Subiecte examen

1. Definiți termenul de individ, societate.

Individ- este persoana privita ca unitate distincta fata de alte personae. Conceptul de
individ este folosit cu referire la oameni.
Societate- Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legați între ei prin anumite
raporturi economice.
2. Definiți obiectul psihologiei sociale.
Este studiul interacțiunii umane, Se ocupă cu studiul particularităților psihice ale omului
ca ființă socioculturală, și ale conduitei sale în cadrul grupului din care face parte. este
subdomeniul psihologiei care studiază comportamentul individual în context social.
3. Caracterizați fenomenul psihosocial.
Psihologia socială reprezintă studiul ştiinţific al experienţei şi conduitei individului în
relaţie cu stimulii sociali; este studiul interacţiunii umane; examinează şi explică modul
în care conduitele şi sentimentele indivizilor sunt influenţate de prezenţa reală, sau
implicată a altor indivizi; se ocupă cu studiul particularităţilor psihice ale omului ca fiinţă
socio-culturală şi ale conduitei sale în grupul din care face parte, precum şi cu studiul
particularităţilor psihice de grup, colective şi de masă, aşa cum se manifestă acesta în
acţiunile umane.
4. Identificați perioadelor de dezvoltare a psihologiei sociale ca știință.
Psihologia sociala este stiinta conflictului intre individ si societate, este stiinta
fenomenelor ideologice (reprezentari sociale) si a fenomenelor de comunicare la diferite
niveluri:interindividual, intragrupal si intergrupal.(moscovici) La inceputul sec. 20 Floyd
apus baza pe unele rezultate a studiilor experimentale considerind psihologia sociala ca
studiind un comportament social si constiinta sociala a indivizilor. Moghaddam a
identificat 3 norme sociale incredrea intrepersonala, adevarul dar si schimbarea de roluri
in timpul unui dialog. Exinta diferente intre unele comportamente: barbatilor si femeilor,
aceasta este LENEA SOCIALA. Lenea sociala lenea este o cauză a insuccesului
personal care duce la demoralizare. lenea este, importanta pentru un sistem imunitar
sanatos,
5. Relatați aprecierea marilor psihologi care au contribuit la dezvoltarea psihologiei
sociale.
Dupa Serghei Moscovici prohologia sociala este stiinta conflictului intre individ si
societate, este stiinta fenomenelor ideologice (reprezentari sociale) si a fenomenelor de
comunicare la diferite niveluri:interindividual, intragrupal si intergrupal. Acesta aprecia
psihologia sociala, prin teritoriu se distinge mai putin.
Dupa Cecilia ridgeway psihologia social se efectuaza asupra relatiilor dintre indivizi si
grupuri, asupra structurilor ce apar din aceste interactiuni.
Dupa Moghaddam aprecia psihologia sociala ca fiind un studio stiintific al indivizilor in
context social, ocupinduse de relatiile interpersonale cit si a relatiilor dintre grupuri.
6. Caracterizați cele mai importante metode de cercetare a psihologiei sociale.
Metoda cantitativa - metoda de cercetare bazata pe masurarea si cuantificarea datelor
obtinute; m.c. sunt utilizate cu precadere in statistica, sociologie si ramurile acestora.
Metoda calitativa - mod nenumeric de culegere a datelor din mediul natural al
subiectilor investigati; informatiile astfel obtinute sunt mai bogate, asupra dezvoltarii.
Observatia- Constă în investigația sistematica, pe baza unui plan dinainte elaborat si cu
ajutorul unor instrumente adecvate, a actiunilor si interactiunilor evenimentelor.
Chestionar- Este o succesiune logica si psihologica de intrebari scrise cu functie de
stimul care , prin administrarea de catre operatorii de ancheta, determina din partea celui
anchetat  un comportament verbal sau nonverbal.
7. Descrieți metoda observației și metoda chestionarului, clasificarea chestionarului.
Observatia- Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare, folosită nu numai în
psihologie. Este frecvent utilizată deoarece este cel mai uşor de aplicat din punct de
vedere tehnic. A observa inseamna a cunoaste, a examina un obiect, un proces, a face
constatari si remarci in legatura cu ce privim. De asemenea observarea contribuie la
obtinerea de informatii necesare pentru solutionarea problemelor decizionale. Ca metodă
de cercetare a psihologiei, observaţia constă în urmărirea atentă şi înregistrarea exactă,
sistematică a diferitelor manifestări ale comportamentului individului. Exista trei tipuri de
observatie  : a)  observatia structurala-cercetatorul e amator, nu se implica si foloseste
tehnici de inregistrare ; b)  observatia participativa –cercetatorul se implica si apoi, din
memorie, reconstituie datele ; c)  observatia nedistorsionata-presupune utilizarea  unor
instrumente tehnice de inregistrare (audio, video, audio-video)  .Chestionar- este una
dintre tehnicile cele mai frecvent folosite în cercetarea din cadrul ştiinţelor sociale. Este o
succesiune logica de intrebari scrise care, prin administrarea de catre operatorii de
ancheta, determina din partea celui anchetat  un comportament verbal sau nonverbal.
