Cel mai mare secret

(Secretul suprem)
David Icke

Dedicatie

Lindei, pentru sprijinul neconditionat pe care mi l-a acordat. Este o doamna

uimitoare.

Lui Alice, „surioara” mea, pentru angajamentul si ajutorul pe care mi l-a acordat
când aveam mai multa nevoie.

Lui Royal, pentru tot ce face în America.

Doresc de asemenea sa-i multumesc lui Brian Desborough si lui Ivan Fraser
pentru ca au citit manuscrisul si mi-au oferit informatii suplimentare si pentru ca
s-au oferit sa faca indexul cartii; lui Jean, pentru redactarea cartii; lui Gary,
pentru indexare; si lui Sam, pentru punere în pagina si
ilustratii.

Alte carti si casete video si audio de David Icke

Nu este obligatoriu ca lucrurile sa stea în acest fel

Vibratile adevarului
Zilele marii decizii
Vindecarea lumii
Revolta robotilor
Ridicarea valului
Si adevarul va va face liberi
Eu sunt eu. Eu sunt liber
Întoarcerea valului – caseta video de doua ore
Întoarcerea valului – doua casete audio
Calea libertatii – trei casete video, în total sase ore
Revelatiile Zeitei-Mama – caseta video de doua ore
Revelatia – interviu de doua ore cu David Icke

1
 Cuprins

O lume liberă?............................................................................................................................ 3 

INTRODUCERE4 Zile de cumpănă ...................................................................................... 4 

CAPITOLUL UNU Au aterizat marţienii? ......................................................................... 8 

CAPITOLUL DOI „Nu spune nimic despre reptile” .................................................... 21 

CAPITOLUL TREI Frăţia Babiloniană ............................................................................... 44 

CAPITOLUL PATRU Sorii lui Dumnezeu ......................................................................... 65 

CAPITOLUL CINCI Cuceriţi de cruce ................................................................................ 84 

CAPITOLUL SASE Rule Britannia..................................................................................... 98 

CAPITOLUL SAPTE Cavalerii Soarelui............................................................................ 107 

CAPITOLUL OPT Aceeaşi faţă sub o mască diferită ................................................ 124 

CAPITOLUL NOUĂ Ţara celor „liberi” .......................................................................... 140 

SECTIUNEA DE ILUSTRAŢII ................................................................................................. 155 

CAPITOLUL ZECE Bani din nimic ................................................................................... 165 

CAPITOLUL UNSPREZECE Babilonul global .................................................................. 172 

CAPITOLUL DOISPREZECE Soarele Negru .................................................................... 188 

CAPITOLUL TREISPREZECE Reţeaua la ora actuală ................................................. 204 

CAPITOLUL PAISPREZECE Sub influenţa ...................................................................... 220 

CAPITOLUL CINCISPREZECE Copiii lui Satana ........................................................... 226 

CAPITOLUL ŞAISPREZECE Unde au dispărut toţi copiii? ................................................... 244 

CAPITOLUL ŞAPTESPREZECE Limbajul secret ................................................................. 273 
CAPITOLUL OPTSPREZECE Toate forţele Reginei şi toţi bărbaţii Reginei ......................... 286 
2
CAPITOLUL NOUĂSPREZECE Zeiţa şi Regele.................................................................... 312 
CAPITOLUL DOUĂZECI Aruncarea vrăjii ........................................................................... 358 
CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI UNU Risipirea vrăjii ................................................................ 376 

Chiar sunt nebun?

Vor fi multi cei care ma vor considera „nebun” pentru cele scrise în aceasta carte. Iata care este
raspunsul meu în fata acestor sceptici:

Puternicul stejar de astazi este ghinda de ieri cazuta la pamânt.

O lume liberă?
„Sunt oare un om venit din spatiul cosmic? Apartin oare noii rase de pamânteni, nascuta din
încrucisarea unor barbati extraterestri cu femei pamântene? Sunt oare copiii mei urmasii primei
rase interplanetare? A fost creat oare creuzetul societatii interplanetare pe planeta noastra, asa
cum Statele Unite au devenit acum 190 de ani creuzetul tuturor natiunilor pamântului?
Sau, poate, acest gând este o intuitie a viitorului? Îmi exprim dreptul si privilegiul de a avea
astfel de gânduri si de a pune asemenea întrebari fara teama de a fi aruncat în închisoare de o
agentie administrativa a societatii…În fata atotputernicei cenzuri stiintifice, atât de rigida, de
doctrinara, de autosuficienta, dispusa chiar la crima, pare o prostie sa încerci sa publici asemenea
gânduri. Un om cu planuri diabolice ar putea face orice folosinduse de ele. Si totusi, fiecare om
are dreptul sa greseasca, iar acest drept trebuie ocrotit. Nimeni nu ar trebui sa se teama sa intre în
padure pentru ca în copaci exista pisici salbatice. Orice om ar trebui sa aiba dreptul de a face
orice speculatii doreste. De întrebarile nascute din aceste speculatii se tem atât de tare cei care
controleaza cunoasterea acceptata… Odata cu intrarea noastra în era cosmica va trebui totusi sa
insistam asupra dreptului nostru de a pune întrebari noi, chiar si prostesti uneori, fara teama de a
fi acuzati”.

3
Citat din cartea omului de stiinta Wilhelm Reich „Contact cu spatiul”. Reich a murit într-o
închisoare din Statele Unite, la data de 3 noiembrie 1957.

INTRODUCERE

Zile de cumpănă
Ne aflam în pragul unei incredibile schimbari globale, la o rascruce de drumuri în care deciziile
noastre vor influenta multa vreme de acum înainte destinul planetei pamânt. Avem astazi
posibilitatea sa descuiem portile închisorii mentale si psihice în care a fost întemnitata de mii de
ani rasa umana. La fel de bine, le putem permite gardienilor care detin controlul sa îsi duca la
bun sfârsit planurile de mentinere în sclavie si de îndoctrinare mentala, emotionala, spirituala si
fizica a tuturor barbatilor, femeilor si copiilor de pe aceasta planeta, prin instaurarea unui guvern
mondial, a unei armate, a unei banci centrale si a unei monede unice, precum si prin implantarea
de microcipuri în trupul fiecarui individ în parte.
Stiu ca suna fantastic, dar daca rasa umana si-ar ridica ochii de pe ecranele televizoarelor unde
ruleaza ultimul episod al telenovelei preferate sau ultimul show de divertisment, privind în jur cu
luciditate, si-ar da seama ca toate aceste lucruri nu sunt doar posibile – ci chiar se petrec. Cu
fiecare ora care trece, puterea oculta preia din ce în ce mai strâns controlul asupra politicii
globale, asupra afacerilor, bancilor, armatei si mass-mediei. Se vorbeste tot mai des de
implantarea de microcipuri la nivelul populatiei, si probabil procesul a început deja. Ori de câte
ori un plan ascuns este pe punctul de a fi implementat, exista o perioada în care informatiile
ascunse trebuie sa iasa la suprafata, pentru a putea sustine ultimul asalt asupra realitatii fizice.
Acesta este procesul la care asistam la ora actuala, odata cu toata aceasta explozie de fuziuni
între finantele globale si imperiile de afaceri, precum si cu accelerarea vitezei procesului de
centralizare a puterii politice si economice în mâna unor institutii precum Uniunea Europeana,
Natiunile Unite, Organizatia Mondiala a Comertului, Acordul Multilateral pentru Investitii,
precum si a altor institutii de globalizare, precum Banca Mondiala, Fondul Monetar International
si summit-urile G-7/G-8. În spatele acestui proces continuu si bine coordonat al globalizarii se
ascunde un trib alcatuit din câteva familii cu sânge pur, a caror linie genealogica poate fi trasata
pâna în antichitatea Orientului Mijlociu si a Orientului Îndepartat. Ele au venit din aceste regiuni
si au devenit regii, nobilimea si preotimea natiunilor europene în formare, extinzându-si apoi
puterea în întreaga lume, îndeosebi prin intermediul „Marelui” Imperiu Britanic. Folosindu-se de
acest instrument, tribul si-a putut extinde puterea în toate tarile pe care le-a ocupat Imperiul
Britanic, dar si alte tari europene, inclusiv în Statele Unite, de unde continua sa regizeze acest
4
spectacol pâna în zilele noastre. Statele Unite au fost conduse pâna în prezent de 40 de
presedinti, din care 33 au fost inruditi genetic cu doar doi oameni: regele Angliei Alfred cel Mare
si Carol cel Mare, faimosul rege al Frantei care a trait în secolul IX. În toata aceasta perioada
istorica, agenda politica a acestor familii a continuat sa fie implementata în lume, ajungându-se
astazi în situatia în care controlul global centralizat a devenit posibil.
Daca doriti sa stiti cum va arata viata noastra daca nu ne vom trezi rapid, priviti Germania
nazista. Aceea este lumea care ne asteapta pe toti daca planul pe care eu îl numesc Agenda
Fratiei va reusi pâna în anul 2012. În special anul 2012 pare crucial, din motive pe care le voi
explica în continuare. Oamenii nu au nici o idee de prapastia care îi asteapta sau despre natura
lumii în care vor trai copiii lor; cei mai multi dintre ei nici nu doresc sa afle mai multe amanunte,
caci nu le pasa. Prefera sa ignore realitatea evidenta, negând adevarul care încearca sa le
deschida ochii. Personal, ma simt ca o vaca ce alearga pe câmp, strigându-le suratelor ei: „Hei,
stiti camionul acela care încarca în fiecare luna o parte dintre noi? Ei bine, prietenele noastre nu
sunt duse pe un alt câmp, asa cum credeam noi. Oamenii le împusca în cap, le golesc sângele, le
taie si fac pachete de carne din ele. Apoi altii le cumpara si le manânca!” Imaginati-va reactia
celorlalte vaci: „Esti nebuna, soro! Nimeni nu ar putea face asa ceva. De altfel, avem actiuni la
acea companie de transport si luam niste dividende frumoase. Asa ca taca-ti gura, nu ne mai
speria de pomana”. .
Agenda pe care o expun în aceasta carte se deruleaza de mii de ani si a ajuns în momentul de fata
aproape de finalizare, caci oamenii au renuntat sa mai gândeasca si sa îsi mai asume
responsabilitatile care le revin. Ei prefera sa faca ce cred ca le serveste interesele de moment,
decât sa se gândeasca la consecintele faptelor lor pentru existenta rasei umane. Se spune chiar ca
ignoranta echivaleaza cu fericirea. Acest lucru este adevarat, dar numai pe termen scurt. Te poti
simti foarte fericit daca nu stii ca vine otornada, caci nu trebuie sa faci nimic pentru a
preîntâmpina pagubele. În timp ce tu îti tii capul în nisip, fundul îti ramâne însa în aer, si tornada
continua sa se apropie!
Daca ti-ai ridica ochii si ai privi în zare, ai putea evita foarte usor dezastrul. Ignoranta si negarea
nu pot avea decât o singura consecinta: furtuna te va lovi în plin, si se stie ca aceste tornade
lovesc întotdeauna pe neasteptate si atunci când omul este mai putin pregatit pentru ele, efectele
lor fiind dezastruoase. Asa cum spuneam: ignoranta echivaleaza cu fericirea, dar numai pe
termen scurt. Noi ne cream propria realitate, prin gândurile si faptele noastre. Orice actiune si
orice inactiune au anumite consecinte. Cine renunta sa mai gândeasca si sa îsi mai asume
responsabilitati, renunta practic la viata sa. Daca un numar suficient de mare de oameni
procedeaza în acest fel, ei renunta practic la întreaga lume în care traiesc, si exact acest lucru se
întâmplat de-a lungul întregii istorii a omului. Asa s-a ajuns ca un numar restrâns de oameni sa
controleze destinele marii majoritati.
Singura diferenta fata de trecut este ca la ora actuala, acest numar restrâns de oameni a ajuns sa
manipuleze întreaga planeta, prin globalizarea afacerilor, a sistemului bancar si a comunicatiilor.
Pârghiile acestui mecanism de control au fost întotdeauna aceleasi: tinerea oamenilor într-o stare
de ignoranta, de teama si de conflict interior.„Divide, condu si cucereste, pastrând cea mai
importanta parte a cunoasterii pentru tine” (vezi figura 1). Asa cum vom arata în aceasta carte,
cei care s-au folosit de aceste metode pentru a controla de mii de ani umanitatea sunt membrii
aceleiasi forte, ai aceluiasi trib restrâns, ai carui membri se încruciseaza numai între ei, urmând o
agenda pe termen lung, care este pe punctul de a ajunge la apogeu. Statul fascist global este
aproape definitivat.
Si totusi, lucrurile nu trebuie sa stea
neaparat în acest fel. Adevarata putere se afla
în mâinile celor multi, nu a celor putini.
De fapt, fiecare individ contine în el o
putere infinita. Motivul

Cunoaştere

5
Ignoranţă

Figura 1 Cunoaşterea se afla în mâinile celor putini, iar ceilalţi sunt menţinuţi
în ignoranţă. Aceasta este structura clasica a manipulării si controlului.

pentru care suntem controlati nu se datoreaza faptului ca nu am avea puterea de a ne decide

singuri destinul, ci faptului ca renuntam cu atâta usurinta la ea, în fiecare clipa a vietii noastre.
Daca se întâmpla ceva ce nu ne convine, ne grabim sa dam vina pe altcineva. Daca exista vreo
problema în lume, ne spunem întotdeauna în sinea noastra: „Ce au de gând sa faca pentru a o
rezolva?”. Ei sunt cei care au creat în mod secret problema pentru ca noi sa gândim în acest fel,
iar ei sa raspunda asteptarii noastre si sa vina cu o „solutie” – care este de fiecare data aceeasi:
mai multa putere centralizata si mai putina libertate pentru noi. Daca doresti sa dai mai multa
putere politiei, armatei si agentiilor de securitate, facându-i chiar pe oameni sa cearca acest lucru,
tot ce ai de facut este sa creezi mai multe crime, mai multa violenta si mai mult terorism. Restul
va veni de la sine. Daca oamenii se tem sa nu fie tâlhariti, jefuiti sau bombardati, îti vor preda de
bunavoie libertatea lor, cerându-ti sa îi aperi de raul pe care l-ai creat singur, facându-i sa se
teama de el. Bomba din Oklahoma este un exemplu clasic de acest fel, pe care l-am explicat
detaliat în cartea mea, Si adevarul va va face liberi. Personal, am numit aceasta tehnica simpla de
manipulare si control: crearea problemei – reactie – solutie. Tot ce trebuie sa faci este sa creezi
problema, sa încurajezi astfel o reactie de tip: „Cineva trebuie sa faca ceva”, iar apoi sa oferi o
solutie. Sinteza acestei tehnici este motoul francmason: Ordo Ab Chao – „ordine din haos”.
Creeaza haosul, iar apoi ofera calea de restabilire a ordinii. Ordinea ta, fireste!
Masele sunt manipulate la ora actuala printr-o sumedenie de metode de control mental si
emotional. Numai asa pot fi tinute în frâu. Un numar restrâns de oameni nu poate controla
miliarde de oameni prin metode fizice, la fel cum animalele dintr-o ferma nu pot fi tinute fizic
sub control decât daca sunt implicati un numar mare de oameni. Doi porci au scapat dintr-un
abator din Marea Britanie si au reusit sa evite capturarea o perioada atât de lunga de timp, în
pofida tuturor eforturilor facute pentru a-i prinde, încât au ajuns adevarate celebritati nationale.
Controlul fizic asupra populatiei globale nu poate functiona. De altfel, el nici nu este necesar,
daca îi poti face pe oameni sa gândeasca si sa simta ce vrei tu, astfel încât sa „ia deciziile” pe
care doresti tu sa le ia si sa-ti ceara sa introduci legile pe care doresti tu sa le introduci. Exista un
aforism stravechi care spune ca daca doresti ca cineva sa faca ceva, fa-l sa creada ca ideea îi
apartine. Umanitatea este supusa unui program de control al mintii, nefiind decât cu putin mai
constienta decât un zombi. Vi se pare ca exagerez? Deloc. Eu definesc controlul mintii printr-un
act de manipulare mentala prin care faci pe cineva sa creada si sa actioneze asa cum doresti tu.
Daca acceptam aceasta definitie, nu se mai pune întrebarea cât de multi oameni sunt supusi
acestei manipulari, ci cât de putini sunt cei care au reusit sa scape de ea. Practic, toti oamenii
sunt supusi într-o masura mai mica sau mai mare acestui proces de manipulare. De pilda, atunci
când te lasi convins de o reclama sa cumperi ceva de care nu ai cu adevarat nevoie, te lasi
manipulat printr-o tehnica de control al mintii. Daca te uiti la stiri sau citesti în ziare o poveste
distorsionata care îti influenteaza perceptia despre o persoana sau un eveniment, esti manipulat
printr-o tehnica de control al mintii. Priviti felul în care sunt antrenati soldatii în armata. Aceasta
este cea mai pura forma de control al mintii. Înca din prima zi li se spune ca trebuie sa execute
ordinele superiorilor lor fara sa le puna în discutie. Daca cineva îmbracat într-o uniforma cu
6
gradatii îti spune ca trebuie sa omori alte persoane, despre care nu stii absolut nimic si pe care nu
le-ai întâlnit niciodata, esti nevoit sa tragi fara nici o ezitare. Aceasta este mentalitatea de tip: „Sa
traiti!”, care a invadat, din pacate, inclusiv mediul social dinafara armatei: „Pai, stiu ca nu e bine,
dar seful mi-a spus ca trebuie sa fac acest lucru si nu am de ales”. Nu ai de ales? Nu exista asa
ceva. Orice om are libertatea de a alege ce doreste si ce nu doreste sa faca. Nu exista însa: „Nu
am de ales”! Aceasta inventie este doar o alta tehnica de control al mintii.
Lista tehnicilor de control al mintii este nesfârsita. Ei doresc sa va controleze mintea, caci în
acest fel va pot controla pe voi. Reactia corecta ar fi sa ne luam înapoi mintile, sa gândim singuri
si sa le permitem si celorlalti sa faca acelasi lucru, fara teama de a fi ridiculizati si fara a-i
condamna pentru crima de a fi diferiti. Daca nu vom face acest lucru, Agenda de care vorbesc (si
pe care o voi descrie amanuntit în continuare) va fiimplementata. În schimb, daca ne vom
redobândi controlul asupra mintilor noastre si vom atinge o stare de suveranitate mentala,
Agenda nu va putea fi implementata, caci îi va lipsi însusi fundamentul pe care poate exista. Am
facut cercetari în peste 20 de tari si am constatat ca acelasi proces se afla în plina desfasurare
pretutindeni. Politici si structuri identice sunt implementate în toata lumea, în conformitate cu
Agenda Globala. Din fericire, putem observa simultan si o trezire globala, caci tot mai multi
oameni aud alarma trezirii spirituale si renasc din transa mentala si emotionala în care s-au
complacut atâta vreme. Ce forta va învinge în acesti primi 12 ani ai Mileniului? Nu depinde
decât de noi. Noi suntem cei care ne cream propria realitate prin gândurile si prin faptele noastre.
Daca ne vom schimba gândurile si faptele, vom schimba întreaga lume. Asta-i tot!
În cartea de fata îmi propun sa trasez istoria tribului restrâns care guverneaza lumea la ora
actuala si sa arat care este adevarata natura a Agendei Globale. Doresc sa subliniez ca nu voi
expune aici decât o Agenda, un plan, nu o conspiratie. Conspiratia se naste din manipularea
oamenilor pentru implementarea acestei Agende. Exista trei tipuri principale de conspiratii: cele
de eliminare a oamenilor si organizatiilor care reprezinta o amenintare la adresa Agendei (cum ar
fi asasinarea Printesei de Wales, Diana), cele pentru plasarea anumitor oameni în pozitii cheie,
cu scopul de a pune în aplicare planurile Agendei (cum ar fi George Bush, Henry Kissinger,
Tony Blair, etc.), si cele care pun la cale evenimente care silesc opinia publica sa ceara ea însasi
implementarea Agendei, prin mecanismul de creare a problemelor - reactie - gasirea solutiilor
(diferite razboaie, atacuri teroriste, colapsuri economice, etc.). Prin aceste trei instrumente, o
sumedenie de evenimente si manipulari aparent fara legatura unele cu altele devin aspecte ale
aceleiasi conspiratii, de introducere a aceleiasi Agende. Ori de câte ori veti citi un ziar sau veti da
drumul la televizor în anii care vor urma, ascultând discursul unui lider politic sau al unui om de
afaceri de anvergura, veti regasi în el informatiile din aceasta carte. Puteti face deja acest lucru,
daca ati înteles mecanismul de functionare. Cititi cartile mele anterioare, precum Si adevarul va
va face liberi, Eu sunt eu; eu sunt liber, Revolta robotilor, sau priviti caseta video intitulata
Întoarcerea mareei, consultati inclusiv operele scrise de alti autori de-a lungul ultimelor decenii,
si veti constata ca ceea ce s-a prezis se petrece deja. Aceste informatii nu sunt profetii, ci mai
degraba cunoasterea dinainte a Agendei. Întrebarea pe care ne-am pus-o mai devreme ramâne: va
fi creat statul fascist global în urmatorii ani? La aceasta întrebare putem raspunde tot printr-o
întrebare: se vor trezi oamenii, sau vor ramâne în stadiul de turma de oi?

Agenda depinde de raspunsul la ultima întrebare.

AVERTISMENT
Cartea de fata prezinta o cantitate uriasa de informatii care pun la grea
încercare prejudecatile lumii în care traim. Va avertizez sa nu continuati cu
lectura daca sunteti dependent de sistemul actual de convingeri, sau daca nu
credeti ca puteti face fata din punct de vedere emotional adevarului referitor
la ceea ce se întâmpla în aceasta lume.

7
Daca preferati însa sa continuati, va reamintesc ca nu trebuie sa va fie teama
de nimic. Viata este vesnica si orice experienta este doar o încercare pe calea
catre iluminare. Din perspectiva nivelului suprem de perceptie nu exista bine
si rau, ci doar constiinta care face alegeri pentru a experimenta tot ce poate fi
experimentat. Evenimentele uimitoare pe care le reveleaza aceasta carte se
apropie de final, iar lumina constiintei rasare în sfârsit, fiind pe cale sa
provoace cea maimare transformare a constiintei planetare de 26.000 de ani
încoace. În pofida aparentelor, este o perioada incitanta si ideala pentru a trai
pe acest pamânt.

David Icke

CAPITOLUL UNU

Au aterizat marţienii?

As fi putut scrie aceasta carte în doua maniere diferite. De pilda, as fi putut ascunde anumite
informatii care sunt extrem de greu de acceptat, desi adevarate. Aceasta ar fi fost calea usoara,
care mi-ar fi permis sa ramân pe o pozitie confortabila, transmitând doar acele informatii care nu
lezeaza convingerile marii majoritati a oamenilor.
A doua posibilitate era de a-mi trata cititorii ca pe niste fiinte umane mature, multidimensionale
si plenar conectate la lumea în care traiesc, transmitându-le toate informatiile relevante, inclusiv
unele care le vor arunca în aer întregul sistem de valori. Asa cum am facut întotdeauna, am ales
cea de-a doua cale. Scopul meu nu este acela de a tria informatiile de dragul cititorilor. Consider
ca ei pot face singuri acest lucru. Ar fi o aroganta din partea mea sa cred ca trebuie sa ascund
anumite informatii pentru ca oamenii „nu sunt pregatiti pentru ele”. Cine sunt eu sa decid acest
lucru? Si cum as putea sa aflu daca „sunt pregatiti sau nu”, în masura în care oamenii nu cunosc
aceste informatii, luând singuri decizia de a crede sau nu în ele? Unii prieteni m-au sfatuit sa le
ofer cititorilor informatiile de baza, dar „pentru numele lui Dumnezeu, nu le spune nimic despre
reptile”. Veti afla în curând la ce se refera acestia. Desi le înteleg temerile, prefer sa fiu sincer
pâna la capat. Am optat asadar pentru a spune tot ce stiu, fara sa ma limitez la informatiile
„suportabile”. Asa sunt construit! Desigur, cartea va atrage critici si va fi ridiculizata de multi
oameni a caror viziune nu depaseste marimea unui bob de mazare, ca sa nu mai vorbim de cei
care stiu ca aceste informatii sunt adevarate, dar nu doresc ca ele sa ajunga la urechile marelui
public. Si de daca? Personal, nu-mi pasa ce zic oamenii! Dupa cum spunea Gandhi: „Chiar daca
te afli în minoritate, chiar daca esti absolut singur, adevarul ramâne adevar”. De aceea, m-am
decis sa va prezint întreaga poveste, complet netrunchiata.

8
Pe scurt, o rasa de oameni care nu se încruciseaza decât între ei (cu o linie genealogica continua),
un fel de rasa în interiorul rasei, a fost creata în Antichitate în Orientul Mijlociu si în Orientul
Apropiat. De-a lungul miilor de ani care au urmat, aceasta rasa si-a extins continuu puterile,
acaparând întregul glob. Unul din instrumentele majore prin care a operat ea a fost crearea unor
scoli ale misterelor si a unor societati secrete, pentru a-si implementa cu ajutorul lor Agenda.
Simultan, a creat institutii precum religiile, care au tinut într-o închisoare mentala si emotionala
masele largi, asmutindu-le unele împotriva celorlalte prin tot felul de conflicte si razboaie.
Ierarhia acestui trib închis nu este exclusiv masculina, o parte din pozitiile cheie fiind detinute de
femei. Totusi, marea majoritate a pozitiilor cheie este detinuta de barbati, motiv pentru care ma
voi referi la acest grup sub numele de Fratia. Dat fiind rolul exceptional pe care l-a jucat
Babilonul antic în toata aceasta poveste, am preferat sa o numesc chiar Fratia Babilonului. În
aceeasi terminologie, am sa numesc planul lor milenar de creare a „Marii Opere”: Agenda
Fratiei. Puterea de control pe care a atins-o la ora actuala Fratia nu ar fi putut fi dobândita în
câtiva ani, nici macar în câteva decenii sau secole. Practic, procesul a durat mii de ani.
Structurile institutiilor moderne de control: guvernele, sistemul bancar, lumea afacerilor,
armatele si mas-media – nu au fost infiltrate de aceasta forta, ci au fost chiar create de ea, de la
bun început. Agenda Fratiei este un plan multimilenar, care a fost îndeplinit gradat, etapa cu
etapa, pentru preluarea centralizata a controlului la nivel planetar.
Ierarhia genealogica aflata la vârful piramidei controlului si oprimarii umanitatii a trecut stafeta
din mâna în mâna, de-a lungul generatiilor care s-au succedat, în special de la tata la fiu. Copiii
acestor familii, alesi sa preia si sa duca mai departe stafeta, sunt educati înca de la nastere pentru
a întelege Agenda si metodele de manipulare, pentru a transpune „Marea Opera” în realitate.
Continuarea Agendei devine principala lor misiune în viata, care le este îndoctrinata de la cea
mai frageda vârsta. Când le vine rândul sa intre în ierarhia Fratiei si sa transfere mai departe
stafeta unei noi generatii, ei sunt deja oameni profund dezechilibrati, datorita modului în care au
fost educati de mici. Sunt oameni cu o inteligenta foarte ascutita, dar complet lipsiti de
compasiune si cu convingerea aroganta ca au dreptul sa conduca lumea si sa controleze masele
ignorante pe care le considera inferioare. Copiii Fratiei care reprezinta o amenintare pentru
planurile acesteia (pe care le resping sau le încalca) sunt trecuti pe linie moarta sau chiar
eliminati, astfel încât la nivelele superioare ale piramidei (si implicit la cunoasterea secreta care
li se reveleaza acolo) sa nu aiba acces decât cei absolut „siguri”. Câteva din aceste linii
genealogice sunt cunoscute si pot fi numite deschis, caci actioneaza la vedere. Una dintre ele este
casa regala de Windsor. Altele sunt: clanul Rothschild, toate familiile regale si aristocratice din
Europa, clanul Rockefeller, precum si întregul Establishment de pe coasta de est a Statelor Unite
care produce presedinti, mari oameni de afaceri, bancheri si administratori. Adevarata cabala,
cea care ocupa vârful ierarhiei si care guverneaza rasa umana din umbra, ramâne însa
necunoscuta marelui public. Este inevitabil ca un grup suficient de dezechilibrat pentru a încerca
sa obtina controlul asupra planetei sa contina diferite factiuni care se lupta între ele pentru a pune
mâna pe pârghiile supreme ale puterii. Fratia nu face exceptie de la aceasta regula. Conflictele si
competitia interna din aceasta structura de putere sunt uriase. Cineva i-a descris pe acesti oameni
ca pe o banda de tâlhari care pun la cale spargerea unei banci, dar care se cearta apoi asupra
prazii. Acest tablou mi se pare o descriere excelenta a Fratiei. De-a lungul istoriei, diferite
factiuni din interiorul acesteia au declansat razboaieunele împotriva altora, încercând sa
cucereasca puterea absoluta. În final, ele îsi dau însa din nou mâna, sub imperiul dorintei de a-si
duce la bun sfârsit marele plan, iar în momentele cheie îsi unesc toate eforturile pentru a face fata
provocarilor cu care se confrunta Agenda.
Daca va întrebati care este momentul în care a început toata aceasta poveste a manipularii
umanitatii si a liniilor genealogice care orchestreaza Marea Opera, ar trebui sa ne întoarcem
probabil în timp cu sute de mii de ani. Cu cât am studiat mai mult aceasta problema de-a lungul
anilor, cu atât mai evident mi-a devenit faptul ca originea liniilor genealogice si a planului de
preluare a controlului planetar nu are legatura cu planeta noastra, ci cu una sau mai multe rase
provenite din alte sfere sau dimensiuni ale evolutiei. Altfel spus, este vorba de extraterestri. Daca
mai aveti înca îndoieli în privinta existentei vietii extraterestre, va supun atentiei câteva cifre

9
simple. Soarele nostru nu este decât una din cele circa 100 de miliarde de stele din aceasta
galaxie. Sir Francis Crick, laureatul premiului Nobel, afirma ca în universul nostru exista
aproximativ 100 de miliarde de galaxii, din care numai în galaxia noastra exista cel putin un
milion de planete care pot sustine viata în forma pe care o cunoastem noi. Gânditi-va la ce numar
am ajunge daca am extrapola aceste date la scara întregului univers, ca sa nu mai vorbim de
celelalte dimensiuni ale existentei, aflate în alta gama de frecventa decât cea perceputa de
simturile noastre. Daca am naviga cu viteza luminii (300.000 de kilometri pe secunda), ne-ar
trebui 4,3 ani ca sa ajungem pâna la steaua cea mai apropiata de sistemul nostru solar. Aceasta
cifra spune multe despre nivelul de îndoctrinare a oamenilor, carora li s-a bagat în cap ca viata
extraterestra este o prostie, în timp ce ideea ca viata a aparut exclusiv pe aceasta planeta
minuscula din univers este considerata o idee credibila! Este suficient sa examinam structurile
complexe care existau pretutindeni în lume în antichitate pentru a ne convinge ca înca din acele
vremuri pe pamânt se afla o rasa avansata. Ni se spune pe toate canalele ca în acele vremuri nu
existau pe planeta noastra decât rase primitive (prin comparatie cu umanitatea moderna si cu
nivelul tehnologic actual), dar aceasta afirmatie este de-a dreptul ridicola. La fel ca în toate
domeniile stiintei oficiale, estabilshment-ul istoricilor si arheologilor inventeaza propriile sale
teorii, le considera fapte incontestabile si ignora dovezile coplesitoare care atesta ca aceste teorii
sunt gresite. Scopul acestor „oameni de stiinta” nu este de a educa, ci de a îndoctrina. Toti cei
care nu se conformeaza liniei oficial acceptate a istoriei sunt izolati de restul istoricilor si
arheologilor, care fie stiu ca slujbele, reputatia si fondurile pe care le primesc depind de
sustinerea versiunii oficiale, fie pur si simplu nu vad mai departe de lungul nasului. Acelasi lucru
este valabil în privinta tuturor profesiunilor „intelectuale” si educationale.
Pe întreaga planeta exista structuri uluitoare cladite cu mii de ani în urma, care nu ar fi putut fi
create decât cu o tehnologie cel putin egala cu a noastra (de multe ori superioara). La Baalbek, o
localitate situata la nord-est de Beirut, în Liban, trei blocuri masive din piatra, fiecare cântarind
800 de tone (!), au fost mutate cu cel putin 600 de metri si pozitionate vertical, la baza unui zid
stâncos. Povestea s-a petrecut cu câteva mii de ani înainte de Christos! Un alt bloc de piatra din
apropiere cântareste aproximativ 1000 de tone (greutatea a trei avioane cu reactie). Cum a fost
posibil ca niste greutati atât de mari sa poata fi mutate în acele vremuri îndepartate? Istoricii
oficiali nu doresc sa raspunda la asemenea întrebari, stiind unde ar conduce raspunsurile. Carui
constructor modern i s-ar putea cere sa faca asa ceva?„Sa fac CE!? ar striga el. Esti nebun?”. În
Peru exista misterioasele Linii Nazca. Oamenii acelor timpuri au înlaturat pamântul colorat de la
suprafata, scotând la iveala un strat de pamânt alb. Prin aceasta metoda incredibila au creat
imagini uriase de animale, pesti, insecte si pasari. Unele sunt atât de mari încât nu pot fi vazute
în întregime decât de la 330 de metri altitudine. În mod evident, cunoasterea care a permis
construirea minunilor de la Nazca, Baalbek, Marea Piramida de la Gizeh si alte asemenea
structuri uimitoare nu putea proveni decât de la o rasa avansata, care traia în acele vremuri în
mijlocul unei populatii mult mai primitive. Textele din Vechiul Testament si din alte lucrari,
precum si întreaga traditie orala a antichitatii, descriu aceasta rasa sub denumirea de „zei”. Aud
tot timpul diferiti credinciosi crestini negând ca Biblia pomeneste ceva de „zei”. În realitate,
Vechiul Testament abunda de asemenea referiri. Cuvântul „Dumnezeu” folosit frecvent în acest
text este o traducere a unor expresii care însemnau „zei”, la plural (de pilda, Elohim si Adonai).
Nu este deloc greu de înteles ca fiintele care puteau realiza opere tehnologice de o asemenea
amploare erau privite în acele timpuri drept „zei” de catre oamenii care nu puteau întelege
aceasta cunoastere avansata. Prin anii 30 (în secolul nostru), aviatorii americani si australieni au
aterizat în niste zone îndepartate din Noua Guinee pentru a aproviziona trupele din zona.
Bastinasii, care nu vazusera în viata lor un avion, au crezut ca acestia erau zei si au facut din ei
nucleul unei noi religii. Cu atât mai dramatic trebuie sa fi fost acest fenomen în lumea antica
invadata de fiinte venite din alte sisteme stelare sau dimensiuni, care au coborât pe pamânt în
navele lor infinit mai avansate decât tot ce exista la ora actuala (cel putin, conform versiunii
oficiale!). Un influx tehnologic provenit din afara planetei sau dintr-o alta sursa ar fi singura
explicatie a marii majoritati a „misterelor” pe care istoricii oficiali le trateaza astazi printr-o
tacere asurzitoare. Numai în acest fel pot fi explicate incredibilele trasaturi ale constructiilor

10
antice, dar si misterul inexplicabil al unor civilizatii precum cea egipteana si cea sumeriana
(tinutul Shinar de care vorbeste Biblia), care au aparut la apogeul înfloririi lor si abia ulterior au
început sa decada, desi cursul normal al evolutiei ar fi fost sa înceapa de pe un nivel inferior si sa
avanseze lent, printr-un proces de învatare si acumulare de experiente. Nu putem avea nici o
îndoiala ca în acele vremuri s-a produs o infuzie de tehnologie avansata, care mai târziu s-a
pierdut. În toate culturile lumii exista texte si legende stravechi care descriu „zeii” ce au adus cu
ei aceasta cunoastere avansata. De pilda, numai în acest fel poate fi explicat misterul
fenomenalelor cunostinte de astronomie pe care le detineau popoarele din antichitate. Exista
nenumarate legende în întreaga lume care vorbesc de o Epoca de Aur a umanitatii, distrusa de un
cataclism si urmata de o „cadere a omului”. Iata cum a descris lumea de dinainte de „cadere”
poetul grec Hesiod:

„Oamenii traiau la fel ca si Zeii, fara vicii sau pasiuni, fara conflicte si fara sa munceasca
din greu. Traind în armonie cu fiintele divine (extraterestrii?), ei îsi duceau zilele în liniste
si pace, într-o societate fara inegalitati, uniti prin iubire si respect reciproc. Pamântul era
mai frumos atunci decât astazi, producând în mod spontan o mare varietate de fructe.
Oamenii si animalele vorbeau aceeasi limba si conversau unii cu ceilalti (în mod
telepatic). Nu sufereau de bolile batrânetii, iar trecerea în lumile vietii superioare se facea
lin si fara durere, ca si cum ar fi adormit.”

Oricât de utopica ar parea aceasta imagine, exista nenumarate texte în toate culturile antichitatii
care descriu lumea din acele vremuri îndepartate în termeni similari. Noi nu vom putea recrea
lumea de atunci decât daca ne vom schimba felul de a gândi si de a simti. Cele mai explicite
relatari privind rasa avansata se gasesc pe câteva zeci de mii de tablite din lut descoperite în anul
1850 la circa 400 de kilometri de Bagdad, în Irak, de Sir Austen Henry Layard, un arheolog
britanic care facea sapaturi în ruinele Ninivei, capitala Asiriei. Locul este situat în apropiere de
orasul irakian modern Mosul. Au urmat apoi si alte descoperiri în aceasta regiune, care
corespunde Mesopotamiei de altadata. Sursa primordiala a acestei cunoasteri nu erau asirienii, ci
sumerienii, o populatie despre care se crede ca a trait în aceasta regiune între anii 4000 si 2000
î.Ch. De aceea, ma voi referi în continuare la aceste tablite din lut ca la Textele sau Tablitele
Sumeriene. Desi sunt considerate una din cele mai mari descoperiri arheologice din toate
timpurile, la 150 de ani dupa scoaterea lor la lumina acestea continua sa fie ignorate de istoria si
de sistemele de educatie conventionale. De ce oare? Pentru un motiv cât se poate de simplu:
demoleaza versiunea oficiala asupra evenimentelor istorice. Cel mai faimos traducator al acestor
tablite este savantul si autorul Zecharia Sitchin, un istoric care cunoaste sumeriana, aramaica,
ebraica si alte limbi antice din Orientul Apropiat si Mijlociu. Acesta a studiat cu atentie si a
tradus Tablitele Sumeriene, ajungând la concluzia ca ele descriu extraterestri. Alti cercetatori
afirma ca Sitchin s-a folosit de o varianta ulterioara a limbii sumeriene pentru a traduce una
anterioara (mai veche), asa ca traducerea lui nu este corecta în proportie de 100%. Dupa parerea
mea, principalele lui ipoteze sunt corecte, fiind sprijinite de numeroase alte dovezi si relatari, dar
ma îndoiesc ca toate detaliile pe care le ofera sunt autentice. Am convingerea ca o buna parte din
interpretarile lui Sitchin sunt îndoielnice, desi sunt absolut de acord cu concluziile sale generale.

11
 Figura 2 Sistemul solar si locatia centurii de asteroizi dintre Marte si Jupiter.
Desi amanuntele difera de la un text la altul, numeroase relatari din vechime
sau mai moderne sustin ca aceasta centura reprezinta ramasitele unei planete
(sau chiar o parte din ea).
Conform traducerii sale (confirmate de cele ale altor traducatori), tablitele afirma ca civilizatia
sumeriana, din care deriva numeroase tendinte ale societatii moderne, a fost „un dar al zeilor”.
Nu este vorba de niste zei mitologici, ci de fiinte concrete, care traiau printre oamenii acelor
timpuri. Tablitele îi numesc pe acesti zei AN.UNNAK.KI (Cei care au venit din cer pe pamânt)
si DIN.GIR (Cei Puri, coborâti din rachetele lor zburatoare). Numele Sumerului era KLEN.GIR
(Tara Domnului Rachetelor Zburatoare, sau Tara Celor care Privesc, conform traducerii lui
Sitchin). Stravechiul text cunoscut sub numele de Cartea lui Enoh îi numeste si el pe zei
„Privitorii”, la fel ca si vechii egipteni. Expresia egipteana care îi desemneaza pe zei este Neturu,
care se traduce chiar prin „Privitorii”. Textele egiptene afirma si ele ca zeii au venit în vasele lor
celeste.
Tablitele afirma ca Anunnaki au venit de pe o planeta numita Nibiru (Planeta Încrucisarii),
despre care Zecharia Sitchin crede ca are o orbita eliptica de 3600 de ani, care începe undeva
între Jupiter si Marte si se extinde foarte departe în spatiul cosmic, dincolo de Pluto. Stiinta
moderna a identificat un corp ceresc pe care l-a numit Planeta X, situata dincolo de Pluto si
despre care se crede ca face parte din sistemul nostru solar. Pe de alta parte, o orbita eliptica ar fi
extrem de instabila si greu de sustinut. Savantii pe care i-am consultat si în care am încredere
cred ca Sitchin s-a înselat în privinta teoriei sale despre Nibiru, desi principalele teme sustinute
de el pe marginea zeilor Anunnaki sunt corecte. Tablitele Sumeriene traduse de Sitchin descriu
cum planeta Nibiru aproape ca a provocat la începutul formarii sistemului nostru solar
distrugerea unei planete care exista cândva între Jupiter si Marte. Sumerienii numeau aceasta
planeta Tiamat si i-au dat porecla de „Monstrul Apelor”. Ei sustin ca centura de asteroizi dintre
Marte si Jupiter (numita astazi Marea Bratara a Benzilor) a aparut ca urmare a unei coliziuni
între una din lunile lui Nibiru si Tiamat. Textele continua afirmând ca ramasitele planetei Tiamat
au fost aruncate pe o alta orbita, devenind în final planeta Pamânt (vezi Figura 2).
Numele sumerian al Terrei înseamna „Cea Despicata”, caci coliziunea a produs o gaura mare în
planeta originala. Este interesant de remarcat ca daca scoatem apa din Oceanul Pacific, ceea ce
ramâne este o gaura imensa. Tablitele sunt relatari scrise ale unor traditii orale care vin dintr-o
perioada incredibil de veche, asa ca este greu de stiut ce amanunte au fost adaugate sau omise. În
plus, interpretarea lor trebuie sa tina cont de simbolismul specific limbajului vremii, care nu
trebuie confundat cu adevarul literal. Personal, am anumite îndoieli legate de scenariul Nibiru-
Tiamat, si mai ales de perioada care i se atribuie. Exista însa numeroase amanunte în aceste
12
tablite care pot fi dovedite la ora actuala, printre care se numara si cunostintele de astronomie ale
sumerienilor.
Tablitele prezinta sistemul solar si planetele sale, precizând corect pozitiile, orbitele si marimea
acestora, lucru cu atât mai uimitor cu cât în prezent aceste date nu sunt cunoscute decât de 150
de ani, de când au fost descoperite anumite planete. De pilda, tablitele descriu natura si culoarea
planetelor Neptun si Uranus într-o maniera care nu a putut fi confirmata decât în ultimii ani! Mai
mult, imaginea lor i-a luat prin surprindere pe expertii moderni, care se asteptau la altceva; si
totusi, sumerienii stiau cu câteva mii de ani înainte de Christos aceste lucruri pe care stiinta
moderna „avansata” nu le-a descoperit decât foarte recent.
Înca si mai uimitoare este descrierea crearii lui homo sapiens de catre Tablitele Sumeriene.
Sitchin afirma ca Anunnaki au venit pe pamânt cu circa 450.000 de ani în urma, cautând aur într-
o regiune din ceea ce numim astazi continentul african. Principalele mine erau situate în actualul
Zimbabwe, o zona pe care sumerienii o numeau AB.ZU (depozitul adânc).Într-adevar, anumite
studii facute de Corporatia Anglo-Americana au scos la iveala dovezi impresionante ale unor
sapaturi facute în minele de aur în urma cu cel putin 60.000 de ani (mai probabil 100.000 de ani).
Aurul extras de Anunnaki era trimis pe planeta de origine cu navele lor de la bazele situate în
Orientul Mijlociu. Dupa parerea mea, aceasta poveste cu minele de aur trebuie sa aiba si alte
explicatii, fiind greu de crezut ca acesta a fost singurul motiv pentru care Anunnaki au venit pe
pamânt (în caz ca aveau într-adevar nevoie de un motiv special). La început, continua Sitchin,
extractia minereului de aur se facea de catre muncitori din rândurile Anunnaki, dar dupa o
revolta a minerilor, elita regala a zeilor a decis sa creeze o rasa de sclavi care sa faca aceasta
munca. Tablitele descriu felul în care au fost combinate într-o eprubeta genele Anunnaki cu cele
ale oamenilor pentru a crea astfel o rasa umana „actualizata” capabila sa faca munca de care
aveau nevoie Anunnaki. Ideea unor copii creati în eprubeta trebuie sa fi parut ridicola în anul
1850, când au fost descoperite tablitele, dar la ora actuala ea a devenit realitate. Noile descoperiri
stiintifice nu fac decât sa confirme continuu subiectele descrise în Tablitele Sumeriene. Spre
exemplu, cu circa 200.000 de ani în urma s-a produs o perfectionare brusca si inexplicabila a
formei fizice umane. Stiinta oficiala pastreaza tacerea în jurul acestui subiect, singurul raspuns
pe care s-a dovedit capabila sa-l ofere fiind: „veriga lipsa”. Exista totusi fapte istorice greu de
contestat, care merita sa fie clarificate. Peste noapte, forma fizica umana anterioara, cunoscuta
sub numele de homo erectus, s-a transformat în homo sapiens. Înca de la început, noii homo
sapiens au fost capabili sa vorbeasca într-un limbaj complex, iar marimea creierului uman a
crescut considerabil. Si totusi, un biolog de talia lui Thomas Huxley afirma ca astfel de
schimbari nu se pot produce decât o data la câteva zeci de milioane de ani. Homo erectus a
aparut în Africa, acum 1,5 milioane de ani. Timp de mai bine de un milion de ani, forma fizica a
oamenilor a ramas neschimbata, pentru ca, peste noapte, sa apara homo sapiens. Cu circa 35.000
de ani în urma s-a produs o noua perfectionare la fel de brusca, în urma careia a aparut homo
sapiens sapiens, forma fizica pe care o avem si astazi. Tablitele Sumeriene dau numele celor doi
oameni implicati în crearea noii rase de sclavi. Acestia au fost un savant-sef pe nume Enki,
Domnul Pamântului (Ki = pamânt) si Ninkharsag, cunoscuta si sub numele de Ninti (Doamna
Vietii), din cauza cunostintelor ei avansate de medicina. Mai târziu i s-a spus Mammi, de unde
provine si cuvântul „mama”. Ninkharsag este simbolizata în ilustratiile mesopotamiene de o
unealta cu care se taia cordonul ombilical. Aceasta seamana cu o potcoava si era folosita în
antichitatea îndepartata. Ninkharsag a devenit mai târziu zeita-mama în diferite religii, fiind
cunoscuta sub nume precum Regina Semiramida, Isis, Barati, Diana, Maria, si multe altele, care
au aparut în toata lumea din aceeasi legenda primordiala. Este ilustrata de multe ori ca o femeie
gravida. Iata cum descriu Tablitele Sumeriene crearea rasei de sclavi de catre zeita-mama:

Ei s-au închinat si au rugat-o pe zeita,

moasa zeilor, înteleapta nascatoare [spunându-i]:
„Da viata unei creaturi! Creeaza o rasa de lucratori!
Creeaza un lucrator primitiv, care sa duca jugul!
Lasa-l sa duca jugul lui Enlil
Si sa faca munca zeilor!!”
13
Enlil era comandantul Anunnaki, iar Enki era fratele sau vitreg. Enki si Ninkharsag au încercat
multe variante pâna sa descopere amestecul potrivit de gene. Ei au creat oameni cu tot felul de
defecte si hibrizi pe jumatate oameni, pe jumatate animale – tot felul de lucruri oribile,
asemanatoare cu cele despre care circula zvonuri ca ar fi experimentate în bazele subterane
extraterestre raspândite astazi în lume. Nu este exclus ca însasi povestea lui Frankenstein,
monstrul uman creat în laborator, sa fi fost inspirata de aceste evenimente, dar fiind ca ea a fost
scrisa de Mary Shelley, sotia marelui poet. Cei doi soti erau initiati de rang înalt ai unei societati
secrete apartinând acestei retele mondiale care controleaza întreaga cunoastere ezoterica de mii
de ani. Tablitele mai afirma ca Enki si Ninkharsag au descoperit în cele din urma proportia
genetica justa, în urma careia s-a nascut primul homo sapiens, o fiinta pe care sumerienii o
numeau LU.LU (Cel nascut dintr-un amestec). Numele biblic al acestui prim om este Adam.
LU.LU era un amestec hibrid nascut din fuziunea genelor lui homo erectus si ale „zeilor”. Scopul
experimentului de acum 2-300.000 de ani a fost sa creeze un sclav, un fel de albina lucratoare
umana. A fost creata de asemenea si o varianta feminina. Cuvântul sumerian pentru om era LU,
iar radacina sa însemna sclav sau servitor, fiind folosita si cu referire la animalele domestice. De
altfel, aceasta a fost conditia rasei umane începând din acele timpuri si pâna astazi. Cei care
conduc planeta de mii de ani, la început deschis, iar la ora actuala sub acoperire, sunt Anunnaki.
Traducerea gresita a Bibliei si interpretarea literala a limbajului simbolic folosit în aceasta a
condus la pierderea semnificatiei originale a textului si la povestea fantasmagorica a Genezei,
asa cum o cunoastem astazi. Geneza si Exodul au fost scrise de clasa preoteasca ebraica,
cunoscuta si sub numele de leviti, dupa ce acestia au fost dusi în Babilon, în jurul anului 586
î.Ch. Babilonul se afla în fostul Sumer, asa ca babilonienii, si implicit levitii, cunosteau vechile
legende sumeriene. Levitii nu au facut altceva decât sa sintetizeze aceste legende, dând astfel
nastere primelor carti ale Vechiului Testament (Geneza si Exodul). Sursa celor doua texte este
evidenta. Tablitele Sumeriene vorbesc de E.DIN (Salasul Celor Drepti). Cuvântul este legat de
numele sumerian al zeilor lor, DIN.GIR (Cei Drepti din Rachete). În timp ce sumerienii vorbeau
de Edin, Geneza vorbeste de Gradina Edenului (Gradina lui Eden). Aici traiau zeii, Anunnaki.
Aceleasi Tablite Sumeriene vorbesc de regele Sargon cel Batrân, care a fost descoperit pe
vremea când era doar un bebelus plutind pe râu într-un cos de rachita, dupa care a fost crescut de
familia regala. Exodul vorbeste de Moise, care a fost gasit de o printesa pe vremea când eracopil,
tot într-un cos plutind pe un râu, dupa care a fost crescut de familia regala egipteana. Iar lista
acestor „coincidente” continua la nesfârsit.
Vechiul testament este un exemplu clasic de reciclare religioasa a vechilor legende, care a dat
nastere tuturor religiilor de mai târziu. De aceea, pentru a întelege semnificatia primordiala a
Genezei si a legendei lui Adam, trebuie sa ne raportam la vechile povesti sumeriene, pentru a
afla cum s-a nascut întreaga poveste. Geneza afirma ca „Dumnezeu” (zeii) l-a creat pe primul
om, Adam, dintr-o mâna de tarâna, dupa care a creat-o pe Eva dintr-o coasta a lui Adam.
Zecharia Sitchin afirma ca traducerea expresiei „mâna de tarâna” s-a facut din cuvântul ebraic tit
(biata mama), derivat la rândul lui din cuvântul sumerian TI.IT, care înseamna „ce contine
viata”. În realitate, Adam nu a fost creat dintr-un pumn de tarâna, ci din ceva ce contine viata,
adica din niste celule vii. Termenul sumerian TI înseamna atât coasta cât si viata, iar traducatorii
au facut o noua greseala dându-i prima semnificatie. La rândul ei, Eva (Cea care are viata) nu a
fost creata dintr-o coasta, ci din acelasi principiu care contine viata: celulele vii. Potrivit
sumerienilor, ovulul uman necesar pentru crearea lui Lulu/Adam a provenit de la o femeie din
Abzu, în Africa, iar descoperirile cele mai recente din domeniul antropologiei atesta ca homo
sapiens a aparut pentru prima oara în Africa. În anii 80, Douglas Wallace de la Emory University
din Georgia a comparat ADN-ul (matricea vietii fizice) a 800 de femei si a tras concluzia ca
acesta provine de la un singur stramos de sex feminin. La rândul lui, dupa ce a examinat ADN-ul
a 21 de femei cu structuri genetice diferite din diferite regiuni ale lumii, Wesley Brown de la
Universitatea din Michigan a conchis ca acesta provine de la o sursa unica, ce a trait în Africa,
acum 180-300.000 de ani. Acelasi experiment a fost facut de Rebecca Cann de la Universitatea
din California, care a comparat ADN-ul a 147 de femei de origini rasiale si geografice diferite,

14
descoperind ca mostenirea lor genetica este comuna si provine de la un singur stramos care a
trait acum 150-300.000 de ani. Un alt studiu efectuat pe 150 de femei americane din linii
genetice provenite din Europa, Africa si Orientul Mijlociu, inclusiv aborigene din Australia si
Noua Guinee, a tras concluzia ca toate aveau acelasi stramos comun de sex feminin, care a trait
în Africa, cu 140-290.000 de ani în urma. Personal, cred ca rasa umana s-a nascut din mai multe
surse, nu doar din Anunnaki. Tablitele Sumeriene si legendele akkadiene ulterioare prezinta
numele si ierarhia zeilor Anunnaki. Ei îl numesc pe „Tatal” zeilor AN, cuvânt care înseamna cer.
„Tatal nostru care esti în ceruri”? AN sau Anu la akkadieni statea cea mai mare parte a timpului
în cer, împreuna cu sotia sa, Antu, si nu vizita decât rareori planeta, pe care ei o numeau
E.RI.DU (Casa din cladirea îndepartata), cuvânt din care s-a nascut mai târziu earth (n.n.
„pamânt” în limba engleza). Cel putin aceasta este traducerea lui Zecharia Sitchin. Textul nu
poate fi înteles decât în sensul ca Anu statea cea mai mare parte a timpului în muntii înalti din
Orientul Apropiat, acolo unde se crede ca exista „Gradina Edenului” sau resedinta zeilor, de
unde nu facea decât rareori vizite în câmpiile din Sumer. Unul din orasele sumeriene se numea
chiar Eridu. Tablitele afirma ca Anu si-a trimis doi fii sa guverneze pamântul. Acestia au fost
Enki, cel despre care Tablitele afirma ca l-a creat pe homo sapiens, si fratele vitreg al acestuia,
Enlil. Cei doi aveau sa devina mai târziu mari rivali, încercând sa câstige controlul suprem
asupra planetei. Enki, primul nascut al lui Anu, îi era subordonat lui Enlil, din cauza obsesiei
pentru puritate genetica a Anunnaki. Mama lui Enlil era sora vitrega a lui Anu, lucru care facea
ca Enlil sa aiba gene mai apropiate de ale lui Anu decât Enki. Tablitele ulterioare descriu cum
Anunnaki au creat linii genealogice care sa guverneze umanitatea în numele lor. Dupa parerea
mea, acestea sunt familiile care continua sa controleze planeta pâna în zilele noastre. Tablitele
Sumeriene descriu felul în care Anunnaki au creat regalitatea (pe care o numesc chiar
Guvernarea lui Anu, conducatorul zeilor). Toate familiile Fratiei sunt obsedate de puritatea
sângelui si a liniilor genealogice, încrucisându-se între ele fara sa tina cont de iubire. Familiile
regale si aristocratice din Europa sunt un exemplu perfect în aceasta directie, la fel ca si cele de
pe coasta de est a Statelor Unite. Ele fac parte din acelasi trib si sunt înrudite genetic. Asa se
explica de ce familiile Fratiei au fost obsedate dintotdeauna de încrucisarea genetica, exact cum
sunt descrisi Anunnaki în Tablitele Sumeriene. Ele nu se încruciseaza între ele din snobism, ci
pentru a mentine o structura genetica ce le confera anumite capacitati, în special aceea de a
construi nave cosmice si de a se manifesta în alte forme. Voi oferi mai multe detalii ceva mai
târziu.
Tablitele Sumeriene descriu felul în care oamenii au primit capacitatea de a procrea de la Enki,
lucru care a condus la o adevarata explozie a populatiei umane, care ameninta sa-i copleseasca
de tot pe Anunnaki, al caror numar nu a fost niciodata foarte mare. Anunnaki aveau numeroase
conflicte si razboaie între ei, purtate cu arme de înalta tehnologie. Factiunile lui Enlil si Enki se
luptau pentru a obtine controlul. Majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca Enki era de partea
umanitatii, dar dupa parerea mea ceea ce îsi doreau ambele grupari era sa obtina controlul asupra
planetei. Razboaiele fratricide ale zeilor pentru suprematie sunt descrise în traducerea lui Sitchin,
dar si în alte texte stravechi, precum Vedele indiene. Legendele sumeriene povestesc ca fiii
zeilor Anunnaki erau implicati tot timpul în aceste razboaie. Este vorba de urmasii lui Enki si
Enlil, cei doi frati vitregi care au devenit rivali. Este posibil ca una din bataliile pe care le-au
purtat între ei sa fi fost cea care a distrus orasele biblice Sodoma si Gomora, Aceste orase erau
localizate cel mai probabil în sudul Marii Moarte, unde nivelul radioactivitatii ramâne pâna
astazi cu mult peste media obisnuita. Biblia descrie momentul în care sotia lui Lot s-a uitat în
spate si a fost transformata într-un stâlp de sare. Facând referire la textul sumerian original,
Sitchin afirma ca pasajul trebuie tradus altfel: sotia lui Lot a fost transformata în vapori, imagine
mai veridica în cazul unei explozii nucleare!
Toate culturile antice ale lumii contin referiri la Marele Potop. Tablitele Sumeriene nu fac
exceptie. Sitchin afirma ca acestea povestesc felul în care Anunnaki au parasit planeta în navele
lor zburatoare, în timp ce pamântul se acoperea de ape, stergând de pe suprafata sa cea mai mare
parte a umanitatii. Este incontestabil faptul ca între anii 11.000 si 4.000 î.Ch., pe pamânt s-a
produs o catastrofa greu de imaginat (sau, mai degraba, un lant de catastrofe). Dovezile

15
geologice si biologice care sustin aceasta teza sunt coplesitoare. Lor li se adauga nenumaratele
legende si traditii care descriu aceste evenimente si care provin din Europa, Scandinavia, Rusia,
Africa, continentul american, Australia, Noua Zeelanda, Asia, China, Japonia si Orientul
Mijlociu. Practic, de pretutindeni. Unele din aceste relatari descriu si o caldura foarte mare, care
a adus apa marii în stadiu de fierbere, în timp ce altele vorbesc despre munti în flacari, disparitia
soarelui si a lunii si întunericul care a urmat, despre ploi de sânge, gheata si pietre, despre
alunecari de teren, prabusirea cerului, înaltarea si scufundarea pamântului, disparitia unui
continent urias si o glaciatiune. Practic toate descriu însa marele potop, un val urias de apa care a
maturat întregul pamânt. Imaginile uriasului val mareic produs de impactul cu cometa din filmul
Deep Impact va poate ajuta sa va faceti o idee despre ceea ce trebuie sa se fi petrecut pe pamânt
în acele timpuri. Anumite texte chineze stravechi descriu felul în care pilonii pe care se sprijina
cerul s-au prabusit, iar soarele, luna si stelele s-au apropiat de pamânt, undeva în nord-vest, unde
cerul s-a înclinat. Pamântul s-a dezechilibrat si s-a scufundat în partea de sud-est, ceea ce a
determinat o inundare a acestei zone cu apa marilor si oceanelor venita dinspre nordvest. În
America, legendele indienilor Pawnee descriu un fenomen asemanator petrecut într-o perioada în
care steaua nordului si steaua sudului si-au inversat pozitiile, vizitându-se reciproc. Traditiile din
America de Nord vorbesc de aparitia unor nori uriasi si de un val de caldura atât de mare încât
apa râurilor si oceanelor a început sa fiarba. Eschimosii din Groenlanda le-au povestit
misionarilor ca cu mult timp în urma pamântul s-a rasturnat. Legendele peruviene sustin ca Anzii
s-au format într-o perioada când cerul s-a razboit cu pamântul. Miturile braziliene descriu o
explozie a cerului, din care pe pamânt au cazut bucati mari, care au ucis pe toata lumea, în timp
ce pamântul si cerul îsi inversau locurile. În sfârsit, indienii hopi din America de Nord povestesc
în legendele lor ca: „Pamântul s-a zguduit si a fost acoperit de ape, cu exceptia unui mic
teritoriu”.
Toate aceste relatari sunt strâns asociate cu legendele despre Atlantida si Mu (Lemuria), doua
continente imense, unul situat în zona Oceanului Atlantic, iar celalalt în locul actual al Oceanului
Pacific. Multi oameni sustin ca aceste continente erau guvernate de rase foarte avansate. Se crede
ca ele s-au scufundat în mare în circumstantele descrise mai sus, lasând în urma lor numai câteva
insulite, precum Insulele Azore, ramasite ale gloriei lor de altadata. Atlantida a fost descrisa de
Platon (427-347 î.Ch.), un filozof din Grecia Antica si initiat de rang înalt al unei societati
secrete (sau scoli a misterelor). Aceste societati au existat dintotdeauna pe pamânt, transmitând o
cunoastere foarte înalta unui grup restrâns de oameni, dar negând-o maselor largi. Istoria oficiala
contesta afirmatia lui Platon cum ca acest continent ar fi existat, sub pretextul anumitor
discrepante istorice din relatarea sa, dar exista dovezi geologice care sustin aceasta teza. Insulele
Azore, despre care se crede ca sunt o ramasita a continentului Atlantidei, sunt situate la mijlocul
crestei atlantice, un lant muntos care face legatura cu o linie de fractura ce înconjoara întreaga
planeta (vezi Figura 3), pe o distanta de 72.000 de kilometri. Regiunea mijlocie a crestei atlantice
este una dintre zone terestre cele mai predispuse catre cutremure si eruptii vulcanice. Patru placi
tectonice imense: cea eurasiatica, cea africana, cea nord-americana si cea caraibiana, se întâlnesc
si se suprapun aici, facând ca regiunea sa fie extrem de instabiladin punct de vedere geologic. În
perioada despre care Platon sugereaza ca a marcat sfârsitul Atlantidei, atât în Insulele Azore cât
si în Insulele Canare (nume care vine de la canis – câine, si nu de la canar!) s-a desfasurat o
activitate vulcanica extrem de intensa. Lava se dezintegreaza în apa marii în circa 15.000 de ani,
dar înca mai poate fi gasita pe fundul marii din jurul Insulelor Azore, lucru care confirma alte
descoperiri geologice recente. De pilda, nisipul prelevat de la adâncimi de 3-6 kilometri atesta ca
actualul fund al marii trebuie sa fi fost situat deasupra nivelului apelor, relativ recent din punct
de vedere geologic. Oceanograful Maurice Ewing scrie în revista National Geographic ca: „Fie
pamântul s-a scufundat cu câtiva kilometri, fie nu putem decât sa tragem o concluzie uimitoare”.

16
 Figura 3: Creasta atlantica mediana este centrul unei activitati vulcanice si a unor cutremure
de mare intensitate. Aceasta este regiunea în care se crede ca a localizat Platon Atlantida.

Dovezile geologice si biologice sugereaza de asemenea ca activitatea vulcanica ce a provocat

scufundarea pamântului în regiunea Insulelor Azore s-a petrecut în acelasi timp cu scufundarea
unei mase de pamânt cunoscuta sub numele de Apalahia, care facea legatura între ceea ce numim
astazi Europa, America de Nord, Islanda si Groenlanda. Chiar si nivelul la care s-au scufundat
cele doua portiuni de pamânt este asemanator. Exista dovezi similare care sustin teoria potrivit
careia continentul Mu sau Lemuria s-a scufundat pe fundul Oceanului Pacific. Asa-zisul
Triunghi al Bermudelor, situat între Insulele Bermude, sudul Floridei si un punct situat lânga
Insulele Antile, a fost de multa vreme asociat cu Atlantida. Legendele privind disparitia unor
nave si avioane în aceasta regiune sunt extrem de numeroase. Lânga Bimini, un loc situat în
interiorul triunghiului, au fost localizate sub apele de lânga Bahama Banks cladiri scufundate,
ziduri, drumuri si cercuri din blocuri de piatra asemanatoare celor de la Stonehenge, ba chiar si
piramide. Sa va mai prezint câteva fapte pe care marea majoritate a oamenilor nu le cunosc:
Muntii Himalaya, Anzii si Alpii nu au atins actuala lor înaltime decât acum 11.000 de ani. Lacul
Titicaca, situat la granita dintre Peru si Bolivia, este lacul navigabil situat la cea mai mare
altitudine din lume, respectiv 4200 de metri. Cu numai 11.000 de ani în urma, întreaga regiune
era situata la nivelul marii! De ce se gasesc atât de multe fosile de pesti si de alte animale marine
în regiunile muntoase? Pentru ca muntii respectivi au fost situati cândva la nivelul marii, într-o
perioada destul de recenta din punct de vedere geologic. Toate acestea sunt dovezi coplesitoare
care atesta ca pamântul a suferit în perioada respectiva o transformare geologica masiva.
Dezbaterile aprinse (si nu de putine ori ostile) se nasc numai în privinta datei si a cauzelor care
au provocat aceste schimbari. Cu siguranta, ele au afectat întregul sistem solar, caci toate
planetele prezinta dovezi ale unor cataclisme care le-au afectat suprafata, atmosfera, viteza si
unghiul orbitei sau rotatiei în jurul soarelui. Asa cum spuneam mai devreme, consider ca
principalele teme abordate în Tablitele Sumeriene sunt autentice, dar nu cred ca toate detaliile
descrise în acestea se verifica, daca nu pentru alt motiv, macar din cauza imensei perioade de
timp care s-a scurs de la sosirea zeilor Anunnaki, acum 450.000 de ani, în timp ce relatarile
scrise nu dateaza decât de câteva mii de ani. Cu siguranta, în jurul anului 11.000 î.Ch. pe pamânt
s-a produs un cataclism major, care a distrus civilizatiile extrem de avansate din punct de vedere
tehnologic care existau la acea vreme (perioada cunoscuta sub numele de Epoca de Aur), iar acea
data (situata acum aproximativ 13.000 de ani) are o mare relevanta pentru epoca pe care o traim
în prezent. Asa cum planetele sistemului solar se rotesc în jurul soarelui, întregul sistem solar se
roteste în jurul centrului galaxiei, sau cel putin al acestei parti din galaxie. Acest „soare central”
sau galactic este cunoscut în anumite traditii sub numele de „Soarele Negru”. Perioada de
17
revolutie a sistemului nostru solar în jurul soarelui central este de 26.000 de ani si este numita în
cultura indiana yuga. Unii cercetatori cred ca timp de 13.000 de ani (jumatate dintr-o yuga),
pamântul se apropie de Soarele Negru, în timp ce vreme de alti 13.000 de ani el se îndreapta în
directia opusa. De aceea, aceste cicluri sunt extrem de diferite între ele, planeta fiind scaldata
într-o lumina pozitiva timp de 13.000 de ani, pentru a se scufunda apoi în întuneric în urmatoarea
perioada de 13.000 de ani. Acest proces afecteaza întreaga energie în care traim cu totii.
Interesant este faptul ca Epoca de Aur pare sa se fi încheiat acum 13.000 de ani, în urma
cataclismului de care am vorbit mai sus si a conflictelor care au urmat, ceea ce explica
schimbarile accelerate care se produc la ora actuala, dar mai ales trezirea spirituala globala si
uimitoarele evenimente care ne asteapta în anii ce urmeaza. Aceasta este perioada de tranzitie în
care pamântul se întoarce din nou cu fata spre lumina. Am ajuns asadar la concluzia ca acum
13.000 de ani s-a produs un cataclism fantastic, care a pus capat civilizatilor de înalta tehnologie
care au existat în Epoca de Aur. A fost oare însa acest cataclism unicul de aceasta anvergura?
Anumite dovezi sugereaza un raspuns negativ la aceasta întrebare.
Am un prieten în California, Brian Desborough, un cercetator si om de stiinta pentru care am un
respect deosebit. Este specializat în stiinta aerospatiala, iar studiile sale au fost folosite de
numeroase companii. Brian este un om cu picioarele pe pamânt, care nu accepta nici o concluzie
înainte de a avea dovezi solide. El a adunat o serie de informatii extrem de detaliate si foarte
interesante care fac legatura între lumea antica si manipularea actuala a Fratiei. În timp ce lucra
pentru una din marile corporatii americane prin anii 60, fizicienii acesteia au ajuns la concluzia
ca acum 4800 de ani în sistemul nostru solar a patruns un corp ceresc urias, pe care îl cunoastem
astazi sub numele de Jupiter. Celelalte planete s-au dezechilibrat pe orbitele lor, iar Jupiter s-a
izbit de una dintre ele, care se rotea între actualele orbite ale lui Jupiter si Marte. Fizicienii
afirma ca ramasitele acestei planete au devenit centura de asteroizi pe care o cunoastem la ora
actuala, iar o parte din Jupiter s-a desprins, devenind actuala planeta Venus. În timp ce Venus era
proiectata în spatiu (sub forma unei mase de materie), ea a distrus atmosfera si viata de pe
planeta Marte, dupa care a intrat sub influenta câmpului gravitational al pamântului. Venus a
facut câteva rotatii în jurul Terrei, dupa care a intrat pe actuala sa orbita în jurul soarelui. Aceiasi
fizicieni sustin ca aceste miscari celeste au provocat un val mareic devastator pe pamânt, cu circa
4800 de ani înainte de Christos. La fel ca si Brian Desborough, ei cred ca înainte de acel moment
Marte avea orbita actuala a pamântului, în timp ce acesta din urma se afla mult mai aproape de
soare. Numele lui Lucifer, „Purtatorul Luminii” trebuie sa fi aparut în acea perioada, când
lumina stralucitoare a lui Venus a trecut foarte aproape de planeta pamânt. Cele mai vechi
relatari astronomice din Mesopotamia si America Centrala nu includ planeta Venus, care a
aparut doar în textele ulterioare. Numeroase culturi au dezvoltat o veritabila obsesie fata de
Venus, careia i se aduceau inclusiv sacrificii umane.
Studiul neoficial al fizicienilor nu a fost publicat niciodata, dar m-a determinat sa caut dovezi
pentru o parte din afirmatiile lor. Daca împrastii particule fine pe un platou aflat în vibratie,
acestea se aranjeaza exact ca orbitele planetare ale sistemului nostru solar. Când undele vibratorii
orientate catre exterior se întâlnesc cu cele orientate catre interior, din intersectia lor se naste o
noua unda, orientata vertical. Particulele se acumuleaza pe aceasta linie si dau nastere unor
cercuri concentrice. Daca frecventele care intra în coliziune ar fi singulare, aceste cercuri
concentrice ar fi situate la distante egale. Daca însa avem de-a face cu un spectru de frecvente,
asa cum se întâmpla în sistemul nostru solar, ele sunt situate la distante inegale, în functie de
presiunile vibratorii. Daca plasezi un obiect pe aceste cercuri vibratorii de particule, el va începe
sa se roteasca în jurul centrului platoului, purtat de fluxul energetic provocat de interactiunile
undelor. Obiectele mai grele plasate în orice loc de pe platou vor fi atrase catre unul din aceste
cercuri concentrice, dând nastere la rândul lor unor forme-unda, care vor atrage catre ele
obiectele mai usoare. În sistemul nostru solar, cele mai puternice unde sunt emise de soare, care
reprezinta 99% din masa totala de materie a sistemului solar. Aceste unde emise de soare
interactioneaza cu alte unde cosmice, dând nastere unor unde verticale care genereaza aceleasi
cercuri concentrice sau câmpuri vibratorii în jurul soarelui ca în exemplul de mai sus. Corpurile
mai grele, planetele, sunt prinse în aceste orbite si se rotesc în jurul soarelui. Ele creeaza la

18
rândul lor cercuri vibratorii de mai mica intensitate în jurul lor, care atrag corpurile ceresti mai
usoare. Un exemplu îl reprezinta luna pamântului. Orice fenomen care ar distruge aceasta
armonie a interactiunii vibratorii ar afecta cercurile concentrice de energie, iar daca ar fi suficient
de puternic, ar putea schimba chiar orbitele planetelor. Fenomenul descris de fizicienii respectivi
intra cu siguranta în aceasta categorie. Cercurile de unde verticale exista în jurul soarelui
independent de planete si nu au nevoie de acestea din urma pentru a se forma. O planeta nu face
altceva decât sa se înscrie pe una din aceste orbite care exista deja. De aceea, numarul orbitelor
energetice care înconjoara soarele este mai mare decât cel al planetelor, iar daca un corp ceresc
este aruncat afara de pe orbita sa, el se va înscrie mai devreme sau mai târziu pe o alta orbita
energetica, atunci când forta inertiei îi va permite acest lucru. Desborough crede ca exact acest
lucru s-a întâmplat atunci când imensele presiuni vibratorii ale „cometei” Venus au trecut pe
lânga Marte si pe lânga pamânt, aruncându-le pe orbite diferite.
În viziunea lui Desborough, Venus trebuie sa fi fost o „cometa” cu coada de gheata. Când Venus
s-a apropiat de pamânt, atingând un punct numit Limita Roche (un fel de aparat vibratoriu de
siguranta), gheata trebuie sa se fi dezintegrat. Când doua corpuri se îndreapta catre coliziune, cel
cu masa mai mica începe sa se dezintegreze întotdeauna în jurul Limitei Roche. În cazul de fata,
gheata din coada „cometei” Venus trebuie sa fi fost proiectata catre pamânt, trecând prin Centura
Van Allen (care absoarbe o mare parte din radiatiile periculoase emise de soare), unde a fost
ionizata/magnetizata, fiind apoi atrasa de polii magnetici ai pamântului. Miliarde de tone de
gheata la o temperatura de -273 grade Celsius trebuie sa fi cazut în regiunile polare, înghetând
totul în numai câteva clipe. Acest fenomen ar putea explica misterul mamutilor gasiti înghetati în
locurile în care se aflau. Contrar anumitor convingeri populare, mamutii nu traiau în regiunile
friguroase, ci în stepele din tinuturile cu clima temperata. Nu se stie cum, aceste regiuni au
înghetat într-o singura clipa. Exista mamuti gasiti înghetati în timp ce mâncau! Acum mesteci
ceva, si în clipa urmatoare te trezesti o papusa de gheata! Daca este adevarat ca aceasta gheata
ionizata a cazut de pe Venus, atunci cantitatile cele mai mari trebuie sa se fi acumulat în regiunea
polilor magnetici ai pamântului, din cauza puterii de atractie a acestora. Aceasta teorie se
adevereste. Masa de gheata din regiunile polare este mai mare la poli decât în zona periferica,
desi acolo ninge cel mai putin. Scenariul de mai sus ar explica aceasta anomalie. În Cartea lui
Iov, considerata un text de origine araba mult mai vechi decât restul Bibliei, se pune întrebarea:
„De unde a venit gheata?” Dupa parerea mea, raspunsul este cel pe care lam dat mai sus. Acest
lucru ar explica inclusiv hartile detaliate ale regiunilor polare pe care le aveau anticii înainte de
caderea ghetii. Pâna acum 7000 de ani, polii pamântului nu erau acoperiti cu gheata. Nu a existat
nici o epoca glaciara, asa cum sugereaza stiinta oficiala. Aceasta este doar una din iluziile pe
care încearca sa le întretina oculta mondiala. Daca privim „dovezile” pe care le prezinta stiinta
oficiala pentru a justifica ideea conventionala a unei glaciatiuni si felul în care sunt contrazise
acestea de realitate, este de-a dreptul uimitor cum a putut fi acceptata o asemenea explicatie
stupida. Înaintea acestui cataclism incredibil (eventual si a altora), pamântul avea o clima
tropicala pe întreaga sa suprafata, lucru demonstrat de plantele fosilizate. Aceasta a fost
schimbata nu doar de sosirea ghetii, ci si de distrugerea stratului alcatuit din vapori de apa care
înconjura pamântul, descris în Geneza si în alte texte antice. Acest strat asigura un climat tropical
pretutindeni în jurul pamântului, dar a disparut subit.
Schimbarea dramatica de temperatura de la poli trebuie sa fi intrat în coliziune cu masele de aer
cald, provocând furtuni devastatoare, precum cele descrise în folclorul chinez. Fizicienii care au
lucrat cu Desborough afirma ca presiunea creata de orbitele lui „Venus” în jurul pamântului
trebuie sa fi provocat un val mareic cu o înaltime de peste trei kilometri, ipoteza care ar explica
de ce a început practicarea agriculturii la altitudini de peste 3000 de metri. Platon a scris în
lucrarea sa intitulata Legile ca agricultura a început sa fie practicata la altitudini înalte dupa ce un
val gigantic de apa a acoperit regiunile de ses. Botanistul Nikolai Ivanovici Vavilov a studiat mai
mult de 50.000 de plante salbatice adunate din întreaga lume si a descoperit ca acestea îsi au
originea în numai opt regiuni diferite, toate muntoase. Valul mareic trebuie sa fi produs la
suprafata pamântului o presiune de o tona pe centimetru patrat, creând noi lanturi muntoase si
transformând toate creaturile vii în fosile în mai putin de o ora. Pietrele artificiale obtinute prin

19
tehnologia moderna sunt create prin aplicarea unor presiuni de acest fel. Au fost descoperiti
copaci întregi fosilizati, lucru imposibil daca nu s-ar fi petrecut instantaneu. În caz contrar,
copacii s-ar fi descompus pâna sa apuce sa se fosilizeze. De altfel, la ora actuala nu se mai
produc fosile de acest fel. Ele nu pot fi decât rezultatul evenimentelor catastrofice descrise mai
sus, spune Desborough. Psihiatrul si scriitorul evreu rus Immanuel Velikovski a provocat un
adevarat scandal în mediul stiintific din anii 50 sugerând ca pamântul a suferit daune
devastatoare în perioada când Venus era o cometa si a trecut prin apropierea sa, înainte de a se
instala pe actuala sa orbita. Când Venus a fost fotografiata de sonda spatiala Mariner 10, multe
din descrierile lui Velikovski s-au dovedit corecte, inclusiv ramasitele unei cozi de cometa.
Imaginile luate de Mariner 9 de pe Marte sustin de asemenea teoriile luiVelikovski. În viziunea
acestuia, în timp ce ratacea prin sistemul nostru solar, „cometa” Venus s-a ciocnit de Marte.
Velikovski estima ca acest fenomen s-a produs în jurul anului 1500 î.Ch. Diferiti cercetatori îsi
resping reciproc descoperirile sub pretextul ca perioadele în care s-au produs aceste catastrofe nu
coincid. În realitate, este aproape cert faptul ca în perioada de timp cuprinsa între 11.000 si 1500
î.Ch., si chiar mai recent, s-a produs o serie întreaga de cataclisme succesive. Studiul fizicienilor
mai sustine ca Marte a fost devastat de coliziunea cu Venus, fiind aruncat de pe orbita sa. El a
urmat un traseu eliptic neregulat, extrem de instabil, care îl facea sa treaca între pamânt si luna la
fiecare 56 de ani. Se pare ca ultima astfel de trecere s-a produs în jurul anului 1500 î.Ch., când a
explodat marele vulcan de pe insula greaca Santorini, iar civilizatia minoica de pe Creta a
disparut peste noapte. În aceeasi perioada cuprinsa între 1600-1500 î.Ch., nivelul apei oceanelor
a scazut cu 20%, au aparut lacuri glaciare în California, iar marele lac din regiunea extrem de
fertila a Saharei a secat, transformând întreaga regiune în desertul pe care îl cunoastem astazi. În
cele din urma, Marte s-a instalat pe actuala sa orbita, dar la acea vreme viata de pe suprafata sa
trebuie sa fi disparut de mult. Toate aceste ipoteze sunt sustinute de dovezi descoperite pe Marte.
Misiunea spatiala Pathfinder trimisa pe Marte a aratat ca rocile martiene nu sunt suficient de
erodate pentru a putea fi mai vechi de 10.000 de ani.
La fel ca si ceilalti fizicieni cu care a lucrat, Brian Desborough crede ca a existat o vreme când
pamântul se afla mult mai aproape de soare, iar Marte se rotea în locul sau (pe orbita actuala a
pamântului). Daca este adevarat ca marile canioane de pe suprafata lui Marte au fost provocate
de torente de apa, asa cum afirma oamenii de stiinta, clima de pe aceasta planeta trebuie sa fi fost
mult mai calda. La ora actuala, clima de pe Marte este atât de rece încât apa ar îngheta
instantaneu, iar atmosfera sa goala (aproape de starea de vid) ar determina vaporizarea brusca a
apei. Desborough crede ca distanta mult mai apropiata de soare a pamântului la acea vreme a
facut ca primele rase de oameni sa fi fost cele negre, a caror pigmentatie a pielii le permitea sa
reziste mai bine în fata razelor arzatoare ale astrului solar. Schelete umane stravechi descoperite
lânga Stonehenge, în Anglia, si de-a lungul coastei de vest a Frantei, prezinta caracteristici
nazale si ale coloanei vertebrale specifice multor femei africane. Desborough sustine ca înainte
de producerea cataclismului provocat de Venus, pe Marte (a carui clima era mult mai apropiata
de cea a pamântului actual) a trait o rasa alba. El este convins ca acesti martieni albi au construit
piramidele fotografiate pe Marte si s-au luptat cu o rasa neagra, încercând sa cucereasca
pamântul. Acestea sunt razboaiele „zeilor” descrise în numeroase texte antice, inclusiv în Vedele
hinduse. Desborough adauga ca, dupa cataclism, martienii albi au ramas blocati pe pamânt fara
tehnologia lor, în conditiile în care planeta mama era complet devastata. Asa se explica aparitia
primelor rase albe de pe pamânt. Uluitor este faptul ca anumiti oameni de stiinta au evidentiat ca
daca oamenii albi sunt scufundati în recipiente în care sunt privati de perceptii senzoriale1
perioade mai lungi de timp, ritmul lor circadian intra pe o frecventa de o ora si 24 de minute,
care corespunde perioadei de rotatie a lui Marte, nu a pamântului! Acest fenomen nu se produce
în cazul celorlalte rase, care sunt într-o rezonanta perfecta cu rotatia pamântului. Desborough
crede ca acesti martieni albi erau rasa extrem de avansata cunoscuta în lumea antica sub numele
de fenicieni sau arieni si ca acestia au început un lung proces de recucerire a puterii lor
tehnologice, pierduta dupa distrugerea suprafetei planetei Marte si devastarea planetei pamânt.
Cercetarile pe care le-am facut personal sustin aceasta ipoteza, desi exista înca multe întrebari
ramase fara raspuns. Cu siguranta, „creierul” care s-a ascuns în spatele civilizatiei egiptene, cel

20
putin începând din perioada din jurul anului 3000 î.Ch., au fost fenicienii, o rasa alba cunoscuta
si sub alte nume. Platoul Gizeh (unde se afla Marea Piramida) era cunoscut anterior sub numele
de El-Kahira, derivat din substantivul arab El-Kahir, care este chiar numele… planetei Marte.
Textele antice arata ca sistemul de masurare a timpului era foarte strâns legat de Marte, una din
datele cheie ale calendarului fiind 15 martie (sau Idele lui Marte), la fel ca si data de 26
octombrie. Prima data marca începutul primaverii, iar cea de-a doua sfârsitul anului în calendarul
celtic. Legendele Sfântului Graal si ale regelui Arthur au si ele o legatura cu aceasta tema. De
pilda, Camelot nu înseamna altceva decât Orasul lui Marte.
Dupa parerea mea, toate opiniile prezentate pe scurt în acest capitol despre cataclismele care s-au
abatut asupra pamântului în perioada cuprinsa între 11.000 si 1500 î.Ch. sunt mai mult sau mai
putin adevarate. Începutul acestui interval a marcat sfârsitul Epocii de Aur si al civilizatiilor
extrem de avansate tehnologic care au existat pâna atunci pe pamânt. Rasele extraterestre au
supravietuit cataclismelor fie refugiindu-se în spatiul cosmic, fie în regiunile înalte ale
pamântului sau în adâncurile acestuia. Multi dintre extraterestri si marea majoritate a oamenilor
de pe Terra nu au supravietuit însa acestor evenimente. Cei care au reusit, au fost nevoiti sa o ia
de la început, fara sa dispuna – cel putin într-o prima faza – de cuceririle lor tehnologice.
Supravietuitorii s-au încadrat în doua categorii: cei de origine majoritar extraterestra, care
detineau cunostinte avansate, si oamenii obisnuiti, sau rasa sclavilor, care nu detineau asemenea
cunostinte. Cei din prima categorie s-au împartit si ei în doua tabere. Unii doreau sa îsi utilizeze
cunostintele într-o maniera constructiva, comunicându-le umanitatii, iar ceilalti doreau sa le
pastreze numai pentru ei, pentru a le putea folosi în scopuri de manipulare si control. Lupta
dintre cele doua grupari pentru folosirea aceleiasi cunoasteri a continuat pâna astazi. Dupa ce
civilizatiile si-au revenit dupa cataclismul din jurul anului 11.000 î.Ch., celelalte catastrofe au
adus noi devastari de-a lungul mileniilor care au urmat, iar umanitatea a fost nevoita sa o ia de
mai multe ori de la început.
Una din temele care se regaseste însa în toate aceste relatari este cea referitoare la manipularea
umanitatii de o rasa avansata din punct de vedere intelectual (desi nu si spiritual), de origine
extraterestra. Voi continua pe marginea acestui subiect, introducând un element nou, care va
împinge la apogeu incredulitatea multora.

CAPITOLUL DOI

„Nu spune nimic despre reptile”

Sunteti pregatiti? Mi-as fi dorit sa nu fiu nevoit sa fac o introducere la povestea care urmeaza,
caci nu va face decât sa o complice, expunându-ma oprobiului public si ridiculizarii generale.
Dar, fie ce-o fi! Nu am dat niciodata înapoi în fata unor asemenea argumente.
Dupa parerea mea, Anunnaki si martienii albi de care vorbeste Brian Desborough nu sunt aceiasi
oameni, desi nu este exclus sa fi existat o legatura genetica între ei. Dupa ce am pus laolalta
dovezile, punctele de vedere, studiile si opiniile pe care le-am adunat în toti acesti ani pe aceasta
tema, am ajuns la concluzia ca Anunnaki sunt o rasa de origine genetica reptiliana. În literatura
OZN-istica ei sunt cunoscuti pur si simplu sub numele de extraterestri reptilieni. De altfel, nu
sunt singurul care crede acest lucru. Sincer sa fiu, am ramas uimit cât de multi oameni din epoca
noastra sunt deschisi în fata acestei posibilitati, ajungând de multe ori la aceeasi concluzie prin
propriile lor cercetari. Printre ei se numara inclusiv unii care ar fi râs de aceasta idee nu cu mult
timp în urma. Dr. Arthur David Horn, fost profesor de antropologie biologica la Universitatea de
21
Stat din Colorado, Fort Collins, credea pâna nu demult cu toata convingerea în teoria darwinista
a evolutiei umane, respectiv în dezvoltarea lenta a speciei umane, urmând principiul
supravietuirii celui mai puternic. Pornind de la dovezile pe care le-a descoperit, el a ajuns astazi
sa creada ca umanitatea a fost fabricata genetic de extraterestri si ca o rasa de reptilieni
controleaza planeta de mii de ani (inclusiv la ora actuala). Concluziile mele sunt identice cu ale
lui, desi personal am urmat o cu totul alta cale în viata. Studiile doctorului Horn sunt prezentate
detaliat în excelenta sa carte, Originile extraterestre ale umanitatii, în care sugereaza ca rasa pe
care Tablitele Sumeriene o numesc Anunnaki este o rasa reptiliana (lucru cu care sunt pe deplin
de acord). Faimosul astrofizician britanic Fred Hoyle a afirmat într-o conferinta de presa tinuta în
anul 1971 ca lumea este controlata de o forta care se poate manifesta în forme diferite. „Ei sunt
pretutindeni, le-a spus el jurnalistilor uluiti: în cer, în apa si pe pamânt…”, adaugând ca „ei”
controleaza umanitatea prin puterea mintii. Stiu ca suna bizar, dar va trebui sa cititi integral
cartea de fata pentru a va da seama cât de multe dovezi sustin aceasta teorie. Daca veti prefera sa
renuntati la lectura (acum sau dupa alte câteva capitole) pentru ca aceasta afirmatie încalca toate
convingerile dumneavoastra, veti rata sansa de a va convinge ca pâna si cele mai neverosimile
ipoteze din cele pe care le voi prezenta în continuare sunt adevarate, fiind sustinute de o avalansa
de dovezi. Cu cât am adunat mai multe informatii incredibile, cu atât mai convins am ajuns sa fiu
ca avem de-a face cu doua situatii distincte, care au evoluat în paralel. Pe pamânt au existat si
alte rase extraterestre (si înca mai exista) în afara de cei pe care vechii sumerieni îi numeau
Anunnaki, iar alte texte antice: Rasa Sarpelui. Nu este exclus ca celelalte rase de extraterestri sa
se fi luptat cu acesti Anunnaki. Texte din toate culturile antichitatii descriu aceste „razboaie ale
zeilor” si este posibil ca ele sa se refere la conflicte între diferite rase extraterestre, nu doar la
factiunile Anunnaki rivale de care vorbesc Tablitele Sumeriene. Chiar si în epoca moderna exista
nenumarate relatari ale unor oameni care pretind ca au vazut umanoizi cu pielea si fata ca de
sopârla, si cu ochii bulbucati ca la broaste. Unul din investigatorii fenomenului extraterestru este
Jason Bishop III (un pseudonim). Acesta afirma ca, în majoritatea lor, reptilienii sunt mai înalti
ca oamenii si au sângele rece, la fel ca reptilele de pe pamânt. Sunt mult mai putin sensibili din
punct de vedere emotional ca oamenii, si cei mai multi dintre ei au dificultati în a-si exprima
iubirea, desi sunt foarte inteligenti si au cunostinte tehnologice extrem de avansate. În treacat fie
vorba, aceasta descriere corespunde perfect atitudinilor si comportamentului Fratiei care
controleaza lumea de astazi. Relatarile moderne referitoare la reptilieni se potrivesc întru totul cu
descrierile multor „zei” din textele si legendele antice. De pilda, între anii 5000-4000 î.Ch. a
existat o cultura numita Ubaid, anterioara Sumerului. Pe teritoriul Irakului de astazi au fost gasite
figurine care desemneaza zeii acestei culturi si care aveau forme evidente de umanoizi cu fete de
sopârla. În sectiunea ilustratiilor apare imaginea unei asemenea figurine asemanatoare unei
sopârle, care tine în brate un copil care pare o sopârla în miniatura. Regiunea în care au fost
descoperite vestigiile culturii Ubaid, dar si cele ale culturii sumeriene de mai târziu, joaca un rol
important în povestea noastra, figurinele Ubaid prezentând grafic „zeii” care au dominat multe
civilizatii antice. Culturile din America Centrala au un zeu în forma de sarpe înaripat,
Quetzalcoatl; indienii hopi aveau zeul-sarpe cu pene, Baholinkonga, iar cultura indienilor nord-
americani este împânzita de imagini cu serpi, inclusiv misteriosul munte în forma de sarpe din
Ohio – Serpent Mound; indienii din India vorbesc de zeii reptilieni, Naga (o rasa de „demoni” în
legendele indiene, al caror nume înseamna „Cei care nu merg, ci se târasc”); egiptenii aveau
propriul lor zeu-sarpe, Kneph, faraonii fiind deseori ilustrati alaturi de serpi; fenicienii îl aveau
pe Agathodemon, un alt zeu-sarpe; populatia voodoo are un zeu pe care îl numeste Damballah
Wedo, cu forma de sarpe; iar ebraicii îl aveau pe Nakhustan, Sarpele de Bronz. Stravechiul zeu
al britanicilor, pe care îl considerau Conducatorul Lumii în forma de Dragon, era numit HU, de
unde s-ar putea sa provina termenul de Hu-man (n.n. om/uman în limba engleza). Simbolul
discului înaripat al sumerienilor, care apare în întreaga lume antica, era alcatuit din doi serpi.
Simbolismul sarpelui si asocierea lui cu „zeii” antici poate figasit pretutindeni în lume. În cartea
sa, Adorarea Sarpelui, reverendul John Bathhurst Deane scrie:
„… Unul din cei cinci constructori ai Tebei [în Egipt] a fost numit dupa zeul-sarpe al
fenicienilor, Ofhion… Primul altar din Atena ridicat ciclopilor a fost cel închinat lui ‚Ops’,
22
 zeul-sarpe… Adorarea simbolica a sarpelui era atât de obisnuita în Grecia încât Iustin
Martirul i-a acuzat pe greci ca au introdus-o în misterele tuturor celorlalti zei. Atunci când
îsi aleg o bucata de teren pentru a-si construi o casa sau un mormânt, chinezii au o
superstitie: o ating cu capul, coada si picioarele sopârlelor care traiesc sub pamânt”.

Nu este exclus ca dragonii care scot foc pe nari si serpii malefici care apar în toate legendele
lumii sa îsi aiba originea în „zeii” reptilieni care au actionat cândva la vedere, cu mii de ani în
urma. Textele stravechi îi numesc pe acestia oamenii-serpi, iar Biblia face referiri frecvente la
simbolistica sarpelui. Desi nu toate simbolurile care includ serpi se refera la aspectul reptilian al
acestora, sunt destule care intra totusi în aceasta categorie. O alta tema comuna care apare în
textele antice este cea referitoare la locurile sacre pazite de dragoni sau de serpi. Cel mai
cunoscut exemplu de acest fel în Occident este sarpele din Gradina Edenului, dar tema este
universala. Persanii vorbeau de o regiune a fericirii absolute numita Heden, mai frumoasa decât
tot restul lumii la un loc. Acesta a fost salasul primordial al primului om, înainte ca acesta sa fi
fost tentat de un spirit malefic care a luat forma unui sarpe si care l-a ispitit sa guste din fructele
unui copac. Hinduismul vorbeste de arborele banyion sub care Krishna, „Iisus” al indienilor, s-a
asezat pe un sarpe încolacit, revarsând cunoasterea spirituala asupra umanitatii. Grecii antici
aveau traditia Insulei celor Binecuvântati si a Gradinii Hesperidelor, în care crestea un copac ce
producea merele de aur ale nemuririi. Aceasta gradina era protejata de un dragon. În cartile sacre
chineze se vorbeste de o gradina în copacii careia cresteau fructele nemuririi, pazita tot de un
sarpe înaripat, numit dragon. Legendele mexicane au o varianta a legendei Evei în care apare un
sarpe urias de sex masculin. O alta legenda hindusa descrie muntele sacru Meru, pazit de un
dragon înfricosator. Peste tot regasim aceeasi tema a locurilor sacre pazite de dragoni
înfricosatori si de reptilieni pe jumatate umani, care le ofera oamenilor cunoasterea spirituala.
Speciile de reptile au o istorie îndelungata pe pamânt, începând cu dinozaurii care au trait acum
150 de milioane de ani, si chiar mai veche. Daca dorim sa întelegem natura exacta a vietii, va
trebui sa ne eliberam mintea de conditionarile actuale si sa realizam ca ceea ce vedem la ora
actuala pe pamânt nu reprezinta decât o fractiune minuscula din posibilitatile existente. Speciile
de reptile precum sopârlele sau serpii nu reprezinta decât o forma a geneticii reptiliene posibila
în univers. Stiinta moderna a demonstrat ca nu toti dinozaurii aveau sânge rece. Ei seamana cu
reptilele actuale numai din punct de vedere fizic. Cert este ca atât dinozaurii cât si reptilele au dat
nastere unei varietati incredibile de forme. De pilda, dinozaurii erau de toate marimile, traiau pe
pamânt, în apa sau în aer, erau ierbivori sau carnivori feroce, precum Tyrannosaurus Rex, care
cântarea opt tone. Putem crede oare ca aceasta diversitate genetica nu putea produce si forme
umanoide, care sa mearga pe doua picioare, sa fie înzestrate cu doua brate si cu un creier
suficient de dezvoltat încât sa produca o civilizatie tehnologica? Cercetarile de ultima ora indica
faptul ca multi dinozauri care traiau acum 100 de milioane de ani erau foarte inteligenti.
Saurornitoidul, numit astfel din cauza asemanarii sale cu o pasare, avea un creier mare, ochi care
îi permiteau sa aiba o viziune stereoscopica si degete orientate în directii opuse, care îi permiteau
sa prinda si sa tina mici mamifere cu care se hranea. Adrian J. Desmond, unul din cei mai mari
specialisti ai lumii în domeniul dinozaurilor, afirma ca o creatura precum Saurornitoidul era
despartit de restul dinozaurilor „printr-o prapastie comparabila cu cea care îi desparte pe oameni
de vaci”, dupa care conchide: „Cine stie cât de departe ar fi putut ajunge aceste ‚imitatii de
pasari’ daca ar fi supravietuit?” Studiile facute sugereaza ca daca nu ar fi fost stersi de pe
suprafata pamântului de un cataclism petrecut acum 65 de milioane de ani, dinozaurii ar fi putut
evolua într-o rasa de umanoizi reptilieni. Agentia Spatiala Americana, NASA, i-a cerut lui Dale
Russell, paleontologul sef de la Northern California University, sa scrie un raport despre cum ar
putea arata viata extraterestra. El a creat un model pornind de la dinozaurul Troodon, caruia i-a
aplicat schimbarile genetice care s-ar fi putut produce în mod natural de-a lungul milioanelor de
ani si a ajuns la o creatura pe care a numit-o dino-sauroid. Aceasta semana în mod uimitor cu un
reptilian umanoid, fiind chiar identic cu imaginile descrise de oameni care pretind ca au vazut
extraterestri reptilieni. Cine poate spune daca acest salt evolutionist de la dinozaurii clasici la
umanoizii reptilieni nu s-a produs într-o alta dimensiune sau pe o alta planeta fizica, poate chiar
si pe pamânt, înainte de disparitia dinozaurilor? Mai mult decât atât, au disparut oare cu totii?
23
Paleontologia moderna (stiinta care studiaza fosilele) sugereaza la ora actuala ca nu toti
dinozaurii au fost ucisi de meteoritul care a lovit pamântul acum 65 de milioane de ani si ca unii
dintre ei ar putea trai si astazi. Exista tot mai multe dovezi ca pasarile actuale ar putea fi
urmasele dinozaurilor. Desi corpurile marii majoritati a dinozaurilor au fost distruse, constiinta
lor trebuie sa fi supravietuit, caci constiinta înseamna energie, iar energia este indestructibila. Ea
nu poate fi anihilata, dar poate fi transmutata într-o alta forma. Ce s-a întâmplat cu constiinta
dinozaurilor care au dominat pamântul timp de 150 de milioane de ani? Asa cum am vazut mai
devreme, numeroase legende din Asiria, Babilon, China, Roma, America, Africa, India si din
alte parti,inclusiv povestea din Vechiul Testament, prezinta povesti cu dragoni. Simbolul
sarpelui s-a descoperit si în Britania antica, în Grecia, Malta, Egipt, New Mexico, Peru si în toate
insulele din Oceanul Pacific. Exista o asemanare indubitabila între unii dinozauri si vechile
ilustratii ale dragonilor. Anumite specii de sopârle micute cu aripi solzoase din arhipeleagul
indo-malayezian seamana atât de bine cu dragonii încât li s-a dat chiar numele de Draco, dupa
constelatia din care se crede ca provin extraterestrii reptilieni. Înca si mai interesanta mi se pare
sopârla cu armura numita Moloch Horridus, care seamana de asemenea cu un dragon. Moloch
este numele unei divinitati antice careia cu mii de ani în urma i se sacrificau copii. Se crede ca
procesul continua si astazi în cadrul unei vaste retele de ritualuri satanice. Altfel spus, copiii sunt
sacrificati reptilienilor, caci, asa cum vor arata în continuare, multi „demoni” ai satanismului nu
sunt altii decât reptilienii care încearca de mii de ani sa preia controlul asupra planetei. Iata ce
spune în aceasta directie Charles Gould, un autor care a scris foarte mult despre dragoni si
reptile:
„Exista o specie pierduta de sopârle care hibernau si erau carnivore, care aveau aripi la
fel ca si Draco si erau protejate de o armura si de solzi”. El crede ca habitatul acestei
specii era situat în podisurile din Asia centrala, iar disparitia ei a coincis cu Marele Potop.
Exista înca imagini ale unor „sopârle zburatoare” uriase în diferite parti ale lumii, în
special în Mexic, New Mexico si Arizona.”

Cine sunt si de unde vin ei?

Exista trei origini posibile atribuite reptilienilor Anunnaki care
intervin în afacerile oamenilor: 1. sunt extraterestri; 2. sunt
intra-terestri care traiesc în interiorul pamântului; si 3.
manipuleaza umanitatea dintr-o alta dimensiune, prin
„posedarea” corpului uman. Dupa parerea mea, toate cele trei
ipoteze sunt adevarate.
Figura 4. Constelatia „Dragonului” sau Draco, în raport cu care sunt
aliniate multe monumente antice.

