Sunteți pe pagina 1din 60

Universitatea “Lucian Blaga” Facultatea de inginerie

Sibiu “Hermann Oberth”

INMAGAZINAREA SI COMERCIALIZAREA
GAZELOR NATURALE

- suport de curs -

Programul de studii aprofundate ( Master )

UNIVERSITATEA “ LUCIAN BLAGA “ , SIBIU

- 2007 -
Prof. univ. dr.ing. Dan-Paul Stefanescu

INMAGAZINAREA SI COMERCIALIZAREA
GAZELOR NATURALE

- suport de curs -

2
CUPRINS
pag.
Introducere ……………………………………………………………………………....5
CAP.1 Consideratii generale privind conceptul de inmagazinare
subterana a gazelor naturale
1.1. Rolul si locul depozitelor de inmagazinare in societate……. ………….6
1.2. Necesitatea si oportunitatea inmagazinarii gazelor naturale in
Romania……………………………………………………………………...7
1.3. Modalitati de inmagazinare a gazelor naturale…………………………..9
1.3.1. Inmagazinarea supraterana a gazelor naturale……………….…..9
1.3.2. Inmagazinarea subterana a gazelor naturale…………………….12
1.4. Capacitati de inmagazinare subterana a gazelor naturale in Romania
si in lume………………………….………………………………………...13
CAP.2 Terminologia utilizata la inmagazinarea subterana a gazelor
naturale
2.1. Terminologia preluata din acte normative romanesti…………………..20
2.2. Terminologia utilizata pe plan international……………………………..21
CAP.3. Ecuatiile fundamentale asociate miscarii fluidelor in medii
poros-permeabile
3.1. Ecuatia liniara a filtratiei unui fluid monofazic………………………….26
3.2. Ecuatia neliniara a filtratiei unui fluid monofazic……………………….26
3.3. Ecuatia continuitatii………………………………………………………..26
3.4. Ecuatiile de stare…………………………………………………………..26

3
CAP.4. Facilitatile depozitelor subterane de inmagazinare a gazelor
naturale
4.1. Instalatiile de suprafata folosite pentru exploatarea de-
pozitelor subterane de inmagazinare a gazelor
naturale……………………………………………………………………27
4.2. Echiparea si completarea sondelor de injectie-extractie
gaze ale depozitelor……………………………………………………..30
CAP.5. Monitorizarea cantitatilor de gaze naturale inmagazi-
nate in depozitele subterane
5.1. Cazul depozitelor constituite fara impingere de
apa……….. ………………………………………………………………37
5.2. Cazul depozitelor constituite cu impingere de apa……………………40
CAP.6. Accesul reglementat la depozitele de inmagazinare
subterana a gazelor naturale
6.1. Rolul si responsabilitatile principale ale Operatorilor de
inmagazinare…………………………………………………………….44
6.2. Functionarea depozitelor de inmagazinare subterana a gazelor
naturale…………………………………………………………………..50
CAP.7. Consideratii privind stabilirea tarifelor de inmagazinare a
gazelor naturale…………………………………………………………….54
Bibliografie…………………………………………………………………..59

4
INTRODUCERE

Echilibrarea cererii de gaze naturale cu sursele disponibile a impus, ca o


necesitate, crearea unor spatii de depozitare a gazelor naturale.
Astfel, modificarea consumului de gaze naturale la incalzirea spatiilor de
locuit, administrative si comerciale de la vara la iarna, de la zile cu temperaturi
normale la zile cu temperaturi scazute, precum si in cadrul unei zile de la ore cu
consum de varf la ore cu consum scazut, a determinat aparitia unor variatii in
cererea de gaze. Aceste variatii pot fi redate prin curbele de sarcina care
evidentiaza “ varfurile de consum” sezoniere, diurne sau orare, diferite in functie de
consumatori, sectoare economice, localitati, ore, etc.
Dar, variatii exista si in oferta de gaze naturale, ca urmare a unor reduceri
ale productiei interne sau ale importurilor, determinate de motive tehnice, politice
sau chiar financiare.
Aceste variatii ale cererii si ofertei de gaze naturale pot determina
dezechilibre majore in alimentarea consumatorilor, indiferent daca sunt casnici sau
industriali.
Sarcina depozitelor de gaze naturale este de a prelua impactul acestor
variatii si de a asigura cantitatile de gaze naturale necesare tuturor categoriilor de
consumatori.

5
Capitolul 1
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CONCEPTUL DE ÎNMAGAZINARE
SUBTERANA A GAZELOR NATURALE
1.1. Rolul şi locul depozitelor de înmagazinare a gazelor naturale în societate

• Rolul principal al depozitelor de gaze este acela de a asigura un palier


constant de presiune în Sistemul Naţional de Transport rezultând un echilibru
între cererea de gaze naturale şi posibilităţile de livrare.
• Depozitele de înmagazinare gaze (în special cele subterane) asigură un surplus
de gaze naturale pentru consum în perioada de vârf, când cererea pieţei
depăşeşte capacitatea de producţie a zăcămintelor aflate în exploatare şi joacă
un rol important în eliminarea riscurilor care apar în cazul unei întreruperi în
furnizarea gazelor.
• Depozitele subterane de înmagazinare gaze de anvergură, au şi un rol
strategic în direcţia menţinerii parametrilor fundamentali (presiune şi debit)ai
Sistemului de Transport la valori optime.
• Înmagazinarea subterană a gazelor naturale este un proces eficient care
combină furnizarea constantă a gazelor prin intermediul conductelor de mare
lungime cu cerinţele variabile ale pieţei, cerinţe care depind de variaţii diurne şi
sezoniere de consum.

6
1.2. Necesitatea şi oportunitatea înmagazinării
gazelor naturale în România

• În România, gazele naturale reprezintă, şi vor continua să reprezinte o sursă


cheie de energie cu o pondere în balanţa surselor de energie primară. Practic,
toate sectoarele de activitate ale economiei precum şi creşterea gradului de
confort al populaţiei sunt dependente de consumul de gaze naturale.

100%

80%

60%

40%

20%

0% 2005 2010 2015 2020 2025

Energie hidro electrica 2% 2% 2% 1% 1%


Energie nuclearo electrica 3% 3% 2% 2% 2%
Carbune 24% 23% 23% 25% 25%
Petrol 32% 34% 31% 31% 31%
Gaze naturale 39% 39% 42% 40% 40%

Fig.1.1 Ponderea gazelor naturale în balanţa de energie primară a României

• Cererea de gaze pe piaţa românească este caracterizată de fluctuaţii foarte


importante
¾ Fluctuaţii sezoniere de circa 60 %;
¾ Fluctuaţii zilnice de circa 25 %;

7
¾ Fluctuaţii orare care pot atinge 30 %.

2500
2000
milioane mc

1500
1000
500
0

mai
martie
ianuarie

aprilie

iunie

iulie
august
sept
oct
nov
dec
febr

Luna

Fig. 1.2 Variaţia lunară a consumului de gaze naturale la nivelul României

• În România depozitele de înmagazinare subterană sunt necesare şi


oportune pentru:
¾ Acoperirea vârfurilor de consum şi regimului fluctuant al cererii;
¾ Redresarea operativă a parametrilor funcţionali ai sistemului de transport
(presiuni, debite);
¾ Preluarea surplusului de producţie din perioada de vară.

