Sunteți pe pagina 1din 31

C u p r i n s:

Introducere...............................................................................3
1. Sisteme de radiocomunicaţii mobile 3G..............................6
2. Arhitectura sistemului........................................................11
2.1. Nivelul fizic.....................................................................12

2.2. Nivelul legătura de date...................................................................13

2.3. Nivelul reţea..................................................................................... 13

3. Caracteristicile sistemului UMTS......................................14


3.1. Expandarea spectral.......................................................................16

3.2. Codurile de canalizare.........................................................18

3.3. Codurile de bruiaj..............................................................21

4. Evolutia de la 3G la 3G+...................................................22
4.1 Clasificarea tehnologiilor de generate a 3-a................................22

4.2 Tehnologia HSDPA.............................................................22

4.3 Tehnologia EV-DO.............................................................24

5. Tehnologii de generatia a 4-a (4G)....................................27


5.1 Tehnologia LTE.................................................................27

Concluzie...............................................................................31
Bibliografie.............................................................................3
2

I n t r o d u c e r e:

UMTS-ul, care se mai cheama si 3G sau WCDMA (pentru ca este bazat pe


tehnologie
Mod.Coala CDMA,
N.Document Semnat caData
Zapp-ul), emite în 2100 Mhz. In aceasta frecventa,
A elaborat. Coală Coală Coli
Controlat 2 26
Proiectarea retelei 3G
Control n.
UTM FRT
A aprobat SOE-071
UTM FRT TLC-022
acoperirea este foarte mica (ca sa vedeti un exemplu, în 1800 Mhz poti ajunge
pâna pe la 30 Km, însa în UMTS mai mult de 10 Km nu depasesti în teren
deschis). Din aceasta cauza, nu este prea important faptul ca în WCDMA nu mai
exista limita TA-ului (care impune în GSM o distanta maxima de 35 km între
mobil si BTS, dupa aia semnalul fiind inexploatabil), pentru ca oricum semnalul nu
bate asa de departe.
UMTS, care reprezintă sistemul de telecomunicaţii mobile al viitorului
apropiat pentru Europa, a fost dezvoltat la nivelul ţărilor din Comunitatea
Europeană, în strânsă legătură tehnică cu sistemele dezvoltate de industriaşii
japonezi. Împreună cu celelalte sisteme din 3G, poate asigura legături de
comunicaţii la nivel mondial şi o gamă largă de servicii, operaţional cu începere
din 2002 şi cu o mare dezvoltare în perioada anilor 2005 . 2010. Condiţia necesară
şi suficientă este ca grupurile de lucru GPP şi GPP2 să
stabilească o bază comună pentru interfeţele necesare şi pentru softurile ce
trebuie să realizeze roamingul, în special între sistemele UMTS şi ARIB cu cele
din grupul cdma2000.
UMTS (Universal Mobile Telecommunications Systems) este un sistem de
telefonie mobilă 3G (Third Generation) şi face parte din familia IMT-2000
(International Mobile Telecommunication 2000) a standardelor de comunicaţii
UMTS a fost iniţial dezvoltat de ETSI, iar apoi a fost preluat de 3GPP (Third
Generation Partnership Project).
Sistemul UMTS reprezintă o evoluţie în servicii şi în viteza de transfer de
la a doua generaţie la a treia generaţie (3G) şi consituie o cale reală pentru
dezvoltarea produselor şi serviciilor multimedia. Sistemul UMTS a fost prevăzut ca
successor al sistemului GSM şi se adresează unei creşteri a cererii aplicaţiilor
mobile şi Internet.
Generaţia 3 (3G) oferă viteze de transmisie sporită, de până la 2 Mbit/s (în
unele variante până la 8 Mbit/s) şi prezintă posibilităţi multiple pentru servicii
multimedia de calitate şi pentru operare în medii diferite. Sunt sisteme cu
prelucrarea digitală a semnalului, ce funcţionează în banda de 2 GHz.

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
3 CC
Coala

TL 021.007 N.E
Exemple de asemenea sisteme sunt WCDMA şi TD/CDMA, ambele în
varianta europeană pentru interfaţa UTRA, WCDMA în varianta japoneză,
CDMA2000 (S.U.A) etc. La nivel mondial, 3G este desemnat şi ca IMT-2000. iar
varianta dezvoltată în Europa este denumită UMTS.
Introducerea în exploatarea a primelor sisteme 3G a fost realizata în
2001-2002, fiind deci la începutul evoluţiei. La baza dezvoltării 3G se află
sistemele 2G. Astfel, GSM în variantele 2 şi 2+ vor fi treptat integrate în 3G,
dezvoltarea UTRA fiind realizată tocmai pornind de la interfaţa GSM. Între
diferitele sisteme 3G se încearcă, în prezent, realizarea unei compatibilităţi cât mai
bune.

Fig.1 Evoluţia sistemelor de comunicaţii mobile

În prezent, pe lângă preocupările pentru introducerea sistemelor 3G în


funcţiune, au început lucrări experimentale pentru o nouă generaţie de sisteme de
comunicaţii mobile digitale, 4G, pentru care se prevede realizarea unor viteze de
transmisie de utilizator de până la 100 Mbit/s.
Caracteristica principală a 4G va fi reprezentată de controlul exercitat
de utilizator asupra serviciilor, pe care le va gestiona în funcţie de pachetul de

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
4 CC
Coala

TL 021.007 N.E
servicii la care s-a abonat. Deci utilizatorul va avea libertatea de a selecta serviciul
dorit, cu un indice de calitate dorit, la un preţ acceptabil, oriunde şi oricând.

