MALAI IULIA FLORINA PEDAGOGIE

AMG AN III

Evaluarea scolara
Evaluarea este – dupa cum considera Ausubel – „punctul final intr-o succesiune de
evenimente”, care cuprinde urmatorii „pasi”:

 Stabilirea scopurilor pedagogice, prin prisma comportamentului dezirabil al

elevilor;
 Proiectarea si executarea programului de realizare a scopurilor propuse;
 Masurarea rezultatelor aplicarii programului.

Evaluarea este o componenta a procesului didactic, orice activitate, mai ales cea de
instructie si educatie care este atat de complexa si cu atat de numeroase implicatii
social, economice, pedagogice se impune sa fie evaluata. Progresul in orice aspect al
activitatii umane se bazeaza pe o masurare cat mai exacta posibil a acestora.

Scopul actului de evaluare este intotdeauna de a se constata in mod obiectiv

efectele unei actiuni pedagogice si de a aprecia aceste rezultate in perspectiva
obiectivelor stabilite. Aceasta functie se exprima in masurarea si descrierea concreta a
starii existente, a rezultatelor obtinute. Ea furnizeaza datele si informatiile necesare
pentru adoptarea masurilor de ameliorare a activitatii. O buna masurare si apreciere a
rezultatelor si a proceselor incheiate poate sa aduca contributii semnificative la
imbunatatirea activitatii.

 evaluarea este un proces (nu un produs), deci o activitate etapizata, desfasurata

in timp;
 ea nu se rezuma la notarea prescolarilor, ci vizeaza domenii si probleme mult
mai complexe (inclusiv curriculum si sistemul de invatamant in ansamblu);
 evaluarea implica un sir de masurari, comparatii, aprecieri (deci judecati de
valoare), pe baza carora se pot adopta anumite decizii menite sa optimizeze
activitatea din domeniile supuse evaluarii si, in ultima instanta, rezultatele
obtinute.
 evaluarea este parte integranta a procesului de instruire.

La finalul unei evaluari trebuie sa se schimbe ceva atat in evaluarea profesorului, a

prescolarului, cat si in procesul de instruire ca atare.

Scopul evaluarii nu este de a ajunge la anumite date, ci de a perfectiona

procesul educativ. Nu este suficient sa stabilim o judecata asupra randamentului scolar,
ci trebuie stabilite actiuni precise pentru a adapta necontenit strategiile educative sau
evaluative la particularitatile elevilor si situatiile didactice, la conditiile economice si
institutionale existente. Activitatile de evaluare ne furnizeaza date imediate pe care
trebuie sa le raportam la o serie de functii si finalitati.
MALAI IULIA FLORINA PEDAGOGIE
AMG AN III

Evaluarea scolara indeplineste urmatoarele functii:

diagnostica in sensul ca permite nu numai constatarea starii de fapt a unei situatii, ci

sunt analizati si facuti cunoscuti factorii care conduc la obtinerea anumitor rezultate de
catre elevi, in vederea analizarii sau restructurarii demersului pedagogic: „realizeaza o
reflectare cat mai obiectiva si mai exacta cu putinta a rezultatelor, activitatii, proceselor
in cauza, insotita de determinarea sau explicarea cauzelor sau factorilor care au
generat situatia existenta”[14];

prognostica, in sensul posibilitatii de a emite presupozitii si de a anticipa performantele

viitoare ale elevilor, luand in consideratie rezultatele inregistrate. Aceasta functie este
necesara pentru a organiza si planifica secventele didactice urmatoare, asociindu-se
celei de diagnoza, fiind complementare;

de certificare a nivelului de cunostinte si abilitati ale elevilor la sfarsitul unei perioade

lungi de instruire (ciclu de invatamant);

de selectie a copiilor pentru accesul intr-o treapta superioara de invatamant sau intr-un
program specific de instruire;

motivationala, de stimulare a invatarii, bazandu-se pe rezultatele oferite de realizarea

operativa si eficienta a conexiunii inverse care ajuta la imbunatatirea demersurilor
instructiv-educative;

de feed-back, asigura conexiunea inversa rapida, regland procesele de invatare si

predare;

ameliorare, de perfectionare, dar si de optimizare a activitatii prin clasificarea ideilor si

adoptarea celor mai bune modalitati de ameliorare sau recuperare;

de supraveghere (de control sau monitorizare) prin efectuarea de verificari obiective,

sistematice si riguroase privind indeplinirea obiectivelor, progreselor inregistrate,
eficienta actiunilor (timp, resurse si energie consumate);

functia de orientare scolara si profesionala – evaluarea scolara ofera informatii

despre performantele copiilor si a directiei pe care acestia o pot urma cu succes in
concordanta cu propriile aptitudini.