8
2500

2000

1500
mil mc

1000

500

0
ian febr martie apr mai iunie iulie august sept oct nov dec
luna

gaze din productia interna + import gaze din inmagazinare

Fig. 1.3 Variaţia lunară a livrărilor de gaze naturale, inclusiv din depozitele
subterane

1.3. Modalităţi de înmagazinare a gazelor naturale

1.3.1. Înmagazinarea supraterană

• Înmagazinarea gazelor în conducte magistrale - se realizează între


perioada de consum minim (când debitul nominal al conductei este mai mare
decât debitul consumat) şi perioada de consum maxim (când necesarul de gaze
este mai mare decât debitul nominal al conductei. Capacitatea de înmagazinare
a unei conducte este cu atât mai mare cu cât presiunea la intrarea în conductă
este mai mare şi cu cât diametrul acesteia este mai mare.

9
• Depozitarea gazelor în conducte inelare - are loc atunci când mai multe
conducte, venind din zone diferite, sunt interconectate la sosire printr-o
conductă inelară, cu diametrul mare, amplasată în afara perimetrului de consum.
În acest fel se asigură o continuitate a livrărilor de gaze, se utilizează mai
eficient capacităţile de transport ale conductelor şi se măreşte substanţial
cantitatea de gaze care poate fi înmagazinată în conducte în timpul nopţii pentru
a satisface vârfurile de consum de a doua zi. Un astfel de sistem constituie cel
mai eficient regulator de debit atunci când vârful orar de consum este pronunţat.

• Interconectarea sistemelor de transport gaze naturale - asigură posibilitatea


de a se efectua schimbarea sensului mişcării gazelor prin conductele
interconectate optimizând regimurile tehnologice pe conducte ceea ce permite
utilizarea optimă a capacităţilor de extracţie, înmagazinare şi de transport; În
perioadele de vârf orar şi diurn din perioada de iarnă, interconectarea sistemelor
de transport poate realiza debite suplimentare de 15...20%.
• Rezervoare metalice - sunt folosite pentru înmagazinarea gazelor în stare
naturală sunt de joasă presiune (0,05 bar sau 500 mm H2O presiune relativă);
ele se numesc umede sau cu etanşare hidraulică (figura 1.4) şi rezervoare cu
etanşare uscată (figura 1.5). Domeniul de funcţionare al rezervoarelor de înaltă
presiune este de la 5.. .7 bar.

10
Fig. 1.4 Rezervor umed

Fig. 1.5 Rezervor uscat


• Înmagazinarea gazelor în stare lichidă (GNL) - Ca şi în cazul ţiţeiului sau
produselor petroliere gazele naturale lichide se depozitează în rezervoare
supraterane, semiîngropate sau subterane. Acestea pot fi metalice, din beton
sau pot fi executate în roci naturale. Rezervoarele metalice supraterane sunt
confecţionate din oţeluri înalt aliate, cu un conţinut ridicat de Nichel (≈10%) sau
din aluminiu pur (100%) care să reziste la temperaturi scăzute. Ele sunt

11
prevăzute cu pereţi dubli între care se introduce un material izolant (azot lichid).
Depozitarea se efectuează, din motive de siguranţă, la presiunea atmosferică
dar la temperatura de lichefiere a gazului metan (111,46 K). Exploatarea
depozitului se poate efectua la temperatura minimă de 110,16 K pentru a
împiedica evaporarea metanului.

1.3.2. Înmagazinarea subterană

Există mai multe tipuri de facilităţi subterane de depozitare gaze, care diferă prin
formaţiunea de depozitare şi mecanismul de depozitare:
Depozite de înmagazinare în roci poroase
- Depozitarea în acvifere
- Depozitarea în orizonturi gazeifere
- Depozitarea în orizonturi petroliere
Depozite de înmagazinare în caverne
- Depozitarea în caverne de sare
- Depozitarea în caverne de rocă
- Depozitarea în mine abandonate

Înmagazinarea gazelor în orizonturi gazeifere semiepuizate reprezintă una din


variantele care s-au impus din punct de vedere economic cu condiţia ca fondul de
sonde existent să poată fi folosit, iar rezervorul să fie perfect etanş pentru a asigura
conservarea volumului de gaz injectat. De asemenea porozitatea şi permeabilitatea

12
trebuie să fie cât mai mari, iar adâncimea să fie relativ redusă, astfel încât
presiunea de injecţie să fie cât mai mică.

1.4.Capacităţile de înmagazinare subterană a gazelor


naturale din România şi din lume

• În anul 1915 a fost experimentat cu succes primul stocaj subteran într-un


zăcământ de gaze depletat în Walland County în Ontario, Canada, unde după
recondiţionarea sondelor s-au injectat gazele vara şi s-au extras în iarna
următoare.

• La nivelul anilor 1959 -1960, în cadrul sistemului naţional de transport gaze din
România, s-au făcut resimţite unele dificultăţi în acoperirea cererilor de consum,
pe durata sezonului rece, în mai multe oraşe din ţară, centre cu un caracter
pronunţat de consum casnic, dintre care s-au evidenţiat capitala ţării, oraşul Cluj
şi zona Sibiului.

• Primele experimente pentru înmagazinarea subterană a gazelor în România s-


au efectuat la iniţiativa a doi specialişti de excepţie: ing. Muş Orest şi dr. ing.
Svoronos Periclis, din cadrul Întreprinderii de Extracţie a Gazului Metan Mediaş.

13
• După un prim experiment efectuat în anul 1959 la mai multe sonde pe
zăcământul Boldeşti – Pliocenul superior (experiment care viza zona Bucureşti-
Ploieşti), probele de receptivitate au fost întrerupte datorită construcţiei
inadecvate a sondelor de injecţie, punându-se în evidenţă emanaţii de gaze în
spatele coloanelor.

• Un al doilea experiment a inclus zăcământul semiepuizat de gaze de la Ilimbav,


judeţul Sibiu. Desfăşurarea experimentului a fost stabilită pentru o perioadă de
patru ani (1961-1964), după cum urmează:
o cicluri de injecţie, din luna aprilie până în luna octombrie a fiecărui an,
circa 200 zile/an;
o efectuarea programului de urmărire şi de măsurători la sonde;
o cicluri de extracţie a gazelor pentru consum, din luna noiembrie până în
luna martie inclusiv, circa 150 zile/an.

• Experimentul a fost apreciat ca şi reuşită, iar calculele efectuate au demonstrat


faptul că depozitul subteran de la Ilimbav poate servi în continuare, pe termen
lung, la asigurarea unor cantităţi sporite de gaze naturale pentru zona deficitară
a Sibiului. Astfel, pe parcursul a 25 ani (1961-1986) s-au injectat în acest
depozit circa 1,95 miliarde Nmc şi au fost extrase pentru consum cca. 1,60
miliarde Nmc, diferenţa contribuind pe parcursul timpului la reabilitarea
potenţialului productiv al zăcământului Ilimbav şi la menţinerea sa activă în
schema tehnologică de alimentare cu gaze a zonei Sibiu.

14
• În anul 1979 se realizează prima înmagazinare modernă într-un zăcământ
depletat de gaze naturale la Urziceni, având rolul de a asigura preluarea
continuă a gazelor naturale din import pe parcursul anului şi asigurarea cu gaze
naturale a Capitalei în perioada rece.

• În anul 1983 intră în operare cel mai mare depozit subteran de gaze din
România: Bilciureşti, cu următoarele date de rezervor:
™ orizont de inmagazinare
o nisip
o adancime: 2000 m
o grosime: 15 m
o permeabilitate: 400 mD
o porozitate: 18 %

™ presiune de operare
o presiune max. 168 bar
o presiune min. 55 bar

™ volum de lucru 1.250 mil. mc/ciclu

• Odată cu accentuarea declinului de producţie şi dependenţa de import


capacitatea de depozitare subterană gaze naturale la nivelul României a crescut
continuu, contribuind esenţial la asigurarea continuităţii şi siguranţei pieţei de
gaze naturale.

