Sunteți pe pagina 1din 5

2.3.

DIMENSIONAREA PT (S9)
 Etape:
- stabilirea numărului de PT şi a puterilor cerute pe fiecare PT;
- determinarea locurilor de amplasare a PT;
- determinarea puterilor activă şi aparentă pe fiecare PT;
- stabilirea numărului şi a puterilor transformatoarelor dintr-un PT;
- regimul de funcţionare în paralel a transformatoarelor din fiecare PT.

A. Stabilirea numărului de PT
 Modalitatea de grupare a receptoarelor şi utilajelor pe puncte de alimentare în
JT este subordonată urmăţoarelor criterii:
- amplasarea învecinată;
- apartenenţa la acelaşi proces tehnologic;
- puterile aparente cerute să se încadreze în domeniul (161600) kVA;
- puterile cerute pe fiecare PT să aibă valori apropiate.
- se grupează sarcinile plasate în vecinătate, astfel încât un grup  1600 kVA şi
să se obţină puteri aparente apropiate pe posturi şi numărul de tipuri de PT să fie
cât mai mic.
- numărul de ansambluri de sarcini astfel delimitat reprezintă numărul de PT, notat
cu nPT Pentru fiecare PT, se calculează apoi puterile cerute (metodele cunoscute).

B. Determinarea locurilor de amplasare a PT

 Se consideră toate utilajele şi receptoarele, aferente unui PT, reprezentate pe


planul de amplasamente (fig. 2.10);
- puterile cerute de utilaje şi receptoare se consideră determinate corespunzător
numărului echivalent de receptoare, pentru PT în discuţie;

Fig. 2.10. Centrul de sarcină şi definitivarea amplasării PT.


 Coordonatele centrului de sarcină echivalentă:
nx ny
 S cxj  x j  S cyk  y k
xC  j 1
nx ; yC 
k 1
ny , (2.1, 2.2)
 S cxj  S cyk
j 1 k 1

unde: xj şi yk reprezintă coordonatele caracteristice, curente;


Scxj, Scyk - suma puterilor aparente cerute, la coordonatele caracteristice.
Obs.: sumele de la numitorii relaţiilor (egale), reprezentând sarcina "echivalentă",
adică suma aritmetică a puterilor aparente cerute.

- după calcularea coordonatelor centrului de sarcină - decizia privitoare la poziţia


finală a PT, în funcţie de tipul constructiv al acestuia şi de spaţiul disponibil din
interiorul sau exteriorul clădirii (halei).

C. Definitivarea puterilor aparente pe fiecare PT

 Date iniţiale:
- puterile cerute Pct şi Qct din reţeaua de MT (par. 1.4.1, metoda coeficienţilor de
cerere);
- Qbc= 0 (rel. 1.28), pentru a conferi un nivel3 sporit de fiabilitate PT.

 Raţionament determinare putere de calcul pentru alegerea puterii nominale SnT a


transformatoarelor: echipamentele electrice (transformatoarele) admit anumite
regimuri de suprasarcină 
Puterea cerută totală, cu semnificaţia acesteia de putere maximă
absorbită (iarna), să fie suportată de către transformatoarele electrice
din PT în regim de suprasarcină.
Motiv: transformatoarele nu se supradimensionează şi, d.p.d.v. economic, PT
revine la un cost mai scăzut.
 Fie
a).  - capacitatea totală de suprasarcină a transformatoarelor:
( 1   )PPT  PMi  Pct , (2.3)
unde PPT puterea activă, de calcul, a PT.

Obs.:  rezultă datorită variaţiilor zilnice şi anuale ale sarcinii când, datorită
funcţionării unor intervale importante de timp la sarcini mai mici, regimul termic
al transformatoarelor este mai puţin solicitant (fenomenul îmbătrânirii izolaţiei este
diminuat).
a1). Suprasarcina admisă pe baza variaţiilor zilnice ale sarcinii (CS zilnică)
este definită prin regula celor trei procente: pentru fiecare 10 de reducere a
coeficientului de aplatizare KPM (utilizare a puterii maxime) faţă de 100, se
admite o suprasarcină de 3:
3
  3
1  K  . PM (2.4)
10

a2). Suprasarcina admisă pe baza variaţiilor anuale ale sarcinii - pe baza


regulii celor p procente: pentru fiecare p% de subîncărcare vara, se poate admite
iarna o suprasarcină echivalentă ca mărime, dar nu mai mare de 15%.
 suprasarcina admisă iarna este egală cu subîncărcarea din timpul verii:
PPT  PMv PMi  PPT
p    0,15 ; (2.5)
PPT PPT
PMv  PMi
de unde PPT  . (2.6)
2

