice
sunt: identificarea motivației, găsirea instrumentelor specifice, evidenţierea soluțiilor pentru
eficientizarea procesului de predare-învățare.
În activitatea profesorului de limba franceză apar imperative noi, datorită evoluției noilor
tehnologii. Rolul său, în acest context, este de organizator și mediator al învățării, instaurând un climat
de încredere, facilitând autonomia elevului și adaptând conținuturile în funcție de nevoile elevilor
pentru o învățare eficace. Capacitățile profesorului implică nu doar cunoștințe de limbă, ci și un număr
de competențe tehnice pe care să le integreze într-o secvență didactică. Rolul profesorului trebuie să
fie acela de a facilita autonomia elevului şi o învăţare eficace, iar o configuraţie propice a învăţării
rezidă într-un partaj al cunoştinţelor. În zilele noastre se solicită foarte repede elevului capacităţi
intelectuale complexe, dar se admite faptul că fiecare elev învaţă în ritmul său şi că există tot atâtea
strategii câţi elevi există. Noile tehnologii tind să poziţioneze cei doi actori, profesor-elev, într-o nouă
situaţie. Profesorul a devenit, în toate sensurile termenului, cel care animă. Relația pedagogică a trecut
de la verticalitatea cu sens unic la o orizontalitate interactivă.
Utilizând noile tehnologii la ora de limba franceză am abordat cu succes modelul pedagogic
numit « clasa răsturnată ». Practic, a răsturna o clasă înseamnă a inversa ordinea în care se acumulează
cunoștințele sau se formează deprinderile. În loc să învețe un conținut nou în clasă, elevii învață la
domiciliu prin vizionarea de secvențe video. Timpul din clasă este dedicat discuțiilor, activităților
practice și proiectelor. Într-o sală de clasă răsturnată, fiecare elev poate învăța în propriul lui ritm.
Învățarea devine personalizată pentru fiecare elev. Elevii au posibilitatea de a viziona un curs ori de
câte ori au nevoie, de a derula înapoi, de a relua unele secvenţe. Când elevii vin în clasă, nu este
nevoie să fie constrânși de cursul efectiv și au posibilitatea sa fie implicați mai activ în discuții.
În clasa răsturnată timpul este petrecut prin punerea în practică a noilor cunoştinţe, învățare
prin colaborare și dezbateri. Această metodă este eficientă atât pentru predarea structurilor
gramaticale cât şi pentru orele de cultură şi civilizaţie franceză. Elevii au posibilitatea să acceseze
acasă diferite site-uri pentru a găsi informaţii suplimentare, să îşi verifice înţelegerea noilor
conţinuturi prin diverse tipuri de exerciţii on-line. La şcoală utilizează cunoştinţele în contexte noi,
îmbunătăţindu-şi competenţele de comunicare.
Integrarea noilor tehnologii în învățământ este considerată azi că o competență - cheie a
profesorilor. Difuziunea internetului a permis emergența noilor practici pedagogice, făcându-se apel
157
la dimensiunea de informare și de comunicare a acestei rețele mondiale. Profesorul își transformă
progresiv practicile pedagogice datorită acestor „outils”: el utilizează situri Web ca documente
autentice, participă la dispozitive de formare „en ligne”, concepe resurse multimedia și „cyber-
tâches”, pune în mișcare proiecte internaționale, participă la întâlniri virtuale de învățare și de
practică.

Bibliografie :
1. Lăpădat, Raluca - Interactivitatea multidimensională bazată pe utilizarea TIC în didactica limbii
franceze, Teză de doctorat, Chişinău, 2015
2. http://www.elearning.ro

158
INIȚIERE METODOLOGICĂ PENTRU EDUCAREA LIMBAJULUI SI
PREDAREA LIMBII ȘI A COMUNICĂRII ÎN LIMBA ROMÂNĂ LA NIVEL
PREȘCOLAR ȘI PRIMAR

Prof. Păunescu Mihaela-Gretuța


Colegiul Național Spiru Haret, Tg-Jiu, Gorj

Prezentul material vine în sprijinul elevilor de la filieră vocațională, profil pedagogic și nu


numai. În ultimele decenii a fost lansat un nou concept, al educaţiei incluzive, care aduce în atenţie
necesitatea reexaminării şi extinderii rolului învăţământului, pentru ca toţi copiii să înveţe împreună.
Noul tip de şcoală, cea incluzivă, trebuie să recunoască diferite cerinţe educaţionale ale copiilor, să
reacţioneze adecvat la acestea, să asigure o educaţie de calitate pentru toţi. Este vorba de o altă
opţiune de politică a educaţiei, pentru ca şcolile să poată oferi răspunsuri adecvate cerinţelor educaţiei
diferite ale copiilor.
Copiii care nu pot face faţă cerinţelor şcolare, cei care prezintă diverse forme şi niveluri de
eşec şcolar sunt încă prea puţin cunoscuţi şi acceptaţi din punct de vedere psihopedagogic. Atitudinea
cea mai frecventă manifestată faţă de aceştia din partea şcolii şi a societăţii în general este de
subvalorizare - bazată în mare măsură pe lipsa de reuşită şi de competenţa şcolară. Diferenţele dintre
copii sunt considerate fireşti, iar şcoala dispune de servicii adecvate care să acţioneze continuu pentru
a întâmpina cerinţele educaţionale diferite.
Cadrele didactice trebuie să cunoască și să aplice o multitudine de metode didactice și
instrumente de lucru care să țină cont de nevoile de învățare și de ritmul fiecărui copil, urmărind
principii ca:
· Promovarea şi susţinerea politicii şcolii incluzive.
· Contribuţia la combaterea discriminării şi la crearea unei societăţi şcolare incluzive, care valorizează
toate persoanele indiferent de gen, vârstă, etnie, condiţie fizică sau intelectuală, statut social etc.
· Cunoşterea liniilor directoare ale unei strategii pentru educaţie incluzivă, linii directoare valorificate
în managementul instutuţional:
- Implicarea părinţilor;
-Teme curriculare adecvate şi abordate gradual;
-Acordarea timpului necesar studiului şi o instruire bazată pe nevoile de învăţare;
-Predare directă pornind de la noţiuni cheie şi continuând cu o serie de paşi sistematici;
-Raportarea instruirii la experienţa anterioară a elevilor;
-Strategie de învăţare în 3 paşi:
-Modelarea prin demonstrarea comportamentelor dorite,
-Învăţarea prin cooperare,
-Activităţi practice în care elevii acţionează independent ;
Metodele didactice sunt acele căi prin care elevii ajung, in procesul de invatamant, sub
coordonarea educatorilor, la dobandirea de cunostinte, deprinderi, la dezvoltarea capacitatilor
intelectuale si la valorificarea aptitudinilor specifice, fiind:
o un plan de actiune, o succesiune de operatii realizate in vederea atingerii unui scop
o un instrument de lucru in activitatea de cunoastere si de formare a abilitatilor
o este o tehnica de care profesorul si elevii se folosesc pentru efectuarea actiunii de predare-invatare;
ea asigura realizarea in practica a unei activitati proiectate mintal, conform unei strategii didactice.
Sunt demersuri teoretico-actionale executive de predare- învatare care asigura derularea si
finalizarea eficienta a procesului instructiv- educativ. Sunt in acelasi timp demersuri investigative (de
cunoastere stiintifica), de documentare si experimental-aplicative contribuind la dezvoltarea teoriei
si practicii pedagogice. Cuprind si dinamizeaza elemente pedagogice teoretice. Se elaboreaza si
implementeaza corelat cu: gradul si profilul învatamântului, cu specificul disciplinei de
învatamânt, cu natura si specificul activitatilor didactice, cu nivelul de pregatire al celor care învata.
Se elaboreaza si se aplica în strânsa legatura cu celelalte componente ale procesului de învatamânt.
Se elaboreaza si se aplica în functie de particularitatile de vârsta si individuale ale agentilor actului
159
pedagogic. Contribuie la realizarea obiectivelor didactice. Au caracter dinamic
(elimina uzurile morale si adopta noul, sunt deschise perfectionarilor). Contribuie la realizarea
eficienta a predarii-învatarii (unele servesc în mai mare masura muncii profesorului , în predare;
altele servesc mai ales elevului, învatarii). Sunt eficiente daca profesorul le combina si foloseste
adecvat si creator.
Functiile metodelor de invatamant:
· cognitiva - de dirijare a cunoasterii in scopul insusirii unor cunostinte;
· normativa - aspecte metodologice, respectiv, modul cum sa predea profesorul si cum sa invete
elevul;
· motivationala - de stimulare a interesului cognitiv, de sustinere a procesului de invatare;
· formativ-educativ-compensatorie- de exersare, antrenare si dezvoltare a proceselor psihice.
Clasificarea metodelor de invatamant
1. Din punct de vedere istoric:
a) metode clasice sau traditionale : expunerea, conversatia, exercitiul, demonstratia;
b) metode de data mai recenta sau moderne : problematizarea, expunerea insotita de mijloace tehnice,
modelarea, algoritmizarea, instruirea programata
2. In functie de modalitatea principala de prezentare a cunostintelor:
a) metode verbale : bazate pe cuvantul scris sau rostit;
b) metode intuitive : bazate pe observarea directa, concret-senzoriala a obiectelor si fenomenelor
realitatii sau a substitutelor acestora;
respectiv:
a’) metode de comunicare orala:
- metode expozitive : povestirea ,expunerea , prelegerea ,
explicatia, descrierea;
- metode interogative : conversatia euristica;
-metode care presupun discutii si dezbateri: problematizarea,
brainstormingul;
b’) metode bazate pe contactul cu realitatea: demonstratia, modelarea, experimentul.
3. Dupa gradul de angajare a elevilor la lectie:
a) metode expozitive sau pasive : pun accent pe memoria reproductiva si ascultarea pasiva;
b) metode activ-participative : favorizeaza activitatea de explorare personala si interactiunea cu
ceilalti colegi
4. Dupa forma de organizare a muncii:
a) metode individuale - adresate fiecarui elev in parte ;
b) metode de predare-invatare in grupuri de elevi (omogene sau eterogene);
c) metode frontale - aplicate in activitatile cu intregul efectiv al clasei;
d) metode combinate - alternari/imbinari intre variantele de mai sus
5. Dupa functia didactica principala:
a) metode de predare si comunicare;
b) metode de fixare si consolidare;
c) metode de verificare si apreciere a rezultatelor activitatii scolare
6. In functie de axa invatare :
o prin receptare (invatare mecanica)
o prin invatare prin descoperire (invatare constienta)
a) metode bazate pe invatarea prin receptare – expunerea , demonstratia cu caracter
expozitiv
b) metode care apartin descoperirii dirijate: conversatia euristica , observatia dirijata , instruirea
programata , studiul de caz etc…
c) metode de descoperire propriu-zisa : observarea independenta, exercitiul euristic, rezolvarea de
probleme, brainstorming-ul etc…
Principalele metode de invatamant:
1. Expunerea didactica
160
2. Conversatia didactica
2.1. Conversatia euristica
2.2. Conversatia examinatoare (catehetica)
2.3. Conversatia in actualitate
3. Metoda demonstratiei
3.1. Demonstratia cu obiecte
3.2. Demonstratia cu actiuni
3.3. Demonstratia cu substitute
3.4. Demonstratia combinata
3.5. Demonstratia cu mijloace tehnice
4. Metoda observarii
5. Lucrul cu manualul
6. Metoda exercitiului
7. Algoritmizarea
8. Modelarea didactica
9. Problematizarea
10. Metodele de simulare
11. Invatarea prin descoperire

1.Expunerea didactica
Ø Consta din prezentarea verbala monologata a unui volum de informatie, de catre educator catre
educati, in concordanta cu prevederile programei si cu cerintele didactice ale comunicarii
Ø Metoda de predare traditionala, verbala, expozitiva
Ø Poate imbraca mai multe variante(in functie de varsta elevilor si de experienta lor de viata):
-povestirea : prezentarea informatiei sub forma descriptiva sau narativa, respectand
ordonarea in timp sau in spatiu a obiectelor, fenomenelor, evenimentelor.
-explicatia : forma de expunere in care predomina argumentarea rationala, facandu-si
loc deja problemele de lamurit, teoremele, regulile, legile stiintifice.
-prelegerea scolara - forma de expunere in cadrul careia informatia este prezentata ca
o succesiune de idei, teorii, interpretari de fapte separate, in scopul unificarii lor intr-un tot.
Ø Are un rol important deoarece pe de o parte, scurteaza timpul insusirii de catre elevi a culturii
multimilenare a omenirii, ceea ce prin metode bazate pe descoperire ar fi mult mai dificil; pe de alta
parte, ea constituie o ocazie permanenta pentru educator de a oferi educatului un model de ordonare,
inchegare, argumentare, sistematizare a informatiei din diverse domenii.
Expunerea didactica trebuie sa respecte un minimum de cerinte:
o continuturile prezentate sa fie autentice si convingatoare, ceea ce implica pregatirea anticipata
temeinica a expunerii.
o sa fie respectate limitele si obiectivele programei: nici prezentarea simplista a continuturilor, nici
incarcarea excesiva cu elemente care nu au legatura cu lectia, nu sunt procedee normale.
o volumul de informatie sa fie rezonabil, in raport cu varsta si cu experienta de invatare a copiilor.
o stringenta logica si succesiune logica : expunerea sa aiba o idee centrala, din care decurg cateva
idei principale; la randul lor, acestea trebuie sa fie explicate si sustinute prin idei de amanunt si
exemple, respectiv ideile sa decurga unele din altele.
o exemplele ilustrative sa fie doar in cantitate suficienta
o in cazul povestirii,o cerinta aparte - caracterul plastic, emotional, sugestiv al expunerii, aceasta
fiind sprijinita chiar pe elemente dramatice, mimica, gestica.
o exprimarea : limbaj si stilul adecvat nivelului auditoriului ; claritate logica si corectitudine
gramaticala.
o mentinerea unui ritm optim (aproximativ 60-70 cuvinte pe minut)

2. Conversatia didactica consta in valorificarea didactica a intrebarilor si raspunsurilor


(metoda verbala, ca si expunerea, dar mai activa decat aceasta)
161
2.A. Conversatia euristica
Ø Este conceputa astfel incat sa conduca la descoperirea a ceva nou pentru elev.
Ø Consta in serii legate de intrebari si raspunsuri, la finele carora sa rezulte, ca o concluzie, adevarul
sau noutatea pentru elevul antrenat in procesul invatarii.
Ø Intrebarile si raspunsurile se incheaga in serii compacte, fiecare noua intrebare avandu-si
germenele sau punctul de plecare in raspunsul anterior.
Ø Conditionata de experienta de cunoastere de pana atunci a elevului, care sa-i permita sa dea raspuns
la intrebarile ce i se pun.
2.B. Conversatia examinatoare (catehetica)
Ø Are ca functie principala constatarea nivelului la care se afla cunostintele elevului la un moment
dat.
Ø Se deosebeste de cea euristica - nu mai este obligatorie constituirea in sisteme sau serii ale
intrebarilor si raspunsurilor (fiecare intrebare impreuna cu raspunsul sau alcatuiesc un intreg in raport
cu celelalte intrebari si raspunsuri).
Ø Trebuie sa tina cont de cateva cerinte privind calitatile intrebarilor, pe de o parte, si ale
raspunsurilor, pe de alta.
Calitatile ale intrebarilor:
a) sa fie formulate corect, atat sub aspect gramatical, cat si logic;
b) sa fie precise;
c) intrebarea sa aiba concizie convenabila si sa se refere la un continut limitat;
d) intrebarile sa fie de o varietate suficienta:
Ø intrebari care pretind date, nume, definitii;
Ø intrebari care pretind explicatii;
Ø intrebari care exprima situatii problematice.
e) intrebarea sa fie asociata de fiecare data cu timpul de gandire pe care il necesita, in functie de
dificultatea ei.
f) pe timpul formularii raspunsului, nu se intervine decat in cazul cand elevul comite din start confuzii
grosolane.
g) nu sunt agreate si nici indicate intrebarile care cer raspunsuri mono-silabice si nici cele care
cuprind sugerarea raspunsului
h) mai intai se formuleaza intrebarea si se adreseaza intregii clase, iar numai dupa expirarea
timpului aproximativ de gandire este numit cel care trebuie sa raspunda.
i) nu sunt indicate intrebarile voit eronate
Calitatile raspunsului:
a) Sa aiba intotdeauna corectitudinea gramaticala si logica necesara, indiferent de materia scolara in
cadrul careia se formuleaza.
b) Raspunsul sa acopere intreaga sfera a intrebarii.
c) Raspunsul sa vizeze cu precizie continutul esential al intrebarii, avand in acelasi timp concizia cea
mai convenabila.
d) Pentru clasele mici - raspunsul sa fie prezentat intr-o propozitie sau fraza incheiata.
e) Elevul sa fie indrumat sa evite formularile fragmentare, sacadate, eventual insotite de elemente
care paraziteaza si vulgarizeaza vorbirea
C. Conversatia in actualitate
Ø Cerinte pentru elevi: pot fi antrenati in dezbatere numai cand dispun:
a) de informatia implicata in problema
b) de metoda necesara investigarii in sfera dezbaterii
c) de capacitatea de a intelege punctele de vedere ale celorlalti.
Ø Cerinte pt. profesori :
a) sa fi creat climatul socio-afectiv necesar, bazat cu prioritate pe coeziunea grupului;
b) sa organizeze grupul de dezbatere in numar rezonabil (15-20 elevi), pentru a da fiecaruia
posibilitatea sa-si exprime parerea;
c) sa se ingrijeasca de cea mai buna dispunere in spatiu a grupului;
162
d) sa evite pe cat posibil sa-si impuna propria parere, asumandu-si doar rolul de moderator;
e) sa se ingrijeasca de o repartizare aproximativa a timpului, pentru tratarea fiecarei probleme
cuprinse in dezbatere.

3. Metoda demonstratiei : metoda de predare - invatare, in cadrul careia mesajul de transmis


catre elev se cuprinde intr-un obiect concret, o actiune concrete sau substitutele lor.
Forme de demonstratie (in functie de mijlocul pe care se bazeaza fiecare):
a) demonstratia cu obiecte in stare naturala;
b) demonstratia cu actiuni;
c) demonstratia cu substitutele obiectelor, fenomenelor, actiunilor;
d) demonstratia de tip combinat;
e) demonstratia cu mijloace tehnice.
a. Demonstratia cu obiecte
· sursa principala a informatiei elevului consta dintr-un obiect natural (roci, seminte, plante,
substante chimice) pe cat este posibil incadrate in contextul lor de existenta (de pilda, plantele sau
unele animale de laborator).
· avantaj - imprima invatarii o nota deosebit de convingatoare
b. Demonstratia cu actiuni
- sursa cunoasterii pentru elev este o actiune pe care educatorul i-o arata, iar tinta de realizat este
transformarea actiunii respective intr-o deprindere
c. Demonstratia cu substitute
Substitutele sau materialele confectionate sau preparate mai usor sunt la indemana educatorului
1.planse
2.harti din diferite domenii
3.fotografii si tablouri
4.materiale tridimensionale
d. Demonstratia combinata : - demonstratia prin experiente;
- demonstratia prin desen didactic.
e. Demonstratia cu mijloace tehnice
Se sprijina pe mijloacele tehnice: mijloace audio; mijloace video; mijloace audio-vizuale.

4. Metoda observării : constă în urmărirea sistematică de către elev a obiectelor și


fenomenelor ce constituie conținutul învățării, în scopul surprinderii însușirilor semnificative ale
acestora.
o Este o metodă de învățare prin cercetare si descoperire;
o Indeplinește o funcție formativă;
o Presupune parcurgerea câtorva etape:
1. organizarea observării;
2. observarea propriu-zisă;
3. prelucrarea datelor culese;
4. valorificarea observării.

5. Lucrul cu manualul
Ø Metodă de învățământ bazată pe citirea din manual și explicarea, în clasă, sub îndrumarea strictă
a educatorului.
Ø Are o desfășurare specifică, pornind de la lectura integrală, continuând cu analiza pe părți sau
aspecte și încheind cu încercarea de redare a întregului și aplicațiile aferente.

6. Metoda exercițiului
Ø Consta in executarea repetata si constienta a unei actiuni in vederea insusirii practice a unui model
dat de actiune sau a imbunatatini unei performante

163
Ø Nu se limiteaza doar la formarea deprinderilor, vizeaza in acelasi timp consolidarea unor
cunostinte
Ø Este compatibila cu orice continut de invatamant
Exercitiile pot fi grupate in functie de cel putin doua criterii:
a. Dupa forma :
o exercitii orale;
o exercitii scrise;
o exercitii practice.
b. Dupa scopul si complexitatea lor:
o exercitii de introducere intr-un model dat sau exercitii introductive : elevilor li se explica pentru
prima data o activitate pe care ei o aplica in paralel cu explicatiile profesorului ;
o exercitii de insusire sau consolidare a modelului dat, denumite si exercitii de baza : elevul reia in
intregime si in mod repetat, actiunea ce i s-a explicat ;
o exercitii de legare a cunostintelor si deprinderilor mai vechi cu cele noi, numite si exercitii
paralele, avand scopul de a integra deprinderile in sisteme din ce in ce mai largi’
o exercitii de creatie sau euristice.
Cerinte pentru utilizarea metodei exercitiului :
a. Elevul sa fie constient de scopul exercitiului si sa inteleaga bine modelul actiunii de invatat.
b. Exercitiile sa aiba varietate suficienta, altfel riscand sa formam numai partial deprinderea propusa
ca scop.
c. Exercitiile sa respecte o anumita gradatie de dificultate in aplicarea lor. Deprinderile mai
complicate se formeaza prin integrarea succesiva a unor deprinderi mai simple .
d. Exercitiile sa aiba continuitate in timp, altfel putand sa apara lacune, care impiedica elevul sa-si
formeze in mod normal deprinderile vizate.
e. Exercitiile sa aiba ritm optim si durata optima.
f. Exersarea sa fie permanent insotita de corectura si de autocorectura.

7. Algoritmizarea
o Metoda de predare-invatare constand din utilizarea si valorificarea algoritmilor.
o Algoritmizarea inseamna gasirea de catre profesor a inlantuirii necesare a operatiilor fiecarei
activitati de invatat
o Elevul isi insuseste, pe calea algoritmizarii, cunostintele sau tehnicile de lucru, prin simpla
parcurgere a unei cai deja stabilite, pe cand in cadrul invatarii de tip euristic insusirea are loc pe baza
propriilor cautari.

8. Modelarea didactica
Metoda de predare-invatare in cadrul careia mesajul ce urmeaza transmis este cuprins intr-un model
(modelul reprezinta o reproducere simplificata a unui original, in asa fel incat sa fie pus in evidenta
elementul care intereseaza).
Modelarea didactica poate fi realizata prin mai multe procedee:
· marire sau reducere la scara a unor reproduceri similare (machete, mulaje)
· concretizare (redarea figurativa a unor cifre sau grupuri de cifre)
· abstractizare (redarea prin anumite formule numerice sau literale a unor serii intregi de obiecte,
procese, actiuni)
· analogie (imaginarea unui obiect nou sau aparat, a caror functionare sa fie conceputa prin
comparatie cu structura sau utilizarea altui obiect sau aparat existent, asemanator).
· utilizarea modelului implică activizarea elevului

9. Problematizarea
Este denumita si predare prin rezolvare de probleme
o metoda didactica ce consta din punerea in fata elevului a unor dificultati create in mod deliberat
in depasirea carora, prin efort propriu. elevul invata ceva nou.
164
Tipuri de situatii problema :
a) cand exista un dezacord intre vechile cunostinte ale elevului si cerintele impuse de rezolvarea unei
noi situatii;
b) cand elevul trebuie sa aleaga dintr-un lant sau sistem de cunostinte, chiar incomplete, numai pe
cele necesare in rezolvarea unei situatii date, urmand sa completeze datele necunoscute;
c) cand elevul este pus in fata unei contradictii intre modul de rezolvare posibil din punct de vedere
teoretic si dificultatea de aplicare a lui in practica;
d) cand elevul este solicitat sa sesizeze dinamica miscarii chiar intr-o schema aparent statica
e) cand elevului i se cere sa aplice, in conditii noi, cunostintele anterior asimilate.
favorizeaza aspectul formativ al invatamantului (elevul participa efectiv si sustinut si isi dezvolta
interesele de cunoastere)

10. Metodele de simulare (jocul de rol)


Metoda jocurilor este prezentata pe doua categorii:
1.categoria jocurilor didactice sau educative ;
2. categoria jocurilor simulative.
Jocul de rol
Ø Este o metoda activa de predare-invatare, bazata pe simularea unor functii, relatii, activitati,
fenomene, sisteme etc
Ø Urmareste formarea comportamentului uman pornind de la simularea unei situatii reale
Avantajele utilizarii acestei metode:
- activizeaza elevii din punct de vedere cognitiv, afectiv, actional, punadu-i in situatia de a
interactiona;
- prin dramatizare, asigura problematizarea, sporind gradul de intelegere si participare activa a
cursantilor;
- interactiunea participantilor asigura un autocontrol eficient al conduitelor si achizitiilor;
- pune in evidenta modul corect sau incorect de comportare in anumite situatii;
- este una din metodele eficiente de formare rapida si corecta a convingerilor, atitudinilor si
comportamentelor.
Dezavantaje sau dificultati legate de utilizarea metodei:
- este o metoda greu de aplicat (presupune nu numai aptitudini pedagogice, ci si aptitudini regizorale
si actoricesti la conducatorul jocului)
- desi activitatea bazata pe jocul de rol dureaza relativ putin -aproximativ o ora - proiectarea si
pregatirea sa cer timp si efort din partea cadrului didactic
- exista riscul devalorizarii jocului de rol, ca rezultat al considerarii lui ca ceva pueril, facil de catre
elevi;
- este posibila aparitia blocajelor emotionale in preluarea si interpretarea rolurilor de catre unii elevi.

11. Invatarea prin descoperire


Se refera la o situatie in care materialul de invatat nu este prezentat intr-o forma finala celui
ce invata (asa cum se petrece in invatarea prin receptare), ci reclama o anumita activitate mentala
anterioara rezultatului final in structura cognitiva.
profesorul va organiza activitatile didactice astfel încât sa sporeasca sansele de reusita a atingerii
obiectivelor propuse, adoptând o varietate de activitati la specificul si potentialul elevilor sai.

Cadrele didactice trebuie să aleagă acele strategii și metode de lucru pentru implementarea
unui învățământ incluziv, asfel încât fiecare elev să fie sprijinit în învăţare pornind de la noţiuni
cheie , continuând cu o serie de paşi sistematici, raportând instruirea la experienţa anterioară a
elevilor. Învăţarea prin cooperare, activităţi practice în care elevii acţionează independent, asigurarea
învăţării temeinice - sunt linii directoare ale unei strategii pentru educaţie incluzivă.

165
Bibliografie
1.Bocoş, M., (2002), Instruire interactivă, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
2. Cerghit, I.,(1997), Metode de învățământ, Ediția a III-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
3. Cucoş, C., (1996), Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.
4. Ionescu, M., (2000), Demersuri creative în predare şi învățare, Editura Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca.
5. Ionescu, M., Chiş, V., (1992), Strategii de predare şi învățare, Editura Ştiințifică, Bucureşti.
6. Nicu, A., (2007), Strategii de formare a gândirii critice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

166
METODE MODERNE DE PREDARE - ÎNVĂŢARE DIDACTICĂ LA CLASELE DIN
CICLUL PRIMAR
STUDIU

Prof.învăţ preşcolar şi primar Barbu Ileana Raluca


Şcoala Gimnazială Nr 1 Mîrşani

ÎNVĂŢAREA CU AJUTORUL SOFTWARE – ului ACTIV INSPIRE


- Software-ul, ActivInspire, permite profesorilor să aducă lecţii de un suflu nou prin
intermediul orelor interactive, şi a tablei multi - media. Intensificarea colaborării de grup şi lucrul în
echipă, în sala de clasă, cu ajutorul sistemelor Prometeic Active Inspire de răspuns şi de creare de
lecţii diferenţiate umplute cu activităţi bogate, duc la atragerea atenţiei întregii clase şi
determinarea tuturor elevilor să lucreze cu plăcere.
- Abilităţile de colaborare, cum ar fi, de exprimare creativă şi de auto-evaluare sunt
esenţiale pentru succesul elevilor, acum şi în carierele lor viitoare. Profesorii pot transforma
tradiţionalele lecţii , bazate pe prelegere precum şi sălile obişnuite de clasă, în medii de învăţare
infuzate cu experienţe pline de imaginaţie, interactive, care captivează atât atenţia elevilor, cât şi
cea a adulţilor , în timp ce le oferă acestora libertatea de creare şi de realizare a acestora.
- Conceput pentru a promova gândiri eficiente, independente, ActivInspire ajută profesorii să
combine într-un timp real de evaluare şi lumea reală şi experienţa din procesul de învăţare.
- O alta caracteristică a acestui program constă în consolidarea clasei din punct de vedere al
eficienţei - adică ,poate genera lecţii mai eficiente, pe deplin funcţionale, instrumente integrate,
cum ar fi desenatorul , instrumentele de matematica şi de alte discipline precum şi cerneala
magică.
- Simplificarea lecţiei prin utilizarea ActivInspire permite profesorilor să creeze cu uşurinţă
lecţii, să sporească colaborarea şi implicarea elevilor prin instrumente interactive.

METODA CIORCHINELUI
• metoda ce se poate utiliza mai ales în etapa de reactualizare a structurilor învăţate anterior, sau
în etapa de evocare, elevii fiind puşi în situaţia de a stabili conexiuni între elementele studiate, de
a se implica activ în procesul de gândire.
• dupa rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noţiunile şi legăturile create pentru a dezvolta
idei concrete despre CONCEPTUL PROPUS.
• prin acest exerciţiu se încurajeaza participarea întregii clase.
• tehnica de predare - învăţare menită să încurajeze elevii sa gândeasca liber şi să stimuleze
conexiunile de idei.
• modalitate de a realiza asociaţii de idei sau de a oferi noi sensuri ideilor însuşite anterior.
• ciorchinele poate fi realizat individual sau ca activitate de grup.
Modalitatea de realizare
- elevii vor scrie un cuvânt sau expresie nucleu în centrul unei foi de hârtie
- elevii sunt invitaţi să scrie cât mai multe cuvinte sau expresii care le vin în minte despre subiectul
selectat până la expirarea timpului
- cuvintele (ideile) vor fi legate prin linii de noţiunea centrală sau, daca este cazul, de una din cele
propuse de elevi;
- la finalul exerciţiului se va comenta întreaga structura cu explicatiile de rigoare;
Caracterul stimulativ al metodei ciorchinelui
Participarea întregii clase la realizarea “ciorchinelui” este lansată ca o provocare şi determină o
întrecere de a descoperi noi conexiuni legate de termenul propus.

METODA CUBULUI
• Este o strategie care facilitează analiza unui subiect din diferite puncte de vedere.
• Metoda poate fi folosită în orice moment al lecţiei.
167
• Ofera elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competentele necesare unor abordări complexe.
• Poate fi folosită cu orice tip de subiect sau orice grupa de vârsta.
Modalitatea de realizare
- Se realizează un cub ale cărui feţe pot fi acoperite cu hârtie de culori diferite;
- Pe fiecare faţă a cubului se scrie câte una dintre următoarele instrucţiuni: DESCRIE, COMPARĂ,
ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.
- Este recomandabil ca feţele cubului să fie parcurse în ordinea prezentată, urmând paşii de la
simplu la complex.
- Se cere elevilor să scrie timp de 2 - 4 minute pe subiectul lecţiei descriindu-l din toate punctele
de vedere (forma, culoarea, mărimea)într-un timp limitat.
Indicaţiile extinse pentru cele şase feţe sunt:
Descrieţi – priviţi obiectul cu atenţie şi descrieţi ceea ce vedeţi;
Comparaţi - cu ce este similar? De ce diferă?
Asociaţi - la ce vă face sa va gândiţi? Ce va inspira? Eliberaţi-va mintea şi căutaţi asociaţii pentru
acest obiect.
Analizaţi – spuneţi cum este făcut, din ce şi ce părţi conţine?
Aplicaţi: - Cum poate fi utilizat?
Argumentaţi - pro sau contra. Luaţi o poziţie şi folosiţi orice fel de argumente logice pentru a
pleda în favoarea sau împotriva subiectului.

METODA “ASALTULUI DE IDEI” BRAINSTORMINGUL


Brainstormingul este o metodă care ajută la crearea unor idei şi concepte creative şi
inovatoare. Pentru un brainstorming eficient, inhibiţiile şi criticile suspendate vor fi puse de-o parte.
Astfel exprimarea va deveni liberă şi participanţii la un proces de brainstorming îşi vor spune ideile
şi părerile fără teama de a fi respinşi sau criticaţi. Un brainstorming durează în jur de o jumătate de
oră şi participă în medie 10 elevi sau grupuri de minim 10 elevi. Se expune un concept, o idee sau o
problemă şi fiecare îşi spune părerea despre cele expuse şi absolut tot ceea ce le trece prin minte,
inclusiv idei comice sau inaplicabile. O variantă a brainstormingului este brainwritingul.
O sesiune de brainstorming bine dirijată dă fiecăruia ocazia de a participa la dezbateri şi se
poate dovedi o acţiune foarte constructivă.
Etapele unui brainstorming eficient sunt următoarele: deschiderea sesiunii de brainstorming, o
perioadă de acomodare de 5-10 minute, partea creativă a brainstormingului, prelucrarea ideilor şi
stabilirea unui acord.
În deschiderea sesiunii de brainstorming se prezintă scopul acesteia şi se discută tehnicile şi
regulile de bază care vor fi utilizate.
Perioada de acomodare durează 5-10 minute şi are ca obiectiv introducerea grupului în
atmosfera brainstormingului. Este o mini-sesiune de brainstorming unde participanţii sunt stimulaţi
să discute idei generale pentru a putea trece la un nivel superior.
Partea creativă a brainstormingului are o durată de 25-30 de minute. Este recomandabil ca în
timpul derulării acestei etape, coordonatorul (profesorul) să amintească timpul care a trecut şi cât
timp a mai rămas. Să “preseze” participanţii şi în finalul părţii creative să mai acorde câte 3-4
minute în plus. În acest interval de timp grupul participant trebuie să fie stimulaţi să-şi spună
părerile fără ocolişuri.
La sfârşitul părţii creative coordonatorul brainstormingului clarifică ideile care au fost notate şi puse
în discuţie şi verifică dacă toată lumea a înţeles punctele dezbătute. Este momentul în care se vor
elimina sugestiile prea îndrăzneţe şi care nu sunt îndeajuns de pertinente. Se face şi o evaluare a
sesiunii de brainstorming şi a contribuţiei fiecărui participant la derularea sesiunii. Pot fi luate în
considerare pentru evaluare: talentele şi aptitudinile grupului, repartiţia timpului şi punctele care au
reuşit să fie atinse.
Pentru a stabili un acord obiectiv cei care au participat la brainstorming îşi vor spune părerea şi
vor vota cele mai bune idei. Grupul supus la acţiunea de brainstorming trebuie să stabilească singuri
care au fost ideile care s-au pliat cel mai bine pe conceptul dezbătut.
168
Pe timpul desfăşurării brainstormingului participanţilor nu li se vor cere explicaţii pentru ideile
lor. Aceasta este o greşeală care poate aduce o evaluare prematură a ideilor şi o îngreunare a
procesului în sine.
Metoda creativă denumită brainstorming are o lungă istorie, dar ea a fost reactivată de
profesorul Alex Osborne, prorector la Universitatea Buffalo şi fondator al Institutului de Creaţie
Tehnică, USA.
Vă recomandăm 7 reguli pe care elevii le vor respecta în scopul unei şedinţe reuşite de
brainstorming:
1. Nu judecaţi ideile celorlalţi – cea mai importantă regulă.
2. Încurajaţi ideile nebuneşti sau exagerate.
3. Căutaţi cantitate, nu calitate în acest punct.
4. Notaţi tot.
5. Fiecare elev este la fel de important.
6. Naşteţi idei din idei.
7. Nu vă fie frică de exprimare.
METODA TURUL GALERIEI
Problema:
Cum se pot utiliza la maximum spaţiile de expunere din clasă şi cum se pot obţine materiale
care merită expuse?
Provocarea:
Să organizăm spaţii de expunere în clasă care să susţină procesul de învăţare al tuturor
elevilor şi să le răsplătească succesele.
Ce putem face?
Creaţi afişe care să fie reprezentative pentru programa urmată.
Expuneţi lucrările elevilor care sunt reprezentative pentru programa urmată.
Schimbaţi frecvent exponatele.
Exemplu:
• Suntem la lecţia ”Dispozitive periferice”
• Grupam elevii în 5 grupe pe care le numerotam corespunzător;
• Fiecare grup primeşte o fişă de lucru care conţine câte 2 chestiuni de rezolvat, una teoretică,
cealaltă practică şi o foaie A2/A3 pe care vor rezolva sarcinile de lucru;
• Elevii sunt lăsaţi să lucreze 35 de min., reamintindu-le să scrie numărul
grupului şi să semneze;
• Atunci când au terminat afişele, elevii le vor expune pe pereţii sălii de clasă, în ordinea
crescătoare a numărului grupei;
• Fiecare elev ia în mâna un creion şi pleacă într-un tur al galeriei;
• La început, grupul 1 va fi în faţa afişului grupei numărul 2, grupa 2 în faţa afişului grupei
numărul 3, etc.;
• Elevii studiază fiecare exponat şi îşi notează concluziile pe foaia alba din dreptul exponatului.
HOTĂRÎRI
Elevii lucrează în perechi ; fiecare pereche va primi un text sau va viziona o caseta video. Cei doi
vor primi deasemenea :
- Cartonaşe-rezumat, care au drept scop rezumarea punctelor-cheie ale textului, unele fiind
adevarate, altele false ; Ex :
Ventriculul stâng alimentează plămânul.
Activitatea inimii se măsoară în bătăi pe minut, şi dacă eşti într-o formă fizică foarte bună, probabil
că inima ta va bate mai încet.decît media.
· Cartonaşe-consecinţă, care conţin urmări ale faptelor descrise în text. Aceste consecinţe nu sunt
formulate propriu zis în cadrul textului. Din nou, unele sunt adevărate, altele false. Ex :
Dacă ventriculul stâng este blocat, sângele nu mai ajunge la cap.
Ingroşarea arterelor duce de obicei la creşterea tensiunii.

169
Perechile vor hotarî care cartonaşe sunt corecte şi care este greşeala în cazul celor incorecte.
Aceasta este o activitate foarte îndrăgită, care creeaza o atmosfera de joc.