15
3500
capacitatea operationala, mil mc

3000

2500

2000

1500

1000

500

0
93

94

95

96

97

98

99

00

01

02

03

04

05

06
19

19

19

19

19

19

19

20

20

20

20

20

20

20
anul

Fig. 1.6 Evoluţia stocului (capacitatea operationala)


de gaze înmagazinate în depozitele subterane din România

• Principalii indicatorii sintetici actuali ai activităţii de înmagazinare


subterană a gazelor naturale din România sunt:
¾ 8 depozite de înmagazinare în zăcăminte de gaze depletate cu o capacitatea
totală de înmagazinare (inclusiv perna de gaze) de 4 miliarde mc, amplasate
în zone cu probleme în alimentarea cu gaze în sezonul rece, astfel:
o în centru depozitele Sărmăşel, Tg. Mureş, Cetatea de Balta, Nadeş-Prod
o in zona sud-est depozitele Bilciuresti, Urziceni si Bălăceanca
o in Oltenia depozitul Ghercesti

16
¾ volumul de gaze extrase din depozite echivalează cu consumul mediu zilnic
anual aferent unui numar de 60 de zile;
¾ volumul de gaze extras din depozite poate acoperi consumul pe perioada de
iarnă pentru cca. 45 de zile.
• Situaţia depozitelor subterane de gaze naturale pe plan internaţional este
prezentat în tabelul 1 şi figurile 1.7 şi 1.8.

Tabelul 1 Depozitele subterane de gaze din lume


Ţara Nr depozite Volumul total de gaz de lucru al
depozitelor(106 m3)
SUA 385 100.846
Rusia 22 93.533
Ucraina 13 31.880
Germania 42 19.179
Italia 10 17.415
Canada 49 14.820
Franţa 15 11.643
Olanda 3 5.000
Uzbekistan 3 4.600
Kazashstan 3 4.203
Ungaria 5 3.610
Regatul Unit 4 3.267
Republica Cehă 8 2.891
Austria 4 2.820
Letonia 1 2.300
România 8 3.000

17
Slovacia 2 2.198
Spania 2 1.981
Polonia 6 1.556
Azerbaijan 2 1.350
Australia 4 934
Danemarca 2 820
Belarus 2 750
China 1 600
Croaţia 1 558
Belgia 1 550
Japonia 4 542
Bulgaria 1 500
Irlanda 1 210
Argentina 2 200
Armenia 1 110
Kyrgyzstan 1 60
Suedia 1 9
TOTAL 606 333.235

18
2%
19%

42%

35%
2%

Europa de Vest America de Nord si Sud Asia Europa de Est Orientul Mijlociu

Fig. 1.7 Distribuţia depozitelor subterane de gaze în lume

Zăcăminte de
gaze/titei; 81,6%

Caverne saline;
3,9%
Mine abandonate;
0,02%
Acvifere; 14,5%
Caverne in roci;
0,02%

Fig. 1.8 Distribuţia formaţiunilor în care se realizează depozitarea volumelor de


gaz de lucru în lume
Sursa: International Gas Union,23rd World Gas Conference Amsterdam 2006,5 – 9 June 2006 Amsterdam, The Netherlands

19
Capitolul 2
TERMINOLOGIA UTILIZATĂ LA ÎNMAGAZINAREA SUBTERANĂ A GAZELOR
NATURALE

2. 1. Terminologie preluată din acte normative româneşti

¾ Depozit de înmagazinare subteranã - spaţiu din scoarţa terestrã cu calitãţi


naturale sau dobândite ca urmare a unor operaţiuni petroliere sau activitãţi
miniere anterioare, proprii pentru injectarea, stocarea şi extragerea unor volume
de gaze naturale;
¾ Înmagazinarea gazelor naturale - ansamblul de activitãţi şi operaţiuni
desfãşurate de titularul licenţei de înmagazinare pentru sau în legãturã cu
rezervarea capacitãţii de depozitare în depozitele subterane şi pentru injecţia,
depozitarea în şi extracţia din aceste capacitãţi a unor cantitãţi determinate de
gaze naturale;
¾ Operator de înmagazinare - persoana juridicã, titularã a licenţei de
înmagazinare;
¾ Capacitate totalã de înmagazinare – volumul de gaze naturale, exprimat în
metri cubi în condiţii de bazã ( t....p.....), care poate fi înmagazinat într-un
depozit subteran în condiţii de siguranţã, în limita permisã de parametrii dinamici
şi statici ai zãcãmântului şi de facilitãţile de suprafaţã existente.
¾ Capacitate de înmagazinare disponibilã – capacitatea depozitului subteran de
a primi respectiv de a ceda o cantitate de gaze naturale, în condiţii de siguranţã,

20
în limita permisã de parametrii dinamici şi statici ai zãcãmântului, precum şi de
facilitãţile de suprafaţã existente la un moment dat la nivelul unui depozit (în
momentul iniţierii ciclului de injecţie).
¾ Manevre de sistem - operaţiuni efectuate de operatorul de înmagazinare pentru
desfãşurarea proceselor de injecţie şi/sau extracţie asupra infrastructurii de
suprafaţã şi/sau subterane, în limitele programate prin regimurile tehnologice
aferente acestor infrastructuri.
¾ Stoc de gaze naturale activ – cantitatea de gaze naturale injectatã şi extrasã
într-un depozit subteran, într-un ciclu complet de înmagazinare. Cantitatea de
gaze reprezentând stocul activ de gaz este egalã sau mai micã cu capacitatea
totalã de înmagazinare.
¾ Stoc de gaze naturale inactiv (pernã de gaze) – cantitatea de gaze naturale
existentã sau constituitã la nivelul depozitului (rezervã existentã sau constituitã),
fizic recuperabilã, care asigurã condiţiile optime necesare pentru menţinerea
caracteristicilor de curgere tehnico – productive a acesteia.

2. 2. Terminologie utilizată pe plan internaţional


¾ Depozite subterane de gaze în operare - Facilitate de depozitare capabilă să
injecteze şi să extragă gaze.
¾ Capacitatea de depozitare - Abilitatea totală a unei facilităţi de depozitare
pentru a furniza volumul de gaz de lucru, debitul de extracţie şi debitul de
injecţie.

21
¾ Inventariere - Totalul volumelor de gaz de lucru şi din pernele de gaze
depozitate în depozitele subterane de gaze.
¾ Volumul de gaze din pernă (CGV) sau gazul de bază - Volumul de gaze
necesar într-un depozit pentru scopurile managementului zăcământului şi pentru
menţinerea unei presiuni de stocare minime adecvate pentru furnizarea de gaz
de lucru la nivelurile de extracţie cerute. În caverne, volumul de gaze din pernă
este cerut din motive de stabilitate. Volumul de gaze din pernă poate consta în
volume de gaze recuperabile şi nerecuperabile şi volume de gaz injectat.
¾ Volumul de gaz de lucru (WGV) - Volumul de gaze dintr-un depozit peste
nivelul proiectat al volumului de gaze din pernă, care poate fi extras/injectat cu
facilităţile subterane şi de suprafaţă existente (sonde, linii de curgere, staţii de
comprimare etc.) supuse limitelor legale şi tehnice (presiuni, viteze, etc.).
Funcţie de condiţiile locale (debite de injecţie/extragere, ore de utilizare, etc.)
volumul de gaz de lucru poate fi utilizat (ciclat) mai mult decât odată pe an (a se
vedea capacitatea anuală de ciclare)
¾ Debitul de extragere - Debitul de curgere la care gazul poate fi extras din
depozite, bazat pe facilităţi subterane şi de suprafaţă montate şi limitări tehnice
¾ Profilul de extracţie - Dependenţa între debitul de extracţie şi volumul de gaz
de lucru extras. Profilul de extracţie şi timpul necesar (ore de utilizare) necesar
extragerii sunt indicatorii pentru amplasarea unei facilităţi de depozitare
subterană a gazelor. Profilul de extragere de obicei constă într-o perioadă de
debit constant, urmată de o perioadă de declin al debitelor.