Clasificare : continut, forma, mod de aplicare.
8. Descrieți principalele aspecte ale eticii cercetării.
Termenul etică provine din cuvântul grec ethos. Domeniul eticii, denumit şi filosofia
moralei, presupune sistematizarea, recomandarea conceptelor de comportare corectă cât
şi apărarea acestora. Primul aspect se referă la imperativul etic, care impune respectarea
valorilor umane. Al doilea aspect se referă la încălcarea principiilor eticii cercetării este
legat de pervertirea în diferite moduri a procesului cunoașterii, astfel încât rezultatele
cercetării prezintă un interes redus.
9. Definiți nivelele de analiză în psihologia socială.
Nivelul interindividual– analizează procesele interindividuale așa cum au loc într-o
situație dată; indivizii au o poziție interșanjabilă și nu interesează pozițiile pe care le au în
afara unei situații date. Nivelul intraindividual – pune accent pe procesele
intraindividuale, oamenii își organizează percepția și își evaluează ambianța socială.
Nivelul socio-pozițional / al relațiilor de putere și statut – se focalizează pe poziția
ocupată de individ în societate. Nivelul ideologic / al convingerilor sociale.

10. Descrieți aspectele etice specifice etapelor cercetării.

Principalele probleme сe trebuie considerate importante sunt următoarele: Respectul
vieții și confidențialitatea. Participanții trebuie să fie informați cu privire la destinația și
modul de utilizare a datelor și a rezultatelor obținute din analiza acestora. Fidelitatea- se
referă la consistența scopurilor obținute Statornicie în convingeri, în sentimente, în
atitudine cu un anumit instrument de măsurare, de-a lungul mai multor măsurări.
11. Definiți conceptul de construcție socială a personalității.
personalitatea este văzută ca o unitate existând în individ, ca emanaţie a trăsăturilor sale,
s-a dezvoltat un punct de vedere după care personalitatea este o construcţie psihosocială.
construcția socială a personalității trebuie să implice o abordare a conceptului de
personalitate și a factorilor responsabili de modul în care aceasta se conturează, în timp.
12. Identificați determinanții interni/sociali ai personalității.
Personalitatea este un termen destul de larg răspândit al cărui sens este cunoscut
limbajului comun. Personalitatea. Este organizarea unica, sintetica o insusirilor psihice de
îngrijire a permite adaptarea originala la mediu si fata posibila previziunea asupra
comportamentului Omul nu se naște cu personalitate, ci devine personalitate.
13. Caracterizați rolul interacționismului în psihologia socială.
Interacționismul este o teorie sociologică care a avut un mare impact asupra psihologiei
sociale contemporane, precum și a altor domenii de studiu în științele sociale. Această
teorie analizează interacțiunile și semnificațiile acestora, pentru a înțelege procesul prin
care indivizii devin membri competenți ai unei societăți. studiază interacțiunea și
simbolurile ca elemente cheie pentru a înțelege atât identitatea individuală, cât și
organizarea socială.
14. Definiți cogniția socială.
studierea felului în care oamenii, pe baza informaţiilor pe care le deţin, fac inferenţe,
judecăţi sociale despre indivizi, grupuri, fenomene şi procese sociale şi despre propria lor
condiţie ca fiinţe sociale, despre experienţa lor încontexte sociale. In psihologia sociala,
expresia „cogniţie socială” desemnează atât gândirea socială a oamenilor cât şi studiul
gândirii sociale.
15. Explicați rolul cogniției sociale.
studierea felului în care oamenii, pe baza informaţiilor pe care le deţin, fac inferenţe,
judecăţi sociale despre indivizi, grupuri, fenomene şi procese sociale şi despre propria lor
condiţie ca fiinţe sociale, despre experienţa lor încontexte sociale. In psihologia sociala,
expresia „cogniţie socială” desemnează atât gândirea socială a oamenilor cât şi studiul
gândirii sociale. Cogniţia socială se referă şi la cunoaşterea celorlalţi indivizi, dar
calitatea lor deactori sociali, de membri ai unor grupuri şi mai puţin în calitate de
persoane fiziceconcrete.

