EVOLUȚIA STATULUI MEDIEVAL

• Imperiul bizantin
✓ După prăbușirea Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr, în Orient vechiul imperiu al
romanilor continuă să existe. Barbarii care au atacat Imperiul roman au fost respinși de
armatele imperiale sau deturnați către apus de diplomația Împăraților și de aurul dăruit
conducătorilor triburilor barbare. Partea răsăriteană urmează și o altă evoluție culturală. Aici,
influențele orientale devin preponderente, fapt care explică transformarea împăratului într-un
autocrat.
• Secolul lui Iustinian
✓ Împăratul lustinian încearcă să refacă unitatea Imperiului. Ajutat de o armată puternică şi
disciplinată, el întreprinde restaurarea imperiului așa cum fusese acesta pe vremea lui
Constantin cel Mare: stăpân pe întregul bazin mediteranean, unit într-o singură credință și
inspirat de civilizatia greco-romană. Luptele din cadrul regatelor barbare și abilitatea
generalilor Belizarie și Narses permit recuperarea unei părți a Occidentului: coastele Africii
de nord de la vandali (533-534), Italia de la ostrogoți (535-555) și coastele sud-estice ale
Spaniel de la vizigoți (564). Astfel, se constituie un imperiu mediteranean care se întinde de la
Gibraltar la Caucaz și care aminteste mai mult sau mai puțin de vechiul imperiu roman.
Pentru a se impăca cu papalitatea și cu regatele occidentale, Iustinian reprimă ereziile care se
răspândiseră în Siria, Egipt. Aceasta explică de ce mulți creștini din acele zone, sperând să-și
apere independența politică si particularismul cultural, nu s-au opus cuceririi arabe de mai
târziu.
✓ În plan intern, lustinian menține sau restabilește în întregul imperiu structurile
administratiei romane și - cu ajutorul juristului Trebonian, considerat cel mai mare învățat al
timpului său - adună toate legile romane într-un singur cod de legi (Corpus Juris civilis), care
va fi una din sursele de inspirație pentru juriștii medievali și moderni.
✓ Dar poate cea mai măreață operă a lui Iustinian o constituie politica culturală. În
arhitectură, două monumente se impun atenției: Biserica Sfanta Sofia (transformată în
moschee de otomani), cu o cupolă imensă, cu coloane de porfir şi marmură verde, mazaicuri
pe fond de aur si pietre prețioase, este și astăzi un simbol al Istanbululul. Biserica San Vitale
din Ravenna - cu o formă clasică și cu mozaicurile care îi reprezintă, pe lustinian și pe soția
sa, Theodora - are un plan care va fi preluat și de către carolingieni. Fildeșurile sculptate,
manuscrisele împodobite cu miniaturi și ornamentele stofelor prețioase vor influența arta
occidentală. Este și o perioadă în care teologi-mai ales loan Chrisostomul (Ioan Gură de Aur)-
continuă opera de definire a trăsăturilor fundamentale ale creștinismului răsăritean; liturghia
atinge forma sa definitivă pe care noi o numim liturghia sfântului loan Chrisostomul.
✓ Dar opera politică a lui lustinian este fragilă. Recucerirea Mediteranei, incompletă, slăbește
financiar și politic imperiul, care nu face față dușmanilor mai vechi si mai noi. Vizigoții
recuceresc Spania, iar longobarzii se așază statornic în nordul Italiei, sub stăpânirea bizantină
rămânând Veneția, Calabria regiunea dintre Neapole și Sicilia. În Balcani, triburile slavilor
continuă să se răspândească, iar bulgarii, popor de origine turcică instalat la sfârșitul secolului
al VII-lea în sudul Dunării, reușesc să înfrângă amatele imperiale și să constitue un stat care
va constitui o amenințare permanentă pentru Bizanț.
• Luptele iconoclaste
✓ La începutul secolului al VII lea, împăratul Heraklios continuă luptele de la granița
răsăriteană recucerind de la perși teritorile pierdute. Dar și acum, epuizarea militară și
financiară îşi spune cuvântul. Atât perșii, cât și bizantinii nu sunt capabili să facă față unui
nou pericol, arabii. În mai puțin de 20 de ani sunt pierdute Mesopotamia, Siria, Palestina,
Egiptul și Africa de nord. La atacurile de pe uscat ale bulgarilor şi de pe mare ale arabilor se
adaugă luptele interne. Imparatul Leon al II-lea reușește să salveze capitala imperiului dar
granițele acestuia mai cuprind doar Asia Mică, Tracia și zona din jurul Ravennei. Acesta
mărește omogenitatea imperiului, tot mai elenizat și îl face mai usor de apărat. Pericolele care
amenințau imperiul i-au făcut pe împărații bizantini să reformeze imperiul, atât administrativ,
cât și spiritual. Imperiul este împărțit în theme, conduse de către guvernatori cu puteri civile şi
militare (strategi), înlesnind astfel apărarea. Ca armă spirituală pentru realizarea coeziunii
politice și spirituale este ales iconoclasmul - respingerea cultului icoanelor. Acest cult luase
proporții nemaiîntâlnite până atunci și acea drept consecință majoră regionalizarea imperiului.
În iconoclasm, icoana este înlocuită cu "crucea victorioasă", simbol al creştinismului ofensiv
centrat pe persoana împăratului. Lupta dintre iconoclaști și iconoduli (adepți cultului
icoanelor) durează mai bine de un secol (726-843) și se transformă într-un adevărat război
civil, slăbind tot mai mult imperiul în fața carolingienior. Ia sfârșit cu victoria iconodulilor.