22
¾ Apogeul (punctul maxim, de vârf) al debitului de extracţie - Debitul maxim
de curgere ce poate fi furnizat pe baza facilităţilor instalate în subteran sau la
suprafaţă şi a limitărilor tehnice. Acest debit de curgere este în mod normal atins
atunci când în depozite se atinge volumul maxim de gaz de lucru, spre exemplu
la presiunea maximă admisibilă de depozitare.
¾ Debitul nominal de extracţie - Debitul de extracţie reprezentând capacitatea
de furnizare a facilităţilor subterane şi de suprafaţă valabile pentru o perioadă
extinsă a extracţiei (perioadă platou). Acest debit corespunde perioadei de debit
constant al profilului de extracţie.

¾ Debitul final de extracţie - Debitul de extracţie care poate fi realizat pe baza


facilităţilor subterane şi de suprafaţă instalate şi pe baza limitărilor tehnice atunci
când zăcământul de depozitare sau caverna este închis faţă de volumul pernei
de gaz.
¾ Debitul de injecţie - Debitul de curgere la care gazul poate fi injectat într-un
depozit, pe baza facilităţilor subterane şi de suprafaţă şi a limitărilor tehnice.
¾ Profilul injecţiei - Dependenţa între debitul de injecţie şi volumul de gaz de
lucru extras. Profilul de injecţie şi timpul necesar injecţiei sunt indicatorii pentru
amplasarea unei facilităţi de depozitare subterană a gazelor. Profilul de injecţie
de obicei are o perioadă de declin al debitului la apropierea de presiunea
maximă de depozitare.
¾ Capacitatea anuală de ciclare - Numărul de cicluri în care volumul de gaz de
lucru poate fi extras sau injectat pe an.

23
¾ Capacităţi de stocare nerealizate - Capacităţile adiţionale de stocare ce pot fi
extinse într-un depozit de gaze subteran existent prin: creşterea pernei de gaze,
creşterea presiunii maxime de depozitare, scăderea presiunii minime de
depozitare, facilităţi adiţionale (sonde, staţii de comprimare), etc.
¾ Sondă de inmagazinare - Sondă completată pentru extracţie/injecţie de gaze.
¾ Sondă de observaţie - Sondă completată în scopul monitorizării orizonturilor de
depozitare subterane în ceea ce privesc presiunile, temperaturile, saturaţiile,
nivelurile de fluid, etc.
¾ Sondă auxiliară - Sondă completată pentru alte scopuri, spre exemplu pentru
evacuarea apei
¾ Presiune iniţială de zăcământ - Condiţiile de presiune iniţială înregistrate într-o
formaţiune poroasă înaintea oricărei modificări datorate operării asupra
zăcământului, de exemplu: începerea producţiei sau a injecţiei. Presiunea
iniţială este raportată la un nivel de referinţă pentru adâncime/ informaţie şi în
mod normal trebuie aprobată de autorităţi.
¾ Presiune maximă admisibilă de depozitare -Presiunea maximă a unui orizont
sau cavernă de depozitare, normală la o inventariere maximă a gazului în
depozit. Această presiune trebuie să fie administrată în scopul asigurării
integrităţii câmpului de stocare. Presiunea maximă admisibilă este raportată la
un nivel de referinţă pentru adâncime/ informaţie şi în mod normal trebuie
aprobată de autorităţi.
¾ Presiune minimă de stocare - Presiunea minimă a orizontului sau cavernei de
depozitare, atinsă în mod normal la sfârşitul fazei de declin al profilului extracţiei.

24
Presiunea minimă în caverne trebuie administrată şi asigurată în scopul
asigurării stabilităţii.
¾ Nivelul datelor de presiune - Adâncimea de referinţă la nivelul depozitului
poros, în mod normal raportată la nivelul mării, folosit pentru normalizarea
presiunii şi corelarea prin interiorul zăcământului. În caverne, adâncimea de sub
sabotul ultimei coloane de burlane cimentate este în mod obişnuit folosită ca
nivel de referinţă pentru presiuni.
¾ Adâncimea maximă a nivelului acoperişului structurii/cavernei - Adâncimea
minimă pe verticală de la suprafaţă în jos până la partea superioară a
acoperişului formaţiunii/cavernei de depozitare.
¾ Acoperişul unui depozit poros - Formaţiune de etanşare pentru excesul de
gaz din orizontul poros de stocare. Acoperişul previne migrarea ţiţeiului şi
gazelor în afara orizontului de depozitare.
¾ Capacitatea de reţinere - Abilitatea zăcământului sau cavernei de depozitare
pentru a rezista scurgerii sau migrării fluidelor conţinute în interior. Cunoscută
ca integritatea unei facilităţi de stocare.

25
Capitolul 3

ECUATIILE FUNDAMENTALE ASOCIATE MISARII FLUIDELOR IN MEDII


POROS – PERMEABILE ( de la pag. 121 la pag. 143 din lucrarea “ Teorie si
Aplicatii in INGINERIA ZACAMINTELOR DE GAZE NATURALE”, Ed. Univ.
“ LUCIAN BLAGA “, SIBIU, 2002, autor Conf.dr.ing. DAN-PAUL STEFANESCU)

3.1. Ecuatia liniara a filtratiei unui fluid monofazic


3.2. Ecuatia neliniara a filtratiei
3.3. Ecuatia continuitatii
3.4. Ecuatiile de stare

26
Capitolul 4
FACILITATILE DEPOZITELOR SUBTERANE DE INMAGAZINARE
A GAZELOR NATURALE

4.1. Instalaţiile de suprafaţă folosite pentru exploatarea depozitelor subterane


de gaze naturale

Instalaţiile de suprafaţă ale unui depozit de gaze naturale trebuie să asigure:


¾ măsurarea gazelor în timpul procesului de injecţie (ciclul injecţie);
¾ comprimarea gazelor din reţeaua de transport şi injectarea lor în rezervorul
subteran;
¾ extracţia din rezervorul subteran (numit depozit sau zăcământ de depozitare);
¾ purificarea şi deshidratarea gazelor în timpul procesului de extracţie;
¾ măsurarea gazelor în vederea livrării lor în sistemul de transport.

27
28
• Staţia de compresoare comprimă gazele ce urmează a fi depozitate de la o
presiune pa existentă în sistemul de transport la o presiune pr maximă admisă pe
structura de înmagazinare. In unele cazuri staţia de compresoare se utilizează şi în
ciclu de extracţie atunci când presiunea gazelor depozitate nu asigură evacuarea
acestora.
• Conductele colectoare şi de aductie asigură transportul gazelor de la reţeaua
de transport la rezervorul de înmagazinare şi invers.
• Grupurile de sonde asigură dirijarea şi măsurarea tehnologică a gazelor la
sondele de înmagazinare. Aceste instalaţii tehnologice aferente grupurilor de
sonde, în mod frecvent sunt comune ambelor procese de injecţie şi extracţie. Ele
asigură contorizarea debitelor de gaze injectate şi extrase pe total-grup precum şi
individual pe fiecare sondă.
• Staţia de uscare asigură eliminarea apei din gaze în vederea introducerii
acestora în sistemul de transport conform condiţiilor impuse de standardele în
vigoare. Ea se montează la extracţia gazelor din depozit şi poate să fie unitară
pentru întreg depozitul, sau câte una la fiecare grup de sonde.

