1. Manifestari ale inflamatiei in diagnosticul gingivitelor si parodontitelor marginale.

• Semnele principale ale inflamatiei sunt:

o Modificari de culoare, aspect si consistenta ale gingiei

o Modificari volumetrice prin rezorbtie verticala la nivelul tesuturilor alveolare

o Cresterile de volum ale gingiei sau tumefactiile gingivale = definesc dpdv clinic modificarile
histopatologice prin

• hipertrofie (cresterea prin edem a vol gingiei)

• hiperplazie (cresterea de volum prin inmultirea si numarul sporit de cell si fibre)

2. Manifestari ale degenerescentei in diagnosticul gingivitelor si parodontitelor marginale.

- In prezenta semnelor manifestate de inflamatie se produc si fenomene degenerative caracterizate

prin:

o Reduceri de volum ale structurilor gingivo-parodontale

o Retractia gingivala si atrofia osoasa orizontala sunt rezultatul fenomenelor inflamatorii

dar si de involutie precoce sau fiziologica, de varsta ale parodontiului marginal

3. Elemente principale de diagnostic in gingivite: manifestari clinice.

• ​

• Sangerare produsa cu usurinta de periaj, masticatie, suctiune voluntara sau chiar spontan

• Modificari de culoare, aspect

• Pierderea texturii de „gravura punctata”

• Modificarea consistentei

• Modificari de volum

• Subiectiv: senzatii de prurit, usturime gingivala sau chiar usoare dureri, mai frecvent la periaj,
uneori în cursul masticatiei şi foarte rar dureri spontane

4. Elemente principale de diagnostic in gingivite: manifestari radiologice.

- fara modificari patologice

- creasta marginala a osului alv. se situeaza la o distanta normala de 2-3 mm de jonctiunea smalt-
cement
- la gingivitele hiperplazice cu evolutie indelungata pot aparea fenomene de demineralizare a
limbusurilor alveolare şi a crestei marginale a osului alv.

5. Elemente principale de diagnostic in gingivite: aspecte microbiologice.

- toate bacteriile pot produce, în circumstante favorabile, manifestari de gingivita

- gingivite: Actinomyces, Fusobacterium, Eikenella corrodens, Capnocytophaga gingivalis

- debutul unei parodontite: Aggregatibacter actinomycetemcomitans, Porphiromonas gingivalis,

Prevotella intermedia, Tanerella forsithensis, Micromonas micros, Campylobacter rectus

6. Elemente principale de diagnostic in gingivite: aspecte histopatologice.

- eroziuni şi microulceratii ale epiteliului sulcular

- in corion: bogat infiltrat limfocitar T, macrofage, PMN neutrofile, plasmocite (uneori)

- fibre de colagen perivasculare în nr. <

- alterari structurale ale fibroblastelor

7. Elemente principale de diagnostic in gingivite: aspecte imunologice.

- În gingivitele cronice „simple” – crestere a titrului de AC serici şi din lichidul santului gingival
fata de o serie de bacterii ale placii dentare

- volumului lichidului santului ggv.: AC, leucocite, proteine serice, complement, lizozim,
prostaglandine, leucotriene

8. Criterii principale de diagnostic in parodontita agresiva

1. Parodontita agresiva localizata sau generallizata este mai rara in comparative cu parodontita cronica
2. Parodontita agresiva apare mai frecvent la persoanele tinere, de obicei pana la 30-40 de ani si care
prezinta o buna stare generala de sanatate
3. Disjuctia gingiva-dentara (distructia epiteliului junctional) si distructia osoasa se realizeaza rapid

9. Criterii secundare de diagnostic in parodontita agresiva (pag 196)

1. Cantitatea de placa bacteriana este redusa in raport cu gradul avansat de distructie a tesutului
parodontal
2. Speciile microbiene cel mai frecvent intalnite si implicate in etiologia bolii sunt Agregatibacter
Actinomycetemcomitans si Porphyromonas gingivalis
3. Titrul de anticorpi este semnificativ crescut in parodontitele aggressive localizate sim ai redus in
forma generalizata
4. In decursul olii se remarca anomalii de structura si comportament al fagocitelor, cresterea
prostaglandinei E2 (PGE2) si a interleukinei 1-beta (IL 1-beta)
5. Disjunctia rapida a epiteliului si distructia osului alveolar se pot opri uneori spontan in cursul bolii

10. Reactia de polimerizare in lant ( pcr ) pag 198-199

​Aceasta reactie, considerata ” instrumentul pentru democratizarea biologiei moleculare “ ofera

posibilitatea ca dintr-un amestec de ADN, dintr-un produs biologic sa fie decelata chiar si o
singura molecula de ADN prin multiplicarea (clonarea) acesteia si in afara celulei vii. Metoda se
realizeaza cu aparate automate si se foloseste in diferite domenii:
a) Arheologie
b) Medicina judiciara ( se poate evidentia identitatea prin analiza unui singur fir de par sau a unei
cantitati infima de sange )
c) Diagnosticul bolilor infectioase
Metoda PCR poate identifica germeni (ADN bacterian) in unele boli umane suspectate a fi provocate
de bacterii necultivabile: boala Crohn, boala Whippie su in cazul leziunilor osoase osteolitice (
boala rara care apare la copii sub forma unor focare multiple de ostemielita cronica si recurenta,
posibil si la nivelul oaselor maxilare ).
Studiile care au folosit metoda PCR pentru identificarea patogenilor parodontali in produse patologice
din santul gingival sau pungile parodontale au folosit o tehnica in 3 etape:
1. Captura imunomagnetica a fiecarei specii microbiene distruse, prezente intr-un produs
patologic
2. Multiplicarea moleculelor de AND
3. Evidentierea prin hibridizare cu sonda de ADN a cate unei specii microbiene patogene
parodontale : Tannerella forsithensia, Prevotella intermedia, Prevotella nigrescens si
Prevotella gingivalis.
Prin aceasta metoda a fost posibila detectarea simultana a mai multor specii bacteriene prezente intr-un
produs biologic: Aggregatibacter actinomycetemcomitans, Fusobacterium nucleatums,
Porphyromonas gingivalis, Treponema denticola.

​
Calitatile acestei metode o recomanda a fi folosita pentru decelarea unor prezumtive specii
microbiene in situatii in care nu au putut fi evidentiati patogeni parodontali, ca in involutiile
gingivo-parodontale.

11. Metode moderne de diagnostic microbiologic in clinica gingivitelor si parodontitelor

marginale (pag 197-199)
1. METODA CULTURILOR
- permite izolarea speciilor bacteriene patogene, studierea caracterelor specifice si testarea sensibilitatii
la antibiotic
- prezinta si dificultati legate de mentinerea pana la insamantare in stare viabila a speciilor recoltate,
care trebuie sa fie in cantitate suficienta pentru a fi decelabile, iar unele specii sunt dificil de izolat
si de cultivat ( Treponema denticola )
- se realizeaza pentru patogenii parodontali cu costuri mai mari, in laboratoare cu o dotare de exceptie
2. METODELE DE DIAGNOSTIC PRIN TEHNICI ALE BIOLOGIEI MOLECULARE
- necesita fragmente specific de ADN capabile sa recunoasca secvente specific complementare de
ADN bacterian ale microorganismului de identificat
3. METODA HIBRIDIZARII ADN
- exista posibilitatea decelarii ADN bacterian chiar si de la specii care nu mai sunt viabile
4. SONDELE ADN
- contin un lant de ADN dintr-un microorganism specific, sintetizat artificial, capabil sa hibridizeze
secventa sa complementara de acid nucleic din culturi sau produs patologic. Exista sonde ADN
capabile sa detecteze specii ca Aggregatibacter actinomycetemcomitans, Prevotella intermedia,
Porphyromonas gingivalis, Treponema denticola.

5. REACTIA DE POLIMERIZARE
Aceasta reactie, considerata ” instrumentul pentru democratizarea biologiei moleculare “ ofera
 posibilitatea ca dintr-un amestec de ADN, dintr-un produs biologic sa fie decelata chiar si o
singura molecula de ADN prin multiplicarea (clonarea) acesteia si in afara celulei vii. Metoda se
realizeaza cu aparate automate si se foloseste in diferite domenii:
d) Arheologie
e) Medicina judiciara ( se poate evidentia identitatea prin analiza unui singur fir de par sau a unei
cantitati infima de sange )
f) Diagnosticul bolilor infectioase
Metoda PCR poate identifica germeni (ADN bacterian) in unele boli umane suspectate a fi provocate
de bacterii necultivabile: boala Crohn, boala Whippie su in cazul leziunilor osoase osteolitice (
boala rara care apare la copii sub forma unor focare multiple de ostemielita cronica si recurenta,
posibil si la nivelul oaselor maxilare ).
Studiile care au folosit metoda PCR pentru identificarea patogenilor parodontali in produse patologice
din santul gingival sau pungile parodontale au folosit o tehnica in 3 etape:
4. Captura imunomagnetica a fiecarei specii microbiene distruse, prezente intr-un produs
patologic
5. Multiplicarea moleculelor de AND
6. Evidentierea prin hibridizare cu sonda de ADN a cate unei specii microbiene patogene
parodontale : Tannerella forsithensia, Prevotella intermedia, Prevotella nigrescens si
Prevotella gingivalis.
Prin aceasta metoda a fost posibila detectarea simultana a mai multor specii bacteriene prezente intr-un
produs biologic: Aggregatibacter actinomycetemcomitans, Fusobacterium nucleatums,
Porphyromonas gingivalis, Treponema denticola.

​
Calitatile acestei metode o recomanda a fi folosita pentru decelarea unor prezumtive specii
microbiene in situatii in care nu au putut fi evidentiati patogeni parodontali, ca in involutiile
gingivo-parodontale.

12. Teste moderne folosind biomarkeri pentru diagnosticul gingivitelor si parodontitelor (pag
199)

​
- Testul Periogard evidentiaza aspartat-aminotransferaza din
lichidul santului gingival
- Testul Periocheck evidentiaza proteinazele neutre din lichidul
santului gingival
- Testul Prognostik evidentiaza elastaza din lichidul santului
gingival
- Testul BANA se bazeaza pe depistarea enzimei care hidrolizeaza Benzoyl-DL-arginine-naphtylamide
si evidentiaza prezenta a trei microbi patogeni: Porphyromonas gingivalis, Treponema denticola,
Tannerella forsithensia
- Testul TOPAS pune in evidenta metabolitii toxici din focarul inflamator:
- pyridinolina din peptide carboxiterminale ale colagenului de tip 1
(ICTP) marcheaza distruclia de colagen
- interferonul alpha
- beta-glucuronidaza
- chondroitin-4-sulfat

13. Criterii folosite de catedra de parodontologie , bucuresti in clasificarea gingivitelor si

parodontitelor marginale (pag 216-217)
1. Mecanismul de producere al bolii parodontale
- factorul etiologic determinant al imbolnavirii parodontiului marginal este placa bacteriana care
determina inflamatia parodontiului marginal. Chiar si formele aparaent neinflamatorii, parodontita
juvenila, parodontopatiile de senescenta au la baza o agresiune microbiana, dar cu manifestari
clinic reduse;
- in unele situatii ca trauma ocluzala sau lipsa de contact dentar ocluzal, parodontiul marginal prezinta
semne de suferinta, dar fara character distructiv in absenta actiunii microbiene aggressive
- alteori leziunile gingivale apar ca epifenomen in afectiuni virale, fungice, traumatice sau in cadrul
unor afectiuni sistemice.
2. Gradul de afectare al structurilor parodontiului marginal
Din acest punct de vedere bolile parodontiului marginal se clasifica in gingivite si parodontite.
In gingivite este afectat numai parodontiul marginal de invelis: epiteliul, corionul gingival si sistemul
Iigamentelor supraalveolare.
Parodontitele afecteaza si componentele parodontiului de sustinere.
Aceasta delimitare este necesara si utila aplicarii unui tratament corespunzator. Exista insa si situatii in
care definirea formei de imbolnavire nu reflecta criteriile de delimitare intre gingivite si
parodontite. Astfel, frecvent, dupa excizia prin gingivectomie a unor hiperplazii gingivale, se
remarca un tesut de granulatie bine reprezentat si sangerand, care trebuie chiuretat atent cu toate ca
nu exista pungi parodontale adevarate. De asemenea, in multe cazuri, imbolnaviri diagnosticate
drept gingivite hiperplaziee de sarcina, prin carenta vitaminei C, medicamentoase se insotesc de
pungi adevarate, exsudat inflamator purulent si chiar avulsia dintilor. De altfel, examenul
radiologic efectuat in gingivitele hiperplazice cu o evolutie mai lunga de 2-3 luni indica aproape
intotdeauna o demineralizare a septurilor alveolare. Asistam, astfel, la transformarea gingivitelor
in parodontite marginale cronice cu manifestari hiperplazice.
3. Gradul de manifestare al inflamaliei este un important criteriu de diferentiere a imbolnavirilor
parodontiului marginal. Formele cele mai numeroase de imbolnavire prezinta o inflamatie
manifesta, uneori cu caracter florid ( care este in plina evolutie ), cu evolutie rapid distructiva. In
alte cazuri, la adulti, inflamatia are o intensitate redusa si o evolutie lenta marcata de pusee
inflamatorii subacute pe un fond distroficodegenerativ: sunt parodontite distrofice sau
 parodontopatii marginale cu caracter mixt: inflamatie si distrofie. La copii, forma echivalenta, cu
manifestari inflamatorii reduse, dar nu identica din punct de vedere cauzal si al evolutiei, poate fi
considerata parodontita juvenila, iar la varstnici, parodontopatia de senescenta.
4. Circumstanlele specifice si situaliile care implica o atitudine partlculara de diagnostic si
tratament cum sunt: SIDA, tumorile gingivale, trauma ocluzal si Iipsa de solicitare a
parodontiului marginal prin absenta contactelor ocluzale.

14. Clasificarea gingivitelor induse de placa bacteriana specifica (pag 218)

1. Gingivita cronica (simpla, necomplicata) prin inflamatie de cauza microbiana (prin placa bacteriana)
- Reprezinta o intlamatie cronica de cauza microbiana a papilei (papilita) si a marginii gingivale libere,
mai rar si a gingiei fixe
2. Gingivita hiperplazica prin inflamalie microbiana (prin placa bacteriana)
- Gingivita cronica de cauza microbiana (prln placa bacteriana) care actioneaza un timp mai indelungat
(circa 2-3 luni), poate deveni hiperplazica in conditiile unor factori favorizanti:
- cavitali carioase aproximale sau de colet vestibular sau oral;
- obturatii in exces, in contact cu sau in imediata apropiere a gingiei;
- obturalii cu suprafata rugoasa, retentiva in vecinatatea gingiei;
- carii secundare retentive pentru detritusuri alimentare si placa bacteriana, situate in apropierea
gingiei;
- contact traumatic si retentiv intre corpul de punte si gingia dintilor stalpi;
- contacte traumatice intre crosete sau marginile bazei protezelor acrilice si gingiei;
- impact alimentar direct asupra papilei dentare, in special in urma unor obturalii aproximale,
microproteze sau punti care nu restabilesc punctul de contact interdentar;
- contactul traumatic si retentiv in raport cu gingia al unor aparate ortodontice sau chirurgicale, de
contentie, dupa fracturi ale oaselor maxilare.

15. Clasificarea gingivitelor induse de placa bacteriană specifică şi apărute în cursul unor stări
fiziologice (pg 257)
​
1.Gingivita de pubertate
2.Gingivita din cursul ciclului menstrual
3.Gingivita de sarcina
4.Gingivita de menopauza
​

16. Clasificarea gingivitelor induse de placa bacteriană specifică, frecvent hiperplazice din cursul
unor boli sistemice. (pg 258)
​
1.Gingivita din diabet
2.Gingivita din carenta de vitamina C
3.Gingivite din boli hematologice
· leucemii acute si cronice
· anemii
· trombocitopenii
4.Gingivite din boli imunodeficitare
· agranulocitoza
· granulomatoza Wegener
· sarcoidoza
​

17. Clasificarea gingivitelor induse de placa bacteriană specifică şi ca efect secundar a unor
medicamente.(pg 258)

​
1.Gingivita hiperplazica prin hidantoina
2.Gingivita hiperplazica prin antagonisti de calciu
3.Gingivita prin utilizarea medicatiei contraceptive
4.Gingivita hiperplazica prin ciclosporine
​

18. Clasificarea gingivitelor neinduse de placă bacteriană specifică.(pg 258)

​
1.Gingivita hiperplazica(fibromatoasa) ereditara
2.Gingivita alergica
3.Gingivite descuamative
4.Gingivita si gingivostomatita herpetica
5. Gingivita si gingivostomatita aftoasa recidivanta
6. Gingivita si gingivitostomatita micotica
7. Leziuni gingivale asociate infectiei cu: Neisseria gonorrhea, Treponema pallidum, Mycobacterium
tuberculosis
8. Leziuni gingivale asociate infectiei cu unele specii de streptococi
9. Leziuni gingivale in histoplasmoza
10. Leziuni gingivale in varicela-zoster
11. Leziuni gingivale traumatice: fizice, chimice, termice​

19. Clasificarea parodontitelor agresive. (pg 258)

1.Parodontita prepubertala
-asociata cu boli generale: leucemia, neutropenia
-asociata cu boli si tulburari genetice:

​
· sdr. Pappilon-Lefreve
· sdr. Cediak-Higashi
· sdr. Down
· sdr. Cohen
· sdr. Ehlers-DAnlos
· sdr. Marfan
· sdr. Cross-McKusick-Breen
· sdr. deficientei de adeziune leucocitara
· boala Crohn
· boala celulelor Langerhans (sdr. de histocitoza)
· agranulocitoza infantila ciclica
· neutropenia familiala ciclica
· hipofosfatazia
​
2.Parodontita juvenila
-localizata
-generalizata
3.Parodontita marginala agresiva, rapid progresiva

20. Clasificarea parodontitelor marginale cronice.(pg 259)

1.Parodontita marginala cronica superficiala :
-cu fenomene hiperplazice
-pe fond de involutie precoce
2.Parodontita marginala cronica profunda lent- progresiva, localizata, extinsa, generalizata
3.Parodontita marginala profunda ulcero-necrotica
4.Parodontita distrofica: parodontopatia marginala cronica mixta (Parodontita marginala
rebela/refractara la tratament poate fi diagnosticata in forme diferite de parodontita marginala)

21. Clasificarea parodontopatiilor (EFP 2018) (curs 2, slide 11, 12)

FORME DE PARODONTITE
1.Boli parodontale necrozante
a) Gingivite necrozante
b) Parodontite necrozante
c)Stomatite necrozante
2.Parodontite ca manifestari ale bolilor sistemice
3.Parodontite:
a)Stadii: Bazate pe severitateaⁱ si complexitatea tratamentuluiⁱⁱ
Stadiul I: Parodontite incipiente
Stadiul II: Parodontite moderate
Stadiul III: Parodontite severe cu potential de pierdere dentara
Stadiul IV: Parodontite severe cu potential de pierdere a dentitiei
b)Extinderea si distribuireaⁱⁱⁱ: localizata, generalizata, distribuire molar-incisive
iv v
c)Grade: Prezenta sau riscul progresiei rapide , anticiparea raspunsului la tratament
i.Gradul A: Rata redusa a progresiei
ii.Gradul B: Rata moderata a progresiei
iii.Gradul C: Rata rapida a progresiei

i. Severitatea: Nivelul atasamentului clinic interdentar (CAL) la locul cu cea mai mare pierdere;
pierdere osoasa radiologica & pierdere dentara
ii. Complexitatea tratamentului : Adancimea la sondare, tiparul de pierdere osoasa, leziuni ale
furcatiei, numarul de dinti restanti, mobilitatea dentara, defecte crestale si disfunctii masticatorii
iii. Descriere adaugata stadiului: afectare dentara < 30% = localizata, ≥30% = generalizata
iv. Riscul de progresie: evidentierea pierderii : direct (rx retroalveolara sau CAL) sau indirect
(pierdere osoasa/varsta)
v. Raspunsul anticipat la tratament: fenotip, fumat, hiperglicemie

22. Clasificarea parodontopatiilor cronice în funcție de stadiul și gradele de evoluție (EFP 2018).
Curs 2, slide 11
​
Stadii:
Stadiul I: Parodontite incipiente
Stadiul II: Parodontite moderate
Stadiul III: Parodontite severe cu potential de pierdere dentara
Stadiul IV: Parodontite severe cu potential de pierdere a dentitiei
Grade:
Gradul A: Rata redusa a progresiei
Gradul B: Rata moderata a progresiei
Gradul C: Rata rapida a progresiei

23. Clasificarea anomaliilor anatomice muco-gingivale (EFP 2018). (am cautat clasificarea pe
net)
•​
• Fenotipul gingival
• Retractie gingivala
• Absenta gingiei keratinizate
• Adancime vestibulara scazuta
• Pozitii ale insertiei frenurilor si muschilor aberante
• Exces gingival (pungi false, margine gingivala necorespunzatoare, mariri gingivale)
• Culoare anormala
• Starea suprafetei radiculare expuse

24. Clasificarea peri-implantitelor (EFP 20118). Curs 2, slide 14

●​
● sanatate peri-implantara
● mucozite peri-implantare
● periimplantite
● defecte periimplantare ale tesuturilor moi si dure
​

25. Histopatologia gingivitei cronice simple in faza de leziune initiala si precoce (curs 3, sl 4 si 5,
carte pag 262)
A. dupa primele 2 zile de acumulare de PB=leziunea initiala=> clinic: gingivite subclinice
Caracteristici:
o -hiperemia activa si flux de sange crescut in teritoriul capilar si venular

o -marginatie leucocitara si inceputul primelor faze de migrare prin diapedeza, in special a

PMN in corion, la nivelul epiteliului jonctional si in santul gingival
o -la acest nivel pot aparea macrofage, limfocite, plasmocite, in nr redus
B. leziunea precoce: in functie de mecanismele de aparare ale gingiei, evolutia initiala poate fi oprita
cu revenire la normal sau prin cresterea infiltratului limfocitar si de macrofage in corion
-procesul inflamator continua se progreseze in 1 sapt de la stadiul initial
• -in epitelu, celulele Langerhans e crescut=>e stimulata capacitatea lor de preluare a informatiei
antigenice de la bacteriile patogene si intierea pe aceasta cale a raspunsului imun specific tisular
prin intermediul limfocitar T
• -hiperemia activa se accentueaza si apar fenomene de fragilitate capilara(meriopragie) care se traduc
clinic prin congestie si sangerare la atingerea cu sonda
• -infiltratul leucocitar bogat din corion in apropierea epiteliului jonctional produs printr-un proces
activ si accentuat de diapedeza e alcatuit din numeroase limfocite (limfocite T), mastocite,
neutrofile, plasmocite si macrofage
• -PMN traverseaza lamina bazala si pot decela in epiteliu si in lichidul santului gingival si al
pungilor false, unde participa la fagocitoza bacteriilor
• -neutrofilele se dispun sub forma unui strat intre placa microbiana si epiteliile sulcular si
jonctional=> nu pot sa penetreze epiteliul, in aceasta faza

26. Histopatologia gingivitei cronice simple in faza de leziune precoce si stabila (curs 3, slide 5 si
6, carte pag 263)
B. leziunea precoce: in functie de mecanismele de aparare ale gingiei, evolutia initiala poate fi oprita
cu revenire la normal sau prin cresterea infiltratului limfocitar si de macrofage in corion
-procesul inflamator continua se progreseze in 1 sapt de la stadiul initial
• -in epitelu, celulele Langerhans e crescut=>e stimulata capacitatea lor de preluare a informatiei
antigenice de la bacteriile patogene si intierea pe aceasta cale a raspunsului imun specific tisular
prin intermediul limfocitar T
• -hiperemia activa se accentueaza si apar fenomene de fragilitate capilara(meriopragie) care se traduc
clinic prin congestie si sangerare la atingerea cu sonda
• -infiltratul leucocitar bogat din corion in apropierea epiteliului jonctional produs printr-un proces
activ si accentuat de diapedeza e alcatuit din numeroase limfocite (limfocite T), mastocite,
neutrofile, plasmocite si macrofage
• -PMN traverseaza lamina bazala si pot decela in epiteliu si in lichidul santului gingival si al
 pungilor false, unde participa la fagocitoza bacteriilor
• -neutrofilele se dispun sub forma unui strat intre placa microbiana si epiteliile sulcular si
jonctional=> nu pot sa penetreze epiteliul, in aceasta faza
C. leziune stabila: inflamatia poate fi moderata si caracterizeaza gingivita cronica propriu-zisa
​
-poate evolua spre parodontita marginala cronica superficiala
Caracteristici histopatologice:
• -microulceratii in epiteliu si in zonele epiteliale de hiperkeratoza si parakeratoza
• -cresterea nr de plasmocite care devin preponderente in profunzimea corionului,
perivascular si in imediata vecinatate a epiteliului jonctional
• -creste nr de limfocite B, care pot semnala transformarea gingivitei in parodontita
• -epiteliul jonctional prezinta fenomene de largire a spatiilor intercelulare si patrunderea in
aceste spatii a unor resturi celulare provenite din neutrofile, limfocite si monocite distruse
• -lamina bazala e fragmentata, duplicata si intrerupta in multiple locuri; uneori fragmente
din lamina bazala pot aparea in corionul subiacent

27. Aspecte histopatologice ale trecerii de la gingivita cronica simpla la parodontita marginala
cronica superficiala(curs 3, sl 7, carte 263)
-in stadiul de leziune stabila, intensitatea mai redusa a semnelor (vezi semne histopatologice mai jos
daca e nevoie) caracterizeaza gingivita cronica propriu-zisa
Semne HP pe scurt: microulceratii in epiteliu, crestere nr de plasmocite, crestere nr de limfocite B,
epiteliul jonctional prezinta lariri are spatiilor interceluare, lamina bazala fragmentata)
-cand devine leziune avansata=>trece in PCMS (parodontita marginala cronica superficiala)
Caracteriaza prin AGRAVAREA si accentuarea semnelor (histopatologice de la leziunea stabila) :
Semne HP:
• staza,
• concentrarea de plasmocite si imunoglobuline in corion;
• leziuni histolitice multiple=>tranzitia spre forma avansata de gingivita cronica cu influente
demineralizante asupra oslului alveolar (parodontita marginala cronica superficiala-PMCS)

28. Forme clinice in gingivita cronica simpla

Dupa localizare si intidere:
• papilita-inflamatia papile interdentare- semnul precoce gingivitei cronice
• gingivita marginala-extremitatea libera a marginii gingivale si mai putin sau deloc gingia fixa
• gingivita difuza – cuprinde papila interdentara, marginea gingivala libera si gingia fixa
• gingivita localizata-la un dinte sau un nr mic de dinti
• gingivita generalizata-gingia din intreaga cavitatea bucala
Dupa Etiologie si evolutie:
• gingivita acuta - de cauza microbiana, toxica,traumatica, termica, cu evolutie rapida si
inflamatie manifesta
• gingivita subacuta – manifestari clinice mai reduce, mai devrem sau mai tarziu determina
pacientul sa vina la medic
• gingivita cronica propriu-zisa – manifestari clinice suportate de pacient, evolutie nedureroasa.
Uneori se poate exacerba acut sau subacut.

29. Semne subiective în gingivita cronică simplă.

Semnele clinice subiective sunt reduse ca intensitate, intermitente ca evolutie si, in general, sunt
tolerate de majoritatea pacientilor, care le suporta fara a solicita, decat rar, o consultatie de specialitate,
uneori intamplator, cu ocazia unei suferinte de cauza dentara.

Pacienlii cu gingivita cronica semnaleaza:

- usor prurit gingival;
- discrete dureri, suportabile, la periaj si in timpul masticatiei unor alimente dure, cu gust acru
pronuntat sau prea fierbinti;
- senzatie de usturime;
- sangerari gingivale la periaj si masticatie

30. Semne obiective în gingivita cronică simplă.

In gingivita cronica sunt prezente urmatoarele semne:
1. Principalul semn clinic obiectiv este sangerarea gingivala pe seama micro-ulceratiilor de la nivelul
epiteliului gingival si meiopragiei (fragilitatii) capilarelor din corion.
2. Culoarea rosie deschisa a gingiei, expresia a hiperemiei active a vaselor din corion.
3. Tumefactie, marirea de volum a papilelor gingivale si a marginii gingivale libere, cu aparilia de
pungi false, produse prin edem inflamator reversibil prin tratament antimicrobian
4. Modificari ale aspectului suprafelei gingivale. Suprafata gingiei isi pierde aspectul de ,,gravura
punctata" sau de ,,coaja de portocala", este neteda si lucioasa.
5. Consistenta gingiei este variabila: mai redusa, moale, usor depresibila in formele inflamatorii
exudative si mai ferma, in formele cu tendinte proliferative.
SAU (desfasurat)
1 Principalul semn clinic obiectiv este sangerarea gingivala pe seama micro-ulceratiilor de la nivelul
epiteliului gingival si meiopragiei (fragilitatii) capilarelor din corion.

Sangerarea poate fi provocata de:

- atingerea si presiunea exercitata de alimente in cursul masticatiei;
- periajul dentar sau folosirea scobitorii;
- succiune voluntara sau involuntara a papilelor gingivale si a marginii gingivale libere, in afara
masticatiei, prin miscarile buzelor, obrajilor si ale limbii, facute in scop de autocuratire sau in mod
reflex;
- explorarea cu sonda.

Sangerarea gingivala este unul din semnele precoce ale inflamatiei gingivale si precede chiar si
modificarile de culoare ale gingiei.
2 Culoarea rosie deschisa a gingiei, expresia a hiperemiei active a vaselor din corion.
3 Tumefactie, marirea de volum a papilelor gingivale si a marginii gingivale libere, cu aparilia de pungi
false, produse prin edem inflamator reversibil prin tratament antimicrobian. Epiteliul jonctional nu
este desprins de supratata dintelui. Pungile false au dimensiuni variabile si pot acoperi suprafele
coronare laterale pana aproape de marginea incizara sau suprafata ocluzala, situatie care se
intalneste mai frecvent in gingivitele hiperplazice sau in formele de trecere de la gingivita cronica
propriu-zisa la PMC superficiala cu fenomene hiperplazice.
4 Modificari ale aspectului suprafelei gingivale. Suprafata gingiei isi pierde aspectul de ,,gravura
punctata" sau de ,,coaja de portocala", este neteda si lucioasa.
5 Consistenta gingiei este variabila: mai redusa, moale, usor depresibila in formele inflamatorii
exudative si mai ferma, in formele cu tendinte proliferative.

Din punct de vedere radiologic, in gingivita cronic propriu-zisa nu sunt semne de interesare a osului
alveolar.

31. Factori favorizanţi în gingivita hiperplazică de cauză microbiană.

- cavitali carioase aproximale sau de colet vestibular sau oral;
- obturatii in exces, in contact cu sau in imediata apropiere a gingiei;
- obturalii cu suprafata rugoasa, retentiva in vecinatatea gingiei;
- carii secundare retentive pentru detritusuri alimentare si placa bacteriana, situate in apropierea
gingiei
- contact traumatic si retentiv intre corpul de punte si gingia dintilor stalpi;
- contacte traumatice intre crosete sau marginile bazei protezelor acrilice si gingiei;
- impact alimentar direct asupra papilei dentare, in special in urma unor obturalii aproximale,
microproteze sau punli care nu restabilesc punctul de contact interdentar;
- contactul traumatic si retentiv in raport cu gingia al unor aparate ortodontice sau chirurgicale,de
contentie, dupa fracturi ale oaselor maxilare.

32. Histopatologia gingivitei hiperplazice de cauză microbiană.

Hiperplazia gingivala se remarca in principal prin cresterea numarului de celule (in special flbroblasti)
si fibre de colagen si mai putin prin edem intra- si intercelular (ce caracterizeaza starea de
hipertrofie, de obicei reversibila prin tratament antimicrobian). Se remarca, de asemenea, capilare de
neoformatie si un infiltrat inflamator mai bogat in corion.

33. Simptomatologia gingivitei hiperplazice de cauză microbiană.

Gingia esle marita de volum, cu burjoane pediculate sau sesile, de culoare rosie-violacee. suprafala
neteda, uneori cu microulceralii sangerande la atingere, consistenta moale sau mai ferma cand lipsesc
suprainfectarile. Hiperpfazia gingivala simpla de cauza microbiana se formeaza in anumile zone,
parcelare, acolo unde factorul favorizant actioneaza mai pronuntat, si anume, la nivelul unor papile
interdentare sau a marginii gingivale libere. Aspectul tumefactiei hiperplazice este de umflatura de
forma hemisferica usor alungita sau mult alungita, pana la acoperirea unei parti din coroana dintelul.
Hiperplazia papilei interdentare poate imbraca uneori aspectul alungit, fuziform, pana aproape de
marginea incizala sau suprafala ocluzala.

34. Gingivita la pubertate.

Poate aparea atat la fete, cat si la baieti, in special in zonele bogate in placa bacteriana si tartru. Au tost
implicate mai frecvent in producerea acestei gingivite speciile : Prevotella intermedia si
Capnocytophaga.
Simptomatologie
- inflamatia gingivala cu o culoare rosie-violacee, tumefactie prin edem cu caracter reversibil,
sangerare la masticatie, periaj, atingere cu sonda;
- hiperplazie gingivala, in special vestibulara, cu aspect bulbos al papilei interdentare;
- reducerea inflamatiei si tumefactiei apare dupa pubertate, dar uneori este nevoie de gingivectomie
pentru rezolvarea definitiva a hiperplaziei
Gingivita de pubertate este mai frecventa intre 11 si 14 ani, insa aparitia sa nu este obligatorie.

35. Gingivita din cursul ciclului menstrual.

In cursul ciclului menstrual, pot aparea, uneori, manifestari de gingivita, puse pe seama unor modifican
hormonale sau ca semn al unei disfunctii ovariene.
 Aceste manifestari, care apar de multe ori cu cateva zile inaintea ciclului menstrual, pot fi:
- senzalie de tensiune si chiar usoara tumefactie gingivala;
- sangerare gingivala;
- usoara crestere a mobilitatii dentare fiziologice.
Lichidul santului gingival creste in volum pe seama unui exsudat inflamator, mai bogat in cazul
existentei unei gingivite preexistente.

36. Prevalența gingivitei de sarcină: prevalența variază între 50% și 100%;

37. Etiopatogenia gingivitei de sarcină

• apare în unele cazuri în timpul sarcinii și îmbracă un caracter acut sau subacut. Sarcina, prin ea însăși,
nu produce gingivita, dar poate influența, prin modificări hormonale, reacția locală a țesuturilor
față de placa bacteriană, adevarata cauză a gingivitei din cursul sarcinii;
• creșterea speciilor anaerobe Prevotella intermedia și Porphyromonas gingivalis în lichidul sanțului
gingival, asupra cărora hormonii steroizi (estrogenii și progesteronul) mult crescuți la acest nivel,
acționează ca factori de proliferare;
• scădere a chemotactismului neutrofilelor;

• producție scazută de anticorpi;

38. Histopatologia gingivitei de sarcină

• nu s-au evidențiat semne histopatologice specifice;

• epiteliu gingival prezintă zone de hiperkeratoză care alternează cu zone ulcerate;
• între celulele epiteliale sunt numeroase zone de segregație;
• aspectul interfeței epiteliu-corion: papilomatos ( digitațiile epiteliale sunt numeroase și pătrund adânc
printre papilele corionului ) ;
• la nivelul corionului: bogat infiltrat inflamator leucocitar și numeroase vase capilare de neoformație
cu aspect teleangiectactic;

39. Simptomatologia gingivitei de sarcină

● hiperplazia și sângerarea ( principalele semne de îmbolnăvire gingivală ) ;

1. gingie tumefiată, marită de volum, netedă sau boselată, lucioasă, de consistență moale, decolabilă de
pe dinte;
2. hiperplazia de sarcină se dezvoltă mai mult pe seama papilelor interdentare, dar poate afecta și alte
porțiuni ale gingiei;
3. culoarea variază de la roșu viu, strălucitor, uneori cu aspect zmeuriu, până la roșu violaceu;
4. gingia frecvent acoperită de depozite fibrinoase sau purulente;
5. sângerarea se produce la cele mai mici atingeri din cauza hipervascularizației, meiopragiei capilare și
numeroaselor zone ulcerate;
6. durerile gingivale apar numai în cazul suprainfectărilor acute;

● pot aparea pungi parodontale adevarate;

● mobilitate patologică, grad 1 și 2 (frecevent), cu posibilitatea evoluției până la avulsie, în caz de
suprainfectare;
● uneori hiperplazia gingivală are aspect tumoral fiind denumită tumora de sarcină;
● incidența 2-5% și apare după a 3-a lună de sarcină sau mai devreme;
● nu are caracter malign;
● histopatologic: angiogranulom;
● clinic: formă de emisferă turtită ( rezultatul presiunii exercitate de părțile moi învecinate), ca o ciupercă;
1. se formează din marginea gingivală sau din papila interdentară;
2. baza largă de implantare, sesilă sau pediculată;
3. suprafața este netedă, lucioasă dar poate fi și ulcerată, dureroasă la atingere, prin interferență cu
ocluzia sau prin suprainfectare;
● semnele clinice se accentuează din luna a 2-a sau a 3-a, devin destul de pronunțate în luna a 8-a și
descresc în luna a 9-a;
● în I trimestru, gingivita apare ca urmare a producției crescute de gonadotropi hipofizari și devine
manifestă în ultimul trimestru când progesteronul ți estrogenii au nivelul cel mai ridicat;

40. Tumora de sarcină

• uneori hiperplazia gingivală are aspect tumoral fiind denumită tumora de sarcină;

• incidența 2-5% și apare după a 3-a lună de sarcină sau mai devreme;
• nu are caracter malign;
• histopatologic: angiogranulom;
• clinic: formă de emisferă turtită ( rezultatul presiunii exercitate de părțile moi învecinate), ca o
ciupercă;
1. se formează din marginea gingivală sau din papila interdentară;
2. baza largă de implantare, sesilă sau pediculată;
3. suprafața este netedă, lucioasă dar poate fi și ulcerată, dureroasă la atingere, prin interferență cu
ocluzia sau prin suprainfectare;

41 .Aspecte clinice ale gingivitei de sarcina FIV

• hiperplazie gingivală localizată mai ales la nivelul papilelor interdentare;

• modificări ale culorii gingiei (roșu-congestiv) la nivelul marginii gingivale libere și al papilelor
interdentare, mai cu seamă din zona frontală mandibulară, dar si frontală maxilară;
• consistența moale a țesutului gingival cu pierderea aspectului fiziologic de “ gravură punctată” sau “
coajă de portocală ” decolabilă de pe suprafața dentară;
• gingivoragii frecvente spontane sau la palparea cu sonda, ce scad în intensitate în trimestrul 3 de
sarcină;
• depozite fibrino-purulente în cantitate redusă;
• inflamație gingivală cu creșteri de volum la nivelul frontalilor mandibular și mai rar maxilar;
• xerostomie asociată perioadei de tratament hormonal estro-progestativ;
• mobilitatea dentară este frecventă, de gradul 1 si 2;
• prezența pungilor parodontale de adâncime mică (2-4 mm);

42. Aspecte citologice în gingivita de sarcină FIV

• dpdv citologic se remarcă frecvent infiltrat inflamator neutrofil polimorfonuclear mai ales cu
modificări degenerative, frecvente diskeratocite cu nucleu cu cromatină neomogenă, frecvente
variații ale nucleului celulelor epiteliale pavimentoase de tip intermediar : binucleere, hipertrofie
nucleară sau cromatină neomogenă, frecvent infiltrat inflamator limfocitar, frecvenți spori și
blastospori de Candida;

43.Aspecte histopatologce in gingivita de sarcina FIV ( sinteza )

• Proliferare intensa a stratului bazal

• Ingrosarea stratului intermediar prin cresterea numarului si volumului celulelor

• Diminuarea pana la disparitie a stratului superficial printr-o descuamare importanta si o inhibitie a

diferentierii epiteliale

44.Aspecte microbiologice in gingivita de sarcina FIV

• Gingivita de sarcina e direct legata de prezenta florei microbiene- factor determinant in producerea ei

• Rezultate teste microbiologice in placa dentara subgingivala : Fusobacterium nucleatum, Prevotella

intermedia, Veillonella parvula, Eikennela corodens, Porphyromonas gingivalis, Bifidobacterium
spp. dar si frecventa asocierii a doua specii in acelasi situs. S au mai adaugat in proportii
nesemnificative: Prevotella melaninogenica, Fusobacterium varium.