16. Explicați imaginea de sine și percepția acesteia.

Imaginea de sine se referă la la modul in care ne percepem pe noi înşine din punct de
vedere fizic, emotional, mental si spiritual; “cum ne vedem” pe noi. Imaginea de sine,
felul în care ne percepem, depinde de gradul de autostima, pe care il avem. Căt de mult
sau de puțin ne apreciem, ne respectăm sau ne acceptăm. Dacă ne acceptam pe noi înșine,
dacă ne apreciem pentru ceea ce facem bine, aceasta contribuie la autorespectul și
încrederea în sine. aceasta contribuie la autorespectul si increderea in sine - daca
acceptam ca avem si slabiciuni fara sa ne criticam in permanenta pentru ele.
17. Argumentați cum contribuie imaginea de sine la evaluarea realității.
Imaginea de sine se referă la modul in care ne percepem pe noi înşine din punct de vedere
fizic, emotional, mental si spiritual; “cum ne vedem” pe noi. Imaginea de sine contribuie
la evaluarea realitatii. Deoarece, atunci Cand ai o imagine de sine buna poti sa afirmi ca
pot face acest lucru sau macar sa incerc iar atunci cand ai o imagine de sine negativa
afirmi ca nu poti face acest lucru este prea greu si este greu.
18. Argumentați prin exemple concrete, necesitatea creșterii încrederii în sine.
încrederea în sine face referire la așteptările pe care un individ le are față de sine și auto-
evaluarea cu privire la abilități și performanțe. încrederea individului în potențialul său de
a face față provocărilor zilnice cu succes. Un nivel de încredere în sine ridicat aduce
împlinire. Atunci când sunteți încrezători în abilitățile pe care le ai, împlinirea succeselor
sunt mai profunde. De asemenea, când ai încredere în capacitățile tale, va fi o motivatie
buna spre atingerea obiectivelor dorite. Încrederea în sine se axează pe performanțele de
viitor, în legătură cu potențialul pe care îl stăpâniți.
19. Descrieți componentele eului.
EUL are trei componente- Eul somatic sau corporal configurat din
percepţia,reprezentarea şi informaţiile privind schema corporală a propriei persoane).
Eul psihologic (include trăsăturile şi structurile psihice prin care persoana se exprimă şi
acţionează ca subiect activ, conştient de sine şi de lume). Eul social.
20. Elucidați prin exemple cum are loc formarea eului.
Eul se formează prin apariţia conştiinţei de sine, având mai apoi conştienţa ca
infrastructură. De aici fac parte: temporalitatea, mişcarea, vorbirea, sensibilitatea,
conştiinţa morală şi cea socială. Eul constituie centrarea psihică a individului,
autoreglarea cu ajutorul conştiinţei de sine, care îl ajută să se delimiteze de ceilalţi spre a-
şi trăi individualitatea. Eul poate fi considerat ca şi conducător al personalităţii, scopul
său nefiind acela de a contracara impulsurile Sinelui cât, mai degrabă, de a-l ajuta pe
acesta în acţiunea lui necesară de a reduce tensiunea.

21. Descrieți componentele și formarea eului.

EUL are trei componente- Eul somatic sau corporal configurat din
percepţia,reprezentarea şi informaţiile privind schema corporală a propriei persoane). Eul
psihologic (include trăsăturile şi structurile psihice prin care persoana se exprimă şi
acţionează ca subiect activ, conştient de sine şi de lume). Eul social. Eul se formează prin
apariţia conştiinţei de sine, având mai apoi conştienţa ca infrastructură. De aici fac parte:
temporalitatea, mişcarea, vorbirea, sensibilitatea, conştiinţa morală şi cea socială. Eul
constituie centrarea psihică a individului, autoreglarea cu ajutorul conştiinţei de sine, care
îl ajută să se delimiteze de ceilalţi spre a-şi trăi individualitatea. Eul poate fi considerat ca
şi conducător al personalităţii, scopul său nefiind acela de a contracara impulsurile
Sinelui cât, mai degrabă, de a-l ajuta pe acesta în acţiunea lui necesară de a reduce
tensiunea.
