Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
Introducere în temă:
Semnificaţia cuvântului „biserică” (ekklesia) este aceea de adunare, de întâlnire a
oamenilor care au un scop comun. Din orice mediu am proveni, în Biserică suntem legaţi
unii de alţii în Hristos, ca membri ai familiei Bisericii Lui. Sentimentul de familie însă se
construieşte treptat, prin apropierea tot mai profundă de Dumnezeu şi – implicit – unii de
alţii.
Pentru copiii din parohie este foarte important ca ei să simtă în biserică un mediu
cald, iubitor, de familie – o a doua casă. (Sau poate singura casă, dacă acasă nu au parte de
dragostea autentică şi necondiţionată a părinţilor.) Relaţiile şi sensurile se construiesc în
timp, iar scopul acestei unităţi tematice pentru şcoala parohială este de consolida ideea de
familie a parohiei, care se bazează pe familia mai mică, cea de acasă.
Fiecare persoană din comunitatea parohială are un rol, un sens – de la cel mai de
curând botezat până la cel mai în vârstă membru. Sentimentul apartenenţei noastre la
familia parohiei este vital pentru împlinirea scopului ei, aceea de a ne oferi o corabie în
care să împreună-călătorim spre mântuire.
Sensul familiei însă nu rămâne restrâns la familia trupească şi cea duhovnicească
din Biserică, ci ne învaţă să fim responsabili şi în lume – la serviciu, la şcoală, faţă de
prietenii care poate nu sunt creştini etc.
Obiectivele principale ale acestei unităţi tematice:
· Să ne recunoaştem ca membri ai unei familii după trup, cunoscându-i pe
membrii ei (vii şi adormiţi), primindu-i ca parte din viaţa noastră cu acceptare,
cu dragoste, şi rugându-ne constant pentru ei. Există o unitate indisolubilă a
familiei care face să fim legaţi unii de alţii.
· Să ne recunoaştem ca membri ai familiei sufleteşti, parohia, legaţi între noi
prin dragostea creştină.
· Să ne recunoaştem identitatea ortodoxă şi apartenenţa la Ortodoxie.
Instrumente ajutătoare:
- Declararea anului în curs ca „Anul familiei în parohia noastră”
- Cunoaşterea troparelor parohiei (troparul hramului, al unui sfânt ocrotitor al
parohiei, al zonei etc.)
Obiective generale:
Să povestească despre familia lor
Să completeze arborele familiei
Să se recunoască ca fiind parte din copac
Să dea exemple despre felul în care sunt iubiţi în familie
Să facă legătura dintre dragostea din familie şi dragostea lui Dumnezeu.
4. Rugăciunea de final
De ce? Fiecare familie este o unitate, ca un singur trup. Membrii sunt legaţi între ei şi
nimeni nu este lipsit de importanţă. Aşa cum dacă te doare degetul mic de la picior
(aparent atât de nesemnificativ!) nu poţi face abstracţie de el şi tot trupul simte durerea
– aşa este şi legătura dintre membrii familiei.
De aceea este important să îi cunoaştem, să le ştim măcar numele, pentru ca să Îi putem
vorbi lui Dumnezeu despre ei. Cel mai bun mod de a-i duce la Dumnezeu este pomelnicul
dus la biserică, (pomelnicul = o targă pe care îi ducem pe cei dragi Domnului – Maica
Siluana Vlad)
4. Pomelnicul
· Activitate practică: cum se face un pomelnic
(La Sfânta Liturghie de a doua zi, copiii duc personal pomelnicul lor la
altar.)
5. . Temă:
· De lucrat la arbore – să se intereseze în familie pentru a
completa spațiile cu cei pe care nu i-au știut.
• o poveste despre familie (opţional) – să reflecte valoarea familiei, relaţiile dintre membri,
interacţiunea dintre ei
Schema lecţiei:
La sosire :
Fiecare copil va fi invitat să lase într-un coş special amenajat cele 3 lucruşoare pe care le-a adus,
fără ca să le vadă ceilalţi copii (sunt rugaţi să îşi pună mâinile la ochi).