1. Sisteme de radiocomunicaţii mobile 3G

Dezvoltarea sistemelor 3G este susţinută de trei principale motivaţii:


o Realizarea de transmisii multimedia pe suport radio;

o Obţinerea unor capacităţi sporite pentru utilizator, în raport cu cele


oferite 2G;
o Realizarea unui standard sau a unor grupuri de standarde cu aplicaţie la

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
5 CC
Coala

TL 021.007 N.E
nivel global.
Vitezele în 2G (de aproximativ 9,6 kbit/s) sunt prea mici pentru a permite
realizarea de transmisii cu un conţinut îmbogăţit, cum ar fi imagini însoţite de text
etc. 2+ rezolvă în bună măsură această problemă, dar lasă încă loc pentru soluţii
mai performante. Vitezele de transmisie trebuie să fie mai elastice, în raport cu
conţinutul serviciului realizat, cu valori de la câţiva kbit/s până la câţiva Mbit/s.
Noile sisteme 3G, trebuie să facă faţă unei creşteri rapide a necesarului de
comunicaţii mobile precum şi cu mobilitatea din ce în ce mai mare a
utilizatorilor, ceea ce justifică trecerea de la standardele naţionale şi regionale la
cele globale.
În următorii câţiva ani, reţelele mobile din generaţia a treia, 3G, vor
oferi servicii mobile multimedia complete. Conectarea la Internet oriunde şi în
orice moment, este una dintre ofertele importante ale 3G. Dar reţelele din
generaţia 3G vor oferi mult mai mult decât mobilitate pentru Internet.
Dezvoltarea majoră a acestora se bazează pe posibilităţile unice ale
echipamentelor mobile de a oferi mesaje de grup, servicii definite pe zone,
informaţii personalizate, amuzament etc. Astfel, 3G oferă capacităţi certe pentru
aplicaţii şi servicii avansate, bazate pe interactivitate, mobilitate, bandă largă
şi poziţionare.
Obiectivele fundamentale ale sistemelor din categoria 3G sunt:
 asigurarea mobilităţii universale a terminalelor;
 oferirea unor pachete ample de servicii, din care utilizatorul poate selecta
serviciile dorite, în forma în care acestea îi sunt familiare, astfel încât:
• să fie posibilă alegerea şi flexibilitatea serviciilor;
• alocarea serviciilor să fie realizată la cerere;
• accesul la servicii să fie simplu şi .prietenos.;
• serviciile oferite să fie interactive şi inovative.
Tipurile de servicii oferite de sistemele 3G se diversifică faţă de oferta realizată
de 2G sau de sistemele de generaţia 1, sistemele 3G fiind capabile să ofere:
 multimedia înalt interactiv (videoconferinţe, lucru în colectiv şi
teleprezenţă);
Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
6 CC
Coala

TL 021.007 N.E
 multimedia de viteză mare (acces rapid LAN şi Internet/Intranet,
videoclipuri la cerere, cumpărături în direct etc.);
 multimedia de viteză medie (acces LAN şi Internet/Intranet, jocuri
interactive, mesaje radiodifuzate şi informaţii publice complexe, jocuri
interactive etc.);
 date comutate (acces LAN de viteză redusă, acces Internet/Intranet, fax etc.)
 mesagerie simplă (serviciu de mesaje scurte, e . mail, radiodifuzare şi
mesagerie de informaţii publice, comenzi / plăţi pentru comerţul
electronic
simplu etc.);
 transmisii vocale (comunicare bilaterală, conferinţe, poştă vocală etc).
Pentru a permite o cât mai bună convergenţă a sistemelor 3G, ITU-R a creat
cadrul numit IMT-2000, în care au fost exprimate o serie de cerinţe considerate ca
minimale pentru noile sisteme (Recomandările ITU-R M 816-1, M 1035 şi M
1225). Principalele obiective impuse de IMT . 2000 la interfaţa radio sunt (fig 2):
 acoperire şi mobilitate completă pentru viteza de transmisie de 144
kbit/s, dar de preferat pentru 384 kbit/s şi BER = 10-6;
 acoperire şi mobilitate limitată pentru viteza de transmisie de 2 Mbit/s
şi BER = 10-6;
 eficienţă ridicată de folosire a spectrului în comparaţie cu sistemele
existente;
 flexibilitate înaltă în introducerea noilor servicii.

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
7 CC
Coala

TL 021.007 N.E
fig. 2 Evoluţia sistemelor 2G şi trecerea la 3G, la nivel mondial. Vitezele de transmisie
posibile sunt indicate cu aproximaţie

Pentru IMT-2000 au fost elaborate şi testate mai multe soluţii care, după o
perioadă de dezvoltare în laboratoare şi de analize la nivelul grupurilor de lucru, pe
baza cerinţelor ITU-R, spre analiză la ITU-R (fig. 3)

fig.3 Evoluţia propunerilor pentru sisteme IMT-2000 (3G)

Arhitectura unei reţele 3G este relativ simplă (fig. 4), dat fiind că este
necesară integrarea facilă a acesteia cu alte reţele de comunicaţii. Din punctul de
vedere al relaţiei dintre utilizator şi 3G (de ex.UMTS) se poate defini o reţea de
bază şi o reţea de acces. Reţeaua de bază
este o reţea fixă de comunicaţii, care poate
fi, de exemplu, partea fixă a unei reţele
GSM, o reţea B-ISDN sau N-ISDN, o reţea
de transmisii de date, PDN, o conexiune
prin sisteme de sateliţi etc.
Reţeaua de acces este compusă
dintr-un controlor de reţea radio, care are

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
8 CC
Coala

TL 021.007 N.E
rolul de a gestiona resursele radio atribuite reţelei de acces şi de a organiza şi de
a fig. 4 Arhitectura unei reţele 3G
supraveghea aceasta şi din noduri radio, care reprezintă echipamente de
emisie recepţie structurate în conformitate cu tehnica de modulaţie şi de
multiplexare adoptate.
Arhitectura reţelelor 3G este structurată în straturi, ceea ce permite o livrare
eficientă a informaţiilor vocale şi a serviciilor de date.

