PREECLAMPSIA SI ECLAMPSIA

Preeclampsia este una dintre afectiunile des intalnite in perioada sarcinii.

In forma ei moderata, aceasta complicatie poate provoca neplaceri viitoarei
mame, in timp ce varianta severa a afectiunii poate pune in pericol chiar viata
copilului si a mamei. Singurul remediu care garanteaza vindecarea este
nasterea, fie ea prematura sau la termen.
Preeclampsia este o afectiune care apare doar in timpul sarcinii. Potrivit
datelor adunate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, intre 2 si 8% dintre femeile
insarcinate din intreaga lume pot fi afectate de preeclampsie.
Afectiunea se manifesta prin hipertensiune si anumite semne ca si alte
organe ale corpului au fost afectate. De obicei este vorba despre rinichi sau ficat.
Preeclampsia apare de obicei dupa saptamana 20 a sarcinii, dar sunt cazuri
cand sunt afectate mame aflate la inceputul sarcinii.
Daca nu este tratata, preeclampsia poate duce la complicatii grave si chiar
la deces. Pentru aceasta afectiune, singurul remediu este nasterea copilului. De
aceea, in cazul in care esti la inceputul sarcinii si ai fost diagnosticata cu
preeclampsie, urmatoarea perioada va fi dificila. Copilul trebuie sa aiba timp sa
se maturizeze, asa ca trebuie sa te pui la adapost de eventuale complicatii si
riscuri.
Simptome
Preeclampsia se poate dezvolta gradual, insa frecvent apare brusc, dupa
saptamana 20 de sarcina. Manifestarile pot fi variate, mergand de la unele
usoare pana la unele severe. Daca valorile tensiunii arteriale au fost normale
inainte de conceptie, semnele si simptomele preeclampsiei vor fi:
 Hipertensiune arteriala – valori ale tensiunii arteriale peste 140/90 mm Hg,
documentate cu ocazia a doua masuratori, la cel putin 6 ore distanta, dar
nu mai mult de 7 zile
 Proteinurie – prezenta de proteine in exces in urina
 Cefalee severa
 Tulburari de vedere, cum ar fi orbire temporara, vedere incetosata sau
sensibilitate la lumina
 Durere abdominala superioara, frecvent sub coaste, pe partea dreapta
 Greata si varsaturi
 Ameteala
 Debit urinar scazut
 Crestere brusca in greutate, mai mult de 0.9 kilograme pe saptamana
 Edemul la nivelul fetei si mainilor, desi nu este un semn clar de
preeclampsie, putand sa apara in multe sarcini normale, poate insoti totusi
preeclampsia.
Cauze
In trecut, preeclampsia se numea toxemie deoarece se credea ca se
datoreaza unei toxine care se gaseste in sangele mamei. Aceasta teorie nu mai
este valida in prezent. Desi nu se cunoste exact cauza, urmatorii factori ar putea
fi raspunzatori de aparitia preeclampsiei:
 Flux de sange insuficient care ajunge la fat
 Afectarea vaselor de sange
 problema a sistemului imun
 Dieta deficitara
 Alte tipuri de hipertensiune arteriala care pot apare in sarcina
 Hipertensiunea cronica. Daca hipertensiunea arteriala apare inainte de a fi
insarcinata sau in sarcina, insa inainte de saptamana 20 sau dureaza mai
mult de 12 saptamani dupa nastere, este cunoscuta ca hipertensiune
arteriala cronica.
 Hipertensiunea arteriala gestationala (de sarcina). Apare dupa saptamana
20 de sarcina si dispare dupa nastere.
Tratamentul preeclampsiei
Potrivit specialistilor, nasterea este singura cura care poate duce la
eliminarea preeclampsiei. In timpul sarcinii, medicul tau va monitoriza evolutia ta
si a copilului tau, pentru a lua toate masurile necesare pentru sanatatea voastra.