BIBLIOGRAFIE:
- www.didactic.ro/.../58127_metode-moderne-de-predare-învăţare
- www.didactic.ro/.../13662_metode-moderne-de-predare-învăţare-strategii-didactice-inovative
-
- proiecte.pmu.ro/c/document_library/get_file?p_l_id=88569
- www.educatori.isjbihor.ro/.../forum;...metode...predare..
- facultate.regielive.ro/.../metode-tradiţionale-versus-metode-moderne-de-predare-învăţare-
52589
- www.elearning.ro/metode-moderne-de-predare-a-educaţiei-tehnologice
- www.slideshare.net/cicero102/metode-de-predare

170
EDUCAȚIA DIGITALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. Lepăduș Gabriela


Grădinița cu Program Prelungit “Vis de Copil”

Învățarea digitală înlocuiește din ce în ce mai mult metodele educaționale tradiționale.Treptat


este recomandat să uităm de metodele pe care le foloseam acum 10-15 ani la școală și trebuie să
gândim la abordarea altor tehnici de predare și învățare, bazate pe instrumente și tehnologii digitale.
Includerea învățării digitale în sălile de clasă poate varia de la utilizarea pur și simplu a tabletelor în
loc de hârtie, la utilizarea unor programe și echipamente software elaborate, precum platforma
educațională.
Indiferent de cât de multă sau puțină tehnologie este integrată în clasă, învățarea digitală a
ajuns să joace un rol crucial în educație. Cum? Prin faptul că îi face pe elevi să fie mai interesați să
învețe și să-și extindă orizonturile, iar astfel să se renunțe la metodele tradiționale de educație.
Educația digitală îi face mai deștepți pe elevi
Instrumentele digitale și tehnologia le dezvoltă elevilor abilități auto-didactice eficiente de învățare.
Aceștia devin capabili să identifice ceea ce au nevoie pentru a învăța, găsesc și utilizează resursele
online, și aplică informațiile inclusiv la școală, la teme și proiecte. Acest lucru le sporește eficiența și
productivitatea.
Pe lângă implicarea mai mare a elevilor, instrumentele și tehnologia digitală dezvoltă abilități
de gândire critică, care stau la baza dezvoltării raționamentului analitic. Copiii care explorează
întrebări deschise folosindu-se de propria imaginație și logică, învață să ia decizii mai coerent, spre
deosebire de memorarea temporară a lecțiilor din manual.
Spre exemplu, jocurile interactive și de îndemânare sunt instrumente excelente care îi învață
pe copiii să se disciplineze, pentru că în astfel de jocuri e nevoie să se respecte regulile și îndrumările
pentru a participa.
De ce copiii preferă să învețe prin joc? Pentru că jocul în sine le oferă satisfacții. Iar acest
lucru îi ajută să-și dezvolte răbdarea, o altă abilitate și o caracteristică a inteligenței emoționale,
extrem de necesară la adaptarea vieții de adult. De asemenea, copiii își dezvoltă sentimente pozitive
de realizare și stăpânire de sine atunci când dobândesc noi deprinderi de a utiliza tehnologia digitală.
Devin mai încrezători și dornici să exploreze și să descopere lucruri noi.
Elevii care folosesc tehnologia digitală pentru a învăța devin mai implicați în acest proces și
sunt mai interesați să-și dezvolte baza de cunoștințe, poate fără să-și dea dau seama, pentru că învață
într-un mod activ, angajat și implicat.
Deoarece învățarea digitală este mult mai interactivă, mai ușor de reținut și asimilat decât
manualele voluminoase, putem spune cu certitudine că digitalizarea reprezintă un context mai bun,
care oferă o perspectivă mai largă și activități mult mai atractive decât metodele tradiționale de
învățământ.
În plus, digitalul oferă adesea o modalitate mai interesantă și mai cuprinzătoare de informații.
Fapt care se reflectă în scăderea absenteismului în școlile care folosesc deja instrumentele digitale și
notele mai mari pe care le obțin elevii. Mai mult decât atât, când elevul își poate urmări propriul
progres, îi sunt sporite motivația și responsabilitatea.
Instrumentele și tehnologiile digitale educaționale, cum ar fi platformele sociale, îi ajută pe
profesori să creeze și să administreze grupuri de lucru / comunicare. Astfel, câștigă foarte mult timp
și reușesc să raspundă nevoilor fiecărui elev în parte, făcând educația mai productivă prin comunicare
continuă și dinamică, Ceea ce nu se poate realiza în totalitate folosind numai metodele tradiționale.
Pe lângă profesori, și părinții pot folosi activități interactive pentru a încuraja interesul
copilului în procesul de învățare. Aceștia pot explora, de asemenea, activități de învățare online cu
copilul lor, care poate servi drept extensie a ceea ce învață în sălile de clasă.
Instrumentele și tehnologia digitală oferă bucurie copiilor, precum și numeroase beneficii în
ceea ce privește dezvoltarea cognitivă a copilului. Toată lumea are de câștigat în acest proces al
digitalizării procesului de învățare.
171
În ultimii ani, trecerea de la tipărirea pe hârtie la digital a influențat și maniera în care studiem.
La fel cum se tipărea presa cu șase secole în urmă, această tranziție transformă educația formală și
creșterea oportunităților de învățare.
Învățarea digitală nu numai că permite elevilor să acceseze tot mai multe informații, dar pot
și să se asigure că informațiile sunt adaptate nevoilor lor specifice. Posibilitatea de a ajuta fiecare elev
să învețe în cea mai eficientă manieră, este cel mai important beneficiu al învățării digitale.
Instrumentele și tehnologia digitală oferă profesorilor șansa de a împărtăși rapid informații cu alți
profesori, în timp real. Prin îmbrățișarea dispozitivelor digitale și a învățării conectate, sălile de clasă
din întreaga lume își sporesc abilitățile de învățare, experiența educațională și comunicare.
De asemenea, se creează un mediu care le permite profesorilor să se bucure de condiții
echitabile. În plus, școlile pot economisi bani, asigurând în același timp acces la materialele
educaționale, așa cum fac școlile private scumpe.
Un cadru didactic din IET este necesar să cunoască conţinutul ştiinţific al dimensiunilor şi
domeniilor de activitate, să realizeze corelaţii inter- şi pluridisciplinare şi să adapteze acest conţinut
vârstei şi particularităţilor specifice grupului de copii prin diverse strategii didactice. Diversificarea
tehnologiilor moderne educaţionale specifice procesului ET pun accent deosebit pe metodele activ-
participative, care încurajează plasarea copilului în situaţia de a explora şi de a deveni independent.
Situaţiile de învăţare, activităţile şi interacţiunile adultului cu copilul trebuie să corespundă
diferenţelor individuale în ceea ce priveşte interesele, abilităţile şi capacităţile copilului. Copiii au
diferite niveluri de dezvoltare, ritmuri diferite de 13 dezvoltare şi învăţare precum şi stiluri diferite
de învăţare. Aceste diferenţe necesită a fi luate în considerare în proiectarea activităţilor integrate,
care trebuie să dezvolte la copil stima de sine şi un sentiment pozitiv faţă de învăţare. Concomitent,
predarea/învăţarea necesită să se realizeze în contextual experienţei de viaţă şi experienţei de învăţare
a copilului, pentru a adapta corespunzător situaţiile reale de învăţare.
▪ Jocul ca formă fundamentală de activitate în copilăria timpurie şi totodată, o formă de
învăţare cu o importanţă decisivă pentru dezvoltarea şi educaţia copilului. Jocul este activitatea cea
mai naturală de învăţare şi, în acelaşi timp, de exprimare a conţinutului psihic al fiecăruia. Un bun
observator al jocului copilului poate obţine informaţii benefice pe care le poate utiliza ulterior în
activităţile de învăţare structurate.
▪ Evaluarea are menirea să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin
raportarea la norme de grup (relative). Progresul copilului trebuie atent monitorizat, înregistrat,
comunicat şi discutat cu părinţii (pe o anumită periodicitate).
Evaluarea îndeplineşte trei funcţii:
• măsurare (Ce a învăţat copilul?);
▪ predicţie (Este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul următor, şi în special
pentru intrarea în şcoală?);
• diagnoză (Ce anume frânează dezvoltarea copilului?)

O evaluare eficientă este bazată pe observare sistematică în timpul diferitelor momente ale
programului zilnic, dialogul cu părinţii, portofoliul copilului, fişe etc.
Ø Mediul educaţional permite libera dezvoltare a copilului şi reliefează dimensiunea
interculturală şi cea a incluziunii sociale. Mediul trebuie astfel pregătit încât să permită
copiilor o explorare activă şi interacţiuni variate cu resurse educaţionale şi resurse umane
pregătite profesional în domeniul ET.
Ø Rolul familiei în aplicarea CET este acela de partener socio-educaţional. Părinţii necesită a fi
informaţi şi în deosebi să participe în mod activ la educaţia copiilor lor desfăşurată în
grădiniţă. Implicarea familiei nu se rezumă la participarea financiară, ci şi la participarea în
luarea deciziilor legate de educaţia copiilor, la prezenţa lor în sala de grupă în timpul
activităţilor şi la participarea efectivă la aceste activităţi şi, în general, la viaţa grădiniţei, la
toate activităţile şi manifestările în care aceasta se implică.
Astfel, învăţământul preşcolar cunoaşte, în ultimul timp, o permanentă tendinţă de căutare şi
transformare, în mod deosebit, sub aspectul conţinutului, metodologiei şi al strategiilor didactice.
172
Predarea integrată a cunoştinţelor este considerată o strategie modernă de organizare şi desfăşurare a
conţinuturilor, iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se îmbrăţişează
metoda de predare–învăţare a cunoştinţelor îmbinând diverse domenii şi constituirea deprinderilor şi
abilităţilor preşcolarităţii, o componentă a mediului pentru organizarea cunoaşterii, ca o idee sau un
principiu integrator care rupe hotarele diferitelor categorii de activităţi şi grupează cunoaşterea în
funcţie de tema propusă de educatoare ori copii.
Bibliografie:
Ghid methodologic - APLICAREA CURRICULUMULUI DEZVOLTAT ÎN EDUCAȚIA
TIMPURIE, Veronica CLICHICI Lilia CEBANU Angela DASCAL Stella DUMINICĂ Cristina
STRAISTARI-LUNGU, Chişinău, 2019

173
MODALITĂȚI DE COMUNICARE ȘI ÎNVĂȚARE ONLINE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREȘCOLAR

Roșu Mădălina Elena


Școala Gimnazială,,Virgil Calotescu,,-Bascov

Criza provocată de virusul COVID – 19 a impus continuarea demersului educativ în mediile


online. Situația nouă, neprevăzută la începutul anului școlar 2019 – 2020, a condus la transpunerea
intervenției didactice din mediul deschis, prietenos și generos al grădiniței, în mediul virtual, în care
interacțiunea este limitată atât din punct de vedere fizic, cât mai ales afectiv.
Specialiștii din educația timpurie și pediatrie afirmă că, în perioada copilăriei, expunerea
prelungită la stimulii vizuali ai ecranelor (televizor, telefon, calculator) are consecințe negative asupra
dezvoltării armonioase a copiilor. Timpul petrecut în fața ecranelor vitregește copilul de alți stimuli
mult mai importanți, cum ar fi interacțiunea socială, satisfacerea nevoii de joc, manifestarea
creativității, etc.
Marea provocare a organizării și desfășurării învățământului on-line la vârsta preșcolară este
identificarea unor mijloace de învățare adecvate situației, dar, cel mai important, adecvate vârstei.
O educatie de calitate inseamna acces la informatie si la continut, dar si implicarea
preșcolarilor, promovarea de interactiuni intre ei pentru a se dezvolta gradual.
Educatia online este eficienta atat timp cat creeaza comunitati de invatare in care membrii se
simt in conexiune unii cu ceilalti si pot sa se asiste reciproc in invatare.
Comunicarea și învățarea online în învățământul preșcolar este cu siguranță cea mai
afectată dintre toate nivelurile de învățământ fiind o adevărată provocare atât pentru cadrele didactice,
copii și părinți.
În acest demers didactic online, familia reprezintă un pilon important și de mare ajutor în
desfășurarea acestor activități.
Comunicarea constantă între părinte și educator este foarte importantă . Părinții primesc
sarcini de la educatori cu referire la organizarea timpului și activităților, sfaturi pentru o comunicare
eficientă, bazată pe repere cunoscute copiilor și cu mult accent pe emoții.
Comunicarea între părinte și educator este constantă, educatorul venind în întâmpinarea
părinților și copiilor cu activități personalizate pe interesele copilului.
Instrumentele și strategiile pentru comunicarea la distanță sunt diferite : prin video, filmulețe
cu activități interactive, filmulețe scurte realizate de către educatoare în funcție de tema săptămânală,
cântece, etc. , pe care educatorul le trimite părinților pentru copil sau prin video conferințe în grupuri
mici.
Însă, mai important decât metodele selectate, este obiectivul interacțiunii în această perioadă
și anume conectarea directă cu preșcolarul. Mulți educatori și părinți au înțeles că nu atât proiectele
didactice sau curriculumul scris contează mai mult, ci starea emoțională a copiilor și al părinților sunt
prioritare în această perioadă.
Educatorii îndrumă părinții că este important de organizat copiii să nu înceapă ziua cu jocuri
video/desene animate, pentru a diminua riscul de motivării față de activitățile cu valoare educativă
superioară ulterioară.

Activități desfășurate de cadrele didactice din învățământul preșcolar în contextul învățământului


online sunt următoarele :

- Mențin legătura cu copiii preșcolari din grupele pe care le conduc, precum și cu părinții acestora,
telefonic sau prin alte mijloace, respectiv e-mail sau diferite platforme și aplicații (Messenger,
WhatsApp, Facebook, Zoom, Skype, etc).
- Colaborează cu părinții și îi informează asupra modalităților de organizare a activităților suport
pentru învățarea online, identificând mijloacele comune de comunicare;

174
- Selectează resurse educaționale online disponibile pe diferite platfome, site-uri, pe care le pot folosi
în activitatea cu copiii, cum ar fi: filme didactice, jocuri însoțite de prezentare video sau prezentare
scrisă, descrierea unor activități (ex.: o tehnică de pictură sau modelaj, confecționarea unor obiecte
simple etc.);
- Elaborează resurse educaționale care vor fi folosite în activitatea cu copiii, cum ar fi: prezentări
PPT ale unor experimente, descrierea în scris a unor jocuri, înregistrări audio sau audio-video cu
descrierea unor activități practice sau experimente, povești citite copiilor, etc.; - Elaborează o
planificare săptămânală - instrumentul va asigura continuitatea activității suport pentru învățarea on-
line;
- Oferă și colectează feed-back de la părinți și copii privind activitatea desfășurată, cu scopul
ameliorării mijloacelor și a modalităților de comunicare;
- Colectează unele produse finale realizate în activitatea cu copiii cum ar fi: fotografii ale desenelelor,
picturilor, colajelor, etc. realizate de copii, scurte înregistrări audio sau audio-video ale copiilor,
fotografii cu copiii desfășurând activitățile propuse (în cazul în care le primesc de la părinți) în
scopul urmăririi progresului individual;
- În cazul copiilor din zone defavorizate, acolo unde nu există acces la internet, educatoarea va realiza
comunicarea conținuturilor didactice cu ajutorul telefonului și va înmâna mapa de lucru săptămânală
pentru preșcolar.
În stabilirea activităților didactice și a materialelor didactice necesare, trebuie avut în vedere
ca materialele utilizate de copii să le fie la îndemână. De asemenea, trebuie avut în vedere că nu toți
copiii pot participa, cauzele putând fi lipsa tehnologiei necesare (tabletă, computer, telefon smart sau
conexiune la internet), indisponibilitatea părinților, etc.
La această vârstă, copiii au nevoie de asistența adultului (citirea mesajelor scrise, descrierea
activităților, supravegherea utilizării dispozitivelor tehnice, oferirea materialelor necesare
activităților, etc). În propunerile de activități se va evita suprasolicitarea părinților sau adulților care
sunt implicați în creșterea și îngrijirea copiilor și se va avea în vedere că persoanele adulte au și alte
responsabilități. O atenție mare se va acorda pericolului de suprasolicitare a copiilor. Activitățile sunt
propuneri și nu activități obligatorii. Tematica abordată va fi atractivă, cu un nivel de complexitate
moderat.

Repere de urmat in timpul desfășurării activităților online

Cum poate educatoarea să mențină atenția preșcolarilor în timpul activităților online ?


Emoții pozitive
Atenția copiilor depinde mult de starea lor emoțională. Un nivel prea ridicat de stres sau de monotonie
înseamnă un nivel scăzut de atenție. De aceea, umorul, o atitudine relaxantă și comunicarea pe alte
teme decât învățarea sunt utile pentru stimularea atenției copilului.

Informații relevante pe scurt


Copiii se concentrează mai bine când educatoarea spune lucrurile esențiale și informații relevante,
evitând detaliile care nu sunt esențiale și prezentând noțiunile cele mai importante cât mai simplu și
mai clar posibil.
Pauze în predare
Momentele de predare trebuie organizate pe intervale de câteva minute, urmate de pauze în care copiii
verifică daca au înțeles, sau primesc exemple care să îi ajute să înțeleagă mai bine ori informații
suplimentare inedite ( care au rolul să le stimuleze atenția )
Tonul vocii
Audiența nu va rămâne atentă daca tonul vocii este monoton. În mod ideal tonul vocii și expresiile
faciale ale educatoarei ar trebui să transmită pasiune și interes pentru conținuturile predate. Desigur
limitele tehnice și distanța dintre copii și educatoare vor afecta acest aspect, însă este important de
luat în considerare.
175
Mister și curiozitate
Educatoarea începe ora anunțând copiii că activitatea se va încheia cu ceva care îi interesează în mod
special, cu un joc, un secret ori o surpriză plăcută.
Creativitate și surprize
Tehnologia permite educatoarei să aducă preșcolarilor conținuturi de tot felul, iar internetul oferă o
mulțime de informații relevante pentru învățare. Principiul de bază este că noutatea și surpriza sunt
esențiale pentru menținerea atenției.
Umorul
O glumă, o poveste haioasă legată de informația predată au rolul de a readuce atenția copiilor la
activitate.
Motivația pentru invățarea în predarea online
Unul dintre cele mai dificile aspecte ale predarii online se leaga de motivatia copiilor pentru
invatare. Atentia copiilor in fata ecranului poate fi usor distrasa in timpul activităților online,
oboseala intervine mai repede, iar implicarea copiilor in activitate poate fi mai dificilă decât în
clasă, când cadrul didactic se afla la doi pasi distanta de copii.
Bibliografie
• Jigău, M.(coord.), (2001), Consiliere şi orientare - ghid metodologie, Bucureşti, Consiliul Naţional
pentru Curriculum.
• Osterrieth, Paul. (1973), Copilul şi familia, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.
• Vrăjmaş, Ecaterina - Adina, (2002), Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura Aramis.
• Daniela Vlădoiu, Instruire asistată de calculator, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, 2005;
• Sunt părinte.ro
• Educație timpurie nivel preșcolar, Centrul național de politici și evaluare îneducație,București 2020

176
CULTIVAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL PREŞCOLARILOR PRIN
UTILIZAREA METODELOR ACTIVE

Prof. înv. preprimar Podoreanu Anca


Grădiniţa cu PP ,,Ştefan cel Mare şi Sfânt” Dorohoi

În contextul schimbărilor actuale ale reformei învăţământului românesc se impune cu necesitate


stimularea spiritului creator, a receptivităţii estetice, a gândirii divergente, a tuturor laturilor
personalităţii, care pot contribui la ancorarea novatoare în realitate a viitorului, prin iniţiativă şi
creaţie.
Un număr tot mai mare de investigaţii pedagogice din ultima perioadă se îndreaptă asupra creativităţii,
având la bază următoarele argumente:
● potenţialul creativ diferă de la individ la individ;
● sarcinile cu care omul se confruntă în cursul vieţii se multiplică, se diversifică, solicitându-i
acestuia, într-o măsura mai mare sau mai mică, creativitatea, acţionând direct asupra factorilor ce o
determină;
● creativitatea poate fi estimată şi educată la fiecare subiect uman.
În aceste condiţii este evident faptul că investigarea creativităţii decurge nu atât din nevoi de ordin
ştiinţific, teoretic, cât mai ales din raţiuni, din necesităţi de ordin practic aplicativ.
Ursula Şchiopu defineşte creativitatea drept “ o dispoziţie spontană de a crea şi inventa, care
există la fiecare persoană la toate vârstele ”.
Creativitatea, arată Alexandru Roşca, este un fenomen complex cu multiple aspecte.
În sens restrâns, creativitatea este activitatea sau procesul care conduce la un produs caracterizat prin
noutate sau originalitate şi valoare pentru societate.
În sens larg creativitatea se referă la găsirea de soluţii, idei, probleme, metode, procedee care nu sunt
noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe cale independentă. Unii autori susţin că nu există
creativitate la copiii preşcolari pentru că fiind lipsiţi de experienţă cognitivă şi acţională bogată, nu
pot produce valori reale. Alţii dimpotrivă susţin că activitatea de investigare şi de descoperire a
cunoştinţelor sunt ele însele activităţi creatoare, deoarece presupun restructurarea şi reorientarea
experienţei proprii atât cât există la preşcolari şi un efort de gândire personală şi independentă.
Din punct de vedere etimologic, termenul de creativitate îşi are originea în latinescul
creare =a naşte, a zămisli , a făuri, a crea;în psihologie, prin acest termen se înţelege capacitatea de
a introduce noul, dispoziţia generală a personalităţii spre nou, o anumită organizare a proceselor
psihice în sistemul de personalitate.Prin creativitate se înţelege capacitatea sau aptitudinea de a realiza
ceva original. Actul creator este însă un proces de elaborare prin invenţie sau descoperire, cu ajutorul
imaginaţiei creatoare, a unor idei sau produse noi, originale de mare valoare şi aplicabile în domenii
de activitate.
Ansamblul stocului de informaţii şi de structuri operaţionale, procedee de lucru şi
deprinderi de care dispune un subiect, constituie potenţialul său creativ. Orice subiect dispune de un
potenţial creativ, pentru că orice subiect posedă o experienţă pe care o prelucreză mereu şi variabil,
uzând de operaţii, tehnici şi scheme mintale.
Gândirea logică aduce o anumită contribuţie la creaţie. Mari savanţi, cum a fost Einstein,
socotesc că şi mai importantă este imaginaţia, care posedă un grad mai mare de libertate, nu este
încătuşată de reguli şi norme fixe şi poate să se lanseze în urzirea celor mai cutezătoare proiecte.
Demersurile creative pot fi spontane sau intenţionate şi voluntare. În ambele cazuri, ele
trebuie să fie susţinute energetic de trebuinţe şi motive, de înclinaţii, interese şi aspiraţii.Aceşti vectori
sau resurse interne, care acţionează favorabil sau nefavorabil asupra creativităţii, nu sunt câtuşi de
puţin neglijabili şi reprezintă, în fapt, o cheie a creativităţii, întrucât sunt factori activatori.
Creativitate expresivă se manifestă în copilărie prin desene, repovestiri de basme,
jocuri;la acest nivel nu există tentinţă de perfecţiune sau utilitate, este o manifestare de spontaneitate
imaginativă, similară cu cea a artistului.

177
Funcţia esenţială în procesul de creaţie este imaginaţia.Aceasta poate fi definită ca acel proces psihic
al cărui rezultat este obţinerea unor reacţii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor.
Fiind componenta cea mai importantă a creativităţii , însuşirile prin care ea se
manifestă pot fi considerate drept principalele caracteristici ale creativităţii. Ele sunt:
1. Fluiditatea – posibilitatea de a-ţi imagina, în scurt timp, numeroase imagini sau
idei, unele fără utilitate, dar printre ele găsindu-se şi cele adecvate soluţiei
căutate.
2. Plasticitatea – uşurinţa de a schimba punctul de vedere , modul de abordare a
unei probleme, cand un procedeu se dovedeşte inoperant(în raport cu alte
persoane rigide, care nu se pot despărţi de metode vechi).
3. Originalitatea – este expresia noutăţii, a inovaţiei, cand vrem să testăm această
calitate a cuiva, ea se poate constata prin raritatea statistică a unui răspuns, a
unei idei.

Principala caracteristică a creativităţii este considerată a fi originalitatea, ea garantând valoarea


rezultatului muncii creatoare.
CULTIVAREA CREATIVITĂŢII
Un prim accent trebuie pus atunci cand formulăm obietivele instructiv-educative.
Cultivarea imaginaţiei să nu apară pe undeva, la urmă, printre scopurile secundare. Ea trebuie să
figureze alături de educarea gândirii. E nevoie să combatem însuşi conformismul cultural, care se
manifestă la educatoarele ce privesc exerciţiile de fantezie ca un simplu joc, fără consecinţe serioase
asupra dezvoltării intelectuale. Progresele gândirii în soluţionarea de probleme depind în mare măsură
de introducerea unor modificări, construcţii presupunand tocmai un minim de inovaţie.
Obiectivele se reflectă in conţinutul învăţământului, în planurile şi programele de
învăţământ. În continuare, pedagogia trebuie să susţină necesitatea culturii generale în întreg sistemul
de învăţămant şi programele să prevadă lecţii speciale în vederea cultivării ingeniozităţii.
O importănţă deosebită o are atitudinea educatoarei, relaţia sa cu copiii.Nu este indicată
poziţia autoritară a educatoarei deoarece se creează blocaje afective, copiii nu îndrăznesc să pună
întrebări. Este nevoie de un climat democratic, destins, prietenos. Cadrul didactic trebuie să fie
apropiat de copii, îngăduitor, să încurajeze imaginaţia, sugestiile mai deosebite. Copiii să-şi poată
manifesta în voie curiozitatea, spontaneitatea. Cadrele didactice trebuie să depisteze copiii cu
potenţialităţi creative superioare cărora e firesc să li se asigure posibilităţi speciale de dezvoltare a
capacităţilor lor. Progresul creativităţii şi cu evidente beneficii de ordin instructiv se realizează prin
metode şi procedee specifice.
• Brainstorming ,,sau asaltul de idei”, ,,evaluarea amanată” este o metodă de stimulare a
creativităţii ce constă în enunţarea a cat mai multe idei pantru soluţionarea unei probleme într-
o atmosferă lipsită de critică.
• Metoda Philips 6/6 este o metodă de stimulare a creativităţii care constă în implicarea a 6
participanţi la rezolvarea unei sarcini in timp de şase minute.
• Tehnica viselor este o tehnică bazată pe meditaţie, în care copilul îşi lasă în voie imaginaţia
să lucreze pentru a exprima apoi ceea ce a gandit.
Evident cultivarea creativităţii nu constă numai în a-i stimula pe copii să pună întrebări.La
majoritatea categoriilor de activităţi se folosesc medodele active (învăţarea prin descoperire,
problematizarea) – la cerinţa educatoarei preşcolarii trebuie să precizeze o problemă şi să o rezolve
singuri sau într-o activitate pe grupe. La vârsta preşcolară este proprie fantezia, exprimarea liberă,
imaginaţia bogată exprimată prin expresii plastice, modelaj, construcţii, desen, simbolistică verbală
şi ludică verbală.
Indiferent de nivelul ,,potenţialului său creativ”copilul trebuie să beneficieze de mijloace generate
şi speciale de stimulare a creativităţii. Creativitatea copilului trebuie stimulată încă de la cea mai
fragedă varstă.Este necesar să i se asigure copilului iniţiativa şi independenţa intelectuală şi de
acţiune. Pe fondul încurajării permanente, din partea părinţilor şi a educatorilor, copilul îşi poate
dezvolta încrederea în sine, atat de necesară creaţiei.
178
Rudolf Dreicurs, elev al lui Adler a spus:,,Încurajarea este mai importantă decat orice alt aspect al
creşterii copiilor.Este atat de importantă încat lipsa ei poate fi considerată principala cauză a
comportamentului deviant. Un copil cu un comportament deviant este un copil descurajat. Orice copil
are nevoie de încurajare continuă, la fel cum o plantă are nevoie de apă. El nu poate creşte, nu se
poate dezvolta şi nu poate dobandi simţămantul apartenenţei fără încurajare”.
Dacă silim copilul să gândească sau să compună original, trebuie să respectăm ideile şi
compoziţiile pe care le produce el. Să luăm în serios efortul lui, care dovedeşte că a muncit cu
sinceritate. Dacă suntem forţaţi să respingem creaţia sa, trebuie să indicăm de ce anume. Să ne
amintim întotdeauna că o creaţie care poate fi banală pentru noi, poate fi ceva nou pentru copilul care
a produs-o. Marcelon susţine în acest sens că ,,toţi copiii sunt creativi pană în momentul în care
adulţii, prin sistemul lor de instrucţie, prin activitatea şi disciplina impusă le înăbuşesc originalitatea”.
Nu trebuie neglijată autoevaluarea. Pentru a învăţa să fii creativ, să fii autoactiv şi
autoresponsabil este nevoie de o practică constantă în autoevaluare. Un educator bun va cultiva
această capacitate la copiii săi.Copiii trebuie antrenaţi să se aprecieze corect, corectitudinea înseamnă
de fapt raportarea propriei producţii de valori interne, proprii fiecăruia, care se constituie în acel cadru
intern de evaluare al creatorului, atat de necesar în întreţinerea curajului de a înfrunta opinia deseori
neînţelegătoare şi ostilă a celor din jur.
Creativitatea este un obiectiv fundamental al întregului sistem de învăţămant, al întregului
proces educaţional din grădiniţă şi din afara acestuia.
Activităţile prin care se stimulează potenţialul creative nu sunt suficiente numai în grădiniţă. Este
necesară continuarea lor acasă de către părinţi apoi la şcoală de către învăţători.Atmosfera din familie
trebuie să fie prielnică jocului, creativitatea poate fi stimulată numai pe fondul unui climat de linişte
şi de absenţă a elementelor impuse, în care copilul să-şi poată manifesta curiozitatea şi spontaneitatea.
Este necesar ca educatoarele, învăţătorii, părinţii să se aplece cu multă atenţie asupra ,,produselor
activităţii creatoare” şi să le aprecieze aşa cum merită.

Bibliografie:
• Curriculum pentru învățământ preprimar 2019
• Cucoş C--- Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi 2005
• Revista Învăţămantul Preşcolar Nr.1-4/ 2018, 2019
• Breben S--- Metode interactive de grup, Ed. Arves 2002

179
EFECTELE POZITIVE ALE EDUCAȚIEI DIGITALE LA ELEVII
CU DIZABILITĂȚI INTELECTUALE

prof. psihopedagog George Dorina Paraschiva


Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă, Cluj-Napoca

Societatea actuală încurajează, prin toate demersurile pe care le realizează, dezvoltarea un


ecosistem de educație digitală de înaltă performanță, iar pentru a sprijini acest progres noi profesorii
trebuie să identificăm o serie de soluții cât mai eficiente pentru elevii noștrii cu scopul de a le dezvolta
o serie de competențe digitale atât de necesare în activitățile de zi cu zi.
Dacă elevii din școlile de masă au acces la o serie de tehnologii și sunt familiarizați cu anumite
programe digitale sau materiale transpuse în format digital, elevii cu nevoi speciale sunt de multe ori
dezavantajați din acest punct de vedere, lucru care crează de cele mai multe ori o discrepanță majoră
între aceste două categorii de elevi.
Oferirea unui conținut educațional de înaltă calitate, utilizarea unor instrumente accesibile și a
unor platforme securizate care să respecte standardele de confidențialitate și de etică pot contribui, în
cazul elevilor cu dizabilități, la diminuarea acestei discrepanțe și la formarea unei generații noi de
elevi ce dețin competențe digitale adecvate pentru o mai bună integrare în societate.
Pentru a diminua discrepanța dintre cele două categorii de elevi, dar și pentru a dezvolta o serie
de competențe digitale și matematice am conturat un program centrat pe oferirea informațiilor într-o
manieră interactivă și care implică utilizarea tehnologiei.
Programul s-a desfășurat pe parcursul a două luni, în cadrul unei școli din învățământul special
și a cuprins 9 elevi din clasa a IV-a, cu vârste între 11-13 ani. Aceștia au participat câte 1 oră de 3 ori
pe săptămână la ateliere organizate cu scopul de a dezvolta anumite concepte matematice. În funcție
de tematica atelierului, fiecare elev a avut acces la o serie de aplicații matematice ce au fost selectate
ținând cont de abilitățile, interesele, competențele și nevoile individuale de dezvoltare ale fiecăruia.
Activitățile din cadrul atelierelor s-au centrat pe teme precum dezvoltarea conceputului de
sortare, diferențiere, grupare etc.; exersarea calcului matematic și dezvoltarea noțiunilor geometrice.
În cadrul tuturor atelierelor s-au folosit exclusiv tabletele și aplicațiile selectate pentru fiecare elev.
Programul implementat le-a oferit elevilor posibilitatea de a învăța, consolida și dezvolta
diferite concepte matematice într-un mod interactiv și le-a dezvoltat o serie de competențe digitale
care să îi ajute pe termen lung să se integreze, această afirmație fiind întărită și de rezultatele obținute
de elevii participanți la program în etapa de pretestare și post-testare.

Imagini din cadrul atelierelor

Chiar dacă programul și-a propus inițial să observe eficacitatea integrării tehnologiei în
activitățile didactice la final beneficiile au fost mult mai multe. Astfel programul a reușit :
- să reducă numărul de absențe ale elevilor, elevii participând cu interes la toate activitățile în
care a fost utilizată tehnologia.
- să îi determine pe elevi să identifice mult mai ușor beneficiile cunoașterii și realizării cât mai
corecte a operațiilor matematice;
- să realizeze o conexiune între tehnologie și informațiile transmise în cadrul orelor de
180
matematică;
- să reducă discrepanța, dar și inegalitatea dintre elevii care au acces la tehnologie și cei care nu
au acces la aceasta deoarece fac parte din diferite grupuri vulnerabile.
- să creeze elevilor competențe digitale necesare pentru integrarea în societate. Aceștia
vor utiliza cu o mai mare ușurință dispozitive tehnologice (tablete) și vor aplica
noțiunile matematice exersate cu o mai mare ușurință în viața de zi cu zi.

În concluzie progresul fiecărui elev participant în ceea ce privește asimilarea și consolidarea


unor noțiuni matematice a fost mediat de aplicațiile educative matematice selectate. Faptul că anumite
concepte matematice au fost prezentate sub forma unui suport concret și interactiv i-a ajutat să
înțeleaga mai bine noțiunile.
Modul în care a fost integrată tehnologia în activitatea didactică nu a afectat procesul de
asimilare a cunoștințelor realizat în mod clasic la alte discipline însă a determinat un progres la
disciplina matematică, la elevii cu dizabilități intelectuale.

Bibliografie:
1. Cosmovici, A. et al.,(1994), Psihopegagogie, Editura Spiru Haret, Iași.
2. Preda, V. (coord.), (2010), Dinamica educaţiei speciale, Presa Univeritara Clujeana, Cluj-
Napoca.
3. https://ec.europa.eu/education/education-in-the-eu/digital-education-action-plan_ro

181
ABORDĂRI PEDAGOGICE NOI IN PREDAREA ASINCRONĂ
FLIPPED CLASSROOM VS. FLIPPED LEARNING

Prof. Chelbea Daniela Georgina


Liceul Bănățean Oțelu Roșu

În ultimii ani, abordările netradiționale ale predării au devenit din ce în ce mai multe. Într-o
mie de moduri diferite, educatorii scutură abordarea pedagogică standard a prelegerilor care datează
din Grecia antică, rescriind regulile cu un amestec de strategie, tehnologie și creativitate pentru a se
conecta cu studenții în moduri de neimaginat chiar acum doar un deceniu. Vizibilă în multe dintre
aceste noi metodologii de instruire, este prezența tehnologiei digitale.Profesorii de astăzi
experimentează inițiative digitale în aproape toate aspectele clasei, cu zeci de variații pentru aproape
orice nouă abordare dată.
In acest context intâlnim în practică la nivel european tot mai multe abordări de „ învățare
mixtă ” care variază încă destul de mult de la școală la școală. Un astfel de exemplu il constiuie -
Flipped Learning sau un traducere Invățarea inversată, care in perioada actuală poate fi utilizată ca
o nouă abordare pedagogică in predarea asincronă.
Flipped Learning este o abordare pedagogică în care instruirea directă se mută din spațiul de
învățare de grup în spațiul individual de învățare, iar ritmul de grup rezultat se transformă într-un
mediu de învățare dinamic, interactiv, în care educatorul îi îndrumă pe elevi pe măsură ce aplică
concepte și se angajează creativ în subiect. (Flipped Learning Network (FLN). Reprezintă una dintre
cele mai moderne abordări, bazându-se pe ideea că elevii învață mai eficient folosind timpul de curs
pentru activități de grup mic și atenție individuală. Profesorii atribuie apoi elevilor materiale de
prezentare și prezentări pentru a fi vizualizate acasă sau în afara clasei, prioritizând învățarea activă.
Flipped Learning sau Învățarea inversată este o metodă care îi ajută pe profesori să acorde
prioritate învățării active în timpul orelor de clasă, alocând elevilor materiale de prezentare și
prezentări pentru a fi vizualizate acasă sau în afara clasei.
Ea îi inspiră pe profesori să actualizeze metodele tradiționale și să aducă noi tehnologii în
sălile lor de clasă, prin utilizarea tehnologiei digitale.
In cazul abordarii invatarii inversate ( flipped learning ) ,profesorii explică elevilor un
concept fie pe video, fie prin intermediul unui software de prezentare cu voce în off. Elevii pot
urmări conținutul înainte de curs și se pot pregăti pentru activitățile zilei. Acest lucru le oferă
libertate asupra modului, momentului și locului în care învață - și le permite să se angajeze cu
conținutul video în modul în care li se potrivește cel mai bine. Metoda de lucru utilizeaza resursa
online, care îi ajută pe profesori să treacă de la cursurile clasice tradiționale la modelul răsturnat.
Deoarece elevii sunt deja familiarizați cu materialul atunci când începe ora de curs, își pot
petrece timpul colaborând cu profesorul lor și cu alți elevi pentru a-și consolida înțelegerea, fie
individual, fie în grupuri mici. „Mai puțin„ stai și ascultă ”este mai mult decât„ fă și învață ”- iar
modelul răsturnat face ca timpul de curs să fie mai plăcut, mai productiv și mai atrăgător pentru
studenți și profesori.
Flipped Classroom vs. Flipped Learning: Care este diferența?
O clasă inversată – Flipped Classroom, nu oferă neapărat o adevărată învățare inversată –
Flipped Learning .Contează ceea ce se întâmplă în clasă. Adevărata învățare răsturnată transformă
timpul din clasă într-o experiență mai individualizată. În loc de un profesor care se adresează tuturor
elevilor ca grup, cursanții se mișcă în ritmul lor propriu sau în grupuri mici pentru a-și aplica
cunoștințele în moduri practice iar acest lucru permite o experiență mai diferențiată în ansamblu.
Spre deosebire de Flipped Learning , Flipped classroom – Clasa intoarsă, este o strategie de
instruire și un tip de învățare mixtă care inversează aranjamentul educațional tradițional prin
furnizarea de conținut instructiv, adesea online, în afara clasei. Mută activitățile, inclusiv cele care
ar fi putut fi considerate în mod tradițional teme, în clasă. Într-o sală de clasă răsturnată, studenții
urmăresc prelegeri online, colaborează în discuții online sau efectuează cercetări acasă și se
angajează în concepte în clasă cu îndrumarea profesorului. (Abeysekera & Dawson, 2015).
182
În modelul tradițional de instruire la clasă, profesorul este în mod obișnuit punctul central al
lecției și principalul diseminator de informații în timpul clasei. Profesorul răspunde la întrebări în
timp ce elevii se adresează direct profesorului pentru îndrumare și feedback. Într-o sală de clasă cu
un stil tradițional de instruire, lecțiile individuale se pot concentra pe o explicație a conținutului
folosind un stil de prelegere. Implicarea elevilor în modelul tradițional poate fi limitată la activități
în care elevii lucrează independent sau în grupuri mici la o sarcină de aplicație proiectată de profesor.
Discuțiile la curs sunt de obicei centrate pe profesor, care controlează fluxul conversației. De obicei,
acest model de predare implică, de asemenea, oferirea elevilor sarcina de a citi dintr-un manual sau
de a practica un concept lucrând la un set de probleme, de exemplu, în afara școlii.
Clasa răsturnată mută intenționat instrucțiunile către un model centrat pe cursant, în care
timpul din clasă este folosit pentru a explora subiecte mai în profunzime și pentru a crea oportunități
de învățare semnificative, în timp ce elevii sunt inițial introduși în subiecte noi în afara clasei.
Într-o clasă răsturnată, „livrarea conținutului” poate lua o varietate de forme. Adesea, lecțiile
video pregătite de profesor sau de terți sunt utilizate pentru a furniza conținut, deși pot fi folosite
discuții online de colaborare, cercetare digitală și citiri de text.
S-a susținut că durata ideală pentru lecția video este de opt până la doisprezece minute. De
asemenea, sălile de curs inversate redefinesc activitățile din clasă. Lecțiile în clasă care însoțesc
clasa răsturnată pot include învățarea activității sau probleme mai tradiționale la teme, printre alte
practici, pentru a implica elevii în conținut.
Activitățile la clasă variază, dar pot include: experimente de laborator aprofundate, analiza
documentelor originale, dezbateri sau prezentare a vorbirii, discuții despre evenimentele curente,
evaluarea colegilor, învățarea bazată pe proiecte și dezvoltarea abilităților sau practica conceptului.
Deoarece tipurile de învățare activă permit instruirea foarte diferențiată, mai mult timp poate
fi petrecut în clasă cu abilități de gândire de nivel superior, cum ar fi găsirea problemelor,
colaborarea, proiectarea și rezolvarea problemelor, pe măsură ce elevii abordează probleme dificile,
lucrează în grup, cercetează și construiesc cunoștințe cu ajutorul profesorului și al colegilor lor.
Interacțiunea unui profesor cu elevii dintr-o sală de clasă răsturnată poate fi mai personalizată
și mai puțin didactică, iar elevii sunt implicați activ în achiziționarea și construcția cunoștințelor pe
măsură ce participă și își evaluează învățarea. O sală de clasă răsturnată este compusă din diferite
componente, cum ar fi (aceasta reprezintă doar câteva exemple): colecții video prezentări de
diapozitive digitale (de exemplu, PowerPoint) discuția elevilor comunicare online profesor / elev,
etc.
Există diferite avantaje atribuite abordării clasei răsturnate. Sala de clasă răsturnată este
extrem de convenabilă, mai ales pentru elevii care se confruntă cu dificultăți în prezența fizică la
clasă iar comunicarea este foarte accentuată într-un cadru de clasă răsturnat, referindu-se în esență
la: interacțiunile elev-elev și elev-profesor.
Ceea ce face clasa răsturnată atât de convingătoare pentru mulți profesori este îmbunătățirea
experienței elevilor. Învățarea inversată permite profesorilor să îmbunătățească experiența în clasă
în mai multe moduri.
Învățarea inversată permite elevilor să consume materiale de prelegere în ritmul lor. Spre
deosebire de prelegerile tradiționale, în care studenții sunt priviți în ritmul instructorului, elevii din
sălile de clasă răsturnate pot derula și reda videoclipul de câte ori este nevoie pentru a-și îmbunătăți
înțelegerea conceptelor dificile.
Elevii aplică noi cunoștințe folosind instructorul ca resursă. În mediile tradiționale de clasă,
elevii aplică de obicei noi cunoștințe singuri prin teme. Există două probleme cu această abordare
tradițională. În primul rând, elevii de acasă nu au de obicei acces la resurse adecvate pentru ajutor
sau întrebări dacă apar probleme. În al doilea rând, atunci când elevii predau temele incomplete sau
incorecte, profesorii nu au prea multe informații despre ceea ce nu a funcționat corect. Aducând
temele pentru acasă în clasă, elevii sunt capabili să obțină ajutor rapid, iar profesorii pot identifica
zonele problematice comune pentru a ajusta materialul în consecință.
Flipping classroom funcționează. Un număr din ce în ce mai mare de studii arată că scenariile
de clasă inversate pot îmbunătăți rezultatele elevilor în aproape orice disciplină. Potrivit Rețelei de
183
învățare Flipped, 71% dintre profesorii care și-au schimbat cursurile au observat note îmbunătățite,
iar 80% au raportat atitudini elevilor îmbunătățite ca urmare. Mai mult decât atât, 99% dintre
profesorii care și-au schimbat cursurile au raportat că își vor schimba cursurile din nou în anul
următor.
Pentru profesorii care intenționează să aplice această strategie, o întrebare de rezolvat este
tehnologia necesară pentru a furniza conținutului cursului elevilor lor. Videoclipul joacă un rol major
în majoritatea claselor răsturnate și, ca atare, școlile trebuie să ia în considerare tehnologia care va
fi utilizată pentru a înregistra și partaja videoclipuri în clasă cu elevii lor. Fără un plan de gestionare
a aspectelor tehnice ale unei săli de clasă răsturnate, profesorii riscă să limiteze beneficiile acestui
nou stil pedagogic .
Istoria clasei răsturnate.Deși clasa răsturnată este un concept despre care se vorbește foarte
mult, nu a mai existat de atât timp cât ați putea crede. Deci, să ne scufundăm în istoria clasei
răsturnate ...
Totul a început în Colorado cu doi profesori, Jonathan Bergman și Aaron Sams, care și-au
dat seama că nu există nicio modalitate de a furniza materiale studenților bolnavi. În 2007 au început
să-și înregistreze lecțiile și prelegerile și le-au transformat în videoclipuri. Apoi au început să-l
folosească în sălile de clasă, numindu-l „pre-difuzare”.Cu toate acestea, Jonathan și Aaron acordă
credit lui Maureen Lage, Glenn Platt și lui Michael Treglia pentru lucrarea lor intitulată „Inverting
the Classroom” pentru a începe lucrurile în 2000. La acea vreme, nu existau suficiente resurse sau
cunoștințe în jurul conceptului pentru a câștiga cu adevărat popularitate. După 2007, conceptul a
început sa fie utilizat cu adevărat. Diferite școli au început să-și răstoarne sălile de clasă, iar restul
este istorie!