22. Interpretați comportamnetul social al indivizilor prin prizma atribuirii.
comportamentul social este ansamblul acțiunilor unui individ care sunt direcționate către
societate în ansamblu sau către membrii aceleiași specii. Comportamentele pozitive sau
sociale sunt cele care favorizează normele de coexistență prezente în cadrul culturii în
care apar. Exemple de comportamente pozitive ar fi cedarea locului pentru persoanele în
vârstă din transportul public sau privirea în ambele sensuri înainte de a traversa un drum.
23. Definiți conceptul de atribuire cauzală.
atribuirea cauzală este una dintre fenomenele percepției umane. Atribuirea cauzală este
interpretarea cuvintelor sau acțiunilor unei alte persoane prin prisma propriei sale
experiențe și percepții. Studiile de atribuire cauzală, se refera doar la psihologia socială,
acoperă acum alte domenii ale științei psihologice: general, vârstă, psihologia educației și
psihologia sportului.

24. Caracterizați structura procesului de atribuire cauzală.

Uratoarele aspecte ale cercetarii de atribut sunt alocati caracteristicile subiectului
perceptiei, caracteristicile obiectului si situatia perceptiei. Teoria atributiei cauzale
apartine lui kelly. El a aratar cum sa caute motivele pentru explicarea comportamentului
unei alte persoane. Este contruit pe 3 principii: principiul consolidari, principiul
deprecierii- atunci cind rolul sau motivele sunt subestimate din cauza unor motive
reevaluate. Kelly a arătat că, în funcție de faptul dacă subiectul percepției acționează ca
participant la orice eveniment sau observator, acesta poate alege în mod avantajos unul
dintre cele trei tipuri de atribuire: atribuirea personală, atunci când motivul este atribuit
unui act de comitere personal; atribuirea obiectului atunci când motivul este atribuit
obiectului la care se îndreaptă acțiunea; atribuirea circumstantă, când cauza
circumstanțelor comise este atribuită.

25. Explicați erorile tipice de atribuire cauzală.

Eroare de atribuire fundamentală. Cele mai izbitoare diferențe de atribuire a
cauzelor evenimentelor care apar sunt conținute în atributele subiectului acțiunilor
și "observator terț". Oamenii tind să atribuie cauze, în principal de cerințele
situației și circumstanțelor (atribuirea situației) și cu o explicație a
comportamentului altcuiva. Eroare de consentamint fals -este faptul că atribuirea
motivelor apare întotdeauna dintr-o poziție egocentrică - o persoană este respinsă
din comportamentul său și o supraestimând calitatea și prevalența acesteia.
Atribuirea cauzală este un fenomen unic în psihologie, care caracterizează
percepția omului de emoții, cauzele și motivele unui anumit comportament al unei
alte persoane.
26. Prezentați prin exemple concrete cum apare atribuirea cauzală.
Atribuirea cauzală în psihologie explică modul în care oamenii interpretează
comportamentul altora pentru ei înșiși și ce urmează din ea.
27. Identificați modalități eficiente de schimbare de atitudine.
Atitudinea este modul obișnuit de gândire a fiecăruia. Atitudinea este un răspuns
comportamental. Se dezvoltă pe baza înțelegerii fiecăruia, antrenată de mediul
înconjurător, educație și circumstanțe. Atitudinile se formează prin: experienţă
directă, învăţarea prin observaţie, dezvoltarea cognitivă. Etape în schimbarea
atitudinilor : captarea atenţiei asupra mesajului; trebuie asigurate condiţii optime; ,
trebuie ca mesajul să fie înţeles; , acceptarea conţinutului respectivului mesaj;
pentru aceasta.
28. Descrieți caracteristicile esențiale ale prieteniei.
Prietenia este o relație afectivă și de cooperare între ființe umane, care se
caracterizează prin sentimente de simpatie, respect, afinitate reciprocă. Relaţia de
prietenie are în centru ei afectivitatea şi preţuirea reciprocă. în prietenie nu
contează cine eşti, si ce eşti. Prietenia reprezintă o relaţie de durată. Prietenii sunt
înclinaţi să facă cât mai mult unul pentru celălalt. Relația de prietenie se bazează
pe încrederea reciprocă, opusul prieteniei este dușmănie.