29
4.2. Echiparea si completarea sondelor de injectie-extractie gaze ale
depozitelor de inmagazinare

Sondele de exploatare care echipează depozitele subterane moderne de gaze sunt


dotate cu un ansamblu de suprafaţă care permite închiderea şi deschiderea sondei
în regim automat de la distanţă sau în regim manual de la capul de erupţie. Acest
sistem automat poate de asemenea să transmită la distanţă o serie de parametrii
cum ar fi: presiunea dinamică şi statică la capul de erupţie, poziţia robinetului cu
acţionare automată (închis, deschis) precum şi alte informaţii care ţin de gradul de
automatizare al depozitului. Toate aceste date sunt transmise unui controlor
programabil de tip PLC care analizează şi compară parametrii din câmp cu
parametrii standard, afişează şi transmite aceste date, avertizează sau după caz:
închide sau deschide sonda. Acţionarea robinetelor în regim automat se poate face
electric, cu azot de la o instalaţie anexă sau cu gaze din sondă. Acţionările
moderne sunt de tip electro-hidro-pneumatic, care folosesc energia solară pentru
acţionarea unei pompe hidraulice ce creează presiune în rezervorul tampon de ulei
în vederea asigurării forţei necesare închiderii sau deschiderii robinetelor. Alegerea
tipului de acţionare se face funcţie de tipul robinetului ce echipează capul de
erupţie, numărul de sonde care exploatează depozitul şi distanţa până la punctul de
comandă, pe baza unui studiu tehnico - economic.

30
Ansamblul de suprafaţă şi echipamentul capului de erupţie pentru sondele de înmagazinare gaze[2]

31
Sondele care exploatează depozitele de gaze din România sunt, de regulă,
echipate cu capete de erupţie fabricate în România tip 2 9/16 x 2 9/16 x 210 bar cu
două braţe, care permit dirijarea gazelor cu un minim de manevre în ciclurile de
injecţie şi extracţie.
Având în vedere faptul că majoritatea depozitelor de înmagazinare subterană a
gazelor naturale din România sunt constituite în structuri gazeifere slab
consolidate, sondele sunt echipate cu ansamblu filtru-packer, la care tubingul
poate fi sau nu introdus in packer (pentru ca la ciclul de injecţie să se poată
injecta gaze şi pe coloană).

33
Pentru creşterea siguranţei în exploatare a sondelor de pe depozitele de
înmagazinare acestea sunt prevăzute cu supape e siguranţă, amplasate de
obicei după primele două –trei bucăţi de tubing

34
Ansamblul alăturat este un ansamblu asemănător celor cu care sunt echipate
sondele din SUA. La această completare fixarea tubingului în packer se face
prin intermediul unui dispozitiv cu cămaşă culisantă care permite deplasarea
tubingului în packer fără a se aplica presiune asupra packerului. Sub packer
este amplasat un niplu pentru etanşarea (opturarea) tubingului în timpul
intervenţiilor (prin fixarea unui dop).

35
36
Capitolul 5
MONITORIZAREA CANTITATILOR DE GAZE NATURALE INMAGAZINATE
IN DEPOZITELE SUBTERANE

Monitorizarea cantităţilor de gaze înmagazinate în depozite este necesară


pentru depistarea la timp a eventualelor pierderi sau a erorilor de măsurare ce
pot apare în timpul proceselor de injecţie, stocare şi extracţie.
Gazele sunt măsurate la injectarea şi apoi la extragerea lor din depozit.
Diferenţa între aceste valori + resursa geologică existentă în momentul
transformării zăcământului în depozit + eventuala pernă de gaze reprezintă
cantitatea de gaze care ar trebui să fie în depozit la un moment dat.
Existenţa unor eventuale diferenţe se pot datora următoarelor cauze:
- Erori de estimare a resursei de gaze rămase în depozit la începutul
procesului de injecţie;
- Erori de măsurare a debitului de gaze fie la introducere, fie la extragerea
din depozit;
- Pierderi de gaze în zăcământ.
Principalele modalităţile prin care gazele pot fi pierdute sunt:
- pierderea în jurul coloanei sondei către alte formaţiuni;
- pierderea prin coloana sondei către suprafaţă;
- pierderi prin roca acoperiş;
- pierderi către alt zăcământ care nu face parte din depozitul de
înmagazinare datorită unei cimentări nereuşite;

37
- pierderi prin accidente tectonice care s-au produs ca urmare a scăderii
presiunii din zăcământ;
- pierderi prin echipamentul de suprafaţă şi conducte.
Injecţia şi extracţia gazelor din zăcământ duce evident la modificarea
presiunii în zăcământ motiv pentru care, eventualele pierderi de gaze din
depozit poate fi observată prin studierea istoricului variaţiei perechii presiune -
volum al rezervorului.
5.1. Cazul depozitelor constituite în zăcăminte fără împingere de apă
Presiunea (106 N/m2)
15
14
13
12
11
10 B
9
8
7
6 A
5
4
3
2
1
0
0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
3
Cantitatea totală de gaze (milioane m )

Graficul presiune-volum al unui depozit constituit într-un zăcământ fără


împingere de apă, pentru un caz ideal de operare

38
Linia punctată din figură reprezintă curba de declin a presiunii. Dacă acest
zăcământ ar fi utilizat ca depozit, ciclul de injecţie este reprezentat de porţiunea
AB.
Ciclul de extracţie este reprezentat de porţiunea BA. Aceasta ar
reprezenta cazul ideal de operare. Acest tip de stocare se poate realiza numai
în cazul unei permeabilităţi foarte ridicate.
Ciclu real de stocare este arătat în figura următoare.

Diagrama presiune-volum al unui depozit constituit într-un zăcământ fără


împingere de apă, pentru un ciclu real de stocare

Această figură reprezintă un zăcământ la care permeabilitatea are valori


normale. Linia punctată reprezintă curba de declin a presiunii zăcământului.
- Perioada de injecţie este de la A la B.

39
- Perioadă de închidere pentru egalizarea presiunii este reprezentată prin
porţiunea BC.
- Perioada de extracţie este reprezentată prin porţiunea CD.
- Punctul D indică valoarea presiunii din depozit la sfârşitul ciclului de extracţie.
- Perioada de închidere la sfârşitul ciclului de extracţie este reprezentată prin
porţiunea DA.
După cum se observă curba ciclului de injecţie nu se închide cu ciclul de
extracţie. Acest lucru se datorează faptului că o cantitate de gaze a rămas
stocată în depozit.
Pentru a trage unele concluzii cu privire la pierderile de gaze şi natura lor,
este necesar să se studieze poziţia celorlalte curbe, aferente ciclurilor anterioare.
În figura următoare sunt redate variaţiile anuale ale presiunii de zăcământ
funcţie de stocul de gaze aferente depozitului Bilciureşti.

Presiunea de zăcământ funcţie de stocul de gaze la depozitul


Bilciureşti [2]

40
5.2. Comportarea unui depozit constituit într-un zăcământ cu
împingere de apă
Un zăcământ cu o puternică împingere de apă are un alt tip de curbă a
declinului de presiune.
Scăderea presiunii datorită extragerii unor cantităţi de gaze dintr-un
zăcământ cu împingere de apă este influenţată de presiunea acviferului care
invadează zăcământul.
Atunci când zăcământul este transformat în depozit şi gazele sunt
injectate, apa este înlocuită cu aceste gaze; astfel se creează un volum mai
mare de pori disponibil pentru gaze.

Diagrama presiune-volum pentru un depozit constituit într-un zăcământ cu


împingere de apă.

