Educatia are un caracter specific uman, intentionat si constient.
In baza definitiei, educatia ca fonomen pedagogic, putem deduce ca ea trebuie sa fie atat un proces de transmitere a cunostintelor cat si un proces de invatare in interactiune cu cceea ce ne transmite cadrul didactic. Pe baze stiintifice s-a demonstrat ca eductia este un proces specific omului si se deosebeste calitativ de dezvoltarea animalelor si a a ltor vietuitoare. S-a constatat ca educarea umana prin actul de invatare nu este un proces biologic intelectualci el este un proces specific omului din motivul ca este un proces constient. Educatia are un caracte social-istoric. Aceasta reiese din faptl ca educatia se realizeaza in stransa legatura cu relatiile interumane, cu relatiile sociale si cu mediul social. Acestea la randul lor, influenteaza continutul educatiei si modul de desfasurare atat sub aspect informal cat si formal. Caracterul istoric al educatiei este determinat si de faptul ca educatia se dezvolta o data cu istoricul social. Educatia este in interactiune cu procesele psihice ale dezvoltarii umane. Procesele psihice se dezvolta in cadrul activitatii educationale, din care motiv ea trebuie sa tina cont de caracteristicile proceselor psihice. Educatia trebuie sa aiba un caracter necesar, obiectiv si permanent. Ceea ce inseamna ca educatia este pe de o parte o componenta obiectiva si permanenta in dezvoltarea societatii , deoarece nu se poate gandi societatea si dezvoltarea sociala fara educatie. Demersul educational Idealul educational exprima cerintele si aspiratiile unei societati intr-o anumita etapa istorica sub forma uni model de personalitate umana. Idealul educational are un nivel ridicat de generalitate si se atinge pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul educativ in ansamblul sau. Prin intermediul idealului educational societatea isi proiecteaza propriile aspiratii in legatura cu achizitiile fundamentale ale ale membrilor sai pe care educatia urmeaza sa le realizeze. Idealurile educationale se contureaza la nivelul a 3 coordonate fundamentale: Dimensiunea sociala – care vizeaza tendinte generale de dezvoltare a acelei societati care va anticipa elementele definitorii ale societatii viitoare, in raport cu care trebuie educat omul; Dimensiunea psihologica – se refera la tipul de personalitate pe care societatea il solicita, respectiv la ansamblul de trasaturi psihocomportamentale ale membrilor societatii; Dimensiunea pedagogica – are in vedere posibilitati efective de care dispune activitatea educationala pentru a transpune in practica idealul respectiv. In ceea ce priveste idealul educational actual al invatamantului din tara noastra, acesta este sintetizat prin formularea urmatoarelor cerinte: “ dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane in vederea formarii unei personalitati autonome si creative” . Astfel idealul educational romanesc vizeaza desavarsirea potentialului uman si valorificarea acestuia in vederea functionarii unei personalitati armonioase si creative capabila sa se integreze in societate si sa faca fata cu succes cerintelor de orice natura ale societatii. Idealul educational al societatii romanesti nu se refera doar la desavarsirea interioara a personalitatii ci are in vedere si asigurarea dimensiunii de ordin vocational al procesului instructiv educativ, vizand exercitarea unei profesiuni cu randament optim. Concluzionand putem spune ca oricare ar fi societatea in care functioneaza idealul educational, acesta urmareste sa atinga aspectele definitorii pentru contextul istoric si socio-economic in care urmeaza sa se realizeze. Astfel ca idealul educational are valoare orientativa si impune o anumita atitudine fata de fiinta umana in general si fata de copilul ce este educat, in special. Obiectivele educationale sunt finalitatile educatiei care se realizeaza in intervale scurte de timp si se refera la lectii sau secvente de lectii. Obiectivele educationale sunt enunturi cu caracter anticipativ care descriu in termeni exacti rezultatele asteptate a fi obtinute la finele unei secvente de instruire. In functie de natura si continutul rezulatelor vizate, obiectivele educationale se impart in obiective de ordin cognitiv, ob. de ordin aectiv-motivational si obiective de ordin comportamental. In lantul finalitatilor educationale, obiectivul este ultima veriga si indica modificarea ce urmeaza sa se produca in mod intentionat in structura personalitatii celui educat. Asa cum idealului educational ii corespund mai multe scopuri educationale, unui scop ii corespunde un sir de obiective educationale. Idealurile si scopurile educationale se vor realiza si evalua la sfarsitul actiunii educationale. Intre ideal, scopuri si obiective eduactionale exista o stransa interdependenta. Idealul educatiei determina scopurile si obiectivele educative, iar acestea, la randul lor, concretizeaza pe diverse planuri, cerintele generale ale idealului. Daca obiectivele si scopurile educationale nu sunt atinse , atunci, idealul educational devine imposibil de atins. Idealul, scopurile si obiectuivele educationale, se constituie intr-un sistem, calauzind intreaga activitate de organizare si functionare a actului educational. In functie de idealul educational, si de scopurile si obiectivele preconizate, se organizeaza intregul sistem de invatamant, se structureaza continutul invatamantului si se alege si se utilizeaza tehnologia si metodologia educationala considerata a fi