29. Relatați starea de singurătăte, aspectele fenomenale și de analiză.
Singurătatea este o stare emoțională de izolare, când o anumită persoană simte
lipsa relaționării cu ceilalți sau nu simte iubita. Poate fi rezultatul relațiilor rele cu
altcineva, depresiei, obișnuințelor personale antipatice sau altor condiții depinzând
de situație. Singurătate este acea stare psihosocială în care cercul de relaţii al unei
persoane este mai mic sau mai puţin satisfăcător decât îşi doreşte. Starea de
singurătate implică mai multe aspecte fenomenale şi de analiză: Măsura în care
mediul social imediat răspunde acestor nevoi personale, Modalitatea subiectivă în
care este trăită starea de singurătate, legată de nerealizarea aspiraţiilor şi aşteptărilor
relaţionale ale subiectului, Contextul psiho-individual şi psihosocial în care apare starea
de izolare sau de singurătate.
30. Descrieți ce este și cum se constituie relația intima.
o relație exprimă legătura și intimitatea între 2 (sau uneori mai multe) persoane.
Intimitatea este înțeleasă diferit în fiecare relație. Oamenii pot avea multe feluri de relații
și stiluri de viață. De exemplu: relație stabilă; căsătorie; traiul împreună sau traiul separat
împreună; relație heterosexuală sau homosexuală; relație cu mai mulți parteneri.
31. Identificați cauzele de risc ale sexualității premaritale.
Sexualitatea umană este modul în care oamenii se autoexprimă ca entități sexuale.
efectele acestor relaţii intime pe moment sau în timp. Iată câteva dintre ele:Sentiment de
culpabilitate – cel puţin la primele „aventuri”, Urmări negândite şi nedorite – fizic, psihic
şi moral, Lipsă de responsabilitate şi de maturitate – totul tratat ca un joc, Dă naştere la
reproşuri – în viitor (sau la comparaţii), Se pierde farmecul relaţiei – ce ar fi trebuit
construită pe comunicare şi nu pe intimitate fizică, Predispoziţie la îndoială – „dacă a
făcut-o cu mine, de ce nu ar faceo şi cu…”, Inhibă comunicarea verbală şi emoţională
serioasă, Limitează intimitatea la sex – devine prioritate, Sexualitatea = ajunge o
banalitate, Deschide barierele morale şi pentru alte abateri.
32. Prezentați cum are loc costruirea unei corelații între agresivitate, individ și psihologia
socială.
Psihologia socială este o disciplină aflată la graniţa dintre psihologie şi
sociologie, şi studiază în special individul în context social, în situaţia concretă, în
interacţiunea lui cu ceilalţi indivizi. Agresivitatea este o interacțiune socială deschisă de
multe ori dăunătoare, interacțiune socială, cu intenția de a provoca daune sau alte
neplăceri altui individ. Tipuri de agresivitate- Agresiunea fizică - folosirea forței fizice
împotriva unei alte persoane. Agresiunea este un răspuns al unui individ, care provoacă
ceva neplăcut unei alte persoane. Conceptul de individ se folosește cu referire la oameni.
În general, un individ este ceva care poate gândi și mai ales: un lucru, o entitate cu
conștiință.
33. Definiți agresivitatea.
Agresivitatea este o interacțiune socială deschisă de multe ori dăunătoare,
interacțiune socială, cu intenția de a provoca daune sau alte neplăceri altui individ.
Agresivitatea umană poate fi clasificată în agresivitate directă și indirectă, prima fiind
caracterizată printr-un comportament fizic sau verbal destinat să provoace rău cuiva,
iar a doua fiind caracterizată printr-un comportament destinat să dăuneze relațiilor
sociale ale unui individ sau unui grup.

34. Descrieți tipurile de agresivitate.

Agresivitate verbala- este atunci cind o persoana judeca o alta personae prin vorbe urite
si cuvinte necenzurate. Agresivitate sexuala- reprezinta orice încercare de a forța o
persoană să întrețină acte sexuale prin violență, comentarii sexuale sau avansuri sexuale
nedorite. Agresiunea fizică - folosirea forței fizice împotriva unei alte personae pentru
realizarea lucrurilor nedorite sau prin lovirea cu bratele. Agresivitate non-verbala- este
o formă de comunicare mentală și fizică a omului, constând din poziția corpului, gesturi,
expresia facială și mișcarea ochilor.
35. Identificați cauzele agresivității și a factoriilor ce influențează agresivitatea.
Agresivitatea este o formă de interacțiune socială deschisă, directă, de cele mai multe ori
dăunătoare, lansată cu intenția de a provoca daune sau alte neplăceri unui alt individ.