• Cazurile clinice la care s-a izolat Porphyromonas gingivalis sau Prevotella intermedia au fost asociate
cu formele acute de gingivita de sarcina la care indicii parodontali de placa si inflamatie gingivala
Sillness -Loe au avut valori peste 2

• In urma testului BANA pe un lot de gravide FIV s-au inregistrat rezultate positive in proportie de 90
% si negative 10 %

• Din cele 90 %, positive 70 % erau intens positive ceea ce semnifica prezenta patogenilor parodontali
ai complexului rosu : Treponema denticola, Porphyromonas gingivalis, Tannerela forsythensia cu
valori > 10.000 de unitati formatoare de colonii)

45.Recomandari privind conduita terapeutica la gravida fertilizata in vitro

• se evita tratamentul stoma in trimestrul I de sarcina cand are loc organogeneza embrionara; de
preferat sa se faca trat stoma in trim II de sarcina- cea mai sigura perioada pentru tratamentele
stoma curente
• in trim III, timpul de lucru al tratamentului treb sa fie cat mai scurt, cu schimbări dese de pozitie a
pacientei, pt a minimaliza riscul de hipotensiune

• evitarea efectuarii RX in special in trim I. In al II lea trimestru e permisa doar cu conditia utilizarii
sortului protector de plumb

• sunt permise anestezice ca lidocaina, prilocaina, articaina, iar mepivacaina trebuie administrata in
doze reduse( dupa consultul cu medicul curant ), de preferat fara adrenalina

• aspirina se va adm cu grija(risc de sangerare) si se va evita in perioada alaptarii

• paracetamolul se poate adm in ambele perioade

• ibuprofen se poate folosi in primele doua trimestre, dar se va evita in trimestru III pt ca exista risc de
sangerare

• antibiotic premise in ambele perioade sunt penicilina, clindamicina, cefalosporinele dar se va evita
tetraciclina

• se recomanda asanarea focarelor de infectie dentara ce pot duce la o serie de complicatii ale sarcinii
ca de ex : nastere prematura, avort spontan sau sarcina oprita din evolutie, greutate mica la nastere,
pre-eclampsia

• se va informa pacienta referitor la caracterul acut si persistent al gingivitei de sarcina in special in

trim I. Intensitatea manif clinice diminueaza pe masura ce sarcina avanseaza

• pacientei i se recomanda o tehnica de periaj specifica afectiunilor parod si i se explica ca gingivita de

sarcina e reversibila odata cu nasterea

• recomandam periute dentare cu peri soft/ultrasoft si ape de gura cu CHX 0.2% de 2 ori pe zi , 2 sapt
pe luna. Dupa clatire sa nu mai consume nici un lichid( nici macar apa )

• tratamentele protetice, chirurg sau parodontale complicate cu caracter definitive se vor temporiza
pana dupa nastere, rezolvandu-se doar acele trat dentare care constituie o urgenta

• de preferat, sa evite tratam stomatologice pentru a evita cumularea stresului in momente si asa
suficient de delicate

• in concluzie tratamentul stoma la pacientele gravide FIV e posobil uneori, cu unele masuri de
precautie absolut indispensabile

46.Manifestari bucale in anemia aplastica congenitala- sindromul Fanconi

• Apare ca rezultat al diminuarii celor 3 serii sangvine ( eritrocite, trombocite, leucocite)

• Rezultatul e aplazia medulara survenita in jurul varstei de 10 ani

• E caracterizata de anomalii scheletate, malforamatii renale si cardiace, frecvent leucemie si cancer

• La nivelul cavit orale se observa:

- Discromii

- Alveolita difuza, asociata cu: malpozitii dentare secundare migrarii dintilor si in final soldata cu
expulzarea acestora.

47.Gingivita de menopauză.

• Este denumita „gingivita atrofica senila”, nu reprezinta o stare patologica obisnuita climacteriumului

• in unele situatii de menopauza fiziologica sau dupa histerectomii, ovarectomii, sterilizari prin
iradierea unor tumori maligne

• histopatologie- atrofie a epiteliului sulcular si oral, in special a straturilor bazal si spinos. Pot aparea
ulceratii ale mucoasei gg si orale

• Simptomatologie: -semne subiective:

· senzatie de uscaciune si de arsura la nivelul mucoasei gingivale si orale

· senzatii dureroase la contactul cu alimente sau bauturi reci sau fierbinti

· senzatii anormale de gust:acru/sarat

· dificultatea de a purta proteze mobile din cauza unor senzatii dureroase, hiperestezice ale
 mucoasei orale

-semne obiective:

· mucoasa gingivala si orala cu aspect uscat si neted

· culoare palida, uneori mai rosie, cand gingia sangereaza usor

· uneori, fisuri ale mucoasei gingivale

48.Gingivita din diabet.

• diabetul favorizeaza un raspuns modificat de aparare fata de placa bacteriana

• in gingivitele asociate cu diabet zaharat insulino-dependent,microorganisme din santul gg:

· specii de streptococ

· specii de Actinomyces

· Veionella parvula

· Fusobacterium

• in diabet, consumul de oxigen si oxidarea glucozei sunt reduse

• principalele mecanisme prin care diabetul actioneaza asupra gg:

· dereglarea metabolismului local si acumularea de compusi intermediari, cu actiune topica, prin

acidoza tisulara

· cea mai frecventa tulburare a starii lipidelor serice la bolnavii diabetici este cresterea
trigliceridelor si a moleculelor lipoproteice de colesterol cu densitate mare(HDL). In serul
bolnavilor cu parodontita se remarca o hiperlipidemie. Principala relatie biochimica la
bolnavii diabetici si parodontopati sa fie data de nivelul lipidelor serice.

· modificari vasculare si ale formatiunilor nervoase caracterizate prin meiopragie (fragilitate)

capilara si suferinte vasculare arteriale si venoase

· nevrita diabetica

• histopatologie:

· ingrosarea MB bazale dintre epiteliu si corion

· reducerea lumenului capilarelor si arteriolelor

Ambele manifestari=>nutritie deficitara atat a epiteliului gingival prin osmoza, cat si a corionului
subiacent

• Simptomatologie:

· respiratie cu miros specific de acetona sau de mere

· hiperplazie gingivala generalizata de tip polipoidal

· polipi gingivali sesili, cu baza mare de impalntare sau pediculati

· culoare modificata de la rosu-deschis la rosu caramiziu sau rosu-violaceu, in fazele avansate de staza

· ulceratii frecvente

· sangerari usoare la atingere

· consistenta redusa, moale a papilelor

· frecvent, pungi false

· usoara mobilitate, prin edem inflamator

49.Gingivita din hipovitaminoza C.

• acest tip de gingivita este produsa de placa bacteriana cand deficitul de vit C modifica in sens
agravant starea tesuturilor gingivale prin edem, hiperplazie si sangerari gingivale

• forma severa-scorbut care apare:

 · la copii, in primul an de viata(boala Moeller- Barlow)

· la varstnici cu deficiente de nutritie

· conditii restrictive de hrana

• Alcoolismul este factor predispozant pentru scorbut

• deficienta de vit C are ca efect:

· cresterea patogenitatii placii bacteriene

· cresterea permeabilitatii mucoasei bucale, a epiteliului sulcular, a.i. isi reduce functia de
bariera fata de microbi si produsii acestora

· scaderea integritatii peretilor vasculari prin alterarea cementului intercelular endotelial

· scaderea chemotactismului leucocitar si a migratiei leucocitelor

· modificarea sintezei proteoglicanilor si glicoproteinelor

· scaderea sintezei de colagen

· in parodontiul profun, favorizeaza fenomenele de demineralizare

• histopatologie:

· edem

· cresterea permeabilitatii capilare

· hemoragie prin meiopragie capilara

· reactivitatea scazuta a elementelor contractile din peretii vaselor sangvine periferice

· staza vasculara in corionul gingival

· degenerescenta fibrelor de colagen din corionul gingival

• Simptomatologie:

· halena

· hiperplazie gingivala cu ulceratii si sangerari la cele mai mici atingeri

· pungi false

· mobilitatea la edem

• pacientii cu igiena bucala buna, deficienta de vit C nu se manifesta clinic prin modificari distructive
ale gingiei si parodontiului sau sunt reduse

• prezenta placii bacteriene agraveaza tabloul simptomatic, cu aparitia de pungi parodontale adevarate
si avulsie putin sau deloc dureroasa a dintilor

50.Gingivita din leucemie: histopatologie.

• Epiteliul gingival are un aspect polimorf
o Poate fi subtiat si ulcerat sau
o Ingrosat cu fenomene de edem intra si inter celular
• In corionul gingival este prezent un infiltrat dens, dar larg raspandit de leucocite in fazele initiale
de dezvoltare à pe alocuri hematopoieza ectopica
• Vasele de sange sunt dilatate si prezinta in lumen numeroase cel leucemice care pot produce
microinfarcte si rare hematii.

51.Gingivita din leucemie :simptomatologie.

Leucemia à anemie, trombocitopenie, granulocitopenie
• In leucemia acuta mieloblastica
• poate debura discret, fiind depistata printr-o hemograma de rutina/ poate debuta brusc
cu sindrom hemoragipar (epistaxis, petesii, bule hemoragice in cavitatea orala à
bulele se vor sparge si vor rezulta ulceratii sangerande si dureroase)
o In CB – bule hemoragice care se sparg cu usurinta lasand ulceratii sangerande si
dureroase
o Gingivoragii precoce
o Gingia are culoare rosie-violacee, cianotica, frecvente petesii si infiltrate leucemice
 (=mici noduli rosii-violacei)
o Ulceratiile apar frecvent pe gingie si in zona mucoasei jugale (extrem de dureroase) à
se suprainfecteaza din cauza granulocitopeniei
o Hiperplazia gingivala este frecventa cu caracter extensiv pana la generalizare
o Numarul de leucocite variaza intre 10.000 si 100.000/mm3
o Stare generala alterata à astenie,fatigabilitate, meningita cu cefalee, varsaturi,
septicemii
• Leucemiile cornice
o Debut insidious, evolutie mai indelungata,
o Semne generale à astenie, fatigabilitate , prurit generalizat, petesii, echimoze
o La niv CB manifestari mai reduse:
Tendinta de hiperplazie a gingiilor, care sunt mai ferme
Petesii, echimoze si gingivoragii discrete
Ulceratii – rar

52.Gingivita din anemii.

Anemia Aspectul gingiei

Hipercroma, macrocitara Gingia cu aspect palid, lucios

Hipocrima, microcitara, feripriva Gingia are o culoare roz-deschis, palid

Drepanocitara, falciforma, siclemia Gingia cu aspect palid, usor galbui

Hemolitica normocitara, normocroma Gingie cu aspect palid si poate prezenta ulceratii

53.Gingivita din trombocitopenie.

• Trombocitopenia poate fi idiopatica sau secundara (leucemii, tum. Maligne)
• Semnul patognomonic este purpura, caracterizata prin petesii si vezicule hemoragice, in
special pe mucoasa jugala si palatinala
• Gingiile sunt tumefiate, de consistenta moale, friabila
• Hemoragii gingivale frecvente si se prod la cele mai mici atingeri, periaj, masticatie

54.Gingivita din unele tulburări imunodeficitare.

• Agranulocitoza
Pot fi produse de :
-Infectii bacteriene sau virale
-Hipersensibilitatea la medicamente (cloramfenicol, fenilbutazona, sulfamide, barbiturice, agenti
cu actiune toxica medulara)
-Radiatii ionizate

-Gingivita poate debuta brusc sau dupa o faza eritematoasa urmata de ulceratii initial la nivelul
istmului faringian, apoi mucoasa jugala, labiala, gingivala
-Ulceratii cu caracter hemoragic si necrotic, suprainfectate
-Aspect clinic asemanator cu gingivostomatita ulcero-necrotica

• Gingivita hiperplazica din granulomatoza Wegener

-Boala rara caracterizata prin leziuni necrotice si granulomatoase ale tractului respirator si renal
-Gingia are aspect hiperplazic, cul rosu-violaceu, prezinta ulceratii si sangereaza cu usurinta

• Gingivita din sarcoidoza (afectiune granulomatoasa): Gingie hiperplazica si ulcerata

55.Modul de acţiune a hidantoinei în gingivita hiperplazică.

Hidantoina = Dilantin, Epanutin

Mod de actiune:
• Inactiveaza colagenaza
• Reduce degradarea componentei fibrilade din colagen a substantei fundamentale din
corionul gingival si din desmodontiu
• Stimuleaza proliferarea epiteliului si a fibroblastilor din corion
• Sub influenta hidantoinei, fibroblastii sintetizeaza o cantitate crescuta de componente
sulfatate ale glicozaminoglicanilor, ceea ce mareste masa nefibrilara a substantei
fundamentala
• hiperplazia hidantionicaa sa produce si in absenta placii si tartrului
• prezenta placii determina insa o supraadaugare a inflamatiei bacteriene, care accentueaza
hipertrofia si hiperplazia gingivala

56.Gingivita hidantoinică : histopatologie.

 • Hiperkeratoza si parakeratoza
• Acantoliza in epiteliu
• Aspect papilomatos al jonctiunii epiteliu-corion
• Cresterea nr de fibroblasti si de vase de neoformatie, cu aparitia unui tesut conjunctiv tanar de
neoformatie
• Prezenta unor benzi groase de colagen, uneori cu dispozitie mai neregulata
• Prezenta a numeroase fibre de oxytalan
• Infiltrat inflamator limfocitar, in special in zona subadiacenta a epiteliului sulcular

57. Gingivita hidantoinică: simptomatologie

- la inceput, hiperplazia de dimensiuni mici, de forma unor margele ale pailelor interdentare
- in stadii mai avansate, hiperplazia papilei si a marginii gingivale libere se mareste si acopera o parte din
suprafata coroanei dentare
- localizata mai mult V, dar si O,mai redus din cauza presiunii limbii
- zona de gingie fixa e de obicei mai putin hiperplazica, ceea ce o deosebeste de hiperplazia gingivala
idiopatica
- hiperplazia fara inflamatie supraadaugata are un aspect lobulat, culoare roz-deschis, consistenta ferma si
nu sangereaza
- caracteristic: sant la baza hiperplaziei papielor si a marginii gingivale libere sau la limita cu mucoasa
alveolara, cand cuprinde si gingia fixa
- se poate observa o reducere sau chiar disparitia spontana a hiperplaziei hidantoinice la cateva luni sau
dupa intreruperea tratamentului
- RX:demineralizare a septurilor interdentare

58. Modul de acţiune al antagoniştilor de calciu în hiperplazia gingivală.

-Nifedipin, Nitredipin,Nicardipin,Amlodipin, Verapamil, Diltiazem- inhiba fluxul ionilor de Ca prin
canalele lente membranar
● concentratia de Nifedipin in lichidul santului gg de 15-316 x mai mare decat in plasma
● efect de crestere a glicozaminosulfatilor
● stimularea factorului de crestere epiteliala
● activarea acidului folic
● stimularea sintezei de ADN si a colagenului
● reducerea reactiilor de fibrozare la nivelul cordului, reactii asociate cu administrarea de aldosteron sau
angiotensina II
● cresterea proliferarii celulare pe culturi de fibroblasti celulari
● nifedipina creste sinteza de proteine de catre fibroblasti
● induce proliferarea fibroblastilor gingivali
● modificarea metabolismului fibroblastilor gingivali

59. Hiperplazia prin antagoniştii de calciu: histopatologie.

- retea bogata de benzi groase de fibre de colagen, din cauza unui intens fenomen de colagen
- aparitia de miofibroblasi cu microfilamente si unRE bine dezvoltate
- fenomene distrofice epiteliale segregatie celulara si acantoza in stratul spinos
- hiperkeratoza si parakeratoza
- aspect papilomatos al jonctiunii corio-epiteliale
- prezenta de benzi fibroase in corion
- vase sangvine dilatate de aspect telenagiectatic
- bogat infiltrat limfoplasmocitar in corionul gingival

60. Hiperplazia prin antagoniştii de calciu : simptomatologie.

- caracter generalizat si predomina V si in zonele interdentare
- volumul hiperplaziei gingivale este variabil in functie de perioada de adm+ doza acestuia
- culoarea gingiei hiperplazice variaza de la rosu congestiv cu zone frecvent ulcerate pana la rosu inchis,
uneori violaceu in zonele de staza, acoperite pe alocuri de placarde fibroase alb-galbui
- gingia hiperplazica e decolabila de coroana dd, cu depozite de tesuturi sfacelate, acoperite cu exudat
purulent
- consistenta gg e mai ferma la inceput, in timp cu cresterea in volum se reduce, e mai moale, depresibila
- la unii pacienti,cu igiena buna, hiperplazie nodulara, au suprafata neteda si consistenta ferma
- nu se recomanda renuntarea la antagonisti

61. Hiperplazia gingivală la ciclosporine.

-​
- pt prevenirea rejetului de organe transplantate
- incidenta 30%
- fenomenele induse de ciclosporine asemanatoare cu cele induse de hidantoina
- gingia : ROZ+ FERMA+ SANGERARE REDUSA(in caz de suprainfectare)
- in doze mici, la sobolani:stimuleaza formarea de os si favorizeaza integrarea grefelor de os demineralizat
liofilizat​

62. Alte denumiri ale gingivitei hiperplazice idiopatice.

-​
- elefantiazis gingival
- macrogingia congenitala
- gingivostomatoza
- hiperplazie gingivala ereditara
- fibromatoza gingivala ereditara
- fibromatoza familiara congenitala
- fibrom gingival difuz
- fibromatoza idiopatica

63. Gingivita hiperplazică idiopatică :histopatologie.

-​
- hiperkeratoza excesiva a epiteliului
- acantoloiza in stratul spinos
- aspect papilomatos al jonctiunii corio-epiteliale
- frecvent benzi groase de colagen si numerosi fibroblasti in corion
- vascularizatie redusa in corionul gingival

64. Gingivita hiperplazică idiopatică :simptomatologie.

-​
- afecteaza papilele interdentare, marginea gg libera si gingia fixa
- suprafata gg culoare roz, aspect particular granular, de prundis
- consistenta ferma, volum mult crescut, poate acoperi in intregime coroanele dd care sunt dislocati in
pozitie normala ca “alicele impuscate”
​

65. Gingivita alergică :histopatologie.

-​
- hiperkeratoza si parakeratoza
- alterari celulare in stratul spinos si bazal
- membrana bazala e intacta
- in corion, un bogat infiltrat plasmocitar ”gingivita cu plasmocite”​

66. Gingivita alergică.simptomatologie.

-​
- gingia de culoare rosu intens, cuprinde papilele interdentare, marginea gingivala libera si gingia fixa
- dispare brusc la nivelul jonctiunii mucogingivale
- consistenta gingivala e redusa, moale, friabila
- volumul e crescut, tumefactie gingivala cu aspect usor granular
- gingia sangereaza cu usurinta la atingere si masticatie
- frecvent semne de cheilita si glosita
- intreruperea folosirii gumei de mestecat sau a celorlalte produse implicate si disparitia leziunilor confirma
rolul allergic in producerea gingivitei

67. Cauzele care produc gingivite descoamative.

- la femei, frecvent:
- inainte sau dupa instalarea menopauzei
- pe un teren modificat de tulburari neurovegetative, nevrotice, depresive, anxioase
- dupa histerectomii
- infectii cronice:sifilis, tuberculoza
- dupa administrarea de: aminofenazona, barbiturice, salicilati, saruri de bismut, antimalarice, sulfamide si
antibiotice, fenolftaleina, ioduri, bromuri, saruri de aur, citostatice

68. Manifestări gingivale în lichenul plan.

- lichenul plan=boala autoimuna, afectiune papuloasa a pielii si mucoaselor
- gingival, leziunile din lichen au culoare alb-sidefie:
- leziuni hipekeratozice de tip reticular sau dendritic(nervurile frunzei de feriga)
- papule izolate
- placard
- vezicule si bule care se sparg si las ain urma ulceratii cu margini zdrentuite, mobile, in special la formele
tip bulos
- eroziuni si ulceratii care pot sangera usor la periaj si masticatie
- atrofia epiteliului gingival cu leziuni erozive+ atrofia papilelor filiforme si fungiforme ale limbii

69. Manifestări gingivale în pemfigus.

- afectiune veziculo-buloasa care apare pe piele
- poate debuta la nivelul mucoasei bucale, fiind descoperita precoce de stomatolog
- pemfigusul=boala autoimuna, dar si genetica
- gingival, apare ca o gingivita descuamativa si uneori in alte zone ale cavitatii bucale, vezicule si bule care
se sparg si formeaza ulceratii cu margini de forma unor microlambouri flotante
70. Gingivita din pemfigus :histopatologie.
- acantoliza in stratul spinos
- veziculatie intinsa intraepiteliala, cu formarea de vezicule si bule
- infiltrat inflamator, cu PMN in corion, in zonele de ulceratie
- disjunctie epiteliu-corion

71. Manifestări gingivale în pemfigoidul mucos benign şi în sclerodermie.

- in penfigoidul mucos benign: pielea in general nu e afectata
- gingival- gingivita descuamativa si eroziva
- in sclerodermie: mucoasa gingivala si a limbii indurata si dureroasa
- la nivelul buzelor, induratia conduce la microstomie si dificultati alimentare si de vorbire

72. Pericoronaritele:factori favorizanţi, simptomatologie

-etiologie microbiana
-factori favorizanti:
• prezenta unui lambou de mucoasa care acopera partial suprafata ocluzala a molarului in curs de eruptie
sau partial inclus, favorizeaza acumularea la acest nivel de placa bacteriana si detritusuri alimentare
fermentescibile
• malpozitia dentara
• formarea de pungi parodontale in zona molarului de minte( de obicei mandibular)
-simptomatologie

​
-in forma acuta
• dureri la masticatie
• trismus
• hipersalivatie
• halena
• formarea unui exudat purulent sub capusonul mucozal
• adenopatie
• starea generala alterata si febra

​
-complicatii
• gingivostomatita ulcero-necrotica
• abcese de vecinatate, in zona maseterului, retrofaringian, periamigdalian, uneori in loja temporala

​-s-au mai descris: edem laringian; tromboflebia sinusului cavernos; meningita acuta
73. Gingivostomatita ulcero-necrotică :etiologie.
-spirochete: Treponema denticola, vicenti, macrodentium
-bacili fuziformi:Fusobacterium nucleatum
-Prevotella intermedia
-Porphyromonas gingivalis
Factori favorizanti:
• pericoronarite
• igiena bucala incorecta, intamplatoare sau absenta
• fumatul excesiv
• traumatism direct al gingiei de dintii antagonisti in ocluziile foarte adanci sau prin migrari
• deficitul in vit. C, B1, B2(in alcoolism)
• boli generale cronice casectizante: sifils; tumori maligne; retrocolita ulcero-
hemoragica(leucemii, anemii)
• factori psihosomatici: stres(stagiu militar, examene); nevroze anxioase si depresibile

74. Gingivostomatita ulcero-necrotică :histopatologie.

- -suprafata epiteliului e distrusa si inlocuita cu false membrane
- -in corion se constata o hiperemie puternica si un bogat infiltrat inflamator cu PMN
- -la nivelul zonelor ulcerate si necrozate:
- 1. zona bacteriana: cea mai superficiala, numeroase bacterii diverse, dar putine spirochete
- 2. zona bogata in leucocite: numeroase neutrofile, printre care sunt spirochete si bacterii
- 3. zona de necroza: resturi celulare si fibre de colagen, multe spirochete, cu mai putine bacterii
- 4. zona de infiltratie spirochetala: bogata in spirochete, fara bacterii
- -spirochetele patrund pe o adancime de 0,3mm de la suprafata ulceratiilor si zonelor de necroza
75. Gingivostomatita ulcero-necrotică:simptomatologie subiectivă.

-​
- dureri intense la atingerea gingiei
- dureri spontane iradiate in oasele maxilare
- accentuarea durerilor la contactul cu alimente fierbinti, condimente, masticatie
- senzatie de gust metalic si alterat
- limitarea deschiderii gurii prin trismus
- halena fetida intensa

76. Gingivostomatita ulcero-necrotică :simptomatologie obiectivă.

• Semne patognomonice:
- papilele prezinta la varf o ulceratie crateriforma (”aspect decapitat”) care se extinde si la MGL
- ulceratiile acoperite cu depozit pseudomembranos de culoare alb-galbuie la cenusiu-murdar
- aspectul papilelor si MGL pe distante de 1 sau mai multi dinti este crateriform, crenelat si poate fi
delimitat la baza de un lizereu linear eritematos
​• Alte semne obiective
​
-culoare rosie a portiunilor gingivale neulcerate
-gingivoragii la atingeri mici sau spontan
-hipersalivatie vascoasa
-leziuni de tip ulcerativ, necrotic,mai rar, pe mucoasa jugala, a buzelor si mucoasa linguala
-rigiditatea fetei
-adenopatie regionala

77. Gingivostomatita ulcero-necrotică:diagnostic pozitiv şi diferenţial.

• Diagnostic pozitiv: pe baza semnelor clinice, in special cele patognomonice
• Diagnostic diferential

-​
- gingivostomatita herpetica
- gingivostomatita aftoasa
- gingivite alergice si descuamative
- leziuni difterice
- sifilis
- tuberculoza
- leucemie acuta
- agranulocitoza
- candidoze acute
​

78. Gingivostomatita ulcero-necrotică :evoluţie şi complicaţii.

- in absenta tratamentului poate evolua spre forme mai grave cu distructii parodontale intinse si denudarea
radacinilor
- sindromul de alterare a starii generale se accentueaza
Complicatii:
-​
- stomatita gangrenoasa sau noma
- meningita
- abces cerebral
- septicemia
- rareori poate retroceda spontan
- sub tratament evolueaza rapid spre reducerea suferintelor acute locale si ameliorarea starii generale
- recidivele sunt frecvente, mai ales in absenta corectarii factorilor favorizanti

79. Gingivostomatita herpetică:factori favorizanţi.

-​
- expunerea la soare (herpes actinic)
- ciclu menstrual(herpes catamenial)
- traumatisme, extractii dentare
- vaccinari
- afectiuni generale gastrointestinale, gripa, hepatita epidemica

80. Gingivostomatita herpetică:simptomatologie.

- vezicule solitare sau grupate, ce contin lichid clar cu celule degenerate si virusi herpetici
- pe gingie, mucoasa buzelor, jugala, a limbii, valului palatin si istmului faringian
- la limita cutaneo-mucoasa pe buze- vezicule in numar variabil, in buchet, ce se sparg la cateva zile
aparand o ulceratie confluenta, marginita de un contur policiclic
- ulceratia se acopera de cruste si se poate suprainfecta
- pe mucoasa bucala veziculele se sparg rapid de la aparitie si apar ulceratii superficiale, de culoare galben-
gri cu halou rosu, inflamator
- si aceste ulceratii se pot suprainfecta, aparand si durere
- halena
- dificultati de masticatie
- adenopatie loco-regionala
- stare generala alterata, febra, curbatura, cefalee

81. Herpangina
- Afectiune virala acuta determinata de infectia cu virusrul Coxsackie grup A sau grup B, enterovirus 71 sau
 ecovirus.
- Apare la copii in special vara
- debuteaza cu febra brusca, cefalee, disfagie
- leziuni eritematoase, veziculoase si ulceratii pe valul palatin si mucoasa istmului faringian
- se poate insoti de infectii cutanate date de acelasi factor: Coxsackie A sau B sau de ecovirusi

82. Gingivostomatita aftoasă:factori favorizanţi.

​
• Locali
- dulciuri cu alune, miere, ciocolata
- condimente
- fumat excesiv
- eruptia dentara
- schimbarea periei de dinti

• Generali
- viroze
- afectiuni gastrointestinale
- hipertiroidism
- sarcina
- menstruatia
- stres
​

83. Gingivostomatita aftoasă :simptomatologie.

- leziune elementara – afta
- leziune initiala – vezicula de scurta durata pe mucoasa bucala ce se sparge si lasa o ulceratie superficiala
- afta -pe mucoasa gingivala, labiala, jugala, linguala, fren lingual
- intrun singur loc sau generalizata
- afte bucale+in regiunea genitala aftoza bipolara
Dimensiuni afte:
- mici 0,2-1 cm diametru rotunde sau alungite, se vindeca in 7-10 zile fara cicatrici
- mari 1-3 cm neregulate, persista cateva saptamani, lasand cicatrice
- ulceratia – alb-galbuie, margini netede bine conturate, inconjurate de halou eritematos
- de regula aftele sunt dureroase la masticatie si deglutitie si se pot insoti de trismus
- bolnavii prezinta hipersalivatie
- adenopatie loco-regionala
- recidivele apar dupa perioade variabile de timp, de la cateva zile la cativa ani
- starea generala poate fi alterata, cu usoara febra, curbatura, inapetenta.

84. Gingivostomatita micotică:condiţii favorizante.

- cauza imbolnavirii: Candida Albicans care se identifica in mod obisnuit la nivelul cavitatii orale fiind
nepatologica.
- consum excesiv de AB(penicilina si tetraciclina) in doze mari, timp de saptamani si luni; totusi doze mici
de tetraciclina (0,250g-0,500g) se concentreaza in santul gingival de 2-3 ori mai mult decat in sange cu
efecte benefice in tratatmentuil unor gingivite si parodontite marginale
- unele boli metabolice-diabet
- unele boli endocrine-hipotiroidism, insuficienta adrenocorticosuprarenaliana, boala Addison
- sarcina si contraceptivele pot favoriza candidoza „de tip bipolar”
- scaderea rezistentei organismului in urma tratamentului unor tumori maligne cu citostatice si doze mari de
radiatii
- la pacientii care au primit o medicatie imunosupresiva
- SIDA care trebuie tot timpul luat in consideratie in cazul unei micoze acute prelungite si rebele la
tratament

85. Gingivostomatita micotică semne subiective.

- senzatii dureroase la tingere, masticatie, contactul cu condimente, alimente cu pH acid
- fisuri dureroase ale comisurilor bucale
- dificultatea de a purta proteze mobile

86. Gingivostomatita micotică:semne obiective.

• La copii • La adulti
- leziuni candidozice cu aspectul unor depozite de- atrofia papilelor filiforme ale limbii,ce au aspect neted,
culoare alb-crem,ce imita laptele prins,coagulat lucios; in rest mucoasa bucala prezinta eritem
- pe mucoasa fetei dorsale si pe marginile limbii,-pe
hiperkeratoza epiteliului gingival, lingual si uneori jugal
 mucoasa jugala, palatina si pe gingie si palatinal, cu aparitia de placi albe, aderente
- la inceput izolate, apot confluente pe un fond - aspect pseudomembranos, cu placi albe de tip lapte
eritematos, generalizat al mucoasei bucale inchegat, pe fond de eritem si ulceratii mucozale
- depozitele miceliene sunt aderente si se desprind
- fisuri
la si ulceratii ale comisurii cu exsudat seros si
o raclare energica, lasand puncte sangerande suprainfectari urmate de cruste
- uneori xerostomie

87. Parodontita marginală cronică superficială: histopatologie.

La microscopul optic: La microscop electronic
• In epiteliu ● in epiteliu
● proliferare intensa a celulelor din stratul bazal -alterari ale
● aspect papilomatos pseudotumoral la nivelul jonctiunii epiteliu- mitocondriilor, marite
corion de volum, vacuolizate
● alterari distrofice citoplasmatice si nucleare -tendinta de aglomerare
● disjunctii intercelulare in stratul spinos: segregatie celulara, a ribozomilor
acantoliza ● in corion
● hiperkeratoza si parakeratoza in stratul cornos -distrugeri
● exulceratii cu pastrarea stratului de celule bazale mitocondriale si
● ulceratii disecante ale epiteliului jonctional, deasupra insertiei nucleare
ligamentelor supraalveolare
• In derm
● infiltrat dens limfoplasmocitar
● vasodilatatie pasiva
● endarterita
● degenerescenta filetelor nervoase
● la nivelul microulceratiilor epiteliului sulcular si jonctional mici
cantitati de tesut de granulatie

88. Parodontita marginală cronică superficială : semne subiective.

-prurit gingival
-usturimi gingivale
-jena dureroasa gingivala, accentuata de periaj si masticatie
-sangerari la atingeri usoare si la suctiunea gingiei
-semn patognomonic: senzatia de egresiune a unui dinte sau grup de dinti, cu durere peri- si
interradiculara:
● durerea localizate
● mai frecvent dimineata si dispare dupa cateva miscari de masticatie
● intensitate medie, suportabila, uneori discreta
● senzatia de egresiune usor dureroasa care apare matinal in IM poate fi pusa in evidenta in cursul zilei
in RC

89. Parodontita marginală cronică superficială : semne obiective.

• Sangerari la atingeri usoare cu sonda
• Semne de inflamatie gingivala
- culoare rosie-violacee de staza a papilelor, MGL, pe alocuri a gingiei fixe, cu aspect destins, lucios, lipsit
de desenul de „gravura punctata”
- tumefactie cu pungi false
- papila -tumefiata uneori filiforma, „prelinsa” interdentar spre incizal sau ocluzal
- poate fi desprinsa de dinte
- papila poate avea aspect lobulat, sant discret la baza, ce o delimiteaza de gingia fixa
- MGL cu fisuri acoperite de exsudat serofibrinos sau purulent
- usoara mobilitate-grad I prin edem
- uneori hiperplazie gingivala
- uneori retractie gingivala

90. Parodontita marginală cronică superficială: semne radiologice.

• Demineralizare(halistereze) cu localizare diferita:
HALISTEREZA MARGINALA:
● la nivelul varfului septului alveolar
● rezulta din demineralizarea corticalei interne
● aspect difuz sau de triangulatie discret
crateriforma:baza spre marginea crestei
septale si varful apical
HALISTEREZA AXIALA:
● in lungul septului, central axial in mod intrerupt
● aspect de „sirag de margele” sau continuu „canal
septal”
-in aproape totalitatea septului alveolar si parcelar
la nivelul corticalei interne, ceea ce indica stadiu
avansat de suferinta osoasa si iminenta resorbtiei
osoase

91. Parodontita prepubertală.

-la dentitia temporara si mixta
-asociata unor boli generale si genetice:
-Papillon-Lefevre:
- hiperkeratoza palmara, plantara, la genunchi
- pierderea DT la 5-6 ani si a DP la 15 ani
-Chediak-Higashi – insotit uneori de albinism, tulburari ale fagocitelor, trombocitelor, parodontita
marginala profunda rapid distructiva
-Down-pungi adanci
 -Cohen
-Ehlers-Danlos
- hiperelasticitatea pielii si articulatiilor, cresterea mobilitatii dentare
- calcifieri subcutanate
- pseudotumori subcutanate
- defecte oculare
- tulburari cardiovasculare si gastrointestinale
-Marfan
-Cross-McKusick-Breen
- hipertrofie gingivala
- hiperpigmentatia pielii
- opacifierea corneei
- tulburari nervoase de tip spastic
-Sindromul deficientei de adeziune leucocitara
-Boala Crohn
-Boala celulelor Langerhans
-Agranulocitoza infantila genetica
-Neutropenia familiala ciclica
-Hipofosfatazia