Sunt extraterestri?
Cercetatorii fenomenului reptilian au tras concluzia ca cel putin o parte dintre aceste fiinte provin
din constelatia Draco (vezi Figura 4). Aceasta include steaua Thurban, considerata cândva
Steaua Nordului, în functie de care sunt orientate piramidele egiptene. Potrivit studiilor lui
Graham Hancock, stravechiul complex de temple de la Angkor Wat, în Cambodgia, reprezinta o
replica a constelatiei Draco, asa cum trebuie sa fi aratat ea în anul 10.500 î.Ch. În aceasta epoca,
pamântul si locuitorii sai, oameni si extraterestri deopotriva, abia îsi reveneau dupa marele
cataclism care s-a produs în jurul anului 11.000 î.Ch., reconstruindu-si civilizatia.
Autorul si cercetatorul Robert Bauval afirma ca piramidele de la Gizeh sunt aliniate în functie de
stelele din „centura” lui Orion, asa cum trebuie sa fi aratat ele în jurul aceluiasi an 10.500 î.Ch.,
când Orion se afla în punctul cel mai de jos al ciclului sau (din câte înteleg, de pe Orion provine
o alta rasa de extraterestri care opereaza pe planeta noastra). La fel ca alti cercetatori, Hancock
sugereaza ca Sfinxul cu trup de leu de la Gizeh, despre care se crede ca este mult mai vechi decât
a fost datat de istorici, trebuie sa fi privit cu fata catre constelatia Leului în aceeasi perioada de
timp. La ora actuala se fac cercetari legate de o structura fantastica aflata sub apele Japoniei, care
ar putea fi de asemenea veche de cel putin 10.500 de ani. Multi oameni au pus la îndoiala aceste

24
descoperiri, în special sincronizarea piramidelor de la Gizeh cu constelatia Orion, dar tema
merita sa fie cercetata în continuare, chiar daca nu toate detaliile sale sunt adevarate. La urma
urmei, descoperirea adevarului nu reprezinta niciodata un lucru usor, cu atât mai mult daca are o
vechime atât de mare. Este uimitor cum niste structuri si temple atât de vechi, apartinând unor
culturi aparent fara legatura unele cu altele, se aliniaza între ele cu o precizie astronomica,
matematica si geometrica atât de mare. Dar poate ca acele culturi nu erau fara legatura unele cu
altele. Asa cum vom vedea în continuare, ele aveau o origine comuna. Templele din Angkor Wat
sunt acoperite cu imagini ale reptilienilor, caracteristica specifica tuturor culturilor antice,
inclusiv cea egipteana, cea din America Centrala si cea indiana. În studiul sau referitor la
misterioasele turnuri rotunde din Irlanda, profesorul Phillip Calahan afirma ca acestea sunt
pozitionate cu o sincronicitate remarcabila în functie de constelatiile vizibile pe cerul dinspre
nord în timpul solstitiului de iarna. Dar cel mai perfect se aliniaza turnurile cu constelatia…
Draco. Daca am trasa un desen urias al constelatiei Draco pe întregul teritoriu al Irlandei, afirma
Calahan, ochii si capul dragonului ar fi situate de o parte si de alta a Lough Neagh, chiar în
centrul Irlandei de Nord. Partea de est a Lough Neagh este situata în apropierea capitalei Belfast.
De aceea, capul constelatiei Draco este situat la sol exact în Irlanda de Nord, acea regiune micuta
care a fost atât de zguduita de crime si de suferinta în ultima vreme. Pâna la sfârsitul lecturii
cartii de fata, cei care nu sunt familiarizati cu simbolismul îsi vor da seama cât de mare este
puterea acestuia de a atrage energie (pozitiva sau negativa) într-un anumit loc. John Rhodes, unul
din cei mai mari specialisti în domeniul reptilienilor, afirma ca acestia ar putea fi invadatori
veniti din spatiul cosmic, care viziteaza diferite planete si îsi infiltreaza agentii pâna la preluarea
întregului control asupra acestora. Conform acestei teorii, fortele militare reptiliene rapesc
diferite forme de viata existente pe planeta respectiva, pe care savantii lor le studiaza, dupa care
introduc codul genetic reptilian în speciile pe care doresc sa le manipuleze. Acest program
presupune un procedeu de încrucisare, adica exact tehnica folosita de Anunnaki pe pamânt si
descrisa de Tablitele Sumeriene. Rhodes adauga:

„Din bazele lor subterane, extraterestrii reptilieni creeaza o retea alcatuita din fiinte cu
genetica mixta (umana si reptiliana), pe care le infiltreaza pe diferite nivele ale
complexului militar industrial de la suprafata, în guvernele diferitelor tari, în grupurile care
studiaza OZN-urile si domeniul paranormal, în organizatiile preotesti si religioase, etc.
Acesti oameni cu genetica mixta actioneaza conform instructiunilor primite, de multe ori
fara sa stie ca sunt „agenti reptilieni”, creând astfel conditiile pentru invazia finala a
extraterestrilor.„

Nu am avut ocazia sa studiez opera lui Rhodes decât cu câteva zile înainte de terminarea acestei
carti, dar, asa cum veti constata în continuare, am ajuns exact la aceleasi concluzii. Rhodes
afirma ca dupa invazia reptiliana din spatiul cosmic si din bazele lor subterane, populatia de la
suprafata este nevoita sa se predea rapid, din cauza superioritatii armelor extraterestre. În
continuare, reptilienii golesc planeta de resursele ei naturale, precum apa, mineralele si
informatiile ADN. Principala metoda de control reptilian este infiltrarea societatii umane prin
intermediul societatilor secrete, pe care o voi detalia mai târziu în aceasta carte. În finalul cartii
sale, Zeii din Eden, autorul si cercetatorul american William Bramley a tras concluzia ca
Anunnaki au creat o societate secreta numita Fratia Sarpelui, pe care au folosit-o pentru a
manipula umanitatea prin metodele care vor fi descrise în capitolele urmatoare din lucrarea de
fata. Aceasta Fratie a Sarpelui este nucleul central al retelei globale actuale de societati secrete
existente pe pamânt si controlate de reptilieni.

Sunt intra-terestri?
În forma fizica pe care si-au asumat-o, Anunnaki sunt una din numeroasele rase care traiesc în
interiorul pamântului, într-un fel de catacombe uriase, care comunica prin tuneluri si pesteri
subterane. Exista o legenda a indienilor hopi care sustine ca sub orasul Los Angeles exista un
complex stravechi de tuneluri, care a fost ocupat de rasa „sopârlelor”acum 5000 de ani. În anul
1933, G. Warren Shufelt, un inginer minier din LA, a afirmat ca a gasit acest complex subteran.
25
Se crede ca la ora actuala în interiorul lui se tin anumite ritualuri francmasone satanice.
Autoritatile stiu de multa vreme de existenta acestor rase subterane si de locurile în care traiesc,
dar ascund acest lucru printr-o operatiune masiva de acoperire. În anul 1909, G.E. Kincaid a
descoperit un oras subteran construit cu precizia Marii Piramide în apropiere de Marele Canion
din Arizona. Orasul era suficient de mare pentru a putea fi locuit de 50.000 de persoane si era
plin de corpuri mumificate, de origine orientala, poate chiar egipteana, potrivit conducatorului
expeditiei, profesorul S.A. Jordan. Au fost descoperite de asemenea numeroase artefacte,
inclusiv unele obiecte din cupru la fel de dure ca otelul. Muzeul Smithsonian din Washington
DC a avut grija ca aceste descoperiri sa nu fie aduse la cunostinta opiniei publice (la urma urmei,
asta este sarcina sa!) si nimeni nu ar fi stiut nimic de aceasta descoperire daca nu s-ar fi publicat
doua articole în ziarul local, The Arizona Gazette, în aprilie 1909. Cercetatorul si autorul John
Rhodes afirma ca a descoperit acest loc ascuns, pe care îl asociaza cu Sipapuni, lumea subterana
din care pretind ca au iesit la suprafata indienii hopi. Potrivit legendelor acestora, tribul hopi a
trait cândva în interiorul pamântului, membrii sai fiind hraniti si îmbracati de niste „oameni-
furnici”, care ar putea fi identificati cu extraterestrii cunoscuti sub numele de cenusii. Indienii
hopi îsi numesc stramosii „fratii lor serpi” si cel mai sacru ritual al lor este dansul sarpelui. Asa
cum voi continua sa repet la nesfârsit, nu toti reptilienii au intentii rauvoitoare, si nu doresc în
nici un caz sa demonizez rasa reptiliana. Discutia de fata se refera doar la o grupare din rândul
lor. Indienii hopi sustin ca la ordinul zeitei lor, Femeia Paianjen, au iesit la un moment dat la
suprafata pamântului, printr-o pestera pe care o numesc Sipapuni. Odata ajunsi la suprafata, s-au
confruntat cu o pasare care le-a amestecat limbile, astfel încât triburile nu s-au mai putut întelege
între ele. Asemanarea cu povestea biblica a Turnului din Babel este atât de izbitoare încât nu
putem sa nu sesizam aceasta conexiune. Nici în zilele noastre indienii hopi nu îndraznesc sa
refaca imaginile stramosilor lor serpi, de teama sa nu fie pedepsiti cu moartea. Structura lumii
subterane descoperita în Arizona de E.G. Kincaid a fost descrisa de acesta astfel: „…o camera-
mamut din care ies pasaje subterane la fel ca spitele din axul unei roti”. Exact asa este descrisa
baza subterana a reptilienilor de la Dulce, New Mexico, dar si structura bazata pe cercuri
concentrice prin care Fratia mondiala manipuleaza lumea, fiecare cerc având un nivel diferit de
cunoastere la care au acces membrii sai (cu atât mai înalt cu cât cercul este mai apropiat de
nucleu). Câteva din cele mai importante baze subterane reptiliene sunt localizate în Arizona,
New Mexico si zona Four Corners (n.n. textual: Cele Patru Colturi) în care se intersecteaza cele
patru state americane: Arizona, Utah, Colorado si New Mexico. Cât despre lumile si orasele
subterane, antice sau moderne, acestea abunda pe întreaga planeta. Exista rapoarte ale unor
martori oculari care au vazut prin anii 30 umanoizi gigantici în catacombele din Hal Saflini
(Malta). Acestia au fost închisi în ele dupa o petrecere a unor elevi, când ghidul lor a disparut. În
apropiere de Derinkuya, în Turcia, s-au descoperit mai mult de 30 de complexe stravechi de
tuneluri si orase subterane, iar lista poate continua la nesfârsit. Se crede ca misterioasa creatura
cunoscuta sub numele de Big Foot, un fel de maimuta uriasa si paroasa, ar proveni din interiorul
pamântului. Marea majoritate a cercetatorilor fenomenului OZN cred ca exista baze subterane
reptiliene în care extraterestrii lucreaza împreuna cu elita pe care au impus-o la suprafata
pamântului (având gene încrucisate cu ale lor), si am vorbit personal cu fosti agenti CIA care mi-
au confirmat acest lucru. Cu siguranta, în interiorul planetei noastre traieste o rasa reptiliana
întrupata în forma fizica. Singura întrebare care mai ramâne de lamurit este daca aceasta provine
de pe pamânt, sau are o origine extraterestra. Cel mai probabil, raspunsul corect se afla undeva la
mijloc.

Vin din alte dimensiuni?

Cercetarile pe care le-am facut personal sugereaza ca manipularea si controlul reptilian asupra
umanitatii este orchestrat în primul rând într-o alta dimensiune (regiunea inferioara a celei de-a
patra dimensiuni). Fara a întelege natura multidimensionala a vietii si a universului, nu vom
putea realiza plenar maniera în care se realizeaza manipularea pamântenilor de catre o forta ne-
umana. Asa cum confirma în ultima vreme tot mai multi oameni de stiinta, universul este alcatuit
dintr-un numar infinit de frecvente sau dimensiuni ale vietii care coexista în acelasi spatiu, la fel
26
ca frecventele radio sau de televiziune. Deocamdata, noi suntem racordati la frecventa spatiului
tridimensional, pe care îl percepem ca fiind realitatea în care traim. Cum s-ar spune, suntem
acordati pe acest program, dar, la fel ca în cazul radioului sau al televiziunii, celelalte posturi
transmit simultan programe, si daca schimbam canalul sau lungimea de unda, ne putem racorda
oricând la ele. Daca vom proceda astfel, canalul sau postul de dinainte nu îsi înceteaza
transmisiunea, dar noi nu îl mai putem vedea sau auzi, caci nu mai suntem racordati la el. La fel
se petrec lucrurile si cu constiinta umana. Exista oameni care îsi pot acorda constiinta pe alte
lungimi de unda (teoretic, toti putem face acest lucru), conectându-se astfel la informatiile si
constiintele care opereaza pe respectiva frecventa. Noi numim acest fenomen „putere
extrasenzoriala”, dar în realitate ea nu reprezinta altceva decât capacitatea de a muta canalul pe
un alt post. Aceasta este maniera în care opereaza Rasa Sarpelui sau Anunnaki, care controleaza
lumea în care traim prin „posedarea” anumitor linii genealogice dintr-o alta dimensiune. Dupa
cum îmi indica însa cercetarile facute, controlorii reptilieni din cea de-a patra dimensiune sunt
controlati la rândul lor de entitati aflate undeva, într-o a cincia dimensiune. Unde se termina toata
aceasta poveste? Cine poate sti?! Da, da, da, stiu ca suna a basm, dar asa suna de cele mai multe
ori adevarul. Daca nu mai puteti suporta, puteti lasa cartea deoparte, dar nu veti mai afla astfel
enorma cantitate de dovezi care exista în favoarea acestei afirmatii. „Postul” din care emit
reptilienii se afla pe un nivel inferior al celei de-a patra dimensiuni, cel mai apropiat cu putinta
de lumea fizica în care traim. Dimensiunea mai este cunoscuta si sub numele de regiunea astrala
inferioara – legendarul camin al demonilor si al entitatilor malefice despre care s-a vorbit atât de
mult în antichitate. Aceasta este dimensiunea la care apeleaza inclusiv satanistii moderni atunci
când îsi invoca entitatile demoniace în ritualurile lor sinistre. De fapt, ei îi invoca pe reptilienii
din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. Unii cercetatori sugereaza, pe buna
dreptate, ca reptilienii aflati într-o forma ne-fizica au putut patrunde în dimensiunea noastra prin
anumite gauri sau portaluri în tesatura spatio-temporala create de testele si exploziile nucleare
care au început în desertul din New Mexico pe la începutul anilor 40. Dupa parerea mea, aceste
gauri au început sa fie create cu mult timp în urma, înainte de marile cataclisme, când lumea se
afla într-o etapa mult mai avansata de dezvoltare tehnologica decât societatea în care traim noi.
Controlul reptilian asupra planetei pamânt implica toate cele trei teme de mai sus. Personal, am
convingerea ca structura genetica reptiliana opereaza în întregul univers si ca nu toti extraterestrii
care au aceasta structura sunt rauvoitori sau malefici. La fel ca în cazul umanitatii, ei actioneaza
pe întregul spectru de atitudini posibile, de la iubire pâna la ura, de la dorinta de libertate pâna la
dorinta de control. Nu voi putea sublinia îndeajuns pâna la sfârsitul cartii ca reptilienii la care ma
refer aici sunt doar o grupare particulara apartinând acestei specii, nu întreaga specie. Aceasta
grupare manipulatoare a venit pe planeta noastra din constelatia Draco (si nu numai), aceasta
fiind chiar originea unor termeni precum „drac” sau „draconic”, care rezuma destul de corect
intentiile si agenda membrilor sai. Acestor extraterestri le place sa consume sânge uman, ei fiind
vampirii de care vorbesc atâtea legende. De altfel, care este numele celui mai celebru vampir din
lume? Contele Dracula! Cuvântul „conte” simbolizeaza liniile genealogice aristocratice cu
genetica mixta, reptiliana si umana, pe care extraterestrii le poseda din regiunea inferioara a celei
de-a patra dimensiuni, iar Dracula este o referire evidenta la aceiasi draconieni. Povestile recente
referitoare la chupacabra care suge sângele, aparute în Puerto Rico, Mexic, Florida si nord-vestul
coastei pacifice se potrivesc de minune descrierii reptiliene. Aceasta creatura suge sângele unor
animale domestice precum caprele, de unde si numele ei (n.n. sugecapra). Reptilienii opereaza
prin învaluire. Expresia lor fizica traieste în baze subterane, de unde interactioneaza cu savanti si
lideri militari cu sânge încrucisat. Ies uneori la suprafata pentru a rapi fiinte umane, dar
principala forma de control pe care o exercita este posesiunea. Programul de încrucisare genetica
(prin acte sexuale sau în laborator) este descris în Tablitele Sumeriene si în Vechiul Testament
(Fiii lui Dumnezeu care s-au încrucisat cu fiicele oamenilor). Liniile genealogice hibride pe care
le-au produs sunt purtatoare ale codului genetic reptilian, putând fi mult mai usor posedate de
reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. Dupa cum vom vedea, aceste
linii genealogice au devenit aristocratia si familiile regale ale Marii Britanii si ale celorlalte
natiuni europene, fiind apoi exportate, gratie „Marelui” Imperiu Britanic, pentru a guverna cele

27
doua Americi, Africa, Asia, Australia, Noua Zeelanda, si asa mai departe. Membrii acestor linii
genetice preiau prin manipulare toate pozitiile cheie ale politicii, armatei, mas-mediei, sistemului
bancar si mediului de afaceri, devenind un fel de papusi manevrate de extraterestri. Acestia
opereaza prin intermediul tuturor raselor, dar mai ales al celei albe.
Dupa cum se stie, exista o zona a creierului uman cunoscuta sub numele de creier reptilian.
Acesta este creierul primordial al omului, la care s-au adaugat ulterior celelalte segmente.
Potrivit neuro-anatomistului Paul MacLean, aceasta zona primitiva a creierului este condusa de
un alt segment preistoric, pe care oamenii de stiinta îl numesc complexul-R. R este prescurtarea
de la reptilian, caci noi împartasim acest organ cu reptilele. MacLean afirma ca acest complex-R
joaca un rol important în „comportamentul agresiv, în simtul teritorialitatii, al ritualismului si în
stabilirea ierarhiilor sociale”. Acesta este exact modelul comportamental al reptilienilor si al
hibrizilor umani creati de ei. Astronomul Carl Sagan stia mult mai multe lucruri decât a revelat
opiniei publice. De fapt, el si-a petrecut cea mai mare parte a carierei lui ascunzând adevarul, nu
scotându-l la iveala. Din când în când, aceasta cunoastere a adevarului ascuns a iesit însa la
suprafata, ca de pilda în acea ocazie în care a spus: „ … Nu trebuie sa ignoram componenta
reptiliana a naturii umane, îndeosebi comportamentul nostru ritualist si ierarhic. Dimpotriva,
acest model ne-ar putea ajuta sa întelegem care este esenta fiintei umane”. În cartea sa, Dragonii
din Eden, el adauga ca pâna si latura negativa a comportamentului uman poate fi exprimata în
termeni reptilieni, cum ar fi expresia „ucigas cu sânge rece”. Cu siguranta, Sagan (al carui nume
este o inversiune perfecta a numelui indian al zeilor reptilieni, Nagas) stia el ce stia, dar a
preferat sa nu dezvaluie aceste lucruri. În perioada de formare a fatului, acesta trece prin
numeroase etape ce marcheaza evolutia animalelor pâna la forma umana actuala. Pot fi stabilite
astfel conexiuni cu mamiferele (altele decât primatele), reptilele si pestii. Spre exemplu, exista
un moment în care embrionul îsi dezvolta branhii. Pâna în cea de-a opta saptamâna, fatul uman
seamana mai degraba cu embrionii de pasari, oi si porci. Abia din cea de-a treia luna de
dezvoltare o ia pe calea evolutiei proprii. Din când în când, instructiunile genetice uita care este
cel mai recent scenariu si conduc la nasterea unor copii cu cozi. Acestea se numesc apendice
caudale si apar în regiunea lombara inferioara. În tarile dezvoltate ele sunt înlaturate imediat de
medici, dar în tarile sarace exista oameni care sunt nevoiti sa traiasca întreaga lor viata purtând
aceste cozi. Feromonii sunt substante secretate de animale pentru a putea fi recunoscute de
membrii aceleiasi specii. Feromonii femeilor umane si cei ai iguanelor sunt identici din punct de
vedere chimic.
Va reamintesc cifrele date în primul capitol, care precizeaza numarul de planete si de stele care
exista în aceasta fractiune a creatiei în care ne aflam si noi. Numarul formelor de viata din
aceasta galaxie depaseste orice imaginatie, iar acesta este doar nivelul tridimensional al
existentei. Daca ne vom limita capacitatea de perceptie numai la ceea ce exista pe aceasta planeta
micuta din sistemul nostru solar (nici el prea mare), imaginatia si viziunea noastra vor ramâne
atât de microscopice încât ne va fi imposibil sa întelegem ce se petrece în realitate în lumea în
care traim. Pentru acest nivel de gândire, ideea ca o rasa reptiliana controleaza aceasta planeta
dintr-o alta dimensiune pare neverosimila si de neînteles. Probabil asa vor gândi marea
majoritate a cititorilor acestei carti, dar în rândul cercetatorilor interesati de aflarea adevarului, si
nu doar de apararea unui sistem de convingeri depasit, „conexiunea reptiliana” prinde din ce în
ce mai mult teren.
În anul 1998 am calatorit prin Statele Unite timp de 15 zile, perioada în care am întâlnit mai mult
de 12 persoane diferite care mi-au declarat ca au vazut cu ochii lor oameni transformându-se în
reptile, iar apoi din nou în oameni. De pilda, doi prezentatori de televiziune au avut o asemenea
experienta în timp ce intervievau un mare aparator al centralizarii globale a puterii, cunoscuta si
sub numele de Noua Ordine Mondiala. Dupa ce interviul în direct s-a terminat, prezentatorul i-a
spus colegei sale ca a trait o experienta uimitoare în timpul emisiunii: a vazut fata barbatului
intervievat transformându-se într-o creatura asemanatoare unei sopârle, dupa care a revenit din
nou la trasaturile unei fete umane. Colega sa a ramas consternata, caci ea a vazut mâinile
oaspetelui transformându-se în labe de reptila. Prezentatorul mi-a mai povestit experienta unui
prieten de-al sau, politist, în timpul unui control de rutina într-o cladire oficiala din Aurora, lânga

28
Denver, Colorado. Politistul i-a atras atentia directorului uneia din companiile de la parter asupra
naturii extreme a mijloacelor de securitate adoptate în cladire. Directorul i-a raspuns ca daca
doreste sa vada cu adevarat mijloace extreme de securitate, ar face mai bine sa viziteze etajele
superiore ale cladirii. I-a aratat de asemenea un lift care nu urca decât pâna la anumite etaje din
partea de sus a cladirii, dupa care, tot sporovaind, i-a povestit ce i s-a întâmplat cu câteva
saptamâni înainte. Astepta liftul, iar când acesta s-a deschis, din el a iesit o creatura extrem de
ciudata. Era albinoasa si avea o fata ca de sopârla, cu pupile verticale, asa cum au reptilele.
Creatura a iesit afara din cladire si s-a urcat într-o masina cu însemne oficiale. Politistul a ramas
atât de intrigat încât s-a interesat în timpul sau liber de companiile care erau gazduite în partea
superioara a cladirii si la care ajungea liftul misterios. A descoperit ca toate erau firme-fantoma,
sub care se ascundea de fapt Agentia Centrala de Contraspionaj, CIA.
Ar mai fi si experientele lui Cathy O’Brien, una din sclavele controlate mental de care s-a folosit
Guvernul Statelor Unite timp de 25 de ani, pe care le povesteste în uimitoarea sa carte, Trans
Formation of America (joc de cuvinte: Transformarea Americii, sau Intrarea în Transa a
Americii), scrisa împreuna cu Mark Phillips. Femeia a fost abuzata sexual înca din copilarie, iar
apoi ca adult, de un întreg sir de oameni faimosi pe care îi numeste în cartea sa. Printre acestia s-
au numarat presedintii Statelor Unite Gerald Ford, Bill Clinton si George Bush, un jucator cu un
rol principal în Fratie, asa cum am aratat în celelalte carti ale mele (lucru confirmat de altfel de
multi alti autori). Bush, un pedofil si ucigas în serie, a violat-o în mod repetat pe fiica lui Cathy,
Kelly O’Brien. Ca reactie în fata curajoasei expuneri a adevarului pe care a facut-o aceasta,
autoritatile au fost nevoite sa o scoata pe Kelly din programul de control al mintii numit Project
Monarch. Cathy descrie în cartea sa, Trans Formarea Americii, un moment în care presedintele
Bush statea în fata ei în biroul sau din Casa Alba, rasfoind o carte cu imagini ale unor
„extraterestri cu fete de sopârle veniti dintr-un loc îndepartat din spatiul cosmic”. Bush a pretins
ca este el însusi un „extraterestru” si s-a transformat în fata ei într-o reptila, „ca un cameleon”.
Cathy a preferat sa creada ca a fost victima unui efect de holograma, lucru care nu ma mira
deloc. Orice om ar fi crezut acelasi lucru, caci adevarul pare prea fantastic pentru a fi crezut
(chiar daca îl vezi cu ochii tai), pâna când nu începi sa aduni dovezi care sa-l ateste. Nu exista
nici o îndoiala ca programele de control al mintii includ si scenariul extraterestru, majoritatea
organizatiilor care se ocupa de studierea OZN-urilor fiind manipulate în mod grosolan, nu în
ultimul rând prin intermediul Hollywood-ului, prin care se încearca sa se modeleze opinia
publica. Cathy afirma în cartea sa ca George Lucas, producatorul trilogiei Star Wars, este ofiter
acoperit al NASA si al Agentiei pentru Securitate Nationala (din care s-a nascut mai târziu CIA).
Coroborând faptele cu informatii pe care le-am aflat de la alte persoane, eu nu cred ca ceea ce a
spus Bush si ceea ce a vazut Cathy a fost doar un program de control al mintii. Cred ca pur si
simplu Bush i-a revelat lui Cathy Marele Secret, ca o rasa reptiliana dintr-o alta dimensiune
controleaza planeta de mii de ani. Mai cunosc si alte persoane care l-au vazut pe Bush
schimbându-se într-o reptila.
Presedintele Mexicului din anii 80, Miguel De La Madrid, s-a folosit de asemenea de Cathy în
starea ei de transa. Cathy povesteste ca acesta i-a relatat Legenda Iguanei si i-a explicat ca niste
extraterestri cu forme de sopârle au coborât în Mexic si au luat contact cu populatia mayasa.
Piramidele mayase, cunoasterea lor astronomica avansata si obiceiul de a sacrifica fecioare au
fost inspirate de acesti extraterestri reptilieni. Presedintele a adaugat ca acestia s-au încrucisat cu
mayasii pentru a da nastere unei forme de viata în care sa poata sa locuiasca. De La Madrid i-a
spus lui Cathy ca mostenitorii acestor linii genealogice au capacitatea de a se transforma ca niste
cameleoni, oscilând între forma umana si cea de iguana – „un vehicul perfect pentru a se
transforma în lideri mondiali”, a conchis el. Presedintele a pretins ca are el însusi stramosi cu
gene încrucisate, lucru care îi permitea sa se transforme la vointa într-o iguana, si invers. S-a
schimbat apoi în fata ei, la fel ca si Bush, capatând o limba si ochi ca de sopârla. Deloc
surprinzator, Cathy a continuat sa creada ca asista la o proiectie holografica, dar oare chiar asa sa
fi fost? Si daca De La Madrid spunea adevarul? Acest comportament de cameleon nu este decât
o alta expresie pentru formula des uzitata în antichitate referitoare la „schimbarea formei”.
Inclusiv savantii moderni cu mintea deschisa accepta astazi aceasta posibilitate. Schimbarea

29
formei este o capacitate a mintii de a proiecta o alta imagine fizica în fata celor din jur. Tot ce
exista este energie care vibreaza pe o anumita frecventa. Prin folosirea mintii pentru a schimba
frecventa de vibratie, poti aparea în ce forma vrei. Multi martori oculari au vorbit de asa-zisii
„barbati în negru” care s-au materializat iar apoi s-au dematerializat în fata lor. Fenomenul se
întâmpla de obicei atunci când cineva care divulga informatii despre OZN-uri sau extraterestri
trebuie speriat si amenintat. Extraterestrii pot face acest lucru pentru ca sunt fiinte
interdimensionale care pot aparea în orice forma doresc. Asa se explica obsesia familiilor din
elita liniilor genealogice încrucisate pentru a-si pastra puritatea genetica. De fapt, ele urmaresc
sa-si pastreze structura genetica ce le permite sa se deplaseze între dimensiuni si sa-si schimbe
forma, aparând când ca oameni, când ca reptile. Daca structura genetica se îndeparteaza prea
mult de originea ei reptiliana, ei îsi pierd aceste capacitati. Cathy povesteste ca o alta experienta
conexa cu extraterestrii s-a petrecut la laboratorul pentru controlul mintii de la Centrul pentru
Zboruri Spatiale Goddard, de lânga Washington DC, în prezenta lui Bill si Bob Bennett, doua
personaje binecunoscute în politica Statelor Unite si adânc infiltrate în reteaua Fratiei. Iata ce a
experimentat Cathy, dupa ce i s-au dat droguri pentru modificarea starii psihice:

„L-am auzit pe Bill Bennett vorbind în întunericul din jur: ‚Acesta este fratele meu, Bob. El
si cu mine suntem o singura fiinta. Suntem proveniti din alta dimensiune – doua fiinte
dintr-un alt plan’.”

Luminile high-tech care se roteau în jurul meu m-au convins ca ma deplasez si eu într-o
alta dimensiune, la fel ca si ei. O raza laser a lovit peretele din fata mea, explodând într-o
imagine panoramica a unei receptii la Casa Alba. Era ca si cum m-as fi aflat acolo.
Întrucât nu cunosteampe nimeni, am întrebat agitata: ‚Cine sunt acesti oameni?’

‚Nu sunt oameni, iar aceasta nu este o nava spatiala’, mi-a raspuns Bennett. În timp ce
vorbea, imaginea holografica s-a schimbat usor, astfel încât oamenii de dinainte au
capatat forme de sopârle. ‚Bine ai venit pe cel de-al doilea nivel al lumii noastre
subterane. Acestea nu este decât o reflexie în oglinda a primului nivel, respectiv o
dimensiune extraterestra. Noi venim dintr-un plan trans-dimensional care include toate
dimensiunile…”.

„te-am luat în dimensiunea mea pentru a stabili o legatura mai puternica cu mintea ta
decât mi-ar permite planul terestru, mi-a spus Bill Bennett. Fiind extraterestru, tot ce
trebuie sa fac este sa îmi proiectez gândurile în mintea ta, pentru ca ele sa devina
propriile tale gânduri’”.

Desi pare o simpla tehnica de programare, nu pot sa nu ma întreb, date fiind si celelalte dovezi
pe care le voi prezenta în continuare, daca nu ar fi mai veridic sa credem ca, sub influenta
drogurilor si a celorlalte metode de control aplicate asupra ei, mintea lui Cathy a trecut pur si
simplu pe frecventa pe care opereaza reptilienii. Acestia provin din regiunea inferioara a celei
de-a patra dimensiuni si nu îsi folosesc corpurile fizice decât ca instrumente pentru a manipula
cea de-a treia dimensiune. De aceea, mi s-ar parea normal ca, în masura în care îti poti acorda
mintea la dimensiunea lor, sa îi poti vedea asa cum sunt în realitate. Povestea lui Cathy se
suprapune peste alte relatari ale unor persoane rapite, care confirma ca rapitorii lor aratau mai
întâi ca niste oameni, pentru a se transforma apoi în reptile umanoide. Sunt oare toti acesti
oameni într-adevar rapiti de extraterestri în navele lor zburatoare, sau sunt supusi ei unui
program de control al mintii precum cel experimentat de Cathy O’Brien, care le permite sa se
conecteze la regiunea inferioara acelei de-a patra dimensiuni? În cartea sa, Teama si dezgust în
Las Vegas, Hunter S. Thompson descrie cum a vazut asemenea reptile pe când era drogat, iar un
barbat pe care l-am cunoscut în timpul celor 15 zile cât am stat în SUA mi-a povestit o istorie
similara. Prin anii 60 facea abuz de LSD si într-o asemenea stare de constiinta alterata vedea unii
oameni ca fiind normali, în timp ce altii îi apareau ca niste sopârle si alte reptile umanoide. O
vreme a crezut ca are halucinatii, dar luând regulat doze mari de drog, a sfârsit prin a-si da seama
ca ceea ce vedea nu era o halucinatie, ci o ridicare a valului vibratoriu care îi permitea sa vada
30
fortele care îicontroleaza pe oameni, dincolo de planul fizic. Întotdeauna, aceiasi oameni capatau
fete de sopârla si aceiasi oameni îsi pastrau chipul uman. Nu se schimbau niciodata între ei. A
început sa-si dea de asemenea seama ca cei cu fete de sopârla reactioneaza întotdeauna la fel în
fata filmelor, a programelor de televiziune, etc. „Obisnuiam sa ne distram si sa spunem: ‚Vin
sopârlele’”, mi-a povestit el. Era convins ca exista un „câmp morfogenetic”, ca sa-i folosesc
propria expresie, care influenteaza ADN-ul oamenilor-sopârla si le aliniaza structura celulara la
tiparul genetic reptilian. Cu cât cineva are mai multe gene reptiliene, cu atât mai usor îi este sa
stabileasca aceasta comunicare cu câmpul morfogenetic, respectiv sa fie controlat. Persoanele cu
structura celulara cea mai aliniata la câmpul morfogenetic sunt familiile Elitei care conduce
lumea la ora actuala. Nu este o întâmplare faptul ca Printesa de Wales Diana obisnuia sa îi
numeasca pe Windsor-i „sopârle” si „reptile”. Facea acest lucru cu toata seriozitatea. „Nu sunt
umani”, spunea ea. Am aflat acest lucru de la o confidenta apropiata a Dianei, pe care o voi cita
pe larg mai târziu în aceasta carte.
La sfârsitul celor 15 zile petrecute în America, în care am întâlnit o sumedenie de oameni care
mi-au spus acelasi lucru: ca au vazut oameni transformându-se în reptile, ma aflam în sala de
conferinte a expozitiei „Whole Life” din Minneapolis, si tineam o prelegere. O doamna din
public mi-a spus ca are puteri extrasenzoriale si ca stie despre ce vorbesc, caci putea vedea
reptilele din interiorul oamenilor, în special al politicienilor, oamenilor de afaceri, bancherilor si
elitei militare. Avea acest dar deoarece putea vedea dincolo de aparenta fizica, patrunzând cu
usurinta în regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, în care rezida acesti reptilieni. Ce i-
a spus Miguel De La Madrid lui Cathy O’Brien? Ca aceste fiinte cu sânge încrucisat pot oscila
între înfatisarea de om si cea de iguana, la fel ca un cameleon – „un vehicul perfect pentru
transformarea în lideri ai lumii”. Doamna cu puteri psihice mi-a spus ca aproape toti oamenii
aflati în pozitii de vârf ale puterii fac parte din categoria reptilelor, desi existau printre ei si
oameni normali, „coplesiti si controlati” însa de reptile. Fara a fi ei însisi reptilieni, acesti oameni
sunt posedati de cei din urma. Exista apoi reptilieni „cu sânge integral”, care îsi ascund adevarata
natura sub înfatisarea umana, si „hibrizi”, oameni cu sânge încrucisat posedati de reptilienii din
cea de-a patra dimensiune. Mai exista si reptilieni care se manifesta direct în aceasta dimensiune,
dar acestia nu-si pot pastra indefinit înfatisarea. O parte din „barbatii în negru” fac parte din
aceasta categorie. Multi oameni posedati nu au nici cea mai mica idee de acest lucru, dar
gândurile lor sunt gândurile reptilienilor. Ei actioneaza în sensul împlinirii Agendei, fara sa-si
dea seama ce fac si de ce sunt pusi sa actioneze în acest fel. Familiile Elitei conducatoare,
precum Rothschild-zii si Windsor-ii, sunt reptilieni cu sânge integral care se ascund sub
înfatisarea umana stiind perfect cine sunt si care este Agenda pe care încearca sa o
implementeze. Un alt comentariu pe care l-a facut doamna în cauza s-a referit la familia Clinton:
în timp ce Hillary Clinton era o femeie-reptilian cu drepturi depline, Bill Clinton nu era decât un
om posedat de reptilieni. Aceasta informatie mi s-a parut extrem de interesanta, caci propriile
mele cercetari, la fel ca studiile altor persoane preocupate de acest domeniu, au scos la iveala
faptul ca Hillary Clinton este situata mult mai sus în ierarhie decât Bill, care nu reprezinta decât
un pion în acest joc, desi are sânge încrucisat. La nevoie, superiorii lui pot renunta oricând la
serviciile sale. Nu întotdeauna cei mai puternici oameni sunt plasati în pozitiile aparent cele mai
influente. Adevarata putere o detin cei care trag sforile.
Mai exista o diferenta importanta între cei cu sânge pur si cei cu sânge încrucisat. Tot ce exista
are un substrat energetic sonor (vibratoriu). Atunci când gândim sau simtim, noi emitem unde
energetice care modifica prin rezonanta câmpul din jur, facându-l sa vibreze pe acelasi nivel de
frecventa. Aceste unde reprezinta sunete care nu pot fi percepute de auzul uman. Nici o forma nu
poate exista fara un sunet corespondent. Asa cum puteti vedea din fantastica serie de filme video
numita Cymatics, sunetul este cel care transforma materia în forma. Aceste filme prezinta
structurile uimitoare, de multe ori în forme geometrice, în care se aranjeaza nisipul si alte
particule asezate pe un platou de metal supus vibratiei prin diferite sunete. Fiecare schimbare a
sunetului conduce la o schimbare corespunzatoare a structurilor geometrice. Fenomenul este
similar celui descris la începutul acestui capitol, care genereaza formarea cercurilor concentrice
ale orbitelor planetare în jurul soarelui. Sistemul solar este el însusi o creatie a sunetului, la fel ca

31
tot ceea ce exista în creatie. La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul era… un sunet. În seria de
filme intitulata Cymatics putem vedea transformarea particulelor în miniplanete, sisteme solare
si galaxii, prin simpla putere a sunetelor. Între altele, sunetele reprezinta un incredibil remediu
vindecator. Punerea în rezonanta a corpului si organelor cu sunetele lor corespondente permite
vindecarea acestora. O boala nu înseamna altceva decât o stare de dizarmonie a starii naturale de
vibratie a organismului, generata de gândurile si sentimentele noastre dezechilibrate, care
altereaza vibratia originala a corpului. Asa se explica de ce stresul emotional poate conduce la
îmbolnavire. Lucrurile sunt cât se poate de simple. Înca si mai uimitor este faptul ca particulele
de nisip prezentate în seria de filme Cymatics iau forme aproape umane atunci când sunt emise
anumite sunete. Corpurile noastre sunt ele însele produse de anumite energii, iar daca mintea
noastra ar fi suficient de puternica pentru a modifica aceste energii formatoare, corpul nostru si-
ar putea schimba forma sau ar putea disparea complet din aceasta dimensiune. Acesta este
fenomenul numit schimbarea formei. Nu este vorba de un miracol, ci de un fapt stiintific, de o
lege naturala a creatiei, care explica, între altele, felul în care îsi pot schimba forma reptilienii cu
sânge pur din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, oscilând între înfatisarea de om si
cea de reptila. Ei nu îsi schimba decât forma exterioara. În dimensiunea noastra apar ca oameni,
dar aceasta nu este decât o schimbare a învelisului. Esenta lor ramâne neschimbata.
Dupa ce am terminat prima redactare a acestui capitol am cunoscut o alta femeie, de data aceasta
în Anglia, care mi-a spus ca este maritata cu un barbat implicat în ritualurile satanice ale Fratiei.
Acesta este administrator al unei zone numite Burnham Beeches, situata lânga granita dintre
Buckinghamshire si Berkshire, la câtiva kilometri de Slough, la vest de Londra. Locul este vestit
pentru ritualurile satanice practicate aici, fiind mentionat chiar în Registrul Cadastral facut din
ordinul lui Wilhelm Cuceritorul în secolul al XI-lea. Pe la începutul anilor 70, doamna în cauza
îsi plimba câinele prin aceasta regiune, când a vazut un personaj îmbracat într-o roba lunga de
culoare rosie. Când si-a ridicat capul, a vazut ca avea o fata de sopârla. Evident, s-a gândit ca
este nebuna, dar cu siguranta nu a fost o iluzie. „Sopârla” era cât se poate de reala, nu era o
aparitie. Având capacitati extrasenzoriale, mai târziu a început sa vada (la fel ca si doamna din
America) oameni transformându-se în sopârle în fata ochilor sai, sau fiind posedati de imagini
ale unor sopârle suprapuse peste forma lor. În sectiunea cu ilustratii veti vedea imaginea pe care
o percepe cu ochii mintii o artista, descrisa în termeni similari de multe alte persoane. La data de
20 iulie 1988, mai multi oameni din Bishopsville, South Carolina, s-au plâns ca au fost terorizati
de „un om-sopârla cu o înaltime de 2,20 metri, fara par, sprâncene sau buze, cu trei degete la
fiecare mâna si ochi mari de culoare rosie”. Cinci persoane au raportat aparitia acestui om-
sopârla, iar povestea a fost relatata în Los Angeles Times si în Herald Examiner.
Daca nu te opui fluxului vietii si asculti vocea intuitiei, incredibilele sincronicitati care te
înconjoara de pretutindeni îti arata tot ce trebuie sa stii si te ghideaza prin aceasta perdea de fum
si galerie de oglinzi înselatoare pe care o numim realitate. Într-o zi din februarie 1998 ma aflam
la Johannesburg, în Africa de Sud. Am avut atunci o conversatie de cinci ore cu un saman zulu
pe nume Credo Mutwa. Cuvântul „zulu” înseamna „oameni veniti din stele”, iar aceasta
populatie crede ca este o rasa regala venita de pe o alta planeta. Am vorbit despre manipularea
globala si mi-a transmis convingerea lui ca în spatele Fratiei alcatuite din monarhi, politicieni,
bancheri si patroni de mas-media se ascunde de fapt o rasa extraterestra. M-am întors apoi în
casa în care locuiam si am început sa-mi notez în laptop tot ce mi-a spus, dupa care am coborât
în salon. La televizor tocmai începea un film intitulat The Arrival (Sosirea), despre o rasa
extraterestra reptiliana care a preluat controlul asupra planetei operând prin trupuri umane si
schimbându-si înfatisarea. Sincronicitatea era perfecta! Era evident ca cineva încerca sa-mi
comunice ceva. Iar acel ceva era adevarul. Un alt film mai putin cunoscut pe care l-am vazut în
acea perioada se intitula Ei sunt vii, tema fiind aceeasi. În sfârsit, a mai fost un film cu exact
aceeasi tema, intitulat Invazia extraterestra. Dar filmul care s-a apropiat cel mai mult de adevar
este serialul american de televiziune care a rulat pe micile ecrane prin anii 80, intitulat V. Filmul
prezinta aceeasi rasa extraterestra de reptilieni care preia controlul asupra planetei aratând exact
ca oamenii. Reptilele sunt prezentate ca si cum ar fi acoperite cu un fel de piele din latex, lucru
care nu corespunde realitatii, dar tema filmului se suprapune aproape perfect peste realitate,

32
aratându-ne ce ni s-ar putea întâmpla daca nu ne vom trezi rapid la realitate. Va recomand
insistent sa faceti rost de o caseta video cu acest film, pentru a avea o imagine vizuala a
lucrurilor expuse în aceasta carte.
Unul din cei mai importanti cercetatori ai acestui fenomen a fost americanca Alex Christopher,
autoare a unei lucrari în doua volume intitulata Cutia Pandorei, în care aminteste de prezenta
reptilienilor pe aceasta planeta. Alex i-a vazut pe reptilieni si pe cenusiii cu ochi mari (dupa cum
îi numeste ea). Ea povesteste ca într-o noapte, pe când se afla în casa ei din Panama City,
Florida, a fost strigata la ora 2:30 dimineata de vecinii înnebuniti de spaima, o femeie si
partenerul ei de viata, pilot de avion pe o linie comerciala. Când a alergat sa vada despre ce este
vorba, a gasit-o pe femeie lesinând, cu ochii iesiti din orbite. Alex sustine ca a simtit o energie
incredibila care încerca sa patrunda în mintea ei. S-a gândit ca este vorba de radiatii. Într-adevar,
a doua zi toate plantele din zona murisera. I-a luat pe cei doi si i-a scos afara, unde au stat de
vorba o vreme. Acestia i-au povestit ca tocmai faceau dragoste, când a început incidentul. Acest
lucru nu este întâmplator, caci reptilienii se hranesc cu emotiile si cu energia sexuala a
oamenilor, ceea ce explica de ce este atât de important sexul în ritualurile satanice închinate
„demonilor”, adica exact acestor reptilieni. Cei doi i-au povestit ca au vazut un flash luminos,
dupa care au fost trasi jos din pat. Barbatul înca mai avea o vânataie facuta de o palma cu degete
lungi de circa 25 de centimetri, cu gheare care i-au sfâsiat pielea. A doua zi locul s-a inflamat,
devenind atât de dureros încât nu putea suporta nici o atingere. Alex Christopher a pastrat aceste
imagini înregistrate pe o caseta video. Dupa ce cuplul s-a calmat si Alex s-a întors acasa, s-a
trezit ea însasi fata în fata cu un reptilian. Iata cum povesteste ea incidentul:

„M-am trezit din somn si am vazut lânga pat o ‚fiinta’. Avea ochii galbeni cu pupile ca de
sarpe, urechi ascutite si rânjea cu toata fata. Purta un combinezon argintiu si m-a speriat
de moarte. Mi-am tras patura peste cap si am început sa tip… Sa vezi acest rânjet de
motan Cheshire (Motanul care apare în filmul Alice în Tara Minunilor) si acei ochi
malitiosi… era prea mult pentru mine! Am vazut acest gen de fiinte si cu alte ocazii. Avea
nasul turtit si o înfatisare aproape umana, exceptând ochii si pielea cenusie…

… Mai târziu, în anul 1991, lucram într-o cladire dintr-un mare oras, când am facut o
pauza la ora 18:00. Fara sa-mi dau seama când trece timpul, m-am trezit ca s-a facut ora
22:30. Am început sa-mi aduc apoi aminte ce s-a întâmplat: am fost luata la bordul unei
nave spatiale, trecând prin cele patru etaje superiore ale cladirii si prin acoperis. Pe nava
se aflau germani si americani care lucrau împreuna cu niste extraterestri cenusii. Am fost
dusi într-o alta încapere, unde i-am putut vedea din nou pe reptilienii (pe cei pe care
obisnuiesc sa-i numesc ‚pui de Godzille’) cu dintii scurti si ochii galbeni oblici. Acestia
sunt fiintele cele mai crude pe care vi le-ati putea imagina. Chiar si mirosul lor este odios”.

Germanii si americanii aflati pe nava purtau ecusoane pe care aparea un triunghi albastru în
interiorul caruia se afla un dragon cu ochii rosii, înconjurat de un cerc. O prietena i-a spus mai
târziu ca a vazut acest simbol în Statele Unite, la Fort Walden. Simbolul sarpelui înaripat a putut
fi vazut si pe insigna soldatului israelian care o sustinea pe fiica primului ministru asasinat,
Yitzhak Rabin, la funeraliile tatalui ei, în anul 1995 (vezi numarul din 29 noiembrie 1995 al
revistei Newsweek). Unul din locurile pe care Alex Christopher le-a studiat cel mai amanuntit
este noul aeroport din Denver, care are faima de a fi o acoperire pentru o baza subterana
extraterestra în care lucreaza atât oameni cât si reptilieni. Cu siguranta, este un loc ciudat. Prima
mea conferinta pe aceasta tema a conspiratiei pe care am tinut-o în Statele Unite a avut loc la
Denver, în august 1996. Am aterizat pe aeroportul acestui oras fara sa am vreo idee despre
sinistra sa reputatie. De îndata ce am coborât din avion am simtit însa o energie extrem de
ciudata, ca o apasare neplacuta. Aeroportul a fost construit cu costuri imense pe un teren deschis
aflat la mare distanta de Denver si este plin de simboluri masonice. Exista inclusiv gargui (cap de
burlan în forma de animal fantastic), figuri de reptile înaripate, la fel ca cele care decoreaza
caminele aristocratiei reptiliene din Marea Britanie, precum si bisericile si catedralele din Europa
construite de Fratie. Asemenea gargui exista si pe cladirea din Dealey Plaza, locul în care a fost
asasinat presedintele Kennedy, iar acum puteam sa-i vad si într-un aeroport modern construit –
33
se spune – pe o baza subterana reptiliana. Garguii sunt simboluri ale reptilienilor, ceea ce explica
de ce pot fi gasiti în aeroportul din Denver. Coloana frontala a aeroportului este marcata cu
simbolul francmason al compasului si da în Marea Sala, un alt termen francmason. Unul din
peretii acestei sali este acoperit cu o pictura murala grotesca, plina de simboluri malefice,
inclusiv trei sicrie cu trei femei moarte în ele: o evreica, o indianca americana si o negresa. O
alta fata tine în mâna o tablita mayasa care descrie distrugerea civilizatiei. Un personaj urias,
descris de Alex Christopher ca un fel de Darth Vader (Personajul negativ din trilogia Razboiul
Stelelor) verde, sta deasupra unui oras distrus, cu o sabie în mâna. Imaginea mai prezinta un
drum pe care merg femei tinând în brate copii morti. Copii de toate rasele predau armele tarilor
lor unui copil german cu pumnul de fier, care tine în mâna o nicovala. Se spune ca orasul Denver
este programat sa devina capitala sectorului de vest al Statelor Unite în cadrul statului fascist
intitulat Noua Ordine Mondiala, care ar trebui instaurat cândva, dupa anul 2000. Capitala
sectorului de est ar urma sa devina orasul Atlanta. Îmi amintesc ca am sesizat cu câtiva ani în
urma similitudinea uluitoare a aeroportului din Atlanta cu cel din Denver. Acum înteleg de ce
seamana atât de bine cele doua structuri.
Principalul centru al Noii Ordini Mondiale urmeaza sa devina statul Colorado. Însasi regina
Angliei a cumparat teren în acest stat, desigur, sub acoperire. Asa cum veti vedea mai târziu,
familia regala britanica este masiv implicata în toata aceasta poveste, inclusiv în moartea
printesei Diana. Unul din principalii oameni de legatura ai lui Christopher a fost Phil Schneider,
fiul unui comandant de submarin din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, care a primit
sarcina de a construi mai multe baze subterane la mare adâncime în Statele Unite. Am vazut
personal o parte din casetele video înregistrate cu conferintele lui atunci când a început sa
vorbeasca public despre vasta retea de baze, orase si tuneluri subterane din SUA. A murit mai
târziu, în circumstante stranii, care ar fi trebuit sa para o „sinucidere”. Schneider a afirmat ca
aeroportul din Denver este conectat cu o baza subterana situata la mare adâncime, care are cel
putin opt nivele si include un oras subteran pe o suprafata de opt kilometri patrati. Alte persoane
care au avut acces în interiorul acestei baze subterane povestesc ca în interiorul ei se afla
numerosi sclavi umani, multi dintre ei copii, care lucreaza sub controlul reptilienilor. Alte doua
baze la a caror constructie pretinde ca a participat Phil Schneider sunt Area 51 din Nevada (o
zona cu o reputatie extrem de sinistra) si baza de la Dulce, în New Mexico, conectata printr-o
retea de tuneluri cu Laboratorul National din Los Alamos. Am fost eu însumi la Los Alamos, iar
vibratia de acolo este absolut îngrozitoare. Dupa ce am vorbit despre invazia reptiliana la un post
de radio din SUA, un soldat din armata Statelor Unite stationat la Dulce mi-a trimis o relatare în
care mi-a spus ca simte ceva „extrem de ciudat” în acel loc, dar nu-si da seama despre ce este
vorba. Iata ce mi-a scris el:

„Lucram la o activitate de rutina, când un tânar recrut, un mecanic, a intrat în atelier si mi-
a spus ca are nevoie urgent de o piesa. Avea la el desenul tehnic si mi-a aratat exact ce
anume doreste. Eram aplecati amândoi deasupra bancului de lucru din fata strungului,
când i-am privit întâmplator fata. Aceasta parea acoperita de un film semitransparent sau
de un fel de ceata. Trasaturile umane s-au estompat si în locul lor au aparut niste ochi
galbeni si o piele solzoasa, fara par. „

Mai târziu, el a vazut aceeasi transformare petrecându-se cu un soldat care pazea poarta de
intrare în baza militara de la Dulce. Alti martori oculari au descris transformari cameleonice
similare petrecute la Spitalul Militar Madigan de lânga Fort Lewis, la sud de Seattle, în statul
Washington. Jason Bishop III a facut un studiu extins al operatiunii Dulce si a ajuns la concluzia
ca în aceasta a fost implicat un cartel despre care vorbesc într-una din cartile mele anterioare (Si
adevarul va va face liberi), care include organizatii precum Rand Corporation, General Electric,
AT&T, Hughes Aircraft, Northrop Corporation, Sandia Corporation, Stanford Research Institute,
Walsh Construction, Bechtel Corporation, Colorado School of Mines, si asa mai departe. Una
din verigile majore în Fratia reptiliana este Corporatia Bechtel. La Dulce exista cel putin sapte
niveluri subterane, probabil chiar mai multe. Bishop a adunat marturii ale unor muncitori care au
lucrat acolo si care i-au povestit ce au vazut. Relatarile lor se potrivesc perfect cu cele din
34
Tablitele Sumeriene, care povestesc cum Anunnaki încruciseaza diferite specii, producând
hibrizi dintre cei mai hidosi. Iata sinteza relatarilor muncitorilor care au lucrat la Dulce:

„Nivelul sase este poreclit ‚Sala Cosmarurilor’, caci aici este situat Laboratorul Genetic.
Am obtinut urmatoarele relatari de la muncitorii care au vazut câte ceva din aceste
experimente bizare: ‚Am vazut „oameni” cu membre multiple, care semanau cu o
caracatita pe jumatate umana. Erau o sumedenie de oameni-sopârle tinuti în custi si de
creaturi cu blana, care aveau mâini de om si plângeau la fel ca si copiii mici, imitând
cuvintele rostite de oameni’. Mai existau pesti, scoici, pasari si soareci care nu aminteau
decât vag de aceste specii. Existau custi în care erau tinuti umanoizi înaripati, un fel de
lilieci grotesti cu o înaltime de 1,1-2,2 metri. Apareau de asemenea tot felul de figuri ca
niste dragoni si reptile de toate felurile.

Nivelul sapte era si mai straniu. Mii de cadavre de oameni sau de oameni-animale erau
tinute aici în depozite frigorifice, aliniate pe rânduri. Existau de asemenea embrioni în
diferite stadii de evolutie. Unul dintre muncitori mi-a povestit: ‚… Am vazut multi oameni
tinuti în custi, de regula ametiti sau drogati, dar uneori trezindu-se si tipând dupa ajutor.
Ni s-a spus ca erau nebuni si ca oamenii de stiinta faceau teste cu droguri de mare risc în
încercarea de a vindeca nebunia. Ni s-a cerut sa nu vorbim niciodata cu ei. La început am
crezut aceasta poveste, dar în anul 1978 am descoperit adevarul’”.

Aceasta descoperire a stat la baza „razboaielor de la Dulce”, o batalie între oameni si

extraterestri care a avut loc în anul 1979, când multi oameni de stiinta si membri ai personalului
militar au fost ucisi. Phil Schneider sustine ca a luat parte la un schimb de focuri între oameni si
extraterestrii de la Dulce, în timpul caruia a fost lovit drept în piept de o arma cu laser care i-a
lasat o cicatrice extrem de urâta, pe care si-a expus-o public. În urma acestui conflict, baza
militara a fost închisa o vreme, dar între timp s-a redeschis. O alta baza subterana reptiliana este
cea de sub Boynton Canyon, din Sedona, California. Se crede ca centrul acestei baze se afla în
asa-numitul Canion Secret. Alte baze si orase subterane similare exista pretutindeni în lume,
fiind conectate între ele prin tuneluri prin care circula „metrouri” cu o viteza incredibila.
Tunelurile sunt construite extrem de rapid, printr-o tehnologie de tip Subterrene, o masinarie cu
putere nucleara care topeste si remodeleaza pietrele, dându-le forma peretilor galeriilor.
Tehnologia a fost pusa la punct în Laboratorul de la Los Alamos. Nu este deloc întâmplator
faptul ca majoritatea testelor nucleare s-au realizat în Nevada si New Mexico, cele doua locuri în
care exista majoritatea bazelor subterane ale reptilienilor. Oare au fost facute aceste teste cu
scopul de a produce caverne uriase în pamânt? Un alt subiect pe care mi l-au relatat multe din
contactele mele se refera la faptul ca reptilienii se hranesc cu energie nucleara.

Cum arata „ei”

Sintetizând toate cercetarile mele, relatarile pe care le-am citit si pe care le-am auzit de la oameni
care pretind ca au întâlnit asemenea umanoizi reptilieni, descrierea care li se potriveste cel mai
bine este urmatoarea: exista multe tipuri de rase de reptilieni pur-sânge sau încrucisate. Elita lor
este cunoscuta în literatura OZN-istica sub numele de draconieni. Acestia sunt niste fiinte cu o
înaltime medie de 2,2-3,8 metri, cu aripi din piele sustinute de niste oase lungi. Aripile pot fi
înfasurate la spate. Ele stau la baza unor expresii precum „sarpe înaripat” sau „înger cazut”, dar
si a dragonilor înaripati care apar sub forma de gargui. Pelerina purtata de contele Dracula
reprezinta un simbol al acestor aripi. De altfel, în romanele sale, Bram Stoker îl numeste pe
contele Dracula un înger cazut. Draconienii înaripati mai sunt cunoscuti si sub numele de rasa
dragonilor. O parte din zeii antichitatii erau prezentati ca niste oameni pasari. Aceasta ar putea fi
una din originile simbolismului pasarii Phoenix si al vulturului care apare în însemnele Fratiei,
dar mai ales a semnificatiilor ezoterice ale acestora. În Biblie, Satan este prezentat ca o reptila.
O parte a ierarhiei reptiliene pare sa fie de rasa alba (chiar albinoasa), si nu verde sau maronie,
asa cum sunt prezentati de multe ori acesti extraterestri. În aceasta categorie intra de pilda
descrierea ciudatului umanoid „albinos” cu fata de sopârla care a iesit din cladirea de birouri din
Aurora, lânga Denver. Draconienii sunt „rasa regala” a reptilienilor, iar casta cea mai înalta în
35
rândul acestora sunt albinosii, care par sa aiba niste coarne conice situate la jumatatea distantei
dintre sprâncene si crestetul capului. Aceasta imagine m-a frapat de la bun început, caci „zeii” si
regii din antichitate erau ilustrati de multe ori purtând coafuri încornorate – cu siguranta un
simbol al acestor reptilieni „de vita regala”. Alte specii, cum sunt cei din clasa soldatilor si a
savantilor, sunt cunoscuti sub numele de reptoizi. Acestia nu au aripi, dar au în schimb sânge
rece. Solzii lor sunt mult mai lati în partea din spate si au trei degete subtiri, plus un deget mare
(orientat în directie opusa). La picioare au tot trei degete, plus un al patrulea orientat lateral.
Degetele sunt înzestrate cu gheare scurte si tocite. Au ochii mari, ca de pisica, cu sclipiri
rosiatice, si o gura ca o fanta subtire. Unii au ochi negri sau albi, cu pupile orientate vertical (la
fel ca în exemplul descris de doamna din Aurora). Reptilienii au o înaltime cuprinsa între 2-4
metri, fiind aproape sigur „uriasii” descrisi în atâtea legende si texte antice. Unii au cozi, altii nu.
O alta planeta asupra careia si-au exercitat influenta a fost Marte, asa ca nu este exclus ca o parte
din martienii albi care au ajuns pe planeta noastra sa fi fost deja specii încrucisate. Zecharia
Sitchin emite el însusi ipoteza ca Anunnaki ar fi mers mai întâi pe Marte, înainte de a veni pe
pamânt. Acest scenariu ar completa puzzle-ul si ar explica aparenta conexiune genetica dintre
Anunnaki si martienii albi de care vorbeste Brian Desborough. O mare preoteasa de rang înalt a
Fratiei, care a reusit sa se smulga din ghearele acesteia (cel putin la data când am vorbit eu cu
ea), sustine ca reptilienii Anunnaki au invadat cu mult timp în urma planeta Marte, iar martienii
albi au fost nevoiti sa îsi paraseasca planeta mama, venind pe pamânt. Anunnaki i-au urmat însa,
desi personal nu ma îndoiesc ca acestia continua sa foloseasca bazele de pe Marte inclusiv la ora
actuala. Ori de câte ori apare pericolul ca o imagine de pe Marte prelevata de NASA sa ajunga la
cunostinta opiniei publice, aceasta dispare ca prin farmec. Un lucru este cert: oricare ar fi
originea rasei albe, aceasta a fost principalul vehicul al programului de încrucisare genetica al
reptilienilor Anunnaki care sta la baza planului lor de ocupare a pamântului. Cercetatorii mai
cred ca reptilienii controleaza o alta rasa de extraterestri, asa-numitii cenusii, cele mai cunoscute
figuri de extraterestri din epoca noastra, cu ochii lor mari si negri. Marea majoritate a relatarilor
care descriu rapiri facute deextraterestri se refera la acesti cenusii. În lucrarile sale, Jason Bishop
III descrie astfel ierarhia controlului: draconienii (reptilienii înaripati), draconienii neînaripati,
cenusiii, iar la baza piramidei oamenii. Se pare ca exista de asemenea o „alianta” reptiliana cu
alte grupuri de extraterestri.
Literatura de specialitate sugereaza ca sacrificiile umane aduse „zeilor” în antichitate, si în
special sacrificarea copiilor, se faceau în beneficiul reptilienilor, care le impuneau (una din
trasaturile care caracterizeaza creierul reptilian este ritualismul). Personal, am convingerea ca
aceasta ipoteza este adevarata, dovedindu-se extrem derelevanta în a doua parte a cartii de fata.
În momentul mortii care survine în urma sacrificiului ritual, la baza creierului se acumuleaza o
forma de adrenalina, extrem de puternica la copii. Se spune ca aceasta este substanta pe care o
doresc reptilienii (si rudele lor încrucisate). Este cert de asemenea ca ei se hranesc cu sânge si cu
carne de om. Aceste sacrificii închinate în antichitate zeilor (reptilienilor) continua pâna în zilele
noastre. Una din principalele concluzii ale tuturor cercetarilor facute pe tema reptilienilor este ca
acestia sunt complet lipsiti de emotii si de sentimente, hranindu-se în regiunea de jos a celei de-a
patra dimensiuni cu emotiile inferioare ale oamenilor, precum frica, vinovatia si agresiunea. Ori
de câte ori emitem asemenea vibratii, noi nu le putem vedea în lumea în care traim, caci ele
rezoneaza cu regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, unde sunt absorbite de reptilieni.
Cu cât reusesc sa stimuleze mai mult aceste vibratii inferioare, cu atât mai mare este energia cu
care se hranesc acestia. Asa se explica numeroasele razboaie umane, genocidurile, sacrificarea în
masa a animalelor, perversiunile sexuale care dau nastere unor energii negative extrem de
puternice si ritualurile de magie neagra, care includ sacrificii si care se desfasoara la o scara care
îi va ului pe cei care nu au studiat acest subiect.

Fiii zeilor
Programul de încrucisare genetica al reptilienilor a început prin crearea unui hibrid Anunnaki-
uman (Adam?), acum 200.000-300.000 de ani. Personal, am convingerea ca au existat si alte rase
extraterestre care au facut experimente de încrucisare genetica cu oamenii, dând nastere marilor
36
profeti si altor fiinte exceptionale, dar ma voi concentra în continuare exclusiv asupra
experimentelor grupului reptilian, singurul interesat sa controleze si sa manipuleze destinul
oamenilor. Evident, cu cât ne îndepartam mai mult în timp, cu atât mai greu devine procesul de
stabilire a faptelor reale, dar exista suficiente dovezi care confirma ceea ce s-a întâmplat în cele
vremuri. Cu cât analizez mai mult aceasta poveste, cu atât mai limpede îmi devine faptul ca
reptilienii au repetat pe pamânt ceea ce au facut initial pe Marte. Ei s-au infiltrat în rândurile
populatiei planetei prin încrucisari genetice, dupa care au preluat puterea. Am convingerea ca
atunci când au venit pe pamânt, martienii albi aveau deja linii genealogice mixte
(reptiliene/ariene). Una din principalele locatii în care s-au stabilit Anunnaki si martienii (sau
arienii), în special în timpul si imediat dupa cataclismul generat de Venus în jurul anului 4800
î.Ch., au fost muntii din Turcia, Iran si Kurdistan. Acestea au fost locurile din care au invadat ei
pamântul dupa retragerea apelor. Ei sunt cei care au creat civilizatiile avansate care au aparut
„instantaneu” în câmpiile Sumerului, Egiptului, Babilonului si în Valea Indului. Unul din
centrele cele mai importante ale reptilienilor Anunnaki pare sa fi fost situat în Muntii Caucaz,
locatie care va aparea în mod repetat în povestea noastra. Am banuiala ca în aceasta regiune s-a
desfasurat un program masiv de încrucisare genetica, probabil subteran, în urma caruia a rezultat
un numar mare de copii cu sânge mixt. Una din caracteristicile particulare ale acestei regiuni este
numarul foarte mare de oameni cu Rh negativ (adica cu sânge rhesus negativ). De multe ori,
copiii care au Rh negativ se învinetesc (albastresc) imediat dupa nastere. De aici provine originea
expresiei „cu sânge albastru” atribuita regalitatii si aristocratiei. Exista o speculatie care spune ca
sângele „albastru” (cu Rh negativ) atesta sorgintea martiana, spre deosebire de sângele cu Rh
pozitiv, care atesta o origine terestra. Majoritatea oamenilor care au Rh negativ sunt cei de rasa
alba.
Dupa toate aparentele, genele draconienilor albinosi „de vita regala” au fost folosite pentru a crea
liniile genealogice hibride ale monarhilor care au guvernat lumea din acele timpuri stravechi si
pâna astazi. Acestia erau semi-zeii de care vorbeau legendele antice, iar rolul lor era de a guverna
lumea si de a împlini Agenda stapânilor lor reptilieni. Un lucru este cert: desi Anunnaki s-au
încrucisat cu multe rase terestre, rasa alba a ramas principalul vehicul pentru preluarea
controlului asupra planetei, iar draconienii din vârful ierarhiei sunt albinosi. Nu este de mirare ca
multe din creatiile lor hibride au avut parul blond si ochii albastri. O schimbare majora pare sa se
fi produs la scurt timp dupa cataclismele provocate de Venus, caci în timp ce cultura Ubaid
(6000-5000 î.Ch.), care a trait pe teritoriul Irakului de astazi, adora zei care aveau forme de
sopârle, sumerienii (5000-4000 î.Ch.), care au trait în aceeasi regiune, aveau deja zei cu forme
umane. Cu siguranta, exista o legatura între aceasta schimbare si programul de încrucisare
genetica din Muntii Caucaz. Elita hibrizilor Anunnaki-oameni a fost descrisa de sumerieni si
exista numeroase alte relatari despre încrucisarile extraterestrilor cu oameni, respectiv ale
„zeilor” sau „oamenilor veniti din cer” cu oamenii. Chiar în Biblie, exista în Geneza un pasaj
faimos care spune:

„Când numarul oamenilor de pe pamânt a început sa creasca si lor li s-au nascut fiice, fiii
lui Dumnezeu au vazut ca fiicele oamenilor erau frumoase si s-au casatorit cu cele pe
care le doreau… Nefilimii au trait pe pamânt în acele zile – dar si dupa aceea – când Fiii
lui Dumnezeu s-au dus la fiicele oamenilor si au avut copii cu ele. Acestia au fost eroii din
vechime, a caror faima s-a pastrat pâna astazi”. Geneza 6:1-4

În viziunea lui Zecharia Sitchin, cuvântul Nefilim s-ar traduce prin „Cei care au coborât”, în timp
ce altii îl traduc prin „Cei cazuti”. La fel, cuvântul „faima” din acest pasaj al Genezei a fost
tradus din cuvântul sumerian shem. Traducatorii Bibliei l-au asociat cu ideea de „nume” sau
„renume”, dar Sitchin afirma ca adevarata semnificatie a cuvântului shem este aceea de „vehicul
din cer”. El sustine ca provine de la radacina shumu, care înseamna „cel care este un MU”, iar
MU înseamna nava spatiala.În acest caz, „eroii faimosi” devin „oamenii care au coborât din
vehiculele lor spatiale”. Ei sunt cei care s-au încrucisat cu femeile pamântene. Dupa parerea mea,
acest pasaj din Geneza biblica descrie încrucisarea dintre extraterestri sau intra-teresti si oameni,
în urma careia au rezultat hibrizii reptilo-umani. Expresia „Fiii lui Dumnezeu” provine din
37
ebraicul beneha-elohim, a carei traducere exacta este „fiii zeilor”. Primele progenituri ale acestor
experiente genetice au fost uriasii de care vorbesc legendele si exista numeroase relatari în toata
lumea despre aparitia acestor hibrizi. Practic, nu exista rasa sau continent pe care sa nu gasim o
legenda despre uriasi. Biblicul Goliat ar putea fi el însusi un simbol al acestor oameni. Indienii
americani au numeroase legende despre Poporul din Stele venit din ceruri pentru a se încrucisa
cu femeile umane, iar Alex Christopher sustine ca un numitor comun al tuturor rapirilor efectuate
de reptilieni în Statele Unite este ca oamenii rapiti au legatura de sânge cu indienii americani. Va
reamintesc ca indienii hopi afirma ca au venit la suprafata pamântului de undeva din adâncuri.
Exista un text etiopian cu o vechime de câteva mii de ani, intitulat Kebra Nagast (Nagas erau
„zeii-serpi” ai indienilor din India, capabili sa îsi schimbe forma la comanda), în care se vorbeste
deschis de marimea uriasa a copiilor nascuti în urma încrucisarii genetice dintre oameni si zei.
Textul povesteste cum: „… fiicele lui Cain care le-au conceput îngerilor (extraterestrilor) copii
gigantici nu i-au putut naste pe acestia, asa ca au murit”. Pasajul continua descriind nasterea prin
operatii de cezariana a unora dintre acesti copii: „… dupa ce au spintecat burtile mamelor,acestia
au putut fi trasi de cordonul ombilical”. Stravechiul text ebraic Cartea lui Noe si urmarea sa,
Cartea lui Enoh, descriu nasterea stranie a unui copil neuman, care va deveni mai târziu Noe,
celebrul om care a supravietuit Marelui Potop. Relatarea acestei povesti apare si în Manuscrisele
de la Marea Moarta, care au apartinut comunitatii eseniene. Aceasta a trait în Palestina acum
2000 de ani, iar textele sale contin numeroase fragmente din Cartea lui Enoh. Copilul ciudat de
care vorbesc aceste texte era fiul lui Lameh. El este descris ca o fiinta neumana, care semana mai
mult cu „copiii îngerilor din ceruri”. Noe, copilul lui Lameh, avea pielea alba si parul blond, iar
ochii sai umpleau întreaga casa cu o „stralucire aidoma soarelui”. Descrierea unor fiinte cu parul
blond si ochii albastri, care luminau ca niste lasere, corespunde misteriosilor „zei” care au aparut
în toate culturile lumii. Lameh a întrebat-o pe sotia sa cine este tatal copilului:

„Asculta, m-am gândit în sinea mea ca aceasta conceptie s-a datorat Privitorilor si Celor
Sfinti… precum si Nefilimilor… iar inima mea se simte tulburata din cauza acestui copil”.

În Shahnemeh sau Cartea Regilor, legendara istorie a Iranului scrisa de poetul arab Firdowsi si
încheiata în anul 1010, acesta descrie nasterea unui copil pe nume Zal, fiul unei rege numit Sam.
La fel ca în cazul lui Lameh, regele este îngrozit de înfatisarea nepamânteana a copilului, care
avea un corp foarte mare, „stralucitor ca argintul”, cu parul alb ca al unui batrân, „la fel ca
zapada”, si cu o fata stralucitoare ca soarele. Sam îsi numeste fiul: un copil demoniac, adica un
copil al daevasilor (Privitorilor). La fel ca si Patriarhii din Vechiul Testament, iranienii aveau o
aversiune fata de copiii extrem de albi. Si cine sunt fiintele cele mai albe între toate, chiar
albinoase? Rasa regala a draconienilor. Iata cum îl descrie pe Zal textul Shahnemeh:

„Nici o fiinta umana de pe acest pamânt

Nu ar fi putut da nastere unui asemenea monstru.
Trebuie sa fie din rasa demonilor,
Desi are forma si fata de om.
Chiar daca nu este un demon, pare totusi
Un animal prezentat la circ”.

Figura 5: Imaginea straveche a caduceului, adoptat ca simbol de medicina

moderna, dar care simbolizeaza multe alte lucruri. Nu este exclus sa
simbolizeze inclusiv dubla spirala a ADN-ului, sau poate o lungime de
unda ori o frecventa particulara.

Mai târziu, Zal s-a însurat cu o printesa straina pe nume Rudabeh, fiica lui Mehrab, regele din
Karbul si descendent al regelui-sarpe Zahhak, despre care se spune ca a domnit în Iran o mie de
ani. Rudabeh apartinea în mod evident unei rase reptiliene si este descrisa ea însasi ca fiind înalta
ca un copac, cu pielea ca fildesul, etc. Altfel spus, avea trasaturile familiare ale urmasilor umani
ai Privitorilor. Asemenea descrieri ale regilor Iranului si ale altor monarhi din Orientul Apropiat
38
sunt foarte numeroase, la fel ca si compararea lor cu copacii, din cauza înaltimii lor extreme. S-ar
parea ca nu te puteai califica pentru a fi rege decât daca aveai caracteristicile fizice ale
nefilimilor sau ale Privitorilor. Fara nici o îndoiala, de aici se trage „dreptul divin al regilor de a
guverna” în virtutea sângelui lor regal, sistem care a continuat mai târziu si în Europa. Chiar si
titlul britanic de noblete, „Sir”, conferit de regii Angliei unor supusi alesi de ei, provine de la o
zeita-sarpe din vechime numita chiar Sir, care se înrudea cu zeita Anunnaki Ninlil sau
Ninkharsag, descrisa în Tablitele Sumeriene. Sotul acesteia, Enlil, era supranumit Sarpele
Splendid cu Ochi Stralucitori. Fratele sau, Enki, ea cunoscut si el ca om-sarpe si avea drept
emblema doi serpi înlantuiti, simbolul „centrului sau spiritual” de la Eridu, dar si al profesiei
medicale moderne, cunoscut sub numele de caduceu (vezi Figura 5). Aceasta informatie provine
din traducerea facuta de Zecharia Sitchin Tablitelor Sumeriene si publicata în cartile sale. Cu atât
mai uimitoare mi se pare afirmatia ulterioara a lui Sitchin ca nu exista nici o dovada care sa
ateste existenta unei rase a serpilor, pe care mi-a transmis-o personal, sfatuindu-ma totodata sa
renunt la cercetarile mele în acest domeniu. Ideea ca dovezile ar lipsi este de-a dreptul aiuritoare.
Ce l-o fi determinat oare pe Sitchin sa îmi spuna asa ceva? Se pare ca se temea sa nu ajung prea
departe cu cercetarile mele. Personal, nu am nici cea mai mica îndoiala ca Anunnaki si Privitorii
se refera la aceeasi rasa reptiliana – „serpii cu ochi stralucitori” de care vorbesc Christian si
Barbara O’Brien în lucrarea lor, Geniul celor putini.
Autorul si cercetatorul Andrew Collins afirma ca detine o figurina din bronz care înfatiseaza
unul din zeii canaaniti (o populatie care a trait în jurul anului 2000 î.Ch.). Aceasta are un gât
serpuitor si un cap în forma glugii unei cobre, care se termina cu un cap de sarpe. De-a lungul
miilor de ani care au trecut de la crearea acestor linii genealogice hibride, membrii acestora s-au
integrat din ce în ce mai bine în rândul populatiei generale, devenind din ce în ce mai putin
distincti din punct de vedere fizic, dar structura lor genetica de baza ramâne aceeasi, iar Fratia
detine fise genetice exacte care precizeaza cine are aceasta structura genetica si cine nu. În cartea
lor, Geniul celor putini, Christian si Barbara O’Brien afirma ca daca Anunnaki s-au încrucisat cu
oamenii acum câteva sute de mii de ani, iar apoi din nou acum 30.000 de ani, rezultatul celei de-
a doua încrucisari ar fi o structura genetica în proportie de 75% Anunnaki si 25% umana.
Personal, înclin sa cred ca a mai existat o încrucisare mai recenta, dupa potopul provocat de
Venus acum 7000 de ani. Desigur, aceste linii genealogice trebuie sa aiba o structura genetica
înca si mai înclinata catre cea reptiliana. Din rândul acesteia fac parte familiile care conduc
lumea la ora actuala si ea este cea care le permite membrilor lor sa îsi schimbe forma între reptile
si oameni, dupa cum doresc. Între altele, acesti oameni au capacitatea de a produce o stare
hipnotica extrem de puternica, la fel ca un sarpe care îsi hipnotizeaza prada, si cred ca de aici se
trage legenda „deochiului”. Aceasta este explicatia reala a obsesiei fata de pastrarea puritatii
sângelui pe care o au familiile cu „sânge albastru” si progeniturilelor. Înca din cele mai vechi
timpuri, mostenitorii familiilor cu sânge albastru nu au acceptat sa se însoare decât cu surori
vitrege si cu vere, exact asa cum procedau Anunnaki, conform Tablitelor Sumeriene. Se pare ca
gena cea mai importanta se transmite pe linie feminina; de aceea, alegerea partenerei de sex
feminin a fost întotdeauna vitala pentru acesti hibrizi.
Este foarte important faptul ca linia genealogica a „regelui-sarpe” a aparut în Iran, caci aceasta
este regiunea (împreuna cu Kurdistanul, Armenia, Turcia si Muntii Caucaz) din care s-au
raspândit aceste linii regale în întreaga lume. Un rus, cunoscator din interior al Fratiei, mi-a spus
ca a existat un vortex masiv, un fel de poarta interdimensionala, în Muntii Caucaz, prin care au
intrat în dimensiunea noastra acesti extraterestri. Aceasta ipoteza ar explica foarte multe lucruri.
Numele de Iran provine din mai vechiul Airy-ana sau Air-an, care înseamna „Tinutul Arienilor”.
Chiar si astazi, în Kurdistan exista doua rase distincte, una maslinie, de înaltime medie si cu ochi
închisi la culoare, si cealalta mult mai înalta, cu oameni albi, multi dintre ei cu ochi albastri.
Deloc întâmplator, nazistii au considerat ca aceste trasaturi corespund „rasei superioare” sau
„rasei stapânilor”, caci cunosteau conexiunea si istoria reptilienilor. În cartea sa, Din cenusa
îngerilor, Andrew Collins prezinta dovezi coplesitoare care atesta faptul ca Gradina Paradisului
(Edenului) a existat în muntii înalti din aceasta regiune (Iran-Kurdistan), si, dupa cum stim, unul
din personajele centrale ale legendei acestei gradini este sarpele. De altfel, iranienii îsi numeau

39
regii Mar, care înseamna „sarpe” în limba persana. Sa existe oare o conexiune inclusiv între Mar-
te si sarpe? Regii Iranului mai erau cunoscuti si sub numele de „descendentii dragonului”.
Personal, nu am nici o îndoiala ca reptilienii draconieni s-au încrucisat cu oamenii din rasa alba,
dând nastere unor hibrizi. De altfel, exista foarte multi oameni inclusiv la ora actuala care pretind
ca s-au încrucisat cu reptilienii. În jurul anului 2200 î.Ch., în Egipt a fost fondata Casa Regala a
Dragonului, de catre preotii din Mendes. Traditia s-a pastrat pâna astazi, 4000 de ani mai târziu,
sub forma Curtii Regale si Imperiale a Suveranitatii Dragonului, al carui sediu modern se afla în
Marea Britanie. Unii oameni numesc aceasta organizatie secreta Fratia Sarpelui. Primii regi ai
Sumerului, Egiptului, iar mai târziu ai Israelului, erau unsi în timpul ceremoniei încoronarii cu
„grasimea Dragonului”, care era de fapt grasime de crocodil (considerat animal sacru în acele
vremuri). Crocodilul era numit în Egipt messeh, de unde provine termenul ebraic de „Messia”,
care înseamna chiar „Cel uns”. Regii acestei linii succesorale erau numiti „Dragoni”. Tot acest
simbolism se leaga de faptul ca aceste familii regale erau urmase ale hibrizilor reptilo-umani.
Daca mai multe regate se asociau pentru o batalie împotriva unui dusman comun, ele îsi alegeau
un rege al regilor, cunoscut sub numele de Marele Dragon sau… Draco. Faimosul titlu celtic de
Pendragon nu reprezinta decât o varianta a acestei traditii. Însusi cuvântul kingship (n.n.
regalitate) provine din radacina kin (de acelasi sânge), de unde s-a nascut mai întâi kinship, adica
înrudit genetic, iar apoi kingship. Pentru a evidentia si mai puternic aceasta teza a înrudirii
caselor regale cu reptilienii, mentionez ca termenul egiptean pentru crocodil (messeh-ul sacru)
era… Draco. El a devenit un simbol al Terapeutilor Egipteni, o grupare al carei echivalent în
Israel au fost esenienii. Dinastia regala merovingiana a Frantei a avut un simbol asemanator:
sarpele marin Bistea Neptunis. Ce mai, vorbim de acelasi trib! Daca veti studia sectiunea
ilustratiilor, veti gasi în ea o imagine straveche a unui zeu egiptean, asa cum apare ea pe peretele
templului din Saqquara. Acesta are o forma neumana, reptiliana, înzestrata cu aripi.
Nici în epoca noastra nu lipsesc relatarile despre fiinte blonde cu ochi albastri si cu privirea ca de
laser. O prietena din America mi-a povestit o experienta care i s-a întâmplat tatalui ei pe la
începutul anilor 70. La acea vreme, familia acestuia locuia în Turcia, iar el lucra la un post de
ascultare al Serviciului de Contraspionaj American. Într-o noapte, s-a întors acasa într-o stare
groaznica. Întrebat ce s-a întâmplat, tot ce a facut a fost sa murmure câteva cuvinte: „Lumea în
care traim nu este ce pare”. Desi nu bea aproape niciodata, a cerut un whisky, apoi înca unul.
Când s-a mai relaxat, i-a povestit fiicei sale de o conversatie pe care a avut-o cu un pilot stationat
la o baza din Turcia. Pilotul i-a povestit ca zbura pe deasupra Polului Nord, când dintr-o data i s-
au oprit motoarele si toate sistemele electrice s-au blocat. Avionul a început sa se prabuseasca,
dar, spre uimirea lui, în muntele de sub el a aparut o deschizatura, în care avionul a intrat lin, fara
sa se striveasca de sol. A urmat apoi o scena demna de un film cu James Bond. Pilotul a iesit din
avion întrebându-se ce naiba se petrece si a fost întâmpinat de niste oameni blonzi, foarte înalti,
cu pielea „de culoarea perlelor” si ochii „albastrui-mov”, care pareau sa aiba un fel de
electricitate. Privirile lor scânteiau ca niste lasere. Purtau cu totii halate albe (întâmplator sau nu,
aceasta este forma sub care este prezentat „zeul” sud-american Quetzalcoatl), pe deasupra carora
atârna un lantisor cu un medalion în forma de Cruce Malteza. Desi memoria pilotului nu a
înregistrat prea multe informatii dupa prima întâlnire cu acei oameni cu „priviri scaparatoare”, îsi
mai amintea totusi ca a fost dus într-o camera în care un grup din aceste fiinte erau asezate în
jurul unei mese de conferinta. În final, a fost dus înapoi la avionul sau, care s-a înaltat vertical
deasupra muntelui, dupa care motoarele si instalatiile electrice au pornit din nou. Dupa ce ati
ascultat aceasta descriere facuta de un pilot al Statelor Unite din zilele noastre, va invit sa cititi
felul în care îi descrie pe Privitori Cartea lui Enoh:

„Si în fata ochilor mei au aparut doi oameni foarte înalti, asa cum nu am mai vazut
vreodata pe pamânt. Fetele lor straluceau la fel ca soarele, iar ochii lor ardeau ca niste
felinare… Mâinile lor erau mai stralucitoare ca zapada”.

Imaginea corespunde si descrierilor din vechime referitoare la „zei”, care erau numiti „cei
stralucitori”. Cu siguranta, istoria acestei planete arata cu totul altfel decât o cunoastem noi, si
40
chiar în zilele noastre se petrec lucruri pe care marea majoritate a oamenilor nu le-ar putea crede
niciodata. În interiorul si în jurul pamântului opereaza nu una, ci mai multe rase extraterestre, si
nu doar din aceasta dimensiune, ci si din altele. Persoanele rapite si cercetatorii fenomenului
OZN sustin ca printre extraterestrii care interactioneaza cu oamenii se numara inclusiv cei veniti
din Orion si din Pleiade. Din câte mi-au povestit contactele mele din interiorul Fratiei care i-au
putut vedea pe extraterestri, cei din Orion reprezinta o rasa frumoasa, dar foarte cruda, care are
un fel de alianta cu reptilienii. În timp, am capatat convingerea ca îngerii de care vorbeste Biblia
nu erau altceva decât Privitori, reptilieni înaripati sau nu. Însusi termenul de „fii ai zeilor” este
tradus în Septuagint (varianta greaca a Vechiului Testament) prin cuvântul angelos –îngeri. Din
cercetarile mele a rezultat ca exista mai multe factiuni ale reptilienilor: unele care au o atitudine
mai pozitiva fata de oameni si altele care nu doresc decât sa domine si sa controleze planeta.
Ambele au devenit cunoscute sub numele de Privitori sau îngeri (cei din a doua categorie fiind
îngeri cazuti). Nu este exclus ca legenda Sfântului Mihail care a alungat balaurul (dragonul) pe
pamânt înaintea bataliei finale si cea a Sfântului George care a învins balaurul sa fie legate de
conflictul de lunga durata dintre adevaratii martieni albi si reptilienii Anunnaki. Sfântul Mihail si
Sfântul George sunt doi eroi fenicieni, proveniti exact din regiunea în care si-au început
Anunnaki programul de încrucisare genetica si unde au operat multa vreme în mod deschis, ca
reptilieni. În ultima carte a Bibliei, Cartea Revelatiei (Apocalipsa), conexiunea dintre Satan si
sarpe este facuta explicit:

„Si marele balaur a fost alungat, sarpele din vechime numit Diavol si Satan, amagitorul
întregii lumi; el a fost alungat pe pamânt, si îngerii sai au fost alungati împreuna cu el”.

„… Si el a prins balaurul, sarpele din vechime care este Diavolul sau Satan, si l-a izgonit
pentru o mie de ani, aruncându-l în abis, unde l-a închis sub un lacat greu, pentru ca sa
nu mai amageasca natiunile pamântului”.

Într-un fragment din Manuscrisele de la Marea Moarta tradus de un savant evreu, Robert
Eisenman, exista o descriere a unui privitor pe nume Belial (Bel?), numit Printul Întunericului si
Regele Raului. Acesta este descris ca având o înfatisare înspaimântatoare, ca un sarpe cu fata de
vipera. În traditia ebraica, una din gruparile angelice cele mai pure sunt Serafimii sau „serpii
aprigi”, iar descrierea Privitorilor se apropie destul de mult de cea a serpilor. Traditia persana
vorbeste la rândul ei de o fiinta pe care o descrie astfel: „sarpele din vechime umblând pe doua
picioare”. Exact aceasta expresie apare în mod repetat si în Cartea lui Enoh. Daca tinem cont de
faptul ca rasa regala draconiana este descrisa ca având o înaltime de pâna la patru metri, cu
pielea extrem de alba, „mai alba ca zapada”, descoperim aceeasi imagine ca si cea a copiilor
gigantici descrisi în Cartea lui Enoh (si nu numai) ca fiind hibrizi rezultati din încrucisarea
oamenilor cu Privitorii. Copilul-hibrid descris în Cartea lui Enoh era chiar Noe. Daca acest lucru
este adevarat, toate popoarele care pretind ca descind din Noe sunt de fapt urmase ale
reptilienilor Anunnaki. În mitologia ebraica, Nefilimii sunt numiti awwim, termen care înseamna
ruinatori sau serpi. În Manuscrisele de la Marea Moarta se spune ca Noe arata la fel ca si „copiii
îngerilor [cazuti] din ceruri”, a caror conceptie se datora Privitorilor… si Nefilimilor. În traditia
ebraica, Eva este considerata mama ancestrala a Nefilimilor, fiind asociata cu cuvintele ebraice
care înseamna viata si sarpe. În mitul Genezei din Vechiul Testament, Eva a fost tentata sa muste
din fructul interzis de catre un sarpe. Din capitolul 69 din Cartea lui Enoh aflam ca printre
Privitorii care le-au revelat secrete ascunse oamenilor s-a numarat si Gadreel, îngerul cazut care
a tentat-o pe Eva. Cartea lui Enoh a fost dezavuata de Biserica Catolica, care nu a fost de acord
cu credinta primilor crestini în existenta unor îngeri în carne si oase si a unor îngeri cazuti care s-
au încrucisat cu fiicele oamenilor. În realitate, scopul acestei dezavuari era sa nu le permita
maselor sa înteleaga adevarul. Pe de alta parte, francmasonii, care controleaza la ora actuala
Biserica Catolica (împreuna cu alte organizatii ale Fratiei), l-au considerat întotdeauna pe Enoh
unul din fondatorii lor legendari. Chiar si numele de Enoh înseamna „initiat”.

41
Tema îngerilor cazuti care transmit secrete umanitatii apare atât în Cartea lui Enoh cât si în
numeroase alte lucrari. Printre acesti revelatori de secrete se numara Azazel, care i-a învatat pe
oameni arta prelucrarii metalelor, si Shemyaza, cel care i-a învatat artele magice. Aceste legende
au stat la baza multor eroi care au aparut mai târziu, cel mai celebru fiind semizeul grec
Prometeu, care a furat focul (cunoasterea) zeilor si l-a daruit oamenilor (dar numai unei elite din
rândul acestora). În Centrul Rockefeller din New York se afla, deloc întâmplator, o statuie din
aur a lui Prometeu. Reckefeller-ii sunt reptilieni pur-sânge, deci cunosc semnificatia plenara si
ascunsa a legendei lui Prometeu. În treacat fie spus, Privitorul numit Azazel sta la originea
capului de tap folosit în ritualurile satanice, dar si a expresiei „tap ispasitor”. În Cartea
Leviticului se spune ca israelitii obisnuiau sa sacrifice doi tapi de Yom Kippur, Ziua Ispasirii.
Unul îi era oferit lui Dumnezeu, iar celalalt lui Azazel. Preotul îsi punea ambele palme pe capul
tapului consacrat lui Azazel si marturisea pacatele oamenilor. Tapul era dus apoi în salbaticie si
aruncat de pe o stânca, simbolizându-l astfel pe îngerul cazut, Azazel, despre care se credea ca
este înlantuit în salbaticie – „abisul” din Cartea Revelatiei. Dupa parerea mea, acest „abis” este
situat în regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. De aici s-a nascut stravechea tema a
tapului ispasitor, simbolizata într-un fel de povestea lui Iisus. Capul de tap al lui Azazel, îngerul
cazut, este simbolizat prin pentagrama inversata a satanistilor.
Detaliile acestor teme ramân sa fie elucidate, caci mai sunt înca numeroase informatii ascunse.
Eu însumi am o serie de întrebari la care caut raspunsuri. Un lucru este însa cert: exista câteva
teme recurente – cea a raselor extraterestre care au vizitat de milioane de ani pamântul, din
motive diferite, si cea a încrucisarii lor cu oamenii, care a dat nastere diferitelor rase actuale. În
trecutul îndepartat au existat civilizatii extrem de avansate din punct de vedere tehnologic, bazate
pe aceasta cunoastere extraterestra, perioada pe care stramosii nostri o numeau Epoca de Aur.
Acum 450.000 de ani au sosit pe pamânt Anunnaki, o rasa reptiliana condusa de draconienii
înaripati si albinosi. Acestia au încercat sa preia controlul asupra planetei. Este aproape sigur ca
la vremea respectiva ei ocupasera si controlau deja planeta Marte. Mult timp, Anunnaki si-au
aratat adevarata fata, cea de reptilieni, pâna când, dintr-un motiv sau altul (posibil din cauza
ostilitatii altor rase extraterestre sau a oamenilor), s-au decis sa treaca sub acoperire. Altfel spus,
si-au propus sa cucereasca planeta chiar sub înfatisarea de oameni. Acest plan a inclus un
program de încrucisare care a dat nastere unor linii genealogice hibride, prin intermediul carora
puteau opera din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. Reptilienii din cea de-a patra
dimensiune îsi poarta înfatisarea umana la fel ca pe o haina genetica. Atunci când corpul fizic
moare, el se muta în altul, continuând sa implementeze Agenda în timpul unei alte generatii. Este
ca si cum ar purta si ar schimba între ele mai multe costume spatiale. Oamenii cu proprietati
extrasenzoriale vad aceste creaturi sub forma unor reptilieni ascunsi în trupuri de oameni. Pentru
a putea face acest lucru, au nevoie de trupuri cu trasaturi genetice puternic reptiliene, motiv
pentru care anumite familii ajung întotdeauna la putere. Ceilalti reptilieni umani, cu sângele mai
putin pur, sunt posedati de o constiinta reptiliana din cea de-a patra dimensiune si sunt vazuti de
persoanele cu proprietati extrasenzoriale ca niste fiinte umane peste care se suprapune imaginea
unui reptilian. Aceasta posedare este cu atât mai usoara cu cât structura genetica a omului
posedat contine mai multe gene de reptilieni. Asa se explica de ce Fratia este atât de preocupata
de fisele genetice ale membrilor sai, pe care le pastreaza pâna în cele mai mici detalii. În acest
fel, ei stiu care oameni pot fi posedati mai usor decât altii. Pe de alta parte, reptilienii încearca sa
influenteze întreaga umanitate prin stimularea activitatii specifice creierului reptilian (partea cea
mai primitiva a creierului), respectiv: gândirea ierarhica, agresivitatea, conflictul, diviziunea,
lipsa compasiunii si nevoia de ritualuri. Atunci când spun ritualuri nu ma refer numai la
ceremoniile satanice sau de alta natura. Exista tot felul de manifestari ale acestei nevoi, inclusiv
repetarea aceluiasi tip de comportament, zi dupa zi, saptamâna dupa saptamâna. Reptilienii s-au
folosit de rasa alba ca principal instrument pentru cucerirea puterii globale, dar s-au încrucisat si
cu celelalte rase, inclusiv cu chinezii, japonezii, arabii si evreii. În acest fel, ei pot controla
oameni si organizatii aparent fara nici o legatura unele cu altele. Multe din pozitiile de vârf ale
puterii mondiale sunt ocupate la ora actuala de reptilieni cu drepturi depline (extraterestri), care
si-au asumat o fata umana, în timp ce majoritatea oamenilor nu au nici cea mai mica idee. Atunci

42
când privim la televizor, vedem de multe ori oameni diferiti, care ocupa pozitii diferite, dar care
ajung la aceleasi concluzii si sunt de acord cu aceleasi politici. Evident, aceste dezbateri par cât
se poate de deschise si de democratice. Dar daca forta care îi controleaza pe toti este aceeasi? Ar
însemna ca ne aflam în plina dictatura. Cum am putea face aceasta deosebire daca nu cunoastem
adevarul? Aceasta este lumea în care traim, condusa de reptilieni în forma umana si de familii de
hibrizi create si infiltrate de ei.
Cartea lui Enoh sustine ca cei nascuti din sânge de Nefilim (hibrizii reptilo-umani) sunt
predestinati, din cauza spiritului lor ancestral, „distrugerii, oprimarii, atacurilor, razboaielor si
ruinarii eforturilor oamenilor de pe pamânt”. Altfel spus, corpurile lor pot fi posedate de „spiritul
lor ancestral”, respectiv de reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. În
Statele Unite exista o organizatie numita Fiii lui Jared (dupa numele tatalui lui Enoh). Membrii
ei solicita declansarea unui „razboi implacabil” împotriva descendentilor Privitorilor, „care au
dominat dintotdeauna umanitatea, din pozitiile lor de faraoni, regi si dictatori”. În revista lor,
Avocatul jaredit, ei îi condamna pe Privitori, pe care îi numesc „super-gangsteri, o mafie celesta
care guverneaza lumea”. Multi oameni m-au întrebat cum este posibil ca membrii Elitei Fratiei
sa verse atât de mult sânge, sa provoace atâtea distrugeri si suferinta, fara sa arate nici o emotie.
Se pare ca cel putin o parte din genetica reptiliana nu le permite acestora sa simta emotiile la fel
ca oamenii de rând. În schimb, îi predispune catre cruzime. Aceasta imagine corespunde perfect
unor personaje precum George Bush, Henry Kissinger sau David Rockefeller, lucru care nu este
de mirare, caci acestia nu sunt decât exemple de reptilieni aflati la lucru în sfera umana.
Lucrurile pe care le-am dezvaluit în acest capitol îi vor uimi probabil pâna si pe simpatizantii
care mi-au citit cartile anterioare. Îi înteleg, dar o experienta vasta (si uneori extrema) m-a
învatat sa urmez cursul vietii si sa ma las dus de el oriunde m-ar duce. Atunci când simt ritmul
vietii, eu încep sa dansez. Atunci când îmi vorbeste, îl ascult. Ma îndrept acolo unde ma duce
muzica vietii, oricât de incredibila ar parea destinatia si indiferent de consecintele pe care le-ar
putea avea asupra vietii mele personale. Celor ce nu au încercat înca acest lucru nu le pot spune
decât ca ar ramâne uimiti în ce aventura se transforma subit viata, la ce cunoastere îti ofera acces
atunci când te lasi dus de val si renunti sa te mai razboiesti cu ea, de teama sa nu pari diferit de
marea majoritate. Cei mai multi oameni nu îndraznesc sa o apuce pe aceasta cale din cauza
mintii lor, care se opune iesirii în afara conventiilor general acceptate, de teama de a nu fi
respinsa. Altfel spus, aceste persoane se tem de ce ar putea spune sau crede despre ei ceilalti
oameni. Cum am putea avea însa acces la inimaginabil, daca nu învatam sa gândim în termeni
inimaginabili? Putem spune oare ca stim totul, ca nu mai exista nimic de descoperit? Cu
siguranta, mai exista destule lucruri care ne sunt necunoscute. Noi nu cunoastem decât o mica
particica din imaginea de ansamblu. Si care a fost forta care ne-a adus pâna la actualul stadiu al
cunoasterii noastre? Au fost acei oameni care au îndraznit sa iasa în afara sabloanelor unanim
acceptate ale epocii lor, gândind în termeni inimaginabili. Fara acesti oameni, rasa umana nu ar
fi putut evolua; nu ar face decât sa se învârteasca în cerc, traind într-o închisoare perpetua a
mintii. Nu sunt departe vremurile în care spuneau: „Oamenii sa zboare? Ridicol! Sa calatoreasca
cu o viteza mai mare decât cea a sunetului? Absurd! Sa creeze copii în eprubeta si sa cloneze
specii de animale si chiar oameni? Imposibil!” Si totusi, toate aceste lucruri au devenit posibile
din cauza celor care au avut curajul sa gândeasca ceea ce era de neconceput, în timp ce masele îsi
bateau joc de ei. Încercati si dumneavoastra acest lucru, înainte de a uita complet ca exista si
aceasta posibilitate. Gânditi dincolo de limitele realitatii impuse de altii.
Refuzul de a face acest lucru este închisoarea suprema, stagnarea mentala si emotionala suprema,
care permite controlul suprem. Pe scurt, este chiar maniera în care am fost controlati de când a
început acest joc.