Tabelul 1 Evolutia tehnica de la 1G la 3G


Generaţia 1 Generaţia 2 Generaţia 2+ Generaţia 3
Transport analog Transport digital Transport digital Transport digital

În principal voce În principal voce În principal voce Voce şi video

Date în banda Date transmise Mai multe date În principal date


vocală digital transmise digital transmise digital

Transmisie pe Transmisie pe Realizează şi În principal


circuite comutate circuite comutate transmisii pachet pachete comutate

Tehnologii Tehnologii Tehnologia Tehnologii UMTS,


precum: precum: GPRS CDMA2000, EDGE,
NMT, AMPS, TDMA, GSM, HPSA (G3+)
TACS CDMA
Viteza 9,6 kbps/ 14,4 172 kbps 2Mbps
transmisie: kbps Prin HPSA:
14,4 Kbps 14,4 Mbps
Roaming în Roaming Roaming Roaming regional şi
sistem local sau regional şi global regional şi global global
regional

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
9 CC
Coala

TL 021.007 N.E
2.Arhitectura sistemului
Elementele de reţea ale sistemului UMTS sunt împărţite în două grupe. Prima
grupă corespunde reţelei de acces radio, RAN (Radio Access Network), care
suportă toate funcţionalităţile radio. În cazul sistemelor UMTS, cu acces radio de
tip WCDMA (Wide CDMA), se utilizează denumirea de UTRAN (UMTS
Terrestrial RAN) sau UTRA.
Cea de-a doua grupă corespunde reţelei centrale, CN (Core Network), care
este responsabilă de comutaţia şi de rutarea comunicaţiilor spre reţelele externe.
Pentru a completa sistemul, se defineşte, de asemenea, terminalul utilizator UE
(User Equipement).
UTRAN este format din unul sau mai multe RNS-uri (Radio Network
Subsystems), care la rândul lor sunt formate din staţii de bază (Node Bs) şi RNCuri
(Radio Network Controllers).
Node B este o staţie de bază, ce comunică cu UE prin interfaţa WCDMA.
RNC controlează resursele radio.
Reţeaua de acces radio UTRAN îndeplineşte mai multe categorii de funcţii:
- funcţii privind controlul accesului în sistem;

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
10 CC
Coala

TL 021.007 N.E
- funcţii de criptare şi de decriptare a informaţiilor pe canalul radio;
- funcţii lagate de controlul şi managementul resurselor radio;
- funcţii legate de serviciile difuzate.
Reţeaua Centrală (CN) este partea sistemului UMTS, ce conectează
UTRAN
la reţelele externe, cum ar fi PTSN (Public Switched Telephone Network) şi
Internet.
Echipamentul de utilizator (UE) este format din USIM (UMTS Subscriber
Identification Module) şi echipamentul mobil, ME (Mobile Equipment).
Interfaţa radio Uu reprezintă punctul de legătură dintre terminalul mobil (UE) şi
reţeaua UMTS. Arhitectura protocoalelor pe interfaţa radio, structurată pe
trei nivele, este prezentată în figura 5.

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
11 CC
Coala

TL 021.007 N.E
fig. 5. Arhitectura protocoalelor pe interfaţa radio

2.1 Nivelul fizic


Nivelul 1 (sau L1) se bazeză pe tehnologia WCDMA. El interfaţează
subnivelul de control al accesului la mediu MAC (Medium Access Control) din
nivelul 2 şi nivelul de control al resurselor radio RRC (Radio Resource Control)
din nivelul 3. De asemenea, oferă pentru MAC diferite canale de transport, iar
MAC oferă diferite canale logice pentru RRC. Nivelul fizic este controlat de RRC.

2.2 Nivelul legătura de date


Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
12 CC
Coala

TL 021.007 N.E
Nivelul 2 (sau L2) asigură servicii şi funcţionalităţi ca MAC, RLC,
protocolul de convergenţă a datelor în pachete PDCP (Packet Data Convergence
Protocol) şi controlul modurilor broadcast/multicast BMC (broadcast/multicast
control). De observat că PDCP şi BMC există numai în planul informaţiilor de
utilizator (U-plane information).

2.3 Nivelul reţea


În planul de control, nivelul 3 este partiţionat în mai multe subnivele, din
care subnivelul cel mai de jos este RRC. Aceasta asigură interfaţa cu nivelul 2 şi se
termină în UTRAN. Nivelul 3 (reţea sau L3) asigură funcţii pentru:
 managementul resurselor radio RRM (Radio Resource Management),
 controlul resurselor radio RRC,
 managementul mobilităţii MM (Mobility Management),
 managementul conexiunilor CM (Connection Management)
 controlul legăturii logice LLC (Logical Link Control).

3. Caracteristicile sistemului UMTS

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
13 CC
Coala

TL 021.007 N.E
Interfaţa radio UMTS este cunoscută sub numele de UTRA şi realizează
legătura între echipamentul mobil şi staţia de bază.

În comparaţie cu GSM, această interfaţă, utilizează o nouă metodă de


transmisie, şi anume, CDMA (Code Division Multiple Access).
Accesul multiplu pe interfaţa radio se poate face în două moduri:
 DS-CDMA de bandă largă cu duplex frecvenţial, WCDMA (FDD);
 DS-CDMA de bandă largă cu duplex temporal, WCDMA (TDD).

Sistemul european UMTS, în varianta pentru reţele terestre, utilizează pentru


interfaţa radio WCDMA, în modul FDD (duplex frecvenţial cu FD = 190 MHz),
următoarele subbenzi de frecvenţă:
 1920-1980 MHz (lărgimea benzii de 60 MHz) pentru legătura ascendentă;
 2110-2170 MHz (lărgimea benzii de 60 MHz) pentru legătura descendentă.