 Capacitatea totală de suprasarcină:


  3   p , (2.7)
Obs.: valorile maxime a capacităţii totale de suprasarcină:
M= 0,2 pentru transformatoare instalate în interior
M=0,3 pentru transformatoare montate în exterior.
1.  Puterea activă, de calcul, pentru PT se deduce din relaţia (2.3), pentru
condiţia de egalitate, mai întâi sub forma
PMi
PPT  , (2.8)
1 
în care se introduc expresiile (2.4), (2.5) şi (2.7) ale suprasarcinilor admise,
obţinându-se relaţia finală:
PMv
1
PMi
PPT  PMi , (2.9)
3
2  1  K PM 
10
unde a fost pus în evidenţă raportul PMv/PMi, ca indicator al CS (par. 1.5.2).
2.  În acelaşi timp, puterea activă a PT trebuie să corespundă valorilor maxim
admise pentru capacitatea totală de suprasarcină  condiţia suplimentară:
PMi
PPT    0,769; 0,833  PMi . (2.10)
1 M

- dar pentru consumatorul racordat la PT se cunoaşte factorul de putere natural


cosnat  se calculează puterea aparentă de calcul a PT cu relaţia:
PPT
S PT  , (2.11)
cos  nat
pe baza căreia se poate trece la determinarea puterii nominale a transformatoarelor
din PT.

D. Stabilirea numărului şi a puterii nominale a transformatoarelor

Obs.:
1 - într-un PT se montează, de obicei, transformatoare de aceeaşi putere
nominală, din acelaşi considerent pentru care se evită diversificarea tipurilor de PT
la acelaşi consumator: criteriu economic;
2 - transformatoarele de putere, care urmează să lucreze în paralel, trebuie să
aibă aceleaşi grupe de conexiuni;
3 - numărul de transformatoare identice dintr-un PT este în funcţie de
categoriile receptoarelor, d.p.d.v. al continuităţii în alimentarea cu energie
electrică, în raport cu încadrarea pe categorii.
a). Pentru PT alimentând receptoare din categoria zero se prevăd două
transformatoare, fiecare dintre acestea putând suporta întreaga sarcină:
nT=2;
S nT  S PT , (2.12)
prin aceasta asigurându-se o rezervă de 100% în surse.

b1). Când consumatorul are receptoare de categoria I-a şi puterea aparentă totală
a acestora (ScI) este mai mică decât 0,5SPT  se recomandă două
transformatoare, a căror putere nominală să poată acoperi cel puţin puterea
receptoarelor mai exigente, conform condiţiei:
S PT
S nT   S cI , nT =2. (2.13)
2
b2). Când receptoarelor de categoria I-a au ponderea mai mare, adică
ScI  0,5 SPT,
 se rezolvă cu recomandarea de a se utiliza trei unităţi de transformator, ale
căror puteri nominale să satisfacă condiţiile:
S PT
S nT  ;
3 (2.14)
S
S nT  cI ;
2
nT = 3.

c). Consumatorul este alcătuit din receptoare de categoria a II-a:


 condiţiile:
nT =2;
S PT
S nT  . (2.15)
2
d). În compunerea consumatorului - numai receptoare de categoria a III-a:
 condiţiile:
nT =1;
S nT  S PT . (2.16)

e). Pentru alimentarea consumatorilor casnici şi social-edilitari, PT se echipează,


de regulă, cu un singur transformator, cu puteri nominale STn40,..., 250 kVA,
cu respectarea distanţelor reglementate 3RE.

f). PT de abonat (consumator), alimentate din reţeaua publică de MT, pot fi


echipate cu maximum două unităţi de transformator, fiecare de până la 1600
kVA, inclusiv.

S-ar putea să vă placă și