43
 CAPITOLUL TREI

Frăţia Babiloniană
Dupa ce apele s-au retras în urma cataclismului provocat de Venus, supravietuitorii au coborât
din munti sau au iesit la suprafata din adâncurile pamântului. Ei s-au stabilit în tinuturile de ses si
au început sa-si reconstruiasca civilizatia. Aceasta a fost perioada în care au aparut brusc
civilizatiile Sumerului, Egiptului si cea de pe Valea Indului, toate cu un nivel tehnologic foarte
ridicat, desi existasera si înainte de cataclism.
Societatea sumeriana a aparut în culmea dezvoltarii sale din cauza brustei infuzii de cunoastere
primita de la rasa ariana provenita de pe Marte, care a coborât din Muntii Caucaz si s-a extins din
Orientul Apropiat catre Sumer, Egipt si Valea Indului. Chiar si istoricii sunt de acord ca aceste
societati extrem de avansate au aparut brusc. O alta infuzie primita de rasa alba (si nu numai) a
fost cea genetica de sorginte reptilo-ariana sau reptilo-umana. Este vorba de liniile genealogice
încrucisate create prin manipulari genetice de Anunnaki. Principalul centru în care s-au dezvoltat
aceste familii de hibrizi în lumea antica, dupa retragerea apelor, a fost Babilonul, situat în sudul
Sumerului, de-a lungul fluviului Eufrat. Analiza atenta a dovezilor arata ca Babilonul a fost
fondat la o data mult anterioara celei acceptate initial. Aici au aparut primele societati secrete,
care s-au raspândit apoi pe întregul glob, de-a lungul miilor de ani care au urmat. Fratia care
controleaza la ora actuala lumea este expresia moderna a Fratiei Babiloniene alcatuita din preoti
reptilo-arieni si din familii „regale” care au coborât în aceasta regiune imediat dupa potop (acum
44
aproximativ 6000 de ani). Aceasta a fost perioada în care au aparut pentru prima oara credintele
manipulate ale marilor religii actuale.
Potrivit textelor si legendelor antice, fondatorul Babilonului a fost Nimrod, care a domnit asupra
lui împreuna cu sotia sa, Semiramida. Nimrod era descris ca un „tiran atotputernic”, unul dintre
„giganti”. Arabii credeau ca cel care a construit (sau reconstruit) dupa potop uimitoarea structura
de la Baalbek, în Liban, cu cei trei stâlpi din piatra cântarind fiecare 800 de tone, a fost Nimrod.
Se spune ca a domnit asupra regiunii Libanului de astazi, si potrivit Genezei biblice, primele
centre ale regatului lui Nimrod au fost Babilonul, Akkad si altele, în tinutul Shinar (Sumer). Mai
târziu, el s-a extins în Asiria, construind orase precum Ninive, unde au fost gasite numeroase
Tablite Sumeriene. Nimrod si Semiramida apartineau acelei linii genealogice cunoscuta mai
târziu sub numele de titani – o linie succesorala alcatuita din oameni posedati de reptilieni si din
reptilieni pur-sânge. Se crede ca aceasta rasa de „giganti” sau „titani” erau descendentii lui Noe,
copilul descris în Cartea lui Enoh (varianta ulterioara a Cartii lui Noe) ca fiind un hibrid Privitor-
om cu pielea foarte alba. În Geneza, tatal lui Nimrod poarta numele de Cush. El era cunoscut si
sub nume precum Bel sau Belus si era nepotul lui Noe si fiul lui Ham. Mai târziu, Cush a devenit
cunoscut ca zeul Hermes, care înseamna Fiul lui Ham. Ham sau Khem înseamna „cel ars” si este
posibil ca acest nume sa fi avut o legatura cu adorarea soarelui. Multi din zeii antichitatii au
aparut mai întâi în Babilon, raspândindu-se apoi în Egipt.
Nimrod si Semiramida au ramas principalele zeitati ale Fratiei pâna în ziua de astazi, sub diferite
nume si simboluri. Nimrod era simbolizat ca un peste, iar regina Semiramida ca un peste si un
porumbel. Ea reprezinta si un simbol al lui Ninkharsag, creatoarea raselor de hibrizi reptilo-
umani. Nimrod era considerat un zeu-peste dragon si era ilustrat ca fiind pe jumatate om, pe
jumatate peste. Este posibil ca acest simbol sa aminteasca de faptul ca era pe jumatate om, pe
jumatate reptila cu solzi. Regina Semiramida era si ea simbolizata ca un peste, caci babilonienii
credeau ca pestele este un afrodiziac. În timp, a devenit Zeita Iubirii. De aici se trage simbolistica
pestilor în crestinism (reflectata inclusiv în arhitectura crestina). În ipostaza ei de „Duh Sfânt”
Semiramida este prezentata ca un porumbel cu o ramura de maslin în cioc. De altfel, numele ei
înseamna „purtatoarea ramurii”, daca tinem seama de radacinile „Ze” (articol), „emir” (ramura)
si „amit” (purtator). Putem remarca în treacat si asemanarea dintre aceasta simbolistica si cea din
legenda lui Noe si a Marelui Potop, când un porumbel s-a întors pe corabia lui Noe tinând în cioc
o ramura de maslin. Sa se refere oare acest simbol la întoarcerea reptilienilor dupa potop?
Numele Semiramida deriva de asemenea din cel al unei divinitati indiene anterioare: Sami-
Rama-isi, sau Semi-ramis. Pestele si porumbelul sunt doua simboluri folosite înca pe scara larga
în ritualurile religioase si în ceremoniile nationale de astazi, desi marea majoritate a oamenilor
nu au nici o idee despre adevarata lor semnificatie. Sinn Fein, ramura politica a gruparii teroriste
nord-irlandeze IRA, are drept simbol un porumbel. Aceeasi imagine poate fi regasita pe multe
din sceptrele tinute în mâna de monarhii britanici (vezi sectiunea cu ilustratii). Acest lucru nu
este întâmplator, caci ambele organizatii reprezinta acoperiri moderne ale Fratiei Babiloniene, iar
porumbelul o simbolizeaza pe regina Semiramida. Pentru acesti oameni, porumbelul nu
reprezinta un simbol al pacii, ci al mortii si distrugerii (stiut fiind ca Fratia foloseste frecvent
simbolismul inversat). El reprezinta un simbol pozitiv pentru masele largi, dar unul negativ
pentru Fratie. Aceasta inversare a simbolisticii le permite sa îsi afiseze fara teama simbolurile în
locurile publice, fara teama ca cineva se va plânge.
Semiramida mai era cunoscuta ca Regina Cerului (sau Rhea), Mama Fecioara a Zeilor, si uneori
ca Marea Mama a Pamântului (Ninkharsag). Era de asemenea adorata sub numele de Astarte,
„femeia care a construit turnurile”, cu referire evidenta la Turnul din Babel (Babilon), atribuit lui
Nimrod. Liniile succesorale regale din Europa provin din liniile genealogice reptilo-ariene din
Babilon, iar coroanele lor au aparut ca urmare a coafurii încornorate purtate de Nimrod. Coarnele
simbolizau autoritatea monarhului si s-au transformat în timp într-o diadema din metal cu trei
coarne, care simboliza puterea regala investita cu autoritate divina. La ora actuala, ea este
reprezentata de simbolul crinului, care apare pretutindeni pe însemnele caselor regale europene
(vezi Figura 6). Asa cum spuneam mai devreme, ierarhia „regala” draconiana (albinosii înaripati)
este înzestrata cu coarne. Personal, nu am nici o îndoiala ca aceasta este adevarata origine a

45
însemnelor încornorate pe care le purtau regii antici. Imaginea clasica a diavolului este si ea
încornorata. Unul din titlurile pe care le-a purtat Nimrod era acela de Baal (Domnul), caruia îi
corespundea Baalti (Mylady – Doamna) pentru Semiramida. Expresia latina pentru „Doamna
Mea” era Mea Domina, care a devenit mai târziu Madonna în limba italiana. Nimrod era
reprezentat în dubla ipostaza: de Dumnezeu Tatal si de Ninus, fiul Semiramidei, iar ramura de
maslin a acesteia era un simbol al progeniturii ei venite pe lume printr-o „nastere virgina”. Ninus
mai era cunoscut si sub numele de Tammuz, despre care se spune ca a fost crucificat cu un miel
la picioare, apoi îngropat într-o pestera. Trei zile mai târziu, când piatra de la gura pesterii a fost
data deoparte, corpul sau disparuse. Va suna cunoscuta povestea? Aceasta tema a sotului-sotiei-
fiului, respectiv Nimrod-Semiramida-Ninus/Tammuz a devenit mai târziu trilogia Osiris-Isis-
Horus din mitologia egipteana, care are echivalente în India, Asia, China, si practic pretutindeni
în lume. Câteva milenii mai târziu, ea avea sa devina trilogia Iosif-Maria-Iisus. În timpul
ritualurilor de primavara în care celebrau moartea si învierea dupa trei zile a lui Tammuz-Ninus,
babilonienii depuneau ca ofrande niste chifle pe care era imprimata crucea solara. Ei bine, da,
chiar si traditia chiflelor calde pe care este imprimata o cruce pe care o aplica englezii cu ocazia
Pastelui este tot de sorginte babiloniana. De altfel, cuvântul Easter (n.n. Pasti) provine tot de la
unul din numele atribuite reginei Semiramida – Ishtar, si nu este exclus ca expresia „Comanda
lui Ashtar” (o convingere manipulata de tip New Age, referitoare la un „erou” extraterestru care
va veni sa ne salveze) sa provina de la o alta divinitate babiloniana, Ashtaroth. Mitologia si
simbolistica babiloniana reprezinta fundamentele tuturor religiilor majore ale lumii, în special a
crestinismului. Biserica Catolica a fost creatia Fratiei Babiloniene, iar papa poarta si la ora
actuala o mitra în forma de peste, care îl simbolizeaza pe Nimrod. Aceasta este si semnificatia
Inelului Pescarului pe care îl poarta el. Papalitatea a pretins multa vreme ca scaunul Sfântului
Petru de la Vatican este o relicva sfânta, dar o comisie alcatuita din oameni de stiinta a stabilit în
anul 1968 ca el nu este mai vechi de secolul IX. Mai semnificativ este faptul ca scaunul papal
este decorat (potrivit Enciclopediei Catolice) cu 12 farfurii care prezinta ilustratii cu cele 12
munci ale lui Hercule. Din aceeasi lucrare aflam ca Hercule a fost un alt nume al lui Nimrod,
înainte de a deveni un semizeu al grecilor. În anul 1825, papa Leon al XII-lea a autorizat
producerea unei monede jubiliare pe care era prezentata o femeie într-o pozitie care amintea
puternic de simbolismul reginei Semiramida. Aceasta tinea un crucifix în mâna stânga, o cupa în
mâna dreapta, iar pe cap avea o coroana cu sapte vârfuri, precum cea de pe capul Statuii
Libertatii – un alt simbol al Semiramidei, daruita orasului New York de francmasonii francezi. O
cunostinta care are rude ce ocupa pozitii de vârf la Vatican mi-a povestit ca în timpul papei Ioan
Paul al II-lea i s-a permis sa faca un tur al Vaticanului care l-a lasat cu gura cascata. De pilda, i s-
a aratat baia din aur masiv a papei, decorata cu simboluri astrologice si a putut privi în interiorul
casetelor vidate care contin mii de documente si carti ezoterice furate în timpul sutelor de ani de
dictatura religioasa, fiind tinute apoi departe de ochii opiniei publice. Biserica Catolica si Fratia
Babiloniana sunt de fapt unul si acelasi lucru.

Figura 6 Crinul, simbolul trinitatii babiloniene Nimrod-Semiramida-Tammuz (printre altele).

Nimrod a fost cunoscut de asemenea sub numele de Eannus, zeul cu doua fete, care a devenit
mai târziu Ianus la romani. Unul din fratii Anunnaki, „zeul-sarpe” Enki, a mai fost cunoscut si
sub numele de Ea. Vulturul francmason cu doua capete, unul care priveste catre dreapta si
celalalt care priveste catre stânga, este un simbol al lui Nimrod în ipostaza sa de Eannus, dar
poate si al unui draconian înaripat. Se spune ca Eannus pastra cheile portii cerului, fiind singurul
46
intermediar între Dumnezeu si umanitate. De aceea, orice credinta care nu era sustinuta de el era
considerata falsa si trebuia condamnata. Preotimea babiloniana s-a folosit plenar de acest
instrument perfect pentru a-si impune vointa asupra maselor, proces preluat aidoma mai târziu de
catre preotii crestini, dar si de rabini si de preotimea musulmana, hindusa si a celorlalte religii.
Titlul catolic de cardinal provine de la cuvântul „cardo”, care înseamna balama, amintind de
rolul de gardian al portii cerului pe care îl juca Nimrod. Preotii babilonieni au creat chiar un
organism pe care l-au numit Marele Conciliu al Pontifilor, nume preluat mai târziu de Biserica
Catolica. Marele Preot babilonian, cel care îi instruia pe initiatii din cercul cel mai restrâns (din
interiorul celorlalte cercuri concentrice) era cunoscut sub numele de… Petru, care înseamna
„Marele Interpret”. Sarbatoarea crestina a Sfântului Petru era celebrata în mod traditional în ziua
în care soarele intra în casa astrologica a Varsatorului. Printr-o uimitoare coincidenta, aceasta era
exact ziua în care era sarbatorit zeul Eannus sau Ianus! La fel ca toate imitatiile care i-au urmat,
religia babiloniana avea doua nivele. Masele erau manipulate sa creada în tot felul de superstitii
si sa preia literal sensul povestilor simbolice, în timp ce initiatii alesi primeau adevarata
cunoastere, fiind amenintati cu moartea în caz ca ar fi revelat-o altor persoane. În acest fel,
adevarul despre viata, potentialul uman, istorie si Agenda reptiliana era ascuns de ochii marii
majoritatii, fiind stiut numai de un numar restrâns de initiati.
Sacrificiile umane erau considerate fundamentale de religia Babilonului, si oriunde s-au
raspândit mai târziu Fratia Babiloniana si liniile genealogice reptiliene, ele au dus cu ele aceasta
traditie, care le era impusa de reptilieni. Toate speciile crude par sa fie dependente de sânge, iar
aceasta dependenta s-a transmis inclusiv hibrizilor care le poarta genele, lucru pe care îl voi
demonstra în continuare. Preotii babilonieni erau nevoiti sa manânce o parte din ofrandele
sacrificiale. Nu întâmplator, numele de preot: Cahna-Bal, a devenit în timp sinonim cu expresia
„mâncator de carne de om” sau canibal. Moloch, sopârla zburatoare pe care am mentionat-o mai
devreme, era un alt nume al lui Nimrod-Tammuz. Tam înseamna „a perfectiona”, iar muz
înseamna „a arde”. Regasim acest simbolism al lui Tammuz-Moloch în ritualurile de ardere a
unor copii vii în onoarea acestei divinitatii însângerate. N-o sa va vina sa credeti, dar aceste
ritualuri continua inclusiv în zilele noastre. Ritualul Beltane practicat mai târziu de druizii din
Britania pe data de 1 mai si cunoscut sub numele de May Day, implica în acele vremuri arderea
unor copii vii în pântecul unei uriase efigii umane careia i se dadea foc. Acest obicei a fost
mostenit de la babilonieni când Fratia s-a extins în Europa. Se pare ca principala baza pe care si-
au stabilit-o reptilienii înainte de a se muta în Orientul Apropiat si Africa a fost teritoriul actual
al Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei. Festivalul lui Tammuz se tinea la data de 23
iunie si sarbatorea ascensiunea acestuia din lumea subterana. Dupa ce a înviat, Tammuz a
devenit cunoscut sub numele de Oannes, zeul-peste, din care a derivat mai târziu numele de Ioan.
Nu întâmplator, Ioan a fost numele unor personaje care l-au manifestat simbolic pe Tammuz-
Nimrod, precum Ioan Botezatorul. Data de 23 iunie, Festivalul lui Tammuz, a devenit mai târziu
o sarbatoare crestina numita Ziua Sfântului Ioan! Simbolistica lui Nimrod-Semiramida a fost
adoptata ulterior de toate culturile pamântului, sub cele mai variate nume. Desi toate aceste
divinitati par extrem de diferite între ele, în spatele lor se ascund de fapt aceleasi doua personaje.
O alta divinitate amplu folosita în ritualurile sataniste moderne care presupun sacrificarea
copiilor este Cronos, regele ciclopilor din legenda greaca. Acesta era cunoscut drept
constructorul turnului si este aproape sigur o alta varianta a lui Nimrod – constructorul biblicului
Turn din Babel.
Motivul pentru care liniile genealogice reptiliene sunt implicate si astazi în ritualuri atât de
macabre este cât se poate de simplu: pentru ca au facut dintotdeauna acest lucru. Daca veti studia
evolutia acestor linii succesorale de-a lungul istoriei, veti constata ca ele au folosit aceleasi
ritualuri si sacrificii aduse acelorasi divinitati, din cele mai vechi timpuri si pâna astazi. Un alt
fragment din Cartea lui Enoh descrie împerecherea Privitorilor cu femeile umane si
comportamentul progeniturilor lor:

„Si ele au ramas însarcinate, si au dat nastere unor uriasi… care au consumat toate
bunurile oamenilor. Când oamenii nu i-au mai putut sustine, uriasii s-au întors împotriva
lor si i-au mâncat pe ei. Au pacatuit apoi împotriva pasarilor si animalelor, a reptilelor si
47
 pestilor, si au sfârsit prin a-si devora carnea si prin a-si bea sângele unii altora. Pamântul
poate depune marturie împotriva celor nelegiuiti”.

Acest pasaj descrie exact liniile genealogice de care vorbim si care s-au raspândit mai târziu pe
întreaga planeta, odata cu Fratia Babiloniana. În timp ce noi privim direct în realitatea fizica, în
care ne simtim perfect integrati, reptilele privesc în realitatea tridimensionala ca si cum s-ar uita
printr-o fereastra. În cazul de fata, fereastra o reprezinta ochii trupului uman. Noi suntem
constienti în lumea cu trei dimensiuni, ei sunt constienti în cea cu patru dimensiuni. Daca stii sa
îi cauti, îi poti descoperi cu usurinta dupa felul în care privesc. Privirile lor sunt întunecate,
patrunzatoare si reci. Reptilienii pur-sânge nu sunt atasati de trupurile lor, ca oamenii. Ei le
folosesc doar ca pe niste „costume spatiale”, pentru a opera în aceasta lume, iar când unul se
epuizeaza, nu fac decât sa îl schimbe cu altul. Acest proces de „posesiune” a trupurilor fizice de
catre reptilieni si alte entitati din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni a condus mai
târziu la povestile moderne cu demoni, diavoli si alte spirite malefice care poseda mintea si
trupul oamenilor. În realitate, entitatile pe care le invoca ritualurile satanice si de magie neagra
apeleaza la reptilienii si la alte forme de constiinta din regiunea inferioara a celei de-a patra
dimensiuni, si prin intermediul lor îsi „racoleaza” acestia papusile pe care le vor poseda mai
târziu. Asa se petreceau lucrurile în Babilon, si la fel se petrec si astazi. Asa cum am aratat în
lucrarea mea anterioara, Eu sunt eu – eu sunt liber, si cum voi descrie amanuntit în lucrarea de
fata, ierarhia moderna a Fratiei este implicata pâna peste cap în ritualuri satanice, sacrificii de
copii, ceremonii de baut sângele si alte orori care va vor taia respiratia. Da, vorbesc acum de
nume dintre cele mai cunoscute din rândul regalitatii, oamenilor politici, bancherilor, oamenilor
de afaceri si patronilor de mas-media din lume. Altfel spus, oameni ca George Bush, Henry
Kissinger, familia regala britanica si multi presedinti de state, prim-ministri si membri ai
aristocratiei. Greu de crezut, nu? O fi, dar când nu a sunat fantastic adevarul în aceasta lume a
amagirii si minciunii?
Trei din principalele elemente ale religiei babiloniene erau: focul, sarpele si soarele. Voi explica
în continuare simbolistica soarelui, caci aceasta reprezinta un aspect esential al istoriei noastre.
Cea mai mare parte a populatiei adora soarele pentru darurile evidente pe care le revarsa asupra
pamântului, pentru lumina si caldura sa, care aveau un efect atât de vital asupra recoltelor si
bunastarii generale a oamenilor. Ierarhia Fratiei Babilonului si celelalte grupuri ale Elitei care
detineau o cunoastere avansata se concentrau însa asupra soarelui din alte motive. Ei întelegeau
natura reala a soarelui ca o constiinta multidimensionala care influenteaza întregul sistem solar
pe diferite nivele de frecventa. Chiar si în dimensiunea noastra fizica, emisiile solare de energie
magnetica ne afecteaza în permanenta, clipa de clipa. Soarele are un diametru de aproximativ
1.500.000 de kilometri si contine 99% din materia existenta în sistemul nostru solar. Reprezinta
o sfera imensa de energie, care opereaza la fel ca o bomba atomica, iar nivelul temperaturii
atinge în interiorul sau nu mai putin de 14 milioane de grade Celsius. Se roteste mai rapid la
Ecuator decât la poli, motiv pentru care activitatea câmpului sau magnetic este pur si simplu
colosala. Scriitorul si cercetatorul Maurice Cotterell a facut un studiu detaliat al petelor si
activitatii solare, în urma careia soarele proiecteaza în afara o cantitate imensa de energie
magnetica. Aceasta a fost fotografiata si apare ca niste flacari imense, unele cu o înaltime de
186.000 de kilometri. Aceasta energie calatoreste catre pamânt purtata de vântul solar si poate
afecta computerele, provocând mari pene de curent electric. Daca nu ar exista Centurile Van
Allen, acele zone de radiatii care înconjoara planeta si sunt conexe cu câmpul magnetic al
pamântului, energia soarelui ne-ar „praji” pur si simplu.
Maurice Cotterell a studiat ciclurile petelor solare si a stabilit ca exista cicluri pe termen scurt,
mediu si lung ale activitatii solare, lucru pe care îl explica în cartea pe care a scris-o împreuna cu
Adrian G. Gilbert, Profetiile mayase. Dupa ce a avansat cu cercetarile sale, Cotterell a descoperit
un uimitor sistem matematic si de simboluri ramas de la populatia mayasa din America Centrala.
Mayasii pretindeau ca provin din „zei” si sustineau ca adevaratul lor camin este o insula
pierduta. Sistemele lor matematice si astronomice erau uimitor de precise, fiind mostenite, la fel
ca si sistemul de masurare a timpului, de la o cultura mult mai veche, si în ultima instanta de la
extraterestri. Am vorbit mai devreme despre afirmatia presedintelui mexican, potrivit careia
48
mayasii erau o rasa provenita din încrucisarea oamenilor cu reptilienii sau „iguanele”, dupa cum
le numea el.
Maurice Cotterell a realizat fascinat ca ciclurile mayase ale evolutiei umane corespund aproape
perfect cu ciclurile emisiilor magnetice solare descoperite de el. Desi au trecut mii de ani de
atunci, ele erau aproape identice. Acest lucru este usor de explicat. Tot ce exista este o forma de
energie. Viata reprezinta o forma de interactiune a câmpurilor magnetice. Daca schimbi
magnetismul, modifici practic natura câmpului energetic. Daca modifici natura câmpului
energetic se va schimba inclusiv natura vietii mentale, emotionale, spirituale si fizice, care nu
înseamna altceva decât energie în diferite forme. De pilda, celelalte planete opereaza asemenea
schimbari în timp ce se rotesc în jurul soarelui, influentând câmpul magnetic al pamântului.
Stiinta care studiaza acest fenomen este astrologia. Cotterell crede ca noi suntem influentati mai
puternic de aceste câmpuri în momentul conceptiei noastre decât în cel al nasterii propriu-zise,
punct asupra caruia trebuie sa-i dau dreptate. Dupa parerea mea, ambele momente ne
influenteaza însa la fel de puternic. Cercetarile sale l-au condus pe Cotterell la concluzia ca
activitatea petelor solare corespunde ciclurilor de fertilitate umana, dar si cu aparitia si decaderea
marilor civilizatii si imperii de pe pamânt. Recent, oamenii de stiinta au descoperit ca omul are
în interior un ceas biologic sincronizat cu ritmul solar. Pe scurt, efectul soarelui asupra vietii
umane este absolut fundamental si depaseste cu mult beneficiile datorate luminii si caldurii sale.
Extraterestrii stiau acest lucru din cele mai vechi timpuri si priveau cu respect catre soare. Acesta
reprezinta inima fizica si spirituala a sistemului solar si a ajuns sa simbolizeze în timp creatorul,
dar mai ales aspectul masculin al fortei creatoare… „El este Lumina Lumii”. Aceasta cunoastere
referitoare la soare va fi o tema centrala a cartii de fata, în care vom calatori de-a lungul istoriei
pâna în epoca moderna. Pe de alta parte, ea va îngreuna într-o oarecare masura decodificarea
istoriei, caci stramosii nostri foloseau constant simbolistica soarelui si cea astrologica în
legendele lor, iar o parte din numele zeilor lor nu înseamna altceva decât o referire la soare si la
planete. Discernerea faptelor reale de cele simbolice nu este un lucru usor. Dupa parerea mea,
expresia „zeul-soare” a fost folosita inclusiv pentru a-i desemna pe extraterestri si pe
descendentii hibrizi ai acestora, despre care textele stravechi afirma ca aveau fete care straluceau
ca soarele, motiv pentru care îi mai numeau si „Cei stralucitori”. Imaginati-va ce putere ati avea
sa va impuneti Agenda dorita si sa manipulati rasa umana daca ati cunoaste dinainte ciclurile
energiei solare si ale celorlalte planete, precum si maniera în care influenteaza acestea constiinta
umana. Ati sti astfel când sunt predispusi oamenii catre mânie, agresivitate, teama, îndoiala si
vinovatie, si implicit când trebuie declansate razboaie, colapsuri economice, etc. Fratia a detinut
întotdeauna aceasta cunoastere, pe care o foloseste cu mult succes si în zilele noastre, asa cum
voi arata în continuare.
Fratia Babiloniana si liniile ei genealogice reptiliene s-au raspândit în întregul Orient Apropiat si
Mijlociu, îndeosebi în Egipt, iar mai târziu în Europa si în cele doua Americi. Dupa parerea mea,
civilizatia egipteana care a aparut dupa cataclismul provocat de Venus a fost opera arienilor de
pe Marte, adica a fenicienilor, cu sau fara sprijinul reptilienilor Anunnaki. Cert este ca înainte de
anul 2000 î.Ch., reptilienii au preluat puterea în Egipt. Curtea Regala a Dragonului a fost fondata
de preotii din Mendes în jurul anului 2200 î.Ch., continuând sa existe si astazi sub forma Curtii
Regale si Imperiale a Suveranitatii Dragonului. Actualul Cancelar al acestei organizatii secrete
este autorul Laurence Gardner, iar adresa sa postala este Columba House din Devon, Anglia
(Columba = porumbel = Semiramida). Potrivit lui Gardner, numele Dracula înseamna „Fiul lui
Dracul”, fiind inspirat de Printul Vlad al III-lea al Transilvaniei-Valahiei, un Cancelar al Curtii
Dragonului din secolul XV. Tatal printului era cunoscut sub numele de „Dracul”, adica Draco.
Oriunde au ajuns, membrii Fratiei Babiloniene si-au creat scoli ale misterelor cu ajutorul carora
au determinat populatia locala sa creada în tot felul de prostii si sa renunte laputerea sa datorita
fricii si superstitiilor. În schimb, nivelele superioare ale acestei structuri piramidale îsi
transmiteau cunoasterea avansata celor care deserveau Agenda reptiliana. Daca apareau alte scoli
initiatice (nereptiliene), acestea erau infiltrate de preotii babilonieni, care preluau mai târziu
controlul asupra lor. Scolile misterelor au existat pe pamânt de zeci de mii de ani, poate chiar
sute de mii de ani, fiind folosite pentru transmiterea cunoasterii avansate celor pe care preotii si

49
cei din vârfulpiramidei îi considerau demni sa o primeasca. În cartea sa, Maestrii întelepciunii,
J.G. Bennett afirma ca misticul rus George Gurdjieff i-a povestit ca scolile misterelor au o
vechime de cel putin 30-40.000 de ani, lucru pe care l-a aflat studiind desenele murale din
pesterile din Caucaz sidin Turkestan. Îi aud de multe ori pe adeptii New Age contestând
indignati faptul ca scolile misterelor din antichitatea îndepartata ar fi putut face parte integranta
din acelasi mecanism manipulator. Raspunsul meu este ca, înainte de toate, asemenea organizatii
care ascund cunoasterea de masele largi nu ar trebui sa existe deloc. Indiferent care ar fi intentia
lor, daca pleaca de la premisa ca au dreptul sa le conteste aceasta cunoastere avansata celor
multi, decizând cine poate sa aiba acces la ea si cine nu, ele joaca deja un joc extrem de periculos
prin aroganta lui. Au existat întradevar si scoli orientate pozitiv, care au avut intentia sa
daruiasca aceasta cunoastere celor care ar fi putut-o folosi cu întelepciune. Eu nu doresc sa
sugerez în nici un caz ca toate aceste scoli ale misterelor au avut intentii necurate. Departe de
mine acest lucru. Dar chiar si aceste scoli pozitive au fost infiltrate la un moment dat de slujitorii
reptilienilor. Iata ce scrie în aceasta directie istoricul francmason Manly P. Hall:

„Desi ceremoniile magice complexe ale antichitatii nu erau neaparat rau intentionate,
pervertirea lor a condus la aparitia scolilor false de vrajitorie sau magie neagra [în
Egipt]… Magicienii negri din Atlantida au continuat sa îsi exercite puterile supranaturale
pâna când au subminat si au corupt complet morala Misterelor primitive… Ei au uzurpat
pozitiile ocupate cândva de initiati si au preluat frâiele guvernarii spirituale.

În acest fel, magia neagra s-a transformat în religie de stat, paralizând activitatile
intelectuale si spirituale ale indivizilor, carora le cereau sa accepte în întregime si fara
ezitare dogmele impuse de preotime. Faraonul a devenit o papusa în mâinile Consiliului
Stacojiu – un comitet de super-vrajitori ridicati la putere de preotime”.

Magicienii negri despre care Hall afirma ca proveneau din Atlantida erau dupa parerea mea
hibrizii reptilo-umani care au alcatuit Fratia Babiloniana. Societatea lor secreta s-a raspândit la
ora actuala în întreaga lume, operând practic în toate tarile pamântului. Coordonarea Agendei lor
se realizeaza în prezent transfrontalier, prin intermediul unor companii si institutii aparent fara
legatura unele cu altele, precum guvernele diferitelor state, sistemul bancar global, cel al
companiilor multinationale, complexul militar si imperiul mas-media. Cunoasterea nu este buna
sau rea; ea este pur si simplu. Felul în care este folosita ea poate fi însa benefic sau malefic.
Initiatii aflati pe nivelele superioare ale organizatiei stiu foarte bine în ce consta influenta
magnetica a soarelui asupra mintii umane, care sunt efectele planetelor asupra comportamentului
oamenilor, cum pot fi manipulate timpul, constiinta, energia, vremea, si multe altele. Daca este
folosita în mod rau intentionat, aceasta cunoastere poate deveni incredibil de distructiva si de
manipulatoare, lucru care s-a si întâmplat. Simultan, reptilienii si-au folosit societatile secrete
pentru a crea institutii publice precum marile religii organizate si partidele politice, cu ajutorul
carora extrag orice asemenea cunostinte avansate din circuitul public. Inchizitia a reprezentat un
excelent exemplu în aceasta directie. Sa vorbesti în acele vremuri de probleme ezoterice însemna
sa îti semnezi singur condamnarea la moarte. Acest mecanism a functionat atât de perfect încât
pâna si la ora actuala mai exista crestini care condamna cunoasterea ezoterica, pe care o
considera „demoniaca”, desi însasi religia lor a fost fundamentata pe aceasta cunoastere. Daca
doriti sa aflati cum s-a nascut cu adevarat crestinismul, continuati sa cititi aceasta carte. Veti
vedea ca el nu este altceva decât o forma reciclata de pagânism, fiind folosit în mod genial
pentru a elimina din circuitul public cunostintele ezoterice avansate. Primul lucru pe care îl
faceau institutiile crestine când puneau stapânire pe o tara sau pe o regiune era sa ascunda sau sa
distruga textele stravechi. Ele au scos astfel din circuitul public însasi cunoasterea de care s-au
folosit (si înca se mai folosesc) reptilienii pentru a manipula populatia ignoranta. Tot în numele
crestinismului au fost distruse marea majoritate a relatarilor despre istoria reala a umanitatii,
inclusiv despre rolul jucat de extraterestri în influentarea destinului uman (deopotriva a celui
pozitiv si a celui negativ). S-a putut inventa astfel o „istorie” alternativa, care a taiat radacinile
care legau umanitatea de originile sale. Controlul istoriei este foarte important, caci schimbarea
50
prin manipulare a perceptiei maselor asupra trecutului influenteaza perceptia lor asupra
prezentului.

Figura 7:
Tinutul Zeilor în
lumea antica, de
unde s-au
raspândit în
Caucaz,
Sumer, Babilon si
Egipt arienii si
rasele genealogice
reptilo-ariene. Au
existat însa si alte
popoare avansate,
în alte parti ale
lumii.

Toate subiectele asupra carora am insistat pâna acum, inclusiv zeitatile si simbolurile descrise
mai sus, ne vor însoti de-a lungul întregii noastre calatorii pâna în epoca moderna, prin care vom
analiza expansiunea Fratiei Babiloniene în lume. Invariabil, reptilienii pur-sânge si hibrizii
manipulati de acestia au ajuns pe pozitii de putere în toate tarile în care s-au stabilit. Nivelul lor
de cunoastere era mult deasupra celuigeneral. În pus, ei aveau un plan pe termen lung de
îndeplinit, sustinut de reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, respectiv
Marea Opera a Tuturor Timpurilor, dupa cum avea sa fie denumit de francmasoni. Acest plan
presupunea folosirea populatiei ne-reptiliene ca sclavi si preluarea puterii politice si religioase de
preotii si initiatii Fratiei, care se asigurau – între altele – de retragerea din circuitul public a
tuturor informatiilor ezoterice si ascunderea acestora în societatile lor secrete. Dupa potop, rasa
alba si liniile genealogice reptilo-ariene s-au extins din Muntii Caucaz si din muntii Iranului si ai
Kurdistanului catre Egipt, Israel/Palestina si teritoriul ocupat la ora actuala de Iordania, Siria,
Irak, Iran si Turcia, pâna la Muntii Caucaz (vezi Figura 7). Deloc întâmplator,aceasta a fost
regiunea în care s-au nascut toate marile religii ale lumii. În antichitate, civilizatiile Sumerului,
Babilonului si Asiriei au aparut pe teritoriul actual al Irakului, în timp ce Turcia era cunoscuta ca
Asia Minor (Mica) sau Persia. Arhiepiscopul de Cashel, Richard Laurence, cel care a tradus
prima editie în limba engleza a Cartii lui Enoh din limba etiopiana, a tras concluzia (analizând
descrierea celei mai lungi zile a anului) ca autorul textului trebuie sa fi trait în regiunea
Caucazului si nu în Palestina, asa cum cred majoritatea oamenilor. Aceasta este zona din care au
aparut cele mai multe linii genealogice reptilo-umane, textul original al Cartii lui Enoh fiind mult
mai vechi decât cel al Cartii lui Noe (hibridul reptilian). Pe masura ce s-a extins în noile teritorii,
rasa ariana a fost cunoscuta sub diferite nume, cele mai semnificative fiind cele de hititi si
fenicieni. Sunt convins ca au mai existat si alte asezari ariene în afara acestor regiuni, poate chiar
si în Britania, si sunt la fel de sigur ca reptilienii operau si în alte parti ale lumii, precum cele
doua Americi. Cheia adevaratei istorii a umanitatii din ultimii 7000 de ani este însa situata în
regiunea muntoasa din jurul Caucazului, coborând catre câmpiile Sumerului si Egiptului.
Cu cât m-am adâncit mai tare în studierea acestor probleme, cu atât mai mult am avut de-a face
cu muntii Caucaz. Nu cred ca este deloc întâmplator faptul ca americanii numesc rasa alba: „rasa
caucaziana”. Chiar si istoricii oficiali recunosc faptul ca civilizatia si religia hindusa a aparut
51
printr-o migratie masiva a rasei „ariene” din muntii Caucaz catre valea Indului, în jurul anului
1550 î.Ch. Aceeasi rasa ariana (arienii îsi spuneau ei însisi „arya”) a introdus limba sanscrita în
India, precum si legendele si miturile din cartile sfinte hinduse cunoscute sub numele deVede. În
urma unor cercetari exhaustive asupra rasei ariene, L.A. Waddell a ajuns la concluzia ca
parintele primului rege arian al Indiei consemnat de istorie (mentionat în epopeea Mahabharata si
în istoria budista a Indiei) a fost ultimul rege istoric al hititilor din Asia Mica. Arienii indieni
adorau soarele sub forma lui Indra, Parintele Zeilor, în timp ce hititii-fenicienii numeau acelasi
Parinte al Zeilor Indara. Acelasi popor arian s-a stabilit sub diferite nume în Sumer, Babilon,
Egipt si Asia Mica, actualmente Turcia, precum si în alte tari din jur, ducând cu ei aceleasi
legende, mituri si religii. Toate provin din aceeasi sursa: aceasta rasa ariana despre care se spune
ca a venit de pe Marte, si liniile genealogice reptilo-umane care operau sub acoperire în
interiorul ei. Rasa ebraica provine si ea tot din regiunea Caucazului, si nicidecum din Israel, asa
cum se pretinde. Surse istorice si antropologice evreiesti arata ca numai un numar mic de evrei
au o legatura genetica cu israelitii. În secolul VIII, un popor care traia în regiunea Caucazului si
în sudul Rusiei (numit poporul khazar) s-a convertit în masa la religia evreiasca. Mai târziu, când
imperiul a înflorit, aceasta populatie a emigrat catre nord, stabilindu-se în alte parti ale Rusiei, în
Lituania si Estonia. De aici, ei au patruns în Europa Occidentala, de unde au ajuns în Statele
Unite. De pilda, familia Rothschild este de origine khazara. Acestia sunt oamenii care au impus
cucerirea Palestinei arabe dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, pretinzând ca „Dumnezeu” le-a
dat dreptul divin de a se instala în tara destinata de el „poporuluiales”. În realitate, tara din care
au provenit este regiunea Caucazului si sudul Rusiei, nu Israelul. Daca doriti informatii detaliate
despre aceasta poveste si despre manipularea pusa la cale de organizatiile secrete care s-a ascuns
în spatele crearii statului modern Israel (mai corect ar fi sa-i spunem Rothschild-land), va
recomand lucrarea mea, Si adevarul va va face liberi.

Figura 8 Arienii si reptilo-arienii s-au extins sub diferite nume catre Europa, calatorind pe mare si pe uscat,
dupa care au cucerit întreaga lume, cu ajutorul Imperiului „Britanic”.

Rasa alba a migrat astfel catre nordul Europei. Primii oameni care au ajuns aici pe mare au fost
fenicienii, în timp ce alte popoare de aceeasi sorginte au migrat lent pe uscat (vezi Figura 8). Din
ultima categorie faceau parte inclusiv cimerienii si scitii. Sub diferite nume, aceste populatii si
liniile genealogice hibride din rândul lor au populat întreaga Europa si s-au reunit cu arienii deja
52
instalati în Britania si în nordul Europei, ajunsi acolo pe mare. Fenicienii joaca un rol crucial în
povestea noastra si voi insista imediat asupra lor. Cimerienii au migrat din Caucaz si Asia Mica
(Turcia) catre nord-vest, ajungând în regiunile pe care exista astazi Belgia, Olanda, Germania si
Danemarca. Istoricii romani Pliniu si Tacit afirma ca toate popoarele de pe coasta de nord a
Europei, de la Olanda si pâna la Danemarca, au aceeasi origine etnica, afirmatie sustinuta si de
dovezile arheologice care indica faptul ca acest popor cimerian a ajuns în respectiva regiune în
perioada 300-250 î.Ch. Un alt grup de cimerieni a calatorit de-a lungul Dunarii catre Ungaria si
Austria de astazi, pâna în sudul Germaniei si al Frantei. Romanii i-au numit gali, în timp ce
grecii le-au spus celti. Anumite grupuri din aceste triburi celtice s-au instalat în Boemia si
Bavaria, în timp ce altele au invadat nordul Italiei. Istoricul roman Sallust descrie înfrângerea
romanilor de catre „cimbri”, despre care afirma ca erau gali. Alti istorici romani afirma ca
cimbrii erau celti. Ei erau împartiti în trei triburi: belgii (la nord-est de Franta), galii (centrul
Frantei) si achitanii (sudul Frantei, pâna în muntii Pirinei). Pâna în secolul al II-lea înainte de
Christos, celtii/galii (cimerienii albi veniti din muntii Caucaz si din Orientul Mijlociu) au ocupat
întregul centru alEuropei si nordul Italiei, dupa care au cucerit integral aceasta tara. În jurul
anului 280 î.Ch., ei s-au întors în Asia Mica si au reocupat pamânturile stramosilor lor. Dupa
cum afirma istoricul Henry Rawlinson: „Aceste doua invazii majore în Asia Mica au fost facute
de aceeasi rasa, numita înprimul caz cimerieni, iar în cel de-al doilea gali”. În cele din urma, galii
invadatori s-au stabilit într-un loc numit Phrygia, cunoscut ulterior ca Galatia (Gal-atia). Se
presupune ca acestui popor le-a adresat Sfântul Petru scrisoarea sa despre care Noul Testament
afirma ca le-a fost trimisa galatenilor. Cimerienii sau cimbrii s-au stabilit de asemenea în Tara
Galilor; pâna astazi, numele limbii acestui popor galez este Cymru.
Scitii au fost un alt grup arian, care a migrat de asemenea la nord de Caucaz, catre Europa. Cei
care le-au schimbat numele, pentru a-i distinge de alte popoare, au fost romanii. Printre
simbolurile sacre ale scitilor se numarau sarpele, boul (Nimrod/Taurul), focul
(soarele/cunoasterea), si Tho sau Theo, echivalentul zeului egiptean Pan. Romanii i-au numit pe
sciti sarmati si germani (de la cuvântul latin germanus, care însemna „autentic”). De atunci, scitii
au ramas cunoscuti ca „poporul celor autentici”, iar numele de germani le-a ramas pâna astazi.
Aceeasi schimbare este confirmata si de scrierile istoricilor romani Pliniu si Strabo. Un alt popor
caruia romanii îi spuneau german au fost anglosaxonii. La ora actuala, Saxonia este un teritoriu
situat la nord de Germania si de Olanda. Atât anglii cât si saxonii au venit din aceeasi sursa
genetica: cimerienii si scitii albi din Caucaz si din Orientul Mijlociu. Acelasi lucru este valabil si
în privinta lui William Cuceritorul si a normanzilor sai, ultimul popor care a invadat Britania în
anul 1066, în urma celebrei batalii de la Hastings. Termenii de normand si Normandia provin de
la oamenii nordului (norse), caci atunci când au ocupat regiunea cu acelasi nume din Franta, ei
au venit din Scandinavia. Povestea eroului scandinav Odin afirma ca acesta a venit din Asaland
sau Asaheim, un teritoriu identic cu tara scitilor, care poate fi identificat în India ariana. Se spune
ca de acolo a plecat Odin, între anii 200-300, pentru a cuceri Suedia, în fruntea unei armate
uriase, numite Svear. Pâna astazi, numele Suediei în propria limba este Sverige, Tara lui Svear.
Un alt grup de sciti, cunoscuti sub numele de sakkas, s-a îndreptat catre est, pornind din aceiasi
munti Caucaz si calcând pe urmele vechilor arieni. Prin anul 175 î.Ch., sakkas au ajuns la granita
cu China. Textele chineze din aceasta perioada vorbesc de un popor numit Sai-wang sau Sok-
wang, fortat sa fuga în India. Sok-wang înseamna „printii sakka”. Textele arata faptul ca acesti
sakka s-au retras catre sud, înspre India, trecând prin trecatorile muntoase din Afganistan.
Monedele descoperite din perioada anului 100 î.Ch. confirma crearea unei regat sakka în
regiunea superioara a vaii Indului, între Kashmir si Afganistan. Nu este deloc o coincidenta
faptul ca budismul a aparut în tinuturile ocupate desakka (scitii arieni). În jurul anului 500 î.Ch.,
în regiunea în care se presupune ca s-a nascut Buddha cu 63 de ani în urma traia un trib numit
sakyas. Gautama (Domnul Buddha) a primit titlul de Sakyashina sau Sakyamuni – înteleptul
sakya, maestrul sakya sau leul tribului din Sakya. Toate aceste amanunte vor deveni extrem de
semnificative daca vom constata ca toate religiile majore (ba chiar si cele minore), precum si
eroii lor, provin din aceeasi sursa. De fapt, scitii/sakka si cimerienii/cimbri erau unul si acelasi
popor, lucru confirmat de inscriptiile de pe Stânca Behistun din muntii Zargos, situata la

53
marginea unui vechi drum al caravanelor ce pleca din Babilon. Inscriptiile s-au facut din porunca
regelui Darius cel Mare în jurul anului 515 î.Ch. si au fost scrise în trei limbi: babiloniana,
elamita si persana. Ori de câte ori versiunile elamita si persana folosesc termenul de sakka, cea
babiloniana foloseste termenul de cimbri.
Sintetizând, aceasta populatie ariana s-a extins sub diferite nume, dar ducând cu sine aceeasi
religie si aceiasi eroi, dinspre tara ei de origine din muntii Caucaz si din Orientul Mijlociu si
Apropiat catre Europa, Indiasi China. În mijlocul sau se aflau acele linii genealogice reptiliene
care au facut toate eforturile (si au si reusit) de a-si impune suprematia asupra cursului
evenimentelor prin intermediul regilor, reginelor, preotilor si liderilor militari pe care i-au impus
si pe care îi putem integra sub titlul colectiv de Fratia Babiloniana. Faptul ca babilonienii faceau
parte din rasa ariana este confirmat de inscriptiile si titlurile stravechi. Astfel, titlul de Kassi sau
Cassi a fost folosit mai întâi de fenicieni, în jurul anului 3000 î.Ch., iar apoi adoptat de
babilonienii care au domnit asupra imperiului mesopotamian. Kassi era folosit si ca nume de
persoana de catre fenicienii din Egipt, iar titlul de Cassi a stat la baza numelui regilor care au
domnit mai târziu în Britania pre-romana. Unul dintre acestia a batut monede pe care scrie „Cas”
si pe care apar simboluri solare, precum calul solar.
Aceasta expansiune ariana a început mai devreme de 3000 î.Ch., prin ramura calatorilor pe mare
– fenicienii. Acestia erau un popor avansat din punct de vedere tehnologic, dar marginalizat de
istoria oficiala, care lea ascuns astfel adevarata identitate. El are o importanta fundamentala
pentru a întelege de unde provenim si unde ne aflam la ora actuala. Fenicienii au fost cei care si-
au adus liniile genealogice si cunoasterea în Europa, Scandinavia si cele doua Americi, cu mii de
ani înainte de Christos. Povestea lor este relatata de L.A. Waddell în cartea sa, Originea feniciana
a bretonilor, scotienilor si anglo-saxonilor. Waddell a fost membru al Institutului Antropologic
Regal si a petrecut o viata întreaga cercetând dovezile existente. El arata faptul ca fenicienii nu
erau o rasa semita, asa cum s-a crezut pâna atunci, ci o rasa ariana alba. Studiul mormintelor
feniciene arata ca membrii acestui popor erau de rasa ariana, aveau capul alungit si aratau
complet altfel decât semitii. Fenicienii din lumea antica obisnuiau sa calatoreasca pe mare,
pornind din bazele lor din Asia Mica, Siria si Egipt. S-au instalat astfel în insulele din Marea
Mediterana, precum Creta si Cipru, dar si în Grecia si Italia. Fenicienii au fost cei care au dus
mai departe cunoasterea care a permis aparitia ulterioara a civilizatiilor din Creta Minoica, din
Grecia clasica si din Italia romana. Tot ei au fost „creierele” care s-au ascuns în spatele culturii
egiptene din perioada respectiva, înainte ca reptilienii sa preia controlul asupra ei. Egiptenii îi
numeau pe fenicieni Panag, Panasa sau Fenkha. Grecii le spuneau Phoinik-as, iar romanii
Phoenic-es. Exista un motiv cât se poate de simplu pentru care egiptenii îsi pictau zeii cu pielea
alba si ochii albastri, la fel ca si numeroase alte culturi din lumea acelei epoci. Aceasta rasa
avansata (numita fenicieni) avea pielea alba si ochii albastri,la fel ca hibrizii reptilo-umani si ca
rasa venita de pe Marte. În urma lor au ramas rasele scandinave, dar si alte popoare care provin
din aceeasi linie genetica. Tot ei au stat la originea obsesiei idioate a nazistilor (si, respectiv, a
societatilor secrete care i-au creat) pentru „rasa ariana a stapânilor”. Pâna în ziua de astazi, cel
mai mare erou al societatii secrete a francmasonilor este Hiram Abif, asa-zisul constructor al
Templului regelui Solomon. Sorgintea lui Abif trebuie sa fi fost feniciana. Bunicul celebrului
faraon egiptean Akhenaten, tatal lui Tutankhamon, a fost un înalt preot fenician. Pasarea mitica a
Egiptului, Phoenix, nu era alta decât pasareasoarelui, emblema zeului-soare caruia i se închinau
fenicienii, Bil sau Bel.Mai târziu, pasarea a fost simbolizata printr-un paun sau un vultur. În
ultimii ani au aparut dovezi privind existenta unor piramide pe Marte. Savantii de la NASA
Vincent DiPietro si Gregory Molenaar au descoperit sase piramide enorme, asemanatoare celor
din Egipt, în regiunea martiana numita Cydonia. Este cât se poate de logic sa banuim ca rasa care
a construit piramidele din Egipt a fost aceeasi rasa martiana, venita pe pamânt, eventual însotita
de Anunnaki,conform ipotezei lui Zecharia Sitchin, pe care personal o sustin.
Fenicienii nu s-au limitat numai la Bazinul Mediteranean si la Orientul Mijlociu. Ei au debarcat
în Britania, în jurul anului 3000 î.Ch. Artefacte feniciene incontestabile au fost descoperite în
Brazilia, iar în Marele Canion din SUA exista anumite ramasite care ar putea fi de sorginte
egipteana. Fenicienii au debarcat în America cu mii de ani înaintea calatoriei lui Cristofor

54
Columb, mult mediatizata de anumite grupuri de interese. Motivul pentru care legendele
indienilor americani vorbesc de debarcarea unor zei înalti, de culoare alba, care au adus cu ei o
cunoastere avansata, este ca exact asa s-au petrecut lucrurile. Acestia au apartinut rasei ariene si
reptilo-ariene, care au debarcat pe coasta estica a celor doua Americi cu mii de ani în urma,
aceeasi rasa de „zei” despre care sumerienii spuneau ca le-au daruit o civilizatie dupa potop. Asa
se explica – între altele – de ce misionarii albi care au venit împreuna cu Cristofor Columb au
ramas uimiti sa constate ca nativii indieni aveau aceleasi legende si mituri ca si ei. Acum totul
capata sens. Ei au provenit din aceeasi sursa: rasa ariana cunoscuta sub numele de fenicieni,
printre multe alte nume, precum sumerieni si hititi. Desigur, împreuna cu arienii au venit si
liniile genealogice hibride pe care îi însoteau pretutindeni. Se pare totusi ca a existat si o invazie
reptiliana directa în cele doua Americi, cu mult timp înainte. Dovada ca a existat o rasa avansata
care stia de existenta Americilor provine de la niste harti stravechi, precum harta lui Jadji Ahmed
Portolan, desenata în anul 1519, care prezinta continentul nord-american, inclusiv o trecatoare
care facea legatura între Alaska si Siberia, precum si o anexa destul de precisa a unei Antarctici
lipsita de gheata.
Sosirea fenicienilor arieni în Britania corespunde de asemenea cu perioada constructiei marilor
cercuri din pietre si a observatoarelor precum Stonehenge si Avebury, din Wiltshire, desi exista
cercetatori care afirma ca au fost construite mult mai devreme. Fenicienii-sumerienii care
detineau cunostinte extrem de avansate de matematica, geometrie sacra, astronomie, astrologie si
cu privire la reteaua de linii magnetice de forta ale pamântului cunoscuta sub numele de reteaua
energetica globala, aveau cu siguranta cunoasterea necesara pentru a construi astfel de structuri
masive. L.A. Waddell afirma ca a descoperit un însemn sumerian pe una din stâncile de la
Stonehenge. Alexander Thom, profesor emerit de Inginerie la Universitatea din Oxford între
1945-1961, a descoperit ca poporul antic care a construit Sonehenge cunostea geometria si
principiilematematice „pitagoreice” cu mii de ani înainte de nasterea lui Pitagora. În cartea sa
publicata în anul 1967, Situri megalitice în Marea Britanie, Thom explica faptul ca pietrele
acestei structuri nu numai ca formeaza structuri geometrice în interiorul si în afara cercului, dar
se aliniaza si cu trasaturile peisajului din jur si cu pozitiile soarelui, lunii si celor mai importante
stele de pe cer în anumite momente particulare, îndeosebi atunci când soarele aparea si disparea
în momentul echinoctiului si al solstitiului, sau când luna se afla pe pozitiile extreme ale ciclului
ei. Profesorul Thom sustine ca observatorul era un ceas astronomic gigantic. Dar lucrurile nu se
opresc aici. Structura este un transmitator si receptor de energie. Reteaua magnetica a pamântului
este alcatuita dintr-o serie de linii magnetice care se intersecteaza, cunoscute si ca meridiane si
linii aledragonului la chinezi. În punctele în care aceste linii se intersecteaza, energia începe sa se
învârta într-un vortex sau într-o spirala, iar în locurile în care exista numeroase linii care se
intersecteaza, acest vortex devine urias. Aceste locatii sunt considerate locuri de putere si erau
locurile sacre ale anticilor care le cunosteau. Vortexul sau spirala este o constanta în univers.
Galaxia noastra are o forma de spirala, apa curge de sus în jos în forma de spirala, parul din
crestetul capului creste în forma de spirala, molecula de ADN care contine tiparul nostru genetic
are forma unei duble spirale. Savantul Brian Desborough, prietenul meu din California, mi-a
explicat ca exista un punct pe una din retelele magnetice ale pamântului numita Reteaua
Hartmann în care 12 asemenea linii se întâlnesc si intra în pamânt. „Unde se afla acest punct?” l-
am întrebat eu. „Într-un loc din Anglia, numit Avesbury”, mi-a raspuns el. Acesta este exact
locul pe care fenicienii-sumerienii atât de avansati l-au ales pentru a-si construi cercurile din
piatra acum cel putin 5000 de ani, alaturi de alte câteva structuri uimitoare, precum Silbury Hill,
cel mai mare tumul construit manual din Europa, si altele, precum West Kennet Long Barrow.
Toate aceste constructii alcatuiesc un fel de circuit în centrul retelei energetice care influenteaza
atât de decisiv natura câmpului magnetic al pamântului. Am locuit timp de doi ani lânga
Avebury si pot sa confirm ca este un locincredibil de puternic, daca esti sensibil la energia
subtila. Între altele, acesta este locul în care au aparut cele mai multe cercuri si desene
geometrice în lanurile de grâu, în special cele mai complexe dintre acestea.
Înca si mai interesanta este aparenta conexiune dintre Avebury si Marte. Cercetatorul cel mai
cunoscut al structurii numite „Fata de pe Marte”, construita dupa toate aparentele de fiinte

55
umane, inclusiv al zonei martiene în care exista aceasta, Cydonia, este americanul Richard C.
Hoagland, un jurnalist specializat în domeniul stiintific, director al planetariilor din West
Hartford si New York, si consultant al Centruluipentru Zboruri Spatiale Goddard de la NASA. În
cartea sa, Monumentele de pe Marte, Hoagland aduce dovezi ca „fata” si piramidele de pe Marte
fac parte dintr-o vasta retea construita astfel încât sa se alinieze cu rasaritul soarelui în momentul
solstitiului martian de vara, acum 500.000 de ani, deci cu 50.000 de ani înainte de venirea pe
pamânt a extraterestrilor Anunnaki. Personal, nu am nici cea mai mica îndoiala ca rasa care a
construit structurile din Cydonia, inclusiv piramidele, a construit mai târziu si Stonehenge si
Avebury. Exista chiar dovezi care atesta faptul ca Avebury ar putea fi imaginea în oglinda a
complexului din Cydonia. Daca faci doua harti topologice la aceeasi scara a celor doua locuri si
le suprapui, corelatia dintre obiecte si distante este incredibil de similara, asa cum a demonstrat
echipa de cercetatori a lui Hoagland. Tot el a descoperit ca acest „oras martian” a fost construit
în conformitate cu legile folosite inclusiv la constructia altor complexe similare de pe pamânt.
Aceeasi matematica, aceleasi alinieri si aceeasi geometrie sacra pot fi gasite în Cydonia de pe
Marte si în marile structuri din antichitate, precum Stonehenge, piramidele de pe platoul Gizeh,
din Egipt, Teotihuacan din Mexic sau structurile din Zimbabwe. Aceste legi matematice
corespund Masurii de Aur pe care a folosit-o artistul Leonardo da Vinci (1452-1519) în pictura
sa care reprezinta un barbat în mijlocul unui cerc (vezi figura 9). Asa cum vom vedea mai târziu,
da Vinci a fost un initiat de rang înalt al retelei de societati secrete. Asa se explica inventiile sale
care au luat-o cu mult înaintea epocii în care a trait (predictia aparitiei telefonului, schitele
masinilor zburatoare si tancurilor, si conceperea unor biciclete care arata exact ca cele de astazi,
totul într-o perioada cuprinsa între secolele XVXVI).

Figura 9: Imaginea Omului în viziunea lui Leonardo da Vinci, construita în conformitate

cu principiul din geometria sacra cunoscut sub numele de Masura de Aur.

O alta constanta este latitudinea de 19,5 grade. Aceasta este latitudinea la care sunt construite
piramidele, numeroase complexe de temple antice si alte structuri sacre. Tot la aceasta latitudine
gasim vulcanii din Hawaii, vulcanii Schild de pe Venus, masivul vulcan Mons Olimpus de pe
Marte, pata neagra de pe Neptun, pata rosie de pe Jupiter si principalele zone de activitate solara
(la nord si la sud). Toate aceste date se potrivesc perfect, caci petele solare corespund unor emisii
incredibil de puternice de energie magnetica ale soarelui, în timp ce vulcanii reprezinta
incontestabil emisii de energie telurica ale planetelor. Nu este deci de mirare ca latitudinea de
19,5 grade reprezinta punctul în care se realizeaza schimbul de energie între sferele aflate în
rotatie, iar stramosii nostri stiau acest lucru. Spre exemplu, sumerienii cunosteau acel ciclu pe
56
care noi îl numim precesiune. Acest ciclu reprezinta efectul miscarii lente de înclinatie a
pamântului în raport cu propria axa, care îl face sa priveasca direct diferite sisteme stelare sau
„case” astrologice la intervale de câteva mii de ani. Asa cum atesta textele lor, sumerienii stiau
ca pamântul are nevoie de 2160 de ani pentru a trece prin fiecare „casa” si de 25.920 de ani
pentru a încheia un ciclu complet (care corespunde inclusiv unei rotatii complete a soarelui în
jurul centrului galaxiei). La ora actuala suntem pe punctul de a încheia un asemenea ciclu, lucru
care explica enormele schimbari care au început sa se petreaca. Templele antice din toata lumea
reflecta acest ciclu al precesiunii prin geometria si matematica lor. Nu-i asa ca este uimitor ce
stiau sa faca oamenii „primitivi”? Elita fenicienilorarienilor detinea cunostinte detaliate despre
structura retelei magnetice a pamântului si despre potentialul acesteia de a influenta constiinta
umana. La urma urmei, noi traim scaldati în acest câmp magnetic. Atunci când el se schimba, ne
schimbam si noi. Daca am trai în apa si aceasta s-ar schimba, viata noastra s-ar modifica
dramatic. Acelasi lucru este valabil si în privinta „oceanului” de energie în care ne scaldam. De
pilda, miscarile planetelor influenteaza câmpul magnetic al pamântului, si implicit pe noi. Fratia
nu doreste ca noi sa stim aceste lucruri, scop în care s-a folosit de religiile ei, cum ar fi
crestinismul, pentru a condamna astrologia ca fiind opera diavolului, sau de stiinta controlata de
ea, pentru a ne demonstra ca aceasta nu are o baza obiectiva (altfel spus, ca este o prostie).
„Misterioasele” cercuri si structuri din pietre devin mult mai putin misterioase daca le privesti cu
mintea deschisa. Toate dovezile sugereaza ca ele au fost construite de catre fenicienii-arienii care
au venit din Orientul Apropiat si Mijlociu. Acelasi lucru este valabil si în ceea ce priveste caii
albi sculptati în colinele de calcar din Marea Britanie. Chiar înainte de a scrie acest capitol am
facut o vizita la cel mai vechi si mai faimos cal alb din Anglia, cel de la Uffington, în Wiltshire,
nu departe de Avebury (vezi sectiunea cu ilustratii). Placuta asezata la baza desenului afirma ca
acesta a fost construit în jurul anului 3000 î.Ch., adica exact în perioada în care fenicienii soseau
pe coastele insulelor britanice. Ce le-a venit fenicienilor sa sculpteze acesti cai în peretii
calcarosi ai dealurilor? Ca de obicei, raspunsul este foarte simplu: religia lor avea în centrul ei
soarele, iar calul alb era simbolul fenician al soarelui. Marile cercuri si structuri din pietre care se
gasesc în Marea Britanie, precum cele de la Stonehenge si Avebury, au fost construite cu ajutorul
cunoasterii detinute de preotii si elita conducatoare a fenicienilor, respectiv de Fratia
Babiloniana, care s-a infiltrat, iar apoi a ajuns sa controleze politica ariana. Aceasta cunoastere le
permitea fenicienilor sa foloseasca sunetele si alte tehnici neortodoxe pentru a crea un câmp
magnetic în jurul unei pietre, deconectând-o astfel de la legea gravitatiei. Altfel spus, masa
pietrei devenea zero. Aceasta perioada din jurul anului 3000 î.Ch. este foartesemnificativa. În
timp ce fenicienii lucrau în Britania si în alte parti ale lumii, se pare ca se înaltau si piramidele de
pe platoul Gizeh (conform ultimelor metode de datare cu carbon 12; acest lucru a devenit posibil
datorita unor urme de carbune descoperite în mortarul folosit la lipirea pietrelor).
Arienii din Orientul Mijlociu si Apropiat erau cunoscuti sub multe nume: hititi, fenicieni, goti, si
asa mai departe. Este suficient sa studiezi sursele diferitelor cuvinte si nume pentru a observa ca
acestea au provenit din aceeasi sursa. Cercurile din pietre sunt numite uneori Hare Stones (pietre
Hare), nume care provine, conform cercetarilor facute de L.A. Waddell, de la Harri sau Heria,
titlul gotilor care guvernau tara la acea vreme, dar si de la titlul hitit de Harri, Arri sau Arian.
Pietrele Hare sunt de fapt pietre ariene, la fel cum Han Krishna înseamna de fapt Arianul
Krishna, nume foarte potrivit daca tinem cont de faptul ca religia hindusa a fost creatia arienilor.
Exista de asemenea cercul din pietre de la Castlerigg, de lânga Keswick, în Cumberland.
Cuvântul „rig” era un titlu acordat regilor si printilor goti, iar gotii erau de sorginte ariana.
Picturile antice ale regilor arieni din Cilicia îi prezinta pe acestia îmbracati în stilul vestimentar
gotic. Numele de Keswick înseamna „Salasul lui Kes”, Kes fiind clanul Cassi sau Khatti al
hititilor. Numele comitatului Cumberland provine de la Cymry si Cumbers, a caror origine este
sumeriana. Însusi termenul de „arian” provine dintr-un cuvânt fenician, „Arri”, care înseamna
„cel nobil”. Din el deriva cuvinte precum sum-ARIAN sau ARIAN-stock-racy (adica
aristocratie). Leul a fost dintotdeauna un simbol arian major al soarelui, fiind adeseori plasat la
intrarea în temple si în locurile sacre. Din el s-a nascut simbolul Sfinxului cu trup de leu, asociat
si cu semnul astrologic al Leului, guvernat, dupa cum se stie, de soare.Întregul fundament al

57
culturii britanice provine de la fenicieni. Faimoasa legenda a Sfântului Gheorghe si a balaurului
este legata de un centru fenician din Asia Mica: Sfântul Gheorghe din Cappadochia. Nu este
exclus ca batalia dintre Sfântul Gheorghe si balaur sa evoce simbolic conflictele dintre martieni
si reptilieni, care par sa fie extrem de vechi. Crucea rosie a Sfântului Gheorghe (Anglia) si
crucile Sfântului Andrei (Scotia) si Sfântului Patrick (Irlanda), la fel ca si însemnele din
Scandinavia, erau purtate de fenicieni ca simboluri sacre ale victoriei. Crucea rosie era crucea de
foc, unul din simbolurile feniciene-ariene ale soarelui, la fel ca si svastica, folosita mai târziu de
nazisti. O svastica poate fi vazuta pe o piatra dedicata zeului fenician al soarelui Bel, gasita la
Craig-Narget în Scotia. Acelasi simbol împodobea robele marilor preotese ale fenicienilor (vezi
figurile 10 si 11). Am citit ca numele de svastica provine din cuvântul sanscrit svasti, care
înseamna bunastare. Simbolul a fost considerat cât se poate de pozitiv pâna când nazistii l-au
inversat si au facut din el un simbol al distrugerii. L.A. Waddell a interpretat semnele de pe o alta
piatra gasita în Scotia (piatra Newton din regiunea Dumfries-Galloway) ca fiind feniciene-hitite,
fiind dedicate zeului-soare Bel sau Bil. Simbolul clasic al Britaniei (si actualmente al Marii
Britanii) provine de la zeita feniciana Barati. Priviti în Figura 12 felul în care o reprezentau
fenicienii pe Barati, alaturi de simbolul britanic al Britaniei! Unul din principalele centre ale
arienilor-hititilor-fenicienilor era Cilicia din Asia Mica, unde Barati era adorata sub numele de
Perathea, iar mai târziu Diana. Altfel spus, Diana si Britania provin din aceeasi sursa. Barati era
zeita/regina fenicienilor, iar Barat era zeul/regele lor. Nu este exclus ca aceste nume sa
corespunda zeitatilor babiloniene Nimrod si Semiramida. Clanul regal al elitei arienilor era numit
Barat, de unde si termenul indian de Barat sau Brihat, respectiv termenii britanic si Britania
(Barat-anic si Barat-ania).
Vedele indienilor afirma ca: „Regele Barat a dat numele sau rasei dinastice pe care a fondat-o. de
la el a pornit raspândirea faimei poporului dinastic, care a ajuns atât de departe”. Alte cuvinte
derivate din Barat sunt Parat, Prat sau Prydi. Forma originala a cuvântului era Baratana sau
Brithad-ana. În hitita/sumeriana, sufixul ana înseamna „unu”. Din el au aparut mai târziu
cuvântul englez one si cel scotian ane (n.n. unu). Barat-ana sau Briton înseamna „unul dintre
Barati”. La fel s-au petrecut lucrurile si cu alte tari ocupate de aceasta rasa alba. De pilda,
numele de Iran provine de la Airy-Ana sau Air-an, care înseamna Tinutul Arrays-ilor sau al
Arienilor.

Figurile 10 si 11 Svastica, simbolul soarelui la fenicieni, pe piatra de la Craig-

Narget din Scotia (figura 10) si pe roba unei mari preotese feniciene (figura 11).

58
 Figura 12 Imaginea feniciana a lui Barati (dreapta) si simbolul britanic al
Britaniei. Ambele reprezinta aceeasi divinitate si un nume alternativ al
reginei Semiramida din Babilon, respectiv al zeitei Isis din Egipt.

Vedele indiene vorbesc de asemenea de zeita Barati (Cea care apartine Barat-tilor), cunoscuta si
sub numele de Brihad cea Divina. Ele afirma ca locul ei special se afla pe malul fluviului
Sarasvati, identic cu fluviul Sarus din tinutul hitit-fenician Cilicia. Fluviul se varsa în mare la
Tarsus, locul în care s-a nascut Sfântul Pavel, conform Noului Testament (lucrare scrisa în acord
cu miturile solare ariene). Acesti fenicieni si arieni adorau sarpele si pe reptilienii care îsi
schimbau forma, pe care hindusii îi numeau Nagas. Vedele sunt inspirate de arieni si povestesc
cum oameniiserpi Nagas puteau provoca daune imense si chiar moartea instantanee. Se spune
despre Nagas ca au aparut la nasterea celui care avea sa fie cunoscutsub numele de Buddha. În
legenda lui Krishna, sarpele joaca de asemenea un rol important. Numele pe care l-au dat
romanii lui Barati a fost Fortuna, conform unei legende care afirma ca ea este zeita norocului.
Ilustratiile romane ale Fortunei sunt identice cu simbolurile feniciene ale zeitei Barati si cu
simbolul britanic al Britaniei. Toate erau asociate cu apa, lucru normal la o rasa ca fenicienii,
care calatoreau foarte mult pe mare. Egiptenii aveau si ei o zeita pe nume Birth, zeita apelor, o
alta reflexie a lui Barati, caci arienii-fenicienii erau forta care s-a ascuns în spatelecivilizatiei
Egiptului. În jurul anului 680 î.Ch., Birth a fost descrisa de unîmparat babilonian ca „o zeita
feniciana dincolo de mari”. În Creta, un alt centru fenician, zeita corespondenta este Brito-
Martis. Potrivit legendelor grecesti si romane, era o zeita feniciana (altfel spus, Barati), fiica
divina a lui Phoenix, regele Phoeniciei. Brito-Martis a devenit la romani Diana, o zeitate majora
în lumea antica. Ambele zeite erau ilustrate cu o arma în mâna, gata pentru vânatoare. Asa cum a
subliniat Earl Spencer la înmormântarea sorii sale, Diana, Printesa de Wales, aceasta a fost
numita astfel dupa zeita vânatorii.
Primii regi britanici îsi numeau rasa si pe ei însisi „Catti”, lucru care poate fi vazut pe monedele
batute de ei. Hititii arieni din Asia Mica si din Siria-Phoenicia se numeau de asemenea Catti sau
Khatti. Rasa arienilor care a parasit Caucazul îndreptându-se catre India era cunoscuta sub
numele de Khattiyo. Termenul de Khatti a devenit în traducerile ebraice si engleze „hititi”,
acesta fiind numele sub care apar acestia în Vechiul Testament. Kassi sau Cassi a fost titlul
folosit de prima dinastie feniciana în jurul anului 3000 î.Ch. si a fost adoptat mai târziu de
dinastia babiloniana, fapt deloc surprinzator, caci era vorba de doua ramuri ale aceluiasi popor.
Lista vechilor regi din epopeile indiene contine nume identice cu cele din lista regilor
mesopotamieni, si exista dovezi ca civilizatorii pre-dinastici din Egipt au fost ei însisi de rasa
ariana. Practic, vorbim de acelasi popor, în rândul caruia se ascundeau liniile genealogice reptilo-
umane care au continuat sa acumuleze puterea în mâinile lor, din acele timpuri stravechi si pâna
astazi. Dupa cum arata L.A. Waddell, limbile si scrierile engleza, scotiana, irlandeza, galeza,
galica, gotica si anglo-saxona deriva din aceeasi limba arian-feniciana, devenita apoi hitita si
sumeriana. Jumatate din cele mai comune cuvinte folosite astazi în limba engleza sunt de origine
sumeriana, cipriota sau hitita, având aceeasi expresie sonora si aceeasi semnificatie. Sumeriana,
limba „zeilor”, este limba-mama din care s-au nascut marea majoritate a limbilor vorbite la ora
actuala pe pamânt. Dupa parerea mea, originea acestei limbi este chiar mai veche, provenind din
Atlantida sau poate chiar din regiunea cunoscuta astazi sub numele de Insulele Britanice. Dupa
cum spune Waddell:

59
 „Am descoperit ca vechile manuscrise gasite în asezarile feniciene, inclusiv ale celor
numiti ciprioti, karieni, aramaici, sirieni, likieni, lidieni, corintieni, ionieni, cretani sau
„minoici”, pelasgi, frigieni, cappadochieni, cilicieni, tebani, libieni, celtoiberici, goti, etc.,
erau toate variante ale aceleiasi scrieri clasice ariene hitito-sumeriene pe care o vorbeau
navigatorii fenicieni, acei pionieri antici care au raspândit civilizatia hitita în întregul bazin
mediteranean si în afara lui, dincolo de Coloanele lui Hercule, pâna în Insulele Britanice. „

Istoria oficiala insista sa ne faca sa credem ca populatia care traia în Britania erau niste salbatici
„civilizati” abia dupa venirea romanilor. Acest lucru nu este adevarat, lucru confirmat chiar de
romani. Textele romane afirma ca britonii erau un popor civilizat, ale carui obiceiuri semanau
foarte mult cu ale galilor. Mi se pare normal, doar erau acelasi popor. Britonii foloseau bani din
aur si desfasurau un comert cu continentul european, lucru confirmat de monedele din aur gasite
aici. Singura populatie pe care romanii au considerat-o necivilizata atunci când au intrat în
Britania a fost cea din interiorul insulelor, neinfluentata de fenicieni, care s-au stabilit mai mult
de-a lungul coastelor. Multe drumuri considerate astazi „romane” nu au fost construite deloc de
romani. Erau drumuri pre-romane, pe care acestia doar le-au reparat. Romanii admirau eficienta
armatelor britone, în special felul în care îsi conduceau britonii carele de razboi. Nu cred ca va
mai fi o surpriza sa aflati ca aceste care erau identice cu cele folosite de hititii sau de Catti
descrisi de faraonul Ramses II în jurul anului 1295 î.Ch., în timpul bataliei de la Kadesh, unport
hitito-fenician. În preajma anului 350 î.Ch., cu trei secole înainte de sosirea romanilor,
exploratorul si omul de stiinta Pyteas a navigat în jurul Insulelor Britanice si a facut o harta a
acestora, marcata stiintific cu latitudini. Pytheas era originar din Phocca, un oras din Asia Mica,
al carui nume deriva din Phoenicia, la fel ca si portul alaturat numit Phoenice. La vremea
respectiva fenicienii aveau deja un comert înfloritor cu minereu de fier, pe care îl extrageau din
minele lor din Cornwall, în vestul Angliei, si îl exportau în Franta, la Marsilia, de unde era dus
mai departe pe mare în întregul bazin mediteranean si egeic. Primul port fenician din Cornwall
afost Ictis sau St Michael’s Mount, în Golful Penzance. În realitate, Sfântul Mihai, unul din marii
eroi ai crestinatatii, a fost o divinitate feniciana.
Exista nenumarate dovezi care atesta conexiunea dintre Insulele Britanice si Irlanda, pe de o
parte, si cultura din nordul Africii si din Orientul Apropiat, pe de alta parte. Exista o vorba care
spune ca daca vreisa descoperi coruptia, urmeaza calea banilor. În mod similar, daca vrei sa
descoperi felul cum au evoluat popoarele si culturile, urmeaza calea limbii. Limba vorbita astazi
în Irlanda este engleza, care a înlocuit limba galica, ce a evoluat ea însasi dintr-o limba mai
veche, pierduta astazi. Misionarii de limba galica din Evul Mediu trebuiau sa foloseasca
interpreti pentru a vorbi cu pictii, stramosii scotienilor de astazi. Cormac, un rege irlandez
vorbitor de limba galica din secolul IX, s-a referit la limba populatiei din Munster, în sud-vestul
Irlandei, numind-o „limba de fier”.Chiar si limba galica se trage însa din Orientul Mijlociu. În
Conamara, o localitate din vestul Irlandei, exista o comunitate care mai vorbeste înca limba
galica. Cântecele lor sean-nos (pe stil vechi), care stau de altfel la baza întregii muzici irlandeze,
sunt uimitor de asemanatoare cu cântecele nativilor din Orientul Mijlociu. Chiar si celor cu
urechi antrenate le este greu sa faca distinctia între cântaretii galici si cei libieni. Un critic
muzical care scrie în revista Irish Times, noteaza:

„Daca asculti ore întregi epopeile cântate de arabii din Bedoum… si revii apoi în Irlanda,
pentru a asculta un cântaret sean-nos, asemanarea dintre ritmuri si melodii ti se pare
uimitoare. Aceeasi impresie ti-o lasa si cântecele spaniole canto-jondo”.

În antichitate, Irlanda, Spania si Africa de Nord au fost legate printr-un trafic comercial intens,
de-a lungul caruia s-a produs inclusiv un transfer de cultura, cunoastere si linii genealogice. Arca
Spaniola din Galway, în vestul Irlandei, comemoreaza aceste legaturi, la fel ca si dansul
Conamara cunoscut sub numele de „dansul berbecilor”, practic identic cu dansul flamenco al
spaniolilor. Dansul cu bâte pe care îl practica Wexford Mummers în Irlanda este de origine nord-
africana. Cuvântul „mummer” provine de la „musulman”. Simbolul irlandez, harpa, a venit din
Africa de Nord, la fel ca si celalalt simbol clasic al Irlandei, trifoiul (n.n. shamrock în limba
60
engleza). În Egipt, orice planta cu trei frunze este numita shamrukh. Rozariile de matanii,
principalul simbol al credinciosilor catolici, provin din Orientul Mijlociu; ele sunt folosite
inclusiv la ora actuala de catre egipteni. Cuvântul nun (n.n. calugarita) este egiptean, iar hainele
calugaresti provin din Orientul Mijlociu. Potrivit lui Arbois de Juvainville, autorul unei carti
numite Cours de literature celtigue, irlandezilor li se spunea în Evul Mediu „egipteni”. Exista
într-adevar conexiuni evidente între cartile irlandeze si cele egiptene. Ambele popoare folosesc
acelasi stil de ilustratii, iar culorile folosite în Cartea Irlandeza a lui Kells si în Cartea lui Durrow
sunt de origine mediteraneana. Culoarea rosie folosita în aceste carti provine de la o insecta
mediteraneana, Kermococcus vermiho, în timp ce altele provin de la o planta mediteraneana,
Crozophora tinctoria. Imaginea zeului egiptean Osiris, cu bratele încrucisate pe piept, poate fi
vazuta si în manuscrisele irlandeze. Pulovarele irlandeze crosetate pe Insula Arran au si la ora
actuala un design pe care l-au primit de la calugarii egipteni copti (potrivit mai multor experti).
Grupa de sânge majoritara în Arran (arian?) este diferita de cea a restului populatiei irlandeze.
Vechiul model de barca irlandeza numit pucan a fost inventat de nord-africani, care îl foloseau
pentru navigatia pe Nil. Sapaturile de la Navan Port, de lânga Armagh City, au condus la
descoperirea unor ramasite ale maimutei berbere, despre care se estimeaza ca a trait în jurul
anului 500 î.Ch. La ora actuala, ea este asociata cu Gibraltarul, dar în secolul V înaintea erei
noastre arealul ei era Africa de Nord. Acum 2000 de ani, mercenarii libieni se considerau acasaîn
Irlanda. În secolul II, geograful Ptolemeu, care locuia în Alexandria, cunostea numele a 16
triburi care traiau în Irlanda. Sportul irlandez numit hurling7 este identic cu sportul marocan
numit takourt. La fel ca în toate culturile inspirate de fenicieni - arieni, ritualul irlandez se
7
N.Tr. De la to hurl – a aceasta, a face vânt
concentra asupra soarelui. Tumulul de la Newgrange, în Irlanda, are un pasaj de intrare cu o
latime de circa 20 de metri, perfect aliniat cu rasaritul soarelui pe data de 21/22 decembrie
(solstitiul de iarna). Lumina soarelui care rasare ilumineaza perfect pasajul si camera din centru.
Intrarea în structurile din bazinul mediteranean, de pilda în Palatul lui Minos din Creta, este
identica. Faimoasele Turnuri Rotunde din Irlanda sunt, potrivit anumitor orientalisti, de origine
feniciana. Toate aceste date se integreaza perfect în povestea noastra. Fenicienii au venit din
Orientul Mijlociu si Apropiat, unul din centrele globale ale reptilienilor Anunnaki. Potrivit
cercetarilor profesorului Phillip Calahan I, despre care am mai vorbit, turnurile rotunde sunt
aliniate cu constelatiile vizibile pe cerul de nord – în special Draco.
Legaturile dintre Irlanda si berberii din Maroc merita o mentiune speciala. Ambele popoare sunt
formate din munteni cu pielea deschisa la culoare, multi dintre ei având ochii albastri si parul
blond. Berberii sunt asociati cu muntii Atlas, si implicit cu Atlantida, fiind numiti astfel dupa
Atlas, fiul legendarului conducator al Atlantidei, Poseidon. Arta berbera are numeroase
similitudini cu cea irlandeza si orice om care cunoaste limba galica poate întelege fara probleme
limba berbera. Principalele clanuri berbere, precum M’Tir, M’Tuga si M’Ghill reprezinta cu
siguranta originile sau derivate ale numelor irlandez-scotiene Mac Tier, MacDougal si MacGhill.
Prefixul Mac înseamna „copilul sau copiii lui”. Arabii folosesc termenul de Bini, de pilda Bini
M’Tir, care înseamna acelasi lucru. Misionarii care au explorat primii tinutul berber au
descoperit ca acestia foloseau cimpoaie, la fel ca irlandezii. Primii invadatori ai Irlandei erau
cunoscuti sub numele de oamenii cu cimpoaie din piele. O toba din piele de capra gasita în
Kerry, Irlanda, este copia identica a tobei marocane numita bindir. Vioara si chitara îsi au de
asemenea originea în Africa de Nord. Atunci când aripa vikinga a arienilor a invadat Irlanda, ea
a gasit aici numeroase orase, inclusiv actuala capitala, Dublin. Deloc surprinzator, în lumina
dovezilor pe care vi le-am oferit pâna acum, faimoasa corabie vikinga, cu partea din fata mult
înaltata, era de sorginte feniciana, fiind folosita inclusiv de egipteni. Sculpturile în piatra
descoperite la Newgrange prezinta acest design, desi au o vechime cu câteva mii de ani mai
mare. Numele Idris este binecunoscut în Tara Galilor; de secole, sfintii si regii musulmani erau
numiti Idris. La British Museum este expusa o moneda musulmana, un dinar din aur, care are
imprimat pe ea cuvântul „Offa”. Offa a fost regele Merciei, în Anglia secolului VIII. Se crede ca
el a dispus construirea „zidului” de pamânt cu o lungime de 200 de kilometri care desparte
Anglia de Tara Galilor, cunoscut sub numele de Offa’s Dyke. Numele de Wales (n.n. Tara

61
Galilor) provine de la „Weallas”, care înseamna Tinutul Strainilor. La fel ca si irlandezii, galezii
au explorat apele din nord din jurul Islandei, înaintea vikingilor, si se spune ca printul galez
Medoc a ajuns în America cu trei secole înainte de Columb. Acest lucru este posibil, caci daca
avea acces la cunoasterea fenicienilor, ar fi trebuit sa stie de existenta Americilor. Venerabilul
Bede din Cymbri (Tara Galilor) afirma despre poporul sau ca acesta a emigrat dupa potop din
insulele biblice în cele britanice.
Când irlandezii s-au instalat în anumite regiuni din Tara Galilor si Cornwall, o parte din
populatia dislocata s-a mutat în Amorica, Brittany de astazi, pe coasta franceza, unde se afla
fantastica padure de stalactite numita Carnac, nume care provine de la egipteanul Karnac. Limba
bretona este un amestec de galeza veche si dialect cornish-arian. Brittany înseamna Mica
Britanie si are legatura cu Barat si Barati. Amorica înseamna „tinutul cu fata catre mare”, o
descriere perfecta a Americii privita dinspre Atlantic. Cu siguranta, aceasta este adevarata
origine a numelui Americii, care nu are nimic de-a face cu Amerigo Vespucci, exploratorul
florentin care l-a angajat pe Cristofor Columb în Spania. Isle of Man a fost populata de asemenea
de arienii irlandezi, devenind un pamânt sacru pentru acestia. A fost unul din cele doua locuri din
insulele britanice (celalalt fiind Anglesea, din nordul Tarii Galilor) în care si-au avut sediul arhii-
druizii. Acestia erau membri de rangul cel mai înalt al stravechii clase preotesti britanice, care a
mostenit cunoasterea sa de la fenicieni, si mai târziu de la Fratia Babiloniana. Simbolul cu trei
picioare al Isle of Man seamana izbitor cu simbolul fenician al soarelui: svastica. S-a stabilit de
asemenea existenta unor legaturi între Irlanda si Etiopia. O cercetatoare americana, Winthrop
Palmer Boswell, a scris o carte numita Vrajitori irlandezi în padurile Etiopiei, în care prezinta
similitudinile dintre basmele irlandeze si cele etiopiene. Unul din copacii sacri ai etiopienilor si
ai berberilor este baobabul, în timp ce numele initial al Irlandei a fost „banba”.
Aceasta adorare a copacilor în Africa de Nord a fost exprimata înInsulele Britanice si în Europa
de catre druizi. În Orientul Apropiat, uriasii sau titanii – hibrizii reptilo-umani –, erau simbolizati
de multe ori subforma de copaci, din cauza înaltimii lor. În cartea sa, Irlanda feniciana, scrisa în
anul 1833, Joachim de Villeneuve sustine ca druizii irlandezi erau „preotii-serpi” ai navigatorilor
fenicieni. Acest lucru ar explica cu siguranta originea lui Balor cel cu Ochiul Malefic, varianta
irlandeza a zeului nord-african Baal, si celebrarea în luna mai a ritualului lui Baal numit Beltane
(MayDay). Ochiul malefic aminteste de starea hipnotica pe care o pot induce reptilienii. Zeul-
soare la fenicieni era Bel sau Bil. Mai târziu, el a devenit cunoscut la Canaaniti si la babilonieni
ca Baal-Nimrod. Druizii au devenit exponentii traditiei scolilor misterelor în Marea Britanie,
Irlanda si Franta, adica în Britannia, Eire si Gaul, dupa cum erau numite în acele vremuri. O
parte dintre ei au fost profund corupti de influenta liniilor genealogice reptilo-umane ale Fratiei
Babiloniene, care au preluat din ce în ce mai mult controlul asupra preotimii ariene, pe masura ce
trecea timpul. Originea cuvântului druid este incerta. Exista un cuvânt galic, druidh, care
înseamna „întelept” sau „vrajitor”. Dar nu este exclus ca originea sa sa provina de la cuvântul
irlandez drui, care înseamna „oamenii stejarilor”. Misterele Druide erau predate în întunericul
pesterilor si padurilor, stejarul simbolizând zeitatea lor suprema (aliniata cu simbolismul
copacului la Privitori). Druizii nu se închinau stejarului, care era doar un simbol, dar tot ce
crestea pe el a devenit sacru pentru ei (cum ar fi vâscul). Un alt simbol sacru al druizilor era
tufisul sfânt (n.n. holly bush), de la care provine numele de Hollywood din Los Angeles, centrul
industriei globale a filmului creat de initiatii moderni ai Fratiei Babiloniene. Hollywood-ul se
afla aproape în totalitate sub controlul lor, fiind unul din principalele instrumente de conditionare
a mintii colective. El a ajuns într-adevar sa fie un loc magic, care îi vrajeste pe oameni, facându-i
sa uite de sine si de realitatea lumii în care traiesc. Druizii cunosteau astronomia si astrologia si
celebrau nasterea soarelui la data de 25 decembrie. Luna era si ea foarte importanta pentru ei.
Momentele sacre erau noaptea cu luna plina, cea de-a sasea zi dupa aceasta si noaptea cu luna
noua.
La fel ca în cazul Gradelor Albastre ale francmasoneriei moderne,initiatii druizi erau împartiti în
trei grupuri. Învataturile oferite discipolilor în padurile din antichitate si cele din templele
francmasone moderne erau practic aceleasi. Primul nivel al scolii druide se numea Ovate.
Discipolii de pe acest nivel erau îmbracati în verde, culoarea care desemna procesul de învatare.

62
Al doilea nivel se numea Bard. Discipolii de pe acest nivel erau îmbracati în albastru, culoare
care reprezenta armonia si adevarul. Ei primeau sarcina sa memoreze o parte din cele 20.000 de
versete druide în care erau revelate misterele. Al treilea nivel era chiar cel druidic. Discipolii de
pe acest nivel erau îmbracati în alb, culoare care simboliza puritatea si soarele. Pentru a deveni
un arhi-druid, adica un lider spiritual, trebuia sa treci prin sase nivele de initiere. Druizii au
exercitat mult timp o putere absoluta asupra populatiei. Dupa ce scoala lor de mistere a fost
preluata de Fratia Babiloniana, ritualurile lor au fost pervertite într-un sens cât se poate de
malefic. La fel ca în cazul tuturor scolilor de acest fel, codul moral al druizilor era predat întregii
populatii, dar cunoasterea secreta era pastrata exclusiv pentru initiati, care trebuiau sa respecte un
secret absolut. Iata ce spune faimosul ezoterist Eliphas Levi despre metodele de vindecare ale
druizilor:

„Druizii erau preoti si medici, vindecând cu ajutorul magnetismului… Remediile lor

universale erau vâscul si ouale de sarpe, caci aceste substante atrag lumina astrala într-o
maniera speciala. Solemnitatea ceremoniilor de culegere a vâscului a atras atentia si
încrederea populatiei în virtutile vindecatoare ale acestei plante, încarcând-o astfel cu o
mare putere magnetica”.

La fel ca alte religii ale misterelor, druizii detineau o cunoastere avansata pe care o tineau
ascunsa de ochii profanilor, iar unii dintre ei o foloseau cu intentii mai putin curate. Eu nu îi
condamn în totalitate pe druizi si în nici un caz nu doresc sa arunc o lumina negativa asupra
druizilor moderni. Asa cum spuneam mai devreme, cunoasterea este neutra si poate fi folosita
atât cu intentii benefice, cât si cu intentii malefice. Nu exista însa nici o îndoiala ca religia druida
a fost infiltrata, ajungând sa manifeste în timp ritualurile si comportamentul clasic al
reptilienilor, inclusiv sacrificiile umane. La ora actuala, Fratia foloseste înca ritualuri druide în
ceremoniile sale de magie neagra.

Întoarcerea acasa?
Dovezile privind legaturile dintre Orientul Mijlociu si Apropiat, pe de o parte, si Insulele
Britanice si Irlanda, pe de alta parte, sunt pur si simplu coplesitoare. Putem face legaturi între
fluxurile migratiilor, cunoasterii, culturii, limbii, zeitatilor, simbolurilor si ritualurilor. Ma întreb
doar daca acest schimb între cele doua regiuni s-a produs pentru prima data în jurul anului 3000
î.Ch., sau daca nu cumva era o reluare în sens invers a aceluiasi flux produs înainte de
cataclismul provocat de Venus. Nu cumva originile civilizatiilor din Orientul Mijlociu si
Apropiat au fost chiar Insulele Britanice si Europa, urmând o revenire a acestor culturi înlocurile
din care au plecat cândva? În momentul de fata nu am dovezi clare ale acestei afirmatii, dar
cercetarile mele actuale se îndreapta catre aceasta directie. Nu este exclus ca în urma unor
catastrofe naturale produse în Insulele Britanice si în Europa sa se fi produs o migratie în masa a
rasei avansate catre alte tinuturi mai sigure, în special din Orientul Apropiat. Cu siguranta, Fratia
Babiloniana si alte grupari care detineau cunoasterea avansata abia asteptau sa revina înapoi în
Insulele Britanice, stabilindu-si din nou sediul acolo. Epicentrul acestor operatii a devenit
Londra, care a ramas astfel pâna astazi. Cu siguranta exista un motiv important care justifica
acest lucru si banuiesc ca el este legat de câmpurile de energie din aceste insule. Insulele
Britanice reprezinta un loc cu adevarat sacru pentru Fratie, întrucât reprezinta centrul retelei
energetice a pamântului. Nu este deloc întâmplatoare concentratia mult mai mare de cercuri din
pietre, pietre verticale, tumuli si situri antice în Marea Britanie decât în orice alt loc din lume.
Cei care stiu cum pot fi manipulate energia si constiinta nu-si puteau alege alt loc drept sediu
decât nucleul retelei energetice planetare. Asa se explica de ce cea mai mare parte a Agendei este
transpusa în practica din Insulele Britanice.
Londra este situata pe un centru major al retelei magnetice a pamântului, devenind nu doar
capitala Britaniei sau Barat-aniei, ci si a Fratiei Babiloniene. Pentru acestia, ea reprezinta „Noua
Troie” sau „Noul Babilon”. Orasul Troia din Asia Mica, devenit celebru datorita legendei calului
troian si a razboaielor troiene, a fost un alt centru al culturii ariene. El a fost capitala hititilor într-
o anumita perioada de timp. Se pare ca multe linii genealogice reptilo-umane s-au stabilit în acea
63
vreme în Troia, care ramâne pâna astazi un loc sacru al initiatilor de rang înalt ai organizatiilor
secrete, care îsi cunosc perfect originile. Troia înseamna „Trei Locuri” în limba greaca si în
ebraica, o aluzie la trinitate, o alta credinta pe care crestinismul a furat-o de la predecesorii sai.
Actualul oras care corespunde Troiei antice este Tripoli (al carui nume înseamna acelasi lucru),
capitala Libiei, condusa de unul din fruntasii Fratiei Babiloniene, colonelul Gaddafi. Troia se
leaga astfel de liniile genealogice pur-sânge siîncrucisate, de unde si obsesia constanta a Fratiei
fata de acest nume. În epopeea Iliada, atribuita poetului grec Homer, se afirma ca Troia a fost
fondata de Dardanus, fiul zeului grec Zeus, care era un titan (deci avea sânge reptilian). Zeus era
ilustrat atât în forma de vultur cât si în forma de sarpe. Legenda spune ca s-a nascut în Arcadia,
în Sparta. Dupa razboiul troian, multi spartani au migrat pe teritoriul Frantei de astazi. De aceea,
termeni precum „Noua Troia” sunt întotdeauna asociate cu centre ale acestor linii genealogice.
Cei mai multi oameni nu stiu ca Londra a fost fondata de la bun început ca o „Noua Troia”.
Dupa distrugerea vechii Troia în jurul anului 1200 î.Ch., legenda sustine ca Enea, eroul nascut
dintr-o linie succesorala regala, a fugit cu ce a mai ramas din poporul sau si s-a instalat în Italia,
unde s-a însurat cu fata lui Latinus, regele latinilor. Asa s-a nascut ceea ce avea sa devina mai
târziu Imperiul Roman. Potrivit multor traditii, nepotul lui Enea, un om pe nume Brutus, a
debarcat în Britania în jurul anului 1103 î.Ch., împreuna cu un grup de troieni, inclusiv din
coloniile spaniole. Acestia au numit Britania „Marea Insula Alba”, dupa colinele de culoarealba
care abunda pe coasta sudica. În sud-vestul Angliei este situat orasul Totnes, din provincia
Devon, situat la scurta distanta de Torbay, cel mai vechi port marin din zona. Aici se afla o piatra
numita Piatra lui Brutus. Legenda spune ca pe ea s-a asezat fostul print troian imediat dupa ce a
debarcat în Britania. Anumite documente galeze sustin ca Brutus a fost întâmpinat de trei triburi
de britoni, care l-au proclamat rege. El a fondat mai târziu un oras pe care l-a numit „Caer Troia”
– Noua Troia, pe careromanii aveau sa-l redenumeasca ulterior Londinium. În acest fel, Londra a
devenit centrul operational al imperiului Fratiei Babiloniene, ramânândastfel pâna astazi, alaturi
de Paris si de Vatican. În legendele Regelui Arthur, Londra este numita Troynavant, iar regatul
Camelot înseamna Orasul lui Marte. Artefactele descoperite de arheologul german Heinrich
Schliemann în ruinele vechiului oras al Troiei contin numeroase simboluri identice cu cele de pe
pietrele megalitice din Marea Britanie. Ele erau decorate cu svastici, simbolul arian-fenician al
soarelui. Practic, vorbim de acelasi popor. De fapt, toti oamenii de rasa alba apartin aceluiasi
popor de origine, si ei sunt cei care au preluat controlul asupra lumii. Este suficient sa privim în
jur pentru a ne da seama cine sunt cei care detin toate pârghiile puterii mondiale: oamenii albi!
În mijlocul acestei rase se ascund liniile genealogice reptiliene, al caror centru mondial se afla la
ora actuala la Londra, Noua Troia, sau mai bine zis, Noul Babilon. Trupurile acestor membri ai
Elitei sunt ocupate sau controlate de reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a patra
dimensiuni, în timp ce majoritatea celor din ierarhia ariana inferioara habar nu au de acest lucru.
Voi insista asupra acestei retele de sorginte reptilian-Anunnaki, aratând locul pe care îl ocupa în
lumea moderna, dupa ce voi analiza adevarul despre religiile de care s-au folosit atât de eficient
reptilienii pentru a supune mental, emotional si spiritual rasa umana.

64
 CAPITOLUL PATRU

Sorii lui Dumnezeu

Nici un alt instrument nu a slujit mai bine Agendei reptiliene decât religia. Chiar si la ora actuala
religia controleaza mintile americanilor si limiteaza gândirea Miscarii Patriotice Crestine, desi
aceasta a sesizat multe alte aspecte ale conspiratiei Fratiei. Singurul lucru pe care nu îl pot
accepta acestia este faptul ca propria lor religie face ea însasi parte integranta din marea
conspiratie.
Eu nu doresc în nici un caz sa-i condamn pe cei care se autonumesc crestini. Printre ei se numara
destui oameni care îsi manifesta prin credinta lor crestina o spiritualitate plina de iubire. Ma refer
aici exclusiv la institutia crestinismului si la îndoctrinarea aroganta pe care a practicat-o în masa,
pornind de la incredibil de limitata ei viziune asupra vietii, care a creat o veritabila închisoare
mentala pentru miliarde de oameni de-a lungul ultimilor 2000 de ani. Toate religiile majore ale
umanitatii, hinduismul, crestinismul, iudaismul si islamul, s-au nascut în aceeasi regiune a
Orientului Mijlociu si Apropiat unde au aparut rasa ariana si liniile genealogice încrucisate
reptilo-umane, dupa marele cataclism de acum aproximativ 7000 de ani. Scopul acestor religii
era sa limiteze mintea oamenilor si sa controleze emotiile acestora prin raspândirea sentimentelor
de vinovatie si de teama. Toate au avut la baza figura unui „Dumnezeu mântuitor” precum Iisus
sau Mahomed, afirmând ca numai cei care cred în acesta si îi urmeaza poruncile îl pot gasi pe
„Dumnezeu” si pot fi mântuiti. Exact acelasi lucru îl afirmau preotii babilonieni despre Nimrod.
Controlul maselor prin intermediul religiei a început în Babilon. Cei care refuzau sa creada în
aceste bazaconii erau condamnati sa arda pentru totdeauna în focul iadului. În mod incredibil,
miliarde si miliarde de oameni au cazut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme
simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuala. Daca nu ar fi dispusi sa renunte decât la propria
lor minte si la propria lor viata, înca nu ar fi atât de rau, dar ei insista ca toti cei din jur sa faca
acelasi lucru, iar acest lucrunu mai este normal. Chiar deloc! Întrucât majoritatea cititorilor
acestei carti vor fi cu siguranta din rândul crestinilor si evreilor, voi lua exemplul acestor doua
65
religii, demonstrând cum niste povesti simbolice au devenit adevaruri literale si cum manipularea
acestora a dat nastere celei mai puternice arme de control în masa inventata vreodata.
Pentru a întelege ce anume se ascunde în spatele aparitiei religiilor, va trebui sa vedem care a
fost baza primelor religii ale fenicienilor, babilonienilor si altor civilizatii mai vechi decât ale
acestora. Esenta acestor religii a fost soarele. Ierarhia Elitei s-a concentrat dintotdeauna asupra
soarelui, caci, asa cum am subliniat mai devreme, întelegea puterea reala a acestuia ca generator
de energie electromagnetica care ne afecteaza viata si comportamentul în fiecare secunda a
fiecarei zile. Soarele contine 99% din materia sistemului solar. Este suficient sa va gânditi la
acest lucru. Cine întelege aceste cicluri solare si natura diferita a energiilor pe care le proiecteaza
ele poate anticipa cum vor reactiona fiintele umane la diferite evenimente si în anumite
momente. La fel ca în cazul scripturilor care reprezinta baza tuturor religiilor, religia soarelui
avea doua nivele alecunoasterii (sau initierii). În lumea antica, ierarhia Elitei se concentra asupra
soarelui deoarece stia ca acesta are efecte profunde asupra constiintei umane, în timp ce masele
adorau astrul solar din cauza caldurii si luminii pe care le primeau de la el si care influentau în
mod crucial viatalor, în special prin faptul ca le asigura coacerea unor recolte bogate. În mod
similar, un initiat al cunoasterii ezoterice va citi Biblia cu alti ochi decât crestinul sau evreul
mediu. Initiatul va recunoaste simbolismul, numerologia si codurile ezoterice, în timp ce
credinciosul va accepta semnificatia literala a textului. Altfel spus, acelasi text are rolul de a
permite trecerea pe un nivel superior de cunoastere în cazul initiatului si de a crea o închisoare
mentala pentru masele largi, neinitiate. Mare scamatorie!

Figura 13 Simbolul antic al ciclului anual al soarelui, din care au derivat atâtea alte simboluri si legende.
Acest simbol apare în ilustratiile din figura 12, care o prezinta pe Barati si stema Britaniei

Întelegerea marilor religii nu este posibila fara întelegerea simbolismului stravechi al soarelui.
Anticii foloseau în special un anumit simbol (vezi figura 13) pentru calatoria anuala a soarelui.
Asa cum vom vedea în capitolul urmator, acesta ramâne si la ora actuala simbolul fundamental al
Fratiei Babiloniene. El apare atât în ilustratiile feniciene ale zeitei Barati cât si pe stema expresiei
britanice a acesteia: Britania. Simbolul consta în împartirea zodiacului (cuvânt grecesc care
înseamnacercul animalelor) printr-o cruce care marcheaza cele patru anotimpuri. În centrul crucii

66
se afla soarele. Din cauza acestui simbolism, foarte multedivinitati ale anticilor erau nascute pe
data de 25 decembrie. În emisfera nordica, data de 21-22 decembrie corespunde solstitiului de
iarna, cândsoarele se afla în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. În viziunea
stramosilor nostri, acesta era momentul în care soarele „moare” din punct de vedere simbolic. La
data de 25 decembrie (trei zile mai târziu), soarele si-a început deja calatoria simbolica înapoi
catre apogeul puterii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obisnuiau sa spuna ca soarele „se
naste” pe data de 25 decembrie. Dupa cum vedeti, Craciunul crestin nu este decât un festival
pagân redenumit, asa cum sunt de altfeltoate sarbatorile crestine. Sa luam de pilda Pastele. În
jurul datei de 25 martie (data fixa la care se sarbatorea mai demult Pastele), soarele intra în
semnul astrologic al Berbecului sau al mielului. La aceasta data, anticii obisnuiau sa sacrifice
miei, convinsi ca vor obtine astfel favorurile zeilor, dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-si
astfel recolte bogate. Altfel spus, ei credeau ca varsarea sângelui mielului echivaleaza cu
stergerea pacatelor lor.
Babilonienii antici credeau ca Tammuz, fiul reginei Semiramida, a fost crucificat cu un miel la
picioare, trupul sau fiind înmormântat într-o pestera. Când piatra de la intrarea în pestera a fost
data deoparte trei zile mai târziu, trupul disparuse. Cu siguranta, ati mai auzit aceasta poveste! O
alta maniera în care anticii îsi imaginau simbolic soarele era urmatoarea: un copil iarna, un tânar
de Pasti, un barbat extrem de puternic vara, un om trecut de prima tinerete, care îsi pierde
puterile, toamna, si un batrân neputincios iarna (pâna la solstitiu). Ilustratia moderna care
prezinta fazeleevolutiei omului de la copil la batrân este o imitatie a acestui simbol. Într-o alta
varianta, soarele se nastea cu plete aurii lungi (razele) care deveneau din ce în ce mai scurte pe
masura ce îsi pierdea puterea, în lunile de toamna. Sa ne reamintim de povestea lui Samson (sau
Sam-sun) din Vechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic si avea parul lung, dar si-a
pierdut puterea când parul i-a fost taiat. Problemele sale au început când a intrat în „Casa
Dalilei” – semnul astrologic al Fecioarei, prin care trece soarele în timp ce se apropie toamna. Cu
o ultima svâcnire a puterii sale, Sam-Soarele trânteste la pamânt doi piloni, care reprezinta un alt
simbol clasic al Fratiei, pe care îl regasim din Egiptul antic si pâna la francmasonii moderni.
Legenda lui Samson (Sam-sun) este povesteasimbolica a ciclului anual al soarelui. În realitate nu
a existat o asemenea persoana. Din câte înteleg, în limba ebraica Samson înseamna chiar „Zeul
Soare”.
Pentru crestinii ortodocsi, Iisus este singurul Fiu conceput de Dumnezeu, care a murit pentru
iertarea pacatelor noastre. Exact aceeasi pretentie au avut-o un lung sir de zei antici, cu mult timp
înainte sa se auda macar de Iisus Christos. Expresia „Fiu al lui Dumnezeu” pare sa dateze cel
putin din perioada regilor gotici arieni din Cilicia, care îsi asumau titlul de „Fii ai Zeului Soare”,
traditie adoptata apoi de faraonii din Egipt. Multi adepti New Age îl considera pe Iisus una cu
Sananda, un initiat de rang înalt dintr-o ierarhie spirituala care s-a întrupat pentru a infuza pe
pamânt asa-zisa energie „christica”. Altii cred ca a fost un extraterestru cu omisiune similara. În
sfârsit, sunt unii care afirma ca pretentia sa de a fi „regele evreilor” se datora faptului ca se tragea
din sângele regal al lui David. Dar oare chiar a existat Iisus? Au existat Moise, Solomon si regele
David? Raspunsul meu este un categoric nu. Nu exista dovezi credibile ale existentei nici unuia
dintre ei în afara textelor biblice, iar acestea nu sunt deloc credibile. Cum au aparut ele?