Cauze- Starea de sănătate mentală; Starea de sănătate fizică; Relația cu familia și cu
ceilalți; Mediul de lucru și cel de viață; Tulburările de comportament; Factorii:
Întreruperea relațiilor personale; Consum și abuz de droguri și alcool;
36. Enumerați modalitățile de prevenire a comportamentului agresiv.
consiliere pe termen lung; servicii terapeutice pentru victime si pentru familie; pedepse
instituţionalizate: sancţiuni juridice, Trebuie evitat contactul copilului cu modele de
conduită agresivă,
37. Analizați comportamentele prosociale .
Un comportament al unei persoane este considerat ca fiind un comportament prosocial
când el are urmări pozitive asupra sa sau asupra celorlalți indivizi din comunitatea unde
comportamentul are loc. Din perspectiva psihologiei sociale comportamentul prosocial se
referă la a acționa în virtutea valorilor promovate și acceptate de societate, acele valori
pozitive care acționează implicit sau explicit la nivelul unui, grup, societate, etc.
38. Caracterizați teoriile care sunt atribuite comportamentului prosocial.
S-au construit 3 tipuri de teorii: Sociologice (teoriile normative, teoria îvățării sociale),
Psihologice (cost-beneficiu, a afectelor, a stimei de sine), Biologice (sociobiologia).
Norma responsabilității- consider că trebuie să acordăm mai mult ajutor oamenilor care
sunt mai dependeți de noi. Îi ajutăm pe copii, părinții, bunicii, colegii, prietenii. În cazul
persoanelor necunoscute, acestea beneficiază de ajutorul nostru în măsura în care
percepem noi dependența lor. Stima de sine continuă să fie una dintre cele mai comune
concepte de cercetare din psihologiasocială. Stima de sine se referă la o evaluarea, în
general pozitivă, a unui individ asupra sinelui. Teoria învăţării sociale reprezintă o
abordare foarte influentă în psihologie, ce explică procesele prin care: se achiziţionează
un comportament sau o secvenţă de comportament, seiniţiază şi se menţin
comportamentele.
39. Prezentați erorile de atribuire.
Eroare de atribuire: procesul de distorsiune sistematica a unui proces de atribuire
(datorata tendintei omului de a judeca gresit cauzele comportamentului celuilalt). Eroare
fundamentala de atribuire: distorsiunea procesului de atribuire in sensul subestimarii
factorilor cauzali situationali, chiar si atunci cand acestia sunt evidenti si supraestimarea
nejustificata si nerealista a factorilor cauzali interni (Heider) – tendinta generala a
oamenilor.Alte erori de atribuire:atribuirea comportamentului este diferita de catre actori
(cauze externe) si observatori (cauze interne), atribuirea succesului cauzelor interne si a
esecului cauzelor externe.
40. Definiți noțiunea de grup, dinamică, individ și societate.
Grupul reprezinta doua sau mai multe persoane care interactioneaza intre ele in
asemenea maniera, incat fiecare persoana influenteaza si este influentata de celelalte
persoane'. Individ- este persoana privita ca unitate distincta fata de alte personae.
Conceptul de individ este folosit cu referire la oameni. Societate- Totalitatea oamenilor
care trăiesc laolaltă, fiind legați între ei prin anumite raporturi economice. Dinamica:
desemneaza totalitatea schimbarilor adaptative care se produc în structura de ansamblu a
unui grup ca urmare a unor schimbari survenite într-o parte oarecare a acestui grup.
41. Descrieți procesele de grup: lenea socială și procesul de dezindividualizare.
Lenea sociala este o reducere a efortului individual atunci cand se lucreaza in grup si
eforturile fiecaruia se confunda cu eforturile celorlalti, comparativ cusituatia cand
individul lucreaza singur. lenea este o cauză a insuccesului personal care duce la
demoralizare. lenea este, importanta pentru un sistem imunitar sanatos, pentru ca celulele
în apararea organismului sunt mai puternice in conditii de relaxare decat in situatii de
stress.
42. Explicați tipurile de influență socială ce pot apărea în cadrul grupurilor.
Influența socială reprezintă modul în care individul îşi modifică comportamentul, opiniile
în prezența celorlalți. Ea poate fi exercitată de o persoană, un grup, o instituție. Tipurile
de influenţe sociale care se răsfrâng asupra individului diferă atât în funcţie de formă, cât
şi în funcție de puterea exercitată. Ascultarea este o formă de influență socială care
derivă dintr-o figură de autoritate. Propaganda este o informație care nu este obiectivă și
este utilizată în primul rând pentru a influența un public și a insufla o anumită viziune sau
percepție a cuiva sau a ceva. Conformitatea este actul de a răspunde favorabil la o cerere
explicită sau implicită oferită de alții. Este o schimbare de comportament, dar nu neapărat
de atitudine; Influența majorității este înțeleasă a fi ceea ce se întâmplă atunci când
câțiva oameni de aceeași opinie afectează atât de mult credințele și gândurile altuia încât
schimbă ceea ce gândesc cu adevărat.