• Dinastia macedoneană
✓ La capătul acestor frământări urcă pe tron dinastia macedoneană (867). Aceasta asigură o
lungă perioadă de linişte în interior, pregătind astfel succesele externe din a doua jumatate a
secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Cel mai important reprezentant al acestel
dinastii este Vasile al II-lea, supranumit "Bulgaroctonul" (ucigatorul de bulgari) datorită
victoriilor decisive obținute împotriva Primului țarat bulgar, devenit un pericol constant la
adresa prezenței bizantine în Balcani şi distrus la 1018. În Mediterană, bizantinii recucerest de
la arab Insulele Creta și Cipru, iar în Asia reiau tot de la arabi Siria reanexează Armenia.
A5laturi de acțiunile militare, răspândirea creştinismului în forma sa orientală a constituit o
metodă de creare a unei zone de protectie în jurul granițelor.
✓ Mediocrii urmaşi al lui Vasile al II-lea, lipsiți de autoritate mai ales asupra armatei,
consideră că este prudent să-i diminueze efectivele şi să o reducă la rolul de aparare a
granițelor. Rezultatele sunt dezastruoase: normanzii se instaleaza în sudul Italiei, turcii
avansează în Asia Mică și îi înfrâng pe bizantin la Manzikert (1071), anarhia politică din
imperiu transformând înfrângerea într-un dezastru. Tot acum intervine și ruptura definitivă
dintre Roma și Constantinopol. După secole de tensiuni, în 1054 legatul papei și patriarhul
Mihail Cerularios provoacă schisma dintre cele două biserici și separarea definitivă dintre
Occidentul latin, germanic catolic si Orientul bizantin și ortodox. Încercările de reunificare a
bisericii creștine vor eșua de fiecare dată.
• Ultima perioadă de glorie
✓ Venirea la tron a unei noi dinastii, prin Alexios I Comnenul, aduce și salvarea imperiului.
Cu ajutorul cruciaților, oprește pe turci și recuperează Asia Mică. Succesorii săi restaurează
forța militară a Bizanțul şi inaugurează o nouă perioadă de glorie a imperiului. După un secol
marcat de calm, dinastia Comnenilor cade în sângeroase lupte fratricide pentru tron. Luptele
interne permit turcilor selgiucizi să avanseze în Asia Mică și să înfrângă grav armata bizantină
la Myriokephalon (1176).
✓ Ultimul Comnen, Andronic I, este răsturnat de la tron de o revoltă populară condusă de
Isaac si Alexios Anghelos (1185), dar aceștia nu reusesc să păstreze tronul. Anarhia din
imperiu și luptele pentru tron permit cruciaților din Occident să intervină în imperiu. Unul din
fiii imparatului detronat cheamă în ajutor pe cruciați în 1203. Cruciații restabilesc la tron pe
Isaac al II-lea Anghelos. Dar lipsa banilor promiși, ostilitatea bizantinilor față de venețieni
(aceștia, concurenți puternici ai negustorilor bizantini, oferiseră flota pentru transportul
cruciaților) și o nouă revoltă populară, încheiată cu detronarea lui Isaac al II-lea, determină pe
cruciați să asedieze din nou Constantinopolul. Capitala este cucerită și jefuită iar la 16 mai
1204 cruciații proclamă pe Baudouin, conte de Flandra și Hainaut, "împărat al Romaniei".
Imperiul bizantin este redus pentru o jumătate de secol la o mică regiune din Asia Mică,
având Niceea drept capitală. În 1261, ultimul mare basileu, Mihail Paleologul, atacă Imperiul
latin, slăbit de disensiuni interne, și recucereste Constantinopolul care redevine astfel capitala
imperiului.
✓ Imperiul bizantin, restaurat în 1261, a mai durat aproape două secole, dar toată această
perioadă nu a fost decât o lungă agonie. Înconjurat de sârbi, bulgari şi turci otomani, măcinat
în interior de revolte și lovituri de palat, a continuat să se micşoreze, fiind menținut doar
datorită unul şir întreg de circumstanțe favorabite. Când Mehmed al II-lea a atacat
Constantinopolu (1453), soarta acestuia era deja pecetluită, chiar dacă a rezistat două luni
unui sediu cumplit. Transformat în capitală a unui nou imperiu -otoman- ce se revendica și el
de la trecutul roman, Constantinopolul își va pierde statutul abia după Primul Război Mondial.
• Biserica Sfânta Sofia
✓ Hagia Sophia, această capodoperă a arhitecturii bizantine, construită între 532 537, în
timpul împăratului lustinian, după planurile arhitecților Anthemias din Tralles și Isodor din
Milet, a fost transformată i6n moschee după cucerirea Constantinopolului de către turci în
secolul al XV-lea. Este o bazilică cu nava centrală acoperită de o cupolă uriașă si de două
semicupole care oferă spațiului interior o amplitudine unică în istoria arhitecturii.
✓Specialiștii apreciază că pentru a o reconstrui -nu din piatră, ci din beton- ar fi necesari trei
sau patru ani. Ornamentele interioare, din materiale prețioase, ca și mozaicurile ar fi imposibil
de reprodus, din lipsă de lucrători specializați.
✓ Bazilica are lungimea de 77 m și lățimea de 72 m; cupola centrală, cu diametrul de 31 m și
o înălțime de 55 m, este unică în felul său La înălțarea ei au muncit 10 000 de lucrători,
dirijați de 100 maiștri arhitecți.