5. Încheiere
• Cum arătăm că facem parte dintr-o familie? (iubire, ajutor, timp petrecut împreună, muncim
împreună)
• Ce înseamnă să facem parte din biserica (parohia) din satul nostru? Dar din proiectul
Hristos împărtăşit copiilor? (iubire, unitate, cooperare, lucru împreună)
6. Rugăciunea de final.
Materiale:
• Fotografie portret cu fiecare copil (fie – dacă aveți în arhivă – scoateți la imprimantă mici
portrete cu fiecare copil; fie le spuneți înainte să își aducă de acasă; fie urmează să își
lipească ulterior poza)
Schema lecţiei:
6. Încheiere
• · Cum arătăm că facem parte dintr-o familie? (iubire, ajutor, timp petrecut împreună,
muncim împreună)
• Ce înseamnă să facem parte din biserica (parohia) din satul nostru? Dar din proiectul
Hristos împărtăşit copiilor? (iubire, unitate, cooperare, lucru împreună)
• Activităţile pe care le facem pe parcursul sesiunii despre familie le vom folosi într-unproiect
mai mare, „Familia parohiei noastre”. – Să întrebe acasă – poveşti despre familie, poze
vechi etc.
Grupa 10-12 ani
Ideea principală:
Familia înseamnă să colaborezi. Familiile împart şi împărtăşesc totul: dragoste, bucurie,
perioade bune şi perioade mai triste. Cei din familie se ajută şi se sprijină unul pe altul, atât
concret, fizic, cât şi spiritual. Pentru a putea face toate acestea avem nevoie de nişte reguli de
comportament – sarcini zilnice, obiceiuri, tradiţii de familie.
Materiale
Schema lecţiei:
2. Introducere:
Recapitulare de data trecută: Ce am discutat data trecută despre familie? (feluri în care ne
exprimăm dragostea în familie şi ce moment ne plac cel mai mult.)
• Toate regulamentele ar trebui să aibă la bază poruncile lui Dumnezeu – Cel mai în măsură
să ne spună cum e bine să facem.
• Să alcătuim împreună un set de reguli de respectat între noi, ca să ne simţim bine unii cu
alţii, ca familie. Facem un brainstorming, iar ideile sunt notate pe un flipchart sau pe o foaie
de hârtie.
5. Concluzie
· De ce regulile şi responsabilitatea sunt importante în păstrarea dragostei dintre
oameni? Dumnezeu ne-a dat poruncile din IUBIRE.
·
Schema lecţiei:
1. Rugăciunea de început
2. Introducere:
· Legătură cu ce am discutat data trecută: Cine vrea să ne spună ce am povestit despre familie
data trecută? (a împărţi, a fi împreună, a lucra împreună, a ne ajuta unii pe alţii)
· Unde altundeva vă simţiţi bine, ca ACASĂ? (şcoală/grădi? biserică? aici?)
· Ne simţim bine pentru că suntem împreună. Uneori este bine şi să fii singur, dar în general ne
bucurăm când suntem împreună. Dumnezeu nu l-a lăsat pe om singur. Încă de la început el i-a făcut
pe Adam şi Eva, ca să fie împreună o familie.
· Biblia – cea mai importantă care în care avem şi astăzi ce ne-a spus Dumnezeu – ne povesteşte
despre multe familii. Care a fost prima familie? Vă mai aduceţi aminte care sunt primii oameni pe
care i-a creat Dumnezeu?
• Adam şi Eva
• Noe şi casa lui - familia salvată de la potop
• Iacov şi casa lui - familia cu mulţi copii
5. Jocuri:
Durata: 10 minute
Regulile jocului: Toţi copii sunt “iepuraşi”, sărind şi ţopăind prin spaţiul de joacă, cu mâinile la cap
ca şi cum ar avea urechi mari. Când animatorul strigă: “Vine vânătorul !”, copiii trebuie să se
oprească în poziţia în care erau şi să stea nemişcaţi până când animatorul strigă: “Vânătorul a plecat
!”. Atunci începe să sară din nou. Timpul în care ar trebui să stea nemişcaţi să fie de 5-10 secunde.
Copiii care mişcă sunt eliminaţi din joc. Jocul continuă până când rămâne 1 singur jucător
neeliminat; acela este declarat câştigător.
Este foarte distractiv pentru cei mici.
Aş mânca o portocală
Durata: 20 minute
Regulament : Este nevoie de o foaie mai mare sau de o tablă pe care să se scrie numerele
portocalelor şi de un marker. Fiecărui copil i se va da o cifra în funcţie de numărul celor care joacă.