43. Definiți termenii: normalizarea, conformismul.
procesul de normalizare descrie modul în care se formează normele şi reperele utilizate în
situaţiile când acestea lipsesc parţial sau total. Conformismul reflectă tendinţa de a ne
modifica percepţiile, opiniile şi comportamentele sub influenţa normelor (adesea
implicite) ale grupului din care facem parte.
44. Descrieți ce este influenţa minoritară și obedienţa.
Apare atunci când un grup minoritar reuşeşte să schimbe opinia majorităţii. Minoritatea
are impact dacă: E puternică şi încrezătoare în sine, consistentă în poziţia sa. Influenţa
minoritară: se manifestă la nivel privat, implică acceptarea la nivel privat (schimbarea
reală a propriei opinii) apare ca urmare a influenţei informaţionale. Obedienţa reflectă
tendinţa de a accepta opinii sau realiza comportamente care sunt impuse de o autoritate.
Obediența reflectă tendința de a accepta opinii sau realiza comportamente care sunt
impuse de o autoritate. Studiile clasice asupra obedienței poartă semnătura lui Milgram.
Factori ce influențează obediența: proximitatea față de autoritate, proximitatea față de
victimă ,prestigiul autăritäții ,discordanța în sânul autorității ,securitatea contestatarii
autorității, asumarea responsabilității propriilor fapte.
45. Definiți noțiunea de stereotip, prejudecată şi discriminare.
Stereotipurile: sunt idei preconcepute, reprezentări simpliste, acceptate fără a cunoaște
suficient de mult despre ceva sau altcineva. Ideile fixe pe care oamenii le au în acest sens,
adesea greșite sau incomplete, ne permit să luăm repede decizii, chiar dacă nu pe cele mai
bune. Prejudecata: reprezintă atitudinea unei persoane, deseori negativă, cu privire la
tipurile de persoane sau de grupuri. Îmbrăcând forma unei opinii, format nu îndeajuns de
multă gândire sau cunoaștere, prejudecățile au ca fundament teama și ignoranța.
Discriminarea presupune aplicarea unui tratament diferit faţă de două sau mai multe
persoane aflate în situaţii identice sau dimpotrivă, tratarea identică a unor persoane aflate
în situaţii diferite, atît timp cît un asemenea tratament nu are nicio justificare obiectivă.
46. Analizați termenii de stigmă și discriminare.
Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept față de persoane
din cauza apartenenței lor la un anumit grup social. Există mai multe forme de
comportamente discriminatorii, dar toate au comun faptul că implică o anumită formă de
excludere sau de respingere. Stigma socială poate afecta sănătatea fizică, emoțională și
mentală a subiecților. Mai mult, stigmatizarea are consecințe grave și asupra sănătății
publice, deoarece îi poate determina pe oameni să ascundă unele lucruri.
47. Relatați teoriile despre atitudinile intergrupuri.
48. Prezentați gândirea socială și modalitățile de exprimare.
Gandirea sociala este in proximitatea simtului comun sau al cunoasterii cu ajutorul
simtului comun. Asa cum se stie, deosebita de cunoasterea prin simt comun, cunoasterea
stiintifica este bazata pe instrumente rationale, logice, pe verificari stiintifice,
experimentale, adesea pe punerea intre paranteze sau chiar respingerea simtului comun.
Dimpotriva, psihologia sociala acorda o importanta deosebita cunoasterii cu ajutorul
simtului comun, deoarece ea este cea care traduce imaginea despre lume a membrilor
societatii.
49. Descrieți funcțiile și formelor de manifestare a reprezentărilor sociale.
Reprezentarea socială este o instanţă intermediară între concept şi percepţie care permite
atât cunoaşterea realităţii, cât şi crearea ei; ele orientează şi organizează conduitele şi
actele de comunicare socială. (Moscovici); Functia cognitiv-explicativa: mediaza si
conditioneaza activitatea de cunoastere, permitand sa se cunoasca si sa se interpreteze
realitatea. Totodata, se realizeaza fixarea si sistematizarea cunostintelor si rezultatelor
experientei sociale. Functia axiologic-formativa: RS incorporeaza norme si valori
culturale care apartin universului consensual al unei comunitati si care vor constitui
fundamente si repere pentru elaborarea atitudinilor implicite; Functia identara: un
ansamblu structurat de RS defineste implicit identitatea grupurilor sociale, locul lor in
cadrul campului social, valorile, normele, credintele si ideologiile prin care se
caracterizeaza. Functia praxiologica si de orientare: RS constituie un ghid pentru
actiunile si comportamentele individuale si de grup; Functia simbolica: prin intermediul
RS realitatea nu este numai reconstruita ci si dedublata; Functia de sustinere si
justificare: RS reprezinta elemente de sustinere psihologica a unor atitudini sau
comportamente.