41
- Linia întreruptă reprezintă curba de declin a presiunii pentru zăcământ. În
cazul rezervorului volumetric această linie trece prin originea graficului. În
cazul zăcământului cu împingere de apă această linie nu trece prin
originea graficului.
- Perioada de injecţie este reprezentată de linia AB. Presiunea în punctul B este
mai mare deoarece gazele nu au împins apa în întregime.
- Linia BC arată perioada de închidere după perioada de injecţie. În timpul
acestei perioade presiunea scade considerabil.
- În punctul C, după perioada de injecţie, presiunea este încă mai mare decât în
cazul unui zăcământ fără împingere de apă. Aceasta se întâmplă deoarece
presiunea nu este egalizată în partea de gaze a zăcământului. Explicaţia ar fi
aceea că gazul nu a împins în întregime apa până la echilibru.
- Linia CD arată ciclul de extracţie. Punctul D are o presiune mai mică decât în
cazul unui zăcământ fără împingere de apă datorită faptului că apa nu a reuşit
să umple spaţiul porilor lăsat liber de gaze. Din această cauză volumul rămas
pentru depozitarea gazelor va fi mai mare.
- Linia DA reprezintă perioada de închidere după ciclul de extracţie. în timpul
acestei perioade de închidere presiunea în sondă creşte până în punctul A.
Presiunea în acest punct este considerabil mai mică decât linia de declin a
presiunii datorită condiţiilor tranzitorii de presiune în zăcământ şi datorită faptului
că afluxul de apă nu este complet.

42
Diagrama presiune-volum aferentă depozitului Urziceni constituit într-un
zăcământ cu împingere de apă[2]

43
Capitolul 6
ACCESUL REGLEMENTAT LA DEPOZITELE DE ÎNMAGAZINARE
SUBTERANA A GAZELOR NATURALE

Criteriile obiective, transparente si nediscriminatorii pentru asigurarea accesului


la depozitele de înmagazinare subterana a gazelor naturale sunt reglementate
prin Regulamentul privind accesul reglementat la depozitele de înmagazinare
subterana a gazelor naturale, elaborat de Autoritatea Naţională de
Reglementare în domeniul Gazelor Naturale.

Regulamentul se aplica operatorilor licentiati pentru înmagazinarea subterana a


gazelor naturale si solicitantilor de acces la depozite, care pot fi:
a) producatori de gaze naturale;
b) agenti economici licentiati de catre ANRGN pentru transportul gazelor
naturale;
c) agenti economici licentiati de catre ANRGN pentru furnizarea gazelor naturale;
d) consumatori eligibili de gaze naturale acreditati de ANRGN;
e) persoane juridice straine, beneficiare ale tranzitului de gaze naturale pe
teritoriul României.

44
6.1. Rolul si responsabilitatile principale ale operatorilor de înmagazinare

Operatorii de înmagazinare au obligatia desfasurarii activitatii în conditii


obiective, transparente si nediscriminatorii.
Pentru asigurarea accesului la depozite, operatorii de înmagazinare au
urmatoarele obligatii:
a)sa previna orice tezaurizare a capacitatilor de înmagazinare si sa evite
tratamentul discriminatoriu al solicitantilor;
b)sa se asigure ca în cazul încheierii unor noi contracte de înmagazinare, pentru
cantitatile ramase în depozite la sfârsitul ciclului de extractie, nu se împiedica
competitia si dezvoltarea pietei gazelor naturale;
c)sa calculeze capacitatile tehnice si disponibile ale depozitelor în conditii de
transparenta
d)sa opereze, sa întretina si sa dezvolte obiectivele aferente sistemelor de
înmagazinare subterana a gazelor naturale, în conditii de siguranta continuitate
si eficienta economica;
e) sa ofere servicii în concordanta cu caracteristicile tehnice ale fiecarei
infrastructuri, asigurând utilizarea eficienta a capacitatii tehnice a depozitelor;
f)sa ofere servicii bazate pe cerintele pietei, nediscriminatoriu, fara a impune
bariere în activitatea de furnizare si sa permita accesul eficient si în conditii
competitive;
g) sa ofere servicii de acces la depozite în aceleasi conditii contractuale,
utilizând contractele cadru de înmagazinare subterana a gazelor naturale;

45
h) sa puna la dispozitie informatiile necesare solicitantilor si utilizatorilor,
i) sa dezvolte un sistem informatic si de comunicare electronica, în vederea
asigurarii informatiilor necesare utilizatorilor de depozite si simplificarii
tranzactiilor (ex.: rezervari de capacitate, nominalizari);
j) sa permita rezervarea unei capacitati minime pentru a asigura accesul
consumatorilor eligibili si a furnizorilor mici.

Pentru asigurarea accesului solicitantilor la depozite, operatorii de


înmagazinare trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte de transparenta:
a) sa implementeze un sistem de publicare a datelor necesare
solicitantilor/utilizatorilor depozitelor; informatiile, într-un format clar si usor
utilizabil, vor fi publicate în limba româna si în limba engleza, pe pagina de web
a operatorilor de înmagazinare;
b) sa puna la dispozitia solicitantilor/ utilizatorilor, în mod gratuit, informatiile
legate de acces si derularea contractelor, în conformitate cu regulile si
procedurile standard ale operatorilor de înmagazinare;
c) sa publice, zilnic, lunar, trimestrial si anual urmatoarele informatii operationale:
- capacitatea de înmagazinare tehnica si disponibila, pentru fiecare depozit, în
unitati de volum/energie în functie de prevederile reglementarilor tehnice;
- cantitatile injectate si, respectiv, extrase în/din depozite;
d) sa publice:
¾ proiectele de dezvoltare a depozitelor, care au impact asupra derularii
contractelor de înmagazinare;

46
¾ metoda de determinare a capacitatii disponibile si parametrii de operare ai
depozitelor si regulile pentru prevenirea tezaurizarii capacitatilor;
¾ programul de revizii si reparatii, în vederea evitarii perturbarilor pe piata
gazelor naturale; sa notifice în timp util partenerii de contracte, asupra
interventiilor neprogramate, cel putin anual;
¾ cerintele privind calitatea gazelor naturale care urmeaza a fi injectate;
¾ programul de inventariere a gazelor naturale înmagazinate în depozite.

Rolul si responsabilitatile principale ale utilizatorilor depozitelor

Pentru asigurarea accesului la depozite, utilizatorii depozitelor au urmatoarele


obligatii:
a) sa previna orice tezaurizare a capacitatilor de înmagazinare;
b) sa comunice operatorului de înmagazinare nominalizarile pentru cantitatile
injectate/extrase în/din depozite, în conformitate cu prevederile contractuale,
normele tehnice si procedurile convenite;
c) sa comunice toate datele solicitate de operatorii de transport, în legatura cu
transportul gazelor naturale pentru ciclul de injectie/extractie a gazelor naturale
în/din depozite.

47
Conditii de acces la depozite
Acordarea accesului la depozite da dreptul solicitantilor de a rezerva o
capacitate de depozitare si de a beneficia de prestarea serviciului de
înmagazinare.
Solicitarea accesului se face în baza unei cereri scrise, adresate operatorilor de
înmagazinare, însotita de documentele justificative.
Operatorii de înmagazinare acorda accesul oricarui solicitant, cu îndeplinirea
cumulativa a urmatoarelor conditii:
a) solicitantul sa prezinte acte doveditoare privind provenienta gazelor naturale
care urmeaza a fi depozitate;
b) sa existe capacitate disponibila de înmagazinare;
c) activitatea de înmagazinare a gazelor naturale sa se desfasoare cu
respectarea conditiilor tehnice de debit si presiune, de calitate a gazelor naturale,
de siguranta si de eficienta ale depozitelor.
Operatorii de înmagazinare acorda accesul solicitantilor, dupa urmatoarele
criterii:
a) - ordinea de prioritate:
1. operatorului SNT – pentru cantitatile de gaze naturale necesare asigurarii
permanente a echilibrului fizic al SNT;
2. producatorilor – pentru cantitatile de gaze naturale necesare desfasurarii
proceselor tehnologice;
3. furnizorilor, titulari ai licentelor de distributie - pentru cantitatile de gaze
naturale necesare realizarii serviciului public obligatoriu;

48
4. consumatorilor eligibili – pentru cantitatile de gaze naturale necesare
asigurarii consumului propriu, furnizorilor de pe piata angro, altor solicitanti.
b) –“primul venit – primul servit”: în cadrul fiecarui nivel de prioritate de la pct. a).
operatorii de înmagazinare vor realiza alocarea capacitatilor în ordinea
înregistrarii cererilor.
Accesul la capacitatea alocata se materializeaza prin încheierea contractului de
înmagazinare, în conformitate cu contractul-cadru de înmagazinare a gazelor
naturale, emis de ANRGN.