Vechiul Testament
În anul 721 î.Ch., Israelul a fost cucerit de asirieni, iar israelitii (sau canaanitii) au fost luati
încaptivitate. Triburile cunoscute de istoria oficiala sub numele de Iuda si Benjamin au
supravietuit timp de mai bine de o suta de ani, înainte de a fi cucerite si capturate de prietenii
nostri, babilonienii, în jurul anului 586 î.Ch. Întreaga istorie care ascundea adevarul a început sa
fie fabricata în Babilon, capitala antica a preotimii si ierarhiei reptilo-ariene, de catre preotii
ebraici cunoscuti sub numele de leviti. Gânditi-va putin: daca o Fratie ar distruge întreaga
cunoastere a lumii antice, inclusiv bibliotecile acelei lumi, ce ar scrie ea în textele ei, istoria reala
sau o varianta a acesteia pe care ar dori sa o inoculezesubconstientului colectiv? În timpul si
dupa sederea lor în Babilon, în care au aflat atâtea lucruri, inclusiv legendele Sumerului, preotii
leviti au amestecat adevarul (de multe ori simbolic si acesta) cu fantezia, iar acest amestec a
67
devenit fundamentul Vechiului Testament. Nu „israelitii” au fost cei care au scris aceste texte.
Chiar daca am accepta existenta lor, ei ar fi trebuit sa fie demult dispersati pe vremea când levitii
si-au înmuiat penele în cerneala. Geneza, Exodul, Leviticul si Numerele, care împreuna
alcatuiesc Torah „evreiasca”, au fost scrise în totalitate de leviti sau sub supravegherea acestora,
în timpul si dupa sederea lor în Babilon. Acest grup de oameni care practicau sacrificiile umane,
magicieni negri si fanatici care obisnuiau sa bea sânge, sunt cei care au scris legea morala pe
care evreii ar trebui sa o urmeze pâna în zilele noastre. Eu n-as aveaîncredere nici sa-i întreb cât
e ceasul! În schimb, crestinii fanatici iau aceste texte drept Cuvântul lui Dumnezeu! Nu sunt
deloc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt cuvintele levitilor, scrise sub directa îndrumare a initiatilor
reptilieni pur – sânge sau cu sânge încrucisat din Fratia Babiloniana. Tablitele Sumeriene
dovedesc mai presus de orice îndoiala ca Geneza nu reprezinta altceva decât un text condensat al
unor texte sumeriene mai vechi. Legenda sumeriana a Edinului a devenit povestea biblica a
Gradinii Edenului. Va mai amintiti povestea lui Moise, gasit în stufaris de o printesa egipteana?
Exact aceeasi poveste era relatata de sumerienii-babilonieni cu referire la regele Sargon cel
Batrân. Povestea lui Moise este o inventie, la fel ca si „captivitatea” în Egipt, povestea Exodului
(cel putin în forma descrisa în Biblie) si crearea celor 12 triburi prin intermediul lui Iacov.
Toate aceste texte au fost scrise de leviti, ai caror conducatori erau initiati la scolile misterelor
reptiliene din Babilon. Povestile lor sunt simbolice si codificate, astfel încât sa fie întelese de
initiati, dar nu si de mase, care trebuiau sa creada în sensul lor literal. Potrivit levitilor, Moise a
primit legile si poruncile de la Dumnezeu în vârful unui munte. Regasim mereu si mereu acelasi
simbolism al muntilor. Una din explicatii este legata de faptul ca vârful muntelui este mai
aproape de simbolul Dumnezeului lor: soarele. Muntele Sion înseamna Muntele Soarelui. Chiar
si astazi, soarele care rasare deasupra muntilor de la rasarit este unul din principalele simboluri
ale Fratiei. Povestea israelitilor si a evreilor este în cea mai mare parte o inventie, un voal în
spatele caruia a fost ascuns adevarul. Nici un alt popor nu a fost amagit atât de tare ca cei care îsi
spun „evrei”. Acestia au fost terorizati, folositi si manipulati în maniera cea mai grotesca si mai
lipsita de mila de propria lor Elita, pentru a implementa o Agenda pe care marea majoritate a
evreilor nici macar nu o cunosc. Nu exista nici un exemplu mai elocvent în acest sens decât
maniera în care clanul „evreiesc” al Rothschild-zilor (în realitate reptilieni pur-sânge) a sprijinit
cu fonduri, si nu numai, venirea la putere a nazistilor, lasându-si pe semenii lor de rang inferior
sa suporte consecintele. Povestea levita a Exodului nu este decât o perdea de fum menita sa
ascunda furtul cunoasterii „ebraice” din scolile misterelor egiptene dupa infiltrarea acestora de
catre Fratia Babiloniana. Egiptenii au considerat revelatia lui „Iehova” o crimacomisa împotriva
stiintelor sacre. Istoricul si initiatul francmason Manly P. Hall afirma ca religia de stat din Egipt
s-a transformat la un moment dat în magie neagra si ca activitatile spirituale ale oamenilor erau
paralizate de obedienta deplina fata de dogmele formulate si impuse de preotime. Aceasta
descriere corespunde perfect modului de manipulare al levitilor-babilonienilor, respectiv al
tuturor religiilor care au aparut ulterior pe baza acestor minciuni, inclusiv crestinismul. Acest
aspect este foarte important: iudaismul, crestinismul si islamul îsi bazeaza credintele pe aceleasi
povesti scrise de leviti dupa sederea lor în Babilon. Acesta a fost momentul istoric cheie care
avea sa permita controlul lumii de atunci si pâna în prezent. Cunoasterea furata de leviti de la
egipteni si raspândita dupa sederea lor în Babilon a devenit cunoscuta sub numele de Cabala (sau
Kabala, Qaballa), termen care provine de la radacina ebraica QBL, care înseamna „de la gura la
ureche”. Aceasta este metoda folosita pentru a comunica informatiile cele mai secrete initiatilor.
Cabala este ramura ezoterica a iudaismului, care nu reprezinta altceva decât o acoperire a Fratiei
Babiloniene, la fel ca si Vaticanul. Cabala este cunoasterea secreta ascunsa în codurile Vechiului
Testament si ale altor texte din vechime. Iudaismul nu reprezinta decât interpretarea literala a
acestor texte. Aceeasi tehnica este folosita de toate religiile. Un exemplu de codificare levita se
refera la numele celor cinci scribi: Garia, Dabria, Tzelemia, Echanu si Azrel, asa cum apar
acestea în cea de-a doua carte a lui Esdras sau Ezra. Iata care este adevarata semnificatie a
acestor nume:
 Garia: indiciu prin care scribii antici obisnuiau sa atraga atentia ca textul este fals sau ca are o
alta semnificatie.
68
 Dabria: cuvinte care alcatuiesc o fraza sau un text.
 Tzelemia: imagini, poveste imaginara, sau adevar indicat într-o forma obscura.
 Echanu: informatie schimbata sau dublata.
 Azrel: numele lui Esdras/Ezra, la care se adauga sufixul „el”. Altfel spus, „lucrarea lui Ezra”.
Acestea sunt cele cinci nume ale „scribilor”, pe care un initiat le citeste ca pe o singura fraza
coerenta: „Indiciu de avertizare – referitor la cuvintele – imaginate într-o maniera obscura – care
au fost schimbate sau dublate – si care reprezinta opera lui Ezra”. Exista o carte intitulata Codul
Bibliei care pretinde ca a identificat un cod în varianta ebraica a Vechiului Testament care ar
prezice viitorul. Dat fiind ca unul din aceste coduri prezice asasinarea presedintelui Kennedy de
catre Lee Harvey Oswald, îngaduiti-mi sa ramân sceptic în ceea ce priveste credibilitatea acestei
carti. Oare chiar mai crede cineva în lumea asta ca Oswald l-a ucis pe Kennedy? Abstractie
facând de aceasta carte, exista într-adevar un cod al Bibliei, accesibil însa numai initiatilor.
Autorii Bibliei obisnuiau sa inventeze anumite caractere care sa corespunda simbolismului lor
sau se foloseau de anumite personaje reale, a caror viata o falsificau. Iata câteva exemple de
coduri din Biblie: una din temele cele mai comune în toate traditiile scolilor misterelor se refera
la cei 12 discipoli, cavaleri sau adepti din jurul unei divinitati. Numarul 12 este un cod, care
simbolizeaza – printre altele – cele 12 anotimpuri si cele 12 case zodiacale prin care trece soarele
sau „zeul” – simbolizat prin numarul 13. Acesta este numarul sacru „12 + 1”, dupa cum îl
numesc unii oameni, si asa se explica recurenta cu care apar numele 12 si 13 în toate textele
initiatice. De pilda, avem 12 triburi ale lui Israel, 12 printi ai lui Ishmael, 12 discipoli sau
apostoli ai lui Iisus, dar si ai lui Buddha, Osiris si Quetzalcoatl. Mai exista apoi regele Arthur si
cei 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde (care simbolizeaza cercul zodiacului), Himmler si cei 12
cavaleri ai ordinului nazist SS, si femeia (Isis, Semiramida) care poarta coroana cu 12 stele din
Cartea Revelatiilor(Apocalipsa). În Scandinavia si în nordul Europei avem misterele lui
Odin,inspirate de aceeasi rasa ariana venita din Orientul Apropiat. În aceasta traditie exista 12
„Drottar-i” care prezideaza misterele împreuna cu Odin. De fiecare data avem de-a face cu
acelasi numar 12+1. Toate aceste istorii nu sunt adevarate din punct de vedere literal, ci
reprezinta un simbolism folosit de scolile misterelor. Aceleasi simboluri sunt folosite astazi de
societatile secrete ale Fratiei pe steagurile nationale, pe însemnele militare, în publicitate si pe
logo-urile companiilor. Una din marile creatii ale Fratiei, Uniunea Europeana, are drept simbol
un cerc alcatuit din 12 stele. Practic, avem de-a face numai cu numere sacre si cu elemente de
geometrie sacra. Proportiile tuturor statuilor egiptene, indiferent daca sunt mari sau mici,
reprezinta multipli de 6 si de 12.
Alte coduri numerice din Biblie si din mistere sunt 7 si 40. De pilda, în Biblie avem sapte spirite
ale lui Dumnezeu, sapte biserici din Asia, sapte lumânari din aur, sapte stele, sapte lampi de foc,
sapte sigilii, sapte trompete, sapte îngeri, sapte tunete si dragonul rosu din Apocalipsa cu cele
sapte capete si sapte coroane ale sale. Legenda Ierihonului descrie marsul armatei lui Iosua în
jurul orasului timp de sapte zile, însotit desapte preoti cu sapte trompete. În cea de-a saptea zi ei
au înconjuratIerihonul de sapte ori, iar zidurile orasului au început sa se prabuseasca. În legenda
lui Noe, acesta a încarcat arca sa cu sapte perechi din fiecareanimal si cu sapte perechi din
fiecare specie de pasari. Între prezicerea potopului si diluviul propriu-zis s-au scurs sapte zile, si
tot sapte zile au trecut între trimiterea perechilor de porumbei. Arca a atins pamântul în cea de-a
17-a zi a celei de-a saptea luni, iar Noe a parasit arca în cea de-a 27-a zi. Dupa potop el a atins
vârsta de 700 de ani. Multe din numele divinitatilor simbolice, cum ar fi Abraxas al gnosticilor
sau Serapis din Grecia aveau sapte litere. Avem apoi numarul 40. Adam a intrat în Paradisla
vârsta de 40 de ani; Eva l-a urmat 40 de ani mai târziu. În timpul Marelui Potop a plouat timp de
40 de zile si 40 de nopti. Set este luat de îngeri la vârsta de 40 de ani si nu este vazut timp de 40
de zile. Moise ajunge la Midian la vârsta de 40 de ani si ramâne acolo timp de 40 de ani. Iosif are
vârsta de 40 de ani când Iacov soseste în Egipt. Iisus se retrage în pustie timp de 40 de zile. Chiar
credeti ca Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? Nici vorba. Ea este scrisa în codul ezoteric al
scolilor misterelor. Literatura araba a fost scrisa tot de catre si pentru initiati,dovada ca regasim
în ea aceleasi coduri. În cele 40 de povesti din Arbaindt (care înseamna 40) regasim pretutindeni
numarul 40, iar calendarul lor are 40 de zile ploioase si 40 de zile cu vânt. Legile arabe se refera
69
constant la numarul 40. O alta serie de carti arabe, numite Sebaidt, care înseamna „sapte”, se
învârt exclusiv în jurul acestui numar. Aceste coduri numerice au semnificatii mult mai profunde
decât cele evidente, cum ar fi numarul de zile ale saptamânii sau numarul de luni alezodiacului.
Între altele, numerele reprezinta frecvente vibratorii. Orice frecventa rezoneaza cu un anumit
numar, o anumita culoare si un anumit sunet. Anumite frecvente, cu numerele, culorile si
sunetele lor corespondente, sunt extrem de puternice. Simbolurile reprezinta la rândul lor
rezonante cu anumite frecvente si influenteaza subconstientul omului fara ca acesta sa-si dea
seama. Asa se explica prezenta anumitor simboluri pe însemnele societatilor secrete, pe
steagurile nationale, pe logo-urile companiilor, în reclamele de publicitate, si asa mai departe.
Nu exista dovezi istorice ale existentei unui om numit Moise. El nu apare decât în textele
levitilor si în alte texte si comentarii rezultate din acestea. Unii afirma ca acesta ar fi fost numele
initiatic al faraonului egiptean Arkenaten. Acest lucru este posibil, dar varianta oficiala
referitoare la Moise nu are o baza istorica. Nu s-a stiut nimic de povestea lui Moise si de
„blestemele” cazute asupra egiptenilor pâna când levitii din Babilon nu au scris povestea
Exodului, la câteva secole dupa perioada în care ar fi trebuit sa se petreaca aceste lucruri. Potrivit
legendei, toate animalele din Egipt ar fi trebuit sa moara de trei ori! Cum or fi reusit acest lucru –
au murit si au reînviat din nou? Nu a existat o asasinare a primului nascut al faraonului egiptean,
asa ca Sarbatoarea Pastelui evreiesc (mielului pascal) nu are nici o baza istorica, fiind inventata
de leviti. Referinta la ungerea usilor cu sânge de miel nu reprezinta decât un cod al vechiului
simbolism al mielului. Nu a existat nici o carte ebraica oficiala care sa faca vreo mentiune la
Pentateuh (legile lui Moise) înainte ca levitii sa ajunga în Babilon. Cât despre captivitatea
israelitilor în Egipt, pâna si Deuteronomul îi descrie ca pe niste „straini”, nu ca pe sclavi, în
aceasta perioada. De unde a aparut atunci numele de Moise? Orice persoana initiata care atingea
rangul suprem în ierarhia scolilor misterelor egiptene era numita Muse, Mose sau… Moses9.
Istoricul egiptean Manetho, care a trait în secolul III î.Ch., citat de istoricul evreu Josephus,
afirma ca a existat un preot în Heliopolis sau ON (Locul Soarelui), care si-a luat apoi numele de
Mosheh sau Moses. Cuvântul Moise (Moses) înseamna: cel care a fost rapit, care a fost scos din
apa, care a fost facut misionar, ambasador, sau apostol. Marele Preot în templele egiptene era
numit EOVE sau EOVA, de unde si aparitia numelui Iehova. În realitate, limba ebraica este
limba sacra a scolilor misterelor egiptene. Limba secreta a Egiptului era numita CBT sau QBT,
fiind mai bine cunoscuta astazi sub numele de copta. Limba secreta a scolilor misterelor si-a luat
numele de la OBR sau ABR, care se referea în acele vremuri la trecerea dintr-un loc înaltul,
adica la un anumit tip de tranzitie. Într-adevar, scopul tuturor scolilor originale ale misterelor era
tranzitia catre iluminare. ABR a devenit apoi Ambres, numele sfintei doctrine rezervate
initiatilor, nume care se scria inclusiv: ambric, hebric, hebraic sau… hebrew (n.n. evreiesc).
Alfabetul ebraic are 22 de litere, dar cel original, de dinainte de „Moise”, nu avea decât 10, iar
adevarata lui semnificatie nu era cunoscuta decât de preoti.
Ebraicii (sau cel putin fondatorii lor) nu erau israeliti sau evrei, ci initiati ai scolilor misterelor
egiptene. Nu este de mirare ca la ora actuala este imposibil sa identifici o „rasa” genetica ebraica
sau evreiasca. Cuvântul cohen, care înseamna preot la evrei, provine de la cahen, pronuntia
egipteana pentru preot si print. Chiar si circumcizia, acea traditie exclusiv „evreiasca”, era
practicata în scolile misterelor egiptene de cel putin 4000 de ani. Nici un adept nu putea fi initiat
pâna când nu eracircumcis. În Egipt nu a existat o religie ebraica, nici o lege ebraica, pentru
simplul motiv ca nu a existat o „rasa” ebraica. Singura religie era cea egipteana. Religia, limba si
rasa ebraica nu au aparut decât atunci când initiatii misterelor egiptene, cunoscuti mai târziu sub
numele de leviti, au scos cunoasterea secreta în afara Egiptului si au inventat aceasta poveste
pentru a ascunde astfel cu ce se ocupau în realitate, interesele cui le slujeau si de unde
proveneau. Termenii „ebraic” si „iudaism” se traduc practic prin „egiptean”. Asa se explica –
între altele – de ce foloseste Fratia chiar si la ora actuala atâtea simboluri egiptene, inclusiv
piramida careia îi lipseste piatra din vârf. Aceasta reprezinta un simbol al Marii Piramide de la
Gizeh si al scolilor misterelor egiptene, desi ascunde si alte semnificatii, mai profunde. La
intrarea în templul egiptean unde se tineau misterele existau doua obeliscuri masive. Acestea
sunt reprezentate adesea de francmasoni sub forma a doi stâlpi si apar în toate cladirile proiectate

70
sau finantate de initiati. Aceasta este inclusiv explicatia celor doi stâlpi pe care i-a culcat la
pamânt Samson. Toti initiatii din scolile misterelor primeau un nume initiatic, traditie care
continua pâna astazi în cadrul Fratiei. O eventuala conexiune cu ebraicii din Egipt ar putea fi
legata de invazia populatiei Hyksos, sau a Regilor Pastori. Istoricul egiptean Manetho descrie
invadarea si cucerirea Egiptului de o rasa ciudata de barbari. Când acestia au fost respinsi în
sfârsit, ei si-au continuat calatoria prin Siria si au construit un oras pe care l-au numit Ierusalim.
Hyksos ar putea fi totuna cu tribul numit Habiru, care a venit din fostele tinuturi ale Sumerului,
asa cum se spune ca ar fi facut si tribul lui Avraam (conform Vechiului Testament).
Povestea regelui Solomon si a templului sau reprezinta în cea mai mare parte simbolism curat.
La fel ca si în cazul lui Moise, nu exista nici odovada ca ar fi existat un rege cu acest nume.
Înainte de scrierea textelor biblice de catre leviti, istoricul grec Herodot (485-425 î.Ch.) a
calatorit în Egipt si a studiat istoria acestuia si a Orientului Apropiat. El nu a auzit nimic de
vreun imperiu al lui Solomon, de exodul în masa al israelitilor din Egipt sau de distrugerea
armatei urmaritorilor egipteni pe malul Marii Rosii. Platon a calatorit în aceeasi zona, dar nu a
auzit nici el nimic despre aceste subiecte. De ce? Pentru ca sunt numai inventii. Cele trei silabe
care alcatuiesc numele lui Solomon: Sol-om-on, sunt nume ale soarelui în trei limbi diferite.
Manly P. Hall scrie ca Solomon împreuna cu sotiile si concubinele sale simbolizeaza planetele,
lunile, asteroizii si alte corpuri ceresti din casa sa – sistemul solar. Templul lui Solomon este un
simbol allumii soarelui. În legenda talmudica, Solomon este prezentat ca un maestru magician
care întelegea semnificatia Cabalei si putea sa alunge demonii. Povestea sa este mai degraba o
expunere a simbolismului cunoasterii secrete a levitilor, sub acoperirea povestii fabricate a
„istoriei” ebraicilor. Cartea Regilor si Cronicile, care povestesc construirea Templului lui
Solomon, au fost scrise la 500-600 de ani dupa ce evenimentele pe care se presupune ca le-ar
descrie ar fi avut loc. Exagerarile din aceste texte sunt atât de mari încât sunt de-a dreptul hilare.
Se afirma ca la construirea templului ar fi lucrat 153.600 de muncitori, timp de sapte ani. Arthur
Dynott Thomson a calculat ca în epoca noastra, costul unei asemenea lucrari ar fi de 7,9 miliarde
de lire sterline! Iar Thomson a scris acest lucru în anul 1872! Oare la cât s-ar ridica el în zilele
noastre? Aceste cifre sunt de-a dreptul ridicole, daca ar fi întelese într-unsens literal. În realitate,
ele trebuie întelese în sensul lor simbolic. Si înca ceva: daca Solomon nu a existat, ce ne-ar face
sa credem ca „tatal” sau: regele David, a existat? Citesc tot felul de carti despre existenta
acestuia, dar singura sursa citata este Vechiul Testament scris de leviti! Nu exista nici o alta
dovada. Totul este o escrocherie, la fel ca si ideea recenta (care face furori în ultimii ani) ca linia
genealogica a lui Iisus-David a ajuns în Franta si a dat nastere dinastiei Merovingienilor. Dupa
cum spune savantul si cercetatorul L.A. Waddell:

„Nu exista nici o dovada scrisa, nici o referinta greaca sau romana, care sa ateste
existenta lui Avraam sau a oricarui alt patriarh ori profet evreu din Vechiul Testament. Nu
exista dovezi ca ar fi existat Moise, Saul, Solomon, sau oricare din regii evrei, cu exceptia
ultimilor doi sau trei”.

Consecintele acestui fapt asupra poporului care s-a auto-intitulat „evreu” si asupra umanitatii în
general au fost devastatoare. Legea Mozaica sau Legea lui Moise este legea levitilor, a
reptilienilor pur-sânge si a celor cu sânge încrucisat din Fratia Babiloniana. Ea nu are nimic de-a
face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Torah si Talmudul, cele doua texte compilate de leviti în timpul
si dupa sederea lor în Babilon, reprezinta un veritabil bombardament mental alcatuit din legi
extrem de detaliate despre ceea ce trebuie sa faca omul în fiecare domeniu de viata. Ar fi
imposibil ca „Dumnezeu” sa fi dat aceste legi în vârful unui munte. Cei care le-au scris au fost
levitii, dupa care l-au inventat pe Moise, pentru a ascunde acest lucru. De atunci au mai fost
adaugate si alte „legi”, pentru a acoperi astfel toate posibilitatile ramase neexploatate. Paginile
acestor texte levite contin o tema recurenta si aberanta, de un rasism extrem îndreptat împotriva
neevreilor, si necesitatea de a „distruge fara mila” pe toti cei care încalca aceste legi, adica exact
ceea ce Manly Hall numeste metodele de operare ale preotilor care aplicau magia neagra.
Talmudul este probabil cel mai rasist document din câte s-au scris vreodata pe pamânt. Iata
câteva extrase din el, care atesta cât de departe poate merge aberatia spirituala:
71
 „Numai evreii sunt oameni; ne-evreii nu sunt oameni, ci vite”. Kerithuth 6b, pagina 78,
iebhammoth 61

„Ne-evreii au fost creati pentru a le servi evreilor ca sclavi”. Midrasch Talpioth 225

„Actele sexuale cu ne-evreii sunt similare cu actele sexuale cu animalele”. Kethuboth 3b

„Ne-evreii trebuie evitati mai rau ca porcii bolnavi”. Orach Chalim 57, 6a

„Rata nasterilor ne-evreilor trebuie redusa dramatic”. Zohar 11, 4b

„Ne-evreii care mor trebuie înlocuiti cu altii, la fel cum înlocuiti o vaca sau un magar”. Lore
Dea 377,1

Acest text nu reprezinta însa o simpla expunere grotesca de rasism. Daca îl citim cu atentie,
regasim în el însasi atitudinea reptilienilor draconieni si a acolitilor lor fata de rasa umana. Va
reamintesc ca aceste orori nu au fost scrise de iudei sau de „evrei” ca popor. Acestia sunt ei însisi
victime ale acestor convingeri impuse de autorii lor. Ele au fost scrise de leviti, reprezentantii
Fratiei Babiloniene alcatuite din reptilieni si din rudele lor încrucisate, care nu au o simpatie mai
mare fata de poporul evreu decât a avut-o Adolf Hitler. Aruncarea vinei pe „evrei” este o prostie,
dar este exact ce îsi doreste Fratia, caci acest lucru îi amplifica enorm posibilitatea de a diviza si
de a guverna, cele doua fundamente ale politicii sale de control. La ce orori a condus în timp
aceasta manipulare, deopotriva pentru „evrei” si pentru „pagâni”! La fel stau lucrurile si cu legea
orala evreiasca numita Mishnah, încheiata în jurul secolului II, era noastra. Israel Shahak, un
supravietuitor al lagarului de concentrare de la Belsen, este unul din putinii oameni din rândurile
celor care se pretindevrei, care a avut curajul sa demaste public Talmudul. În cartea sa, Istoria
evreilor, religia evreilor, Shahak denunta nivelul incredibil de rasism pe care este bazata legea
„evreiasca” (în realitate levita sau a Fratiei). El povesteste ca în aspectul sa extremist, reprezentat
de rabinii ortodocsi moderni, aceasta credinta considera o ofensa religioasa salvarea vietii unui
pagân, cu exceptia situatiei în care evreii ar suferi consecinte neplacute daca nu ar proceda astfel.
Perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate unui alt evreu este nepermisa; în schimb, unui
ne-evreu trebuie sa i se perceapa o dobânda oricât de mare. Talmudul le cere evreilor sa
rosteasca un blestem ori de câte ori trec pe lânga un cimitir pagân, iar daca trec pe lânga o cladire
pagâna, sa se roage lui Dumnezeu sa o distruga. Evreilor li se interzice sa fure unul de la altul,
dar legea nu se aplica si în cazul pagânilor. Exista rugaciuni evreiesti care îi multumesc lui
Dumnezeu pentru ca nu i-a facut pagâni pe evrei, si altele care cer moartea imediata a crestinilor.
Un evreu religios nu are dreptul sa bea dintr-o sticla de vin, daca aceasta a fost atinsa de un ne-
evreu dupa ce a fost deschisa. Dupa ce a primit premiul Nobel pentru literatura, scriitorul evreu
Agnon a spus la postul de radio al Israelului: „Nu am uitat ca ne este interzis sa le multumim
pagânilor, dar acum am un motiv special: acestia i-au acordat premiul lor unui evreu”. Acestea
sunt legile sistemului de credinte numit „evreu”, cel care se plânge tot timpul si care condamna
rasismul împotrivaevreilor! Însusi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel mai
extrem care a fost întâlnit vreodata pe pamânt. Si totusi, ei nu se sfiesc sa strige: „Antisemitii!”
împotriva tuturor cercetatorilor care se apropie prea mult de adevarul referitor la conspiratia
globala. Benjamin Freedman, un evreu care îi cunostea pe sionistii de rang înalt (sionist provine
de la „cel care practica cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat ca expresia „antisemitism” ar
trebui eliminata din limba engleza. Iata ce a spus el:

„La ora actuala, antisemitismul nu serveste decât unui singur scop: el este folosit ca o
sperietoare. Atunci când evreii simt ca cineva se opune adevaratelor lor obiective, ei îsi
discrediteaza victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispozitie
si care se afla sub controlul lor”.

72
Unul din aceste canale este o organizatie cu sediul în Statele Unite, dar care opereaza în întreaga
lume, cu scopul precis de a-i condamna ca rasisti pe cei care se opun Fratiei. Numele ei este Liga
Anti-Defaimare (ADL). Am fost eu însumi o tinta a lor, lucru care m-a amuzat si mi-a confirmat
faptul ca ma aflu pe calea cea buna. Liga este sustinuta inclusiv de niste sicofanti ne-evrei, care
încearca sa pastreze o imagine pura si sfânta despre aceasta institutie. Personal, nu voi lua în
serios nici o miscare „anti-rasista” de gen „eu sunt mai sfânt decât tine”, decât atunci când
aceasta va condamna toate formele de rasism, si nu doar pe cele care îi convin. Mirosul ipocriziei
îmi repugna. Din fericire, acest rasism levit nu este urmat de marea majoritate a populatiei
evreiesti si multi membri din rândul acesteia s-au revoltat pe fata împotriva legilor rasiale stricte
care le impun sa nu se casatoreasca decât între ei. Multi oameni care se considera „evrei” sunt
crescuti de mici în cultul fricii, devenind astfel simple papusi îndoctrinate ale acestei ierarhii
levite atât de vicioase, care s-a metamorfozat între timp mai întâi în farisei, apoi în talmudisti si
în sionistii extremisti din zilele noastre, controlati de rabinii fanatici care aplica „legea” levitilor
din Babilon în numele reptilienilor. Marea majoritate a celor care urmeaza religiile nascute din
Vechiul Testament nu cunosc care este adevarata lor origine si Agenda care se ascunde în spatele
lor. Aceasta cunoastere este privilegiul restrâns al unei Elite minuscule aflata în vârful ierarhiei
unei retele de organizatii secrete, care a inventat si manipuleaza aceste religii, inclusiv pe
reprezentantii lor. Ei nu sunt cu adevarat interesati de cei care îi urmeaza, fie ei evrei, romano-
catolici, musulmani, sau ce-or fi. Nici un alt argument nu ilustreaza mai perfect farsa pe care o
reprezinta toate aceste religii si rase ca cei care se autointituleaza „evrei”. Asa cum au aratat
chiar scriitorii si antropologii evrei, nu exista o rasa evreiasca. Iudaismul este o credinta, nu o
rasa. Întreaga poveste a poporului „evreu” a fost inventata pentru a acoperi o alta realitate.
Scriitorul si cercetatorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris:

„Nu exista nici un antropolog reputat care sa nu fie de acord ca ideea de rasa evreiasca
este o prostie la fel de mare ca si ideea de rasa ariana… Stiinta antropologica divide
umanitatea în numai trei rase recognoscibile: rasa neagra, cea mongoloida sau orientala
si cea caucaziana sau alba (desi unii vorbesc si de o a patra rasa, cea australoida)…
Membrii Credintei evreiesti se regasesc în toate cele trei rase si în subdiviziunile lor”.

Realitatea este ca în interiorul credintei evreiesti si a altor culturi se ascunde o rasa care opereaza
sub acoperire, alcatuita din liniile genealogice ale reptilienilor pur-sânge si hibrizi. Aceste linii
genealogice par sa fie integrate în aparenta în aceste credinte si culturi, dar scopul lor real este
acela de a manipula si de a controla. Din aceasta categorie faceau parte si levitii. Farsa devine si
mai rizibila, si mai elocventa pentru perdeaua de fum în care s-a transformat aceasta lume, daca
tinem seama ca majoritatea celor care se pretind evrei la ora actuala nu au nici o legatura
genetica cu pamântul pe care ei îl numesc Israel. Culmea este ca tocmai aceasta legatura a permis
înfiintarea cu forta a statului modern Israel, în detrimentul poporului arab din Palestina! Alti
scriitori evrei, de talia lui Arthur Koestler si altii, au expus aceasta realitate, potrivit careia toti
cei care au creat si au populat statul Israel sunt originari genetic din sudul Rusiei, nu din Israel.
Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” este o trasatura genetica întâlnita în sudul Rusiei si în
Caucaz, nicidecum înIsrael. În anul 740 e.n., un popor numit khazar a trecut în masa la iudaism.
Iata ce scrie Koestler în aceasta directie:

„Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu au venit din Canaan, ci din

Caucaz. Din punct de vedere genetic, ei sunt mai înruditi cu hunii, uigarii si maghiarii
decât cu samânta lui Avraam, Isaac si Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptat la
iveala, începe sa semene tot mai mult cu cea mai cruda festa pe care ne-a jucat-o
vreodata istoria”.

Exista doua subdiviziuni majore ale asa-zisilor evrei: sefarzii si askenazii. Sefarzii sunt
descendenti ai evreilor care au trait în Spania din antichitate si pâna în secolul XV, când au fost
expulzati. Prin anii 60 ai secolului XX, sefarzii au fost estimati la un numar total de circa o
jumatate de milion, în timp ce askenazii numara circa 11 milioane. Acestia din urma nu au nici
73
cea mai mica legatura de rudenie cu Israelul, dar ei sunt cei care au invadat Palestina, creând
statul Israel sub pretextul ca „Dumnezeu” le-a promis lor acest pamânt în Vechiul Testament.
Cine a scris Vechiul Testament? Preotii lor, levitii! Si cine a scris Noul Testament, care a dat
nastere crestinismului? Oamenii controlati de aceeasi forta care i-a controlat pe leviti: Fratia
Babiloniana.

Noul Testament
Si acum, va propun o mica ghicitoare. Despre cine vorbesc în continuare?
S-a nascut dintr-o fecioara printr-o conceptie imaculata, în urma interventiei Duhului Sfânt. A
împlinit astfel o veche profetie. Când s-a nascut, tiranul aflat la putere a dorit sa-l ucida. De
aceea, parintii sai au fost nevoiti sa fuga, pentru a scapa. Toti copiii de sex masculin cu vârste de
pâna la doi ani au fost macelariti din ordinul tiranului, care spera astfel sa scape de copil. La
nasterea lui au fost prezenti îngerii, dar si niste pastori, si a primit daruri în aur, smirna si tamâie.
A fost adorat ca mântuitor al oamenilor si a dus o viata morala si umila. A realizat miracole
printre care s-au numarat vindecarea bolnavilor, daruirea vederii orbilor, alungarea demonilor si
învierea mortilor. A fost ucis pe cruce, între doi tâlhari. A coborât în iad, dar s-a ridicat din morti
si s-a ridicat la ceruri.
Ati putea crede ca este povestea vietii lui Iisus, dar va înselati. Aceasta este descrierea zeului
mântuitor oriental Virishna cu 1200 de ani înainte de pretinsa nastere a lui Iisus. Daca doriti
neaparat un zeu mântuitor care a murit pentru iertarea pacatelor noastre, aveti de ales dintr-o
multitudine de asemenea personaje care au existat în lumea antica, toate avându-si originea în
aceeasi rasa ariana si reptilo-ariana care a provenit din Orientul Apropiat si din muntii Caucaz.
Iata numai câtiva din „Fiii lui Dumnezeu” care joaca rolul principal în legende asemanatoare
celei a lui Iisus; aproape toti au fost adorati cu mult timp înainte sa se auda macar de Iisus:

Krishna în Hindustan; Buddha Sakia în India; Salivahana în Bermuda; Osiris si Horus în

Egipt; Odin în Scandinavia; Crite în Chaldea; Zoroastru în Persia; Baal si Taut în Fenicia;
Indra în Tibet; Bali în Afganistan; Jao în Nepal; Wittoba în Bilingonese; Tammuz în Siria si
Babilon; Attis în Frigia; Zamolxis în Tracia; Zoar în Bonzes; Adad în Asiria; Deva Tat si
Sammonocadam în Siam; Alcides în Teba; Mikado în Sintoos; Beddru în Japonia; Hesus
sau Eros si Bremrillham la druizi; Thor, fiul lui Odin, la gali; Cadmus, în Grecia; Hil si Feta
în Mandaites; Gentaut si Quetzalcoatl în Mexic; Monarhul Universal al sibilelor; Ischy
înFormosa; Învatatorul Divin al lui Platon; Cel Sfânt al lui Xaca; Fohi si Tien în China;
Adonis, fiul fecioarei Io, în Grecia; Ixion si Quirinus la romani; Prometeu în regiunea
Caucazului; si Mohamed sau Mahomet în Arabia.

Cu putine exceptii, toti acesti „fii ai lui Dumnezeu” sau „profeti” (inclusiv religiile lansate de ei)
au provenit din tinuturile ocupate sau influentate de popoarele venite din Orientul Apropiat si din
Caucaz, pe scurt, tinuturile ocupate de arieni si de reptilo-arieni. Alti „fii ai lui Dumnezeu” i-au
inclus pe Mithra sau Mithras, zeul pre-crestin romanopersan, iar în Grecia si Asia Mica pe
Dionisos si Bahus. Toti acestia au fost fii ai lui Dumnezeu care au murit pentru iertarea pacatelor
noastre, nascuti din mame fecioare, si datele de nastere ale tuturor au fost pe… 25 decembrie!
Mithra a fost crucificat, dar s-a ridicat din morti pe data de 25 martie – de Pasti! Initierile în
misterele lui Mithra aveau loc în pesteri împodobite cu semnele Capricornului si Racului, care
simbolizau solstitiile de iarna si de vara, respectiv punctul cel mai jos si cel mai înalt de pe cer al
soarelui. Mithra era ilustrat adeseori ca un leu înaripat, simbol al soarelui folosit si la ora actuala
de societatile secrete. Referirile la leu si la „lovitura cu laba a leului” care se fac în obtinerea
gradului de maestru mason îsi au originea în acelasi simbolism al scolilor misterelor. Initiatii în
ritul lui Mithra erau numiti lei si erau marcati pe frunte cu crucea egipteana. Initiatilor de gradul
întâi li se punea pe frunte o coroana din aur, care reprezenta sinele lor spiritual. Aceeasi coroana,
care simbolizeaza razele soarelui, apare pe capul Statuii Libertatii din Portul New York. Toate
aceste ritualuri sunt vechi de mii de ani, din perioada Babilonului si a legendelor lui Nimrod, ale
Semiramidei si ale lui Tammuz (versiunea corespondenta a lui Iisus). Mithra era considerat zeul-
soare sau Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru a salva umanitatea si pentru a-i darui viata
74
eterna. Unul din simbolurile clasice ale lui Mithra a fost leul cu un sarpe încolacit în jurul
trupului sau, care tine cheile cerului. Acest simbolism sta la baza legendei Sfântului Petru care
tine cheile Raiului. Petru era numele Marelui Preot în scoala misterelor din Babilon. Dupa ce
initiatul în misterele lui Mithra încheia ritualul, membrii cultului mâncau pâine si vin, convinsi
ca se hranesc cu trupul si sângele lui Mithra. La fel ca o întreaga lista de zei pre-crestini, Mithra
a fost vizitat la nastere de trei întelepti care i-au adus daruri de aur, tamâie si smirna. Acelasi
lucru l-a afirmat Platon despre maestrul sau, Socrate, în Grecia antica. Crestinismul nu este
altceva decât o religie pagâna a soarelui, a carei adorare este condamnata de crestinism! Este
simultan si o religie a astrologiei, desi chiar Papa condamna aceasta stiinta ca fiind opera
„diavolului”! Ia-ma la tine, Doamne, caci aici jos e o nebunie! Desigur, ierarhia bisericii stie
foarte bine aceste lucruri. Ce nu doresc ei este sa stim si noi! Cultul misterelor lui Mithra s-a
raspândit din Persia pâna în Imperiul Roman si la un moment dat aceasta doctrina putea fi gasita
pretutindeni în Europa. Actualul sediu al Vaticanului din Roma a fost unul din locurile sacre ale
adeptilor lui Mithra, iar imaginea si simbolurile acestuia au fost gasite cioplite în stânci si pe
tablite din piatra în toate provinciile occidentale ale fostului imperiu roman, inclusiv în
Germania, Franta si Britania. Crestinismul si biserica romano-catolica au la baza cultul lui
Mithra (Nimrod), regele-soare persan-roman, al carui echivalent indian anterior a fost Mitra.
Tammuz sau Adonis, adorat în Babilonia si Siria, s-a nascut de asemenea la miezul noptii de 24
decembrie. Toti acestia au fost „fii ai lui Dumnezeu”.
Horus a fost „fiul” lui Dumnezeu în Egipt. El a derivat din babilonianul Tammuz, fiind la rândul
sau o sursa de inspiratie pentru Iisus. Implicatiile sunt devastatoare pentru credibilitatea bisericii
crestine: Iisus a fost Lumina Lumii. Horus a fost Lumina Lumii. Iisus a afirmat ca este calea,
adevarul si viata. Horus a afirmat si el ca este adevarul si viata. Iisus s-a nascut în Betleem, „casa
pâinii”. Horus s-a nascut în Annu, „locul pâinii”. Iisus a fost Pastorul cel Bun. Horus a fost si el
Pastorul cel Bun. Sapte pescari au urcat în barca, alaturi de Iisus. Tot sapte adepti au urcat în
barca lui Horus. Iisus a fost considerat Mielul lui Dumnezeu. Horus a fost considerat si el Mielul
lui Dumnezeu. Iisus este identificat cu crucea. Horus a fost si el identificat cu crucea. Iisus a fost
botezat la vârsta de 30 de ani. Horus a fost botezat si el la vârsta de 30 de ani. Iisus a fost copilul
unei fecioare, pe nume Maria. Horus a fost si el copilul unei fecioare, pe nume Isis. Nasterea lui
Iisus a fost marcata de o stea. Nasterea lui Horus a fost si ea marcata de o stea. Iisus a predicat în
templu la vârsta de 12 ani. Horus a predicat si el în templu la vârsta de 12 ani. Iisus a avut 12
discipoli. Horus a avut 12 adepti. Iisus a fost considerat luceafarul de dimineata. Horus a primit
si el acelasi nume. Iisus a fost tentat pe un munte de Satan. Horus a fost tentat pe un munte de
Set.
Iisus este considerat „judecatorul celor morti”. Si în aceasta privinta are numerosi competitori.
Acelasi lucru s-a afirmat anterior despre Nimrod, Krishna, Buddha, Ormuzd, Osiris, Aeacus si
altii. Iisus este numit Alfa si Omega, cel dintâi si cel din urma. La fel au fost numiti însa si
Krishna, Buddha, Lao-kiun, Bahus, Zeus si altii. Lui Iisus i se atribuie miracole precum
vindecarea bolnavilor si ridicarea din morti. Aceleasi lucruri le-au facut însa
Krishna, Buddha, Zoroastru, Bochia, Horus, Osiris, Serapis, Marduk,
Bahus, Hermes si altii. Iisus s-a nascut dintr-o linie genealogica regala. La
fel si Buddha, Rama, Fo-hi, Horus, Hercule, Bahus, Perseu si altii. Iisus s-a
nascut dintr-o fecioara. La fel si Krishna, Buddha, Lao-kiun sau Lao-tse,
Confucius, Horus, Ra, Zoroastru, Prometeu, Perseu, Apolo, Mercur, Baldur,
Quetzalcoatl si foarte multi altii. S-a spus ca Iisus va renaste din nou. Ma
tem ca cerul va fi destul de aglomerat, caci la fel s-a spus si despre Krishna,
Vishnu, Buddha, Qeutzalcoatl, si altii. „Steaua” de la nasterea lui Iisus nu
este decât o alta legenda pe care o regasim într-o multitudine de mituri,
mergând cel putin pâna la povestea babiloniana a lui Nimrod, care a vazut
într-un vis o stea stralucitoare ridicându-se deasupra orizontului. Ghicitorii
i-au spus ca aceasta prezice nasterea unui copil care va deveni un mare
print. Toate aceste povesti reprezinta reciclarea aceluiasi mit. Iisus este un
personaj mitologic.

75
Figura 14: Coloana de piatra care prezinta zeul-soare al fenicienilor, Bel sau
Bil, înconjurat de un halou reprezentând razele soarelui. Aceasta este
Maniera în care este prezentat si Iisus, care a fost de asemenea un simbol
al soarelui.

Personajul inventat numit Iisus a fost un zeu solar… Lumina Lumii. Aceeasi expresie: Lumina
Lumii, a fost folosita de arieni-fenicieni pentru a-l simboliza pe „adevaratul Dumnezeu unic”,
Soarele, cu mii de ani înainte de pretinsa nastere a lui Avraam, cel considerat astazi creatorul
conceptului de Dumnezeu unic. Fenicienii îsi simbolizau si ei Dumnezeul unic pe „o cruce
unica”. Crestinii îl portretizeaza pe Christos cu un halou în jurul capului. Aceasta este exact
maniera în care reprezentau fenicienii razele soarelui în jurul capului zeului lor solar, Bel sau Bil,
asa cum arata coloana feniciana din piatra datând din secolul IV î.Ch. (vezi Figura 14). Soarele
era esenta religiei egiptene. La amiaza, când el se afla la apogeul „calatoriei” sale zilnice,
egiptenii se rugau „Celui Preaînalt”. Mamele fecioare asociate cu toti acesti zei solari au purtat
de-a lungul timpului diferite nume, de la regina Semiramida si Ninkharsag pâna la Isis, simbolul
egiptean al fortei creatoare feminine fara de care nimic n-ar puteaexista, nici chiar soarele. În
timp, numele fostilor „zei” extraterestri au devenit concepte si simboluri ezoterice, care au primit
diferite nume, în functie de era si de cultura. Acelasi lucru s-a întâmplat si în cazul
Evangheliilor. Horus a devenit Iisus, iar Isis s-a transformat în Maria, mama fecioara a lui Iisus –
Soarele. Maria este întotdeauna pictata tinându-l în brate pe pruncul Iisus, dar si aceasta imagine
este doar o repetare a portretelor egiptene ale lui Isis care îl tine în brate pe pruncul Horus (vezi
Figura 15). Toti acesti oameni nu au existat în realitate. Ei nu reprezinta altceva decât niste
simboluri. Isis a devenit asociata cu semnul astrologic al Fecioarei. La fel si Maria. Titlurile date
lui Isis, de „Stea a marilor” si „Regina a cerului”, i-au fost acordate mai târziu si Mariei, ambele
ipostaze avându-si originea în Babilon, unde regina Semiramida era numita „Regina cerului”.
Crestinismul si iudaismul nu sunt altceva decât niste religii babiloniene.

Figura 15 Maria cu pruncul? Nu. Aceasta este maniera în care

si-o reprezentau egiptenii pe Isis cu pruncul Horus în brate.
Daca am fi trait în Babilon, aceasta ar fi fost probabil
imaginea reginei Semiramida cu pruncul Tammuz.

În întreaga lume regasim aceleasi religii si ritualuri

ale soarelui: în Sumer, Babilon, Asiria, Egipt,
Insulele Britanice, Grecia, Europa în general,
Mexic si America Centrala, Australia…
pretutindeni. Aceasta a fost religia universala
inspirata de aceeasi sursa extraterestra cu mii de
ani
înaintea crestinismului. Adorarea soarelui si a
focului a fost esenta religiilor indiene, festivalurile
acestora marcând ciclul anual al soarelui. Legenda
lui Iisus prezinta aceleasi referiri la astrologie si la
simbolismul scolilor misterelor. Coroana de spini
este ea însasi un simbol al razelor soarelui, la fel ca
si coroana de pe capul Statuii Libertatii din Portul
New York. Crucea este de asemenea un simbol
astrologic al soarelui, asa cum am aratat anterior,
când am vorbit de crucea care împarte cercul astrologic. Leonardo da Vinci, Marele Maestru al
Prioriei Sionului (de la Sion = Sun = Soare) a folosit acelasi simbolism în faimoasa sa pictura a
Cinei cea de Taina (vezi Figura 16). El i-a împartit pe cei 12 discipoli în patru grupe de câte trei,
cu Iisus, „Soarele”, în centru. Avem din nou de-a face cu un simbol astrologic pictat de un initiat
76
de rang înalt al societatilor secrete si al scolilor misterelor care cunosteau adevarul. Nu este
exclus ca da Vinci sa îl fi pictat pe unul din discipoli ca femeie, pentru a face astfel trimitere la
divinitatea feminina Isis, Barati sau Semiramida. Simbolul acestei forte feminine a devenit litera
„M”, de la Maria sau Madonna (Semiramida). Se crede ca Iisus s-a nascut pe data de 25
decembrie, data pe care crestinii au preluat-o din traditia lui Sol Invictus (Soarele Invincibil), din
motive pe care le-am explicat deja. Se afirma de asemenea ca a murit de Pasti, pe o cruce. Este
aceeasi poveste antica, reluata la infinit. Egiptenii si l-aureprezentat pe Osiris întins pe o cruce,
ca un simbol astrologic. În viziunea anticilor, soarele are nevoie de trei zile pentru a învia din
„moartea” pe care o sufera pe data de 21/22 decembrie. De câte zile a avut nevoie Iisus, potrivit
Evangheliilor, pentru a „învia” din morti? De trei! De tot atâtea a avut nevoie si Fiul babilonian
al lui Dumnezeu, Tammuz, pentru a învia din morti. Iata cum descrie Evanghelia lui Luca ce s-a
întâmplat atunci când Iisus (Soarele) a murit pe cruce:

„Si era pe la orele sase, când s-a lasat un întuneric asupra pamântului, care l-a acoperit
pâna la orele noua. Si soarele s-a întunecat…”. (Luca 23: 44, 45)

Fiul/Soarele (N. Tr. În limba engleza, son (fiu) si sun (soare) se pronunta la fel) murise, deci
asupra pamântului s-a lasat întunericul. Si câte ore a durat acestm întuneric? Trei. Aceeasi
poveste despre întunericul care s-a lasat asupra pamântului au spus-o despre Krishna hindusii,
despre Buddha budistii, despre Hercule grecii, despre Quetzalcoatl mexicanii, etc., etc., cu mult
timp înainte de Iisus. Când a murit, Iisus a „coborât în iad”, la fel cum au procedat anterior
Krishna, Zoroastru, Osiris, Horus, Adonis/Tammuz, Bahus, Hercule, Mercur, si asa mai
departe. Dupa cele trei zile, el s-a ridicat din morti, la fel ca si Krishna,
Buddha, Zoroastru, Adonis/Tammuz, Osiris, Mithra, Hercule si Baldur. Iisus a fost crucificat
simbolic de Pasti deoarece acesta reprezinta momentul echinoctiului de primavara, când Soarele
(Iisus) intra în semnul astrologic al Berbecului, al lui Ram sau… al mielului. Mielul pomenit în
Cartea Revelatiei reprezintaacelasi simbol. În jurul anului 2200 î.Ch., grupul cunoscut sub
numele de Preotii lui Melchisedek au început sa-si confectioneze sorturile din lâna de miel,
traditie continuata astazi de expresia moderna a Fratiei, francmasonii. Pastele sau echinoctiul
este momentul în care soarele triumfa asupra întunericului, îndreptându-se catre acea perioada
din an când ziua devine mai lunga decât noaptea. Lumea este restaurata astfel prin puterea
Soarelui în momentul renasterii acestuia, motiv pentru care echinoctiul de primavara era unul din
evenimentele cele mai sacre ale religiei egiptene. Regina Isis era portretizata adeseori cu un cap
de berbec, pentru a simboliza astfel abundenta specifica primaverii, marcata de intrarea în zodia
Berbecului. Sarbatoarea Pastelui era la fel de importanta pentru primii crestini ca si data de 25
decembrie. Legenda lui Mithra afirma ca acesta a fost crucificat si a înviat din morti pe data de
25 martie. La ora actuala, data Pastelui nu mai este fixata în prima zi a zodiei Berbecului, dar
simbolismul ramâne acelasi. Ziua religioasa a saptamânii crestine este… duminica (n.n. Sunday
în limba engleza), adica SUN-day, ziua soarelui. Bisericile crestine sunt orientate de la est la
vest, altarul fiind situat întotdeauna catre est. Altfel spus, credinciosii privesc inevitabil catre
directia din care rasare soarele. Nici chiar ouale de Pasti sau chiflele fierbinti marcate cu cruce
nu reprezinta o traditie crestina. Ouale vopsite erau considerate ofrande sacre în Egipt si Persia,
printre altele. Ce ironie, când te gândesti ca autoritatile de la Westmintster Abbey au tinut o
dezbatere publica, întrebându-se daca e cazul sa mentina traditia pomului de Craciun, dar fiind
ca acesta reprezinta un simbol pagân! Pai… întreaga religie este pagâna!

77
Figura 16 „Cina cea de Taina” de Leonardo da Vinci. Priviti felul în care este simbolizat Iisus ca un soare si maniera
în care sunt împartiti discipolii în patru grupe de câte trei – cele 12 semne ale zodiacului. Aceasta este versiunea
picturala a cercului astrologic împartit de cruce pe care am vazut-o mai devreme.

Alaturi de simbolismul soarelui, povestea lui Iisus si a nenumaratilor sai predecesori include de
asemenea simbolismul initierii din scolile misterelor. Crucea ca simbol religios poate fi întâlnita
în toate culturile, de la nativii americani la chinezi, indieni, japonezi, egipteni, sumerieni,
popoarele antice din Europa si din America Centrala si de Sud. Roata Budista a Vietii alcatuita
din doua cruci suprapuse si pasarile cu aripile deschise sunt folosite ca simboluri ale crucii în
nenumarate logouri, însemne ale armatei si insigne. Una din cele mai vechi forme ale sale este
crucea Tau sau Tav, care seamana cu litera T. Aceasta era crucea pe care erau atârnati disidentii
politici în Imperiul Roman, dar si simbolul zeului druid Hu. Este folosita si astazi de francmasoni
în simbolul echerului lor. Crux Ansata sau „crucea vietii” era folosita de egipteni si avea un arc
de cerc adaugat deasupra. Atât Crux Ansata cât si crucea Tau au fost gasite pe diferite statui si
alte opere de arta din întreaga America Centrala. Era asociata cu apa, iar babilonienii o foloseau
ca emblema pentru zeii apei, despre care spuneau ca le-au adus civilizatia. Apropo, despre Naga-
si, zeii reptilo-umani ai Indiei, se spunea de asemenea ca traiesc în apa. Conceptul Dumnezeului
mântuitor care moare de dragul umanitatii este un alt simbol stravechi. Religiile indiene aveau o
traditie a mântuitorului crucificat cu secole înaintea aparitiei crestinismului, traditie care s-a
nascut la arienii din Muntii Caucaz. Personajul „christic” hindus, Krishna, apare în anumite
ilustratii batut în cuie pe o cruce, la fel ca Iisus mai târziu. Despre Quetzalcoatl se spune ca a
venit din mare purtând ocruce si a fost reprezentat la rândul lui tintuit pe o cruce. În simbolismul
scolilor misterelor, crucea de aur simbolizeaza iluminarea, cea de argint purificarea, cea dintr-un
metal obisnuit reprezinta smerirea, iar crucea din lemn aspiratia. Cea din urma este asociata de
asemenea cu simbolismul copacului, care apare pretutindeni în antichitate. Numeroase figuri de
mântuitori sunt ilustrate tintuite pe cruci din lemn sau pe copaci. Exista mistere pagâne în care
adeptul era legat de o cruce sau asezat pe un altar în forma de cruce, care simboliza moartea
trupului, adica a lumii formelor fizice si a dorintelor, precum si trezirea sinelui spiritual. Batutul
cuielor si curgerea sângelui sunt alte simboluri ale scolilor misterelor. De fapt, crucificarea lui
Iisus reprezinta o alegorie, un eveniment mitologic cu semnificatii ascunse. Ea nu s-a petrecut în
realitate, ci doar trebuie sa lase impresia ca s-a petrecut. Ce putem spune însa despre învierea din
morti a lui Iisus? Iata ce afirma Sfântul Pavel despre acest eveniment în prima sa scrisoare
adresata corintenilor:

„Daca nu este o înviere a mortilor, nici Christos nu a înviat, si daca Christos nu a înviat,
atunci într-adevar este zadarnica propovaduirea noastra si este zadarnica si credinta
voastra. Ba înca suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am
marturisit cu privire la Dumnezeu ca l-a înviat pe Christos, când nu l-a înviat, daca este
adevarat ca mortii nu învie”. (Corinteni 15: 13-16)

Altfel spus, el afirma ca daca Iisus nu s-ar fi ridicat fizic din morti,nu ar fi existat nici o baza
pentru religia crestina. În acest caz, ma tem ca aceasta religie are probleme serioase. Mai întâi de
toate, Evangheliile care povestesc evenimentul învierii prezinta numeroase contradictii, caci
fiecare relateaza istoria originala într-o maniera diferita, sau îi schimbascopul. În al doilea rând,
învierea nu reprezinta decât un alt simbol al soarelui, practicat de toate religiile stravechi. Cu
mult timp înainte de aparitia crestinismului, persanii aveau un ritual în care un tânar aparent mort
era readus la viata. El era numit Mântuitor si se spunea ca suferintele sale au contribuit la
salvarea poporului. Preotii supravegheau mormântul pâna la miezul noptii de echinoctiu, dupa
care strigau: „Bucurati-va, o, initiati sacri, caci Dumnezeul vostru a înviat din morti! Moartea si
suferintele lui v-au mântuit!” Aceeasi poveste circula în Egipt în legatura cu Horus, sau în India
în legatura cu Krishna, cu o mie de ani înainte de Iisus. Biblia afirma ca atunci când se va
întoarce pe pamânt, Iisus va reveni calare un nor. Cine rasare însa dintre nori? Soarele.
Mormântul lui Iisus simbolizeaza întunericul în care a coborât soarele înainte de renasterea lui si

78
aproape toate initierile din scolile misterelor se fac în pesteri, încaperi subterane sau spatii
întunecate. Chiar si povestea sulitei care a strapuns soldul lui Iisus pe când se afla pe cruce
reprezinta un simbol al scolilor misterelor. Legenda crestina afirma ca sulita a fost aruncata de
un centurion roman orb pe nume Longinus si ca sângele curs din rana lui Iisus a curs pe ochii
acestuia si i-a vindecat. Longinus s-a convertit instantaneu si si-a petrecut restul vietii spargând
idoli pagâni. Da,sigur!… În primul rând, era imposibil sa fii centurion roman daca erai orb,caci
nu ti-ai fi putut îndeplini îndatoririle. În al doilea rând, regasim aceasta poveste simbolica si în
alte versiuni anterioare. De pilda, mântuitorul scandinav Baldur, fiul lui Odin, a fost strapuns de
o sulita din vâsc aruncata de Hod, un zeu orb. Data de 15 martie sau Idele lui Marte a fost data la
care au murit numerosi mântuitori pagâni. Scandinavii au consacrat aceasta zi zeului Hod, iar
crestinii au proclamat-o mai târziu sarbatoarea „Binecuvântatului Longinus!” Sa mori de râs, nu
alta!
Simbolul pestelui este o alta tema care transpare în toate Evangheliile si care reprezinta un
simbol al lui Nimrod/Tammuz, tatal si fiul din religia babiloniana. Un alt motiv pentru care Iisus
a fost reprezentat ca un peste ar putea avea legatura cu semnul astrologic al Pestilor. Se
presupune ca în jurul datei când s-a nascut Iisus pamântul a intrat în casa astrologica a Pestilor.
S-a nascut astfel o noua era, iar Iisus ar fi putut fi simbolul ei. La ora actuala intram într-o alta
era, cea a Varsatorului, potrivit legii miscarii de precesiune a axei pamântului. Când Biblia
vorbeste despre „sfârsitul lumii”, avem din nou de-a face cu o traducere gresita. Cuvântul
grecesc aeon a fost tradus prin lume, dar el înseamna mai degraba era sau epoca, nu lume. Prin
urmare, nu ne aflam în fata unui sfârsit al lumii, ci al unei epoci, Era Pestilor, care a durat 2160
de ani. Crestinismul nu a înlocuit religiile pagâne, caci este el însusi o religie pagâna. Persanii,
care si-au mostenit credinta de la sumerieni, egipteni si babilonieni, cunosteau simbolurile
botezului, confirmarii, iadului si raiului, al îngerilor luminii si întunericului si al îngerului cazut.
Toate aceste simboluri au fost preluate mai târziu de crestinism, care a pretins ca îi apartin în
exclusivitate.
În timpul presupusei vieti a lui Iisus, Fratia eseniana îsi avea sediul la Qumran, pe coasta de nord
a Marii Moarte, sau cel putin asa ni se spune. Cercetarile lui Brian Desborough demonstreaza ca
acest loc era în acele vremuri o colonie de leprosi si ca esenienii au trait ceva mai departe de-a
lungul coastei, într-un loc mult mai potrivit. Manuscrisele de la Marea Moarta, gasite în pesterile
de lânga Qumran în anul 1947, le-au permis cercetatorilor sa cunoasca mai bine modul de viata
si credinta esenienilor, cu toata opozitia autoritatilor, care nu doresc ca adevarul sa iasa la iveala,
punând sub semnul îndoielii versiunea oficiala a istoriei. Manuscrisele au fost ascunse de romani
în timpul revoltei iudeilor din jurul anului 70, care a fost înecata în sânge. Au fost descoperite
circa 500 de manuscrise ebraice si aramaice, care includ texte din Vechiul Testament, printre
care si o copie integrala a Cartii lui Isaia cu câteva secole mai veche decât cea inclusa în Biblie.
Exista sute de documente care descriu obiceiurile esenienilor si modul lor de organizare. Ele
confirma ca esenienii erau fanatici care respectau inventiile levite din Vechiul Testament în
litera, nu în spiritul lor. Ei îi priveau pe toti cei care nu gândeau la fel ca ei ca pe niste dusmani si
se opuneau vehement ocupatiei romane. Esenienii erau ramura palestiniana a unei secte egiptene
înca si mai extremista, numita Therapeutae („Vindecatorii”, de unde se trage si cuvântul modern
terapie). Au mostenit cunoasterea secreta din Egipt si din întreaga lume antica. Therapeutae si
esenienii foloseau în egala masura simbolul lui „messeh”, crocodilul „draconian” al Egiptului, cu
a carui grasime erau unsi faraonii sub autoritatea Curtii Regale a Dragonului. Esenienii aveau o
cunoastere profunda a remediilor, inclusiv a celor halucinogene, folosite în initierile scolilor
misterelor si pentru a intra în stari modificate de constiinta. Proprietatile „ciupercilor sacre” sau
ale „plantelor sfinte” faceau într-o asemenea masura parte integranta din viata organizatiilor
secrete încât preotii evreiesti purtau chiar o boneta în forma de ciuperca (vezi Figura 17),
confirmând astfel importanta acestei plante. Aveau chiar ritualuri speciale de pregatire si folosire
a ciupercilor. Pâna si ciupercile capatau conotatii legate de „Fiul lui Dumnezeu” (dar ce simbol
nu capata asemenea conotatii?), fiind asociate cu ciclul solar. Ele erau culese cu mare devotiune
înainte de rasaritul soarelui, numeroase simboluri ale acestui ritual putând fi gasite în Biblie si în
alte texte antice. Ca de obicei, folosirea ciupercilor sacre si a altor remedii, ca si cunoasterea

79
secreta legata de proprietatile lor, proveneau din cultura anterioara a Sumerului. Therapeutae
aveau o universitate înfloritoare în Alexandria, de unde îsi trimiteau misionari pentru a crea noi
ramuri si filiale în întregul Orient Mijlociu. Aceasta este o alta conexiune pe care o putem stabili
cu Egiptul si cu scolile misterelor.

Figura 17 Preot evreu cu o boneta în forma de ciuperca ce simbolizeaza

importanta acestei plante halucinogene în ritualurile religioase ale vremii.

Esenienii erau adepti ai lui Pitagora, filozoful si matematicianul

grec care era un initiat de rang înalt atât al scolii egiptene a
misterelor cât si al celei grecesti. Potrivit celui mai faimos istoric al
vremii, Josephus, esenienii trebuiau sa jure ca vor pastra secrete
numele puterilor care conduc universul. Acest secret era una din
legile tuturor scolilor misterelor. Esenienii-Therapeutae practicau
ritualuri extrem de asemanatoare botezului crestin de mai târziu si
obisnuiau sa marcheze fruntile initiatilor cu o cruce. Acesta era
simbolul iluminarii indicat în Cartea lui Ezechiel din Vechiul
Testament, fiind folosit si în initierile misterelor lui Mithra si ale
altor zei solari ai vremii. Esenienii priveau cu dezgust functiile
corporale naturale, inclusiv sexul, fiind si în aceasta privinta precursorii Bisericii Romane, care
avea sa absoarba multe din credintele, terminologia si practicile lor. Doua manuscrise de la
Marea Moarta, unul în ebraica si celalalt în aramaica, contin ceea ce am putea numi niste
horoscoape, care atesta convingerea ca miscarile planetelor influenteaza caracterul si destinul
omului. Esenienii practicau astrologia, al carei simbolism poate fi gasit în toate cele patru
Evanghelii si în Vechiul Testament. Primii crestini, care erau urmasii esenienilor-Therapeutae,
faceau acelasi lucru, la fel ca si romanii si celelalte natiuni pagâne din jurul Iudeii. Scriitorul
Philo, care a trait în perioada atribuita vietii lui Iisus, afirma în lucrarea sa, Tratat despre viata
contemplativa, ca atunci când Therapeutae se rugau lui Dumnezeu, ei se întorceau catre soare,
dar si faptul ca acestia studiau scripturile sacre pentru a le descoperi semnificatiile (codurile)
ascunse. Adauga de asemenea ca ei meditau asupra secretelor naturii, ascunse în aceste carti
sacre sub valul alegoriilor. Exact în acest fel este scrisa Biblia. La ora actuala, acest limbaj secret
este folosit în logo-uri, însemnele armelor si pe steaguri, precum si în alte însemne ale
companiilor si altor organizatii controlate de Fratie.
Tot în legatura cu esenienii poate fi pusa si existenta unei societati secrete care se regaseste atât
în Vechiul cât si în Noul Testament, numita secta nazaritilor sau a nazarinenilor. Se spune ca
anumite personaje din Vechiul Testament, precum Moise sau Samson, ar fi fost membri ai
acestei grupari, la fel ca si Iisus din Noul Testament, fratele sau Iacov, Ioan Botezatorul si
Sfântul Pavel. Faptele Apostolilor fac urmatoarea afirmatie în legatura cu Pavel: „Am descoperit
ca omul acesta este o ciuma; pune la cale razvratiri printre toti iudeii de pe tot pamântul si este
mai-marele partidei nazarinenilor”. Desi nici unul din aceste personaje nu a existat cu adevarat,
simbolismul nazarinean face trimitere la o conexiune cu o societate secreta, care se regaseste în
întreaga Biblie. Esenienii si nazarinenii par sa fie ramuri diferite ale aceleiasi secte. Potrivit
istoricului iudeu Josephus, esenienii purtau robe albe, în timp ce nazarinenii purtau robe negre, la
fel ca si preotii lui Isis din Egipt. Negrul este culoarea Fratiei Babiloniene care a manipulat
întreaga istorie a umanitatii. Nu întâmplator, el a devenit culoarea asociata cu autoritatea (priviti
robele judecatorilor si ale avocatilor) si cu moartea. Reprezinta de asemenea culoarea traditionala
a meseriei de profesor, caz în care robei negre i se adauga tichia cilindrica având deasupra un
dreptunghi, un alt simbol francmason renumit. Cel mai mare miracol al lui Iisus trebuie sa fi fost
însa însasi originea sa, caci Nazaretul nu existat deloc la vremea respectiva. Probabil ca el aspus:
„Sa fie Nazaretul! Si s-a facut Nazaretul”. În realitate, acest nume nu apare în nici una din hartile
detaliate ale romanilor si nu este pomenit în nici o carte, scriere sau document al vremii. Cu

80
siguranta, Iisus nu avea legatura cu o localitate numita Nazaret, ci cu societatea secreta a
nazarinenilor.
Esenienii-Therapeutae-nazarinenii reprezinta puntea de legatura între Vechiul Testament, Noul
Testament si aparitia crestinismului. Primii crestini au fost numiti nazarineni înainte de a fi
numiti crestini. Ritualurile Fratiei Nazarinene pot fi regasite cu usurinta în cele ale Bisericii
crestine de astazi. Astfel, nazarinenii purtau robe negre, la fel ca si majoritatea clericilor crestini.
La Qumran se obisnuia sa se practice baia rituala pentruspalarea „pacatelor”, traditie care s-a
transformat în botezul crestin. În timpul slujbelor obisnuiau sa manânce pâine si sa bea vin,
traditie care se regaseste în misa catolica. W. Wynn Westcott a fost fondatorul Ordinului Satanic
al Golden Dawn, din Anglia, care avea sa joace un rol important în venirea la putere a lui Adolf
Hitler si a nazistilor. El stia din interior întreaga poveste si a afirmat în lucrarea sa, Masonul
magic, ca francmasonii de astazi se trag din esenieni si din alte grupuri similare din antichitate.
Cuvântul modern prin care îi desemneaza arabii pe crestini este nasrani, în timp ce Coranul
musulman foloseste termenul de nasara sau nazara. Aceste cuvinte îsi au originea în termenul
ebraic nozrim, care a derivat din expresia nozrei ha-Brit – Pastratorii Conventului (Contractului).
Aceasta expresie era folosita în perioada de timp atribuita vietii lui Samuel si lui Samson din
Vechiul Testament. Samuel este prezentat ca un lider levit, adica al gruparii care a pus la cale
întreaga schema a Bibliei-Talmudului, sub atenta supraveghere a Fratiei Babiloniene. Conventul
este sinonim cu Marea Opera francmasona a tuturor timpurilor, respectiv cu Agenda de preluare
a controlului planetar de catre reptilieni.
Liniile genealogice („poporul ales” de zei) si cunoasterea secreta sunt simbolizate de „vinul” si
de „viile” pomenite în Biblie si în nenumarate alte texte si gravuri ale vremii. Vechiul Testament
vorbeste de „Vinul pe care l-ai adus din Egipt”. Tot aici ni se spune ca: „Via Domnului Ostirilor
este Casa lui Israel, iar planta placuta lui sunt oamenii lui Iuda”. Convingerea mea ferma este ca
linia genealogica implicata aici nu se refera la casa regala a lui David. La urma urmei, acesta nici
macar nu a existat, lucru care confirma aceasta concluzie. Simbolismul vinului îsi are,ca de
obicei, originea în Babilon si în Egipt. În scolile grecesti ale misterelor, zeii solari erau Bahus si
Dionisos, cei doi patroni ai viilor. De ce anume depind strugurii pentru a se coace, mai presus
decât orice alta planta? De soare. Vinul si linia genealogica a lui Iisus sunt doua teme care se
amesteca cu simbolismul solar, facând referire clara la liniile genealogice regale si preotesti ale
reptilienilor Anunnaki. O alta tema abordata de Noul Testament este nunta din Cana. Nici
aceasta nu a fost o nunta reala, ci un simbol al fuziunii soarelui cu pamântul, adica a zeului
cuzeita. În tinutul Canaan se obisnuia ca primavara sa se sarbatoreasca anumite rituri sexuale si
de fertilitate numite „Festivalul casatoriei din Canaan”. La aceasta nunta simbolica din Cana,
Iisus a transformat apa în vin. Cele doua elemente de care au nevoie strugurii pentru a se coace si
pentru a putea fi transformati în vin sunt apa pamântului si caldura soarelui. Bahus, fiul grec al
lui Zeus si al fecioarei Semele, este un alt personaj mitic care a transformat apa în vin. Au existat
de asemenea ritualuri eseniene legate de vin si de apa. Esenienii, Therapeutae si gnosticii erau
implicati în tot felul de ritualuri secrete, iar povestea lui Iisus nu este altceva decât o alegorie
alcatuita din tot felul de simboluri asociate cu soarele, astronomia, astrologia, liniile genealogice,
cunoasterea secreta si ritualurile si numele folosite de scolile misterelor. La fel ca si Vechiul
Testament, Noul Testament este un amestec de fapte reale si imaginare (acestea din urma mult
mai numeroase), care contine o sumedenie de coduri si simboluri intercalate într-o naratiune care
nu poate conduce decât la confuzie si ratacire daca este luata literal. Acest lucru transpare în
fraza repetata obsesiv în Noul Testament: „Cine are urechi de auzit sa auda”. Cine este initiat în
cunoasterea secreta sa înteleaga ce este de înteles. Cât de spre ceilalti, care nu sunt initiati, lasati-
i sa creada în prostiile astea.
Iata câteva mituri biblice care nu se sustin:
 Ideea ca Iisus era „tâmplar” deriva dintr-o greseala de traducere. Cuvântul ebraic naggar
a fost tradus în greceste prin expresia ho tekton. Aceste cuvinte nu se traduc literal prin
„tâmplar”, ci prin oameni care îsi stapânesc perfect mestesugul, fiind folosite inclusiv în
cazul profesorilor si intelectualilor, nu numai al meseriasilor.

81
 Cu siguranta, Iisus nu s-a nascut într-un staul. De altfel, nici o Evanghelie nu afirma acest
lucru. Scena Nasterii Domnului este o inventie de data recenta. Totul a pornit de la o
afirmatie din Evanghelia dupa Luca, în care se spune ca Iisus s-a nascut într-o iesle în
care erau hranite animalele, pentru ca în han nu mai era nici o camera libera. Versiunea
greaca a Bibliei, din care s-a facut traducerea engleza, afirma doar ca nu exista nici un
topos în kataluma – adica nici un loc în camera. Evanghelia dupa Matei afirma raspicat
ca Iisus se afla într-o casa: „Si când au intrat în casa, ei l-au vazut pe prunc cu Maria,
mama sa, si au cazut la picioarele lui si i s-au închinat”. Ieslele erau folosite frecvent în
acele timpuri pentru atine copiii mici în ele daca nu exista un leagan corespunzator. În
cazul de fata, se pare ca a fost adusa ieslea în casa, si nu invers.
 Se pare ca scena Nasterii Domnului s-a nascut la Greccio, înItalia, locul în care a trait
Sfântul Francisc din Assissi. În anul 1223, acesta a adunat câtiva localnici si animalele
lor, ilustrând astfel scena nasterii lui Iisus. Aceasta a prins rapid, asa ca ieslele din lemn
au devenit foarte populare de Craciun în întreaga Italie. Restul se cunoaste. Nici darurile
de Craciun nu reprezinta un obicei pur crestin. El se practica în întreaga lume pagâna cu
ocazia Anului Nou, cu mult timp înainte de aparitia crestinismului. Crestinii nu au facut
decât sa împrumute aceasta traditie, la fel cum au facut cu toate celelalte.
 Profetiile biblice afirma ca „messiah” (messeh, crocodilul egiptean) se va numi
Emmanuel, dar numele dat de Evanghelii lui Mesia este Iisus, sau cel putin echivalentul
iudaic al acestuia. Ups! Este ciudat cât de usor trec crestinii peste acest amanunt atunci
când citeaza profetia nasterii lui Emmanuel cu fiecare ocazie a Craciunului. Gânditi-va la
toti copiii care s-au îmbracat de-a lungul timpului în Maria, Iosif, în pastori, întelepti,
magari, oi si vaci. Aceasta fantezie a fost folosita pentru a îndoctrina nenumarate
generatii, facându-le sa creada ca toate aceste lucruri s-au petrecut în realitate, când, de
fapt, scena Nasterii Domnului a fost rezultatul unei erori de traducere, al unei puneri în
scena a Sfântului Francisc si al ritualurilor pagâne practicate în miez de iarna. Hei, copii,
veniti la mine, caci am doua vorbe sa va spun!
 Euharistia crestina, momentul în care adeptul manânca pâine si bea vin, pentru a
simboliza astfel trupul si sângele lui Christos, îsi are originea într-un ritual canibal în care
adeptii mâncau cu adevarat din trupul si sângele omului sau animalului sacrificat. Marea
majoritate a terminologiei crestine provine din limba greaca, inclusiv termeni precum
Christos sau crestinism. Alti termeni adoptati sunt: biserica (Casa Domnului), ecleziastic
(de la Ecclezia, Marea Adunare a Parlamentului Grec), apostol (misionar), preot (batrân)
si botez (scufundare în apa).
 Chiar si Evangheliile recunosc ca Iisus a fost înconjurat de teroristi. Simon Magus era
cunoscut sub numele de Simon Zelotes (Zelotul), atestând astfel rolul sau de comandant
al zelotilor, „luptatoriipentru libertate” care propovaduiau razboiul total împotriva
romanilor. Un alt nume care i se atribuie este cel de Simon „Kananites”, cuvânt grec ce
înseamna „fanatic”, dar care a fost tradus în engleza prin Simon Canaanitul! Iuda
„Iscariotul” deriva de la cuvântul Sicarius, care însemnaasasin. Într-adevar, a existat un
grup numit Sicani sau Fiii Pumnalului, care provine de la cuvântul sica, ce înseamna
pumnal cu lama curba. Sicarius a devenit în limba greaca Sikariotes, care a fost tradus în
engleza drept Iscariotul. Zelotii-sicanii obisnuiau sa atace caravanele care aprovizionau
armata romana prin ambuscade care nu difereau prea mult de cele ale unor grupuri
teroriste moderne, precum IRA din Irlanda de Nord.
 În acea vreme, oamenii nu erau crucificati pentru delictul de furt, lucru care spulbera
legenda celor doi tâlhari crucificati alaturi de Iisus. De altfel, si aceasta legenda este tot
un „furt”, caci a fost relatata în legaturacu diferite alte personaje înaintea lui Iisus. Însasi
pedeapsa pentru „crimele” de care a fost acuzat Iisus în Evanghelii ar fi trebuit sa fie
omorârea cu pietre de catre autoritatile iudee, nu de romani.
 Un alt mit se refera la spalarea pe mâini a lui Pontius Pilat, guvernatorul roman care a
dorit sa paseze astfel responsabilitatea mortii lui „Iisus” multimii dezlantuite. Spalarea pe
mâini era un gest simbolic care indica inocenta în comunitatea eseniana. Biblia mai
82
 sustine ca exista un obicei roman de a fi eliberat un prizonier cu ocazia Pastelui evreiesc,
lucru care pur si simplu nu este adevarat. Nu a existat niciodata un asemenea obicei, asa
ca întreaga scena ramâne o inventie.

Am putea scrie o întreaga carte despre miturile din Biblie. De altfel, cineva chiar a facut acest
lucru. Cartea este numita, pe buna dreptate, Miturile biblice, si daca doriti o documentare mai
detaliata a informatiilor pe care vi le-am oferit în acest capitol, v-o recomand cu caldura. Nu
exista dovezi credibile ale existentei unui personaj istoric numit Iisus, nici de natura arheologica,
nici scrise – nimic. La fel stau lucrurile si în ceea ce îi priveste pe Solomon, Moise, David,
Avraam, Samson si nenumarate alte „vedete” biblice. Singurele texte pe care ne putem baza sunt
cele levite si diferitele versiuni ale Evangheliilor. Cât de disperati trebuie sa fi fost manipulatorii
daca au încercat sa introduca o referinta la Iisus în opera istoricului „iudeu” Josephus, încercând
sa demonstreze astfel realitatea unei contrafaceri… Exista mai mult de 40 de scriitori care au
scris cronici despre evenimentele petrecute în aceasta perioada de timp în Iudeea, dar care nu fac
nici o mentiune la Iisus. Sa nu existe chiar nici o referire la un om ca el, dupa tot ce se presupune
ca a facut? Philo a trait în perioada atribuita vietii lui Iisus si a scris o istorie a iudeilor care a
acoperit integral aceasta perioada. A locuit chiar în Ierusalim în anul în care ar fi trebuit sa se
nasca Iisus si când Irod ar fi trebuit sa dea ordinul de ucidere a copiilor cu vârste de pâna la doi
ani; si totusi, nu face nici o referire la acest eveniment. S-a aflat în Ierusalim când Iisus ar fi
trebuit sa îsi faca intrarea triumfala în oras, apoi sa fie crucificat si sa se ridice din morti a treia
zi. Ce credeti ca spune Philo despre aceste evenimente? Nimic. Nici un cuvânt. Nici celelalte
documente romane ale vremii sau textele scriitorilor greci ori alexandrieni care cunosteau foarte
bine perioada si tinutul respectiv nu mentioneaza nimic despre aceste lucruri.
De ce? Pentru simplul motiv ca ele nu s-au petrecut. Întreaga legenda a lui Iisus este o poveste
simbolica, împanata de coduri si simboluri ezoterice si astrologice, cu scopul de a crea o noua
religieînchisoare pentru mase, pornind de la aceeasi simbolistica a Fratiei Babiloniene. Rasa
umana a fost amagita din nou. A câta oara?

83
 CAPITOLUL CINCI

Cuceriţi de cruce
Biserica crestina este o farsa fundamentata pe o fantezie. Cine doreste o confirmare despre cât de
usor pot fi controlate masele nu trebuie decât sa priveasca miliardele de oameni care au adorat
de-a lungul timpului un basm inventat acum 2000 de ani de niste oameni în robe negre. De altfel,
acelasi lucru este valabil si în ceea ce priveste celelalte religii: iudaismul, islamul, hinduismul,
etc.
Aceste religii au fost create de aceeasi forta, cu scopul de a produce un efect similar. Toate
miturile zeilor mântuitori din antichitate au la baza aceeasi schema: 1) omul se naste cu un pacat
originar, asa ca nu valoreaza nimic chiar din clipa în care vine pe lume; 2) el nu poate fi mântuit
decât în cazul în care crede într-un „Mântuitor”, adica daca face ceea ce îi spun preotii sa faca; 3)
daca nu face acest lucru, va fi condamnat pentru totdeauna la chinurile iadului. Câta vinovatie si
câta teroare a creat aceasta schema de-a lungul miilor de ani! Am auzit personal mame catolice
plângându-si copiii care au murit la nastere întrucât nu stiau ce o sa se întâmple cu ei. Unde vor
ajunge, în rai sau în iad, caci au fost prea mici pentru a apuca sa creada în Iisus Christos?
Priveam deunazi un canal catolic transmis la americani, când omului în sutana i s-a pus aceasta
întrebare. Dupa ce s-a scarpinat în barba, a raspuns ca este o chestiune teologica profunda. Zau!?
A adaugat ca fie copilul va ajunge în Purgatoriu (câta vreme?, ne-am putea întreba), fie va fi
judecat pentru comportamentul parintilor sai. Ce prostii înfioratoare! Noroc ca nu va fi judecat
dupa comportamentul preotilor! Daca nu poti fi mântuit decât în masura în care crezi în Iisus, ce
se întâmpla cu toate miliardele de oameni care s-au nascut în locul nepotrivit si care nu au auzit
deloc de el? Sunt ei condamnati din start la focurile iadului, pentru ca nu au fost informati? Cam
crud acest Dumnezeu crestin, nu vi se pare? Desigur însa ca acestlucru nu este adevarat. Întreaga
poveste este o schema pusa la cale de initiatii Fratiei Babiloniene cu scopul de a controla mintea
maselor.
Chiar când scriam acest capitol si investigam sursa din care au provenit Evangheliile, m-am
întins sa iau o carte de pe raftul de sus al bibliotecii si odata cu ea a cazut si o carticica mai mica.
Nu-mi aminteam sa o fi vazut vreodata, dar titlul ei mi-a atras imediat atentia. Se numea
Adevaratii autori ai Noului Testament si era scrisa de Abelard Reuchlin. Cartea a fost tiparita
pentru prima data în Statele Unite în anul 1979 si vorbeste despre un cerc interior de initiati, cel
mai exclusivist club al istoriei, care stiu adevarul despre Iisus, dar nu doresc ca si ceilalti sa-l
afle. Ce m-a izbit cel mai tare era faptul ca autorul a ajuns la aceleasi concluzii ca si mine: ca
84
Evangheliile sunt o inventie menita sa creeze o noua religieînchisoare. Cartea nu analizeaza tot
simbolismul pe care l-am prezentat eu în capitolul anterior, dar precizeaza numele familiei si ale
celorlalte persoane care au scris Noul Testament, precum si „codurile” pe care le-au folosit
pentru a-si „semna” drepturile de autor. Interesant mi s-a parut faptul ca unul din aceste coduri
este chiar numarul 40, la care am facut referire si eu. Numarul 40 este reprezentat de litera M, de
la Maria. Aceasta litera continua sa fie extrem de semnificativa pentru Fratie chiar si în zilele
noastre si poate fi vazuta pe toate lanturile de restaurante MacDonalds din lume. Vom vedea
ceva mai târziu cum folosesc companiile transnationale simbolismul Fratiei în logo-urile si
numele lor. M face referire la Maria sau Madonna, adica la Semiramida. Abundenta dovezilor
aduse în cartea lui Reuchlin, extrem de complexa si bazata pe coduri matematice ezoterice, este
coplesitoare. De aceea, va recomand insistent sa va procurati un exemplar, daca doriti sa aflati
toate detaliile descrise în ea. Autorul prezinta înca din primul paragraf descoperirile sale:

„Noul Testament, biserica si crestinismul au fost în totalitate creatiile clanului lui

Calpurnius Piso [pronuntat Peso], o familie de aristocrati romani. Atât Noul Testament cât
si toate personajele din el – Iisus, toti Iosifii, toate Mariile, toti discipolii, apostolii, Pavel,
Ioan Botezatorul, etc. – sunt simple fictiuni. Clanul Piso a inventat întreaga poveste si
personajele ei, dupa care le-a plasat într-un anumit context istoric, populând legenda cu
anumite personaje periferice reale, precum Irod, Gamamiel, guvernatorii romani, etc. Cât
despre Iisus si celelalte personaje centrale, acestea reprezinta simple inventii”.

Clanul Piso a fost o familie genealogica care a numarat în rândurile ei oameni de stat, consuli,
poeti si istorici. Cu siguranta, asemenea oameni nu puteau sa nu fie afiliati la una din societatile
secrete din Imperiul Roman, cu atât mai mult cu cât acest imperiu a reprezentat o veritabila
trambulina pentru liniile genealogice reptilo-umane. Asa se explica, de pilda, de ce American
Express, aceasta organizatie creata de Fratie, are drept logo un soldat roman. Familia Piso
pretindea ca se trage din Calpus, fiul lui Numa Pompilius, succesorul lui Romulus si fondatorul
Romei. Ce mai, erau oameni de vaza. Se crede ca aceste linii genealogice romane foarte vechi au
provenit din Troia. Practic, avem de-a face cu o familie al carei arbore genealogic poate fi trasat
pâna în Muntii Caucaz si în Orientul Apropiat. Dupa distrugerea Troiei în jurul anului 1200
î.Ch., legenda spune ca Enea, un erou cu sânge „regal” (adica reptilian) i-a adunat pe soldatii
care au mai ramas din armata sa si s-a stabilit în Italia. Aici, s-a însurat cu fiica regelui latinilor si
din aceasta fuziune a rezultat mai târziu Imperiul Roman. Potrivit multor traditii, nepotul lui
Enea, un barbat pe nume Brutus, a debarcat în Insulele Britanice în anul 1103 î.Ch., împreuna cu
o mâna de troieni, inclusiv unii proveniti din coloniile din Spania, si a devenit regele britonilor.
El este cel care a fondat orasul numit Noua Troia, caruia romanii i-au spus mai târziu Londinium
(Londra de astazi).
Lucius Calpurnius Piso, capul familiei de care vorbim, s-a însurat cu stranepoata lui Irod cel
Mare. Potrivit cercetarilor lui Reuchlin, Piso, care folosea multe pseudonime, a fost cel care a
creat textul „Ur Marcus”, prima versiune a Evangheliei dupa Marcu, în jurul anului 60 e.n. Unul
din prietenii care l-au încurajat a fost faimosul scriitor roman Annaeus Seneca, dar se pare ca
amândoi au fost ucisi de împaratul Nero în anul 65. Cu aceasta, numele de Piso a disparut din
istoria romana si nu a mai reaparut decât în anul 138 e.n., când nepotul lui Piso, Antoninus, a
devenit împarat. Începând din acest moment, familia a ramas cunoscuta sub numele deAntonini,
nu de Piso. În cei 73 de ani care s-au scurs între moartea primului Piso si venirea la putere a lui
Antoninus s-au pus bazele crestinismului prin scrierea celor patru Evanghelii si semnarea lor sub
niste pseudonime. Dupa moartea tatalui sau asasinat de Nero, fiul lui Piso, Anus, care a
folositmai multe nume, inclusiv cel de Cestius Gallus, a fost facut guvernator al Siriei. El a
preluat astfel comanda armatei din Iudeea. A fost implicat în revolta iudeilor din anul 66, pe care
a fost trimis sa ocurme Vespasian. Împaratul Nero a fost asasinat în anul 68 de un agent al lui
Piso (potrivit lui Reuchlin; aceasta ipoteza pare verosimila, daca tinemcont de faptul ca Nero i-a
ucis tatal). În continuare, clanul Piso si-a focalizat puterea si influenta asupra lui Vespasian, care
a devenit împarat al Romei în anul 69. Un an mai târziu, romanii au distrus Ierusalimul, au furat

85
comorile din templu, inclusiv pretinsa Arca a Conventului, si le-au dus la Roma, unde au intrat în
custodia societatii secrete. Asca societate secreta nu era alta decât Fratia Babiloniana.
Reuchlin afirma ca Anus Calpurnius Piso a scris în continuare celelalte trei Evanghelii, în
urmatoarea ordine: Evanghelia dupa Matei (70-75 e.n.), o actualizare a Evangheliei dupa Marcu
(75-80), si, cu ajutorul scriitorului si omului de stat roman Pliniu cel Tânar, o actualizare a
Evangheliei dupa Luca (85-90). A urmat mai târziu Evanghelia dupa Ioan, opera fiului lui Anus,
Justus, scrisa în anul 105. Dupa cum spune Reuchlin, „Iisus” a fost o constructie complexa, iar
povestile despre viata lui au inclus elemente din legendele despre Iosif din Egipt si despre alte
personaje din Vechiul Testament, la care s-au adaugat elemente preluate din scrierile eseniene si
caracteristici ale diferitilor zei pagâni. Concluzia sa corespunde cu precizie celei la care am ajuns
eu. Diferitii Iosifi din povestea lui Iisus sunt în totalitate creatii ale lui Piso si fac parte integranta
din cod. Literele din numele de Piso se traduc în ebraica prin Yud, Vov, Samech, Fey, care
alcatuiesc împreuna numele de Iosif. Un alt cod pe care l-a folosit Piso pentru a-si insera numele
în povestile pe care le-a creat este numarul 60. Reuchlin atrage atentie asupra numeroaselor
similitudini dintre povestea lui Iisus si cea a personajului numit Iosif în Vechiul Testament, pe
care Piso l-a folosit drept model. Iosif a avut 12 frati; Iisus a avut 12 discipoli. Iosif a fost vândut
pentru 20 de monede de argint, Iisus pentru 30 (inflatia, de!). Fratele lui Iosif, Iuda, a sugerat ca
acesta sa fie vândut; Iisus a fost vândut de discipolul sau, Iuda. Iosif se afla în Egipt când au fost
ucisi primii nascuti ai tuturor familiilor; Iisus si familia sa au fugit în Egipt pentru a evita
uciderea pruncilor dispusa de Irod. Pentru principalii discipoli ai lui Iisus, Piso si-a folosit drept
modele propriii fii: Ioan (Julius), Iacov (Justus), Simon-Petru (Proculus) si Andrei (Alexandru).
Julius, Justus si Proculus au continuat sa scrie alte texte din Noul Testament, mai târziu. Piso a
avut grija ca Iisus sa împlineasca anumite profetii din Vechiul Testament, în special cele ale lui
Isaia. Reuchlin afirma ca familia Piso a facut o serie de schimbari si adaugiri inclusiv la textele
din Vechiul Testament, scriind marea majoritate a celor 14 carti apocrife ale Vechiului
Testament. Printre acestea se numara Cartea lui Ezdra, 1 Macabei, Cartea lui Iudit, a lui Tobit, a
lui Bel si a Dragonului (Balaurului). Membrii clanului Piso erau stoici, iar aceasta grupare credea
ca oamenii sunt motivati (putând fi implicit controlati) de teama si speranta (metodele predilecte
ale Fratiei Babiloniene). Ce alta cale mai buna am putea gasi pentru a descrie religiile nascute
din Vechiul si Noul Testament?
O alta manifestare a lui Anus Piso a fost Flavius Josephus, scriitorul pe care l-am citat de doua
ori ceva mai devreme. Motivul pentru care nici Piso, nici Josephus, sau sotul nepoatei lui Piso,
Pliniu cel Tânar, nu îl mentioneaza pe Iisus în scrierile lor oficiale este ca la vremea respectiva
acesta nu ar fi fost credibil. Povestile inventate de ei nu au fost acceptate ca „fapte reale” decât
odata cu trecerea timpului. Istoria oficiala a lui Josephus mentioneaza doar ca acesta a fost un
iudeu care descindea din linia genealogica regala hasmoneana, care a luptat împotriva romanilor.
Desi prietenii sai s-au sinucis când revolta a fost înabusita, el s-a predat si a scapat. Mai mult, ni
se spune ca a fost gazduit în Roma de catre împarati timp de 30 de ani, timp în care s-a însurat cu
stranepoata sa, intrând astfel în aristocratia romana. Sa fim seriosi! Josephus a fost totuna cu
aristocratul roman Anus Calpurnius Piso, care, împreuna cu fiii sai si cu Pliniu cel Tânar, au scris
Evangheliile si celelalte texte din Noul Testament.
Pliniu a scris mai multe epistole pe care le-a semnat sub numele de Sfântul Ignatiu. Grupul din
care facea parte a devenit, sub diferite nume, grupul primilor „parinti” ai bisericii. Cine a fost
însa cel care a transformat aceasta inventie romana în teribila religie-închisoare în care s-a
transformat ea mai târziu? Un împarat roman, coleg de Fratie cu cei din clanul Piso, pe nume
Constantin cel Mare. Care a fost instrumentul de cares-a folosit el? Biserica Romana cu sediul la
Roma! În lucrarea sa epica, Anacalypsis, Geoffrey Higgins arata cum a fost creata Roma, ca un
nou Babilon. Nu este de mirare ca religia crestina abunda de simboluri babiloniene. Întreaga
poveste a fost o înscenare cu scopul de a crea o noua religie care sa subjuge mintea umana, iar
ierarhia moderna a bisericii stie foarte bine acest lucru! Elita clerului crestin a stiut dintotdeauna
acest adevar, caci a facut parte de la bun început din societatea secreta care a creat mitul
crestinismului. Alte minciuni ulterioare, de un cinism desavârsit, precum cea referitoare la
Giulgiul din Torino, asociat cu societatea secreta a Cavalerilor Templului, nu au fost inventate

86
decât pentru a perpetua aceasta propaganda. Forta care i-a inventat pe Iisus si biserica crestina
este aceeasi forta care conduce la ora actuala lumea. Spre exemplu, Colegiul Roman al
Arhitectilor a fost un antemergator al francmasoneriei moderne; de fapt, tot ce s-a schimbat a
fost numele organizatiei. Altminteri, romanii foloseau aceleasi simboluri ale echerului,
compasului, si asa mai departe. Unul din templele folosite de acest colegiu în Pompeii a fost
acoperit cu lava emisa de eruptia Vezuviului în anul 71. Sapaturile care s-au facut aici au scos la
iveala o hexagrama în forma „stelei lui David”, un craniu si o placa în alb si negru a Artificierilor
lui Dionisos. Toate aceste simboluri sunt folosite de francmasonii moderni.
Revolta iudeilor împotriva Romei a continuat pâna la înfrângerea totala a Zelotilor din anul 74,
la Masada, podisul care se înalta deasupra Marii Moarte. Acesta a fost ultimul bastion al
comunitatii eseniene, careîsi evacuase baza situata pe coasta. În timp ce Zelotii iudei era
capturati de romani, numerosi membri ai societatii secrete nazarineene au fugit în Iordania,
Mesopotamia, Siria si Turcia, fapt confirmat de Julius Africanul, care a trait în Turcia în jurul
anului 200. Se spune ca Iosif din Arimathea, „unchiul” biblic al lui Iisus, ar fi calatorit în Franta,
pentru a raspândi cuvântul. Bibliotecarul Vaticanului, cardinalul Baronius, a afirmat ca Iosif a
sosit mai întâi la Marsilia, în anul 35, dupa care a ajuns în Insulele Britanice. Exista de asemenea
o legenda care spune ca „Maria Magdalena” si copiii lui „Iisus” ar fi fugit dupa „crucificare” în
sudul Frantei. Aceasta legenda sta la baza povestii Sfântului Graal, care sustine ca linia
genealogica a lui Iisus a devenit mai târziu dinastia merovingiana din Franta. Aceasta teorie este
o prostie, caci toti acesti oameni nu au existat de la bun început, ca sa nu mai vorbim de faptul ca
sursa acestei legende este un bibliotecar al Vaticanului, deci al Bisericii Romane. De ce a fost
ales însa districtul Provence din sudul Frantei? Ghiciti unde aveau proprietati întinse cei din
clanul Piso? În Galia, si mai precis, în… Provence! Nu este de mirare ca acest district este vestit
pentru „vinul” sau (linie genealogica/cunoastere). Câteva secole mai târziu s-a nascut legenda
Graalului, tesuta numai din mituri. Legenda este alcatuita din povestile simbolice ale Regelui
Arthur (un alt „soare”), care au fost ilustrate pe cartile de Tarot si în literatura si muzica Europei
secole la rând. Graalul nu era altceva decât cupa sau pocalul în care a fost colectat sângele lui
Iisus în momentul crucificarii. Acesta era de fapt un simbol al sângelui care curgea în ritualurile
antice care sacrificau miei în timpul echinoctiului de primavara, iar, pentru cei mai initiati, un
simbol al liniilor genealogice ale„zeilor” reptilieni. În primele manuscrise ale legendei, Graalul
este numit Sang Real, termen francez vechi care însemna sânge regal. Asa cum vom demonstra
mai departe, acest sânge regal nu era altul decât cel al liniilor genealogice reptilo-umane si nu
avea nimic de-a face cu Iisus.
Imaginea zeului solar cunoscuta sub numele de Iisus a fost transformata mai târziu într-un fiu
supranatural al lui Dumnezeu de cel care avea sa devina cunoscut sub numele de Sfântul Pavel,
al carui numereal era Saul din Tarsus. În varianta oficiala a povestii, Sfântul Pavel s-a nascut din
parinti iudei, dar a devenit cetatean roman, desi era un fariseu si un aderent strict la religia
ebraica. Ce alt iudeu care a devenit roman mai cunoastem? Josephus, pseudonimul lui Piso,
autorul Evangheliilor! Se spune ca Sfântul Pavel ar fi încurajat persecutia primilor crestini, dar s-
a convertit în timp ce se afla în drum spre Damasc, caci „Iisus” i-ar fi aparut miraculos în fata si
l-ar fi întrebat: „De ce ma persecuti?” De fapt, existatrei versiuni oficiale ale povestii. Într-una
dintre ele, Pavel a auzit vocealui Iisus vorbindu-i (Fapte 9:7). În alta a vazut o lumina mare, dar
nu a auzit nici o voce (Fapte22:9), iar în a treia a primit instructiuni de la Iisus despre misiunea
lui viitoare (Fapte 26:13). Pavel a fost creatia lui Pliniu cel Tânar (al carui nume de militar era
Maximus) si a lui Justus Piso. Cei doi au introdus în povestea lui Pavel numerosi prieteni si
asociati ai lor, inclusiv personaje din istoria familiei. Spre exemplu, cel care l-a vindecat pe
Pavel de orbire a fost un om pe nume „Ananias”, inspirat în mod evident de Annaeus Seneca, cel
care a murit împreuna cu tatal Piso dinordinul lui Nero. În Scrisoarea catre Romani gasim
aceasta fraza: „Saluta-l pe Herodion, amicul meu”, indiciu care dezvaluie legaturile familiei Piso
cu Irod cel Mare. Pavel nu a raspândit mesajul lui Iisus în Cipru, Creta, Macedonia, Asia, Grecia
si Roma. Cei care au facut-o au fost Pliniu siPiso. Între anii 100 si 105, Justus, tatal acestuia si
Pliniu, împreuna cu familia, prietenii si sclavii lor, s-au dus în Asia Mica (pe teritoriul actualei
Turcii), vizitând, printre altele, orasele grecesti si Alexandria, pentru a-i „încuraja” pe saraci si

87
pe sclavi sa adere la noua lor credinta. Primele biserici au fost create în Bithnya si Pontus de
Pliniu. Acesta a vizitat de mai multe ori aceste locuri, începând din anul 85, aceasta fiind chiar
originea prenumelui lui Pontius Pilat. Acesta este numit doar Pilat în Evangheliile dupa Matei si
dupa Marcu, primele Evanghelii scrise de Piso, dar în Evanghelia dupa Luca, cea pe care Piso
ascris-o împreuna cu Pliniu, Pilat capata brusc si un prenume: Pontius. Evanghelia dupa Luca a
fost scrisa chiar în anii în care Pliniu a început sa viziteze Pontius. Scrisorile lui Pliniu, semnate
chiar cu numele sau, afirma ca Justus Piso s-a aflat în Bhitnya între anii 96-98, folosind numele
de Tullius Justus, si ca familia Piso avea de asemenea o locuinta în Ephesus, locul în care se afla
templul zeitei Diana, o alta versiune a lui Isis, Semiramida, Barati, etc. În timp ce calatoreau prin
diferite locuri, membrii familiei Piso pretindeau ca sunt apostoli si episcopi, succesori ai
personajelor inventate chiar de ei, Petru si Pavel. Astfel, ei au pretins ca sunt Ignatius (Pliniu),
Justinus (Justus), Clement din Roma (Julius), Policarp (Proculus) si Papias (Julianus, fiul lui
Justus). La vremea respectiva, o membra a familiei Piso, Pompeia Plotina (pe numele sau real
Claudia Phoebe) era sotia împaratului roman Traian, asa ca ceilalti membri ai clanului au
beneficiat de un sprijinenorm de la cel mai înalt nivel al puterii. În textele biblice: Scrisoare catre
Romani, Timotei si Clement, Pompeia apare sub numele de „sora noastra Phoebe”, „Claudia” si
„Claudina”.
Clanul Piso împreuna cu Pliniu au introdus în textele lor toate simbolurile religiei soarelui si ale
miturilor Fratiei Babiloniene. De pilda, locul de bastina al lui Pavel este orasul Tarsus din Asia
Mica (actualmenteTurcia), capitala cilicienilor. Întâmplarea face ca acest oras sa fi fost unul din
principalele centre ale religiei solare a lui Mithra, care a ajuns la Roma prin intermediul
cilicienilor, de unde s-a raspândit apoi în întregul imperiu. De asemenea, Asia Mica a fost prima
regiune în care s-a raspândit cultul lui Dionisos. Ambele personaje erau zei solari nascuti pe data
de 25 decembrie, care au murit pentru iertarea pacatelor noastre. Tot ce cred la ora actuala
crestinii despre Iisus credeau în acele timpuri romanii despre Mithra. Ziua sacra a adeptilor lui
Mithra era duminica, tocmai pentru ca acesta era un zeu solar. Ei au numit aceasta zi Ziua
Domnului. Dionisos s-a nascut dintr-o fecioara si a fost cunoscut sub nume precum: Vita de vie,
Domnul Nostru, Mântuitorul, Judecatorul celor morti, Eliberatorul, CelÎnviat si singurul Fiu al
lui Dumnezeu. Deasupra capului lui Dionisos erauscrise cuvintele: „Eu sunt Viata, Moartea si
Învierea. Eu sunt cel ce poarta coroana înaripata (Soarele)”. Scriitorul H.G. Wells arata ca multe
din cuvintele atribuite de Pavel lui Iisus erau exact cele folosite de adeptii lui Mithra. Liturghia
lui Mithra este identica cu Liturghia lui Iisus. Când Pavel spune: „Ei au baut din piatra spirituala,
iar acea piatra era Christos” (1 Corinteni 10:4), el foloseste exact cuvintele din scripturile lui
Mithra.Doar numele au fost schimbate. În Evanghelii, Petru devine „piatra” crestina pe care
urma sa fie construita noua biserica. Se spune despre Colina Vaticanului ca era sacra pentru
Petru, dar acelasi loc era consideratsacru cu mult timp înainte pentru Mithra. Într-adevar, aici s-
au descoperit numeroase vestigii din perioada cultului lui Mithra! Practic, clanul Piso l-a
transformat pe Mithra într-un cult crestin de tip Mith-ra (n.n. mitologic).
Toti papii au emis pretentia ca domnesc în calitate de urmasi ai lui Petru, primul papa. Aceasta
pretentie deriva dintr-o afirmatie biblica a lui Iisus, în care acesta a spus: „Tu esti Petru, si pe
tine îmi voi cladi Eu biserica Mea”. Numai patru versete mai târziu urmeaza demolarea luiPetru:
„Dar El s-a întors si i-a spus lui Petru: ‚Înapoia mea, Satan! Tu esti o piatra de poticnire pentru
Mine, caci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor!’” „Piatra” este
un simbol clasic al scolilor misterelor, la fel ca si „piatra unghiulara” asociata cu Iisus, folosita
inclusiv în simbolismul francmason din zilele noastre. Petru este considerat pastratorul cheilor
raiului, dar si acesta este tot un simbol al scolilor misterelor care corespunde lui Ianus cel cu
doua fete, pastratorulcheilor Templului Întelepciunii, sau lui Mithra, care pastra de asemenea
cheile raiului. Pe de alta parte, Ianus nu era altul decât Eannus, unul din titlurile acordate lui
Nimrod în Babilon. Cheile de aur si de argint ale succesorului lui Petru, papa, sunt alte simboluri
folosite de doctrina secreta. Papii si cei care îi controleaza pe papi stiu foarte bine ce înseamna
aceste lucruri. Aurul si argintul sunt metalele pretioase care simbolizeaza soarele si luna. Despre
Petru si Pavel se afirma ca au fost ucisi la Roma în timpul prigoanei pe care a dezlantuit-o
împotriva crestinilor împaratul Nero, dar nu exista nici o dovada care sa ateste acest lucru. Exista

88
în schimb alte doua persoane care au fost ucise de Nero, si anume Lucius Calpurnius Piso, capul
familiei, si prietenul acestuia, Annaeus Seneca! Pe masura ce au trecut anii, religia soarelui si
simbolismul ezoteric al scolilor misterelor s-au transformat într-o religie bazata pe traducerea
literala a unor texte simbolice.
Crestinismul s-a cladit pe aceasta neîntelegere si pe aceasta farsa. Se încearca astazi sa ne faca sa
credem ca biserica crestina s-a nascut ca o singura entitate, dar nici acest lucru nu este adevarat.
De-a lungul vremii au existat numeroase factiuni care s-au grupat în jurul unor puncte de vedere
diferite, care s-au luptat între ele pentru a cuceri suprematia ca unice detinatoare ale
„adevarului”. Cel mai puternic conflict a fost cel declansat între cei care credeau în varianta lui
Pavel, care îl privea pe Iisus ca Fiul supranatural al lui Dumnezeu, si Arieni, care credeau ca el a
fost un om, nu una cu Dumnezeu. Arienii au primit acest nume de la Anus, un om al bisericii din
Alexandria, în Egipt, care s-a întrebat cum putea fi Iisus una cu Dumnezeu, în conditiile în care
Iehova afirmase clar ca el este singurul Dumnezeu. Cum putea fi divizat în acest caz Dumnezeu
în trei parti, respectiv Tatal, Fiul si Sfântul Duh? Conceptul „trinitatii” este un simbol pagân,
parte integranta din viziunea babiloniana si egipteana asupra lumii. Daca am trai într-o lume a
adultilor maturi, ar trebui sa le permitem tuturor oamenilor libertatea de a crede orice doresc, atât
timp cât nu îsi impun credintele si celor din jur. Simplul fapt ca noi credem ca parerile altora nu
sunt adevarate sau sunt niste prostii nu ar trebui sa aiba nici o importanta. Problema mea cu
crestinismul si cu religia în general nu este legata de credintele oamenilor în acestea – este
dreptul lor sa creada în orice doresc –, ci de felul în care le-au fost impuse ele prin cultivarea
sentimentelor de vinovatie, teama, violenta si reprimarea gândirii alternative. Din pacate,
acordarea dreptului de a crede în altceva decât crezi tu a devenit în acele timpuri o ofensa
criminala, asa ca paulinii si arienii si-au propus sa se distruga reciproc. Acesta este momentul în
care intra pe scena împaratul Constantin cel Mare, adevaratul parinte al crestinismului, alaturi de
clanul Piso si de Pliniu.
Constantin a devenit împarat al Romei în anul 312. El si-a câstigat reputatia de a fi un soldat
curajos si nemilos, servind în armata imperiala din Insulele Britanice cu mult timp înainte sa fie
ales ca Cezar al lumii occidentale. Dupa ce a devenit împarat, a început sa-si ucida dusmanii,
inclusiv pe copiii acestora. Legenda crestina afirma ca într-una din bataliile pentru cucerirea
puterii imperiale, dusa pe podul Milvian de lânga Roma, Constantin ar fi avut o viziune a lui
Iisus, care i-ar fi spus sa îsi puna o cruce pe steag, daca doreste sa obtina victoria împotriva
dusmanilor sai. Povestea pare rezonabila, dar nu ma pot împiedica sa nu ma gândesc ca este o
gluma proasta. Se spune despre Constantin ca s-ar fi convertit la crestinism în urma unor viziuni.
Exista totusi o mica problema: el nu a devenit niciodata un crestin adevarat, decât poate pe patul
de moarte, ca sa se asigure ca ajunge în rai! L-a adorat tot timpul pe zeul grec Apolo (Soarele), s-
a închinat lui Sol Invictus (Soarele Invincibil) si a ramas pâna la moarte Pontifex Maximus
(Pontiful Suprem) al BisericiiPagâne! În consecinta, Iisus a primit dreptul de a-si celebra ziua de
nastere pe data de 25 decembrie, data care nu a mai fost schimbata pâna astazi. Tot Constantin
este responsabil si de construirea mormântului sfânt de la Ierusalim. Mama sa, Elena, a vizitat
orasul Ierusalim pentru a depista locurile si relicvele sfinte ale legendei crestine. Ea a pretins ca a
descoperit locurile exacte în care s-a nascut Iisus, în care a fost crucificat, în care a fost
înmormântat si în care s-a ridicat la cer. Toate acestea pot fi vizitate siastazi în orice tur al
Ierusalimului. În anul 326, Constantin a construit o bazilica în punctul pe care maica-sa l-a
identificat ca fiind locul crucificarii. Acesta este spatiul pe care se afla astazi marea Biserica a
Sfântului Mormânt, care atrage milioane de crestini care doresc sa vada locul în care „a fost
crucificat Iisus”. Elena a pretins de asemenea ca ar fi descoperit cele trei cruci din lemn, la trei
secole dupa ce s-au petrecut faptele! Cu siguranta, trebuie sa fi fost o femeie foarte
descurcareata…
Adevarul este cu totul altul. Constantin era membru în aceeasi Fratie Babiloniana sub acoperirea
careia au operat cei din clanul Piso si Pliniu. Potrivit anumitor cercetatori, bazilica construita de
Constantin în Ierusalim face parte din schema geometrica sacra a orasului. Colegiul Roman al
Arhitectilor avea legaturi cu Ordinul Maestrilor Comacini, care s-a extins rapid sub domnia lui
Constantin si sub cea a lui Teodosie, în care crestinismul a devenit religia dominanta în imperiul

89
roman. Ambele organizatii erau ramuri importante ale Fratiei. Ordinul Comacinilor îsi avea
sediul pe insula Comacini de pe lacul Como, în nordul Italiei. Situat astazi în apropiere de
centrele elvetiene în care se spala masiv banii proveniti din traficul de droguri, precum Lugano,
lacul Como a reprezentat întotdeauna un centru important al Fratiei Babiloniene. De pilda, doi
membri moderni importanti ai Fratiei, Printul Philip al Marii Britanii si mentorul acestuia, Lord
Mountbatten, au participat la o întâlnire a Grupului Bilderberg (una din organizatiile secrete cele
mai importante ale Fratiei) care s-a tinut pe lacul Como, în anul 1965. Ordinul Comacinilor s-a
împartit în doua loji conduse de Mari Maestri. Membrii sai purtau sorturi si manusi albe si
comunicau prin semne si strângeri de mâna secrete. Toate acestea se întâmplau cu mai bine de
omie de ani înainte de crearea oficiala a francmasoneriei! Regele Lombardiei le-a acordat
protectia sa si au fost facuti maestri ai tuturor zidarilor si arhitectilor din Italia. Acest ordin
secret, succesor al arhitectilor Fratiei din antichitate, Artificierii Dionisieni, este cel care a
asigurat puntea de legatura între cei care au construit templele pagâne ale antichitatii si fratii lor
care aveau sa construiasca marile catedrale crestine din Europa. Practic, aceeasi Fratie le-a
construit pe toate! Templele antice erau altare închinate zeitatilor pagâne, la fel ca si catedralele
crestine de mai târziu. Singura diferenta era aceea ca în cazul celor din urma, publicul naiv
credea ca au fost ridicate întru slava lui „Iisus”. Faimosul erou crestin Sfântul Bernard l-a definit
pe Dumnezeu ca fiind „lungime, latime, înaltime si adâncime” tocmai pentru ca stia efectul
geometriei si al numerelor asupra câmpurilor energetice. La vremea lui, Pitagora afirmase de
asemenea ca „Numerele sunt totul”. Puterea formei, a numerelor, a geometriei si a proportiilor
sunt câteva din „marile mistere” care au fost ascunse de ochii maselor largi.
În mod evident, Constantin si Fratia care îi controla pe împarati au sesizat avantajele politice ale
sprijinirii miscarii crestine. Cât despre mase, acestea nu au avut nici o problema în a îmbratisa
noua religie, caci aceasta se potrivea cu cea a altor zei solari pe care îi cunosteau, inclusiv
Mithra. Crestinismul a strâns multi adepti ai lui Mithra, caci pentru acestia noua credinta nu
diferea cu nimic de fostul sistem de convingeri, cu exceptia numelui. Constantin a dispus
încetarea persecutiilor împotriva crestinilor în Imperiul Roman prin celebrul sau Edict din Milan,
dar nici macar acesta nu a facut o referire directa la crestinism, ci la toate religiile care credeau
într-un Dumnezeu unic. Oricum, persecutia de dinainte avea sa fie urmata în cel mai scurt timp
de altele, caci Biserica Catolica avea sa-i persecute, sa-i arda si sa-i tortureze pe toti cei care nu
credeau în credinta crestina, sau cel putin în versiunea sa asupra acesteia. Zeci de milioane de
oameni au murit în numele asa-zisului „Print al Pacii”. Constantin însusi si-a ucis sotia si fiul cel
mare înainte de a pleca în calatorie spre palatul sau din Niceea (la ora actuala Iznik, în Turcia), în
anul 325, pentru a decide acolo ce anume trebuie sa creada crestinii (decizii care au ramas
valabile pâna astazi). El dorea sa puna capat conflictului dintre paulini si arieni, si sa instaureze
un singur crez crestin. De aceea, a convocat 318 episcopi (un alt numar mistic) într-un conciliu la
Niceea si le-a spus ce anume au voie sacreada si ce nu. Între diferitele factiuni au izbucnit certuri
amare, caci se punea o chestiune arzatoare pentru viitorul lumii: era Iisus parte integranta a
Sfintei Treimi, alcatuita din Tatal, Fiul si Sfântul Duh? La naiba! Au fost scoase tot felul de
documente si s-au dat tot felul de lovituri sub centura. Daca sunteti cumva crestini, trebuie sa
stiti ca asa s-a decis soarta religiei dumneavoastra. Arienii au pierdut batalia din acea zi, si din
acest talmesbalmes tutelat de puterea imperiala romana s-a nascut credinta crestina actuala sau
crezul niceean. Iata în ce consta acest crez. Sper ca va concentrati, caci va voi pune întrebari mai
târziu:

„Noi credem într-un Dumnezeu unic, Tatal atotputernic, creatorul tuturor lucrurilor, vizibile
si invizibile deopotriva; si întrun Domn unic, fiul lui Dumnezeu, conceput de Tatal, adica
având aceeasi substanta ca si Tatal, Dumnezeu din Dumnezeu si Lumina din Lumina,
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nu creat, ci având aceeasi substanta ca si
Tatal, Cel prin care s-au facut toate lucrurile, atât cele din ceruri cât si cele de pe pamânt;
Cel care, pentru mântuirea noastra, a oamenilor, a coborât si s-a întrupat pe pamânt, s-a
facut om, a suferit si s-a ridicat din morti a treia zi, s-a ridicat la ceruri si va veni cândva
din nou pentru a-i judeca pe cei vii si pe cei morti; si mai credem în Duhul Sfânt”.