92. Parodontita juvenilă: etiologie.

Patogene:
-​
- Aggregatibacter actinomycetemcomitans(AA)
- Capnocytophaga sputigena
- Mycoplasma
- spirochete

-​
- exista un deficit de chemotactism al PMN si monocitelor, produs de leucotoxina si care inhiba
proprietatile fagocitare ale leucocitelor
- se poate elibera un factor inhibitor al fibroblastilor si o enzima colagenolitica
- endotoxina eliberata de AA poate produce fenomene de hipersensibiliate de tip Shwartzman, agregarea
trombocitelor, activarea complementului si resorbtie osoasa

93. Parodontita juvenilă : histopatologie.

• semne de inflamatie de tipul unor ulceratii reduse in adancime ale epiteliului sulcular
• disjunctie intre epiteliu si dinte
• infiltrat inflamator predominant plasmocitar
• distructii de colagen mai reduse ca in parodontita adultului

94. Parodontita juvenilă : simptomatologie.

= se caract prin lipsa unei inflamatii evidente clinic
• mobilitate patologica
• pungi parodontale adevarate
• migrari M1 si I; diastema patologica( frecv I max migreaza V si D)
• retractie gingivala
• hiperestezie dentinara
• abcese parodontale, in forme avansate
In forma localizata, semnele clinice descrise se produc in zonele:
• M1 superiori si inferiori
• I superiori si inferiori
• M1 si I
• M1, I si dintii imediat vecini
In forma generalizata-la toti dintii

95. Parodontita marginală cronică profundă la adult :histopatologie în epiteliu.

• leziuni proliferative care alterneaza cu zone de ulceratie si exfolieri masive
• degenerescente celulare si alterarea legaturilor intercelulare pe zone intinse
• disjunctia epiteliului jonctional de dinte

96. Parodontita marginală cronică profundă la adult :histopatologie în corion.

• In corion
• vasodilatatie cu caracter paralitic(vasoplegie)
• degenerescenta fasciculelor de fibre nervoase perivasculare
 • infiltrat limfoplasmocitar abundent
• In corion si desmodontiu
• distructii intinse ale fibrelor de colagen din ligamentele supraalveolare si periodontale
• resorbtii ale cementului, inlocuit de zone intinse de tesut de granulatie epitelial si conjunctiv
• distructii ale fibrelor Sharpey
• osul alveolar prezinta numeroase zone de resorbtie, in care se dezvolta tesut conjunctiv de
neoformatie, cu stroma conjunctiva foarte redusa si un bogat parenchim vascular invadant

97. Parodontita marginală cronică profundă la adult : simptomatologie subiectivă.

Semnele din parodontita marginala cronica superficiala sunt mai accentuate+ unele caractere
particulare:
-tulburari de masticatie, urmare a mobilitatii dentare patologice
-tulburari de fonatie (T,D,S,Ş=consoane dentale) urmare a mobilitatii si diastemei si tremelor
-tulburari fizionomice consecutive migrarilor
-manifestari psihice anxios-obsesive, pana la tulb manifeste de comportament

98. Parodontita marginală cronică profundă la adult :semne de inflamaţie.

-mai accentuata fata de parodontita marginala cronica superficiala:

• culoare rosie-violacee de staza a papilelor, a MGL, pe alocuri a gingiei fixe, cu aspect

destins, lucios, lipsit de desenul de „gravura punctata”
• tumefactie cu pungi false
• mobilitate dentara
• papila –tumefiata, de aspect uneori filiform, „prelins” interdentar spre incizal sau ocluzal
• uneori papila poate fi desprinsa de dinte
• papila poate avea aspect lobulat, cu sant discret la baza, ce o delimiteaza de gingia fixa de
culoare mai deschisa
• MGL cu fisuri acoperite de exsudat serofibrinos sau purulent

99. Parodontita marginală cronică profundă la adult : pungi parodontale adevărate.

Uneori au peretele extern partial Continutul pungilor parodontale:

osos-in zonele de intarire a osului
alveolar cu prelungiri din oasele
maxilare:
● linii oblice externa si interna
● creasta zigomatico-alveolara
● zona palatina din dreptul
frontalilor superiori
In aceste zone pot aparea „pungi
osoase”
● tesut epitelial proliferat din epiteliul jonctional si sulcular
● tesut de neoformatie cu tendinta de granulatie si inlocuire
a structurilor degradate
● os alveolar necrozat si osteitic infiltrat cu tesut de
granulatie
● celule epiteliale descuamate
● bacterii intregi si fragmentate
● leucocite distruse
● fragmente de cement desprinse, impreuna cu scurte
portiuni din fibrele de colagen
● exsudat seros, sero-fibrinos, adeseori purulent

100. Parodontita marginală cronică profundă la adult : migrări patologice.

• mecanismul este dependent de distructia conexiunii dento-alveolare
• stopurile incizale si ocluzale isi pierd caracterul stabil; ca urmare, in zona frontala, dintii prezinta o
eruptie activa accelerata, se distanteaza prin vestibularizare si apar false ocluzii adanci.
• Coroanele clinice cresc, dintii par „alungiti”,apar treme patologice si se produce diastema
• in zona dintilor laterali(chiar si in prezenta antagonistilor) dintii au tendinta de deplasare in plan
transversal cu vestibularizari la maxilar si mandibula, unde pot aparea si lingualizari cu treme
patologice

101. Parodontita marginală cronică profundă la adult : afectarea gingivo-osoasă a furcaţiilor.

• Afectarea gingivo-osoasa a bifurcatiilor si trifurcatiilor dintilor laterali.
• Ca urmare a proceselor osoase resorbtive si ale retractiei gingivale consecutive, la nivelul dintilor
pluriradiculari se descriu urmatoarele grade de afectare:
- Gradul I: leziunile sunt incipiente Si afecteaza in principal gingia, care se retrage si pune in evidenta
zona de furcatie fara ca sonda sa patrunda interradicular.
- Gradul II: sonda exploratoare patrunde interradicular pe o distanta de 1-3 mm; examenul radiologic
nu deceleaza o resorbtie semnificativa, evidenta a septului interradicular, dar demineralizarea este
 prezenta.
- Gradul III: sonda exploratoare patrunde adanc interradicular, dar nu trece pe versantul opus;
examenul radiologic pune in evidenta resorbtia limbusului septului interradicular.
- Gradul IV: sonda exploratoare traverseaza in intregime spatiul interradicular de la nivelul furcaliei
pana pe versantul opus. Radiologic, se constata grade diferite de resorbtie osoasa a septurilor
interradiculare.
• Clasificarea Catedrei de Parodontologie din Bucuresti privind gradele afectarii furcaliilor:
• In plan vertical, clasificam trei grade de afectare, in raport cu dimensiunea verticala a defectului, a
distantei de la nivelul furcatiei pana in portiunea cea mai decliva a resorbtiei osoase:
⇒ Subdiviziunea A cu a dimensiune verticala de 3-4 mm;
⇒ Subdiviziunea B cu 0 dimensiune verticala de 5-7 mm;
⇒ Subdiviziunea C cu a dimensiune verticala egala sau mai mare de 8mm

102. Parodontita marginală cronică profundă la adult : semne radiologice.

Examenul radiologic arata o resorbtie a osului alveolar cu caracter inegal ca profunzime si dispozitie in
diferitele zone ale arcadelor dentare; este o resorbtie osoasa verticala
Aspecte radiologice particulare:
- craterul (defectul) septal interproximal este rezultatul unei resorbtii verticale. care afecteaza corticala
interna (lamina dura), marginea crestei osoase septale si osul spongios subiacent; defectul osos rezultat
are deschidere crateriforma mai larga spre coronar si orientata spre cementul radicular sub jonctiunea
smat-cement; limita spre spongioasa subiacenta se face printr-o zona de demineralizare cu caracter de
radiotransparenta partiala, difuza;
- craterul (defectul) septal aproximal este rezultatul unei resorbtii verticale care afecteaza corticala
interna (lamina dura) pe ambele fete (mezial si distal) ale septului interdentar si osul spongios
subiacent sub forma unei piramide cu baza spre coronar si varful orientat vertical de-a lungul septului
spre apical, la diferite adancimi.
- resorbtia crenelata, inegala de la un dinte la altul al marginilor (crestelor septale si alveolare) osului
alveolar

103. Parodontita marginală rapid progresivă : etiologie şi patogenie.

Etiologia
Parodontita marginala rapid progresiva este de cauza microbiana fiind implicati:

​
- Aggregatibacter actinomycetemcomitans,'
- Prevotel/a intermedia;
- Porphyromonas gingivalis;
- Tannerella forsithensia;
- Fusobacterium nucleatum;
- Eikenela corrodens;
- Campylobacter rectus.

​
In patogenia bolii au fost incriminate mecanisme ca:

​
- modificari ale chemotactismului neutrofilelor fala de bacterii;
- activarea policlonala a Iimfocitelor B;
- alterari ale functiilor limfocitelor T
- producerea de autoanticorpi fata de colagen (ANUSAKSA, THIEN, DOLBY, 1991).

​
⇒ Incidenta acestei forme de imbolnavire este de 4-8% din totalul formelor de parodontita marginala
cronica profunda. Boala apare cel mai frecvent dupa varsta de 20 de ani, cu un maximum de
incidenta a episoadelor agresive si de pierdere a unor dinti, in jurul varstei de 30-35 de ani. Pentru
a considera o parodontita marginala drept "rapid progresiva", este necesara examinarea in timp si
evidentierea la interval de cel putin cateva saptamani a unor episoade de evolutie agresiva, cu
semne de inflamatie florida. ale unei parodontite marginale cronice profunde. In cursul acestor
episoade se produc inflamatii gingivale cu caracter acut sau subacut, tumefactii voluminoase
ulcerate, sangerande si suprainfectate. Exsudatul purulent din plagile parodontale este bogat
reprezentat. Mobilitatea patologica este accentuata si, uneori, se pot produce avulsii ale unor dinti.
cu caracter aproape spontan.
⇒ Episoadele agresive cu evolutie rapida pot alterna cu perioade de acalmie de saptamani, luni sau
chiar ani de zile. In care semnele de inflamatie gingivala se reduc, dar pungile parodontale
persista.

104. Parodontita marginală rapid progresivă : simptomatologie.

Pentru a considera o parodontita marginala drept "rapid progresiva", este necesara examinarea in timp
si evidentierea la interval de cel putin cateva saptamani a unor episoade de evolutie agresiva, cu semne
de inflamatie florida. ale unei parodontite marginale cronice profunde. In cursul acestor episoade se
produc inflamatii gingivale cu caracter acut sau subacut, tumefactii voluminoase ulcerate, sangerande
si suprainfectate. Exudatul purulent din plagile parodontale este bogat reprezentat. Mobilitatea
patologica este accentuata si, uneori, se pot produce avulsii ale unor dinti cu caracter aproape
spontan.
Episoadele agresive cu evolutie rapida pot alterna cu perioade de acalmie de saptamani, luni sau chiar
ani de zile. In care semnele de inflamatie gingivala se reduc, dar pungile parodontale persista.

105. Parodontita marginală profundă rebelă la tratament.

 Se caracterizeaza printr-un raspuns redus sau absent la tratamentul utilizat in prezent. Aceasta forma de
imbolnavire nu trebuie confundata cu parodontitele marginale recidivante prin refacerea placii
bacteriene (ca urmare a unor deficiente de igiena bucala, zone de retentie greu accesibile), unde se
produc recidive rapide dupa perioada de ameliorare sau de vindecare clinica aparenta prin tratament.
Parodontita marginala refractara la tratament prezinta doua forme clinice principale (dar poate aparea
in orice forma de parodontita care este astfel diagnosticata):
- imbolnavirea se produce in zone greu accesibile pentru indepartarea placii bacteriene: furcatii adanci,
neregularitali retentive ale unor suprafele radiculare;
- cazuri de parodontita prepubertala sau rapid progresiva la adult, cu importante influente microbiene si
implicatii imunologice. SLOTS si RAMS (1991) descriu in parodontita refractara la tratament
urmatoarele microorganisme:

-​
- Fusobacterium nucleatum (75% din situsuri/bolnavi);
- Prevotella intermedia (40%);
- Aggregatibacter actinomycetemcomitans (30%);
- Micromonas micros (30%);
- specii de stafilococ (30%);
- Tannerela forsythensis (25%);
- Campylobacter rectus (25%);
- Porphyromonas gingivalis (15%);
- specii de Candida (15%);
- Enterobacteriaceae (10%)
​
Semnele clinice constau in evolutia continua a leziunilor preexistente sau aparitia altora noi dupa
instituirea tratamentului, care nu produce efecte benefice notabile.

106. Parodontita distrofică : semne ale leziunilor de tip distrofic.

- retractie gingivala cu semne de inflamatie papilara si marginala reduse;
- uneori, se constata la nivelul marginii gingivale incizuri cuneiforme, usor curbate, ca un "apostrof"
(fisuri STILLMAN);
- marginea libera gingivala are neori aspect de rulou ingrosat (festonul McCALL);
-hiperestezie
Fisurile STILLMAN si festoanele McCALL nu sunt caracteristice numai parodontitei distrofice; ele

pot aparea si in alte forme de imbolnavire si se insolesc de inflamalie gingivala supraadaugata;

107. Parodontita distrofică : semene de leziuni inflamatorii.

semne inflamatorii reduse:
- pungi de adancime mica sau medie - 2-4 mm;
- exsudat inflamator redus sau clinic absent;
- mobilitate dentara redusa;
- migrari patologice rare si nesemnificative;
- frecvente grade de implicare a retractiei gingivale si a atrofiei osoase la nivelul furcatiilor;
radiologic: resorbtii reduse de tip vertical, pe fondul atrofiei osoase orizontale

108. Manifestări locale gingivo-parodontale la bolnavi SIDA.

Parodontita marginala ulcero-necrotica
Eritem gingival linear sau gingivita HIV rapid progresiva

− ca un lizereu eritematos, de culoare rosu-aprins, − mai frecvent la HIV pozitivi decat la

cu sangerari la atingeri usoare; perfoanele neinfectate;
− localizat sau generalizat; − localizata sau generalizata;
− la nivelul papilelor interdentare si a marginilor − leziuni distructive ale gingiei si osului
gingivale libere; alveolar, care este frecvent denudat
− in stadii mai avansate se extinde si la nivelul de tesuturi moi si prezinta
gingiei fixe, sub forma difuza sau punctata si fenomene de sechestrare.
poate cuprinde si mucoasa alveolara;
− suprainfectari micotice frecvente;
− frecvente gingivite si chiar stomatite ulcero-
necrotice.

109. Candidozele bucale la bolnavi SIDA.

- candidoza eritematoasa la nivelul mucoasei bucale sau/si linguale, cu zone de culoare rosie, uneori
depapilari zonale, parcelare ale mucoasei linguale;

- candidoza pseudomembranoasa cu leziuni albicioase detasabaile prin stergere si care lasa suprafata
sangeranda, mai frecvent la nivelul boltii palatine;
- candidoza hipertrofica si hiperplazica la nivelul intregii mucoase bucale, cu placi mici sau multiple, de
culoare alba sau pigmentate;
- candidoza hipertrofica linguala, cu acelasi aspect ca la nivelul mucoasei bucale;
- cheilita angulara micotica, cu leziuni sub forma de fisuri acoperite uneori cu false membrane, care se pot
 indeparta prin stergere; semn precoce, asociat uneori cu xerostomie.

110. Leucoplazia viloasă şi sarcomul KAPOSI la bolnavi SIDA.

Leucoplazia viloasa Sarcomul KAPOSI

− hipertrofia papilelor filiforme de pe − tumora maligna nespecifica infectiei HIV;

marginile si fata dorsala a limbii,
care confera acesteia un aspect
„paros”.
− apare mai frecvent la bolnavii SIDA;
− inital:
o macule de culoare rosie sau bruna,
albastruie
o papule sau mici formatiuni nodulare
− pe gingie si mucoasa boltii palatine;
− ulterior se maresc in volum: aspect de hematom
sau hemangiom.

111. Manifestări extrabucale şi generale la bolnavi SIDA.

-​
- adenopatie subangulomandibulara si cervicala anterioara;
- candidoza la nivelul esofagului, traheii, bronhiilor si plamanilor;
- angiomatoza bacilara cu manifestari la nivelul pielii, de tipul bolii „ghearelor de pisica”;
- histoplasmoza;
- pneumonii;
- toxoplasmoza cerebrala;
- neuropatii, tulburari cognitive si de memorie, dementa.
​

112. Semnele imediate ale traumei ocluzale.

-​
- jena dureroasa;
- durere violenta trecatoare(in cateva secunde);
- dureri prelungite, insotite de o crestere a mobilitatii dentare, ce se mentin ore-zile, in functie de efectul
traumei ocluzale: contuzie, subluxatie sau chiar luxatie dentara.

113. Semne tardive ale traumei ocluzale.

- laterale, la nivelul PM sau numai al unuia sau mai multor M, fara semne clinice manifeste de inflamatie
sau alte circumstante locale traumatice pe termen lung, care ar putea explica aceasta mobilitate
anormala;

- in majoritatea cazurilor, in urma cu luni sau ani, pacientul obisnuia sa exercite presiuni excesive (spargeri
de samburi,oase, scoatere dopurilor sau capacelor) -> microrupturi ale ligamentelor, microhemoragii,
microhematoame, cu eliberare de enzime lizozomale, ce participa la histoliza tisulara si prin
suprainfectare se instaleaza mobilitatea dentara patologica;

- RX: demineralizare intensa si difuza; mai putin resorbtie osoasa;

114. Semne clinice ale traumei ocluzale cronice.
− trauma ocluzala cronica (obturatii sau coroane inalte, hipersolicitarea dintilor care marginesc brese
edentate, bruxism);
− cresterea mobilitatii dentare peste limitele normale (fara sa fie patologica- pt ca rezulta din
suprasolicitarea ligamentului periodontal) + deformare elastica mai accentuata a osului alveolar +
rar, resorbtia laterala a osului alveolar;
− retractie gingivala.

115. Semne radiologice ale traumei ocluzale cronice.

- largirea spatiului dento-alveolar

- defecte angulare ale varfurilor septurilor, fara resorbtii osoase accentuate

- uneori, fenomene de rizaliza

116. Semne clinice şi radiologice în cazul lipsei contactului ocluzal.

- reducerea spatiului dento-alveolar

- reducerea grosimii ligamentului periodontal

- radiotransparenta crescuta a osului alveolar, prin demineralizare sau osteoporoza

117. Retracţia gingivală.

= expresia clinica a unei evolutii obisnuite, prin eruptie pasiva, sau a unor circumstante anormale
sau patologice

-evidenta clinic in conditii de imbolnavire a parodontiului marginal

=urmarea distrugerii, prin resorbtie inflamatorie, a osului alveolar subiacent, care ii este in mod
normal suport, urmata de o rapida proliferare a epiteliului in directie apicala

-in parodontita marginala rapid progresiva (4-8% din totalul parod marginale cronice profunde)-
retractie accentuata -de 2-4 mm in interval de un an sau mai mult

• Gradul de retractie poate fi influentat de diversi factori:

• depuneri masive de tartru in santul gingival- similare in unele privinte cu cresterea in volum a unui
cristal mineral imersat in solutia suprasaturata a sarii din care provine - determina prin efect
mecanic deplasarea gingiei in directie apicala

• trauma ocluzala, bruxismul - pot favoriza instalarea inflamatiei, urmate de fenomene distructive cu
evolutie lenta la nivelul JSC si retractie gingivala, fara pungi parodontale(sau cu adancime redusa)

• unele obiceiuri vicioase ca apasarea gingiei cu un obiect dur : capat creion, unghie, suvita de par- in
situatii necontrolate mental, sau in timpul lecturii

• trauma directa asociata cu inserarea in tesuturie moi a unor microobiecte metalice (piercinguri)

• factori anatomici: tulburari de eruptie, forma individuala a dintilor, malpozitii, dehiscenta si

fenestratia gingivala, tractiunea exercitata de bride cu insertie inalta, frenuri, insertii musculare
aberante, situate aproape de gingia fixa si marginea gingivala libera

• impact alimentar, cu actiune directa,in special pe versantul P al M superiori- al caror ax longitudinal

este inclinat in mod normal spre vestibular

• trauma mecanic directa prin periaj excesiv, intempestiv, exagerat de frecvent, firul de matase aplicat
brutal, folosirea traumatica a scobitorilor in ambrazura gingivala care este umpluta de papila
interdentara normala, periajul interdentar

Prin periaj excesiv- se pot observa retractii gingivale fara semne de inflamatie- in special la niv
caninilor si premolarilor, deoarece ei suporta un dublu traumatism, atat la periajul dintilor frontali, cat
si al celor laterali; la persoanele care executa periajul cu dreapta, se pot observa retractii mai accentuate
pe partea stanga

• cauze iatrogene –obturatii,lucrari protetice cu actiune traumatica asupra gingiei

• unele interventii chirurgicale:gingivectomia, operatiile cu lambou in care se practica excizia papilelor

si a marginii gingivale libere friabile, excluse functional. La acestea, se adauga vindecarea prin
fibrozare retractila a MGL

• Retractia se insoteste de:

- hiperestezie la contact explorator, in masticatie, la atingeri cu tacamuri metalice, alimente fierbinti si

mai ales reci, la aspiratia aerului rece

- dificultatea de a peria corect si eficient

- reducerea eficientei detartrajului manual, mecanic si cu ultrasunete

- cresterea riscului de aparitie a cariilor in zonele sensibile si de instalare a gingivitelor si a urmarilor

acestora asupra parodontiului profund

- aspect nefizionomic si suferinte subiective si obiective:limitarea deschiderii gurii, ras controlat,fortat ,

incordarea muschilor periorbitaripentru a masca defectul gingival, fonatie modificata , depresie
nervoasa, anxietate in public si in relatiile cu cei din jur

La varstnici, retractia este considerata obisnuita, chiar “fiziologica”, de senescenta

- exista totusi o inflamatie redusa, oculta clinic

 - involutia de senescenta se caracterizeaza prin degenerescenta tesutului conjunctiv si a fibrelor de
colagen, atrofia osului alveolar , care se reduce in volum, in special pe seama osului medular, cu o
crestere a densitatii osoase

- varstnicii prezinta deseori dinti cu coroana clinica alungita, radacina clinica scurtata, dar fara
mobilitate patologica

- nu se poate vorbi de o retractie gingivala pura, fiind intotdeauna consecinta unor cauze, chiar daca
acestea sunt uneori mai greu de decelat

118. Tumori gingivo-parodontale benigne

•​

• fibromul gingival;

• papilomul gingival;

• granulomul eozinofil;

• granulomul periferic cu celule gigante;

• chisturi gingivale și parodontale

Chisturile gingivale:

-la nou nascuti: -adult:

• formatiuni ● chisturi gingivale - pot aparea fie din lama dentara primara(resturile lui
chistice mici Serres), fie prin degenerescenta unor celule epiteliale “implantate” in corionul
pe linia gingival in conditii traumatice
mediana a
boltii - acestea se localizeaza indeosebi in zona pm mandibulari , se prezinta ca o
palatine= formatiune proeminenta , mai frecvent la nivelul papilei interdentare/ gingia fixa-
perlele suprafata neteda, lucioasa, alb galbuie sau cu tenta albastra, maxim 1 cm diametru,
Epstein fluctuenta, nedureroasa

• formatiuni ● chisturi parodontale laterale - se dezvolta din resturi ale lamei dentare situate
chistice de-a intre epiteliul oral si periostul alveolar. Originea din resturile lui Malaseez este
lungul crestei improbabila, acestea fiind situate mai aproape de zona apicala a radacinilor.
alveolare=
nodulii Bohn -localizate, mai des, in zona canin, pm mandibular si IL Maxilar- de regula,sub
papila interdentara. Diametru maxim 1cm, supraf neteda, usor albastruie, moale,
depresibila

Radiologic, se constata o radiotransparenta cu un contur radioopac, bine delimitat,

mono sau multiloculara (polichisturi), situata cel mai frecvent adiacent radacinii,
extrem de rar interradicular. Forma multiloculara se mai numeste chis odontogenic
botrioid.

● chist odontogenic botriod= radiotransparenta multiloculara adiacent radacinii

Termenul de epulis descrie, in mod generic, formatiuni tumorale ale gingiei cu

caracter benign.

119. Tumori gingivo-parodontale maligne

• carcinomul sau epiteliomul( mai frecvent) .Epiteliomul poate fi spinocelular-radiorezistent, cu

evolutie mai rapida si mai greu de controlat si bazocelular-radiosensibil, mai susceptibil de a fi
 tratat si eradicat.

• sarcomul (fibrosarcomul, limfosarcomul,reticulosarcomul) care este o tumoră gingivală rară;

• melanomul malign - de asemenea rar;

• metastaze gingivale, care au fost semnalate rar, în diferite forme de cancer: de colon, plămân, ficat,
rinichi, testicul.

120. Mecanisme de actiune in sindromul Wilson , la nivel parodontal

- Sindromul Wilson este o boala rara cu caracter ereditar, cu evolutie progresiva si prognostic grav.
Este o afectiune genetica cu transmitere autosomal recesiva, la niv bratului lung al cromozomului
13.

- Se acumuleaza Cu la nivelul ficatului si sistemului nervos central, astfel producandu se tulburari de

coagulare, si ale mecanismelor de aparare la nivel tisular.

• tulburari imunologice cauzate de alterarile metabolice

• afectarea componentei osoase a parodontiului profund prin osteoporoza

• tulb de coagulare din cauza afectarii hepatice

• deficientele in igiena bucala ca urmare a tulb neurologice si psihice

121. Semne clinice parodontale in sindromul Wilson

- maririle de volum gingival prin intricarea fenomenelor hiperplazice si hipertrofice

- modificari de culoare ale gingiei spre rosu-violace ( datorita fenomenelor de staza)

- modificarea aspectului MGL si al conturului gingival, avand drept cauza inflamatia

- sangerari gingivale provocate la masticatie si periaj, precum si spontane: in urma fragilitatii capilare
(meiopragie) si a acumularii unor cantitati crescute de tesut de cu numeroase capilare de
neoformatie

- formarea de pungi parodontale false

- La niv parodontiului profund, se constata: demineralizari osoase si resorbtii ale osului alv, afectarea
furcatiilor cu aparitia de pungi parodontale osoase, mobilitate dentara, iar in faze avansate avulsia
spontana a dintilor

122. Tratamentul afectiunilor parodontale in sindromul Wilson

Sindromul Wilson determina acumularea de cupru la nivelul ficatului si al sistemului nervos central.
Astfel, se produc tulburari de coagulare, dar si ale mecanisemelor de aparare la nivel tisular.

- este o afectiune genetica cu transmitere autosomal recesiva, la niv bratului lung al cromozomului
13

Planul de tratament include aceleasi etape: antimicrobian, chirurgical, cu precautiile impuse de

afectiunea generala- necesara monitorizarea constantelor sanguine, compensarea tulburarilor
neurologice, monitorizarea functiei hepatice si a celorlaltor tulburari la niv tesuturilor si organelor unde
s au produs modificari, in functie de gradul de evolutie a bolii.

1. – evaluarea statusului paro utilizand indici de inflamatie gingivala

2. - trat antimicrobian – debridare gingivala, aplicare topica de subst medicamentoase, AB; se evita
adm pe cale sistemica a AB pt a nu agrava tulb hepatice sau renale

3. – trat chirurgical se realizeaza prin excizia gingiei marite de vol, chiuretajul riguros al pungilor
parodontale cu indepartarea in totalitate a tesutului de granulatie, os necrotic si cement ramolit.
Apar dificultati in timpul manoperelor chirurgicale din cauza tulbararii constantelor sangvine de
coagulare, consecinta afectarii hepatice - sangerare abundenta

4. – prevenirea recidivelor prin dispensarizarea periodica si trat antimicrobian local asociat cu detartraj
supra sau subgingival

Trat parodontal se efectueaza numai dupa evaluarea starii generale a pac, urmat de trat de asanare a
cavit bucale prin extractia resturilor nerecuperabile, trat leziunilor carioase simple sau complicate,
indepartarea factorilor iatrogeni.

De asemenea eficienta terapeutica la nivel paro se realizeaza numai in conditile unei terapii sistemice
adecvate acestei afectiuni
 • Evolutia si prognosticul la nivel paro sunt favorabile atata timp cat terapia sistemica e eficienta si se
realizeaza dispensarizarea riguroasa a pac in corelatie cu evolutia afectiunii generale

• Evolutia poate avea urmatoarele directii : satisfacatoare la bolnavii depistati la timp la care s-a initiat
trat precoce dietetic si cu penicilamina; pt bolnavii asimptomatici la care s-a confirmat dg prin
examinari paraclinice de lab se initiaza trat profilactic si se instituie terapie continua cu D-
penicilamina, a. i. se poate preveni pe durata intregii vieti aparitia manifestarilor clinice ale bolii

• Se monitorizeaza membrii familiei pac cu varsta de peste 3 ani la nivelul funcției hepatice

123. Argumente privind interdependenţa dintre pulpa dentară şi parodonţiul marginal.

1. Originea embrionara a pulpei si parodontiului, care detin o memorie genetica unitara, comuna
2. Existenta unor canalicule colaterale la nivelul radacinii dintilor, prin care trec anastomoze vasculare si
conexiuni nervoase, intre spatiul endodontic si cel dento-alveolar (microorificii; 80 pentru
monoradiculari, 120 pentru pluriradiculari)
3. Depunerile mai mari de dentina secundara la nivelul coletului, mai ales in retractii gingivale, prin
parodontite marginale cronice distructive
4. Aparitia unor complicatii pulpare acute la dintii parodontotici indemni de carie
5. Fenomene frecvente de degenerescenta pulpara fibroasa si calcara la dintii parodontotici lipsiti de carii
- depuneri remarcabile de dentina secundara
- alterari degenerative ale odontoblastilor, cu liza celulara, degenerescenta vacuolara si formare de
pseudochisturi
- degenerescenta fibroasa manifesta a pulpei
- leziuni degenerative ale peretilor endoteliali
- degenerescenta reticulara pulpara in fase mai avansate de imbolnavire a parodontiului marginal
6. Efectele benefice ale devitalizarii dintilor parodontotici care intrerup lantul patogenic indus de
modificarile pulpare inflamatorii si degenerative, generatoare de reflexe neurovasculare cu influenta
asupra evolutiei parodontopatiilor marginale; devitalizarea este urmata de reducerea inflamatiei
parodontale si scaderea mobilitatii patologice
7. Sensibilitatea proprioceptiva caracteristica parodontiului marginal in relatie morfologica si functionala cu
structurile dentare

124. Evoluţia gingivitei cronice propiu-zise.

- in absenta tratamentului: perioade de exacerbari si remisiuni
- evolutia spre parodontita (de la forma usoara → grava) nu este o regula
- circumstantele evolutiei spre parodontita tin de exacerbarea influentei unor factori favorizanti locali
(obiceiuri vicioase, trauma ocluzala, fumat) si/sau aparitia unor boli generale, in conditiile actiunii
cauzale a PB
- PMCS → PMCP, distructiva
- PMCP a adultului (mai frecventa) → evolutie lenta
- PMCP rapid progresiva (mai rara) → prognostic rezervat, evolutie accelerata
- Parodontita prepubertara (prognostic rezervat) → avulsia dintilor
- Parodontita juvenila sub tratament → evolutie favorabila
- Prognosticul depinde de gradul de resorbtie osoasa si de mobilitatea patologica
- Resorbtia osoasa pe mai mult de 2 suprafete radiculare + mai mult de ½ din lungimea radacinii =
prognostic rezervat - NU ESTE CRITERIU ABSOLUT (maniera terapeutica si reactivitatea locala
buna pot fi urmate de rezultate clinice multumitoare si dincolo de aceste limite)
- Mobilitate patologica grd 3 = prognostic rezervat
- Evolutia BP este influentata de factorii locali favorizanti, de varsta si in mod deosebit de instalarea unor
boli generale si de efectele secundare ale unor medicamente

125. Evoluţia parodontitei marginale cronice profunde a adultului.

- evolueaza cel mai des in mod lent
- este mai frecventa
- prognosticul depinde de gradul de resorbtie osoasa si de mobilitate patologica
- resorbtie pe mai mult de 2 suprafete radiculare si mai mult de ½ din lungimea radacinii indica un
prognostic rezervat
- mobilitate patologica de gradul 3 = prognostic rezervat
- evolutia BP e influentata de factorii locali favorizanti, de varsta, de instalarea unor boli generale, de
efectele secundare ale unor medicamente
- complicatiile pot fi locale, loco-regionale si la distanta sau generale
- complicatiile locale sunt :
o ​
o abcesul parodontal marginal
o hiperestezia dentinara
o lacunele cuneiforme
o cariile sub coletul anatomic al dintelui
o pulpite acute laterograde sau retrograde
o necroze pulpare
o parodontite apicale subacute sau cronice, retrograde

126. Abcesul parodontal marginal : semne clinice subiective.

- Este o complicatie a parodontitelor marginale cronice si se formeaza in interiorul pungilor parodontale
- Se produce prin exacerbarea virulentei germenilor care populeaza continutul pungilor parodontale, cand
drenajul pe cale naturala al acestuia este redus sau blocat
- Evacuarea exsudatului este impiedicata de edemul marginii gingivale (prin impact alimentar, blocuri
masive de tartru si PB supraadaugata) sau prin manevre terapeutice incorecte (incercarea de a goli
continutul pungilor prin intepare si exprimare → eliminare partiala a continutului abcesului, il impinge
la periferie si in profunzime, orificiul de punctionare se inchide prin fibrozare → recidiva abcesului)
- Localizat mai frecvent vestibular, dar poate fi intalnit si lingual/palatinal
- Uneori apar microabcese multiple
- Semne reduse dpdv subiectiv
- Jena dureroasa la masticatie, uneori si spontana, localizata, de intensitate medie
- Uneori, mai rar, durerile sunt intense, chiar violente si iradiaza in zone invecinate, simuland fenomene de
otita, artrita temporo-mandibulara sau sunt localizate, fiind consecinta unor complicatii supra-
adaugate : pulpita acuta sau parodontita acuta pe cale retrograda

127. Abcesul parodontal marginal : semne clinice obiective.

- Este o complicatie a parodontitelor marginale cronice si se formeaza in interiorul pungilor parodontale
- Se produce prin exacerbarea virulentei germenilor care populeaza continutul pungilor parodontale, cand
drenajul pe cale naturala al acestuia este redus sau blocat
- Localizat mai frecvent vestibular, dar poate fi intalnit si lingual/palatinal
- Tumefactie circumscrisa, rotunda sau ovalara, cu dimensiuni variabile, de la 1-2 mm in diametru pana la
1,5 cm sau mai mult
- Dintii limitanti sunt, in general, indemni de carie
- Mucoasa acoperitoare este intinsa, lucioasa, rosie si poate prezenta in zona de bombare maxima o portiune
de culoare alb-galbuie (perforare iminenta sau orificiu fistulos)
- Daca apare intre cei doi incisivi superiori se poate insoti de fenomene de celulita ale buzei superioare si
poate simula un edem Quincke
- Consistenta abcesului vestibular/lingual – moale, depresibila
- Consistenta abcesului palatinal, in primele faze, mai ferma
- Percutia transversala a dintilor limitrofi abcesului este mai dureroasa decat cea verticala
- Testele de vitalitate a dintilor limitrofi sunt pozitive, in general la intensitati mai mari ale stimulilor
folositi
- Adenopatiile loco-regionale sunt frecvente
- Examen radiologic : prezenta resorbtiei osului alveolar, de dimensiuni si conformatii diferite
- Netratat, abcesul parodontal marginal fistulizeaza sau se complica prin pulpite acute si parodontite apicale
acute retrograde, mai rar osteite sau osteomielite

128. Abcesul parodontal marginal : forme clinice.

- Este o complicatie a parodontitelor marginale cronice si se formeaza in interiorul pungilor parodontale
- Se produce prin exacerbarea virulentei germenilor care populeaza continutul pungilor parodontale, cand
drenajul pe cale naturala al acestuia este redus sau blocat
• Simplu – tumefactia se afla pe aceeasi fata cu punga parodontala
• Serpiginos – exsudatul purulent migreaza de pe o fata a radacinii si devine aparent pe alta

129. Hiperestezia dentinară : mecanisme de producere.

- Reprezinta senzatia dureroasa de intensitate redusa, medie sau crescuta, care se produce la contactul
acestora cu agenti mecanici, termici sau chimici
- Se poate instala dupa retractii gingivale (involutie sau distructie parodontala), detartraj, chiuretaj radicular,
interventii chirurgicale(gingivectomie)
- Prezenta PB si a fenomenelor de fermentatie acida a detritusurilor organice depuse, in special, la coletul
dintilor, influenteaza hisperestezia dentiara
- Devine manifesta
• La contactul unui instrument metalic, intamplator sau in cursul sondarii parodontometrice,
contactul cu peria de dinti
• La contactul cu alimente reci (mai ales) sau calde (mai rar) ; in cursul amprentarii campului
protetic cu hidrocoloizi
• La contactul cu alimente solide sau lichide, acre sau dulci (citrice, miere)

- Mecanisme de producere :
1. Stimularea directa a unor terminatii nervoase dentinare
2. Stimularea prelungirilor odontoblastice din tubii dentinari
3. Stimularea nervoasa prin eliberarea unor polipeptide in cursul agresiunilor pulpei dentare
4. Stimularea formatiunilor nervoase ale pulpei, ca urmare a deplasarii lichidului dentinar prin mecanisme
hidromecanice

130. Hiperestezia dentinară : semne clinice.

- senzatie dureroasa de intensitate redusa,medie sau crescuta

- la contact cu agenti mecanici, termici, chimici, alimente reci/ calde(rar)/ acre/dulci, instrumente metalice,
peria de dinti, contactul cu materialele de amprentare in cursul amprentarii campului protetic cu
hidrocoloizi

- hiperestezia radiculara se poate instala dupa retractii gingivale prin involutie sau distructie parodontala,
detartraj, chiuretaj radicular, interventii chirurgicale, in special gingivectomie

131. Alte complicaţii locale decât abcesul parodontal marginal şi hiperestezia dentinară.
1. Lacune cuneiforme -la colet, mai frecvent V -lipsa de substanta dentara forma triunghiulara, cu baza
 exterior si varful spre axul longitudinal al dintelui. Cauza:

● sistem nervos (apar pe fond de stres, iar devitalizarea dintilor reduce sau opreste evolutia in
profunzime a lacunelor cuneiforme)
● trauma ocluzala
● uzura cement si dentina prin periaj excesiv
● eroziune chimica acida

2. Carii sub colet –favorizate de rezistenta mecanica mai scazuta a cementului si dentinei

3. Pulpite acute laterograde ( prin canalele colaterale, aberante) sau retrograde ( prin orificiul apical) –
frecventa redusa 2%

4. Necroze – consecinta traumatismelor mecanice, pana la rupturi ale pachetului vasculo-nervos apical
la dd parodontotici cu mobilitate patologica, sau pot aparea prin leziuni directe din interventii
chirurgicale in pungi adanci, fara devitalizarea prealabila dintilor

5. Parodontite apicale pe cale retrograda - prin pungi parodontale adanci imbraca aspecte clinice si
radiologice variate. (de la forme acute la cele cronice, de la resorbtii osoase parcelare la forme extinse
periradicular si periapical)

132. Complicaţii loco regionale ale parodontitelor marginale.

-​

- celulite

- osteite si osteomielite ale oaselor maxilare

- sinuzita maxilara

- adenite

- tromboflebita sinusului cavernos

- abces cerebral

133. Complicaţii la distanţă şi generale ale parodontitelor marginale

- coloecistita prin piofagie in conditii de hipo- sau anaclorhidrie gastrica

- septicemie

134. Modificari structurale de varsta ale pacientului parodontopat : la nivel celular

- reducere pana la disparitie organitele celulare; sunt inlocuite de tesut grasos (pigment grasos brun:
lipofuscina),
- fenomenele mitotice scad in intensitate
- comunicarea intercelulara si inter-reactia celula-matrice celulara se diminueaza,
- membrana celulara se modifica
- schimburile de oxigen, de nutrienti, precum si eliminarea de CO2 si a produsilor de excretie sunt
ingreunate.