BIBILOGRAFIE :
- https://en.wikipedia.org/wiki/Flipped_classroom
- Elizabeth Trach – ”A Beginner's Guide to Flipped Classroom” - 2020
- Anca Târcă, „Flipped classroom, învățare pe dos”, ancatirca.blogspot.com, ianuarie 2015.
- https://edtechmagazine.com/k12/article/2014/07/whats-difference-between-flipped-classroom-
and-flipped-learning
- https://www.schoology.com/blog/digital-learning
- https://www.panopto.com/blog/what-is-a-flipped-classroom/

184
ABORDAREA DIFERENȚIATĂ A ÎNVĂȚĂRII PRIN RESURSE TIC

Duțu-Runceanu Angelica
Colegiul Național ,,Constantin Cantacuzino” Târgoviște
Manole Alina
Colegiul Național ,,Constantin Cantacuzino” Târgoviște

Asigurarea unei învățări autentice, diferențiate și individualizate va permite formarea și


dezvoltarea progresivă a competențelor-cheie, precum competențe de bază în științe și tehnologii,
competențe digitale, a învăța să înveți, competențe sociale și civice, spirit de inițiativă și
antreprenoriat, în completarea celor specifice fiecărei discipline în parte. Ele se formează concentric,
pentru cei patru ani de studiu în gimnaziu, transversal cu celelalte competențe-cheie. Astfel, ele ,,se
suprapun și se întrepătrund”, conform recomandărilor UE.
Abordarea interdisciplinară, axată pe caracteristicile culturii europene, pe tendințele muncii
în societatea actuală, asigură flexibilitate în parcursul educațional al elevului, permite organizarea
unor activități în ritm propriu, în funcție de interese, particularități de vârstă și individuale, în care
cuvântul-cheie rămâne ,,competența”: SĂ ȘTIE informații (contextul cultural local și patrimoniul
național și universal), SĂ FACĂ lucrări creative, proiecte, interacțiuni verbale și SĂ ȘTIE SĂ FIE
adaptat, implicat, creativ, cu o personalitate autonomă.
Sugestiile metodologice ale noilor programe de gimnaziu indică studiul concentric, intuitiv
și aplicativ al conținuturilor, printr-o învățare abordată integrat, inter- și transdisciplinar, prin
valorificarea experiențelor de viață ale elevilor, complementar celor trei dimensiuni ale educației
(formală, nonformală și informală).
Relația competențe generale-competențe specifice-conținuturi-activități de învățare
trebuie urmărită transversal pentru progresia competențelor, pe ani de studiu, prin integrarea
competențelor generale, în funcție de tema fiecărui an de studiu, precum și de specificul individual și
colectiv al clasei. Proiectarea didactică are, așadar, un caracter strategic, competențele specifice fiind
elementul de bază urmărit.
Pentru o proiectare didactică eficientă, profesorul urmărește atât pe orizontală, cât și pe
vericală demersul didactic, pentru atingerea competențelor specifice vizate. Astfel, opţiunea pentru
o anumită strategie didactică în general, şi interactivă, în special, îl determină să stabilească de la
început modul în care se va produce învăţarea (prin cooperare, prin competiţie, prin colaborare, prin
cercetare, prin descoperire, prin problematizare, prin experimentare, prin aplicaţii practice, prin
receptare activă etc.); apoi, căile şi modalităţile care vor conduce la provocarea învăţării dorite:
metodele, procedeele, tehnicile, mijloacele de învăţământ (materialele didactice, echipamente, noi
tehnologii etc.), formele de organizare a activităţii (frontală, colectivă, pe grupe, în microgrupe,
individuală, mixtă), timpul necesar aplicării strategiei alese, dar și cadrul în care are loc experienţa
de învăţare (în clasă, în afara clasei, în laborator etc.). Toate aceste elemente sunt corelate cu
evaluarea de tip formativ, ce va viza competențele specifice urmărite, o evaluare axată pe proces și
pe produs, atât din perspectiva cunoștințelor, cât și a deprinderilor și atitudinilor.
Selectarea și armonizarea metodelor tradiționale cu cele inovative devine un deziderat pentru
eficientizarea demersului didactic care pune accent nu doar pe conținuturi, ci și pe abilități și atitudini.
Metodele activ-participative implică elevii în activitatea de învățare, determinând o acțiune
conștientă, intuitiv-aplicativă, ce valorifică experiențele lor de viață. Ele trebuie selectate conștient,
creativ, adaptate în funcție de particularitățile clasei, în funcție de specificul cultural, în funcție de
configurația culturală a clasei, de aspectele sociale, economice, religioase care conturează
personalitatea elevilor.
Testările naționale integrate (clasele II, IV, VI) în sistemul de învățământ românesc pe
modelul testelor PIRLS, TIMSS și PISA au demonstrat necesitatea abordării învățării din perspectivă
crosscurriculară, a utilizării instrumentelor TIC și implicării active în procesul educativ pentru
creșterea motivației pentru învățare a elevilor. Astfel, prin metode și tehnici de învățare certificate în
domeniul transdisciplinarității și motivării pentru o educație permanentă, activă, prin utilizarea cu o
185
mai mare frecvență a resurselor TIC în cadrul orelor și activităților nonformale, pentru stârnirea
curiozității elevilor într-o sală de clasă digitală, în pas cu tehnologia, unde aceștia devin parteneri în
învățare, se pot planifica activități de învățare atractive, strategice.
Bazate pe dezvoltarea competențelor-cheie ale secolului XXI, orele capătă un profund
caracter practic-aplicativ, conținutul tematic al acestora fiind abordat interdisciplinar, de la teorie la
exemple de bună practică, la elaborarea unor sarcini proprii sau de grup, prin schimb de idei, prin
colaborare și reflecție. Un cadru didactic activ, deschis noilor provocări educaționale își dezvoltă
permanent abilitățile de a utiliza diferite metode și tehnici de predare inovative care sunt centrate pe
elevi, de a încuraja rezolvarea unor sarcini semnificative din lumea reală și de a dezvolta competențe
transversale, pentru o bună adaptare a acestora la cerințele vieții moderne și în carieră.
Noile metode inovative de predare-învățare-evaluare la diferite discipline, pentru rezolvarea
problemelor din lumea reală, metode care au fost permanent raportate la resursele TIC, axate pe
dezvoltarea gândirii critice și creative oferă elevilor posibilitatea de a interacționa și de a genera noi
idei pentru activități și de a evalua critic rezultatele lor. Aplicații precum i-nigma, kahoo, quizizz,
storyjumper, makebeliefscomix, padlet, se dovedesc a fi utile pentru a facilita abordarea diferențiată
a instruirii, pentru a îmbunătăți calitatea și eficiența procesului educațional, punându-se accent și pe
instruirea copiilor cu nevoi speciale.
• i-nigma - „Scavenger Hunt”
Etape: Propunătoarea oferă elevilor cartonașe pe care sunt presetate sarcini de lucru
(https://www.the-qrcode-generator.com) pentru activitatea de grup. Elevii le descoperă scanând cu
telefonul mobil pe care a fost instalată în prealabil aplicația. Sarcinile rezolvate sunt apoi prezentate
la nivelul întregii clase. Câștigă grupa care a realizat cel mai repede toate sarcinile date. Exemplu:
Fotografiază un obiect din sala de clasă/ curtea școlii care începe cu vocala [e].
Scopul activității: Aplicația permite elevilor să interacționeze cu mediul înconjurător.
Activitatea stimulează cooperarea la nivelul grupului, dar și competitivitatea.
• join.quizizz.com
Etape: După logarea pe site (https://quizizz.com/admin), propunătoarea creează un quiz sau
utilizează unul deja creat, pe care îl oferă elevilor pentru evaluarea conținuturilor învățate sau ca temă
pentru acasă. Aflați în fața calculatoarelor și logați individual, elevii aleg unul dintre răspunsurile date
(itemi cu alegere duală/ multiplă), rezultatul fiind evaluat la finalul chestionarului.
Scopul activității: Aplicația asigură integrarea TIC în cadrul evaluării formative, elevii fiind
atrași și motivați să se implice.
• storyjumper.com
Etape: Înregistrată pe cont, propunătoarea prezintă elevilor o carte creată de ea.
(https://www.storyjumper.com/library/my). Explică modul în care a realizat-o, menționând totodată
că există posibilitatea ca aceasta să aducă și venituri suplimentare, putând fi cumpărată de pe site de
cei care o apreciază. Invită elevii să-și realizeze propria poveste, creându-și singuri coperta, imaginile
și textul acesteia.
Scopul activității: Aplicația dezvoltă elevilor creativitatea, gândirea critică, simțul estetic,
competențele TIC, dar și pe cele antreprenoriale.
• makebeliefscomix.com
Etape: Profesorul prezintă aplicația ca pe o modalitate ușoară și distractivă prin care se pot
realiza on-line povești sub forma unor benzi desenate. Propune elevilor să-și creeze propria poveste
în fața calculatorului (http://www.makebeliefscomix.com/Comix), prin alegerea unor personaje,
inițierea unor dialoguri între acestea, dar și prin animarea imaginilor adăugând unele efecte speciale
(obiecte, fundal etc.).
Scopul activității: Aplicația le permite elevilor să fie creativi, să-și dezvolte
competențele TIC, fiind utilă în cadrul unor activități crosscurriculare.

186
ACTIVITĂȚILE EDUCATIVE REALIZATE ÎN ONLINE

Prof. psihopedagog Georgiana Andreia Gherghescu


CSEI ”Constantin Pufan”, Drobeta Turnu Severin

Educația este cel mai puternic motor al schimbărilor sociale și al dezvoltării, dar pentru
activarea acestui motor sunt necesare schimbări fundamentale, care să facă posibilă dezvoltarea
unei societăți echitabile , bazată pe cunoaștere. Ar trebui ca școala să țină cont de marile schimbări
ale lumii moderne și să recționeze prima, schimbând sistemul educațional vechi cu unul modern.
Este ciudat, dar sistemul educațional este deosebit de inert și este cel care, de multe ori, se schimbă
ultimul.
Necesitatea de adaptare a instituțiilor de învățămînt la schimbările mediului, la nevoile
individuale ale clienților presupune implimentarea marketingului în obiectul de activitate al
acestora, cu scopul îmbunătățirii serviciilor, menținerii și promovării acestor servicii în condiții de
maximă eficiență. Anume marketingul educațional ar trebui să configureze viziunea unei școli a
secolului XXI și să pregătescă elevii pentru viitor.
O școală trebuie să producă și să ofere pieței ceea ce se cere efectiv, să-și orienteze activitatea
în funcție de așteptările consumatorilor, mai precis a elevilor și a părinților acestora. Marketingul este
un demers științific care presupune nu numai cunoașterea de cerințe de consum, ci și anticiparea lor,
adaptarea permanentă la nevoile consumatorilor în vederea păstrării unui parteneriat bine consolidat,
bazat pe mulțumirea familiilor. Acest demers presupune un ansamblu de metode și tehnici științifice
care să poată analiza cantitativ și calitativ fenomenul precum și previziunea pieței. De aceea,
marketingul devine o funcție a managementului. El este o știință care presupune asimilarea la nivelul
teoriei și acțiunii educaționale, a conceptelor semnificative din domeniul educațional, crearea de
concepte noi, generalizarea teoretică și reflecția continuă asupra ideilor generate de practică,
experimentarea unor idei noi de investigare a consumului cultural și a comportamentului
consumatorilor, elaborarea unor instrumente de previziune a pieței educaționale.
Particularizând, putem spune ca marketingul educațional îndeplinește următoarele funcții:
– investigarea pieței, a consumului de educație și a mediului;
– adaptarea politicilor de marketing educațioal la cerințele mediului;
– adaptarea serviciilor educaționale la interesele, preferințele, nevoile, așteptările, exigențele
calitative ale consumatorilor, dar și cu dezideratele politicii educaționale;
– practicarea unui management eficient al resurselor umane care, împreună cu resursele
materiale și informaționale să stimuleze efectele sinergice ale valorilor și serviciilor educaționale și
să asigure realizarea obiectivelor prestabilite.
Cercetarea nevoilor reprezintă partea cea mai importantă a studiilor consacrate cererii de
educație. Sociologii consideră că, fără a examina nevoile publicului, nu se pot evalua efectele
preferințelor și consumului de educație și, implicit, parteneriatul cu familia devine mai fragil.
O latură care trebuie avută în vedere când e vorba de marketing educațional este satisfacția
față de serviciile educaționale. În cadrul parteneriatului școală- familie, subiecții pot fi întrebați direct
dacă sunt sau nu satisfăcuți de serviciile educaționale oferite. Afirmațiile acestora trebuie raportate la
nivelul de aspirații sau la așteptările lor, dar și la experiențele anterioare. Dacă se cunoaște ce anume
așteaptă publicul de la procesul educațional, atunci se pot elabora strategii de marketing care să
asigure audiența maximă a ofertei educaționale.
Multe instituții educaționale din țările civilizate au birouri de admitere, programe de atragere
a fondurilor, asociații ale absolvenților și consultanți în promovare și relații cu publicul. Aceasta
înseamnă ca folosesc câteva instrumente de marketing, nu că sunt orientate spre marketing. A fi
orientat spre marketing înseamnă că principala sarcină a instituției este determinarea nevoilor și
dorințelor pieței-țintă și satisfacerea prin structura, comunicarea, prețurile și livrarea de programe și
servicii viabile, competitive și adecvate.
O instituție cu orientare de marketing se concentrează pe cunoașterea și satisfacerea nevoilor
beneficiarilor săi. Aceste instituții recunosc că serviciile și programele bune, eficiente sunt mijloace
187
de a satisface mai bine piața-țintă. Fără a-și satisface piața-țintă, instituțiile se vor trezi în derivă și
vor fi uitate. Satisfacerea nevoilor clienților nu înseamnă că instituția își va neglija misiunea și
competențele sale distincte pentru a oferi doar programele educaționale care sunt la modă la un
moment dat. Este de preferat ca instituțiile să caute consumatori de educație care să fie interesați de
oferta actuală și apoi vor adapta această ofertă pentru a o face cât mai atractivă.

Bibliografie:
Miclea, M., Lemeni, G., Consiliere si orientare- Ghid de educatie pentru cariera, 2004
Voiculescu, F., Analiza resurse – nevoi si managementul strategic in invatamânt, 2004
http://www.scritube.com, Marketing educational
Negrilă Iulian, Marketing educational

188
EDUCAŢIA DIGITALĂ -O NECESITATE A SISTEMULUI
DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN ZIUA DE AZI

Pârjea Nicoleta-Mihaela
Şcoala Gimnazială Nr 1 Hereclean

Provocat de pandemia cu COVID 19, anul școlar 2020-2021 a debutat într-un context
dramatic . Situația prin care trecem reprezintă pentru elevi, profesori și părinți mai mult decât o
provocare obișnuită. Toate unitățile de învățământ s-au pregătit temeinic pentru scenariile 2 și 3
(participarea zilnică a tuturor preșcolarilor/elevilor la activități/ lecții online) prin crearea unei
platforme educaționale la nivelul școlii și generarea unor clase virtuale pentru a se asigura continuarea
procesului de predare-învățare-evaluare de la distanță. Strămutarea elevilor din sala de clasă în clasa
virtuală a devenit un mod de învӑțare impus în această perioadă incertă pe care o traversӑm, iar
sintagma “ profesor și elev digital ” este tot mai des utilizată.
Învățământul online presupune modificarea designului activității didactice și conduce la
posibilitatea unei pregătiri structurate, coordonate și etapizate prin accesarea unor platforme și
aplicații disponibile online. Drumul este larg deschis pentru diverse tehnologii utile în predare și
evaluare, dar ceea ce trebuie să ne preocupe mai întâi este modul în care tehnologia va îmbunătăți
pedagogia folosită. Experiența actuală ne ajută să înţelegem că tehnologiile sunt instrumente de
aplicat cu atenție și în mod adecvat. Provocarea pentru profesori este să se îndepărteze de noțiunea
de evaluare ca document Word – adică de la simpla înlocuire a unei bucăți de hârtie cu un document
electronic – și să folosească tehnologia pentru a-i ajuta pe elevi să devină autonomi în învățare.
Învățarea și evaluarea – bazată pe proiect, cu utilizarea media, poate oferi elevilor o serie de opțiuni.
Profesorii care au capacitatea de reziliență caută în permanență să-și reinventeze scenariul didactic
prin modalități de integrare a tehnologiei.
Activităţile de predare, învăţare şi evaluare, tehnicile şi instrumentele aferente trebuie gândite
şi construite în funcţie de competenţele care se cer a fi asimilate de către elevi. Competenţa nu este
reductibilă la o sumă de activităţi sau de exerciţii prezentate într-o ordine oarecare. Ea nu este un
punct de sosire, ci un punct de plecare, pornind de la care trebuie reorganizate situaţiile de învăţare şi
activităţile de evaluare. În cadrul procesului instructiv, competenţa digitală a elevilor se poate forma
prin activităţi de integrare, adică situaţii în care elevul integrează cunoştinţe de utilizare a
calculatorului cu priceperile și atitudinile sale în scopul realizării demersului educațional.
Învăţământul centrat pe competenţe este o alternativă la învăţământul tradiţional centrat exclusiv pe
cunoştinţe, pe asimilare de informaţii. Din această perspectivă, este însă foarte importantă selecţia
acelor conţinuturi care au relevanţă maximă pentru formarea competenţelor dorite şi deopotrivă,
punerea lor în aplicare.
Utilizarea eficientă a instrumentelor digitale în educație constituie o formă adecvată şi
importantă. Astfel, elevii sunt pregătiţi pentru a se integra mai bine într-o societate în care
informatica se aplică aproape în toate domeniile, oferind avantaje tuturor actorilor demersului
educațional. Tehnologiile digitale nu trebuie să reprezinte o simplă adăugare în planul de învăţământ,
ele trebuie sa fie integrate deplin „în serviciul educaţiei” la toate nivelurile sistemului şcolar. Actorii
educaţionali trebuie să fie formaţi pentru a face faţă schimbării, incertitudinii şi inovării.
Complexitatea crescută a şcolilor şi mediilor de învaţare de astăzi sugerează nevoia realizării într-o
nouă manieră a activităţilor educaţionale. Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmarească
achiziţionarea unor cunoştinţe şi formarea unor deprinderi care să permită elevului să se adapteze
cerinţelor unei societăţi aflată într-o permanentă evoluţie. Aceştia trebuie să fie pregătiţti, orientaţi
cu încredere spre schimbare, ei vor simţi nevoia de a fi instruiţi cât mai bine pentru a face fată noilor
tipuri de profesii. Profesorul trăieşte el însuşi într-o societate în schimbare, şi din fericire, în prima
linie a schimbării, astfel încât va trebui să se adapteze, să se acomodeze, să se perfecţioneze continuu.
Totuşi utilizarea calculatorului are numeroase avantaje :
Ø Stimularea capacităţii de învăţare inovatoare, adaptabilă la condiţii de schimbare socială rapidă;
Ø Consolidarea abilităţilor de investigare stiintifică;
189
Ø Conştientizarea faptului ca noţiunile învăţate îşi vor găsi ulterior utilitatea ;
Ø Creşterea randamentului însuşirii coerente a cunostinţelor prin aprecierea imediată a răspunsurilor
elevilor ;
Ø Întărirea motivaţiei elevilor în procesul de învăţare ;
Ø Mobilizarea funcţiilor psihomotorii în utilizarea calculatorului ;
Ø Dezvoltarea culturii vizuale;
Ø Formarea deprinderilor practice utile ;
Ø Asigurarea unui feed-back permanent, profesorul având posibilitatea de a reproiecta activitatea în
funcţie de secvenţa anterioară;
De asemenea, calculatorul este folosit pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare, pentru
colectarea, selectarea, sintetizarea si prezentarea informaţiilor, pentru tehnoredactarea unor referate.
Astfel elevii îsi dezvoltă capacitatea de a aprecia critic acurateţea şi corectitudinea informaţiilor
dobândite din diverse surse. Tehnica modernă şi învaţamântul centrat pe nevoile, dorinţele şi
posibilităţile elevului impune desfăşurarea de activitaţi diferenţiate pe grupe de nivel. Elevul poate
parcurge materialul avut la dispozitie în ritmul propriu şi nu mai este nevoit să reţină cantităţi uriaşe
de informaţie. Trebuie să ştie doar să gândească logic şi să localizeze informaţia de care are nevoie.
Utilizarea calculatorului şi a internetului permit o înţelegere mai bună a materiei într-un timp mai
scurt. Se reduce timpul necesar prelucrării datelor experimentale în favoarea unor activităţi de
învăţare care să implice procese cognitive de rang superior: elaborarea de către elevi a unor softuri şi
materiale didactice necesare studiului. Se dezvolta astfel creativitatea elevilor. Aceştia învaţă să pună
întrebări, să cerceteze şi să discute probleme ştiinţifice care le pot afecta propria viaţă. Ei devin
persoane responsabile capabile să se integreze social.
În cazul evaluării se elimină subiectivitatea umană, elevul fiind protejat de capriciile
profesorului. Poate chiar să se autoevalueze. Este redusă starea de stres şi emotivitatea elevilor. Există
posibilitatea evaluării simultane a mai multor elevi cu nivele de pregatire diferite, deoarece testele de
evaluare sunt realizate de asemenea pe nivele de dificultate diferite.
Utilizarea calculatorului în şcoală nu trebuie să fie limitată doar la un anumit domeniu, de
exemplu informatica; calculatorul trebuie să-şi găsească loc şi în cadrul altor discipline precum
matematica, fizica, biologia,chimia, geografia , într-un mod raţional şi bine gândit.Dacă în
proiectarea didactică la matematică profesorul știe să combine TIC cu acele metode de instruire,
care respectă întocmai coerenţa dintre: obiective și competenţe; obiective și sarcini didactice;
obiective și conţinuturi; obiective și strategii; obiective și metode de predare- învăţare; obiective și
evaluare, atunci putem afirma cu certitudine că obiectivele educaționale propuse vor fi atinse, iar
demersul educațional - realizat pe deplin .
În concluzie putem spune că pentru a realiza un învatamânt de calitate şi pentru a obţine cele
mai bune rezultate trebuie să folosim atât metodele clasice de predare, învaţare, evaluare cât şi
metodele moderne. Elementul cheie în educaţie îl reprezintă elevul, care trebuie să realizeze o serie
de procese pentru a putea cunoaşte şi utiliza practic informaţiile însuşite. O învăţare eficientă
presupune mai întâi înţelegerea faptelor, analizarea acestora, formularea unor idei pe baza
cunoştinţelor dobândite ulterior, generalizarea şi abstractizarea lor.
De aceea, predarea se realizează astăzi prin utilizarea resurselor și instrumentelor noilor
tehnologii, precum și a unor metode activ-participative care să solicite interesul, creativitatea,
imaginaţia, implicarea şi participarea elevului în învățare.
BIBLIOGRAFIE :
1) Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004.
2) Romita Iucu, Marin Manolescu, Elemente de pedagogie, Editura Credis, Bucuresti 2004.
3) Integrarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC) în curriculumul național,
Proiect național, București, 2010
4) www.google.com
5) www.didactic.ro

190
PROVOCĂRI PRIVIND CONTRIBUŢIA DISCIPLINEI LIMBA FRANCEZĂ LA
PROFILUL DE FORMARE AL ABSOLVENTULUI DE CLASA A VIII-A

Prof. Rogozea Elena Andreea


Liceul Tehnologic Agromontan Romeo Constantinescu, Vălenii de Munte

Disciplina limba franceză contribuie la profilul de formare al absolventului de clasa a VIII-a.


Formarea competențelor-cheie ar trebui să fie ținta oricărui cadru didactic implicat. Astfel, activitățile
de învățare alese, metodele de prezentare a conținutului disciplinei, temele pentru acasă, proiectele
de grup și (auto)evaluarea au rol major în conturarea și definitivarea profilului absolventului de clasa
a VIII-a.
Profesorul de limba franceză are privilegiul de a deține informații din toate domeniile pe care,
cu măiestria unui actor, ar trebui să le transmită elevilor pentru a-i atrage, a-i cuceri și a-i iniția în
lungul proces de educație/ învățare pe tot parcursul vieții.
În ceea ce privește competența de comunicare în limba maternă, disciplina limba franceză
are rolul, printre altele, de a viza noțiunile de gramatică. De exemplu, elevului i se vorbește despre
articol nehotărât/hotărât, moduri (indicativ, infinitiv, condițional optativ...), gradele de comparație ale
adjectivelor, înainte de a le studia in limba română. Un alt aspect des întâlnit la ora de franceză se
referă la folosirea actelor de limbaj prin care elevul este capabil să diferențieze un accept politicos/
mai puțin politicos de un refuz politicos/ mai puțin politicos; o cerere; o informare, etc. Elevul este
antrenat în a completa/ redacta o fișă de înscriere, un CV, un anunț, o scrisoare, un mesaj, în a descrie/
a realiza o reclamă, un pliant pentru promovarea școlii/ unui eveniment. Toate aceste activități îl
pregătesc pentru viața de zi cu zi.
Competența de comunicare într-o limbă străină, respectiv limba franceză, poate să îl ajute
pe elev mai târziu în ocuparea unui loc de muncă, la angajare. Limba franceză este vorbită în foarte
multe țări și cunoașterea acesteia reprezintă un atu. Metodele de predare variate conduc către rezultate
deosebite. Jocurile didactice activează elevii, îi ajută să învețe și să utilizeze unele structuri
lingvistice, îmbunătățesc pronunția și implică elevii, inclusiv pe cei timizi. Se preferă comunicarea
autentică, prin crearea de situații naturale care se integrează în viața cotidiană. De exemplu: Jocul
didactic Lămâie- lămâie (Citron- citron): Elevii stau în cerc și animatorul în mijloc. Elevii, în funcție
de tematica jocului, își aleg prenume franțuzești/ nume de fructe/ mâncare/ fructe/ legume/ băuturi/
mijloace de transport/ orașe din Franța/ părți ale corpului/ sporturi.....Animatorul rostește două
cuvinte (din tematica prestabilită), iar elevii numiți răspund ( tematica: Fructe; măr și pară), își
părăsesc locul încercând să ajungă în locul celuilalt, în timp ce și animatorul încearcă să ocupe unul
dintre locuri. Cine rămâne fără loc devine animator. Jocul de rol se bazează pe situații din viața reală.
Profesorul poate să dea fișe elevilor cu vocabularul ce urmează a fi folosit, se consultă cu elevii în
alegerea scenariului, a rolurilor și le oferă timp de gândire suficient. De-asemenea, clasa este
organizată pe grupe, fiind activat fiecare membru al grupei pentru a avea sarcinile împărțite în mod
egal (secretarul transcrie răspunsul grupei; purtătorul de cuvânt; responsabilul cu materialele; liderul
organizează grupa și dă cuvântul fiecărui membru). Exemplu de joc de rol: context: Ziua de naștere
a Mariei: prietenii și părinții vor să îi organizeze o petrecere – surpriză. Proiectul tematic sau învățarea
prin proiecte este un demers didactic cu multiple funcții psihopedagogice: elevii învață să comunice
eficient între ei; să își accepte ideile; să raporteze ideile proiectului la învățarea din clasă; să adapteze
tema proiectului la contexte comunicaționale favorabile elevilor; să comunice în limba franceză, ideal
ar fi pe tot parcursul proiectului.
Competențele matematice la ora de franceză se formează prin activități precum: calcule
matematice, exerciții de asociere, adrese, exprimarea orei, forme geometrice. Acestea îi formează
elevului o gândire logică și organizată.
Competențele în științe și tehnologii îl ajută pe elev să își însușească noțiunile legate de
unități de măsură (meteo; rețete); aspecte geografice (situarea pe o hartă, puncte cardinale); procese
tehnologice (cum se fabrică: brânza, cașcavalul, vinul, parfumurile, mașinile). Se organizează
activități extrașcolare (atelier gastronomic; lecții despre protecția mediului înconjurător).
191
Competența digitală se formează prin utilizarea dicționarelor online, căutarea de informații
în limba franceză, crearea unui blog în limba franceză, redactarea în Word folosind accente, simboluri
specifice limbii franceze; folosirea de aplicații (Kahoot!); scanarea codurilor QR și utilizarea
manualului digital.
Competența ,,A învăța să înveți” îi dezvoltă elevului memoria (prin cântece, poezii, structuri
lexicale), concentrarea (mici proiecte în echipă, în clasă), gestionarea stresului și încrederea în sine.
Temele pentru acasă la limba franceză îi oferă elevului autonomie în învățare; îl ajută să fie autodidact
și să își organizeze timpul. Învățarea limbii franceze este asemenea învățării deprinderilor de scris-
citit în limba română (chiar și a numerației). Elevul devine mai motivat în învățarea altei limbi străine,
poate chiar curios și deschis către noi provocări (învățarea limbii japoneze), deoarece acest proces de
învățare nu se încheie niciodată.
Competențele sociale și civice prin intermediul disciplinei limba franceză pot fi dezvoltate
prin citirea unor texte despre bunele maniere, comportament adecvat în societate; prin oferirea de
modele culturale din diferite societăți; prin activități / proiecte la clasă / transdisciplinare /
extrașcolare care conduc către dezvoltarea de valori, abilități precum: respectul, toleranța, dreptul la
opinie, empatia, altruismul, solidaritatea. De exemplu, jocul de stimulare a creativității .Magazinul
de vise – Pe tablă se desenează rafturi unde se scriu sub formă de „produse” câteva valori ca: adevăr,
frumusețe, fericire, speranță, iubire, noroc, bunătate, răbdare etc. Aceste rafturi pot fi completate cu
ajutorul elevilor. Profesorul va acorda unul dintre aceste produse celui/ celor care realizează cel mai
convingător text argumentativ despre valoarea aleasă.
Competențele antreprenoriale la ora de franceză înseamnă a permite unui elev să transforme
ideile în acțiune prin metode active bazate pe creativitate, spirit de inovație (concursuri: Tânărul
francofon – concurs de teatru, poezie, cântec și afiș); proiecte individuale/echipă: Supermarketul
Carrefour în Franța Vs. România.
Competența de sensibilizare și exprimare culturală se realizează la ora de limba franceză
prin studiul culturii și civilizației franceze și din lumea francofonă raportat la cultura și civilizația
românească prin filme, benzi desenate, cântece, tururi virtuale ale muzeelor, castelelor; texte literare;
documente și documentare autentice despre personalități marcante ale Franței și României sub formă
de prezentări, expoziții, dezbateri, proiecte PowerPoint.
Consider că fiecare profesor de limba franceză prin implicare, efort, determinare, motivație, vocație
ajunge să formeze competențele - cheie care întregesc profilul absolventului de clasa a VIII-a,
indiferent de modalitatea de desfășurare a activității didactice: față în față (prezență fizică- clasa
completă sau hibrid) sau on-line: sincron/ asincron/ mixt.

192
EXEMPLU DE DEMERS DIDACTIC CENTRAT PE COMPETENȚE – CHEIE,
DISCIPLINA ISTORIE

Burciu Anca
L.T.”Nicolae Titulescu”Slatina

Unitatea de învățare: ”Viața cotidiană în lumea romană”


Lecția: ”Orașul și monumentele publice”

Metode și strategii folosite:


-comparația, explicația, problematizarea, modelarea
Organizarea colectivului
-lucru în perechi
-Mijloace și materiale folosite:
-plastilina
-laptop,, videoproiector
-foi de flipchart

Organizarea clasei se face pe grupe de câte patru elevi, colectivul fiind organizat în 5 grupe.
Fiecare grupă are de prezentat, prin tragere la sorți, un obiectiv relevant pentru cultura romană
din Roma antică:
1.Panteonul
2.Termele lui Caracalla
3.Colosseum-ul
4.Arcul de Triumf al lui Constantin cel Mare
5. Basilica lui Maxențiu
Competența-cheie-comunicarea în limba maternă
- este atinsă prin prezentarea, prin intermediul power-point, mulajelor sau a fotografiilor
expuse pe foi de flipchart, a obiectivele propuse, identificând asemănări și deosebiri cu
arhitectura greacă, acolo unde este cazul.

Comunicarea într-o limbă străină


- este atinsă prin prezentarea de către elevi a explicației, originii și evoluției sensului unor
termeni din limba latină, ca panteon, colosseum, basilica, terme și evoluția sensului
termenului ”Basilica” în limba română;

Competența matematică, științifică și tehnologică


-elevii vor utiliza modelele geometrice pentru a identifica părțile componente fundamentale
ale unui temple roman și asemănările și deosebirile între acesta și cel grecesc sau elementele
componente ale unei construcții romane;

Competența digitală
-elevii vor folosi internetul pentru selectarea critică a informațiilor despre obiectivul prezentat;

Competența a învăța să înveți


-elevii învață să structureze și să selecteze înformația;
-să prezinte liber tema dezvoltată;

Competențele sociale și civice


-elevii lucrează pe grupe și învață să colaboreze pentru a finaliza cât mai bine tema propusă;
-apreciază calitățile colegilor și încearcă să se perfecționeze pentru a atinge obiectivele
propuse;
193
Competențele privind dezvoltarea spiritului de inițiativă și antreprenoriat
-elevul este încurajat să-și organizeze materialul, să gestioneze timpul pe care îl are la
dispoziție pentru realizarea proiectului și susținerea prezentării;

Competențele privind sensibilizarea și exprimarea culturală


-elevii își dezvoltă atitudini de respect și atașament față de arta antichității romane;
-ei identifică influența exercitată de către aceasta asupra culturii europene.(ex.utilizarea
Arcului de Triumf , inclusiv în spațiul românesc).

194
ROLUL UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE ÎN PROIECTAREA DIDACTICĂ

Gagiu Alina Diana


C.N.”Ion Minulescu”Slatina

In actualele condiții proiectarea pe unitate de învățare, realizată pe termen mediu, devine


extrem de importantă în cadrul curriculumului bazat pe competențe și activități de învățare, în cadrul
căruia se pune accent în special pe activitatea elevului.
Contribuția proiectării unității de învățare devine esențială deoarece ea oferă o unitate
tematică pe care nu o regăsim în abordările precedente, în care se punea accent pe proiectul lecției.
Acesta își păstrează rolul său, dar proiectarea pe unitate de învățare permite cadrului didactic o
viziune de ansamblu care oferă o finalitate mai clară. Concret, predarea istorie la clasa a Va, spre
exemplu, este realizată unitar prin abordarea evoluției Greciei antice în cadrul unei unități de învățare.
Acest fapt permite profesorului să evalueze realizarea competențelor inclusive prin
intermediul proiectelor, elaborate de către elevi în echipă, evidențiind evoluția societății în Grecia
Antică. Spre exemplu, elevii pot realiza o prezentare power-point în care să evidențieze evoluția
conducerii Atenei de le monarhie la democrație, punând accent pe creșterea rolului cetățeanului în
viața publică.
Sunt atinse astfel competențele – cheie, cum ar fi dezvoltarea comunicării în limba maternă,
dezvoltarea abilităților tehnice, competențe social-civice și antreprenoriale (conlucrarea în echipă,
asumarea de responsabilități, gestionarea timpului alocat întocmirii unui proiect) și evident
competențele generale și specifice (identificarea diferenţelor temporale dintre evenimente şi procese
istorice, folosirea termenilor de specialitate în descrierea unui proces istoric, descrierea rolului unor
personalităţi în desfăşurarea evenimentelor istorice etc.)
Evident că această abordare holistică a disciplinei, în concordanță și cu acele competențe-
cheie, necesită o pregătire temeinică a profesorului deoarece trebuie să ofere un context mai larg de
pregătire elevului în vederea prezentării unui subiect într-o manieră cât mai completă.
Practic spre deosebire de proiectarea tradițională, proiectarea pe unitatea de învățare
presupune utilizarea aproape exclusivă a programei.
Proiectarea se face în funcție de nivelul clasei, nevoile acesteia sunt cele care sunt urmărite în
cadrul unității de învățare.
Evident, trebuie să existe o legătură foarte strânsă între competențele propuse de către
program și activitățile de învățare. Astfel, pentru atingerea unei competențe pot fi propuse mai multe
activități de învățare dar nu și invers, o activitate de învățare nu poate fi folosită pentru atingerea mai
multor competențe.
Spre exemplu, pentru atingerea competenței specifice la clasa a V a în care se urmărește
”asumarea de roluri în grupuri de lucru”(competența 3.1) elevilor organizați în perechi li se poate
solicita abordarea unui joc de rol, în cadrul temei privind ”Societatea medievală apuseană”, prin
interpretarea rolurilor de vasal respectiv de senior, în momentul prestării jurământului vasalic, prin
sublinierea de către elev sau /și cu ajutorul profesorului a importanței gesturilor care compun
ceremonialul respectiv.
În concluzie, consider că proiectarea pe unitatea de învățare permite o abordare mai dinamică
și mai unitară a procesului de predare-învățare-evaluare.

195
INSTRUMENT PENTRU EVALUAREA COMPETENȚELOR ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI
SPORT, PENTRU UNITATEA DE ÎNVĂȚARE ”FORȚA”

Prof. Pantea Marinela


Liceul Teoretic ”Jean Monnet”, București

Pentru unitatea de învățare FORȚA, la clasa a IX-a, cu 1h/săptămână, din momentul în care
învățarea și predarea au fost susținute doar on-line, iar exercițiile pentru dezvoltarea forței au fost
utilizate cu succes acasă, am ales realizarea unor activități de învățare diferite iar la final am îndrăznit
realizarea unui barem de evaluare și pentru această unitate de învățare, însă pe un fond diferențiat de
cel practic din predarea față în față, cu adaptarea sistemului de evaluare și fără renunțare la
posibilitatea de alegere din partea elevului dintr-un set de exerciții pus la dispoziție, dar și de tratare
diferențiată, pe sexe. Programele de lucru au fost flexibile, elevii au putut adapta sau readapta
individual și unitar aceste programe, permanent existând comunicare bilaterală și suportul reciproc.
Sunt prezentate aplicațiile digitale utilizate, exercițiile sau jocurile, prezentările, precum și tipurile de
instrumente de evaluare utilizate, pe exerciții diferite, pentru ambele categorii: fete și băieți.
Având, de la unitatea de învățare ALERGARE DE REZISTENȚĂ, experiența aplicării
învățării centrate pe cooperare, comunicare, colaborare și rezolvare de probleme, prin îmbinarea
metodelor tradiționale de lucru cu cele modern, am dorit să folosesc această experiență și pe o altă
unitate de învățare - FORȚA, la clasa a IX-a, cu 1h/săptămână, din momentul în care învățarea și
predarea au fost susținute doar on-line, iar exercițiile pentru dezvoltarea forței au fost utilizate cu
succes acasă, iar la final am îndrăznit realizarea unui barem de evaluare și pentru această unitate de
învățare, însă pe un fond diferențiat de cel practic din predarea față în față, cu adaptarea sistemului
de evaluare și fără renunțare la posibilitatea de alegere din partea elevului dintr-un set de exerciții pus
la dispoziție, dar și de tratare diferențiată, pe sexe. Programele de lucru au fost flexibile, elevii au
putut adapta sau readapta individual și unitar aceste programe, permanent existând comunicare
bilaterală și suportul reciproc.
Astfel, la finalul unității de învățare FORȚA am realizat, incluzând în aplicația interactivă a
platformei educaționale NEARPOD, mai multe aplicații digitale prin care am verificat recepția
elevilor, nivelul de cunoștințe asimilat (au urmărit vizual diferite săli de fitness și au exprimat opinia
proprie asupra dotării sălii, stării ei de funcționalitate, luminozitate, spațiu, au exprimat opinii în
privința aceea ce înseamnă dezvoltarea forței etc.).
Totodată, plecând de la o foaie de calcul Google SHEET, am marcat exercițiile lucrate la
fiecare oră cu elevii (4 la număr - pentru fiecare grupă musculară principală câte 1 exercițiu). Cu
permisiunea de editare pe tot parcursul orei, după realizarea fiecărui exercițiu într-o perioadă
prestabilită de timp, elevii înscriau numărul de repetări realizate în acel interval – în intervalul în care
scriau rezultatul, ei aveau pauza pasivă dintre exerciții). Astfel, s-a putut vedea dacă ei au avut un
progres de la lecție la lecție, sau săptămînal, sau până la finalul celor 7 săptămâni planificate pentru
dezvoltarea forței musculaturii generale.
Pentru că, inițial, am arătat în desene și localizarea anumitor grupe musculari mari, prin
aplicații digitale precum Poll Everywhere (De exemplu: *În categoria mușchilor abdominali intră...,
*MUȘCHII CORPULUI - bifați biceps brahial , *Despre exercițiile de dezvoltare a forței
musculaturii corpului , am folosit desene în care elevii trebuiau să bifeze o anumită grupă musculară
trecută în cerință, ceea ce a facilitat realizarea din partea lor a câte 2 exerciții pentru grupe musculare
trase printr-un alt joc digital, ”ROATĂ” -Wordwall *Ce vom tonifia? (știind să caute exerciții
specific acelei grupe musculare căreia îi cunoștea localizarea corporală). Pentru evaluare copiii și-au
ales 2 exerciții din 2 grupe musculare diferite și s-a făcut media notelor.