Aceştia vor fi fiecare câte o portocală cu numărul care i s-a atribuit. Apoi animatorul va spune: „Aş
mânca (un nr.) portocale…” Copilul care are acel nr. va răspunde: „De ce (nr. lui) şi nu (va spune un
alt nr.)?” Şi tot aşa…
Dacă un jucător greşeşte (nu este atent când este apelat, apelează o portocală care a ieşit din joc), va
ieşi din joc, iar ceilalţi trebuie să ţină minte ce numere au ieşit pentru ca să nu le strige. Câştigă
copilul care reuşeşte să rămână în joc până la final.
Exemplu: Animatorul spune: „Aş mânca 3 portocale!”. Copilul cu nr. 3, dacă este atent, va
răspunde: „De ce 3 şi nu 10?”; Copilul cu nr. 10, dacă este atent, va răspunde: „De ce 10 şi nu…
(altă cifră)? Dacă, de exemplu, nr. 10 nu auzit că a fost chemat şi nu răspunde, este eliminat, iar
ceilalţi nu trebuie să-l mai apeleze.
Variantă fără tablă şi marker: Unul dintre copii spune o numărătoare. Cel care este desemnat prin
numărătoare e nr.1, apoi de la el se numără pe rând, şi copiii ţin minte ce nr. e fiecare.
Jocuri : Bună dimineaţa, domnule căpitan!
Vârsta: peste 5 ani
Numărul copiilor: de la 4 jucători în sus
Obiective: jucătorii îşi dezvoltă atenţia, urechea muzicală şi memoria auditivă, se cunosc mai bine
unii pe alţii, se amuză.
Materiale necesare: o eşarfă (pentru copii mai mici).
Grupul de copii este aşezat într-o parte a spaţiului de joacă. Un copil, ales să fie căpitan, va sta în
cealaltă parte a spaţiului de joacă, fiind legat la ochi (dacă sunt copii mai mari, e suficient ca cel ce
este căpitan să se întoarcă cu spatele la grup).
Animatorul va indica un jucător să spună: “Bună dimineaţa, domnule căpitan!”. Căpitanul trebuie să
încerce să ghicească numele celui care l-a salutat. Dacă reuşeşte să îl identifice corect, atunci îşi va
păstra poziţia. Dacă nu, jucătorul care l-a apelat va deveni căpitan. Ca sa fie mai dificil, jucătorii pot
încerca să îşi schimbe vocea.
Familia mea ortodoxă. Lecţia 4: Familii din Biblie (2)
Desfăşurarea lecţiei este după acelaşi model ca anterioara, doar că alegem alte 2-3 familii.
Sugestii:
• Moise – Dumnezeu are grijă de un copil (nu se găseşte în prezentare, dar e nevoie doar să
povestiţi prima parte a vieţii lui Moise, până la găsirea lui de către fata faraonului.
• Ana şi Samuel
• Isaac şi Rebeca
• Zaharia şi Elisabeta - familia celor neprihăniţi
• Acvila şi Priscila - familia misionară
1. fie a cuiva din familie. Dacă sunt copii mai mari, să argumenteze.
Ex. „Tatăl meu este harnic. Munceşte toată ziua.”
„Sora mea este talentată la desen. Îi place mult să deseneze şi de câte ori are timp liber schiţează
câte ceva.”
Obiective generale
• să înţeleagă, potrivit vârstei, ce se întâmplă la Botez;
• să conştientizeze importanţa Botezului pentru fiecare, pentru familie şi pentru comunitatea
parohială;
• să vadă în Taina Botezului un eveniment al comunităţii, la care ar trebui să participe cât mai
mulţi membri;
• să îi privească pe pruncii botezaţi ca pe frăţiorii lor mai mici şi să îi primească în parohie ca
într-o familie.
Pentru atingerea acestor obiective, am realizat o prezentare – prezentată diferit grupelor de copii, în
funcţie de vârstă:
Cu grupa de 10-12 ani am hotărât să îi întâmpinăm pe pruncii care se botează cu un mic cadou, care
să le aducă aminte peste ani de dragostea comunităţii pentru ei şi să le transmită acel sentiment de
„acasă” pe care îl vor putea găsi în Biserică.
Pentru că a doua zi aveam un Botez, am şi pus în practică ideea.