cea mai eficienta. Scopurile si obiectivele pedagogice ale procesului de invatamant Analiza procesului de invatamant presupune explicarea si intelegerea elementelor componente ale acestuia. Din aceasta perspectiva avem in vedere: obiectivele procesului de invatamant, continutul, metodologia si evaluarea. Functiile obiectivelor pedagogice vizeaza calitatea actiunii de proiectare si de realizare a ctivitatii de instruire. Functia de orientare axiologica vizeaza rationalizarea demersului pedagogic prin comunicarea inainte de declasarea actiunii. Comunicate elevilor, obiectivele vor contura directia efortului pe care ei trebuie sa-l faca; Functia de anticipare a rezultatelor scolare. Comunicate elevilor, obiectivele ii motiveaza in procesul de invatare; Functia evaluativa. Daca la inceput au fost anticipate, obiectivele devin acum criterii de evaluare, de realizare a feedback-ului la nivelul procesului de invatamant. Functia de autoreglare – pe baza obiectivelor se selecteaza, oragnizeaza si se transmit continuturile invatarii, se aleg strategii de predare-invatare si se aleg locurile cele mai adecvate de desfasurare a procesului de predare invatare. Prin urmare, regalarea derularii procesului de invatamant pe baza obiectivelor, nu se realizeaza doar la inceputul si sfarsitul procesului, ci are un caracter permanent. Clasificarea obiectivelor educationale Exista doua criterii de clasificare a obiectivelor educationale: Dupa gradul de generalitate al obiectivelor Dupa rezultatele asteptate la diferite intervale de timp. Dupa gradul de generalitate al abiectivelor se disting trei tipuri de obiective: Obiective generale (finalitatile si scopurile educatiei) Obiective intermediare (cognitive, afective) Obiective concrete sau specifice (obiectivele operationale) Obiectivele genrale cuprind: finalitatile si scopurile educatiei. Obiectivele intermediare constituie o punte intre obiectivele generale si cele concrete sau operationale. Obiectivele intermediare se diferentiaza dupa nivelurile si tipurile de invatamant si dupa importanta lor: Obiectivele intermediare sunt specifice fiecarei discipline de invatamant si fiecarui capitol. Acestea constituie blocurile din care se construieste invatamantul. Obiectivele concrete sau specifice au un caracter concret si se realizeaza in diferite situatii de invatare. Dupa rezultatele asteptate posibile sau probabile la diferite intervale de timp, sunt evidentiate, doua categorii de obiective: A.Obiective de performanta, realizabile pe termen scurt la sfarsitul unei activitati sau set de activitati Obiective de stapanire a materiei (informatii precise, date, fapte etc) Obiective de transfer operational (disciplinare, interdisciplinare, transdisciplinare) Obiective de exprimare (creatii, compuneri, compozitii, lucrari plastice, deprinderi intelectuale (a identifica, a clasifica, a selectiona) Strategii cognitive (a sesiza, a rezolva, a crea probleme) Deprinderi psihomotorii ( a executa o actiune sau miscare) B.Obiective de competenta – realizabile pe termen media sau lung pe parcursul sau la finalul unor programe de instruire: a) cunoastere, intelegere -Obiective afective (receptare, reactie, organizare, caracterizare) -Obiective psihomotorii (percepere, reactie dirijata, reactie complexa) Operationalizarea obiectivelor instruirii reprez o activitate complexa de proiectare sociala si pedagogica, bazata pe urmatoarele actiuni: Actiunea de deducere a obiectivelor din obiective cu grad mai mare de generalitate; Actiunea de adaptare a obiectivelor deduse la conditiile concrete de realizare a procesului de invatamant; Actiunea de prezentare a obiectivelor Actiunea de punere in evidenta a criteriilor a criteriilor in baza carora un obiectiv dobandeste caracteristica de a fi operational Se folosesc de regula doua criterii complementare :al performantei si al competentei. Criteriul performantei este nivelul de realizare al unei sarcini de invatare iar indicatorul concret al performantei este comportamentul, actul sau manifestarea vizibila, observabila sau masurabila in plan verbal, psihomotor sau atitudinal. Conditiile concrete in care va fi pus elevul pot rezulta din strategia didactica pe care educatorul o va utiliza, iar criteriile de evaluare si performanta sunt luate in calcul atunci cand sunt elaborate probele de evaluare. In afara de criteriul performantei este necesar a fi folosit si cel al competentei. Acest criteriu se aplica obiectivelor de transfer si obiectivelor de exprimare. O dificultate a operationalizarii obiectivelor de transfer si de exprimareeste legata de factorul temporal. Achizitiile de ordin superior sunt lente si se realizeaza intr-un timp mai indelungat. Solutia este de a realiza testari pe esantioane semnificative, in punctele de mare dezvoltare a individului. O limita a operationalizarii o constituie pericolul unei atomizari excesive a procesului educational. Acest pericol poate fi diminuat prin punerea in evidenta a unitatii dintre cele trei niveluri ale obiectivelor Educatorii trebuie sa constientizeze tot mai mult faptul ca formularea obiectivelor operationale are la baza obiectivele intermediare si cele generale. Pe de alta parte, realizarea obiectivelor operationale va contribui si la atingerea celor de nivel superior, asigurand coerenta si unitate actului educational. Punerea in evidenta a sistemului, maipoate fi realizata prin iesirea profesorului din izolarea disciplinara si promovarea unei pedagogii centrate pe elev.