135. Modificari structurale de varsta ale pacientului parodontopat : la nivel tisular

- cresterea cantitatii de colagen (fibroza) si pierderea elasticitatii fibrelor de elastina cu modif prop fizico-
chimice ale tesuturilor

- acumularea progresiva de amiloid, saruri de calciu si lipide cu aparitia rigiditatii tisulare

- scade vascularizatia tisulara (atrofierea sist. cardio vascular)

136. Modificari structurale de varsta ale pacientului parodontopat : secretia salivara

Modificarea cantitativa si calitativa a secretiei salivare prin:
- diminuarea fluxului salivar si respectiv a sistemelor enzimatice, care determina modificari imunologice cu
scaderea capacitatii de aparare si favorizarea afectiunilor ginigivo-parodontale

137. Modificari structurale de varsta ale pacientului parodontopat : mucoasa orala

- mucoasa orala sufera un proces de atrofie

- epiteliul devine mai fin, slab diferentiat, apara o ingrosare a colagenului din tesutul conjunctiv subiacent

- procesele de keratinizare se diminueaza, sau dimpotriva, apare tendinta de hiperkeratinizare, apar

modificari fibrosclerotice ale vaselor sanguine sau uneori dilatatii de tip varicos.

- la nivelul mucoasei gingivale se observa modificari ale insertiei epiteliale gingivale, desmodontiului si
cimentului radicular, fara ca retractia gingivala sa fie obligatorie.

- retractia gingivala apare daca exista mai putin de 1mm de mucoasa keratinizata, frecvent in cazul
fenotipului subtire

- se observa diminuarea procesului de keratinizare gingivala si transformari regresive ale epiteliului in

paralel cu fibroza tesut conj.

- dupa migrarea epiteliului jonctional spre apical urmeaza atrofia crestei alveolare concomitent cu
mezializarea fiziologica si procesele de uzura ale suprafetelor dentare.

- pierderea atasamentului paradontal si a suportului osos la varstnici nu e consecinta naturala a imbatranirii

ci rezultatul unei boli parodontale agravate de varsta.

138. Ce se înţelege prin tratament instituit precoce şi susţinut în boala parodontală.

• Caracterul complex al bolii parodontale impune un tratament adecvat
• Acest tratament trebuie sa fie instituit precoce, in fazele de inceput ale bolii cand sansele de reusita sunt
crescute. Intr-o gingivita cronica de cauza microbiana, locala se poate obtine vindecare completa dupa
indepartarea factorilor locali
• Tratamentul trebuie sa fie sustinut de proceduri succesive, proprii leziunilor specifice procesului de
imbolnavire
- Tratamentul sustinut are scopul de a promova si intretine evolutia de la ameliorare spre vindecare.
- Pe langa simpla indepartare a factorilor locali tratamentul trebuie sustinut si completat prin suprimarea
microulceratiilor peretelui moale al santului gingival si prin proceduri de biostimulare

139. Ce se înţelege prin tratament complex şi intensiv în boala parodontală.

Tratament complex = tratament realizat prin proceduri multiple:
o De ordin medicamentos, chirurgical
o De restaurare a morfologiei dintilor si arcadelor
o De echilibrare a ocluziei
- Tratamentul complex este cu atat mai diversificat cu cat boala prezinta un grad mai avansat in
evolutie
- Tratamentul trebuie sa fie intensiv => tratamentul odata inceput, diferitele proceduri terapeutice
trebuie sa se succeada la intervale de timp necesare, in general apropiate
o Se evita pauzele care pot genera accentuarea tulburarilor functionale si intarzierea evolutiei spre
vindecare

140. Care sunt caracteristicile unui tratament adecvat în boala parodontală.

•​
• Precoce
• Sustinut
• Complex
• Diversificat
• Intensiv
• Individualizat

141. ​
142. Direcţiile principale de tratament în boala parodontală.
1. ​
2. Tratament antimicrobian
3. Tratament chirurgical
4. Tratament de echilibrare ocluzala
5. Tratament de reabilitare structurala si functionala prin bioreactivare a parodontiului marginal
6. Tratamentul complicatiilor

143. Etapele principale de tratament în boala parodontală.

1. Tratamentul complicatiilor acute ale parodontitelor
marginale cronice
2. Igienizarea efectuata de medic pentru indepartarea
factorilor naturali cu incarcatura microbiana:
- Debridarea gingivala prin indepartarea placii bacteriene, a
biofilmului oral si a produsilor acestora
- Detartraj supragingival
- Detartraj subgingival profesional
- Suprimarea unor procese inflamatorii intretinute de resturi
radiculare
3. Instruirea pacientilor pentru insusirea unui sistem de
igienizare principal prin periaj si secundar prin folosirea unor
mijloace ajutatoare
4. Depistarea si indepartarea factorilor iatrogeni
5. Tratamentul medicamentos antimicrobian al gingivitei si
parodontitei marginale cronice superficiale
6. Reducerea exudatului inflamator din pungile parodontale,
prin tratament antimicrobian prechirurgical
7. Suprimarea chirurgicala a focarelor
inflamatorii, altele decat pungile
parodontale sau hiperplaziile gingivale
8. Suprimarea chirurgicala propriu-zisa
a pungilor parodontale si hiperplaziilor
gingivale
9. Restaurarea morfologiei dentare
afectate prin carii
10. Slefuiri ocluzale
11. Restaurare protetica
12. Tratamente ortodontice
13. Imobilizarea dintilor parodontotici
14. Tratament de bioreactivare
15. Mentinerea, prin masuri profilactice
si proceduri curative suplimentare a
rezultatelor obtinute prin tratament

144. Îndepărtarea factorilor naturali cu încărcătură microbiană.

Igienizarea efectuata de medic pentru indepartarea factorilor naturali cu incarcatura microbiana:
- Debridarea gingivala prin indepartarea placii bacteriene, a biofilmului oral si a produsilor acestora
- Detartraj supragingival
- Detartraj subgingival profesional
- Suprimarea unor procese inflamatorii intretinute de resturi radiculare

145. Tratamentul iniţial în boala parodontală.

•​
• Tratamentul complicatiilor acute
• Igienizarea efectuata de medic
• Desfiintarea microulceratiilor din pungile parodontale false
• Instruirea pacientilor privind igiena bucala

146. Tratamentul secundar în boala parodontală.

Faza secundara = tratamentul de corectare morfo-functionala:
•​
• Prin proceduri chirurgicale
• Reechilibrare dento-ocluzala prin slefuiri ocluzale
• Restaurari odontale si protetice
• Tratement ortodontic

Aceasta faza trebuie urmata de monitorizarea rezultatelor printr-o reevaluare a statusului parodontal la
1-3 luni de la tratamentul initial

147. Profilaxia primară în boala parodontală.

• Profilaxia primara a inflamatiilor microbiene ale parodontiului marginal cuprinde totalitatea masurilor de
igienizare a CB

• Scop: impiedicarea instalarii gingivitelor cronice si parodontitelor marginale

148. Profilaxia secundară şi terţiară în boala parodontală.

- Proflaxia secundara se adreseaza formelor incipiente de imbolnavire ale parodontiului marginal

- Scop: oprirea evolutiei lor spre forme mai avansate

- Profilaxia tertiara urmareste prevenirea recidivelor dupa tratamentul formelor manifestate ale bolii
parodontale

149. Igienizarea făcută de către medic în gingivite şi parodontite.

IGIENIZAREA reprezintă un ansamblu de acţiuni terapeutice, în principal nechirurgicale, care
urmăresc îndepărtarea plăcii bacteriene şi a produşilor ei, a tartrului supra- şi subgingival, a detritusului
organic din şanţul gingival, a cementului necrotic accesibil după detartraj şi menţinerea în timp a unei
bune igiene gingivo-orale.
Igienizarea se face de catre medic prin:
• Debridare gingivala
• Detartraj supra si subgingival
• Lustruirea suprafetelor dentare detartrate
• Tratamentul mecanic al suprafetelor radiculare accesibile, prin chiuretaj radicular

Igienizarea se completeaza atât de pacient, cât si de medic prin: Aplicarea unor substante
medicamentoase cu actiune antimicrobiana si antiinflamatorie

150. Debridarea gingivală: Reprezinta actiunea de indepartare din santul gingival sau din pungile parod a:

o placii bacteriene si a produsilor de metabolism a acesteia

o detritusul organic moale

o urmele de tartru inclavate in cementul radicular

- debridarea gingivala imbina proceduri de:

• detartraj supra si subgingival

• chiuretaj redicular si al epiteliului sucular

• indepartarea depozitelor moi organice prin proceduri intrumentale si de irigatie subgingivala

- debridarea are un caracter chirurgical cand indeparteaza microulceratiile epiteliului sulcular si de la

jonctiunea gingivo-dentara, precum si zonele de hiperkeratoza ulcerata cu tesut de granulatie

151. Obiectivele periajului gingivo-dentar.

1. Indepartarea placii microbiene, a depozitelor moi de pe suprafetele dentare accesibile si zonele

gingivale adiacente

2. Stimularea circulatiei, vascularizarii si keratinizarii normale a gingiei

3. Cresterea tonusului functional
4. Se realizeaza cu perii de dinti obisnuite, actionate manual sau cu perii de dinti electrice

152. Criteriile alegerii periei de dinţi.

Exista un numar mare de perii de dinti, care difera prin caracteristicile perilor din care sunt
confectionate:

•​

• Natura, provenienta
• Numar
• Lungime
• Diametru
• Aranjament
• Consistenta: tari, moi
• Flexibilitate: rigide, suple

153. ​
154. Avantajele periilor cu peri naturali.

•​

• Suplete
• O adaptare buna la suprafetele dentare si gingivale

• Nu produc traumatisme gingivale

• Se incarca bine si retin pasta de dinti

155. Dezavantajele periilor cu peri naturali.

• Degradare mecanica intr-un timp relativ scurt, prin retinerea si imbibarea cu apa si detritusuri organice

• O gama limitata privind consistenta si flexibilitatea

156. Dezavantajele periilor de dinţi moi sau foarte aspre.

- Periile moi cu 2-3 randuri de tufe NU pot indeparta depozitele grele de placa depuse in strat gros, de
mult timp

- Periile aspre favorizeaza:

• Retractia gingivala

• Suprainfectarea gingivala si aparitia de abcese gingivale si parodontale

• Uzura cementului radicular cu formarea unor margini ascutute ale smaltului supraadiacent

157. Frecvenţa periajului gingivo dentar.

- Periajul de seara (dupa ultima masa) este obligatoriu

- Periajul de dimineata actioneaza ca un masaj asupra gingiei, stimuleaza tonusul functionas, keratinizarea
normala, circulatia si vascularizatia gingivala

- Completarea periajului de dimineata si seara prin clatirea cu sol antiseptice => igienizarea buna

- Periaj dupa fiecare masa (3-4 ori pe zi) = periaj intempestiv – favorizeaza traumatismul si retractia gingiei

- in timpl zilei, clatirea energica a gurii urmata de indepartarea resturilor alimentare interdentare cu ata
dentara sau scobitori din lemn moale sunt masuri suficiente de igienizare, tinand cont si de
autocuratarea fiziologica.

158. Metoda BASS a periajului şanţului gingival.

- Urmareste indepartarea placii bacteriene de pe marginea gingivala libera si din santul singival pe o
adancime de 0.5-1 mm

- Se folosesc perii moi, cu filamente de 0.2 mm, din material plastic, cu capat rotunjit
o
- Peria se aplica in < 45 fata de axul lung al dd cu capatul filamentelor spre santul gingival

- Se exercita o usoara presiune in axul firelor si de vibratie inainte si inapoi, pe directia santului gingival

- Se efectueaza pentru fiecare grupa de dd (V+O) – 20 de curse vibratorii timp de 10 secunde

- In cursul periajului gingia se albeste uneori => potential traumatic daca presiunile sunt prea mari

- Avantaje:

• Insusirea cu usurinta de catre pacient

• Indepartarea placii din zonele unde concentrarea sa este maxima (sant + spatiile interdentare)

- Indicata atat persoanelor sanatoase cat si celor cu imbolnaviri parodontale

159. Metoda STILLMAN (modificată).

- Se fol perii de dd cu filamente de consistenta medie spre tare
o
- Se aplica sub <45 fata de axul lung al dintelui in zona de colet, atat pe dinte cat si pe gingie

- Miscari vibratorii scurte in sens M-D concomitent cu deplasarea periei dinspre gingia fixa spre marginea
gingivala libera si suprafata dintelui pana la niv ocluzal/inzical

- Metoda realizeaza un masaj gingival foarte bun si este indicata in urmatoarele situatii:

• Retractie gingivala progresiva prin involutie precoce

• Igienizarea suprafetelor radiculare expuse in urma gingivectomiei

160. Metoda CHARTERS de periaj interdentar.

- Se fol perii de consistenta medie spre tare

o
- Se aplica sub <45 fata de axul lung al dintelui a.i. filamentele sa se aranjeze interdentar cu varful
filamentelor spre suprafata ocluzala

- Miscari scurte vibratorii in sens M-D in spatiile interdentare, cu deplasarea dinspre ambrazura gingivala
spre cea ocluzala, atat vestibular cat si oral

- Metoda indicata pentru:

• Masaj gingivala

• Igienizarea zonelor gingivale in curs de vindecare, dupa gingivectomie sau operatii cu lambou

161. Metoda periajului prin rotire.

- Peria aplicata in portiunea cea mai inalta la maxilar sau cea mai decliva la mandibula a fundului de sac

- Gura intredeschisa

- Peria de dinti exercita o presiune accentuata asupra partilor moi si se deplaseaza usor prin rotire in jurul
axului manerului

- Dupa depasirea marginii incizale/ supraf ocluzale peria se desprinde de pe dd si se revine in pozitia
initiala.

- Pt suprafetele orale se procedeaza la fel, aplicand peria pe gingie si pe mucoasa dupa care se executa
miscarea de rotatie spre ocluzal sau incizal

- Se fac deplasari de rotire pentru fiecare grupa de dinti

162. Metoda fiziologică de periaj gingivo-dentar.

- Principiul aceste metode pleaca de la constatarea ca in mod normal alimentele sunt deflectate de pe
suprafetele ocluzale sau marginile gingivale spre gingival sau apical

- Se considera ca periajul trebuie efectuat in aceeasi directie “fiziologica”

- Se folosesc perii din par natural (4 randuri/19 tufe fiecare rand) si se actioneaza dinspre coroara spre
radacina, cu presiune blanda

- Metoda este indicata la pacientii cu parodontiu sanatos, fara anomalii dento-maxilare, la care se realizeaza
odata cu actiunea de curatire si un masaj gingival.

- -Contraindicata la pacientii parodontopati cu forme profunde= metoda ar duce la largirea pungilor

parodontale cu patrunderea detritusurilor si resturilor organice

163. Metoda FONES

- Se realizeaza la inceput pe fetele V cu dd in ocluzie – miscari viguroase,ample, circulare cu diametru cat

mai mare posibil
- Dupa- deschiderea gurii se procedeaza la fel cu fetele P si L

- Recomandat la copii ca mijloc de insusire a tehnicii de periaj care ulterior va fi corectata printr-o alta
tehnica

164. Periajul electric: indicaţii , avantaje.

Indicatii:

-​

- Copii mici

- Persoane purtatoare de aparate ortodontice

- Persoane handicapate fizic

- Persoane cu abilitate manuala redusa

- Persoane lenese

•​

• Bolnavi necooperant, oligofreni, cu fenomene nevritice, artrite si artroze poliarticulare deformante,

boala Parkinson (situalii care impun deseori efectuarea periajului de alta persoana Tngrijitoare)

Avantaje:

• Indepartare eficienta a placii

• Se opresc atunci cand se aplica o presiune mare

165. Folosirea firului de mătase în spaţiile interdentare.

- Tipuri: groase/subtiri, cu sau fara suprafata cerata, in manunchiuri de filamente sau sub forma de panglica
ingusta, continue sau cu o portiune spongioasa sau scamosata care serveste la igienizarea portiunii
mucozale a corpurilor de punte.

- Reguli de intrebuintare:

• Portiunea de fir se mentine intre degetul mare si aratator sau mijlociu al fiecarei maini

• Distanta firului dintre degete trebuie sa fie scurta: 2-3 cm

• Introducere interdentara in cazul unui contact strans se face ferm cu firul intins,dar cu o presiune
controlata pentru a nu leza papila interdentara

o firul de matase tinut in tensiune si usor curbar pe suprafata meziala a dintelui situat distal este
deplasat de 5-6 ori in sus si in jos in plan vertical.Procedura se repeta pe suprafata distala a
dintelui mezial,evitand traumatismul papilei interdentare.

• Se prelucreaza si suprafata distala a ultimului molar

• Firul scamosat se deplaseaza intre degete pana cand apare o portiune neteda

o daca pacientul nu are dexteritate se pot folosi dispozitive de plastic in forma de furca ce
prezinta o curbura a bratelor si butoni externi pe care se fixeaza prin rasucire firul de matase

o firul de matase nu indeparteaza placa bacteriana din zonele concave situate sub punctul de
contact

166. Substanţele active conţinute în pastele de dinţi.

- Pastele de dd contin substante ca:

• Azotat de potasiu - actiune antihiperestezica eficienta

• Formaldehida si fluoruri - actiune antihiperestezica, remineralizanta si de protectie fata de caria dentara

• Saruri anorganice (monofluor fosfat de sodiu, sulfat de sodiu si potasiu)- actiune de stimulare a secretiei
salivare, imbunatatirea autocuratirii, reducerea sangerarii
 - substante care dau consistenta(carboximetilceluloza), substante de vehicul(glicerina,apa),
edulcoloranti(sorbitol), substante aromatizante si coloranti ca atare sau pentru evidentierea placii
microbiene

- in compozitia dentifricelor, in special in pastele de dinti, s-au mai introdus substante cu actiune
antimicrobiana, de inhibare a formarii placii bacteriene si tartrului, de combatere a hiperesteziei
dentinare: clorhexidina, sanguinarina, amilaza, fosfat dibazic de amoniu, antibiotice, vitamine,
clorofila, dar cu un efect terapeutic redus sau absent. Mai eficienta s-a dovedit inglobarea in
pastele de dinti a sarurilor de fluor cu actiune carioprotectoare si de tratament al hiperesteziei
dentinare. Unele paste de dinti sunt indicate In mod expres In tratamentul hiperesteziei, datorita
continutului ridicat In saruri de fluor.

167. Clorhexidina : calităţi şi indicaţii.

- Calitati:

• Antiseptic de electie impotriva placii microbiene

• Absortie si mentinere prelungita in timp pe suprafetele dentare

• Este capabila sa se ataseze de glicoproteinele salivare => reduce formarea placii

• Actiunea clorhexidinei se exercita intre 8 si 12 ore

• Stimuleaza producerea de catre neutrofile a anionului superoxid O2-

- actiune mai eficiente pe germenii gram pozitivi decat pe cei negativi

- in concentratie de 0,1ug/ml are actiune bacteriostatica , iar la 100 ug/ml are actiune bactericida

- Indicatii:

•​

• Prevenirea depuneii placii

• Prezenta placii microbiene

• Gingivite acute

• Abcese parodontale marginale

• Gingivite cronice si parodontite marginale cronice

168. Clorhexidina: mod de prezentare şi de utilizare.

Mod de prezentare:

• Produs tipizat pt uz stomatologic – solutie 0,12% de gluconat de clorhexidina in apa + alcool

11,6%+glicerina,deisostearat desorbitor, zaharina, arome

• Solutii pt clatirea gurii – 0.05% clorhexidina in asociere cu clorura de cetilpiridinium 0.05% cu efecte
secundare reduse

• Geluri -0.2 %

• Lacuri de protectie folosite in profilaxia cariilor de colet si hiperesteziei

• Membrane de geloza consistenta in care se incorporeaza clorhexidina cu eliberare lenta (Periochip)

• Cimenturi chirurgicale cu clorhexidina incorporata

- Mod de utilizare

- Se recom clatirea gurii sau aplicari de gel de 2 ori / zi dimineata si seara timp de cca 30 de secunde
dupa periaj

- Irigatie supragingivala – o data pe zi cu 400 ml clorhexidina sol 0,02%=inhibare totala a formarii

placii supragingivale, fara efecte secundare

- in gingivitele cronice si parodontitele marginale cronice se recomanda irigatii ale santurilor gingivale
sau pungilor parodontale cu solutie 0,2%
 - Introducerea in pungile parodontale a unor microtuburi semipermeabile cu sol 20% clorhexidina -
favorabil in cazul abceselor parodontale marginale

169. Efecte secundare.

- Utilizarea prelungita a clorhexidinei poate fi urmata de unele efecte secundare:

• Depunerea crescuta de tartru supragingival- se recomanda control la 6 luni

o coloratiile galben-maronii ale dinlilor, obturaliilor fizionomice si ale suprafetei dorsale a limbii

o Coloratiile dintilor si ale obturatiilor se indeparteaza prin periaj rotativ cu paste de curatat si lustruit
folosite dupa detartraj; efectul de colorare poate fi redus prin asocierea clorhexidinei cu polivinil
- pyrolidon 5 - 10 % - modificari tranzitorii ale senzaliei gustative sau gust amar;

• Modificari tranzitorii ale senzatiei gustative sau gust amar

• Iritatii minime si descuamari superficiale ale mucoasei bucale,in special la copii

• Reactii alergice

• Tulburari digestive, reactie de intoxicatie alcoolica prin ingestie voluntara sau accidentala

• Tumefactii parotidiene dupa folosirea indelungata a clorhexidinei

• La soareci reactii oncogene

170. Sanguinarina şi triclosanul ca aniseptice în gingivite şi parodontite.

Sanguinaria Triclosan

• Este un alcaloid extras din sanguinaria • Este un eter hidroxifenil cu eficienta de 65%
canadiensis comparativ cu clorhexidina

• Actiune antiseptica eficienta asupra placii si
efecte secundare mai reduse decat
clorhexidina. I se atribuie risc de aparitia
unor leziuni precanceroase la nivelul
mucoasei bucale
• Inhiba microorg din santul gingival si pungile
parodontale
• Inhiba formarea placii si aparitia gingivitelor
- -Solutia Socransky= folosita in combinatie cu
saruri de zinc la o concentratie de 16ug/ml. In
scurt timp de la aplicare, reduce depunerea de
placa cu 20-60%
• Actiune antimicrobiana asupra unui nr important
de patogeni parodontali
• actiunea inhibitoare a triclosanului este pusa si pe
seama inhibarii prostaglandinelor ,mediatori ai
inflamatiei cu rol patogen recunoscut in
producerea bolii parodontale
• Utilizat sub forma de apa de gura 0.1% si paste de
dinti in combinatie cu citrat de zinc si
copolimeri, gel aplicatii locale

• Se comercializeaza sub forma de apa de gura in

conc de 0.03%

171. Fluorurile : efectul antiplacă ; mecanisme,conţinut.

- Experimentele desfasurate in vitro au aratat ca fluorurile au un efect antimicrobian (antiplaca) printro serie
de mecanisme ca:

• Reducerea glicolizei

• Inactivarea unor enzime microbiene

• Modificarea permeabilitatii de membrana

• Inhibarea formarii substratului polizaharidic al placii, sintetizat de celule microbiene

• Reducerea abilitatii hidroxiapatitei pentru fixarea proteinelor

• Diminuarea energiei de suprafata a smaltului =>actionand ca agenti tensioactivi care impiedica depunerea
placii microbiene

- Se folosesc:
• Fluorura de sodiu

• Fluorura de staniu sub forma de aplicatii topice sau prin irigatii subgingivale cu solutie 1,65% =
actioneaza impotriva spirochetelor si reduce indicele sangerarii , situatie care se mentine cca 6 sapt

172. Instrumentarul pentru detartraj.

- Examinare: Orice instrument de detartraj este format din 3

parti:
• Sonde de parodontometrie
• Parte activa – folosit pt indepartarea depozitelor de
• Sonde exploratorii tartru si in general face corp comun cu intregul
instrument;uneori este detasabil prin desurubare
- Detartraj si chiuretaj radicular:
• Partea pasiva – de legatura cu manerul. Are marime,
• Seceri lungime si forma diferita pentru asigurarea unui
acces eficient la depozitele de tartru
• Sapaligi
• Manerul –treb sa asigure o priza buna, pt a preveni
• Pile (razuse) oboseala musculara. Treb sa aibe suprafata striata
+ maner gol in interior pentru o greutate redusa si
• Chiurete o crestere a perceptiei tactile

- Instrumente de netezire fina si

lustruire a suprafetelor dentare
dupa detartraj

• Palnii de cauciuc rozetate sau nu

• Perii rotative

• Benzi abrazive si de lustruit

173. Secerile pentru detartraj.

- Sunt instrumente fol in special pt detartrajul supragingival dar pot patrunde si in santul gingival + pungi
mici

- Sunt de 2 tipuri:

• Anterioare – cu partea activa cu o singura curba in acelasi plan cu manerul si partea pasiva– pentru dd
frontali. Pe sectiune: triunghiulara, patrata, dreptunghiul

• Posterioare – in contraunghi , cu 2 curburi in planuri diferite – acces interdentar la PM si M. Pe sectiune

triunghiulare

- Indicatii si mod de utilizare:

• Se folosesc prin miscari de impingere si de tractiune a blocurilor de tartru supragingival

• Indepartarea tartrului situat in santul gingival este posibila cu secerile numai daca gingia permite
insinuarea lor
174. Dălţile de detartraj.

- Sunt intrumente cu partea activa in continuarea axului manerului si a partii pasive

- Partea activa usor curbata si terminata cu o margine ascutita, bizotata la 45 gr

- Marginea formeaza cu laturile partii active 2 unghiuri bine exprimate

- Indicatii si mod de utilizare:

• Sunt indicate pentru indepartarea tartrului supragingival din zonele interdentare, proximale ale dd frontali

• Partea activa este plasata dinspre V spre O in pozitie orizontala

• Printr-o miscare de deplasare disloca tartrul de pe suprafetele aproximale ale dd frontali

175. Săpăliga de detartraj.

o
- Este un instrument cu partea activa in unghi de 99-100 fata de partea pasiva

- Partea activa prezinta o margine ascutita, formata din intalnirea supraf faciale cu supraf subiacenta, oblica
o
la un < de 45

- La unirea suprafetelor faciale cu fetele laterale si fata subadiacenta se formeaza muchii active, bine exprim

- Domeniu de aplicare:

• La niv dd anteriori, frontali cand partea pasiva a instrumentului este rectilinie si scurta

• La niv dd laterali, cant partea pasiva este angulata fata de maner si mai lunga

- Indicatii si mod de utilizare:

• Este indicata pentru indepartarea tartrului supragingival si sub marginea gingivala libera (numai daca
gingia este suficient de laxa pentru a permite insinuarea instrumentului)

• Este indicata pe fetele V si O ale dd si pe fetele Proximale ale dd care marginesc o edentatie

• Pozitia intrumentului este verticala in axul dintelui, sau cat mai aproape de verticala

• Dislocarea tartrului se face prin miscari de smulgere, spre marginea incisala sau ocluzala

176. Pilele sau răzuşele pentru detartraj.

0
- Au partea activa formata din mai multe muchii ascutite paralele, inclinate fata de baza la un < de 90-105

- Ca o serie de 4-5 sapaligi

- Baza instrumentului este rotunda sau ovala

- Partea pasiva variaza ca lungime si inclinatie in functie de zona unde este utilizat instrumentul
(frontali/lat)

- Indicatii si mod de utilizare:

• Pilele sunt indicate pentru:

- Indepartarea tartrului situat imediat langa sau sub marginea gingivala, numai cand aceasta este suficient de
laxa pt a permite insinuarea instrumentului

- Indepartarea blocurilor mari de tartru subgingival prin fracturarea si fragmentarea acestora => usureaza
dislocarea totala ulterioara cu chiurete.

- Netezirea zonei de jonctiune smalt-cement

- Uneori pt indepartarea unor portiuni marginale in exces ale unei obturatii de colet

• Instrum e plasat cu partea activa in contact cu suprafata dintelui, vestibular, oral sau proximal, cu partea
pasiva cat mai aproape de axul lung al dintelui

- Deplasarile se fac prin apasare si tractiune in axul lung al dintelui (miscare sus-jos)
 - Exista si pile foarte fine pentru detartrajul subgingival si chiuretajul cementului necrotic al pungilor parod

177. Chiuretele parodontale.

- Sunt instrumentele cele mai eficiente in detartrajul subgingival, chiuretajul radacinii si al tesutului de
granulatie din pungile parodontale

- Dimensiunile reduse si forma adecvata a chiuretelor permit patrunderea acestora in pungile parodontale,
spatiile interdentare si interradiculare

- Forma chiuretelor permite adaptarea la curbura suprafetelor radiculare

- Datorita finetei partii active, a elasticitatii acesteia se percep usor curburile, obstacolele si rugozitatile

- Partea activa

• Chiuretele pot avea partea activa la un singur capat sau la ambele (partea activa in oglinda)

• Partea activa are 2 margini ascutite care se unesc la varf dupa o curbura convexa in forma de lingura

• Muchiile ascutite rezulta din intalnirea suprafetei faciale cu suprafetele laterale

• In sectiune are forma semicirculara, cu o baza convexa

- Partea pasiva

• Prezinta o serie de curburi care favorizeaza aplicarea partii active corespunzator curburilor radacinii

• Pentru ca actiunea chiuretei sa fie eficienta, primul segment al partii pasive (vecin partii active) sa fie tinut
paralel cu axul vertical al dintelui

• Exista 2 tipuri principale de chiurete:

- UNIVERSALE

- SPECIALE

Chiuretele UNIVERSALE Chiuretele SPECIALE

• Se caracterizeaza prin faptul ca • Sunt reprezentate in special de chiuretele GRACEY

suprafata faciala este situata la un
unghi de 90 gr fata de axul
longitudinal al partii pasive
• Sunt indicate pentru detartrajul
supragingival sau din santul
singival la persoanele sanatoase,
fara pungi, retractii sau furcatii
descoperite
• Sunt folosite si in pungile
parodontale adevarate, cu actiune
pe peretele moale cat si pe
peretele dur dentar (radicular) al
pungii
Caracteristici GRACEY
· Suprafata faciala se situeaza la un unghi de 70o fata de axu lung la primei
parti pasive
· Desi poseda 2 margini taioase, numai cea situata spre radacina este eficient
activa, cealalta dinspre peretele moale este inactiva si nu poate leza
peretele gingival
· Sunt active in anumite zone si suprafete radiculare, fiind codificate special in
acest scop
· Partea activa a chiuretei GRACEY, in special in 1/3 terminala, se adapteaza
cel mai bine pe suprafetele curbe ale radacinii
· Prima portiune a partii pasive trebuie sa fie paralela cu axul dintelui

• Pentru actiunea eficienta de Chiuretele GRACEY standard sunt grupate intr-un set de 7 instrumente
detartraj: manerul trebuie sa fie
paralel cu suprafata dintelui • 1/2, 3/4 -> incisivi + canini

• Cele mai frecvent folosite chiurete • 5/6 -> incisivi + canini + PM

universale sunt:
• 7/8 si 9/10 -> fetele V si O ale dd laterali
1. BARNHART 1/2 si 5/6
• 11/12 -> fetele M ale dd laterali
2. COLUMBIA McCALL
13/14 2R-2L, 4R-4L, • 13/14 -> fetele D ale dd laterali·
LANGER, GOLDMAN-
FOX o Pt dd laterali exista chiurete combinate 11/14 care actioneaza pe fetele
M&D

§ Chiuretele GRACEY “profilactice” § Chiuretele GRACEY “mini cinci”

· Sunt in numar de 4 (1/2, 3/4, 5/6, 7/8) si au partea
· Sunt in numar de 7
activa la fel ca cele standard, dar au portiunea (1/2,3/4,5/6,7/8,11/12,13/14,15/16)
pasiva mai scurta si mai rigida
· Au partea activa mai scurta cu 50% decat cele
· Folosite in special pt detartraj supragingival standard (cu o lungime)

· Au numarul de cod precedat de “P” · Acces mai facil in zonele de incongruenta dento-
aveolara si la nivelul furcatiilor
§ Chiuretele GRACEY “peste cinci” sau “dupa
cinci” · Partea pasiva la fel ca cele “peste cinci”, cu 3 mm mai
lunga, ceea ce ii permite accesul in pungi mai mari
· Sunt in numar de 7 de 5 mm
(1/2,3/4,5/6,7/8,11/12,13/14,15/16)
§ Chiuretele EXTRARIGIDE
· Prima portiune pasiva mai lunga cu 3 mm decat cele
standard · 4 perechi 5/6, 7/8, 9/10, 11/12

· Se pot utiliza in pungi mai adanci de 5 mm · Partile activa si pasiva mai rigide si sunt inscriptionate
“extrarigide”

Indicatii:

• Indepartarea tartrului foarte aderent

• Dezavantaj : indepartare excesiva prin chiuretaj a cementului radicular

INDICATIILE MOD DE TEHNICA DE UTILIZARE a chiuretelor

utilizarii ACTIUNE – GRACEY
chiuretelor GRACEY
GRACEY: 1. Se alege chiureta potrivita pentru grupa de dinti tratata
· Marginea activa a
1. Detartrajul santului suprafetei 2. Se ia punct de sprijin dintele care urmeaza a fi
gingival faciale cu < de detartrat sau pe dd vecini
110o disloca
2. Detartrajul tartrul, iar 3. Capatul activ se introd subgingival, cu suprafata
subgingival din marginea opusa faciala paralela cu radacina
pungile nu actioneaza
parodontale asupra tesutului • La baza pungii parodontale, dedesuptul depozitului de
moale datorita tartru, suprafata faciala se roteste pana cand face cu
3. Detartrajul de finete angulatiei suprafata radacinii un unghi mai mic de 90o , dar nu
al depozitelor stranse (70o ) mai mic de 45 = UNGHIUL DE ATAC
mici, dupa
indepartarea · Prin intoarcerea • Pentru dislocarea tartrului se fac miscari active de
tartrului instrumentului tractiune spre ocluzal si incizal, dar si de presiune
subgingival cu alte cu 180 o, laterala controlata, mentinand permanent contactul
instrumente operatiunea se cu dintele
produce in sens
4. Chiuretajul invers -> 4. Miscarile laterale de tractiune se combina cu deplasari
radicular: netezirea chiuretarea orizontale si oblice
(planarea) tesutului de
suprafetei granulatie si • Deplasarile verticale sunt folosite la dd
radiculare prin protejarea frontali si suprafetele aproximale ale dd
indepartarea suprafetei laterali
cementului radiculare =
necrotic CHIURETAJ IN • Deplasari oblice pe fetele V,O dd laterali
CAMP INCHIS
5. Chiuretajul tesutului 5. Pentru chiuretajul tesutului de granulatie, partea activa
de granulatie de pe se plaseaza invers (se intoarce cu 180 gr)
peretele moale al
pungilor
parodontale

178. Chiuretajul radicular.

- Reprezinta procedura de indepartare a resturilor de tartru inclavate in cement, ramase dupa detartraj si a
cementului infiltrat microbian necrotic, pentru a obtine o suprafata neteda
- Tehnica:

• Se introduce chiureta cu blandete in pungile parodontale pana la portiunea ce mai decliva

• Partea activa se plaseaza la un < de 45-90 gr fata de radacina

• Se aplica o presiune laterala controlata

• Se fac tractiuni spre incizal repetate, pana se obtine o suprafata neteda

• Se fac si miscari oblice si orizontale

• Pe masura ce suprafata radiculara devine nedeta, presiunea trebuie redusa

• Dupa chiurete se folosesc pile sau razuse pentru o netezire completa a radacinii

179. Curăţirea şi lustruirea suprafeţelor dentare după detartraj.

- Curatirea finala si lustruirea suprafetelor dentare dupa detartraj se realizeaza prin mai multe modalitati:

• Cupe de cauciuc – simple sau cu lamele fine in interior

- Cupele sunt umplute cu pasta de lustruit

- se aplica pe fetele V si O

- folosirea intempestiva, necontrolata, cu presiune= leziuni margine gingivala si dislocari ale stratului de
cement radicular

• Periute montate, din plastic, in forma de palnie sau roata

o se adapteaza la piesa de mana/ contraunghi

- PERIA IN FORMA DE PALNIE: Se incarca cu pasta de lustruit si de aplica in rotatie pe FV si FO si se

deplaseaza aproximal atat cat permite accesul interdentar

- PERIA IN FORMA DE ROATA se aplica cu partea activa pe fetele V si O in plan vertical, paralel cu axul
lung al dintelui si in spatiul interdentar

- sensul de rotire al periilor roata trebuie ales astfel incat sa nu fie antrenate catre gingie unde ar putea
produce rani. Iar folosirea excesive= dislocari cement radicular

• Suprafetele aproximale se lustruiesc cu:

- Discuri fine

- Pene interdentare de lemn de balsa sau portocal

- Benzi late de matase cerata

▪ se folosesc paste de lustruit

180. Componentele aparatelor cu ultrasunete.

- Exista 2 tipuri de aparate de detartraj cu ultrasunete:

• Aparate bazate pe efectul piezoelectric

• Aparate magnetostrictive

- Ambele tipuri sunt formate din 4 componente principale

o ​

o Generatorul electric, care produce energie de inalta frecventa

o Piesa de mana si partea terminala activa

o Sistemul de racire cu apa

o Dispozitivul de pornire/oprire

​
181. Indicaţiile detartrajului cu ultrasunete.