Ce am vizat?
Cunoașterea principalelor grupe musculare, tipul de exerciții care poate fi aplicat pentru o
anumită grupă musculară, recunoașterea unui exercițiu arătat de colegi sau de către profesor, cu
precizarea cărei grupe musculare se adresează sau ce grupă/-e musculare putem dezvolta printr-un
196
anumit exercițiu, dar și beneficiile cunoașterii și aplicării acestor tipuri de exerciții pentru tonifierea
complexă a organismului Totodată am stimulat elevii să lucreze și individual, pentru a atinge nivel
maxim de notare, pe cât posibil.
Ce rezultat am obținut?
O îmbogățire din partea elevilor a unor lucruri cu care lucrau doar prin preluare robotizată,
fără să gândească și să înțeleagă ”de ce?”, o conștientizare a efectelor exercițiilor de tonifiere,
recunoașterea unor grupe musculare, realizarea unor exerciții simple, clasice pentru anumite grupe
musculare, dar și cum să caute și să aplice ceea ce găsește pe rețelele sociale cu specific pentru această
unitate de învățare. Au lucrat în timpul liber și au avut efecte scontate de ei, fiind încântați de
stimularea de a avea activitate motrică în timpul liber.
Ce decid pe mai departe, pe baza a ceea ce am aflat la evaluare?
Că poate fi schimbată metoda de predare, că poate fi folosit schimbul de rol, care ajută mult
mai bine elevul să înțeleagă postura de coordonator, conducător, cercetător și aplicator al propriilor
resurse găsite pentru susținerea lecției, dar și că mijloacele necesare atingerii unui obiectiv didactic
pot fi variate și adaptate la aspectul ludic, prin învățarea prin joc.
Atașez barem de evaluare adaptat pentru lecție on-line (exemplul/imaginea nr. 1), dar și barem
de evaluare creat înainte, pentru un curs normal al activității cu participare fizică, la care probele de
evaluare sunt diferite (exemplul/imaginea nr 2)

Exemplul nr 1 – barem de evaluare pentru activitate on-line (dezvoltarea forței grupelor musculare
principale)
Băieți
- ABDOMENE nota 5 (30), nota 6 (32), nota 7 (35), nota 8 (39) nota 9 (45), nota 10 (53) - Extensii -
musculatura spatelui nota 5 (35), nota 6 (40), nota 7 (45), nota 8 (50) nota 9 (55), nota 10 (60)
- GENUFLEXIUNI - nota 5 (33), nota 6 (36), nota 7 (40), nota 8 (44) nota 9 (48), nota 10 (53) - Up
and Down din planșă - nota 5 (14), nota 6 (15), nota 7 (17), nota 8 (18) nota 9 (20), nota 10 (22).
Fete
- ABDOMENE nota 5 (27), nota 6 (29), nota 7 (32), nota 8 (36) nota 9 (42), nota 10 (50)
- Extensii - musculatura spatelui nota 5 (30), nota 6 (35), nota 7 (40), nota 8 (45) nota 9 (50), nota 10
(55)
- GENUFLEXIUNI - nota 5 (30), nota 6 (33), nota 7 (37), nota 8 (41) nota 9 (45), nota 10 (50) - Up
and Down din planșă - nota 5 (12), nota 6 (14), nota 7 (15), nota 8 (16) nota 9 (18), nota 10 (20)

Exemplul nr 2 – barem de evaluare pentru activitate of-line (dezvoltarea forței grupelor musculare
principale)
Băieți
- Exerciții pentru dezvoltarea musculaturii membrelor inferioare -
FANDĂRI LATERALE - nota 5 (8 total = 4 pt stâng+4 pt drept), nota 6 (10 = 4+4), nota 7 (12+6=6),
nota 8 (14=7+7) nota 9 (16=8+8), nota 10 (20=10+10)
- Exerciții pentru dezvoltarea musculaturii abdominale
RIDICAREA SIMULTANĂ A TRUNCHIULUI ȘI A PICIOARELOR ÎNTINSE - nota 5 (3
repetări), nota 6 (5x), nota 7 (7x), nota 8 (9x) nota 9 (12x), nota 10 (15x)
- Exerciții pentru dezvoltarea musculaturii membrelor superioare
FLOTĂRI CU PICIOARELE SPRIJINITE PE BANCĂ - nota 5 (6 repetări), nota 6 (7x), nota 7 (8x),
nota 8 (10x) nota 9 (13x), nota 10 (16x)
Fete
- Exerciții pentru dezvoltarea musculaturii membrelor inferioare -
FANDĂRI LATERALE - nota 5 (8 total = 4 pt stâng+4 pt drept), nota 6 (10 = 4+4), nota 7 (12+6=6),
nota 8 (14=7+7) nota 9 (16=8+8), nota 10 (20=10+10)
- Exerciții pentru dezvoltarea musculaturii abdominale
RIDICAREA SIMULTANĂ A TRUNCHIULUI ȘI A PICIOARELOR ÎNTINSE - nota 5 (3
repetări), nota 6 (4x), nota 7 (6x), nota 8 (8x) nota 9 (10x), nota 10 (13x)
197
- Exerciții pentru dezvoltarea musculaturii membrelor superioare
FLOTĂRI CU MÂINILE SPRIJINITE PE BANCĂ - nota 5 (5 repetări), nota 6 (6x), nota 7 (7x),
nota 8 (9x) nota 9 (12x), nota 10 (15x)

Imaginea nr 1 – barem de evaluare pentru activitate on-line


BAREMURI
NOTA 5 NOTA 6 NOTA 7 NOTA 8 NOTA 9 NOTA 10
FET BĂIE FET BĂIE FET BĂIE FET BĂIE FET BĂIE FET BĂIE
Exerciții E ȚI E ȚI E ȚI E ȚI E ȚI E ȚI
UP and
Down din
plank 12 14 14 15 15 17 16 18 18 20 20 22
Extensii -
musculatu
ra spatelui 30 35 35 40 40 45 45 50 50 55 55 60
ABD 27 30 29 32 32 35 36 39 42 45 50 53
Genuflexi
uni 30 33 33 36 37 40 41 44 45 48 50 53

Imaginea nr 2 - barem de evaluare pentru activitate off-line


Baremul
minimal
Nota 6 Nota 7 Nota 8 Nota 9 Nota 10
pentru
Capacități/ Instrumente de
nota 5
competențe evaluare (probe
evaluate opționale) Băieți Fete B F B F B FB F B F
Flotări cu
picioarele
sprijinite pe
Musculaturii bancă 6 - 7 - 8 - 10 - 13 - 16 -
membrelor
superioare Flotări cu
mâinile
sprijinite pe 1 1
bancă - 5 - 6 - 7 - 9 - 2 - 5
Ridicarea
Musculaturi
FORȚ i simultană a
A trunchiului și a
abdominale
picioarelor 3 - 5 - 7 - 9 - 12 - 15 -
16
10 12 14 ( 20
Musculaturi Fandări 8 (5+5 (6+6 (7+7 8+8 (10+1
i laterale (4+4) - ) - ) - ) - ) - 0) -
membrelor
inferioare

198
EDUCAȚIA DIGITALĂ – ÎNVĂȚAREA PRIN PROIECTE

Iankovszky Cristina
Liceul Tehnologic ”Eremia Grigorescu” - Mărășești

Învățarea digitală înlocuiește metodele educaționale tradiționale din ce în ce mai mult.


Acest lucru presupune tehnici noi de predare și învățare bazate pe instrumente și tehnologii
digitale de învățare. Includerea învățării digitale în sălile de clasă poate varia de la simpla utilizare a
tabletelor în loc de hârtie la utilizarea unor programe și echipamente software elaborate, în locul de
stiloului.
Instrumentele și tehnologia digitală permit elevilor să dezvolte abilități de învățare eficiente și
autodirecționate. Ei sunt capabili să identifice ceea ce trebuie să învețe, să găsească și să utilizeze
resurse online, să aplice informațiile despre problema în cauză și chiar să evalueze feedback-ul
rezultat. Acest lucru le crește eficiența și productivitatea. În plus, instrumentele și tehnologia de
învățare digitală îmbunătățesc abilitățile de gândire critică, care stau la baza dezvoltării
raționamentului analitic.
Suntem profund ancoraţi în societatea informaţională şi a cunoaşterii, societate în care Internetul
a devenit un instrument foarte puternic ce poate fi extrem de folositor şi în educaţie. Această lucrare
se fundamentează pe o idee inovatoare, aceea de a folosi tehnologiile on-line pentru instruirea elevilor
şi să exploateze la maximum facilităţile oferite de Internet.
O nouă metodă de lucru bazată pe ideea constructivistă de elaborare prin efort personal a
propriei cunoaşteri este aplicată cu succes în școli. . Acest model de căutare în spaţiul Web care
include elemente de învăţare prin cooperare, se numeşte WebQuest. El a fost dezvoltat şi implementat
pentru prima oară în S.U.A., în 1995 de către Bernie Dodge şi Tom March, doi profesori de la
Universitatea de Stat din San Diego.
Un vechi proverb afirmă „Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi îmi voi reaminti, implică-mă şi voi
înţelege”. Ultima parte a acestui proverb stă la baza învăţării bazate pe cercetare. Cercetarea
presupune folosirea exemplelor pentru a înţelege şi explica un fenomen. Mai mult, învăţarea bazată
pe cercetare necesită pricepere şi atitudini ce ne permit să căutăm şoluţii la întrebări şi probleme în
timp ce acumulăm noi cunoştinţe.
WebQuest-urile sunt proiecte a căror dezvoltare s-a bazat pe o serie de teorii instructiv-cognitive
dintre care amintim: teoria constructivistă a învăţării, gândirea critică şi gândirea creativă, învăţarea
autentică, evaluarea autentică, învăţărea prin cooperare.
Cum putem folosi World Wide Web ca forţă motivantă în clasa noastră? Cum să ne descurcăm cu
părinţii care sunt îngrijoraţi de folosirea calculatorului fără simţul răspunderii? Cum putem, ca
profesori, să menţinem trează atenţia elevilor când ei navighează pe adrese, îndoielnice şi nu neapărat
sigure, de Internet? Iată numai câteva întrebări cărora vom încerca să le găsim răspuns.
O metodă cu adevărat bună de a rezolva aceste preocupări este folosirea WebQuests. Interesante
şi motivante atât pentru profesori cât şi pentru elevi, respectând curricula şcolară, ele aduc un plus de
atractivitate lecţiei şi conduc către o folosire mai responsabilă a Internet-ului. O întrebare bine
formulată solicită elevilor o căutare dincolo de simple constatări: îi determină să analizeze o varietate
de resurse şi să îşi folosească abilităţile şi creativitatea în privinţa gândirii critice pentru obţinerea
soluţiilor unei probleme. Problema este adesea „lumea reală” – adică, nevoia cuiva de a găsi o soluţie
rezonabilă şi reală pentru o problemă. Elevii folosesc resurse uzuale ale unor autori uşor de accesat.
Din fericire, elevii devin atât de ocupaţi cu tema respectivă încât nu mai au timp să navigheze la
întâmplare pe Web.
Un WebQuest este o activitate bazată pe formularea de probleme şi pe investigaţie, în care unele
sau toate informaţiile cu care elevii intră în contact au ca resurse Internetul. Opţional se pot folosi şi
videoconferinţele.
Distingem cel puţin două niveluri distincte ale organizării unui WebQuest:
v WebQuest de scurtă durată ce se poate realiza în 1 până la 3 ore. Scopul educativ al
acestuia este achiziţia de cunoştinţe şi integrarea acestora, ceea ce reprezintă dimensiunea
199
a doua în modelul „Dimensiunile gândirii” a lui Marzano. La sfârşitul activităţii, elevul va
dobândi cât mai multe informaţii într-un timp scurt.
v WebQuest de lungă durată ce se poate organiza pe o perioadă mai lungă. Scopul educativ
se subordonează dimensiunii a treia în modelul lui Marzano: extinderea şi structurarea
cunoştinţelor. După parcurgerea lui, elevul trebuie să fie capabil să prelucreze în mod
creativ informaţiile accesate, demonstrând cunoaşterea în profunzime a materialului
respectiv prin crearea unor produse care vor fi evaluate de către profesor şi de către ceilalţi
colegi.
WebQuest-ul de scurtă sau lungă durată este anume creat pentru a organiza cât mai bine timpul
elevului în cadrul orelor. În şcoli, timpul în care elevii se pot conecta la Internet fără o sarcină de
lucru bine definită, ar trebui raţionalizat deoarece în acest caz beneficiile educative sunt discutabile.
Pentru a atinge scopul propus, eficacitate şi claritate, WebQuest-ul trebuie să conţină cel puţin
următoarele părţi:
1. introducerea – captarea atenţiei;
2. tema şi obiectivele – sarcinile de lucru;
3. procesul – sfaturi, strategii sau roluri pe care elevii trebuie să le joace;
4. resurse – site-uri Web sau alte surse;
5. evaluarea – criterii sau grile de evaluare;
6. concluzii – reflecţii asupra celor învăţate.
De ce să ne pierdem timpul creând un WebQuest? Cel mai bun motiv este că, precum orice lecţie
planificată cu atenţie, un WebQuest face studiul interesant pentru elevi,este un instrument de învăţare
foarte puternic. Putem arăta sau spune elevilor, sau să-i lasăm să descopere singuri. Site-urile Web
pot conduce elevii peste tot în lume. Deci, WebQuest reprezintă un mod de a-i lăsa pe elevi să lucreze
singuri, individual sau în echipe.
Un WebQuest permite elevilor să exploreze subiectul selectat în profunzime dar totuşi în limitele
pe care le-am stabilit. Acest lucru face din WebQuest modul ideal de a combina elevi de nivele
diferite.El oferă o abordare diferită, mai dinamică, de a învăţa valoarea cercetării. WebQuest-urile
pot, de asemenea, să mărească “nivelul de încredere” al elevilor în a utiliza Internetul pentru activităţi
de învăţare.
Chiar dacă elevii ştiu deja să folosească Internetul, un WebQuest bine structurat îi poate ajuta să
devină cercetători creativi, mai mult decât să “navigheze” pe Internet. WebQuest-urile pot fi
concepute pentru o singură disciplină sau pot fi interdisciplinare.
Cursurile tradiționale pot exista în continuare împreună cu instrumentele și tehnologia de învățare
din noua eră, dar materialele prelegerii ar trebui să fie furnizate ca supliment la activitățile din clasă
și mutate online pentru ca elevii să le poată consulta în afara clasei. Timpul în clasă este mai bine
folosit pentru a vă implica în activități pe echipe și pentru a finaliza proiecte de curs. Elevii au adesea
opțiunea de a-și ritma învățarea și chiar de a studia înainte cu un instrument de învățare digitală, dacă
doresc să facă acest lucru. Ajutând copiii să gândească în afara modurilor lor tipice de învățare,
învățarea digitală inspiră creativitate și le permite copiilor să simtă un sentiment de realizare care
încurajează învățarea în continuare.
Instrumentele și tehnologia de învățare digitală umplu golurile în care predarea tradițională la clasă
rămâne în urmă. De fapt, unele dintre facilitățile pe care le aduc astfel de instrumente sunt pur și
simplu de neegalat prin tehnicile tradiționale de învățare. De la impactul asupra mediului recunoscut
de nevoia de mai puțină hârtie pentru documente și cărți până la economisirea timpului cu acces rapid
la informații și ușurința cercetării, învățarea digitală oferă o modalitate eficientă de a reduce costurile,
de a maximiza resursele și de a spori atât acoperirea, cât și impactul pentru studenți și educatori
deopotrivă.
Bibliografie
1. Gabriel Gorghiu, Adina Glava, Laura Monica Gorghiu, Tinca Alexandrescu, “WebQuest - o
alternativa moderna de învăţare” ,http://www.ici.ro/RRIA/ria2003_4/art6.html
2. Şerban Liliana, “Utilizarea TIC în proiectarea cursurilor opţionale pentru învăţământul
preuniversitar”
200
3. Kovács Zoltán, “Aplicarea metodelor gândirii critice la fizică”,Colecţia Educaţia 2000+, Ed.
Humanitas Educaţional, Bucureşti,2003
4. http:// webquest.sdsu.edu/
5. “Webquest 101”, http://www.teachersfirst.com/summer/webquest/quest-a.shtml

201
METODE MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE APLICATE LA GRUPĂ
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREPRIMAR

Dincă Alina
Grădinița P.P. ,,Floare Albastră, Craiova

,,Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari.Și
nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor.Atunci să-i învățăm să se adapteze.,,
(Maria
Montessori)
Educația copilului preșcolar și nu numai,a copilului în general,necesită o mare grijă și atenție atât
privind aspectele psihologice cât și pedagogice.Copilul preșcolar are nevoie de grijă,de atenție,de
îndrumare,de control,de emotivitate,de sentimente,de noutate,creativitate,în drumul său continuu
către cunoaștere și descoperire.Metodele de predare-învățare-evaluare în învățământul preprimar sunt
diverse și complexe în același timp,adaptate și adaptabile nevoilor lor de cunoaștere și de
dezvoltare,dezvoltare fizică cât și intelectuală mai ales în condițiile în care societatea zilelor noastre
se vrea într-un continuu ascend.
Din experiența didactică pe care am avut-o de-a lungul anilor, metodele de grup - metodele interactive
de grup sunt cele care pun în lumină creativitatea preșcolarului cât și activitatea în sine și oferă:
§ legătură strânsă între copil și cadru didactic
§ comunicare multidirecțională
§ pune accent pe dezvoltarea gândirii
§ încurajează copiii să participe,să creeze și să ia inițiativă
Dintre toate aceste metode o să enumăr doar câteva care în cazul nostru au avut impact asupra
dezvoltării copiilor:ghicitorile,tehnica fotolimbajului,benzi desenate,posterul,exami-narea
povestirii,piramida și diamantul,trierea aserțiunilor,diagrama Venn.
O să descriu doar câteva dintre toate aceste minunate metode pe care cu succes le-am abordat
și pe care le voi aborda ori de câte ori voi considera că sunt în beneficiul copilului și al
achizițiilor sale pe termen scurt dar și lung.
Piramida și diamantul-este o metodă care are ca principal obiectiv dezvoltarea capacității
de a sintetiza principalele probleme, principalele detalii sau informații ale unei teme date sau
ale unui subiect abordat.
Cerințele sunt următoarele :să se respecte regulile construirii piramidei/diamantului,formula-
rea definițiilor,a ghicitorilor cât și interpretarea rolurilor. Această metodă mi-a plăcut
deoarece am observat că dezvoltă abilitățile de comunicare,dezvoltă gândirea,dar deopotrivă
îi stimulează pe copii să interacționeze și între ei.
Ghicitorile-reprezintă metoda prin care se stimulează creativitatea dar și exersarea capacității
de a descrie în detaliu anumite caracteristici ale ființelor,fenomenelor,obiectelor de interes.
De obicei ghicitorile sunt structurate în două părți:una în care sunt redate caracteristicile și
alta în care apare întrebarea( ghici cine/ce este ?).
Tehnica fotolimbajului- această metodă este importantă deoarece exersează creativitatea și
dezvoltă sensibilitatea față de realitățile ce au un impact cognitiv puternic.
Diagrama Venn-se utilizează în activitățile de observare,povestire,descriere și urmărește
sistematizarea și restructurarea ideilor unei anumite teme abordate.
Acestea reprezintă numai câteva din multitudinea de metode interactive de grup ce presupun
lucrul în echipă. Dar copiilor le place mult această abordare în grup în care fiecare vine cu
ceva anume,cu idei,cu soluții,cu obiective ,și astfel munca lor capătă o altă însemnătate,munca
lor devine mai plăcută,mai interesantă,mai creativă,mai stimulatoare.
Pedagogul,adică dascălul trebuie să fie acela care să ia decizia și să aibă capacitatea de a alege
ceea ce știe că se potrivește grupei sale în funcție de caracteristicile individuale și de grup ale
acestora.

202
Activitățile instructiv-educative la grupă au fost așadar mai captivante și mai atrăgătoare cu
astfel de metode utilizate.

Bibliografie:
• Crenguța Oprea, Strategii didactice interactive, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
2007.
• Breben, S., Gongea, E.,Ruiu,G.,Fulga,M., Metode interactive de grup,Editura Arves,
Craiova,2007.

203
PROFESOR ÎN ERA DIGITALĂ

Voinea Diana Mihaela


Liceul Tehnologic Auto, Craiova

Folosirea tehnologiilor moderne în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi
sugerează o soluţie firească la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor.
Intregrarea acestora în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de a
integra inovaţiile tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradiţional de
cunoaştere. Nu este un proces uşor, dar dificultăţile pot fi depăşite având în vedere potenţialul
acestui tip de cunoaştere.
Elevii din ziua de astăzi sunt diferiţi de generaţia părinţilor şi a bunicilor lor. Majoritatea
acestora, mai ales în mediul urban, au deja ca rutină folosirea internetului şi a email-ului, a sms-urilor
sau a reţelelor de socializare de tip Yahoo sau Facebook. Acest mod de comunicare se face simţit şi
în modul lor de a învăţa. Chiar dacă profesorul foloseşte sau nu la clasă tehnologia informației și a
comunicării (TIC), elevii menţionaţi vor folosi cu siguranţă acasă mijloacele moderne de informare
ca sprijin pentru teme.
Comunicarea scurtă sau abreviată de tip chat sau sms se face simţită deja de la nivelul
standardelor gramaticale şi al ortografiei şi este clar că folosirea TIC acasă deja creează inegalităţi
între elevi. Că vrem sau nu, când se schimbă contextul de viaţă, se schimbă şi felul în care elevul
învaţă. Profesorul trebuie să se simtă liber să răspundă critic, dar în acelaşi timp creative noilor
tehnologii şi sub nici o formă nu poate să ignore acest aspect dacă vrea să comunice cu elevii.
Combinarea TIC cu metodele tradiţionale pedagogice reprezintă o schimbare de paradigmă cu
implicaţii asupra cunoaşterii în societate în general şi asupra învăţării în special, de aceea
disciplina pedagogică trebuie modificată în conformitate cu noul context în care trăim.
Folosirea TIC în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi sugerează o soluţie
elegantă la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor. Intregrarea TIC în procesul
tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de a integra ultimele descoperiri
tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere.
Înţelepciunea tradiţiei poate şi trebuie să fie combinată cu soluţiile tehnologice moderne.

204
THE FINNISH EDUCATION SYSTEM

Tsengelidou Efthalia Μ. Ed, M. Sc, Ph. D


Collaborating Teaching Staff of University of Nicosia Cyprus
Senior Consultant in the Schools of Education in Greece

The results of students in Finland - 3rd place in the PISA tests in which 65 countries participated,
pass rate of the baccalaureate exam over 90%, over 65% of high school graduates go to college -
speak for themselves about an effective system education from which all European states, including
Greece, want to learn. One of the causes of the poor results of the Greek students is the busy
schedule that the ministry officials keep promising to simplify. Another problem of the Romanian
education system is the human resource. In Finland, things are totally different. The reform of the
Finnish education system began 40 years ago, but the methods have always been improved and
adapted to the evolution of society. The national curriculum is rather indicative, there is only one
national test, and only the best students become teachers. The relationship between teachers and
students is based on open communication and collaboration. Students can choose, from primary
school, optional subjects according to their skills and passions. A well thought out system can make
an ordinary student an exceptional one.
Finland is considered one of the countries with the best education system in the world, being at the
top of the international specialized tops every year. This country attracts the world's attention when
it is found that its students are constantly getting top positions in PISA tests - international tests
designed to verify not so much the knowledge of young people, but especially how they think.
Finland has a long tradition of adult education, and by the 1980s one million Finns received
education of various kinds each year. In the middle of the 19th century, the Finnish philosopher
John Vilheln Snellman mobilized the masses around the idea that only education could lead to well-
being and laid the foundations for what would become the most successful educational system in
the world. His ideas caught on quickly and the Finnish people began to invest, first effort and then
money in education. Currently, education accounts for no less than 14% of the state budget
(Protopopescu, 2019, p. 237).
The secret lies in the important educational reforms, implemented 40 years ago. The government
has decided to "reset" the system and take a different direction, devoting significant funds to
education, research and technology. Then a new educational system was adopted. And this system
actually refers to equal opportunities for all children, regardless of the socio-economic environment
from which they come. The concept is "peruskoulu" and it designates a "comprehensive" school for
all students between 7 and 16 years.
The first thing that was decided was for the elementary school to consist of nine classes. It is a state-
funded school that offers all children free education, a compulsory school available to all, but also a
school without entrance exams and without fees (Schatz, Popovic, and Dervin, 2017, p. 173).

Description of the Finnish education system. Principles and values

The system is egalitarian, offering equal opportunities for everyone, regardless of the socio-
economic environment they come from, or the area in which they live, have the same potential to
learn and must have the same opportunities for quality education. There are no better and worse
schools in Finland. There is no private education. The entire university system is state-owned.
Private high schools are allowed, but tuition fees are prohibited.
This country simply believes that absolutely all children should receive the same treatment.
Children with disabilities study in normal schools. Children with special educational needs do not
study at home, are not excluded or isolated in special schools, but participate in classes in normal
classes, regardless of whether they have severe disabilities.
In Finland, the school values the quality of teachers, investing only in those who achieve
performance. The quality of Finnish teachers is simply exemplary. In Finland you have to have
205
college to teach kindergarten and a master's degree to teach in school. Thus, the law requires each
teacher to be based on five years of college and a master's degree in pedagogy. The position of
teacher is one with a great responsibility and, consequently, not everyone can enter the system. In
Finland, it is easier to become a doctor or a lawyer than a teacher. The salaries they receive are
among the highest in Europe, along with Germany, the United Kingdom and France. Teachers who
do not prove their competence are not extended their employment contract (Maaranen et al., 2019,
p. 221).
In Finland you do not have to pay anything for educational services even when you are doing a
college, master's or doctorate. In addition, students are provided with a free lunch and free transport
if they live more than 5 km from the school. Finnish law requires that the menu be free, nutritious,
and with many kinds of salads and fruits. If the classes are extended until the afternoon, the school
has the obligation to offer a snack to the students.
Also, the systematic introduction of foreign languages is striking and very effective. Most of the
time, students will start learning a third language at the age of 11, and some will start learning a
fourth language at the age of 13.
Children start school at the age of 7 and do not face exams until the age of 16, when they take the
only important exam in their education system. The hours are short (45 min), intense and,
especially, very participatory. They have very few homework, critical reasoning is stimulated
before mechanical memorization. Finnish education places great value on science and practice,
which is why most science courses take place in laboratories, in groups of up to 16 students and
focus on science experiments. Following international assessments, Finnish students have proven to
be the smartest. They obtained the best results in scientific knowledge and were ranked among the
first in mathematics and appetite for reading.
The Finnish state is concerned with ensuring a viable education, able to motivate students. The
education system is very well thought out and made in support of students. Finland has the highest
percentage of students in Europe who go to college, 66%, and 93% of Finns graduate from high
school. At the same time, the difference between the weakest and the best students is the smallest in
the world (Protopopescu, 2019, p. 237).
The Finnish value system is based on education, not the accumulation of goods. This is true
throughout life, when, according to statistics, adults prefer to spend money on a continuing
education program than on the last phone on the market. It is a system of values formed in the
family, consolidated in the school, then put in the service of the country.
Principles of the Finnish education system (Schatz, Popovic, and Dervin, 2017, p. 175):
• Every child is important - the system must be able to provide the best possible education for each
child, equally;
• There are no elite schools - students are educated to accept the differences between them and use
them to collaborate in everything they do;
• Teachers have decision-making power regarding: textbooks, student / student assessment methods,
course content;
• There is a curriculum at the national level, but only as a basis for work that teachers improve and
add elements, as they see fit;
• There are no tests - students take their first exam in the ninth grade;
• There are no school inspections - teachers' evaluation and development is based on trust;
Only the first 10% of the best students are accepted to become teachers, the master's degree being
mandatory in order to teach (Maaranen et al., 2019, p. 222).
The curriculum of Finns is much less "academic" than you would expect from a nation with such
important results. Of all developed countries, Finnish students have the lowest number of hours per
week and do not have any compulsory exams until the age of 17-19 (Saari, Säntti, 2018, p. 442).
In Finland there is a Lutheran cultural heritage of responsibility based on discipline and effort, also
stimulated by the climate that forces them to stay at home in the cold. However, it has one thing in
common with other neighboring countries, such as Sweden or Denmark, which are more
economically advanced but a few places behind in the PISA ranking.
206
Bibliography
• Maaranen, K.; Kynäslahti, H.; Byman, R.; Jyrhämä, R.; Sintonen, S. (2019). Teacher
education matters: Finnish teacher educators’ concerns, beliefs, and values. European
Journal of Teacher Education, nr. 2.
• Protopopescu, F. (2019). Education "Outside the box", Finnish education system, in
Columnmagazine, no. 8
• Saari, A.; Säntti, J. (2018). The rhetoric of the ‘digital leap’ in Finnish educational policy
documents. European Educational Research Journal, nr. 3.
• Schatz, M.; Popovic, A.; Dervin, F. (2017). From PISA to national branding: exploring
Finnish education®. Discourse: Studies in the Cultural Politics of Education, nr. 2.

207
EDUCATIONAL SCENARIO
"EDUCATIONAL ROBOTICS IN OUR CLASSROOM"

Dr Karava Zacharoula,
Adjustment Teaching Staff Neapolis University Pafos Cyprus-
Educational Coordinator Regional Centre of Educational Planning of Peloponnese

1. Purpose and Objectives of the educational scenario


Purpose: Through a multi-sensory approach (hands-on and digital media) attempts are made to
practice enumeration, orientation and problem solving.
Objectives: Regarding the subject: To get to know their closest anthropogenic environment. To list,
to understand the meanings: front, back, right, left. To be oriented having as a point of reference
outside their body. To develop thinking skills such as: computational thinking, critical thinking,
creativity, strategy making, comparisons. Make predictions, verification or rejection.
2. Detailed description of educational scenario activities
Detection Activities
1st: They are asked to draw on a piece of paper: themselves in the center of the paper painting the
back of their body, to their right a yellow flower, to their left a red flower, in front of them a bee
and behind a Bee-Bot.
2nd: With semi-structured individual interviews (pre-check), which will be repeated in the
evaluation phase (post-check), questions related to spatial concepts and numbering are asked. They
are asked to place themselves first and then place a Bee-Bot: front, back, right, left of the doll-
persona of our class.
3rd: Create a concept map using kidspiration (more accessible to young children, because it
contains many images). They recall what is in the square next to the school (with the computer).
Children in groups are asked to draw in the right place on the screen what they see in the
neighboring square.

Teaching Activities
1st: The children are sitting in their chairs so that they are one behind the other. We imagine that we
are on a train, where on our right or left we see the landscape, an animal, a familiar child that we
greet. At the same time, some people are sitting in the wrong place so they are asked to sit in front
of or behind a classmate, depending on the instructions given to them by the ticket controller.
2nd: Using YouTube, we find a suitable song, which urges us to move or move some part of our
body right, left, coke.
3rd: We measure together different materials of the class.
4th: Students are asked to complete a mission. Everyone undertakes to find and collect from the
class, quickly and correctly, a certain number of items that we will assign to them. We use an
hourglass or count to 10 with the other children, who are waiting for their turn. When they have
finished, they present, counting for verification, in plenary.
5th: They make, individually, with plasticine, a certain number of flowers that are requested. Then,
they count and present in plenary.
6th: We present them with an open type problem. We divide the students into pairs, which are a
group. The questions asked are: How many flowers should everyone make to be all together e.g. 2
or 4 or 6…; How many different ways can we have 2 or 4 or 6… flowers? Then they place the
flowers in front of them. Then, they record the numbers, with the help of the kindergarten teacher
where necessary.
7th: Group floor creation (the school neighborhood), to be used by Bee-Bot, walking in our
neighborhood. On this, our robot will follow the paths we will decide.

208
Consolidation Activities
1st: The bee-bot walks in the neighborhood of our school, on the floor created by the children. The
planning is done collaboratively in groups. In case of a mistake, in a collaborative and team
atmosphere, the programming errors are identified, they make mistakes, they are reorganized and
re-executed.
2nd: Through YouTube, we are looking for a song suitable for toddlers, in order to watch and
dance a Brain Break video. For example, we select the song: “Move and Freeze” and the students
dance during the music and stop when they hear the word "freeze". At the same time, we teach them
the English words: "move" and "freeze".
3rd: With the programmable Bee-Bot robot we encourage children to play a board game, where the
bee-bot must start from the starting point, go through numbered flowers and end up in the hive.

4th: They paint a bee or the Bee-Bot, with the Tux Paint painting program.
5th: With the help of Jigsaw Puzzle, we have already introduced and created a puzzle with a bee.
The children are asked to choose the bee and then to make the puzzle (closed type problem, "close-
ended problem") by dragging the pieces:

6th: With the help of Astra gift maker they are asked to make a surprise puzzle, where when they
complete it they will see a Bee-bot. Happy music will be heard and a congratulatory message will
appear:

Assessment Activities: subject, students, script


1st: In groups, they are given a match with the help of hot potatoes. Children are asked to match the
animals with their homes. This is done when we select the photo of the house, which is on the right,
and drag it on the animal we want on the left. Among the animals there is the Bee.

2nd: We tell the children that the Bee-Bot must return to the flowers of our neighborhood, so we
will have to plan it, individually this time there (we use our floor).
3rd: We repeat the questions of the crawl and the answers are recorded.

Metacognitive activities
1st: Making a poster by the children, where the bees are compared on the right and the Bee-Bot on
the left, which must be "as many" as the children in our class. They count and write the numbers.
2nd: Creating a concept map with kidspiration, with the same content of the map that the children
made at the beginning of the script, in order to compare it with the original concept map.

209
3. References
Filiz, B., (2020). Development of Attitudes Towards Assessment and Evaluation Course: Brain
Breaks® Videos. Retrieved on: 16-7-2020:
https://www.researchgate.net/profile/Bijen_Filiz?_sg%5B0%5D=FyhSr92Cg81DCTbi6xjmgK-
-
0Ly2GqcN11F4L11dadg7Rq4iDvaK5iEJhqEbq74wmLjZ6k.4aov2pP6UqG_0q9kuxyc1QVY
m4WcwTS7WfLwCcwA4uiqLsWFZhQ0pgKCodUWl3LV4VV8lUYD1vMCll13gpapFQ&_s
g%5B1%5D=7mz7ivMTxfFl7brZa009CC2f8jID6EG9j3P0n_rRj0nugidVz4OwrOIVKqDzzlwj
InOAX-
4.KBkcxMBC8k2OLEp7XKwYY6_AoaH9e7HiKavBGJyKPB2fOS3R_exd1gkFfoJbtGRKn4
AYeFhnlr7E-D8_hpFIA
Glezou, K. & Grigoriadou, M. (2003). Utilization of Logo-like environment in the classroom:
experiences, reflections and didactic suggestions. Syros, 2nd Panhellenic Conference of ICT
Teachers
Komis, V., Misirli, A. (2011). Robotique pédagogique et concepts préliminaires de la
programmation à l’école maternelle: une étude de cas basée sur le jouet programmable Bee-
Bot. Colloque International DIDAPRO 4: Sciences et technologies de l'information et de la
communication (STIC) en milieu éducatif. Πάτρα, 24-26 Οκτωβρίου, 2011
Zacharos, K. (2020). Mathematics Teaching: Research Dimensions of Mathematics Education.
University notes from the web address: https://eclass.upatras.gr

210
METODE MODERNE DE PREDARE ÎN CADRUL LECȚIILOR ONLINE

Prof. Înv. Preșc.: Binciu Alina Teodora


Grădinița cu Program Normal Băleni,Localitatea Băleni

Inovaţia reprezintă un proces de învăţare, de achiziţionare de noi cunoştinţe, de noi moduri


de a lucra, fapt pe care personalul didactic, elevii şi părinţii acestora, alte autorităţi îl experimentează,
datorită şcolii implementată în acest an şcolar 2020-2021.
Tehnologia nu poate înlocui un profesor, dar tehnologia în mâna unui bun profesor poate
produce o mare transformare. Utilizarea tehnologiilor digitale nu ar trebui să devină un scop în sine,
mai degrabă, tehnologia ar trebui să fie întotdeauna văzută ca un instrument care facilitează învăţarea
în efectivele noastre de copii, cu precădere la grădiniță. Este important pentru noi să utilizăm
tehnologia în sala de grupă în acest fel, după cum tehnologia poate deveni rapid o distragere a atenţiei
pentru noi şi preșcolari. Cu toate acestea, atunci când sunt utilizate în mod
corespunzător, tehnologiile digitale poate fi extrem de puternice în facilitarea învăţării prin
angajament, diferenţiere, colaborare şi aplicare.
Astăzi suntem într-o eră digitală şi este important să ne adaptăm la ea!
Dezvoltarea de noi tehnologii necesită o trecere de la învățarea tradițională a învățătorului
orientată spre profesori la învățarea mai angajată și colaborativă. Aceste tehnologii pot oferi
instrumentele care ne ajută să facem față provocării.
Educatorii discută continuu cum să răspundă nevoilor elevului din secolul XXI, dar copiii din
școlile noastre nu au cunoscut niciodată un secol diferit. Nu ne pregătim pentru viitor, pregătim pentru
acum.
În învățământul preșcolar ”școala online” nu se poate realiza decât cu sprijinul părinților/
tutorilor legali. Copiii cu vârsta cuprinsă între 3-5-6/7 ani nu pot accesa platformele, lecțiile online
decât sub stricta supraveghere a unui adult. De aceea este foarte importantă colaborarea dintre
educatoare/ grădiniță și părinți. Fără sprijinul și dispoziția acestora , educația preșcolarilor nu ar fi
posibilă.
Creând un mediu de învățare în care preșcolarii dezvoltă abilități care să le îmbunătățească
performanța de astăzi, aceștia vor contribui la societatea în care vor locui mâine. Integrarea
pedagogică a tehnologiei este o modalitate privilegiată de a crea un astfel de mediu de învățare,
necesar situației actuale în care ne aflăm.
Noile medii de învăţare electronică convertesc modelul structural al interacţiunii educator-
educat într-un model triunghiular educator –computer –educat.
Analizând modelul triunghiular de interacţiune mediată, educator-computer – educat se pot
face următoarele observaţii: interacţiunea dintre profesor şi elev/preșcolar – părinte se realizează prin
intermediul calculatorului. Acest fapt presupune ca fiecare utilizator (atât elevul/preșcolarul-părintele
cât şi profesorul) să deţină anumite competenţe de operare cu calculatorul şi minime cunoştinţe despre
felul cum poate fi acesta folosit. În acest sens, se vorbeşte tot mai mult în ultimii ani despre necesitatea
alfabetizării tehnologico informaţionale.
Tot cu ajutorul calculatorului se realizează şi evaluarea. Feed-back-ul este rapid şi eficient.
În sistemul e-learning, educatul dispune de mai multă autonomie, putând să lucreze în ritm
propriu, alegându-şi centrele de interes, dispunând de o motivaţie intrinsecă, distribuindu-şi singur
priorităţile şi sarcinile, învăţând să-şi organizeze eficient timpul. El devine responsabil de propria
evaluare, implicându-se activ în acest proces, elementele de negociere, de consiliere şi consens între
educator şi educat căpătând importanţă maximă.
Instrumente multimedia care pot fi cu uşurinţă integrate în cadrul unei lecţii online , in cadrul
procesului de predare-învăţare-evaluare în grădiniță:
• video: youtube, vimeo, myvideo.ro– pune la dispoziţie dinamică vizuală, atrage atenţia,
amplifică imaginaţia preșcolarilor.