Pentru interfaţa radio WCDMA în modul TDD (duplex temporal) s-au alocat
următoarele domenii de frecvenţă:
 1900-1920 MHz (lărgimea benzii de 20 MHz)
 2170-2200 MHz (lărgimea benzii de 15 MHz).

În tabelul 1. sunt prezentate principalele caracteristici tehnice, care definesc


interfaţa radio Uu, pentru cele două moduri de lucru.

Tabelul 2 Parametrii pentru FDD si TDD

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
14 CC
Coala

TL 021.007 N.E
Sistemul WCDMA presupune utilizarea unei transmisii de bandă largă.
Împrăştierea spectrală realizată cu o rata de 3,84Mcps conduce la ocuparea unei
benzi de 5 MHz pe purtătoare modulată. Pentru prevenirea interferenţei dintre
canalele adiacente, distanţa dintre două purtătoare consecutive poate fi de f
= 4,2÷ 5 MHz (cu un rastru de 200 kHz) în funcţie de nivelul de protecţie dorit.

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
15 CC
Coala

TL 021.007 N.E
Între canalele aparţinând unor operatori diferiţi, distanţa dintre două
purtătoare consecutive se lasă mai mare, .f = 5 ÷ 5,4 MHz, pentru a preveni
interferenţa interoperator.

fig. 6. Structura temporală pe interfaţa radio

Transmisia datelor presupune organizarea unor canale de transport, care să


includă datele de utilizator şi informaţiile de control codate, întreţesute şi
multiplexate.
Canalele de transport sunt expandate spectral cu coduri de canalizare (sau
spreading) şi marcate cu coduri de scrambling pentru a permite identificarea UE
sau BS.
3.1 Expandarea spectrală

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
16 CC
Coala

TL 021.007 N.E
Modalitatea de expandare spectrală (spreading) utilizată pe interfaţa radio
UTRAN (nivelul fizic), în modul WCDMA (FDD), este prezentată în figura 7.

fig. 7 Modul de obţinere a împrăştierii spectrale în banda de bază

Expandarea spectrală se realizează în două faze:


 În primă fază, codul de canalizare (channelization code) transformă fiecare
simbol (bit) de date într-un număr de chip-uri, crescând astfel banda
semnalului.Semnalul de bandă îngustă este transpus într-unul de bandă largă,
rezultând o rată de chip egală cu 3,84 Mcps.
Deoarece sistemul permite transmisii de date cu diferite debite,
factorul de împrăştiere spectrală, SF (Spread Factor), este direct legat de
codul de canalizare. El trebuie ales în mod adecvat pentru ca în final să
rezulte aceeaşi rată de chip indiferent de rata de bit de la intrare. În timpul
transmisiei, rata de bit şi implicit factorul de împrăştiere aferent se pot
modifica de la un cadru temporal la altul, în fincţie de necesităţi.
 În a doua fază, are loc o combinare de tip chip cu chip între semnalul
rezultat din prima fază şi o secvenţă de cod de scrambling. Această operaţie
de codare suplimenteră nu afectează nici banda semnalului, nici rata de chip.
Codul de scrambling este specific unei anumite celule pe legătura
descendentă DL (Down Link), şi respectiv unui anumit terminal pe legătura
ascendentă UL (Up Link). Utilizarea diferenţiată a codurilor la staţia de bază
şi la terminalul mobil este prezentată în figura 8.

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
17 CC
Coala

TL 021.007 N.E
fig. 8 Utilizarea codurilor de canalizare şi bruiaj

3.2 Codurile de canalizare


Codurile de canalizare (channelization codes) sunt coduri ortogonale cu
factor de împrăştiere variabil, OVSF (Orthogonal Variable Spreading Factor), care
prin ortogonalitate permit o separare între diferite canale fizice. Pe legătura
ascendentă (UL), ele permit separarea între diferite canale fizice provenite de la
acelaşi terminal. Pe legătura descendentă (DL), ele fac posibilă separarea canalelor
fizice destinate utilizatorilor din interiorul aceleiaşi celule.
Pe interfaţa radio UTRA se folosesc aceleaşi tipuri de coduri de canalizare
sau împrăştiere spectrală (spreading codes) atât pe legătura ascendentă UL, cât şi
pe cea descendentă DL. Codurile OVSF au lungimea de 4÷256 chips pe UL şi de
4÷512 chips pe DL.
Transmisia datelor pe legătura ascendentă (UL) se face cu ajutorul a două
purtătoare în cuadratură. Pe calea I se transmite un canal de date DPDCH, iar pe
calea Q un canal de control DPCCH, pe ambele căi fiind folosită modulaţia BPSK.

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
18 CC
Coala

TL 021.007 N.E
fig. 9. Utilizarea codurilor de canalizare pe UL

Se folosesc coduri de canalizare Cd, i diferite pentru fiecare canal de date


în parte, respectiv codul Cc pentru canalul de control. Fiecare cod are factorul de
împrăştiere SF corelat cu rata de transmisie de pe canalul respectiv.
Semnalele rezultate sunt ponderate cu factori de câştig ßd (reprezentaţi pe
trei biţi), care sunt identici pentru canalele DPDCH, dar diferă de cel folosit pentru
canalul DPCCH.
După transformarea semnalului real în semnal complex, are loc
multiplicarea cu o secvenţă de cod Sdpch, n de valoare complexă pentru operaţia
Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
19 CC
Coala