- Tartru supragingival

- Petele colorate depuse pe suprafata smaltului

- Tartrul din santul gingival sau din pungile parodontale superficiale de 3-4 mm

- Detartrajul cu ultrasunete prezinta avantaje fata de detartrajul manual cu instrumente clasice si de aceea
este indicat in urmatoarele situatii:

- Gingivostomatita ulcero-necrotica – pentru indepartarea grosiera a depozitelor mari de tartru si pentru a nu

accentua durerile. Fata de detartrajul manual exista avantajul lipsei de derapare a instrumentului , care
este mentinut si aplicat cu o forta redusa. Riscul de suprainfectare sau de difuzare a infectiei este
redus.

- La bolnavii hemofilici si in formele de parodontite acute hiperplazice, ulcerate, cu sangerari accentuate –

datorita traumatismului gingival mult mai redus decat in cazul detartrajului cu instrum clasice

- In fazele incipiente de imbolnavire: gingivita cronica si parodontita marginala cronica superficiala -

pentru actiunea efeicienta, netraumatica

- In cursul interventiilor chirurgicale, pentru dislocarea unor depozite foarte aderente de tartru subgingival

182. Contraindicaţiile detartrajului cu ultrasunete.

-​

- Bolnavii cu boli infectioase, contagioase

- Pacientii cu reflexe de voma exagerate

- Hiperestezie dentinara accentuata

- Copii mici

- Bolnavi cardiaci purtatori de stimulator cardiac -pacemaker

- Anumite episoade sau forme de imbolnavire psihica majora, cand nu se poate colabora cu pacientul

183. Tehnica detartrajului cu ultrasunete.

1. ​

2. Pregatirea pacientului

3. Pozitia in fotoliu aproape de verticala pt a preveni refluarea excesului de lichin in faringe

4. Protectia pacientului cu un sort pe piept

5. Pregatirea instrumentarului

6. Alegerea si asezarea in ordinea de lucru a partilor

7. Fixarea primului instrument de lucru in piesa de mana a aparatului

8. Controlul jetului de apa

9. Controlul puterii generatorului de vibratii

10. Aplicarea aspiratorului de saliva

11. Aplicarea instrumentarului de detartraj cu ultrasunete

12. Detartraj vertical

-​

- Se incepe cu instrumentul in forma de spatula cu partea activa la un unghi de 45 gr fata de suprafata de

smalt

- Pt fiecare suprafata dentara 6-10 deplasari verticale in dublu sens (dinspre marginea incizala/suprafata
ocluzala spre colet si inapoi)

b. Detartraj orizontal si in diagonala

- Completeaza detartrajul vertical

- Partea activa in forma de spatula se inlocuieste cu varianta terminala in unghi ascutit

- Cu aceasta se patrunde in spatiile interdentare

- Varinta terminala rotunjita – pt suprafetele dentare orale,concave ale incisivilor sup si inf

c. Detartraj fin

- Se face cu instrumentul de tip secera – care indeparteaza punctele de tartru restant de pe suprafetele
supragingivale si tartrul din santul gingival

d. Detartraj ultrafin

- Se face cu instrumentul de tip sonda, cu care se indeparteaza depozitele punctiforme din gropitele si
santurile coronare

- Se disloca si tartul din pungile parodontale mici de 3-4 mm

184. Avantajele detartrajului cu ultrasunete.

- Mijloc de detartraj modern, eficient, ergonomic

- Actiune mai putin traumatizanta asupra structurilor dentare si gingivale, cand este folosit corespunzator.
Posicilitatea de a fi folosit in afectiui gingivale acute, la hemofilici, in cazul fragilitatii capilare.

- Indepartarea depozitelor pigmentate de pe suprafetele dentare

- Bine suportat, nedureros la persoanele adulte, echilibrate neuropsihic, fara fenomene de hiperestezie
dentinara

185. Dezavantajele detartrajului cu ultrasunete.

- Vibratiile puternice, aplicate timp indelungat, perpendicular pe suprafata dentara, pot produce desprinderi
ale prismelor de smalt si dislocari ale cementului

- Vibratiile puternice in santul gingival pot produce despinderea epiteliului jonctional si a ligg
supraalveolare in special la copii si tineri in perioada de crestere

- Dureri hiperestezice sunt uneori greu de suportat, de la inceput sau dupa utilizari repetate ale detartrajului
cu ultrasunete

- Sub actiunea vibratiilor produse de ultrasunete, partea metalica poate disloca obturatiile metalice sau
nemetalice in cazul unor retentii insuficiente ale acestora sau ale unor carii secundare care submineaza
stabilitatea obturatiilor; de asemenea pot fi dislocate fatetele insuficient ancorate pe suportul metalic al
unor coroane si punti

- Jetul de apa proiectat pe dinte se imprastie intr`un nor fin care poate antrena in microclimatul cabinetului,
particule mici de detritus organic cu microbi patogeni. Acestea pot fi inspirate de medic si persoanele
din jur, in absenta unei protectii corespunzatoare: masca, ochelari,scut facial de protectie din material
plastic usor. Riscul de infectie este mai mare in cazul detartrajului efectuat pe un teren septic, de ex:
gingivostomatita ulcero-necrotica, hiperplazii ulcerate, infectate, subacute sau acute, abces parodontal
marginal.

- Jetul de apa reduce buna vizibilitate in aria de detartraj si poate fi proiectat si spre practician mai ales in
cazul detartrajului palatinal al dintilor frontali superiori

- In timp rezistenta la solicitatile vibratorii intense ale metalului din care este confectionata partea activa a
intrumentului scade uneori pana la fracturarea varfului, ce poate fi proiectat in mucoasa faringiana sau
inghitit
186. Detartrajul sonic.

- Exista instrumente de detartraj asemanatoare cu cele actionate de ultrasunete, dar care sunt antrenate de un
jet puternic de aer, fiind amplasate in locul piesei de turbina

- Avantaje: - Dezavantaje

o Pret de cost mai mic - o Are o singura treapta de

putere: vibratiile sunt de
o Volum redus 2.000-6.500 cicli/s

o Aplicare si indepartare usoara - o Eficienta mai redusa decat

a aparatului cu ultrasunete
o Consum redus de energie, este antrenat de jetul de aer

o Vibratii de intensitate mai redusa, mai bine suportat de pacienti, in

general, si de cei cu hiperestezie dentinara, in special

o Nu necesita racire cu apa; nu contamineaza mediul ambiant cu particule

purtatoare de microbi

187. Atitudinea faţă de obturaţiile aproximale şi de colet în exces în profilaxia inflamaţiilor gingivale.

- Depistarea obturatiilor in exces se face cu sonde obisnuite, bine ascutite, dar cel mai usor cu sondele
parodontale de explorare, flexibile, care sunt deplasate dinspre obturatie spre dinte pe intreaga
circumferinta a obturatiei. Cand acest lucru nu este posibil, o radiografie cu film muscat ne poate oferi
o imagine semnificativa a obturatiilor aproximale in exces.

- Prezenta unei inflamatii a papilei interdentare, sangerarea usoara la atingere in vecinatatea unei obturatii
aproximale ne obliga la controlul adaptarii acesteia fata de suprafata dentara.

- In fata unei obturatii in excess atitudinea terapeutica este, in cele mai multe cazuri, indepartarea si
refacerea corecta

- Corectarea obturatiei se face numai cand excesul este mic, nu exista carii secundare si spatiul interdentar
este liber, sau obturatia e la distanta de gingie

- Excesul se indeparteaza cu freze diamantate fine, actionate dinspre obturatie spre margine, benzi si discuri
abrazive ,si in final, prin radieri ale jonctiunii obturatie-dinte cu benzi de lustruit sau conuri de cauciuc

- Se poate utiliza si tehnica EVA system.

188. Particularităţi ale tratamentului cariilor în gingivite şi parodontite.

- Tratamentul parodontopatiilor marginale cronice in faza initiala de combatere a infectiei microbiene si a

inflamatiei gingivala, trebuie sa cuprinda tratamentul tuturor cariilor existente si indepartarea tartrului
si placii dentare bacteriene

- Sunt vizate in special cariile de colet sau cele aproximale, care favorizeaza retentia detritusurilor si
resturilor alimentare=> initiaza si intretin inflamatia gingivala

- Nu trebuie neglijate nici cariile ocluzale, care netratate determina dureri la masticatie , deplasarea acesteia
in zona fara carii si initierea, prin lipsa de autocuratire, a unei gingivite sau parodontite in zona cu carii.

- In unele situatii se poate recurge la exereza totala a dentinei alterate, obturatia provizorie a cariilor si
finalizarea obturatiei dupa tratamentul parodontal

- Inainte de a pregati o cavitate aproximala sau de colet, trebuie tratata inflamatia papilei si a mg. gingivale
adiacente orocesului carios

- Daca gingia este hipertrofiata printr-o iritatie recenta, marirea ei de volum se reduce prin tamponament
sau mesare cu o substanta astringenta. Atingerea cu perhidrol are usor efect cauterizant pt componenta
hiperplazica a tumefactiei gingivale

- Cand s-a instalat o hiperplazie si papila gingivala sau marginea ggv libera burjoneaza deasupra sau in
interiorul procesului carios este necesara desfintarea polipului ggv prin cauterizare chimica cu acid
tricloracetic sau electrocauterizarea in formele mici si mijlocii, si prin gingivectomie in orice situatie.

- O conditie indispensabila a protectiei parodontiului marginal este asigurarea unui contact intim perfect
intre materialul de obturatie si marginile cavitatilor aproximale si de colet. Acest lucru se realizeaza
prin:

- regularizarea mg cavitatilor al caror contur trebuie sa fie linear, drept sau curbat, dar fara anfractuozitati
- rotunjirea unghiului dintre pragul gingival si peretii laterali verticali ai cav. de cls II.

- bizotarea pragului gingival al cav. de cls. II.

- restaurarea corecta a curburilor vestibulo-orale ale coroanei dentare. Refacerea acestor curburi nu trebuie
sa fie in exces, deoarece sunt favorizate retentiile alimentare si placa bacteriana in zonele subiacente.
De asemenea, nicio curbura aplatizata nu este admisa pt ca nu asigura protectia gingiei subiacente.

189. Atitudinea faţă de hiperplazia papilei gingivale sau a marginii gingivale libere în dreptul unor
procese carioase.
- Atunci cand s-a instalat o hiperplazie si papila gingivala sau marginea gingivala libera burjoneaza
deasupra sau in interiorul procesului carios, este necesara desfiintarea polipului gingival prin:
o Cauterizare chimica cu acid tricloracetic
o Electrocauterizare - formele mici si mijlocii
o Gingivectomie - orice situatie
- Practica obturatiei temporare cu guraperca modelata pt a indeparta polipul – numai in cazul unei
hipertrofii reduse

190. .Atitudinea terapeutică faţă de inflamaţia papilei interdentare vecină unei carii aproximale.
- O conditie indispensabina ptr reducerea inflamatiei papilei este mai intai exereza in totalitate a
dentinei alterate si obturatia provizorie a cavitatii
- Nu este normal sa se treaca la obturatia definitiva a cavitatii inainte de reducerea inflamatiei
gingivale din vecinatate
- Inflamatia papilei trebuie tratata corespunzator prin:
o Indepartarea tartrului si a placii subgingivale
o Administrarea topica a unor substante cu actiune antimicrobiana
- Papile hiperplazice ® excizie chirurgicala sau electrocauterizare
- se recomanda utilizarea digai
- daca avem o obturatie clasa aIIa® bizotare prag gingival, aplicare si scoatere corecta pana si
matrice, modelare jonctiune dinte-obturatie ® toate dupa un tratament antimicrobian gingival; daca
nu, gingia va sangera si obturatia va fi compromisa

191. Tamponamentul; badijonajul.

Tamponamentul
o Se realizeaza prin atingeri usoare sau
medii, controlate, cu bulete de vata sau
tampoane din tifon
- Tamponamentul corect asigura contactul
substantei medicamentoase cu gingia si
patrunderea in epiteliu si corion
- Stimuleaza circulatia si vascularizarea
- Tamponamentul usor, bland, o atingere
usoara a suprafetei gingivo-dentare, fara
apasare (ca sa nu indeparteze depozitul - presiunea este ferma in inflamatii cronice; moderata in
de placa) cu solutii colorante este indicat
pt evidentierea placii bacteriene
Badijonajul
o Se face prin stergerea unei suprafete de
mucoasa gingivala si bucala si se realizeaza cu
bulete de vata cu diam de 3-5 mm, sterile
- Buleta mentinuta cu o pensa dentara este antrenata de
8-10 ori intr-o miscare de rotatie la baza papilei,
urmata de o deplasare lineara spre varful ei. Intre
papilele gingivale, la nivelul marginii gingivale
libere, miscarea este de-a lungul acesteia, inainte si
inapoi de 5-6 ori.
inflam subacute; usoara in inflam acute
- este contraindicat badijonajul in gingivite ulcero-
necrotive, abces parodontal marginal, gingivite
acute

*Badijonajul si Tamponamentul sunt indicate in tratamentul medicamentos al gingivitelor cronice,

parodontita marginala cronica superficiala si ca adjuvant in parodontitele agresive si cronice, inainte si
dupa tratamentul chirurgical

192. Meşa gingivală în tratamentul gingivitelor.

- Se obtine din vata sterila sau fibre de acetat de vinil cu diam de 0,5-1mm si lungimea de 1-2 cm
- Se umecteaza in solutii antiseptice sau AB (tetraciclina, doxiciclina) si se introduce in santul
gingival cu vf`ul bont al unei sonde vechi sectionate sau cu ajutorul unei spatule
- mesa are calitatea de a permite substantei active sa isi exercite actiunea un timp mai indelungat decat
in cazul tamponamentului
- Timp de mentinere 5-10 minute – pt sol cu clorura de Zinc; 30min pt antiseptice blande Protargol
1%, Romazulan, Ticiverol

193. Irigaţiile subgingivale.

- Irigatiile subgingivale cu solutie de clorhexidina 0,2% in tratamentul antimicrobian al gingivitelor si
parodontitelor marginale cronice
- Rezultate bune si prin irigatii subgingivale cu solutie de fluorura stanoasa 1,65% - act antibacteriana
chiar si pe spirochete

194. Instilaţiile în pungile parodontale.

= in Parodontita Marginala Cronica Profunda cu exsudat purulent – e necesara diminuarea sau sistarea
acesteia inaintea unei interventii chirurgicale. Se pot folosi metronidazol sub forma de gel dentar 25%
sau neomicina in asociere cu corticosteroizi (AB si AII)
- se foloseste produsul TM, unguent cu tetraciclina si metronidazol – pasta in pungile parodontale
 - Se utilizeaza o seringa speciala de tip Unijet
Timpi:
- Recipientul cu pasta se introduce in corpul seringii si se aplica acul special cu capatul scurt
- Se actioneaza pistonul seringii pana la aparitia unei mici cantitati de pasta care se indeparteaza
- Se exprima continutul pungii parodontale prin 1-2 presiuni facute fie cu degetul inmanusat fie cu
capatul rotunjit al manerului unui instrum parodontal. Se fac spalaturi ale pungilor cu sol antisepcite
- Dintele sau zona dentara se izoleaza
- Acul este introdus prin miscari blande in interiorul pungii pana in portiunea cea mai profunda unde
se intampina o usoara rezistenta iar pacientul resimte o usoara durere
- Se actioneaza pistonul seringii pana cand pasta reflueaza
- Se mentine instilatia 10-15 min sub izolare
- Instilatiile se fac la 1-2 zile, 2-4 sedinte

195. Aplicarea pastei cu antibiotice în şanţul gingival şi pungile parodontale.

- se face dupa izolarea dintelui

- in cazul pungilor parodontale e necesara efectuarea de spalaturi cu sol antiseptice, inainte de aplicarea
AB

- Acul este introdus prin miscari blande in interiorul pungii pana in portiunea cea mai profunda

- acul seringii e introdus in punga paro pe toata lungimea ei, pana intampina o usoara rezistenta si se
resimte o senzatie dureroasa

- se actioneaza pistonul seringii pana cand pasta reflueaza din punga paro

- se indeparteaza seringa, se mentine instilatia pt 10-15 min in conditii de izolare

- instilatiile se refac la interval de 1-2 zile, 2-4 sedinte pana la reducerea semnificativa a exudatului

196. Infiltraţiile submucozale cu soluţii de biostimulare.

- Substantele de biostimulare se infiltreaza sub mucoasa fundurilor de sac vestibulare, superficial si in
functie de cantitate in 1-4 puncte:
o In fosa canina maxilara
o In dreptul radacinilor PM la mandibula
- O forma particulara = MEZOTERAPIA = multiple microinjectari in jurul suturilor (plagilor
chirurgicale) mucoasei ggv, intr-o singura sedinta, cu Voltaren.
- actiune antiinflamatoare, antiedematoasa si antialgica este superioara adm orale sau parenterale de
lunga durata a Voltarenului

197. Antiseptice de tipul acidului citric în tratamentul bolii parodontale.

Acidul citric in solutie apoasa cu un pH de la 0,5 la 2,5 a fost utilizat pentru conditionarea chimica a
suprafetei radiculare in tratam chirurgical a parodontitelor marginale cronice
Scop: regenerare conjunctiva si reacolare gingivala (s-a incercat si EDTA in acelasi scop)
Rolul principal : decontaminarea bacteriana a suprafetelor radiculare

198. Antiseptice de tipul acidului cromic în tratamentul bolii parodontale

- Acidul cromic este utilizat in aplicatii scurte – 5-6 sec urmate de spalaturi cu ser fiziologic/apa
distilata
- Indicatii:
• Pungi parodontale cu exudat purulent pt sistarea secretiei
• Fistule apico-gingivale
- Ulceratii gingivale de cauza microbiana
- Cauterizarea tesutului de granulatie incompleta. Se pot produce necroze os si tesuturi moi.
- Nu se fac aplicatii cu acid cromic pe ulceratiile herpetice

199. Antiseptice de tipul acidului salicilic în tratamentul bolii parodontale.

Acidul salicilic are proprietati keratolitice si keratoplastice
In c% de 1% asociat unui extract vegetal astringent este indicat in tratam medicamentos al gingivitelor
si parodontitelor marginale cronice (Pyralvex)

200. Antiseptice de tipul peroxidului de hidrogen ; indicaţii

- Peroxid de hidrogen - 3% = sub forma de apa oxigenata – Ca atare sau dilutie ¼ actiune antispetica,
hemostatica si de indepartare a detritusurilor organice, activ pe Streptococcus pyogenes, spirochete si
anaerobe. ​
• Indicatii:

1. ​
 2. Gingivite acute si subacute
3. Pungi parodontale pentru indepartarea exudatului inflamator
4. Abcese parodontale marginale incizate
5. Gingivostomatita ulcero-necrotica
6. Plagi traumatice infectate ale partilor moi din cavitatea bucala
7. Plagi chirurgicale inainte suturii
8. Plagi chirurgicale protejate pentru indepartarea depozitelor de fibrina si detritusuri
-​
- Peroxid de hidrogen - 30% - solutie de perhidrol
• Indicatii :

1. ​
2. Efect antimicrobian pe germenii anaerobi
3. Efect cauterizant bine suportat de gingia hiperplazica – util in hiperplaziile de sarcina
4. Albirea dintilor

-​
- Mai poate fi incorporat in ceara alba, aplicata peste gingia inflamata – efect antimicrobian si
antiinflamator.
▪ Indicatii:
1. Gingivite cronice
2. Parodontite marginale cronice superficiale (Gingivox)

201. Proprietăţile clorurii de zinc

• solutie 5-10% = masaj 30 min cu mese
• solutie 20% = masaj 5-10 min cu mese
• solutie oficinala 30% = efect de cauterizare asupra zonelor de microulceratii ale peretelui moale
al santului gingival
Actiune:

a. ​
2. Bacteriostatica si usor astringenta
3. Slab hemostatic
4. Efect vasoconstrictor asupra formelor incipiente de gingivita cronica si PMCS ( nu se folosesc in
formele avansate de PMCS , PMCP pt ca accentueaza staza locala – tratamentul este chirurgical)
5. Lipsita de efect terapeutic
6. Usor cauterizanta in concentratie de 30% asupra z. de microulceratie sant gingival si margine
gingivala libera
7. Posibil cicatrizanta

202. Indicaţiile utilizării antisepticului protargol.

Protargol = solutie 1% proteinat de Ag contine 8%argint
Actiune: oligodinamic, bacteriostatic, neiritant si bine tolerat de mucoasa
Indicatii:
• Gingivite acute si subacute
• Gingivite si parodontite marginale cronice dupa detartraj
• Santul gingival si pungile parodontale cu exudat inflamator sub forma de irigatii sau mese
• Tratametul abcesului parodontal marginal
• Gingivostomatita ulcero-necrotica, gingivostomatitele acute si subacute, sub forma de aplicatii prin
tamponare, badijonare larga.

203. Indicaţiile antisepticului azotat (nitrat) de argint.

- Are actiune bacteriostatica in c% slaba
- 30% - efect cauterizant + bactericid
- Aplicatii locale-atingeri punctiforme
- Indicatii:
• Aftele bucale, gingivale sau cu alta localizare
• Portiuni mici, burjonate de tesut de granulatie restant sau aparut la nivelul marginii gingivale in
special dupa gingivectomii: efect de cauterizare, bactericid, stimulare a vindecarii

204. Indicaţiile şi modul de utilizare al antisepticului fenosept.

- Bacteriostatic, antifungic si antiviral
- Indicatii :
• Gingivite subacute si acute
• gingivostomatita ulcero-necrotica
- Mod de utilizare:
• in solutie apoasa 2% - gingivostomatita ulcero-necrotica - pentru atigeri de uz extern
• solutie diluata 0.01-0.05% - pentru clatire sau spalaturi

205. Acţiunea şi indicaţiile antisepticelor de tip coloranţi în boala parodontală.

Colorantii au actiune antienzimatica si de distrugere a acizilor nucleici
1) Violetul de gentiana 1% -se utilizeaza in leziunile herpetice infectate, in infectii si ulceratii ale
mucoasei bucale, gingivostomatite micotice
2) Albastru de metilen 2% este un colorant al placii bacteriene; Are actiune antiseptica redusa
 (badijonare pe mucoasa gingivala, bucala sau faringiana inflamata)
3) Rivanol solutie 1/5.000 – bun antiseptic in gingivo-stomatita ulcero-necrotica-se fac spalaturi bucale
largi cu el
o Rosul de Congo – efect hemostatic si antimicrobian, inhibitor al unor enzime proteolitice, ciatrizant,
stimulator al proliferarii celulelor epiteliale
- folosit: instilatii/ injectii intraggv : Gingivite, parodontite marginale, stomatite ulcero-necrotice, afte
bucale, herpes

206. Tetraciclina : calităţi, indicaţii.

Calitati

​
o Actiune antimicrobiana
o Actiune antiinflamatorie
o Actiune antiproteolitica si antioxidanta
o Actiune anticolagenolitica
o Actiune reparatorie si regenerativa
o Actiune de conditionare a suprafetelor radiculare
o Inhiba resorbtia osului alveolar

​
Indicatii
- administrata in doza de 0,5-1g/zi timp de 2-3 luni chiar si 6-9 luni
- adm 1-2/zi
- se concentreaza in lichidul santului gingival (4-8ug/ml) fiind utila in parodontita juvenila sau in forme
agresive generalizate la orice varsta
- in inflamatiile parod marginal poate fi administrata local sau pe cale generala.
- Local e indic pasta TM aplicata in santul ging si pungile parod.

207. Metronidazolul folosit în tratamentul bolii parodontale.

- Este un chimioterapic de sinteza, derivat din nitroimidazol
- Bactericid fata de bacteriile anaerobe (Porphyromonas gingivalis,Prevotella intermedia, Clostridium,
Bacteroides)
- eficienta scazute pe speciile Capnocytophaga
- Reduce semnificativ populatia de bacterii patogene
- Inregistreaza niveluri crescute in lichidul santului gingival si in tesutul gingival, la scurt timp dupa
administrarea pe cale generala => se adm in parodontitele refractare, rebele la tratamentul
conventional
- -adm 2-3/zi
- -adm in sarcina: efecte teratogene
- adm concom. de barbiturice si hidantoina scad efectul antimicrobian al Metronidazolului
- Se administreaza sub forma de:
o Comprimate 0,250 g
o Unguent 3%
o Gel 3%, 25%

208. Antibiotice folosite în tratamentul bolii parodontale.

Carte:
Inhibarea sintezei peretelui
celular
Inhibarea permeabilitatii
membranei citoplasmatice
Inhibarea sintezei proteice
Inhibarea sintezei acizilor
nucleici
Penicilina, Ampicilina, Amoxicilina, Bacitracina, Cefalosporine
Nistatina, Polimixina
Tetraciclina, Doxiciclina, Streptomicina, Kanamicina, Neomicina,
Gentamicina, Eritromicina, Oleandomicina, Spiramicina,
Lindomicina, Clindamicina, Cloramfenicol
Fluorochinolone: Ciprofloxacina, Norfloxacina, Ofloxacina

​Cursuri:
- Tetraciclina: antimicrobiana (modificari de transfer la nivelul membranei celulare si inhibarea
sintezei proteice), antiinflamatorie, antiproteolitica, antioxidanta, anticolagenolitica,
reparatorie si regenerativa, conditionare a suprafetelor radiculare, inhiba resorbtia osului
alveolar;

- La Paro Bucuresti se foloseste pasta TM (tetraciclina si metronidazol) in sant gingival si pungi

parodontale;

- Peniciline: G, V cu testarea sensibilitatii la pacienti cu antecedente. !Contraindicatie: in Gingivo-

Stom. Ulc.-Necr. (GGSU) injectarea submucozala.

-​

- Ampicilina

- Amoxicilina
 - Cefalosporinele: gen. 3 pentru gram-negativi: cefroxadina (Oraspor)

- Neomicina

- Streptomicina

- Eritromicina

- Roxitomicina

- Spiramicina

- Azitromicina

- Clindamicina

- Ciprofloxacina si ofloxacina

- Marfanil

- Nitrofurantoina

- Metronidazol

- Ornidazol

209. Particularităţi ale tratamentului cu antibiotice administrate pe cale generală în bolile

podonţiului marginal.
Indicatiile principale ale administratii AB pe cale generala:
• In afectiuni acute: gingivita acuta, gingivo-stomatite acute (mai ales cand se asocieaza cu
febra)
• In complicatii cu inflamatii acute circumscrise: abcese parodontale marginale
• In parodontitele agresive
• In parodontitele marginale cronice: adm de amoxicilina, metronidazol si tetraciclina
• In parodontitele distrofice pentru eradicarea componentei inflamatorii specifice
• In parodontite cu caracter recidivant
• Inainte si/sau dupa manopere sangerande (detartraj subgingival, debridare gingivala,
interventii chirurgicale)

Contraindicatii:
• Utilizarea Tetraciclinei in timpul sarcinii si la copii sub 6 ani (tulb de eruptie, mineraliz,
coloratie)
• administrarea de metronidazol in sarcina - teratogen
• penicilina la pacienti cu antecedente de alergie la acest antibiotic- soc anafilactic
• clindamicina nu se administreaza la copii, in parodontita juvenila, la pacienti cu antecedente
de tulburari gastrointestinale, mai ales la cei care au prezentat fenomene de colita
ulcerohemoragica
- Tulburari secundare:
•​
• Alergii subcutanate
• Tulburari gastrointestinale
• Tendinopatii
• Rar: cefalee, vertij, somnolenta, afectiuni hematologice

-​
- Avantaje: actiune antimicrobiana extinsa, administrare usoara, actiune eficienta, reduce riscul
reinfectarilor
- Dezavantaje: concetratia de substanta activa difera de la un Ab la altul, posibilitatea aparitiei de
tulpini reziste, efecte secundare nedorite in cazul consumului de alcool in special la
administrarea de metronidazol:greata, voma, diaree, fotosensib, alergii

210. Alegerea antibioticelor pentru administrarea pe cale generală la bolnavi parodontopaţi.

• TETRACICLINELE – indicate in infectiile in care predomina Aggregatibacter
actinomycetemcomitans: Tetraciclina, doxiciclina, minociclina
• METRONIDAZOLUL – util in parodontite diagnosticate ca refractare sau rebele la tratament
convetional in infectii cu Porphyromonas gingivalis si Prevotella Intermedia
• CLINDAMICINA – activa pe diverse specii de anaerobi g (-) (Micromonas micros,streptococi
beta hemolitici). Efecte secundare: diaree, colita hemoragica
• FLUOROCHINOLONELE – ciprofloxacina-active pe stafilococi, Pseudomonas, Agregatibacter
Actinomycetem. La fel ca tetraciclina si metronidazolul patrund in santul gingival unde pot
avea concentratie mai mare decat in serul sanguin
• AZITROMICINA – activa pe multi patogeni parodontali, însă ineficientă pe Fusobacterium
nucleatum, Micromonas micro, enterococi si stafilococi.
- Modalitatea de administrare in timp (posologia) a AB pe cale generala la bolnavii parodontopati
difera dupa:
 o Greutatea corpului
o Timpul de metabolizare
o Rata de eliminare din organism, durata efectica a activitatii antimicrobiene

•​
• Amoxicilina (cu sau fara ac. Clavulanic) – 2 ori/zi
• Metronidazol 2-3 ori/zi
• Clindamicina – 2 ori/zi
• Tetracicline – 1-2 ori/zi
• Azitromicina – 1 data /zi

-​
- Pentru insumarea efectelor, unele antibiotice se pot asocia: metronidazol + amoxicilina
(ciprofloxacina la alergici) pentru Agg. Actinomycetemcomitans
- Trebuie ținut cont si de interactiunea cu alte medicamente:
o ​
o Antiacidele scad prin chelare absorbtia tetraciclinelor si fluorochinolonelor;
o Sucralfatul scade absorbtia fluorochinolonelor
o Barbituricele reduc efectul antimicrobian al metronidazolului
o Antidiareicele scad absorbtia clindamicinei

211. Antimicotice folosite în tratamentul bolii parodontale.

- Nistatin = pulbere suspendabila ce contine nistatina (AB polienic activ mai ales fata de levurile
apartinand genului candida)- efiace doar local deoarece nu se absoarbe decat f putin la nivelul pielii,
mucoaselor tractului intestinal; nistatina actioneaza fungistatic sau fungicid in functie de concentratie
prin cresterea permeabilitatii membranei celulare a ciupercilor.
o Indicatii: stomatita micotica a nou-nascutilor, sugari, copii si adulti; candidoza esofagiana la
sugari, copii si adulti; stomatita sub placa protetica de cauza micotica; profilaxia candidozei bucale
la nou-nascuti
o Mod de adm – suspensie – in flaconul cu pulbere se adauga 20 ml apa distilata dupa care se
agita energic flaconul; suspensia obtinuta se picura cu pipeta direct pe limba, ca atare sau in
amestec cu lapte: adulti 1.000.000-1.500.000 UI/zi fractionat in 4 prize, sugari si copii: 100.000 ui
de 4 ori pe zi; -» administratea trebuie continuata timp de 48h dupa vindecarea semnelor clinice
pentru a preveni recidivele
- Stamicin = drajeuri cu continut de 500.000 UI nistatina
- antibiotic cu structura polienica extras din culturi de Streptomyces noursei, foarte activ fata de
Candida albicans
- se dizolva un drajeu in saliva la 4-6 ore 12 drajeuri total)
- Pimafucin = AB cu actiune antifungica obtinut din culturi de Streptomyces natalensis
o Comprimate (cont 10 mg natamicina)
o Suspensie pt badijonare extern sau pt aerosolizare– flacon de 20 ml, 25 mg natamicina/ml
o Indicatii: stomatite micotine, stomatita sub placa protetica suprainfectata cu candida: 4-6 ori/zi
– 7-10 zile
- alte antimicotice cu actiune locala: miconazol(1 lgt x 4/zi, iar la copii sub 1 an 1-2 lgt/zi), clotrimazol,
haloprogin,fluconazol, ketoconazol.