211
• audio: trilulilu, deezer, blip.fm, fişier mp3 – înregistrările audio oferă o notă de realism
exerciţiilor practice, suplinesc (sau completează) absenţa explicaţiilor verbale, reprezintă şi
un canal de comunicare între elevi, accesibil şi uşor de folosit.
• imagini: flickr, tinypic, picasa – pot ilustra un concept, stare, eveniment; pot fi diagrame,
grafice, poze proprii
• prezentări: slideshare, voicethread, photopeach, notaland, screencastle, screenjelly, screenr –
utile în digital storytelling, cu grad mare de libertate în exersarea creativităţii şi imaginaţiei.
• puzzle-uri online: jigsawplanet. puzzlefatcory,puzzlegarage, epuzzle- răspuns imediat,
autocorectare .
• fișe și jocuri interactive:liveworksheets, wizer, wordwall -cu ajutorul lor se poate afla modul
de gândire al preșcolarilor,cunoștințele dobândite, pot oferi feedback.

Utilitatea acestor instrumente constă în faptul că utilizatorii (cazul nostru – preșcolarii) participă
activ la procesul de învăţare prin obţinerea informaţiilor într-un mod cât mai variat ,lucru care duce
la îmbunătăţirea competenţelor digitale.
Astfel , preșcolarii au folosit aceste instrumente în cadrul şcolii online, grupa mare ”Ștrumfii” a
Grădiniței cu Program Normal Băleni, după cum urmează:

Tranziții:
⍟ “Moș Crăciun ce drag ne ești!”- https://www.youtube.com/watch?v=uIeW5kFDqVQ

⍟ “Dansează hopa-hopa”- https://www.youtube.com/watch?v=K-qcXuT7TvE


Euritmie: “Trenulețul lui Moș Crăciun”-dans -
https://www.youtube.com/watch?v=KHicEKrYWFA
Realizarea unei expoziţii virtuale cu lucrările preșcolaarilor realizate pe tema Nașterii Domnului,
Colindatul, etc. în aplicaţia www.prezi.com;
Fixarea cunoştinţelor prin Kahoot, Learningapps, Worwall, etc
Profesorul care are la dispoziţie o platformă de învăţare îşi alege momente de lecție/ activitate
pe teme din programă, dar poate, la rândul lui, să îşi creeze fragmente în funcţie de feedbackul primit
de la un anume grup de preșcolari sau în funcţie de strategia pe care şi-o propune. Marele avantaj este
posibilitatea de a primi feedback de la toţi preșcolarii grupei, care pot lucra independent, actul
educaţional poate fi modelat direct pe grupul cu care se lucrează, flexibilitatea şi adaptabilitatea
conţinuturilor educaţionale fiind condiţii ale îmbunătăţirii rezultatelor învăţării.

212
PROCESUL EDUCATIV POSTMODERN

Prof. Dr. Badea Raluca Georgiana,


Liceul Tehnologic de Transporturi, Ploiești

Se știe că este extrem de importantă modalitatea în care ambalăm educația pentru a o livra
într-o formă cât mai atrăgătoare. Orice produs, frumos împachetat, are un efect pozitiv asupra
destinatarului. Totuși, în acelați timp, un exterior interesant aduce și așteptări mari asupra
conținutului.
Este esențial să conștientizăm că tehnologia are un rol esențial în transmiterea eficientă a unei
informații, precum și în stimularea interesului, prin instrumentele diverse pe care le pune la dispoziție.
Ea poate susține și un DIALOG generator al gândirii critice, metodă ce ar trebui să stea la baza unei
lecții postmoderniste. Fie că folosim BRAINSTORMINGUL și DEBATE ul, fie că îi antrenăm în
INVESTIGAȚIE printr –o tematică generoasă care să le ofere o deschidere culturală, fie că le facem
un task din a se DOCUMENTA-în mediul online sau în biblioteci/arhive- înainte de a realiza un
PROIECT care să aibă la bază o paralelă analitică, vom stimula și inteligența emoțională, pregătindu-
i pentru inserția în societatea postmodernă.
Trebuie să ne amintim constant că procesul educativ postmodern are în centru crearea unui
parteneriat între profesor-elev. Un elev postmodern este un partener implicat activ în procesul
educativ, care conștientizează importanța educației în propriul viitor, care vede în dascăl un ghid
capabil să îl ajute să își atingă eficient obiectivele și care îi facilitează drumul spre succes. El este
responsabil, creativ, are aptitudini IT, este open-minded, interesat de propria-i dezvoltare, învață
din fiecare experiență și apreciază corect rolul celuilalt (coleg de echipă/părinte/profesor) în propria-
i evoluție. Dornic de comunicare, profită la maxim de fiecare activitate, fiind foarte atent și ancorat
în prezent, înțelegând că diferența de opinie este generatoare de debate-uri, activități extrem de
constructive pentru gândirea critică și dezvoltarea inteligenței emoționale, împreună cu
brainstorming-ul și alte tehnici pe care le valorifică cu entuziasm. Un proces educativ eficient are în
vedere, mai ales, câștigul partenerului, nu doar la nivel intelectual, cât și emoțional. Elevii vor câștiga
autonomie, stimă de sine, îți vor exersa abilitățile de comunicare, prin lucrul în echipe și prin
interactivitatea orei, construindu-și astfel un fond sănătos de valori.
Pe de altă parte, să nu omitem impactul cadrului didactic și imperativitatea încadrării sale în
profilul unuia în continuă formare, mereu pregătit pentru updatare în funcție de provocările
zilnice. Lucrând cu cel mai important material didactic-omul în formare, este necesar să fie open-
minded, să stimuleze gândirea critică, out of the box și să pregătească elevul pentru o viață trăită
inteligent, atât la nivel emoțional, cât și la nivel intelectual.
Un dascăl postmodern este cel care este flexibil, adaptîndu-și metodele la etapele evolutive
ale elevului, lucrează creativ, identifică atuurile elevului și le maximizează prin sarcini
constructive, pornind de la o cunoaștere cât mai complexă a partenerului de dialog. Procesul
educativ ar trebui ghidat spre a își îndeplini scopul imperativ al comunicării eficiente, prin care
cadrul didactic să susțină dezvoltarea personală a elevului și pregătirea lui pentru o viață
echilibrată și de succes. Un aspect foarte important al produsului educațional este, desigur,
originalitatea, calitate care să atragă interesul constant al elevului și să îl impusioneze să
descopere mai mult, printr-un efort perceput ca o activitate plăcută și constructivă.
În concluzie, o formulă magică/ o metodă general-valabilă pentru a realiza o lecție
constructivistă este tocmai decizia de a fi inventiv, open-minded, entuziast și mereu atent la reacția
elevului, resursele digitale fiind un adjuvant esențial, iar parteneriatul bazat pe inteligența emoțională
atrage și metamorfoza unității, a părintelui și, treptat, a întregii comunități.

213
SOCRATIVE

Madar Oana-Andrada
Școala Gimnazială Nr.1 Balc

Socrative este un instrument de evaluare, folosit pentru a obține date instantanee de la elevi.
Se pot crea diferite teste, variante multiple, adevărat/fals, sau teste cu răspuns scurt, rezultatelele
fiind afișate în timp real, apoi descărcate și se pot face rapoarte în funcție de clasă, întrebare sau
elev.
Socrative este un instrument ușor de utilizat, pentru a crea evaluări formative și pentru a
obține rezultate în timp real. Cu ajutorul acestei platforme, profesorii pot antrena clasa cu exerciții
educaționale: chestionare, sondaje rapide, bilete de ieșire ( pentru a avea feedback-ul elevilor despre
un anumit subiect și pentru a vedea cât de eficient a fost profesorul în explicarea acestuia. )
Această platformă , SOCRATIVE.COM, este un instrument și o interfață eficientă ce stabilește
legătura dintre computerul/laptopul profesorului și smartphone-ul elevului (tableta). Este folosită cu
precădere pentru consolidare și evaluare cât și pentru tema de casă.
Pentru crearea unui cont pe această platforma se vor urmări câțiva pași:
• Pasul 1: Crearea unui cont de tipul nume@gmail.com
• Pasul 2: Crearea un cont (gratuit) de profesor, utilizând un browser (ex. Google Chrome)
• Pasul 3: Crearea testului utilizând tipuri de itemi diferiți, selectând butonul Create Quiz din meniul
Manage Quizez
Tipurile de itemi regăsite în acestă aplicație sunt :
• Întrebări cu răspuns multiplu
• Itemi de tipul ,,adevărat sau fals” (aplicaţia evaluează răspunsul automat şi elevul primeşte feed-
back după fiecare întrebare)
• Space Race
După ce am ales tipurile de itemi doriți, vom trece la pasul 4, punerea în aplicare a testului.
• Pasul 4: Aplicăm testul respectând succesiunea de activități de mai jos:
- le comunicăm elevilor data la care va fi lansat testul, astfel încât să se poată conecta la internet de
pe un PC, Laptop, Tabletă, Telefon;
- să acceseze aplicația STUDENT SOCRATIVE, să apese butonul JOIN, să selecteze clasa (Room)
și să introducă apoi numele și prenumele, după care se apasă butonul DONE.
- la data lansarii testului, elevii pot fi în sala de clasă, acasă, în autobuz…, singura condiție fiind
accesul la INTERNET
• Pasul 5 : Din meniul DASHBOARD, la data și ora stabilită pentru aplicarea testului, apăsăm
butonul START A QUIZ, apoi selectăm testul ce urmează a fi dat elevilor .
Este de menționat faptul că : la finalul activității profesorul obține un raport în excel/pdf al
activității.
Raportul poate fi descărcat sau trimis pe email:
- un singur elev
- pentru toată clasa
Un elev poate participa la activitate dacă a descărcat pe telefon aplicația socrative.com
(aplicație gratuită), dar poate lucra şi online, fără să descarce această aplicație (în acest caz pot
apărea unele erori).

Fiecare aplicație/platformă prezintă atât avantaje cât și dezavantaje:


AVANTAJE :
— Este un mod interactiv de învăţare şi testare
— Se poate folosi în munca în grup sau pe echipe
214
— Este foarte uşor de utilizat si poate fi folosită pe smartphone, tabletă, laptop
— Măreşte atractivitatea actului educaţional
— Oferă statistici în timp real şi feed-back relevant
— Poate fi folosită sub formă de joc
— Profesorul poate personaliza conţinutul
— Asigură economie de timp
DEZAVANTAJE :
• Necesită efort suplimentar din partea profesorului în proiectarea demersului educațional
• În lipsa unor instrucțiuni clare , poate distrage atenția de la conținutul învățării
• Pot apărea erori de ordin tehnic: baterie, memorie
• Ecranul mic
• Profesorul trebuie să se asigure că elevii sunt conectați permanent la aplicație

215
APLICAŢII UTILIZÂND GEOGEBRA

Prof. Mărioara Brescan


Colegiul Naţional „Grigore Moisil” Oneşti

Rezumat. În rezolvarea problemelor de geometrie, reprezentarea grafică ajută la intuirea soluţiei. În


acest caz folosirea unor programe specializate pentru modelarea unor fenomene matematice,
constitue un instrument folosit din ce în ce mai mult în cadrul lecţiilor de predare-învăţare, fixare şi
consolidare a cunoştinţelor. Un astfel de soft este GeoGebra.

Aplicaţia_1

Se consideră dreapta (d ) de ecuaţie şi punctul A(-1,2) . Să se scrie ecuaţia unei drepte care
trece prin punctul A si este:
a) paralelă cu dreapta dată;
b) perpendiculară cu dreapta dată;
Cu ajutorul programului Geo Gebra se reprezintă grafic dreapta şi punctul, după rezolvarea
matematică elevii au posibilitatea să se verifice dacă au lucrat corect prin observarea imaginii grafice
a dreptelor cerute în problemă.

Aplicaţia_2

Fie punctele A(5,-4), B(-1,3), C (-3,-2) . Să se determine:


a) coeficienţii unghiulari ai dreptelor: AB, BC , AC ;
b) ecuaţiile dreptelor: AB, BC , AC ;
c) ecuaţiile înalţimile triunghiului ABC.
Această aplicaţie porneşte de la vârfurile unui trunghi. Elevii determină ecuaţiile dreptelor, cu
ajutorul programului se reprezintă grafic dreptele obţinute, iar facilitatea oferită de program constă în
verificarea corectitudinii rezolvării, prin observarea concurenţei dreptelor în punctele date. Se poate
216
observa concurenţa înălţimilor triunghiului. In imagine se pot observa doua butoane care permit
ascunderea, dreptelor sau a înălţimilor. Se poate observa concurenţa înălţimilor triunghiului.

Aplicaţia_3

C. Laturile unui triunghi sunt date prin ecuaţiile:


( AB) : 2 x - y + 2 = 0 ;
( BC ) : x + 2 y - 2 = 0 ;
( AC ) : x - y - 2 = 0 .
Să se determine:
a) coordonatele vârfurilor triunghiului;
b) măsurile unghiurilor triunghiului.

Problema este dată elevilor pentru a fi rezolvată, cu ajutorul programului se reprezintă grafic
dreptele de ecuaţii date, se determină coordonatele vârfurilor triunghiului şi măsurile unghiurilor, asa
cum se poate observa in figura următoare:

217
Aplicaţia_4

Facilitatea oferită de acest program constă în faptul că elevii işi pot verifica soluţiile, pot observa
dreptele de ecuaţii date, tringhiul determinat de acestea şi măsura unghiurilor.

Utilizarea programului în lecţie, oferă elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta o gândire deschisă,
având posibilitatea de a observa: dreptele, punctele, de a determina măsura în grade a unghiurilor,
elevul îşi consolidează mai bine cunoştintele prin observarea directă.

Bibliografie M.Ganga-Probleme de geometrie analitică, Ploieşti, Editura Mathpress, 1999

218
STUDIUL MATEMATICII IN ŞCOALA MODERNĂ

Dumitraşcu Alina
Liceul Teoretic “DunᾸrea”, Galaţi

Nevoia omului de a se adapta în continuu la situaţii, la procese şi probleme de muncă mereu noi,
impun ca şcoala, o dată cu funcţia ei informativă, să dezvolte şi atitudinile intelectuale ale elevilor,
independenţa şi creativitatea gândirii. O contribuţie esenţială la realizarea acestei sarcini o dă
studiul matematicii în manieră modernă. Matematica modernă următeşte antrenarea sistemică
şi gradată a gândirii elevilor în rezolvarea exerciţiilor şi problemelor, disciplinarea
gândirii elevilor şi formarea capacităţii de a gândi condesat, în tensiune maximă, care solicită
gândirea la un efort susţinut şi gradat.

“Obiectul matematicii este atît de serios,


încît este util să nu pierdem ocazia pentru
a-l face puțin mai distractiv.” (Blaise Pascal)

În condiţiile actuale de tranziţie, şcoala românească trebuie să renască, să fie cu adevărat


expresia vie, puternică, reală a năzuinţelor neamului nostru, nu numai de a-i conserva valenţele
culturale şi sufleteşti moştenite, ci de a crea valori noi în vederea desăvârşirii fiinţei sale naţionale.
Ea trebuie să aibă ca ideal formarea de specialişti bine pregătiţi profesional, capabili de a se angaja
creator în efortul constructiv al ţării.
Epoca contemporană are nevoie de inteligenţa creatoare, de oameni cu gândire independentă,
creativă. Jean Piaget menţionează că în societatea contemporană însăşi condiţia de existenţă a omului
se concentrează totmai mult către inteligenţă şi creativitate, adică inteligenţa activă.
Matematica, pătrunzând în aproape toate domeniile de cercetare şi aducându-şi contribuţia la
dezvoltarea tuturor ştiinţelor, este chemată să-şi îndeplinească rolul de factor esenţial la adaptarea
rapidă a fiecărui cetăţean la cerinţele mereu crescânde ale societăţii în care trăim. Bazele unei bune
pregătiri şi formări matematice se pun încă din clasele primare, cu accentul pe dezvoltarea capacităţii
intelectuale ale elevilor şi a priceperii de a le utiliza în mod creator.
Matematica este disciplina care, prin însăşi existenţa ei, are menirea de a forma o gândire
investigatoare. Este ştiinţa cea mai operativă, care are cele mai multe şi mai complexe legături de
viaţă. De aceea, se impune o permanentă preocupare în perfecţionarea continuă a metodelor şi
mijloacelor de învăţământ pentru a realiza nu o simplă instruire matematică, ci o educaţie matematică,
cu implicaţii serioase în dezvoltarea tineretului şi formarea lui ca om folositor societăţii din care face
parte.
Şcoala are obligaţia să facă din studiul matematicii un instrument de acţiune eficientă,
constructivă şi modelatoare asupra personalităţii elevului.
„Nu trebuie să educăm copiii pentru ceea ce suntem noi azi, ci pentru ceea ce vor fii ei mâine”
(academician Gheorghe Mihoc în „Matematica în ciclul primar”). Adică, să avem în vedere nu numai
realizarea prezentă a vieţii, ci mai ales perspectivele ei.
Puternic ancorată în realităţile contemporane şi cu implicaţii în toate domeniile, matematica
devine tot mai mult modelul spre care privesc cu încredere şi interes celelalte ştiinţe. Ea a pătruns
treptat şi din ce în ce mai mult în sfera conceptului de cultură generală şi de specialitate, lăsând puţine
sectoare lipsite de prezenţa ei.
Semnificaţia şi importanţa teoretică şi practică a matematicii a crescut mereu făcând din ea un
principal obiect de instruire, o materie cu necontestate valenţe formative.
Matematica este disciplina care, prin însăşi esenţa ei de ştiinţă a structurilor creatoare de modele şi
limbaje ştiinţifice ale realităţii, poate şi are menirea de a forma o gândire investigatoare, creatoare, o
219
apropiere de cunoştinţe noi si, în general, o apropiere de necunoscut printr-un adevărat stil de
cercetare. Se poate spune că în condiţiile contemporane, matematica este una dintre cele mai
importante ştiinţe care contribuie mult la realizarea formei celei mai înalte şi mai complexe a
comportamentului uman –creativitatea.
Predarea modernă a matematicii stimulează imaginaţia, implică operarea cu combinaţii
multiple şi, mai ales, îl face pe elev să gândească logic, evitându-se răspunsurile stereotipe. De aceea
este necesară folosirea unor modalităţi metodice moderne care să conducă elevul spre cunoaşterea
matematică a realităţii, spre înţelegerea acesteia printr-o logică generală.
Astăzi matematica se aplică în domenii variate: în tehnică, fizică, chimie, biologie, iar în ultimul timp
şi în ştiinţele sociale. Receptiv la nou, învăţământul matematic a fost continuu perfecţionat
şi adaptat transformărilor care au avut loc în societate.
O trăsătură importantă a matematicii este legătura ei cu practica. Ea s-a născut din nevoile
practice ale omului, s-a cristalizat ca ştiinţă, trecând acest material faptic, concret, prin filtrul raţiunii
marilor ei gânditori şi revenind în acelaşi timp cu teoriile pentru a sprijini în continuare dezvoltarea
vieţii, a practicii.
Raţionamentul matematic creează elevului posibilitatea de înţelegere a celorlalte
discipline cât şi pătrunderea problemelor privitoare la natură, viaţă, societate.
De asemenea, matematica contribuie la formarea şi dezvoltarea unor însuşiri caracteristice omului:
capacitatea de a munci organizat şi ritmic, perspicacitatea, spiritul de investigaţie în găsirea unor
soluţii noi şi mai eficiente, contribuind incontestabil la valorificarea efectivă în condiţii optime a
potenţialului uman.
Un rol deosebit îl are matematica în dezvoltarea intelectuală a elevului, în dezvoltarea gândirii
logice, adică a unei gândiri consecvente, clare şi precise. Ȋnvăţând corect matematica, elevii îşi
formează deprindereade concentrare a atenţiei asupra celor studiate, să observe diferite fapte şi relaţii,
să le compare şi să le confrunte unele cu altele.
Rezolvarea problemelor este forma primară a muncii creatoare de studiu a elevului. În acest
context, ca în orice activitate creatoare, imaginaţia joacă un rol deosebit. Rezolvarea unei probleme
constituie un rezultat al activităţii comune în gândire şi imaginaţie. Deci, dacă această rezolvare
contribuie la dezvoltarea gândirii elevilor, în aceeaşi măsură contribuie la dezvoltarea
imaginaţiei creatoare, care constituie o componentă însoţitoare a acesteia.
Prin matematică găsim un bun prilej pentru a forma la elevi deprinderi folositoare: punctualitate,
exactitate, autoverificare, justificare şi motivare. Ei reuşesc să remarce în obiectul observat elemente
de asemănare şi deosebire, să separe însuşirile esenţiale şi permanente de cele întâmplătoare, să facă
o conexiune între însuşirile esenţiale şi cele permanente într-o noţiune.
În acest proces extrem de important al abstractizării şi generalizării, se dezvoltă la elevi o
gândireabstractă, logică şi sănătoasă. O dată cu gândirea se dezvoltă şi limbajul elevului, în mod
deosebit în acest cadru, cel matematic, căruia îi este caracteristic laconismul, precizia şi claritatea.
Am observat de-a lungul timpului ca, încorporat în activitatea didactică, jocul imprimă acesteia un
caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie, de veselie, de
destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.
Jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale elevilor, generând o motivaţie
secundară, dar stimulatorie. Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învăţământul
consolidează, precizează, sau chiar verifică cunoştinţele elevilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe,
pune în valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale acestora.
Eficienţa jocului didactic depinde, de cele mai multe ori, de felul în care profesorul ştie să
asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul în care ştie să
folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, indicaţii, aprecieri.
Jocul didactic poate fi introdus în orice moment al lecţiei în care se observă o stare de oboseală
aelevilor şi când atenţia acestora nu mai poate fi captată prin alte mijloace didactice. De asemenea,
pot fi organizate lecţii-joc, în care jocul să domine urmărind fixarea, consolidarea şi sistematizarea
cunoştinţelor.

220
Inclus inteligent în structura lecţiei, jocul didactic, matematic poate să satisfacă nevoia de joc
a copilului, dar poate, în acelaşi timp să uşureze înţelegerea, asimilarea cunoştinţelor matematice în
formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând o îmbinare între învăţare şi joc.
Este adevărat că învăţarea nu este joc, ci muncă, dar aceasta nu trebuie ruptă de joc şi trecerea trebuie
făcută treptat, pentru a nu provoca transformări intelectual-afective. “Munca şcolară este o punte între
joc şi muncă, iar jocul este vestibulul natural care conduce spre muncă”.(Chateau,J., 1970,pag.192)
” Cine nu ştie să se joace cu copiii ,este destul de nepriceput să creadă că acest amuzament este mai
prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator.”(C.G.Salzmann)

BIBLIOGRAFIE:
1. Antohe, Valerian ; Gheorghinoiu, Constantin; Obeadă, Monica – Metodica predării matematicii
. Jocul didactic matematic, Editura Ex. Libris, Brăila, 2002
2. Brânzei, Dan; Brânzei, Roxana- Metodica predării matematicii, Editura Paralela 45
3. Cerghit, Ioan –Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
4. Chateau, Jean – Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970
5. Claparede , Edouard –Psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973
6. Cucoş , Constantin – Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

221
EDUCAȚIA DIGITALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Profesor Învățământ Preșcolar Stoica Luminița Ecaterina


Liceul Tehnologic Cojasca - Grădinița cu Program Normal Fântânele, Localitatea Cojasca

Utilizarea calculatorului în educatia preşcolarilor permite transmiterea şi asimilarea noilor


cunoştinţe într-un mod atractiv pentru copii. Procesul de educație este mult mai eficient. Copiii învaţă
jucându-se, sunt puşi în situaţia de găsi repede soluţii şi de a lua decizii pentru rezolvarea problemelor.
Calculatorul este un mijloc de instruire care ţine atenţia copilului activă pe tot parcursul activităţii de
învăţare.
Imaginaţia, la vârsta preşcolară, intră într-o nouă fază de dezvoltare, capătă noi aspecte.
Formarea competenţelor descrise prin programa şcolară nu este posibilă doar prin utilizarea unor
strategii clasice de predare-învăţare-evaluare. Instruirea diferenţiată individuală, pe nivel de vârstă,
cu ajutorul softului educaţional, poate fi o alternativă de succes.
Folosirea calculatorului în grădiniţă constituie o modalitate de creştere a calităţii predării şi
învăţării. Operarea pe calculator reprezintă o nouă strategie de lucru a educatoarei cu copiii, prezintă
importante valenţe formative şi informative, este un nou mod de instruire. Prin intermediul
computerului se oferă copiilor justificări şi ilustrări ale proceselor şi conceptelor abstracte, ale
fenomenelor neobservate sau greu observabile. Alături de mijloacele didactice clasice, calculatorul
este un instrument didactic ce poate fi folosit în scopul eficientizării tuturor activităţilor din grădiniţă.
Interesului copiilor se menţine pe tot parcursul activităţilor, folosind acest mijloc didactic.
În învăţământul preşcolar, jocul este principala formă de organizare a procesului instructiv-
educativ, iar calculatorul, este pentru copil, un alt mod de a învăţa jucându-se, este parte din spaţiul
socio-cultural al lui, care îl pun în situaţia de a găsi rapid soluţii, de a se adapta la o lume în care
informaţia circulă, îi influenţează limbajul şi comunicarea non-verbală şi totul cu paşi repezi.
Învăţarea asistată de calculator reprezintă o cale de instruire eficientă. Experienţele cognitive
şi de exprimare care îi introduc pe copii în lumea oferită de programele multimedia trebuie să fie în
concordanţă cu mediul educaţional din care provin ei. Prin aceste activităţi, oferim copiilor şanse
egale la educaţie, indiferent de mediul în care cresc şi se dezvoltă.
Prin utilizarea calculatorului, procesul de predare-învăţare-evaluare capătă noi dimensiuni şi
caracteristici, permite transmiterea de noi cunoştinţe şi sugerează semnificaţiile acestora. Strategiile
de predare-învăţare folosite pot sprijini şi stimula procesele învăţării active. Cunoaşterea este un drum
ce se deschide pe măsură ce înaintăm.
Procesul de învăţare devine mai interesant şi mai plăcut prin intermediul calculatorului.
Imaginile viu colorate, însoţite de texte sugestive, permit dezvoltarea limbajului şi a vocabularului
celor mici. Bagajul de cunoştinţe generale creşte, pornind de la noţiuni simple, cum ar fi culorile şi
ajungând până la cunoaşterea de poezii, cântece, precum şi a unor proverbe şi zicători. Noţiunile
elementare, cum ar fi animale domestice şi sălbatice, anotimpuri, etc., încep să aibă înţeles de la vârste
fragede, dându-le astfel posibilitatea să le înveţe mult mai uşor.
Soft-urile sunt bine structurate, copilul poate alege orice etapă din cele prezentate cu ajutorul
mouse-ului, sau poate repeta anumite secvenţe, pentru a ajunge să cunoască şi să înţeleagă toate
noţiunile cuprinse în jocul respectiv.
Soft-ul educaţional realizat pentru copii poate fi educativ, distractiv şi interactiv.
De exemplu, folosind dorinţa copilului de a citi, este invitat într-o „Călătorie misterioasă la
bibliotecă”, unde are mai multe variante de joc.
Preşcolarii îşi pot consolida cunoştinţele, rezolvând sarcinile primite. Personajul îi cere
copilului să analizeze imaginea de pe ecran, să compare forma şi mărimea cărţilor prin alăturare
vizuală şi apoi să le aşeze pe rând în rafturile bibliotecii. Imaginile individuale se prezintă pe rând şi
copilul trebuie să facă apel, fie la imaginea de ansamblu care i se prezintă când greşeşte, fie la
cunoştinţele dobândite anterior. Jocul se desfăşoară interactiv, calculatorul îl sfătuieşte pe cel ce se
joacă, să se gândească bine şi îl încurajează să încerce din nou, dacă a greşit. Răspunsurile corecte
sunt răsplătite cu strigăte de bucurie, aplauze şi laude, pentru că a aşezat corect cărţile în rafturi.
222
Metoda instruirii asistate de calculator oferă accesul comod şi eficient la informaţiile şi
cunoştinţele cele mai noi, este o metodă nouă şi eficientă de predare-învăţare-evaluare a cunoştinţelor
şi de formare permanentă.
Unele reprezentări pot fi reproduse doar prin intermediul calculatorului, care oferă metode şi
tehnici privind grafica, animaţia, sunetul. De exemplu, evoluţia unor fenomene fizice, chimice,
biologice, etc., care se desfăşoară dinamic, nu pot fi reprezentate sau studiate, decât folosind
calculatorul.
Jocurile de orientare de tip labirint îl ajută pe copil să folosească tastele de deplasare stânga-
dreapta, sus-jos, să-şi dezvolte viteza de reacţie, coordonarea oculo-motorie, dar şi spiritul de
competiţie, capacitatea de a acţiona individual. Am observat o îmbunătăţire a capacităţii de
concentrare a atenţiei, creşterea stabilităţii în acţiune, chiar şi la unii copii, care, în alte activităţi, au
o slabă concentrare a atenţiei.
Jocurile pe calculator îl pun pe copil în situaţia de a rezolva sarcini, care altfel ar părea
inaccesibile, dar atmosfera plăcută de lucru, caracterul ludic al acţiunii, posibilitatea îndreptării
greşelilor, „stimulentele” primite: încurajări, aplauze, imagini cadou, diplome de învingător, medalii,
situarea în fruntea clasamentului, melodii, îi creează copilului emoţii pozitive, bucuria că a rezolvat
singur o sarcină şi îl responsabilizează, trecând de la învăţarea pasivă la cea activă, în care îşi însuşeşte
cunoştinţe, acţionând într-o strânsă relaţie de comunicare interactivă calculator-copil. Mişcarea
imaginilor, culorile diferite, dialogul, spiritul de glumă şi de joc, fac ca factorii stresanţi, inhibatori
să dispară, iar copilul să acţioneze fără constrângeri.
Prezentarea şi organizarea conţinuturilor, în situaţii de învăţare asistate de calculator, trebuie
să se facă în funcţie de cerinţe instructive, care facilitează şi optimizează învăţarea. În învăţământul
tradiţional, profesorul dispune de posibilităţi multiple pentru a verifica şi stimula învăţarea. Rostul
unui program de învăţare, este de a formula sarcini, de a oferi scheme de abordare a informaţiei, de a
realiza feed-back-ul, dar şi de a motiva copilul pentru continuarea instruirii. Materialele audio-vizuale
pun la dispoziţie resurse valoroase pentru sistemul de învăţare. Instruirea asistată de calculator este
folositoare, dacă copilul este activ şi motivat, el învaţă fiind implicat şi provocat să se gândească la
ceea ce i se prezintă.
Calitatea interacţiunii cu copilul este o caracteristică de primă importanţă a unui soft
educaţional; de ea depinde măsura în care se produce învăţarea.
Pedagogia modernă pune în prim plan copilul, cu trebuinţele şi nevoile lui de dezvoltare.
Copiii vor să se descurce singuri şi vor în acelaşi timp ca persoanele în care au încredere să-i orienteze
şi să-i ocrotească. Educatoarea dovedeşte competenţă dar şi dragoste pentru copii, atunci când le oferă
posibilitatea de a avea iniţiativă.
În societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi învăţământul
trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi
creaţie in activitatea didactică.

Bibliografie:
1. Marin Manolescu, „Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi practică”, Ed.
Credis, 2004.
2. Revista de pedagogie, nr. 1-2, „Informatizarea învăţământului”, Institutul de Stiinte ale
Educatiei, 1994.
3. S.M. Cioflica, B. Iliescu, „Prietenul meu, calculatorul”, (Ghid de utilizare pentru preşcolari), Ed.
Tehno-Art, Petroşani, 2003.

223
IMPORTANŢA CREATIVITĂŢII ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢARE

Torj Mihaela-Florina
Colegiul Economic “Partenie Cosma”

Sistemului de educație și formare necesită o adaptare la evoluția tehnologică a zilelor noastre.


Un element esențial al dezvoltării, modernizării și inovării societății îl constituie pregătirea și
perfecționarea resurselor umane. Cadrele didactice sunt nevoite astăzi să utilizeze noile tehnologii
digitale, să se adapteze acestora, tehnologii care reprezintă o cale directă pentru ca școala să fie mai
atractivă pentru elevi, mai accesibilă nevoilor și stilului lor de viață și de asemenea mult mai eficientă
în vederea dezvoltării de competențe ale elevilor. Se remarcă un impact al transformării digitale
asupra societății și asupra pieței muncii, precum și asupra sistemului de învățământ.
Progresele societății în materie de conectivitate, folosirea pe scară largă a dispozitivelor și a
aplicațiilor digitale, nevoia de competențe digitale toate determină o transformare digitală a educației
zilelor noastre.
Educația digitală se constitiuie ca obiectiv-cheie pentru predarea-învățarea-evaluarea de înaltă
calitate. Se coturează necesitatea unei abordări strategice privind dobândirea competențelor digitale
pe tot parcursul vieții atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice care s-au trezit în fața faptului
că „predarea-învățarea” realizată prin interacțiunea față în față s-a mutat în mediul online, iar
provocările în acest sens sunt foarte multe. Astăzi, predarea nu se mai limitează doar la sala de clasa,
iar metodele tradiționale trebuiesc adaptate condițiilor de azi, ca urmare, transmiterea cunoștințelor,
a informațiilor trebuie să se facă utilizând metode noi de predare-învățare, dar fără a renunța la cele
tradiționale, deoarece acestea au stat la baza dezvoltării elevilor.
Tehnologia modernă a devenit un aspect foarte important în viaţa tinerilor, acaparându-le dezvoltarea
socială și culturală, iar utilizarea tot mai accentuată a tehnologiei moderne și a internetului îi vor
ajuta să facă mari progrese în educația lor.
Prin învăţarea creativă trebuie să reuşim să facem din fiecare copil un participant activ al
redescoperirii adevărurilor despre lucruri şi fenomene, atunci când i se indică direcţiile de cercetare
sau i se dau notele definitorii şi să-şi pună întrebări similare cu cele pe care şi le pune cercetătorul
ştiinţific, deoarece ele întreţin interesul pentru cunoaştere şi corespund spiritului de curiozitate al
copilului.
Învăţarea este latura procesului de învăţământ intenţionată, programată, organizată şi
conştientă de asimilarea cunoştinţelor teoretice şi practice de către elev pe baza predării şi a studiului
independent. Aceasta este ceea ce se numeşte învăţarea şcolară.
Învăţarea şcolară este evoluţia fiinţei umane în şcoală (în procesul de învăţământ) în două
componente în interacţiune:
Învăţarea internă este latura intimă (mentală, psihică) a procesului de învăţare, care
valorizează actele de percepţie, înţelegere, abstractizare, generalizare, fixare şi reproducere a
informaţiilor.
Învăţarea externă (comportamentală) este latura exterioară cu caracter acţional, de
aplicare a cunoştinţelor, de formare a priceperilor şi deprinderilor intelectuale şi practice.
Perceperea obiectelor şi fenomenelor
Este etapa cunoaşterii (învăţării) senzoriale, în cadrul căreia prin contactul direct cu realitatea
( materiale didactice şi intuitive, experienţe, etc.) prin mijlocirea simţurilor şi a capacităţii raţionale
se formează imaginea globală a realităţii sub formă de percepţii şi reprezentări în plan mintal.
Înţelegerea, abstractizarea şi generalizarea cunoştinţelor
Este etapa cunoaşterii (învăţării) conştiente, logice, raţionale, abstracte. Pe baza comparaţiilor,
analizei şi sintezei, se scot mintal elementele (semnificaţiile şi conexiunile) esenţiale, tipice şi
generale ale realităţii studiate, realizându-se înţelegerea, abstractizarea şi generalizarea acestora sub
formă de noţiuni, concepte, idei, teze, principii, legi, teorii, ipoteze, etc, ca urmare a interacţiunii
dintre mijloacele intuitive şi mijloacele logico- matematice de predare-învăţare.
Formarea priceperilor şi deprinderilor
224
Este etapa de aplicare a cunoştinţelor, de formare a capacităţilor, priceperilor şi deprinderilor
intelectuale şi practice, de proiectare şi investigaţie ştiinţifică. Această etapă este baza formării
profesionale a elevilor; ea începe prin experienţele efectuate în clasă şi continuate prin lucrările,
experienţele şi activităţile practice şi în munca independentă a elevilor.
Creativitatea este o capacitate destul de complexă. Ea face posibilă crearea de produse reale
ori pur mintale, constituind un progres în plan social. Componenta principală a creativităţii o
constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza
ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea azi, nu se obţine cu uşurinţă, o altă componentă implicată
este voinţa, perseverenţa în a face numeroase încercări şi verificări.
Tipuri de creativitate
Din punct de vedere al produsului creativ, creativitatea poate manifesta următoarele tipuri (trepte,
nivele sau paliere):
Expresivă - este cea care se manifestă la nivelul de execuţie, prin diverse soluţii mai
productive, cu valenţe de perspicacitate.
Productivă - este cea manifestată prin soluţii eficiente de producţie ca urmare a unor
combinări şi recombinări, asocieri de date şi soluţii existente cunoscute.
Inovativă - este legată de cea expresivă şi productivă, dar aduce o soluţie nouă care sporeşte
simţitor productivitatea.
Inventivă - depăşeşte calitatea şi performanţa creaţiei productive şi inovative; în baza unei
gândiri şi restructurări noi, produce o idee, soluţie, tehnologie noi, originale, ce dinamizează
progresul teoretic sau practic într-un anumit domeniu tehnico-ştiinţific.
Emergentă - idei, teorii, soluţii, tehnologii cu caracter de invenţii sau descoperiri
excepţionale, care revoluţionează diversele domenii ale cunoaşterii sau practicii- chimie,
fizică, medicină, biologie, matematică, literatură, economie, tehnică.

Creativitatea duce la progresul teoretic sau practic. S-au făcut cercetări privind rolul
inteligenţei în creativitate şi s-a observat, că printre subiecţii cu note ridicate la inteligenţă sunt unii
având cote slabe la creativitate. În schimb, cei cu performanţe ridicate la testele de creativitate aveau
la inteligenţă cote cel puţin mijlocii.
Profesorul trebuie să depisteze elevii cu potenţial creativ superior, cărora e firesc să li se
asigure posibilităţi speciale de dezvoltare a capacităţii lor. Educatorul trebuie să lase elevilor iniţiativa
de a gândi independent, deoarece numai pe calea exerciţiului, elevul va învăţa să gândească creativ.
Gândirea trebuie să se desfăşoare într-o formă care să intereseze pe elevi. Iniţiativa se manifestă prin
uimire, curiozitate, punerea unor întrebări.
Una din cele mai importante sarcini ce rezultă din cercetarea creativităţii este educaţia
transdisciplinară. Sarcina educatorului este însă aceea de a corela astfel diferite discipline, asigurând
dezvoltarea personalităţii creative a elevilor. Aceasta înseamnă că elevul trebuie să folosească în
rezolvarea problemelor date, asociaţii stabilite la alte discipline sau să coreleze problema cu
cunoştinţele însuşite anterior.
Tendinţele ce se manifestă azi în preconizatele metode de stimulare a creativităţii, sunt de a
realiza condiţii pentru o liberă manifestare a asociaţiilor spontane, nestânjenite de rigorile raţiunii.
Chiar eforturile efectuate de un elev pentru a soluţiona o problemă de matematică implică
momente de incubaţie, dar şi asociaţii salvatoare care vin din memorie, adică din inconştient.
Un alt mod de a dezvolta creativitatea este realizarea unor referate despre subiecte de
matematică din mai multe surse bibliografice. Dar puţini elevi realizează referate originale, mulţi se
mulţumesc să copieze de pe Internet, care nu îi ajută aproape cu nimic, dacă nici măcar nu-l studiază.
Câtă vreme creativitatea era socotită un privilegiu dobândit ereditar de o minoritate, şcoala nu
s-a ocupat în mod special de acest aspect, Pe lângă efortul tradiţional de educare a gândirii critice,
stimularea fanteziei apare şi ea ca un obiectiv major. Aceasta implică schimbări importante, atât în
mentalitatea profesorilor, cât şi în ce priveşte metodele de educare şi instruire.