Modul de realizare a ciclului de injectie / extractie a gazelor naturale în si din


depozite se deruleaza conform prevederilor din Regulamentului de
programare, funcţionare şi dispecerizare a depozitelor de înmagazinare
subterană a gazelor naturale

Prin Regulamentul de programare, funcţionare şi dispecerizare a


depozitelor de înmagazinare subteranã a gazelor naturale, se stabilesc
reguli şi cerinţe de ordin tehnic, tehnologic şi comercial menite sã asigure
desfãşurarea proceselor de înmagazinare în mod transparent, obiectiv şi
nediscriminatoriu.
Regulamentul se aplicã operatorilor licenţiaţi pentru înmagazinarea subteranã a
gazelor naturale, precum şi producãtorilor, operatorului Sistemului naţional de
transport, furnizorilor, consumatorilor eligibili şi persoanelor juridice strãine

49
beneficiare ale tranzitului pe teritoriul României, ca beneficiari ai serviciilor de
înmagazinare
Regulamentul se aplicã în corelare cu prevederile Regulamentului privind
accesul reglementat la depozitele de înmagazinare subteranã a gazelor naturale.
Obiectivele Regulamentul de programare, funcţionare şi dispecerizare a
depozitelor de înmagazinare subteranã a gazelor naturale sunt urmãtoarele:
a) stabilirea cerinţelor tehnice minime pentru realizarea accesului la depozitele
de înmagazinare subteranã a solicitanţilor, în condiţii egale şi transparente la
capacitãţile de înmagazinare disponibile cu respectarea condiţiilor de siguranţã,
de calitate şi de protecţie a mediului înconjurãtor;
b) asigurarea calitãţii serviciilor de înmagazinare, în vederea alimentãrii cu gaze
naturale a consumatorilor în condiţii de siguranţã şi continuitate;
c) respectarea de cãtre operatorii de înmagazinare a principiilor privind
tratamentul nediscriminatoriu al beneficiarilor serviciilor de înmagazinare;
d) stabilirea principiilor care stau la baza întocmirii programelor de înmagazinare
subteranã, modul în care se realizeazã programarea, precum şi
responsabilitãţile pãrţilor implicate în activitatea de înmagazinare subteranã;
e) stabilirea modului în care se realizeazã procesul de injecţie/extracţie a
cantitãţilor de gaze naturale pe cicluri, lunã, zi şi orã, defalcate pe depozite şi
beneficiari;
f) stabilirea principiilor generale de funcţionare, dispecerizare a depozitelor de
înmagazinare subteranã;

50
g) stabilirea modului de transmitere a informaţiilor în relaţia cu operatorul de
transport, cu beneficiari ai serviciului de înmagazinare subteranã, cu
Dispeceratul Naţional de Gaze Naturale

6.2. Funcţionarea depozitelor de înmagazinare subterană a gazelor


naturale
Operatorii de înmagazinare au obligaţia asigurãrii condiţiilor pentru funcţionarea
în siguranţã a infrastructurii de suprafaţã şi de adâncime a depozitelor subterane,
la capacitatea programatã.
La terminarea fiecãrui ciclu de injecţie/extracţie operatorul de înmagazinare
inventariazã, pe baza programelor complexe, volumele de gaze naturale
înmagazinate.
In perioada respectivã, se vor efectua toate lucrãrile de verificare, revizii tehnice,
reparaţii la infrastructura de suprafaţã şi de adâncime necesare pentru
începerea în condiţii optime a ciclului urmãtor.
Operatorii de înmagazinare au obligaţia sã menţinã în funcţiune numãrul
necesar de agregate de comprimare de lucru precum şi agregatele de
comprimare de rezervã astfel încât sã asigure realizarea programelor de
înmagazinare.

Restricţii în operarea depozitelor de înmagazinare subterană


Restricţii comerciale
Restricţiile de naturã comercialã apar datoritã nerespectãrii:

51
a) programelor de înmagazinare subteranã a gazelor naturale;
b) condiţiilor de calitate a gazelor naturale;
c) clauzelor contractelor de înmagazinare;
d) clauzelor contractelor de transport a gazelor naturale;

Restricţii tehnice
Restricţiile tehnice care apar în exploatarea depozitelor de înmagazinare
subteranã a gazelor naturale se datoreazã urmãtoarelor cauze:
a) presiunea maximã de regim a infrastructurii de suprafaţã (staţii de
comprimare, conducte colectoare, etc.);
b) diferenţa de presiune maxim admisibilã strat-sondã pentru exploatarea la o
vitezã de filtrare constantã şi pentru menţinerea caracteristicilor fizice a
straturilor poros-permeabile, atât în ciclul de injecţie cât şi în cel de extracţie;
c) modificarea caracteristicilor fizice a stratului poros-permeabil aflat în
exploatare, din cauze naturale sau accidentale;
d) variaţia numãrului de sonde aflate în producţie şi a aportului de debit a
acestora, având în vedere cã sondele piezometrice (de urmãrire) pot trece în
regim de producţie şi invers în evoluţia procesului de injecţie/extracţie a gazelor
naturale;
e) exploatarea staţiilor de comprimare a gazelor naturale având în vedere
realizarea raportului optim de comprimare şi a randamentului maxim a staţiei;
f) operaţii de revizie sau reparaţii programate sau care se impun în urma unor
accidente tehnice;

52
g) accidente tehnice care afecteazã capacitatea de înmagazinare a depozitelor
(de exemplu: la nivelul sondelor, sistemului de completare a sondelor, staţiilor
de comprimare, conductelor colectoare, punctelor de predare/preluare
comercialã a gazelor naturale);
h) necesitatea de realizare a producţiei zilnice constante.
Pentru îndeplinirea obligaţiilor legate de asigurarea siguranţei în exploatarea
depozitelor de înmagazinare subteranã a gazelor naturale, operatorii de
înmagazinare au obligaţia de a crea şi a menţine o structurã unitarã şi flexibilã
pentru activitatea de dispecerizare, respectiv pentru supravegherea proceselor,
comunicarea datelor şi parametrilor specifici activitãţii, precum şi pentru
intervenţia promptã la nivelul depozitelor de înmagazinare.
Activitatea de dispecerizare se realizeazã în cadrul unui sistem unitar-integrat
compus din unitãţi şi compartimente cu competenţe bine definite din punct de
vedere funcţional şi relaţional.
Dispeceratele operatorilor de înmagazinare coreleazã cantitãţile de gaze
naturale predate/preluate în/din depozite cu capacitãţile de transport, în vederea
îndeplinirii obligaţiilor contractuale, respectând deciziile operatorului sistemului
de transport /DNGN, în colaborare cu dispeceratul SNT şi dispeceratele
operatorilor de distribuţie.
Operatorii de înmagazinare au dreptul, în caz de forţã majorã, sã extragã
cantitãţi de gaze naturale din stocul inactiv (perna de gaze) la solicitarea
operatorului de transport/DNGN sau a furnizorilor care au obligaţia asigurãrii
serviciului public obligatoriu.