212. Modul de administrare al Nistatinei în micozele gingivo-parodontale.

• prepararea suspensiei: in flaconul cu pulbere se introduc 20 ml apa distilata, dupa care se agita energic
flaconul. Suspensia oblinuta se picura cu pipeta direct pe limba, ca atare sau in amestec cu lapte. miere
jeleu:
• Ia sugari si copii, doza de 100.000 U.I., administrata de patru ori/zi.
• la adulti: 1.000.000-1.500.000 U.I./zi, fraclionala in patru prize.
• Administrarea trebuie continuata timp de 48 ore dupa vindecarea clinica, pentru prevenirea recidivelor,
atat la copii, cat si la adulti.
• in cazul asocierii candidozei bucale cu infectarea mucoasei nazale sau rectale se impune un tratamenl
topic cu unguent, iar in cazul infectarii concomitente a mucoasei vaginale, un tratament local cu ovule
sau comprimate de uz intravaginal.
213. Medicaţia cortizonică: modul de acţiune.
• glucocorticoizii au actiune antiinflamatoare si antialergica
• principalul glucocorticoid este hidrocortizonul sau cortizolul
• Hidrocortizonul si glucocorticoizii – reduc inflamatia de cauze variate (agresiune fizica, chimica sau
biologica-infectii. Reactii alergice)
• In tesuturile inflamate: inhiba macrofagele, migrarea polimorfonuclearelor, fagocitoza, reduc
permeabilitatea capilarelor si vasodilatatia, scad sinteza prostaglandinelor
In fazele tardive ale inflamatiei
- Exercita o actiune de inhibare a sintezei proteie, fibroblastilor, osteoblastilor, limfocitelor, a
diverselor celule de origine mezenchimatoasa, a depunerii de colagen si limiteaza
proliferarea capilara
• Glucocorticoizii impiedica producerea unor citokine sau blocheaza actiunea lor si sunt eficace in
combaterea unor manifestari alergice
• efectele clinice ale acestei actiuni sunt: reducerea inflamatiei, hiperemiei, exsudatului inflamator, dar si
scaderea proceselor reparatorii ale tesuturilor lezate prin reducerea proliferarii celulare si a cicatrizarii
• de asemenea, sub tratament cortizonic creste frecventa si fravitatea unor infectii bacteriene, micotice,
 parazitare si virotice, ceea ce impune asocierea cu substante antimicrobiene

214. Medicaţia cortizonică : exemple de substanţe folosite în boala parodontală.

Principalii glucocorticoizi folositi in practica stomatologica sunt:
o Hidrocortizon acetat(solutie injectabila sau aplicatii locale-unguente)
o Prednison(adm pe cale orala)
o Prednisolon(aplicatii locale)
o Triamcinolon(aplicatii locale)
o Dexametazona-sodiu fosfat (solutie sau unguente)
• Nystolocal - nistatina, clorhexidina, dexametazona – indicat in gingivite si stomatite micotice
-in general, corticoizii folositi in aplicatii locale sunt asociati cu AB, antimicotice, antiseptice

215. Antihistaminice folosite în tratamentul bolii parodontale.

In trat local al unei infectii bacteriene sau fungice orale se pot folosii antihistaminice :
o De tip Romergan, sol orala 0,1%
o Maleat de dimetiden (Fenistil)
-» in colutorii cu AB si corticosteroizi pentru actiune antialergica si anestezica de suprafata

216. Antivirotice folosite în tratamentul bolii parodontale.

- subtstantele cu actiune antivirala eficienta de uz terapeutic sunt in numar mic din cauza dependentei,
etabolice a virusurilor de celula gazda, ceea ce nu permite un atac antiviral selectiv
- Principalele substante cu actiune antivirala profilactica sau terapeutica au un efect slab asupra
formelor acute, severe de infecție herpetica si redus sau absent in leziunile stabilizate sau in infectii
latente
- Dintre substantele antivirotice se cunosc:
o Amantadina
o Vidarabina- cu actiune asupra virusului herpes simplex
o Aciclovirul 5%– 3- 4 ori/zi timp de 7 zile- actiune asupra herpes simplex si varicelo-zosterian-
administrat la bolnavi cu deficit imunitar- poate preveni infectia bucala, faringiana si esofagiana cu
acest virus
o Rodilemid- cu actiune antiherpetica, antiinflamatoare si imunomodulatoare administrat sub forma
injectabila

217. Propolisul: efecte terapeutice în boala parodontală.

- Propolis = produs natural de secretie al albinelor
- Efecte:

​
o Antibacterian
o Antimicotic
o Antiinflamator
o Vasoconstrictor
o Decongestiv
o Anestezic de suprafata
o Cicatrizant, epitelizant
•​
• Trofic tisular
- Tratamentul cu propolis se face actualmente tinand cont de potentialul alergizant destul de important
al produsului

218. Produşi naturali folosiţi în tratamentul bolii parodontale.

- In aceasta categorie sunt incluse substantele naturale cu o structura organica destul de complexa si
actiuni antimicrobiene, antifungice, antivirale si antiinflamatorii, lipsite in general de efecte secundare
nocive:
o Produsele terapeutice apicole- propolisul- efect antibacterian, antiinflamator, antimicotic
o Extract de flori de musetel (Romazulan)-efect antiinflamator, antialergica
• Ticiverol-efect slab antiseptic, antiinflamator
• Extract de larve de masculi(trantori) de albine- efect biostimulator local si general
o Extract de flori de galbenele- efect antiinflamator, antiexsudativa
o Extract de salvie- efect antimicrobian si antiinflamator
o Extract de radacina de tataneasa- efect antiinfl si cicatrizant
o Extractum rathanlae-actiune astringenta
o Extractum rhey

219. Extracte vegetale folosite în tratamentul bolii parodontale.

​
Extract de flori de musetel (Romazulan)
Ticiverol
Extract de flori de galbenele
Extract de salvie
Extract de radacina de tataneasa
Extractum rathaniae
Extractum rhey
Gingivital
Gingisan
 ​

220. Tratamentul cu produse imunobiologice: mod de acţiune.

- In tratamentul parodontitelor marginale cronice produsele: vaccin stafilococic, Cantastim,
Imudon, Polidin sunt preparate bacteriene cu actiuni precum:

​
o Cresterea rezistentei antiinfectioase
o Cresterea puterii fagocitare a PMN
o Cresterea valorii complementului seric
o Cresterea clearance`ului bacterian al macrofagului
o Cresterea IgG si IgA
o Stimularea formarii de AC specifici fata de germenii din care este compus preparatul
​

221. Vaccinarea în boala parodontală.

- Vaccin stafilococic
o Adm subcutanat, IM sau sub mucoasa mobila a fundurilor de sac vestibular
o Ritm de administrare la 2-3 zile
o Concomitent se adm AB (local si general)
- Cantastim – extract antigenic din Pseudomonas aeruginosa
o Actiune: stimulare a macrofagelor
o Ind: parodontapatii degenerative, in per de vindecare dupa trat chirurgical al parodontitelor marg
o Adm: subcutan sau sub mucoasa mobila a fundurilor de sac vestibulare
o Ritm de adm: o fiola/saptamana tip de 5 saptamani
Pauza o luna dupa care se reia administrarea timp de 5 saptamani
- realizarea profilaxiei specifice prin vaccinarea antibacteriana in BP ridica inca probleme. Ele sunt
legate de dificultatea de a prepara un vaccin eficient intrucat in etimologia bolii sunt incriminate mai
multe microorganisme. Nu s-a stabilit inca precis raportul intre deficientele imunologice intre
limfocitele T sau B si gradul de distructie tisulara in parodontopatii. Examenul microscopic al tesutului
parodontal lezat arata existenta in zona e.j. a numeroase neutrofile cu bacterii fagocitate ceea ce releva
rolul neutrofilelor in apararea antibacteriana. S-a incercat in urma cu multi ani prepararea unui vaccin
corpuscular din porphyromonas gingivalis omorat prin tratare cu formol. Imunizarea maimutelor cu
acest vaccin a dus la descresterea cantitatii de bacterii negru pigmentate din speciile bateroides in
leziunile gingivale induse prin ligatura

222. Utilizarea laserului în parodontologie.

- Efecte biologice:

•​
• Stimularea sintezei de ADN
• Activarea fagocitozei
• Promovarea unor mediatori locali ca histamina cu actiune analgezica
• Cresterea activitatii fibroblastilor
• Favorizarea schimburilor ionice
• Stimularea locala a dinamicii vasculare
• Actiuni antimicrobiene si chiar antivirale
• Antiinflamator, hemostatic, miorelaxant

​
- Domenii de utilizare
1) Antimictobiana: Laser Er Yag are o act antimicrobiana asupa patogenilor parodontali. Laserul cu
CO2 are actiune de decontaminare microbiana la niv radacinii si a osului alveolar
2) Detartraj si chuiretaj radicular cu laser
3) Indepartarea chirurgicala a tesuturilor moi (excizii, debridare, papilectomie, incizie abces,
decapusonari, frenotomie, frenectomie, gingivectomie, gingivoplastie)
4) Alte domenii de utilizare: depigmentare gingivala, albire dentara, tratamentul aftelor recidivante.

223. Extracţia dinţilor parodontotici nerecuperabili.

- se realizeaza inaintea tratamentului parodontal propriu-zis specific pt a inlatura focarele
microbiene nerecuperabile
- Este indicata in cazul dd cu mobilitate excesiva, in plan orizontal si in sens axial
- Decizia de extractie este data de lipsa unui soport alveolar, capabil sa sustina dintele in cursul
unui act minim de maticatie
- Extractia trebuie facuta sub anestezie corespunzatoare, cel mai bine prin infiltratie
- Chiuretare dupa extractie a tesutului de granulatie

224. Premolarizarea şi amputarea radiculară la dinţii parodontotici.

- Premolarizarea este indicata in cazul unor pungi parodontale cu exudat purulent, persistent, dupa ce
tratamentul medicamentos si chirurgical de suprimare a pungii a esuat.
o Se realizeaza in special la M inf
Dupa devitalizare si obturare cotecta a radacinii sanatoase, coroana dentara este sectionata, iar radacina
cu punga parodontala este extrasa
- Amputarea radiculara – se realizeaza dupa devitalizarea si obturarea radacinilor sanatoase
o Consta in sectionarea radacinii cu punga parodontala rebela la tratament, la niv jonctiunii corono-
radiculare, urmata de extractie
 o Se realizeaza si in afectarea gingivo-osoasa de gr 4 a bi,trifurcatiilor
o Amputatia este indicata mai frecvent la radacina palatinala a M sup – in cazul unei pungi
parodontale care nu cedeaza la tratament sau un cazul unei retractii excesive - uneori pana la apex a
fibromucoasei care acopera rad palatinala.

225. Obiectivele tratamentului chirurgical în gingivite şi parodontite marginale.

- Tratamentul chirurgical in parodontapatiile marginale are 3 obiective principale:
1. Desfiintarea pungilor parodontale si a continutului patologic al acestora
2. Indepartarea gingiei hiperplazice care nu poate fi redusa prin mijloace conservatoare
3. Modelarea tesuturilor moi gingivo-periostale prin proceduri de plastie si a celor dure: osul
alveolar cu restaurarea aditionala

226. Utilizarea de substanţe chimice cu acţiune caustică

- Subst chimice ACIDE: sulfuri, acid cromic, acid tricloracetic, acid tanic, acid sulfo-salicilic
- Subst chimice BAZICE: hidroxid de K, ca atare sau in amestec cu argila; hipoclorit de Na
Dezavantaje:
-Actiune caustica distructiva neselectiva (act si asupra tes sanatoase de vecinatate: necroze ale oaselor
alveolare, ale tesuturilor moi gingivo-parodontale, ale pulpei dentare)
- Desfiintarea atat a continutului patologic cat si a peretilor moi ai pungilor parodontale =
gingivectomie chimica- nu exista control asupra ariei de distructie
-necrozele tisulare sunt urmare de o vindecare cicatriciala fibroasa, adeseori inestetica

227. Electrocauterizarea gingivoparodontală: mod de acţiune.

- Se realizeaza prin curenti electrici de inalta frecventa care sunt de 3 tipuri: partial redresat, total
redresat si filtrat
- Mod de actiune :

​
o Cauterizare pr-zisa
o Sectionarea tisulara
o Electrocoagulare
o Fulguratii
o Electrodesicatie
​

228. Avantajele electrocauterizarii gingivoparodontale.

​
- Aria de cauterizare asupra pungilor parodontale, a peretilor si continutului lor poate fi controlata de
medic in anumite limite
- Intensitatea curentului electric poate fi dozata in functie de vol de tesut cauterizat
- Prevenirea sangerarii in camp uscat
- Reducerea hemoragiei prin electrogoalgulare
- Se autosterilizeaza
- Asigura o cauterizare uniforma, in suprafata
​

229. Dezavantajele electrocauterizării gingivoparodontale.

- Riscul de interferente cu activitatea stimulatorilor cardiaci
- Produce un miros neplacut si uneori tulburari gustative temporare
- Riscul necrozelor de combustie asupra tes moi invecinate si a osului alveolar

230. Pregătirii preoperatorii în chirurgia parodontală.

1. Determinarea unor constante biologice si corectarea lor in cazul in care prezinta abateri
semnificative de la valorile normale
2. Aprecierea gradului de imbolnavire prin examene clinice si paraclinice (indici, teste)
3. Efectuarea tratamentului antimicrobian(reduce componenta inflamatorie, hipertrofica a leziunilor
parodontale si permite medicului exereza numai a tesuturilor afectate ireversibil)
4. Pregatirea psihica a pacientilor pt o buna cooperare- consta in explicarea scopului necesitatii
acesteia, expunerea sumara a desfasurarii sale si ca procedura va fi efectuata sub anestezie, un timp
scurt

231. Indicaţiile tratamentului chirurgical gingivoparodontal.

- Indicatiile tratam chirurgical parodontal sunt legate de bolile parodontale sau situatiile disfunctionale
care au produs:

​
o Pungi false nereductibile prin tratam antimicrobian
o Pungi parodontale adevarate
o Hiperplazii gingivale
o Defecte mucogingivale
​
232. Contraindicaţiile locale ale tratamentului chirurgical parodontal.
- Principala CI locala este legata de starea igienei bucale – uneori, igiena nu este efctuata corect, in
pofida instructiunilor medicului/ igienistului dentar, astfel ca interventia chirurgicala va fi urmata de
recidive si esec operator
- Unele suferinte acute (gingivostomatita ulcero-necrotica) nu permit efectuarea interventiei
chirurgicale de suprimare a continutului pungilor decat dupa o perioada de tratament medicamentos
antimicrobian

233. Contraindicaţiile generale absolute ale tratamentului chirurgical parodontal.

- ​Leucemii acute
- ​Infarct de miocard mai recent de 6 saptamani
- ​Hemofilia
- ​Starile casectice din TBC, tumori maligne
- ​Starile avansate de insuficienta cardiaca, hepatica sau renala
- ​Psihozele majore, DECOMPENSATE
​

234. Contraindicaţiile generale relative ale tratamentului chirurgical parodontal.

​

- ​Diabetul
- ​Boala ADDISON
- ​
Boli cardiovasculare: HTA, insuficienta coronariana, purtatori de implante vasculare,
stimulatoare cardiace
- ​Epilepsia, boala PARKINSON, alte afectiuni neurologice
- ​afectiuni endocrine, renale, hepatice
​

235. Instrumentar şi materiale folosite în chirurgia parodontală.

1. Instrumentar de consultatie si explorare 5. Instrumentar pentru indepartarea tesutului de
• Sonde parodontale si explorartorii, pensa granulatie, chiuretaj radicular si pentru modelarea
CRANE-KAPLAN [pt masurarea si osului alveolar
marcarea adancimii pungilor parodontale (in • Instrum de detartraj subgingival
gingivectomii). Este o pensa cu un brat drept • Chiurete chirurgicale cu margini ascutite, rotunde
si unul angulat, ascutit. Bratul drept se sau ovale, de tip cupa sau inelare
introduce in punga parodontala, iar cel cu • Chiurete GRACEY (mai puţin pentru modelarea
varf produce din exterior prin apropiere osului alveolar şi numai în condiţiile decolării
puncte hemoragice. unui lambou ele pot acţiona mai eficient şi
2. Instrumentar de pregatire a campului direct controlat asupra osului alveolar);
operator si de anestezie • Razuse sau pile subgingivale,
3. Instrumentar de incizie si sectionare • Pense ciupitoare de os
• Bisturie cu lama de unica folosinta, cea mai • Daltite de os
utilizata fiind nr.15, dar si 11, 12b arcuata, • Freze – preferabil de os LINDEMAN
folosita pentru incizia verticala secundara de
6. Instrumentar de sutura
tip RAMFJORD (operatia WIDMAN
• Ace, de preferinta atraumatice cu fire
modificata);
corespunzatoare
• Bisturie de gingivectomie de tip GOLDMAN-
• Pense port ac
FOX pentru incizii vestibulare si
7. Instrumentar ajutator
aproximale: au partea activa de forma
• Spatule, departatoare, pense, discuri, freze, clesti
triunghiular alungita, angulata fata de maner
• Bisuriu ORBAN angulat pt diferite incizii in de extractii, seringi de spalatura, clesti pt
campuri, canule de aspiratie
plan orizontal
8. Materiale:
• Instrumentul KIRKLAND nr 15 sau 16 –are
• Campuri chirurgicale
partea activa de forma unei lame
• Comprese de tifon
triunghiulare, cu o margine convexa ascutita
• Rulouri de vata
si un varf mai lung decat celalalt.
Instrumentul este folosit pentru incizia • Bulete de vata
initiala marginala si aproximala, ca si pentru • Anestezice
indepartarea gingiei incizate. • Lichide antiseptice de spalatura, ser fiziologic
4. Instrumentar de decolare a lambourilor si • Fire de sutura
evidentiere a osului alveolar • Cimenturi chirurgicale
• Decolatoare mucozale si periostale
236. Microchirurgia parodontală.
- ​
Microchirurgia parodontala sub microscop prezinta avantaje importante legate de
indeplinirea a 3 obiective:
1. Iluminarea mai buna a campului operator ( datorita fibrelor optice coaxiale) (se pot observa astfel
mai bine depozitele de tartru subgingival, tesutul de granulatie)
2. Marirea imaginii campului operator (rezultand incizii mai precise, o mai buna repozitionare a
tesuturilor si suturi cu ace mai mici )
3. Cresterea preciziei actului operator ( datorita folosirii unui microscop extern) (cresterea preciziei
à trauma tisulara mai mica à o mai buna vindecare)
Instrumentar : bisturiu cu margine in semiluna, bisturiu in forma de lingura, ace de sutura,
micropense
- In microchirurgia parodontala se realizeaza sase-sapte suturi fata de patru-cinci suturi in chirurgia
uzuala.

237. Principalii timpi în intervenţiile chirurgicale ale parodonţiului marginal.

1) Pregatirea campului operator 5) Indepartarea continutului pungilor parodontale prin:

2) Anestezie a. Chiuretajul pungii
3) Accesul in zona de operat b. Chiuretajul radacinii
prin: c. Chiuretajul osos
a. Acces direct 6) Tratamentul antimicrobian prin spalaturi cu sol antiseptice
b. Incizie sau ser fiziologic in pungile parodontale evidate sau in abcesul
c. Sectionare parodontal marginal (cu solutii antiseptice sau paste cu
d. Decolare antibiotice);
4) Indepartarea gingiei excizate 7) Protectia plagii prin:
(in gingivectomii), contraincizii in a. Mese supragingivale
gingivoplastii b. Sutura
c. Cimenturi chirurgicale

238. Metode şi tehnici de chirurgie parodontală : enumerare.

​

- ​Chiuretaj gingival si subgingival

- ​Gingivectomia
- ​Gingivectomia gingivo-plastica
- ​Operatiile cu lambou
- ​Chirurgia osoasa alveolara. Grefele osoase si terapia de aditie
- ​Chirurgia mucogingivala
​
In cadrul acestor interventii si in special in chirurgia osoasa se realizeaza si importante acte terapeutice
cum sunt :
-ostectomii si osteoplastii,
-restaurare os prin: grefe, implante granulare de os sau de alt tip, regenerare tisulara ghidata.

239. Indicaţiile chiuretajului gingival.

1) Gingivite cronice cu microulceratii, pe peretele moale al santului gingival si sangerari la cele mai
usoare atingeri
2) Gingivite cronice, si mai ales, in parodontite marginale cronice superficiale, cu pungi false, care
nu cedeaza la tratament antimicrobian si antiinflamator.

240. Contraindicaţiile chiuretajului gingival.

1) Gingivite alergice
2) Gingivite fibroase cu aspect clinic fibromatos

241. Tehnica chiuretajului gingival.

- ​Instrumentarul principar – chiurete fine de tip GRACEY

- ​
Acestea se introduc cu blandete in santul gingival sau punga falsa, iar cu mana opusa se
executa o presiune moderata pe marginea gingivala libera si pe gingia fixa cu ajutorul unei seringi

- ​Tractiuni ale chiuretei cu blandete- evitanduse dilacerarea gingiei inflamate

- ​Santul gingival se spala cu ser fiziologic sau cu clorhexidina 0,12%
- ​
Gingia se aplica pe dinte cu presiune moderata si poate fi protejata cu mese iodoformate sau
ciment chirurgical de protectie
 - ​
Chiuretajul gingival trebuie efectuat dupa detartraj si se completeaza prin chiuretaj radicular
al eventualelor zone de cement dezgolit
- ​Chiuretajul gingival poate fi realizat si cu ultrasunete sau prin electrocauterizare
242. Indicaţiile chiuterajului subgingival.

​
1) Pungi parodontale mici de 2-4 mm adancime
2) Pungi parodontale foarte adanci
3) Pungi parodontale adanci pe una sau 2 fete ale radacinii situate in zone accesibile sau care devin
accesibile prin crearea unui microlambou papilar
4) Pentru a reduce riscul de acutizare prin suprainfectare a pungilor si de aparitie a abcesului
parodontal marginal
5) Ca tratament definitv al abcesului parodontal marginal la monoradiculari
6) Fistule apico-gingivale
7) Pentru temporizarea extractiei la bolnavii cu afectiuni generale
8) Recidive, dupa alte interventii chirurgicale

243. Instrumentar folosit în chiuretajul subgingival.

- ​Se includ toate instrumentele destinate indepartarii tesuturilor alterate
- ​In cazul chiuretajului cu microlambouri papilare = instrumentar de incizie si sectionare
244. Contraindicaţiile chiuretajului subgingival.
1) La nivelul bi- si trifurcatiilor radiculare, unde nu este eficient ca interventie singulara
2) La dd cu mobilitate crescuta si pericol de avulsie prin manevrele de chiuretaj

245. Chiuretajul subgingival în câmp închis.

- ​Fara decolari gingivale
- ​
Papila interdentara este lasata in pozitie deasupra limbusului alveolar si este deplasata prin
tractionare pentru accesul instrumentului la pungile parodontale

- ​Metoda cu eficienta redusa, fiind realizata in conditii de vizibilitate redusa

- ​Nu poate fi aplicata decat la pungi din zone accesibile
246. Chiuretajul subgingival în câmp deschis.

- ​Este metoda de electie utilizata in clinica de Parodontlogie din Bucurest

- ​
Consta in incizia intrasulculara cu bisturiul (lama nr 15) a papilelor interdentare pana la
dinte si osul alveolar

- ​Urmata de indepartarea tesutului epitelial si conjunctiv suadiacent inflamat si necrozat

- ​Se creaeaza astfel microlambouri papilare care favorizeaza accesul la pungile parodontale
- ​
In pungile parodontale se efectueaza
o Chiuretajul tesuturilor de granulatie pana la oprirea sangerarii
o Chiuretajul radaciii pana la senzatia de alunecare usoara
o Chiuretajul osului alveolar de consistenta moala, ramolit prin osteita , pana in os sanatos, moment
anuntat de consistenta crescuta perceputa tactil.

247. Protecţia plăgii după chiuretajul subgingival.

- ​
Protectia plagii se face diferentiat
o Microlambourile papilare se strang in spatiile interdentare si se protejeaza cu mese interdentare
iodoformate, aplicate afanat, fara presiune. Mesele se scot la 24 de ore. in cazul introducerii de granule
de hidroxiapatita sau biovitroceramica este obligatorie sutura
o Microlambourile papilare de lungime medie se sutureaza interdentar. Sutura se indeparteaza la 5-7
zile
- In cazul exeiziei papilei de la baze se aplica ciment chirurgical, de protectie, care se mentine trei
zile, dupa care sa indeparteaza. Se face toaleta plagii si se aplica din nou ciment pentru inca 3-
4 zile.
Cimenturile chirl:Jrgicale pot fi acoperite, protejate si mentinute in pozitie eu foi adezive de
staniol (BURLEW).

248. Indicaţiile gingivectomiei - Gingivectomia este interventia chirurgicala prin care se inteparteaza
peretele moale al pungilor parodontale sau gingia hiperplaziata
Indicatii: Indicaţii ale gingivectomiei legate de alungirea coroanei
• Pungi supraalveolare cu un perete gingival fibros, de dentare .
consistenta ferma, care nu poate fi chiuretat • În abraziunile patologice excesive, marirea coroanei
corespunzator (sau, daca este chiuretat, nu se clinice se face printr-o interventie compusa din
 reacoleaza).
• Abcese gingivale situate in grosimea papilei
interdentare.
• Abcese parodontale marginale recidivante, cu
peretele extern al pungii ingrosat, fibrozat dupa
incercari nereusite de tratament impropriu
(intepare cu sonda,evacuare incompleta a
continutului, tratamente prelungite cu antibiotice)
sau cu punct de plecare zona de bi- si, mai ales, • Eroziuni în treimea coronară a rădăcinii care nu pot fi
trifurcatie a molarilor.
• Pungi parodontale de adancime medie, cu perete
extern subtire, slab vascularizat, dilacerabil,
friabil si franjurat prin chiuretaj subgingival.
• Pungi parodontale cu exudat inflamator recidivant
dupa alte interventii chirurgicale.
• Hiperplazii gingivale de cauza microbiana,
medicamentoasa si, uneori, hormonala.
gingivectomie si rezectie osoasa modelanta a marginii
osului alveolar (ostectomie si osteoplastie);
• Cavităţi cu distrucţii dentare subgingivale adânci care
fac dificilă conturarea primară şi realizarea finală a
formei cavităţii ca şi obturaţia acesteia;
• Fracturi dentare în zona treimii coronare a rădăcinii (la
rădăcini bine implantate care pot fi recuperate prin
reconstituiri corono-radiculare);
altfel corect abordate pentru tratamentul conservativ
prin obturaţii;
• Perforaţii ale canalului radicular în treimea coronară a
rădăcinii când aceasta este bine implantată şi se
urmăreşte reconstrucţia coronară;
• Retenţie insuficientă a bontului coronar;
• Odontoplastia dinţilor pluriradiculari prin separarea
rădăcinilor şi mai ales prin amputaţie radiculară;
• Îmbunătăţirea aspectului estetic al dinţilor anteriori şi
superiori cu coroană clinică scurtă şi linia surâsului
înaltă.

249. Instrumentar folosit în gingivectomie.

- Sonda parodontala gradata sau pensa CRANE-KAPLAN – pt marcarea portiunilor cele mai declive
- Bisturiu cu lama nr 15 – pt incizie (bisturiu deschis extern la 45 º fata de planul orizontal.)
- Bisturiu KIRKLAND – in zonele aprozimele – incizia secundara
- Bisturiu GOLDMAN-FOX sau forfecuta de plastie (Incizia secundara se poate face independent de
incizia primara cu Bisturiu GOLDMAN-FOX sau forfecuta de plastie)
- Instrumentul KIRKLAND(3.Excizia gingiei se realizeaza cu instrumentul KIRKLAND, cu pense
anatomice si este usurata prin actiunea instrumentului de detartraj in forma de “gheara” aplicat
interdentar.)
- Instrumente de detartraj si chiuretaj radicular
- Forfecute de plastie sau clesti de tesut – modelarea fina a conturului gingiei

250. Contraindicaţiile gingivectomiei.

- Gingivite alergice
- Hipertrofii gingivale reversibile prin tratament antimicrobian
- Gingivite hiperplazice din leucoze, agranulocitoza (in absenta tratamentului bolii sistemice)
- Unele gingivite hiperplazice de cauza hormonala; in sarcina se recomanda temporizarea
gingivectomiei pana dupa nastere.
- Pungi parodontale osoase (se prefera lambouri)
- Pungi parodontale adanci care depasesc linia(junctiunea) muco-gingivala
- Contraindicatii ale alungii coranelor clinice prin gingivectomie

​
o Igiena bucala defectuoasa
o Dinti fara valoare strategica pentru restaurarea protetica
o Implicarea furcatiilor la molari si PM

251. Tehnica gingivectomiei.

1. Marcarea portiunilor celor mai declive ale
pungilor parodontale se face cu o sonda
parodontala gradata sau, mai bine, cu
pensa CRANE-KAPLAN .
2. Bratul neted al pensei se introduce in punga
pana intampina o rezistenta usor
depresibila. Prin apropierea bratelor
pensei, varful extern creeaza un punct
hemoragic. Acesta este situat insa cu 1-2
mm mai coronar decat portiunea cea mai
decliva, in functie de grosimea tesutului de
granulatie.
3. Incizia se face cu bisturiul cu lama nr.15
(preferabil), bisturiu deschis extern la 45 º
fata de planul orizontal.Linia de incizie
trebuie facuta cu 1-2 mm spre apical de
punctele hemoragice- din considerentul
aratat mai sus privind nivelul la care se
situeaza acestea.
4. Lama bisturiului se mentine in contact cu
suprafata dintelui si reprezinta linia de
incizie primara.
5. In zonele aproximale se face incizia
secundara usurata de unghiul ascutit al
bisturiului KIRKLAND.
6. Incizia secundara se poate face independent
de incizia primara, cu bisturiul
GOLDMAN-FOX sau cu forfecuta de
plastie.
7. Excizia gingiei se realizeaza cu instrumentul
8. Detartrajul minutios al radacinilor expuse.
9. Planarea radacinii.
10. Indepartarea tesuturilor de granulatie:
epitelial si conjunctiv (mai voluminos),
se face in toate cazurile.
11. Modelarea fina a conturului gingiei se
face cu forfecute de plastie;utilizarea
unor pietre diamantate este posibila, dar
trebuie limitata la situatiile cand conturul
gingival are o consistenta ferma.
12. Electrocauterizarea poate fi utilizata pt.
corectarea conturului gingival de la
inceput sau dupa inciza initiala.
(electrocauterul nu trebuie sa atinga
obturatiile metalice, osul, periostul au
instruentele de consultatie)
13. Toaleta plagii se face cu ser fiziologic sau
cu solutie de gluconat de clorhexidina
0,12%.
14. Protectia plagii se face cu cimenturi
chirurgicale:cimenturile chirurgicale cu
oxid de zinc-eugenol pot produce reactii
alergice datorita eugenatului. Se aplica
cele cu clorhexidina sau mese
iodoformate.
(Alte componente ale cimenturilor
chirurgicale ca: fibrele de azbest
implicate in producerea unor tumori
maligne sau acidul tanic cu efecte nocive
asupra ficatului au facut ca utilizarea
 KIRKLAND, cu pense anatomice si este acestor cimenturi sa fie abandonata.)
usurata prin actiunea instrumentului de
detartraj in forma de “gheara” aplicat
interdentar.

252. Protecţia plăgii după gingivectomie.

- Protectia plagii se face cu cimenturi chirurgicale: cimenturile chirurgicale cu oxid de zinc-eugenol
pot produce reactii alergice datorita eugenatului. Se aplica cele cu clorhexidina sau mese iodoformate.
(Alte componente ale cimenturilor chirurgicale ca: fibrele de azbest implicate in producerea unor
tumori maligne sau acidul tanic cu efecte nocive asupra ficatului au facut ca utilizarea acestor
cimenturi sa fie abandonata.)

253. Cimenturi chirurgicale.

- Ciment fara eugenol - cel mai utilizat
• se poate obtine prin amestecul a doua paste
• Se aplica pe zona operata prin modelarea cu degetele lubrifiate cu vaselina
• Se intareste in 10-15 minute
• Poate fi si sub forma de pasta care se intareste in mediul umed al plagii Si al cavitatii bucale
• Se aplica sub forma unui cilindru modelat cu degetele inmanusate. umezite cu apa Si se introduce
interdentar, pe suprafata coronara, circa 1/2 din inaltime Si pe plaga gingivala fara sa acopere zona
mucoasei mobile, bridele, frenurile Si zonele de insertie inalta a fasciculelor musculare
AIte cimenluri chirurgicale:
- Ciment chirurgical cu oxid de zinc, caolin, etilen glicol si alcool (Peridres);
- Cianoacrilatii, aplicati sub forma lichida, se solidifica in 5-10 secunde;
- Geluri metacrilice in care se inglobeaza clorhexidina.
Cimenturile se mentin, in medie, o saptamana. Noi consideram ca este bine ca, dupa primele trei zile,
cimentul sa fie indepartat; se face toaleta plagii si se aplica din nou ciment pentru cca 3-4 zile.
Mentinerea cimentur,ilor in zona frontala este favorizata de aplicarea unor benzi adezive de staniol; la
nivelul dintilor ilaterali, cu fundul de sac vestibular putin adanc, se pot folosi chei de acrilat sau inainte
de aplicarea cimentului" coletul dintelui este inconjurat de un fir de matase innodat vestibular, cu
capetele taiate la 3-4 mm, de care cimentul va adera.
Rolurile cimentului chirurgical:

•​
• protecția plăgii
• hemostaza
• previne infectarea plăgii postoperatorii
• cele cu clorhexidină
• pot crea condiții de dezvoltare bacteriană

254. Vindecarea plăgii după gingivectomie.

Imediat dupa interventie, in tesuturi are loc o reactie inflamatorie cu caracter acut, caracterizata prin
vasodilatatie si infiltrat leucocitar in corion. Tesutul conjunctiv perivascular prezinta intense fenomene
proliferative ale fibroblastilor si celulelor mezenchimale nediferentiate. Se asociaza si o mitoza
accentuata a celulelor endoteliale, ceea ce contureaza tabloul formarii unui tesut de granulatie.
La suprafata plagii se constituie un cheag fibrinos: la doua zile dupa gingivectomie, aceasta zona
prezinta trei straturi:
- cel superficial are caracter necrotic;
- stratul intermediar este bogat in leucocite;
- stratul profund este fibrinos.
Epiteliul incepe sa se dezvolte sub stratul fibrinos cu o rata de 0,5 mm/zi, in timp ce stratul necrozat
este eliminat treptat. Formarea tesutului de granulatie in cantitate mica, manifestare reacfionala din
partea capilarelor si celulelor din corion, este un fenomen intalnit in aproape toate cazurile. Prin
suprainfectare, tesutul de granulatie se dezvolta excesiv si devine evident clinic, ceea ce impune
cauterizarea sa.
(La microscopul electronic s-a constatat, dupa 12-14 zile de la interventie, aparitia unei noi jonctiuni
dento-epiteliale cu formarea laminei bazale si a hemidesmozomilor.)
- La 14 zile de la gingivectomie, intreaga suprafata a plagii este acoperita de epiteliu
- Schimbarea mai frecventa a cimentului chirurgical grabeste vindecarea plagii

255. Indicaţiile gingivectomiei gingivoplastice.

= gingivectomie urmata de o serie de manopere de plastie prin care se urmareste restaurarea
morfologiei functionale a conturului gingival prin proceduri plastice
- Indicatii speciale:
o Sechele gingivale ramase dupa gingivostomatita ulcero-necrotica
o Fibromatoza gingivala cu ingrosarea excesiva a marginii gingivale
o Descoperirea unor portiuni de radacina in urma gingivectomiei efectuate de necesitate in
zonele vizibile, frontale
- Indicatii comune: sunt comune cu cele ale gingivectomiei simple(mai putin abcesele gingivale, unde
gingivectomie rezolv definitiv situatia sau in reconturarile parodontiului marginal la dintii cu
coroana excesiv scurtata prin abraziune patologica)
256. Contraindicaţiile gingivectomiei gingivoplastice.
• Gingie subtire, friabila, slab vascularizata, care nu se preteaza la modelare plastica
• Involutii gingivale precoce, limitate la un dinte sau un grup de dd, din cauza gradului inalt de
recidiva, din cauza gradului inalt de recidiva; aici se aplica proceduri de chirurgie mucogingivala
prin lambouri repozitionte lateral sau prin grefe gingivale libere

257. Tehnica gingivectomiei gingivoplastice.

- Instrumentarul este acelasi ca si pentru gingivectomie + instrumentar si material de sutura
- Tehnica:
o Bisturiu cu lama nr 15 sau 11 se face o incizie combinata
• Intrasulcular – la nivelul marginii ginvicale libere
• Extrasulcular – pe versantul extern al marginii gingivale libere ingrosate si
la baza papilelor
o Incizia se face in bizou intern la 45 g fata de planul orizontal
o Interdentar, incizia se completeaca cu bisturie de tip GOLDMAN-FOX sau cu forfecute de
plastie
o Mucoasa gingivala restanta se decoleaza cu grija de periost
o Se indeparteaza tesuturile alterate: chiuretaj, netezire, inlaturarea zonelor osteitice, ramolite
o Se sutureaza marginea caudala (apicala) a mucoasei alveolare a fundului de sac restant la
periostul subadiacent, pentru a nu permite migrarea acesteia
o Protejare cu mese iodoformate
o Firele se scot la 7-8 zile
o Vindecare dupa 7-10 zile cu redarea unui aspect fizionomic corespunzator

258. Clasificarea operaţiilor cu lambou.

- In raport cu osul alveolar subadiacent, lamboul poate fi:
o Reflectat in intregime
o Partial reflectat
- In functie de straturile din care este format lamboul poate fi:
o Mucozal
o Mucoperiostal
- In raport cu pozitia in care este plasat lamboul la finalul interventiei, el poate fi repozitionat
o Apical
o Lateral
o Coronar
- In raport cu gradul de extindere al lamboului
o Lambou extins: pe un grup de dd, pe o arcada
o Lambou limitat: in L, pe 1-3 dd

259. Avantajele operaţiilor cu lambou.

- Acces bun la nivelul radacinilor, pungilor interdentare si interradiculare
- Eliminarea continutului pungilor situate aproape sau dincolo de jonctiunea muco-gingivala
- Asigura accesul la nivelul osului alveolar pentru corectarea defectelor resorbtive ale acestuia
- Crearea unei zone fara tesuturi patologice in scopul unei bune reacolari gingivale

260. Dezavantajele operaţiilor cu lambou.

- Dilacerari intinse mucoperiostale, risc de rupturi, franjurari sau de necroze
- Retractie gingivala prin vindecare fibroasa retractila si rezectia modelanta substractiva a osului
subadiacent

261. Indicaţiile operaţiilor cu lambou. 262. Contraindicaţiile operaţiilor cu lambou.

1. Pungi parodontale de adancime medie sau mai 1. Dd cu resorbtie avansata pana in apropierea
adanci, extinse dincolo de jonctinuea apexului, pe toate suprafetele, mobilitate gr
mucogingiv III
2. Resorbtie osoasa verticala, neuniforma 2. Atrofie osoasa orizontala, fera semne de
3. Pungi parodontale osoase inflamatie si pungi parodontale
4. Abces parodontal marginal serpiginos la mono si 3. Lambourile pe un singur dinte prin incizii
la pluriradiculari efectuate pe o mucoasa subtire, intinsa, slab
5. Abces parodontal marginal de orice fel la nivelul vascularizata
dd laterali
6. Aplicarea de implante granulare in pungile
parodontate: terapia de aditie
7. Interventii de regenerare tisulara ghidata
8. In vederea amputatiei radiculare la dd
pluriradiculari
9. Recidive dupa chiuretaj subgingival

263. Instrumentar folosit în operaţiile cu lambou.

Instrumentar complex, adecvat reflectarii lambourilor, indepartarii tesuturilor patologice, si protectiei
plagii prin sutura
 ​
1 . lama interșarjabilă nr 11, 12, 15 sau 15c
2. decolator periostal
3. pensă hemostatica
4. instrumente de detartraj: gheara, chiureta
5. forfecuta de plastie
6. chiurete fine, daltite, freze de os

7. chiurete gracey, razuse subgingival ​

8. pensa
9. portac
10. fir sutura

264. Tehnica operaţiilor cu lambou.

1) Incizie orizontala – in bizou intern – pana la marginea crestei alveolare la 0.5-1.5 mm de marginea
gingivala libera, efectuata cu un bisturiu cu lama interșarjabilă nr 11, 12, 15 sau 15c.
2) Pentru reflectarea in totalitate a lamboului se practica 2 incizii verticale pe versantul vestibular la
distanta de dinte de o parte si alta a zonei bolnave.
*Inciziile asa zise vertical vor avea un traiect usor oblic fata de axul dintelui si in afara zonei
operate, astfel incat sa rezulte un lambou in forma de TRAPEZ, cu baza mare spre fundul de sac
vesibular, ceea ce ii asigura o mai buna irigatie.
3) Decolarea lamboului cu decolatoare periostale fine, din aproape in aproape pentru a nu perfora
mucoperiostul. Aderentele periostale inflamatorii, frenurile si bridele se sectioneaza cu forfecuta
de plastie.
• Lamboul vestibular poate fi mentinut departat cu ajutorul unui fir de tractiune, ancorat de o
pensa hemostatica
• Lambourile laterale palatinale pot fi mentinute departate de osul alveolar prin apropiere de
linia mediana, cu un fir de sutura in usoara tensiune.
4) Hemostaza – dupa decolarea lamboului – prin tamponament pentru a putea inspecta intinderea si
gravitatea leziunilor subgingivale.
5) Indepartarea marginii gingivale rezultate in urma inciziei orizontale (microgingivectomie) se
face cu instrumente de detartraj (gheara, chiurete, pense)
6) Indepartarea tartrului subgingival restant
7) Indepartarea tesutului de granulatie cu chiurete chirurgicale (pentru a permite accesul visual si
instrumental la peretii pungilor parodontale
8) Chiuretajul radacinilor cu chiurete GRACEY, razuse subgingivale
9) Indepartarea cu precizie minutioasa, in totalitate a resturilor de tesut de granulatie epitelial si
conjunctiv cu chiurete GRACEY
10) Controlul osului alveolar restant si indepartarea zonelor osteitice ramolite. Se rotujesc muchiile
si varfurile ascutite cu chiurete, daltite, freze de os, se reduc in grosime peretii pungilor osoase
pana cand se transforma in planuri inclinate, tangente la supraf radacinilor.
11) Hemostaza – controlul evidarii in totalitate a continutului pungilor parodontale si a peretilor
alveolari restanti.
12) Spalarea plagii cu ser fiziologic, clorhexidina 0.12%
13) Aplicarea materialului de aditie in vederea obturarii continutului pungii si a restaurarii peretilor
alveolari distrusi prin resorbtie osoasa
14) Aplicarea si mentinerea membranelor resorbabile sau neresorbabile in cadrul procedurii de
regenerare tisulara gradata
15) Protectia plagii prin sutura

265. Incizia în operaţiile cu lambou.

Incizie orizontala – in bizou intern – pana la marginea crestei alveolare la 0.5-1.5 mm de marginea
gingivala libera, efectuata cu un bisturiu cu lama interșarjabilă nr 11, 12, 15 sau 15c.
Pentru reflectarea in totalitate a lamboului se practica 2 incizii verticale pe versantul vestibular la
distanta de dinte de o parte si alta a zonei bolnave.
• Inciziile asa zise vertical vor avea un traiect usor oblic fata de axul dintelui si in afara zonei operate,
astfel incat sa rezulte un lambou in forma de TRAPEZ, cu baza mare spre fundul de sac vesibular,
ceea ce ii asigura o mai buna irigatie.
• Capatul gingival al inciziilor verticale trebuie sa fie plasat in zona dintre varful papilei si mijlocul
marginii gingivale libere pentru a Evita sectionarea axului vascular al papilei care traverseaza zona
centrala. Zona de mijloc a marginii gingivale libere este cea mai intinsa prin convexitatea maxima
a coletului in zona mijlocie si supusa impactului alimentar, ceea ce, in cazul sectionarii, ar
ingreuna vindecarea, cu aparitia unor Sechele dehiscente de tip cuneiform sau ”in treapta” prin
decalajul intre cele doua margini gingivale in raport cu incizia verticala.
• capatul opus al inciziei verticale se plaseaza in mucoasa mobile alveolara, decliv fata de adancimea
celei mai mari pungi parodontale
• in cazul lambourilor limitate ”in L”, incizia verticala este unica, la unul din capetele inciziei
orizontale, care se intinde de-a lungul a 1-3 dinti pentru tratamentul unor pungi localizate
approximal sau interradicular.