Bibliografie:
225
1. Ioan Bontaş , Tratat de Pedagogie, Ed. All, Bucureşti, 2007
2. Andrei Cosmovici, Psihologia Generală, Ed. Polirom, Iaşi, 2005
3. Florica Orțan, Pedagogie Sinteze și structuri logice, Ed. Universității din Oradea, 2014
4. Florica Orțan, Pedagogie și elemente de psihologie, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2018

226
METODE MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE

Paraschiv Elena Florentina


Liceul Tehnologic ”Nicolae Bălcescu”, Voluntari

Strategia didactică este o schemă procedurală cu caracter dinamic, flexibil, elaborată de


cadrul didactic în scopul eficientizării învățării. Principalele componente ale strategiei didactice
sunt: metodele de învățământ, mijloacele de învățământ și formele de organizare a activității
elevilor.
În sistemul de învățământ întâlnim două metode de procedură didactică:
Ø Predare/asimilare
Ø Evaluare
Metodele de predare sunt la rândul lor de 3 feluri:
Ø Metode tradiționale: Expunerea, conversația, demonstrația, urmărirea manualului, exercițiul.
Ø Metode de dată mai recentă: Algoritmizarea, modelarea, problematizarea, instruirea
programată, studiul de caz, metode de simulare (joc, învățarea pe simulator), învățarea prin
descoperire.
Ø Metode moderne: Brainstorming, Metoda Philips 6-6, Metoda 6-3-5, cubul, mozaicul, panel
etc.
Metodele moderne de predare, utilizate la clasă, au următoarele avantaje:
• Principiile şi strategiile constructiviste susţin realizarea învăţării prin înţelegere;
• Metodele interactive implică elevul, care devine partener al cadrului didactic în actul de
predare-învăţare;
• Metodele interactive ajută la formarea deprinderilor practice, abilităţilor de comunicare,
cultivă independenţa elevilor, stimulează conexiunile logice;
• Stimularea și dezvoltarea unei gâdiri divergente;
Metoda brainstorming
Brainstormingul este una din cele mai răspândite metode în formarea elevilor în educaţie, în
stimularea creativităţii.
Cuvântul ”brainstorming” provine din engleză, din cuvintele „brain” = creier și „storm”
= furtună, plusdesinența „ing”specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă„ furtună în creier ”
efervescență, o stare de intensă activitate imaginativă, un asalt de idei. Este „metoda inteligenței în
asalt.”
Asaltul de idei (brainstorming-ul) este modalitatea complexă de a elabora în cadrul unui
anumit grup, în mod spontan anumite idei, modele, soluții noi, originale, necesare rezolvării unor
teme sau probleme teoretice sau practice.
Un principiu al brainstormingului este: „cantitatea generează calitatea”. Conform acestui
principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai
mare.
În general, brainstorming-ul se referă la notarea unui set de idei nefiltrate și vaste pentru a se
concentra mai târziu pe ideile care se potrivesc cel mai bine unei anumite probleme. Când este
realizat corect, acesta poate genera idei creative și soluții inteligente.
Din punctul meu de vedere, brainstorming-ul este cea mai eficientă metodă de învățare.
Această metodă poate schimba modul în care gândim. De asemenea, poate ajunge dincolo de ceea
ce este evident, căutând un teritoriu încă neexploatat.
Sunt sigură că mulți dintre noi avem idei pe care nu le punem în practică, fiindcă nu avem
curajul să avem încredere în noi înșine, gândindu-ne la eșec și la faptul că putem fi judecați. Cu
toate acestea, ideile noastre pot fi esențiale în anumite momente.
Un exemplu des întâlnit în acest sens este relația profesor – elev. Profesorul având o foarte
mare influență asupra inițierii elevilor.

227
Prin încurajarea metodei de brainstorming, profesorul poate solicita exprimarea elevilor într-
un mod rapid, în enunțuri scurte și concrete, fără cenzură, cu scopul ca aceștia din urmă să își
exprime cu ușurință ideile, fie ele neobișnuite, ridicole, trăznite, fanteziste, așa cum le vin în minte,
indiferent dacă acestea conduc sau nu la rezolvarea problemei. De asemenea, crearea unui mediu
confortabil și relaxant, ajută mult la dezvoltarea creativițății elevilor. Consider că distracția și
creativitatea se îmbină perfect.
Întâlnim însă și profesori care sunt buni critici și care judecă deseori ideile elevilor,
provocând astfel involuntar, retragerea din procesul de gândire, creând astfel un mediu tensionat și
dezamăgitor.
Este esențial să nu condamnăm ideile inutile, având o deosebită importanță în timpul
brainstormingului. Presiunea poate îndepărta creativitatea și poate constrânge ideile să rămână în
zona lor de confort.
În opinia mea, este indicat să se lucreze pe grupe pentru a da astfel exercițiului o funcție
mult mai ușoară. Încurajez desenele, proiectarea de video care să fie și ușor amuzante, dar să
păstreze tematica pentru grupul țintă, deoarece în acest mod se crează confortul necesar care
permite apariția ideilor inovatoare.
Dacă ținem cont de aceste metode, la sfârșitul lecției, elevii vor rămâne cu un univers extins
de soluții, idei și lucruri interconectate. În acest mod, vom fi siguri că vom obține cele mai creative
rezultate.

228
EDUCATIE DIGITALA - O NECESITATE IN SISTEMUL DE INVATAMANT
ACTUAL!?2021

Juganaru Luminita Mihaela


Gradinita Nr.236 Bucuresti

Alfabetizarea digitală a societății începe de la sistemul educaţional şi un rol important îl au curricula


adaptată la necesităţile economiei bazate pe cunoaştere, instruirea cadrelor didactice în
implementarea eficientă a TIC în procesul educaţional, integrarea TIC în procesul didactic, crearea
conţinuturilor educaţionale digitale, susţinerea învăţării pe tot parcursul vieţii. Cercetările care țin
de dezvoltarea noilor tehnologii didactice iau amploare și devin solicitate de centrele universitare, și
nu numai, pentru posibilitatea de a implementa rezultatele investigațiilor în procesul de pregătire a
viitorilor profesori de informatică și a specialiștilor în domeniul Tehnologiilor Informaționale (TI)
de calificare înaltă. Tendinţa respectivă a fost stimulată de faptul că, cererea de specialişti în
domeniul TI pe piaţa muncii este în ascensiune, iar lipsa profesioniştilor TI devine din ce în ce mai
acută. Programarea este promovată ca o competenţă importantă ce dezvoltă gândirea logică,
creativitatea, capacitatea de rezolvare a problemelor şi construieşte o înţelegere a principiilor din
spatele tehnologiilor digitale.
În prezent în sistemul de educaţie din întreaga lume sunt implementate tot mai multe inovaţii
tehnice şi electronice şi, în primul rând, sunt utilizate în procesul didactic tehnologii informaţionale
de ultimă oră care, practic, odată la 3 - 5 ani, se modifică conceptual şi oferă avantaje uimitoare
pentru învăţământ. Acest ritm excepţional al progresului tehnico-ştiinţific implică, evident, şi
schimbări în procesul didactic atât în învăţământul preuniversitar cât şi în învăţământul universitar.
Astfel, practica educaţională a fost completată cu metode didactice moderne, metode specifice unei
societăţi informaţionale. Aceste metode presupun utilizarea unei abordări orientate mai mult pe
instruit în raport cu procesul educaţional. Profesorul Vlada M.,Universitatea din București,
România, subliniază că, pentru a obţine evoluţie şi eficienţă în viaţa sa, omul trebuie să se adapteze
continuu la schimbările cunoaşterii. În domeniul educaţiei, şi în special al învăţării şi perfecţionării,
apariţia de noi tehnologii ale informaţiei şi comunicațiilor, îmbunătăţirea teoriilor pedagogice şi
psihologice, obligă instruiții, profesori, specialiştii în domeniu, să se adapteze la aceste schimbări. 9
din 10 români consideră că orele la școală sunt mult mai interesante și mai atractive dacă profesorii
folosesc tehnologia atunci când predau. Principalul avantaj al utilizării tehnologiei la clasă este
faptul că procesul educațional este mult mai dinamic, mai viu și mai interactiv pentru elevi, potrivit
unui studiu național, realizat în mediul online. Un alt avantaj, potrivit părerilor părinților
chestionați, este că tehnologia folosită la clasă le stimulează interesul și curiozitatea copiilor, astfel
încât aceștia asimilează mai ușor informațiile primite, potrivit unui studiu național, realizat în
mediul online.Rezultatele cercetării arată că elevii ar fi mai atrași de ore și mai activi la clasă dacă
profesorii ar folosi echipamente electronice atunci când predau.Peste jumătate dintre părinții care au
participat la sondaj cred că tehnologia folosită în scop educațional, la școală, este foarte importantă
și sub 1 la sută consideră că este deloc importantă. Potrivit studiului, aproape 55% dintre profesori
folosesc săptămânal tehnologia la ore. O treime dintre ei nu știu să folosească tehnologia pe care o
au la dispoziție la școală și sub 50% beneficiază de traininguri unde sunt învătați cum să folosească
dispozitivele inteligente.
Peste jumătate dintre părinți spun că frecvența cu care profesorii folosesc dispozitive smart la ore
este săptămânală și doar un sfert indică faptul că dispozitivele inteligente ar fi folosite zilnic.
Acasă, 64,67% dintre copiii respondenților folosesc zilnic smartphone-urile și laptopurile în scop
educațional.
Când vine vorba despre modernizarea școlilor cu echipamente electronice, 50% dintre respondenți
au declarat că și-ar dori ca școlile în care învață copiii lor să aibă videoproiectoare, imprimante,
laptopuri și tablete. Folosirea tehnologiilor moderne în şcoală face parte din evoluţia naturală a
învăţării şi sugerează o soluţie firească la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor
elevilor. Intregrarea acestora în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate
229
de a integra inovaţiile tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradiţional de
cunoaştere. Nu este un proces uşor, dar dificultăţile pot fi depăşite având în vedere potenţialul
acestui tip de cunoaştere.
Comunicarea scurta sau abreviata de tip chat sau sms se face simţită deja se la nivelul standardelor
gramaticale şi al ortografiei şi este clar că folosirea TIC acasa deja crează inegalităţi între elevi. Că
vrem sau nu, când se schimbă contextul de viaţă, se schimbă şi felul în care elevul învaţă.

230
TESTE CARE UTILIZEAZĂ APLICAȚIA GOOGLE FORMS

Autor: profesor Cibotariu Lucia


Liceul Tehnologic ”Ioan N. Roman”, Constanța

Pentru elaborarea unui test de evaluare online Google Forms utilizăm formularele din Google
Drive, accesând mai întâi contul de Gmail. Din Meniul Nou deschidem submeniul Formulare
Google.
Un test de evaluare care utilizează aplicația Google Forms (formulare Google) presupune
trimiterea testului către elevi spre rezolvare, trimiterea testului rezolvat către profesor și corectarea
acestuia. Testele elaborate pot conține următoarele tipuri de itemi: cu răspuns scurt, cu răspuns sub
forma unui paragraf, cu răspunsuri multiple, casete de selectare, scară liniară, grilă cu mai multe
variante.
Crearea testului presupune :
- completarea titlului (de exemplu-”Componentele produsului turistic” );
- descrierea testului (Test pentru Modulul 4-Oferta agenției de turism, clasa a XII-a, calificarea
”Tehnician în turism”; testul are 9 întrebări, iar timpul de rezolvare este de 20 minute);
- adăugarea itemilor (prima întrebare este pentru identificarea elevului - nume și prenume);
- răspunsul corect dat de profesor va fi utilizat ca reper pentru evaluarea răspunsurilor elevilor.
Testul este trimis către elevi, aceștia îl rezolvă și îl trimit profesorului.
Corectarea testelor și obținerea punctajelor se realizează prin crearea automată a unei foi
pentru răspunsuri în format Excel. În documentul Excel apar numele fiecărui elev și răspunsurile
date.
Această metodă de evaluare prezintă următoarele avantaje:
-corectarea rapidă a testului;
-feedback imediat pentru elev prin afișarea punctajului;
-grad mare de atractivitate pentru elevi;
- evidență clară a nivelului fiecărui elev;
- interpretare grafică a fiecărui tip de item.
Google forms nu poate evalua cu acuratețe itemi semiobiectivi și obiectivi.
În continuare propun trei teste de tip Google Forms pentru module de specialitate din
domeniul ”Turism și alimentație”, ale căror descrieri și linkuri sunt prezentate în continuare.
• Clasa a IX-a, calificarea ”Tehnician în turism”
Modul 2-”Calitatea în turism și alimentație”
Tema: ”Calitatea produselor și serviciilor”
Link:
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSejgW5SIeyMBA58X1szPXGggT93FljOg5wnfttrkqC
A8U7v-A/viewform
Testul are 9 întrebări, iar timpul de rezolvare este de 25 minute.
• Clasa a X-a, calificarea ”Tehnician în turism”
Modul 1-” Etică și comunicare profesională”
Tema: ”Noțiuni introductive despre comunicare”
Link:
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdFzKD3QGhkXsYcou8CBThi6icIGfmNdqGsMXTv
AsaUepV9ow/viewform
Testul are 9 întrebări simple, iar timpul de rezolvare este de 15 minute.
• Clasa a XII-a, calificarea ”Tehnician în turism”
Modul 4-”Oferta agenției de turism”
Tema: ” Componentele produsului turistic”
Link:
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdedEYBMYYkN-t6izl_PrbhrmJzlk--
Mci_TlcKant5LbWlDg/viewform
231
Testul are 9 întrebări, iar timpul de rezolvare este de 20 minute.

Bibliografie:
https://rosioru.ro/2019/12/14/10-pasi-pentru-crearea-unui-test-pe-smartphone-sau-tableta-folosind-
google-forms/
https://iteach.ro/experientedidactice/evaluarea-didactica-folosind-aplicatiile-google-forms-si-
flubaroo
https://www.google.com/edu/

232
METODE MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE

Prof. Boștină Elena


Colegiul Național Economic ”Th. Costescu”
Drobeta Turnu Severin

Societatea prezentului, dar mai ales a viitorului se circumscrie unui timp al informației, al
complexității.
De aceea, investiția în inteligența, creativitatea și capacitatea de inovare a indivizilor, a
grupurilor va fi extrem de rentabilă în viitor.
Într-o societate modernă, aflată în plină evoluţie, caracterizată prin mobilitate economică,
politică şi culturală, avem nevoie de o educaţie dinamică, formativă. Din acest motiv, este vizibilă
necesitatea unei reforme a mişcării pedagogice teoretice şi a praxisului educaţional. Metodele
moderne de învăţământ coexistă cu cele tradiţionale şi se străduiesc să ia locul celor impuse de nevoile
educaţionale ale secolului trecut, în speranţa că, în acest mod, educaţia va reuşi să răspundă cerinţelor
societăţii.
Perfecţionarea metodologiei didactice trebuie să fie realizată, mai ales, respectându-
se principiile didactice. Individualizarea şi diferenţierea, activizarea şi participarea/implicarea
conştientă în învăţare (care trebuie să devină autoînvăţare) sunt criterii care nu pot fi eludate.
Activizarea, spre exemplu, este o tendinţă dominantă în procesul de perfecţionare metodologică,
ea reprezintă „o suită de acţiuni de instruire/autoinstruire, de dezvoltare şi modelare a personalităţii
lor (celor care învaţă – n.n.) prin stimularea şi dirijarea metodică aactivităţii pe care o desfăşoară―
(M. Ionescu, V. Chiş).
Aceste acţiuni vizează:
• stimularea şi cultivarea interesului pentru cunoaştere;
• valorificarea inteligenţei celor care învaţă (şi a celorlalte funcţii psihice implicate înînvăţare),
prin efort propriu;
• formarea şi exersarea capacităţilor de însuşire a cunoştinţelor;
• formarea şi exersarea abilităţilor de orientare autonomă în probleme practice;
• cultivarea spiritului investigativ.
În şcoala modernă, procesul de învăţamânt se doreşte a fi unul axat pe modelul interactiv, ce
presupune corelaţia şi interacţiunea reciprocă predare-învăţare-evaluare.
Dacă în şcoala tradiţională, accentul cădea pe acţiunea de predare, rolul central revenind
profesorului, şcoala modernă plasează în centru elevul care îşi îmbogăţeşte, consolidează, corectează
şi transformă experinţa cognitivă, cu scopul perfecţionării, profesorului revenindu-i rolul de a-l activa
cognitiv-afectiv-motivaţional-atitudinal, astfel constituindu-se un echilibru predare-învăţare.
Predarea şi învăţarea nu pot fi privite separat, ci ca un tot unitar la care se adaugă evaluarea, cele
trei acţiuni fiind complementare şi surprinzând astfel întreaga activitatea cognitivă şi formativă.
Didactica modernă insistă asupra perfecţionării relaţiei predare-învăţare-evaluare deoarece numai
în acest mod relaţia obiective-conţinuturi-metodologie-rezultate-reglare devine logică, unitară şi
perfectibilă.
Profesorul Ioan Cerghit definea predarea ca pe „un ansamblu complex de acţiuni şi
comportamente didactice specifice, destinate învăţării”.
BIBLIOGRAFIE:
- Cerghit, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Editura
Aramis, Bucureşti, 2002.
-Elena Joiţa.(2002). Educaţia cognitivă. Iaşi: Editura Polirom.(pag. 143-154)
-Ioan Bontaş.(1994).Pedagogie.Bucureşti: Editura ALL. ( Metodele de învăţământ pag. 143-190).
-Sorin Cristea – Teorii ale învăţării. Modele de instruire. Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,
Bucureşti, 2005.
-Miron Ionescu și Vasile Chis Strategii de Predare Si Invățare- Editura Ştiinţifică Bucureşti, 1992

233
EVALUAREA -COMPONENTĂ DIDACTICĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Prof.pt.înv.primar Crasnean Livia


Școala Gimnazială ˵Constantin Brâncoveanu’’,Satu Mare

Evaluarea didactică reprezintă o componentă esenţială a procesului de învăţământ, situată pe


aceiaşi dreaptă cu dobândirea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor. Calitatea, valoarea şi
eficienţa ridicată a evaluării implică priceperea, corectitudinea, obiectivitatea şi responsabilitatea din
partea profesorilor evaluatori, examinatori, precum şi necesitatea eliminării subiectivităţii în
aprecierea celor examinaţi.
Evaluarea are ca scop orientarea activităților viitoare, reglarea procesului de predare și
învățare, certificarea nivelului de cunoștințe/capacități, perfecționarea procesului educativ.
Evaluarea școlară trebuie să fie dinamică, centrată pe procesele mentale ale elevului, să
formeze autoreglarea, autoreflecția, să înlocuiască acea reflecție statică, bazată pe control, examinare,
sancțiune. În acest fel se poate ajunge la învățarea asistată de evaluare. Din perspectiva modernă “a
evalua” înseamnă a desfășura o activitate care însoțește pas cu pas procesul de predare – învățare
Evaluare formativă are drept obiectiv general pe acela de a susține învățarea prin acordarea
unui feedback prompt elevilor cu privire la stadiul atingerii rezultatelor planificate ale învățării și este
însoțită de îndrumarea corespunzătoare, individualizată, a acestora.
Evaluarea formativă este cea care mă ajută pe mine ca profesor să iau decizii mai bune pentru
ceea ce voi face în viitor-măsurile ameliorative, iar pe elevi îi ajută să știe unde mai trebuie să mai
insiste în învățare.
Evaluarea sumativă se realizează la sfârşitul unei unităţi de învăţare/al unei etape (semestru,
an şcolar, ciclu de învăţământ), oferind informaţii asupra performanţei elevilor în raport cu obiectivele
propuse. Acest tip de evaluare se centrează pe elementele esenţiale, de permanenţă, ale aplicării
cunoştinţelor, pe demonstrarea unor capacităţi/competenţe şi abilităţi importante dobândite de elevi.
Feed-back-ul poate fi utilizat pentru proiectarea activităţii din etapele următoare sau/şi pentru seriile
viitoare de elevi.
La nivelul clasei de elevi se insistă pe anumite inovații, rezultate din complementaritatea
metodelor tradiționale (evaluări orale, scrise, probe practice etc) cu altele noi, numite moderne
(portofoliul, proiectul, investigația, autoevaluarea etc).
Vor fi avute în vedere
măsurarea şi aprecierea obiectivă a rezultatelor obținute;
adoptarea unor decizii şi măsuri ameliorative;
feedback-ul oferit elevului;
cunoașterea criteriilor/normelor cu care se evaluează, creșterea gradului de adecvare la situații
didactice concrete; discutarea criteriilor cu elevii
evitarea sancționării cu orice preț a erorilor.
cunoașterea criteriilor/normelor cu care se evaluează, creșterea gradului de adecvare la situații
didactice concrete; discutarea criteriilor cu elevii
In online evaluarea formativă poate arăta astfel: să deseneze ceea ce a studiat , să scrie
propoziții pe baza videou-lui vizionat, să creeze harta mentală a textului studiat, , să scrie două aspecte
pe care le-a înțeles și două aspecte pe care nu le-a înțeles.
Evaluarea sumativă în online se finalizează cu un punctaj care ulterior se transformă în
calificativ. Ea verifică ceea ce înțelege și cunoaște elevul și cum știe să aplice cunoștințele acumulate
la sfârșitul unei unități de învățare ,capitol, semestru, anual.
Ca și instrumente de evaluare online pot fi utilizate platformele Kahoot, Quiziz, Google
Forms,Padlet, Flipgrid etc.
Kahoot este o platformă gratuită de învățare bazată pe joc și tehnologie educațională. Jocurile
de învățare Kahoot pot fi create de oricine, pe orice subiect al unei discipline de studiu.Utilizarea
Kahoot în activitatea la clasă va avea impact atât în atât în procesul învățării și evaluării ,cât și în
motivarea elevilor. Profesorul trebuie mai întâi să își creeze un cont gratuit pe platforma
234
https://create.kahoot.it/ și apoi adaugă întrebările pentru testul creat. Această aplicație este accesată
de către elevi de pe telefonul mobil sau intrând pe pagina https://kahoot.it/ ,în acest caz putând fi
folosit și calculatorul sau un laptop. Aplicația ne oferă acces la rapoarte privind răspunsurile și
rezultatetele înregistrate de elevi.
Quiziz este o altă platformă gratuită.Se accesează https://quizizz.com/ și se creează un cont
gratuit pe platforma .Are avatare amuzante,tabele live,teme,muzică și conține o mulțime de teste
create de alți profesori. Pe această platformă se pot crea evaluări interactive.Ele pot fi accesate de pe
telefoane mobile,tablete,laptop, calculatoare conectate la Internet. Și această aplicație oferă acces la
rapoarte .
Google Forms este o aplicație de creare și administrare a chestionarelor online.Pentru a crea
formulare e nevoie de crearea unui cont Google. Se poate accesa din aplicațiile google accesând
iconița ’’Forms’’ sau din bara de browser https://docs.google.com/forms/u/0/ pentru a crea teste.
După ce se ceează și se salvează testul se crează automat o foaie pentru răspunsuri în format Excel.
În momentul în care elevii dau remitere testului, numele fiecărui elev și răspunsurile date întrebărilor
se înregistrează în foaia pentru răspunsuri. Acest lucru ne permite să permite vizualizăm răspunsurile
tuturor elevilor care au răspuns la chestionar. Se pot vedea răspunsurile individual pentru fiecare elev
și pentru fiecare întrebare. De asemenea se poate vedea un rezumat pentru fiecare întrebare și
distribuția numărului total de puncte.
Padletul este o aplicație web minunată, un perete virtual colaborativ, unde cadrele didactice
pot crea clase ,adăuga fotografii, imagini, clipuri video,linkuri și pot discuta pe un subiect comun. Se
accesează https://padlet.com/ și se crează un cont. Colaboratorii pot fi invitați prin e-mail sau cu
ajutorul URL-ului.

Bibliografie:
EVALUAREA, METODE, TEHNICI DE EVALUARE, ROLUL EVALUĂRII Carmen
Ioana IUHOS, Carmen BAL

235
METODE MODERNE DE EVALUARE ON LINE
LIMBA FRANCEZĂ - L'ARTICLE PARTITIF , LA SUPPRESSION DE L’ARTICLE
PARTITIF

prof. Laura Melinda Sălăgean


Liceul Tehnologic „Traian Vuia” Tăuții Măgherăuș

Pentru elevi, testul poate fi trimis, vizualizat și completat folosind platforma GoogleForms, pe
următorul link:
https://docs.google.com/forms/d/1MbE3Llo9PoO0JAwCgz3LKLrvzqVw5mHB3IYltUdLVhY/edit

Test de verificare a noțiunilor gramaticale


Clasa: a VII-a
Nivelul: A2 cf. CECRL
Conținuturi evaluate: - les formes de l'article partitif
- la suppression de l'article partitif
- les adverbes de quantité

Test de evaluare
L'article partitif / La suppression de l'article partitif

1) Choisissez l’article partitif convenable: 1p (0,25X4)


J'aime manger_______chocolat.
a) du b) de la c) des
Mon père boit________eau minérale.
a) des b) de l' c) du
Chez l'épicier on achète ________farine
a) de la b) du c) de l'
Pour préparer une soupe, on a besoin _______légumes.
a) de la b) du c) des

2) Choisissez l’article partitif convenable où la préposition de: 2p (0,50X4)


Cet enfant mange assez________ chocolat.
a) de la b) du c) de
Dans le sac il y a_________ farine.
a) de la b) de c) des
Ce garçon nécessite__________eau.
a) de la b) de l' c) de
Vous achetez beaucoup________bonbons.
a) de b) de l' c) des

3) Transformez les phrases introduisant les adverbes de quantité d’entre parenthèses:


3p (0,75X4)
Marie apporte des fruits. (beaucoup)
…......................................................................................................................................................
Mes amis boivent du café. (un peu)
…......................................................................................................................................................
Tu achètes de la viande. (trop)
…......................................................................................................................................................
Mon frère mange du chocolat. (assez)
236
…......................................................................................................................................................

4) Répondez aux questions par des phrases négatives: 3p


(0,75X4)
Est-ce que le boulanger vend de la viande?
…......................................................................................................................................................
Est-ce que les enfants boivent du vin?
…......................................................................................................................................................
Tu achètes tous les jours du café?

…......................................................................................................................................................
Vous avez du lait?

…......................................................................................................................................................
1p. din oficiu

Notă: La exercițiile 3 și 4, punctajele pot fi defalcate.


Ex. 3: 3p(0,75X4): - 0,50 pentru plasarea corectă a adverbului cantitativ
- 0,25 pentru folosirea prepoziției de
Ex. 4: 3p(0,75X4): - 0,50 pentru folosirea și plasarea corectă a negației
- 0,25 pentru folosirea prepoziției de

Bibliografie:

Marcel Saraș, Gramatica practică a limbii franceze, ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976

237
INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR O NECESITATE ÎN IMPLEMENTAREA
INVĂȚĂMÂNTULUI ONLINE

Preda Clementina Domnica


Liceul Tehnologic ”Anghel Saligny”; Municipiul Ploiești

Calculatorul15 poate fi folosit în sistemul educațional în diverse situații, dar nu fiecare utilizare
a unui calculator în clasă este considerată instruire asistată de calculator; faptul că un profesor se ajută
de calculator în predarea lecţiei iar elevii nu au nici un contact cu computerul, nu este considerată
IAC.
Se consideră instruire asistată de calculator (IAC) sau instruire pe bază de calculator (IBC) acele
situații de învățare în care lecţia este prezentată printr-un program de calculator - soft educațional - la
un elev pasiv (cum este, de exemplu, prezentarea lecției cu ajutorul unui proiector oferind imagini
dinamice și sugestive). În acest mod, calculatorul simulează procese și fenomene complexe pe care
nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidenţă. Un alt exemplu de IAC este
utilizarea calculatorului ca platformă pentru un mediu de învăţare personalizat şi interactiv. Această
metodă este implementată în cazul în care fiecare elev are acces la un computer ce are un program
de învăţare. După însuşirea unor cunoștinţe, elevului îi este pusă o întrebare de către calculator la care
acesta răspunde. În cazul în care răspunsul este corect, elevul este dirijat spre o provocare mai mare;
în cazul în care răspunsul este incorect, computerul va afişa mesaje care indică eroarea, iar programul
va ocoli întrebările mai complicate, până când elevul arată că a învăţat unde avea lipsuri.
Există multiple avantaje ale utilizării calculatorului în procesul de învățare. Pe lângă faptul că
oferă o interacțiune unu la unu cu elevul16, precum și un răspuns instantaneu la răspunsurile
determinate, softul educațional permite elevilor să învețe în propriul ritm. Programul de calculator
poate fi utilizat pentru examinare și, odată ce o problemă a fost identificată, elevul se poate concentra
pe recuperarea deficiențelor, resursele necesare fiind la dispoziția sa oricând. În plus din cauza
intimității individuale oferite de un calculator, unii elevi sunt scutiţi de jena de a da un răspuns
incorect în mod public sau de a asimila mai încet noile cunoștințe, comparativ cu alți colegi.
Astfel meritul deosebit al instruirii asistate de calculator constă în faptul că presupune participarea
activă a elevilor în procesul de predare-învățare și că permite dezvoltarea intelectuală a acestora,
adecvată ritmului lor de lucru.
Noile medii de învățare și noile tehnologii de educație pot fi considerate ca o potențială soluție
pentru a veni în întâmpinarea problemelor privind dificultățile de a găsi material educaționale
(biblioteci, laboratoare, hardware și software etc.). Noile rezultate în domeniul tehnologiei informației
și telecomunicațiilor și accesul rapid la o largă varietate de resurse de informație au creat posibilitatea
furnizării unui proces educațional interactiv17.
Internet-ul reprezintă un instrument puternic de accesare a informațiilor și permite conectarea
persoanelor în vederea facilitării schimbului de informații. Noile tehnologii conduc la o avalanșă de
informații, greu de stăpânit și de gestionat. În ceea ce privește educația, nu doar informația este
importantă ci și asimilarea, dispunerea ei la nivelul cunoștințelor și, implicit, al culturii. Rolul
educatorului în noile condiții este de a-i ajuta pe elevi să navigheze inteligent în noile spații
informaționale, să convertească cunoștințele acumulate în cultură și să le transforme apoi în bune
practici.
Internet-ul devine totodată o cale de comunicare între profesorii din toată lumea, care au
preocupări și interese comune, facilitând astfel schimbul de informație și împărtășirea experiențelor
didactice. Pe de altă parte, această tehnologie poate fi folosită și în IDD (învățământul deschis la
distanță), atât pentru preluarea de pe internet a materialelor didactice, cât și pentru comunicarea

15
DPPD USAMV CLUJ-NAPOCA 2009 Avantaje şi Dezavantaje ale Instruirii Asistate de Calculator (IAC).
16
http://cis01.central.ucv.ro/iac/suport_curs.php
17
Mariana Brădac, Dumitru Tudose, Metode moderne de predare, Editura Universității Petrol și Gaze din Ploiești,
2011, pg.45.
238
profesorilor cu studenții și a studenților între ei.
Elementul instructiv se bazează pe interacțiunea dintre elev - elev, dintre profesor și elev, dintre
elev și materialul de curs. Calculatorul nu poate înlocui în totalitate rolul profesorului/îndrumătorului,
dar poate să îl ajute, fie ca instrument de lucru pentru elev sau pentru profesor, fie ca mediu care
intervine în procesul instructiv în mod direct, prin intermediul unui soft educațional, sau în mod
indirect când este utilizat pentru controlul și planificarea instruirii (calculatorul preia o parte din
sarcinile profesorului ca manager al instruirii).
Relațiile ce se dezvoltă în cadrul unui proces de învățare pot fi reprezentate schematic astfel:

ELEV

GRUPURI
MATERIALE
DIDACTICE DE
LUCRU

PROFESOR

Figura 1. Relații în cadrul procesului de învățare


Posibilii actori ai procesului de învăţare sunt18:
Ø cel care învaţă;
Ø materialele didactice interactive;
Ø profesorul;
Ø grupul de lucru.
În funcţie de contextul de studiu, cerinţele elevului sau de alegerile făcute de profesor în ceea
ce priveşte relaţiile stabilite între participanţii la procesul de învăţare, putem vorbi despre:
Ø studiu individual;
Ø studiu individual susţinut;
Ø studiu într-o clasă virtual;
studiu în colaborare.
Utilizarea calculatorului în activitatea de predare-învăţare-evaluare reprezintă o metodă
modernă de activitate didactică interactivă şi dirijată. Prin utilizarea calculatorului și a mijloacelor
moderne de învăţământ, elevii sunt mult mai atraşi de studiu, își măresc interesul pentru şcoală, având
în vedere pasiunea lor pentru calculator. Elevii pot beneficia de lecţii interactive cu un bun suport
informatic şi ştiinţific, mult mai atractive, dar şi instructive datorită utilizării mijloacelor multimedia:
animaţii, simulări, experimente virtuale.
Materialele didactice trebuie să fie atractive grafic şi perfect funcţionale pentru a facilita
procesul de învăţare. Hyperlinkurile trebuie să fie corecte, imaginile relevate şi să apară imediat,
textul clar, concis, titlurile bine scoase în evidenţă. Este indicat ca materialele să fie interactive astfel

18
Adrian Adăscăliţei, Instruire asistată de calculator, Editura Polirom Iaşi, 2007, p.83.
239
încât elevul să fie implicat în toate activităţile, chiar şi în cele simple. Efectele grafice trebuie alese
astfel încât să corespundă conţinutului comunicării şi să scoată în evidenţă conceptele fundamentale.
Trebuie avut în vedere faptul că utilizarea unui număr mare de “efecte speciale” în loc să
producă efectul scontat poate deveni o sursă de distragere a atenţiei. Din acest motiv este indicat ca
profesorul însuşi să participe în mod direct la realizarea materialelor de studiu online şi să nu lase
aceasta în grija experţilor în informatică. El este cel care poate indica momentele în care trebuiesc
introduse efecte de sunet, flash-uri, animaţii etc. astfel încât lecţia să capteze atenţia elevului, să fie
unitară şi uşor de parcurs.
De asemenea, materialele trebuie privite ca produse deschise la modificare, ce se pot mereu
actualiza, îmbunătăţi şi adapta necesităţilor utilizatorilor. Este necesar ca materialele să aibă legături
către alte spaţii web și site-uri de unde elevii îşi pot căuta alte informaţii în vederea aprofundării
cunoştinţelor ce urmează a fi studiate.
Introducerea tehnicii de calcul în toate domeniile de activitate a influenţat şi sistemul de
învăţământ însă calculatorul nu poate înlocui profesorul de la clasă; dar îl poate ajuta. În activitatea
de predare-învăţare-evaluare calculatorul poate fi utilizat astfel:
- ca instrument de lucru pentru elev şi/sau pentru profesor;
- ca mediu care intervine în procesul instructiv în mod direct, prin intermediul unui soft
educaţional sau în mod indirect, când este utilizat pentru controlul şi planificarea instruirii
(calculatorul preia o parte din sarcinile profesorului ca manager al instruirii).
Crearea unui cadru online eficient este posibil prin integrarea unor softuri educaţionale precum:
- softuri de exersare;
- softuri de prezentare interactivă de noi cunoştinţe;
- softuri demonstrative;
- softuri de prezentare a unor modele ale unor fenomene reale (de simulare);
- modele computerizate a lucrărilor de laborator;
- softuri pentru testarea cunoştinţelor.
Manualele tradiţionale nu sunt întotdeauna suficient de sugestive. În ceea ce priveşte
învăţământul tehnic, funcţionarea unor mecanisme, fazele de execuţie a anumitor componente, de
exemplu, pot fi redate mult mai bine prin animaţii. Utilizarea unui manual virtual sau lecţii de
specialitate în format web (html) sau PowerPoint animat care să fie predate utilizând calculatorul pot
contribui la:
- îmbunătăţirea predării materiilor de specialitate cu noile tehnologii oferite de laboratoarele
dotate cu calculatoare conectate în reţea;
- integrarea în procesul de predare-învăţare-evaluare a noilor tehnologii şi a calculatorului în
cadrul curriculum-ului;
- crearea de softuri educaţionale, lecţii şi teste utilizând calculatorul, menite să:
o dezvolte la elevi abilităţile practice tehnologice şi de comunicare;
o atragă elevii către studiu, în general şi în particular către studiul disciplinelor de
specialitate prin utilizarea unor metode didactice moderne implicând noile tehnologii
şi calculatorul.
Softurile educaţionale utilizate în lecţii19 încurajează construcţia activă a cunoştinţelor, asigură
contexte semnificative pentru învăţare, promovează reflecţia, eliberează elevul de multe activităţi de
rutină şi stimulează activitatea intelectuală.

19
Mariana Brădac, Dumitru Tudose, Metode moderne de predare, Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, p.69
240
METODE UTILIZATE PENTRU OBȚINEREA PERFORMANȚELOR ȘCOLARE

Prof. consilier școlar, Chimișliu Simona - Ionela


CJRAE Sălaj

Colaborarea cadrelor didactice cu consilierul școlar, cu familia elevului și cu persoanelor cu


care interacționează copilul, sunt benefice pentru întreaga dezvoltare a copiilor, pentru integrarea lor
cât mai bună în colectiv.
Chiar dacă, în perioada aceasta, viața de familie cunoaște o mulțime de formule, este
binecunoscut faptul că dinamica şi modificările care au loc în interiorul familiei reprezintă sursa din
care se nasc şi se dezvoltă bucuria sau tristețea persoanelor, eficienţa sau eșecul lor, ori adaptarea sau
neadaptarea la cerinţele societăţii actuale.
Atunci când părinții se implică în dezvoltarea copilului și țin legătura cu școala, copilul este
cel care are de câștigat, are mai multe șanse de reușită datorită convergenței acțiunilor întreprinse și
scopului comun de a forma și de a obține performanțe școlare și, ulterior, rezultate remarcabile în
societate.
În mare măsură, școala reușește să susțină copilul pentru a obține cele mai înalte performanțe
cu ajutorul părinților. Părinții nu trebuie să înțeleagă faptul că ei sunt responsabili de procesul predării
– acest aspect este specific școlii - dar sunt o mulțime de lucruri pe care părinții le pot face pentru a
ajuta propriul copil să exceleze la școală.
Cu siguranță fiecare cadru didactic a identificat în procesul de predare-învățare metode de
implicare eficientă care să conducă la obținerea performanțelor școlare.
Comunicarea
Comunicarea interpersonală este o nevoie de bază a fiecăruia dintre noi și, ca și rolul de cadru
didactic, comunicarea nu este o abilitate înnăscută, dar poate fi învățată.
Comunicarea în relația cadru didactic-copil aduce cu sine o mulțime de sentimente, dorințe,
idealuri. Pe de o parte, cadrul didactic intenționează să transmită mesajele care să fie utile copilului
său în dezvoltarea ulterioară, pe de altă parte copilul dorește să își transmită exact punctul de vedere
care să fie luat în seamă și respectat.
Din acest motiv, trebuie să conștientizăm că în primul rând noi trebuie să stabilim de comun
acord anumite limite și reguli pe care ulterior le transmitem elevilor. E foarte important cum sunt
stabilite și comunicate regulile. Acestea trebuie spuse copilului într-un mod cât mai simplu, clar și
concis. Dar cel mai important lucru este ca ele să fie coerente și constante.
Educația sănătoasă sau propice a unui copil presupune în primul rând o comunicare constantă,
deschisă și eficientă. Este esențial de amintit faptul că pentru a dezvolta o comunicare eficientă cu
copilul trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:
- Să stabilească clar ceea ce dorește să transmită - mesajul transmis să fie concis, direct și
exprimat într-un mod pozitiv, afirmativ;
- Să se aleagă momentul potrivit pentru a comunica;
- Să privească copilul în ochi și să-i ceară copilului același lucru față de el!
- Sentimentele sunt în centru - fiind vorba despre o comunicare între cadru didactic și copil,
empatia e foarte importantă, e bine să fie recunoscute sentimentele celeilalte persoane. Adulții și
copiii comunică mai bine și mai deschis când sentimentele lor pot fi exprimate, auzite, înțelese și
acceptate;
- Folosirea imaginației - prin imaginație, copilul se va transpune într-o anumită situație și își
va da seama de gravitatea ei sau de de necesitatea ei.
Calmul
Nu este simplu ca într-o lume care abundă în informaţie, multă de calitate îndoielnică, noi să
o alegem pe cea corectă.
În schimb, este important să înţelegem că răspunsurile inadecvate ale copiilor (nu există copiii
răi) ascund răspunsuri inadecvate ale mediului în care trăieşte, iar comportamentele lor care pe
anumite persoane îi scot din minţi sunt doar mecanisme de apărare emoţională.
241
Cadrul didactic are ca misiune să echilibreze balanţa nevoilor psihologice ale copilului,
implică a te gândi la rezultatul comportamentului tău înainte de a trece la acţiune. Este indicat ca
adulții să se controleze, să nu manifeste anxietăți cu privire la viitorul copilului.
Cred că odată ce începem să devenim conştienţi că stă în puterea noastră să fim calmi şi mai
echilibraţi, reuşim mult mai uşor să creştem o generaţie de copiii responsabili, perseverenţi, creativi,
o generaţie care să aibă o stimă de sine crescută şi să fie fericită şi adaptată social.
Fermitatea
Fermitatea în organizare și în finalizarea sarcinilor este foarte importantă în creșterea și
educarea unui copil. Limitele stabilite în mod sănătos stau la baza dezvoltării armonioase a copilului,
deoarece acestea îl învață pe copil autodisciplina, autocontrolul, toleranța la frustrare și amânarea
recompensei. În același timp, prin opoziție, lipsa de limite, a responsabilității consecințelor propriului
comportament îl privează pe copil de șansa de a învăța toate aceste lucruri esențiale pentru creșterea
lui. Modul în care limitele sunt asimilate are efect direct asupra adaptării la realitate, la societate,
precum și asupra performanței școlare dar și a viitorului adult în foarte multe aspecte ale vieții.
Fiecare individ trăieşte după anumite reguli. Acestea au fost fie impuse de alţii, fie de propria
dorinţă de a face ordine într-o existenţă care, fără aceste reguli, ar putea scăpa de sub control.
Datoria copilului este să testeze și să încerce să încalce regulile. E foarte important ca cel mic
să cunoască limitele și adultul să știe că regulile trebuie aplicate în mod perseverent și permanent.
Atunci când respectă regulile, copilul observă nu doar că are rezultate mai bune la școală, fiind
mulțumit, ci și apreciat de părinte și de cei din jurul lui.
Cercetările în domeniu indică faptul că atunci când regulile stabilite sunt conforme cu nevoile
și gradul de maturitate al copilului, dacă sunt oferite explicații și motivarea respectării regulilor, dacă
părintele nu exagerează când copilul nu respectă regulile impuse, dacă există o concordanță între cei
doi părinți cu privire la aplicarea regulilor, copilul va înregistra cu siguranță performanțe.
Motivarea copilului
Pentru a fi un bun motivator pentru copil, cadrul didactic poate apela la două tipuri de metode
motivaționale: metode pentru motivația intrinsecă și cele pentru motivația extrinsecă.
Este greu ca un copil să aibă motivație intrinsecă pentru toate disciplinele școlare. De obicei,
un copil este motivat intern la anumite materii, iar la celelalte va avea nevoie de o motivație
extrinsecă.
Motivația intrinsecă se manifestă atunci când copilul prezintă interes și dorește să lucreze cu
plăcere în anumite activități școlare, în schimb, în motivația extrinsecă copilul este chiar dezinteresat
cu privire la subiect, rezolvă sarcinile pentru că va fi recompensat sau sancționat dacă nu le
finalizează.
Printre metodele motivaționale care să încurajeze motivația internă a copilului, pot fi amintite:
încurajarea copilului de a fi consecvent, adică de a persista în sarcină și de a-i induce copilului ideea
că sarcinile pot fi executate relaxant, cu plăcere; încurajarea copilului de a face singur temele și
celelalte sarcini școlare; susținerea copilului în efectuarea de activități educative și acasă, îndeosebi
când copilul pare plictisit; rezolvarea anumitor probleme împreună; încurajarea imaginației copilului,
sprijinul oferit copilului de a-și găsi singur răspunsuri la anumite întrebări; încurajarea independenței
copilului; evitarea utilizării excesive a metodelor pentru motivația extrinsecă. Copiii care au o
motivație internă preferă să realizeze singuri activități și obțin rezultate școlare ridicate.
Pentru a motiva un copil căruia nu-i place nici un efort legat de școală, apelul la metode ale
motivării externe e posibil să conducă la modificări pozitive în comportamentul copilului cu privire
la activitatea școlară. E important ca cei din jurul copilului (cadrul didactic, părintele) să-și dea seama
și să surprindă momentele în care recompensele să fie aplicate pentru a avea un rol eficient
Alegerea metodei de motivare este destul de dificilă și depinde de o serie de factori: caracterul
și temperamentul copilului, interesele și dorințele copilului, tipul activităților pentru care are nevoie
copilul să fie motivat, disciplinele studiate.