90
Ce poate fi mai simplu? Conciliul a stabilit ca Iisus este din aceeasi substanta ca si Tatal
deoarece în Babilonul antic se spunea ca Nimrod si fiul sau, Tammuz, sunt una si aceeasi
persoana. Cât despre mama sa, regina Semiramida, aceasta este gratulata cu titlul de Duh Sfânt.
Asa se face ca Tatal, Fiul si Duhul Sfânt sunt de fapt Nimrod-Tammuz si Semiramida.
Crestinismul nu este altceva decât religia Babilonului, si asa a fost de la bun început. La ora
actuala, Roma si Talia reprezinta unul din nucleele Fratiei, asa cum explic detaliat în cartea mea
anterioara, Si adevarul va va face liberi. Vaticanul însusi este în întregime controlat de Fratie,
fiind una din bazele cele mai importante ale acesteia.
La fel ca si iudaismul si islamul, crestinismul a fost conceput pentru a transpune în practica o alta
parte vitala a Agendei reptiliene: suprimarea energiei feminine, cea care permite conexiunea
intuitiva cu nivelele superioare ale constiintei multidimensionale a universului (si implicit a
fiintei umane). Prin suprimarea vocii intuitiei, ei au reusit blocarea accesului la constiinta
superioara si reducerea oamenilor la niste fiinte dominate de constiinta lor inferioara. Oamenii
sunt izolati astfel de expresia suprema a iubirii, întelepciunii si cunoasterii, depinzând întru totul
de „informatiile” manipulate care le bombardeaza ochii si urechile. Asa se explica de ce Fratia a
încercat tot timpul sa creeze o lume în care sa prevaleze energia masculina, cel putin la suprafata.
Starea de constiinta care corespunde arhetipului „macho” este deconectata de energia sa
feminina corespondenta, fiind profund dezechilibrata. De remarcat ca în Crezul Conciliului de la
Niceea nu se pomeneste nimic de vreo femeie. Se spune doar ca Dumnezeu s-a facut trup sub
forma lui Iisus Christos „pentru mântuirea noastra, a oamenilor”. Crestinismul a fost un bastion
masculin înca de la crearea sa, cu scopul de a suprima energia feminina si de dezechilibra
constiinta umana. Primii fondatori ai Bisericii, precum Quintus Tertullian, le-au izgonit pe femei
din oficiul preotesc si le-au interzis chiar sa vorbeasca în biserica. Biserica Catolica nu a acceptat
ca femeile au suflet decât în anul 1545, în urma Conciliului de la Trent. Chiar si atunci
majoritatea celor care au votat pentru a fost foarte subtire, diferenta fiind de numai trei voturi!
Semintele acestei dogme antifeminine adoptata de biserica crestina se regasesc în predecesoarea
sa, secta profetului (zeului solar mitic) Zoroastru. Acesta s-a nascut (cum altfel) în Persia,
actualmente Turcia, tinutul unde se afla Muntii Taurus si orasul în care s-a nascut Sfântul Pavel,
Tarsus. Zoroastru a fost un antifeminist vehement, afirmând ca: „Nici o femeie nu poate intra în
rai decât daca a fost o sotie supusa si si-a considerat barbatul un stapân”. Aceasta filozofie
reprezinta o reluare aproape cuvânt cu cuvânt a celei brahmanice, teribilul crez hindus care a fost
introdus de arieni în India cu multe secole înainte. Sfântul Pavel (respectiv clanul Piso si Pliniu)
a preluat stafeta antifeminismului si a creat premisele pentru cea mai oribila reprimare a femeilor
timp de aproape 2000 de ani. Printre perlele atribuite Sfântului Pavel se numara si urmatoarea:

„Sotii, supuneti-va sotilor vostri, caci sotul este capul sotiei, la fel cum Christos este capul
Bisericii. La fel cum Biserica se supune lui Christos, o sotie trebuie sa se supuna în toate
sotului ei”.

Sau:

„Eu nu suport sa aud o femeie predicând sau încercând sa uzurpe autoritatea barbatilor.
Nu o suport decât atunci când tace”.

Biserica crestina a fost construita cu scopul precis de a reprezenta si de a perpetua vibratia

masculina extrema, energia soarelui, pastrând astfel marele secret al cunoasterii, ascuns din cele
mai vechi timpuri. Aceasta biserica a devenit un instrument crucial si extrem de eficient pentru
eliminarea cunoasterii ezoterice din circuitul public, pentru a putea fi folosita în secret si cu rea
intentie din culise. Asaltul asupra energiei feminine si asupra cunoasterii ezoterice a condus la
oribilele persecutii împotriva „vrajitoarelor”, adica a mediumilor si persoanelor cu capacitati
extrasenzoriale. Aceste comunicari cu lumile de dincolo facusera parte integranta din lumea pre-
crestina, fiind unanim acceptate. Mediumii erau cunoscuti sub numele de profeti, oracole, canale
ale lui Dumnezeu, etc. Unul din liderii acestei vânatori de vrajitoare a fost Jerome, nascut în anul

91
341, cel caruia i se atribuie textul principalei versiuni latine a Bibliei. Jerome a fost cel care l-a
convins pe papa sa scoata în afara legii orice comunicatie cu alte lumi. Printr-un singur decret
papal, canalele lui Dumnezeu s-au transformat în vrajitori si vrajitoare ale diavolului, termen
folosit înca de numerosi crestini moderni. Regele James I, primul rege al Angliei si Scotiei
reunite, a inclus o condamnare aspra a actelor de vrajitorie în faimoasa sa Biblie (Biblia Regelui
James) tiparita în anul 1611 si s-a tinut de cuvânt, torturând si executând mii de femei sub
acuzatia de vrajitorie. Ceea ce îsi dorea Jerome era ca preotii sa devina mijlocitorii între oameni
si Dumnezeu. El nu dorea ca oamenii sa se roage direct lui Dumnezeu, contrazicând linia
oficiala, si cu atât mai putin sa puna în circulatie cunostinte neaprobate de biserica. Iata ce a spus
el, negru pe alb:

„Noi nu ne opunem atât profetiilor, cât acelor profeti care contrazic Scripturile mai vechi
sau mai noi”.

Simultan, initiatii Fratiei Babiloniene care au creat Biserica Romana se foloseau din plin de
aceste puteri extrasenzoriale, comunicând cu alte dimensiuni. Bine, dar cum altfel i-am putea
controla pe nespalati, cu atât mai mult cu cât sunt atât de numerosi?! Mai bine sa-i facem sa
creada într-un basm cu Iisus, pacalindu-i ca dupa o singura viata traita pe pamânt, Dumnezeu va
decide daca se duc în rai sau în iad. I-am convins deja ca noi, oamenii în robe negre, stim mai
bine ce doreste Dumnezeu de la ei si ca orice forma de cunoastere ezoterica este demoniaca.
Altceva? Mda, ar trebui sa fim atenti cu acea energie sexuala, forta creatoare din om. Trebuie sa
închidem acest izvor de energie; în caz contrar, sursa lor deputere nu va disparea. În aceasta
directie, cunoastem pe cineva cum nu se poate mai potrivit pentru aceasta sarcina: pe Augustin.
Hei, Augustine, treci în biroul nostru. La fel ca multi alti eroi timpurii ai Bisericii,
SfântulAugustin din Hippo era originar din Africa de Nord. În prima parte a vietii nu se mai
satura de sex, dar dupa convertirea sa la crestinism la vârsta de 31 de ani opiniile sale s-au
schimbat radical si el a stabilit ca sexul este ceva oribil. Cred ca stiti cât de dificili sunt fumatorii
când se lasa de fumat. Augustin nu a mai permis nici unei femei sa intre în casa sa neînsotita,
nici macar propriei lui surori. Din pacate, nu i-a venit în minte nici un alt mijloc de a face copii,
asa ca nu a putut interzice complet sexul, de teama sa nu dispara întreaga rasa. A insistat totusi
ca nimeni sa nu se bucure de el. Va asigur ca acest lucru este imposibil. Iata care era viziunea
Sfântului Augustin despre sexualitate:

„Soti, iubiti-va sotiile, dar într-un mod cast. Nu insistati asupra lucrarii trupesti decât în
masura în care acest lucru este necesar pentru procrearea copiilor. De vreme ce copiii nu
pot fi conceputi în nici un alt fel, va trebui sa va coborâti asupra lui împotriva vointei
voastre, caci el a fost pedeapsa lui Adam”.

Asa s-a ajuns la impunerea celibatului preotesc de catre papa Grigorie VII în anul 1074. Da,
motivul pentru care preotii catolici din epoca noastra sunt nevoiti sa practice celibatul se
datoreaza deciziei unui singur om, care a trait acum o mie de ani; din cauza lui, un numar
nesfârsit de copii abuzati de bietii preoti frustrati si confuzi au fost nevoiti sa suporte
consecintele. Augustin a fost primul care a facut legatura între sex si pacatul originar, acel
concept potrivit caruia ne nastem cu totii din start pacatosi, din cauza legaturii noastre de rudenie
cu Adam si cu Eva. Legenda crestina sustine ca singura fiinta care s-a nascut vreodata fara de
pacat a fost Iisus, întrucât a fost conceput printr-o nastere imaculata. Ce putem spune însa despre
mama lui? Cu siguranta, ea trebuie sa fi fost supusa pacatului originar, si este imposibil sa nu-i fi
transmis si lui ceva din acest pacat stramosesc. În cele din urma, Biserica Romana a sesizat
contradictia si a decretat ca si Maria s-a nascut fara de pacat, dintr-o fecioara. Bine, dar mama
ei? Se afla ea sub incidenta pacatului originar? Daca da, cu siguranta trebuie sa-i fi transmis o
parte din acesta. Doamne, opriti-ma înainte sa o iau razna! Numai prostii! Si totusi, ele au permis
controlul si manipularea a miliarde de oameni, prin implementarea crezului crestin, bazat pe
teama, vinovatie si violenta, adânc în subconstientul colectiv. De fapt, si eu cred în pacatul

92
original. Câteva din „pacatele” mele au fost cât se poate de originale. Daca tot pacatuiti, încercati
sa o faceti cât mai original cu putinta. Acesta este sfatul meu!
Nivelul fizic, cel emotional, cel mental si cel spiritual al fiintei noastre sunt conectate între ele
prin vortexuri energetice numite chakra-e (cuvânt sanscrit care înseamna „roata de lumina”).
Aceste chakra-e fac ca dezechilibrul de pe un nivel sa le afecteze si pe celelalte (vezi Figura 18).
De pilda, atunci când suntem foarte stresati din punct de vedere emotional, primul lucru care ni
se întâmpla este ca nu mai gândim bine. Altfel spus, dezechilibrul se transmite de pe nivelul
emotional pe cel mental. Daca nu este corectat, dezechilibrul sfârseste prin a fi transmis corpului
fizic, conducând la boala sau disconfort. Aceste dezechilibre emotionale se manifesta la nivelul
corpului fizic sub forma unor reactii chimice. Acesta este nivelul pe care încearca sa-l „trateze”
medicina oficiala (altfel spus, companiile transnationale farmaceutice), cu costuri incredibile,
atât în bani, cât si ca efecte pe termen lung asupra corpului. Ei trateaza simptomele, nu cauzele,
caci marea majoritate a doctorilor sunt atât de îndoctor-inati încât nu au nici cea mai vaga idee
despre felul în carefunctioneaza corpul si fiinta umana. În schimb, cei care se ascund în spatele
companiilor transnationale farmaceutice stiu foarte bine aceste lucruri, facând tot ce le sta în
puteri pentru a suprima metodele de vindecare „alternative” care trateaza cauzele, si nu
simptomele.
Chakra-ele absorb energie în câmpul constiintei noastre. Atunci când functioneaza la capacitate,
noi absorbim o cantitate uriasa de energie, îndeosebi prin chakra situata la baza coloanei
vertebrale. De aici, ea urca de-a lungul coloanei, trecând prin celelalte chakra-e principale (sapte
cu totul), pâna la chakra din crestetul capului. Am explicat în detaliu acest mecanism în celelalte
carti ale mele, precum Eu sunt eu; eu sunt liber. Din motive pe care le voi explica într-un capitol
ulterior, cu cât absorbim mai multa energie în câmpul nostru de constiinta, cu atât mai mare
devine puterea noastra de a crea si de a ne controla propriul destin. De aceea, este absolut vital ca
cei interesati sa ne domine sa descopere cai precise de limitare a energiei astfel absorbite. Aici
intervine manipularea sexului. Cele trei chakra-e inferioare sunt: chakra radacinii, cea sexuala,
situata chiar deasupra ei, si cea a plexului solar, asociata cu emotiile noastre. Aceasta este chakra
care ne da dureri de stomac atunci când suntem nervosi sau stresati. Ceea ce urmareste atitudinea
crestina si „morala” este sa închida chakra radacinii si sa arunce în aer putina energie care mai
ajunge la chakra sexuala si la cea a emotiilor, din cauza vinovatiei si fricii care au ajuns sa fie
asociate cu acest subiect (al sexului). Din cauza acestui blocaj, întregul câmp energetic/de
constiinta uman este afectat. Marea majoritate a clericilor crestini nu cunosc aceste lucruri, dar
cei care au controlat de la bun început crestinismul si Biserica Romana le stiu foarte bine, caci
detin cunostintele ezoterice refuzate restului populatiei. Generatie dupa generatie, oamenii au
fost conditionati sa adopte viziuneacrestina asupra sexualitatii, conditionându-si apoi mai departe
Chakra coroanei
Chakra celui de-al treilea ochi
Chakra gâtului
Chakra inimii
Chakra plexului solar
Chakra sacrala
Chakra radacinii

Figura 18 Sistemul „chakra-elor” umane care permit inter-penetrarea nivelelor

noastre de constiinta. Atunci când sunt deschise, noi ne aflam în legatura cu
cosmosul si putem extrage de aici cantitati nelimitate de energie. Daca sunt
închise, suntem deconectati de cosmos si nu putem opera decât cu o fractiune din
potentialul nostru mental, emotional, fizic si spiritual.

copiii. În realitate, sexul este ceva minunat. El trebuie savurat, nu

respins. Capacitatea de a-ti exprima iubirea pentru o alta fiinta la nivel fizic este un dar sublim
care ne-a fost facut noua, oamenilor. Nu conteaza în ce fel se exprima sexualitatea
93
dumneavoastra. Iubirea este iubire. Exprimati-o deschis. Daca Augustin sau papa vor sa si-o
înnoade, treaba lor. Fiecare cu a lui, atât timp cât nu-mi spun mie cum sa-mi traiesc viata!
Orientalii, asiaticii si chinezii au pastrat de mii de ani cunoastereaputerii energiei sexuale. În
Occident, aceasta cunoastere a fost practicata numai în societatile secrete si în ritualurile
satanice. Asa cum am spus deja de atâtea ori, o energie nu este altceva decât o energie neutra; ea
poate fi folosita atât pentru a face bine cât si pentru a distruge. În religiile orientale, trezirea
constienta si stimularea energiei sexuale este cunoscuta sub numele de Tantra. Pe buna dreptate,
actul sexual este privit ca o forma de echilibrare si fuziune a energiei masculine (yang) cu cea
feminina (yin). Scopul actelor amoroase tantrice consta în stimularea energiei sexuale de la baza
coloanei vertebrale, cunoscuta si ca energia kundalini. Aceasta este simbolizata ca un sarpe
încolacit care se trezeste, iar adeptii tantrici îsi controleaza si îsi amâna orgasmul cu scopul de a
transforma energia kundalini din forma sa originala (ching) într-o energie superioara (ch’i), iar
apoi în expresia sa cea mai înalta (shen). Procedeul consta în ridicarea energiei de-a lungul
coloanei vertebrale si coborârea ei din nou, pâna când adeptul reuseste sa se puna la unison cu
întregul cosmos. Pâna la sfârsitul acestei carti veti întelege importanta acestui procedeu si baza
sa stiintifica. Când energia kundalini explodeaza în câmpul energetic al omului, asa cum s-a
întâmplat în cazul meu între anii 1990-1991, este posibil ca ea sa dea peste cap echilibrul sau
mental, emotional si spiritual, uneori chiar fizic, daca omul respectiv nu stie sa îi controleze
puterea. Procesul de stimulare a energiei kundalini este descris ca „aprinderea focului interior”.
În cazul meu nu s-a aprins un foc, ci a fost o explozie nucleara! Scopul Tantrei este de a realiza
în mod controlat acest proces, dar sunt cazuri în care procesul necontrolat ofera experiente mult
mai intense, deopotriva extreme si iluminatorii. Dupa trezirea lui kundalini, omul capata acces la
o energie nelimitata si extrem de puternica, cu ajutorul careia poate crea orice doreste. Satanistii
folosesc sexul ca parte integranta din ritualurile lor, dar utilizeaza aceasta forta creatoare uriasa
în scopuri oribile. În egala masura, ea poate fi folosita însa pentru eliberarea fiintei, ceea ce
explica obsesia crestinismului de transformare a sexului într-o experienta murdara, imorala si
generatoare de vinovatie, astfel încât sa suprime sau sa dezechilibreze energia kundalini si sa
deconecteze astfel oamenii de la nivelele cosmice ale sinelui lor.
Un alt aspect al farsei se refera la scrierea Bibliei. Daca întrebi un om obisnuit, acesta îti va
spune probabil ca Matei, Marcu, Luca si Ioan au fost discipoli ai lui Iisus. Aceasta este impresia
generala pe care o au oamenii, încurajata tacit de biserica, dar ea nu este reala, si nici chiar
biserica nu sustine în mod oficial asa ceva. Evangheliile si celelalte carti ale Bibliei sunt scrise de
clanul Piso în colaborare cu Pliniu. Numai aceste texte sunt recunoscute oficial de biserica, care
face deosebirea între ele si nenumaratele variante si copii care au urmat. În realitate, exista
numeroase alte texte, chiar mai autentice decât cele oficiale, care sunt cuprinse în „Cartea
Sfânta”. Acestea au fost însa respinse, distruse sau rescrise, astfel încât sa corespunda liniei
oficiale. Iata ce scria în secolul trei filozoful Celsus despre liderii bisericii:

„Voi spuneti basme de adormit copiii, si nici macar nu posedati arta de a le face sa para
autentice… Ati modificat de trei, patru ori propriile voastre texte, uneori chiar si de mai
multe ori, astfel încât sa curmati orice obiectii care vi s-ar putea aduce”.

În anul 1958, la o manastire din Mar Saba, la est de Ierusalim, s-a descoperit un manuscris în
care se precizeaza ca povestea lui Iisus a fost rescrisa de Biserica ori de câte ori aceasta a
considerat ca este cazul, pentru a-si servi propriile interese. Documentul a fost descoperit de un
american, Morton Smith, profesor de Istorie Antica la Universitatea Columbia, si includea textul
unei scrisori adresata de episcopul Clement din Alexandria, unul din primii parinti ai bisericii,
unui coleg pe nume Teodor. Manuscrisul reveleaza de asemenea un fragment necunoscut din
Evanghelia dupa Marcu, care a fost suprimat de biserica. Acesta face referiri la anumite detalii
ale initierilor din scolile misterelor si relateaza învierea lui Lazar de catre Iisus. Textul afirma ca
Lazar l-a strigat pe Iisus înainte de „învierea sa”, ceea ce arata ca nu era cu adevarat mort din
punct de vedere fizic. Manuscrisul mai face anumite aluzii din care rezulta ca Iisus s-ar fi
angrenat în anumite practici homosexuale cu „tânarul bogat” mentionat de Evanghelia dupa
Marcu. Doresc sa subliniez ca eu nu condamn homosexualitatea. Fiecare are dreptul sa îsi
94
traiasca viata asa cum crede, atât timp cât alegerea îi apartine cu adevarat. Ceea ce doresc sa
subliniez este altceva: ca ierarhia crestina si-a înselat si si-a mintit credinciosii de la bun început.
Scrisoarea episcopului Clement reprezinta un raspuns adresat unui crestin care a fost foarte
tulburat dupa ce a auzit relatarea de mai sus referitoare la Iisus, povestita de un grup de gnostici
numit Carpocrates. Se pare ca acestia cunosteau povestea de la un oficial din Alexandria. Dupa
ce confirma autenticitatea povestii, Clement îsi sfatuieste adeptul sa conteste tot ce nu
corespunde viziunii oficiale a bisericii, chiar daca acel lucru este adevarat. Iata ce spune
scrisoarea despre cei care pun în discutie ortodoxia oficiala:

„Chiar daca acestia ar rosti un adevar, cel care iubeste Adevarul nu trebuie sa fie de
acord cu ei… El nu trebuie sa îi sustina niciodata. Chiar daca acestia ar aduce argumente
care sa demonstreze falsul, el nu trebuie sa recunoasca de cine este scrisa Evanghelia
secreta, ci trebuie sa nege, chiar daca se afla sub juramânt. Caci nu toate lucrurile
adevarate trebuie recunoscute fata de oameni”.

Clement a sintetizat în aceasta fraza atitudinea pe care a avut-o Fratia si acolitii sai de-a lungul
întregii istorii. Marea majoritate a credinciosilor bisericii urmeaza linia oficiala a acesteia pentru
ca asa au fost conditionati sa creada, dar în interiorul acestor „religii” se ascund secte secrete
care cunosc adevarul. Ele sunt organizatii în interiorul altor organizatii, sau mai bine zis o
singura organizatie (Fratia reptiliana) în interiorul celorlalte. Acestia sunt oamenii care au creat
de la bun început religiile, care au scris si au tradus Biblia, cartea care a permis secole la rând
controlul mintilor, lucru pe care îl reuseste de minune chiar si la ora actuala. Jerome a devenit
secretarul papei Damasus în anul 382 si a primit sarcina de a aduna diferitele texte pentru a
alcatui Biblia latina, limba oficiala a Romei. A rezultat astfel o noua versiune, o traducere din
ebraica si din greaca, la care se adaugau prejudecatile lui Jerome. Versiunea sa este cunoscuta
sub numele de Vulgate, de la Latin Vulgata, care înseamna „de uz curent”. Probabil ca o
traducere mai buna ar fi „pentru uzul prostimii”. Jerome a redactat numai ce a considerat necesar
din textele adunate, respingându-le pe cele care nu corespundeau crezului adoptat la Conciliul
din Niceea. El a lucrat în aceasta directie cu un alt „parinte” al bisericii, bomba sexuala
Augustin. Jerome si Augustin au cazut de acord ca femeile sunt inferioare din punct de vedere
moral si spiritual, si ca sexul si placerile lumesti reprezinta o amagire diavoleasca ce îi împiedica
pe barbati sa evolueze pe calea spirituala. Bietii oameni! Cei doi au examinat împreuna 13
Evanghelii, noua texte referitoare la faptele si la învataturile apostolilor, plus 31 de scrisori si
alte scrieri. Ei au decis care dintre acestea erau „ortodoxe” si care trebuiau respinse. Alegerea lor
a fost sustinuta de Conciliul din Cartagina din anul 397, si reconfirmata de papa Inocentiu I o
suta de ani mai târziu. Biblia Vulgate a lui Jerome a devenit unanim acceptata ca singura
versiune oficiala. Conciliul de la Trent din anul 1545 a decretat ca aceasta este singura varianta
acceptabila de catre catolici.
Marea majoritate a crestinilor nu puteau întelege ce scrie în aceasta Biblie, caci era scrisa în
latina, limba pe care nu o mai întelegeau. Se bazau însa pe preoti, care le spuneau ce trebuie si ce
nu trebuie sa faca. Au existat oameni condamnati si ucisi pentru crima de a fi tradus Biblia în
limba engleza, lucru care a permis milioanelor de credinciosi sa afle ce scria cu adevarat în
textele cu ajutorul carora preotii i-au controlat si i-au terorizat atâta vreme. În anul 553, credinta
în reîncarnare a fost scoasa în afara legii de cel de-al doilea Sinod al Conciliului din
Constantinopole, sub influenta împaratului Iustinian. Fara sa mai astepte acordul papei, Conciliul
a decis ca: „Daca cineva îsi marturiseste credinta în fabuloasa poveste a pre-existentei sufletelor,
declarând ca urmeaza monstruoasa doctrina care rezulta din ea, acesta trebuie… excomunicat”.
„Monstruoasa doctrina” nu spunea altceva decât ca sufletul uman traieste de-a pururi, calatorind
pe drumul etern al evolutiei prin experienta, si ca toti suntem responsabili pentru actiunile
noastre din aceasta viata fizica sau din orice viata viitoare. Acceptarea teoriei reîncarnarii ar fi
diminuat puterea acestei mafii a paradisului si a iadului de a-i speria pe oameni daca nu fac ce
spunei. Între timp, cunoasterea ezoterica aflata în circuitul public continua sa fie retrasa de
pretutindeni. Dupa Constantin cel Mare au urmat alti împarati, care au influentat la rândul lor
crezul noii religii care se extindea rapid. printre acestia s-a numarat si Teodosie, care a facut din
95
crestinism religia oficiala a imperiului, în anul 380. Puterea oamenilor în robe negre a crescut
enorm, în timp ce preotimea babiloniana s-a mutat cu arme si bagaje la Roma. Toti cei care se
abateau chiar si cu un milimetru de la doctrina oficiala erau executati cu cruzime, iar
documentele lor erau distruse, exact cum s-a întâmplat cu doctrina lui Nimrod în Babilon. Nu
avem de-a face cu niste simpli psihopati însetati de putere, ci cu un plan calculat la rece de a
domni prin teroare, privându-i pe oameni de cunoastere, si implicit de adevarata viata. Reptilienii
si papusile manevrate de acestia nu doreau altceva decât sa creeze o închisoare mentala si
emotionala, în afara careia ar fi fost periculos sa te aventurezi.
În cele din urma, în anul 410 Roma a fost pradata de vizigoti, un popor germanic (arian) care a
ocupat sudul Frantei, dar la acea vreme Biserica Romana avea deja o influenta atât de mare
asupra populatiei încât atunci când împaratii au dat bir cu fugitii, locul lor a fost preluat de papa.
Dictatura imperiala a facut loc dictaturii papale, iar în secolele care au urmat, Europa a devenit
câmpul unor maceluri fara precedent. Personajul cel mai influent era papa, iar acesta se afla sub
controlul FratieiBabiloniene. În aceasta privinta, lucrurile nu s-au schimbat prea mult pâna
astazi. Religia mozaica si cea crestina sunt inventiile celor care au controlat dintotdeauna
cunoasterea secreta. Nici chiar vesmintele rituale nu difera prea mult de cele antice. Ce poarta
papa? O boneta în forma de craniu, care simbolizeaza felul în care preotii din scolile misterelor
obisnuiau sa se rada pe cap. Aspectele cele mai rigide ale ritualurilor iudaice si crestine sunt
aproape similare, lucru de înteles, caci provin din aceeasi sursa. Mitra papala este simbolul în
forma de cap de peste al lui Nimrod.
Pentru a completa trioul, au aparut musulmanii, ai caror clerici poarta la rândul lor o boneta în
forma de craniu. Islamul a fost creat de „profetul” Mohamed (Mahomet), care a avut o „viziune”
în anul 612. Odata în plus, ne putem da seama ca radacinile mahomedanismului se afla în religia
iudaica si în cea crestina, deci implicit în cea babiloniana. Musulmanii însisi considera islamul o
actualizare a curentului spiritual iudeo-crestin, stramosul lor fiind acelasi Avraam despre care se
spune ca s-a nascut în orasul sumerian Ur, dupa care s-a îndreptat catre Egipt. Musulmanii cred
ca Avraam a fost cel care a construit Kaaba, mormântul sfânt de la Mecca si actualul loc de
pelerinaj al musulmanilor din toata lumea. În realitate, faimosul cult al Pietrei Negre era practicat
deja în templele pagâne ale zeitei (Semiramida). W. Wynn Westcott, fondatorul Ordinului
Hermetic al Golden Dawn, scrie în cartea sa, Masonul magic, ca Piatra Neagra despre care se
crede ca a fost adusa la Mecca de Avraam era folosita initial pentru ritualurile pagâne. Regasim
din nou simbolismul Fratiei în „noua” religie. Simbolul sabiilor curbe încrucisate reprezinta luna
si Venus, Luceafarul de dimineata, termen folosit pentru a-l desemna pe Lucifer. Pe de alta parte,
Venus era un alt nume al reginei Semiramida. Musulmanii au acceptat ideea ca Moise, regele
David si Iisus au fost profeti divini trimisi de acelasi Dumnezeu unic si atotputernic, desi toti trei
erau inventii ale Fratiei Babiloniene. Cartea lor sfânta, Coranul, chipurile inspirata de
Dumnezeu, îl mentioneaza pe Iisus în 93 de versete si îl trateaza ca pe un om în viata. La fel ca si
religia crestina, islamul a fost creat de aceleasi organizatii ale Fratiei, cu scopul de a subjuga, de
a divide si de a controla. Mahomed a fost ultimul profet, fiind considerat de musulmani ca fiind
cel mai autentic. De aceea, musulmanii cei mai ortodocsi pretind ca toti crestinii si evreii sa se
converteasca la mahomedanism. Termenul lor, Jihad, înseamna „razboiul sfânt” pe care au
datoria sa-l declanseze musulmanii împotriva tuturor celor care nu accepta crezul lui Mahomed.
Culmea ironiei face ca termenul de islam sa însemne a se preda sau a se abandona, iar cel de
musulman sa însemne „cel care se preda sau se abandoneaza”. Poate cele mai sângeroase
conflicte din istorie au rezultat din dorinta musulmanilor, crestinilor si evreilor de a-si impune
reciproc credintele, desi toate au provenit din aceeasi sursa si prin aceeasi manipulare!
În viziunea musulmanilor, Dumnezeul islamic Allah este acelasi „Dumnezeu” ca si cel iudeo-
crestin, Iehova. Coranul este cartea sfânta a islamului, dar musulmanii accepta inclusiv
Pentateuhul, cele cinci carti din Vechiul Testament atribuite lui Moise. De fapt, acestea au fost
scrise de leviti dupa sederea lor în Babilon, si nu de „Moise”, care era doar un titlu folosit în
scolile misterelor egiptene. Sa fie oare o simpla coincidenta faptul ca toate cele trei mari religii
actuale, închisori masive ale subconstientului colectiv, care au suprimat energia feminina si le-au

96
oprimat pe femei, si care au dat nastere unor conflicte atât de sângeroase, au provenit din aceeasi
parte a lumii? Sau ca aceste religii monstruoase au fost create de oameni care au avut viziuni si
vedenii? Mahomed a afirmat ca a avut viziunea sa în apropiere de pestera în care obisnuia sa se
retraga. Pesterile si locurile întunecate apare constant în legendele super-vedetelor religioase si
ale zeilor solari de genul lui Mithra sau Iisus. Mahomed a pretins ca cel care l-a vizitat s-a
recomandat ca fiind faimosul Arhanghel Gabriel din Biblie, dupa care si-a pierdut cunostinta si a
intrat într-o stare de transa. Pe când se afla în starea sa hipnotica sau de transa, „Gabriel” i-a dat
un mesaj pe care trebuia sa-l retina si sa-l recite. Mahomed sustine ca atunci când s-a trezit,
mesajul se afla înscris în inima sa. Ceea ce a urmat dupa aceasta vizita a lui „Gabriel” a fost o
baie de sânge fara precedent, caci Mahomed si succesorii sai au încercat sa impuna restului lumii
crezul lor. Islamul nu se opune iudaismului si crestinismului. Toate cele trei religii conduc la
aceeasi stare de spirit, controlata de aceiasi reptilieni. Islamul este o alta scoala a misterelor,
textele sale fiind scrise într-un cod ezoteric, pe care masele largi trebuiau sa îl înteleaga într-un
mod literal. În secolele care au urmat au existat momente în care fragmente din aceasta
cunoastere ezoterica au putut ajunge pâna la publicul larg, fiind dezvaluite de liderii musulmani
mai luminati, lucru care explica aparitia societatilor avansate si stiintifice care au fost create de
musulmani în Spania si Bagdad. Un aspect cheie al Agendei moderne a Fratiei consta în
stimularea conflictului dintre Occident si natiunile islamice prin provocarea unei fracturi între
lumea iudeo-crestina si cea musulmana.
O alta religie nascuta în urma unei „viziuni” a fost cea a mormonilor, care se integreaza perfect
în planurile Fratiei, la fel ca si celelalte religii. Biserica Mormona, sau mai simplu, Biserica lui
Iisus Christos a Sfintilor din Urma, a fost fondata de Joseph Smith, care a pretins ca a primit în
anul 1823 vizita unui „înger” pe nume Moroni. Acesta i-ar fi spus de existenta unei carti alcatuita
din tablite de aur care contine: „Evanghelia eterna în integralitatea ei” si „o relatare despre cei
care au locuit anterior pe acest continent si despre sursele din care au provenit ei”. Lui Smith i s-
a revelat locul unde erau ascunse tablitele de aur, iar în anul 1827 el le-a tradus în engleza, cu
ajutorul a doua „pietre magice”, Urim si Thummim. De fapt, Urim si Thummim erau numele
folosite de preotii leviti pentru a desemna zarurile divinatorii, cu ajutorul carora faceau profetii
pe care regii Israelului le urmau cu sfintenie. Aceste zaruri erau folosite într-un loc sfânt al scolii
misterelor numit Tabernaclu. A aparut astfel o alta religie nascuta din aceeasi sursa si o alta sursa
de perpetuare a mitului lui Iisus. Smith a afirmat ca tablitele de aur erau scrise în limba egipteana
reformata”. Asa s-a nascut Cartea Mormonilor, aparuta doi ani mai târziu, iar adeptii sai au
devenit cunoscuti sub numele de Biserica Mormona, aparuta în anul 1830. Cei doi piloni ai
acestei religii erau Smith si un alt individ pe nume Brigham Young. Amândoi erau francmasoni
de rang înalt din loja cheie New York. Expansiunea noii secte a fost sustinuta financiar de Banca
Rothschild din Statele Unite, numita Kuhn, Loeb and Company, cea care a finantat inclusiv
Revolutia Sovietica si ambele tabere din timpul Primului Razboi Mondial. Mormonii sunt o
creatie integrala a Fratiei. Ei recunosc Biblia, dar sustin ca textele produse de Smith sunt tot de
origine divina. Si-au creat comunitati numite Stâlpii Sionului (de la Sion = Sun = soare) si în cele
din urma s-au stabilit în Salt Lake City, în statul Utah. Acesta este orasul mormon de unde sunt
orchestrate programele de control al mintii ale acestei religii, asupra carora voi insista într-un
capitol ulterior. Este ciudat cum toate aceste religii au aparut ca urmare a unor viziuni sau vizite
subiective, urmate de aparitia unor dogme extreme si autocrate, bazate pe teama, îndoctrinare si
manipulare.
O alta secta bazata pe controlul mintii si nascuta din iudeocrestinism este cea intitulata Martorii
lui Iehova. Membrii acesteia se închina Dumnezeului mânios al evreilor, Iehova, iar fondatorul
sectei a fost pedofilul Charles Taze Russell, un francmason de rang înalt. Toate aceste religii nu
au alt scop decât acela de a controla populatia, de a crea conflicte între oameni si de a diviza
masele. Viziunile Fecioarei Maria care au urmat de-a lungul secolelor, întarind credinta în cultul
crestin, au urmat un tipar similar. Desi nu stie nimeni cu precizie cum a aratat „echipa” lui Iisus,
oamenii au viziuni frecvente cu diferite personaje biblice, care, invariabil, le apar exact asa cum
sunt prezentate ele în ilustratiile epocii. Celor care au viziuni biblice li se permite sa construiasca
altare si biserici în locurile respective, în timp ce cei care au altfel de viziuni sunt condamnati ca

97
unelte ale diavolului. William Cooper, un fost ofiter operativ în Serviciile Secrete Navale ale
SUA, afirma ca a vazut documente secrete care atesta ca extraterestrii le-au spus autoritatilor
SUA ca ei au fost cei care au manipulat rasa umana prin intermediul religiei, satanismului,
vrajitoriei, magiei si ocultismului. Un lucru este cert: rasa umana a fost într-adevar manipulata
prin intermediul religiei si al satanismului. Singura chestiune care mai ramâne de demonstrat este
daca cei care s-au aflat în spatele acestei manipulari au fost extraterestrii sau nu. Cooper se
întreaba singur: „Au fost ei oare sursa religiilor noastre, prin care ne-au manipulat atâta timp?”
Raspunsul meu este un categoric: „Da”!

CAPITOLUL SASE

Rule Britannia
În primele secole ale erei noastre, pe masura ce religiile se raspândeau tot mai mult în rândul
maselor populare, controlându-le din ce în ce mai puternic, expansiunea Fratiei Babiloniene s-a
accelerat simultan pe frontul politic si pe cel financiar.
Vitala pentru aceasta expansiune s-a dovedit a fi o noua ramura de reptilieni pur-sânge si cu
sânge încrucisat, care s-a instalat de-a lungul secolelor în Noua Troia – Londra, trecând prin
Italia, Elvetia, Germania si Olanda. Membrii acestei populatii erau adoratori ai cultului lui
Nimrod. Nu este de mirare faptul ca însusi numele Italiei deriva de la cuvântul „taur”, unul din
simbolurile lui Nimrod.
Totul a început de pe timpul fenicienilor, când, dupa numeroase migratii, aceasta populatie a
sfârsit prin a se instala în anul 466 în nordul Italiei, în localitatea care va deveni mai târziu
Venetia. Acesti fenicieni au devenit astfel cunoscuti sub numele de venetieni. Ei si-au construit
un imperiu maritim si financiar puternic, care avea la baza împrumutarea unor bani care nu
existau si perceperea de dobânzi în schimbul lor. Aceasta schema financiara reprezinta un alt
secret al Fratiei Babiloniene pe care îl regasim în toate epocile si culturile, ceea ce i-a permis
acesteia sa controleze la ora actuala averea întregii planete. Atunci când te duci la banca sa ceri
un împrumut, aceasta nu tipareste nici macar o singura bancnota si nu emite nici o moneda. Tot
ce face functionarul din spatele ghiseului este sa îti treaca în cont marimea împrumutului, si
începând din acel moment începi sa platesti dobânzi la o cifra aflata pe ecranul unui calculator.
Banca a creat astfel „bani” din nimic si acum insista sa o platesti pentru acest serviciu. Daca
altcineva ar îndrazni sa faca acelasi lucru, autoritatile l-ar aresta pentru frauda, dar bancile au
dreptul legal sa opereze în acest fel. Acest sistem a fost folosit înca din timpul Babilonului si s-a
extins de-a lungul mileniilor din ce în ce mai mult. Putini au fost cei care au îndraznit vreodata
sa-l conteste, caci Fratia care a conceput acest sistem i-a controlat de la bun început pe regi,
regine si oamenii politici, care l-au impus cu forta maselor largi. De fapt, Fratia chiar este
alcatuita din regi, regine si oamenii politici! „Banii” creati în acest fel sunt cunoscuti sub numele
de bani „fiat” (n.n. de la fraza biblica: „Faca-se!”).
Sub tutela Fratiei Babiloniene, fenicienii-venetienii si-a extins continuu bogatia si puterea, prin
asasinate, razboaie, piraterie si prin manipularea prin toate mijloacele a comertului si a banilor.
Ei sprijineau o tara atunci când aveau interesul, dar nu se sfiau sa o distruga daca acest lucru
corespundea Agendei lor. Una din metodele favorite pe care le-au aplicat a fost falimentarea
oricarei persoane, companii sau tari care li se opunea. Daca gasiti o asemanare între aceasta
metoda si ceea ce se întâmpla în sistemul global actual, e bine sa stiti ca exista un motiv
98
întemeiat pentru acest lucru. Fratia a ajuns sa controleze astazi întregul sistem bancar si
comercial mondial prin intermediul bancilor centrale (nationale), al Bancii Mondiale, al Fondului
Monetar International, al Organizatiei Mondiale a Comertului, al Bancii pentru Investitii
Internationale, si asa mai departe. Reptilo-arienii din Venetia au facut casatorii din interes, si-au
cumparat titluri, sau pur si simplu au inventat unele. În consecinta, în jurul anului 1171, au
devenit cunoscuti în Europa sub numele de „Nobilimea neagra”. Ca întotdeauna în istorie,
fenicienii (sau mai bine zis reptilo-fenicienii) au devenit aristocratia conducatoare. Sfera lor de
operatiuni s-a extins din nordul Italiei catre Genova, apoi catre Lombardia, ajungând în sfârsit în
Elvetia. Cuvântul lombard este înca larg folosit în industria financiara, iar una din strazile cele
mai faimoase din centrul financiar al lumii, City din Londra, este Lombard Street. Nordul Italiei
sau Lombardia a fost invadat în secolul IV e.n. de catre „celtii” arieni numiti lombarzi, care au
adus cu ei un aflux de sânge nordic dinspre Germania. Mai târziu, ei au fost absorbiti de un alt
popor arian, francii, de la care se trage numele Frantei. Pe scurt, au existat mai multe ramuri ale
aceleiasi rase albe, conduse însa inevitabil de aceleasi familii reptiloariene, fara ca marea
majoritate a populatiei sa stie de existenta lor. La fel ca în zilele noastre, acesti reptilieni si
marionetele pe care le controleaza aratau la fel ca oamenii, cu diferenta ca erau controlati de o
forta interioara ce opera în conformitate cu o Agenda pe termen lung (pe termen lung din punctul
nostru de vedere). Elvetia a ramas pâna astazi un nucleu financiar extrem de important al Fratiei.
Asa se explica de ce aceasta tara nu este niciodata atacata si nu ia niciodata parte la razboaie,
chiar daca toate celelalte tari de la granitele sale sunt implicate într-un conflict. Elvetia este
principalul centru financiar al oamenilor care creeaza razboaiele, asa ca este normal ca acestia sa
se asigure ca ea nu va fi implicata. Vedeti cât de simpla devine istoria atunci când cunosti
Agenda?

Secole la rând, Venetia a ramas nucleul liniilor genealogice reptiliene, care au continuat sa se
extinda pornind de aici catre Orientul Îndepartat odata cu calatoriile venetianului Marco Polo,
despre care am avea mult mai multe de spus decât este dispusa sa recunoasca istoria oficiala. La
ora actuala, familiile regale care au supravietuit în Europa sunt succesoarele acestei Nobilimi
Negre, inclusiv Casa Britanica de Windsor. Toate aceste case regale practica satanismul si sunt
mâna în mâna cu francmasoneria si cu alte societati secrete ale Elitei. Ma voi ocupa de istoria
Windsor-ilor, de grotestile lor manipulari si de activitatile lor reptilian-satanice într-un capitol
ulterior al acestei carti. Nobilimea Neagra a stabilit relatii apropiate cu liniile genealogice din
Marea Britanie, care s-au ascuns de altfel în spatele invaziei unei alte ramuri a „familiei” lor din
anul 1066, normanzii lui Wilhelm Cuceritorul si clanul St Clair, o familie de sorginte vikinga.
Potrivit vechii scheme, Nobilimea Neagra s-a încrucisat prin aliante matrimoniale cu familiile
aristocratice britanice, si-a acordat singura titluri sau si le-a inventat pur si simplu. Doua familii
au fost cu deosebire importante în acest asalt al Nobilimii Negre asupra Marii Britanii: clanul
Savoy si clanul Estes. Clanul Savoy (al carui nume l-a preluat faimosul hotel londonez) a condus
Italia între anii 1146-1945, iar familia Estes a condus regiunea Ferrara de la 1100 si pâna în anul
1860, când Italia s-a unificat. Exista nenumarate exemple ale felului în care s-a infiltrat
Nobilimea Neagra, preluând controlul asupra Angliei. Eleanor, fiica lui Peter, cel de-al noualea
conte de Savoy, s-a maritat cu regele englez Henric al III-lea. Peter Savoy, contele Nobilimii
Negre, a primit astfel proprietati întinse în Anglia de la socrul sau, regele Angliei, inclusiv titlul
de Conte englez (N. Tr. Exista o distinctie între titlul de conte specific altor aristocratii (count) si
cel de conte englez (earl)) de Richmond. Din aceasta pozitie, noul conte de Richmond a aranjat o
serie de alte casatorii între Nobilimea Neagra si aristocratia engleza. S-a ajuns pâna acolo încât
fratele sau mai mic, Boniface, a fost numit Arhiepiscop de Cantebury! Nobilimea Neagra a
controlat de secole Biserica Angliei (de fapt, de la bun început), iar una dintre cele mai active
reprezentante actuale ale ei, regina Angliei Elizabeta a II-a, este considerata înca seful oficial al
Bisericii. Liniile genealogice ale Nobilimii Negre sunt linii reptiliene pur-sânge si cu sânge
încrucisat, care apartin în totalitate Fratiei Babiloniene. Ele au preluat frâiele puterii în Europa,
ducând mai departe Agenda reptilienilor.
Fondatorii caselor regale europene, multe din ele active si la ora actuala, au fost Rupert, conte de
Nassau, si Christian, conte de Oldenbourg. Cei doi au trait în secolele XI-XII, în perioada în care
99
Nobilimea Neagra / Fratia Babiloniana si-a lansat planul de preluare a controlului în întreaga
Europa. Din Rupert s-au tras casele Hesse-Darmstadt si Hesse-Cassal, ducii de Luxembourg,
Battenborgii/Battenberg-ii (deveniti ulterior Mountbatten-i), Printii de Orania (Orange) si
Nassau, precum si regii Olandei. Din Christian s-au tras regii Danemarcei si Norvegiei, casa
Schleswig-Holstein si clanul de Hanovra (Hanover), care aveau sa devina regi ai Angliei. Din
Hanover-i a derivat mai târziu actuala casa de Windsor. Alte linii genealogice reptiliene ale
Nobilimii Negre i-au inclus pe ducii de Normandia (precum Wilhelm Cuceritorul, de unde si
sprijinul acordat de ei acestuia si clanului St Clair),pe Saxa-Coburg-i (o alta casa înrudita cu
Windsor-ii) si pe Plantageneti, din care au rezultat monarhiile Tudor si Stuart ale Angliei. Va
puteti da seama ca aristocratia engleza si monarhii care au condus Anglia au fost de fapt membri
ai Nobilimii Negre. Nobilimea scotiana, clanurile si familiile aristocratice conducatoare, precum
St Clair, Bruce si altele, fac si ele parte integranta din Nobilimea Neagra, adica din rândul liniilor
genealogice reptilo-ariene stravechi, desi într-o forma mai putin transparenta. Desigur, toate
aceste familii se lupta între ele pentru bani si putere si multi din membrii lor nu-si dau seama
cine sunt si cine îi controleaza, dar în realitate sunt aceiasi reptilieni-Anunnaki ramasi din
vechime, care se regasesc invariabil în toate pozitiile regalitatii, puterii politice si religioase.
Multe din marile familii financiare si din lumea afacerilor celebre la ora actuala fac parte din
Nobilimea Neagra, si implicit din Fratia Babiloniana. De pilda, dinastia bancherilor Warburg
reprezinta o ramura a familiei Abraham del Branco, cea mai mare familie de bancheri din
Venetia pe vremea când orasul se afla la apogeul puterii si influentei sale. Familia Agnelli,
proprietara colosului industrial care produce automobile Fiat (va mai amintiti de banii „fiat”?)
este o alta linie genealogica din rândul Nobilimii Negre. Asa se explica de ce aceasta familie
controleaza practic Italia, dictând guvernelor acestei tari dupa cum doreste. O alta familie extrem
de puternica din rândul Nobilimii Negre venetiene a fost familia Medici. Ei au fost cei care au
sponsorizat calatoria lui Cristofor Columb în urma caruia acesta a „descoperit” America. Voi
oferi în curând mai multe explicatii pe marginea acestui subiect. Aceeasi familie l-a sponsorizat
pe artistul Leonardo da Vinci, un initiat de rang înalt al retelei de societati secrete europene.
Explicatia pentru care da Vinci a putut prezice câteva din directiile viitoare ale tehnologiei este
cât se poate de simpla: el avea acces la o cunoastere care le era refuzata marii majoritati a
oamenilor. Faimosul sau desen al omului din interiorul cercului este o ilustrare a geometriei
sacre a masurii de aur, folosita la constructia si localizarea tuturor locurilor sacre de pe planeta
noastra.
Influenta Nobilimii Negre s-a extins în nord catre Germania, aceasta fiind sursa din care a
derivat mai târziu Casa de Windsor, actuala familie regala britanica. Pâna când si-au schimbat
numele în anul 1917, aceasta familie s-a numit Casa de Saxa-Coburg-Gotha, o linie regala
germana care se trage din Nobilimea Neagra venetiana si lombarda, cu radacinile în Babilon.
Windsor-ii sunt reptilieni pur-sânge si stiu foarte bine acest lucru. Când Nobilimea Neagra s-a
extins în Germania, familia venetiana del Banco a devenit cunoscuta sub numele de Warburg.
Desi pretind ca sunt evrei, Warburg-ii sunt de fapt o linie genealogica reptiloariana. Asa se
devenit bancherii lui Hitler, la fel ca si alte familii reptilo-ariene precum Rothschild (pentru
informatii suplimentare pe marginea acestui subiect, va recomand lucrarea mea anterioara, Si
adevarul va va face liberi). În anul 1998, pe când tineam un turneu de conferinte în Africa de
Sud, am fost invitat la o întâlnire privata cu P.W. Botha, presedintele Africii de Sud în timpul
anilor 80, care dorea sa-mi ofere informatii referitoare la cine conduce cu adevarat acea tara. Mi-
a spus ca în timpul presedintiei sale i s-a cerut sa primeasca o delegatie a ramurii engleze a
Rothschild-zilor în orasul Cape Town. În timpul întâlnirii, oaspetii i-au spus ca banii care le-au
apartinut cândva evreilor germani se afla depozitati în bancile elvetiene, fiind disponibili pentru
investitii în Africa de Sud, daca se întelegeau asupra ratei dobânzii. Botha le-a raspuns
manifestându-si indignarea si a refuzat sa intre în joc. Acesti bani au fost într-adevar localizati
recent în bancile elvetiene, fiind furati de la evreii care au patimit atâta în timpul dictaturii lui
Hitler. De la razboi si pâna în prezent, Rothschild-zii i-au împrumutat în repetate rânduri, facând
avere de pe urma dobânzilor percepute. Asta cred în realitate Rothschildzii despre poporul evreu,
desi o expunere a acestei familii ar însemna sa fii numit „anti-semit” atât de evrei, care nu stiu în

100
ce fel sunt manipulati, cât si de acei „radicali-roboti” atât de severi cu altii, dar de indulgenti cu
ei însisi, cunoscuti si sub numele de stânga politica. Daca doriti sa aflati cum gândeste si ce face
„stânga” politica, cel mai bine este sa aflati cum gândeste si ce face „dreapta” politica. Va asigur
ca este acelasi lucru. Rothschild-zii erau cunoscuti initial sub numele de Bauer, una din cele mai
faimoase familii oculte din Germania Evului Mediu, iar originea lor nu are nimic de-a face cu
Israelul, ci cu Muntii Caucaz. Toti sunt reptilieni care îsi schimba forma, ascunzându-se sub
înfatisari omenesti. Din când în când, familiile Elitei Fratiei îsi schimba numele, pentru a se
asigura ca marea majoritate a oamenilor nu-si vor da seama ca aceleasi linii genealogice detin
puterea în toate momentele istoriei.
O vreme, Nobilimea Neagra si-a stabilit capitala la Amsterdam. Multi dintre ei au pretins ca sunt
evrei, fara sa fie în realitate, caci erau de fapt linii genealogice ariene care au calatorit pe diferite
rute. Unii se trageau din fenicieni-venetieni, iar altii erau khazari arieni din Muntii Caucaz, unde
stramosii lor s-au convertit în masa la iudaism în secolul VIII. Ceea ce numim astazi iudaism nu
este decât o reflexie a religiei babiloniene a soarelui, lucru valabil si în cazul crestinismului. Cei
care au preluat conducerea în Amsterdam erau succesorii magicienilor negri din Babilon,
reptilieni operând în principal (dar nu exclusiv) prin intermediul rasei albe. Poporul olandez a
fost convins sa înceapa sa se stabileasca în Africa de Sud în timpul perioadei în care Nobilimea
Neagra si-a avut baza la Amsterdam. În anul 1689, un membru al Nobilimii Negre pe nume
Wilhelm de Orania (Orange) a fost urcat prin manipulare pe tronul Angliei. Imediat dupa acest
moment, elita conducatoare reptilo-ariana din Amsterdam s-a mutat la Londra, pentru a se reuni
cu ceilalti reptilo-arieni stabiliti aici (unii dintre ei cu mii de ani înainte). Londra a devenit astfel
în si mai mare masura epicentrul operatiunilor lor din ce în ce mai globale. Abia dupa acest
moment au putut fi convinsi si englezii sa înceapa sa se stabileasca în Africa de Sud, scop în are
au început un razboi cu olandezii de acolo, asa-numitii bari, pentru a prelua controlul asupra
tarii. Ambele populatii erau în realitate pioni într-un joc pe care nu îl întelegeau, si pe care
succesorii lor l-au înteles înca si mai putin. Wilhelm de Orania a debarcat în Anglia, adica în
Barat-land, în anul 1688, în apropiere de Torbay, locul în care troianul Brutus a debarcat în anul
1103 î.Ch. pentru a crea Noua Troia. Chiar si astazi mai exista o statuie a lui Wilhelm de Orania
în portul Brixham, pentru a comemora sosirea sa în apropiere de acest loc. Wilhelm era un adept
al artelor ezoterice, iar medicul sau, Johann Scheweitzer, cunoscut si sub numele de Helvetius,
pretindea ca era alchimist si ca a reusit sa transforme plumbul în aur.
Wilhelm de Orania a devenit regele William III al Angliei prin casatoria cu regina Mary.
Tratamentul grotesc la care i-a supus pe irlandezi avea sa conduca la secole întregi de revolta si
amaraciune în aceasta tara, sentimente care continua pâna astazi. În anul 1694, William a semnat
documentul de înfiintare a Bancii Angliei, iar Nobilimea Neagra, împreuna cu aristocratia
reptilo-ariana deja stabilita de secole în Anglia, au pus bazele City-ului financiar din Londra,
care avea sa devina centrul financiar al lumii, pozitie pe care si-o pastreaza inclusiv la ora
actuala. Nu este de mirare ca intrarea în City-ul londonez este marcata astazi de statui ale unor
reptile înaripate care tin în mâini scuturi albe cu o cruce rosie pe ele, stravechiul simbol arian al
soarelui, dar si simbolul mai recent al rozicrucienilor sau Graal-ului sumerian, reprezentati de
aceleasi linii genealogice reptiliene. Vom discuta amanuntit despre acest subiect mai târziu. Alte
banci centrale fusesera deja create de diferitele ramuri ale Nobilimii Negre reptilo-ariene.
Acestea erau: Banca din Amsterdam (1609), Banca din Hamburg (1619) si Banca din Suedia
(1661). Dar adevarata bijuterie a coroanei a fost Banca Angliei. Aceste banci aveau drept scop sa
împrumute diferitelor guverne bani care nu existau, percepându-le în schimb dobânzi (platite în
ultima instanta de populatie, sub forma de impozite). Cu cât datoriile nationale erau mai mari, cu
atât mai mare devenea dobânda, si implicit nivelul de impozitare a populatiei. Întelegeti
mecanismul? Am fost dusi de nas, dragii mei, si a sosit timpul sa ne trezim. Evident, guvernele
si-ar putea crea, daca ar dori, propriii bani, fara sa plateasca dobânzi exorbitante cartelului privat
al bancilor internationale. Motivul pentru care nu introduc acest sistem infinit mai simplu este ca
guvernele lor sunt controlate de aceeasi institutie care controleaza si bancile: Fratia Babiloniana.
Membrii acesteia se coordoneaza între ei prin diferitele lor ramuri aflate într-o tara sau alta,
pentru a afla imediat daca cineva îndrazneste sa se gândeasca macar la o încalcare a

101
consemnului, pentru a-l strivi apoi din punct de vedere economic si politic. Principalul mecanism
de coordonare între diferitele banci centrale interconectate este Banca de Investitii Internationale,
cu sediul la Geneva, în Elvetia. La fel cum Fratia Babiloniana controleaza monarhiile prin
simplul fapt ca membrii sai alcatuiesc aceste monarhii, tot ea este cea care a creat partidele
politice, atât cele de stânga cât si cele de dreapta sau de centru. De pilda, „radicalul” Partid
Liberal din Marea Britanie, actualmente transformat în Partidul Liberal-Democrat, era cunoscut
cândva sub numele de Partidul Venetian. La nivelele cele mai înalte, totii membrii de partid sunt
reptilo-arieni sub diferite deghizari. V-ati întrebat vreodata de ce par atât de diferiti politicienii
atunci când vorbesc în public, dar aplica exact aceleasi politici atunci când ajung laputere?
Întregul joc politic este o iluzie creata de ei.
Lista oamenilor care au contribuit la urcarea pe tron a lui Wilhelm de Orania ar putea fi numita
almanahul Who’s Who al Elitei reptilo-ariano-feniciene. Pe lunga lista a membrilor aristocratiei
feniciene (pardon, britanice) care au subscris la capitalul Bancii Angliei (scotând apoi profituri
uriase) s-a numarat si William Cavendish, duce de Devonshire, care a semnat si invitatia adresata
lui Wilhelm sa devina rege. Familia Cavendish îsi are sediul la Chatsworth House din
Derbyshire, fiind la ora actuala o atractie turista. Am vizitat acest loc si mi s-a parut unul din cele
mai întunecate pe care le-am vazut vreodata. Numai Dumnezeu stie ce s-a petrecut aici de-a
lungul secolelor (la fel ca în cazul tuturor resedintelor acestor familii ale Fratiei). Blazonul
familiei Cavendish este o reptila si un sarpe. Oricare ar fi originea acestora, cu siguranta se
potrivesc foarte bine cu realitatea. Familia Cavendish a fuzionat cu clanul Kennedy din Statele
Unite atunci când Kathleen, sora presedintelui John F. Kennedy, s-a maritat cu mostenitorul
averii Devonshire. Când acesta a murit în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si Kathleen
si-a cerut dreptul la mostenire, ea a suferit un „accident” de avion si si-a pierdut viata. Familia
Kennedy reprezinta o alta linie genealogica a Elitei, care se trage din regii irlandezi si chiar dintr-
o perioada mai veche. Sosirea lui Wilhelm de Orania pe tronul englez a fost sustinuta si de
aristocratia reptilo-ariana scotiana, din care se trageau multe din liniile genealogice. Fenicienii s-
au stabilit în Scotia cu mii de ani înainte de Christos, dar câteva din cele mai faimoase linii
genealogice „scotiene” au venit ulterior din nordul Frantei si Belgia, în timpul domniei regilor
scotieni David I si Malcolm IV, între anii 1124-1165. Familiile „scotiene” clasice precum
Stewart, Seton, Hamilton, Campbell, Douglas, Montgomery, Balliol, Graham, Lindsay, Cameron
si Comyn au sosit în aceasta perioada. Toate reprezentau linii genealogice provenite din Sumer,
Babilon, Asia Mica si Caucaz, care si-au croit drum prin întreaga Europa. La 150 de ani de la
sosirea lor în Scotia, conduceau deja aceasta tara. Unul din cei mai faimosi regi scotieni, Robert
the Bruce, a descins din linia lui Robert de Bruges, respectiv din Belgia, unul din centrele
fundamentale ale Fratiei la ora actuala. Desi populatiile celor doua tari nu au stiut niciodata acest
lucru, bataliile dintre scotieni si englezi nu au fost decât conflicte între ramuri ale aceleiasi Elite
care se luptau între ele pentru suprematie în vederea introducerii Agendei comune. Unii erau
reptilo-arieni, altii nu. Cu siguranta, familiile Bruce si St Clair erau reptilieni. Unul din
descendentii lui Bruce, nobilul scotian James Bruce of Kinnaird, a parasit în anul 1768 Insulele
Britanice, îndreptând-se catre Abisinia, Etiopia de astazi, de unde a adus înapoi în Europa (în
anul 1773) un exemplar rar din Kebra Nagast, cartea sfânta a etiopienilor, si trei exemplare din
Cartea lui Enoh. James Bruce era francmason, membru al Lojei de pe Canongate Kilwinning nr.
2 din Edinburgh, una din cele mai vechi din Scotia. Actuala familie regala britanica, Windsor-ii,
poarta o parte din genele lui Robert the Bruce si ale Elitei scotiene, irlandeze si galeze, dar si din
cele ale ramurilor reptilo-ariene germane. La fel ca toate familiile regale din Europa, Windsor-ii
sunt reprezentanti de frunte ai Nobilimii Negre si ai Fratiei Babiloniene, fiind înruditi cu
Wilhelm de Orania. Asa cum voi explica în continuare, sunt reptilieni care îsi schimba forma.
Anna Campbell, contesa de Balcarras si Argyll, a fost guvernanta tânarului print William, iar
Archibald Campbell, primul duce de Argyll, s-a aflat alaturi de acesta atunci când s-a îndreptat
catre Anglia, în anul 1688, pentru a-l înlatura de la putere pe regele James II. Una din
descendentele Annei Campbell a fost Jenny von Westphalen, înrudita atât cu Campbell-ii cât si
cu ducii de Argyll. Jenny von Westfalen a fost sotia lui… Karl Marx, clona Fratiei creata cu
scopul precis de a da nastere comunismului. Acest sistem social a fost unul din cele mai eficiente

102
instrumente de divizare si control al populatiei globale prin intermediul fricii. În treacat fie spus,
unul din motivele pentru care Marx i-a condamnat pe evrei era faptul ca el nu apartinea acestei
rase, contrar credintei populare. Era membru al unei linii genealogice ale Fratiei, motiv pentru
care a si primit rolul de fruntas al marxismului, sistem teoretic creat nu de el, ci pentru el (vezi
Si adevarul va va face liberi). Aceste linii genealogice s-au încrucisat continuu între ele, ocupând
pozitiile puterii politice si economice de-a lungul secolelor, fisele lor genetice fiind înregistrate
pâna în cele mai mici detalii. Se stie precis care linii sunt mai predispuse sa fie posedate de catre
reptilieni si care nu. Ori de câte ori apare o pozitie de putere care trebuie ocupata, este aleasa o
persoana dintr-o linie genealogica reptilo-ariana si daca aceasta nu s-a racordat deja la constiinta
reptiliana prin intermediul societatilor secrete, este invitata pe loc sa intre în club, invitatie pe
care nimeni nu o respinge vreodata.
Încrucisarile si înrudirile dintre aceste linii genealogice sunt interminabile. Contii moderni de
Balcarras sunt înruditi cu vicontele Cowdray (familia lui Weetman John Churchill Pearson, care
controleaza Financial Times). Mama acestuia a fost fiica Lordului Spencer Churchill, bunicul lui
Winston Churchill, iar sora sa s-a maritat cu ducele scotian de Atholl. Liniile Argyll-Balcarras îi
includ si pe Lindsay si Campbell-i. Robert A. Lindsay, cel de-al 12-lea conte de Balcarras, a
devenit presedintele Bancii National Westminster, una din cele patru mari banci de scont
britanice, si director al companiei de asigurari Rothschild’s Sun Alliance Assurance. Acelasi
conte a fost ministrul apararii si al afacerilor externe. Mama sa a fost o Cavendish, actualii duci
de Devonshire, cu sediul la Chatsworth House. Iar acesta este doar un exemplu minor al
legaturilor de rudenie dintre aceste linii genealogice.
Familia Marlborough, una din cele mai puternice
familii aristocratice britanice, a jucat de asemenea un
rol important în instalarea lui Wilhelm de Orania pe
tronul Angliei. Membrii ei sunt înruditi cu Churchill-
ii, iar Winston Churchill s-a nascut chiar în casa
ancestrala a familiei, Blenheim Palace, de lânga
Oxford, ale carei porti sunt împodobite cu blazonul
familiei Marlborough, dominat de doua reptile (vezi
figura 19). Churchill stia exact ce face atunci când a
devenit primul ministru al Marii Britanii în timpul
razboiului. Imaginea sa creata de istoria oficiala este
o farsa. El nu a salvat Insulele Britanice de o tiranie,
ci a facut parte din acel sistem care a creat initial
tirania, dând nastere unui razboi în care ambele
tabere au fost finantate si sustinute de aceiasi oameni.

Figura 19 Dragonul care apare pe blazonul familiei

Marlborough de la Blenheim Palace

Pentru informatii suplimentare, consultati lucrarea

mea anterioara, Si adevarul va va face liberi. As
putea sta toata ziua sa va ofer detalii despre familiile Elitei reptilo-ariene si despre felul în care s-
au înrudit acestea pentru a prelua puterea în toate domeniile vietii umane de-a lungul miilor de
ani. Aceasta lume a fost controlata înca din antichitate de acelasi trib si de stapânii acestuia, care
actioneaza din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni.
Agenda reptiliana a continuat sa evolueze secol dupa secol. Ea reprezinta planul pe termen lung
al acestui trib, si implicit al reptilienilor, de a prelua controlul asupra planetei. Agenda are etape
si termene clar demarcate, lucru evident daca analizam precizia si eficienta incredibila a fiecarei
miscari a Fratiei, sub atenta supraveghere a nucleului interior care opereaza în culise, de fapt
chiar într-o alta dimensiune. Spre exemplu, în anul 1665 a izbucnit un razboi între olandezi si
britanici, iar Marea Ciuma a ucis 68.000 de londonezi, silind doua treimi din populatia orasului
sa îsiparaseasca locuintele si sa fuga. În anul 1666, pe data de 2 septembrie, a izbucnit Marele
Incendiu din Londra, care a distrus orasul si care a fost pus pe seama unui brutar din Pudding
103
Lane. Toate aceste evenimente s-au petrecut în perioada în care se faceau planurile pentru
aducerea pe tronul Angliei a lui Wilhelm de Orania. Când acesta a sosit din Olanda, multe
ramuri ale liniilor genealogice ale Fratiei s-au reunit la Londra (sau Noua Troia) pentru a crea un
stat major al operatiunilor. Gratie incendiului, în centrul Londrei a aparut un teren viran pe care
si-au putut construi noul centru financiar. Si cine credeti ca a fost numit arhitect-sef al noii
Londre? Nimeni altul decât Sir Christopher Wren, un initiat de rang înalt al Fratiei. Sa fie o
simpla coincidenta? Catedrala St Paul din Londra, cu domul ei masiv, are doua replici similare,
una la Paris, în Franta, si alta la Washington D.C. Una poarta numele de Panteon, iar cealalta
este Sediul Congresului de pe Colina Capitoliului (numita astfel dupa Colina Capitolina, o colina
sacra a Fratiei Babiloniene din Roma antica). În anii care au urmat sosirii lui Wilhelm de Orania
s-a nascut Marele Imperiu Britanic. Pe vremea când eram copil, m-am întrebat întotdeauna cum
au reusit câteva insule care abia pot fi vazute pe harta globului sa creeze si sa conduca un
imperiu mondial. Acum, motivele mi-au devenit evidente. La urma urmei, nici nu a fost un Mare
Imperiu Britanic, ci un Imperiu al Fratiei Babiloniene cu sediul la Londra. În timp ce Imperiul
„Britanic” continua sa se extinda în cele doua Americi, în Africa, Asia, China, Australia si Noua
Zeelanda, controlul Fratiei asupra lumii întregi devenea din ce în ce mai evident. Alte ramuri
reptilo-ariene din tari ca Spania, Portugalia, Franta, Belgia si Germania, au ocupat alte parti din
Africa. Spaniolii si portughezii au pus stapânire pe America Centrala si de Sud. Regele Leopold
al II-lea al Belgiei, un membru al liniei genealogice reptiliene de Windsor, numita Saxa-Coburg-
Gotha, a jucat un rol major în ocuparea Europei si în exploatarea Africii. Oriunde se duceau
reptiloarienii, primul lor gând era sa distruga cultura si cunoasterea nativilor. Ei se grabeau sa
scoata din circulatia publica cunoasterea ezoterica, si chiar amintirile si întelegerea adevaratei
istorii. În acest fel, toate relatarile antice referitoare la reptilieni si la originile rasei albe au fost
distruse sau ascunse în bibliotecile secrete ale Fratiei, una dintre cele mai mari fiind cea a
Vaticanului. Crestinismul nu a fost altceva decât un instrument de eliminare a unor informatii
vitale pentru oameni.
La prima vedere, am putea crede ca reducerea dimensiunilor imperiilor europene la care asistam
la ora actuala (inclusiv a Imperiului Britanic) este sinonima cu o reducere a influentei
reptilienilor. Nici vorba. În realitate, influenta acestora a crescut si mai mult. Orice forma de
control deschis, cum ar fi o dictatura, are o perioada de viata limitata, caci mai devreme sau mai
târziu va stârni o revolta populara care o va elimina. În schimb, controlul invizibil sau sub
acoperire, cel pe care nimeni nu îl poate vedea, identifica si expune, poate continua la infinit,
caci nimeni nu se revolta împotriva unui sistem de a carui existenta nu stie nimic. Un om care
crede ca este liber nu se va plânge de sclavie. Ceea ce s-a întâmplat în ultimul secol în Africa,
America de Sud, Asia, Statele Unite si Canada, nu înseamna altceva decât o înlocuire a
metodelor de control deschis cu altele, mai subtile, de control sub acoperire. În timp ce aceste
imperii la vedere pareau sa se contracte, în special cel britanic, în urma lor a ramas în aceste tari
o întreaga retea de societati secrete, linii genealogice si structuri care detin mai mult ca oricând
în mâinile lor frâiele puterii, dar fara teama unei revolte din partea populatiei, care nu stie cine o
controleaza de fapt. Structura puterii globale este cât se poate de simpla. Exista o Agenda globala
coordonata din City-ul londonez, care include centrul financiar cunoscut sub numele de „Mila
Patrata” (aluzie la suprafata restrânsa a acestei regiuni din Londra) si acel perimetru de pe malul
Tamisei care ajunge pâna la Casa Parlamentului, sediul guvernului si cel al serviciilor secrete,
inclusiv Buckingham Palace, sediul liniei genealogice reptiliene cunoscuta sub numele de
Windsor-i. Guvernul britanic nu reprezinta decât o acoperire a Agendei reale operata din acest
perimetru cu valoare imobiliara maxima din City of London si City of Westminster. Alte doua
centre cheie ale Fratiei Babiloniene sunt Parisul si Vaticanul. Priviti structurile guvernamentale
numite în bataie de joc „democratice”, structura sistemului juridic, a celui economic, a mas-
mediei si a celorlalte institutii care exista în marea majoritate a tarilor occidentale moderne. De
unde a aparut modelul original al acestor structuri? Desigur, din Londra. Spre exemplu, înca mai
exista o vorba care spune ca Londra este „Mama Parlamentelor”. Aceste structuri au fost
concepute pentru a da aparenta libertatii, permitând în schimb un control aproape nelimitat din
spatele scenei. Acestea sunt structurile pe care le-a lasat în urma sa Imperiul Britanic atunci când

104
s-a retras din tarile ocupate, permitându-le sa se guverneze singure. Totul este o farsa sinistra.
Ocupatia fizica a fost înlocuita de cea financiara, iar metodele deschise de control cu cele sub
acoperire.
Din Londra, Elita reptilo-ariana îsi dicteaza politica „managerilor de ramura”, adica liniilor
genealogice din celelalte tari, care au grija ca Agenda coordonata de institutia-mama sa fie
introdusa la nivel global. Asa se explica de ce toate tarile aplica practic aceeasi politica. În
Statele Unite, principalii directori de ramura sunt Rockefeller-ii, care controleaza un întreg cartel
de familii precum Morgan, Harriman, Carnegie, Mellon, etc.,supervizat de Londra. În Africa de
Sud directorii de ramura sunt membrii familiei Oppenheimer. În anul 1998, am petrecut trei
saptamâni calatorind, discutând si ascultând tot felul de oameni din Africa de Sud, si am ajuns la
concluzia ca aceasta tara reprezinta un exemplu perfect pentru teza pe care o sustin aici. Sa
analizam mai întâi istoria acestei tari. Primii care s-au instalat la Cape Town au fost olandezii,
odata cu venirea la putere a Nobilimii Negre în Amsterdam. Dupa ce aceasta si-a mutat sediul la
Londra, englezii au devenit principalii pioni ai ocupatiei. Compania olandeza Dutch East India
Company din Africa de Sud a fost înlocuita de cea britanica, British East India Company.
Exploratorii interiorului Africii, precum dr. David Livingstone, au fost finantati de organizatii
precum National Geographic Society, controlate de City-ul londonez. Un alt val al ocupatiei
reptilo-ariene a fost coordonat de Cecil Rhodes si de Compania Africii de Sud pe care o
conducea, o alta operatie a City-ului londonez. Rhodes a fost un fruntas al Fratiei, actionând
îndeosebi prin intermediul unei societati secrete numita Masa Rotunda, care continua sa existe si
astazi si despre care am vorbit pe larg în cartea mea anterioara, Si adevarul va va face liberi.
Rhodes si Compania Africii de Sud au pus bazele imperiilor diamantelor si aurului numite De
Beers si Consolidated Goldfields, controlate la ora actuala de familia Oppenheimer în numele
aceleiasi Fratii care l-a finantat pe Rhodes. O alta filiala a Companiei Africii de Sud a fost
celebra Companie London-Rhodesia, numita si Lonrho, condusa, printre altii, de Tiny Rowland.
Lonrho a manipulat si a exploatat sângeros popoarele africane, lucru care corespunde inclusiv
Agendei actuale privind continentul african. În mod evident, acesta a fost controlat înca de la
sosirea primilor oameni albi de acelasi grup, prin intermediul mai multor companii si personaje.
Înainte de transferul de putere dinspre minoritatea alba catre majoritatea neagra din Africa de
Sud, operat sub conducerea lui Nelson Mandela, familia Oppenheimer a controlat circa 80% din
companiile cotate la bursa sud-africana, inclusiv toate industriile miniere de exploatare a aurului,
diamantelor si celorlalte materii prime de care depinde economia acestei tari. Între altele, ea a
controlat inclusiv mas-media, prin intermediul mai multor directori executivi. S-a produs apoi
„marea schimbare”, odata cu eliberarea din închisoare a lui Nelson Mandela, iar populatia neagra
a cunoscut „libertatea”. La ora actuala, dupa aceasta victorie a democratiei, familia Oppenheimer
continua sa controleze 80% din companiile cotate la bursa sud-africana, inclusiv aceleasi
industrii miniere de care depinde economia tarii si mas-media, prin intermediul unor directori
precum prietenul lui Henry Kissinger, miliardarul irlandez Tony O’Reilly. O’Reilly si-a dat
demisia din functia de presedinte al corporatiei Heinz, controlata de Fratie, si a început sa
ziare în întreaga lume, banii nefiind o problema pentru el. Care este în acest caz diferenta între
controlul Fratiei asupra Africii de Sud înainte si dupa „marea schimbare”? Exista o asemenea
diferenta: nimeni nu se mai plânge la ora actuala, caci controlul deschis a fost înlocuit cu cel sub
acoperire. Cât timp minoritatea alba a stat la putere, opinia publica mondiala nu a încetat sa
condamne aceasta tara, spunând: „Nu e drept!” Radicalii-roboti strigau din toti rarunchii: „E
strigator la cer! Este o forma de rasism, o dictatura!” Si chiar era. La ora actuala, protestele au
încetat, iar Mandela a ajuns un erou popular, în timp ce aceleasi familii continua sa controleze
Africa de Sud, la fel ca mai înainte, dar fara sa mai aiba parte de agitatie. Ghetourile mizere
continua sa existe în Soweto, ba chiar au devenit mai numeroase, dar nu mai tin prima pagina a
ziarelor din întreaga lume, caci toti stiu ca acum Africa de Sud a devenit o tara libera si
democratica. Guvernul organizatiei ANC este la fel de corupt si de controlat ca si cel al
minoritatii albe de dinainte. Shell Oil, compania petroliera a Fratiei Babiloniene controlata de
oameni ca Printul Bernhard al Olandei, a facut cadou ANC un întreg bloc de birouri
ultramoderne în momentul schimbarii, si nu este un secret pentru nici un jurnalist care îsi merita

105
acest nume ca Mandela nu ia nici o decizie fara sa se consulte mai întâi cu familia Oppenheimer.
În anul 1993, Mandela si-a petrecut Craciunul la casa de vacanta de la Nassau a lui Tony
O’Reilly. La începutul anului 1994, O’Reilly a cumparat cel mai mare grup media din Africa de
Sud, Oops. Dar ce fac eu aici? Oare ma îndoiesc de unul din marii eroi ai umanitatii? Doamne
fereste! Probabil, Mandela este un om simplu, care a învatat din mers realitatea puterii,
nemaidispunând de puterea sau dorinta de a se opune deschis sistemului. Exista în schimb
oameni negri cu adevarat corupti, precum Robert Mugabe, presedintele Zimbabwe, care nu îsi
doreste nimic mai mult decât sa accepte banii oferiti de Fratie si sa joace un rol fruntas în piesa
regizata de aceasta, pe seama poporului sau. Exista linii genealogice reptiliene inclusiv în rândul
negrilor, nu doar al albilor.
Aceeasi situatie exista în tot restul lumii, condusa de aceleasi linii genealogice si de marionetele
manevrate de ele si aflate la putere, atât în fata camerelor de luat vederi cât si în spatele usilor
închise. Evident, adevarata putere este detinuta de cei din urma. Asa se face ca daca Agenda
reptilienilor impune prabusirea dolarului american sau a pesoului mexican, ori a unui guvern
întreg, sau declansarea unui razboi civil, directorii de ramura din tarile respective se pun pe
treaba, tragând tot felul de sfori financiare, media si ale societatilor secrete, pâna când Agenda
este îndeplinita. În acest fel, întreaga lume poate fi condusa de câtiva oameni din City-ul
londonez si din alte centre ale Fratiei, precum Parisul, Bonn-ul, Bruxelles-ul, Washington-ul,
New York-ul, Elvetia si Vaticanul. Este o structura de control simpla, dar perfect organizata,
condusa de sus cu un pumn de fier, iar cei care nu fac exact ce le spune aceasta structura sunt
striviti fara mila. Asa se explica de ce a functionat ea o perioada atât de lunga, într-un mod atât
de eficient. Daca mai adaugam si faptul ca aceasta realitate pare atât de bizara încât marea
majoritate a oamenilor nu ar putea o accepta cu nici un chip, obtinem tabloul perfect al unui
mecanism de control ideal, necontestat de nimeni.

Deocamdata.

