“ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE

RAZBOI”
*Caracterizare personaj*
De Camil Petrescu
Perioada interbelica reprezinta una dintre cele mai importante etape ale devoltarii
prozei romanesti. Romanul e specia cu cea mai mare amploare, dezvoltandu-se in
doua directii diferfite: pe de o parte exista directia realist sociala, iar pe de alta
parte apar romanele subiective bazate pe autenticitate si analiza psihologica.

Unul dintre reprezentantii de seama ai romanului modern subiectiv este Camil

Petrescu, cel care a si teoretizat acest tip de roman in articolul “Noua structura si
opera a lui Marcel Proust” din volumul “Teze si antiteze”.

“ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI” e un

roman modern subiectiv, aparut in 1930 ce contribuie la sincronizarea literaturii
romane cu valorile literaturii universal. Caracterul subiectiv al textului e dat de
naratiunea la persoana I ce ii apartine unui narrator personaj implicat care foloseste
memoria involuntara pentru a prezenta evenimentele. Astfel Stefan Gheorghidiu
prezinta la persoana I povestea de dragoste din studentie, dar si realitatea
razboiului pe care o traieste cu luciditate. De assemenea, romanul respecta si
principiile autenticitatii si substantialitatii. Eroul romanului trece prin propria
constiinta atat in iubire cat si in razboi. Totodata, partea a doua a romanului se
bazeaza pe jurnalul de razboi tinut de Camil Petrescu in timpul Primului Razboi
Mondial.

Experiența conform DEX desemnează totalitatea cunoștințelor pe care o amendă

dobândesc în procesul interacțiunii dintre individ și lumea exterioară. Romanul
experienței reprezintă o orientare tematică în proză interbelică ce presupune trăirea
ei puternică a unor experiențe individuale definitorii.

Proza experienței se bazează pe crearea impresiei de autenticitate fie prin utilizarea

unor elemente care țin de realitate fie prin fabricarea unor a care să dea impresia de
imitare a realității. “ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE
RAZBOI” este nu numai un roman subiectiv modern de tip prustian ci și unul al
experienței pentru că valorifică jurnal lui Camil Petrescu din timpul Primului
Război Mondial. Planurile de luptă, câțiva ofițeri, hărțile reproduse sunt reale, iar
Ștefan Gheorghidiu devine un alter ego al autorului.

 Statutul social al lui Gheorgidiu suferă mai multe schimbări. Inițial este prezentat
ca student la filizofie sărac , dar apreciat în mediul universitar. Ca tânăr căsătorit,
are o existență modestă și fericită. După primirea moștenirii de la unchiul Tache, 
este obligat să pătrundă în high life-ul societății bucureștene și să se implice în
afaceri. Refuză însă oportunismul mercantil și se detașează de cercul Elei. Se
înrolează , și în a doua parte a romanului are statutul de sublocotenent în armata
română ce răspunde de plutonul 9  ca vârf al avangardei. În final, rănit, lăsat la
vatră, divorțează și cedează o parte din bunurile sale  Elei.
Psihologic, Gheorghidiu este un personaj caracterizat de un puternic conflict
interior.  Orice aspect al existenței este pus sub lupa analizei și raportat la un
sistem superior, absolutist.  Atunci când idealurile îi sunt contrazise de realitate,
încearcă să stăpânească deziluzia prin luciditate, iar luciditatea îi alimentează
drama. Se dovedește astfel o natură dilematică,  ce încearcă să găsescă răspunsuri
la întrebări legate de aspectele esențiale ale existenței.
Din punct de vedere moral, personajul este un apărător al principiilor de viață și
al adevărului . Inadaptarea vine din respingerea falsității și a meschinăriei.
Detașează valoarea de nonvaloare, și are o ierarhie a lucrurilor pe care le respectă
sau pe care le consideră nesemnificative. Transformarea sa este, de asemenea,  de
ordin moral. Descoperind darul vieții în sine și a solidarității umane, renunță să mai
lupte pentru o  relație pusă sub semnul frivolității care l-a putut duce în pragul
crimei. Rămâne însă disponibil pentru  viitor, maturizat de experiențele asumate.
Stefan Gheorghidiu, personajul narator, este un intelectual, personaj tipic lui Camil
Petrescu, student la Filozofie, care traieste intr-o lume a ideilor, a cartilor, avand
impresia ca s-a izolat de lumea concreta. Este lucid, un filosof fascinat de absolut,
de ideea unei iubiri ideale, find in acelasi timp, si un inadaptat social, orgolios si
hipersensibil. O trasatura definitorie a personajului este gelozia.

O prima secventa care sa evidentieze gelozia personajului principal este excursia

de la Odobesti. Aici framantarle sufletesti ale protagonistului se accentueaza.
Călătoria cu masina, masa, o simpla discutie, sunt tot atatea pretexte pentru analiza
detaliata a gesturilor si atitudinilor sotie ice pare sa ii acorde mai multa atentie
domnului G. Aceast scena este importanta deoarece aici se declanseaza prima
despartire a cuplului.
O alta secventa ce pune in lumina aceasta caracteristica e reprezentata de ultimul
capitol al partii intai. Într-o scrisoare, Ela il cheama urgent pe Stefan la
Campulung. Acolo petrec cateva momente fericite, pana cand ea ii cere lui
Gheorghidiu sat raca o parte din avere pe numele ei. Convins de intentiile acesteia,
el o paraseste si, iesit din casa in care se afla Ela, il vede pe domnul G plimbandu-
se pe strada, moment in care hotaraste sa-I omoare pe amandoi, dar, intalnindu-se
cu colonelul lui, renunta la plan si paraseste orasul cu acesta. Pe drum afla ca
domnul Grigoriade, presupusul amant al Elei, era si el in oras, si ca alta femeie,
cautand sa fie cu el in absenta sotului ei, lasase acasa o scrisoare asemanatoare cu
cea gasita de el.

Titlul romanului este o metafora a timpului psihologic, a modului in care timpul

obiectiv si evenimentele exterioare sunt resorbite in prezentul constiintei.
Substantivul comun "noapte" este o metafora care inseamna trairea in constiinta si
abolirea principiului cronologic. Termenii "ultima” si "prima" sunt frontierele
temporale ale unor epoci diferite ca traire si viziune din viata personajului,
marcand momentele esentiale ale transformarii sale. Din barbatul orgolios si adept
al iubirii unice, Stefan Gheorghidiu devine un barbat rece, detasat si ironic spre
sfarsitul romanului.

Spre deosebire de romanele traditionale, in care conflictul se produce la nivel

exterior, in romanul lui Camil Petrescu, conflictul este interior si se produce in
constiinta personajului-narator. Asadar, Stefan Gheorghidiu traieste stari si
sentimente contradictorii fata de sotia sa, Ela. Principalul motiv al rupturii dintre
Stefan si sotia sa este implicarea acestela in lumea mondena pe care eroul o
dispretuleste si de care tine sa se detaseze. Pe de alta parte, Inclusiv experientele
traite in razbol II determina pe Gheorghidiu sa accepte despartirea de Ela,
reconsiderandu-si adevaratele valori ale vietii.

Astfel, Stefan Gheorghidiu poate fi considerat un ganditor, un individ cu o

capacitate de intelegere superioara, care, in acest roman se vede pus intr-o ipostaza
deloc confortabila – cea de militant al principialitatii in fata superficialitatii si
inconsecventei societatii.