266. Sutura în operaţiile cu lambou.

- Rolurile suturii
o Reduce sangerarea postoperatorie
o Mentine tesuturile in pozitie nedeplasabila
o Reduce durerile postoperatorii
o Asigura contentia si retinerea materialului implantat in pungile parodontale si/sau a membranelor de
 in interventiile de regenerare tisulara ghidata
o Favorizeaza vindecarea
- Sutura se realizeaza cu ace curbe sau drepte, cel mai bine atraumatice
- Ca fire de sutura se foloses produse sintetice resorbabile, firul de matase, par de cal
- Sutura poate fi: - REGULI DE SUTURA
Intrerupta : in puncte separate, procedeul cel -Aplicarea firului de sutura in portiunile cele mai
mai frecvent folosit keratinizate ale lambourilor
In lasou – pt a mentine un lambou unic -Utilizarea unui nr sufficient de fire de sutura
repozitionat coronar, pe o singura fata a dintelui -Atingerea marginala a planurilor saturate. Cand
sau lateral acest lucru nu este posibil, sutura ”de pozitie” este
Continua – similara celei in lasou, pentru totusi utila si necesara si poate fi completata si
mentinerea in pozitie coronara a unui lambou mai protejata cu cimenturi chirurgicale.
mare, situat pe acelasi versant al dintelui -Tensiunea firelor de sutura trebuie sa fie astfel
De plăpumar – cand firul de sutura nu urmeaza controlata incat sa nu produca necroza dar sa
un traseu continuu peste marginile lambourilor, mentina in pozitie lambourile si eventuala
iesind la suprafata inainte de acestea. Poate fi membrana sau materialul de aditie subiacent.
orizontala sau verticala. Se utilizeaza in zonele
aproximale, deasuora unor implanturi granulare.

267. Operaţia cu lambou parţial reflectat.

In anumite privinte, aceasta tehnica o continua pe cea a chiuretajului subgingival descries
anterior(Tehnica Widman), cu microlambouri papilare, pe care o depaseste printr-o serie de detalii
tehnice deosebil de precise. In raport cu aceasta tehnica prezinte urmatoarele av si dezav.
- Avantaje

o ​
o Dilacerari tisulare reduse
o Dislocari de os minime
o Traumatism alveolar redus
o Reacolare gingivala buna, favorizata de contactul postoperator strans al gingiei cu suprafata
dintelui (datorita decolarii reduse)
o Retractie gingivala si hiperestezie postoperatorie mai reduse
o Aspect fizionomic mai bun

-​
- Dezavantaje:
o Tehnica operatorie foarte precisa, mai dificila
o Controlul indepartarii in totalitate a tesuturilor patologice este mai dificil
o Lambourile interdentare necesita o reaplicare exact in pozitia initiala
- Indicatii:
o Pungi mici sau de adancime medie 3-6 mm
- Tehnica:
1) Prima incizie pe versantul V la cca 0.5 mm de creasta marginii libere si la 1,5-2mm de
aceasta pe versantul oral. Incizia este usor oblica cu bizou intern pana la marginea osului
alveolar si este urmata de o decolare papilara si marginala reduse, care expun osul alveolar
pe o distanta de 2-3 mm.
2) A 2 a incizie este verticala intrasulculara pana la marginea osului alveolar
3) A 3 a incizie este orizontala, efectuata cu bisturiul GOLDMAN-FOX sau ORBAN si se
excizeaza tesutul epitelial si conjunctiv situat pe creasta alveolara, intre cele 2 suprafete
incizate initial
4) In continuare se procedeaza ca si in cazul operatiei cu lambou refletat total : detartraj,
chiuretaj radicular, chiuretajul tesutului de granulatie si indepartarea zonelor de os ramolit.

​
Dupa oprirea sangerarii, spalarea cu sol de ser fiziologic si controlul indepartarii in totalitate a
tesuturilor patologie, se sutureaza lamboul in pozitie cu sutura intrerupta. Se poate aplica un ciment
chirurgical in special in zonele unde lambourile nu se intalnesc marginal.

268. Operaţiile cu lambou mucozal

o Consta in decolarea numai a mucoasei sau a mucoasei si submucoasei de periostul subiacent.
Prezenta periostului mentinut pe os este necesara pentru a primi o grefa gingivala de vecinatate sau
de la distanta. In acest caz, lamboul mucosal este suturat la periost cat mai decliv spre fundul de
sac vestibular.
o Interventia se practica pt:
o Desfiintarea bridelor si insertiilor msculare inalte care tractioneaza marginile gingivale si
predispun la retractie gingivala (de obicei, in regiunea caninilor si premolarilor inferiori).
o Adancirea fundului de sac vestibular, printr`un lambou mucozal repozitionat apical

269. Operaţia cu lambou repoziţionat apical.

- Metoda lamboului repozitionat apical corespunde cerintelor unei chirurgii functionale de
desfiintare a pungilor parodontale
- Consecintele sunt insa nefizionomice si pot aparea fenomene hiperestezice la nivelul portiunilor
radiculare descoperite
- Operatia rezulta din reducerea volumului osului alveolar in genereal si urmareste in particular
desfiintarea pungilor parodontale palatinale.
- In cursul operatiilor cu lambou, in special cel reflectat total, se realizeaza o modelare osoasa cu
pierderi din volumul crestei alveolare, impuse de indepartarea osului ramolit, osteitic. Aceasta se
realizeaza pe fondul preexistent al resorbtiei osoase alveolare. In consecinta, nivelul de fixare a
lamboului, dupa efectuarea interventiei, este situat mai apical.
 - La nivelul radacinilor palatinale, mucoasa masticatorie a boltii palatine nu prezinta o componenta
alveolara mobila, deplasabila spre apical (corion gros, f adherent la periost)
- . Deoarece aceasta deplasare este necesara pentru indepartarea continutului patologic al pungii, se
practica urm tehnica:
a. Incizie in bizou intern a gingiei sub marginea libera pana la dinte sub fundul pungii si excizarea
peretilor
b. A 2 a incizie se decoleaza un strat subtire de mucoasa palatinala
c. Se chiureteaza tesuturile patologice subiacente, se modeleaza marginile osului alv
d. Lamboul palatinal subtire se sutureaza intrerupt intr`o pozitie mai apicala fata de cea initiala,
ceea ce incheie operatiunea de desfiintare a pungii paro palatinale.
!! Lamboul repozitionat apical se practica si in cazul refacerii coroanei clinice a dintilor, redusa
prin atritie avansata.

270. Operaţia cu lambou deplasat coronar.

o Urmareste acoperirea partiala sau totala a suprafetelor radiculare unde s`au produs retractii
gingivale cu pungi parodontale si exista efecte secundare nedorite: efecte nefizionomice,
hiperestezie.
o In mod particular metoda se adreseaza defectelor furcatiilor de clasa a 2 a la mandibula,dar si
retractiilor gingivale mai frecvent din zona frontala mandibulara fara pungi parodontale =>
operatia se situeaza in cadrul INTERVENTIILOR CHIRURGICALE MUCO-GINGIVALE.
o Interventia se bazeaza pe calitatile celulelor osteoprogenitoare ale periostului gingivo alveolar si pe
functia acestuia de membrana protectoare fata de invazia tesutului epitelial pe care o asuma in mod
natural in cadrul RTG (regenerare tisulara ghidata)
o Interventia se realizeaza cu lambou partial reflectat, conditionarea suprafetelor radiculare cu
adic citric, EDTA sau tetracilina si practicarea unei contraincizii orizontale a mucoasei alveolare
din fundul de sac vestibular pentru a usura alunecarea spre coronar a lamboului (care, prin
echipamentul sarac in fibre elastice nu poate fi intins pe suprafata radiculara denudata, ci doar
deplasat in directia dorita)

271. Chirurgia osoasă alveolară.

Constituie o serie de interventii de rezectie si modelare osoasa – ostectomii si osteoplastii si se
realizeaza in:
- Pungi parodontale osoase, acolo unde osul alveolar este intarit de o prelugire din corpul oaselor
maxilare
- Resorbtii osoase verticale unde se atenueaza neregularitatile conturului osos alveolar
- Restaurarea coroanei clinice a dd prin gingivectomie si remodelare a marginii osului alveolar
- Exostoze ale marginii si versantilor osului alveolar
Interventii de restaurare a osului alveolar:
o Refacerea prin mecanisme naturale a osului alveolar nu este posibila fara o interventie ajutatoare,
terapeutica.
o 2 directii de tratament:
▪ Fara utilizarea unui material aditional
▪ Prin tratament de aditie

272. Grefele osoase.

Reprezinta o forma importanta a terapiei de aditie care urmareste:
- Reducerea adancimii pungilor parodontale
- Realizarea unei jonctiuni gingivo-dentare inalte
- Micsoarea gradului de resorbtie osoasa
- Inaltarea nivelului de os alveolar restant

Clasificare:
o Grefe de origine umana
o Grefe osoase autogene sau autologe umane
- Din CB: particule de os cortical +
sange, fragmente de perete
alveolar dupa extractii, os
medular recoltat din zona
tuberozitatii
- Din afara CB: fragmente de os iliac
o Grefe osoase alogene sau omologe umane
• os iliac
o Grefe osoase heterologe sau xenogene
recoltate de la animale (bovine)
o Materiale sintetice inlocuitoare de os
▪ Materiale sintetice aloplastice
- Hidroxiapatite neporoase
- Hidroxiapatite poroase
- Beta tricalciu fosfat
- Copolimeri asociati cu hidroxid de Ca:
PMMA, PHEMA
- Sticle bioactive: saruri de Na, Ca, Si
▪ Alte materiale utilizate in terapia de aditie
- Sulfatul de Ca
- Fragmente de sclera, dura mater, cartilaj,
cement, dentina
- Colagen
- Pulbere de coral, carbonat de calciu coralier

273. Materiale de adiţie în chirurgia parodontală.

-​
- Interpore200
- Synthograft
- Frialit
- Allotropat 50
 - Permagraft
- Biovitroceramica
​

274. Regenerarea tisulară ghidată: definiţie, principii generale.

- Definitie: blocarea proliferarii tesutului epitelial in interiorul defectelor osoase parodontale si de
stimulare a restructurarii conjunctive desmozomale
- Este o modalitate terapeutica realizata prin tehnici chirurgicale care folosesc in principal bariere
mecanice, unele cu valoare biologica, si care conduc la regenerarea gingivo-parodontala

275. Rolul membranelor în chirurgia parodontală.

- Membranele au rol de bariera intre epiteliu si tesutul conjunctiv desmozomal
- Sunt de 2 feluri:
o Resorbabile
o Neresorbabile
- Se utilizeaza in :
o Tratamentul defectelor furcatiilor de cl II si III
o Resorbtie osoasa limitata (1-2 pereti)
o Incongruente dento-alveolare cu inghesuire
o Resorbtii osoase orizontale

276. Tipuri de mebrane în chirurgia parodontală.

- Membrane neresorbabile - Membrane resorbabile
o Membrane din politetrafluoroetilena o De colagen
expandata o Acid polilactic
o Cauciuc de diga o Acid poliglicolic
o Dura mater liofilizata

277. Operaţia cu lambou deplasat lateral.

- Este indicata pentru acoperirea unei zone de retractie gingivala pe dd izolati
- Tehnica:
o Se incizeaza marginea gingivala care limiteaza zona de retractie si se excizeaza portiunea subtire
dinspre aceasta zona
o Se decoleaza un lambou lateral mucosal sau mucoperiostal, suficient de lat pentru a acoperi in
intregime zona de retractie
o Se deplaseaza lateral lamboul periculat si se sutureaza la gingia adiacenta si mucoasa alveolara
o Se protejeaza plaga cu ciment chirurgical

278. Biovitroceramica în chirurgia parodontală.

- Folosita la noi sub forma produsului PAW-1
- Este superioara hidroxiapatitei, datorita ionilor de fluor care conduc la formarea de fluor-
hidroxiapatita
- Materialul se prezinta sub forma de granule (cu diam 0,5-3,5mm) sau ca membrana resorbabila
- Adera de osul natural : fizic sau chimic

279. Chirurgia mucogingivală.

- Se realizeaza prin proceduri comune cu tratamentul chirurgical de desfiintare a pungilor parodontale
sau ca interventii de sine statatoare
- Principalele interventii de chirurgie mucogingivala sunt:
o Grefele gingivale libere: sunt folosite pentru cresterea zonei de gingie fixa, redusa de
obicei, prin bride cu insertie inalta (frecvent in zona C)
o Operatia cu lambou deplasat apical: are dublu scop: desfiintarea pungilor si cresterea zonei
de gingie fixa, dar fara adancirea fundurilor de sac vestibulare
o Operatia cu lambou deplasat coronar: urmareste acoperirea supraferei radiculare cu
retractie gingivala
o Operatia cu lambou deplasat lateral

280. Definiti osteointegrarea implantelor

= O legatura(ancorare) directa dintre suprafata osului si a implantului fara interpunerea unui strat de
tesut moale.

281. Definiti biointegrarea implantelor

- Reprezinta modul de fixare al hidroxiapatitelor in raport cu osul si difera de implantul metalic prin
crearea unei legaturi directe, biochimce.
- Implantele nu sunt legate de os de un aparat ligamentar; de altfel, osul in care sunt introduse
implantele
- nu se comporta ca osul alveolar naturat, care este o prelungire de tip apofiza a corpului oaselor
maxilar si mandibula. Mucoasa din jurul impplantului are o tendinta de organizare de tipul unei
jonctiuni epitelio-conjunctive.

282. Contraindicatii ale aplicarii implantelor

 -​
- igiena bucala defectuasa
- fumatul excesiv
- diabetul decompensat
- alcoolismul
- iradierea in scop terapeuti a oaselor maxilare
- varsta nu constituie factor e risc dar trebuie luat in considerare faptul ca protezare implantelor trebuie
sa tina seama de cresterea oaselor maxilare.

283. Reguli de aplicare a implanturilor

Trebuie sa respecte cel putin 3 reguli:
1. reducerea traumei termice la frezarea osului maxilar
2. respectarea unei perioade de vindecare initiala de 3 pana la 6 luni care sa permita procesul de
steointegrare
3. asigurarea unei bune stabilitati initiale alea implantului, care sa nu permita microdeplasari mai
mari de 100 micrometri.

284. Periimplantite , definitie, etiologie, tratament

- Santul periimplant si suprafata accesibila a implantului endo-osos pot fi colonizate microbian de flora
nepatogena a cavitatii bucale, dar in unele conditii ca: manopere chirurgicale incorecte,
suprasolicitare ooluzala, scaderea rezistentei locale sau prin boli generale pot apare infectii,
periimplantite produse de patogeni parodontali ca Porphyromonas gingivalis, Prevotella
intermedia, Fusobaterium nucleatum sau streptococi, mai frecvent in trauma ocluzala.
- Imbolnavirile periimplantare pot fi tratate prin proceduri conservatoare, medicamentoase si prin
tehnici chirurgicale cu rezultate bune, desi unii clinicieni, mai rar, considera ca un inplant
mobilizat trebuie indepartat.

285. Îngrijirile postoperatorii în chirurgia gingivo-parodontală.

1. ​
2. Indicatii de tratament la nevoie si antiinflamator
3. Igiena zonei operate si a intregii CB
4. Reluarea progresiva a masticatiei
5. Controlul plagii la 24 de ore
6. Controlul final al plagii suturate sau protejate
7. Controale periodice

286. Particularităţi ale microprotezelor la bolnavii parodontotici.

- Coroana de invelis acrilica
o Este deosebit de iritanta pentru parodontiul marginal prin:
• Adaptare necorespunzatoare
• Modificari volumetrice in timp (contractii ale acrilatului)
• Porozitatea acrilatului => retentie de placa si resturi alimentare
o Aceste considerente fac din coroana de acrilat o modalitate improprie pt bolnavii
parodontopati
o Are indicatii restranse si trebuie inlocuita cel mai bine cu coroane metalo-ceramice
- Coroanele de invelis metalice
o Sunt folosite ca elemente solitare in distructii coronare intinse sau ca elemente de agregare
in punti stabilizatoare
o Datorita mobilitatii dd cuprinsi in punti – se poate favoriza descimentarea coroanelor
o Cea mai indicata este cea supragingivala la 2 mm
o Coroana de invelis din 2 bucati nu este recomandata ca elem de agregare in punti

287. Particularităţi ale restaurării protetice fixe la bolnavi parodontopaţi.

- Dintii stalpi care servesc drept sprijin si ancorare pt elem de agregare trebuie sa suporte solicitari in
conditii fiziologice, atat ca nr, cat si ca topografie
- Corpul de punte:
o Relieful ocluzal sa nu fie exagerat de cuspidat, sa reproduca relieful ocluzal al
antagonistilor
o trebuie sa fie mai ingust:
• La maxilar – reducerea latimii dinspre vestibular
• La mandibula – reducerea latimii dinspre lingual
o Raportul cu creasta edentata trebuie sa permita accesul mijloacelor speciale de
igienizare(superfloss)

288. .Particularităţi ale restaurării protetice mobile la bolnavi parodontopaţi.

- In conceperea si realizarea protezelor acrilice mobile trebuie tinut seama de protectia parodontiului
marginal prin:
o Decoletare in zona gingivala
o Mentinerea contra crosetului reprezentat prin mg bazei protezelor in dreptul
crosetelor: evitarea slefuirii la acest nivel pt a permite inserarea pe campul protetic cu dd
 neparaleli; e necesara paralelizarea prealabila prin slefuiri si coroane de invelis
corespunzatoare

289. Tratamentul ortodontic la bolnavi parodontopaţi.

Urmareste:
- Reducerea riscului de retentie a PB (ex: incongruenta dento-alveolara)
- Reducerea diastemei patologice rezultata din migrari ale dd parodontotici
- Tratamentul ocluziei deschise (cu potential patogen asupra parodontiului marginal)
- Deplasari ortodontice cu imobilizarea concomitenta(cu placa HAWLEY)
Scop: reabilitarea estetica – restaurarea aspectului gingiei, papilelor si corectarea migrarilor dentare
- Fortele ortodontice la acesti pacienti trebuie sa fie controlate, continue, in conditiile absentei
inflamatiei gg-parod
- Pt dintii frontali afectati in stadiu avansat(in mod vizibil deplasati, alungiti) se folosesc metode
combinate de tratament chirurgical(operatii cu lambou total reflectat, indepartarea t
patologice, grefe libere de mucoasa pt cresterea V gg) si orto pt intruzia lor -> conditiile sunt
ca pacientul sa aiba o igiena bucala buna, indice de placa ≤15%, adancime pungi 6-8 mm, resorbtia
osoasa sa fie situata pe un sg versant – de preferat M, migrarea spre V sa fie de 1-2 mm)
- Pt mentinerea rezultatelor: imobilizarea dd prin sine de material compozit sau aparatul-sina
MAMLOCK

290. .Principii de imobilizare.

1. Angrenarea multidirectionala a dd mobili intr-un bloc unitar capabil sa se opuna fortelor
paraaxiale rezultate din masticatie, care au caracter nociv asupra parodontiului de sustinere
2. Extinderea maxima a sistemului de imobilizare pe un numar cat mai mare de dd, incluzand si dd cu
mobilitate normala, ferm implantati, din vecinatatea zonei afectate(astfel, fortele fiind repartizate
pe un nr mare de dd, sarcina individuala scade si e preluata de intreg grupul de dd imobilizati)
3. Locul optim de aplicare a sistemului de imobilizare = zona desmodontala in care dintele prezinta
amplitudinea cea mai redusa de deplasare = punctul hypomochlion(H) sau centrul desmodontal de
rotatie al dintelui(care la dd parod tinde sa se coboare spre apical din cauza resorbtiei osoase)
4. Principiul biologic – corespunde masurilor ce trebuie luate in vederea unei integrari functionale a
sistemului de imobilizare in cavitatea bucala(plasarea in zone de autocuratire, respectarea pulpei
indemne, sa nu genereze traume ocluzale, restabilirea functiilor ADM)

291. Angrenarea multidirecţională a dinţilor imobilizaţi.

- Angrenarea multidirectionala a dd mobili intr-un bloc unitar capabil sa se opuna fortelor paraaxiale
rezultate din masticatie, care au caracter nociv asupra parodontiului de sustinere
- Din cauza curburii arcadelor dentare, directia principala de solicitare la fortele transversale novice
variaza dupa pozitia dintilor. In acest sens exista 3 situatii:
o I suporta mai bine fortele care act M-D dar sunt deplasati de fortele V-O
o PM si M suporta fortele M-D, dar sunt deplasat de fortele V-O
o
o C sunt deplasati de fortele transversale cu o directie oblica la 45 fata de planul sagital
sau frontal
- Daca imobilizarea ar cuprinde dd din acelasi plan(adica angrenare unidirectionala) => dd vor fi
deplasati de F care act perpendicular pe axul/directia de mobilizare
- Daca imobilizarea cuprinde dd din cel putin 2 grupe(adica angrenare multidirectionala), deplasarea
unui grup va fi impiedicata si anulata de rezistenta opusa de celalalt grup, care va fi sustinut de
grupul precedent. Practic, fortele transversale nocive vor fi preluate si neutralizate de grupul de dd
aflat in planul de actiune al fortelor.
- Imobilizarea este cu atat mai eficienta cu cat suprafata delimitata de dd imobilizati(numit
“poligonul de imobilizare”) este mai mare + daca ne extindem si la hemiarcada opusa
- Ex: incisivii sunt solidarizati si de C, chiar Pm; Pm+M vor fi solidarizati si de C, chiar I

292. Principiul biologic în imobilizarea dinţilor parodontotici.

- Corespunde masurilor ce trebuie luate in vederea unei integrari functionale a sistemului de
imobilizare in CB:
a) Sistemul de imobilizare trebuie sa permita o buna intretinere prin autocuratire si igiena
artificiala:
▪ Imobiliz sa NU ofere zone de retentie extracoronare(pt detritusuri fermentabile)
▪ Limita dintre sist de imobil si dinte – plasata in zone cu buna autocuratire –
trebuie evitata plasarea la niv pct de contact
▪ Prin imobilizare trebuie respectata ambrazura gingivala, chiar daca spatiul este
liber prin retractia papilei(sist de imob trebuie conceput ca un corp suspendat
pt a permite accesul periutei/floss-ului etc)
b) Realizarea sistemului trebuie sa respecte organul pulpar indemn de leziuni, sa nu afecteze
starea de sanat pulpara si sa se realizeze cu pierderi minime de substanta dentara
c) Imobilizarea trebuie sa nu genereze traume ocluzale
d) Restabilirea integrala a functiilor aparatului dento-maxilar
e) Realizarea prin mijloace cat mai simple, dar eficiente, cu material curente, cu pret scazut
Imobilizarea trebuie sa se integreze biologic intr-un timp scurt in CB, sa fie bine suportata de
pacient, sa nu tulbure functiile

293. Imobilizarea prin sisteme fixe sau mobile.

- Sistemele mobile - Sistemele fixe

- avantaje: sunt mai agreate de pacient pt ca nu - avantaje: ancoraj rigid si continuu =>
 necesita prepararea dintilor(sau uneori –
pierderi minore de subst pt pinteni ocluzali,
lacasuri pt gherute), se pot scoate in caz de
necesitate, se pot combina cu o proteza
mobila, pot oferi perioade de “odihna
parodontala”, se igienizeaza usor, se pot
corecta usor eventualele defecte aparute in
timpul purtari, pret scazut
- dezavantaje: exercita asupra parod. de sustinere
microtraumatisme repetate, solicitari
nefiziologice la inserare si dezinserare ->
cresterea mobilitatii dentare.
neutralizarea fortelor paraaxiale nocive,
repartizarea echilibrata a solicitarilor la nivelul
tuturor dd. imobilizati, integrare biologica
superioara(preferata de bolnavi)
- dezavantaje: sacrificiu de substanta dentara,
necesita eforturi clinice si de lab. Pt
confectionare, necesita materiale cu inalte
calitati mecano-chimice, pret de cost ridicat

294. Atitudinea faţă de pulpa dentară în imobilizarea dinţilor parodontotici.

- Intre pulpa si parodontiu exista o serie de corelatii fiziopatologice(adica se influenteaza unul pe altul),
legatura dintre ele fiind constituita de “comunitatea de vascularizatie si inervatie a pulpei si parod”.
- Inainte de a decide sa realizam extirparea pulpara in imobilizarea dd. parod trebuie luate in
considerare :
1. starea organului pulpar(test de vit)
2. grd. de imbolnavire parod. a dd(daca avem pungi parod adanci => vasc pulpei e
afectata prin suprimarea aferentelor vasc desmodontiului + in timpul tratamentului
chirurgical exista riscul lezarii p-v-n apical)
3. sistemul de imobilizare preconizat(daca are sist de ancorare intracanalicular sau
intracoronar)
- INDICATII EXTIRPARE INAINTE DE IMOB DD PAROD:
1. pulpa are reactivitate scazuta la testele de vitalitate
2. dd cu procese carioase mari, obturatii vechi si voluminoase, realiz cu material cu
potential toxic pulpar
3. pungi parod. f. profunde care ajung in zona parod ap (risc lezare p-v-n apical in timpul
tratamentului chirurgical)
4. dd. cu volum coronar mic (I inf.) daca exista riscul deschiderii c.p. prin folosirea de
sisteme intracoronare
5. dd. cu traumatisme accidentale / chirurgicale(luxatii, fracturi etc)
6. modificari discrete de culoare, chiar daca raspund la testele de vitalitate
7. cand se observa o ameliorare a imbolnavirii parod. si a mobilitatii dentare dupa extirpari in
timpul tratam. cariilor complicate, se recomanda extirparea la toti dd parod

295. Clasificarea sistemelor de imobilizare.

Criteriile cele mai uzuale de clasificare a sistemelor de imobilizare sunt:
1) Perioada de timp in care se mentine imobilizarea 5) In functie de starea pulpei dentare
a. Imobilizare temporara
b. Imobilizare permanenta(de durata,
definitiva)
2) Relatia dintre sistemul de imobilizare si dd
angrenati
a. Imobilizare extracoronara
b. Imobilizare intracoronara sau
intraradiculara
c. Imobilizare pericoronara
3) Caracterul conexiunii dintre sistemul de
imobilizare si dd angrenati
a. Imobilizare prin sisteme fixe
b. Imobilizare prin sisteme mobilizabile
c. Imobilizare prin sisteme demontabile
4) In cazul unei brese de edentatie, imobilizarea
poate indeplini sau nu functia de inlocuira a
unor dd lipsa si din acest punct de vedere se
cunosc:
a. Sisteme de imobilizare cu functie
protetica
b. Sisteme de imobilizare fara functie
protetica
a. Imobilizare efectuata pe dd vitali
b. Imobilizare efectuata pe dd devitali
6) In functie de modalitatea de realizare
a. Realizate in cabinet
b. Realizate cu ajutorul laboratorului
7) In functie de extinderea sistemului de
imobilizare
a. Imobilizari bidentare si pluridentare
b. Imobilizari partiale (pe un nr restrans
de dd)
c. Imobilizari totale (care cuprind toti
dd unei arcade)
8) In functie de suportul imobilizarii
a. Dento-dentara
b. Dento-maxilara

296. Imobilizarea temporară.

- Imobilizarea temp este un procedeu terapeutic de solidarizare a dd mobili, parodontotici, prin sisteme
cu caracter tranzitor, care au drept scop restabilirea functionala si grabirea vindecarii
parodontale(in urma interventiilor chirurgicale).
- Imobiliz temp se realizeaza prin sisteme simple si economice(ligaturi metalice, atela din compozit)
- Durata de timp de mentinere a imobilizarii temporare: 1,5-2 luni, in unele cazuri pana la 6 luni.
Dupa acest interval, medicul trebuie sa decida daca dd pot fi lasati neimobilizati sau din contra,
necesita o imobilizare permanenta.
Imobilizarea temp poate fi:
a. Continua – cand sistemul se mentine in tot cursul duratei de imobilizare
b. Discontinua – cand perioadele de mentinere alterneaza cu cele de indepartare (gutiere de
despovarare, purtate numai in timpul noptii)
c. Provizorie – de scurta durata – asigura stabilitatea dd cu mobilitate f mare, in iminenta de
 avulsie(scop paleativ, de amanare a extractiei), asupra carora se fac interv scurte (detartraj,
slefuiri selective); se realiz cu chei V/O din Stents, ligaturi
d. Semipermanenta – de lunga durata(in cazul rezistentei scazute in timp a materialului din care
este realizat sistemul de imob sau in cazul resorbtiei osoase avansate)

297. Ligaturile nemetalice de imobilizare.

-​
- Nemetalice: fir de matase, mase plastice
- Usor de realizat, fizionomice
- Pot dezvolta forte active cu actiune ortodontica
- Pot fi aplicate numai pe dd frontali
- Rezistenta mica, se rup usor
- favorizeaza retentiile alimentare (impiedica o igiena buna)

298. Ligaturile metalice de imobilizare.

- Metalice: sarma de vipla, Cu, Au
- Ligaturile de sarma din otel inoxidabil pentru imobilizarea temporara (1,5 -6 luni) reprezinta un
mijloc terapeutic important, in special cand se asociaza altor proceduri de tratament parodontal
- Dd frontali mandibulari – beneficiaza cel mai bine de ligaturile in sarma, deoarece deplasarea
sarmei spre incizal e impiedicata de divergenta aproximala, iar deplasarea spre cervical de catre
cingulum(NU la maxilar deoarece au aspect nefizionomic si se pot produce blocaje ocluzale prin
contacte premature cu dd inferiori)
- Dd laterali – improprii pentru ligaturi de sarma datorita anatomiei lor(NU pot fi plasati strict la niv
ecuatorului anat, deoarece sarma aluneca spre ocluzal/cervical)
- Sunt realizate in principal in 3 variante:
o Ligatura in “8” (sau hipocratica)
o Ligatura in “scara”
o Ligatura “cojocareasca”
- O buna imobilizare prin lig de sarma trebuie sa fie activate numai cat sa impiedice mobilitatea
patologica, NU sa deplaseze si dd
- Avantaje: tehnica simpla, material ieftin, suficient de rezistent, bine suportat de pacient
- Dezavantaje: se poate aplica numai la dd frontali mand, retentie detritusuri fermentabile(greu de
igienizat), necesita corectari periodice(activari), executate incorect pot determina traumatisme
asupra buzelor, obrajilor, limbii

299. Imobilizarea prin ligatură de sârmă „în 8”.

- Instrumentar:

o sarma de vipla de Φ=0,25 mm

o 2 pense hemostatice

o foarfece de sarma.

o Lampa cu spirt(se trece sarma prin flacara pt cresterea maleabilitatii)

- Se fol. 10-14 cm. de sarma pt. frontali, tinute de capete cu ajutorul penselor
- Un capat al sarmei se trece interdentar (deobicei incepand intre C si PM), cervical de pct. de contact
si incizal de cingulum, iar apoi, in mod alternativ, se trece pe fata V a unui dinte si pe fata O a
dintelui vecin, pana la C de pe hemiarcada opusa
- Capatul celalalt al sarmei, fix, se tine in tensiune cu o pensa hemostatica
- Ajuns la sfarsitul traseului, primul capat al sarmei se tine in tensiune cu o pensa, iar celalalt capat este
angajat in acelasi mod, dar in sens invers, acoperind fetele opuse celor pe care se afla deja sarma.
- Cand cele 2 capete au ajuns la nivelul aceluiasi C se rasucesc impreuna, la extremitatea D a fetei V
- “nodul” se plaseaza in ambrazura gingivala, sub pct. de contact, pt. evitarea lezarii partilor moi
- Daca sarma nu a fost bine intinsa si prezinta zone unde se indeparteaza de dinte, activarea ligaturii se
face prin realizarea unor bucle de strangere pe fata V a dintelui, cu varful unei sonde.

300. Imobilizarea prin ligatură de sârmă „în scară”.

Instrumentar:
a. sarma de vipla de Φ=0,25 mm

b. 2 pense hemostatice

c. foarfece de sarma.

d. Lampa cu spirt(se trece sarma prin flacara pt cresterea maleabilitatii)

- Sarma este dispusa continuu si succesiv pe fetele V si O ale dd frontali, iar separat prezinta anse
interdentare

- Cele 2 capete ale sarmei sunt impletite la extremitatea grupului frontal intre cingulum si incizal.
- Se sectioneaza apoi niste fragmente de sarma de 2-3 cm., care se indoaie in “ac de par”si se introduc
interdentar (reprezentand niste anse interdentare). intre cele 2 brate ale ansei sunt cuprinse firele de
sarma principale.
- capetele libere ale anselor se rasucesc si se introduc interdentar cat mai departe de papila interdentara,
dupa ce au fost sectionate la o distanta de 2-3 mm. de firul principal V.
- In cursul rasucirii anselor interdentare, firele principale sunt tractionate spre V, pt a pune in tensiune firul
principal O, si invers => astfel firele principale se aplica intim pe supr dentara

301. Ligatura „cojocărească”.

Instrumentar:
a. sarma de vipla de Φ=0,25 mm

b. 2 pense hemostatice

c. foarfece de sarma.

d. Lampa cu spirt(se trece sarma prin flacara pt cresterea maleabilitatii)

- Se realizeaza prin aplicarea primului capat continuu si succesiv pe fata O a grupului frontal, de la C la C

- Al doilea capat va evolua astfel: D de ultimul C, pe fata V si M a sa, dupa care va inconjura firul O si va
iesi V prin acelasi spatiu interdentar dintre C si IL

- In continuare va evolua la fel pt. fiecare dinte pe care il va inconjura succesiv pe cele 3 fete libere (D,V,M)

- De fiecare data capatul sarmei il va incojura pe cel situat O.

302. Imobilizarea intracoronară cu armătură metalică şi materiale fizionomice.

= imobilizare permanenta
- Dd. frontali:

o se creeaza santuri retentive (freza con invers) in ⅓ medie a fetei O, cu/fara devitalizare, in
functie de volumul coronar.

o In santul astfel creat se aplica obt. de baza (daca dintele e vital) si o sarma de Cr-Ni
rotunda/semirotunda(Φ=0,6-0,8-1 mm) pe toata lungimea santului, cu partea plana in
contact cu peretele santului

o Armatura metalica se acopera cu materiale compozite, fizionomice.