106
 CAPITOLUL SAPTE

Cavalerii Soarelui
De-a lungul miilor de ani care s-au scurs, liniile genealogice reptiliene pur-sânge si hibride au
creat o retea fantastica de societati secrete prin intermediul carora îsi pun în practica Agenda.
Marea majoritate a oamenilor nu sunt constienti de aceasta forta de coordonare care le
manipuleaza guvernele si vietile. În urmatoarele trei capitole voi arata cum a preluat aceasta
retea controlul asupra institutiilor puterii regale, politice si religioase, creând în final Statele
Unite. Aceasta aparenta „supraputere” nu este decât o marioneta în mâinile Fratiei Babiloniene
din Londra.
Trei dintre cele mai importante societati secrete au devenit public cunoscute în secolul XII. Ele
exista si astazi si numara printre membrii lor oameni de vârf din politica globala, sistemul
bancar, cel economic, armata si mas-media. Este vorba de Cavalerii Templieri, Cavalerii
Vindecatori (N. Tr. Textual: Knights Hospitaller) ai Sfântului Ioan din Ierusalim si Cavalerii
Teutoni. Cavalerii Vindecatori si-au schimbat numele de mai multe ori. Initial s-au numit
Cavalerii din Rodos, iar la ora actuala sunt cunoscuti sub numele de Cavalerii de Malta în
varianta „romana-catolica” si Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim în varianta „protestanta”.
Seful oficial al Cavalerilor de Malta este Papa, iar cartierul lor general se afla la Roma. Sediul
Cavalerilor Sfântului Ioan se afla la Londra, iar seful lor oficial este regele sau regina Angliei. La
cel mai înalt nivel, cele doua aripi (cea catolica si cea protestanta) reprezinta de fapt una si
aceeasi organizatie. Cavalerii Templieri au aparut cam la aceeasi data, în anul 1118 (sau cu patru
ani mai devreme), fiind cunoscuti la început sub numele de Soldatii lui Christos. Templierii sunt
înconjurati de mister si de multe zvonuri contradictorii, dar se stie ca si-au consacrat ordinul
„Mamei lui Dumnezeu”. Ei au folosit imaginea lui Christos ca acoperire, asa ca Mama lui
Dumnezeu a fost considerata Maria, mama lui Iisus, dar în limbajul societatilor secrete reptilo-
ariene expresia „Mama lui Dumnezeu” este un simbol al lui Isis, mama fecioara a Fiului egiptean
al lui Dumnezeu, Horus, si respectiv sotia zeului solar Osiris. La rândul ei, Isis nu este decât un
alt nume al reginei Semiramida, cea care apare în trilogia Nimrod-Semiramida-Tammuz.
Isis/Semiramida mai este cunoscuta sub multe alte nume, în functie de regiune, cultura si tara.
Printre acestea se numara: Barati, Diana, Rhea, Minerva, Afrodita, Venus, Hecate, Iuno, Ceres,
Luna si foarte multe altele. Se spune ca toate simbolizeaza luna sau energia feminina în diferitele
ei ipostaze. Sediul Lojii Marii Mame a francmasoneriei engleze (Marea Mama =
Semiramida/Isis) se afla pe Great Queen Street din Londra (Great Queen =Semiramida/Isis). În
final, toate aceste nume au fost inspirate pornind de la Ninkharsag, „Zeita Mama” Anunnaki din
care au rezultat liniile genealogice hibride reptilo-umane. Zeii antici, precum Nimrod/Osiris si
nenumaratele nume sub care este cunoscut acesta, simbolizeaza puterea soarelui sau energia
masculina. Aceasta este cunoasterea secreta pe care s-a întemeiat Ordinul Cavalerilor Templieri.
Sursa reptilo-feniciana din care s-au inspirat poate fi vazuta pe blazonul lor: crucea rosie pe un
107
fundal alb. Crucea de foc a fost întotdeauna simbolul solar al fenicienilor si al liniilor
genealogice. Ea figureaza inclusiv pe steagul englez actual.
Înca de la prima aparitie a acestui ordin, templierii s-au înconjurat de cele mai sfidatoare
minciuni. Ei au pretins ca s-au format pentru a-i proteja pe pelerinii care calatoreau în Tara
Sfânta, desi în primii noua ani nu au existat decât noua asemenea cavaleri. Mare protectie, ce sa
zic! Nu trebuie sa fii un geniu ca sa-ti dai seama ca acest pretext a fost doar o perdea de fum
menita sa ascunda o alta realitate. Se pare ca ei s-au format de fapt ca aripa militara si de
protectie a unei alte societati secrete numita Ordinul Sionului, devenita mai târziu Prioria
Sionului. Cuvântul „Sion” vine de la Siona, numele sanscrit (arian) al… soarelui. Si iarasi
ajungem de unde am plecat. Cartea Sângele sfânt, Graalul sfânt afirma ca printre marii maestri ai
Prioriei Sionului s-a numarat la un moment dat Leonardo da Vinci, care a fost sponsorizat de
familia de bancheri Medici, apartinând Nobilimii Negre venetiene. Tot ei l-au sponsorizat mai
târziu si pe Cristofor Columb. Printre cei mai importanti sponsori si sustinatori ai primilor
templieri s-au numarat St Bernard, fondatorul Ordinului Cistercian, si familia franceza St Clair,
care s-a stabilit ulterior în Scotia, sub numele de Sinclair, odata cu invazia normanda asupra
Marii Britanii condusa de William Cuceritorul, din 1066. Clanul St Clair/Sinclair este de origine
reptiliana, iar marele secret pe care îl ascundeau de fapt templierii era chiar Agenda reptiliana.
Primul Mare Maestru al Cavalerilor Templieri a fost Hughes de Payens, care a fost ales în anul
1124. Acesta era un nobil francez (al carui nume înseamna chiar: arian) aliat cu contele de
Champagne si însurat cu o femeie scotiana de sorginte normanda pe nume Catherine St Clair.
Primul centru sau „preceptoriu” templier în afara Tarii Sfinte a fost construit pe domeniul St
Clair din Scotia. Un alt nume care s-a numarat printre primii templieri a fost cel al lui Fulk, conte
de Anjou, care a fost tatal lui Geoffrey Plantagenet si bunicul regelui Angliei Henry II. Henry a
fost cel care a sponsorizat cladirea faimoasei Abatii Benedictine din Glastonbury, în vestul
Angliei, într-un loc considerat sacru din cele mai vechi timpuri. La vârf, templierii erau in
legatura cu Cavalerii de Malta, legaturi care se pastreaza pâna astazi. Exista numeroase legende
care povestesc cât de mult se urau între ele aceste doua ordine, si cu siguranta au existat perioade
de conflict si zâzanie. La vârf, ele nu reprezentau însa decât ramuri diferite ale aceleiasi
organizatii, al carei scop suprem era implementarea Agendei reptiliene. În iunie 1099, cruciatii
crestini au dat o noua „lovitura” glorioasa în numele Domnului, invadând Ierusalimul si
macelarindu-i pe turcii sarazini si pe iudeii care traiau acolo. Aceasta lovitura de maestru a
redeschis portile „Orasului Sfânt” în fata pelerinilor crestini, care au început sa soseasca în
numar din ce în ce mai mare prin porturile Jaffa, Tyre si Acre. Tyre a fost unul din marile centre
feniciene. Cavalerii Vindecatori au creat în Ierusalim lantul de hanuri Amalfi, pentru a asigura
adapost si mâncare vizitatorilor. În timp ce prestigiul si averea lor cresteau, ei au alcatuit o
ramura militara, care a primit binecuvântarea papala în anul 1118, adica exact în anul în care cei
noua cavaleri au pus bazele Ordinului Templier, sosind în Ierusalim pentru a-i „proteja” pe
pelerini.
Templierii au primit gazduire într-un sediu de lânga Muntele Templului, locul în care se
presupunea ca a existat Templul lui Solomon. Unii cercetatori cred ca templierii au descoperit o
comoara de mare valoare, fie documente, fie mari cantitati de aur, facând sapaturi sub Muntele
Templului. Oricare ar fi adevarul, cert este ca dupa anul 1126, evenimentele au luat o turnura
foarte rapida. Marele Maestru Hugh de Payens a parasit Ierusalimul si a început sa adune adepti
pentru a extinde ordinul. El s-a întors în Franta, unde s-a întâlnit cu St Bernard, apoi cu Abatele
de Clairvaux, si l-a luat cu el pe unchiul templier al lui Bernard, Andre de Montbard. Bernard i-a
elogiat în fata papei Honarius II, iar templierii s-au înfiintat formal la data de 31 ianuarie 1128,
prin Conciliul de la Troyes. Într-adevar, numele acestui Conciliu provine de la Troia, marele
centru reptilo-arian din Asia Mica, ce a inspirat si numele Londrei. Templierii faceau parte din
aceeasi grupare de interese, desi multi dintre membrii ordinului aflati pe pozitii inferioare nu
stiau neaparat acest lucru. În afara crucii rosii feniciene, printre simbolurile lor s-au mai numarat
steagul alb si negru (alcatuit din doua patrate), craniul si oasele încrucisate, si turnul de veghe.
Toate aceste simboluri pot fi regasite de-a lungul secolelor în organizatiile Fratiei, inclusiv în
cele moderne. Podeaua oricarui templu francmason este pavata cu dale (patrate) albe si negre,

108
caci francmasonii nu sunt altceva decât templierii sub un alt nume. Multe biserici si catedrale,
precum Westminster Abbey si Notre Dame de Paris, au podelele pavate cu aceleasi dale albe si
negre, o dovada în plus ca Biserica crestina nu reprezinta decât o acoperire pentru Fratia
Babiloniana. Multi ofiteri de politie, inclusiv cei din Statele Unite si din Marea Britanie, au
patrate albe si negre pe uniforma, ca semn ca sunt controlati de francmasoni si de templieri.
Craniul si oasele încrucisate simbolizeaza – printre altele – ritualurile de magie neagra pe care le-
a folosit Fratia înca din cele mai vechi timpuri. Aceste ritualuri dezgustatoare, care implica de
multe ori chiar sacrificii umane, continua sa fie practicate si la ora actuala. Daca priviti blazonul
papal sau al Vaticanului, veti constata ca domul Bazilicii Sfântul Petru si cheile încrucisate ale
lui Petru alcatuiesc de asemenea un craniu si doua oase încrucisate. Toti sunt o apa si-un pamânt.
Nu este exclus ca aceasta tema comuna sa fie inclusiv explicatia pentru care, atunci când a
compus Evangheliile, familia Piso a numit locul în care a fost crucificat Iisus: Golgota, care
înseamna „locul craniului”. O alta organizatie secreta a Fratiei Babiloniene este Societatea Skull
and Bones (Craniu si Oase), cu sediul pe drumul care leaga campusul Universitatii Yale de New
Haven, în Connecticut, SUA. Este vorba de o societate sinistra, ai carei membri, alcatuiti numai
din familiile Elitei, sunt bautori de sânge si practica ritualuri satanice. Cel mai faimos membru al
ei la ora actuala este George Bush Sr., fostul presedinte al Statelor Unite si un reptilian care îsi
schimba forma. În plus, este unul din cei mai mari traficanti de droguri din SUA, un satanist,
pedofil si ucigas în serie. Voi argumenta detaliat aceste acuzatii într-un capitol ulterior. Simbolul
Turnului de Veghe apare inclusiv pe însemnul organizatiei Martorii lui Iehova, indicând ca
aceasta este o organizatie a Fratiei care îsi amageste milioanele de membri ca este o organizatie
crestina. Unul din fondatorii acesteia a fost Charles Taze Russell, un francmason de rang înalt,
îngropat sub o piramida.
La numai un an dupa ce au fost creati oficial în urma Conciliului de la Troyes, templierii au
cunoscut o expansiune incredibila. Ei au capatat o constitutie papala, o avere uluitoare, terenuri
si 300 de recruti din rândurile nobilimii, obligati sa îsi cedeze întreaga avere la intrarea în ordin.
Asa se face ca în scurt timp, templierii au devenit proprietari de pamântului în Franta, Anglia,
Scotia, Spania si Portugalia, extinzându-se în numai zece ani si în Italia, Austria, Germania,
Ungaria si Constantinopole. Existau preceptorii si sate, catune si ferme templiere, împrastiate în
întreaga Anglie. Ori de câte ori veti vedea numele Temple (n.n. Templu) într-un loc englezesc
(spre exemplu Templecombe), puteti fi sigur ca este o fosta locatie templiera. Sediul central al
ordinului era la Londra, pe un teren pe care se afla la ora actuala High Holborn, iar în anul 1161
templierii s-au mutat într-un nou templu londonez, numit si astazi Temple Bar. Aici mai poate fi
vazuta înca biserica originala, de forma circulara (specifica templierilor), în care exista câteva
morminte ale membrilor ordinului. În pozitia cea mai importanta, chiar în centrul culoarului
principal, se afla statuia unei reptile înaripate. Printre proprietatile templierilor se numarau de
asemenea Strand Street si o mare parte din actuala Fleet Street, care a fost pâna recent sediul
industriei nationale a presei britanice scrise. Simbolul tabloidului national, The Dayly Express,
gazduit pâna recent pe Fleet Street, este un cavaler cu un scut care poarta blazonul templierilor:
crucea rosie pe un fundal alb. Proprietatile templierilor se întindeau pâna spre râul Tamisa, unde
îsi aveau propriile lor docuri. În timpul domniei reginei Victoria, Fratia a ridicat un obelisc pe
malul Tamisei, chiar în acest punct, plasând câte un sfinx de fiecare parte a sa. Obeliscul provine
din orasul egiptean On sau Heliopolis (Orasul sau Locul Soarelui), fiind cunoscut astazi sub
numele de Acul Cleopatrei (vezi sectiunea cu ilustratii). Obeliscul reprezinta un simbol
stravechi, egiptean-arian, al soarelui, sub forma energiei masculine sau a falusului. Astfel de
simboluri pot fi vazute în multe locuri, fiind deghizate de multe ori ca monumente în amintirea
eroilor cazuti în razboaie, dar sunt plasate în realitate de francmasonerie. V-ati întrebat vreodata
de ce ar trebui sa aiba un monument închinat memoriei soldatilor cazuti un obelisc? Si de ce
credeti ca monumentul închinat lui Washington din centrul capitalei Statelor Unite reprezinta un
obelisc urias? Pentru un motiv cât se poate de simplu: la fel ca toate simbolurile si formele
geometrice sacre, obeliscurile atrag si genereaza energie, pe vibratia pe care o reprezinta. Îmi
amintesc de un moment în care am urcat treptele din piatra ale unui obelisc urias situat lânga
Podul Hebden din Anglia, când am simtit o energie sexuala masculina uriasa pretutindeni în jurul

109
meu. M-am întrebat ce Dumnezeu se întâmpla, pâna când mi-am amintit unde ma aflu… în
interiorul unui penis urias! Energia pe care o manifesta orice simbol este specifica formei
acestuia, caci simbolurile nu reprezinta decât manifestarea fizica a gândurilor care le-au creat. De
altfel, acesti indivizi nu îsi aseaza simbolurile unde vrei si unde nu vrei numai ca sa se amuze. O
fac pentru ca îi ajuta sa rezoneze cu anumite câmpuri energetice, pe frecventa vibratiei pe care o
doresc. Desigur, ele afecteaza inclusiv gândurile si sentimentele celorlalti oameni care se afla în
preajma lor.
Pe aceleasi proprietati din Londra ale templierilor se afla si sediul profesiei juridice britanice. Un
jurist nu poate deveni avocat decât daca „vine la Barou (n.n. Bar în limba engleza)” – adica la
Temple Bar, intrând în Templul Interior, în cel Mijlociu sau în cel Exterior. Am discutat cu tot
felul de oameni care au avut de-a face cu aceste organizatii si acestia mi-au spus ca sunt cu
adevarat sinistre. Asa este. Daca vrei sa controlezi oamenii, trebuie sa controlezi mai întâi legea,
respectiv cine poate si cine nu poate fi pus sub acuzatie. Nu întâmplator, politia si sistemul
juridic britanic sunt împanate de francmasoni. Toate aceste posesiuni ale templierilor, vechi de
secole, sunt situate chiar în inima Londrei, acolo unde se afla City-ul londonez, Casa
Parlamentului si Palatul Buckingham; pe scurt, chiar perimetrul din care este controlata lumea
întreaga, cel putin la nivel operational, alaturi de Paris si de Vatican. De altfel, cel de-al doilea
sediu important al templierilor a fost chiar Parisul. La fel ca în cazul Londrei, si în acest oras
exista un obelisc egiptean vechi de 3200 de ani si situat într-o pozitie cheie, în Place de la
Concorde. Cu numai un minut înainte de a suferi accidentul de masina din anul 1997, în tunelul
Pont de L’Alma, printesa Diana a trecut chiar pe lânga acest obelisc.
Pe la mijlocul secolului al XII-lea, templierii devenisera institutia aflata pe locul doi în planul
bogatiei si al influentei, dupa Biserica Romana. Aveau propria lor flota (pe care flutura steagul
cu imaginea craniului si a oaselor încrucisate) si propriile lor centre financiare în Paris si Londra.
Asa a început crearea actualului sistem bancar, care a transformat umanitatea în sclavii unor
„bani” inexistenti. La fel ca si bancile nationale, si ei împrumutau „bani” care nu existau,
percepând dobânzi, în cel mai pur stil al Fratiei Babiloniene. Exista un caz bine documentat în
care se arata ca templierii percepeau o dobânda de 60% pentru ultima rata a împrumutului. Unul
din planurile promovate de templieri era crearea unor State Unite ale Europei. Acest vis stravechi
s-a împlinit în secolul nostru, fiind implementat de fratii lor în arta manipularii. Crearea Uniunii
Europene, cu banca si moneda ei unica, reprezinta unul din pilonii centrali ai Agendei Fratiei.
Un aspect al cunoasterii avansate mostenite de templieri era cel referitor la reteaua de linii
magnetice si energetice ale pamântului, cunoscute sub nume precum liniile dragonului sau
meridiane. Cele mai importante locuri sacre din lume sunt plasate în punctele de intersectie ale
mai multor asemenea linii, unde se creeaza vortexuri imense de energie. Daca realizezi un ritual
de magie neagra si un sacrificiu uman într-unul din aceste locuri, energia malefica rezultata va fi
transportata de-a lungul liniilor de forta care emana din vortex, fiind pompata în întreaga retea.
În acest fel, întreaga stare energetica a câmpului magnetic a pamântului, în care traim cu totii,
este afectata. Daca acest câmp energetic se încarca cu vibratia fricii, oamenii vor fi predispusi sa
simta mult mai usor aceasta emotie. Iar forta cu ajutorul careia este controlata lumea la ora
actuala este chiar frica. Cea mai importanta arma de care a beneficiat Fratia Babiloniana de la
creatia sa si pâna astazi a fost manipularea fricii. Nimic nu limiteaza mai mult potentialul creator
al omului de a-si exprima propriul sine decât frica. De aceea, este de înteles de ce atâtea biserici
crestine au fost construite pe locurile sacre pagâne de altadata si de ce se realizeaza atâtea
ritualuri satanice sub acoperisul acestor biserici, la adapostul întunericului. Cei care au finantat
construirea marilor catedrale gotice din Europa, între anii 1130-1250, au fost templierii, cu
cunoasterea lor ezoterica avansata. Stilul gotic îsi are originea în arta ariana practicata în Orientul
Apropiat-Mijlociu. Printre catedralele gotice finantate si concepute de templieri s-au numarat
Westminster Abbey, York Minster din Nordul Angliei, Chartres din Franta, nu departe de Paris,
si Notre Dame, chiar în centrul Parisului. Notre Dame (Doamna Noastra: Isis/ Semiramida
/Ninkharsag) a fost construita pe un loc sacru închinat pe vremuri zeitei Diana, iar catedrala din
Chartres a fost construita pe un alt loc sacru din vechime, în care se adunau cândva druizii din
întreaga Europa. Faimoasa capela a Colegiului Kings din Cambridge, care are la baza simbolul

110
cabalist al Arborelui Vietii, este considerata una din ultimele mari constructii gotice din Anglia.
Se pare ca forma sa este inspirata de catedrala din Albi, construita în secolul al XIV-lea în
regiunea Languedoc din sudul Frantei. Aceasta a fost unul din primele centre ale templierilor si
ale catarilor. În secolele XII-XIII, principala religie din sudul Frantei era religia catara, care
continea numeroase informatii ezoterice si punea la îndoiala multe dogme ale Bisericii Romane.
Fratia Babiloniana a trimis semnale de alarma la Roma, unde se afla marioneta sa, papa
Inocentiu III, care i-a distrus pe catari printr-o „cruciada” infernala, marcata de torturi si arderi
pe rug, care a culminat cu asediul asupra Castelului catar de la Montsegur din anul 1244. În
treacat fie vorba, doresc sa mentionez ca folosirea figurilor de reptile numite gargui pentru
decorarea bisericilor si catedralelor crestine s-a raspândit foarte mult în aceasta perioada. Notre
Dame din Paris este literalmente acoperita cu astfel de gargui (vezi sectiunea de ilustratii), multe
dintre ele fiind reprezentari în miniatura ale figurilor în forma de reptila gasite în interiorul si în
jurul piramidelor mayase, si în alte locuri din Mexic. Presedintele mexican Miguel De La Madrid
spunea ca mayasii au fost una din rasele cu care s-au încrucisat reptilienii în forma de „iguane”.
Atât catedrala din Chartres cât si Notre Dame au fost centre ale adorarii Madonei Negre, o alta
obsesie a templierilor. Cultul Madonei Negre nu are legatura cu Maria, mama lui Iisus, desi
aceasta era impresiape care încercau sa o lase templierii. În realitate, era vorba de adorarea
reginei Semiramida si a lui Isis/Barati. Egiptenii o reprezentau pe Isis îmbracata în alb în
ipostaza ei binevoitoare si în negru în ipostaza ei negativa. Madona Neagra era tot una cu
Isis/Barati cea Neagra sau cu regina Semiramida, care era cunoscuta în Babilon sub numele de
Madona. Madona Neagra simbolizeaza folosirea negativa a energiei feminine a „lunii”, în timp
ce Soarele Negru simbolizeaza folosirea negativa a energiei masculine a soarelui. Aceeasi
expresie desemneaza însa si centrul galactic în jurul caruia graviteaza soarele si sistemul nostru
solar de-a lungul orbitei sale de peste 26.000 de ani. Spre exemplu, calul alb era un simbol solar
al fenicienilor. Lui îi corespunde calul negru, care reprezinta în sistemul inversat de simboluri ale
Fratiei Babiloniene folosirea malefica a energiei solare. Calul negru este simbolul bancii Lloyds
din Marea Britanie, una din organizatiile principale ale Fratiei. Statuile Mariei cu pruncul Iisus în
brate din bisericile crestine oglindesc întocmai felul în care o portretizau egiptenii pe Isis cu
pruncul Horus în brate. St Bernard era în mod evident un adept al cultului zeitei si s-a nascut la
Fontaines, lânga Dijon, unul din centrele adorarii Madonei Negre. Templierii i-au împartasit
aceasta pasiune si si-au construit propriile lor biserici în forma circulara, indicând astfel
principiul feminin. Folosirea pe scara larga a domului sau a „pântecului” de catre Fratie are de
asemenea legatura cu acest principiu, printre altele.
Sistemul de convingeri intitulat generic New Age a cazut adeseori în capcana credintei ca
energia feminina este întotdeauna buna, în timp ce energia masculina nu este la fel de buna,
pornind de la starea actuala a lumii, în care predomina energia masculina. În realitate, lumea în
care traim este dominata de ambele energii, dar în formele lor extreme. Nu vorbesc acum de
trupurile barbatilor si ale femeilor, ci de energiile masculine si feminine, pe care cele doua sexe
au potentialul de a le manifesta. Daca un barbat îsi suprima polaritatea feminina, el devine un
„macho”, capatând convingerea ca singura maniera de a fi un „barbat adevarat” consta în a fi
dominant si agresiv. Aceasta forma extrema a energiei masculine este ilustrata perfect de soldatii
înarmati si agresivi, gata oricând sa te calce în picioare. Impresia ca lumea în care traim este
dominata de energia masculina este data de imaginile cu care suntem bombardati zilnic de
programele de televiziune, în care nu vedem decât forme extreme ale acestei energii. De fapt,
chiar acesta este si scopul manipularii. Forma negativa extrema a energiei feminine nu este mai
putin prezenta, dar se ascunde în culise, punând la cale evenimentele si conflictele de care are
nevoie forta masculina extrema pentru a se manifesta în public. Altfel spus, aceasta este energia
pe care nu o vedem (ceea ce nu înseamna ca nu exista), energia cu care opereaza agentii Fratiei
Babiloniene si pe care acestia o simbolizeaza prin nume ca Semiramida, Isis si celelalte. Ei stiu
foarte bine ca energia feminina este forta creatoare, fara de care nici chiar soarele nu ar putea
exista, dupa cum obisnuiau sa spuna egiptenii. La fel ca orice alta forma de energie, si forta
feminina este neutra în sine. Ea poate fi folosita în scopuri creatoare sau malefice, dar pentru asta
trebuie sa o stapânesti mai întâi. Asa se explica simbolismul feminin care abunda în toate

111
creatiile Fratiei. Aceasta nu doreste sa suprime energia feminina în sine, ci doar expresia ei
pozitiva, echilibrata.
Catedralele gotice si bisericile crestine sunt pline de simboluri solare, astrologice, sexuale si ale
zeitei. Portile gotice uriase si încrustatiile din jurul lor reprezinta ilustratii simbolice ale vulvei,
multe având chiar un simbol al clitorisului în partea de sus a arcului. Ferestrele sunt construite
dupa acelasi model, îndeosebi cele în forma de trandafir ale catedralelor gotice orientate cu fata
catre vest, considerata directia sacra a zeitatilor feminine. Pe alte biserici medievale s-au
descoperit sculpturi care prezinta calugari si preoti care fac sex cu tinere fete si care poarta pe
cap masti în forma de animale. Cu asta se ocupa satanistii chiar si în zilele noastre. Simbolurile
sheela-na-gig din vechile biserici, în special cele din Irlanda, reprezinta femei goale cu picioarele
larg deschise, iar în interiorul altarelor s-au descoperit simboluri falice din piatra. Doamne, ce-ar
crede vicarul daca ar sti? Vasele în forma de scoica pentru „apa sfintita” reprezinta alte simboluri
ale zeitei. De fapt, bisericile au fost construite integral ca niste simboluri ale pântecului feminin.
Pânzele de paianjen si decoratiile complicate din catedralele gotice (si nu numai) se refera de
asemenea la energia feminina a „zeitei”, la forta creatoare, intuitiva, care tese soarta întregii
lumi. Din acest simbolism s-au nascut legendele Femeii-Paianjen ale nativilor americani si
numele unor locuri sacre precum Spider Rock (n.n. Stânca Paianjenului) din Arizona. În cartea
sa, Zodiacul secret, Fred Gettings prezinta mozaicul în forma de zodiac de pe podeaua din
marmura a bisericii gotice din San Miniato, Florenta, care dateaza din anul 1207. Gettings
sugereaza ca biserica a fost construita cu scopul de a surprinde rezonanta cu o conjunctie rara a
lui Mercur, Venus si Saturn în semnul Taurului, la sfârsitul lunii mai a acelui an. Astrologia a
fost practicata de la începutul istoriei cunoscute, fiind o arta foarte importanta pentru templieri,
predata în scoala din Chartres. Atunci când se duc la biserica, crestinii habar nu au ca intra într-
un „sanctuar pagân”, dar exact asta fac.
Templierii au avut relatii strânse cu majoritatea monarhiilor vremii, mai putin în Franta. Datorita
averii lor uriase, ei erau „proprietarii” tuturor regilor care pareau atotputernici, la fel cum Fratia
de astazi este „proprietara” tuturor guvernelor nationale. Templierii erau foarte apropiati de
regele Henry II al Angliei, sponsorul catedralei din Glastonbury. Interesant este ca faimoasa
cearta a lui Henry cu arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Becket, s-a sfârsit prin venirea a doi
cavaleri din Franta, care l-au asasinat în interiorul catedralei, în anul 1170. Fiul lui Henry,
Richard Inima-de-Leu, era el însusi templier, desi nu recunostea oficial acest lucru. El s-a folosit
de preceptoriile si de vasele templierilor, iar când a fost nevoit sa fuga din Anglia ca sa scape de
amenintarile fratelui sau John, a facut-o deghizat în templier. A fost protejat de ordin si s-a
îndreptat catre Tara Sfânta, unde a luptat împotriva musulmanilor sarazini. Richard a vândut
Ciprul (un fost centru fenician) templierilor si s-a implicat în negocierile dintre acestia si
corespondentul lor islamic, o societate secreta numita Asasinii. La ora actuala, acest cuvânt este
folosit pentru a descrie un ucigas. De fapt, el deriva din metodele cu totul particulare ale
Asasinilor de a conduce prin raspândirea terorii si a fricii. Se spune ca asasin înseamna „cel care
utilizeaza hasisul”, caci se foloseau de acest drog pentru a atrage tineri nevinovati, convingându-i
sa ucida în numele lui „Dumnezeu”, asigurându-si astfel un loc în Paradis. O alta origine posibila
a termenului ar putea fi cuvintele hass (a distruge) si asana (a pune capcane). Asasinii au
provocat un razboi terorist international din cartierul lor general situat în muntii Alamut sau
Cuibul Vulturilor, din Persia (Asia Mica/Turcia). În acest loc s-au descoperit elemente de
ceramica decorate cu pentagrame si cu simbolul vulvei feminine. În plus, ei purtau tunici albe si
esarfe rosii. Asasinii, care continua sa existe si astazi, în forme usor diferite, au aparut dintr-o
secta fondata în anul 1090 de un persan pe nume Hassan Sabah (o alta posibila sursa a numelui
lor), exact în perioada în care apareau templierii, Cavalerii Vindecatori si Cavalerii Teutoni.
Templierii si Asasinii au colaborat de minune, desi pareau ca se afla în tabere diferite. Aceasta
metoda a functionat dintotdeauna, fiind aplicata si astazi cu acelasi succes: opinia publica este
amagita sa creada ca daca doua tabere se afla în razboi sau în conflict deschis, ele trebuie sa fie
neaparat dusmane. Daca vrei sa controlezi rezultatul unui joc, trebuie sa controlezi ambele
tabere. Pentru a reusi acest lucru, trebuie mai întâi sa îi convingi pe oameni ca cele doua tabere
au lideri si scopuri diametral opuse. Una din cele mai eficiente metode de manipulare ale Fratiei

112
consta în infiltrarea tuturor taberelor posibile, controlând astfel rezultatul final.Templierii erau
foarte priceputi la acest joc. În timp ce îl escortau pe Richard Inima-de-Leu catre tabara
cruciatilor, ei îl sprijineau din plin de fratele si marele rival al acestuia, regele John. Templierii
au fost forta care a dus la semnarea Magna Carta-ei în anul 1215, gratie eforturilor lui Aymeric
de St Maur, Marele Maestru al templierilor din Anglia si cel mai apropiat sfatuitor al regelui
John. Magna Carta a îngradit multe din prerogativele regelui, dându-le astfel o putere si mai
mare templierilor si conducându-i si mai departe pe drumul catre împlinirea marelui obiectiv al
Agendei de a introduce „democratia”, respectiv acea închisoare sociala deghizata în libertate
(înlocuirea controlului deschis cu cel sub acoperire). Eu nu sustin ca toti templierii aveau
neaparat intentii malefice. La fel cum se întâmpla însa în toate aceste societati secrete, în
interiorul lor exista diferite nivele de cunoastere, cu diferite agende. Scriitorul si cercetatorul
francez Jean Robin a ajuns la concluzia ca Ordinul Templului era alcatuit din sapte cercuri
exterioare, în care adeptii erau învatati mistere „minore”, si trei cercuri interioare în care ei erau
învatati „marile” mistere. Exact la fel stau lucrurile si în cazul francmasoneriei si al societatilor
secrete actuale. Marea majoritate a membrilor acestora nu au nici o idee despre ceea ce stiu cei
din vârful piramidei si despre agenda lor reala.
Desi erau atât de bogati, templierii erau scutiti de taxe si impozite (la fel ca fundatiile Fratiei din
zilele noastre). Aveau propriile lor curti si controlau monarhi, oameni influenti, afaceri si tari
întregi. Metoda lor era de a-si manipula „tintele”, aducându-le într-o pozitie de dependenta, de
regula prin santaj sau îndatorare. În continuare, le puteau dicta orice doreau de la ele. Istoria se
repeta. Edward I a împrumutat de la templieri sume mari de bani, iar regii Ioan si Henry al III-lea
erau datori vânduti fata de ei. La un moment dat, Henry si-a platit datoriile militare cu Bijuteriile
Coroanei. Aceasta este o alta tehnica folosita de Fratia Babiloniana inclusiv în zilele noastre. Ea
manipuleaza razboaiele, împrumuta cu bani toate taberele, si în final scot profituri uriase de pe
urma ororilor pe care le-au creat în secret. Tot ea împrumuta apoi tarile pentru a-si reface
societatile, îndatorându-le si mai tare si tinându-le si mai ferm sub controlul sau. Razboiul este
un instrument „minunat”, care îi permite sa înlature lideri incomozi si sa modifice granitele în
conformitate cu Agenda pe care o au. Daca doriti sa întelegeti mai bine acest mecanism, priviti
cele doua razboaie mondiale din secolul XX. Întreaga poveste este explicata în detaliu în Si
adevarul va va face liberi. Bijuteriile Coroanei din perioada regelui John erau pastrate în
Templul din Londra al templierilor, care a functionat pe post de trezorerie în timpul acestui rege,
cât si al regilor Henry II, Henry III si Edward I. Templierii colectau impozitele pentru papa si
pentru Coroana, plus impozitul numit zeciuiala. Erau o organizatie privata cu o agenda secreta,
care aduna impozitele de la populatie în numele altor persoane, o parte însemnata din acei bani
fiind pastrati pentru sine ca dobânda la împrumuturile masive acordate lor. Se spune ca erau
neînduratori cu rau platnicii. Aceste metode sunt folosite si astazi în întreaga lume. Cât despre
faimoasele juraminte de castitate si sobrietate, acestea era în cea mai mare parte ipocrizie curata.
Una din expresiile consacrate pentru betie în Anglia medievala era: „a bea ca un templier”. Când
era însa vorba de afaceri serioase si de bani multi, erau la fel de neînduratori cu ai lor ca si cu
populatia exterioara. La fel se petrec lucrurile si astazi, atunci când diferiti membri ai Fratiei sau
lacheii acestora ies afara din rând. În Franta, centrul templier din Paris era trezoreria regala, iar
monarhia franceza le era datorare vânduta. Se pare ca unul din regii francezi, Philippe IV
(cunoscut sub numele de Philippe cel Frumos) s-a saturat si s-a decis sa îi distruga pe templieri în
octombrie 1307. Cel putin, aceasta este versiunea oficiala. În realitate, lucrurile sunt mult mai
complicate, si au avut implicatii serioase asupra evenimentelor mondiale care au urmat. Voi
recapitula pe scurt aceste lucruri.

Linia genealogica a merovingienilor

Înca de la crearea lor, templierii si Ordinul Sionului (devenit mai târziu Prioria Sionului) au fost
doua ramuri ale aceleiasi organizatii. Conform cartii Sfântul sânge, Sfântul Graal, rolul Prioriei
Sionului era de a proteja sângele „regal” al merovingienilor. În realitate, aceasta este o perdea de
fum menita sa ascunda realitatea, la fel ca si povestea stupida ca merovingienii ar fi urmasii liniei
genealogice a lui Iisus, care ar fi avut mai multi copii cu Maria Magdalena si ar fi fugit împreuna
113
cu familia sa însudul Frantei, imediat dupa crucificare. În realitate, nu a existat nici un Iisus si
nici o Marie, acestea nefiind decât personaje simbolice într-o poveste care s-a spus de
nenumarate ori în lumea pre-crestina, folosind nume diferite pentru aceiasi eroi. Nu vad cum ar
putea doua personaje simbolice sa conceapa o linie genealogica, fie ea si a merovingienilor.
Totul este o poveste trasa de par, inventata cu scopul de a-i îndeparta pe cercetatorii seriosi de
adevar. Acest adevar este – ce-i drept – legat tot de liniile genealogice, iar cea a merovingienilor
este una dintre ele, dar nu are nimic de-a face cu Iisus. Linia de care vorbim a devenit cunoscuta
în Franta sub numele de dinastia merovingienilor prin secolele V-VI. Istoria acestor oameni este
relatata în Cronica lui Fredegar, din care exista un exemplar la Biblioteca Nationala din Paris.
Fredegar a fost un scrib burgund din secolul VII care a lucrat timp de 35 de ani pentru a-si
încheia istoria primilor franci si a merovingienilor. Tribul numit francii sicambrieni (de la care a
ramas numele de Franta) a fost o alta sursa de „vin” reptilo-arian. Francii purtau numele liderului
lor, Francio, care a murit în anul 11 î.Ch. Poporul lui Francio a emigrat din Troia, de pe teritoriul
Turciei de astazi, si a devenit cunoscut sub numele de sciti, iar apoi (la sfârsitul secolului al IV-
lea), de sciti sicambrieni, dupa numele reginei lor, Cambra. Se trageau din Scitia, o regiune
situata la nord de Marea Neagra, în Muntii Caucaz, de unde a coborât în Europa rasa ariana si
reptilo-ariana. Francii sicambrieni îsi spuneau Poporul Conventului (cu referire evidenta la
Contractul cu Anunnaki).
Mai târziu, acest popor s-a stabilit într-o zona la vest de Dunare, în Germania actuala (nume
ramas de la romani, care i-au numit pe sciti „cei autentici”). Capitala scitilor era la Koln. Linia
genealogica de care vorbim a devenit cunoscuta sub numele de merovingieni din perioada
regelui Meroveus, numit si „Pazitorul francilor” în anul 448. Merovingienii erau regi vrajitori
recunoscuti pentru cunostintele lor ezoterice si pentru puterile magice pe care le-au dobândit ca
urmare a initierilor secrete. Francio, fondatorul francilor, pretindea ca este un descendent al lui
Noe si ca stramosii sai au locuit cândva în Troia antica. Dupa parerea mea, povestea cu Noe
simbolizeaza liniile genealogice hibride care au supravietuit Potopului, dupa care au
readusporumbelul si ramura de maslin (Semiramida-Nimrod) la putere. În acest context,
descendentii lui Noe ar însemna linii genealogice reptilo-umane, sau cel putin care s-au
încrucisat suficient de mult pentru a-si pastra structura genetica. Orasul francez Troyes, în care
au aparut în mod formal templierii, a primit acest nume de la francii sicambrieni, pornind de la
fosta lor capitala. Bazele orasului Paris au fost puse în secolul VI, dupa ce liderii francilor au
devenit cunoscuti sub numele de merovingieni, iar numele sau are legatura tot cu Troia, respectiv
cu printul Paris, fiul regelui Priam al Troiei. Motivul declansarii razboiului troian a fost relatia de
iubire dintre Paris si Elena (sotia regelui Spartei). În cele din urma, spartanii au câstigat razboiul
prin infiltrarea calului troian în interiorul orasului asediat. Atât troienii cât si spartanii erau
urmasi ai acelorasi arieni si reptilo-arieni. Merovingienii au creat orasul Paris pe un punct de
intersectie a liniilor energetice ale pamântului extrem de important si aveau o camera subterana
în care îsi realizau ritualurile, inclusiv sacrificii umane aduse zeitei Diana. Acesta era locul în
care îsi reglau disputele prin lupta regii aflati în conflict din cauza unor proprietati. Meroveus,
fondatorul dinastiei merovingiene, era adept al cultului pagân al zeitei Diana, un alt simbol al lui
Isis/Semiramida. Acest lucru nu este deloc surprinzator, dat fiind ca centrul cultului Dianei era
situat la Efes, în Asia Mica, nu departe de locul în care se afla ruinele Troiei. Locul fostei camere
subterane în care merovingienii obisnuiau sa o adore pe zeita Diana si sa-i aduca sacrificii este
cunoscut astazi sub numele de Podul si Piata de l’Alma, fiind si acum o camera subterana, mai
precis un tunel auto. Acesta este locul în care a suferit accidentul de masina printesa Diana în
dimineata zilei de duminica, 31 august 1997. O alta ramura a linii genealogice scito-sicambriene
si franco+merovingiene a migrat în secolul XII din nordul Frantei catre Belgia. De aici s-au tras
faimoasele familii „scotiene”, din care o parte au fost stramosii printesei de Wales Diana.
Regele merovingian Clovis avea drept emblema regala crinul sau fleur-de-lis, o floare care creste
în salbaticie în Orientul Mijlociu. Emblema este cunoscuta si sub numele de „crinul cu trei
petale”, fiind un simbol consacrat al lui Nimrod, sau mai bine zis al liniei genealogice reptiliene
a lui Nimrod. În limba latina, expresia înseamna „sabie mica” Motivul pentru care crinul a
devenit simbolul regalitatii franceze este ca în Sumerul antic liniile genealogice reptiliene

114
transmise pe linie materna erau simbolizate de un crin. Asa se explica de ce principalii purtatori
ai genelor reptiliene au primit nume precum Lilith, Lili, Lilutu si Lillette. O alta varianta este
Lilibet sau Elizabeth. Actualei regine a Angliei, Elizabeth (El-lizard-birth1 - Joc de cuvinte:
lizard înseamna „sopârla”, iar birth înseamna „nastere”) i se spunea în intimitate Lilibet. Într-
adevar, ea este o purtatoare majora de gene reptiliene, care a dat nastere unui reptilian important,
cu sânge pur, si anume printul Charles. Amândoi sunt reptilieni care îsi schimba forma, afirmatie
pe care o vom argumenta la timpul potrivit. La fel este si regina-mama, pe numele ei de fata
Elizabeth (El-lizard-birth) Bowes-Lyon. Fleur-de-lis este un simbol stravechi, care simbolizeaza
– între altele – cei doi piloni falici ai lui Jachin si Boaz din Templul simbolic al lui Solomon, pe
care erau sculptate „flori de crin”, dupa cum precizeaza Regi 7:22. La ora actuala, fleur-de-lis
apare pe toate însemnele regalitatii britanice, pe cladirile oficiale si pe gardurile care le
înconjoara, precum si pe biserici. Poate fi vazut chiar si pe poarta exterioara a Casei Albe din
Washington, un alt bastion al liniilor genealogice reptiliene. Trifoiul cu trei foi irlandez este un
alt simbol stravechi al liniilor genealogice, si însusi cuvântul shamrock (n.n. trifoi) provine din
termenul nord-african shamrukh. Toate aceste simboluri au legatura cu imaginea cu trei coarne a
babilonianului Nimrod, dar si cu alte principii ezoterice. Alte simboluri merovingiene erau
pestele (o alta referire la Nimrod), leul (Zodia Leului, Soarele, autoritatea) si albina. În
mormântul regelui Childeric I, fiul lui Meroveus, care a murit în secolul V, au fost gasite 300 de
albine din aur. Albinele sunt un simbol stravechi al Zeitei Iubirii (Semiramida) si simbolizau
regalitatea egipteana. Ele evoca de asemenea Matca, un alt simbol al lui Isis/Semiramida.
Merovingienii au fost una din liniile genealogice ale Fratiei Babiloniene, iar ideea ca ar fi
descendentii lui Iisus nu reprezinta decât un joc de cuvinte, sau mai bine zis un joc de-a
divinitatile inventat de Prioria Sionului. Iisus este un alt nume pentru Nimrod/Tammuz, duetul
tata-fiu al Babilonului. De aceea, dupa parerea mea, prin linia genealogica a lui „Iisus” se
întelege de fapt linia genealogica a Fratiei lui „Nimrod”, respectiv a reptilo-arienilor. Unul din
scopurile declarate ale Prioriei Sionului este restabilirea dinastiei merovingiene pe tronul Frantei.
În realitate, acestia nu au fost niciodata monarhi ai Frantei, pentru simplul motiv ca în vremea lor
Franta nu exista (sub acest nume). Toata aceasta poveste este o simpla perdea de fum, menita sa
ascunda adevarata Agenda a Prioriei Sionului, care este o organizatie a Fratiei Babiloniene.
Adevarul pe care îl oculteaza toate aceste diversiuni este pe cât de simplu, pe atât de devastator.
În Sumer, simbolul liniei genealogice a Dragonului era numit Gra-al, cunoscut si sub numele de
Semnul lui Cain. Biblicul Cain a fost în realitate una din primele linii genealogice regale
Anunnaki-umane, care i-a urmat lui „Adam”. Acest simbol al Gra-al-ului a capatat în timp
numele de Sfântul Graal, echivalentul sau în franceza veche fiind sang real, „sânge regal”.
Emblema Sumerului era o… cupa cu apa, adica o Rosi Crucis sau o „cupa cu roua”. În
documentele egiptene, sumeriene, feniciene si ebraice aceasta era descrisa ca o cupa decorata cu
o cruce rosie în interiorul unui cerc. Aceasta este adevarata origine a „cupei Graalului”. Nu este
vorba de cupa în care a fost colectat sângele lui Iisus în momentul crucificarii, pentru simplul
motiv ca nu a existat nici un Iisus si nici o crucificare. Cupa simboliza pântecul feminin si linia
hibrida cea mai „pura”, care nu poate fi transmisa mai departe decât pe linie materna (feminina).
În mod evident, termenul de Rosi-Crucis a stat la originea numelui rozicrucienilor, o societate
secreta straveche care s-a pretat la cele mai odioase manipulari pentru a se asigura ca liniile
genealogice reptiliene vor continua sa ocupe pozitiile puterii. Unul din autorii care încearca sa
convinga opinia publica de faptul ca linia genealogica are legatura cu Iisus este Sir Laurence
Gardner, auto-declarat „un genealog suveran si cavaleresc”. Amuzant este ca Sir Laurence este
Cancelar al Curtii Imperiale si Regale a Suveranitatii Dragonului, fosta Curte Regala a
Dragonului din Egipt, dar si Prior al Bisericii Celtice a Înrudirilor Sacre din Saint Colombe
(Semiramida), atasat prezidential al Consiliului European al Printilor, fost atasat al Nobilei Garzi
a Casei Regale Stewart (Stuart, linia merovingiana). Este cunoscut ca Le Chevalier Labhran de
Saint Germain si este Preceptor al Cavalerilor Templieri din Saint Anthony. Cred ca nu gresim
prea mult daca nu îl consideram un genealog obiectiv, ci un cunoscator din interiorul
organizatiei. În acest caz, de ce insista el ca linia genealogica a Sfântului Graal are legatura cu
Iisus, când stie foarte bine ca nu este asa?

115
În cele din urma, Biserica Romana si-a retras sprijinul acordat initial merovingienilor, care si-au
pierdut puterea si au disparut din atentia opiniei publice pâna în anii din urma. Un alt monarh
dintr-o linie genealogica reptiliana a devenit în continuare regele francilor. Numele sau era
Charles, dar este cunoscut mai ales ca Charlemagne, unul din cei mai faimosi monarhi din istoria
Europei. A fost unul din primii patroni ai mesterilor zidari (masoni) care au construit mai târziu
marile catedrale gotice din Europa, la comanda templierilor. Se spune ca ar fi fondat în Toulouse
loja Ordinului Rozicrucienilor, ale carei origini ajung cel putin pâna în Egiptul antic, si al caror
nume are legatura, asa cum am mai spuso, cu simbolul Rosi-Crucis al liniilor genealogice
reptiliene. Charlemagne a extins mult imperiul francilor, iar în anul 800 a fost înscaunat ca
împarat al Occidentului de papa Leon al III-lea. Biserica Romei/Babilonului controla la acea data
o mare parte din Europa occidentala si centrala. Aceasta dominatie a devenit deplina odata cu
înfrângerea în anul 1268 a opozitiei militare la adresa Romei (condusa de Hohenstaufen-i sau
Ghibelini) de catre guelfi, numiti astfel dupa Welf, ducele Bavariei. Aceasta victorie a papalitatii
a condus la crearea Sfântului Imperiu Roman, una din cele mai odioase dictaturi papale. Cea mai
proeminenta dinastie de împarati a acestui imperiu a fost cea a Habsburgilor, o familie dintr-o
linie genealogica remarcata pentru prima oara în Elvetia, în secolul X. Ea a guvernat, cu sprijinul
papei, Sfântul Imperiu Roman timp de 500 de ani, pâna la detronarea sa din anul 1806. A condus
Austria începând din anul 1278, iar în secolul XVI a mostenit tronul Spaniei. Habsburgii sunt o
linie genealogica reptiliana si cunosc o înalta preoteasa care a oficiat ritualuri satanice la vârf
care i-a vazut pe actualii membri ai Habsburgilor schimbându-si forma în reptile în timpul
acestor ritualuri. Vom vorbi mai multe despre ea ceva mai târziu. Charlemagne a fost un slujitor
perfect al Fratiei Babiloniene, iar linia genealogica a continuat sa detina mult timp frâiele puterii.
Cel putin 33 de presedinti americani sunt înruditi genetic cu el.

Misterul de la Rennes-le-Chateau
Merovingienii au revenit în atentia opiniei publice în anii din urma, datorita mai multor carti care
au încercat sa rezolve misterul unui micut catun din vârful unui munte situat în Longuedoc, în
sudul Frantei, numit Rennes-le-Chateau. Acesta a fost unul din cele mai importante centre ale
Prioriei Sionului, alte templierilor, catarilor si multor altor organizatii care detineau
„cunoasterea”. Locul a fost cândva populat de celti, proveniti din cimerieni si sciti, care au venit
din Orientul Apropiat si din Muntii Caucaz. Pornind de la unul din triburile acestora, Renne-le-
Chateau a fost numit Rhedae. Druizii au facut din el un loc sacru, caci este una din regiunile
terestre cu o putere magnetica imensa. Pe la sfârsitul anilor 60, în Biblioteca Nationala din Paris
a fost descoperit un document de provenienta incerta, numit Sarpele Rosu/Le Serpent Rouge.
Acesta continea genealogia merovingienilor, doua harti ale Frantei din perioada merovingiana si
un plan al St Suplice, centrul romano-catolic pentru studii oculte din Paris. St Suplice a fost
construit pe ruinele unui templu al lui Isis/Semiramida, fiind inclusiv locul în care sunt
înmormântati regii merovingieni. Documentul Le Serpent Rouge a fost datat 17 februarie 1967,
iar fisa de depozit de la Biblioteca Nationala a fost datata 18 februarie 1967. În cele din urma, s-a
demonstrat ca documentul este un fals, adevarata data la care a fost depozitat fiind 20 martie. La
momentul respectiv, toti cei trei presupusi autori ai documentului, Pierre Feugere, Louis Saint-
Maxent si Gaston de Koker, au murit la mai putin de 24 de ore unul de celalalt, respectiv pe
datele de 6, 7 si 8 martie. Lucrurile devin însa si mai ciudate, caci s-a dovedit în final ca cei trei
nu erau de fapt autorii documentului. Se crede ca cineva s-a folosit de numele lor, ceea ce
sporeste si mai mult misterul. Între cele trei morti subite si data depozitarii documentului la
biblioteca au trecut exact 13 zile. Cea de-a 13-a pagina a documentului include câteva poeme
scurte în proza, corespunzând fiecarui semn al zodiacului, dar prezinta 13 semne zodiacale. Cel
de-al 13-lea este numit Ophiuchus (Stapânul Sarpelui) si este situat între semnul Scorpionului si
cel al Sagetatorului. Cel mai important numar al templierilor era 13 si el va deveni din ce în ce
mai relevant pentru povestea noastra, pe masura ce vom continua. Personal, am crezut
dintotdeauna ca la origini au existat 13 semne zodiacale. Textul intitulat Le Serpent Rouge
prezinta si o versiune a basmului Frumoasei Adormite în care printesa (energia feminina) este
condamnata sa doarma pâna când printul cel frumos va sosi sa o trezeasca. Aceasta poveste este
116
de asemenea foarte relevanta pentru numarul 13, din motive pe care le voi explica ulterior. Le
Serpent Rouge confirma între altele ca Maria Magdalena este doar un simbol al lui Isis. Iata ce
spune textul în aceasta directie:

„… În timpuri mai vechi, unii o numeau ISIS, regina energiei benefice, VENITI LA MINE,
VOI, CEI ÎMPOVARATI SI SUFERINZI, SI EU VA VOI DA ODIHNA, altii o numeau.
MAGDALENA, la fel ca faimosul vas cu balsam vindecator. Dar initiatii îi cunosc
adevaratul nume: NOTRE DAME DES CROSS”.

Energia feminina si liniile genealogice reptiliene sunt transmise mai departe pe linie materna, iar
de la opera lui Ninkharsag si Enki aceasta energie a fost simbolizata de Maria, Isis si
Semiramida, dar a fost cunoscuta si sub numele de Diana. Printesa Diana a fost asasinata într-un
stravechi altar merovingian pentru sacrificii, închinat chiar zeitei Diana. Masina printesei s-a
izbit de cel de-al 13-lea stâlp de sustinere, facându-se praf. Pestera Sainte-Baume din sudul
Frantei este considerata mormântul catolic oficial al Mariei Magdalena. În realitate, în timpul
perioadei romane aceasta pestera era un centru de adorare a zeitei Diana Lucifera – Diana
Purtatoarea de Lumina sau Iluminatoarea. Exact acest nume i l-a dat Mariei Magdalena Jacobus
de Voragine, arhiepiscopul dominican al Nobilimii Negre din Genova. Un alt aspect interesant se
leaga de faptul ca atunci când templierii din întreaga Franta au fost arestati si torturati de catre
Filip cel Frumos în anul 1307, cei din regiunea Rennes-le-Chateau, care include de asemenea Le
Bezu, le Valdieu si Blanchefort, au fost lasati în pace. Aceasta zona avea o importanta foarte
mare pentru templieri, care aveau legaturi cu familia Blanchefort, a carei resedinta era Chateau
de Blanchefort, situat la numai trei kilometri de Rennes-le-Chateau. Unii cercetatori cred ca
templierii si-au îngropat cea mai mare parte a aurului lânga Rennes-le-Chateau. Cu siguranta, o
treime din totalitatea proprietatilor lor din Europa se afla cândva în regiunea Languedoc. La
vremea lor, romanii considerau si ei aceasta zona ca fiind sacra, adorându-si aici zeii pagâni.
Pâna în secolul VI, Rennes-le-Chateau devenise un oras înfloritor cu o populatie de 30.000 de
oameni, capitala nordica a imperiului vizigot, care s-a raspândit apoi catre sud, trecând Pirineii în
Spania. Vizigotii erau o populatie germanica sau teutona, din rândul careia s-au nascut mai târziu
Cavalerii Teutoni, care au aparut simultan cu cei templieri. Vizigotii au fost stramosii
cimerienilor si ai scitilor, doua populatii albe provenite din Caucaz. Ei sunt cei care au invadat
Roma pornind din Europa Centrala, punând astfel capat Imperiului Roman.
Un stravechi castel vizigot numit Chateau d’Hautpoul supravietuieste înca la Rennes-le-Chateau,
având si un turn al alchimistilor. Alchimia este stiinta care permite transformarea omului inferior
în spirit pur, dar are si o alta semnificatie, aceea de transformare a metalelor inferioare în aur.
Teoria alchimiei a fost creata de initiatul grec Aristotel, care afirma ca la baza lumii fizice se afla
ceea ce el a numit materia primara. Aceasta este o energie ne-fizica, pe care nu o poti vedea sau
atinge. Aristotel credea ca materia primara se manifesta în forme fizice prin cele patru elemente:
Pamântul, Apa, Focul si Aerul. Acestea difera unele de celelalte, dar toate sunt legate între ele
prin calitatile uscaciunii, umezelii, caldurii si frigului. Fiecare element are doua din aceste patru
calitati, din care una este dominanta. Astfel, Pamântul este rece si uscat, calitatea dominanta
fiind uscaciunea. Apa este rece si umeda, calitatea dominanta fiind raceala. Focul este fierbinte si
uscat, calitatea dominanta fiind caldura. Aerul este fierbinte si umed, calitatea principala fiind
umezeala. Ideea alchimiei este ca un element se poate transforma într-un alt element pornind de
la calitatea pe care o au în comun. De pilda, focul se poate transforma în aer prin intermediul
caldurii, calitate pe care o împartasesc ambele elemente. Substantele sunt alcatuite din elemente,
si daca poti transforma un element în altul, vei putea transforma inclusiv substantele din care
sunt alcatuite aceste elemente. Spre exemplu, plumbul poate fi transformat în aur. Se crede ca ar
exista un praf secret necesar acestei transformari, care a devenit cunoscut sub numele de Piatra
Filozofala. Familia d’Hautpoul a fost considerata pastratoarea unor asemenea secrete. Atunci
când vorbeste de cel de-al 13-lea semn al zodiacului, Ophiucus, documentul Le Serpent Rouge
spune: „Plumbul elementar al cuvintelor mele ar putea contine aurul cel mai pur”. Timp de 500
de ani, Rennes-le-Chateau s-a aflat în proprietatea contilor de Razes si a devenit un centru
important al catarilor. Odata cu distrugerea acestora, puterea sa a intrat în declin. O epidemie de
117
ciuma si atacurile banditilor catalani i-au desavârsit decaderea, astfel încât Rennes-le-Chateau s-
a transformat dintr-un oras înfloritor într-un catun. Astazi este un loc de o mare frumusete si
înconjurat de mult mister, de unde pot fi vazuti muntii si vaile din jur. La prima vedere, l-ai putea
considera un paradis terestru, daca nu ar exista o vibratie energetica foarte neplacuta. Personal,
am experimentat o senzatie profund malefica în acest loc.
Structurile geometrice fantastice ale acestei zone care reunesc munti, locuri sacre si biserici, au
fost identificate în vremea noastra de oameni ca Henry Lincoln, un cercetator-pionier al
misterelor de la Rennes-le-Chateau, sau de cei doi autori ai cartilor Genisis si Geneset (vezi
Figura 20), David Wood si Ian Campbell. Zeita Isis este mentionata în niste documente vechi
gasite la Rennes-les-Bains, o localitate situata la mica distanta de Rennes-le-Chateau, iar în
ultimul secol a fost descoperita o statuie a lui Isis în apropiere de sat. Wood si Campbell

Figura 20 Pentagrama extinsa

identificata de David Wood si
Ian Campbell în regiunea din
jurul Rennes-le-Chateau. Cei
doi au unit mai multe biserici
si alte monumente naturale
cheie.

sugereaza ca Rennes-le-Chateau si Rennes-les-Bains s-ar traduce prin Regina Casei si Regina

Apelor – nume date de egiptenii din antichitate zeitelor Nephthys si Isis. Regiunea din jurul
satului Rennes-le-Chateau este una din cele mai importante în structura energetica a pamântului,
motiv pentru care a atras atentia tuturor celor care stiau acest lucru în antichitate, inclusiv cum sa
controleze aceasta energie enorma. Lumea moderna nu a aflat de povestea satului Rennes-le-
Chateau decât dupa filmele de televiziune ale BBC-ului, regizate de Henry Lincoln, si dupa
cartea acestuia, Sfântul sânge, Sfântul Graal, scrisa în colaborare cu Michael Baigent si Richard
Leigh. Cartea a fost inspirata de povestea lui Berenger Sauniere, care a devenit preot al bisericii
Sfintei Maria Magdalena din Rennes-le-Chateau, în anul 1855. Sauniere s-a nascut în apropiere,
la Montazels. Biserica se afla într-o stare de degradare foarte avansata si povestea spune ca în
anul 1887 el s-a apucat sa faca principalele reparatii în interior, împreuna cu doi muncitori. Cei
trei au descoperit lânga altar o lespede pe care au ridicat-o. Pe partea interioara, aceasta avea
gravata imaginea a doi barbati pe un cal. Acest simbol a fost primul sigiliu al templierilor.
Lespedea a devenit cunoscuta sub numele de Piatra Cavalerilor si poate fi vazuta la muzeul din
sat. Dându-si seama ca ar putea descoperi ceva de valoare, Sauniere si-a continuat singur munca.
Marea revelatie s-a produs atunci când a desfacut altarul si a descoperit în interiorul unuia dintre
piloni niste tuburi din lemn sigilate cu ceara. În interiorul acestora se aflau mai multe manuscrise
118
scrise codificat. Dupa ce si-a consultat superiorii din Carcassonne, el s-a dus la Paris, la centrul
pentru studii oculte al bisericii romano-catolice numit Saint-Suplice, aflat deasupra unui fost loc
sacru de adorare a lui Isis/Semiramida. Documentele au fost studiate de experti în texte
medievale, grafologi si experti în coduri. Pâna în prezent, cercetarile au indicat ca documentele
lui Sauniere contin o genealogie datata 1244 (anul în care catarii au fost macelariti la
Montsegur), care a confirmat supravietuirea liniei genealogice merovingiene, o alta genealogie
merovingiana de la 1244 la 1644, si înca doua genealogii alcatuite în jurul anului 1780 de abatele
Antoine Bigou, un fost preot al Rennes-le-Chateau si capelan personal al familiei Blanchefort.
Personal, nu cred nici o clipa ca asta este tot ce a descoperit Sauniere. Cu siguranta, documentele
care ar fi contat cu adevarat nu ar fi fost facute niciodata publice, si nu este exclusa nici ipoteza
ca Sauniere sa nu fi gasit nici un fel de document. Poate ca totul este doar o perdea de fum
menita sa ascunda adevarata realitate.
Prioria Sionului a avut grija sa „scape” niste exemplare ale celor doua documente Bigou, prin
anii 60. Aceasta organizatie a aparut la Troyes, în Franta, orasul fondat de francii sicambrieni
(merovingienii), în care au aparut oficial si templierii. Prioria Sionului a aparut simultan cu
templierii, Cavalerii de Malta si Cavalerii Teutoni, dar a avut legaturi extrem de strânse numai cu
templierii. Exista însa cercetatori care cred ca adevaratele origini ale Prioriei Sionului sunt mult
mai vechi. Marii maestri ai acestei organizatii sunt numiti Nautonnier sau Navigatori. Lista
tuturor marilor maestri dintre anii 1188-1918 este prezentata în niste documente numite Dosarele
Secrete, care reprezinta texte publicate particular si depozitate la Biblioteca Nationala din Paris.
Printre acesti mari maestri s-au numarat: Marie si Jean de Saint-Clair; Leonardo da Vinci;
Sandro Boticelli, un alt artist italian si prieten al lui da Vinci; Nicolas Flamel, faimosul alchimist
medieval; filozoful Robert Fludd; Isaac Newton, cel care a „descoperit” legea gravitatiei si care a
jucat un rol major în crearea „stiintei” de tip „aceasta-lume-este-tot-ce-exista”; Robert Boyle, un
prieten apropiat al lui Newton si un alt fondator al „stiintei” moderne; si Jean Cocteau, scriitorul
si artistul francez contemporan. Alti doi mari maestri, aflati în functie în timpul lui Sauniere, au
fost scriitorul si poetul francez Victor Hugo, si prietenul sau, compozitorul Claude Debussy, un
mare maestru al Ordinului rozicrucian. Una din cele mai faimoase opere a lui Debussy este o
drama merovingiana. Un mare maestru mai recent pare sa fie Pierre Plantard de Saint-Clair, care,
potrivit documentelor prezentate de cartea Sfântul sânge, Sfântul Graal, este un descendent al lui
Dagobert II si al dinastiei merovingiene. Dagobert a fost mostenitorul merovingian trimis în exil
în Irlanda pe vremea când era copil. S-a întors si si-a preluat coroana, dar a fost în cele din urma
asasinat. Se presupune ca fiul sau ar fi supravietuit. Dupa parerea mea, Pierre Plantard i-a pacalit
pe autorii cartii Sfântul sânge, Sfântul Graal, iar ideea ca linia genealogica a merovingienilor ar
fi totuna cu linia genealogica a lui Iisus este lipsita de fundament. În realitate, ea nu are nimic de-
a face cu Iisus. Motivul pentru care se fac atâtea referinte cu privire la Arcadia în legatura cu
Rennes-le-Chateau este ca regiunea spartana Arcadia a fost legendarul camin al lui Zeus si al
titanilor, liniile genealogice reptiliene din Troia. Aceasta este adevarata origine a acestor linii
genealogice, nu Iisus, care nici macar nu a existat. Pierre Plantard, care cunoaste foarte bine
acest adevar, dar nu doreste ca el sa fie cunoscut si de opinia publica, s-a nascut în anul 1920 si a
editat o revista în Franta ocupata de nazisti (cu aprobarea acestora), în anul 1942, numita Calea
unui tânar cavaler. De fapt, era un jurnal al unei societati masonice-cavaleresti cu sediul la Paris
numita Ordinul Alfa-Galates, al carei mare maestru a devenit Plantard la vârsta de 22 de ani. Cu
greu putem aveam încredere în cuvântul unui om cu o asemenea initiere.
La St Suplice, preotul rural Berenger Sauniere s-a întâlnit cu abatele Bieil, directorul general al
seminarului, si cu nepotul acestuia, Emile Hoffet. Acesta din urma l-a prezentat unui cerc de
prieteni ezoterici, care l-au întâmpinat cu caldura, printre care se numarau faimoasa cântareata de
opera Emma Calve si Claude Debussy, marele maestru al Prioriei Sionului si al rozicrucienilor.
Sauniere si Calve au devenit foarte apropiati, si cântareata l-a vizitat pe preot la Rennes-le-
Chateau. Calve s-a aflat chiar în centrul miscarilor oculte din Franta, unul din prietenii ei
apropiati fiind marchizul Stanislas de Gualta, fondatorul unei variante moderne a Ordinului
Roza-Crucei, rozicrucienii. Aproape toti marii maestri ai Prioriei Sionului au legaturi cu
rozicrucienii. Un alt prieten apropiat al lui Calve era Jules Bois, un satanist notoriu si asociat al

119
unui alt satanist, MacGregor Mathers. Încurajat de Bois, Mathers a înfiintat societatea secreta
oculta britanica numita Ordinul Golden Dawn. Cel mai cunoscut membru al acesteia avea sa
devina mai târziu satanistul Aleister Crowley. Membrii Ordinului Golden Dawn au fost implicati
atât în relatia cu nazistii, cât si în cea cu satanistul, druidul si primul ministru britanic Sir
Winston Churchill. Salutul cu bratul ridicat al nazistilor (Heil Hitler) era de fapt un ritual pagân
al Ordinului Golden Dawn. Un alt membru faimos al Golden Dawn a fost poetul W.B. Yeats, un
prieten al lui Claude Debussy. Atunci când a descris societatea ideala, Yeats a sintetizat perfect
scopurile Fratiei Babiloniene:

„… o civilizatie aristocrata în forma sa desavârsita, ierarhizata pâna în ultimele detalii, cu

petitionari adunându-se dimineata la portile marilor oameni, cu o mare bogatie acumulata
în mâinile unui numar mic de oameni, în care toata lumea depinde de acesti câtiva,
mergând pâna la împarat, care este un zeu ce depinde de un alt zeu mai mare.
Inegalitatea ar trebui sa domneasca pretutindeni, ca lege, în familii, la Curtea imperiala,
etc.”

Aceasta este chiar viziunea planuita pentru rasa umana de reptilieni. Daca Sauniere si prietenii
sai se învârteau în cercul Emmei Calve, avem cu siguranta de-a face cu activitati sataniste. Eu nu
spun ca Sauniere era el însusi un satanist, pentru ca nu cunosc cu precizie acest lucru, dar este
cert ca se învârtea în niste cercuri sataniste. Alti vizitatori faimosi ai lui Sauniere la Rennes-le-
Chateau au fost secretarul francez de stat pentru cultura si arhiducele Johann von Habsburg,
varul lui Franz-Josef, împaratul Austriei. Habsburgii, una din cele mai importante linii
genealogice reptiliene, au condus Sfântul Imperiu Roman timp de 500 de ani, pâna la
destramarea acestuia din anul 1806. Cu siguranta, Prioria Sionului, linia genealogica
merovingiana si Rennes-le-Chateau sunt piese principale în aceasta retea mai larga care
reprezinta subiectul cartii de fata.
Printre cele mai importante loji masonice din lumea moderna se numara Marea Loja Alpina din
Elvetia. Unul din membrii acesteia este Henry Kissinger, unul din cei mai activi slujitori ai
reptilienilor (fiind el însusi unul dintre ei) de pe planeta noastra. Este implicat în manipularea
globala la cel mai înalt nivel (vezi Si adevarul va va face liberi) si este indubitabil un satanist.
Marea Loja Alpina a publicat (desi acum contesta acest lucru) o lucrare intitulata Descendentii
merovingieni si enigma regiunii vizigote Razes. Razes este vechiul nume al regiunii din jurul
satului Rennes-le-Chateau. Cartea a fost publicata la început în germana si tradusa apoi în
franceza de un anume Walter Celse-Nazaire, un pseudonim creat din numele sfintilor carora le
este consacrata biserica din Rennes-les-Bains. Se pare ca secretele pastrate în regiunea Rennes-
le-Chateau si Longuedoc sunt foarte importante pentru acesti oameni. Compozitorul Richard
Wagner a folosit mai multe nume din regiunea Rennes în operele sale, iar în opera Valkiriile
regasim tema unui personaj condamnat la somnul etern în ruinele unui castel vrajit. Exista multe
castele vrajite aflate în ruina în jurul satului Rennes-le-Chateau, iar Castelul Walhalla care apare
în opera lui Wagner este situat pe meridianul Parisului, la numai câtiva kilometri de sat. Adolf
Hitler, care era obsedat de magia neagra, obisnuia sa spuna ca daca doresti sa-i întelegi pe
nazisti, trebuie sa-l întelegi mai întâi pe Wagner. Exista o legenda care spune ca Wagner însusi l-
a vizitat pe Sauniere la Rennes-le-Chateau. Jules Verne, autorul de „science-fiction”, a fost si el
un initiat de rang înalt care cunostea numeroase secrete. Cartea sa, Castelul din Carpati, include
o serie de nume unice din regiunea Rennes-le-Chateau, iar unul din personajele dintr-o alta carte
a sa, Clovis d’Ardentor, este Capitanul Bugarach – numele unui munte de lânga Rennes-le-
Chateau cunoscut de localnici sub numele de muntele magnetic. Clovis a fost si numele unuia
din primii regi merovingieni. Exista o ferma în apropiere de Rennes-les-Bains numita Jouanne,
un alt nume folosit de Jules Verne pentru unul din personajele sale.
Întors în Rennes-le-Chateau dupa vizita sa la Paris, Sauniere a început sa cheltuiasca o adevarata
avere, cu mult peste posibilitatile financiare ale unui preot sarac de la tara. De unde a aparut
aceasta bogatie subita? El si-a construit lânga biserica o casa pe care a numit-o Villa Bethania,
numai pentru el si pentru angajata sa, Marie Denarnaud. În imediata apropiere a construit un turn
de veghe, deasupra unei stânci de unde pot fi vazuti muntii si vaile din întreaga regiune. A dat
120
acestui turn numele de La Tour Magdala, afirmând ca acesta reprezinta o biblioteca. Am vizitat
acest turn si ma îndoiesc de aceasta destinatie. Exista întradevar în interiorul lui o camera mica
ce contine câteva carti, dar cu greu am putea-o numi „biblioteca”. Cert este ca locul unde a fost
construit corespunde perfect cu unul din punctele pentagramei din structura geometrica
identificata de Wood si Campbell. Numele de Magdala înseamna turn de veghe, care reprezinta
la rândul lui unul din simbolurile Fratiei Babiloniene pentru Maria Magdalena (energia feminina,
Isis, Semiramida). De remarcat ca el reprezinta si simbolul Martorilor lui Iehova, o alta religie-
închisoare creata de fruntasi ai Fratiei cum ar fi francmasonul de rang înalt Charles Taze Russell.
Toate aceste societati secrete si toate aceste religii sunt legate între ele. Sauniere a cheltuit sume
mari de bani pe cumpararea unor obiecte de arta si antichitati, a platit construirea unui turn de
apa pentru nevoile satului si a cheltuit o avere pentru a construi un nou drum care sa duca din
Rennes-le-Chateau în vârful muntelui, înlocuind cararea îngusta si nesigura de dinainte. În plus,
a început sa corespondeze cu oameni din întreaga Europa. Dar mai presus de toate, si-a
transformat biserica cu banii recentei sale averi. Aceasta a fost complet restaurata si împodobita
cu statui ciudate si cu simboluri ezoterice. La intrarea în biserica a scris în limba franceza:
„Acest loc este teribil”. Chiar la intrare se afla o statuie demoniaca ce prezinta o versiune
particulara a diavolului. Este vorba de Asmodeus, despre care legenda spune ca a fost fortat de
regele Solomon sa ajute la construirea templului sau din Ierusalim. Printre posesiunile lui
Sauniere s-a descoperit si o pictura a lui Asmodeus înlantuit. Vitraliul uneia din ferestrele
bisericii o prezinta pe Maria Magdalena ungând picioarele lui Iisus. Exista de asemenea o statuie
a Mariei Magdalena cu un craniu la picioare (simbolul ritualurilor templiere). Podeaua bisericii
este pavata cu dale patrate albe si negre, la fel ca orice templu mason. Interiorul bisericii este
decorat cu simbolul crucii si al trandafirului, inspirat chiar de Sauniere. Acesta este simbolul
societatii secrete a rozicrucienilor, ale carei origini se pierd în negura timpului. Exista artefacte
templiere gasite la Paris si în Cipru care prezinta acelasi simbol. Trandafirul este asociat cu
adorarea zeitei si cu simbolismul sexual. Romanii numeau trandafirul Floarea lui Venus (Venus
= Semiramida). „Prostituatele sacre ale lui Venus” purtau aceasta floare la butoniera, ca semn
distinctiv. În misterele sexuale ale lui Venus, nimic din ce era sub rosa, adica „sub trandafir”, nu
trebuia sa le fie revelat celor neinitiati. Atunci când era folosita ca simbol al energiei feminine,
Fecioara Maria era cunoscuta sub numele de Trandafir, Tufis de Trandafiri, Ghirlanda de
Trandafiri sau Trandafir Mistic. Numele de Rose (n.n. trandafir, roza) ar putea proveni de la
Eros, simbolul iubirii sexuale. Rozicrucienii fac parte integranta din reteaua Fratiei, la fel ca si
iezuitii. Fratele lui Sauniere, Alfred, era iezuit. Custodele muzeului din Rennes-le-Chateau mi-a
spus ca este posibil ca Sauniere sa fi fost un membru al Ordinului rozicrucian, si as fi surprins sa
aflu ca nu a fost. Pe mormântul sau din curtea bisericii se afla o cruce si un trandafir rosu.
Trandafirul rosu pe un mormânt poate indica fie ca cel care s-a stins a dus o viata exemplara, fie
ca s-a sfârsit prematur. Când Pierre Plantard de Saint-Clair, marele maestru al Prioriei Sionului, a
vizitat Rennes-le-Chateau, el a fost vazut executând o ceremonie stranie la mormântul lui
Sauniere. Desigur, superiorii ierarhici si-au pus întrebari privind averea subita a lui Sauniere, dar
când ar fi trebuit sa fie investigat, cel care l-a sprijinit a fost
însusi papa. Sauniere colabora în secret cu doi preoti locali,
abatele Boudet de la Rennes-les-Bains si abatele Gelis de la
Coutaussa. Cele doua sate se afla foarte aproape de Rennes-
le-Chateau. Exista dovezi care atesta ca Boudet, un prieten al
bunicului lui Pierre Plantard, le-a platit lui Sauniere si
fratelui iezuit al acestuia sume mari de bani. Toti trei
beneficiau se pare de o sursa inepuizabila de lichiditati. În
anul 1897, prietenia lor a fost zdruncinata de un conflict
între Sauniere si Boudet, marcat de asasinarea sângeroasa a
lui Gelis, care se retrasese complet din viata publica, traind
încuiat în casa, de teama pentru viata sa. Se pare ca avea
toate motivele. A fost înjunghiat de cineva pe care îl
cunostea si în care avea încredere, caci i-a deschis usa, iar

121
alarma pe care a instalat-o nu a functionat. În pofida mortii sale violente si a luptei aprige care i-a
precedat, corpul sau a fost lasat sa zaca pe podea într-o pozitie aproape rituala. În biserica sa din
Coutaussa se afla simbolurile familiare de-acum ale ghearelor de leu, strugurilor si vitei de vie,
precum si o varianta a Stelei lui David (steaua cu sase colturi) în care cele doua triunghiuri se
suprapun, în loc sa se intersecteze în pozitia normala. Acelasi simbol a fost gasit si pe eticheta
unei carti a lui Sauniere. Pe mormântul lui Gelis, marcat cu o cruce malteza/templiera, se afla
cuvântul Asasin, iar piatra funerara este împodobita cu un trandafir, simbolul rozicru-
cienilor si al mortii premature. Sauniere a murit în 1917, în
anul urma unui atac cerebral. Atacul s-a produs pe data de
17 ianuarie 1917, o data extrem de semnificativa pentru Fratia Babiloniana, careia îi corespunde
sarbatoarea St Suplice. Sauniere si-a dus documentele descoperite la biserica St Suplice din
Paris. Misteriosul document numit Le Serpent Rouge contine un plan al St. Suplice. St Suplice a
fost construit în anul 1645 potrivit legilor geometriei sacre, pe ruinele unui templu al lui Isis, si a
devenit sediul societatii Compagnie du Saint-Sacrement, o acoperire a Prioriei Sionului. În
sfârsit, Victor Hugo, mare maestru al Prioriei Sionului, s-a însurat la St Suplice. Le Serpent
Rouge a fost datat 17 ianuarie, data care corespunde casei astrologice a capricornului sau a
caprei, a carei ipostaza negativa (tapul) este Bafomet si Tapul din Mendes, simbolul satanismului
si al templierilor (vezi Figura 21). Imaginea deriva din sacrificarea simbolica a unui tap de catre
israeliti în onoarea Privitorului (reptilian) Azazel, simbolizat si de pentagrama inversata sau
„capul de tap”. Se spune ca Nicholas Flamel, un alt mare maestru al Prioriei Sionului, ar fi
reusit prima sa transmutare alchimica în ziua de 17 ianuarie, la pranz. Pe data de 17
ianuarie 1775 a fost dezvelita la Bruxelles o statuie a lui Charles de Lorraine, mare maestru al
Prioriei Sionului si al Ordinului Cavalerilor Teutoni. Daca vi se pare ca toate acestea sunt simple
coincidente, va propun sa nu subestimati importanta datelor precise pentru Fratia Babiloniana.
Fiecare fractiune de secunda are o vibratie diferita de cea precedenta, caci câmpul magnetic al
pamântului se modifica subtil din cauza influentei soarelui si a miscarii planetelor, si fiecare
numar si combinatie de numere îsi are propria sa semnatura vibratorie unica. Sauniere si-a
transferat toti banii si toate posesiunile pe numele îngrijitoarei sale, Marie Denarnaud, confidenta
sa de-a lungul întregii perioade pe care am discutat-o mai sus. Se spune ca aceasta i-ar fi
transmis unui prieten:

„Oamenii din aceasta regiune calca pe aur fara sa-si dea seama… Cu ceea ce ne-a lasat
domnul am putea hrani Rennes-ul timp de o suta de ani, si tot ne-ar mai ramâne destul…
Într-o zi am sa-ti spun un secret care te va face un om foarte bogat”.

Dar nu i-a transmis niciodata acest secret. Rennes-le-Chateau ramâne un loc atât de învaluit în
secrete, care seamana atât de bine cu „sala oglinzilor”, încât adevarul nu a reusit sa ajunga
niciodata la oameni, desi au trecut atâtea secole. În ultima vreme valul a început însa sa se ridice
si adevarul a început sa iasa la iveala. Complicatiile din povestea satului Rennes-le-Chateau
(inclusiv a Fratiei) se nasc datorita certurilor dintre diferitele factiuni concurente care opereaza
sub aceeasi conducere centrala. Altfel spus, oameni despre care stim sigur ca sunt implicati sunt
subminati sau ucisi de alti oameni, despre care stim la fel de sigur ca sunt implicati. Acest lucru
poate fi extrem de derutant daca nu cunosti regulile jocului. Aceste lupte interne sunt inevitabile
daca tinem cont de modul în care gândesc acesti oameni, si de multe ori servesc chiar scopurilor
Fratiei, careia îi convine ca ele sa se desfasoare în arena publica, lasând impresia unor disensiuni.
Aceasta este regula haosului, a lui „divide et impera” (divide si guverneaza), de care au nevoie
membrii Fratiei pentru a-si implementa Agenda prin manipulare. Când luptele interne pun însa în
pericol întreaga Agenda, asupra careia toti sunt unanim de acord, respectiv controlul global al
lumii, ierarhia superioara a Fratiei strânge rapid rândurile. O asemenea lupta a izbucnit între
Prioria Sionului si ramura sa militara, cavalerii templieri, care a provocat destule conflicte în
secolele care au urmat. În anul 1187, templierii au pierdut controlul asupra Ierusalimului în fata
turcilor sarazini, probabil în mod intentionat, dupa care au intrat în conflict cu fostii lor aliati si
maestri oficiali, Prioria Sionului. Un an mai târziu s-au separat formal de acestia printr-un ritual
122
numit Taierea Ulmului, tinut la Gisors, un oras de lânga coasta de nord a Frantei. Ordinul
Sionului si-a schimbat numele în Prioria Sionului si a adoptat ca emblema crucea rosie folosita
de templieri. Prioria a adoptat si titlul de Ordinul Adevaratei Cruci Rosii, L’Ordre de la Rose-
Cross Veritas. Cele doua societati secrete au cazut de acord sa actioneze independent, dar Prioria
dorea averea Templului, asupra careia credea ca are toate drepturile, si probabil ca s-a folosit de
regele merovingian al Frantei, Filip cel Frumos, pentru a-si atinge acest scop.

Masacrul templierilor
Filip a început prin a înlatura de la putere doi papi, pâna când a gasit unul care sa îi urmeze
ordinele. Si-a trimis mai întâi un apropiat sa îl agreseze pe papa Bonifaciu VIII, care a murit la
scurt timp dupa aceea, dupa care l-a otravit pe urmatorul papa, Benedict XI. Acest lucru i-a
permis sa îl instaleze pe tronul papal pe arhiepiscopul de Bordeaux, care a devenit papa Clement
V. A mutat resedinta papala la Avignon si a generat o diviziune în sânul Bisericii Catolice care a
durat 68 de ani, cu doi papi rivali, unul în Franta si celalalt în Italia. Dupa ce si-a impus propriul
papa, Filip si-a orientat atentia catre cavalerii templieri. Îi invidia pentru averea lor, îi ura pentru
puterea pe care o aveau, si peste toate, era o marioneta în mâinile Prioriei Sionului. Templierii îsi
pierdusera o mare parte din influenta în fata Bisericii dupa ce sarazinii i-au învins pe cruciatii
crestini, expulzându-i din Tara Sfânta. Conspirând cu papa pe care l-a impus, Filip si-a propus sa
îi distruga pe templieri. În anul 1306 el a arestat toti evreii din Franta, i-a izgonit din tara si le-a
confiscat averile. A planificat apoi o operatiune similara si a dispus în secret arestarea tuturor
templierilor în zorii zilei de vineri, 13 octombrie 1307. De atunci, ziua de vineri 13 a fost
considerata aducatoare de ghinion. Majoritatea templierilor, inclusiv marele lor maestru, Jacques
de Molay, au fost astfel prinsi si supusi de catre Inchizitie unor torturi inimaginabile. Exista însa
dovezi indubitabile ca multi alti templieri au stiut de acest plan si au scapat.
Documentele referitoare la ritualurile templierilor au fost distruse înainte ca raidurile sa se
produca si când au fost deschise cuferele de la sediul Templului din Paris, imensa avere pe care o
râvnea Filip disparuse. Împreuna cu papa-marioneta, el a facut presiuni asupra celorlalti monarhi
din Europa, cerându-le sa îi aresteze pe templieri, dar acest lucru nu s-a dovedit deloc simplu. În
regiunea Lorraine, apartinând Germaniei în acea vreme (mai târziu a devenit franceza), ducele i-
a sprijinit pe templieri. Acelasi lucru s-a întâmplat si în alte parti ale Germaniei. Altii si-au
schimbat numele din cavaleri templieri, continuând sa existe sub o alta deghizare. Unii au intrat
în Ordinul Sfântului Ioan din Ierusalim (Malta) sau în Ordinul Cavalerilor Teutoni. Liniile
genealogice aristocratice din Lorraine sunt dintre cele mai „pure” linii reptiliene, una dintre ele
fiind la ora actuala o figura centrala în reteaua globala a ritualurilor satanice. Desi la modul
oficial aceste trei ordine nu aveau nimic de-a face unele cu altele si se displaceau reciproc, la
vârf ele reprezentau aceeasi organizatie.
Regele Angliei Edward II a facut tot ce i-a stat în puteri pentru templieri, ignorând ani la rând
ordinul papei de a-i aresta. Când a cedat în sfârsit presiunilor, el s-a purtat cu cea mai mare
blândete cu ei. Scotia si Irlanda au procedat la fel. În cele din urma, inchizitorii au venit pe
pamântul Insulelor Britanice, iar templierii au parasit Anglia si Irlanda, sau si-au acceptat soarta.
Cu Scotia lucrurile s-au petrecut altfel. În momentul masacrului, templierii au fugit cu vasele lor
din Franta, îndeosebi din portul lor favorit, La Rochelle, luându-si si averea cu ei. Exista totusi si
posibilitatea ca Filip cel Frumos sa fi fost înselat de Prioria Sionului, care a aranjat ca flota
engleza sa îi intercepteze pe templieri si sa le ia averea. Templierii s-au îndreptat catre Scotia,
Portugalia si probabil cele doua Americi, de a caror existenta stiau, caci aveau acces la
cunoasterea ascunsa a Elitei Ariene si stiau ca fenicienii ajunsesera pe coasta Americilor cu mii
de ani înainte.
Alegerea Scotiei era evidenta din mai multe motive. Acolo se aflau clanul St Clair/Sinclair si
numeroase alte linii genealogice ale Fratiei sosite cu primii fenicieni, sau mult mai târziu, în
urma migratiei din Belgia si nordul Frantei. Seful uneia din aceste familii, Robert de Bruce, se
afla în razboi cu o alta ramura a arienilor, englezii, pentru controlul Scotiei, si fusese
123
excomunicat de papa. De aceea, ordinul papal de a-i distruge pe templieri nu era valabil în
regiunile controlate de Bruce. Asa se explica de ce atâtia templieri au venit în aceasta regiune
dupa masacrul din Franta. Ei au navigat de-a lungul coastei vestice a Irlandei si au debarcat în
nordvestul Scotiei, între Islay, Jura si Mull of Kintyre. De-a lungul acestei coaste se mai vad si
astazi numeroase morminte si relicve ale unor templieri, în locuri precum Kilmory si Kilmartin.
O alta regiune în care s-au stabilit templierii a fost Dalnada, la ora actuala Argyll, de unde aveau
sa joace în scurt timp un rol crucial în cea mai faimoasa batalie din istoria Scotiei.

CAPITOLUL OPT

Aceeaşi faţă sub o mască diferită

În anii de dinainte de sosirea în forta a templierilor din Franta, campania împotriva englezilor a
lui Robert de Bruce fusese dezastruoasa. El a fost fortat sa se refugieze în muntii Perthshire, iar
apoi în Argyll. De aici, s-a îndreptat catre Kintyre si catre nordul Irlandei.
Bruce avea legaturi foarte strânse cu Ulster-ul si detinea pamânt în aceasta regiune. Titlul sau, de
conte de Carrick, poate fi vazut si astazi în numele din aceasta parte a Irlandei, de pilda în
Carrickfergus. Populatia din Ulster are legaturi politice si de sânge vechi cu scotienii, îndeosebi
cu cei din vestul Scotiei, desi manipularile i-au facut sa se lupte de multe ori cu acestia. Pâna în
zilele noastre, principala tema de conflict sunt neîntelegerile dintre irlandezi (catolici) si
irlandezo-scotienii (protestanti) care s-au mutat în Ulster din Scotia. Aceste conflicte sunt
încurajate si manipulate de Fratie prin oamenii infiltrati de aceasta în cele doua tabere. Cu
ajutorul familiilor nobile irlandeze, Bruce s-a întors în Scotia în 1307, anul masacrului
templierilor din Franta, si s-a trezit luptându-se împotriva unui nou rege englez, Edward II, care
l-a înlocuit la tron pe Edward I. Campania lui Bruce a prins putere datorita sprijinului si armelor
furnizate de templierii din Franta si a culminat în batalia de la Bannockburn, de lânga Stirling
Castle, purtata în Ziua Sfântului Ioan Botezatorul (Ziua lui Nimrod), 24 iunie 1314. Scotienii au
reusit sa-i respinga pe englezi dupa o zi de lupte, prin sosirea unei forte de calareti „necunoscuti”
care le-au sarit în ajutor. Din motive ramase neexplicate pâna astazi, englezii au intrat în panica
si au luat-o la fuga, vazând aceste întariri neasteptate. Cu siguranta, ca sa genereze o asemenea
reactie, trebuia ca noile batalioane sa fie trupe de elita si sa fie usor de recunoscut. Templierii
îndeplineau ambele conditii, asa ca soldatii „necunoscuti” nu puteau fi altii decât ei – razboinicii
atât de temuti ai cruciadelor, care s-au regrupat în Scotia. Victoria de la Bannockburn avea sa
asigure independenta Scotiei pentru urmatorii 289 de ani. Printre cei care au luptat împreuna cu
Bruce în acea zi s-a numarat si Sir William St Clair of Rosslyn. Dupa moartea lui Bruce din anul
1329, a început dinastia Stuart. În timpul merovingienilor, regii francezi numeau sambelani ai
palatului care sa sprijine monarhia si începând din perioada regelui David I, Scotia a adoptat si
ea acest sistem. Sambelanii erau numiti stewarzi regali si pozitiile lor au devenit ereditare. Mai
târziu, numele lor s-a schimbat în Stewart, care s-a transformat apoi în Stuart. La fel ca în cazul
merovingienilor, acesti stewarzi regali ereditari au sfârsit prin a deveni ei însisi linia genealogica
regala. Procesul a început dupa ce fiica lui Bruce s-a maritat cu Walter the Steward sau Stewart.
Dupa moartea lui Bruce, primul copil rezultat din aceasta casatorie a devenit Robert II al Scotiei,
primul rege din dinastia Stuart.
Una din creatiile templierilor dezmembrati din punct de vedere oficial a fost Ordinul Jartierei,
primul ordin cavaleresc, introdus de Edward III în anul 1348 si condus si la ora actuala de
monarhia britanica. Acest ordin este o alta institutie a Elitei Fratiei Babiloniene si este consacrat
„Fecioarei Maria, adica lui Semiramida/Ninkharsag. În timpul lui Edward, întrunirile ordinului
se faceau într-o camera speciala a Castelului Windsor, în jurul unei mese creata dupa modelul
celei din legenda Regelui Arthur. Castelul Windsor este construit pe un vortex energetic extrem
124
de puternic, considerat sacru, si este locul în care satanistul si reptilianul Henry Kissinger a fost
facut cavaler de regina. Aceasta sustine deschis Agenda Fratiei si una din cele mai importante
institutii prin care opereaza este Ordinul Jartierei. Numele lui Edward III era Windsor, si când
actuala familie regala s-a decis în timpul Primului Razboi Mondial sa îsi schimbe numele
german într-unul englezesc, din ratiuni de public relations, ea a ales numele de Windsor, dupa
cel care a fondat acest ordin cheie al Fratiei. Însemnul Ordinului Jartierei este un colier de
trandafiri rosii intercalati între 26 de verigi de aur, care îi simbolizeaza pe cei 26 de cavaleri,
împartiti în doua grupuri de câte 13. Ordine similare au aparut si în Franta, sub nume precum
Ordinul Stelei, Ordinul Lânii de Aur si Ordinul Sfântului Mihail. Francmasonii actuali nu sunt
decât templierii si membrii Prioriei Sionului de altadata sub un alt nume, iar Biserica lui Iisus sau
iezuitii are la baza aceeasi structura ca si templierii si s-a înfiintat cu acelasi scop. Iezuitii si
Cavalerii de Malta sunt societati secrete care detin si manipuleaza cunostinte ezoterice secrete,
desi la suprafata pretind ca sunt romano-catolici si „crestini”. Ei fac la ora actuala exact ce au
facut templierii în vremea cruciadelor, controlând împreuna cu gradele superioare ale
francmasoneriei Vaticanul, pe papa si întreaga biserica romano-catolica. Cu alte cuvinte, ei
controleaza simultan ambele tabere, atât cunoasterea ezoterica ascunsa cât si Biserica, ce
condamna aceasta cunoastere, afirmând ca este opera diavolului. În acest fel, ei patroneaza
întregul joc, care se apropie de sfârsit, daca nu ne vom trezi la timp. Un exemplu evident al
acestei afirmatii este ceea ce s-a petrecut dupa macelul templierilor ordonat de papalitate. În anul
1312, toate pamânturile si toate proprietatile templierilor au fost daruite de papa „rivalilor”
acestora, Cavalerii Vindecatori ai Sfântului Ioan, numiti ulterior Cavaleri de Rodos, iar la ora
actuala Cavaleri de Malta (ramura catolica) si Cavalerii Sfântului Ioan (ramura protestanta). În
realitate, ambele tabere reprezentau aceeasi forta, la fel ca si Cavalerii Teutoni. Cu totii erau
implicati în aceleasi operatiuni, inclusiv bancare, si foloseau aceleasi metode lipsite de scrupule
pentru a-si atinge telurile. Timp de mai bine de 200 de ani, pâna la mijlocul secolului al XVI-lea,
cavalerii vindecatori si templierii au facut parte dintr-un ordin mixt. De altfel, nici chiar dupa
disparitia templierilor, foarte multe pamânturi si proprietatile lor nu au fost preluate de cavalerii
vindecatori, desi le-au fost oferite.
Templierii si-au restabilit influenta în Franta pe la jumatatea secolului al XV-lea, sub numele de
Garzi Scotiene. Când Robert de Bruce a fost instalat ca rege necontestat al Scotiei, el a semnat
un pact cu Charles IV al Frantei, refacând astfel „vechea alianta”, dupa cum era cunoscuta. Acest
lucru nu este deloc surprinzator, daca tinem seama de faptul ca liniile genealogice care controlau
Scotia, inclusiv Bruce si Sinclair-ii, au venit din Franta si din Flandra. În anul 1445, regele
Charles VII a creat prima armata de-sine-statatoare din Europa dupa templieri. De fapt, aceasta
era alcatuita chiar din templieri, caci mândria armatei lui Charles era Compania Scotiana, care
mergea în frunte la toate paradele militare. Chiar mai puternica si mai influenta era însa Garda
Scotiana de elita, alcatuita din 33 de soldati, numar ezoteric extrem de semnificativ, care va
aparea mai târziu în cele 33 de grade ale ritului scotian al francmasoneriei. Garda Scotiana avea
misiunea de a-l pazi pe rege, mergând pâna acolo încât membrii ei dormeau chiar în dormitorul
acestuia. Sa speram ca nu toti 33! Ori de câte ori garda trebuia marita, se adaugau multipli de 13,
un alt numar ezoteric care tine cont de legile numerologiei, aflat la loc de cinste în rândul
templierilor. Comandantii Garzii Scotiene deveneau automat membri ai unei societati secrete
numita Ordinul Sfântului Mihail, care si-a creat mai târziu si o ramura în Scotia. Un alt secret al
manipularii actuale consta în faptul ca oameni care opereaza sub o anumita „masca” fac simultan
parte si din altele, uneori chiar foarte multe la numar, care slujesc însa aceeasi Agenda. Ca de
obicei, Garda Scotiana (templierii) stapânea la perfectie aceasta tehnica a Calului Troian. Ei s-au
infiltrat si au preluat controlul asupra administratiei Frantei în calitate de „consilieri” si
„ambasadori”. Charles era marioneta lor, iar numele acestor membri de elita ai Garzii Scotiene
ne sunt deja cât se poate de familiare: Sinclair, Stuart, Hamilton, Hay, Montgomery,
Cunningham, Cockburn si Seton. Acestea au fost familiile care au venit în Scotia din Franta si
Flandra, putând sa-si stabileasca arborele genealogic pâna în perioada zeilor Anunnaki. Ei au
preluat puterea asupra Scotiei, iar acum se regrupau în Franta. Garda Scotiana a fost o alta
grupare care a detinut cunoasterea secreta si a actionat în favoarea Agendei templiere, practicând

125
inclusiv ritualurile satanice de care au fost acuzati templierii. Nu s-a schimbat nimic, decât
numele. Un membru actual al familiei Montgomery le-a spus autorilor cartii Templul si loja ca
pe vremea Garzii Scotiene s-a format un ordin în care toti membrii de sex masculin ai familiei
Montgomery erau automat eligibili. Numele acestuia era Ordinul Templului. O alta denumire
sub care aveau sa reapara mai târziu templierii este francmasoneria de rit scotian.
Tot din aceasta retea facea parte si Casa de Lorraine din regiunea situata la granita dintre nordul
Frantei si Germania. Cel mai important membru al acesteia a fost ducele de Lorraine cunoscut ca
Rene d’Anjou, nascut în anul 1408. El a devenit mare maestru al Prioriei Sionului la vârsta de
zece ani, sub tutela unchiului sau, Louis, cardinal de Bar, pâna la împlinirea vârstei de 20 de ani.
Familia acestuia era una dintre cele mai importante linii genealogice reptiliene. Printre titlurile
lui Rene d’Anjou se numarau: conte de Provence (în regiunea Rennes-le-Chateau), conte de
Guise, duce de Anjou, rege al Ungariei, rege al orasului Napoli si al Siciliei, rege al Aragonului,
Valenciei, Majorcai si Sardiniei, si titlul simbolic de rege al Ierusalimului. Acesta din urma este
extrem de important pentru Fratie. La ora actuala, titlul de rege al Ierusalimului urmeaza sa-i
revina reptilianului Karl von Habsburg, al carui nume echivaleaza din punct de vedere
numerologic cu 666. Una din fiicele lui Rene d’Anjou s-a maritat în anul 1445 cu regele Henry
IV al Angliei si a jucat un rol important în Razboiul celor doua Roze, în care trandafirul rosu al
lui Henry de Lancaster s-a încrucisat cu cel alb al lui York, în anul 1455. Rene d’Anjou avea
conexiuni cu toata lumea si a fost o figura clasica a Fratiei, aflata în centrul unei retele vaste în
forma de pânza de paianjen. Cu titlu de exemplu, doua din numele faimoase ale istoriei cu care a
avut legaturi au fost Cristofor Columb si Ioana d’Arc. La un moment dat, el chiar s-a folosit de
Cristofor Columb, iar semnificatia enorma a acestei operatiuni va va deveni clara cât de curând.
Din câte se pare, Ioana d’Arc s-a nascut ca supus al lui Rene d’Anjou în ducatul Bar. Potrivit
istoriei oficiale, în anul 1429 ea si-a anuntat „misiunea divina” de a salva Franta de invadatorii
englezi si de a se asigura ca Charles va deveni rege al Frantei, lucru care s-a si întâmplat (el a
devenit regele Charles VII). Ioana d’Arc a cerut o audienta la socrul lui Rene d’Anjou, iar când
întâlnirea a avut loc, Rene a fost de fata. Pentru a-si împlini misiunea, le-a spus ea celor doi,
potrivit versiunii oficiale, avea nevoie de un cal, de Rene si de „câtiva oameni de isprava care sa
o duca în Franta”. Istoricii care au tinut cronica vietii lui Rene sugereaza ca acesta a parasit-o pe
Ioana pentru a se întâlni cu Charles si ca a fost de partea ei în victoriile pe care le-a obtinut
împotriva englezilor, în urma carora Charles a ajuns pe tronul Frantei. Ei nu tin cont de
oscilatiile lui din anii 1429-1431, când Ioana d’Arc s-a aflat la apogeul puterii sale militare. În
cele din urma, Ioana d’Arc a fost arsa pe rug de Inchizitie sub acuzatia de vrajitorie si dovezile
indica cu claritate ca întreaga poveste oficiala nu este altceva decât o alta perdea de fum. Nu stiu
cine poate sa creada ca o fata tânara provenita dintr-o patura saraca a batut la poarta
atotputernicilor aristocrati, iar acestia nu numai ca au primit-o, dar au si sustinut-o sa declanseze
un razboi împotriva Angliei. Da, sigur! Cel care s-a aflat de la bun început în spatele campaniei
militare a fost Rene d’Anjou, povestea Ioanei d’Arc nefiind decât un basm (creat dupa legenda
„Fecioarei din Lorraine”) menit sa ascunda din nou realitatea.
Rene d’Anjou a fost responsabil de aparitia crucii de Lorraine (doua linii orizontale care
intersecteaza o linie verticala). Simbolul crucii duble avea sa fie folosit mai târziu de anumite
grupari ale bisericii crestine si el sta la originea expresiei: a fi double-crossed (n.n. textual: tras în
piept, pacalit) sau manipulat. Acest simbol a fost adoptat mai târziu de Fratia reptiliana, si la ora
actuala poate fi vazut pe logo-ul gigantului petrolier Exxon, controlat de sefii ramurii americane
a Fratiei, familia Rockefeller. Rene d’Anjou era foarte versat în cunoasterea ezoterica si era un
adept al legendei regelui Arthur si a Graalului. Averea sa uriasa si conexiunile din Italia i-au
permis sa strânga relatiile cu Nobilimea Neagra si cu celelalte familii aristocratice. A încurajat
traducerea cunoasterii egiptene si grecesti stravechi în limbile europene, care avea sa stea la baza
declansarii Renasterii. La curtea lui Rene d’Anjou se afla si un astrolog pe nume Jean de Saint-
Remy, si, potrivit mai multor surse, tot el a fost bunicul celui mai faimos medium-astrolog al
tuturor timpurilor, Nostradamus. Aceasta ipoteza pare logica, întrucât în secolul XVI
Nostradamus a fost foarte apropiat de Casa de Lorraine si de Casa de Guise (din aceeasi familie),
în perioada în care cele doua case au declansat un val de asasinate împotriva rivalilor lor, în

126
încercarea nereusita de a pune mâna pe tronul Frantei. De altfel, chiar numele lui îi tradeaza
originea. Numele real al lui Nostradamus a fost Michel de Notre Dame: Mihai al Doamnei
Noastre. Autorul si cercetatorul francez Gerard de Sede, care se pare ca avea contacte în
interiorul Fratiei, a declarat ca Nostradamus a fost un agent al Caselor de Lorraine si de Guise,
folosindu-si pozitia de astrolog la curtea Frantei pentru a manipula în numele acestora. De Sede
sugereaza în continuare ca multe din faimoasele „catrene” ale lui Nostrdamus nu erau neaparat
predictii, cât mesaje, cifruri, tabele ale timpului, instructiuni si o prezentare simbolica a unor
evenimente si grupuri din trecut. El sustine ca Nostradamus a fost antrenat mult timp în Lorraine
în artele ezoterice, înainte de a fi trimis la curtea dusmanilor acestei case, si ca în aceasta
perioada a avut acces la o carte straveche, pe învatatura careia si-a bazat întreaga opera. Nu este
de mirare ca a fost considerat un astrolog stralucit, caci stia lucruri pe care putini oameni au avut
vreodata privilegiul sa le cunoasca. În treacat fie spus, Gerard de Sede afirma si el ca linia
genealogica merovingiana este de sorginte extraterestra, lucru care i-a atras condamnarea
unanima, dar eu sunt de parere ca a avut perfecta dreptate. În cel mai rau caz, a fost o linie
genealogica „regala” posedata si controlata de reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a
patra dimensiuni.
În secolele XVI-XVII, un val de evenimente au accelerat brusc implementarea Agendei Fratiei.
Dimensiunile si influenta retelei subterane de societati secrete au continuat sa creasca, astfel
încât a devenit posibila trecerea la o noua etapa a planului de preluare globala a puterii. Rene
d’Anjou a fost unul din jucatorii cheie care au stat în spatele Renasterii, prin faptul ca a permis si
a orchestrat – cu ajutorul contactelor sale din Italia, si în special din Florenta – traducerea,
publicarea si distribuirea lucrarilor grecesti, egiptene si gnostice stravechi, inclusiv cele ale lui
Platon si Pitagora. Explozia artistica si culturala care s-a produs a transformat viata claselor
privilegiate ale Europei, iar puterea Bisericii a fost pusa la grea încercare. Ea a permis, între
altele, înrolarea unui numar mult mai mare de oameni influenti în reteaua societatilor secrete.
Presiunea asupra establishment-ului bisericii a crescut si mai mult dupa publicarea Manifestelor
Rozicruciene între anii 1614-1616, documente elaborate de un grup secret de initiati din
Germania si Franta. Acestia au afirmat ca lumea se va transforma cu ajutorul cunoasterii
ezoterice si au prezis o noua era a libertatii religioase si politice. Biserica catolica si Sfântul
Imperiu Roman erau aspru înfierate. Si totusi, Ordinul Roza-Crucii sau Rozicrucienilor nu era o
aparitie noua pe scena europeana. Dupa toate aparentele, el a fost fondat cel putin din vremea
faraonului Thothmes III, în secolul XV î.Ch. Sigiliul personal al acestui faraon este folosit ca
logo de literatura rozicruciana moderna. Un alt argument se refera la legaturile dintre
rozicrucieni si Curtea Regala a Dragonului din Egiptul antic. Cercetatorii moderni cred ca
manifestele au fost scrise de ezoteristul german Johann Valentin Andrea, mare maestru al
Prioriei Sionului. O alta voce influenta a gândirii rozicruciene a fost Robert Fludd, marele
maestru care i-a precedat lui Andrea la conducerea Prioriei Sionului.

Mostenirea lui Bacon

Unul din cele mai importante personaje din aceasta perioada a fost rozicrucianul Francis Bacon.
Influenta sa a fost absolut colosala. A fost marele maestru al rozicrucienilor din Anglia, a jucat
un rol determinant în crearea francmasoneriei, a fost „parintele” stiintei moderne si poate chiar
autorul real al operelor lui Shakespeare. Era de asemenea membru al unei societati secrete
numite Ordinul Coifului, consacrat adorarii zeitei întelepciunii, Palas-Atena, ilustrata adeseori cu
un coif pe cap si purtând o sulita în mâna. Cercetatori de talia lui Manly P. Hall, celebrul istoric
francmason, nu au nici o îndoiala ca Bacon s-a nascut dintr-o legatura amoroasa a reginei
Elisabeta I („regina-fecioara”) cu amantul ei Robert Dudley, conte de Leicester. Francis a fost
crescut de Nicholas si Anne Bacon, si a devenit cel mai influent om din tara, atât la vedere cât si
sub acoperire. A purtat titlul de viconte de St Albans si a fost Lord Cancelar al Angliei. Daca
Bacon a fost într-adevar fiul Elisabetei I (El-lizard-birth), înseamna ca avea sânge reptilian, ceea
ce ar explica rapida sa ascensiune în planul politicii si al societatilor secrete. A lucrat prin
intermediul unor canale discrete, printre care Inns of Court, centrul profesiei juridice controlata
de Fratie cu sediul în Temple Bar (Baroul londonez), situat pe fostele teritorii ale templierilor din
127
centrul Londrei. Epoca lui Bacon a fost extrem de agitata si plina de conflicte, caci Fratia si-a
propus sa foloseasca Biserica pentru raspândirea razboaielor si a haosului. Unul din fruntasii
Fratiei a fost de pilda Martin Luther, un produs al societatilor secrete germane si un rozicrucian.
Sigiliul personal al lui Luther era trandafirul sicrucea. În anul 1517, acest profesor de teologie de
la Universitatea din Wittenberg a enumerat 95 de plângeri împotriva Vaticanului, aratând ca
acestea vindea absolutiuni cu scopul de a strânge bani pentru constructia Bisericii Sfântului
Petru. Luther a fost excomunicat, dar a ars Decretul Bisericii si alte exemplare ale Legii acesteia,
dupa care si-a lansat propria biserica luterana. Asa a aparut crestinismul protestant, care a
deschis calea unor conflicte fara precedent în Europa. Catolicii si protestantii s-au luptat între ei
pentru a stabili care versiune a aceluiasi nonsens prevaleaza asupra celeilalte. Amuzant este
faptul ca rozicrucienii militau pentru libertate politica si religioasa, dar una din principalele lor
marionete, Martin Luther, s-a opus cu înversunare ambelor idealuri. El ura gândirea libera
sicercetarile bazate pe un spirit deschis. Într-una din predicile sale, a afirmat ca adeptii sai ar
trebui sa scuipe pe ratiune, caci aceasta este târfa diavolului, mâncata de lepra, si ar trebui tinuta
închisa în toaleta. Încântator! Iata un citat din opera lui Luther:

„Daca iubirea este sustinuta în dauna credintei, ea trebuie condamnata sa ajunga în

abisul iadului… Este mai bine daca un tiran pacatuieste de o suta de ori împotriva
poporului pe care îl guverneaza, decât daca poporul pacatuieste o singura data împotriva
tiranului care îl conduce… La fel cum fundul are nevoie de o mama de bataie, multimea
are nevoie de o guvernare prin forta”.

Vorbeste în numele tau, draga! O versiune la fel de aroganta si de extremista a crestinismului

protestant s-a nascut în Franta, unde este cunoscuta sub numele de calvinism, dupa numele
creatorului sau, Jean Calvin. Peste timp, ea avea sa stea la baza miscarii puritane atât de influenta
în America de Nord (unde a fost impusa de ocupatia europeana). Biserica Protestanta a ajuns în
Anglia pentru ca regele Henry VIII îsi dorea un fiu si un mostenitor, iar prima sa sotie, Catherine
de Aragon, nu i-a putut „produce” decât o fiica. Henry dorea sa divorteze de ea, dar papa
Clement VII a refuzat sa îi accepte divortul. La vremea respectiva, Henry era un catolic devotat,
cel putin în ochii publicului, iar papa îi acordase titlul de Aparator al Credintei. Culmea ironiei
face ca acest titlu (acordat de un papa catolic) sa fie pastrat si astazi de monarhii britanici, desi
între timp au devenit capii bisericii protestante! Nu poti sa nu te distrezi! Lezat de refuzul papei
de a-i accepta divortul, Henry si-a convocat parlamentul si i-a poruncit sa creeze o Biserica
Anglicana, independenta de Roma. A devenit el însusi seful noii Biserici prin Legea
Suprematiei, emisa în anul 1534, si a declansat un macel sângeros împotriva catolicilor. Lui
Henry i-a urmat la putere unicul sau fiu, Edward, dar dupa ce acesta a murit la vârsta de 15 ani, a
fost înlocuit de fiica lui Henry, Mary. Aceasta era o catolica ferventa, care si-a câstigat pe buna
dreptate titlul de „Mary cea Sângeroasa”, din cauza macelului furibund declansat împotriva
protestantilor. Mary si-a asigurat domnia prin executia rivalei sale, Lady Jane Grey, „regina celor
sase zile”. Dupa moartea lui Mary a urmat legendara domnie a reginei Elisabeta I, fiica lui Henry
VIII si a Annei Boleyn. Elisabeta si-a executat rivala, pe Mary Stuart a Scotiei, dupa care a
restabilit suprematia Bisericii Anglicane, în fruntea careia s-a autonumit. A poruncit la rândul ei
o epurare a catolicilor, care i-a atras titlul de „Elisabeta cea Sângeroasa”. Simpatica familie!
Acesta a fost mediul social în care a aparut Francis Bacon, ca initiat de rang înalt în cunoasterea
ezoterica, sub domnia celei care probabil îi era mama, Elisabeta I, iar apoi a succesorului
acesteia, James I, regele scotian care a unit monarhia engleza cu cea scotiana, odata cu
încoronarea sa din anul 1603 ca prim monarh al ambelor tari. Bacon a fost cel care, împreuna cu
Robert Fludd, marele maestru al Prioriei Sionului, a supervizat traducerea acelei versiuni a
Bibliei supranumita „a regelui James” (ramasa în vigoare pâna astazi), o carte care are cel putin
361 de greseli de traducere, conform unui studiu efectuat în anul 1881. Dat fiind ca Bacon era un
om educat si extrem de inteligent, este greu de crezut ca traducerea Bibliei ar fi putut contine
atâtea greseli daca nu s-ar fi doritacest lucru. Între altele, Bacon a eliminat cele doua Carti ale lui
Macabei, ostile societatii secrete a nazarinenilor, o creatie a Fratiei în perioada miticului Iisus.
Francis Bacon este numit „parintele” stiintei moderne, de tip „asta este singura lume care exista
128
si alta nu mai este”, care se concentreaza exclusiv asupra nivelului fizic al existentei. De ce a
sprijinit el cu atâta ardoare aceasta varianta a „stiintei”, în conditiile în care era un initiat avansat
al cunoasterii ezoterice si cunostea adevarul? Cu siguranta, ceva nu este în ordine, cu atât mai
mult daca tinem seama ca si ceilalti doi „parinti” ai stiintei moderne, Isaac Newton si Robert
Boyle, erau initiati la fel de avansati si maestri ai Prioriei Sionului. Asadar, Francis Bacon a fost
un initiat de rang înalt al cunoasterii secrete, implicat prin intermediul rozicrucienilor si al altor
societati secrete în divizarea Bisericii Crestine, în rescrierea Bibliei, dar si în crearea „stiintei
moderne”, care a spulberatmulte din dogmele de baza ale crestinismului. În mod evident, el a
atâtat cele doua tabere una împotriva celeilalte, creând astfel un mediu nou, care sa permita
implementarea unei alte Agende, invizibila pentru publicul larg. Perioada care a urmat a fost
caracterizata de carnagii în masa, atât în rândul catolicilor cât si în cel al protestantilor, timp în
care „dogmele” stiintifice aflate într-o afirmare continua sapau ambele credinte de la radacina.
Tot sub influenta lui Bacon si cu sprijinul unor magicieni precum John Dee si Sir Francis
Walsingham a fost creata reteaua de spioni englezi care au împânzit întreaga Europa si care a
devenit cunoscuta mai târziu sub numele de Serviciul Secret Britanic. Acesta a fost creat de
liniile genealogice reptiliene ale Fratiei Babiloniene, si dupa modelul sau au fost create mai
târziu si celelalte servicii secrete din Statele Unite si din restul Imperiului Britanic, care sunt
active astazi mai mult ca oricând. CIA a fost creata de membrii elitei serviciilor secrete britanice,
în timpul presedintiei masonului de grad 33 Harry S. Truman, omul care a ordonat oficial
aruncarea bombei atomice asupra Japoniei. Principalul sau sfatuitor a fost Bill Donovan, seful
predecesorului CIA, Oficiul pentru Servicii Strategice (OSS), în care nu au lucrat decât cavaleri
templieri, daca este sa ne luam dupa Bill Cooper, un fost agent al serviciilor secrete ale marinei
SUA. Pentru a extinde reteaua de spioni, Walsingham a fost numit ambasador în Franta, si nu am
fost deloc surprins atunci când un agent al serviciilor secrete franceze mi-a spus ca aceste servicii
si cele britanice reprezinta de fapt aceeasi organizatie. Asasinarea printesei Diana a putut fi
musamalizata mult mai usor în acest fel. La vârf, toate serviciile secrete din lume sunt societati
secrete ezoterice, ai caror membri practica magia neagra si care au drept unic scop
implementarea aceleiasi Agende: obtinerea controlului la nivel mondial. John Dee a fost
astrologul reginei, mare maestru al rozicrucienilor, magician negru si agent al serviciului secret
recent creat. Se pare ca avea un exemplar din Cartea lui Enoh, care l-a ajutat sa creeze, împreuna
cu mediumul Edward Kelley, un limbaj scris pe care cei doi l-au numit „cifrul enohian”, de
comunicare cu îngerii – adica cu reptilienii. Dee îsi semna rapoarte sub indicativul 007, identic
cu cel al lui James Bond, celebrul personaj creat în secolul XX de un alt agent al serviciilor
secrete britanice, Ian Fleming, prieten bun cu magicianul negru Aleister Crowley. Dee a calatorit
prin întreaga Europa, manipulând pe toata lumea, strângând informatii si ungând mecanismul
noii retele de agenti secreti. Una din tintele sale a fost Boemia, întrucât era unul din apropiatii
împaratului Rudolf II din dinastia reptiliana Habsburg, un ocultist de renume. Dee a fost una din
vocile influente care au orchestrat politica de expansiune britanica ce avea sa conduca la
formarea Imperiului Britanic. Odata, pe când se afla în Praga, el i-a dat împaratului Rudolf II un
manuscris ilustrat scris într-un cod secret, pretinzând ca este o lucrare a lui Roger Bacon (Roger,
nu Francis), calugarul franciscan care a trait în secolul XIII si care a stârnit o agitatie atât de
mare în rândul bisericii prin ideile sale. Acestea includeau profetii despre inventarea
microscopului, a telescopului, automobilului, submarinului, avionului, siconvingerea ca
pamântul este rotund, nu plat. În anul 1912, acest manuscris a fost cumparat de un anticar
american pe nume Wilfred Voynich, motiv pentru care a ramas cunoscut sub numele de
Manuscrisul Voynich. Când Voynich a trimis copii ale documentului expertilor epocii, acestia au
declarat ca marea majoritate a celor o suta de plante ilustrate în manuscris nu sunt de pe planeta
noastra. Unele ilustratii aratau ca un tesut privit la microscop, iar altele prezentau sisteme stelare
si constelatii. Cei mai buni spargatori de coduri din serviciile secrete ale Statelor Unite au
încercat în timpul celor doua razboaie mondiale sa descifreze ceea ce au numit „cel mai misterios
manuscris din lume”, dar nu au reusit. William Romaine Newbold, profesor la Universitatea
Pennsylvania, a pretins în anul 1921 ca a reusit sa descifreze o parte din manuscris. Iata un
fragment din textul obtinut de el:

129
 „Am vazut într-o oglinda concava o stea în forma de melc între ombilicul lui Pegas, brâul
Andromedei si capul Cassiopeei”.