53
Beneficiarii cantitãţilor de gaze naturale extrase din stocul inactiv (perna de gaze)
au obligaţia refacerii acestuia în primele 60 de zile de la reluarea ciclului de
injecţie.

54
Capitolul 7
CONSIDERAŢII PRIVIND STABILIREA TARIFELOR DE INMAGAZINARE A
GAZELOR NATURALE

Tarifele de înmagazinare reprezintă contravaloarea serviciilor prestate pentru


rezervarea capacităţii de înmagazinare într-un depozit subteran si pentru
utilizarea depozitului subteran, pentru o cantitate echivalenta cu 1000 mc gaze
naturale aflata în condiţiile standard de presiune, temperatura si de calitate a
gazelor naturale prevazute în Standardul SR 3317, pentru un ciclu complet de
înmagazinare.

Tarifele de înmagazinare se stabilesc diferentiat, pentru fiecare titular al


licentei de înmagazinare si pentru fiecare depozit de înmagazinare subterana
operat de acesta, în functie de caracteristicile tehnico-geologice si regimul de
exploatare al fiecarui depozit de înmagazinare subterana.
Tarifele de înmagazinare nu includ :
• contravaloarea gazelor naturale;
• contravaloarea serviciilor prestate de titularii licentei de înmagazinare, în
calitate de furnizori de gaze naturale, pentru sau în legatura cu
comercializarea gazelor naturale;
• impozitul pentru gazele naturale din productia interna.
• Tarifele de înmagazinare nu includ T.V.A.

55
Tarifele pentru activitatea de înmagazinarea se stabilesc pentru fiecare depozit
de înmagazinare subterana în parte si au urmatoarea structura:

Tds = RCds + Ids + Eds


unde :
Tds - tariful de înmagazinare
RCds – componenta fixa pentru rezervarea capacitatii în depozitul subteran,
exprimat în lei/ 1000 mc/ciclul complet de înmagazinare
Ids – componenta volumetrica pentru injectia gazelor naturale în depozitul
subteran, exprimat în lei/ 1000 mc
Eds – componenta volumetrica pentru extractia gazelor naturale din depozitul
subteran, exprimat în lei/ 1000 mc

Componenta fixa pentru rezervarea capacitatii în depozitul subteran (RCds)


cuantifica costurile fixe, generate de rezervarea de capacitate în depozitul
subteran pe durata unui ciclu complet de înmagazinare.

Componenta volumetrica pentru injectia gazelor naturale în depozitul subteran


(Ids) cuantifica costurile variabile generate de preluarea gazelor naturale,
masurarea, tratarea si vehicularea acestora prin facilitatile de suprafata si
introducerea în depozitul subteran.

56
Componenta volumetrica pentru extractia gazelor naturale din depozitul
subteran (Eds) cuantifica costurile generate de scoaterea gazelor naturale din
depozitul subteran, tratarea, vehicularea si masurarea acestora prin facilitatile
de suprafata si predarea la transportator si/sau beneficiar.

Contravaloarea serviciilor de înmagazinare prestate unui utilizator al capacitatii


de înmagazinare subterana, pentru un ciclu complet de înmagazinare, se
determina cu urmatoarea formula :

VTds = RCds ⋅CRds + Ids ⋅Qi + Eds⋅Qe

unde :
VTds – valoarea totala a facturii, exclusiv TVA, reprezentând contravaloarea
serviciului de înmagazinare, exprimata în lei;
RCds - componenta fixa pentru rezervarea capacitatii în depozitul subteran,
exprimata în lei/1000 mc/ciclul complet de înmagazinare;
CRds - capacitatea rezervata în depozitul subteran, exprimata în 1000 mc/ciclul
complet de înmagazinare;
Ids – componenta volumetrica pentru injectia gazelor naturale în depozitul
subteran, exprimat în lei/ 1000 mc;
Qi – cantitatea de gaze naturale injectata în depozitul subteran, exprimata în
1000 mc;

57
Eds – componenta volumetrica pentru extractia gazelor naturale din depozitul
subteran, exprimat în lei/ 1000 mc;
Qe– cantitatea de gaze naturale extrasa din depozitul subteran, exprimata în
1000 mc.

Facturarea lunara a contravalorii serviciilor de înmagazinare subterana se


determina astfel :
RCds ⋅ CR ds
VTl ds = ⋅ nluna + Ids ⋅ Qi + Eds ⋅ Qe
nctr
unde :
VT lds – valoarea totala lunara a facturii, exclusiv TVA, exprimata în lei;
RCds - componenta fixa pentru rezervarea capacitatii în depozitul subteran,
exprimata în lei/1000 mc/ciclul complet de înmagazinare;
CRds - capacitatea rezervata în depozitul subteran, exprimata în 1000 mc/ciclul
complet de înmagazinare;
nctr - numarul de zile calendaristice dintre intrarea în vigoare a contractului de
înmagazinare si data de finalizare a acestuia;
nluna - numarul de zile calendaristice din luna, respectiv numarul de zile ramase
din luna în care contractul de înmagazinarea subterana intra în vigoare sau
numarul de zile din luna în care contractul de înmagazinarea subterana expira;
Ids – componenta volumetrica pentru injectia gazelor naturale în depozitul
subteran, exprimat în lei/ 1000 mc

58
Qi – cantitatea de gaze naturale injectata în depozitul subteran, în luna
respectiva, exprimata în 1000 mc.
Eds – componenta volumetrica pentru extractia gazelor naturale din depozitul
subteran, exprimat în lei/ 1000 mc
Qe– cantitatea de gaze naturale extrasa din depozitul subteran, în luna
respectiva, exprimata în 1000 mc.

În situatia în care, la finele ciclului de înmagazinare, în depozitul subteran ramân


cantitati de gaze naturale, altele decât perna de gaze a depozitului, proprietarul
acestor cantitati este obligat sa achite operatorului depozitului contravaloarea
rezervarii de capacitate pentru noul ciclu de înmagazinare, corespunzator
cantitatilor ramase în depozitul subteran.

Pentru cantitatile de gaze naturale ramase în depozit nu se percepe tarif de


injectie, tariful pentru extractia gazelor naturale fiind facturat dupa scoaterea
acestora din depozitul subteran.

59
Bibliografie
1. Soare, Al., Stratula, C., „Transportul si depozitarea fluidelor”,
Editura Universitatii din Ploiesti, 2002,
2. Soare, Al.,Zamfirescu, M., „Inmagazinarea gazelor naturale”,
Editura Universitatii din Ploiesti, 2005,
3. Pavlovschi, N., „Inmagazinarea si comercializarea gazelor
Naturale”, Editura Universitatii „ Lucian Blaga”,
Sibiu, 2000,
4. Stefanescu , D-P., „ Practica extractiei gazelor naturale, Vol.1
si 2, Editura Universitatii „ Lucian Blaga”,
Sibiu, 1998,
5. Stefanescu , D-P., „ Teorie si Aplicatii Numerice in Ingineria Zaca-
mintelor de Gaze Naturale, Editura Universi-
tatii „ Lucian Blaga”, Sibiu, 2002,
6.Stefanescu , D-P., Foidas, I., „ Indrumar de laborator – Probleme
si teste in extractia si conditionarea gazelor
naturale„ , Universitatea „ Lucian Blaga”, Sibiu,
2005,
7. **** Legislatia secundara elaborata de A.N.R.E. in
domeniul inmagazinarii subterane a gazelor
naturale.

60