- Dd. laterali:

o se prefera devitalizarea de la inceput (se dezvolta forte masticatorii mari, e nevoie ca

materialul compozit sa fie in strat gros, pt a putea sa suporte solicitarile).

o Solidarizarea unuia/mai multor dd. laterali mobili, dar obligatoriu flancati de dd. ferm
implantati.

▪ Ex.: consideram ca avem nevoie de imobilizarea M1 de Pm2 si de M2. In acest caz,

la niv. M1 se realizeaza o cavitate MOD, iar la niv. M2 si PM1 se realizeaza o
cavitate OM, respectiv OD.

▪ Se obtureaza cavitatile verticale pana la niv peretului pulpar al cav oriz, pt ca apoi
in cele orizontale se aplica o sarma semirotunda cu partea plana pe peretele
pulpar.

▪ Ulterior, se obtureaza si cavitatile orizontale continuu, fara separarea dd. si cu

respectarea morfologiei ocluzale.

303. Imobilizarea cu materiale compozite.

- Sina/atela de imobilizare din mat. compozite auto/fotopolimerizabile este indicata pt imobilizarea
temp. de lunga durata (6-12 luni) pe fata L a frontalilor inf.(pt a nu produce interferente ocluzale)

- Etape:

o Izolare + protectie gg

o demineralizare pe fetele L si proximale ale dd.; dupa 15-20 de sec se spala acidul

o se reface izolarea si se usuca suprafetele dentare

o aplicarea materialului compozit care va forma o atela-sina de 4 mm. latime si cel putin 2-3
mm. grosime pe fata L,cu prelungiri pe fetele proximale (putin vizibile pe fetele V).

304. Atele acrilice duble, vestibulo-orale de imobilizare.

- Sunt reunite prin punti acrilice plasate in nisele mastic. si intarite la acest niv. cu sarma de vipla.

- Se realiz. cel mai bine pe model dupa o macheta modelata in ceara, sun aplicate apoi in cav. bucala.
 Se pot realiza in cabinet cu acrilat auto, sub forma unei gutiere ext. pana la nivelul ecuatorului dd.

- Din aceasta gutiera se decupeaza portiunea ocluzala,rezultand atela de contentie.

- Avantaje:realiz. rapida, rigida.

- Dezavantaje: in zona frontala sup. produce blocaje,chiar in oc. Psalidodonta, dar, mai ales, in ocluzii
adanci; produce mici traumatisme la inserare/dezinserare; favorizeaza retentia alim. si inflam.
gingivale.

305. Imobilizări cu anse de sârmă „în U” intracoronar şi intraradicular.

- Se realizeaza bi- si pluridentar, dupa devitalizarea dd.
- Metoda este indicata in special pt. solidarizarea ILS mobil de C vecin ferm implantat sau chiar de
intregul grup frontal.

- Pregiitirea canalelor radiculare si a suprafetelor orale

- Consta in dezobturarea canalelor pe o lungime de circa 2/3 si trasarea cu freza. con invers a unui sant
retentiv situat pe fata orala, intre orificiile de trepanare (dintre incisivul lateral si canin) sau pe fata
orala a intregului grup frontal. Acest sant trebuie sa fie suficient de lat si adanc de circa 2-2,5 mm
pentru a permite insinuarea ramurilor orizontale ale anselor in "U" si retentiv pentru a mentine
materialul de obturalie definitiva.

- Pregatirea anselor

- Din sarma de vipla rotunda cu diametrul de 0.9 mm sunt sectionate fragmente de circa 2,5-3 cm.
Extremitatile se subtiaza cu o piatra rotunda. Se introduce fragmentul de sarma, pana la refuz, in
canalul radicular al primului dinte, care va fi imobilizat, si se noteaza nivelul la care se situeaza
orificiul de trepanare. La acest nivel, fragmentul de sarma detasat este indoit cu un cleste crampon
in unghi' drepL Cu ajutorul unei pense se masoara distanta dintre orificiile de trepanare ale dintilor
vecini; pentru aceasta se introduc varfurile pensei in cele doua orificil de trepanare alaturate si se
blocheaza deschiderea pensei, in aceast pozitie, cu stents in stare moale, introdus intre bralele
pensei, aproape de locul de articulare. Dupa intarirea stentsului se scoate pensa din pozitie. Intre
varfurile ei s·a stabilit o distanta egala cu cea dintre oriticiile de trepanare. Aceasta distanta este
transpusa pe fragmentul de sarma in form de "L" de la nivelul primei indoituri pe care am realizat-
o. Cu un cleste crampon se realizeaza a doua indoitura care corespunde distantei dintre cele doua
oriticii de trepanare.

- S-a obtinut astfel prima ansa de sarma in "U" pentru imobilizarea primilor doi dinti. Dupa aceeasi
metoda se obtin celelalte anse, in total 5, pentru imobilizarea intregului grup frontal; masurarea
distantei dintre oriticiile de trepanare si a adancimii canalelor radiculare se face mentinand ansa
precedent in pozitie.

- in final, cele cinci anse introduse In canalele radiculare trebuie sa ocupe o pozitie stabila, sa nu se
deplaseze, sa prezinte o oarecare frictiune la introducere si scoatere. In fiecare canal radicular vor
fi cate doua brate verticale, in afara de dintii extremi (canini), care vor primi numai cate un brat
vertical. Din aceasta cauza, canalele radiculare ale incisivilor trebuie largite mai mult (circa 2
mm).

306. Imobilizarea permanentă prin mijloace protetice clasice.

- Mijloace fixe,cu ajutorul laboratorului:

•​

• cor. acrilice unite intre ele;

• cor. metalice totale/partiale unite;

• cor. semifizionomice / de substitutie unite;

• punti stabilizatoare;

307. Aparatul – şină de imobilizare MAMLOCK.

- Utilizat pt. frontalii devitali;

- Consta in incrustatii orale,in suprafata, prevazute fiecare cu un pivot radicular si se solidarizare intr-
un corp comun.

- Se pot prelungi la niv. PM prin inlay, cor. partiale, totale.

- Calitati:
 o ​

o rezistenta,

o durabilitate,

o rigiditate,

o risc redus de descimentare,

o aspect fizionomic,

o integrare biologica rapida, confort si siguranta functionala.

308. Mecanisme de acţiune în bioterapia de reactivare.

- Bioterapia de reactivare se realizeaza cu produse medicamentoase, agenti mecanici, fizici , chimici

sau proceduri balneoterapeutice

- Folosirea extractelor tisulare de origine animala sau vegetala se bazeaza pe existenta in citoplasma
cell tinere a unor activatori biologici asemanatori hormonilor

- Mecanisme de actiune:

Extractele tisulare au o actiune complexa:

• Modifica gradul de polimerizare a componentei nefibrilare din tesutul conjunctiv parodontal si prin
aport de acid hialuronic activeaza eliminarea metabolitilor intermediari; se constituie intr-o bariera
care impiedica penetratia microbiana, dar nu si a unor subst. antimicrobiene

• Stimuleaza inmultirea celulelor heparinoformatoare cu actiune antiinflamatoare

• Stiumuleaza metabolismul prin aport energetic si plastic, restabilirea potentialului de membrana,

activeaza procesele anabolice (constructive) si recucerea celor catabolice (distructive)

• Stimuleaza mecanismele imune, responsabile de activarea formarii de AC si de citokine

• STH stimuleaza producerea ac. hialuronic, iar subst. Anabolizante, formarea de glicozaminoglicani

- Alte modalitati de actiune:

• Masajul gingival indeparteaza cel superficiale, detasabile din stratul cornos, stimuleaza
circulatia sanguina in corion si epitelizarea

• Procedurile balneoterapeutice actioneaza mecanic, termic si chimic

• Laserterapia stimuleaza procesele reparatorii, formarea colagenului si grabeste

vindecarea dupa tratament antimicrobian si chirurgical

309. Indicaţiile bioterapiei de reactivare.

• Parodontite agresive (juvenila, rapid progresiva) numai dupa tratament antimicrobian si eventual
chirurgical care au produs o ameliorare si stabilizare a leziunilor

• Parodontita marginala cronica superficiala dupa tratament antimicrobian. In aceasta forma de imbolnavire
parodontala, bioterapia de reactivare este necesara pentru reducerea tulburarilor vasculare persistente
dupa tratament si care autointretin imbolnavirea. Caracterul reversibil al demineralizarii si restitutio ad
integrum sunt posibile numai prin restabilirea dinamicii vasculare de la nivelul gingiei,desmodontiului
si osului alveolar

• Parodontita marginala cronica profunda – numai dupa tratament complex pentru amelioare si vindecare

• Parodontita distrofica (mixta)

• Parodontopatii involutive, precoce, la tineri, fara semne manifeste de inflamatie

310. Bioterapia de reactivare prin produse de origine animală.

 -​

- extracte de muguri dentari. (fetus de vitel) (Vaduril-Bayer)

- Extract de placenta,( Placentia, Placentex)

- extract total de ochi( E.T.O)

- extract de corp vitros din camera post. a globului ocular

- extract de lama dentara fetala+placenta+vitamine+procaina (=Ney Pulpin)

- extract de namol sapropelic.

311. Bioterapia de reactivare prin produse de origine vegetală.

- Extract de germeni de porumb (Zea Mays) – produs Insadol

- Extract de Aloe

312. Bioterapia de reactivare prin produse de origine sintetică.

- Novocaina sau procaina – cea mai utilizata- intra in compozitia produsului Gerovital

- Procaina din unele prod tipizate ptr uz stoma, utilizate in prevenirea si trat fenomenelor de senescenta,
normalizeaza dinamica vasculara, reduce tulburarile circulatorii periferice si amelioreaza
troficitatea tisulara. S-au descris, de asemenea, efecte neurotrope, asem piracetamului, de stimulare
a neurotroficitatii prin reglarea polarizarii fb nervoase, a mineralizarii si, posibil prin activarea
regenerarii fb nervoase

- Administrarea se face dupa testarea intradermica

313. Vitamino terapia în gingivite şi parodontite.

- Vitamina A - Vitamina C

• Mentine troficitatea epiteliala • Rol in formarea colagenului,

• Drajeuri sau capsule moi 10.000
UI 1-2 / zi sau
• Solutie uleioasa, dar si sub
forma hidrosolubila, vit A
palmitat (Arovit, Vogan)
- Vitamina B1
• Normalizeaza metabolismul
glucidic
• Actiune antinevritica, trofica
asupra formatiunilor de
conducere nervoasa
• 2 cpr 0,1 gr /zi asociate cu vit
B6- 0,250 g, 1 dr/zi, 14-21 de -
zile
cementului intercelular al
endoteliului vascular
• Cpr 0,250 g , 2-4 ori /zi 10 zile sau
fiole 0,500 g im profund, o fiola/zi,
10 zile
- Vitamina E
• 1-2 capsule 0,100 g /zi, 10-15 zile
- Coenzima Q10 (vit Q sau ubiquinone) este o
molecula organica: benzoquinona, cu o structura
biologica similara vit K si vit E. Are ca functie
principala generarea energiei musculare, cardiace.
Recomandata ca supliment nutritiv in diferite
afectiuni printre care si boala parodontala.
Paradenyl – contine vit B1, C, D, saruri de Ca,
Mg, Mn, Zn – 1-2 drajeuri de 3 ori /zi – 30 de zile

314. Masajul gingival.

- Se efectueaza manual sau cu un dispozitiv adaptat la unit`ul dentar

- Miscari circulare cu pulpa degetului pe gingie sau prin tractiuni dinspe apical spre coronar cu 2
degete aplicate pe versantele V si O

- Masajul se face cca 5-10 min zilnic, timp de o luna

- Este contraindicat in zonele inflamate, abcese parodontale marginale

315. Bioterapia prin proceduri balneoterapeutice.

- Se folosesc:

• ape minerale sulfuroase (Govora, Calimanesti)

• Ape termale (Simleul Silvanei)

- Actioneaza mecanic, termic si chimic ( in special actiunea antiinflamatoare, keratolitica si

keratoplastica a ionului SO4-)

316. Tratamentul gingivitei cronice simple.

- Este produsa intotdeauna de placa bacteriana si influentata, dar nu cauzata de bolile generale

- Tratamentul urmareste:

• Depistarea factorilor cauzali locali (placa) si favorizanti (tartru, obt in exces, coroane neadaptate, alte
lucrari protetice incorecte), indepartarea acestora si refacerea corespunzatoare a restaurarilor
compromise

• Instruirea pacientului asupra unui periaj corespunzator si control prin colorarea placii dupa periaj

• Instruirea pacientului ptr folosirea mijloacelor secundare de igiena( fir de matase, stimulatoare
gingivale si clatirea gurii de 2 ori/zi dupa periaj cu CHX 0,12%, 2-3 saptamani

• Debridare gingivala

• Detartraj efectuat cu grija pentru indepartarea depozitelor subgingivale din zonele distale si orale mai
greu accesibile si completat prin lustruirea suprafetelor dentare cu paste si benzi fin abrazive;
detartrajul poate fi precedat de un tratament cu antibiotice administrate pe cale generala pentru
reducerea riscului de infectie in urma bacteriemiei produse care poate afecta In special persoane
predispuse: bolnavi cardiovasculari, antecedente septicemice, bolnavi tarati

• Chiuretaj mecanic al peretelui moale pentru reducerea microulceratiilor, sau, in cazul cand acestea nu
pot fi accesate pe cale mecanica din cauza dimensiunilor foarte mici, se poate face o cauterizare
chimica cu ZnCI2 solulie 30%

• Aplicarea dupa detartraj si chiuretaj a unor subst antimicrobiene (antiseptice, astringente, oxidante,
extrase vegetale) prin badijonaj, meșaj

• Tratamentul bolilor generale asociate

317. Tratamentul gingivitei cronice hiperplazice de cauză microbiană.

- Acelasi ca in gingivita cronica simpla si urmareste reducerea componentei hipertrofice prin:

· Gingivectomie

· Gingivectomie gingivo-plastica

· Operatie cu lambou si excizia gingiei fibromatoase

- Gingivita hiperplazica idiopatica se trateaza chirurgical prin aceleasi metode; uneori. este
necesara extractia dintilor cu pungi parodontale si migrari patologice accentuate.

318. Tratamentul gingivitei pubertare.

-​

- Indepartarea si prevenirea acumularii de placa bacteriana

- Debridare gingivala

- Indepartarea tartrului supra si subgingival

- Tratament antimicrobian

- Excizia chirurgicala a hiperplaziei gingivale

319. Tratamentul gingivitei de sarcină.

 1. Indepartarea placii bacteriene si a tartrului in stadii cat mai precoce ale sarcinii
2. Educarea gravidelor pentru o igiena bucala corecta
3. Leziunile gingivale se trateaza de regula conservativ : medicamentos si antimicrobian (aplicatii
locale de perhidrol)
4. Hiperplaziile gingivale
- se excizeaza chirurgical în timpul sarcinii numai daca interfereaza ocluzia în timpul
masticatiei sau prezinta un aspect nefizionomic major pe care gravida nu il poate suprta dpdv
psihic
- hiperplaziile mici si mijlocii sunt mentinute sub tratament medicamentos si vor fi excizate
la circa 4-6 luni dupa nastere, in mod obisnuit, nu dispar in mod spontan.
Medicului stomatolog ii revine sarcina de a informa si educa pacientele asupra mijloacele
adecvate de igiena orala în vederea indepartarii placii bacteriene prin debridare profesionala si prin:
• metode uzuale de periaj corect- se realizeaza o demonstatie
• mij suplimentare de igiena: apa de gura cu antiseptice, fluor, fir de matase, periute interdentare, dus
bucal.
În caz de:
• dificultati pentru periaj în zona post/fete orale din cauza reflexului de voma ( în primele sapt de
sarcina)=>periaj si clatire dupa varsaturi
• xerostomie sau ptialism (Trim 1) => gume de mestecat fara zahar

320. Principii de tratament şi precauţii în timpul sarcinii în gingivite şi parodontite.

Medicul dentist stomatolog trebuie sa actioneze cu prudenta In cursul sarcinii pentru a reducela
minimum riscul extinderii inflamatiei gingivale favorizate de modificarile hormonale.
Trebuie evitate:
• Rx
• Orice medicatie care traverseaza placenta si poate avea efect toxic, teratogen sau de deprimare a
respiratiei fetale, consultul cu medicul obstetrician fiind obligatoriu
• Sedintele lungi, obositoare, in pozitie sezanda => hipotensiune, lipotimie, colaps
• Tratamentele in trimestrul III, caracterizat prin instalarea sindromului hipotensiv
• Tratamentele chirurgicale trebuie amanate pe cat posibil dupa nastere
Se recomanda:
• sedinte scurte cu schimbarea pozitiei sezand In clinostatism usor oblic;
• evitarea tratamentelor In trimestrul al III-lea de sarcina si efectuarea, In mai buna siguranta,
In trimestrul al II-lea de sarcina
• instituirea unui tratament bland, usor de suportat, fara efecte agravante asupra sarcinii, prin:
- Indepartarea prin stergere cu tampoane sau comprese Imbibate in apa oxigenata a placii
bacteriene si a depozitelor fibrinoase de pe zonele hiperplazice ulcerate
- detartraj supragingival si cu minimum de traumatism, subgingival
- periaj dupa detartraj,
- aplicatii de perhidrol cu spatula In santul gingival si pe suprafetele zonelar de gingie
hiperplaziata

321. Tratamentul hiperplaziilor leucemice.

Medicul stomatolog trebuie sa evite efectuarea oricarei manopere sangerange pt a evita riscul
suprainfectarilor.
Se recomanda in durerile din zonele ulcero-necrotice:
• spalaturi repetate cu cloramina 3%/ apa oxigenata/ clorhexidina 0,12%
• tamponament usor pt stergerea depozitelor fibrinoase + aplicarea unor solutii usor antiseptice,
calmante ( Romazulan, Ticiverol)
• aplicatii locale de trombina acoperite cu pansament din tifon si ciment chirurgical
• aplicatii locale de colutorii complexe cu antibiotice
• in cazul abceselor parodontale : AB pe cale generala + local: manevre blande de evacuarea
exsudatului / microincizii + spalaturi cu apa oxigenata, antiseptice blande,AB, aplicatii de
trombina, pansament usor compresib timp de 20 min
• Se evita periajul gingivodentar- declanseaza traumatism+ sangerare
• Igiena bucala persoanala se face prin spalaturi cu solutii antiseptice tip CHX
Dupa disparitia fenom acute se poate realiza un detartraj netraumatic cu ap cu ultrasunete + colutorii cu
AB - pasta TM
Tratamentul chirurgical nu poate fi efectuat decat cu avizul medicului hematolog, in urma unui
tratament de specialitate corespunzator

322. Tratamentul hiperplaziilor medicamentoase.

• In formele cu ulceratii/suprainfectari – tratam antimicrobian pana la disparitia fen acute
• Tratam chirurgical cu avizul medicului internist: gingivectomie cu bisturiu obisnuit sau electic
• Recidivele sunt frecvente (în special la pacientii sub trat cu hidantoina)
• Tratament local ( reducerea fenomenelor acute sau subacute)
• spalaturi cu sol antiseptice: cloramina 3%0, H2O2, CHX, extracte vegetale (actiune
antibacteriana, antiseptica, astringenta)( Pyralex, Romazulan, Ticiverol), solutii colutorii
complexe cu AB
• Tratament chirurgical:
• gingivectomie si chiuretaj al tesutului de granulatie subaicent masei gingivale excizate
• pt o buna vindecare: cauterizarea microburjoanele gingivale persistente in primele zile de
interventie chirurgicala si se instituie in continuare un tratament local antimicrobian si
antiinflamator.
• trebuie programate controale frecvente, la care se rezolva prin mijloace locale, fara
Intreruperea medicatiei generale, eventuale recidive.
323. Tratementul gingivitelor descuamative.
Tratament local:
• Igiena locala cu perii moi, netraumatizante
• Atingeri locale cu perhidrol 3% diluat in apa caldutza • Prednison in doza initiala de 30-40 mg/zi,
de 2-3 ori /zi
• Aplicatii locale cu colutorii complexe cu AB si
corticosteroizi
• aplicatii locale de produse tipizate cu triamcinolon
(Kenalog), fluocinolon, de trei ori pe zi.
Tratament general (stabilit de medicul
internist):
redusa treptat dupa doua saptatnani la 10
mg/zi sau 10-20 mg la doua zile interval.
• In pemfigus, se pot folosi antimetaboliti de tip
Metotrexat, atunci cand medicatia cortizonica
nu da rezultate.
• In sclerodermie, nu se cunoaste un tratament
eficient, dar s-a incercat administrarea de
imunosupresoare (azatioprina).

324. Tratamentul de urgenţă al gingivostomatitei ulcero-necrotice.

- Spalaturi bucale largi, efectuate des (din ½ in ½ de ora) in primele ore de la prezentarea bolnavului cu
solutii antiseptice de cloramina 3‰ sau permanganat de potasiu 1/5000-1/10000

- Depozitele infectate de fibrina se indeparteaza prin steregere cu tampoane/comprese imbibate in

H2O2, cu blandete

- Se disloca numai blocurile de tartru mari ( de preferinta detartraj cu ultrasunete)

- Se aplica colutorii cu AB, corticosteroizi, antihistaminice, anestezice de contact

- la pacientii cu febra adm AB pe cale generala: Augumentin 2-3 cpr/zi, Ampicilina 2 capsule/6 ore, 3-
4 zile

325. Tratamentul gingivostomatitei herpetice.

- Spalaturi bucale cu solutii antiseptice: cloramina 3%0, permanganat de potasiu 1/5000-1/10000, ceai
de musetel, solutie Romazulan

- Stergerea cu tampoane imbinate in H2O2 a ulceratiilor bucale

- Atingerea ulceratiilor cu albastru de metilen 2%, violet de gentiana 1%

- Aplicatii pe mucoasa a sol NIVCRISOL-D (propolis si tetraborat de sodiu), prin tamponament 4-6
ori/zi, 5-7 zile, sau se aplica la comisura bucala sau in zona de tranzitie cutaneo-mucoasa labiala
sub forma de comprese

- Unguente cu AB: tetraciclina, Negamincin B

- Medicatie antivirala: Zovirax/ Acyclovir,adm local pe piele crema 5%, interval de 3-4 ore, 7 zile, sau
pe cale generala sub forma de tablete

- Imunoprofilaxie specifica (Vaccin antiherpetic) sau nespecifica (vaccin antipoliomielitic, antivariolic)

- Rodilemid injectabil, o fiola/zi im, 6-10 zile, repetate dupa o luna

- In herpes catamenial adm hiposulfit de sodiu 1-2 g/zi, in timpul meselor, cateva saptamani

- vitaminoterapie: C, B1, B2, E

- nu aplicatii locale cu Orthochrome

326. Tratamentul gingivostomatitei aftoase recidivante.

-​

- Spalaturi cu solutii slab antiseptice

- Clatirea gurii cu solutii Romazulan, Ticiverol

- Atingeri stricte a aftelor cu nitrat de Ag 30%, sol Orthochrome, ac tricloracetic 5-10%

- Badijonarea mucoasei bucale cu sol de albastru de metilen 2%, violet de gentiana 1%

- Paste sau geluri cu corticoizi (Orabase, Kenalog, Volon)

- Pulverizatii cu spray Codecam

- Aplicatii de colutorii cu AB
 - NU SE FAC infiltratii cu penicilina si xilina sau hidrocortizon

- AB-in alterari ale starii generale, pe cale orala (Augumentin, Amoxicilina, Ampicilina)

- Corticoterapie: Prednison 10-20 mg/zi, 6-7 zile, sau 20-30 mg/zi, la 2 zile, 2 saptamani

- vitaminoterapie: C, B1, B6, B12

- antialergice

- tranchilizante (diazepam, meprobamat)

327. Tratamentul gingivostomatitelor micotice.

In formele acute: In formele cronice:

• Spalaturi bucale cu solutie apoase de • Amfotericina B – Antimicotic puternic, dar

bicarbonat de sodiu 10% relativ toxic

• Atingerea leziunilor cu solutie de violet de

gentiana 1%, zilnic, timp de 7 zile

• Admnistrare de Nistatin (suspensie) sau

Stamicin (drajeuri), Pimafucin,
Clotrimazol (Canesten sau Mycelex),
haloprogin (Mycilian)

328. Tratamentul parodontitelor marginale prepubertală şi juvenilă

Parodontita prepubertala Parodontita juvenila:

• Tratament antimicrobian • Debridare gingivala, detartraj

• Tratamentul bolii generale • Tratament antimicrobian – Augmentin, Metronidazol,

Tetraciclina (in formele susceptibile la AB)

• Chiuretaj subgingival, operatii cu lambou, amputatie

radiculara, extractia dd nerecuperabili

• Examinari periodice

329. Tratamentul parodontitei marginale cronice superficiale.

1. Debridare gingivala, detartraj

2. Tratament antimicrobian si antiinflamator ca in gingivita simpla, insa spre deosebire de gingivita,

vindecarea se va obtine cu sechele tisulare, vasculare si osoase (demineralizari) => se impune o
atitudine preventiva si terapeutica prin:

- mijloace de igenizare

- subst. antimicrobiene

- biostimulare

In lipsa tratamentului de intretinere, pot aparea recidive si boala poate evolua spre forme avansate,
profund distructive

3. Tratament chirurgical :

- chiuretajul microulceratiilor de la nivelul epiteliului sulcular in pungi false

- papilectomie- papile de staza

 - gingivectomie - formele hiperplazice

4. Bioterapie de reactivare

330. Tratamentul parodontitelor agresivă, rapid progresivă .

-​

- Debridare gingivala, detartraj

- Tratament antimicrobian local si pe cale generala in formele profunde, diagnosticate ca fiind

refractare la tratament – Amoxicilina sau Augmentin (1-2 cpr./zi, timp de 7-10 zile) ,
Metronidazol (2-3 cpr./zi, timp de 10 zile) sau Tetraciclina/ Doxiciclina (0.500g/zi, timp de 6-
10 luni)

- Tratament chirurgical

- Tratament de reechilibrare ocluzala

- Bioterapie de reactivare

331. Tratamentul parodontitei distrofice.

-​

- Reducerea componentei inflamatorii bacteriene

- Reducerea chirurgicala a pungilor

- Reechilibrare ocluzala

- Reducerea componentei distrofice printr`o bioterapie de reactivare​

332. Tratamentul retracţiilor gingivale.

1. retractii produse prin 2. retractii constitutionale, de cauza mecanica, dupa

distructia/atrofia osului alveolar +/- pungi unele interventii chirugicale: (NU sunt insotite de
parod: scopul este de a crea o reintertie inflamatie septica, cu pungi parodontale)
sau o neoinsertie
· tehnici de periaj vertical, dinspre gingie spre
· grefa de tes. conjunctiv; incizal/ocluzal cu periute moi;

· lambou mucogingival deplasat spre
coronar / lateral;
· regenerare tisulara ghidata.
· +/- utilizarea de derivati ai matricei de
smalt
· limitarea nr. de periaje pe zi, se mentine cel de seara
(obligatoriu) iar celelalte se inlocuiesc cu mijloace
secundare de igiena;
· limitarea timpului de periaj la 3-5 min. pt. ambele arcade;
evitarea apelor de gura astringente;
· fol. produselor de bioreactivare tisulara; proceduri
balneofizioterapeutice, lumina polarizata, laser.

333. Tratamentul de urgenţă al abcesului parodontal marginal.

 - Incizie la nivelul bombarii maxime sau usor decliv de aceasta

- Indepartarea exudatului purulent prin lavaj abundent cu solutii antiseptice

- Instilatii cu pasta TM (Tetraciclina-Metronidazol), sau o mesa imbimata in Protargol1%

- Aplicarea pentru 24 de ore a unei lame de dren in abcesele mari, voluminoase sau localizate
palatinal

334. Tratamentul hiperesteziei dentinare.

- Indepartarea completa, zilnic, a placii bacteriene

- Atingeri cu glicerina calda ( efect higroscopic)

- Aplicatii de cristale de clorura de Zn sub izolare, mentinute 2-3 minute

- Atingeri strict pe suprafetele hiperestezice cu solutie KOH 20-30% sub izolare

- Impregnari cu ferocianura de K, solutie apoasa 20% urmate de solutie de clorura de Zn 30%

- Aplicarii de solutie clorura de Ca

- Aplicatii de formalina in paste de dinti sau ape de gura desensibilizante

- Floururi= cele mai eficiente mijloace de desensibilizare utilizate ca atare sau in paste de dinti:

⇒ ~ fluorura de sodiu cu caolin si glicerina in parti egale ( Nafestazina), pt aplicatii locale sub izolare
5-10 min, 5-6 sedinte , la 2-3 zile interval

⇒ ~ fluorura de Na incorporata in paste destinate aplicarii locale ( nu prin periaj) pt prevenirea cariilor
si desensibilizare radiculara ( Duraphat gel , Fluocal, Elmexgel sau in pastele de dinti)

⇒ ~silicofluoruri de Na in solutie apoasa de 0,7-0,9% aplicate in zonele de hiperestezie

- Paste de dd care contin substante cu actiune desensibilizanta: clorura de strontiu, nitrat de

potasiu, citrat de sodiu, monofluorfosfat , formalina, formalina si monofenolfosfat, fluorura de
Na , fluorura stanoasa.

-in aplicatii locale cu Ca(OH)2 efecte apar dupa perioade lungi de cel putin cateva luni de tratament

• Corticosterioizi aplicati locale

• Fulguratii cu aparatul de diametrie

- in extrem , prepararea unor cavitatii de colet sau devitalizarea dintelui cand durerile hiperestezice nu
cedeaza si sunt insocite de fenomene de hiperemie pulpara sau pulpita acuta.

335. Tratamentul definitiv al abcesului parodontal marginal.

- Chiuretaj subgingival in abcesul simplu la monoradiculari

- Operatie cu lambou in abcesul serpiginos la monoradiculari

- Gingivectomie sau operatie cu lambou la pluriradiculari

336. Tratamentul afectării gingivo-osoase la nivelul furcaţiilor.

- Gradul 1: - Gradul 2: - Gradul 3 si 4

• Debridare gingivala, • Chiuretaj subgingival • Chiuretaj subgingival in scop

detartraj paliativ
• Operatii cu lambou si
• Chiuretaj subgingival terapie de aditie • Operatii cu lambou si tehnici
de regenerare tisulara
• Gingivectomie • Combinarea tehnicilor de ghidata si de aditie –
 regenerare tisulara rezultate incerte
ghidata si de aditie
• Premolarizare

• Amputatie radiculara

• extractie

337. Particularitati ale tratamentului profilactic la varstnici cu afectiuni gingivo-parodontale

- se urmareste eliminarea placii bacteriene pt mentinerea unei stari de sanatate gingivo-

parodontale, prin tehnici de igiena corecte, modificate si adaptate in funcție de dizabilitatile de
varsta ale pacientului

- modificarea dietei alimentare prin elimiarea excesului de hidrati de Carbon fiind recunoscut rolul
acestora in stimularea florei microbiene

- intretinerea starii de sanatate orala atat prin mijloace de igiena orala cat si prin combaterea
hiposialiei sau xerostomiei

338. Particularitati ale tratamentului curativ la varstnici cu afectiuni gingivo-parodontale

- se refera la aspectele particulare ale patologiei gingivo-parodontale, evolutia clinica si terapia

generala a bolilor asociate varstei

- tratamentul este atat non-chirurgical cat si chirurgical

- in aplicarea conduitei terapeutice se au in vedere starile psiho-mentale sau afectiunile existente –

anxietate, HTA, cardiopatie ischemica, complicatiile diabetului ( nevrite, insuficienta renala, rezist
scazuta la infectii), efectele unor avitaminoze, riscul existent la anestezie prin senescenta sist
vascular, pulmonar, renal si nervos responsabile de riscul instalarii unor manif acute ( criza acuta
de hipertensiune, AVC, stop cardio-respirator, atac vascular cerebral )

- -in mod particular la varstnicii hipertensivi cu medicatie prin antagonisti de Ca pot aparea gingivite
hiperplazice generalizate

- tratamentul conservativ va consta in proceduri blande de debridare gingivala, folosirea locala a

colutorilor complexe antimicrobiene si antiinflamatorii si aplicarea in pungiile paro a pastei TM;
colaborarea cu medicul specialist cardiolog va fi benefica prin ajustarea medicatiei hipertensive si
alegerea unei medicatii cu risc mai redus de stimulare a fenomenelor de crestere gingivala in
volum.

- -tratamentul chirurgical se realizeaza sub protectie cu AB iar postoperator se administreaza antalgice

ce nu determina efecte secendare si nu interfereaza cu medicatia pacientului

- astefel se va asigura o crestere a calitatii vietii si a sperantei de viata

339. Atitudinea terapeutică a medicului dentist faţă de bolnavii cardiovasculari.

- Sedinte scurte de tratament

- Tratament antimicrobian cu AB 1-2 zile inainte de tratament pt prevenirea endocarditei

bacteriene ( pt ca se produce bacteriemie si exista pericol pt acesti pacienti)

- anestezie cu NORADRENALINA = CONTRAINDICATA

- Premedicatie cu anxioltice (Diazepam)

- Evitarea extractiilor multiple, traumatice, prelungite prin manopere sangerande mai ales la cei cu
medicatie anticoagulanta, aspirina. Cunoasterea valorilor INR e necesara pt pacienti sub
tratament cu anticoagulante si poate indica intreruperea medicatiei ( dupa consultul cu
medicul cardiolog)

- CONTRAINDICATE tratamentele chirurgicale dificile timp de 3 luni de la infarct miocardic

- CONTRAINDICATE ultrasunete la cei cu stimulatoare ,purtatori de pacemakere.

- Efectuarea tratamentelor complexe in conditii de spitalizare

340. Atitudinea terapeutică a medicului dentist faţă de bolnavii cu leucemie.

- Medicul dentist/stomatolog trebuie sa se abtina de la efectuarea oricarei manopere sangerande (cu

exceptia fracturilor oaselar maxilare si a hemoragiilor de parti moi ca In cazul celor de planseu
bucal, care se pot complica cu edem glotic obstructiv si care se rezolva

- de urgenta In servicii specializate), ca urmare, pe de o parte, a tulburarilor de coagulare si sangerare

prin trombocitopenie, iar pe de alta, pentru a evita suprainfectarea si, prin aceasta, evolulia rapida a
ulceraliilar necrozate. Totusi, datorita durerilor din zonele ulcero-necrotice se recomanda:

- spalaturi repetate la intervale scurte (una-doua ore) cu cloramina 3‰, apa oxigenata, clorhexidina
0,12%;

- tamponament usor de stergere a depozitelor de fibrina si de aplicare a unor solutii usor antiseptice,
calmante, din extracte de plante (ceai de muselel, salvie, Romazulan, Ticiverol);

- aplicalii locale de trombina acoperite cu pansament din tifon si ciment chirurgical;

- aplicalii locale de colutorii complexe cu antibiotice

- in abcese parodontale se administreaza antibiotice pe cale generala, iar local se fac manevre blande de
evacuare a exsudatului purulent pe calea naturala a deschiderii pungii parodontale; daca acest lucru
nu este posibil, se fac microincizii, spalaturi cu apa oxigenata, antiseptice blande (Protargol),
antibiotice (pasta TM), aplicatii de trombina, pansament usor compresiv timp de 20 de minute.

- Se va evita periajul gingivodentar pentru ca poate declansa traumatism si sangerare.

- Igiena bucala personala se va face prin spalaturi cu solutii antiseptice tipizate de clorhexidina.

- Bolnavul va fi trimis de urgenta intr-o clinica specializata de hematologie, se vor aplica solutii tipizate
de antiseptice antiplaca (clorhexidina) si colutorii complexe cu antibiotice, iar dupa disparitia
fenomenelor acute se va face detartraj netraumatic, preferabil cu aparatura de ultrasunete, urmate
de asemenea de colutorii cu antibiotice si in special aplicatii de pasta TM.

- Tratamentul chirurgical al hiperplaziei nu poate fi efectuat decat cu avizul medicului hematolog, in

urma unui, tratament de specialitate corespunzator

341. Atitudinea terapeutică a medicului dentist faţă de bolnavii cu diabet.

Administrarea doxiciclinei are efecte terapeutice remarcabile asupra evolutiei leziunilor
ulcerative, a suprainfectarilor si a abcesului parodontal marginal ca o complicatie frecventa in cursul
bolii.
In cazul unor manopere terapeutice simple, de rutina:
- nechirurgicale, ca debridarea gingivala simpla sau detartrajul, ori a unor manopere
chirurgicale reduse ca papilectomia nu sunt necesare masuri deosebite de precautie.
- se fac cel mai bine dimineata devreme dupa gustarea de dimineata, cu respectarea medicatiei
hipoglicemiante prescrise de medicul specialist diabetolog.
Administrarea de anestezice cu dozele uzuale de adrenalina nu creeaza situatii de risc. In cazul
unor tratamente chirurgicale, pentru evitarea instaltarii unei hipoglicemii de stres, sub controlul
glicemiei si la indicatia medicului specialist se poate administra glucoza intravenos.
Controlul glicemiei la doua-trei ore dupa interventie este procedura binevenita pentru
depistarea si tratamentul unei decompensari a nivelului glucozei sanguine.
Hipoglicemia este situatia cea mai periculoasa, deoarece se pot produce leziuni cerebrale
ireversibile, stiut fiind rolul glucozei si al oxigenului in mentinerea structurii si functionalitatii normale
a celulei nervoase.

Atitudine de urgenta:
• asezarea pacientului in pozitie de clinostatism.
• daca pacientul este constient se administreaza una-patru bucati sau lingurite de zahar,
• daca si-a pierdut cunostiinta se administreaza intravenos 20 ml solutie de glucoza 20-50 %
sau intramuscular 1 mg glucagon.
• Se cheama de urgenta seviciul de salvare.