242
Bibliografie:

Bernard M.E. (2013), Da, poți! pentru părinți, Editura RTS, Cluj Napoca
Gotthried, A. E, Fleming, J.S. &Gottfried, A. W. (1994), Role of Parental Motivational Practices in
Children s Academic Intrinsec Motivation and Achievement, Journal of Educational Psychology
Spaulding C.L. (1992), Motivation in the classroom
Rolul părinților în educația copiilor. Salvat în data de 10 aprilie 2020 de pe adresa:
https://www.suntparinte.ro/rolul-parintilor-in-educatia-copiilor
Stolojanu, P.G. (2018), Familia și școala, parteneri în educația copilului. Salvat în data de 8 mai 2020
de pe adresa: https://edict.ro/familia-si-scoala-parteneri-in-educatia-copilului/

243
PROIECT DIDACTIC

Propunător: Grigore Manuela


Unitatea De Învățământ: Școala Gimnazială „Matei Basarab” Târgoviște

Clasa: pregătitoare
Disciplina de învăţământ: Comunicare în limba română
Unitatea de învățare: Vine vacanța mare!
Subiectul lecţiei: Formulare de întrebări și răspunsuri - „Vrei să fii prietenul meu?”
Tipul lecţiei: mixtă
Scopul lecției: Formarea capacității de ascultător activ, îmbogăţirea vocabularului, dezvoltarea
auzului fonematic, formarea capacității de exprimare orală și de receptare a mesajului oral și
vizual, dezvoltarea atenţiei voluntare, a gândirii logice, formarea unei atitudini pozitive față de
învățare.
Competenţe specifice vizate:
a) Comunicare în limba română
1.2. Identificarea unor informaţii variate dintr-un mesaj scurt, rostit clar şi rar
2.2. Transmiterea unor informaţii referitoare la sine şi la universul apropiat, prin mesaje scurte
1.4. Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare cunoscute
b) Dezvoltare personală
2.3. Explorarea caracteristicilor fiinţelor şi obiectelor preferate şi a interacţiunii simple cu acestea
Obiective operaţionale:
a)Comunicare în limba română
O 1.4.1. să identifice elementele esenţiale ale textului audiat, obiectivul se consideră atins dacă
fiecare elev identifică elemente din text, cel puțin în imagini
O 1.2.2 să identifice personajele dintr-un fragment de poveste audiat, obiectivul se consideră atins
dacă fiecare elev identifică cel puțin un personaj
O 2.2.3 să formuleze propoziții corecte despre prietenie, pe baza unui film, obiectivul se consideră
atins dacă fiecare elev formulează cel puțin o propoziție corectă;
b) Dezvoltare personală
O 2.3.4 să transmită informații referitoare la prieteni/prietenie, obiectivul se consideră atins dacă
fiecare elev identifică cel puțin o calitate a unui bun prieten
Metode, procedee și tehnici didactice: explicația, exercițiul, jocul didactic, problematizarea,
lectura predictivă,
Mijloace de învăţământ: - laptop, videoproiector, textul povestirii Vrei să fii prietenul meu? de
Eric Carle, șoricel de pluș, șabloane locomotivă și vagoane, jetoane reprezentând diverse animale,
lipici, creioane colorate, palete verzi și roșii, ghem de lână, mască de șoricel
Forme de organizare:
• Durata: 45 minute (35 minute – ora de curs și 10 minute – activități recreative / liber alese)
• Bibliografie:
ü *** Programa şcolară pentru clasa pregătitoare, aprobată prin ordin al ministrului nr.
3418/19.03.2013
ü Molan, Vasile “ Didactica disciplinelor- Comunicare în limba română şi limba literatura şi
literature română _ din învăţământul primar”, Editura Miniped, Bucureşti, 2014

244
N Etapele Ob. Eșalonarea conţinutului Strategia didactică Evaluare
r. lecţiei / Op.
c Timp
rt Metode, Mijloace de Forme
. procedee înv. de
și tehnici organiz
did. are
1. Momentul ü Se asigură condiţiile necesare explicaţia frontal Observarea
organizator desfăşurării optime a Joc sistematică a
ic activităţii. energizant comportamentul
1 min. ü jocul energizant Dum dum ui de elev
dah!
2. Activitate/ Propun elevilor un joc senzorial: Joc Material Frontal Observarea
discuție Ascultă și ghicește după sunet cine se senzorial audio sistematică a
introductiv ascunde în geamantan. Geamantan comportamentul
ă Elevii ascultă sunetul și vor încerca să mic ui de ascultător
5 min. răspundă la întrebare (șoricelul). Un șoricel
Prezint elevilor șoricelul de pluș care de pluș
este trist deoarece nu are prieteni și
dorește să rămână la activitate să le
prezinte povestea lui.
3. Anunţarea ü Se anunță subiectul lecției: explicația Frontal Observarea
temei şi a „Vrei să fii prietenul meu? - Eric Carle sistematică a
obiectivelo Se anunță obiectivele operaționale pe comportamentul
r înțelesul copiilor: ui de ascultător
1 min
4. Prezentare ü Proiectez ppt-ul cu Metode ppt-ul cu Frontal Observarea
a optimă a O1. povestirea predicților povestirea sistematică a
conţinutulu 4.1. Vrei sa fii prietenul meu? de Eric Vrei sa fii atenției elevilor
i şi Carle. prietenul
dirijarea ü Solicit elevilor să facă Conversați meu? de
învăţării predicţii după fiecare fragment și să a Eric Carle
25 min. identifice după coadă cu cine s-a
întâlnit și a vrut să se împrietenească Frontal
șoricelul.
ü După vizionarea textului,
elevii vor răspunde la întrebări legate Chestionarea
de conţinutul audiat. Conversați orală
O1. Ce-şi dorea şoricelul? a Observarea
4.1 Ce întrebare adresa atunci când se Explicația sistematică a
întâlnea cu celelalte personaje?” Problemati capacității de a
De ce credeţi că personajul şi-a găsit zarea răspunde corect
prieten tot un şoricel? la întrebările
De ce credeţi că animalele i-au refuzat adresate
prietenia?” Grupal
Voi ce preocupări comune aveţi cu Observarea
prietenii voştri? Explicația sistematică a
O1. ü Solicit elevilor să se grupeze Exercițiul capacității
2.2. și să identifice animalele care apar în Jetoane elevilor de a
text, urmând rezolve operația reprezentând participa la
corespunzătoare fiecărui jeton, iar diverse

245
O apoi să ordoneze crescător rezultatele animale, activitatea
2.2. obținute astfel vor obține ordinea în lipici, Frontal grupală
3 care s-a întâlnit cu fiecare. În final creioane Analiza
alcătuiesc un enunț în care apare Explicația colorate produselor
cuvântul prieten. Joc activității
ü Fiecare reprezentant al ADEVĂR
grupului raportează ceea ce a lucrat. AT SAU Palete verzi Metoda
ü Solicit elevilor să ne jucăm FALS și roșii semaforului
ADEVĂRAT SAU FALS Observarea
Fiecare ridică paleta verde dacă sistematică a
O1. afirmația învățătorului este adevărată Exercițiul Frontal atenției elevilor
2.1. și paleta roșie dacă este falsă. Chestionarea
ü Întrebările adresate: Explicația orală
Șoricelul s-a întâlnit cu o girafă? Exercițiul Observarea
Șoricelul a fugit speriat de păun? sistematică a
Nu e nevoie să avem prieteni dacă capacității de a
O suntem descurcăreți? Grupal răspunde corect
2.3. Prietenul are voie să te certe? Frontal la întrebările
4 Un coleg de clasă nu poate fi prietenul adresate
tău? Explicația Observarea
Este minunat să ai prieteni? Exercițiul sistematică a
ü Adresez elevilor întrebări capacității de a
legate de prietenie evidenția
Ce înseamnă pentru tine un prieten? calitățile unui
O Unde te întâlnești cu prietenii? bun prieten
2.2. Când te întâlnești cu prietenii?
3 Cum te comporți cu un prieten?
Cum sunt prietenii tăi? Planșă -
Trenul
ü Solicit copiilor să scrie pe prieteniei
șabloanele de vagoane cuvinte care Șabloane de
descriu calitățile unui bun prieten, vagoane
apoi vom asambla Trenul prieteniei.

5. Fixarea O ü Propun elevilor jocul Joc de Ghem de frontal Implicarea activă


cunoştinţel 2.3. Ghemul prieteniei. cunoaștere lână în rezolvarea
or 4 Explic regulile jocului: trebuie să sarcinii
5 arunce ghemul de sfoară de la un elev
min. la altul spunând înainte de a arunca
Sunt prieten cu... sau Mi-aș dori să fiu
prieten cu...
ü Jocul se termină după ce
ghemul trece pe la toți
copiii.
6. Aprecieri ü Se solicită elevilor conversația frontal autoevaluarea
şi impresii aprecieri verbale
recomandă referitoare la activitate. mască de
ri ü Se fac aprecieri generale şi șoricel
2 min. individuale privind participarea
elevilor la lecţie, implicarea lor în

246
realizarea sarcinilor. Se acordă
recompense (mască de șoricel)

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

247
METODE MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE

Prof. Găitănaru Georgeta


C.N.I. Matei Basarab – Râmnicu Vâlcea

Metoda didactică reprezintă un ansamblu organizat de operații și procedee utilizate cu scopul


realizării competențelor elevilor.
Alegerea şi combinarea metodelor trebuie gândite în funcţie de diversele condiţii ale învăţării:
competențele propuse, conţinutul vizat, particularităţile grupului de elevi, timpul de învăţare și
experienţa profesorului. Utilizarea metodelor moderne în predare-învățare-evaluare permite elevului
să devină coparticipant la propria formare, să-și manifeste inițiativa, spontaneitatea și creativitatea.
În acest scop școala trebuie să ofere elevului contextul prielnic pentru dezvoltare, profesorul
având rolul de a genera situații reale de învățare, de a concepe un demers didactic adaptat la
competențele și la conținuturile vizate:
- formarea competenței de comunicare orală,
- formarea competenței de comunicare scrisă,
- formarea competenței de lectură,
- formarea competenței interculturale.
În didactică, metoda se referă la calea care se urmează, drumul ce conduce la atingerea
competențelor educaţionale. Metoda didactică este o cale eficientă de organizare şi desfăşurare a
predării-învăţării şi se corelează cu celelalte componente ale instruirii. Metodele didactice reprezintă
modalitățile de lucru cu caracter polifuncțional, care sunt selectate de profesor și puse în aplicare
împreună cu elevii, presupunând conlucrarea dintre „cele două tabere” în interesul identificării
adevărului. Acestea se utilizează diferențiat în funcție de interesele și nevoile elevilor, dar și în scopul
prioritar al formării acestora.
Principalele metode didactice folosite de profesori în proiectarea-învățarea în școală sunt
următoarele:
TRADIȚIONALE MODERNE

- expunerea sistematică a cunoștințelor; - problematizarea și învățarea prin descoperire;


- metoda conversației; - modelarea;
- metoda demonstrației; - învățarea pe grupe;
- metoda exercițiului; - învățarea prin cooperare;
- metoda muncii(manual/culegere). - instruirea programată.

DE ÎNVĂȚARE ACTIVĂ DE DEZVOLTARE A CREATIVITĂȚII

- metoda mozaicului; - metoda cubului;


- investigația; - turul galeriei;
- proiectul; - ciorchinele;
- jocul de rol; - știu/descopăr/aplic.
- experimentul.

Nu exista metode bune sau rele, noi sau învechite. Valoarea lor este dată de modul în care
sunt folosite sau combinate, pentru a servi cât mai bine obiectivele învățământului. O metodă care
duce la promovarea originalității și creativității este o metodă modernă, chiar dacă este folosită de
mult timp.
Metodele moderne precum: metoda Ciorchinelui, metoda Mozaic, Cubul, Turul Galeriei,
metoda 6/3/5, Lotus, Pălăriile gânditoare, Schimbă perechea, Explozia stelară, diagrama Venn au
importanța lor întrucât prin ele se încurajează participarea elevilor, dar și inițiativa și creativitatea.
Evaluarea trebuie privită ca parte integrantă a demersului didactic. Nu există o formă perfectă
de evaluare, tocmai de aceea fiecare prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje, iar alternarea lor în
248
cadrul procesului didactic este esențială, astfel încât elevul să fie familiarizat cu acestea și să poată
face față oricărei forme de evaluare. De asemenea, îmbinarea lor poate oferi un tablou mai clar asupra
a ceea ce știe și poate să facă elevul.
Evaluarea se poate face folosind instrumente din cele două categorii:
Metode tradiționale:
1. probe orale;
2. probe scrise;
3. probe practice.
Metode moderne:
1. Observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor – constă în investigarea
sistematică, pe baza unui plan dinainte stabilit şi cu ajutorul unor instrumente adecvate, a
acțiunilor şi interacțiunilor, a evenimentelor, a relațiilor şi a proceselor dintr-un câmp social
dat, iar modalitățile de realizare sunt: fişa de evaluare, lista de control/verificare și scara de
clasificare.
2. Investigaţia reprezintă o activitate pe care elevul o desfăşoară într-o oră în vederea rezolvării
unei situaţii complicate, pe baza unor instrucţiuni precise. Aceasta poate fi individuală sau de
grup şi începe, se desfăşoară şi se termină în clasă.
3. Proiectul – presupune două etape: colectarea datelor și realizarea produsului parcurgând
următorii pași: stabilirea domeniului de interes, stabilirea premiselor inițiale – cadrul
conceptual, metodologic, datele generale ale anchetei/investigaţiei, identificarea şi selectarea
resurselor materiale și precizarea elementelor de conținut ale proiectului.
4. Portofoliul – este rezultatul muncii elevului, o modalitate de prezentare a evoluției lui de care
devine astfel conştient. Include rezultatele evidenţiate prin celelalte metode și tehnici de
evaluare (probe orale, scrise, practice, proiect, autoevaluare etc.), precum și sarcini specifice
fiecărei discipline.
5. Autoevaluarea este metoda complementară prin care elevul contribuie la propria formare.
În contextul învățării on-line am folosit exercițiile, filmele, documentarele, de pe aplicațiile
Learnings Apps, Google Forms. Acestea sunt apreciate de elevi pentru că sunt atractive și interesante.
De asemenea este important să folosim manualul digital pentru că oferă informații clare, care sunt
însoțite de filmulețe sau documentare necesare fixării cunoștințelor predate.

249
METODE DIDACTICE MODENE DE PREDARE A INFORMATICII SI TIC
SCHIMBAREA ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Ciupe Carmen Florentina


Scoala Gimnaziala Iuliu Maniu

TRADIŢIONAL ŞI MODERN

l Astăzi, enciclopedismul cunoaşterii


l În şcoala tradiţională
este imposibil de atins.
primeazainformaţionalul.
l Dezideratul şcolii moderne vizează
l Ipoteza: cel ce cunoaşte informaţiile poate
înzestrarea ele-vului cu un ansamblu
automat opera cu ele la un nivel satisfăcător.
structurat de competenţe de tip
l Această concepţie a generat pe alocuri
funcţional.
performanţe înalte, dar la nivelul masei de
l Dominanta activităţii didac-tice trece
elevi a generat eşecuri.
pe asimilarea instrumentelor de
l Asistăm la o lecţie obişnuită. Elevii sunt în
accesare şi prelucrare a informaţiilor.
bănci, unii în spatele celorlalţi, câte unul sau
l Elevii sunt pretutindeni în clasă.
câte doi, ca pe vremea străbunicilor. Toţi au
l Ei se grupează / sunt grupaţi potrivit
privirile aţintite înainte (acolo sunt catedra şi
opţiunilor de studiu şi resurselor asigu-
profesorul). Asta li se cere: privirea în faţă.
rate de profesor.
l Unde găsesc ei răspunsu-rile la confruntările
l Elevii privesc unii la alţii, faţă în faţă. Ei
personale? La profesor, în spatele colegului,
comunică. Toţi au şansa dialogului
departe de zidurile şcolii?...
efectiv.
l În parteneriat cu profesorul ei vor găsi
răspunsurile…

ROLUL ELEVULUI
l Strategii didactice centrate pe predare n Strategii didactice centrate pe învăţare

• Urmăreşte prelegerea, expunerea, explicaţia



Realizează un schimb de idei cu
profesorului.
ceilalţi
• Încearcă să reţină şi să reproducă ideile
• Cooperează în rezol-varea sarcinilor
auzite.
de lucru.
• Acceptă în mod pasiv ideile transmise.
• Exprimă puncte de vedere proprii
• Lucrează izolat.
• Argumentează, pune şi îşi pune
ROLUL PROFESORULUIîntrebări cu scopul de a înţelege.
l Strategii didactice centrate pe predare n Strategii didactice centrate pe învăţare

• Expune, ţine prelegeri • Facilitează şi moderează învăţarea


• Impune puncte de vedere. • Ajută elevii să înţeleagă şi să explice
• Se consideră şi se manifestă “ca un punctele de vedere.
părinte”. • Este partener în învăţare.
Metode Traditionale Metode moderne
- Algoritmizarea -invatarea cu ajutorul calculatorului
- Studiul cu manualul -metoda ciorchinelui
- Exercitiul -metoda cubului
250
- Problematizarea -stiu-vreau sa stiu-am invatat
- Conversatia -brainstorming
- Jocul de rol -turul galeriei
- Descoperirea -diagrama Venn-Euler
- demonstratia

ÎNVATAREA CU AJUTORUL CALCULATORULUI


- metodamoderna de educatie care poate fi folositaîntoateetapeleprocesului didactic:
înproiectare, înpredare-învataresiînevaluare.
- Utilizareacalculatorului, a softuriloreducationale, mareste
- calitateaînvatarii, contribuie la formareauneigândirisistematice, selective, rapide, eficiente.
- metoda modernafolositafrecvent în procesul didactic actual, fiindprincipalul (obligatoriu)
mijloc de predare a informaticiisitehnologieiinformatiei.

251
METODA CIORCHINELUI
- metodace se poateutilizamai ales înetapa dereactualizare a structurilorînvatate
anterior,sauînetapa de evocare,eleviifiindpusiînsituatia de a
stabiliconexiuniîntreelementelestudiate, de a se implica activ în procesul de gândire.
- dupa rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi notiunile si legaturile create pentru a
dezvolta idei concrete despre CONCEPTUL PROPUS.
- prin acest exercitiu se încurajeaza participarea întregii clase
- tehnica de predare - învatare menita sa încurajeze elevii sagândeasca liber si sa stimuleze
conexiunile de idei.
- modalitate de a realiza asociatii de idei sau de a oferi noi sensuri ideilor însusite anterior.
- ciorchinele poate fi realizat individual sau ca activitate de grup
EXEMPLU:
Intrar
e
iesire

Dispozitiv
Rolulsistemului e
decalcul periferice

Functiilesistem hardwar
ului e Intrare-iesire
De calcul

Structurasistemului Componente
decalcul Sistemului de calcul

softwar
e

Sistemul
de Programe de
operare aplicatie

Componente ale
Sist.de operare Tipur calculato
i r

252
METODA CUBULUI
- Este o strategie care faciliteaza analiza unui subiect din diferite puncte de vedere.
- Metoda poate fi folosita în orice moment al lectiei.
- Ofera elevilor posibilitatea de a-si dezvolta competentele necesare unor abordari complexe.
- Ofera elevilor posibilitatea de a-si dezvolta competentele necesare unor abordari complexe.
Modalitati de realizare
- Se realizeazaun cub ale carui fete pot fi acoperite cu hârtie de culori diferite;
- Pe fiecare fata a cubului se scrie câte una dintre urmatoarele instructiuni: DESCRIE,
COMPARA, ANALIZEAZA, ASOCIAZA, APLICA, ARGUMENTEAZA.
- Este recomandabil ca fetele cubului sa fie parcurse în ordinea prezentata, urmând pasii de la
simplu la complex.
- Se cere elevilor sascrie timp de 2 - 4 minute pe subiectul lectiei
- descriindu-l din toate punctele de vedere (forma, culoare, marime)
- într-un timp limitat.

3. ASOCIAZA
6.A
R
5. A 4. G
U
P ANALIZEAZA M
L E
N
I T
C 2. COMPARA E
A
A Z
a
1. DESCRIE
METODA TURUL GALERIEI
Problema:
Cum se pot utiliza la maximum spatiile de expunere din clasati cum se pot obtine materiale
care meritaexpuse?
Provocarea:
Saorganizam spatii de expunere în clasacare sasustinaprocesul de învatare al tuturor elevilor
sisale rasplateascasuccesele.
Ce putem face?
Creati afite care safie reprezentative pentru programa urmata.
Expuneti lucrarile elevilor care sunt reprezentative pentru programa urmata.
Schimbati frecvent exponatele.

EXEMPLU
• Suntem la lectia ”Dispozitiveperiferice”
• Grupam elevii în 5 grupe pe care le numerotam corespunzator;
• Fiecare grup primeste o fisade lucru care contine câte 2 chestiuni
de rezolvat, una teoretica, cealaltapractica si o foaie A2/A3 pe care
vor rezolva sarcinile de lucru;
253
• Elevii sunt lasati salucreze 35 de min., reamintindu-le sascrie
numarul grupului si sasemneze;
• Atunci când au terminat afitele, elevii le vor expune pe peretii
salii de clasa, în ordinea crescatoare a numarului grupei;
• Fiecare elev ia în mânaun creion si pleacaîntr-un tur al galeriei;
• La început, grupul 1 va fi în fata afitului grupei numarul 2, grupa 2
în fata afitului grupei numarul 3, etc.;
• Elevii studiazafiecare exponat si îti noteazaconcluziile pe foaia
Albadin dreptul exponatului;
• Dupaexaminarea fiecarui afis, se vor întoarce la cel întocmit de
ei si vor citi notele colegilor si vor discuta cum pot acestea sale
Îmbunatateascamunca.

În loc de concluzii:
l Nu am epuizat subiectul:
l Putem continua
l Inovarea didactică este un proces în derulare.
l Eu cred ca nu suntemconvinsi, înca, de valoareaacestor metode. Mai cred în
comoditateanoastra, în reticenta fata de nou, în inertia în care ne aflam. Riscamîn acestfelsa
ramânemîn urma, ceeaceeste de-a dreptulnocivpentrucalitateademersului didactic.
l Elevultrebuie pus permanentînsituatia de a face, a judeca, a coopera, a da
raspunsuri,aaveapareri, a analizaraspunsurileauzite, a ajunge la
identificarearaspunsurilorcorecte, din care apoidescoperacunostintelenoi

254
255
MODALITĂȚI DE UTILIZARE A TEORIEI INTELIGENȚELOR MULTIPLE LA
DISCIPLINA RELIGIE ORTODOXĂ

Prof. Creangă Ionuț


Liceul Tehnologic ”Ghenuță Coman” Murgeni

Întocmirea unui demers didactic care are la bază teoria inteligențelor multiple la disciplina
religie ortodoxăface posibilă transformarea elevului în subiectul propriei formări, el fiind implicat în
actul de predare-învățare-evaluare și, totodată, îl pune pe acesta în postura de a-și exersa inteligenta
dominantă. De asemenea, această abordare permite dezvoltarea competenței ce vizează receptarea și
producerea unei game diverse de texte.
Abordarea unui eveniment istorico-religios de o importanța covârșitoare prin prisma teoriei
inteligențelor multiple permite receptarea, înțelegerea și interpretarea sa, în același timp, pe mai multe
planuri, dar și valorificarea resurselor textuale și ale elevului, a inteligenței dominante a acestuia.
Pentru înțelegerea acestui demers didactic, în vederea evidențierii transdisciplinarităţii prin prisma
teoriei inteligențelor multiple, propun, spre analiza lecția ”Arătările după Înviere ale Mântuitorului –
Drumul spre Emaus” de la clasa a X a.
Pentru dezvoltarea inteligenței logico-matematice observabilă în rândul elevilor care au
dezvoltată capacitatea de a rezolva probleme și de a dezvolta produse cu ajutorul codului lingvistic,
o sarcină de lucru ar putea fi aceea de a realiza o paralelă între textul din Sfânta Scriptură de la
Lucacap. XXIV, 13-35 ( arătarea celor doi ucenici în drum spre Emaus) şi textul scripturistic de la
Marcu XVI, 15-20 ( arătarea apostolilor în ziua Înălțării Domnului la cer) pornind de la nivelul
raportului dintre numărul ucenicilor prezenți la arătareprecum şi ordinea cronologică a evenimentelor.
Această paralelă trebuie să scoată în prim-plan în primul rând faptul în cazul primului text Mântuitorul
se arată doar la doi dintre ucenici, pe când în textul al doilea ne sunt amintițitoți ucenicii. Din punct
de vedere temporal iarăși se poate observa căMântuitorul se arată mai întâi ucenicilor în drum spre
Emaus (Luca) și mai apoi tuturor în ziua Înălțării la cer (Marcu).
Pentru inteligenţa de tip vizual-spațială se poate propune ca sarcină de lucru, pornind de la
text, realizarea unui desen care să reprezinte personajele care iau parte la întâlnirea Mântuitorului cu
ucenicii iar ca extindere sau alternativă a acestei sarcini de lucru, o parte din elevi trebuie să
exemplifice scena cu ajutorul figurilor și a peisajelor din plastilină. Această activitate ar trebui să
genereze o serie de desene în care Mântuitorul să fie ilustrat alături de cei doi ucenici în drumul pe
care îl parcurgeau. Elevii care folosesc plastilina pot alcătui o macheta complexa a drumului,
împrejurimilor, caselor șia vegetației întâlnită în acel loc la momentul desfășurării întâlnirii.
Inteligența muzical-ritmică poate fi valorizată printr-o sarcină care să vizeze identificarea cu
ajutorul internetului a troparului și condacul Sfântului Cleopa (unul din cei doi de pe calea Emausului)
precum și interpretarea lor cu ajutorul profesorului de religie. Aceste două cântări ortodoxe prezintă
totodatăîn mod comprimat şi o istorie succintă a activității Sfântului Apostol Cleopa.
Inteligența intrapersonală va viza prezentarea reacției pe care lectura textului le-a provocat-o,
avându-se în vedere precizarea sentimentelor generate.In urma unui astfel de demers elevii trebuie sa
prezinte starea de spirit care a izvorât in sufletul lor in urma lecturii. Reacții apărute ar putea fi de:
bucurie, speranța, mister sau împlinire.
Inteligența interpersonală, care se referă la capacitatea de a rezolva probleme și de a dezvolta
produse prin interacțiune cu ceilalți, poate fi evidențiată printr-un joc de rol prin care elevii sa se
transpună în pielea celor doi ucenici si sa exprime ceea ce cred ei ca ar fi simțit daca ar fi fost in locul
celor doi in momentul in care au luat contact cu Mântuitorul cel abia înviat din morți. Abordarea
acestui demers trebuie făcută in doua planuri: sentimentele ucenicilor pana la frângereapâinii si
sentimentele de după acest moment, când au realizat de fapt ca cel alături de care călătoriseră era
însușiÎnvățătorul lor. Despre primul plan elevii pot remarca faptul ca in timp ce ucenicii schimbau
ideile lor intre ei, asupra chestiunii lui Mesia, Iisus se adresează in chipul unui prieten care
compătimește cu ei (elevii descoperă mâhnirea, neliniștea si tristețea lor). "De ce sunteți triști ?" Si
atunci unul dintre cei doi amintiți - Cleopa – îl întreabă cum de El este singurul dintre străinii veniți
256
în Ierusalim la sărbătorile Paştilor, care sa nu știe despre evenimentele întâmplate? Evident, Iisus își
continua întrebările, pentru ca ei sa-și exprime toate nedumeririle și pentru ca la urma El sa le rezolve.
După relatarea crimei pe care o făcuseră arhiereii, Cleopa arata speranța pe care o nutreau ucenicii și
alți iudei referitoare la Iisus prin faptul că Acesta va învia din morți.
După frângerea pâinii si dispariția bruscă a Mântuitorului, ucenicii rămânând singuri au
început să vorbească intre ei și să reflecteze asupra întâlnirii lor cu Iisus si faptele legate de El. Elevii
descoperă uimirea, bucuria, efervescența momentului. Ucenicii își amintiră căldura ce le încălzea
sufletele pe cale si profunzimea cu care le explica Scripturile. Ei se mirară cum de nu L-au recunoscut
mai devreme, din elocvența divină și din forța supranaturală a vorbelor sale. Oricum, simțeau o mare
bucurie că Iisus este viu si li s-a arătat.
Inteligența corporal-kinestezică va fi ilustrată cu ajutorul teatrului de umbre.Actorii își vor
juca rolul in spatele unui ecran alb iar umbrele vor fi realizate cu ajutorul unui proiector ce va reflecta
imaginea elevilor pe ecran (material de pânză). Se creează cu ajutorul muzicii o atmosfera similară
cu cea din perioada evanghelică amintită. O alta parte din elevi vor sta in fața ecranului vizionând
punerea în scena, în mod tăcut, a pasajului biblic. Pentru ca în acest tip de teatru cuvintele lipsesc,
actorii-elevi îșivor folosi mișcările corpului pentru a exprima cât mai bine și mai fidel sentimentele
și trăirile celor doi ucenici si ale Mântuitorului dar și pentru a evidenția cursul evenimentelor din acea
zi.
Ca o alternativa la o astfel de activitate, care are la bază arta teatrală, se poate alege și o
varianta statică a jocului de teatru reprezentată prin ”statuile vii”. Se poate aplica la clasele unde elevii
nu sunt foarte deschiși față de mobilitatea artistică iar jocul de rol este unul static. Elevii doar vor
”poza” în postura de actori, schimbând-și poziția scenică în intervalul de timp în care ”publicul” va
închide ochii pentru 5 secunde. Mimica feţei este cea care trebuie să fie una foarte expresivă precum
şi poziția corpului. Elevii care vizionează vor fi impulsionați să analizeze cu atenție detaliile statuilor
pentru a înțelege firul narațiunii iar cei care joacă piesa vor fi motivați să transmită cât mai precis cu
ajutorul propriului corp ceea ce pasajul biblic transmite.
Teoria inteligențelor multiple se dovedește a fi o modalitate de predare/ învățare/ evaluare a
noilor conținuturi extrem de productivă șiușor aplicabilă în cadrul orelor de religie ortodoxa atât în
ciclul gimnazial, cât și în ciclul liceal. Pregătirea teoretică a proiectelor de lecție necesită antrenarea
profesorului în găsirea celei mai bune aplicații pentru a scoate în evidentă cât mai bine tipul de
inteligență dominantă a elevului. De asemenea, în elaborarea unor astfel de proiecte se are în vedere
în special ideea de transdisciplinaritea, idee necesară pentru a creaactivități instructiv-educative
variate și corespunzătoare fiecărui tip de inteligență a elevului.
Prin aplicarea la clasele la care predau a metodei teoriei inteligențelor multiple, am observat
în rândul elevilor o relaxare în procesul de învățare, o modalitate de actualizare a informațiilor
deținute și în același timp o sistematizare a acestora, dar și o modalitate de a se autocunoaște, de a se
face remarcați în cadrul grupalul din care fac parte și ocazie de a capătă încredere unul în celălalt.

257
METODELE COMPLEMENTARE DE EVALUARE

Profesor Gina Tuinea


Școala Gimnazială „Dumitru Popovici”, Șerbănești, Olt

Transformările profunde ce se petrec în societatea contemporană impun instituției școlare noi


exigențe de pregătire a tinerei generații. Achiziția cunoștințelor prin învățarea școlară nu mai este
considerată un scop în sine, fiind legată, mai degrabă, de formarea și dezvoltarea competențelor și
atitudinilor dezirabile în plan social. Mult mai important pentru elev este ceea ce poate el face cu
acele cunoștințe dobândite, modul în care le prelucrează, pentru a putea rezolva probleme, precum
și la ce anume folosesc. Elevii vor fi învățați cum să se adapteze la situații noi, să colaboreze în
îndeplinirea unor sarcini, să opereze opțiuni dezirabile, toate acestea fiind considerate calități
indispensabile omului societății contemporane.
Activităţile de evaluare trebuie proiectate din perspectiva nevoilor de formare ale celui
educat, evaluarea să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel încât să cultive şi să susţină
interesul elevilor pentru studiu, să-i îndrume în activitatea de învăţare. Profesorul trebuie să
stăpânească toate metodele de evaluare, şi să le aplice în funcţie de particularităţile clasei de elevi..
Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic oferă elevilor
posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor capacităţi
testate prin utilizarea unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit.
. Metodele utilizate in evaluarea performanțelor școlare sunt: tradiționale și complementare.
Metode alternative / complementare de evaluare nu le înlocuiesc pe cele tradiționale,ci au
rolul de a se împleti cu acestea, astfel încât evaluarea rezultatelor să fie optimă. Dintre metodele
complementare de evaluare fac parte:
Observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor furnizează
profesorului informații relevante asupra performanțelor elevilor săi din perspective capacității lor de
acțiune și relaționare, a competențelor și a abilității de care dispun aceștia. Fiind o probă complexă,
ea se bazează pe următoarele instrumente de evaluare:
- fișa de evaluare care conține: date despre elev, particularități ale proceselor intelectuale,
aptitudini și interese, trăsături de afectivitate;
- scara de clasificare indică frecvența cu care apare un comportament;
- lista de control/ verificare care indică profesorului că un anumit comportament este prezent
sau absent
Investigația este o metodă ce facilitează aplicarea în mod creativ a cunoștințelor și explorarea
situațiilor noi. În cadrul desfășurării investigației, elevii demonstrează o gamă largă de cunoștințe și
capacități și poate deveni utilă în cadrul orelor de receptare a textului literar. Investigația are un
caracter sumativ, prin intermediul ei putând fi evaluate cunoștințe, abilități, priceperi constituite de-
a lungul unei perioade mai îndelungate de învățare.
Proiectul reprezintă o activitate de evaluare mai amplă decât investigația, care începe în
clasă, prin definirea și înțelegera sarcinii de lucru, eventual prin începerea rezolvării acesteia, se
continuă acasă, pe parcursul a câtorva săptămâni, timp în care elevul are permanente consultări cu
profesorul, și se încheie tot în clasă, prin prezentarea în fața colegilor a unui raport asupra
rezultatelor obținute și, dacă este cazul, a produsului realizat. Realizarea proiectului este o activitate
ce oferă numeroase satisfacții elevilor care se vor implica în crearea unor produse cât mai bine
documentate și mai originale.
Portofoliul reprezintă o modalitate eficientă de comunicare a rezultatelor școlare și a
progreselor înregistrate de elevi, deoarece reunește un ansamblu de activități (teme, fișe de lectură
suplimentară, proiecte, lucrări de creație, probe scrise etc.) realizate de elev de-a lungul unui
perioade mai lungi de timp ( semestru sau an școlar). Elementele componente ale portofoliului la
limba și literatura română sunt stabilite de profesor, dar elevul poate include în portofoliul propriu
materiale pe care le consideră utile și reprezentative. Ca instrument de evaluare, portofoliul
furnizează informații esențiale deopotrivă elevului, cadrului didactic și părinților : elevii își pot
258
grupa produsele muncii lor și se pot autoevalua; profesorului îi oferă informații despre performanța
și evoluția elevului; părinții pot să-și formeze o imagine de ansamblu despre realizările propriilor
copii la disciplina limba și literatura română.
Referatul este metoda ce permite o apreciere nuanțată a învățării și identificarea unor
elemente de performanță individual a elevului, care își au originea în motivația lui pentru activitatea
desfășurată. Se poate utiliza atât pentru evaluarea continuă, pe parcursul unui semestru, cât și pentru
evaluarea sumativă în cadrul unui modul, încadrat într-un portofoliu sau independent.
Autoevaluarea are rolul de a implica elevul în procesul de învățare, permițându-i acestuia de
a-și aprecia propriile performanțe în raport cu obiectivele prestabilite.Este un proces care se
dezvoltă în timp, care se construiește cu ajutorul profesorului. Acesta îi va instrui pe elevi ce trebuie
să aibă în vedere în aprecierea răspunsurilor. Prin autoevaluare, elevii vor reuși să își cunoască mai
bine potențialul intelectual. Acest fapt le va da încredere în sine și îi va motiva pentru îmbunătățirea
rezultatelor școlare. De aceea, profesorul va ajuta elevii să-și dezvolte capacitățile autoevaluative,
să-și compare nivelul la care au ajuns în raport cu obiectivele educaționale, să-și impună un
program și un ritm propriu de învățare. Cu ajutorul autoevaluării, elevii își vor forma o imagine de
ansamblu în legătură cu propriul proces de învățare și de evaluare.
Utilizarea eficientă a strategiilor, metodelor de evaluare va pune în valoare aspectul
creativităţii, al gândirii critice, al manifestării individuale, proprii fiecărui elev, rezultatul final vizat
fiind formarea, la nivelul individului, a culturii generale, formarea de abilităţi, atitudini, competenţe,
priceperi şi deprinderi necesare integrării sociale a acestuia.

Bibliografie:
1. Albulescu, Ion, Pragmatica predării, activitatea profesorului între rutină și creativitate,
Editura Paralela 45, 2008;
2. Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași,1998.