TL 021.007 N.E
de bruiaj. Pe UL se pot transmite de la unul până la şase canale de date DPDCH,
împreună cu un canal de control DPCCH. Dacă sunt mai multe, canalele de date
DPDCH se distribuie alternativ pe căile I şi Q.
Pe DL, unde se foloseşte modulaţia QPSK, procedura de expandare
spectrală presupune iniţial o conversie serie-paralel a datelor de intrare. Aceste
date suntdestinate unui utilizator şi conţin un canal DPDCH şi un canal DPCCH
multiplexate. Fiecare pereche de simboluri consecutive este distribuită pe căile I
(simbolurile pare) şi respectiv Q (simbolurile impare) prin conversie serie-paralel.
Se poate observa că, spre deosebire de cazul anterior, în DL debitele pe
căile I şi Q sunt egale. Cele două căi sunt apoi multiplicate cu acelaşi cod de
canalizare Cch, SF, m şi convertite într-o secvenţă de chip-uri complexă. Datele
pentru alţi utilizatori sunt expandate spectral cu alte coduri de canalizare. Urmează
operaţia de codare cu secvenţa de cod de bruiaj, prin multiplicare cu Sdl, n, care
este o secvenţă de cod complexă, specifică unei anumite celule sau unui anumit
sector de celulă, aşa cum se arată în figura 10

fig. 10 Utilizarea codurilor de canalizare pe DL

3.3 Codurile de bruiaj


Codurile de bruiaj (scrambling) folosite pe interfaţa radio UTRA diferă în
funcţie de utilizarea pe legătura ascendentă (UL) sau pe cea descendentă (DL). Ele
sunt obţinute, în general, prin truncherea unor secvenţe de cod mai lungi.

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
20 CC
Coala

TL 021.007 N.E
Pentru UL se folosesc două tipuri de coduri de scrambling:
 coduri lungi (în lung. de 38400 chips). Există 224 coduri distincte, care se
obţin prin trunchierea unor secvenţe Gold, având lungimea iniţială de 241.
 Coduri scurte (în lung. de 256 chips). Există 224 coduri distincte, care se
obţin prin trunchierea unor secvenţe S(2) extinse.
Pentru DL se folosesc numai coduri lungi, obţinute prin trunchierea unor
secvenţe Gold, având lungimea iniţială de 218. Teoretic, sunt 262141 (218 - 1)
coduri posibile, dar numai 8192 de coduri sunt utilizate. Aceste secvenţe sunt
împărţite în 512 seturi. Un set este compus dintr-un cod primar şi 15 coduri
secundare, ca în fig. 11

fig. 11 Organizarea codurilor de bruiaj pe DL

Cele 512 seturi sunt divizate în 64 de grupe a câte 8 coduri primare fiecare.
Astfel se simplifică alocarea codurilor pentru DL, iar un termina mobil trebuie
sărecunoască un cod din numai 512 coduri primare posibile. Recunoaşterea
coduluide bruiaj al unei celule se realizează de fapt în două etape. În prima etapă se
identifică una din cele 64 de grupe, iar în cea de-a doua etapă se identifică un cod
din cele 8 coduri primare.
4. Evolutia de la 3G la 3G+
4.1 Clasificarea tehnologiilor de generate a 3-a

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
21 CC
Coala

TL 021.007 N.E
Fig. 12 Clasificarea tehnologiilor de generate a 3-a

4.2 Tehnologia HSDPA

High Speed Downlink Packet Access (HSDPA) este un pachet de servicii


bazate pe tehnologia W-CDMA cu transmisie de date de pana la 8-14 Mbps
(şi 20 Mbpspentru sistemele MIMO) pe o lărgime de bandă 5MHz în downlink
WCDMA. Implementari HSDPA include Adaptive Modulation and Coding
(AMC), Multiple-Input Multiple-Output (MIMO), Hybrid Automatic Request
(HARQ), căutarea repida de celule, si design avansat a receptorilor.
În prezent, există 100 de reţele HSDPA-capabil de funcţionare în 54 de
ţări din întreaga lume. Un număr mare de aceste reţele oferă 3,6 Mbps viteze
de downlink. Cu toate acestea, mai multe reţele au început să treacă mai
repede la viteze de 7.2 Mbps. Doar un număr de reţele oferă în prezent viteza de
14.4 Mbps.HSDPA concureaza cu un format rival, Evolution Data Optimized
(EVDO), prevăzute de Codul Division Multiple Access (CDMA) furnizorii
de celulare.
În afară de a avea o companie care oferă acces HSDPA, singura
cerinţă pentru autentificarea în reţea HSDPA este un dispozitiv capabil să utilizeze
tehnologia data. În prezent există în total 171 de modele de telefoane şi alte
dispozitive mobile ce pot accesa o reţea HSDPA. Unele intre aceste dispozitive
HSDPA sunt celulare de brand, cum ar fi Nokia N95, Palm Treo 750, dar şi
Motorola RAZR precum şi multe dintre versiunile sale diverse.
Pentru HSDPA, un nou strat de canal de transport, High-Speed Downlink
Shared Channel (HS-DSCH), a fost adăugat pentru a elibera UMTS 5 şi