Daca esti deja in saptamana a 37-a sau mai tarziu, medicul ar putea lua decizia
sa provoace nasterea prematura a copilului.
Daca ai o forma moderata a bolii, medicul iti poate recomanda urmatoarele:
 repaus la pat
 reducerea consumului de sare
 cresterea consumului de apa
 vizite regulate la doctor
In unele cazuri, medicul poate dispune sa iei medicamente care sa iti scada
tensiunea arteriala.
Daca afectiunea este severa, medicul ti-ar putea recomanda internarea in
spital, pentru un set mai amplu de analize si pentru monitorizare. Acolo ai putea
primi medicatie intravenoasa pentru a reduce tensiunea, sau chiar injectii cu
steroizi pentru dezvoltarea intr-un ritm mai rapid a plamanilor fatului.
Cu toate astea, nasterea este singura optiune sigura in cazul in care
preeclampsia este atat de severa incat sa puna in pericol viata ta sau a fatului.
Iar nasterea va fi indusa chiar daca asta inseamna ca bebelusul va veni pe lume
prematur.
Semnele care anunta o forma severa a preeclampsiei:
 modificari in ritmul cardiac al fatului
 dureri abdominale
 convulsii
 probleme in functionarea rinichilor
 lichid in plamani
Complicatii
Daca preeclampsia se declanseaza la inceputul sarcinii si daca este vorba
despre o varianta mai severa a aceste afectiuni, riscurile pentru tine si pentru
copilul tau cresc considerabil. In unele cazuri, preeclampsia poate duce la o
nastere fortata.
 In functie de gravitatea situatiei si de modul in care evolueaza
sarcina, medicul obstetrician este cel care va decide tipul de nastere recomandat
pentru tine. In unele cazuri ar putea recomanda nasterea prin cezariana, daca
este nevoie de o nastere rapida, pentru a ocoli unele complicatii. Altfel, medicul
ar putea sa recomande o nastere naturala.
Complicatiile provocate de aceasta boala ar putea include:
Intarzierea cresterii intrauterine
Preeclampsia afecteaza arterele care transporta sange catre placenta. Daca
aceasta nu primeste suficient sange, copilul tau ar putea sa primeasca mai putin
oxigen si substante nutritive. Acest fapt ar putea duce la o dezvoltare mai inceata
a fatului, greutate redusa la nastere sau chiar nastere prematura.
Nastere prematura
Daca suferi de forma severa a preeclampsiei, s-ar putea ca medicul sa
decida nasterea prematura a fatului, pentru a salva viata lui si a ta. Nasterea
prematura poate provoca o serie de afectiuni pentru bebelus, precum unele
probleme respiratorii. Medicul te va ajuta sa intelegi si sa decizi cand este cea
mai buna perioada pentru nastere.
Placenta abruptio
In mod normal, placenta este lipita de uter, dar preeclampsia creste riscul
dezlipirii ei de peretele interior al uterului inainte de nastere. In cazuri extreme,
preeclampsia severa poate provoca sangerari abundente, care ar putea pune in
pericol viata ta sau a copilului tau.
Sindromul HELLP
Este o forma grava a preeclampsiei, care poate sa provoace chiar moartea.
Literele acronimului vin de la hemoliza (distrugerea celulelor rosii din sange),
enzime ale ficatului in concentratie crescuta si un numar redus al trombocitelor.
Printre simptomele sindromului HELLP se numara greata, starile de voma,
durerile de cap si dureri abdominale in partea dreapta sus a corpului. Acest
sindrom este cu atat mai periculos, pentru ca inseamna ca mai multe organe ale
corpului au fost afectate. HELLP poate sa apara fara niciun simptom si se poate
instala brusc, chiar inainte sa apara hipertensiunea.
Afectiuni ale altor organe
Preeclampsia mai poate duce la afectiuni sau la probleme grave si in
cazul altor organe, cum ar fi, de exemplu, rinichii, ficatul, plamanii, inima sau
ochii. Boala ar putea provoca inclusiv un accident vascular cerebral sau alta
afectiune a creierului. Gradul de afectare a altor organe este determinat de
severitatea preeclampsiei.