„Functiile evaluarii apar si se actualizeaza diferentiat; toate functiile invocate se pot

intrezari, mai mult sau mai putin in toate situatiile de evaluare” . Tot el clasifica functiile
evaluarii tinand cont de anumite categorii si sisteme de referinta dupa cum urmeaza:

Raportandu-ne la derularea unei secvente de invatare () am putea desprinde trei

functii ale evaluarii:
MALAI IULIA FLORINA PEDAGOGIE
AMG AN III

 identificarea sau verificarea achizitiilor scolare;

 perfectionarea si regularizarea cailor de formare a indivizilor, identificarea celor
mai facile si mai pertinente cai de instructie si educatie;
 sanctionarea sau recunoasterea sociala a schimbarilor operate asupra indivizilor
aflati in formare.

In concluzie, se poate aprecia ca, principalele atributii ale evaluarii constau in

masurarea eficientei si autoreglarea procesului de invatamant, cadrele didactice putand
controla achizitiile scolare, prescolarii luand cunostinta de reusitele si progresele lor, iar
comunitatea de a se informa asupra directiei in care evolueaza unitatea de invatamant
si orientarii tinerei generatii. In acest sens, se vorbeste despre evaluarea eficientei
invatamantului, dar este la fel de necesar, sa fie asigurata eficienta evaluarii. Acest
ultim aspect are o importanta deosebita, deoarece el poate fi cel mai elocvent confirmat
prin trecerea de la control/evaluare la autocontrol/autoevaluare, ceea ce sustine in plan
mai larg trecerea de la determinare si tutela la o autodeterminare motivata permanent.

Formele evaluarii

Pentru cunoasterea rezultatelor scolare la sfarsitul unui segment de activitate, a

evolutiei prescolarilor pe parcursul procesului, ca si pentru stimularea activitatii acestora
este necesara evaluarea lor la inceputul activitatii, pe parcursul si spre finalul acesteia.
Teoria si practica pedagogica opereaza mai multe clasificari ale tipurilor de evaluare in
functie de diferite criterii, domeniul in care se realizeaza, momentul, modul in care se
interpreteaza rezultatele.

Dupa modul in care se integreaza in desfasurarea procesului didactic, evaluarea poate

fi de trei tipuri:

1. evaluarea initiala se realizeaza la inceputul unui nou ciclu de invatare sau al

unui program de instruire, in scopul stabilirii nivelului de pregatire al prescolarilor.
Prin intermediul evaluarii initiale se identifica nivelul achizitiilor in termeni de
cunostinte, competente si abilitati, in scopul de a se asigura premisele atingerii
obiectivelor propuse pentru etapa de invatamant respectiva. Informatiile obtinute
in urma realizarii unei evaluari initiale sprijina planificarea activitatilor viitoare ale
cadrului didactic, din perspectiva adecvarii acestora la posibilitatile prescolarilor
sau a initierii, daca este cazul, a unor programe de recuperare.
2. evaluarea formativa insoteste intreg parcursul didactic, realizandu-se prin
verificari sistematice ale tuturor prescolarilor asupra intregii materii. Din acest
motiv, efectele sale ameliorative asupra activitatii de invatare sunt considerabile,
oferind permanent posibilitatea de raportare la obiectivele operationale propuse
si de evidentiere a progresului inregistrat de la o secventa la alta a instruirii. In
cazul evaluarii formative, feedback-ul obtinut este mult mai util si eficient, ajutand
atat elevul, cat si profesorul sa-si adapteze activitatea vitoare la specificul
situatiei.
3. evaluarea sumativa se realizeaza, de obicei, la sfarsitul unei perioade mai lungi
de instruire (capitol, semestru, an scolar, ciclu de invatamant) oferind informatii
MALAI IULIA FLORINA PEDAGOGIE
AMG AN III

utile asupra nivelului de perfomanta a elevilor in raport cu obiectivele de instruire

propuse.

Evaluarea sumativa se concentreaza mai ales asupra elementelor de permanenta ale

aplicarii unor cunostinte de baza, ale demonstrarii unor abilitati importante, dobandite
de prescolari intr-o perioada mai lunga de insturire. Caracterul ameliorativ al evaluarii
sumative este relativ redus, efectele simtindu-se dupa o perioada mai indelungata, de
regula, pentru seriile urmatoare de copii.