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
22 CC
Coala

TL 021.007 N.E
specificaţiile suplimentare. Acesta este implementat prin introducerea trei
noi canale de nivel fizic: HS-SCCH, HS-DPCCH şi HS-PDSCH. High Speed
Shared Control Channel(HS-SCCH) informează utilizatorul că datele vor fi
trimise pe HS-DSCH, 2 sloturi înainte. Speed Uplink-Dedicat Physical Control
Channel (HS-DPCCH) transport informaţii actuale şi indicatorul calităţii canalului
(CQI) al utilizatorului. Această valoare este apoi utilizată de către staţia de
bază pentru a calcula cât de multe date să trimită la utilizatorul final la următoarea
transmitere.
Prin canalul downlink HS-DSCH fiecare dispozitiv utilizator transmite
continuu o indicaţie a calităţii semnalului downlink, de 500 de ori pe secundă.
Folosind această informaţie de la toate dispozitivele, staţia de bază decide carui
utilizatorii vor fi trimise datele de pe următorul cadru de 2 ms şi cât de multe
date ar trebui să fie trimise pentru fiecare utilizator. Mai multe date pot fi trimise la
utilizatori la care calitatea semnalului downlink este mai mare.
Schema de modulare şi codificare sunt schimbate pe o bază per-utilizator, in
functie decalitatea semnalului şi de utilizare de celule. Schema iniţială este
Quadrature keying phase-shift (QPSK), dar în condiţii radio bune 16QAM
şi 64QAM pot creşte în mod semnificativ ratele de transfer de date. Cu alocarea
5 Codul , de obicei QPSK oferă până la 1.8 Mbit / s rata de virf, în timp
ce 16QAM oferă până la 3,6. Codurile suplimentare (de exemplu, 10, 15) poate fi,
de asemenea, utilizate pentru a îmbunătăţi aceasta rata de date sau de a extinde în
mod semnificativ capacitatea reţelei de transfer.
În Moldova tehnologia data a fost implimentarea de
Moldcell (www.moldcell.md) pe 1 October 2008 cu viteza download şi upload de
7.2 Mbit/s , şi de Orange (www.orange.md) pe 1 November 2008 cu viteza
download de 14.4 Mbit/s şi upload 7.2 Mbit/s.
4.3 Tehnologia EV-DO
EVDO este un acronim pentru "Evolution Data Only " sau "Evolution Data
Optimized", care este un standard pentru reţele wireless de mare viteza folosite
pentru conecxiunea pe banda larga la servicii Internet. EVDO permite
utilizatorilor accesarea la internet de mare viteză, fără ajutorul
Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
23 CC
Coala

TL 021.007 N.E
unui hotspot. Doar prin introducerea unui card EV-DO în computer, utilizatorii
primesc conectare la Internet în câteva secunde şi să aibă acces la Net la viteze
de DSL.
În timp ce reţelele tradiţionale fără fir atribui o cale dedicat între sursă şi de
destinaţie pentru întreaga durată a apelului foarte asemănătoare cu reţelele de
telefonie fixă,EVDO transmite datele mai multor utilizatori, prin intermediul
unui singur canal folosind codul Division Multiple Access (CDMA), precum
şi Time Division Multiple Access(TDMA) pentru a obţine de transfer superioare
şi o mai bună utilizare de banda de reţea.
Standardul a suferit mai multe revizuiri notate ca Rev 0, Rev A, B şi aşa
mai departe. Rev 0 permite transmiterea la o viteză de legătură până la 2.4 Mbit / s
în timp ce RevA poate merge până la 3,1 Mbit / s. EVDO face parte din familia
astandardelor CDMA2000 şi a fost adoptată de către furnizorii de servicii care
oferă mai multe conexiuni în bandă largă de mare viteză pentru utilizatorii de
telefoane mobile prin intermediul reţelelor CDMA. Acesta a fost dezvoltat de
Qualcomm la sfârşitul anilor 90. Având în vedere că standardul a fost o
evoluţie direct din standard 1xRTT, a fost numit initial Evolution Data Only.
Ulterior, deoarece cuvântul "Only" părea că adăugă o conotaţie negativă la
numele, numele a fost trecut la Evolution Data Optimized.
Proiectarea iniţială a EV-DO a fost dezvoltat de Qualcomm în 1999 pentru
a satisface cerinţele de IMT-2000 pentru o viteză mai mare decat 2Mbit / s la
download pentru comunicaţii fixe, spre deosebire de comunicaţii mobile, cum
ar fi un telefon celular în mişcare. Iniţial,a fost numit High Data Rate (HDR), dar a
fost redenumit 1xEV-DO dupa ce a fost ratificat de Uniunea Internaţională a
Telecomunicaţiilor (UIT), a fost dat denumirea numerică TIA-856.
Revision A a EV-DO face mai multe completări la Protocolul în timp ce-
pastrează compatibilitatea cu Revizia 0. Aceste modificari au inclus si introducerea
a citorva rate de transmisie noi pentru linkuri bidirectionale , ce a sporit
capacitatea maxima de la 2.45 Mbit/s la 3.1 Mbit/s. De asemenea, au fost
incluse protocoale, care ar scădea stabilirea timpului de conectare (numita canal de
acces îmbunătăţit MAC), capacitatea de mai mult de telefonie mobilă de a împărti
Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
24 CC
Coala

TL 021.007 N.E
şi aceleaşi timeslot (pachete de multi-user), precum şi introducerea de steaguri
QoS unul. Toate acestea au fost puse în aplicare pentru
a permite latenţă scăzută, de comunicaţiiscăzută rată de biţi, cum ar fi VoIP.
EV-DO Rev B este o evoluţie multi-operator de transport a specificaţiei
Rev A . Aceasta susţine capacităţile de EV-DO Rev A, şi oferă următoarele
îmbunătăţiri:
• Rate mai mari pe transport (de până la 4.9 Mbit / s pe downlink )
• Latenţă redusă prin utilizarea de multiplexare statistică în canalele
• A redus interferenţe din sectoarele adiacente în special pentru utilizatori
la margineasemnalului celular care îmbunătăţeşte ratele care pot fi oferite,
prin utilizarea Hybrid frequency re-use.
• Sprijin eficiente pentru serviciile care cer download şi upload asimetric (de
exemplu, rate diferite de date necesare în fiecare direcţie), cum ar fi
transferuri de fişiere, navigarea pe web şi multimedia în bandă largă de
livrare de conţinut.

EVDO utilizează frecvenţele actuale de difuzare a reţelelor existente CDMA,


deaceea este un avantaj major în comparaţie cu tehnologii concurente care necesită
adesea modificări costisitoare hardware şi software sau upgrade-uri la reţea.
Verizon şiSprint sunt doi furnizori mari de servicii EVDO în SUA . Verizon
a implementat Rev A în întreaga reţea .