50. Caracterizați procesul de transformare a reprezentărilor sociale.
Reprezentarile sociale pot fi definite ca sisteme care concentreaza semnificatiile si care
functioneaza ca un cadru de referinte astfel incit oamenii sa poata interpreta lucrurile care
se intimpla. Prin reprezentarile soaciale oamenii isi pot ghida ziua in zi. Reprezentarile
sociale sunt elaborate colectiv in cadrul comunicarii dintre indivizi. Reprezentarile
sociale se formeaza spontn prin experiente personale, cunoasterea lumii si informatii
obtinute prin cultura, educatie si comunicare.
51. Descrieți rolul contextului social în interpretarea unui moment de către diferite
grupuri sau categorii sociale.
contextul social joacă un rol hotărâtor în modelarea minţii umane care decodifică
informaţia, judecă şi evaluează, în formarea reprezentărilor sociale. Realitatea, mediul se
insinuează în produsul cognitiv individual, iar acesta este dependent de raporturile
sociale, de relaţiile în care se găsesc actorii sociali implicaţi şi de relaţiile lor cu valorile
comune, cu gândirea socială şi/sau cu ideologia dominantă. Contextul social se prezintă
ca un sistem de idei şi credinţe, norme şi obiceiuri care constituie anturajul social şi
cultural în care evoluează individul şi care se transmite prin educaţie şi limbaj. El
furnizează cadre de referinţă, imagini de marcă, modele comportamentale şi practici
cotidiene, asigurând socializarea şi integrarea socială a individului.
52. Explicați diferențile dintre memoria colectivă și memoria socială.
Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea
senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor din trecut.
Memoria colectiva- se refer la grupul comun de amintiri, cunostinte si informatii ale
unui grup social care este asociat semnificativ cu identitatea grupului. Memoria sociala-
este forma de transferare a capitlului de memorie al grupurilor sociale si exprima de
asemenea anumite idei, pozitii si valori. Memoria sociala este purtatorul de norme si
valori morale si culturale. Capitalul acumulat al memoriei poate fi folosit in procesul de
comunicare si de asemenea sal creeze.
53. Prezentați teorii şi direcţii de cercetare în studiul memoriei sociale.
Teoria cadrelor sociale ale memoriei- memoria este o functie simbolica, amintirile
depinzand de posibilitatea de a avea idei generale, ori societatea este cea care ne
transmite mijloacele de gandire. Semnificatia faptelor si sensul evenimentelor depind
intotdeauna de grupurile umane, nu au un caracter universal. memorie sociala are si o alta
acceptiune, si anume cea de memorie colectiva, de amintire a unor grupuri umane pentru
care evenimentele din trecut au o smnificatie speciala.
Teoria structurarii memoriei de catre cultura si interese- Apartine lui Frederik . Bartlett
care a demonstrat prin studii riguroase ca pierderea informatiilor in timp nu se datoreaza
uitarii, ci restructurarii de sens a memoriei si anume organizarea unui anume fenomen
amnezic in jurul unui anume element semnificativ. Amintirile actuale se reorganizeaza in
functie de interesele actuale ale grupurilor si colectivitatilor. Prezentul isi pune amprenta
asupra trecutuluui in acceasi masura in care trecutul marcheaza prezentul.
54. Identificați puncte comune şi elemente de diferenţiere în analiza memoriei sociale.
Memoria sociala este un sistem de stocare şi recuperare a informaţiilor, constând din trei
etape strâns legate între ele: codificarea, stocarea, regăsirea informaţiilor. Există două
perspective diferite în definirea conceptului de memorie socială: una data de
psihosociologie iar alta de psihologie socială cognitivă (cogniţia socială). Dupa fiecare
schimbare socială radicală, puterea politică instaurată încearcă să reorganizeze memoria
socială prin ştergerea reperelor vechi şi prin fixarea unor repere noi.