Afectiuni cardiovasculare
Preeclampsia poate creste riscul aparitiei unei boli de inima sau a vaselor
de sange. Riscul este mai mare daca ai mai suferit de preeclampsie si in timpul
unei sarcini anterioare. La fel poate fi si in cazul in care ai trecut printr-o nastere
inainte de termen.
Pentru a reduce riscurile aparitiei unor probleme cardiovasculare, dupa nastere e
indicat sa revii la greutatea ta ideala, sa renunti la fumat, sa mananci fructe si
legume si sa faci exercitii in mod regulat.
 Eclampsia
Atunci cand preeclampsia nu este controlata sau tratata, se poate instala
forma mai avansata a bolii, eclampsia. Simptomele acesteia sunt aceleasi ca la
preeclampsie, carora li se adauga si convulsiile. Este insa foarte greu de estimat
cand boala va face trecerea de la preeclampsie la eclampsie.
De multe ori, nu exista simptome care sa avertizeze ca s-a facut o trecere catre
eclampsie. Aceasta afectiune poate sa aiba consecinte grave si pentru fat, si
pentru mama, asa ca nasterea devine o necesitate care nu va tine cont de cat de
evoluata este sarcina.
Simptome
În funcție de momentul apariției, eclampsia poate fi: antepartum (38-
53%), intrapartum (18-36%) sau postpartum (11-44%). (12)
Principalele simptome prin care se manifestă:
 cefaleea și modificările vizuale pot fi determinate
de encefalopatia eclamptică;
 confuzie;
 afazie;
 deficite cognitive;
 convulsii focale/generalizate;
 simptome specifice preeclampsiei;
 hipertensiune arterială (poate lipsi).
Durata unei crize convulsive eclamptice este de aproximativ un minut, după
aceasta se instalează o stare letargică. O criză poate fi urmată de o alta
tonico-clonică sau de instalarea unei stări comatoase. Forța contracțiilor
generalizate ale musculaturii poate fi atât de mare încât gravida poate fi
proiectată în afara patului sau își poate secționa limba. După o criză
convulsivă respirația se reia progresiv, iar frecvența respiratorie este crescută
din cauza hipercapniei, hipoxemiei și lactacidemiei.
  Tratament
Tratamentul de urgență al crizei eclamptice presupune aplicarea unor
măsuri rapide și bine coordonate. Primul gest constă în menținerea
permeabilității căilor aeriene (acest lucru se poate realiza în spital prin aplicarea
pipei orofaringiene Guedel) și plasarea gravidei în decubit lateral stâng pentru a
preveni aspirația vărsăturilor sau a secrețiilor orofaringiene. De asemenea este
necesară imobilizarea pacientei în pat, pentru a preveni eventualele accidentări.
Oxigenarea va fi asigurată prin ventilație pe mască sau dacă este necesar, prin
intubație orotraheală.
Al doilea gest constă în asigurarea unei linii venoase pentru administrarea
medicației anticonvulsivante și/sau a fluidelor pentru menținerea echilibrului
hemodinamic. Administrarea de sulfat de magneziu este necesară pentru a stopa
și ulterior pentru a preveni convulsiile. Dacă după administrarea dozei de
încărcare cu sulfat de magneziu (4g, 20 ml soluție 20%, intravenos lent timp de 4
minute, urmată de 5g, 10 ml 50%, injectabil intramuscular profund, în fiecare
fesă) convulsiile se repetă, atunci se va administra un bolus de 2g în 3-5 minute.