Tabelul 3 Comparaţia dintre HSDPA şi 1xEV-DO

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
25 CC
Coala

TL 021.007 N.E
5. Tehnologii de generaţia a 4-a

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
26 CC
Coala

TL 021.007 N.E
4G este un succesor pentru familii de standard 3G si 2G . Cerinţele de viteză

pentru serviciul 4G au fost setate la viteza de download de vârf la 100 Mbit / s


pentru comunicare cu mobilitate mare (cum ar fi de la trenuri si autoturisme)
şi 1 Gbit / s pentru comunicare cu mobilitate redusă (cum ar fi pietonii
şi utilizatorii staţionare). Un sistem 4G trebuie să ofere o soluţie pentru toate
dispozitivele IP mobile bazate pe bandă
largă ca modemurile wireless , laptop, smartphone-uri, şi alte dispozitive
mobile. Facilităţi, cum ar fi accesul la internet ultra-bandă
largă, telefonie IP,servicii de jocuri de noroc.

5.1. Definirea conceptului LTE


LTE(Long Term Evolution) este o tehnologie de comunicaţii mobile de ultimă
generaţie care permite transferul rapid, eficient şi accesibil al unei cantităţi imense
de date prin optimizarea utilizării spectrului de frecvenţe. Datorită vitezei sporite şi
a reducerii timpilor de aşteptare, utilizatorii se pot bucura de o gamă largă de
aplicaţii (navigare web în timp real, jocuri în reţea, social media şi
videoconferinţe), chiar şi atunci când se află în mişcare. Datorită caracteristicilor
sale tehnice, LTE va putea răspunde cerinţelor tot mai complexe de aplicaţii pentru
internet mobil.

Ca evolutie a standardului UMTS, LTE face trecerea la reţea de comunicaţii


IP, care permite toturor reţelelor de telefonie mobilă să se contopească într-o
singură reţea mult mai vastă, unificată prin toate elemetele sale deopotrivă
(telefoane, servere, calculatoare...). În acest scop, LTE se bazează pe protocoalele
TCP/IP, acestea fiind coloana vertebrala a Internetului. LTE este implicată în
creşterea capacităţii reţelelor de telefonie mobilă şi deschide noi perspective în
măsura în care acestea vor oferi viteze mai mari decât ceea ce este posibil pentru
Internet prin cablu cu DSL.
Long Term Evolution aduce importante îmbunătăţiri tehnologiilor 3G,
remarcîndu-se în special prin debitele net superioare : 100 Mbps viteza de

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
27 CC
Coala

TL 021.007 N.E
transmisie de la staţia de bază la staţia mobilă, şi 50 Mbps viteză de la utilizator la
staţia de bază, cu posibilitatea de prelungire la 300Mbps cu o întarziere în acest caz
de mai puţin de 5ms. Pentru a obţine aceste rezultate, mai multe tehnologii sunt
integrate în interfaţa radio numită EUTRAN ( Evolved UMTS Radio Access
Network ). Prima dintre acestea este modulatia OFDMA care are un rol special în
ceea ce priveste eficienţa spectrală, iar a doua este tehnologia antenelor inteligente
MIMO, folosită pentru creşterea debitului.
OFDM este o tehnică de transmisie multipurtătoare care a fost recent
recunoscută ca o excelentă metodă pentru comunicaţii wireless bi-direcţionale de
mare viteză. Apariţia conceptului datează dinainte de 1960, însă a fost introdus pe
o scară largă doar în ultimii ani, datorită necesităţii unor circuite care realizează
operaţii digitale cu viteză sporită. OFDM adună efectiv mai multe purtătoare
modulate, strâns legate între ele, reducând banda necesară, dar păstrând semnalele
modulate ortogonal, astfel că acestea nu interferă unele cu altele. Conceptul
principal în OFDM este ortogonalitatea subpurtătoarelor. Acest lucru asigurând
suprapunerea spectrului fiecărui canal peste celălalt fără ca acestea să interfere.

Utilizarea mai multor antene atât la emisie cât şi la recepţie permite crearea
mai multor canale independente în spaţiu reprezintă unul dintre cele mai
interesante şi promiţătoare domenii din cadrul comunicaţiilor wireless. În plus faţă
de crearea diversităţii spaţiale, şirurile de antene pot fi utilizate pentru a direcţiona
energia pe coordonatele dorite (tehnici de formare a lobului la recepţie) sau pentru
a crea canale paralele multiple pentru transmiterea de fluxuri de date unice
(multiplexarea spaţială la emisie). În cazul în care se folosesc mai multe antene atât
la emisie cât şi la recepţie sistemul de comunicaţie se denumeşte sistem MIMO
(Multiple Input Multiple Output).
Sistemele de comunicatie de tip MIMO sunt folosite pentru:
 A creşte performanţele sistemului (scazînd rata
de eroare a biţilor/pachetelor);
 A creşte rata de transfer pe canal şi, deci,
capacitatea sistemului;
Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
28 CC
Coala