Daca se urmareste drept criteriu cine realizeaza evaluarea, aceasta poate fi de doua
tipuri:

a)     evaluarea interna, atunci cand operatiunea evaluativa este efectuata de catre

aceeasi persoana care este implicata direct si in activitatea de instruire
(educatoarea/profesor);

b)     evaluarea externa, in care se implica o persoana sau o institutie, alta decat cea
care a asigurat realizarea procesului didactic.

Pe toata durata invatamantului prescolar trebuie sa se diminueze evaluarea

comparativa (a carei functie principala este de a clasifica copiii, de a-i raporta unii la
altii), tinzand chiar spre eliminarea acestui tip de evaluare, punand accent pe:

 evaluarea „criteriala” sau prin obiective care are urmatoarele functii: de a

furniza informatii functionale, de a situa prescolarii in raport cu atingerea
obiectivelor prevazute in documentele scolare, de a oferi solutii de ameliorare a
rezultatelor scolare;
 evaluarea „corectiva”, care propune o noua paradigma, nu numai decizionala,
ci si informationala. Acest tip de evaluare are ca scop sa ofere elevului informatii
suplimentare, in functie de dificultatile constatate, pentru a-i facilita invatarea;
 evaluarea „constientizata”. Aceasta conceptie corespunde unui demers
dominant pedagogic care privilegiaza participarea activa si autonomia elevului,
cu scopul de a constientiza propriile dificultati.

Diversitatea situatiilor didactice precum si multitudinea de obiective ale evaluarii

presupun conceperea si aplicarea unor strategii diferite. Metodele si tehnicile de
evaluare ingaduie o anumita clasificare, daca plecam de la doua repere principale:

a)     cantitatea de informatii sau experienta acumulata de catre prescolari;

b)     axa temporala la care se raporteaza verificarea.

In functie de primul criteriu, analistii au stabilit doua tipuri:

MALAI IULIA FLORINA PEDAGOGIE
AMG AN III

evaluarea partiala, in care se verifica elemente cognitive sau comportamentale

secventiale (prin ascultarea curenta, extemporale, probe practice curente);

evaluarea globala, in care se verifica o cantitate mare de cunostinte si deprinderi

obtinute prin cumulare (prin examene si concursuri).

Etapele evaluarii

Evaluarea reprezinta totalitatea activitatilor prin care se colecteaza, organizeaza si

interpreteaza datele obtinute in urma aplicarii unor tehnici, metode si instrumente de
masurare, elaborate in conformitate cu obiectivele si tipul evaluarii, in functie de
continutul si grupul de lucru vizat, in scopul emiterii unei judecati de valoare pe care se
bazeaza o anumita decizie in plan educational.

Evaluarea, ca activitate in sine, cuprinde trei etape principale:

 Masurarea, cuantificarea rezultatelor scolare prin procedee specifice, utilizand

instrumente adecvate scopului urmarit (probe scrise/ orale / practice, proiecte,
portofolii), “stabilindu-se o relatie functionala intre un ansamblu de simboluri
(cifre, litere) si un ansamblu de fenomene si obiecte, conform, unor caracteristici
pe care le poseda” [24];
 Aprecierea acestor rezultate pe baza raportarii lor la un sistem de valori, a unor
criterii unitare (bareme de corectare si notare, descriptori de performanta),
emitandu-se o judecata de valoare;
 Formularea concluziilor si adoptarea deciziilor educationale adecvate in
urma interpretarii rezultatelor obtinute.

Punctul terminus al evaluarii trebuie sa aiba in vedere raspunsuri la intrebarea „Cum

imbunatatim pe mai departe activitatea?”.

Nu este suficient sa constati, trebuie sa mergi mai departe si sa dezvolti demersurile

intreprinse si pe cele viitoare, sa imbunatatesti activitatea, sa informezi participantii
asupra rezultatelor obtinute si asupra a ceea ce este de facut pe mai departe (programe
compensatorii/program de de progres).

Evaluarea este inseparabil legata de proiectare deoarece, pe de o parte, programul de

instruire si educare trebuie sa prevada criteriile, indicatorii de performanta,
instrumentele pentru control si pe de alta parte, rezultatele evaluarii constituie baza
reluarii procesului instructiv – educativ. Este importanta stabilirea inca din faza de
proiectare a tipurilor de efecte urmarite la prescolari si constientizarea de catre acestia
a asteptarilor din partea lor, a felului cum vor fi evaluati, a criteriilor de evaluare fapt
care le va stimula motivatia si le va dezvolta competente autoevaluative.