Monitorizarea diurezei este obligatorie, acest lucru realizându-se prin montarea
unui cateter Foley în vezica urinară, fiind cunoscut faptul că efectele toxice ale
sulfatului de magneziu apar în contextul oliguriei. Sulfatul de magneziu este
benefic pentru mamă pentru că realizează vasodilatație cerebrală, inhibă
agregarea plachetară și protejează endoteliul de radicalii liberi. Se recomandă ca
sulfatul de magneziu să fie administrat și 24 de ore (12-48 de ore) postpartum la
gravidele cu preeclampsie severă. Studiile randomizate au arătat un beneficiu
cert în scăderea crizelor convulsive recurente în 50-66% din cazuri (14).
Apariția convulsiilor la o gravidă reprezintă indicație de naștere imediată, astfel
sulfatul de magneziu contribuie la prevenirea acestora și la protejarea fătului.
Sulfatul de magneziu este contraindicat la cele cu miastenia gravis, putând
preceipita apariția unei crize severe de miastenie.
Dacă nu se reușește controlul convulsiilor prin intermediul sulfatului de
magneziu, atunci se recomandă utilizarea următoarelor medicamente în
următoarea ordine: diazepam, amobarbital, fenitoină (doza administrată de
diazepam nu trebuie să depășească 30mg/oră). Efectele adverse de tipul
deprimării respiratorii atât la făt, cât și la mamă, sunt întâlnite la doze mai mari de
30mg/oră (14). În cazul eșecului tratamentului cu sulfat de magneziu, dar și a
celui cu diazepam singura modalitate de tratament rămâne intubația orotraheală. 
În cazurile de supradozare a sulfatului de magneziu cu detresă respiratorie,
abolirea reflexelor odteotendinoase, mioclonii sau modificări pe circuitul
electrocardiografic se recomandă administrarea de hluconat de calciu 10% în
doză de 1g intravenos în 7 minute (1, 5ml/min).
Următorul pas în tratamentul de urgență al crizei eclamptice este
reprezentat de administrarea medicației antihipertensive. Țintele valorilor
tensiunii arteriale sistolice trebuie să fie situate între 140 și 160 mmHg, iar ale
celei diastolice între 90 și 110 mmHg. Cele mai frecente medicamente folosite în
România sunt labetalolul și nifedipina. Nifedipina poate fi utilizată doar oral, ceea
ce îi limitează utilizarea în marile urgențe. Alte medicamente utilizate sunt
uradipilul (alfa 1 blocant adrenergic), nitroglicerina și nutroprusiatul, utilizarea
celor două din urmă fiind grevate de riscul de apariție al cianozei sau a efectului
toxic asupra fătului prin intermediul nitriților. Administrarea simultană a sulfatului
de magneziu și a nifedipinei poate accentua blocada neuromusculară.
În momentul în care convulsiile au fost stopate și tensiunea arterială se află în
limitele normale trebuie ales modul în care gravida va naște. Operația cezariană
nu este recomandată în cazul tuturor gravidelor cu preeclampsie severă sau
eclampsie. Se recomandă a se evita travaliul prelungit. Operația cezariană
trebuie luată în considerare în funcție de următorii factori: statusul fetal, vârsta
gestațională, starea membranelor, scorul Bishop, starea colului uterin. Vârsta
gestațională mai mică de 30 de săptămâni, un scor Bishop mai mic de 5,
prezentația pelviană, statusul fetal incert reprezintă criterii pentru alegerea
operației de cezariană. Când vârsta gestațională este de peste 30 de săptămâni,
scorul Bishop este favorabil, prezentația este craniană și statusul fetal este bun,
atunci gravida va putea naște pe cale vaginală. Starea fătului trebuie urmărită cu
mare atenție în timpul nașterii naturale. Apariția unei bradicardii sau a unei
decelerații tardive pot fi indicatorii unei decolări de placentă, schimbarea
conduitei de naștere putându-se impune de urgență.
 Pacientele care dezvoltă preeclampsie severă la vârsta gestațională de
23-25 de săptămâni, refractară la tratament, din cauza prognosticului materno-
fetal rezervat se recomandă întreruperea sarcinii.