TL 021.007 N.E
 A creşte aria de acoperire;
 A micşora puterea de emisie.
Cu toate acestea, cele 4 deziderate menţionate mai sus nu pot fi indeplinite
simultan. De exemplu, o creştere a ratei de transfer conduce de cele mai multe ori
la creşterea puterii de emisie. Modul în care se construiesc sistemele MIMO
depinde, astfel, de valoarea atribuită de proiectant fiecaruia dintre aceste atribute,
precum şi în urma analizelor de cost şi de spaţiu. Deşi fiecare antenă adiţionala
dintr-un sistem aduce un cost suplimentar, cîştigul obtinut prin folosirea de şiruri
de antene este atît de mare încît nu există nici o îndoială ca sistemele MIMO vor
juca un rol important în comunicaţiile wireless viitoare. Principal, într-un sitem de
comunicaţii MIMO un flux de date incident de volum mare este divizat în N
fluxuri independente. Presupunînd că fluxurile de date pot fi decodate, eficienţa
spectrală nominală creşte de N ori. Acest lucru înseamnă că adăugarea de antene
suplimentare poate creşte foarte mult viabilitatea unui trafic de date de volum
foarte mare, necesar, de exemplu, pentru accesul wireless la reţeaua Internet de
bandă largă.
Cînd se utilizează OFDM într-un sistem MIMO, este necesara cunoaşterea
informaţiilor despre starea canalului (CSI) la recepţie pentru detecţia coerentă a
semnalelor recepţionate şi pentru combinarea cu diversitate sau suprimarea
interferenţei spaţiale. De asemenea, cunoaşterea CSI la emisie este importantă în
cazul transmisiei MIMO în buclă închisă. Estimarea canalului se poate face în
două moduri: prin antrenare şi “în orb”. În cazul estimării prin antrenare, se
transmit simboluri cunoscute pentru a facilita estimarea parametrilor canalului pe
baza unor algoritmi la recepţie. În cazul tehnicilor “în orb”, receptorul trebuie sa
determine CSI fără ajutorul unor simboluri cunoscute. Deşi se obţine o eficienţă
mai mare de banda în cazul tehnicilor “în orb”- deoarece nu este necesara alocarea
de laţime de bandă simbolurilor de antrenare – viteza de convergenţă şi acurateţea
sunt semnificativ mai mici. Din acest motiv, tehnicile de antrenare sunt mai fiabile
şi mai des întîlnite.
Avantajele utilizării tehnicilor OFDM şi MIMO:

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
29 CC
Coala

TL 021.007 N.E
• Diversitatea spaţială oferă o creştere
remarcabilă a fiabilităţii, comparabilă cu creşterea puterii de emisie de 10-100 de
ori;
• Caştigurile de diversitate se pot obţine
folosind şiruri de antene la emisie, la recepţie sau în ambele locaţii;
• Spre deosebire de diversitate şi de
tehnicile de formare a lobului, multiplexarea spaţiala permite transmiterea
simultană a mai multor fluxuri de date utilizînd procesare de semnal.
• Deoarece tehnicile cu antene multiple
necesită cunoaşterea CSI, canalul MIMO-OFDM poate fi estimat la recepţie, iar
această informaţie poate fi transmisă înapoi la emisie pentru a creşte şi mai mult
performanţele.

C o n c l u z i e:

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
30 CC
Coala

TL 021.007 N.E
În urma efectuării acestei lucrări de laborator am facut cunoştinţă cu
tehnologiile wireless de generaţia a 3-ea (3G) pînă la generaţia urmatoare. Ne-am
familiarizat cu tehnologiile acestei generatii de telecomunicatii cum sînt tehnologia
HSDPA(High Speed Downlink Packet Access ) , EV-DO("Evolution Data Only
" sau "Evolution Data Optimized") şi UMTS care este cunoscut sub numele de
UTRA . Am observat diferenţele între aceste 2 tehnologii şi putem constata că
tehnologia HSDPA în prezent ofera o viteză de downlink şi uplink mai sporită în
comparaţie cu EV-DO. În comparaţie cu generaţiile de telecomunicaţii precedente
cum ar fi GSM acestea se bazează pe o tehnică relativ nouă de transmisie şi anume
WCDMA (Wideband Code Division Multiple Access), am studiat evoluţia acestei
tehnici, ce tip de modulaţie a semnalului foloseşte această tehnică, ne-am familiarizat
cu interfeţele şi protocoalele folosite în WCDMA şi caracteristicile de bază a ei.
Tehnologia EV-DO a fost de multe ori revizuită şi îmbunătăţită , a sufeit multe
schimbări dar nu a pierdut compatibilitatea cu versiunile precedente. HSDPA se
dezvoltă şi se implimentează in multe ţări, tehnologia dată a evoluat pîna la HSPA+
(Evolved High-Speed Packet Access) care permite transmisia de date cu viteza de 56
Mbit/s spre utilizator şi 22 Mbit/s de la utilizator.
Deasemeni am studiat tehnologiile de viitor de generaţia a 4-a şi anume
LTE(Long Term Evolution) şi am observant ca LTE oferă o gamă largă de servicii si
o viteză de transmisie sporită în comparţie cu generaţiile precedente.

B i b l i o g r a f i e:

 E. Marza, “Radiocomunicaţii mobile”, EOU, Timişoara, 2001

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
31 CC
Coala

TL 021.007 N.E
 S.Halunga-Fratu, O. Fratu, D. N. Vizireanu, “Sisteme de comunicaţie cu
acces multiplu cu diviziune în cod (CDMA)”, ETF, Bucuresti, 2000

 www.umtsworld.com/technology/UMTSChannels.html

 E. Marza, C. Simu, “Comunicatii mobile”, Editura de Vest, Timişoara,


2003

 M. Naforniţă, C. Munteanu, “Comunicaţii de Date”, Editura Gh.Asachi,


Iaşi, 1996

 www.mobitel.ro/istoric/istoric.htm

 http://en.wikipedia.org/wiki/High-Speed_Downlink_Packet_Access

 http://www.tech-faq.com/evdo.html

 http://www.umtsworld.com/technology/hsdpa.htm

 Holma, H., and A. Toskala (eds.), WCDMA for UMTS, Chichester,


England: John Wiley & Sons, Ltd., 2000.

 http://mercur.utcluj.ro/mobile/cursuri_scmb/Curs_9.pdf

 http://www.umtsworld.com/technology/hsdpa.htm

Coala
UTM FRT SOE 071 021
Mod Coala N. Document Semnat Data
32 CC
Coala

TL 021.007 N.E