Aceasta descriere este corecta, la fel ca si ilustratia nebuloasei Andromedei, dar acestea sunt
prezentate dintr-un unghi care nu poate fi vizibil de pe pamânt! Acest manuscris este doar un
exemplu al cunoasterii la care a avut acces de mii de ani Fratia, în timp ce cealalta aripa a
sa,religia, a mentinut masele într-o ignoranta neagra. În cercul lui John Dee si Francis Bacon se
aflau toate figurile majore din societatea elisabetana, inclusiv Sir Walter Raleigh. Nu este exclus
ca Francis Bacon sa fi fost cel care a transmis o parte din cunoasterea secreta „celor care aveau
urechi de auzit”, prin cifrele si imaginile simbolice care abunda în piesele de teatru atribuite lui
William Shakespeare. La fel ca autorii Vechiului si Noului Testament, sau cei ai legendelor
Regelui Arthur, si el era un initiat de rang înalt, care cunostea mijloacele de comunicare a
secretelor prin intermediul codurilor si semnificatiilor ascunse. Manly P. Hall sustine ca Bacon
indica faptul ca el a fost adevaratul autor al anumitor opere prin diferite coduri. Numarul sau
ezoteric era 33, iar pe una din paginile primei parti a piesei lui Shakespeare, Henric al IV-lea,
numele de „Francis” apare de 33 de ori. La fel ca rozicrucienii si majoritatea societatilor secrete,
si Bacon folosea filigranul pentru a-si transmite simbolurile. Printre acestea se numarau
trandafirul si crucea, precum si nenumarati struguri – simbol al vitei de vie, deci al liniilor
genealogice. Bacon a folosit de asemenea simbolismul Tarotului în codurile sale, inclusiv
numerele 21, 56 si 78, care marcheazadiviziunile în pachetul cartilor de Tarot. Într-un folio
shakesperian din anul 1623, numele crestin al lui Bacon apare de 21 de ori, la pagina 56.
Expresia Rota Mundi apare frecvent în primele manifeste ale Fratiei Roza-Crucii. Daca
rearanjam literele din Rota obtinem Taro, numele antic al cartilor de Tarot. Shakespeare a ramas
legendar sub numele de Bardul. Un bard era un initiat druidic al cunoasterii secrete. Cealalta
explicatie a cuvântului este, potrivit Dictionarului Concis al Limbii Engleze: „… felie de sunca
pusa pe o bucata de carne înainte de a o praji”! Cu siguranta, nu aceasta este semnificatia
atribuita lui Shakespeare! Faimosul Globe Theater din Londra, în care se jucau piesele lui
„Shakespeare”, a fost construit dupa principiile geometriei sacre, iar ultima sa piesa, Furtuna,
include nenumarate simboluri rozicruciene. Nu este exclus ca piesele lui „Sshakespeare” sa fi
fost scrise de un alt initiat care traia în societatea elisabetana: Edward De Vere, cel de-al 17-lea
conte de Oxford, care se încadreaza de asemenea perfect profilului, multi considerându-l pe el
adevaratul autor, nu pe Bacon.
Ideea ca cele mai faimoase piese de teatru din lume au fost scrise de un analfabet din Stratford-
upon-Avon pe nume William Shakespeare este de-a dreptul ridicola. La fel ca atâtea alte
„adevaruri” unanim acceptate, ea nu rezista la cea mai elementara cercetare. „Bardul”
Shakespeare a crescut în Stratford, un orasel fara o scoala capabila sa transmita copiilor un nivel
atât de înalt de cunoastere. Parintii sai au fost analfabeti, si el însusi nu a manifestat un interes
deosebit pentru studiu. Si totusi, piesele au fost scrise de cineva cu o cunoastere foarte profunda
asupra lumii, care nu putea fi acumulata decât prin citirea foarte multor carti si prin experienta
acumulata direct în calatorii personale prin lume. Shakespeare nu dispunea de o biblioteca (si,
oricum, nu ar fi citit cartilenici daca ar fi avut-o), si nu a parasit niciodata tara. În schimb, Bacon
avea exact acest tip de biblioteca si a calatorit enorm, inclusiv în majoritatea locurilor descrise în
aceste piese. De unde putea Shakespeare sa dobândeasca cunostintele de franceza, italiana,
spaniola, daneza, latina si greaca veche ce transpar din piesele sale? Raspunsul este simplu:
denicaieri, caci nu avea astfel de cunostinte. În schimb, Bacon si De Vere cunosteau perfect
aceste limbi. Fiica lui Shakespeare, Judith, era analfabeta, neputând-si scrie nici macar numele la
vârsta de 27 de ani. Pare neverosimil ca un om care scria atât de elocvent sa nu-si fi învatat fiica
nici macar sa se semneze. Nu s-au pastrat decât sase mostre ale scrisului de mâna al lui
Shakespeare, din care trei sunt semnaturile de pe testamentul sau. Expertiza lor grafologica arata
un om nefamiliarizat cu scrisul si o mâna ghidata probabil de altcineva. Testamentul sau face
referire la patul sau preferat si la o bijuterie de argint, dar nu aminteste nimic de drepturile de
autor ale vreunor opere literare! Peste toate, nu exista nici un portret autentic al lui Shakespeare.
Diferentele care exista între portretele facute de alti artisti arata un singur lucru: ca acestia habar
130
nu aveau cum arata el. Si totusi, puterea conditionarii si a acceptarii liniei oficiale atrage
milioane de oameni din toata lumea la Stratford, pentru a vizita casa celui care nu a scris piesele
lui Shakespeare! Acesta este doar un exemplu marunt al manierei în care basmul oficial numit
„istorie” ne conditioneaza comportamentul curent si modul de perceptie. Oare ce alte fapte
„istorice” mai exista care nu sunt adevarate? Pai, cam toate! În spatele pieselor lui Shakespeare
s-a ascuns aceeasi mâna invizibila care a manipulat toate evenimentele istorice demne de a fi
retinute: societatile secrete ale Fratiei. Atitudinea acestui grup a fost sintetizata perfect chiar de
Bacon/De Vere în cuvintele rostite de vrajitoarele din piesa MacBeth: „Adevarul este o minciuna
si minciuna este adevar”. Iata ce scrie despre Bacon istoricul francmason Manly P. Hall:

„A fost un rozicrucian. Unii afirma chiar ca a fost cel mai important rozicrucian. Daca nu a
fost cumva chiar Ilustrul Parinte C.R.C. la care fac referire manifestele rozicruciene, a fost
cel putin un initiat de rang înalt al Ordinului… Acei entuziasti care se straduiesc de ani de
zile sa demonstreze ca Sir Francis Bacon a fost adevaratul „Bard din Avon” ar fi câstigat
de mult timp daca ar fi subliniat unicul aspect care conteaza: ca Sir Francis Bacon, initiatul
rozicrucian, a introdus în piesele shakespeariene învataturile secrete ale Fratiei R.C. si
ritualurile Ordinului Francmason, al carui adevarat fondator a si fost”.

Ritualurile si simbolurile francmasoneriei erau practicate în Egiptul antic, si chiar în perioade

mai vechi. Cunoasterea geometriei, numerelor si formelor sacre, este extrem de veche, provenind
dupa toate aparentele chiar de dinainte de ultimul cataclism. Artificierii sau Arhitectii lui
Dionisos, o societate alcatuita din initiati ai misterelor lui Bahus/Dionisos (Soarelui) si al carei
rol a fost sa conceapa cladirile si monumentele publice, sunt cunoscuti de cel putin 3000 de ani,
daca nu mai mult. Acesti arhitecti initiati au fost cei care au conceput marile cladiri din
Constantinopole, Rodos, Atena si Roma, inclusiv templul zeitei Diana si centrul mondial al
cultului acesteia de la Efes, considerat una din minunile lumii antice. Arhitectii lui Dionisos erau
asociati cu o societate secreta numita Ionienii (de la insula Iona din Scotia), despre care se crede
ca au fost cei care le-au comandat templul Dianei. Sub alte nume, Arhitectii lui Dionisos si
initiatii scolii de mistere Frater Solomonis au construit marile catedrale crestine finantate de
cavalerii templieri. Sculpturile de pe catedrala Notre Dame din Paris abunda de însemne
rozicruciene si masonice, inclusiv compasuri, echere si alte instrumente de zidarie; din pacate, o
buna parte din acestea au fost distruse în timpul Revolutiei Franceze. Arhitectii lui
Bahus/Dionisos erau împartiti în comunitati conduse de maestri si strajeri, la fel ca masoneria
moderna. La un moment dat, ei s-au stabilit în Israel, unde sunt asociati de unii cercetatori cu
esenienii, secta egipteana de la care ne-au ramas Manuscrisele de la Marea Moarta.
Bahus/Dionisos (doua nume ale aceleiasi divinitati) reprezinta un simbol al Soarelui, nascut
dintr-o fecioara pe data de 25 decembrie. Esenta legendei si „istoriei” francmasoneriei are în
centrul ei construirea simbolicului Templu al Regelui Solomon din Ierusalim. Eroul
francmasonilor este Hiram Abiff,„fiul vaduvei”, dupa cum îl numesc ei. De fapt, este un alt
simbol. În Egipt, Horus (Tammuz) era numit uneori fiul vaduvei Isis.
Crearea francmasoneriei în secolele XVI-XVII a centralizat multe din temele, agendele si
organizatiile pe care le-am descris în acest capitol. Am facut aici legatura dintre rozicrucienii si
templierii din Anglia, precum Bacon, cu templierii veniti din Franta lui Filip cel Frumos, iar apoi
cu întoarcerea acestor în Franta, sub forma Garzii Scotiene. Am stabilit totodata legatura care
exista între acestia si Prioria Sionului. Personajul care a încarnat cel mai bine toate aceste
conexiuni a fost regele James I al Scotiei, care i-a urmat pe tronul Angliei reginei Elisabeta,
devenind James I al Angliei si Scotiei. Acesta a fost unicul copil al lui Mary, regina Scotiei.
Sângele Stuartilor, înrudit cu reptilienii merovingieni, se afla acum simultan pe tronul Angliei si
al Scotiei. Sub patronajul lui James, cunoasterea ezoterica scotiana, cea a templierilor si cea
rozicruciana a lui Francis Bacon si a altora au putut fuziona într-o singura organizatie, numita
francmasoneria. Tot aici a intrat si cunoasterea Casei reptiliene de Lorraine, o alta linie
genealogica înrudita cu regele James. Acest individ a reusit sa reuneasca toate liniile si toate
cunoasterile. Asa se explica de ce numele de „James” si „St James” apare atât de des în titlurile
companiilor, organizatiilor si locatiilor Fratiei. De pilda, ambasadorul american la Londra este
131
cunoscut în limbajul diplomatic ca ambasador la CurteaRegelui St James. În imediata apropiere a
Casei Parlamentului Britanic se afla Piata St James, unde se afla sediul Partidului Conservator;
cel al celui mai mare sindicat din Marea Britanie, Sindicatul Transportatorilor; o cladire aflata în
proprietatea liniei genealogice reptiliene scotiene Keswick (despre care vom vorbi mai pe larg
ceva mai încolo); iar în centrul ei se afla o uriasa biserica circulara dedicata Sfântului James
(Nimrod).
Unul din primele acte pe care le-a facut regele James al Angliei si Scotiei a fost sa îi acorde titlul
de cavaler lui Bacon. Mai târziu, James l-a numit pe acesta Avocat-General, Lord Pastrator al
Marelui Sigiliu, iar în anul 1618 Lord Cancelar si Baron Verulam. Mai târziu, Bacon a fost pus
sub acuzare, fiind învinuit de fapte de coruptie, si s-a retras din viatapublica. În primii ani ai
domniei regelui James ar fi putut exista conditii minunate de repunere în circulatie a
cunostintelor ezoterice ale lumii antice, suprimate atâta vreme, daca aceasta ar fi fost adevarata
motivatie a organizatiei careia îi apartineau atât Bacon cât si James. Ca de obicei însa, lucrurile
s-au petrecut exact pe dos. James l-a folosit pe Bacon pentru a publica varianta Bibliei ce îi
poarta astazi numele, ocazie cu care s-a lansat într-un sir nesfârsit de acuzatii la adresa
„vrajitorilor si vrajitoarelor”, adica a oamenilor neinitiati care foloseau si transmiteau mai
departe cunoasterea ezoterica. Mai mult decât atât, el a declansat o campanie criminala de
ucidere a lor, omorând mii de oameni, si chiar a scris o carte în care a explicat cum pot fi
identificati acestia si cum trebuie procedat cu ei. De ce a procedat în acest fel, de vreme ce
motivatia oficiala a schimbarilor care se petreceau în Europa era protejarea si chiar punerea în
circulatie a cunostintelor ezoterice? Pentru un motiv cât se poate de simplu: nu acesta a fost
scopul real. Era important ca oamenii care puteau sprijini Fratia sa creada ca aceasta este
motivatia sa, dar când a fost vorba sa faca ceva concret, ea a luat-o în directia opusa. Ierarhia
grupurilor pe care le-am descris mai sus nu a dorit niciodata sa faca publice cunostintele sale. Ei
nu doresc decât sa se foloseasca de ea si sa acumuleze mai multa putere la nivel global. Sincer sa
fiu, m-am cam saturat sa tot aud cum francmasonii, templierii, rozicrucienii, Bacon si compania,
au fost protectorii cunoasterii, în conditiile în care n-au stiut cum sa o ascunda mai bine, ori de
câte ori conditiile au permis acest lucru. Totul este praf aruncat în ochi. Acesti oameni stiu ca
cunoasterea înseamna putere daca tu o ai si altii nu, asa ca ultimul lucru pe care si-l doreste
aceasta ierarhie, inclusiv la ora actuala, este o populatie informata. Vrajitorii si vrajitoarele din
întreaga Europa, adica mediumii si clarvazatorii, au fost arsi, înecati, închisi si torturati din
ordinul unor oameni ca regele James si Matin Luther, desi acestia erau initiati care foloseau
aceeasi cunoastere ca si „vrajitorii si vrajitoarele”. Dintotdeauna, au existat doua curente
subterane ale cunoasterii: unul al oamenilor obisnuiti, care si-au transmis în secret aceasta
cunoastere, inclusiv sub forma miturilor si basmelor, pentru a evita razbunarea establishment-
ului religios si politic, si celalalt al Fratiei Babiloniene, care nu doreste aceasta cunoastere decât
pentru sine, pentru a controla si manipula establishment-ul politic si religios. De aceea,
cunoasterea oamenilor care nu fac parte din rândurile ei este atacata continuu de organizatiile
Fratiei. Circa 250.000 de oameni au fost ucisi în acele timpuri sub acuzatia de „vrajitorie”, din
care 30.000 numai în Insulele Britanice.
Miscarea francmasona avea sa devina un fel de loc central de întâlnire si coordonator al
diferitelor elemente ale retelei Fratiei. W. Wynn Westcott, fondatorul Ordinului Hermetic (si
satanic) al Golden Dawn, stia foarte bine care sunt adevaratele fundamente ale francmasoneriei,
caci avea legaturi strânse cu aceasta. El a scris în lucrarea sa, Masonul magic, ca francmasonii
deriva din esenieni, evreii farisei (leviti), scolile stravechi ale misterelor din Egipt si Grecia
antica, Vehm-Gerichte din Westphalia, în Germania, colegiile romane, Compagnon-ii francezi si
rozicrucieni. Istoria oficiala (si incorecta) afirma ca francmasoneria s-a nascut din lojile zidarilor
care au lucrat la marile catedrale si biserici medievale, care cunosteau principiile geometriei
sacre. Dupa construirea catedralelor gotice, acestia ar fi pastrat legaturi strânse cu templierii.
Activitatea lor era însa deja în declin, înca din perioada regelui Henry VIII. Departe de a mai
cladi alte catedrale, Henry si-a propus sa prade mânastirile, fraternitatile si breslele, pentru a
strânge banii de care avea atâta nevoie. Pentru a supravietui, breasla zidarilor a început sa-si
deschida portile în fata nemasonilor, oameni proveniti din alte profesii, oameni de afaceri,

132
negustori, proprietari de terenuri si aristocrati. Ea s-a transformat astfel în francmasonerie, iar
noii veniti au preluat rapid frâiele puterii interioare.Aceasta este istoria oficiala. În realitate,
structura subterana a Fratiei Babiloniene / rozicrucienilor / templierilor si-a creat propria sa
scoala de initiere, cu scopul de a transmite cunoasterea secreta câtorva alesi, continuând sa o
mentina astfel în afara circuitului public. Breasla zidarilor nu a fost nici o clipa altceva decât o
acoperire.
Francmasoneria s-a nascut în Scotia, din rândul liniilor genealogice pe care le cunoastem, în
special cea a reptilienilor St Clair/Sinclair. Sediul acestora se afla la Rosslyn sau Roslin Castle,
la sud de Edinburgh, într-o regiune consacrata pentru traditia templiera. La fel ca toate familiile
din aceste linii genealogice, Sinclair-ii si-au schimbat periodic numele, pentru a-si ascunde astfel
originile. Atunci când a parasit Normandia, venind împreuna cu Wilhelm Cuceritorul în Anglia,
linia de care vorbim se numea St Clair. Ajunsi în Scotia, membrii acesteia si-au schimbat numele
în Sinclair. Cinci din cei noua St Clair care au participat la batalia de la Hastings din anul 1066
erau veri primari cu Wilhelm, iar unul dintre ei s-a instalat în Scotia, unde a fondat dinastia
scotiana a familiei. Istoria oficiala a familiei spune ca aceasta si-a luat numele de St Clair dupa
martiriul uneipustnice pe nume Clare. În realitate, erau nordici veniti din Scandinavia care au
ocupat Normandia, dar adevarata lor origine era similara cu cea a rasei albe ariene si reptilo-
ariene care a coborât din Muntii Caucaz si din Orientul Apropiat. Fundatiile Capelei din Rosslyn
au fost puse în anul 1446, iar lucrarea a fost terminata în 1480. Constructia abunda de simboluri
ezoterice si francmasone, fiind un fel de altar al Fratiei. Familia Sinclair avea conexiuni extinse
cu retelele secrete din Franta, Lorraine si Guise, dar si cu cele din Scandinavia, Danemarca si
fostul centru financiar al Fratiei, Venetia. Membrii ei erau implicati din cap pâna în picioare în
reteaua reptiliana. Unul dintre acestia a vizitat chiar America, împreuna cu venetianul apartinând
Nobilimii Negre Nicolo Zeno, cu un secol înainte de descoperirea oficiala a acestui continent de
catre Cristofor Columb. Unul din simbolurile pe care le gasim la Capela Rosslyn este zeul pagân
al vegetatiei, sau „Omul Verde”. Tim Walace-Murphy scrie în istoria oficiala a Capelei Rosslyn
ca Omul Verde poate fi identificat cu Tammuz, zeul babilonian care a murit si a înviat din morti
si unul din aspectele lui Nimrod. Tammuz este ilustrat adeseori cu fata verde. La fel si alte
divinitati, printre care Osiris, sotul-frate al lui Isis. Povestea lui RobinHood cu costumul sau
verde are la baza legenda Omului Verde. În legenda originala, Robin Hood a aparut ca un fel de
„spiridus”, fiind cunoscut si sub numele de Robin cel Verde, Robin din Padurea Verde sau Robin
Goodfellow (n.n. textual: Baiatul cel Bun). Varianta sa shakespeariana, Puck din Visul unei nopti
de vara, prezida riturile sexuale si de fertilitate din timpul solstitiului de vara. Pe data de 1 mai,
MayDay, obisnuia sa se practice în Anglia ceremoniile May Pole. May Pole este un simbol falic
consacrat zeitei sexualitatii si fertilitatii, iar în ziua respectiva toate fecioarele din sat erau
considerate Regine ale lui May (echivalente ale Semiramidei). Multe dintre ele intrau în padurea
verde pentru a fi initiate sexual de tineri care jucau rolul lui Robin Hood sau Robin Goodfellow.
Copiii care se nasteau de multe ori la noua luni de la acest ritual au stat la originea unor nume
atât de frecvent întâlnite astazi, precum Robinson sau Robertson (n.n. textual: fiul lui Robin sau
fiul lui Robert). Povestea lui Robin Hood a fost o alta fabula simbolica menita sa pastreze
memoria ritualurilor pagâne în mijlocul crestinismului rigid. La Rosslyn se obisnuia
transpunerea în scena a unei piese intitulate Robin Hood si Little John, jucata de tigani si de alti
actori voiajori. Pentru o vreme, Sir William Sinclair a devenit protectorul tiganilor, atunci când
Parlamentul scotian a adoptat o lege care îsi propunea stergerea lor de pe suprafata pamântului.
Tiganii provin din Egipt si detin o anumita cunoastere ezoterica, pe care o transmit din generatie
în generatie si o poarta din loc în loc. Asa se explica de ce au fost atât de persecutati si de
hartuiti, pâna când marea majoritate a cunoasterii lor s-a pierdut.
Cel mai înalt rit al francmasoneriei mondiale sunt cele 33 de grade (nivele de initiere) numite
ritul scotian. Numele acestui rit provine de la acea tarisoara din nordul Insulelor Britanice numita
Scotia deoarece aici s-au instalat multe din liniile genealogice venite din Franta si din Flandra,
urmate mai târziu de templieri, în perioada lui Filip cel Frumos. La ora actuala, templierii au iesit
din nou la suprafata, sub numele de francmasonerie. Celalalt curent puternic al „masinariei” este
ritul York, de la care si-a primit numele orasul New York, centrul francmasoneriei mondiale

133
pâna în zilele noastre. Unii cercetatori cred ca Prioria Sionului si-a disputat controlul asupra
ritului scotian si a ritului York cu templierii, atunci când acestia au trecut din nou Canalul
Mânecii pentru a fonda francmasoneria din Franta. Poate ca este adevarat, dar nu trebuie sa
uitam ca, la vârf, toate acestea reprezinta aceeasi organizatie unica. Influenta templierilor poate fi
vazuta si la ora actuala în gradele ritului York. Gradul cel mai înalt în acest rit este gradul
cavalerilor templieri, urmat de gradul cavalerilor de Malta si de gradul crucii rosii. Oricum,
gradele oficiale nu reprezinta decât ceea ce vor acestia sa recunoasca. Deasupra acestor nivele se
afla ceea ce numesc eu gradele Illuminati, despre care foarte putini oameni au auzit. Ce sa mai
vorbim de initierea în ele. Marea majoritate a francmasonilor nu trec niciodata de primele trei
grade (cele inferioare), asa-numitele „grade albastre” folosite ca acoperire pentru asigurarea
respectabilitatii organizatiei si ascunderea adevaratei Agende, pe caremajoritatea membrilor nu o
cunosc. În secolul XIX, seful Jurisdictiei Sudice a ritului scotian al francmasoneriei a fost Albert
Pike, considerat un „zeu” francmason în America. Statuia sa este înaltata chiar în centrul
capitalei SUA, Washington DC. Iata ce scrie acesta în cartea sa francmasona, Morala si dogma:

„Gradele albastre nu reprezinta decât curtea exterioara a templului. Initiatul pe aceste

nivele afla o parte din simboluri, dar interpretarea acestora este în mod intentionat falsa.
Scopul nu este ca el sa o înteleaga, ci doar sa îsi imagineze ca o întelege”.

Altfel spus, adeptii din gradele inferioare sunt tinuti în mod deliberat în întuneric, fiind
alimentati cu informatii false. Aceasta este structura clasica a oricarei societati secrete, în care
numai gradele supreme stiu ce se întâmpla cu adevarat. Marea majoritate a membrilor nu afla
decât mituri. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Razboiul de 30 de ani dintre protestanti si
catolici a transformat Europa într-o vale a plângerii si a mortii. La un moment dat, au existat
temeri ca miscarea protestanta va fi învinsa, iar tirania Romei reinstaurata. Anglia a devenit un
paradis pentru cauza protestanta, în special sub domnia casei regale Stuart, care nici macar nu era
crestina. Diviziunea pe care au creat-o protestantii în sânul Bisericii si diminuarea puterii Romei
au convenit Fratiei. Insulele Britanice au devenit nucleul gândirii ezoterice din Europa, iar
crearea francmasoneriei nu a facut decât sa uneasca toate aceste curente într-o singura structura.
În mod natural, ea avea sa devina rapid un instrument perfect de manipulare politica si
economica, membrii sai lucrând pe diferite fronturi pentru implementarea aceleiasi Agende.
Scopul lor în aceasta perioada a fost de a reduce puterea monarhiilor din Europa si de a le înlocui
cu sisteme politice astfel concepute încât sa poata fi mai usor controlate de catre Fratie. Aceasta
structura politica era cunoscuta din perioada Sumerului si a Babilonului, si este cea care exista la
ora actuala.În întreaga Europa au izbucnit o serie de razboaie civile, în urma carora monarhiile
au fost înlaturate de la putere sau au devenit simple marioneteîn mâinile adevaratilor papusari. În
urma Razboiului Civil dintre 1642-1646, din Anglia, regele si francmasonul Charles I Stuart a
fost învins, si mai târziu executat. Monarhia britanica a fost suspendata pentru o scurta perioada
de timp, fiind înlocuita de un Lord Protector, Oliver Cromwell, si el francmason. La prima
vedere, poate parea ciudat si contradictoriu, dar lucrurile sunt mult mai simple. Singura motivatie
a Fratiei este implementarea Agendei. Daca acest lucru presupune înlocuirea unui francmason si
a unui Stuart care nu implementeaza Agenda cu un alt francmason mai devotat, foarte bine.
Sfârsitul linii genealogice a Stuartilor nu este atât de important pe cât s-ar parea. Elitei Fratiei si
a reptilienilor nu-i pasa cine sunt cei care îi implementeaza Agenda, atât timp cât cineva face
acest lucru, iar liniile genealogice cele mai influente nu sunt neaparat si cele mai faimoase. De
cele mai multe ori, personajele cu adevarat influente lucreaza în culise, acolo unde se afla
adevarata putere. Stuartii au corespuns o vreme, dar nimeni nu este indispensabil cauzei, iar la
vremea respectiva structurile puteau deja conduce tarile prin intermediul societatilor secrete si al
mai multor fruntasi. Era puterii singulare a monarhului se terminase. Asa s-au petrecut lucrurile
inclusiv în Regatul Unit, dupa decapitarea lui Charles I. Chiar si dupa restaurarea monarhiei,
Carol al II-lea a ramas o marioneta în mâinile Fratiei, care primea ordine de la aceasta la fel cum
le primise la vremea sa Oliver Cromwell, atunci când le-a permis „evreilor” (arienilor) sa se
întoarca în Anglia în anul 1655, pentru prima oara dupa expulzarea lor de catre Edward I din

134
anul 1290. Asa cum spuneam mai devreme, aceasta era perioada în care Nobilimea Neagra din
Amsterdam se pregatea sa îsi instaleze omul, pe Wilhelm de Orania, pe tronul britanic.
Toate aceste evenimente se întrepatrund cu o precizie remarcabila întrucât au fost coordonate din
regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, care poate privi cu usurinta în dimensiunea
noastra. Biserica crestina a fost divizata în factiuni rivale si violente de catre rozicrucianul
Martin Luther, proces care a condus apoi la aparitia unei ramuri protestante înca si mai
extremista, numita calvinism, cunoscuta ulterior sub numele de puritani. Fondatorul acesteia,
Jean Calvin, se numea de fapt Jean Caum si era din Noyons, Franta, unde a fost educat la
colegiul controlat de Fratie College du Montagu. Tot aici a fost educat cândva Ignatius de
Loyola, fondatorul „catolic” al Societatii lui Iisus – iezuitii. Caum s-a mutat la Parsi, iar apoi la
Geneva, în Elvetia, unde a devenit cunoscut sub numele de Cohen. Acest nume provine de la
cuvântul „preot”si se leaga de scolile misterelor egiptene. În Geneva a fost creata (de catre el sau
de altcineva) filozofia numita calvinism. Caum si-a schimbat din nou numele, în Calvin, pentru a
fi mai usor acceptat de catre englezi, care au devenit principala tinta a noii religii (creata în
realitate de aceeasi sursa ca si cele de dinaintea ei). Calvinismul era religia care trebuia sa
slujeasca intereselor Fratiei în urmatoarea etapa a planului. El se focaliza rigid asupra celor zece
porunci ale lui „Moise” si asupra textelor din Vechiul Testament (desigur, întelese cât mai literal
cu putinta, nu simbolic). Scopul era crucial: pâna acum, religia crestina respinsese perceptia de
dobânzi la împrumuturile acordate. Acum, când bancherii Nobilimii Negre încercau sa preia
controlul asupra Angliei, o tara crestina, folosindu-se de aristocratia aparent „crestina”, a sosit
vremea ca aceasta regula sa înceteze, iar perceperea dobânzilor sa devina norma general
acceptata. De aceea, calvinismul a sprijinit aceasta practica si una din cele mai mari beneficiare a
fost Elvetia, tara în care a fost conceput acest complot si care a devenit centrul sistemului bancar
mondial. Un alt rol al calvinismului a fost de a insista asupra arderii pe rug a vrajitoarelor,
continuând sa scoata astfel din circulatie cunoasterea secreta. Nobilimea Neagra dorea ca omul
lor, Wilhelm de Orania, sa fie asezat pe tronul Angliei, scop în care a fost necesara înlaturarea de
la putere a lui Charles I, pe care l-au si decapitat în anul 1649. Calvinismul a fost folosit pentru
crearea unei stari de agitatie împotriva monarhiei. Astfel a aparut Oliver Cromwell, francmason
si calvinist deopotriva, care si-a jucat rolul în noul conflict manipulat de aceeasi putere, ce a
condus la Razboiul Civil Englez dintre roialisti si „capetele rotunde”. Pe data de 3 septembrie
1921, o publicatie a Lordului Alfred Douglas numita Plain English (n.n. cu sensul de: a vorbi pe
sleau, a spune lucrurilor pe nume) a prezentat continutul corespondentei care a stat la baza
complotului ce avea sa conduca la decapitarea lui Charles I. Textul afirma ca documentele
fusesera gasite la Sinagoga din Mulheim de un anume L.A. Van Valckert. Erau scrise în limba
germana si erau considerate pierdute din timpul razboaielor lui Napoleon. O scrisoare adresata
de Oliver Cromwell lui Ebenzer Pratt la data de 6 iunie 1647 spune:

„În schimbul acestui sprijin financiar voi sustine revenirea evreilor în Anglia. Acest lucru
este imposibil atât timp cât Charles ramâne în viata. Charles nu poate fi executat fara un
proces, iar la
ora actuala nu exista motive adecvate pentru asa ceva. De aceea, recomand ca Charles
sa fie asasinat. Nu doresc sa am nimic de-a face cu numirea asasinului, dar sunt dispus
sa contribui la scaparea lui”.

Raspunsul lui Ebenezer Pratt a venit la data de 12 iulie 1647:

„Va vom acorda ajutorul financiar de îndata ce Charles va fi înlaturat de la putere si evreii
vor fi reprimiti în Anglia. Asasinarea lui Charles este prea periculoasa. De aceea, ar trebui
sai se dea posibilitatea sa încerce sa scape. În acest fel, se creeaza premisele judecarii si
executiei lui. Sprijinul acordat va fi masiv, dar este inutil sa discutam conditiile pâna când
nu va începe procesul lui Charles”.

Publicarea acestui text a fost atât de socanta încât reteaua Fratiei a dispus încarcerarea Lordului
Alfred Douglas, sub pretextul unei calomnii publicate în aceeasi revista la adresa lui Winston

135
Churchill. Mi-e greu sa înteleg cum ai putea calomnia un satanist de talia lui Churchill.
Corespondenta dintre Cromwell si Pratt a prezis exact felul în care s-au derulat evenimentele. Pe
data de 12 noiembrie 1647, lui Charles I i s-a permis sa evadeze, ba chiar sa se „ascunda” pe
insula Wight, la sud de Anglia, locul în care scriu acest capitol. Charles a fost recapturat, si
tocmai când Parlamentul parea sa fie dispus sa îi crute viata, Cromwell, devenit între timp Lord
Protector, i-a demis pe toti parlamentarii dispusi sa semneze actul de gratiere. Istoria numeste
ceea ce a mai ramas din Parlamentul Britanic: „Parlamentul fracturat”. Cromwell a ordonat un alt
proces, caci le promisese sustinatorilor sai din Amsterdam ca Charles va fi executat. Documentul
de punere sub acuzare a fost redactat de Isaac Dorislaus, agentul în Anglia al Manasseh ben
Israel, unul din numerosii finantatori din Amsterdam ai „revolutiei” lui Cromwell. Rezultatul
procesului a fost decapitarea publica a lui Charles, urmata de permisiunea acordata de Cromwell
„evreilor” sa se întoarca în Anglia. Repet ce am mai spus: acestia nu sunt cu adevarat evrei, ci
reprezentanti ai ierarhiei financiare a Nobilimii Negre si ai Fratiei, care se ascund în spatele
termenului de „evrei” si care îi manipuleaza fara mila pe marea majoritate a celor care se auto-
denumesc „evrei”. Dupa moartea lui Cromwell din anul 1661, multi din adeptii sai calvinist-
puritani au fugit în America pentru a scapa de „persecutiile religioase” care au urmat dupa
reinstaurarea monarhiei sub Charles II. Acestia au fost fanaticii religiosi care au macelarit
populatia nativa sub stindardul lui „Dumnezeu”. Pentru a-l aduce la sentimente mai bune pe
Charles, bancherii din Amsterdam aiNobilimii Negre au fost nevoiti sa provoace un crah
financiar în Anglia. În cele din urma s-a semnat un „tratat de pace” între Olanda si Anglia, în
anul 1667, prin care Wilhelm de Orania (Nobilimea Neagra) s-a însurat cu Mary, fiica Ducelui
de York. Când Charles II a murit în anul 1685, pe tronul Angliei a venit Ducele de York, sub
numele de James II. Tot ce mai avea acum de facut Fratia era sa îl înlature de pe tron, pentru ca
omul lor sa poata ajunge în sfârsit regele Angliei. Membrii sai au început sa-i mituiasca pe cei
mai influenti sustinatori ai regelui James II, si primul care a muscat momeala a fost John
Churchill, reptilianul duce de Marlborough. Documentele arata ca Churchill a încasat o mita în
valoare totala de 60.000 de lire sterline (o suma fabuloasa în acele zile) de la reprezentantii unor
familii olandeze si spaniole precum Sir Solomon de Medina si Antonio Machado. Un alt
cercetator, Eustace Mullins, afirma ca suma reala a fost mai degraba de 350.000 de lire.
John Churchill, duce de Marlborough, a fost unul din stramosii primului ministru Sir Winston
Churchill, cel care a guvernat Anglia în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Conexiunea
dintre clanul Churchill si Fratie continua pâna în zilele noastre. Nora lui Sir Winston, Pamela, s-a
maritat cu americanul Averell Harriman, unul din cei mai mari manipulatori ai Fratiei din secolul
XX, despre care am vorbit pe larg în lucrarea Si adevarul va va face liberi. Pamela Harriman,
care fusese maritata anterior cu fiul lui Winston, Randolph, a devenit foarte influenta în cadrul
Partidului Democrat American, fiind considerata una din principalele forte care au stat la baza
alegerii lui Bill Clinton ca presedinte al SUA. A fost rasplatita de acesta prin numirea ei ca
ambasador al SUA la Paris (unul din orasele cheie ale Fratiei), unde a si murit în anul 1997, la
vârsta de 76 de ani. Fiul ei, numit de asemenea Winston, este membru înParlamentul Britanic si
foarte apropiat de Rothschild-zi. Înainte de a se marita cu Averell Harriman, Pamela Churchill s-
a întâlnit cu Elie deRothschild. În anul 1995, familia Churchill a primit 12,5 milioane de lire
sterline din banii Loteriei Nationale, în urma vânzarii unei parti din „discursurile catre natiune”
ale lui Winston Churchill din timpul celui deal Doilea Razboi Mondial. Aceste discursuri au fost
cumparate din bani publici de catre National Heritage Memorial Board, al carui presedinte era…
Lord Jacob Rothschild. Doar o coincidenta, nu va faceti probleme! Atât familia Churchill cât si
clanul Harriman sunt linii genealogice hibride. Unul din stramosii Pamelei Hariman a conspirat
cu familia Percy, stramosii lui George Bush, în încercarea de a arunca în aer Casa Parlamentului
prin asa-numitul Complot al Prafului de Pusca, condus de Guy Fawkes, care a avut loc pe data de
5 noiembrie 1605. Dupa ce a devenit o Harriman, Pamela a început sa reprezinte aripa
„democrata” a Fratiei, în timp ce familia Bush, asociati si parteneri apropiati de afaceri cu
Harriman-ii, reprezinta aripa „republicana” a aceleiasi organizatii. Ambele aripi au raspuns
apelului stapânului comun, care dorea sa se asigure ca nici în Statele Unite, la fel ca în toate
celelalte tari, nu exista decât un singur partid. Cei din familia Bush sunt prieteni apropiati ai

136
Windsor-ilor, lucru care nu ar trebui sa-i surprinda pe cititorii care au citit pâna acum aceasta
carte, caci toti sunt reptilieni care îsi schimba forma. Atât Bush cât si asociatul sau, neobositul
manipulator global al Fratiei Henry Kissinger, au fost înnobilati de regina Elisabeta II.
Versiunea moderna a francmasoneriei s-a extins rapid de la obscurul sau început din vremea
templierilor si a altor initiati ai misterelor. Marea Loja a Angliei – centrul retelei – a aparut
formal la data de 24 iunie 1717, în ziua Sfântului Ioan Botezatorul, o zi sacra pentru cavalerii
templieri si o referire evidenta la Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim (sau Cavaleri de Malta).
Ioan Botezatorul este sfântul patron al francmasonilor si al templierilor, caci numele babilonian
al lui Ioan era Oannes, care corespundea aceluiasi Nimrod. Sase sau sapte ani mai târziu a urmat
crearea Marii Loji Irlandeze. Multe din lojile militare aparute în regimentele din armata Marii
Britanii sunt sustinute de loja irlandeza, nu de cea engleza. Clanurile scotiene au introdus
francmasoneria în Franta (unde locuiau fratii lor de sânge). Nu îl voi mentiona în aceasta privinta
decât pe Andrew Michael Ramsey, tutorele pretendentului scotian din familia Stuart la
tronulAngliei, printul Charlie. Ramsey s-a nascut în Scotia prin anii 1680 si era prieten apropiat
cu Isaac Newton, marele maestru al Prioriei Sionului. A fost membru în elita multor organizatii,
dupa orasul din care a fost orchestrat Razboiul American pentru Independenta), si în ordinul
cavaleresc francez Sfântul Lazar. Multe din aceste grupuri de elita le dadeau initiatilor nume
ezoterice, iar numele lui Ramsey era „Chevalier” (n.n. „Cavalerul”, în limba franceza). A jucat
un rol important în raspândirea francmasoneriei si este amintit frecvent în cercurile francmasone
pentru doua versiuni ale aceluiasi discurs pe care l-a tinut în decembrie 1736 si respectiv martie
1737. Acesta a ramas cunoscut sub numele de Oratiunea lui Ramsey si prezinta o parte din
istoria francmasoneriei. Ramsey confirma ca aceasta organizatie deriva din scolile antice ale
misterelor închinate Dianei, Minervei si lui Isis (Semiramidei). El afirma ca francmasoneria în
varianta ei moderna îsi are originile în Tara Sfânta, în perioada Cruciadelor (a templierilor) si nu
a avut nimic de-a face cu breasla zidarilor. Ramsey arata ca „ordinul nostru” (templierii) a
fuzionat cu cel al Cavalerilor Sfântului Ioan din Ierusalim (de Malta), si ca din acel moment,
„lojile noastre au luat numele de Lojile Sfântului Ioan”. Cu sprijinul activ al lui Ramsey,
francmasoneria din Franta a realizat o fuziune extrem de importanta cu iacobinii, devenind
cunoscuta ca Francmasoneria Marelui Orient. Exista retele ale Marelui Orient si în alte tari,
precum Brazilia si Portugalia. Numele de Marele Orient este legat chiar de Orientul Mijlociu,
ritualurile sale fiind inspirate din cele ale cultului lui Zoroastru din Persia, al lui Ishtar si
Tammuz (Semiramida si Nimrod) din Babilon, al Demetrei, Persfenonei si lui Dionisos din
Grecia, al Afroditei si al lui Adonis din Siria, al lui Isis si Osiris din Egipt, si al lui Mithra din
Persia. Marele Orient francez a fost forta care s-a ascuns în spatele Revolutiei Franceze, pe care
a manipulat-o si a coordonat-o în totalitate. Din punctul de vedere al Fratiei, aceste „revolutii” nu
au nimic de-a face cu libertatea, ci exclusiv cu implementarea Agendei sale de cucerire a
controlului la nivel global. Celebrul strigat al revolutionarilor francezi: „Libertate, egalitate,
fraternitate!” este un moto francmason.

Stiinta manipularii
Pe masura ce puterea religiei a început sa se destrame, aceasta a fost înlocuita de o alta
închisoare mentala, careia i s-a spus „stiinta”. Ea nu are nimic de-a face cu stiinta reala, ci este o
stiinta „oficiala”, care afirma ca „lumea pe care o vedem este singura lume care exista si ca nu
exista o continuare a vietii dupa moarte”. Fratia a trebuit sa gaseasca o alternativa pentru cei care
începeau sa respinga religia, pentru a se asigura ca acestia nu-si vor da seama ca suntem cu totii
constiinte multidimensionale infinite întrupate într-un corp fizic pentru o perioada de experiente
intense pe calea evolutiei, respectiv ca nu vom „muri”, pentru simplul motiv ca nu putem muri.
Energia înseamna constiinta, si ea nu poate fi distrusa, ci doar transformata într-o alta expresie a
sa. Daca omul îsi da seama ca nu este una cu corpul sau fizic, ci cu constiinta eterna si infinita
care da viata acestui corp, viziunea si potentialul sau se amplifica nelimitat. Ce cosmar ar
însemna acest lucru pentru cei care doresc sa îi controleze pe oameni. De aceea, sub patronajul
regelui Charles II si sub coordonarea directa a francmasoneriei s-a creat la Londra Societatea
Regala, în anul 1662. Aceasta a fost prima organizatie creata vreodata a oamenilor de stiinta si a
137
inginerilor, cu scopul de a asigura directia în care trebuie sa se îndrepte „stiinta”. Practic, toti
primii membri ai Societatii Regale erau francmasoni care stiau ca aceasta directie este gresita si
falsa. „Parintele” Societatii Regale, cel care a inspirat-o în cea mai mare parte înainte de a
„muri” (adica de a-si schimba învelisul fizic), a fost Francis Bacon, seful rozicrucienilor,
traducatorul Bibliei si arhitectul francmasoneriei. Printre membrii Societatii Regale se mai
numarau: Isaac Newton, marele maestru rozicrucian al Prioriei Sionului, care a devenit membru
al acestei organizatii a oamenilor de stiinta în anul 1672; Lord Moray, un francmason scotian;
Elias Ashmole, unul din primii francmasoni înregistrati în acte; si „Cavalerul” Andrew Michael
Ramsey, un veritabil far luminos al francmasoneriei, acceptat de Societatea Regala fara sa i se
ceara vreo calificare stiintifica. Un alt membru a fost John Byrom, francmason si membru al
Clubului Cabala, cunoscut si sub numele deClubul Soarelui. În anul 1984, mai mult de 500 de
documente ale acestuia au fost descoperite într-o casa din Manchester. Ele includ informatii
despre geometria si arhitectura sacra, si despre simbolurile cabaliste, francmasone si alte
însemne alchimice si ezoterice.
Ashmole, un alchimist si rozicrucian cu multe contacte ezoterice în Germania, era prieten
apropiat cu Charles II si Cavaler al Ordinului Jartierei, acel prim ordin „cavaleresc” instituit de
regalitate. El a scris o carte împreuna cu Arthur Dee (fiul doctorului John Dee), care a fost
medicul personal al tarului Ivan cel Groaznic. Dupa moartea lui Ivan, manipularile lui Dee au
condus la instalarea pe tronul rusesc a dinastiei Romanov. Ashmole avea extrem de multe
conexiuni si a mentinut un contact strâns cu „Colegiul Invizibil” care a început sa se întruneasca
la Oxford începând din anul 1650. Despre acest grup vorbeste Francis Bacon în cartea sa, Noua
Atlantida. Printre cei care faceau parte din acest „Colegiu Invizibil” s-au numarat faimosul om
de stiinta Robert Boyle, un alt mare maestru al Prioriei Sionului, si Sir Christopher Wren,
arhitectul care a construit catedrala St Paul în City-ul londonez, centrul financiar al Nobilimii
Negre si al Fratiei Babiloniene. Amândoi au fost mari maestri ai ordinului rozicrucian al
Sfântului Paul. Reconstructia centrului Londrei (City-ului) nu a devenit posibila decât în urma
Marelui Incendiu care a devastat capitala Angliei în anul 1666, si este foarte interesant faptul ca
atât Wren, arhitectul care a ridicat catedrala St Paul pe locul unui fost altar al cultului Dianei, cât
si Robert Hooke, unul din cei trei primari ai orasului dupa incendiu, erau membri ai Societatii
Regale si mari initiati ai unor societati secrete. Noul City londonez a fost construit dupa un plan
municipal mason, în care fiecare cladire tine seama de reteaua magnetica a pamântului în punctul
respectiv si de cele mai bune posibilitati de manipulare a ei.
Societatea Regala a însemnat de la bun început mult mai multdecât o adunare a oamenilor de
stiinta. În esenta ei, ea este o societate secreta creata si controlata de Fratie, cu scopul de a limita
viziunea asupra lumii si întelegerea stiintifica si spirituala. Daca doriti o confirmare, priviti cine
sunt initiatii ezoterici ai acestei societati care se pretinde împotriva cunoasterii ezoterice.
Lucrurile devin si mai evidente daca tinem seama de orientarea unui alt grup de initiati care a
fuzionat cu Societatea Regala. Acestia îsi spuneau Societatea Lunara, deoarece se întruneau o
data pe luna, în noaptea cu luna plina. Dintre membrii ei facea parte inclusiv Benjamin Franklin,
francmason de rang înalt, rozicrucian, unul din Parintii Fondatori ai Statelor Unite, un om cu
legaturi foarte strânse cu francmasonii din spatele Revolutiei Franceze. Vom discuta mai multe
despre el în capitolul urmator. Printre alti membri ai Societatii Lunare s-a numarat si Erasmus
Darwin, bunicul lui Charles Darwin, omul care avea sa joace un rol atât de important în
promovarea ideii ca lumea în care traim este unica lume care exista si ca la baza evolutiei sta
legea selectiei naturale a celui mai puternic. Dupa parerea mea, nici chiar Darwin însusi nu
credea în asa ceva, cel putin nu la sfârsitul vietii, dar mitul a ramas în urma lui. Oricum, ideea ca
Charles Darwin a „descoperit” teoria selectiei naturale si a supravietuirii celui mai puternic este
de-a dreptul ridicola. Bunicul sau, Erasmus Darwin, membru în Societatea Lunara, a scris în anul
1794 o carte intitulata Zoonomia, în care a emis deja aceeasi ipoteza. Josiah Wedgwood,
patronului imperiului olaritului care îi purta numele, a fost un alt membru al Societatii Lunare,
iar fiica sa s-a maritat cu fiul lui Erasmus Darwin, Robert Darwin, devenind mama lui Charles
Darwin! Din aceeasi linie genealogica s-a nascut mai târziu Thomas Malthus, ale carui
convingeri rasiste extreme au fost folosite de Adolf Hitler, Henry Kissinger si multi alti fruntasi

138
ai Fratiei cu scopul de a justifica genocidul asupra raselor „inferioare” pentru a mentine puritatea
genetica a rasei umane, mai precis a raselor reptiliene. Preotul anglican Malthus era deparere ca
raspândirea bolilor si asigurarea unor conditii de viata inumane pentru mase erau absolut
esentiale pentru a opri suprapopularea planetei si diluarea liniilor genealogice albe (ale
stapânilor). Iata doar una din perlele întelepciunii sale:

„Justitia si onoarea ne cer sa le refuzam dreptul celor saracila asistenta sociala. În acest
scop, propun adoptarea unei legi care sa refuze oricarui nou-nascut dreptul la asistenta
sociala… Din punct de vedere comparativ, copiii [nelegitimi] nu au o valoare prea mare
pentru societate, asa ca locul lor va fi luat imediat de altii… Toti copiii care depasesc
acest nivel [dezirabil] al numarului populatiei trebuie sa fie lasati sa piara, exceptând cazul
în care ramâne un loc gol rezultat prin moartea unor persoane adulte”.

Economistul John Maynard Keynes, ale carui principii au dominat politicile economice moderne,
îl considera pe Malthus un geniu, iar Darwin si cercul sau îl considerau un maestru al logicii.
Toate politicile de control al populatiei din secolul nostru au fost inspirate de principiile lui
Malthus ale genocidului, pe care le explic mai în amanuntime în lucrarea mea anterioara, Si
adevarul va va face liberi. Regasim astfel conexiunea scotiana. Sase membri ai Societatii Lunare
si-au facut educatia la Edinburgh, la fel ca si Charles Darwin mai târziu. O alta voce importanta
care a contestat existenta oficiala a lui „Dumnezeu” si a sufletului etern a fost cea a francezului
Rene Descartes, nascut în anul 1596 si numit „parintele filozofiei moderne”. Descartes a fost
educat de ramura catolica a Fratiei Babiloniene, iezuitii. Si-a spus toata viata romano-catolic, dar
cartile sale au fost introduse în Indicele Catolic al Cartilor Interzise. Ideile sale aveau sa fie
dezvoltate mai târziu de Isaac Newton. Amândoi erau fascinati de ezoterism si alchimie. Ne dam
astfel din nou seama ca aceeasi forta care a creat religiile în lumea antica a conceput si „stiinta”
moderna. Cine a creat si sustinut ideea unui Dumnezeu razbunator si a paradisului la care nu au
dreptul decât credinciosii? Niste oameni care stiau foarte bine ca aceste lucruri nu sunt adevarate.
Cine a creat versiunea materialista a „stiintei”, de tip „accident cosmic”, care neaga existenta
sufletului etern? Aceiasi oameni care stiau foarte bine ca acest lucru nu este adevarat. Aceasta
traditie este continuata la ora actuala de o miscare cunoscuta sub numele de Umanism.
Manifestul acesteia, publicat în anul 1953, afirma ca universul exista în sine si nu este creat, ca
stiinta moderna ofera singura definitie acceptabila a universului si a valorilor umane, si ca atunci
când moare, omul înceteaza sa mai existe.
Aceste doua curente aparent opuse, stiinta si religia, au foarte multe lucruri în comun, dar unul
mai presus de toate celelalte: ambele neaga adevarata natura a omului si puterea pe care o are
acesta de a-si controla singur destinul. Daca vom întelege acest lucru si vom descatusa puterea
nelimitata dinlauntrul nostru, care nu asteapta altceva, controlul reptilienilor si al liniilor lor
genealogice va disparea fara urma. Fata Fratiei Babiloniene poarta nenumarate masti, dar crearea
francmasoneriei a asigurat o retea unica, ce actioneaza ca si coordonator global al acestora,
asigurând comunicarea dintre ele. Unele masti nu opereaza decât în cadrul unui grup sau
domeniu social, dar foarte multe dintre ele, îndeosebi cele majore, de tipul francmasoneriei,
opereaza în cadrul unor organizatii si grupuri care par sa se opuna la suprafata. Acesta este doar
un mecanism de manipulare a conflictelor si razboaielor de catre aceeasi „masca”, si de
directionare a politicii, stiintei si religiei catre implementarea Agendei unice.
A fost creata astfel structura care a permis trecerea la urmatoarea etapa a planului: controlul
reptilo-arian al Africii, Australiei, Noii Zeelande, dar mai presus de toate, al Americii, perla
coroanei.

139
 CAPITOLUL NOUĂ

Ţara celor „liberi”

Cea mai puternica tara de pe planeta pare la ora actuala StateleUnite ale Americii. Asta, daca e sa
credem tot ce ni se spune. În realitate, Statele Unite au fost de la bun început controlate de
Londra, lucru care se întâmpla si astazi. America nu a fost niciodata pamântul libertatii, dar a
sosit timpul sa se trezeasca.
Multa lume condamna astazi atotputernica America, pe care o considera uriasul cel rau al lumii
globale, desi toate evenimentele pentru care sunt învinovatiti americanii au fost orchestrate de
Elita Fratiei Babiloniene din Anglia, si nu numai. Aparenta prabusire si declinul Imperiului
Britanic ca superputere mondiala nu a facut decât sa ascunda locul în care se afla adevarata
putere. Subliniez ca prin Londra eu nu înteleg guvernul britanic, care nu reprezinta decât o
fatada, oricine ar fi la putere. Ce vreau sa spun este ca din motive istorice si nu numai, centrul
major operational al retelei de societati secrete a Fratiei reptiliene îsi are sediul la Londra sau
Noua Troia, si în mare masura în alte trei centre europene: Paris, Bruxelles si Roma. Ca de
obicei, pentru a întelege ce s-a întâmplat în Statele Unite este necesar sa pornim de la niste
evenimente care s-au petrecut cu mult timp în urma. Primii care au debarcat pecoasteleamericane
cu mii de ani în urma au fost fenicienii. În primii ani ai secolului XX s-au descoperit în Marele
Canion ramasite ale civilizatiei egiptene (feniciene) sau orientale, desi acest lucru este ascuns de
autoritati. Numele orasului Phoenix din Sun Valley, în Arizona, a fost inspirat de istoria reala a
locului respectiv, indiferent ce ar dori sa ne faca sa credem istoricii oficiali. Exista dovezi certe
ca galezii, irlandezii, englezii si scotienii au debarcat în America de Nord cu secole înaintea lui
Cristofor Columb.
Istoria oficiala, potrivit careia cel care a descoperit pentru prima data America a fost Columb,
este ridicola. La câtiva kilometri de orasul scotian Edinburgh se afla Capela Rosslyn, sfântul
graal al Elitei Babiloniene. Aceasta a fost construita în forma unei cruci templiere de catre
familia St Clair-Sinclair si este împanata de simboluri ezoterice. Fundatiile sale au fost puse în
anul 1446 si lucrarea a fost terminata prin anii 1480. Cu atât mai ilustrativ este faptul ca fatada
bisericii prezinta ilustratii ale porumbului dulce si ale unor cactusi care nu traiesc decât în
America, continent pe care Cristofor Columb nu l-a descoperit” decât în anul 1492! Cum a fost
posibil? De fapt, nu este nici un mister. Cristofor Columb nu a fost nici pe departe primul alb
care a pus piciorul pe pamânt american. Fenicienii, norvegienii, irlandezii, galezii, bretonii,
bascii si portughezii – toti au navigat catre America înaintea lui. Printre ei s-a numarat si printul
Henry Sinclair de Rosslyn, lucru atestat de o carte rara de Frederick I. Pohl intitulata Calatoria
printului Henry Sinclair în Lumea Noua din anul 1398. Sinclair a facut aceasta calatorie
împreuna cu o alta linie genealogica, pe nume Zeno, una din cele mai influente familii ale
Nobilimii Negre din Venetia. Sinclair si Antonio Zeno au debarcat în Nova Scotia (Noua Scotie)
în anul 1398. Descrierile facute în scrisorile sale de catre Antonio, referitoare la pamântul
descoperit, corespund perfect si în detaliu unei regiuni din Pictou County bogata în depozite de
bitum, nu departe de actualul oras New Glasgow. Sinclair a mers mai departe si adebarcat în
New England de astazi. În Prospect Hill, Westford, un loc situat la 40 de kilometri de Boston,
statul Massachussetts, s-a descoperit o sculptura în piatra care reprezinta o sabie si un cavaler în
armura. T.C. Lethbridge, custodele Muzeului Universitar de Arheologie si Etnologie din
Cambridge, Anglia, afirma ca armele, armura si însemnele heraldice au apartinut unui cavaler
140
din secolul XIV, din nordul Scotiei, „fiind foarte asemanatoare cu cele ale lui Sinclair, conte de
Orkney”. Fratia stie de existenta Americii de mii de ani, iar Cristofor Columb a fost folosit doar
ca momeala, pentru ca ocupatia oficiala a celor doua Americi sa poata începe. Iata cum s-au
petrecut lucrurile.
Dupa masacrul din 1307, multi templieri au parasit Franta cu destinatia Scotia, asa cum am vazut
mai devreme. Altii s-au îndreptat însa catre Portugalia, unde au devenit cunoscuti sub numele de
Cavalerii lui Christos. Ei si-au concentrat atentia îndeosebi asupra unor activitati maritime. Cel
mai faimos mare maestru al Cavalerilor lui Christos a fost printul Henry Navigatorul (un alt print
Henry), care a trait între 1394-1460. Termenul de „navigator” sau „nautier” era folosit de
templieri si de Prioria Sionului pentru a desemna un mare maestru, asa ca nu este de mirare ca el
a fost preluat de acest nou front templier, Cavalerii lui Christos. Printul Henry a fost un
explorator cu sânge regal. Marinarii sai au fost cei care au descoperit Madeira si Azorele, doua
posibile ramasite ale Atlantidei. Datorita cunoasterii secrete a Fratiei, printul Henry a avut acces
la multe harti întocmite din vremea fenicienilor si a altor popoare antice, printre care se numarau
si unele care indicau prezenta Americilor. La numai 20 de ani dupa ce Columb si-a ridicat
pânzele îndreptându-se catre America – pardon, catre India! – amiralul turc Pin Reis a desenat o
harta a felului în care arata Antarctica cu 300 de ani înainte de descoperirea oficiala a acelui
continent! Corectitudinea acestei harti a fost stabilita prin tehnici moderne. Cum a fost posibil?
Amiralul a afirmat ca a copiat harta dupa alte harti mai vechi, la care aveau cu siguranta acces si
printul Henry Navigatorul si Cavalerii lui Christos. Acest lucru devine si mai semnificativ daca
va voi spune ca unul din capitanii de vas ai printului Henry (respectiv un Cavaler al lui Christos)
era… bunicul lui Cristofor Columb! Nu cred ca va mai vine sa credeti ca acesta a plecat în
cautarea Indiei… El stia foarte bine catre ce destinatie se îndreapta. Nu întâmplator, cei mai
multi din marii navigatori si exploratori ai lumii, precum Vasco da Gama sau Amerigo Vespucci,
au fost portughezi. Dupa cum ne explica istoricul francmason Manly P. Hall, Columb avea
legaturi cu reteaua de societati secrete din Genova si din nordul Italiei, bastionul Nobilimii Negre
venetiene-feniciene, respectiv al liniilor genealogice reptiliene. La un moment dat, el a fost
angajat de Rene d’Anjou, seful casei reptiliene de Lorraine, membru al Fratiei Babiloniene si
nobil cu nenumarate contacte în întreaga Europa, inclusiv în Genova si Venetia. Columb (pe
numele real Colon) a fost membru al unui grup catar si templier foarte activ, inspirat de
convingerile poetului Dante, iar steagul care a fluturat pe navele sale în timpul calatoriei catre
America era… un steag alb cu o cruce rosie pe el. Un sprijin crucial pentru Columb a provenit de
la doi initiati de rang înalt ai Fratiei Babiloniene, Lorenzo de Medici, apartinând uneia din cele
mai puternice familii reptiliene venetiene, si artistul Leonardo da Vinci, marele maestru al
Prioriei Sionului.
Cinci ani dupa ce Columb a debarcat în Caraibe, un italian pe nume John Cabot a plecat din
portul templier Bristol, în vestul Angliei, si a descoperit oficial „Lumea Noua”, America de
Nord. Numele de Bristol deriva de la Barati, dupa ce portul s-a numit cândva Caer Brito.
Bristolul a fost un centru al templierilor, iar cartierul modern Temple Meads confirma acest
lucru. Cabot a fost sustinut de regele Angliei Henry VII, iar fiul lui Cabot, Sebastian, nascut la
Venetia, avea sa devina la rândul lui explorator, fiind angajat de Henry pentru a desena harti.
Sebastian a ajuns inclusiv în Hudson Bay din Canada, si a condus o expeditie a spaniolilor catre
America de Sud. Pretextul celor doi Cabot a fost ca se aflau în cautarea Asiei! Expeditiile
spaniolilor catre America de Sud si ale francezilor si englezilor catre America de Nord au fost
coordonate de aceeasi sursa, respectiv de filialele Fratiei. Istoria oficiala nu recunoaste vreo
legatura între Columb si Cabot, dar nu pentru ca nu ar exista dovezi în acest sens. Numele
adevarat al lui John Cabot a fost Giovanni Caboto. Era un venetian naturalizat venit din Genova,
orasul în care se afla la acea vreme si Cristofor Columb. Manly P. Hall, francmason de rang înalt
el însusi, afirma ca amândoi aveau legaturi cu aceleasi societati secrete si cu„Înteleptii
Orientului”. În cartea sa, Întâlnirea Americii cu destinul, el spune:

„Exploratorii care au deschis calea catre Lumea Noua au respectat un plan maret, fiind cei
care au redescoperit America, nu cei care au descoperit-o pentru prima oara. Se cunosc
foarte putine lucruri despre originea, vietile, caracterele si politicile duse de acesti
141
 aventurieri întreprinzatori. Desi au trait amândoi într-un secol în care au existat numerosi
istorici si biografi, acestia au preferat fie sa pastreze tacerea, fie sa inventeze niste relatari
aparent plauzibile, dar în realitate lipsite de substanta”.

Pai, sigur! E limpede ca nu doreau ca oamenii sa cunoasca adevarul – ca totul era doar o poveste
trasa de par, parte integranta a uneiAgende pe termen lung a Fratiei. În cele patru secole care au
urmat, tarile europene controlate de Fratie, în special Anglia, dar si Olanda, Franta, Belgia,
Spania, Portugalia, Germania, si altele, au invadat planeta si au preluat controlul asupra acesteia,
dând liniilor reptilo-ariene o putere pe care nu au avut-o niciodata pâna atunci. Tipic pentru
mentalitatea si metodele utilizate de Fratie a fost comportamentul lui Hernando Cortes, cel care a
permis instaurarea controlului spaniol asupra Americii Centrale, dupa debarcarea lui Columb.
Nativii acestui pamânt avea un sistem propriu de masurare a timpului si o data la care asteptau
întoarcerea zeului lor, Quetzalcoatl, un fel de versiune locala a lui Iisus. Povestile rostite în
Orientul Mijlociu si Europa si cele despre Quetzalcoatl din America Centrala nu difereau prea
mult, caci proveneau din aceeasi sursa. Data la care nativii asteptau a doua venire a zeului alb
Quetzalcoatl era (dupa sistemul european de masurare a timpului) anul 1519, si ei erau convinsi
ca acesta va purta vesmintele indicate de numele care i se atribuia: Sarpele cu Pene. Cortes a
ajuns în Mexic în anul 1519, purtând un coif cu pene, ba chiar a debarcat în apropiere de locul în
care era asteptat Quetzalcoatl. Avea de asemenea la el o cruce, care corespundea de asemenea
legendei lui Quetzalcoatl. Din toate aceste motive, regele aztec Montezuma si poporul sau au
crezut ca Hernando Cortes era zeul mult asteptat. Acest lucru i-a permis lui Cortes sa preia
controlul asupra unui popor mult mai numeros, desi nu avea decât 598 de oameni. Când aztecii
si-au dat seama ca nu el era zeul asteptat, era deja prea târziu. A urmat un imens carnagiu al
nativilor, iar un istoric spaniol estimeaza ca cel putin 12 milioane de nativi au fost ucisi dupa
venirea arienilor si reptilo-arienilor albi în America de Sud, si un numar chiar mai mare au
devenit sclavi. Conchistadorii spanioli au cucerit pamânturile incasilor si mayasilor (pe lânga
cele aztece), si o mare parte a cunoasterii acestor popoare s-a pierdut în cursul procesului de
colonizare sau a fost distrusa în mod sistematic. Acelasi lucru s-a întâmplat si în America de
Nord, unde europenii au ucis un numar urias de nativi, stergând practic cultura lor de pe
suprafata pamântului. Popoarele native din Africa, Australia, Noua Zeelanda si din alte parti au
suferit o soarta similara. Aflati sub controlul invizibil al reptilienilor, arienii au pus stapânire pe
întreaga lume prin intermediul Imperiului Britanic si a altor monarhii europene, si oriunde au
ajuns, cunoasterea vietii si a istoriei (adica implicarea reptilienilor în afacerile pamântenilor) a
fost furata sau distrusa. Unul din exemplele cele mai evidente ale acestui proces a fost
distrugerea marii biblioteci ezoterice din Alexandria (în Egipt) din secolul IV, la ordinul
romanilor. Toate cartile care nu au fost distruse au fost depozitate la Vatican. O cunostinta care
are rude ce lucreaza pe posturi înalte la Vatican mi-a spus ca în timpul unei vizite pe care i s-a
permis sa o faca, a vazut cufere vidate care depozitau mii de documente si carti ezoterice vechi.
„Era incredibil”, mi-a spus ea.
Prima asezare engleza permanenta în tara care avea sa devina Statele Unite ale Americii a fost
Jamestown, în statul actual Virginia. Asezarea a aparut pe la începutul secolului al XVII-lea. Se
spune ca Virginia ar fi primit acest nume dupa regina Elisabeta I, supranumita (fara temei)
„regina-fecioara”. Totusi, este mult mai probabil ca regiunea sa fi fost numita asa pornind de la
zeita fecioara a Babilonului antic, Semiramida, si echivalentul ei egiptean Isis. Printre primii
colonisti care s-au instalat atunci s-au numarat multi membri ai familiei lui Francis Bacon,
precum si numerosi puritani-calvinisti, cu hainele negre si palariile lor înalte, care au tratat
populatia nativa cu o aroganta si o inumanitate iesite din comun, la fel cum îsi tratau de altfel si
propriile neveste. Odata cu acesti colonisti au sosit si liniile genealogice reptiliene ale
aristocratiei si regalitatii europene, care aveau sa devina peste ani liderii lumii economice,
bancherii, presedintii si guvernatorii noilor State Unite ale Americii. Transferul proprietatilor
financiare si imobiliare s-a asigurat de la bun început prin crearea Companiei Virginia de catre
regele James I, în anul 1606. James l-a înnobilat pe Francis Bacon si l-a numit în diverse pozitii
importante, inclusiv în aceea de Lord Cancelar al Angliei. Sub patronajul lui James, templierii,

142
rozicrucienii si alte societati secrete si-au unit fortele sub un singur nume: francmasoneria.
Printre primii membri ai Companiei Virginia s-au numarat: Francis Bacon, contele de Pembroke,
contele de Montgomery, contele de Salisbury, contele de Northampton si Lordul Southampton.
Toti acestia apartineau unor linii genealogice ale Fratiei. Compania Virginia continua sa existe
inclusiv la ora actuala, sub alte nume, ea fiind cea care controleaza astazi Statele Unite, asa cum
voi explica imediat.
Francmasonii erau pe punctul de a trece de la controlul deschis al Americii la cel sub acoperire,
proces cunoscut în istorie drept Razboiul pentru Independenta. Agenda Fratiei referitoare la
America a fost surprinsa perfect de Francis Bacon în lucrarea sa, Noua Atlantida, publicata în
anul 1607, în care un „Colegiu Invizibil” format dintr-o elita a intelectualilor controleaza toate
evenimentele. Unul din liderii francmasonilor din coloniile americane ale britanicilor a fost
Benjamin Franklin, considerat de multi si la ora actuala Parintele Fondator care credea în
libertatea poporului. Fata sa poate fi vazuta pe bancnota de 100 de dolari. Din pacate, chiar si
Miscarea Patriota Crestina, care a surprins numeroase aspecte ale conspiratiei globale, a ramas
cu convingerea ca Franklin ar fi fost de partea lor. Personal, sunt exact de parerea opusa.
Franklin a fost un agent al serviciilor secrete britanice, un satanist care se ocupa cu sacrificarea
copiilor si un slujitor devotat al Fratiei Babiloniene. Daca nu doresc sa cada complet în amagire,
americanii ar trebui sa îsi reconsidere din temelii istoria si motivatiile parintilor fondatori.
Franklin a fost Henry Kissinger al epocii sale. El a fost cel care a publicat primul articol
documentat despre francmasonerie în ziarul sau, The Pennsylvania Gazette, la data de 8
decembrie 1730. A devenit el însusi francmason în februarie 1731, în mod oficial, si a fost numit
mare maestru provincial alPennsylvaniei în anul 1734. În acelasi an, Franklin a tiparit prima
carte masonica din America, iar prima loja americana cunoscuta este cea fondata în statul sau,
Pennsylvania. De unde a fost orchestrat Razboiul pentru Independenta? Din Philadelphia, unde
poate fi vazut înca Clopotul Libertatii (n.n. bell – clopot), un simbol al lui Bel, zeul-soare al
fenicienilor si arienilor. Ceea ce conteaza în simbolistica reptilo-arienilor este sunetul unui
cuvânt, nu felul în care se scrie el (aceasta fiind o caracteristica a limbajului fenician). Franklin,
care era inclusiv mare maestru rozicrucian, s-a aflat chiar în centrul operatiei Fratiei de preluare
a controlului asupra Americii si de înlocuire a controlului deschis al Londreicu controlul
subacoperire, mult mai eficient pentru guvernarea maselor. Îi invit pe cei care cred ca Franklin si
alti parinti fondatori ai Statelor Unite au luptat pentru libertatea poporului american sa nu se lase
înselati de aparente. Ce le spun alegatorilor cei care îsi propun sa câstige puterea prin alegeri: ce
doresc sau ce nu doresc acestia sa auda? Multi dintre parintii fondatori, precum Franklin sau
Jefferson, erau niste ipocriti de prim rang, care una spuneau si alta faceau. Desigur, orice om
procedeaza din când în când la fel, dar aici vorbim de o operatiune la scara mare. Jefferson a
scris ca toti oamenii se nasc egali în timp ce avea 200 de sclavi negri si nota în alta parte ca
oamenii negri sunt inferiori din punct de vedere genetic si intelectual rasei albe. Cum putem
împaca aceste doua declaratii? Este imposibil. Franklin avea si el sclavi în timp ce nu înceta sa
propovaduiasca despre libertate.
De fapt, Benjamin Franklin a fost un francmason notoriu chiar în locul unde s-a organizat
Razboiul pentru Independenta: Franta, fiind membru în lojile francmasone Cele Noua Surori si
San Juan, care au manipulat inclusiv Revolutia Franceza din 1789. A fost un initiat al extrem de
exclusivei Loji Regale a Comandorilor Templului de Vest din Carcassonne. A fost de asemenea
membru al Clubului Satanic Hellfire (n.n. Focul Iadului), împreuna cu un prieten apropiat,
Cancelarul Britanic al Esichierului, Sir Francis Dashwood, asociat cu multe grupuri ezoterice,
inclusiv cu Fratia Universala Druida. Dashwood dispusese saparea unei pesteri uriase pe
domeniul sau din West Wycombe (Wicca), unde practica ritualuri satanice si ceremonii sexuale
„magice”. Voi explica aceasta obsesie pentru ritualurile sexuale într-un capitol ulterior.
Deocamdata doresc sa subliniez ca eu nu condamn în bloc traditia druida sau wiccana. Nici
vorba de asa ceva. Nu fac decât sa insist asupra folosirii cu rea-vointa a acestei cunoasteri, care
poate fi folosita cu multa întelepciune si iubire de catre oamenii orientati pozitiv. Motivul pentru
care afirm ca acei oameni erau druizi este pentru a confirma astfel ca întelegeau si operau cu
cunoasterea ezoterica, desi o condamnau în public, ascunzându-se sub mantaua crestina. Alti

143
membri ai Clubului Hellfire la vremea respectiva erau: Frederick, printul de Wales, primul
ministru, Lordul Amiralitatii si Primarul Londrei. Aceasta era compania pe care o cultiva
Benjamin Franklin, omul care avea sa conduca o „revolta” împotriva CoroaneiBritanice! În
realitate, el a fost agentul cu indicativul 72 al serviciului secret britanic, organizatia creata de
oameni ca Francis Bacon si dr. John Dee în timpul domniei reginei Elisabeta I. Sapaturile facute
în anul 1998 sub locuinta lui Franklin din 36 Craven Street, lânga Trafalgar Square din Londra,
au dus la descoperirea a zece cadavre, din care sase de copii, datate ca apartinând perioadei în
care a locuit acolo Franklin. Explicatia oficiala este ca Franklin si sotia sa se ocupau fie cu
jefuirea cimitirelor, fie cumparau cadavre pentru cercetari medicale. Cine poate crede însa asa
ceva, stiut fiind ca Franklin era implicat într-un grup care se ocupa cu sacrificiile rituale, de
genul celor practicate în antichitate de Fratia Babiloniana? A, si înca ceva: cei doi satanisti,
Franklin si Sir Francis Dashwood, au scris o carte de rugaciuni care a devenit nucleul
actualeiCarti Crestine de Rugaciuni! Întrucât Dashwood mai era numit si Lord DeSpencer, cartea
a devenit faimoasa sub numele de Cartea de Rugaciuni Franklin-DeSpencer, iar în America sub
numele de Cartea de Rugaciuni a lui Franklin. La fel ca si ceilalti parinti fondatori, Franklin a
lucrat pentru Fratie atât în Europa cât si în America, si nu este deloc un accident faptul ca atât
Franklin cât si Jefferson au fost numiti la un moment dat (în perioade diferite) sa reprezinte
interesele americane într-unul din principalele centre ale Fratiei, Paris, la fel cum a facut-o la
vremea lui si Sir Francis Bacon, care a reprezentat interesele britanicilor. Contactele strânse ale
lui Franklin cu societatile secrete franceze au determinat atât de multi revolutionari si
francmasoni francezi, precum Lafayette, sa se implice în Razboiul American pentru
Independenta. Contactele sale invizibile i-au asigurat si serviciile francmasonului german
baronul von Streube, care a servit în armata lui Frederick al Prusiei. Streube a jucat un rol
semnificativ în razboi, la fel ca si francmasonul de rang înalt George Washington, comandantul
armatei americane si primul presedinte al Statelor Unite. Marea majoritate a ofiterilor sai erau
francmasoni, la fel ca si comandantii trupelor britanice.
Comandantul-sef al trupelor britanice din Razboiul American pentru Independenta era Lord
Geoffrey Amherst, iar cel care i-a platit intrarea în rândul ofiterilor britanici a fost Lionel
Sackville, primul ducede Dorset, un asociat al ducelui de Wharton. În anul 1741, Sackville si
Wharton au devenit Cavaleri ai Ordinului Jartierei, ordinul cavaleresc al elitelor instituit de
monarhia britanica, care se întrepatrunde cu celelalte retele de „cavaleri”, precum Cavalerii
Sfântului Ioan din Ierusalim (de Malta). Simbolul Cavalerilor Ordinului Jartierei este crucea
rosie pe un scut alb. Sackville a organizat reteaua francmasona a Lojii Marelui Orient din Italia,
care a lucrat mai târziu cu foarte secretosii Carbonari si cu Alta Vendita. Fiii sai, George si
Charles conte de Middlesex, erau amândoifrancmasoni cât se poate de activi. În anul 1733,
Charles Sackville a creat o loja în rândul Nobilimii Negre din Florenta (în Italia), si a fost
cofondator al Societatii Dilettanti, alaturi de prietenul lui Benjamin Franklin, Sir Francis
Dashwood. Charles Sackville si Dashwood erau membri ai unui grup de elita alcatuit din
francmasoni din jurul printului de Wales Frederick, care era la rândul lui membru al Clubului
Hellfire. Fratele mai mic al lui Charles, George, a fost numit colonel al Regimentului 20
Infanterie (devenit mai târziu Regimentul Puscasilor Lancashire) si maestru al lojii francmasone
a acestuia. Unul din membrii lojii sale era locotenent-colonelul Edward Cornwallis, un alt
comandant al armatei britanice în timpul Razboiului American pentru Independenta. Cornwalis,
al carui frate era Arhiepiscop de Canterbury, a fost numit Guvernator al Noii Scotii în anul 1750
si a format acolo o loja francmasona. Sub comanda lui Cornwalis se afla capitanul James Wolf,
un alt personaj careava sa joace un rol vital în Razboiul pentru Independenta. În anul 1751,
George Sackville a devenit mare maestru al Marii Loji Irlandeze, principalul organism la care
erau afiliate lojile din armata britanica aflataîn colonii. În 1775, când razboiul din America
ajungea la apogeu, acelasi George Sackville, prieten apropiat cu regele Nobilimii Negre George
III, a fost numit Secretar de Stat însarcinat cu afacerile coloniilor americane! Aceasta era reteaua
la care era conectat Benjamin Franklin. Ca sa nu lungim vorba, Fratia Babiloniana a fost cea care
a controlat si a manipulat în realitate, prin intermediul francmasonilor, ambele tabere ale

144
Razboiului American pentru Independenta, asa cum procedeaza de altfel în cazul tuturor
razboaielor.
Asa cum au cazut de acord toti istoricii, operatiunile militare si navale ale armatei britanice în
timpul Razboiului American pentru Independenta au fost incredibil de prost coordonate. Nu se
pune problema unei victorii a colonistilor, ci doar a unei auto-înfrângeri a britanicilor. Acum
întelegem de ce, si care au fost canalele care au cerut acest lucru. Regimentele britanice erau
întesate de loji francmasone care interferau cu fratii lor din armata americana. Benjamin Franklin
se afla chiar la Paris în timpul acestei perioade cruciale, comunicând la fel de usor cu lojile
britanice si cu cele franceze. În plus, Parisul era (si înca mai este) un centru major al
operatiunilor de spionaj ale serviciilor secrete britanice. Principalul rol al directorului general al
Postei era în mod traditional acela de spionaj, caci avea acces la toate formele de comunicare. La
acea vreme, Anglia a divizat acest post, acordându-l simultan lui Sir Francis Dashwood, colegul
satanist al lui Franklin, si contelui de Sandwich, care a alcatuit o noua societate secreta împreuna
cu Dashwood, numita Ordinul Sfântului Francisc, un fel de al doilea Club Hellfire. Contele de
Sandwich a fost numit Prim Lord al Amiralitatii în batalia navala împotriva coloniilor americane,
iar Encyclopaedia Britannica afirma ea însasi ca administratia contelui de Sandwich a fost unica
în istoria fortelor navale britanice pentru coruptia si incapacitatea ei. La fel ca incapabil (în mod
intentionat) era si comandatul operatiunilor navale, amiralul Lord Richard Howe, care a fost pus
în legatura cu Franklin în anul 1774 de sora acestuia, care traia în Anglia si era membra a retelei
sale de spionaj. Howe a recunoscut public mai târziu ca nu si-a informat superiorii în
privintaîntâlnirilor sale cu Franklin. În cei trei sau patru ani de dinainte de adoptarea Declaratiei
de Independenta din anul 1776, Franklin si-a petrecut vara pe domeniul lui Dashwood din West
Wycombe, la nord de Londra, unde cei doi au luat parte la tot felul de „ritualuri” în pestera
special sapata la ordinul lui Dashwood pentru a-si crea un loc potrivit pentru practicile sale
sataniste. La sediul Clubului Hellfire avea sa fie gasita o statuie a lui Harpocrates, zeul grec al
secretului si tacerii, prezentat cu un deget dus la gura. S-au gasit numeroase statui ale lui
Harpocrates la intrarea în temple, pesteri si alte locuri în care erau practicate si transmise
misterele. Dashwood si Franklin (el însusi director general al Postei americane) au fost cei care
au coordonat ambele tabere ale razboiului, pentru a se asigura de rezultatul dorit: preluarea
controlului sub acoperire al Statelor Unite de catre Fratia Babiloniana din Londra. O scrisoare
datata 3 iunie 1778, scrisa de John Norris, un agent secret al luiDashwood, afirma ca: „În aceasta
zi, am transmis prin heliograf un raport al doctorului Franklin, aflat la Paris, catre Wycombe”.
Razboiul American pentru Independenta a izbucnit în mod oficial în anul 1775, fiind declansat
de impunerea unor impozite mult prea ridicate de catre Coroana Britanica, pentru a face fata
costurilor uriase ale Razboiului de Sapte Ani dintre Anglia si Franta, un alt conflict manipulat de
Fratie. Acest razboi a început dupa ce George Washington, pe vremea aceea tânar comandant
militar al armatei coloniale britanice, a ordonat uciderea trupelor franceze din Ohio. Germenii
revolutiei americane au fost semanati de noile impozite introduse de Fratia din Londra, împotriva
carora s-au „razvratit” propriii lor reprezentanti din colonii. Aceasta este o tehnica clasica,
folosita dintotdeauna. Ca de obicei, masele populare au fost prinse la mijloc, fara sa aiba idee ce
se întâmpla de fapt si crezând tot ce li se spunea. Printre „rebelii” americani se numarau
francmasonii Patrick Henry si Richard Henry Lee, cel care a condus revolta Adunarii Generale a
Virginiei din anul 1769. Conflictul a ajuns la apogeu odata cu adoptarea Legii Ceaiului, care a
permis Companiei British East India (acea creatie a Fratiei) sa îsi descarce surplusul de ceai în
colonii, fara sa plateasca taxe vamale, lucru care a distrus piata pentru toate celelalte companii.
Pâna în zilele noastre, istoria oficiala continua sa sustina ca un grup de indieni mohicani s-au
urcat la bordul navei numite Dartmouth, ancorata în portul Boston, si au aruncat încarcatura de
ceai de pe aceasta înapa. În realitate, „rebelii” nu erau deloc indieni mohicani, ci membri ai Lojii
francmasone a Sfântului Andrei din Boston îmbracati în indieni si condusi de Paul Revere.
Evenimentul nu s-ar fi putut petrece fara sprijinul Militiei Coloniale controlata de britanici, care
avea misiunea sa pazeasca nava Dartmouth. Capitanul unuia din detasamentele militiei, Edward
Proctor, era chiar el membru al… Lojii Sfântul Andrei. Aceasta a fost prima loja din lume care a
acordat gradul francmason de Cavaler Templier. Marele maestru al acestei loji, Joseph Warren, a

145
fost numit mare maestru al întregii Americi de Nord de catre Marea Loja a Scotiei. Printre
membrii Lojii Sfântului Andrei se numara si John Hancock, liderul de mai târziu al asa-
numitului Congres Continental care a semnat Declaratia de Independenta. Cel putin trei membri
ai Lojii Sfântului Andrei, inclusiv Paul Revere, erau si membri ai „celor noua loiali”, elita
interioara a unui important grup revolutionar numit Fiii Libertatii. Acesta a fost grupul care a
organizat atentatul împotriva navei Dartmouth.
O mare parte din aceste informatii este confirmata de istoricul francmason Manly P. Hall, care
indica si faptul ca din cei 56 de semnatari ai Declaratiei Americane de Independenta, 50 erau
francmasoni recunoscuti, si numai unul era absolut sigur ne-mason. La data de 3 septembrie
1783, coloniile au fost recunoscute ca o republica independenta, sub numele de Statele Unite,
prin Tratatul de la Paris. Noua Constitutie a fost creata în principal (cel putin din punct de vedere
oficial) de George Washington, Benjamin Franklin, Edmund Randolph, Thomas Jefferson si
John Adams. Cei mai multi dintre acesti parinti fondatori erau mari proprietari de sclavi, desi
declarau ca iubesc libertatea omului mai presus de orice. Franklin a fost proprietar de sclavi timp
de 30 de ani,vânzându-i la magazinul sau general. În anul 1733 a plasat un anunt de vânzare a
unei sclave care suna astfel: „Fata de circa 15 ani, a avut pojar, se afla în tara de un an si stie sa
vorbeasca engleza. Cei interesati sunt asteptati în magazin”. George Washington era si el
proprietar de sclavi, la fel ca ceilalti eroi ai Razboiului pentru Independenta, precum John
Hancock si Patrick Henry. Henry era cel care a rostit celebra maxima: „Dati-mi libertate sau
lasati-ma sa mor”. Asta, numai daca aveai pieleaalba! În total, noua presedinti americani au fost
proprietari de sclavi, iar unul dintre ei, Andrew Johnson, a pus chiar un afis în care oferea o
recompensa pentru prinderea unui sclav fugar, inclusiv zece dolari în plus pentru fiecare 100 de
lovituri de bici pe care i le-ar fi tras cel care îl captura. Edmund Randolph, asociat apropiat al lui
George Washington, iar mai târziu mare maestru al Marii Loji a Virginiei, a fost numit primul
procuror general si secretar de stat al SUA. El este cel care a propus sistemul guvernarii
centralizate, pornind de la o structura propusa de multa vreme de „Colegiul Invizibil” si de
reteaua lui Francis Bacon.
Cei mai multi americani cred ca parintii fondatori au creat Constitutia Statelor Unite pentru a le
asigura libertatea, dar redactarea ei s-a facut cu cea mai mare atentie, lasând anumite portite care
sa permita implementarea Agendei Fratiei. Ea afirma de la bun început ca daca Presedintele
opune vetoul sau unei legi adoptata de Congres, aceasta se întoarce la Camera Reprezentantilor
si la Senat, trebuind sa fie votata din nou de cel putin doua treimi din camerele reunite ale
Congresului. Altfel spus, este suficient sa îl controlezi pe Presedinte si o treime din Parlament
pentru a împiedica orice lege doresti. Ce arma mai puternica ti-ai putea dori într-o societate
„libera” pentru a-ti apara status quo-ul si a opri orice încercare de a-ti fi luata puterea? Miscarea
Patriotilor afirma ca tiparirea banilor de catre un consortiu de banci private este neconstitutionala
în SUA, caci Constitutia americana afirma negru pe alb ca cel care trebuie sabata moneda este
Congresul. În realitate, Constitutia nu spune asa ceva. În articolul 1, sectiunea 8, ea spune:
„Congresul va avea puterea de a bate moneda, regularizând astfel valoarea banilor”. Ea nu spune
(în mod intentionat) ca legislativul american va fi singura institutie care are dreptul sa bata
moneda sau ca el trebuie sa se foloseasca neaparat de acest drept. Sectiunea 10 afirma ca statele
nu au dreptul sa bata moneda si ca plata datoriilor nu se poate face decât în monede din aur si
argint. Rezulta de aici ca banii din hârtie sunt neconstitutionali? Nu. De ce? Simplu: noul
Congres a oferit capitalei Washington un petic de pamânt pe care l-a numit districtul Columbia,
care nu este deci un stat. În acest district se afla banca centrala a Americii, numita Federal
Reserve, ai carei proprietari sunt înîntregime privati si care emite dolarul american din hârtie. În
acest fel, districtul Columbia evita majoritatea clauzelor din Constitutie referitoare la state. Cu
siguranta, parintii fondatori stiau ei ce fac.
Primul Presedinte al Statelor Unite a fost George Washington. Pe spatele scaunului sau
prezidential era sculptat un soare care rasare – un vechi simbol al religiei solare ariene.
Washington a fost mare maestru al Lojii Alexandriei (numita dupa orasul egiptean cu acelasi
nume), de lânga Washington DC. A fost investit în functia de Presedinte la data de 30 aprilie
1789, cu o zi înainte de marea zi rituala a Fratiei, 1 Mai sau May Day. Juramântul i-a fost luat de

146
Robert Livingstone, marele maestru al Marii Loji New York. Ceremonia nu a fost altceva decât
un ritual mason executat de masoni. S-a tinut o mare procesiune la care au participat Washington
si toti ofiterii si initiatii din lojile americane. La fel ca majoritatea celorlalti parinti fondatori,
Washington se tragea dintr-o linie aristocratica engleza, unul din stramosii sai fiind un cavaler
englez care a trait în secolul XII, în perioada când apareau cavalerii templieri, iar un altul fiind o
ruda a ducelui de Buckingham, cel care a luptat pentru Coroana Angliei, declansând Razboiul
Civil Englez. Washington nu a fost decât primul exemplu al manierei în care s-a folosit Fratia
Babiloniana de liniile sale genealogice reptiliene pentru a domni asupra Statelor Unite din prima
zi a crearii lor si pâna astazi. Priviti genealogia presedintilor americani, a principalilor politicieni,
oameni de afaceri, bancheri, comandanti militari, proprietari de mas-media, oficiali
guvernamentali, sefi ai serviciilor secrete, etc., si veti gasi aceleasi linii genealogice reptiloariene
care au condus Europa si a caror istorie poate fi trasata pâna în Orientul Mijlociu si Apropiat, în
perioada Sumerului si Babilonului. Sa luam doua exemple: cel putin 33 din primii 42 de
presedinti ai Statelor Unite au fost înruditi cu regele Angliei Alfred cel Mare (849-899) si cu
Charlemagne (742-814), faimosul monarh al Frantei, si 19 dintre ei au fost înruditi cu regele
Angliei Edward III (1312-1377), care este legat genealogic în o mie de feluri de printul Charles.
George si Barbara Bush, printre altii, provin din aceeasi linie aristocratica britanica. Ei se trag
din linie genealogica a lui Pierce, care si-a schimbat numele din Percy dupa ce a fugit din Anglia
ca urmare a Complotului esuat al Prafului de Pusca, prin care s-a încercat aruncarea în aer a
Parlamentului Britanic. Sotii Bush s-au casatorit din considerente genetice, asa cum au facut
întotdeauna familiile Establishment-ului de pe coasta de est a Statelor Unite, la fel ca si rudele
lor de sânge (reptilian), aristocratii si regii din Europa. Chiar si Bill Clinton si Bob Dole, care s-
au „înfruntat” la alegerile din 1996, sunt veri îndepartati. Printre stramosii lor comuni se numara
regele Angliei Henry III, care a domnit între 1227-1273, dar si fostii presedinti americani
William Henry Harrison si Benjamin Harrison. Aceasta informatie provine din publicatia Burkes
Peerage, care prezinta liniile genealogice ale familiilor regale si aristocratice. Clinton are mai
mult sânge regal decât Dole si coboara direct din aceeasi linie genealogica ca si Casa de
Windsor, dar si regii scotieni si regele Robert I al Frantei. De aceea a fost preferat el de Fratie.
Harold Brooks-Baker, directorul editorial al Burkes Peerage, afirma: „Candidatul prezidential cu
cel mai mare numar de gene regale a câstigat întotdeauna, fara nici o exceptie, de la George
Washington si pâna în prezent”. Ce statistica uimitoare si câte gene regale (adica reptiliene) în
conducerea Statelor Unite! Acelasi trib care a controlat dintotdeauna Europa s-a extins în SUA si
le-a numit „Pamântul libertatii”. În realitate, Statele Unite au fost întotdeauna sub tutela Londrei.
De fapt, ele au fost chiar o creatie a Londrei. Marea Britanie si Coroana Britanica au fost
întotdeauna proprietarii, da, proprietarii Statelor Unite. Daca sunteti american si nu ati mai auzit
aceasta informatie pâna acum, lucru foarte posibil, cel mai bine ar fi sa va asezati si sa beti o
ceasca de ceai, caci veti trai probabil un soc.
În anul 1604, un grup de politicieni de frunte, oameni de afaceri, comercianti, industriasi si
bancheri s-au întâlnit la Greenwich, iar apoi în provincia engleza Kent, creând o corporatie
numita The Virginia Company. Ei au anticipat astfel iminenta invazie de europeni albi, în marea
lor majoritate britanici la început, pe continentul nord-american. Principalul actionar al noii
companii era regele reptilian James I, iar documentul de constituire a noii companii a fost
întocmit la data de 10 aprilie 1606. Iata ce prevedea acest document, inclusiv dupa adaugirile
ulterioare:

 Compania Virginia este alcatuita din doua filiale: London Company si Playmouth sau
New England Company. Prima era responsabila de prima colonie permanenta din
America de la Jamestown, creata la data de 14 mai 1607, iar cea de-a doua de asa-numitii
„Parinti Pelerini” care au sosit la Cape Cod pe nava Mayflower în noiembrie 1620,
debarcând în Plymouth Harbour pe data de 21 decembrie. „Pelerinii” din mitul istoriei
americane sunt de fapt membrii celei de-a doua filiale a Companiei Virginia, numita New
England Company.

147
  Compania Virginia a detinut marea majoritate a pamântului pe care îl cunoastem astazi
sub numele de Statele Unite, inclusiv toate insulele de pe coasta continentului, pâna la
900 de mile distanta de acesta. Printre acestea se numarau Bermudele si cea mai mare
parte a Insulelor Caraibe. Compania Virginia (respectiv, Coroana Britanica si familiile
aristocratice) detineau drepturile de proprietate asupra 50% din toate minereurile de aur si
argint care aveau sa fie descoperite pe pamânturile sale, precum si cote parte din celelalte
minerale si materii prime, si 5% din toate profiturile altor companii mixte. Aceste
drepturi trebuiau transmise mai departe tuturor mostenitorilor primilor proprietari ai
Companiei Virginia, continuând sa se aplice… de-a pururi! Actionarii care controlau
Compania Virginia au devenit cunoscuti sub numele de Trezorieri si Compania
Aventurierilor si Plantatorilor din City-ul londonez.
 Dupa primii 21 de ani de la constituirea Companiei Virginia, „toate taxele, impozitele si
accizele” percepute pentru activitatile comerciale din colonii trebuiau platite direct
Coroanei Britanice prin trezorierul Coroanei. Nici un comerciant nu putea exporta
marfuri în afaracoloniilor fara permisiunea Coroanei Britanice. În caz contrar, marfurile
si nava care le transporta urmau sa fie confiscate.
 Pamânturile Companiei Virginia au fost concesionate coloniilorprintr-un Act de
Încredere (o forma de leasing), nimeni altcineva neputând cere dreptul de proprietate
asupra lor. Concesionarii puteau lasa mostenire urmasilor lor dreptul de folosinta
permanenta a pamântului sau îl puteau vinde, dar nu puteau fi niciodata proprietari.
Drepturile de proprietate erau pastrate pentru totdeauna de Coroana Britanica.
 Pamânturile coloniale urmau sa fie guvernate de doua Consilii Coloniale, fiecare având
13 membri (din nou acest numar), dar cuvântul final asupra tuturor deciziilor îi apartinea
Consiliului Regal din Londra. Regele Angliei era cel care îl alegea pe Guvernatorul
Coloniilor Americane, adica pe cel care corespundea functiei actuale de Presedinte.
 Prin Consiliul Regal al Coloniilor, monarhul britanic a insistat ca membrii coloniilor sa le
impuna tuturor credinta crestina, inclusiv nativilor americani. Ca sa folosim limbajul
epocii: „… asigurându-se cu toata diligenta, atentia si respectul cuvenite, ca adevaratul
Cuvânt al lui Dumnezeu va fi predicat si respectat nu doar în toate coloniile si plantatiile
amintite, ci si în rândul salbaticilor care li se vor alatura sau care se vor învecina cu ei, în
conformitate cu doctrina, drepturile si religia existente si profesate în regatul Angliei”.
Daca nativii americani nu acceptau religia crestina, ei trebuiau sa fie fortati sa faca acest
lucru, a insistat Coroana. Acesta a fost ordinul de distrugere a culturii si cunoasterii
popoarelor native din America de Nord, dar si de a-i mentine pe colonistii albi sub jugul
vicios al terorismului crestin practicat de puritanii calvinisti. Practic, a fost o licenta în
alb care le dadea acestora dreptul de a ucide, tortura si rapi nativii americani fara a putea
fi acuzati în justitie.
 Tribunalele penale de pe pamânturile detinute de Compania Virginia trebuiau sa opereze
sub incidenta Legii Amiralitatii (legea aplicata pe mare), în timp ce tribunalele civile
trebuiau sa opereze sub incidenta dreptului comun (aplicat pe uscat). Acest aspect este
crucial si voi reveni imediat asupra lui.