259
MODALITĂŢI DE DEZVOLTARE A CREATIVITĂŢII LA PREŞCOLARI PRIN JOCURI
CREATIVE

Prof. Inv. Preșcolar Cirstina Andreea Gabriela


G. P. P,, Tic- Pitic"Mioveni

Jocul este domeniul principal în care se manifestă şi se exersează imaginaţia, climatul


psihologic cel mai favorabil al copilului preşcolar pentru a se forma armonios. Prin joc copilul ne
dăruieste tot ce are el mai bun, atat ca forţe fizice, cât şi ca valori morale. El contribuie la formarea
personalităţii copilului şi creează o ambianţă de cooperare. Jocul este un mijloc foarte important de
dezvoltare psihică multilaterală a copilului, devenind pe parcurs o formă de activitate tot mai
complexă. Datorită schimbărilor care se produc în psihicul copilului, jocul prezintă o serie de
particularităţi caracteristice Jocul este cea mai sigură cale de acces la sufletul copilului, ocupând o
poziţie privilegiată la această vârsă. Îmbinând armonios blândeţea cu exigenţa, am căutat ca, prin tot
ceea ce fac să trezesc dorinţa copilului de a deveni el însuşi creator de frumuseţi. Pornind de la
premisa ca jocul mobilizează personalitatea copilului, am găsit în acesta un excelent mijloc de a
fructifica, stimula şi consolida imaginaţia debordantă a preşcolarului. Creativitatea constituie una
dintre cele mai importante valori umane, sociale, educaţionale. Rolul creativităţii în procesul culturii
şi civilizaţiei este enorm iar în şcoala contemporană este prezentă o vie preocupare pentru educarea
creativităţii. Acestea sunt rezultatul interacţiunii dintre influenţa mediului şi a eredităţii, dintre
învăţare, maturizare şi dezvoltare. Scopul principal al cercetării pe tema ”eficienţei jocului în
stimularea creativităţii copilului preşcolar” este de a atrage atenţia asupra plusurilor pe care le aduce
jocul în evoluţia pe plan creativ a personalităţii copiilor. Activitatea: Construcţia unui tablou; Cerinţe:
¤Realizaţi un desen pornind de la forma pe care o aveţi desenată pe hârtie. După ce aţi completat
tabloul vostru, gândiţi-vă la un nume sau la un titlu pentru el timp de lucru 20 de minute pentru fiecare
activitate în parte. Exemplu pentru Activitatea - Construcţia unui tablou „Pe pagină aveţi o formă
rotunjită. Gândiţi-vă la un desen sau la un tablou ori la un obiect pe care să desenaţi incluzând această
figură ca o parte integrantă. Încercaţi să vă gândiţi la un tablou la care nimeni nu s-a gândit. Adăugaţi
primei idei care vă vine în minte altele noi, astfel încât să concepeţi o poveste cât mai interesantă cu
putinţă. După ce aţi completat tabloul vostru, gândiţi-vă la un nume sau la un titlu pentru el, pe care
mi-l spuneţi şi eu îl voi scrie în partea de jos a paginii, în spaţiul prevăzut pentru aceasta. Găsiţi un
titlu cât mai interesant şi mai neobişnuit care să descrie povestea voastră.. Aveţi 20 minute la
dispoziţie.” O manifestare a productivităţii fanteziei şi a creativităţii preşcolarilor s-a observat nu
numai în desene ci şi în răspunsurile copiilor privind temele realizate. La întrebarea "Ce ai desenat?",
o mare parte dintre copii au răspuns prin propoziţii, semnificând, de exemplu, şi ce face fetiţa, ce fel
de floare, maşină, minge a desenat sau au denumit o acţiune legată de desenul lor. Pentru originalitatea
desenului realizat şi a titlului scorarea a fost făcută pe o scară cuprinsă între 0-3 puncte, astfel: • 3
puncte: (titluri abstracte, dar adecvate care merg dincolo de ceea ce se poate vedea şi care spun o
poveste precum ,,Ciclul anotimpurilor”); • 2 puncte: (titluri descriptive, dar imaginative, în care
modificarea merge dincolo de concret sau de descrierea fizică, precum: De vorbă cu un fulg de nea);
• 1 puncte: (titluri descriptive, concrete, implicând o raportare la o altă clasă, de titlul: Căţeluşul meu,
Iarna); • 0 puncte: (titluri banale, care repetă desenul de tipul: ,,om”, ,,ou”, ,,iepuri” etc). Fiind
preşcolari, titlurile copiilor au fost notate de către mine, scriindu-le la fiecare copil în parte. 3
„Integrarea noţiunilor” În evaluarea răspunsurilor date am luat în considerare următoarele criterii: •
Flexibilitatea: capacitatea copilului să identifice cât mai multe clase de date. S-a punctat numărul
claselor de răspunsuri identificate; Flexibilitatea a fost cotată în funcţie de numărul total de categorii
diferite în care se pot încadra răspunsurile la un item. Pentru cotarea flexibilităţii spontane am utilizat
testul intitulat „Integrarea noţiunilor”. Obiectiv: • Dezvoltarea agerimii gândirii, capacitatea de a
generaliza, raportarea noţiunilor integratoare la semnificaţia obiectelor ce le reprezintă. Desfăşurarea:
Copiilor li se propune un grupaj de noţiuni aparţinând aceleiaşi categorii integratoare şi li se cere cât
mai multe obiecte, fiinţe, lucruri: • Numeşte toate animalele care trăiesc la casa omului. • Toate
animalele care trăiesc în pădure. • Tot ce poate zbura. • Tot ce poate înota. • Tot ce poate fi
260
confecţionat din lemn. • Toate fructele care se pot consuma.. • Tot ce se poate deplasa cu ajutorul
roţilor. • Toate legumele care se pot consuma. Barem : • 0 puncte–copilul răspunde doar la 1 întrebare
din 10; • 1 punct –copilul răspunde la 3 întrebări din 10; • 2 puncte – copilul răspunde la 4-5 întrebări
din 10; • 3puncte – copilul răspunde la cel puţin 9 din cele 10 întrebări. „Este corect ?” În evaluarea
răspunsurilor date am luat în considerare următoarele criterii: • Fluiditatea: capacitatea copilului să
enumere cât mai multe date. S-a punctat numărul răspunsurilor date; Fluiditatea am căutat s-o
apreciez prin testul „Este corect ?”, pentru a cunoaşte mai multe genuri de fluiditate (verbală,
asociativă, expresională şi ideativă). Obiective. 4 • Consolidarea competenţelor referitoare la poveşti,
texte literare. • Dezvoltarea atenţiei a promptitudinii, a vorbirii coerente. Materiale. Imagini
(personaje dintr-o poveste) : capra, lupul, vulpea, iezii, pădurea, masa de ceară. Regulile jocului.
Copilul ce depistează erorile, se anunţă, făcând apoi precizările respective. Episoadele improvizate
să fie cât mai variate. Desfăşurarea. Jucătorii trebuie să depisteze imaginea personajului
necorespunzător, să spună din ce poveste face parte şi să povestească anumite fragmente. Barem: • 0
puncte – nu recunoaşte povestea. • 1 punct – a numit un singur fragment de poveste. • 2 puncte – a
numit 2-3 fragmente de poveste. • 3 puncte – a numit toate fragmentele din poveştile cunoscute În
prima fază am aplicat cele trei teste la cele două grupe experimentale. Testele au fost aplicate
individual. Între efectuarea celor trei teste s-a lăsat un interval de 12 zile pentru a evita interferenţa în
ceea ce priveşte temele realizate, oboseala şi apariţia indiferenţei faţă de sarcini. De-a lungul
întregului semestru, conform cu obiectivele urmărite şi cu metodele şi tehnicile propuse am desfăşurat
împreună cu copiii o serie de activităţi al căror rol a fost acela de a călăuzi pe fiecare copil în parte
spre manifestarea activă a libertăţii personale, de a gândi, simţi şi acţiona potrivit nevoilor,
înclinaţiilor, intereselor, capacităţilor şi posibilităţilor individuale ale fiecăruia
CONCLUZII Creativitatea reprezintă o formațiune psihică deosebit de complexă caracterizată
printr-o multitudine de sensuri, precum: utilitate, eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate, 5
originalitate, expresivitate. În esența sa, creativitatea poate fi privită și ca o metodă de rezolvare a
problemelor. Studiul creativității la copiii preșcolari se axează fost stimularea creativităţii copilului
preşcolar prin joc. Studiul realizat a confirmat faptul că prin stimularea creativității copii își vor
dezvolta o serie de capabilități, iar pe măsură ce copiii își dezvoltă abilitatea de evaluare a propriilor
idei, calitatea lor și generarea soluțiilor devine din ce în ce mai importantă. Utilizarea acestor teste a
fost deosebit de ușoară și nu a reprezentat dificultăți pentru preșcolari. Mai mult, acestea s-au
dovedit utile nu numai în procesul de stimulare a creativității, dar și în cel de testare a acesteia.
Necesitatea stimulării creativității trebuie conștientizată încă din faza preșcolară, aceasta asigurând
premisele accederii cu success la treptele superioare din viață.. Educatorii trebuie să încerce să se
adapteze la ideile copiilor fără a încerca să structureze ideile acestora dacă acestea nu se potrivesc
cu cele ale adulților. Strategia didactică este responsabilă, în mare parte, de stimularea
potenţialului creativ al copilului preşcolar; în acest sens ea va viza:stimularea curiozităţii şi a
trebuinţei de cunoaştere la copiii; declanşarea motivaţiei pozitive şi afective; asigurarea unui un
climat educaţional dezinhibant, amenajat pe centre de activitate; jocul şi metode pedagogice active;
conduite didactice flexibile, care permit libera exprimare a copilului, încurajează autonomia,
iniţiativa şi creativitatea lui; valorificarea activităţilor opţionale, care pot fi alternative eficiente
celorlalte modalităţi privitoare la stimularea creativităţii copilului de vârsta preşcolară.

BIBLIOGRAFIE 1. Avram, I., (2000), Cartea educatoarei, Ed. Tipomur, Tîrgu-Mureş; 2. Bocoş,
M., (2007),
Teoria şi practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca ; 3. Bocoş, M. (
2002).
Insturea interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune. Editura Presa Universitară Clujeană,
ClujNapoca; 4. Bocoş, M., Catalano, H., Avram, I., Someşan, E., (2009)

261
Pedagogia învăţământului preşcolar. Instrumente didactice Editura Presa Universitară Clujeană,
ClujNapoca; 5. Cerghit, I. ( 2007).
Metode de învăţământ.Ed. a IV-a. Iaşi : Polirom ; 6. Chiş,V. ( 2005).
Pedagogia contemporană-Pedagogia pentru competenţe, Editura Cărţii de Ştiinţă, ClujNapoca 7.
Cucoş, C. ( 2002).
Pedagogie. Ed. a Il-a. Polirom, ClujNapoca 8. Golu, M., (2000),
Fundamentele psihologiei II, Editura Fundaţiei "România de mâine", Bucureşti;

262
EDUCAȚIA DIGITALĂ ÎN PROCESUL EDUCAŢIONAL

Prof.Înv.Preşc. Suceava Maria


Liceul Silvic Gurghiu- Jud.Mureş

Procesul de educație este într-o continuă transformare, încercând să aducă în rândul


elevilor, studenților și profesorilor tehnici cât mai utile și atractive pentru a eficientiza învătământul.
Suntem cu toții conștienți că există diferențe între predarea în sala de clasă și învățarea la distanță -
în special interacțiunile sociale și medierea dintre profesori și elevi.. Totuși, contextul actual aduce
noi provocări pentru care trebuie să găsim soluții și să profităm de oportunitățile oferite de mijloacele
digitale de învățare.
Digitalizarea reprezintă o operaţie specializată de transformare a informațiilor din format
analogic, în format digital, cu ajutorul echipamentelor digitale. În învăţământ şi în educaţie, ea
prezintă o serie de aplicaţii relevante, care se află în continuă dezvoltare. Dintre acestea, amintim
digitalizarea curriculară/ digitalizarea curriculumului şi digitalizarea conţinuturilor curriculare, care
stau la baza elaborării manualelor digitale, a softurilor educaţionale, a platformelor educaţionale etc.
Învățarea digitală înlocuiește din ce în ce mai mult metodele educaționale tradiționale.De azi este
recomandat să uităm de metodele pe care le foloseam acum 10-15 ani la școală și trebuie să gândim
la abordarea altor tehnici de predare și învățare, bazate pe instrumente și tehnologii digitale.
Includerea învățării digitale în sălile de clasă poate varia de la utilizarea pur și simplu a tabletelor în
loc de hârtie, la utilizarea unor programe și echipamente software elaborate, precum platforma
educațională Școala365.
Indiferent de cât de multă sau puțină tehnologie este integrată în clasă, învățarea digitală a ajuns
să joace un rol crucial în educație. Cum? Prin faptul că îi face pe elevi să fie mai interesați să învețe
și să-și extindă orizonturile, iar astfel să se renunțe la metodele tradiționale de educație.Educația
digitală îi face mai inteligenşi şi creativi pe elevi, Instrumentele digitale și tehnologia le dezvoltă
elevilor abilități auto-didactice eficiente de învățare. Aceștia devin capabili să identifice ceea ce au
nevoie pentru a învăța, găsesc și utilizează resursele online, și aplică informațiile inclusiv la școală,
la teme și proiecte. Acest lucru le sporește eficiența și productivitatea. Instrumentele și tehnologia
digitală de învățare și predare în clasele primare, secundare și licee pregătesc elevii pentru studiile
superioare și carierele pe care le vor urma, ajutându-i să dobândească abilități specifice, inclusive
familiarizarea cu tehnologiile emergente și auto-motivația. Ajutând copiii să gândească în afara
cadrului tradițional și rigid de învățare, prin instrumente și metode digitale, le este stimulată
creativitatea și le oferă sentimental de încredere în propriile capacități
Adevărata provocare e aceea de a consolida creativitatea prin intermediul cursurilor
online. Fiecare copil se naște plin de creativitate, iar dezvoltarea acesteia este una dintre cele mai
importante misiuni ale educatorilor. Creativitatea face ca elevii să devină mai buni comunicatori, să
pună bazele unor relații de colaborare și să rezolve problemele. Îi pregătește să prospere în lumea de
azi și să modeleze ziua de mâine.Apple creează constant resurse pentru a ajuta educatorii să facă
procesul de învățare cât mai eficient și plăcut. Nu numai produse puternice, ci și instrumente și
aplicații pentru a crea experiențe magice de învățare și pentru ca fiecare moment petrecut în fața
ecranului să merite.Aplicația Classroom transformă dispozitivul iPad sau computerul Mac într-un
puternic asistent de predare, care ajută un profesor să îndrume elevii care au dispozitive iPad de-a
lungul unei lecții, să le vadă progresul și să se asigure că aceștia rămân în pas cu procesul de învățare.
Prin intermediul acestei aplicații poți să lansezi cu ușurință, simultan aceeași aplicație pe dispozitivul
fiecărui elev sau poți să lansezi aplicații diferite pentru fiecare grup de elevi. Aceasta ajută profesorii
să se concentreze pe procesul de predare, astfel încât elevii să se poată concentra pe procesul de
învățare. Unele dintre cele mai utile materiale educaționale se găsesc în aplicații. Profesorii pot să
răsfoiască aplicațiile compatibile, pentru a găsi conținut adaptat programei școlare și apoi să partajeze
activitățile specifice aplicației cu elevii. Cu o singură atingere, aceștia pot naviga direct la activitatea
potrivită. Printre beneficiile oferite de digitalizarea procesului de învățare, beneficii observate de
fiecare dintre aceste școli, se regăsesc :
263
• Stimularea creativității și a colaborării.
• Personalizarea procesului educațional.
• Eliminarea manualelor fizice.
• Pregătirea competențelor digitale pentru job-urile viitorului.
• Acces nelimitat la resurse online.
Soluțiile digitale simplifică muncă profesorilor, îi ajută pe elevi în procesul de învățare și asigură
o comunicare excelentă între școală și părinți.
Concluziile desprinse de cadrele didactice care folosesc tehnologia și resursele digitale în procesul
educaţional ar fi următoarele:
• Tehnologia digitală este o componentă importantă a vieții de zi cu zi. Prin interacțiunile pe
care le au cu aceasta, elevii au dobândit, în mod informal, calitatea de experți naivi în utilizarea
tehnologiei. Este rolul profesioniștilor în educație să-i aducă la nivelul de experți digitali.
• Resursele educaționale deschise sunt o componentă cheie a educației contemporane. Acestea
vin cu o serie de beneficii (costuri reduse, flexibilitate, accesibilitate, oferirea de recunoaștere
pentru munca depusă etc.), dar și cu o serie de cerințe fără de care potențialul lor nu este
activat la maximum. Cheia în accesarea acestui potențial este formarea cadrelor didactice, iar
proiectul CRED are o componentă semnificativă în această zonă.
• La nivel european, au fost create instrumente care pot facilita integrarea tehnologiei digitale
în procesul educațional, cum ar fi: cadrul competențelor digitale ale DigCompEdu sau al
instrumentului de autoevaluare SELFIE - pentru autoreflecție și autoevaluare; rețeaua
eTwinning - pentru facilitarea comunicării și organizării de proiecte comune; EU Code week
- pentru exersarea abilităților de programare.
• Competențele digitale nu se dobândesc doar la ora de TIC. Acestea sunt transversale și trebuie
să fie responsabilitatea întregului corp didactic să le dezvolte la elevi și să le ofere cadre în
care să fie aplicate.
• Ca să se dezvolte și să-și atingă obiectivele, educația digitală și resursele educaționale
deschise au nevoie de susținerea unor comunități de practică.
Bibilografie:
1. ,, Conferința internatională ”Educație Online- webinarii
2. ,, Școala365,,
3. ,,www.Edu-pedu.ro,,

264
PROGRAME DIGITALE LOGOPEDICE ÎN INTERVENŢIA TERAPEUTICĂ
LA COPIII CU CES

Prof.Psihopedagogie Specială pentru o Catedră de Educaţie Specială,


Cornea Florentina –Mariana
Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă „Sf.Vasile “Craiova, Dolj

LOGOPEDIX este un program de intervenţie timpurie pentru corectarea şi învăţarea limbajului


la copiii cu cerinţe speciale CES. Este avizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.Este un produs
software interactiv ce permite copiilor să participe în procesul de corectare a tulburărilor de limbaj
(dislalie, dislexie, întârzieri în dezvoltarea limbajului .Se adresează, în principal, copiilor preşcolari
şi şcolarilor mici, dar poate fi utilizat şi de copiii care încep demersul terapeutic la vârste mai mari.
Este un software profesional dedicat psihopedagogilor şi logopezilor din Romania, dar şi tuturor celor
care lucrează cu copii cu tulburări de limbaj.
Avantajele utilizării software profesional Logopedix:
Ø învaţă copilul cu întârziere în dezvoltarea limbajului şi pe cel cu autism să comunice non verbal
şi verbal;
Ø este eficient în tulburarea mixtă de limbaj receptiv şi expresiv şi tulburarea fonologică ;
Ø prezintă coerentă în procesul de intervenţie terapeutică ;
Ø Creşte eficienţa terapiei;
LOGOPEDIX este conceput modular şi oferă posibilitatea dezvoltării acestuia în funcţie de
nevoile de intervenţie ale copiilor. El conţine programe ce dezvoltă abilitatea copilului de a imita
acţiuni şi comenzi verbale, onomatopee, să recunoască obiectele după sunetele produse şi să le
identifice apoi în imagini, ajută la dezvoltarea vocabularului şi a structurii gramaticale, dezvoltă
abilitatea de a sorta şi categorisi obiecte şi imagini identice şi diferite, de a învăţa noţiuni opuse. În
cadrul software profesional LOGOPEDIX, există şi programe de corectare a sunetelor deficitare,
trecând copilul prin fiecare etapă de învăţare şi corectare a sunetelor lipsă sau defectuoase.De
asemenea, se lucrează pe abilitatea copilului de a recunoaşte litere şi cifre, de a le reproduce grafic şi
de a forma propoziţii cu cuvinte.
TARA este un program de intervenţie timpurie pentru corectarea şi învăţarea limbajului la
copiii cu cerinţe speciale CES. Este avizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetarii. Este un produs
software interactiv ce permite copiilor să participe în procesul de corectare a tulburărilor de limbaj.
Se adresează, în principal, copiilor preşcolari şi şcolarilor mici cu deficiente mintale şi autism,
hipoacuzici şi surzi, dar şi pentru copiii cu întârzieri în dezvoltarea limbajului, aplicabil fiind şi pe
copiii care încep demersul terapeutic la vârste mai mari.Este un software profesional dedicat
psihopedagogilor şi logopezilor din România, dar şi tuturor celor care lucrează cu copii cu tulburari
de limbaj.
Avantajele utilizări software profesional TARA şi realizările terapeutice:
• Învaţă copilul cu întârziere în dezvoltarea limbajului şi pe cel cu autism să comunice non
verbal şi verbal;
• Creşterea autonomiei persoanei cu autism şi reducerea timpului alocat terapiei;
• Este eficient în tulburarea mixtă de limbaj receptiv şi expresiv şi tulburarea fonologică
• Prezintă coerenţă în procesul de intervenţie terapeutică;
• Conţinutul softului este structurat în baza curriculumului şcolar;
• Creşte eficienţa terapiei;
• Este axat inclusiv pe tehnica de demutizare;
TARA este organizat pe 3 secţiuni principale: COPIII , ÎNVĂŢARE si EVALUARE.
Include tehnici de demutizare. Permite dezvoltarea conţinutului prin adăugarea de noi
cuvinte, sunete, imagini, filme. Aceste secţiuni colectează informaţii cu privire la diagnosticul
copilului, la baza informaţională cu care copilul intră în procesul terapeutic. Aceste informaţii vor fi
aplicate prin activităţi şi exerciţii ce ţin de psihomotricitate,elemente de matematică,dezvoltare
limbaj,abecedar, sunete verbale şi neverbale,dactileme,stări emoţionale,limbajul semnelor şi
265
dezvoltarea comunicării. De asemenea,se lucrează pe identificare şi scriere a cuvintelor în funcţie de
sunetul auzit sau/şi de imaginea văzută, se vor efectua exerciţii cu
paronime,antonime,sinonime,omonime,cuvinte lacunare.
EVALOGOS este un soft educaţional destinat evaluării copiilor cu cerinţe educaţionale
speciale.Meniul principal cuprinde 3 secţiuni importante:evaluare limbaj,evaluare
psihomotrică,evaluare psihologică.Evaluarea limbajului conţine probe neverbale,probe
verbale(ascultare şi identificare,citit şi identificare),probe de memorie a sunetelor.Evaluarea
psihomotricităţii conţine probe de identificare a formelor, de asociere a acestora cu imaginea lor,probe
de grupare după formă,corespondenţa,imagine-formă-cuvânt,după culori (identificare, asociere,
grupare),după mărime(identificare,grupare,asociere),abilităţi de schemă corporală(identifică,
compune),analiza spaţio-temporală(poziţionări,relaţii spaţiale,identificări, ordonare).
Evaluarea psihologică conţine probe de atenţie,probe de memorie,de gândire.
Secţiunea “EVALUARE LIMBAJ”
Grupa “PROBE NEVERBALE”
Conţine 5 exerciţii identice, ca funcţionalitate, dar cu conţinut diferit: NATURA,
ANIMALE, OAMENI, OBIECTE şi ORAŞ. Indiferent de modul în care se alege a se lucra, copilul
trebuie să apese întâi pe butonul ASCULTĂ, să asculte sunetul redat de program şi apoi să găsească
imaginea corespunzătoare.
Grupa” PROBE VERBALE”
Exerciţiul “ASCULTĂ SUNETUL ŞI IDENTIFICĂ IMAGINEA!”

În acest exerciţiu copilul trebuie să asculte mai întîi sunetul, apăsând pe butonul ASCULTĂ
şi apoi trebuie să selecteze imaginea corectă conform sunetului.
Exerciţiul “CITEŞTE CUVÂNTUL ŞI IDENTIFICĂ IMAGINEA!”
În acest exerciţiu copilul trebuie să citească cuvântul scris cu alb şi să găsească imaginea
corespunzatoare lui.
Exerciţiile “ORAŞ, ANIMALE şi CASA”
Aceste 3 exerciţii sunt similare exerciţiilor de la Probe Neverbale, cu excepţia faptului că
sunetele sunt verbale.
Grupa MEMORIA SUNETELOR
Exerciţiul “GĂSEŞTE CELE DOUĂ SUNETE IDENTICE!”
Acest exerciţiu este compus din 24 de sunete, reprezentate prin buline verzi. Scopul
exerciţiului este găsirea celor 2 sunete identice din aceste 24.Cele două sunete vor fi găsite atunci
când se va da click pe butoanele lor consecutiv în mai puţin de 3 secunde, cu alte cuvinte atunci când
ambele sunt şi rămân roşii, iar toate celelalte butoane rămân verzi.
Secţiunea EVALUARE PSIHOMOTRICITATE
Grupa FORME
Exerciţiul “IDENTIFICĂ FORMA!”

266
În acest exerciţiu profesorul trebuie să selecteze, mai întăi, obiectul dorit din combobox, iar
apoi copilul trebuie să aleagă corect toate formele care corespund cu alegerea profesorului.
Exerciţiul “ASOCIERE IMAGINE-FORMĂ”
În acest exerciţiu se prezintă 2 rânduri de imagini de referinţă, situate în partea superioară a
ferestrei, şi un rând de forme geometrice, situat în partea inferioară a ferestrei. Rând pe rînd imaginile
din partea superioară vor ieşi în evidenţă, iar copilul trebuie să selecteze corect una din formele
geometrice care corespund cu imaginea arătată.
Bibliografie
1.https://logokids.ro/evalogos-soft-educational/
2.https://logokids.ro/logopedix-software-profesional-specializat-pentru-corectarea-tulburarilor-de-
limbaj/
3. http://www.snac.ro/index.php?section=layoutnormal%7Carticol&display=33

267
RESURSELE EDUCAȚIONALE DESCHISE (RED) ȘI PRACTICILE EDUCAȚIONALE
DESCHISE (PED) ÎN SPRIJINUL INOVĂRII EDUCAȚIEI
Studiu de specialitate

Prof. Dașu Narcisa Gabriela


Școala Gimnazială nr 7 Buzău
Liceul Special pentru Deficienți de Vedere Buzău

RED/OER (Open Educational Resources) reprezintă resursele pentru predare, învățare și


cercetare, din orice mediu, digital sau altfel, care aparțin domeniului public sau au fost făcute publice
în baza unei licențe deschise care permite accesul, utilizarea, adaptarea și redistribuirea fără costuri
de către alții, fără restricții sau cu foarte puține restricții.
Resursele digitale de învățare reprezintă orice resursă digitală care este concepută și destinată
să fie utilizată de către profesori și elevi în scopul învățării.(Comisia Europeană/EACEA/Eurydice,
2019)
Termenul de resurse educaționale deschise a fost utilizat pentru prima dată în cadrul
Forumului UNESCO din 2002 privind cursurile deschise și a fost (re)definit în recentele Recomandări
UNESCO (2019) privind RED ca fiind: „materiale didactice și de cercetare în orice format și suport
care se află în domeniul public sau care se află sub drepturi de autor și care au fost difuzate sub o
licență deschisă ce permite accesul gratuit, reutilizarea, refolosirea, adaptarea și redistribuirea de
către alte persoane”(Grosseck, Andone, et al. 2020).
Pentru a fi catalogate resurse educaționale deschise, acestea trebuie să fie gratuite sau să aibă
un cost redus, să fie accesibile de oriunde din lume și de pe orice tip de tehnologie, în plus să aibă o
licență liberă, acestea putând fi utilizate ca atare sau pot fi re-mixate sau re-adaptate.
Licența Creative Commons este cel mai utilizat cadru de licențiere utilizat la nivel
internațional pentru OER. Licența deschisă se referă la o licență care respectă drepturile de proprietate
intelectuală ale deținătorului drepturilor de autor și oferă publicului permisiunea de a accesa, reutiliza,
refolosi, adapta și redistribui materiale educaționale (Recomandările UNESCO, 2019).
Deci, condiţiile de utilizare a creaţiilor de tip RED funcţionează în baza Legii celor 5 R: Reţine
(retain) – descarcă şi păstrează documentul; Reutilizează (reuse) – folosește-l în diverse moduri;
Revizuieşte (revise) – adaptează-l, modifică-l şi îmbunătăţeşte-l; Remixează (remix) – combină două
sau mai multe materiale; Redistribuie (redistribute) – diseminează materialul.
Tipurile resursele de învățare OER sunt foarte diverse. Materialele pot fi cursuri, planuri de
lecții, prezentări, cărți, manuale, teme pentru acasă, chestionare, activități în clasă sau în laborator,
jocuri, simulări, teste, resurse audio sau video, imagini, materiale digitale de învățare, materiale de
formare a profesorilor și multe altele, care sunt puse la dispoziție în format digital sau pe un suport
fizic și la care orice are acces liber.
Figură 1 Exemple de tipuri de RED și
frecventa utilizării acestora
Sursa: Babson Survey Research Group
„Opening the Curriculum: Open
Educational Resources in Higher
Education, 2014”
Într-un recent apel UNESCO
(2020) afirma: „criza Covid-19 a dus
la o schimbare de paradigmă cu
privire la modul în care cursanții de
toate vârstele, la nivel mondial, pot
avea acces la învățare. Prin urmare,
este esențial, acum mai mult ca
niciodată, ca întreaga comunitate

268
globală să se reunească pentru a promova accesul universal la informații și cunoștințe, prin
intermediul RED”.
UNESCO (2019) a declarat că: „Utilizarea judicioasă a RED, în combinație cu metodologii
pedagogice adecvate, cu obiecte de învățare bine concepute și cu activități diverse de învățare, poate
oferi o gamă mai largă de opțiuni pedagogice inovatoare pentru a implica atât educatorii, cât și
cursanții, să devină participanți mai activi la procesele educaționale și creatori de conținut, în
calitate de membri ai unei societăți a cunoașterii diverse și incluzive”.
PED constituie gama de practici în jurul creării, utilizării și gestionării resurselor educaționale
deschise cu intenția de a îmbunătăți și inova educația. Cu alte cuvinte, PED este o abordare centrată
pe practică, în care accentul se pune pe interacțiunea dintre profesorii și cursanții care utilizează RED
pentru educație.
Odată cu evoluția rapidă a conceptului de educație deschisă, cercetătorii au început să treacă
de la o abordare centrată pe conținut, care se concentrează pe resurse educaționale (creare, partajare
etc.), la una orientată pe practică, care încurajează colaborarea dintre cursanți și profesori pentru
crearea și schimbul de cunoștințe (C. Cronin, 2017), adică cercetătorii și educatorii și-au mutat atenția
de la crearea și publicarea RED, la practici care pot fi puse în aplicare utilizând RED pentru educație,
denumite PED. Educatorii trebuie să pună în aplicare metodologii de predare care pot ajuta
elevii/studenții să își construiască propriile parcursuri de învățare și să contribuie activ la consolidarea
cunoștințelor, atât individual, cât și în colaborare.

Figură 2 RED vs PED


Surs: Grosseck, G., Andone, D. & Holotescu, C., (2020)
O tendință larg acceptată este aceea a încorporării proiectării pedagogice în procesul de
dezvoltare OER, pachetele de cursuri conținând și activități aplicative adaptate tematicii respective.
Prin PED profesorii sunt provocați să adopte noi abordări pedagogice (precum clasa răsturnată
și învățarea bazată pe probleme), profesorul devenind și el un partener în predare și învățare.
Astfel se schimbă mentalități despre metodologia de predare și învățare, se modifică
ecosistemul de predare și învățare. OER constituie un mediu sau instrument care facilitează
îmbunătățirea și inovația în predare și învățare prin:
§ îmbunătățirea calității predării și învățării
§ îmbunătățirea partajării resurselor între profesori
§ îmbunătățirea succesului elevilor
§ are o contribuție la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice
§ îmbunătățește colaborarea între cursanți
Tipărite sau virtuale, resursele de învățare trebuie să satisfacă exigențe specifice (Anexa la OMEC
5765/15.10.2020):
• să respecte documentele curriculare (cadrul de referință, programe școlare etc.);
• să faciliteze învățarea activă, centrată pe elev care are drept finalitate formarea și
dezvoltarea competențelor;
• să aibă un conținut corect din punct de vedere științific;
• să integreze în elaborarea și designul lor o metodologie de învățare;
• să stimuleze motivația elevilor și implicarea creativă în învățare;

269
• să constituie resurse cu caracter generativ, prin completarea rolului de mijloace pentru
transmiterea cunoașterii validate cu rolul de sprijin pentru construirea cunoașterii (prin
investigație, transfer de cunoștințe și tehnici de lucru etc.);
• să fie accesibile și un grad mare de interactivitate;
• să favorizeze dezvoltarea abilităților intelectuale de nivel superior, precum gândirea
critică, abordarea creativă, rezolvarea de probleme etc.;
• să favorizeze învățarea diferențiată, valorificând diversitatea contextelor de învățare și
nevoile elevilor;
Beneficiile utilizării RED sunt multiple:
• Cresc accesul la un învățământ de calitate
• Costurile cu materialelor didactice/de învățare sunt reduse.
• Învățare îmbunătățită, proces de educație și instrucție îmbunătățit
• Fac educația mult mai accesibilă pentru oricine, indiferent de vârstă, așezare pe glob sau
posibilități financiare extinderea cunoștințelor locale către lume
• Promovează cunoașterea ca bun public și schimbul de resurse de cunoaștere
• Promovează învățarea pe tot parcursul vieții.
• Învățarea devine autodirecționată, autodeterminată, adaptată învățării de-a lungul vieții.
• Îmbunătățesc relevanța conținutului învățării în acord cu nevoile individuale
• Oferă canale noi pentru a obține educație;
• Creează oportunități de schimb de cunoștințe;
• Elevul poate avea acces la materiale digitale în orice moment și în afara clasei;
• Permite educatorilor să aloce mai mult timp sprijinului pentru cursanți.
• Sporesc creativitatea și inovația
• Licențele deschise permit adaptarea materialelor pentru a furniza conținut în limbile locale
• Procesul de învățare devine mai creativ deoarece încurajează atât profesorii, cât și elevii să
evalueze, să revizuiască, să împărtășească și să colaboreze la materialele de învățare.
• Încurajează inovarea socială în jurul proceselor educaționale, devenind un catalizator pentru
reforme în domeniul educațional.
Bibliografie:
1. http://www.unesco.org/new/en/communication-and-information/access-to-knowledge/open-
educational-resources/what-areopen-educational-resources-oers/
2. Comisia Europeană/EACEA/Eurydice, 2019. Educația digitală în școlile din Europa. Raport
Eurydice. Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene
3. GROSSECK, G., ANDONE, D. & HOLOTESCU, C., (2020). Ghid pentru aplicarea
Practicilor Educaționale Deschise în timpul pandemiei de coronavirus. Utilizarea Resurselor
Educaționale Deschise în conformitate cu Recomandările UNESCO.
4. CRONIN, C. (2017). Openness and Praxis: Exploring the Use of Open Educational Practices.
In Higher Education: The International Review of Research in Open and Distributed Learning,
18(5). https://doi.org/10.19173/irrodl.v18i5.3096
5. Anexa la OMEC nr. 5765 din 15 octombrie 2020 privind aprobarea documentului de politici
educaționale Repere privind actualizarea și evaluarea Curriculumului Național. Cadrul de
referință al Curriculumului Național.
6. (2019). UNESCO: Recommendation on Open Educational Resources (OER).
http://portal.unesco.org/en/ev.php-
URL_ID=49556&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html

270
PREDAREA TEXTULUI LIRIC ÎN ERA DIGITALĂ

Prof. Trifan Olivia-Elena


Liceul Tehnologic Cisnădie

Am ales să detaliez o secvență didactică proiectată la clasa a VIII-a, pornind de la o creație


poetică blagiană, „Izvorul nopții”, conform propunerii autorilor manualului Art, de la UÎ 3 – Unde
găsim frumusețea? Am vizat formarea competențelor 2.1 și 2.3, subsumate CG 2 (Receptarea
textului scris de diverse tipuri).

Ce am intenționat?
Nu e un secret pentru nimeni faptul că elevii de gimnaziu preferă textul narativ, pe care îl
consideră (și de ce nu, pe bună dreptate?!) mai accesibil. Cu atât mai mult, am vrut să le arăt că textul
liric poate să rămână o „operă deschisă”, care refuză finitudinea, fadoarea perfecțiunii și teroarea
finalului à effet.
De aceea, le-am propus elevilor să pornim în interpretarea textului liric de la un preambul:
viziunea despre lume a pictorului-arhitect, austriacul Friedensreich Hundertwasser. În lupta sa cu
liniile drepte, care condamnă la uniformizare și pot conduce către „un declin al umanității”, artistul
se repoziționează în fața spectacolului pe care ni-l dăruiește natura și optează pentru o abordare
inovativă: teoria celor cinci piei. Acest (pre!)text artistic a deservit în realitate (con!)textului literar,
deoarece a constituit cadrul intrinsec al demersului didactic alocat celor 2 ore de discuții și mi-a
permis selectarea grilei de interpretare:

Pielea 1, epiderma- identificarea motivelor literare care conturează tema;


Pielea 2, hainele: structura și compoziția;
Pielea 3, casa – figuri de stil, imagini artistice, elemente de versificație;
Pielea 4, identitatea – ipostazele eului, ipostazele iubitei;
Pielea 5, pământul – viziunea despre iubire.

Ce am obținut?

În prima oră, am început cu audiția piesei muzicale „Izvorul nopții” de Florin Bogardo. În
paralel cu textul audiat, elevii au citit si poezia lui Lucian Blaga din manual și i-am solicitat să
observe ce modificări a făcut compozitorul față de textul original, insistând pe exprimarea emoțiilor
provocate de audiție/lectură/pictură, văzute ca arte complementare. Ulterior, elevii împărțiți pe
grupe (conform teoriei celor 5 piei), au trebuit să rezolve sarcinile de lucru, după un algoritm nou de
interpretare, urmând ca ora următoare să prezinte produsul grupelor în fața clasei. Pentru a putea
urmări în timp real munca lor de echipă am apelat la un instrument digital foarte îndrăgit de ei: Virtual
Board. Astfel, am putut monitoriza gradul de implicare al fiecărui elev, datorită posibilității de
partajare a ecranului, conform celor 5 grupe create.
În cea de-a doua parte a secvenței didactice, elevii au fost nerăbdători să împărtășească întregii
clase, răspunsurile pe care le-au formulat după o lectură personalizată și interiorizată, în același timp.
Am fost plăcut surprinsă de implicarea și dăruirea cu care au abordat textul liric de data aceasta,
raportându-se mereu la cele 5 idei-ancoră. Răspunsurile lor au generat discuții în termeni de gândire
critică, ascultare activă și gândire laterală. În urma intervențiilor pe care le-au avut, am realizat la
tablă hărți subiective ale lecturii, adevărate navete textuale prin intermediul cărora cititorii inocenți
de astăzi pot deveni lectorii avizați de mâine.

Ce reacții au avut elevii?

Pe parcursul celor două ore, fiecare elev a privit sarcinile de lucru ca pe o adevărată provocare,
dând dovadă atât de implicare cognitivă, cât și de implicare emoțională. La sfârșitul activității,
271
mi-au mărturisit că și-ar dori să repetăm această experiență și pe alte texte literare, deoarece tehnica
celor 5 piei le-a stimulat curiozitatea, intrând în sfera lor de interes (motivația ca efect al învățării).
Reacțiile lor reies cel mai bine din formularul de parcurs (5-4-3-2-1) pe care i-am rugat să-l
completeze, sub forma unui document colaborativ: 5 lucruri despre care am discutat, 4 aspecte care
mi-au plăcut; 3 informații noi, 2 situații/aspecte/activități pe care le voi spune și altora și 1 lucru pe
care îl voi face diferit.

Ce feedback am oferit elevilor?

Pe toată periada designului activității, i-am încurajat pe elevi să spună ceea simt/ceea ce
gândesc/ ceea ce intuiesc. Le-am apreciat intervențiile și le-am urmărit reacțiile atunci când le-am
construit noi piste de interpretare, insistând pe faptul că literatura te poate învăța să gândești activ.

Ce aș fi putut face mai bine?

Aș fi putut să le solicit elevilor să realizeze hărți subiective de lectură în format digital,


asemenea lumilor pe care le creează în jocurile video.

Ce îmi propun pentru data viitoare?

Îmi propun să aloc o oră pentru un atelier de creație în care elevii, împărțiți pe grupe, să
reconfigureze mesajul creației lirice, apelând la alte metode și strategii didactice: experimentul
literar, fotolimbajul sau calchierea textului.

272
METODE MODERNE DE
PREDARE-ȊNVĂŢARE-EVALUARE

Verbuţă Crina-Elena
Școala Gimnazială „George Apostu” Stănișești

Didactica studiază fiecare pas al actului de învățare și subliniază rolul important al


profesorului ca un mediator între știința pe care o reprezintă și elevi. Prin intermediul didacticii
disciplinelor se facilitează accesul elevilor la cunoștințe și abilități din lumea profesiilor. Numai prin
intermediul actului de predare, realizat în școală, elevii își însușesc în mod sistematic scris-cititul și
pot înțelege texte literare și nonliterare, au acces la noțiuni de aritmetică și geometrie, de biologie și
istorie, percep și decodifică cerințe specifice educației fizice și ale educației muzicale sau plastice.
Didactica s-a născut din grija pentru a răspunde la aceste probleme, concentrându-se pe conținutul de
cunoștințe, abilități și atitudini, dar mai ales pe dificultățile specifice transmiterii acestor conținuturi.
Didactica nu se opune pedagogiei, ci se află într-o relație de complementaritate; de asemenea,
didactica se află într-o strânsă legătură cu psihologia, în special cu psihologia cognitivă. Pe baza ei
profesorii își pot explica, pe segmentul lor disciplinar, formarea de reprezentări, de noțiuni și
raționamente elevilor la diferite niveluri de vârstă sau particularități individuale. Psihologia
dezvoltării este de un real ajutor didacticienilor deoarece formarea competențelor copiilor se
realizează treptat, urmând parțial căi cunoscute, algoritmice, parțial independente, unice pentru
fiecare copil; unii copii reușesc să-și formeze competențe mai repede și cu efort mai mic, alții au un
ritm mai lent, iar alții pot să eșueze în formarea unei deprindei la un moment dat.
În ceea ce privește raportarea la cunoaștere și la cultură în general, copilul nu o poate realiza în
mod direct. Accesul la semnificațiile lumii contemporane este extrem de dificil și copilul are nevoie să
își construiască percepția asupra acestei lumi cu ajutorul altuia, inclusiv al profesorului. Profesorul nu
mai este singura sursă de cunoaștere pentru copil, dar este o sursă sigură. Învățarea științei și tehnologiei
nu trece prin toate etapele istorice ale construcției lor: matematicienilor le-au trebuit secole ca să ia în
calcul numerele negative ca numere și nu doar ca simple artificii algebrice; a fost nevoie de secole
pentru ca istoricii și sociologii să identifice clasele sociale, iar biologii să înțeleagă evoluția speciilor.
Cum ar putea elevii singuri, fără ajutorul profesorilor să ajungă la nivelul conceptelor care au la bază
aceste fenomene?
Didactica este o cale de a destabiliza credințele elevilor bazate doar pe intuiții și a le reconstrui
solid, pe temeiuri validate științific. Aici apare rolul principal de mediator al profesorului care trebuie
să încurajeze elevii să formuleze întrebări, iar aceste întrebări să-l ghideze pe profesor spre răspunsurile
de care au nevoie elevii săi!
Perspectiva cognitivistă asupra învăţării poate avea următoarele implicaţii în educaţie:
• accentuează rolul activ al elevului în învăţare, prin utilizarea de strategii de memorare:
repetarea materialului (ceea ce presupune de cele mai multe ori o prelucrare superficială)
sau elaborarea şi organizarea informaţiei memorate, însoţite de o prelucrare de adâncime;
• acordă importanţă autoreglării învăţării;
• asigură o