Conceptul de adevar ocupa un loc central in codul

teoriei cunoasterii . Privind definirea adevarului au existat numeroase

dispute teoretice formulându-se o diversitate de pareri . În cadrul acestei
diversitati se disting trei orientari fundamentale :

Orientarea conform careia adevarul este o proprietate exclusiva si

nemijlocita o obiectului cunoasterii , adica a obiectelor , fenomenelor , proceselor ,
sistemelor reale . Aceasta orientare 626h78g este eronata , fiind rezultatul unei
confuzii între planul existentei si cel cognitiv , deoarece , din faptul ca obiectul
fundamental al cunoasterii îl constituie descoperirea structurilor si proprietatilor
obiectelor si evenimentelor realitatii si din faptul ca adevarate sunt acele produse
ale cunoasterii care realizeaza acest lucru , nu rezulta ca adevarul ar fi însasi
lucrurile si evenimentele cu propretatile si structurile lor .

Adevarul nu poate fi o proprietate a obiectelor si fenomenelor din

realitatea obiectiva . Nu putem spune despre un lucru ca este adevarat
sau fals , ci cel mult ca el exista.

Orientarea conform careia adevarul este o proprietate a subiectului în

mod exclusiv , a constiintei noastre . Aceasta ar însemna  ca fiecare constiinta  sa
aiba setul sau de adevaruri , dar tebuie mentionat ca în functie de elementul
constiinta se pot distinge mai multe abordari ale adevarului care sunt incorecte si
conduc la erori în cadrul activitatilor practice .

1.Adevartul este o proprietate a expresilor lingvistice formulate de

subiect

2. Adevarul consta în caracterul evident si clar al cauzelor si

rezultatelor

3.Adevarul este rezultatul acelor produse ale cunoasterii care

întrunesc consensul

Orientarea care sustine ca adevarul este o proprietate a constiintei care este

rezultat al interactiunii dintre obiectul cunoasterii si subiectul cunoscator .

Din acest unghi , adevarul este un raport , o relatie între cunostintele

dobândite de om in cadrul cunoasterii si starile de fapt pe care aceste
cunoastinte le reflecta .

Aristotel , în lucrearea sa "Metafizica" defineste adevarul astfel : "a enunta

ca ceea ce este nu este sau ca ceea ce nu este este constituie o propozitie falsa ,
dimpotriva o enuntare adevarata este aceasta prin care spui ca este ceea ce este si
ca nu este ceea ce nu este."

1
 Este cuprins aici miezul a ceea ce este cunoscut  sub numele de teoria
adevarului .

Aceasta teorie a fost dezvoltata în evul mediu iar în epoca moderna ea

devine ocomponenta  esentiala a teoriei realiste , astazi cea mai raspândita despre
adevar mai ales în cadrul conceptiei analitice despre cunoastere .

Conform acestei teorii , adevarul desemneaza corespondenta sau

concordanta continutului informational al cunostinteor subiectului cunoscator , cu
starea de fapt , reala a obiectului la care se refera .

Asadar , adevarul nu este o proprietate nici a obiectului cunoasterii , nici al

subiectului cunoscator ci a constientului cognitiv informational vehiculat prin
intermediul expresiilor propozitionale . Adevarul se manifesta exclusiv la
nivelul propozitiilor .

Caracteristicile adevarului

Caracterul obiectiv al adevarului . Definirea adevarului drept coordonata a

continutului informational al cunostintelor noastre cu starea de fapt reala înseamna
în acelas timp recunoasterea caracterului sau obiectiv . Prin adevar obiectiv
întelegem existenta  în cunostintle noastre a unui continut care nu depinde de noi
(de subiectul cunoscator). Caracterul obiectiv al adevarului este determinat de
izvorul cunoasterii , adica de natura obiectului de cunoscut . Când vorbim de
adevar obiectiv avem în vedere numai continutul lui pentu ca , tinând seama de
faptul ca adevarul este dobândit in cadrul social-istoric si al experientei umane al
nu poate exista în afara omului .

Procesul dobândirii adevarului

Adevarul relativ-absolut

Obiectivitatea adevarului trebuie înteleasa prin prisma procesualitatii

complexe a cunoasterii .

Caracterul procesual al surprinderii devenirii adevarului unei cunostinte

rezulta din caracterul contradictoriu al cunoasterii . Cunoasterea unmana este
cuprinsa între polii unei contradictii :

1.        Tendinta si posibilitatea subiectului de a cunoste în mod complex si

definitiv totul

2.       Imposibilitatea realizarii , înfaptuirii acestei tendinte si aspiratii

Prin adevar relativ se întelege acel adevar obiectiv care în continutul sau

este partial limitat , incomplet , suspectibil de perfectionare , de adâncire si
2
completare ulterioara . La el ajungem prin rezolvarea partiala a contredictiei
fundamentala a cunoasterii .

Prin adevar absolut  se întelege adevar obiectiv în forma sa deplina  ,

desavârsita care nu mai este susceptibil de aprofundare , de precizare , de
completare ulterioara .

Relativitatea adevarului trebuie înteleasa în sensul ca fiecare cunstinta

adevarata reflecta realitatea obiectiva , dar poate cuprinde toate laturile ei ,
ci le cuprinde numai pe acei care au patruns în sfera cunoasterii .

Caracterul relativ al adevarului tine de ceea ce în cadrul ei cunostintele

sunt suspuse revizuirilor , întregirilor si completarii iar cel absolut tine de
ceea ce în cadrul oricarei cunostinte rezista în timp , este retinut din
generatie în generatie .

Sarcina stiintei este dobândirea adevarului obiectiv relativ , care reprezinta

un pas spre cel absolut .

Caracterul concret al adevarului

Adevarul concret este acel adevar care tine seama de

interpretarea abstractiilor , de conditiilor de timp si loc . Concretetea
adevarului rezida deci , în faptul ca nu putem face niciodata abstractie de
determinatiile spatio-temporale în care exista si se manifesta obiectele si
fenomenele .

Caracterul concret trebuie vazut în functie de factorii care participa la

procesul cunoasterii . Fiecare dintre acesti termeni (obiect,subiect) se
schimba .

Faptul ca fenomenele si obiectele pe care le cunoastem sunt într-o

continua transformare face ca cunostintele noastre sa se schimbe , sa se
modifice .

În diferite perioade istorice exista particularitati psihologice si intelectuale

ale subiectului cunoscator . Oamenii apartin unei anumite etape istorice si
au la îndemâna anumite mijloace si posibilitati de investigare .

Criteriile adevarului

Prin criteriu al adevarului întelegem un ansamblu de reguli sau semne prin

care întelegem daca un enunt este adevarat sau fals . Deci criteriul
adevarului se refera la acele indicii , reguli care ne permit sa determinam
riguros între adevar si fals .

3
Exista :

Criterii materiale ( criteriul corespondentei , utilitatii )

Criterii formale ( coerenta logica , demonstratia )

Criteriul corespondentei reprezinta experienta practica care permite

deosebirea propozitiilor adevarate de cele false . Corespondeta este un
criteriu hotarâtor aladevarului .

Criteriul coerentei  este cel mai important  criteriu folosit în stiinte ca

matematica , logica . Criteriul coerentei consta  în faptul ca o opinie este
adevarata atunci când ea concorda cu celelalte opinii .

Criteriul untilitatii reprezinta cunostintele detinute de subiect si sunt

adevarate în momentul în care se pot verifica .