Este important sa întelegeti un lucru: toate aceste prevederi se aplica inclusiv la ora actuala!
Cititi din nou procentele de mai sus si încercati sa realizati dimensiunea lor. Dupa ce cele 13 (din
nou 13!) colonii initiale si-au câstigat „independenta”, alcatuind un stat nou în anul 1783, numele
Companiei Virginia s-a schimbat pur si simplu în… Statele Unite ale Americii. Dupa cum
vedeti, exista doua State Unite, sau mai bine zis o SUA si o suA. Statele unite minore ale
Americii sunt pamânturile diferitelor state. Asa cum am vazut, aceste pamânturi sunt detinute si
la ora actuala de Coroana Britanica, fosta actionara a Companiei Virginia. Exista apoi Statele
Unite majore ale Americii (cu litere mari), respectiv cei aproximativ 100 de kilometri patrati ai
Districtului Columbia, pe care este construita capitala SUA, Washington DC. Districtul include
de asemenea protectoratele SUA Guam si Puerto Rico. Statele Unite ale Americii nu reprezinta o
tara, ci o corporatie aflata în proprietatea liniilor genealogice reptiliene ale Fratiei care au detinut
148
cândva Compania Virginia, caci SUA nu sunt altceva decât Compania Virginia! Atât timp cât
americanii sunt de acord sa aiba un numar de securitate sociala, cetatenii statelor unite (cu litere
mici) renunta benevol la suveranitatea lor si accepta sa devina francize ale Statelor Unite
(Compania Virginia a Coroanei Britanice). De ce accepta ei acest lucru? Pentru ca nu au nici cea
mai mica idee despre aceasta realitate. Ei sunt amagiti sa creada ca nu exista decât o singura tara
numita Statele Unite si ca Guvernul Federal este un guvern ales de ei. Nu exista nici o lege care
sa spuna ca americanii trebuie sa plateasca impozite federale pe venituri, dar ei continua sa le
plateasca, fiind convinsi ca acest lucru este normal. Serviciul pentru Venituri Interne (Fiscul
american), controlat de Fratie, opereaza într-o maniera atât de terorista încât chiar si cei care
înteleg acest mecanism continua sa îsi plateasca impozitele, fiind prea speriati de ceea ce li s-ar
putea întâmpla daca ar refuza sa o faca. Mai luati o gura din ceasca de ceai si relaxati-va, caci
mai urmeaza câteva bombe!
Vechile drepturi pe care le aveau proprietarii fostei Companii Virginia asupra minelor de aur,
argint si minerale, precum si asupra taxelor vamale si impozitelor, continua sa se afle în mâinile
familiilor britanice care detin în proprietate Statele Unite ale Americii si pamânturile statelor
unite ale Americii. Exact aceleasi procente au continuat sa fie platite dupa cucerirea
„independentei”, lucru valabil inclusiv la ora actuala, prin intermediul oficiilor federale, care
sunt de fapt oficii ale Companiei Virginia. Presedintia Statelor Unite nu face exceptie. Coroana
Britanica detine în continuare proprietatea asupra pamânturilor si institutiilor americane, inclusiv
asupra Serviciului Intern pentru Venituri, care colecteaza taxele si impozitele, dar si asupra
bancii Federal Reserve, „Banca Centrala” privata a Americii care împrumuta guvernului bani
care nu exista, percepând apoi dobânzi recuperate de la platitorii de impozite. Comitetul Director
al Federal Reserve se afla în proprietatea acelorasi familii aristocratice britanice si europene care
detin în proprietatea lor si restul Americii. Dar lucrurile nu se opresc aici. Cine este proprietarul
real al activelor Companiei Victoria? Raspuns: Vaticanul. Pe data de 3 octombrie 1213, regele
John a cedat papei autonomia asupra tuturor drepturilor suverane ale Angliei, în urma pretentiei
celui din urma de a detine suveranitatea asupra întregii lumi, în calitatea sa de reprezentant al lui
Christos. La rândul lui, papa a cedat Coroanei Britanice dreptul de folosire executiva a acestor
dominioane. Altfel spus, Coroana este directorul executiv, iar Vaticanul este proprietarul.
Evident, adevaratul proprietar este cel care controleaza Vaticanul din umbra. De aceea îmi place
sa repet atât de des ca Londra este centrul operational al Fratiei. Chiar si deasupra ei se afla o
putere mai mare, coordonata partial de la Vatican, si partial din alta parte, dintr-un loc subteran,
aflat sub pamântulTibetului si al Asiei, sau poate într-o alta dimensiune. Între timp, americanii au
fost si continua sa fie sclavii acestei scheme. Pamântul celor liberi? Ce gluma proasta! Si înca un
lucru: americani, presedintii si cei care va guverneaza stiu foarte bine aceste aspecte. Trebuie sa
recunosc ca prin aranjamentul sau cu papa, regele John a cedat si suveranitatea Angliei. Si cine
au fost cei care îl controlau pe John? Templierii.
Daca stii exact ce doresti sa afli, adevarul se afla de regula în fata ta. Spuneam mai devreme ca
regele James I si Compania Virginia au decretat ca tribunalele penale din Statele Unite se vor
afla sub incidenta Legii Amiralitatii, aplicata pe mare. La ce Amiralitate credeti ca se refereau?
La cea britanica, desigur. Atunci când un tribunal se afla sub incidenta Legii Amiralitatii sau
maritime, el trebuie sa arboreze un steag cu franjuri aurii. Priviti toate steagurile din tribunalele
penale SUA si suA si veti constata ca acestea au franjuri aurii. Acelasi lucru este valabil si în
privinta multor altor cladiri oficiale. Aceste tribunale penale „americane” functioneaza înca sub
incidenta legii amiralitatii BRITANICE. Coroana si familiile britanice ale Fratiei controleaza si
la ora actuala tribunalele penale americane, iar nucleul acestui control sunt societatile secrete cu
sediul în Temple Bar din Londra, centrul profesiei juridice britanice de pe fosta proprietate a
templierilor. Marea Loja a Francmasoneriei Engleze îsi are sediul pe Great Queen Street (Strada
Marii Regine – Semiramida/Isis). Înca de la crearea sa, în anul 1717, ea a controlat majoritatea
lojilor francmasone din lume. Prin intermediul ei, reptilo-arienii britanici îi controleaza pe
judecatorii, avocatii, politistii, etc., din SUA, iar prin alte organizatii, precum Consiliul pentru
Relatii Externe si Comisia Trilaterala, manipuleaza întregul sistem politic american. Judecatorii
americani stiu foarte bine ca tribunalele lor sunt controlate de Legea Amiralitatii Britanice, dar

149
prefera sa pastreze tacerea si sa îsi încaseze salariile. Sefii filialei americane a Fratiei sunt
membrii familiei Rockefeller, care o controleaza din sediul lor din Londra, ei fiind cei care decid
probabil cine va fi Presedinte. Altfel spus, cea care decide est Elita din Londra. Regina Angliei,
printul Philip si principalii membri ai familiei regale britanice stiu foarte bine aceste lucruri si
contribuie la orchestrarea lor. Cine este marele maestru al Lojii Mama Engleze a
Francmasoneriei? Varul reginei, Ducele de Kent.
Exista si o conexiune franceza. Întotdeauna exista o asemenea conexiune între Londra si Paris,
principalele centre operationale ale Fratiei. Francezii si englezii s-au batut de multe ori pentru
suprematie, dar în final nu reprezinta decât cele doua fete ale aceleiasi monede. Revolutia
Franceza de la 1789 (anul în care George Washington a devenit primul Presedinte al SUA) a fost
în întregime coordonata de francmasoni si de produsul lor, Illuminati bavarezi. Am explicat în
detaliu aceste lucruri în lucrarea mea anterioara, Si adevarul va va face liberi. Dupa ce
„revolutionarii” au executat-o pe regina Marie Antoinette, fiul de numai un an si ceva al acesteia,
delfinul Louis, a fost tinut în arest la domiciliu în Templul din Paris. Doi ani mai târziu, el a fost
scos afara din Templu întrun cos pentru rufe de medicul sau, dr. Naudin. În locul sau a fost lasat
nepotul retardat al marchizului de Jarjayes, care a si murit în anul 1795. Printul a fost dus în
secret la Palatul Vendee al Printului Conde, care i-a oferit adapost. Mai târziu a fost mutat într-o
fortareata de pe malulfluviului Rhin, unde a trait sub numele de baron de Richemond. În
februarie 1804 a ajuns în Anglia, împreuna cu fostul trezorier regal al Frantei, George Payseur,
fiind luat sub protectia sa de regele George III, în timpul caruia s-a desfasurat Razboiul
American pentru Independenta. Printul si-a schimbat din nou numele în Daniel Payseur, în timp
ce George Payseur a devenit George Bayshore. Regele George III i-a dat printului o nava si i-a
acordat 600 de acri de pamânt în North Carolina. Când cei doi au ajuns în America, ei au primit
ajutor din partea familiei Boddie, înruditacu monarhia britanica. Înainte de a parasi Anglia,
printul a cumparat actiuni la Compania Virginia. Ajuns în America, el a achizitionat mine de aur,
inclusiv Gold Hill Mining Company, pe care a cumparat-o printr-un om de încredere, George
Newman. Dupa inventarea motorului cu aburi, Payseur a început constructia de cai ferate, pe
care le închiria apoi companiilor operationale. A creat de asemenea Lancaster Manufacturing
Company pentru a produce cheresteaua necesara constructiei cailor ferate, precum si Lincolnton
Iron Company, care si-a stabilit ulterior sediul în Chicago, creând doua filiale: Carnegie Steel si
Pullman Standard Company. Pentru a plati combustibilul pentru locomotive (cel putin, aceasta
este explicatia oficiala), Guvernul Federal (Compania Virginia, al carei actionar era Payseur) i-a
acordat acestuia tot pamântul care se întindea la 33 de metri de o parte si de alta a cailor ferate
construite de el. Multe alte terenuri de-a lungul cailor ferate, de dimensiuni mult mai mari, au
fost divizate în sectiuni de 18 kilometri patrati, din care jumatate i-au fost acordate lui Payseur.
Asa se face ca el si compania sa de cai ferate au ajuns sa devina proprietarii a jumatate din
terenul imobiliar al Americii. O mare parte din aceste legi se regasesc în Baza de Date a
Congresului din anul 1854. Aceeasi Lancaster Railway Co. condusa de Payseur a devenit
principalul actionar – prin intermediul Alabama Mineral Company – al companiilor Coca Cola,
Pepsi Cola, General Motors, Boeing, Ford si Standard Oil.
Dupa Razboiul Civil American din anii 1860, manipulat de Fratie, toate caile ferate si
proprietatile imobiliare detinute de cei care au sprijinit Statele Confederate din sud (care au
pierdut razboiul) au fost confiscate si scoase la licitatie la Wilmington, North Carolina. Ele au
fost cumparate prin noua intermediari de Daniel Payseur, la preturi foarte mici.Proprietarii de cai
ferate si guvernul au semnat un Act de Încredere la Nashville, creând sistemul militar al cailor
ferate ale Statelor Unite, prin care proprietarii au capatat monopolul asupra transporturilor si
comunicatiilor. Toate aceste reglementari sunt si astazi în vigoare. Principalul om de încredere si
manager general al lui Payseur era un om înrudit cu Rothschild-zii pe nume Leroy Springs, fost
Leroy Springstein. Dovezile indica faptul ca Leroy Springs era fratele vitreg al presedintelui
american Abraham Lincoln. Dupa o relatie cu tatal lui Springs, o doamna pe nume Nancy Hanks
a dat nastere unui fiu, în anul 1808. Tatal i-a lasat prin testament o bucata mare de pamânt în
Huntsville, Alabama, unui fiu numit Abraham Lincoln. Se pare ca zvonurile ca Lincoln ar fi fost
un Rothschild nu erau cu totul lipsite de temei. Prin anii 1850, din relatia lui Lincoln cu fiica

150
regelui german Leopold s-au nascut doua fete gemene, Ella si Emily. Unul din descendentii
acestei linii genealogice este miliardarul Howard Hughes. Se pare ca multe din familiile
americane aparent foarte puternice au fost de fapt oamenii lui Payseur si ai Companiei Virginia.
Andrew Carnegie a fost un tânar angajat al companiei siderurgice a lui Payseur, cu care acesta a
fondat o noua companie, numita Carnegie Steel. Familia Vanderbilt pretinde ca detine o locuinta
la tara numita Biltmore. Acest lucru nu este adevarat. Biltmore a fost construit de familia
Payseur ca hotel prin anii 1880, fiind concesionat apoi Vanderbilttilor pe 99 de ani. Un alt om de
încredere al lui Payseur a fost J.P. Morgan, unul din cei mai faimosi industriasi si bancheri din
istoria SUA. De fapt, nici el nu a fost altceva decât o masca sub care s-au ascuns adevaratii
detinatori ai puterii.
Multe din depozitele de petrol si substante minerale din Statele Unite se afla pe terenurile
detinute în proprietate de companiile de cai ferate, iar drepturile de concesionare a zacamintelor
naturale detinute de Payseur au fost transformate în companii miniere si petroliere, al caror
pachet majoritar de actiuni l-a pastrat. Alte drepturi au fost concesionate companiilor din
industria lemnului. Dupa moartea lui Daniel Payseur din anul 1860, fantasticul sau imperiu a fost
condus de nepotul sau, LewisCass Payseur, care a continuat sa îl extinda în ritm rapid. În anul
1872, una din companiile lui Payseur, Charleston, Cincinnati and Chicago Railroad, a creat o
companie de telegrafie numita Western Union. În 1875, aceasta si-a creat o filiala numita AT&T,
devenita astazi una dintre cele mai mari companii de telefonie si comunicatii din Statele Unite.
Charleston, Cincinnati and Chicago Railroad Company este compania-mama a BanciiRezervelor
Federale, „banca centrala” privata a Statelor Unite. În continuare, imperiul lui Payseur s-a
implicat masiv în sistemul bancar. Banca sa din Lancaster a devenit North Carolina Bank, iar
apoi Nationsbank. Cea mai mare banca din Texas, Interfirst, la care unul din directori este
George Bush, a fuzionat în anul 1987 cu Republic Bank, rezultând o noua banca, First Republic
Bank. Aceasta a fost absorbita mai târziu de Nationsbank, care a fuzionat la rândul ei cu Bank of
America. Aceste doua banci sunt cele care spala banii din droguri ai CIA, lucru normal, caci
predecesorul CIA, Oficiul pentru Servicii Strategice (OSS), a fost alcatuit din propria retea de
securitate a familiei Payseur, creata de Selma, Rome and Dalton Railroad pentru a proteja
sistemul militar al cailor ferate. Este un mecanism incredibil alcatuit din tot felul de rotite, o
încrengatura de familii atotputernice, iar americanii nu au nici cea mai mica idee despre cine sunt
cei care îi conduc. Problema este cine i-a condus în tot acest timp pe Payseur-i.
Familia Payseur si-a pierdut între timp controlul asupra imperiului sau, dar la putere a ramas
acelasi trib reptilian. Principalul om de încredere al Payseur-ilor, Leroy Springs, a murit în anul
1931, locul lui fiind luat de fiul sau, Elliot. Acesta s-a oferit voluntar sa actualizeze sistemul de
completare a Registrelor Cadastrale si a subtilizat documentele din tribunalul din Lancaster.
Când le-a înapoiat, sute de acte care atestau drepturile de proprietate asupra unor terenuri
acordate lui Payseur au fost transferate pe numele lui Elliot Springs (înrudit cu clanul Rothschild,
sa nu uitam). Este evident ca el a facut ce i s-a spus, pentru a împiedica astfel preluarea imensei
averi a lui Payseur de catre fiicele acestuia. Pe la începutul anilor 50, Anne, fiica lui Elliot
Springs, s-a maritat cu un personaj din lumea crimei organizate din New Jersey pe nume Hugh
Close. Acesta a fost numit presedinte al tuturor companiilor Payseur furate de Elliot Springs.
Fiica lui Close, doamna Crandall Close Bowles, a devenit directoare a Carolina Federal Reserve
Bank. Batalia pentru controlul fostelor companii Payseur continua inclusiv la ora actuala, dar
deocamdata se pare ca sunt controlate de Rothschild-zi. Cei care cred ca sunt proprietari de
terenuri pe care le-au cumparat de la companiile de cai ferate vor fi dezamagiti sa afle ca actele
lor de proprietate nu sunt valabile, caci companiile de cai ferate nu au fost niciodata proprietarele
terenurilor.Ele au fost doar concesionate imperiului Payseur. În final, proprietarul tuturor
terenurilor ramâne Compania Virginia.
Franklin Delano Roosevelt, Presedintele Statelor Unite numit de Fratie în timpul celui de-al
Doilea Razboi Mondial, spunea ca în politica nimic nu este întâmplator. Tot ce se întâmpla se
petrece pentru ca asa trebuie. La fel stau lucrurile cu toate evenimentele majore care au permis
avansarea Agendei catre centralizarea puterii globale, indiferent ca a fost vorba de razboaie,
colapsuri economice, asasinate sau „scandaluri” menite sa înlature de la putere pe politicienii

151
care nu au fost de acord sa joace dupa cum li s-a cântat. Cele trei mari razboaie care s-au
desfasurat pe solul american au fost: razboiul declansat împotriva nativilor de catre colonistii
albi, Razboiul pentru „Independenta” si Razboiul Civil declansat atunci când statele din sud au
dorit sa se rupa de uniune în anul 1860. Asa cum am vazut, razboiul împotriva nativilor si cel de
independenta au fost regizate de Fratie. Acelasi lucru este valabil si în cazul Razboiului Civil.
Între anii 1841-1845, fruntasii francmasoni din Europa au participat la sase sedinte secrete ale
Consiliului Suprem, hotarând declansarea Razboiului Civil American, pentru a impune astfel
controlul si mai strânsal reptilo-arienilor asupra Statelor Unite. În centrul acestor conspiratii s-a
situat Lordul Palmeston, secretarul afacerilor externe si primul ministru al Marii Britanii,inclusiv
Mare Patriarh al Francmasoneriei. Pentru a manipula conflictul au fost alesi doi francmasoni de
rang 33 ai ritului scotian: Cushing, care a operat în nord, alaturi de unionisti, si Albert Pike,
Comandorul Mare Suveran al Jurisdictiei de Sud a Ritului Scotian, care a organizat revolta
statelor din sud. Ironia face ca finantarea revoltei statelor sudice sa fie sustinuta de bancherii
masonici londonezi în urma aranjamentelor lui Cushing, cel care opera în nord! Pike, un satanist
care credea în suprematia rasei ariene (reptilo-ariene), a cerut ajutorul lui Giuseppe Mazzini,
seful Francmasoneriei Marelui Orient Italian, în urmacaruia a rezultat infama operatiune de
crima organizata numita mafia. În anul 1851, Mazzini a început sa organizeze campania
împotriva sclaviei în întreaga America. Francmasonii s-au folosit de aceste grupuri care militau
împotriva sclaviei ca acoperire pentru adevaratele lor motivatii din spateleRazboiului Civil. În
acest scop, au fost organizate „Loji ale Tinerilor Americani”, al caror sediu era Cincinnati Lodge
nr. 133. Finantarea acestora a fost asigurata în principal de bancherul francmason englez si omul
de paie al lui Rothschild pe nume George Peabody, care l-a numit pe J.P. Morgan sef al
operatiunilor financiare din America. Dupa cum va mai amintiti, Morgan era un fost protejat al
lui Daniel Payseur. Oriunde ne-am uita, ne izbim de aceleasi nume.
Franklin Pierce (stramosul lui George si Barbara Bush) a fost ales Presedinte al Statelor Unite în
anul 1853, iar Mazzini a scris ca: „Aproape toate numirile în functii au fost cele pe care le-am
dorit noi”. Una din aceste numiri în functie a fost cea a lui Caleb Cushing în postul de procuror
general. Cushing era controlat de francmasoneria engleza si era implicat în comertul britanic cu
opiu prin tatal sau (armator) si varul sau, John Perkins Cushing. Caleb Cushing a scris foarte
multe articole împotriva sclaviei, devenind unul din arhitectii Razboiului Civil, împreuna cu
Albert Pike. Pike fusese profesor la o scoala din orasul natal al lui Cushing, Newburyport,
Massachussetts, dar locuia acum la Little Rock, Arkansas, orasul de mai târziu al lui Bill Clinton,
unde a si început sa se dezvolte cariera sa masonica. Unul din grupurile cruciale care au stat în
spatele declansarii Razboiului Civil a fost cel al Cavalerilor Cercului de Aur, cu sediul tot în
Cincinnati, Ohio. Printre membrii acestuia se numara infamul tâlhar Jesse James, un mason de
grad 33 care a primit de la Albert Pike misiunea de a jefui bancile din nord pentru a asigura o
finantare suplimentara razboiului. Un alt cavaler al Cercului de Aur a fost generalul francmason
P.T. Beauregard, cel care a declansat Razboiul Civil prin atacul asupra Fort Sumter din anul
1861. Una dintre cele mai faimoase voci care s-au ridicat împotriva sclaviei a fost aceea a lui
John Brown, carea devenit legendar în urma cântecului despre „Trupul lui John Brown”. În
realitate, acesta era membru al mai multor societati secrete, inclusiv al francmasoneriei. A
devenit maestru mason la Loja Hudson nr. 68 din Hudson, Ohio, pe data de 11 mai 1824, si a
facut parte din rândul Tinerilor Americani ai lui Mazzini. Brown a fost sustinut financiar de
familia lui John Jacob Astor, un alt membru al liniilor genealogice reptiliene. În timp ce
francmasonii se agitau în ambele tabere, dupa schema devenita clasica,Razboiul Civil era pe
punctul de a începe. În ianuarie 1857, francmasonul John Buchanan a fost ales Presedinte si l-a
numit ca secretar însarcinat cu razboiul pe francmasonul John B. Floyd. Vicepresedinte era John
C. Breckinridge din Kentucky, care a primit initierea în gradul 33 al ritului scotian de la Albert
Pike pe data de 28 martie 1860. Presedintele statelor rebele din sud era francmasonul Jefferson
Davies, iar primul stat care s-a retras din uniune a fost South Carolina, sediul Jurisdictiei Sudice
a Ritului Scotian, condusa de Albert Pike. Toti conducatorii celorlalte state care s-auretras
ulterior au fost francmasoni. În mod semnificativ, desi numai 11 state s-au retras din uniune,

152
steagul confederat avea 13 stele – un numar sacru pentru francmasoni si pentru cavalerii
templieri.
Când Abraham Lincoln a devenit Presedinte al unionistilor din nord pe data de 4 martie 1861, cei
care i-au oferit finantare pentru razboi au fost aceiasi oameni care finantau sudul: bancherii
Masoni din Londra. Ei au pus totusi o conditie: Lincoln trebuia sa fie de acord cu crearea unei
„banci centrale” private a Americii. Unul din motivele importante ale declansarii Razboiului
Civil a fost falimentarea Americii pentru smulgerea acordului de creare a acestei banci. Dar
Lincoln a refuzat si a introdus o politica monetara mai adecvata, pe care orice guvern actual ar
trebui sa o adopte, daca nu s-ar afla sub controlul bancherilor internationali. Tot ce a facut
Lincoln a fost sa tipareasca bani fara dobânda, numiti „bancnotele verzi”, cu care si-a finantat
propriul guvern. Presedintele John E. Kennedy a dus o politica similara. Acesta este cel mai rau
cosmar al bancherilor Fratiei, motiv pentru care Lincoln a fost asasinat pe data de 14 aprilie
1865, iar Kennedy pe data de 22 noiembrie 1965. Asasinul lui Lincoln a fost John Wilkes Booth,
un francmason de grad 33, membru al Tinerilor Americani ai lui Mazzini. El a fost ales din
rândul Cavalerilor Cercului de Aur, finantat de aceiasi bancheri francmasoni din Londra.
Operatiunea de prindere a asasinului a fost organizata de francmasonul Edwin Stanton, care a
dispus blocarea tuturor drumurilor de iesire din Washington DC, cuexceptia celui pe care l-a
folosit Booth pentru a scapa. În locul lui a fost ucis un betiv care semana vag cu el, iar cadavrul
acestuia a fost ars într-un hambar. Cine credeti ca l-a descoperit pe acest om? Edwin Stanton
însusi, desigur, care l-a si identificat ca fiind Booth. La procesul care s-a tinut în Indianapolis, în
iunie 1865, pentru judecarea conspiratorilor care au participat la asasinarea lui Lincoln, câteva
din numele citate ca fiind direct implicate au fost: Lord Palmeston, primul ministru al Marii
Britanii si francmason de grad 33, care a murit în acelasi an; John Wilkes Booth, francmason de
grad 33; Judah P. Benjamin, purtatorul de cuvânt al bancherilor londonezi care au ordonat
asasinatul; si Jacob Thompson, fost secretar de stat al afacerilor interne, care a retras 180.000 de
dolari de la Banca din Montreal, Canada, pentru a finanta întreaga operatiune. Cavalerii Cercului
de Aur au fost expusi, asa ca Pike s-a decis sa le schimbe numele. El i-a numit… Ku Klux Klan,
faimoasa organizatie satanista ai carei membri îmbracati în robe albe au terorizat decenii la rând
populatia neagra a Americii. Numele lor provine de la cuvântul grecesc kuklos, care înseamna
„cerc”. Pike s-a nascut în Boston, în anul 1809, si a fost educat la Universitatea Harvard. A
devenit Mare Comandor al Francmasoneriei Americane si mare maestru al lojii de rit scotian din
Little Rock, Arkansas, din care avea sa faca parte mai târziu si Bill Clinton. Când Pike a murit în
anul 1891 în Washington DC, funeraliile s-au tinut în Templul Francmason, la miezul noptii, cu
peretii drapati în întregime în negru. Acest om a fost întreaga sa viata un satanist. El este
considerat si la ora actuala un „zeu” al francmasonilor, statuia sa fiind ridicata chiar lânga sediul
politiei din Washington, în apropiere de Colina Capitoliului.
Înainte de moartea lui Lincoln, Congresul controlat de francmasoni a votat Legea Bancii
Nationale, în urma careia a fost înfiintata o banca nationala federala cu puterea de a emite
bancnote SUA. Acestea erau împrumutate guvernului contra unei dobânzi de catre bancherii
masoni. Se pare ca acestia au supravietuit „bancnotelor verzi” ale lui Lincoln, iar arhitectul
acestei legi, secretarul trezoreriei Salmon P. Chase, a fost considerat un erou atât de mare încât
francmasonii si-au numit chiar una din principalele banci cu numele lui: Chase Bank
(actualmente Chase Manhattan), controlata – cel putin la nivel oficial – de David Rockefeller.
Cred ca v-ati convins deja ca marile evenimente care au divizat lumea si au provocat conflicte
constante, razboaie, religii, etc., au fost coordonate de aceeasi sursa si au urmarit aceeasi
Agenda. Toate se leaga de aceiasi oameni.
Povestea crearii Statelor Unite este legata si de conflictul din Irlanda de Nord. Eroul principal
este un naturalist si chimist pe nume dr. Edward Bancroft, prieten apropiat al lui Benjamin
Franklin, cel care a finantat admiterea lui Bancroft la Societatea Regala din Londra, masca
„stiintifica” a Fratiei. Mai târziu, acesta a devenit secretarul particular al lui Franklin la Paris
(centrul retelei de spionaj a Fratiei) si a aderat la lojaelitista „Noua Surori”, al carei mare maestru
era Franklin. În anul 1779, Bancroft a condus o misiune secreta în Irlanda, iar un an mai târziu,
Lordul Stormont, ambasadorul Marii Britanii în Franta, l-a informat pe rege ca o delegatie

153
irlandeza l-a vizitat în secret la Paris pe regele Ludovic XV pentru a-i propune o Irlanda
independenta. Ambasadorul i-a transmisregelui ca: „Toti delegatii aveau legatura cu
Franklin…”. În anii care au urmat s-a creat o societate secreta a Fratiei numita Societatea
Irlandezilor Uniti, care a inclus printre membrii ei oameni ca Lordul Edward Fitzgerald si Wolfe
Tone. Toate acestea se petreceau înainte de revoltele irlandezilor din 1798 si 1803, care au
declansat un conflict ce continua si astazi. Dupa cum vedeti, aceeasi Fratie este implicata în toate
evenimentele majore ale lumii. Simon Bolivar, fondatorul Republicii Bolivia din America deSud
si eliberatorul Venezuelei, Noii Granade, Ecuadorului si Republicii Peru, a fost membru al Lojii
spaniole Cadiz si maestru al lojii „Noua Surori” din Paris. Din aceasta loja au mai facut parte
Benjamin Franklin, scriitorul Voltaire si alti revolutionari francezi. George Washington i-a trimis
lui Bolivar, în semn de respect, un medalion cu o suvita din propriul sau par, prin intermediul
revolutionarului francezo-american Lafayette.
America – un pamânt al libertatii? Ce gluma sinistra!

154
 SECTIUNEA DE ILUSTRAŢII

Statuie a Sarpelui Zburator aflata în centrul Templului

Baroului din Londra, amplasat pe fostul teren al templierilor
din centrul capitalei, care gazduieste la ora actuala câteva
din cele mai importante societati secrete din cadrul Fratiei
Babiloniene.

Dragonul si crucea de foc care decoreaza intrarea în

districtul financiar londonez numit City, unul din cele
mai importante centre ale Fratiei de pe planeta noastra.
Crucea rosie pe un fundal alb era simbolul soarelui la
fenicieni. Ea aparea în logo-ul templierilor si figureaza si
la ora actuala pe steagul Angliei.

Statuia unei reptile gasita în mormintele populatiei

Ubaid, care a trait pâna în jurul anului 4000 î.Ch. pe
teritoriul actual al Irakului. Atât mama cât si copilul pe
care îl tine în brate au trasaturi reptiliene, asemanatoare
cu ale unei sopârle. Aceasta cultura a existat înaintea
cataclismului provocat de Venus, care i-a silit probabil
pe reptilienii supravietuitori sa se retraga sub pamânt
sau într-o alta dimensiune.

Calul alb de la Uffington,

din Wiltshire, datat 3000
î.Ch., perioada în care
155
fenicienii au sosit în Anglia. Calul alb era unul din simbolurile solare ale fenicienilor.

Întreaga fatada a catedralei Notre

Dame din Paris este acoperita cu
gargui si serpi zburatori. Multi
dinte acestia sunt versiuni la scara
redusa ale simbolurilor în forma
de serpi gasite în locurile în care
au trait
cândva mayasii, o populatie
straveche din Mexic. Garguii sunt
simboluri ale reptilienilor si au
fost alesi de societatile secrete ale
Fratiei, în special de cavalerii
templieri, ca elemente de „decor”
pentru nenumarate biserici,
catedrale, conace ale liniilor
genealogice aristocratice si alte
cladiri.

Ilustratii executate de Clive Burrows, artistul din Isle

of Wight, care arata ce percep oamenii care vad fiinte
umane schimbându-si forma în reptile. Astfel de
imagini apar frecvent în rândul oamenilor politici, al
marilor bancheri, oameni de afaceri, sefi militari, etc.

156
 Alte ilustratii ale lui Clive
Burrows, care arata felul în
care se suprapun imaginile
unor reptile peste cele ale
oamenilor, fara sa ocupe
efectiv trupurile acestora.
Burrows a desenat aceste
ilustratii ascultând descrierile
unuia din nenumaratii oameni
pe care i-am cunoscut si care
mi-au declarat ca percep
imaginea reptilelor din
regiunea inferioara a celei de-
a patra dimensiuni. Acestea
par sa se ataseze de oameni la
nivelul celor doua chakra-e
inferioare.

Imagini stravechi de pe fatada

templului din Saqqara, în Egipt,
care îl prezinta pe unul din „zeii”
acestora. Acesta seamana uimitor de
bine cu descrierile „rasei serpilor”.
Personal, mi se pare chiar ca are
aripi, la fel ca draconienii înaripati.

Imagini obtinute prin amabilitatea

lui Mark Cottier si Farah Zeidi

157
 Papa cu „palarie în forma de cap de peste”,
simbol al zeului babilonian Nimrod

Porumbei pe sceptrele monarhilor britanici.

Porumbelul este un simbol al reginei
Semiramida, partenera lui Nimrod în religia
babiloniana. De remarcat si folosirea crucilor
malteze, descoperite în pesterile din fostul tinut
fenician numit Capadochia (actualmente
Turcia).

Crucea malteza apare si pe

Coroana cu care sunt incoronati
regii Angliei.

… dar si pe uniforma nazistilor. Fanaticii lui
Hitler obisnuiau sa poarte de asemenea
simbolul craniului si al celor doua oase
încrucisate, svastica inversata (un simbol
fenician al soarelui) si vulturul, simbol derivat
din pasarea-soarelui (Phoenix), egiptean-
feniciana.
Printul Albert, duce de Clarence si Avondale,
fotografiat în anul 1890, cu doi ani înainte de a
„muri”; si Adolf Hitler, fotografiat 25 de ani
mai târziu, în anul 1915, în uniforma germana.
Vorbim oare de acelasi om? A fost Hitler
nepotul reginei Victoria? Cu siguranta, între
cei doi exista numeroase conexiuni fascinante.
158
Londra, Paris si Washington, la fel ca multe alte orase importante, au fost concepute tinând cont
de legile geometriei sacre, având numeroase monumente si cladiri similare. În ele predomina în
special domurile siobeliscurile. În aceste ilustratii va prezentam (de la stânga la dreapta):
catedrala St Paul (Londra), Panteonul (Paris), si Cladirea Congresului (Washington).

… dar si (de la stânga la dreapta): obeliscul egiptean numit Acul Cleopatrei, din Londra,
obeliscul din Luxor, amplasat în Place de la Concorde, în Paris, si monumentul lui Washington
din Washington DC.
159
 Flacara eterna este simbolul
clasic al Fratiei Babiloniene.
Ilustratia de fata, în care
flacara este tinuta de eroul
babilonian Prometeu, apare la
Centrul Rockefeller din New
York.
… dar poate fi vazuta si pe
statuia Libertatii aflata pe o
insula din Portul New York
(stânga); si imaginea în
oglinda a acesteia, pe o insula
din mijlocul râului Sena, în
Paris (dreapta).

Flacara este folosita de Fratie ca

semnatura dupa asasinatele sale. O
asemenea flacara a fost plasata pe
mormântul Presedintelui Kennedy
din cimitirul Arlington (jos).
Francmasonii au ridicat un obelisc
cu o flacara în vârf în Dealey
Place, în apropiere de locul în care
a fost ucis.

O copie a flacarii din mâna Statuii Libertatii, plasata pe o pentagrama neagra,

figureaza deasupra intrarii în tunelul Pont de l’Alma din Paris, în interiorul
caruia a murit printesa Diana. Pe insula în care a fost „îngropata” este plasata
de asemenea o flacara.

Arcu
160
 Insula pe care se spune ca este
îngropata Diana, de pe lacul
conacului ancestral al familiei
Spence r din Althorp Park
N or t h a m p t o n s h i r e .
Insulele, lacurile si crângurile
reprezinta simboluri
fundamentale ale zeitei antice
Diana

Arcull de Triumf, simbol al

soarelui situat în centrul
structurii geometrice sacre
dupa care a fost construit
Parisul. 12 drumuri se
încruciseaza formând o „Stea”
sau un cerc în forma de stea, pe
care pot fi vazute chiar
punctele prin care trece soarele.
Arcul comunica în linie dreapta
cu Champs Elysees, traseu pe
care sunt plasate si alte arcuri,
obeliscul din Luxor (situat în
Place de la Concorde) si
enorma piramida neagra din
sticla ridicata în curtea
Muzeului Luvru.

Convoiul de masini al
Presedintelui Kennedy în
Dealey Plaza în momentul
în care a fost împuscat, pe
data de 22 noiembrie 1963
– la exact 656 de ani de la
ziua în care a început
macelul împotriva
templierilor. De remarcat
ca masina Presedintelui nu
este însotita de garzi de
securitate, în timp ce cea
din spatele ei are patru
garzi! Nici un asasinat
politic nu este o
întâmplare, ci un
obiectiv precis.

161
 Tunelul Pont de l’Alma din Paris
(stânga), Podul sau Locul Zeitei
Lunii. Deasupra tunelului se afla
mai multe intersectii, domeniul
traditional al lui Hecate.

Una din cele 17 camere de luat

vederi legate în circuit pe drumul
care duce de la Ritz la Pont de
l’Alma este orientata direct catre
intrarea în tunelul Pont de l’Alma.
Camera ar fi trebuit sa înregistreze
orice alta masina sau activitate
neobisnuita. La fel ca toate celelalte,
camera a fost oprita în momentul
accidentului.

Mercedesul în care se afla Diana,

facut praf la impactul cu cel deal
13-lea stâlp. Diana a murit pe
locul unui stravechi altar unde se
aduceau sacrificii zeitei Diana.

162
Mohamed Al Fayed (sus) si coiful în forma de simbol al soarelui prezentat în Daily Express. Leul de aur
este un simbol al cultului solar si cele doua coarne sunt identice cu cele pe care le purta Nimrod în
Babilon. Coiful este foarte asemanator cu cel purtat de Isis (sus dreapta) în ilustratiile ei egiptene.

(De la stânga la dreapta) Henri Paul a fost tapul ispasitor al accidentului, dar bodyguardul
Trevor Rees-Jones si fratele Dianei, Earl Spencer, ar mai avea de raspuns la câteva întrebari
importante.

163
Bufnita din piatra cu o
înaltime de 10 metri din
spatele focului sacrificial
de la Bohemian Grove,
Carolina de Nord, în
timpul unei tabere de vara
pentru elita Fratiei
Babiloniene. Bufnita este
un simbol al lui Moloh,
zeitatea careia anticii îi
aduceau sacrificii sub
forma de copii pe care îi
ardeau (sacrificii care se
practica si astazi).

Din nou obeliscul si domul. Imagine surprinsa de un O invazie extraterestra? Nu, o

artist a cladirii Canary Wharf din spatele râului Tamisa.
Aceasta este cea mai înalta cladire din lume, iar în fata
ei se afla noul Dom al Mileniului. Nu este deloc o
coincidenta faptul ca meridianul Zero (Greenwich) trece
în imediata apropiere a acestui punct.
manipulare a Fratiei. Se pretinde ca
aceasta imagine este VRIL-7, una din
„farfuriile zburatoare” ale nazistilor,
creata în timpul celui de-al Doilea
Razboi Mondial si perfectionata ulterior
în Statele Unite (si nu numai).

164
 CAPITOLUL ZECE

Bani din nimic

Initiatii si fruntasii Fratiei Babiloniene conduc la ora actuala politica mondiala, sistemul bancar
global, afacerile, serviciile secrete, fortele de politie, armata, sistemul educational si mas-media.
Din perspectiva controlului global, cel mai important sistem din toate acestea este cel bancar,
care permite crearea si manipularea banilor.
Schema financiara a Fratiei este cât se poate de simpla, fiind aplicata cu aceeasi eficienta din
perioada Sumerului si a Babilonului pâna în zilele noastre. Ea consta în crearea de bani care nu
exista si împrumutarea lor catre populatie si catre firme în schimbul unei dobânzi. Sistemul
permite îndatorarea masiva a guvernelor, firmelor si populatiei, si implicit controlul lor. Pentru
ca sistemul sa poata functiona, cel mai important lucru este ca bancherii sa obtina permisiunea de
a împrumuta altora bani pe care nu-i au. Iata cum functioneaza acest sistem: daca eu sau
dumneavoastra avem un milion de lire sterline, putem împrumuta altcuiva acesti bani. Este cât se
poate de simplu. În schimb, daca o banca are un milion de lire sterline, ea poate împrumuta
altora o suma de zece ori mai mare (ba chiar mai mult), percepând dobânzi la sumele
împrumutate. Daca doar o parte din oamenii care au bani depozitati în banci s-ar repezi simultan
sa si-i retraga, bancile ar fi nevoite sa îsi închida portile, caci nu ar avea de unde sa le înapoieze
acesti bani. Banii din banci sunt un mit, un fel de sugestie colectiva. Atunci când intri într-o
banca si ceri un împrumut, banca nu tipareste nici macar o singura bancnota si nu bate nici macar
o singura moneda noua. Tot ce face ea este sa introduca o suma de bani în contul tau. Începând
din acel moment, ea începe sa îti perceapa însa o dobânda, la o suma care nu exista decât într-un
registru sau pe monitorul unui calculator. Daca nu îti platesti o singura rata din acest împrumut
inexistent, banca îti poate lua însa averea, casa, masina, terenul si alte posesiuni cât se poate de
reale, pâna la valoarea estimata a cifrei introduse pe ecranul calculatorului. Mai mult decât atât,
dat fiind ca nu guvernele controleaza circulatia banilor pe piata, ci bancile private, prin
împrumuturile pe care le acorda, ele sunt cele care controleaza de fapt câti bani exista în
circulatie. Cu cât fac mai multe împrumuturi, cu atât mai multi bani circula pe piata. Care credeti
ca este diferenta dintre o perioada de boom economic (prosperitate) si una de recesiune
(saracie)? Nu exista decât o singura diferenta: cantitatea de bani aflata în circulatie. Atât. Prin
acest sistem, bancile private, controlate de aceiasi oameni, decid câti bani trebuie sa fie în
circulatie. Ele pot crea perioade de avânt economic sau de recesiune la comanda. La fel se petrec
lucrurile pe pietele bursiere, unde acesti oameni pun în miscare trilioane de dolari pe zi pe pietele
financiare si bancare, decizând asa cum doresc care actiuni vor urca si care vor coborî, ce
companii se vor extinde si care vor da faliment. Crahurile bursiere nu se petrec întâmplator, ci
intentionat.
Cea mai mare parte a „banilor” aflati în circulatie nu sunt bani fizici, adica monede si bancnote,
ci simple cifre care trec dintr-un cont în altul, pe cale electronica, în sistemul de calculatoare,
prin intermediul transferurilor de bani, al cardurilor de credit si al cecurilor. Cu cât în circulatie
exista mai multi bani (electronici sau fizici), cu atât mai intensa este activitatea economica, cu
atât mai multe bunuri si servicii pot fi cumparate si vândute, cu atât mai mari sunt salariile
oamenilor si cu atât mai multe sunt locurile de munca. Una din schemele operationale preferate
ale elitei financiare a reptilo-arienilor a fost însa dintotdeauna crearea unui boom economic prin
acordarea unui numar foarte mare de împrumuturi, urmata de dezumflarea balonului.
Economistii platiti cu salarii exorbitante si corespondentii economici ai diferitelor mijloace mas-
media va vor spune (marea majoritate neavând habar ce se întâmpla în realitate) ca perioadele de
avânt urmate de cele de recesiune fac partedintr-un „ciclu economic” natural. Vorbe în vânt.
Întregul sistem este o manipulare sistematica aplicata de Fratie cu scopul de a fura bogatia reala
a acestei lumi. În timpul perioadelor de avânt economic foarte multi oameni se îndatoreaza
masiv. Un mediu economic dinamic înseamna ca firmele împrumuta mai multi bani pentru a-si
165
cumpara tehnologie, cu scopul de a produce mai mult, raspunzând astfel cererii din ce în ce mai
mari. La rândul ei, populatia se împrumuta mai mult de la banci pentru asi cumpara case mai
mari, masini mai puternice si mai scumpe, etc., pentru ca au încredere în viitorul lor economic.
La momentul oportun, principalii bancheri, coordonati de societatile secrete, ridica ratele
dobânzilor pentru a suprima cererea pentru noi împrumuturi. Efectul acestor masurir estrictive
echivaleaza cu reducerea banilor aflati în circulatie pe piata. În acest fel, cererea pentru produse
scade, la fel ca si numarul locurilor de munca, întrucât nu mai exista suficienti bani pe piata
pentru a genera un mediu economic dinamic. Oamenii si firmele nu mai câstiga suficienti bani
pentru a-si plati creditele contractate anterior si intra în faliment. Bancile le iau averea reala,
afacerile, casele, terenurile, masinile si celelalte posesiuni, pentru ca nu si-au platit
împrumuturile care nu au fost de la bun început altceva decât niste cifre tiparite pe un ecran.
Aceste cicluri continua de mii de ani, dar s-au accentuat mult în ultimele secole, aspirând
întreaga avere a populatiei si plasând-o în mâna celor care controleaza sistemul bancar – liniile
genealogice reptiliene. Principiul se aplica inclusiv guvernelor si tarilor. În loc sa îsi creeze
propriii lor bani, fara sa plateasca dobânzi pentru ei, guvernele îi împrumuta de la bancile private
si îsi platesc ratele si dobânzile aferente prin impozitarea populatiei. Sumele uriase pe care le
platiti ca taxe si impozite se întorc la bancile private pentru a plati niste credite pe care guvernul
le-a facut în conditiile în care îsi putea tipari propriii bani, fara dobânzi! De ce nu face acest
lucru? Pentru ca Fratia controleaza în egala masura guvernele si bancile.
Ceea ce numim astazi „privatizare” înseamna vânzarea activelor statului pentru a preîntâmpina
falimentul acestuia din cauza ratelor si dobânzilor neplatite. Îndeosebi tarile din lumea a treia
cedeaza marilor banci controlul asupra terenurilor si resurselor lor, caci nu-si pot plati creditele
imense pe care le-au facut de multe ori la presiunile acelorasi banci si institutii internationale.
Saracia si conflictele continue nu trebuie neaparat sa fie o caracteristica a lumii în care traim; ele
sunt manipulate de Fratie pentru ca servesc Agendei sale. Cavalerii templieri au folosit exact
acest mecanism atunci când au pus bazele sistemului bancar modern prin secolele XII-XIII. La
fel a operat înaintea lor sistemul pus la cale de Nobilimea Neagra din Venetia. La ora actuala,
manipularea financiara a lumii este coordonata de „bancile centrale” din fiecare tara, care par sa
lucreze independent, dar de fapt colaboreaza între ele pentru atingerea scopului comun.
Paianjenul aflat în centrul acestei imense retele financiare mondiale a fost Banca Angliei,
înfiintata cu acordul regelui impus de Nobilimea Neagra, Wilhelm de Orania. Mai recent, de prin
anii 1930, acest rol a fost preluat de Banca pentru Reglementari Internationale cu sediul la
Geneva, în Elvetia. La fel ca si în cazul Bancii Angliei, bancile centrale ale diferitelor state au
fost înfiintate cu acordul descendentilor familiilor bancare reptiliene din Genova si Venetia.

Rothschild-zii
Una din liniile genealogice reptilo-ariene provenite din imperiul khazar (în Muntii Caucaz) este
cea a familiei Rothschild. Membrii de frunte ai acesteia sunt reptilieni cu sânge pur, care ocupa
în mod deliberat forme fizice umane. Este imposibil sa analizezi manipularea financiara globala
fara sa faci referire la clanul Rothschild. Acestia si-au schimbat numele din Bauer în Rothschild
si s-au aflat în centrul operatiunilor de manipulare globala din secolul XVIII si pâna în prezent,
din sediul lor de la Frankfurt. Dinastia bancara a Rothschild-zilor a fost creata de Mayer
Amschel Bauer. Familiile reptiliene îsi schimba tot timpul numele pentru a-si ascunde originile,
scop în care îi ajuta foarte mult primirea sau inventarea de noi titluri. Astfel, Bauer si-a schimbat
numele în Rothschild, care provine de la scutul rosu (rotes schild în limba germana) care atârna
deasupra portii casei sale din Frankfurt. Înca din cele mai vechi timpuri ale Fratiei, rosul a fost
culoarea care a simbolizat revolutia, motiv pentru care revolutionarii rusi au fost numiti Rosii. Pe
scutul lui Rothschild se afla o hexagrama, Steaua lui David sau Sigiliul lui Solomon, simbol care
se regaseste astazi pe steagul Israelului. Oamenii cred ca acesta este un simbol evreu, datorita
numelui sau si celor care îl folosesc, dar nici vorba de asa ceva. Un astfel de simbol al fost
descoperit pe podeaua veche de 1200 de ani a unei moschei musulmane din Tel Aviv. În lucrarea
sa, Steaua cu sase colturi, scriitorul evreu O.J. Graham afirma:

166
 „… steaua cu sase colturi a aparut în ritualurile pagâne egiptene, fiind preluata apoi de
cultul zeitei Ashteroth si al zeului Moloh… A fost preluata apoi de artele magice, a fost
folosita de vrajitoare [inclusiv de magicienii arabi, druizii si satanistii]… pâna când a fost
introdusa în Cabala de Isaac Luria, un cabalist din secolul XVI, de unde a preluat-o Mayer
Amschel Bauer, care si-a schimbat numele în functie de acest simbol, apoi de sionisti, de
Knesset-ul [parlamentul] noului stat Israel, a fost pusa pe steagul Israelului si a fost
adoptata de organizatia medicala a acestui stat, echivalenta cu Crucea Rosie”.

Asadar, însusi sumele lui Rothschild provine dintr-un simbol ezoteric antic asociat cu zeul
egiptean Moloh (Nimrod), „zeul” sacrificiului. Hexagrama nu a început sa fie folosita de ierarhia
evreilor ca simbol national decât dupa aparitia Rothschild-zilor si nu are nimic de-a face cu
„Regele David”, lucru cunoscut foarte bine de liderii evrei. Ea a fost pusa pe steagul Israelului
pentru ca acest stat nu este pamântul evreilor, ci al Rothschild-zilor si al celor care le dicteaza
acestora de pe nivele înca si mai înalte ale ierarhiei piramidale a Fratiei. Acestia sunt cei care au
creat statul Israel si care îl controleaza. Apropo, scutul rosu folosit ca emblema de Armata
Salvarii a fost inspirat dupa cel al lui Rothschild.
Frankfurt, orasul în care a aparut dinastia Rothschild, a fost locul în care banii de hârtie au
devenit populari si în care este situata astazi Banca Centrala Europeana. Banca permite câtorva
bancheri nealesi de cineva sa stabileasca ratele dobânzilor pentru toate tarile Uniunii Europene
care folosesc moneda unica europeana. Exista un citat celebru atribuit lui Mayer Amschel
Rothschild, care spune: „Dati-mi controlul asupra monedei unei natiuni si nu-mi pasa cine face
legile”. Mayer Rothschild s-a însurat cu Gutele Schnaper (care avea 16 ani la acea data). Cei doi
au avut zece copii, cinci baieti si cinci fete, care au fost trimisi sa creeze filiale ale dinastiei la
Londra, Paris, Viena, Berlin si Napoli. Copiii Rothschild au facut casatorii din interes,
infiltrându-se astfel în nobilimea europeana, dar s-au casatorit si între ei, la nivel de veri primari,
pentru a nu-si dilua prea mult sângele reptilian si puterea casei Rothschild. Testamentul lui
Mayer indica expres acest lucru, inclusiv faptul ca afacerile trebuiau conduse de membrii de sex
masculin ai familiei, iar conturile trebuie pastrate în cel mai strict secret. Testamentul le-a exclus
complet pe fiicele Rothschild, inclusiv pe sotii si copiii acestora, de la dreptul de a participa la
afacerea familiei sau de a sti ceva despre ea. De aceea, simplul fapt ca cineva se numeste
Rothschild nu înseamna automat ca este satanist sau ca stie ce se întâmpla. Eu vorbesc strict de
cei aflati la vârful imperiului, lucru valabil si pentru celelalte familii pe care le-am pomenit în
aceasta carte. Marea majoritate a membrilor acestor familii ar fi socati daca ar afla ce se întâmpla
în jurul lor. Nu îmi propun sa dezlantui în nici un caz o vânatoare de vrajitoare împotriva tuturor
celor care poarta aceste nume de familie, si nici macar împotriva rasei reptiliene în general. Nu
doresc sa îi expun decât pe cei care poarta în mod responsabil vina pentru ceea ce fac, nu si
marionetele inocente care se întâmpla sa fie în familiile lor sau sa poarte acelasi nume.
Mayer Rothschild a devenit bancher si om de încredere al printului William IX de Hesse-Hanau,
un alt membru cu sânge reptilian al Nobilimii Negre. Cei doi mergeau la sedintele francmasone
împreuna. Potrivit cartii Evreii si francmasonii din Europa (1723-1939), fratele mai mic al lui
William, Karl, a fost acceptat ca sef al francmasoneriei germane, iar membrii dinastiei Hesse s-
au implicat activ într-un grup de elita numit Stricta Respectare. Mai târziu, grupul si-a schimbat
denumirea în Cavalerii Benefici ai Orasului Sfânt, fiind cunoscuti în Germania si sub numele de
Fratia Sfântului Ioan Botezatorul (un cod pentru Nimrod). În timpul celui de-al Doilea Razboi
Mondial, Casa de Hesse a fost de partea lui Hitler, iar printul Philip von Hesse a fost unul din
mesagerii dintre Hitler si Mussolini. Dupa ce au preluat tronul britanic, William si Rothschild au
facut avere închiriind trupele lui Hesse germanilor din Hanovra. Multi din soldatii care au luptat
de partea „Angliei” în Razboiul American pentru Independenta au fost mercenari germani ai lui
William. Acesta era nepotul regelui englez George II, fiind deci un stramos al reginei Elisabeta a
II-a. Pe o alta linie genealogica, el este înrudit cu printul consort (sotul reginei) Philip. Numai
Dumnezeu stie câti reptilieni din linia genealogica Hesse exista la ora actuala, caci se crede ca
William singur a fost tatal a cel putin 70 (da, 70) de copii, facuti cu diferite partenere. Când o fi
avut timp? Acesta este un alt aspect important: mostenitorii oficiali ai liniilor genealogice sunt
cei nascuti din casatoriile aranjate ale acestora, dar în afara lor mai exista mii de bastarzi, care nu
167
poarta numele familiei, dar a caror linie genealogica este urmarita cu aceeasi atentie ca si cea a
mostenitorilor oficiali, Fratia stiind exact cine sunt acesti oameni. Ea este foarte interesata sa stie
pe cine poate conta si cine sunt cei care pot fi posedati cel mai usor din regiunea inferioara a
celei de-a patra dimensiuni. Asa se explica de pilda fisele genetice extrem de detaliate ale
mormonilor, care reprezinta o alta operatiune a Fratiei la nivel înalt. De aceea, chiar daca exista
oameni aflati la putere care par sa nu aiba legaturi de rudenie cu aceste familii, puteti fi absolut
siguri de contrariu. Anumiti cercetatori cred ca Bill Clinton este înrudit cu Rockefeller, în
conditiile în care se trage cu siguranta din monarhia britanica, din cea scotiana si din regele
Frantei Robert I. Contele de Saint Germain, devenit la ora actuala un personaj „mesianic” pentru
multi adepti New Age, a fost prieten cu William de Hesse-Hanau si cu fratele acestuia, Karl. Se
spune ca acesta din urma ar fi afirmat ca alchimistul si magicianul Saint-Germain a fost crescut
de familia Medici (Nobilimea Neagra) în Italia. Multi adepti New Age din zilele noastre vorbesc
de o Mare Fratie Alba a „sufletelor alese”, din rândul carora face parte si Saint-Germain, care îi
„ghideaza” prin intermediul unor mediumi, vorbindu-le de apropiata transformare. Aceasta este
doar o alta operatie de control al mintii coordonata de Fratie pentru a devia directia catre care
sunt orientati adeptii New Age, împiedicându-i sa actioneze coerent în sensul unei transformari
adevarate.
Agitatia politica stârnita de Napoleon Bonaparte l-a facut pe William de Hesse-Hanau sa fuga o
vreme în Danemarca, timp în care fiul mai mare al lui Mayer, Nathan Rothschild, un alt
francmason, la fel ca si ceilalti, a furat 600.000 de lire sterline din banii cu care trebuiau platiti
soldatii mercenari. El i-a dus la Londra, unde a creat Banca Rothschild din acest oras. Averea pe
care a facut-o finantând razboiul lui Wellington împotriva lui Napoleon si prin alte „investitii”
manipulate a constituit temelia dinastiei de mai târziu. Atât Welington cât si Napoleon au fost
manipulati si finantati de aceiasi oameni, printre care se numara si fratele lui Napoleon, un mare
maestru francmason. Asa cum recunosc de multe ori chiar propriile lor povesti de familie,
Rothschild-zii au finantat de regula toate taberele care luptau în diferitele razboaie. Ei începeau
prin a crea bazele pentru declansarea acestor razboaie, prin societatile secrete sau prin serviciul
secret propriu, care continua sa existe si la ora actuala. Se numeste Mossad si este considerat în
mod oficial serviciul secret al Israelului, dar numele real al acestui stat este Roth-rael, iar cel al
Mossadului: Roth-sad. Anka Muhlstein, autoarea evreica a cartii Baronul James, Ascensiunea
Rothschild-zilor francezi, afirma aici ca serviciul secret al familiei obisnuia sa foloseasca literele
ebraice drept coduri secrete. Ebraica a fost una din limbile sacre predate în scolile misterelor
egiptene, de unde provine o mare parte din cunoasterea Fratiei, pe lânga cunoasterea straveche
provenita din Asia si Orientul Îndepartat la care au avut acces liniile genealogice khazare.
Reteaua de comunicatii a Rothschild-zilor era mai rapida decât a oricarui guvern, iar unul din
exemplele cele mai faimoase de manipulare stil „Rothschild” a fost raspândirea zvonului ca
Welington ar fi pierdut batalia de la Waterloo din anul 1815 împotriva lui Naopleon, care a
provocat un crah la bursa londoneza, timp în care Rothschild-zii au cumparat sub acoperire
cantitati uriase de actiuni la preturi de nimic. Când a sosit vestea ca Wellington câstigase de fapt
batalia, bursa a explodat, iar Rothschild-zii s-au îmbogatit peste noapte. Atunci când controlezi
mas-media, politicienii si bursa, asa cum fac Rothschild-zii, sa faci avere sau sa pornesti un
razboi devine o floare la ureche. Pretul mondial al aurului este stabilit si la ora actuala din
birourile lui N.M. Rothschild, iar bursele din întreaga lume sunt controlate de Fratia Babiloniana
prin intermediul familiilor de bancheri de genul Rothschild-zilor. De aceea, daca auziti de un
crah bancar într-o tara din Orientul Îndepartat, puteti fi siguri ca acest lucru convine Agendei
Fratiei. Un alt mecanism al ciclurilor pe care le controleaza Fratia consta în a-i încuraja pe
oameni sa investeasca pe bursele de capital pâna când companiile cotate devin masiv
supraevaluate. Fratia sparge apoi piata (vânzându-si actiunile cu putin înainte), iar majoritatea
oamenilor îsi pierd banii. Invers, când bursa se prabuseste, Fratia cumpara cantitati masive de
actiuni devalorizate. Apoi, bursa o ia din nou în sus, la fel si valoarea actiunilor recent
achizitionate, iar averea nemasurata a Fratiei nu înceteaza sa creasca. Întregul mecanism este o
manipulare pusa la cale pentru a împlini scopul central al reptilienilor: dobândirea controlului
total.

168
Declansarea razboaielor este un instrument perfect de facut avere si de schimbat status quo-ul.
Nu trebuie decât sa împrumuti ambele tabere pentru a finanta razboiul, apoi sa le oferi noi credite
pentru a-si reconstrui societatile devastate de razboi. Obtii astfel controlul asupra guvernelor
acelor tari si îti maresti simultan si averea. Acest control si aceasta putere îti permit apoi sa
construiesti o noua societate, conform agendei tale, dupa distrugerea vechii structuri sociale prin
razboiul declansat chiar de tine.Asa-zisele Protocoale ale Înteleptilor Sionului au fost descoperite
în secolul XIX si descriu în detalii incredibile evenimentele si metodele de manipulare la care am
asistat în secolul XX. Aceste documente au fost în mare parte creatia Rothschild-zilor si a
reptilo-arienilor. În realitate, ele nu sunt Protocoale ale unor Întelepti ai Sionului, ci ale
SIONULUI pur si simplu, ale Soarelui, respectiv ale Prioriei Sionului. Toate dezinformarile si
agresiunile la care au fost supusi cei care au facut publice aceste Protocoale – inclusiv eu – arata
disperarea Fratiei de a le discredita în fata opiniei publice. Protocoalele spun prea multe lucruri
pe sleau. Hitler s-a folosit de ele pentru a justifica partial oprimarea evreilor, dar cel care i le-a
dat a fost un agent khazar al lui Rothschild pe nume Alfred Rosenberg. Dupa parerea mea,
Protocoalele nu sunt „evreiesti”, asa cum au ajuns sa fie interpretate de oameni. Ele sunt opera
reptilo-arienilor si au fost facute intentionat sa para „evreiesti”, pentru ca oamenii sa nu-si dea
seama cine se ascunde în spatele lor. Pentru informatii suplimentare referitoare la aceste
Protocoale, va recomand lucrarea mea, Si adevarul va va face liberi, precum si cartea Revolta
robotilor.
Rothschild-zii au devenit una din familiile situate în centrul Agendei financiare si politice a
Fratiei. Dupa ce s-au ocupat de evenimentele din Europa, ei s-au extins în America, Africa de
Sud, iar apoi în întreaga lume. Toate capetele încoronate ale Europei le-au fost îndatorate,
inclusiv dinastia reptiliana habsburgica, apartinând Nobilimii Negre, care a condus Sfântul
Imperiul Roman timp de 600 de ani. Rothschild-zii au preluat de asemenea si controlul asupra
Bancii Angliei. Ori de câte ori a existat un razboi, ei s-au ascuns în spatele lui, creând din culise
conflictul si finantând toate taberele implicate. Capii familiei Rothschild nu sunt evrei, ci
reptilieni care au trimis milioane de evrei la moarte, pentru a-si împlini ambitiile bolnave. Au
fost asociati apropiati ai Casei de Windsor si au controlat oameni ca Edward VII, marele maestru
al francmasoneriei engleze. Edward era fiul reginei Victoria si al printului francmason german
Albert. Mountbatten-ii (fostii Battenberg-i germani) sunt rude de sânge cu Rothschild-zii, Lordul
Louis Mounbatten fiind cel care a aranjat casatoria reginei Elisabeta a II-a cu nepotul sau, printul
Philip, unind astfel doua linii genealogice reptiliene apartinând Nobilimii Negre. Mountbatten a
fost inclusiv mentorul printului Charles. Cunosc victime ale unor ritualuri satanice care mi-au
spus ca printre cei care i-au chinuit s-a numarat si Lordul Mountbatten, lucru care nu ma
surprinde deloc. Rothschild-zii si Bauer-ii (sau Bower-ii) au fost maestri în arta satanismului,
fiind, la fel ca si Mountbatten-ii, linii genealogice reptiliene sau Anunnaki. În Germania
medievala, Bauer-ii (în special Richard Bauer) se ocupau inclusiv cu alchimia si cu magia
ezoterica. Karl Marx, omul ales de Fratie pentru crearea comunismului, a fost studentul lui
Bruno Bauer la Universitatea din Berlin. Acest Bauer a fost singurul savant care a studiat Biblia
si care a avut curajul sa scrie deschis ca Noul Testament este o sinteza a ideilor lui Seneca si
Josephus (Piso). El a afirmat ca Iisus a fost creatia autorului care a scris Evanghelia dupa Marcu.
Aceasta nu este decât o dovada în plus a faptului ca liniile genealogice ale Fratiei au stiut
adevarul de la bun început.
Rothschild-zii s-au implicat de asemenea în Liga Tugenbund (sau Liga Virtutii), creata în anul
1786 ca o „societate sexuala deschisa”. Membrii acesteia, împreuna cu sotiile si fiicele lor, se
întâlneau acasa la o femeie pe nume Henrietta Herz, luând parte la tot felul de activitati si
ritualuri sexuale. Printre ei se numarau si cele doua fiice ale lui Moses Mendelssohn, agentul lui
Rothschild implicat în manipularea Revolutiei Franceze; marchizul de Mirabeau, un alt
francmason profund implicat în revolutie; si Frederick von Gentz, care avea sa devina unul din
agentii cei mai influenti ai lui Rothschild. În anul 1807 a urmat o a doua runda a Ligii
Tugenbund, în care Rothschild-zii s-au implicat din nou. Aceasta a fost creata de baronul von
Stein si s-a extins rapid, incluzând majoritatea politicienilor de frunte ai Germaniei, precum si
numerosi lideri militari si profesori de literatura si stiinta. Unul din membrii ei era William de

169
Hesse-Cassal. Rolul oficial al celei de-a doua Ligi Tugenbund a fost acela de a scapa Germania
de ocupatia lui Napoleon. Aceasta organizatie a avut legaturi strânse cu alte grupuri masonice,
precum Cavalerii Negri, Cavalerii Reginei Prusiei si Concordistii. Toate aceste societati secrete
erau derivate din structura vechilor Cavaleri Teutoni si au fost predecesoarele societatilor secrete
de mai târziu Thule, Edelweiss si Vril – arhitectele partidului nazist. Este aceeasi fata ascunsa
sub masti diferite, iar Rothschild-zii s-au ascuns sub majoritatea acestora, inclusiv în spatele
nazistilor. Daca sapi suficient de adânc, constati ca toate aceste grupuri se întrepatrund.
Aceasta retea aparent complexa (dar de fapt foarte simpla) de banci, afaceri, politici, mijloace
mas-media si societati secrete controleaza la ora actuala lumea, fiind coordonata din cartierul
general cu sediul la Londra. Controlul banilor si al sistemului bancar prin intermediul
Rothschild-zilor si al altora ca ei este esential pentru acest mecanism. Una din cele mai mari
lovituri a Fratiei a fost crearea în anul 1913 a Rezervei Federale, asa-zisa „banca centrala” a
Statelor Unite. În realitate, aceasta nu este nici federala si nici nu are vreo rezerva. Ea este un
cartel de banci private aflate în proprietatea a 20 de familii fondatoare, marea majoritate
europene, care decid împreuna rata dobânzii în locul guvernului SUA si îi împrumuta acestuia
bani inexistenti (cifre pe un ecran de calculator), pentru care platitorii de taxe trebuie sa plateasca
dobânda. Asa s-a nascut „deficitul american” – din nimic. Guvernul Federal al Statelor Unite nu
are în proprietate nici macar o singura actiune la Rezerva Federala, iar cetatenii americani nu pot
cumpara actiuni la aceasta banca. Profiturile bancii depasesc 150 de miliarde de dolari anual, ca
sa nu mai vorbim de faptul ca Rezerva Federala nu a publicat niciodata situatia sa financiara.
Acest profituri exorbitante sunt asigurate de câteva premise: 1) Fratia controleaza Guvernul
Statelor Unite (Compania Virginia sub un alt nume), care continua sa împrumute „bani” de la
„FED”; 2) Fratia controleaza Fiscul American (Serviciul pentru Afaceri Interne – IRS), care este
de asemenea privat, fiind de fapt o organizatie terorista ilegala care colecteaza impozitele de la
populatie; si 3) Fratia controleaza mas-media, asigurându-se astfel ca oamenii nu vor afla
niciodata adevarul despre punctele 1) si 2).
Fratia si-a dorit dintotdeauna o „banca centrala” a Americii privata, pentru a-si desavârsi astfel
controlul asupra economiei acestei tari. Când fruntasul francmason George Washington a devenit
primul presedinte american, el a numit un om de paie al Fratiei, Alexander Hamilton, în functia
de secretar al trezoreriei. Hamilton a creat Banca Statelor Unite, o banca centrala cu actionari
privati, care a început sa împrumute bani noului guvern al Statelor Unite, pe care a încercat de la
bun început sa-l controleze prin îndatorare. Priviti ce s-a întâmplat dupa crearea Bancii Centrale
a Angliei. Scenariul american s-a repetat întocmai. Banca Statelor Unite a generat o saracie atât
de mare, atâtea falimente si revolte, încât în cele din urma a trebuit sa fie închisa. Nu a trecut
însa mult si i-a fost creata o înlocuitoare: Rezerva Federala. Principala banca prin care au operat
Rothschild-zii în prima parte a secolului XX în America a fost Kuhn, Loeband and Company din
New York, condusa de Jacob Schiff. În vremea fondatorului familiei Rothschild, Mayer Amschel
Bauer, familia Schiff a locuit în aceeasi casa cu acesta. În anul 1902, Rothschild-zii si-au trimis
în America doi agenti, pe Paul si Felix Warburg, pentru a pune la cale crearea Rezervei Federale.
Fratele acestora, Max Warburg, a ramas în Europa pentru a conduce banca familiei, creata la
Venetia pe vremea când aceasta purta un alt nume: Abraham del Banco. Dupa ce a ajuns în State,
Paul Warburg s-a însurat cu Frieda Schiff, fiica lui Jacob Schiff – un alt exemplu perfect de
casatorie aranjata pentru a corespunde cerintelor liniilor genealogice si Agendei Fratiei. Cei doi
frati au devenit parteneri la Kuhn, Loeb and Company, Paul având un salariu de circa o jumatate
de milion de dolari (la valoarea de la începutul secolului XX). Acestea sunt sumele pe care le
câstiga cei implicati în acest joc de putere. Imaginati-va ce valoare ar reprezenta acest salariu
astazi.
Reteaua Fratiei a avut grija ca „democratul” si rozicrucianul Woodrow Wilson sa câstige
presedintia Statelor Unite în anul 1909. Principalul sau colaborator a fost un alt membru de
frunte al Fratiei, „colonelul” Mandel House. Wilson îl numea „a doua mea personalitate” sau
„alter egoul meu” si obisnuia sa spuna ca: „gândurile sale sunt una cu gândurile mele”. Nicicând
nu a rostit vreun presedinte american un adevar mai mare ca acesta. Asa cum au aratat
cercetatorii, bancherii Elitei din cartelul Rockefeller-Morgan-Rothschild-Harriman s-au întâlnit

170
în secret pe insula Jekyl din Georgia pentru a discuta tactica si natura legii pe care doreau sa o
treaca pentru a crea banca pe care si-o dureau atât de mult. Din câte se pare, insula Jekyl era o
proprietate a familiei Payseur si toti membrii grupului erau colaboratori ai lui Payseur. Purtatorul
lor de cuvânt în plan politic era senatorul Nelson Aldrich, bunicul lui Nelson Rockefeller, cel
care avea sa fie ales de patru ori guvernator al statului New York si vicepresedinte al Statelor
Unite dupa ce Gerald Ford l-a înlocuit pe Richard Nixon în urma scandalului Watergate din
1974. Fiica lui Aldrich, Abby, s-a maritat cu John D. Rockefeller Jr. Când a început dezbaterea
în Congres a Legii Rezervei Federale, bancherii care au scris-o s-au opus public în mod
zgomotos. Erau foarte nepopulari la vremea respectiva, asa ca doreau sa lase impresia ca legea
nu îi favorizeaza, marind astfel sprijinul opiniei publice, pentru ca legea sa treaca. Acest gen de
manipulari se petrec tot timpul. Orice ar afirma cineva în public despre un anumit eveniment,
întrebarile pe care trebuie sa ni le punem tot timpul sunt: „Cine are de câstigat de pe urma acestui
eveniment?” si „Cine are de câstigat daca eu cred în ceea ce mi se spune?”
Bancherii au reusit sa treaca legea chiar înainte de Craciunul anului 1913, când multi
congresmeni se aflau deja la casele lor, pentru a se bucura alaturi de familii. Acum, ei puteau
controla ratele dobânzilor americane si au facut o adevarata avere împrumutând guvernului bani
care nu exista, de pe urma carora au perceput însa dobânzi. Pentru a completa acest ciclu, ei
aveau nevoie de o finantare continua a guvernului, scop în care au introdus în acelasi an Legea
Impozitului Federal pe Venit. Pentru ca sa poata trece legea, aveau nevoie de un amendament la
Constitutia Americana, cel de-al 16-lea, scop în care era necesar consimtamântul a 36 de state.
Numai doua state au fost de acord, dar Filander Knox, secretarul de stat, a anuntat pur si simplu
ca majoritatea necesara a fost atinsa si legea a trecut. Pâna în zilele noastre impunerea
impozitului federal pe venit este ilegala, ceea ce nu împiedica Serviciul pentru Venituri Interne
sa colecteze continuu acest impozit. Unii ar putea spune ca am exagerat numind aceasta
operatiune un act de terorism, dar pentru a teroriza pe cineva nu trebuie sa îl ameninti cu arma
sau cu o bomba. Este suficient sa îl ameninti ca îi vei distruge caminul si ca îl vei da afara din
propria casa pentru a-l determina sa îti plateasca acest impozit ilegal. În treacat fie vorba, va rog
sa remarcati anul în care s-au produs aceste doua evenimente majore pentru Fratie, crearea
Rezervei Federale si adoptarea Legii Impozitului Federal pe Venit – 1913. Numerele si anii
conteaza foarte mult pentru acesti oameni, din cauza ciclurilor solare si astrologice. De aceea,
aceste evenimente au fost planificate cu grija sa se petreaca în anul 1913. Priviti obsesia pe care
a avut-o Fratia de-a lungul timpul pentru numarul 13. Când Rockefeller-ii au creat Consiliul
Guvernelor Statelor, pentru a controla în acest fel legislativele statelor americane, ei au plasat
sediul noii organizatii într-o cladire cu numarul 1313. Din aceleasi motive, foarte multe lucruri
interesante s-au întâmplat în anul 1933, caci 33 reprezinta un numar ezoteric major, cu o anumita
frecventa de vibratie.
Serviciul pentru Venituri Interne, care colecteaza impozitele din întreaga America, este tot o
companie privata, desi publicul larg crede ca este o institutie a guvernului lor. În anul 1863 s-a
creat Biroul pentru Venituri Interne, cu scopul de a colecta impozitele, dar în anul 1933 poporul
american a primit o noua lovitura. Trei membri din cercul lui Prescott Bush, Helen si Clitfton
Barton si Hector Echeverria, au creat Serviciul pentru Impozitul pe Venit si Audit Intern,
înregistrat în Delaware, statul american în care se pun cele mai putine întrebari. Prescott Bush a
fost tatal lui George Bush. În anul 1936, aceasta organizatie si-a schimbat numele în Serviciul
pentru Venituri Interne si a continuat sa functioneze ca o companie privata. În anul 1953, Biroul
initial pentru Venituri Interne a fost dizolvat, lasând Serviciul privat pentru Venituri Interne sa
colecteze toate impozitele, în cea mai mare parte ilegale. Cei care controleaza acest Serviciu sunt
aceiasi oameni care controleaza Rezerva Federala si Compania Virginia, sugând vlaga întregii
Americi. De fapt, Serviciul pentru Venituri Interne a fost creat de nazistii americani care l-au
finantat pe Adolf Hitler, sub coordonarea lui Prescott Bush, tatal lui George.
Magicienii negri ai Fratiei Babiloniene si-au tesut pânza iluziilor din cele mai vechi timpuri si
pâna astazi. Marea majoritate a populatiei nu întelege ce se întâmpla chiar sub ochii sai, caci
acesti oameni îsi pastreaza robele lungi si mastile satanice pentru ritualurile lor private, purtând
în public doar costume decente.

171
 CAPITOLUL UNSPREZECE

Babilonul global
Urmatorul capitol al povestii noastre este acoperit pe larg în Si adevarul va va face liberi, asa ca
nu îl voi mai repeta integral aici. Voi face totusi un scurt rezumat al evenimentelor, pentru a
putea trece apoi la noile informatii uluitoare pe care doresc sa vi le transmit.
Exploatarea incredibilului continent african este o poveste clasica, ce poate servi drept exemplu
pentru ceea ce ni se poate întâmpla. Aceasta operatiune oribila efectuata de Rothschild-zi,
Oppenheimer-i, Cecil Rhodes, Alfred Milner, Jan Smuts si nenumarati altii, a fost organizata
printr-o societate secreta a Elitei numita Masa Rotunda, creata la sfârsitul secolului al XIX-lea si
condusa de Cecil Rhodes, omul care afirma ca doreste un guvern mondial cu sediul în Marea
Britanie. Rhodes a condus Compania Africii de Sud si a creat alte companii, precum De Beers
Consolidated Mines si Consolidated Cold Fields. Între altele, Rhodes a fost prim ministru al
Coloniei Cape, iar scriitorul John Coleman (care sustine ca este un fost agent al serviciilor
secrete engleze) afirma ca a fost membru al unei organizatii numite Comitetul celor 300,
cunoscuta si sub numele de Olimpienii. Dupa cum explica Coleman, acestia sunt cei 300 de
oameni care conduc lumea, generatie dupa generatie, sub coordonarea unor grupuri chiar mai
mici, plasate deasupra lor în ierarhia mondiala. De câte ori voi cita nume care se regasesc pe lista
lui Coleman, voi folosi abrevierea (Com 300). Doresc sa precizez totusi ca exista oameni care se
îndoiesc ca John Coleman ar fi facut parte din serviciile secrete. O cunostinta care a lucrat la cel
mai înalt nivel în lumea financiara, în special în Elvetia, mi-a spus ca dupa parerea sa, aceste 300
de familii sunt cele mai reptiliene de pe planeta, aceasta fiind singura explicatie a apartenentei
lor la acest grup select. Rhodes si-a început cariera în arta manipularii pe vremea când era
student la Universitatea din Oxford, o institutie vestita pentru educarea personalului Fratiei.
Mentorul sau a fost John Ruskin, un profesor de arte frumoase care a ramas o legenda pâna
astazi la Oxford. Ruskin era adeptul declarat al puterii centralizate si al aproprierii de catre stat a
tuturor mijloacelor de productie si de distributie. Ideile sale au stat pâna de curând la baza
filozofiei oficiale a Partidului Laburist din Marea Britanie, fiind incluse si în opera lui Karl Marx
si Friedrich Engels, motiv pentru care au fost adoptate ca fundament al comunismului marxist
care avea sa puna în curând stapânire pe tarile din Europa Centrala. Majoritatea cercetatorilor
considera ca Ruskin a avut legaturi cu Illuminati bavarezi si ca el a stat la baza crearii Societatii
Fabian, o alta operatiune a Fratiei care manipuleaza si la ora actuala Partidul Laburist din Marea
Britanie, si nu numai. Ruskin a fost un adept al lui Platon, la fel ca majoritatea clonelor Fratiei
precum Rhodes, Engels, Weishaupt, Rothschild-zii si asociatul celor din urma, Moses
Mendelssohn, unul din principalii manipulatori din spatele Revolutiei Franceze. Rhodes era atât
de fascinat de Ruskin încât i-a copiat de mâna discursul inaugural si l-a pastrat de-a lungul
întregii vieti, avându-l la el oriunde s-ar fi dus. Ruskin a avut un impact extrem de puternic
asupra multor studenti de la Oxford si Cambridge, care aveau sa joace mai târziu un rol decisiv
în manipularile din secolul XX. Printre ei se numara si bancherul controlat de Rothschild-zi,
Alfred Milner.
Desi Rhodes era seful Mesei Rotunde, controlul real era exercitat de Rothschild-zi si de alte linii
genealogice precum Astor-ii si Cecil-ii. Familia Astor a fost una din marile finantatoare ale unor
organizatii ale Fratiei precum Institutul Regal pentru Afaceri Internationale, iar Waldorf Astor a
fost unul din liderii acestuia. Astor-ii erau nucleul unui grup cunoscut sub numele de Cliveden
Set, numit dupa domeniul Cliveden, situat nu departe de castelul Windsor. Numele de Astor
deriva de la cel al zeitei antice Ashtoreth. Din rândul familiei Cecil facea parte Lordul Salisbury
(Com 300), primul ministru britanic si secretarul însarcinat cu afacerile externe pe vremea când
Masa Rotunda punea la cale Razboiul Barilor din Africa de Sud, în care au murit zeci de mii de
barbati, femei si copii. Multi dintre acestia au murit în taberele de concentrare ale
francmasonului Lord Kitchener (Com 300). Lordul Salisbury era prieten apropiat cu Winston
172
Churchill, un alt lider al Fratiei care avea sa fie folosit cu mare succes în timpul celui de-al
Doilea Razboi Mondial. Manipularea si genocidul provocate de Rhodes si de Masa Rotunda au
avut drept scop asigurarea controlului asupra rezervelor de substante minerale din Africa de Sud,
care continua sa fie detinut si la ora actuala de catre familia Oppenheimer. Chiar Uniunea Africii
de Sud a fost creata de Masa Rotunda în urma unei campanii conduse de bancherul si omul lui
Rothschild, Alfred Milner (Com 300), care avea sa devina noul lider al societatii secrete dupa
moarta lui Rhodes în anul 1902. Rhodes a lasat prin testament fonduri care sa sprijine activitatea
Mesei Rotunde, dar principalii finantatori ai acesteia au ramas Rothschild-zii. Testamentul a
lasat o suma considerabila de bani pentru finantarea unui proiect numit Bursele Rhodes.
Comitetul acestei institutii acorda burse câtorva studenti (din alte tari) alesi pe sprânceana de
catre Fratie, permitându-le sa fie educati la Universitatea Oxford, pentru a fi îndoctrinati în
Agenda „guvernului mondial”. Proportia studentilor care au primit aceste burse si care se întorc
în tarile lor de origine, primind posturi în structurile de putere, este remarcabila. De aceea,
procesul de selectie a lor tine în mod decisiv seama de istoria lor genetica. Spre exemplu, cel mai
faimos student al bursei Rhodes din lumea moderna este Bill Clinton, fostul Presedinte al
Statelor Unite. Principalul sef al ambelor sale campanii electorale a fost un alt bursier Rhodes,
George Stephanopoulos. Liderii viitorului sunt alesi din timp si educati de la vârste fragede,
uneori chiar de la nastere, asa cum vom vedea imediat. Un alt bursier Rhodes a fost Fred Franz,
fostul presedinte al Societatii Turnul de Veghe (Martorii lui Iehova), care a refuzat însa sa
accepte educatia primita la Oxford, servind Fratia prin înlocuirea liderului organizatiei Martorii
lui Iehova, francmasonul Charles Taze Russell, care a fost ucis în cadrul unui ritual tinut de
Haloween, în anul 1916. Revista Martorilor lui Iehova, Turnul de Veghe, nu contine decât
imagini subliminale si simboluri ezoterice. George Eastbrooks, cel care le-a predat serviciilor
secrete britanice cursuri de hipnotism si control al mintii, a fost de asemenea un bursier Rhodes.
Pâna în anul 1915 au fost create si alte filiale ale Mesei Rotunde în Africa de Sud, Canada,
Statele Unite, Australia, Noua Zeelanda si India. În Statele Unite, Masa Rotunda a fost
reprezentata, la fel ca în celelalte societati secrete, de liniile genealogice si familiile de bancheri
sosite din Europa, precum Rockefeller-ii, J.P. Morgan si Edward Harriman, desi, asa cum am
vazut, chiar si acestia erau simple marionete în mâinile altor puteri mai presus decât ei. Ei s-au
folosit de banii lui Rothschild si ai lui Payseur pentru a-si construi imperii uriase prin care au
instituit controlul asupra sistemului bancar, al lumii afacerilor, petrolului, otelului, etc.,
conducând economia Statelor Unite, la fel cum procedeaza Openheimer-ii în Africa de Sud.
Toate aceste filiale se subordoneaza însa centrului de control operational din Europa, în special
din Londra. Aceste familii americane, supranumite „Establishment-ul de pe coasta de est”,
reprezinta principala forta care se ascunde în spatele uneia din cele mai sinistre societati satanice
americane, numita Skull and Bones (n.n. craniu si oase), cu sediul într-un mausoleu cu ferestre
zidite situat în campusul Universitatii Yale din Connecticut, cunoscut sub numele de
„Mormântul”. În timpul semestrelor, studentii alesi pe sprânceana care fac parte din aceasta
organizatie se întâlnesc aici de doua ori pe saptamâna. Societatea face parte din vasta retea de
organizatii secrete în rândul carora s-au numarat de-a lungul timpului templierii, francmasoneria
si Masa Rotunda. Simbolul craniului si al oaselor încrucisate este asociat cu ceremoniile
cavalerilor templieri si ale altor grupuri ale Fratiei care au inspirat aceasta societate secreta ai
carei membri beau sânge si practica ritualuri sataniste. Alte universitati ale Fratiei din Statele
Unite, precum Harvard, au societati secrete similare, dar Skull and Bones ramâne de departe cea
mai influenta. O retea de acelasi tip functioneaza si în Marea Britanie la Oxford, Cambridge,
Edinburgh si alte universitati. Se crede ca societatea Skull and Bones a fost creata în SUA acum
mai bine de 150 de ani, sub numele de Capitolul 322 al unei societati secrete germane, cunoscuta
si ca Fratia Mortii. Dat fiind ca George Bush este unul din membrii ei, nu-mi pot imagina un
nume mai potrivit. Ce se stie absolut sigur este ca societatea Skull and Bones a fost creata între
anii 1832-33 de un grup care i-a inclus pe Daniel Coit Gilman, cel care a creat fundatiile Fratiei
scutite de la plata impozitelor, precum Rockefeller Fundation si Carnegie Endowment for
International Peace. Alti fondatori ai societatii Skull and Boines au fost: generalul William
Huntington Russell si Alfonso Taft, cel din urma apartinând unei familii americane faimoase.

173
Taft a fost secretar însarcinat cu razboiul în administratia Grant, iar fiul sau, William Howard
Taft, a fost singurul om din istoria Statelor Unite care a îndeplinit simultan functia de Presedinte
si pe cea de sef al departamentului justitiei. La fel ca si Russell-ii, Taft-tii sunt una din liniile
genealogice înrudite cu George Bush, membru al aceleiasi societati Skull and Bones. Aceasta
societate este profund rasista si a fost finantata din banii obtinuti din traficul de droguri
coordonat de Russell-i. Societatea este încorporata în Trustul Russell, iar ceremoniile sale de
initiere sunt tinute pe o insula de pe râul St Lawrence aflata în proprietatea Asociatiei Trustului
Russell. Cea mai mare parte a terenului pe care este construita Universitatea Yale se afla în
proprietatea aceleiasi asociatii.
Familia Russell si-a facut averea din traficul cu opiu adus din Turcia în China în timpul
razboaielor opiului, când Fratia-Nobilimea Neagra din Londra a invadat China cu droguri care
creeaza dependenta. Mai târziu, Russell-ii s-au unit cu alte familii precum Coolidge si Delano
(propus pentru Com 300), care au dat Presedintii SUA Calvin Coolidge si Franklin Delano
Roosevelt. Russell-ii obisnuiau sa arboreze pe vasele pe care transportau drogurile steagul cu
craniul si oasele încrucisate, iar Societatea Craniu si oase continua traditia comertului cu droguri
prin oameni precum George Bush, unul din marii baroni ai drogurilor din America de Nord.
Aceasta Societate este dominata de 20-30 de familii care provin de pe Coasta de Est. Marea
majoritate pretind ca se trag din aristocratia britanica (lucru adevarat) si ca au linii genetice care
merg pâna la primele familii „puritane” care au sosit în America prin anii 1630-1660, în timpul
politicii de emigrare inspirata de Francis Bacon si de acolitii sai. Aceste familii au dispus de la
bun început de putere financiara, sau s-au asociat prin casatorie cu marii moguli precum
Rockefeller-ii si Hariman-ii. Principalul criteriu de admitere în Societatea Skull and Bones este
cel genetic. Altfel spus, numai cei care sunt suficient de reptilieni pot adera la aceasta societate.
Principalii jucatori în procesul de manipulare din secolul XX au fost initiati în Societatea Skull
and Bones pe când erau studenti la Yale. Printre ei s-a numarat Averell Harriman, fiul lui
Edward si unul din cei mai activi manipulatori ai Fratiei pâna la moartea sa din anul 1986. Tatal
lui George Bush, Prescott Bush, a fost si el un membru al societatii Skull and Bones, ramânând
legendar pentru devalizarea mormântului sefului apas Geronimo, caruia i-a luat craniul, pe care
l-a dus la sediul societatii din Yale pentru ceremoniile acesteia (vezi Si adevarul va va face
liberi). Prescott Bush a facut avere în cadrul imperiului Harriman (Payseur/Rothschild), si l-a
finantat mai târziu pe Adolf Hitler.
Asadar, la începutul secolului XX situatia se prezenta astfel: cartierul general operational al
Fratiei era situat la Londra. Fratia Babiloneana a creat un grup de elita numit Masa Rotunda, cu
filiale în toata lumea. Prin intermediul acesteia si al celorlalte societati secrete asociate, banci,
afaceri, ziare si oameni politici, a controlat Statele Unite, Canada, Africa de Sud si alte tari
africane, Australia, Noua Zeelanda, India, o mare parte din Orientul Îndepartat, inclusiv Hong
Kong-ul, si spatii întinse din restul lumii grupate sub titlul de „Imperiu Britanic”. Unul din
rolurile principale în aceasta retea l-a jucat familia regala engleza, condusa dupa moartea reginei
Victoria de fiul francmason al acesteia, Edward VII, urmat dupa moartea sa în anul 1910 de
George V Edward. În asociere cu prietenii sai din City-ul londonez, apartinând Nobilimii Negre,
acesta a sporit considerabil averea personala a familiei regale. Pentru a-si ascunde originea
germana, familia regala si-a schimbat numele în timpul ororilor din Primul Razboi Mondial din
Saxa-Coburg-Gotha în Windsor. Aceasta a fost reteaua globala de la începutul secolului XX,
care a pregatit scena pentru manipularea grotesca ce a urmat în acest secol. Voi descrie pe scurt
aceste evenimente în capitolul de fata, dar pentru o viziune mai detaliata, va recomand cartea
mea anterioara, Si adevarul va va face liberi.

Primul Razboi Mondial

Fratia avea nevoie de un razboi general pentru a distruge status quo-ul global, astfel încât sa
poata reconstrui societatea de dupa razboi dupa chipul si asemanarea sa. Mecanismul de creare a
problemei – reactie – gasire a solutiei a functionat impecabil. Dupa Primul Razboi Mondial,
puterea a ramas în mâinile unui numar mai mic de oameni decât înainte. Guvernul britanic si cel
american de dupa razboi erau controlate în totalitate de Masa Rotunda. Printre membrii din
174
Marea Britanie ai acestei organizatii se numarau: Alfred Milner (Com 300) si Lord Balfour
(Com 300), iar printre cei americani se afla colonelul House (Com 300), cel care i-a dictat
politicile Presedintelui Woodrow Wilson. În Germania, seful oficial al statului era Împaratul
Wilhelm II, înrudit cu familia regala britanica ce avea sa devina în curând cunoscuta sub numele
de Windsor. Principalul colaborator al lui Wilhelm era seful francmasonilor din Germania, Otto
von Bismark, arhitectul Imperiului German, alaturi de alti francmasoni, proveniti din alte linii
genealogice. Cancelarul lui Wilhelm a fost Bethmann-Hollweg, membru al familiei de bancheri
Bethman din Frankfurt si var cu Rothschild-zii. Bancherul personal al lui Wilhelm era Max
Warburg, fratele lui Paul si al lui Felix, cei care au contribuit la crearea Rezervei Federale. Între
timp, Rothschild-zii cumparasera agentia de stiri germana, Wolff, pentru a controla fluxul
informatiilor care ajungeau la poporul german, dar si dinspre Germania catre restul lumii. Unul
din directorii executivi ai agentiei Wolff era chiar… Max Warburg. Mai târziu, Rothschild-zii
aveau sa cumpere actiuni la agentia de presa Havas din Franta si la agentia Reuters din Londra
(agentiile de presa sunt cele care furnizeaza „stirile” catre celelalte organizatii media).
Declansarea razboiului avea nevoie doar de un incident care sa justifice ostilitatile. Acest
incident a fost asigurat de un agent al societatii secrete sârbe numita Ordinul Mâinii Negre, care
l-a asasinat pe arhiducele Ferdinand, mostenitorul tronului austro-ungar, pe data de 28 iunie
1914. Exact în aceeasi zi, în Rusia s-a încercat un atentat la viata celui mai de încredere
consultant al tarului, Grigori Iefimovici Rasputin, care nu sustinea razboiul. Ordinul Mâinii
Negre s-a format în anul 1911 ca un Ordin al Mortii, având ca sigiliu un pumn înclestat tinând un
craniu si doua oase încrucisate, lânga care se afla un pumnal, o bomba si o sticluta de otrava. O
imagine cât se poate de draguta! Din câte se pare, liderii Ordinului Mâinii Negre s-au întâlnit în
luna ianuarie 1914 cu francmasonii francezi si cu cei ai Marelui Orient la hotelul St Gerome din
Toulouse, pentru a pune la cale asasinarea din Sarajevo. Asasinii propriu-zisi, condusi de Gavrilo
Princip, erau bolnavi de tuberculoza si oricum nu mai aveau mult de trait. Erau patrioti naivi,
convinsi prin manipulare ca ceea ce faceau va servi miscarii nationale sârbe, desi adevaratul scop
a fost implementarea unei Agende a Fratiei de care probabil nici macar nu stiau ca exista. La fel
se petrec lucrurile cu asasinii si teroristii din întreaga lume si din toate timpurile.
Filialele germane ale Fratiei au început ostilitatile, iar cele din restul Europei au reactionat.
Soldatii care au luptat efectiv în acest razboi au fost simpli pioni într-un joc pe care nu l-au
înteles. Într-o singura batalie, o jumatate de milion de oameni au murit în transeele din nordul
Frantei. A fost un adevarat carnagiu, într-o regiune care reprezinta un pamânt sacru pentru
satanistii si bautorii de sânge care conduc aceasta lume si care privesc aceste victime ca pe un
ritual de sacrificare în masa pe care îl aduc ca ofranda reptilienilor. Razboiul a fost creat prin
mecanismul clasic de creare a problemei – reactie – gasire a solutiei. Aceeasi tehnica a fost
folosita pentru a atrage în razboi Statele Unite. În campania electorala, Woodrow Wilson le-a
promis americanilor ca nu va permite intrarea în razboi a Statelor Unite. Daca nu le-ar fi facut
aceasta promisiune, nu ar fi fost ales niciodata. El cunostea însa foarte bine Agenda Fratiei, asa
ca în anul 1916 vasul american de pasageri Lusitania a fost scufundat. Pretextul a fost suficient
pentru ca America sa intre în razboi, la fel cum asasinarea arhiducelui Ferdinand a fost pretextul
Germaniei pentru a declansa razboiul, iar atacarea portului Pearl Harbour de catre japonezi în
anul 1941 i-a permis presedintelui de atunci al Statelor Unite, Franklin Delano Roosevelt, sa
forteze intrarea Americii în cel de-al Doilea Razboi Mondial. Se pare ca membrul uneia din
liniile genealogice importante, Alfred Gwynne Vanderbilt, se afla pe Lusitania atunci când s-a
scufundat. Desi i s-a trimis o telegrama sa nu se urce pe acel vas, aceasta nu a ajuns la el. Seful
Departamentului SUA pentru Industriile de Razboi a fost un alt exponent important al Fratiei în
secolul nostru. Numele acestuia era Bernard Baruch (Com 300). El nu s-a sfiit sa declare ca: „are
probabil mai multa putere în acest razboi decât orice al om…”. Baruch si Mandel erau cele doua
persoane care luau deciziile de zi cu zi în filiera americana a Societatii Mesei Rotunde.
Prin anii 50, o noua confirmare a modului în care a fost manipulat Primul Razboi Mondial a
venit în urma unei investigatii a Congresului SUA care a luat în vizor fundatiile „scutite de taxe”
din Statele Unite, printre care Rockefeller Foundation, Ford Foundation si Carnegie Endowment
for International Peace. Investigatorii au descoperit ca aceasta din urma a contribuit la

175
manipularea razboiului! Acesta este un alt aspect important de remarcat: Fratia îsi numeste
organizatiile astfel încât populatia sa creada ca scopul lor este opus celui pe care îl au de fapt.
Spre exemplu, daca vrei sa faci trafic de droguri fara a fi suspectat, cea mai buna acoperire este o
agentie anti-drog. Daca vrei sa distrugi natura si viata în salbaticie, o poti face printr-o agentie de
protectie a mediului înconjurator si a animalelor. Daca vrei sa faci ritualuri satanice, se
recomanda o institutie a bisericii crestine. Investigatia Congresului, condusa de Comitetul Reece,
a descoperit ca aceste fundatii aveau comitele de conducere mai mult sau mai putin comune si ca
finantau „educatia” si „stiinta” pentru a-si promova propria Agenda de centralizare a puterii
globale. De pilda, rezultatele „cercetarilor” stiintifice erau convenite înainte ca finantarea sa fie
acordata. Daca oamenii de stiinta nu acceptau aceste conditii, nu primeau finantarea. De altfel,
aceasta este una din principalele modalitati prin care cunoasterea stiintifica este suprimata. La
ora actuala exista cunoasterea necesara pentru ca nimeni sa nu mai sufere de foame pe aceasta
planeta si pentru a scapa de tehnologia poluanta si înalt consumatoare de energie, dar ea nu este
luata în calcul de interesele care conduc lumea. Descoperirile Comitetului Reece legate de
Primul Razboi Mondial au aparut în urma investigarii Fundatiei Carnegie pentru Pace
Internationala. Directorul stiintific al comisiei, Norman Dodd, povesteste în raportul sau ca
cineva a pus la o sedinta a sefilor fundatiei Carnegie urmatoarea întrebare:

„‚Exista vreun alt instrument mai eficient decât razboiul daca vrei sa schimbi viata unui
întreg popor?’ Toata lumea a fost unanim de acord ca nu exista, asa ca s-a trecut la
urmatoarea întrebare: ‚Cum facem sa implicam Statele Unite în acest razboi?’”

Dupa care, Dodd continua:

„Au pus apoi urmatoarea întrebare: ‚Cum procedam pentru a controla masinaria
diplomatica a Statelor Unite?’ Raspunsul a fost simplu: ‚Trebuie sa controlam
Departamentul de Stat’. Am înteles astfel ce s-a întâmplat când am descoperit ca
Fundatia Carnegie a ajuns sa controleze printr-o agentie creata de ea toate numirile în
posturi înalte din Departamentul de Stat. În cele din urma, am intrat în razboi. Într-o alta
sedinta, tinuta în anul 1917, aceiasi directori ai fundatiei au avut tupeul sa se felicite
singuri pentru decizia pe care au luat-o cu doi ani în urma, caci impactul razboiului arata
ca viata oamenilor s-a modificat într-adevar dramatic, asa cum prevazusera. Au mers
chiar mai departe, trimitându-i domnului Wilson o telegrama în care îi recomandau sa aiba
grija ca razboiul sa nu se termine prea repede”.

Dodd a mai spus ca persoana care s-a ocupat de investigatie, Kathryn Casey, a descoperit si alte
procese verbale din care rezulta ca sefii fundatiei Carnegie urmareau sa împiedice revenirea
americanilor la viata de dinainte de razboi. La urma urmei, schimbarea modului de viata al
populatiei fusese însusi scopul razboiului. Dodd a spus:

„Au ajuns la concluzia ca pentru a preveni revenirea la modul de viata de dinainte de

razboi, cea mai buna cale este de a controla procesul educativ. Au apelat atunci la cei de
la fundatia Rockefeller, carora le-au cerut: ‚Sunteti de acord sa preluati voi controlul
asupra educatiei si al tematicii scolare?’ Ceilalti au fost de acord. Împreuna, ei au stabilit
ca cea mai buna cale era de aschimba felul în care se preda în scoli istoria Statelor Unite.
În acest scop, au apelat la cel mai mare istoric american la vremea respectiva si i-au cerut
sa modifice perspectiva asupra istoriei”.

Asa se explica de ce nu poti afla ce s-a întâmplat de fapt citind cartile oficiale de istorie. Acestea
nu spun decât ce doreste Fratia sa aflati. Aceste informatii contrafacute le sunt predate copiilor si
tinerilor din scoli si universitati sub numele de „educatie”. Aceleasi transformari le-au suferit si
celelalte materii. Aceasta este „educatia” pe care o primesc tinerii americani, ai caror parinti
muncesc o viata întreaga pentru a le-o putea oferi. Ei strâng cureaua si fac economii pentru ca
progeniturile lor sa fie îndoctrinate, nu educate. Scopul Primului Razboi Mondial a fost de a
remodela lumea dupa imaginea dorita de reptilieni. Cei care s-au adunat în anul 1919 la
176
Versailles (din nou lânga Paris!) pentru a decide ce se va întâmpla dupa razboi au fost chiar cei
care l-au provocat. Locul ales nu a fost întâmplator. Palatul Versailles este cunoscut sub numele
de Palatul Regelui Soare. Liderii „victoriosi” care s-au prezentat la Versailles au fost Woodrow
Wilson, presedintele Statelor Unite, Lloyd George (Com 300), primul ministru al Marii Britanii,
si Georges Clemenceau, primul ministru al Frantei. Ce se întâmpla însa în spatele scenei? Wilson
era „sfatuit” de colonelul Mandel House (Com 300) si de Bernard Baruch (Com 300), cei doi
reprezentanti de frunte ai lui Rothschild si ai Societatii Mesei Rotunde, Lloyd George era sfatuit
de Alfred Milner (Com 300), liderul oficial al Mesei Rotunde, si de Sir Phillip Sassoon, un
descendent direct al lui Mayer Amschel Rothschild; iar Clemenceau îl avea drept consultant pe
Georges Mandel, ministrul sau de interne, al carui nume real era Jeroboam Rothschild. Din
Comisia Americana pentru Negocierile de Pace mai faceau parte: fratii Dulles (a caror reputatie
sinistra este bine cunoscuta); Paul Warburg; Thomas Lamont, din partea lui J.P. Morgan
(Payseur); Robert Lansing, secretarul de stat si unchiul celor doi frati Dulles; si Walter Lippman
(Com 300), fondatorul filialei americane a Societatii Fabian. Toti erau membri ai unor linii
genealogice reptiliene. Din delegatia germana facea parte Max Warburg, fratele lui Paul
Warburg, aflat în tabara americana! Gazda conferintei era baronul Edmund de Rothschild, care
milita pentru crearea unui stat evreiesc în Palestina. Conferinta de Pace de la Versailles a
confirmat de altfel acceptarea cererii sale. Acestea sunt informatii precise, dar nu le veti gasi în
nici una din cartile oficiale de istorie. Conferinta a decis, între altele, înfiintarea Tribunalului
Penal International de la Haga, în Olanda, si a Ligii Natiunilor, prima încercare a Fratiei de a
crea o organizatie globala care sa se transforme treptat într-un guvern mondial. Prima versiune a
actului de înfiintare a Ligii Natiunilor a fost redactata de colonelul House, acelasi om care i-a
redactat lui Woodrow Wilson faimoasele sale „paisprezece puncte” pe care le-a atins la
Conferinta de la Versailles. Cu niste ani în urma, House a scris un roman intitulat Philip Dru:
Administrator. Mai târziu, a recunoscut ca ceea ce a prezentat în roman ca fictiune s-a petrecut
de fapt în realitate. În carte, care a fost publicata sub anonimat cu doi ani înainte de declansarea
Primului Razboi Mondial, el a propus înfiintarea unei organizatii numite… Liga Natiunilor.
Razboiul nu a fost altceva decât un complot menit sa duca mai departe Agenda Fratiei, desi a
costat vietile a milioane de oameni. Liga Natiunilor nu a avut succes, dar ambitia Fratiei s-a
împlinit pâna la urma, prin înfiintarea Organizatiei Natiunilor Unite, în anul 1945. Ce-i drept, a
mai fost necesar un razboi pentru asta!

Revolutia Rusa / Razboiul Rece

Revolutia Rusa, declansata în anul 1917, în timpul Primul Razboi Mondial, a condus la aparitia
Uniunii Sovietice, iar mai târziu a unui asa numit „Razboi Rece”. Unul din principalele
instrumente de care se foloseste Fratia pentru a-i manipula pe oameni consta în crearea unor
monstri care sa-i sperie pe acestia. Asa au procedat si cu comunismul din Uniunea Sovietica si
China. Ierarhia politica a celor doua tari a facut parte integranta din reteaua societatilor secrete si
liniilor genealogice ale Fratiei, dar, ca de obicei, marea majoritate a oamenilor nu stiu aceste
lucruri. Opinia publica internationala a crezut tot timpul ca liderii americani si cei sovietici se
opun unii altora pentru ca o tara era capitalista, iar cealalta comunista. Nimic mai putin adevarat.
Cele doua conduceri sunt carteluri aparent diferite, dar în ultima instanta sunt conduse de aceiasi
oameni. Comunismul a fost creat de Wall Street si de City-ul londonez, cu scopul de a cea o
stare generalizata de teama si un conflict urias, astfel încât sa-si poata impune mai usor Agenda.
Ca de obicei, au planificat totul îndelung, înainte de a trece la fapte. Manifestul Comunist a fost
scris de Karl Marx si de Friedrich Engles. Marx a fost studentul unui ocultist german, Bruno
Bauer (Rothschild) si s-a însurat cu o descendenta a unei linii genealogice reptiliene din
aristocratia scotiana. O buna parte din scrierile sale sunt antisemite, ceea ce poate parea
contradictoriu, caci multa lume îl considera evreu. Ei bine, nu a fost evreu. A fost doar un
„arian” dintr-o linie genealogica ce si-a facut datoria pentru cauza (cauza reptiliana, desigur). În
toate aceste decenii, stânga politica l-a ridicat în slavi pe Marx ca pe un „om al poporului”. În
realitate, el a fost un om care a creat o închisoare pentru popoare. Actiunea efectiva a început în
Rusia, odata cu atragerea tarului în razboiul împotriva japonezilor (printr-o manipulare a lui
177
Rothschild), în anul 1905. Ramura europeana a Rothschild-zilor i-a împrumutat bani tarului
pentru sustinerea razboiului, în timp ce ramura americana, Kuhn, Loeb and Company, i-a
finantat pe japonezi. Razboiul a distrus economia rusa, ca sa nu mai vorbim de faptul ca
împrumutul acordat de Rothschild-zi trebuia returnat, plus dobânzile de rigoare. Acest lucru a
alimentat revolta populatiei, care se afla deja în fierbere. Când Primul Razboi Mondial a început
si Rusia a intrat în conflict împotriva Germaniei, aprovizionarea armatei ruse cu armament de
catre companiile lui Rothschild precum Vickers Maxim au fost sistematic întârziate, ceea ce a
condus la o revolta a soldatilor. Vickers Maxim era o companie controlata de Ernest Cassel, un
asociat de afaceri al lui Kuhn, Loeb and Company, dar actionari majoritari erau Rothschild-zii.
Fiica lui Ernest Cassal s-a maritat cu Lord Mountbatten (el însusi un Rothschild), cel care a
aranjat casatoria reginei Elisabeta cu nepotul sau, printul Philip. Interconexiunile liniilor
genealogice reptiliene sunt pur si simplu fantastice.
Revolutia Rusa a pus capat celor 300 de ani de domnie a familiei Romanov, perioada care a
început în secolul XVII cu venirea pe tronul Rusiei a lui Mihail Romanov. Se crede ca acesta a
fost sprijinit de ocultistul si rozicrucianul dr. Arthur Dee si de serviciile secrete britanice. Arthur
Dee era fiul doctorului John Dee, astrologul de trista reputatie al reginei Elisabeta I. Oricum ar fi,
aceste familii regale sunt subordonate Agendei, iar acum sosise timpul ca Romanovii de
paraseasca puterea. Acelasi principiu s-a aplicat si dinastiilor Habsburg si Hohenstaufen, cam în
aceeasi perioada. Infrastructura necesara înlaturarii Romanovilor de la putere era de mult creata,
francmasonii, rozicrucienii si alte grupari secrete înflorind în Rusia înca de la jumatatea secolului
al XVIII-lea. Prima tentativa de înlaturare a Romanovilor a fost facuta de Alexander Kerenski,
un francmason finantat de Wall Street si de Londra. Un al doilea val de violente, mult mai brutal,
a fost condus de Leon Trotski si de Lenin. Trotski a parasit Germania si s-a stabilit la New York,
de unde a plecat în Rusia si s-a alaturat revolutiei bolsevice. A intrat în Rusia cu un pasaport
american pe care i l-a dat chiar Presedintele Woodrow Wilson si avea la el 10.000 de dolari
primiti de la familia Rockefeller. A fost întâmpinat în Rusia de Lenin, care a ajuns aici din
Germania, într-un tren sigilat caruia i s-a acordat toata securitatea necesara si care a trecut prin
Suedia si Elvetia. Propaganda bolsevica a fost finantata masiv de germani. În timp ce Lenin,
Trotski si compania condamnau public „capitalismul”, ei erau finantati de bancherii Fratiei de pe
Wall Street si din Londra, aceiasi oameni care aveau sa-l finanteze mai târziu pe Hitler. În
autobiografia sa, Trotski recunoaste ca a primit o parte din aceste împrumuturi, multe dintre ele
fiind aranjate de Alfred Milner (liderul Mesei Rotunde) si „Alexander” Gruzenberg (al carui
nume real era Michael), principalul agent bolsevic din Scandinavia si sfatuitor de taina al bancii
new-yorkeze Chase National Bank, aflata în proprietatea lui J.P. Morgan (Payseur). Unul din cei
mai activi agenti care au intermediat legaturile dintre bolsevici, Londra si Wall Street a fost Olof
Aschberg, care a devenit cunoscut sub porecla de bancherul bolsevicilor. Banca sa se numea Nya
Banken si fusese înfiintata în anul 1912, la Stockholm. Agentul londonez al lui Aschberg era
North Commerce Bank, al carei presedinte era Earl Grey, un membru al Mesei Rotunde si
prieten bun cu Cecil Rhodes. Un alt asociat apropiat al lui Aschberg era Max May, vice-
presedintele bancii Guaranty Trust a lui J.P. Morgan (Payseur), responsabil pentru operatiunile
de peste ocean ale bancii.
În anul 1915 s-a creat Corporatia Internationala Americana, cu scopul precis de a finanta
revolutia rusa. Directorii acesteia reprezentau interesele Rockefeller-ilor, ale lui Kuhn, Loeb and
Company (Rothschildzilor), ale familiilor DuPont si Harriman, si ale Rezervei Federale. Printre
acesti directori s-a numarat si George Herbert Walker Bush, bunicul lui George Bush.
Rothschild-zii au finantat direct revolutia prin intermediul lui Jacob Schiff de la Kuhn, Loeb and
Company. Bancherii Fratiei din Marea Britanie, Statele Unite, Rusia, Germania si Franta s-au
întâlnit în Suedia în vara anului 1917 si au cazut de acord ca Kuhn, Loeb and Company sa faca
un depozit de 50 de milioane de dolari la o banca din Suedia pentru uzul lui Lenin si Trotski.
Într-un articol aparut în numarul din 3 februarie 1949 al revistei The New York American
Journal, nepotul lui Jacob Schiff povesteste ca bunicul sau le-a platit celor doi „revolutionari” o
suma suplimentara de 20 de milioane de dolari. Plata sumei de 20 de milioane acordata
bolsevicilor prin intermediul lui Elishu Root (avocatul lui Kuhn, Loeb and Company si fost

178
secretar de stat al SUA) este înregistrata în arhiva Congresului, în data de 2 septembrie 1919.
Aceasta investitie nu numai ca a urgentat implementarea Agendei Fratiei, dar a adus si un profit
de necrezut. Unii cercetatori sustin ca Lenin le-a platit lui Kuhn, Loeb and Company, între 1918-
1922, echivalentul în ruble al nu mai putin de 450 de milioane de dolari. De altfel, aceasta suma
nu însemna nimic prin comparatie cu profiturile obtinute mai târziu prin exploatarea bogatiilor
naturale, ale economiei si populatiei Rusiei, ca sa nu mai vorbim de jefuirea averii în aur a
tarului si a activelor sale financiare, pastrate chiar în bancile care au finantat revolutia (si furate
tot de ele). La fel ca si restul lumii, Rusia a fost distrusa de reptilieni. Exista mult mai multe
lucruri care merita sa fie spuse în legatura cu aceasta poveste, dar am facut acest lucru în lucrarea
mea anterioara, Si adevarul va va face liberi. Singurul lucru pe care am dorit sa-l demonstrez în
acest capitol a fost ca revolutia rusa si tot ce a urmat dupa aceasta a fost doar o alta operatie a
Fratiei.
Comunismul a fost apoi asmutit împotriva fascismului (desi reprezentau acelasi lucru), în timpul
celui de-al Doilea Razboi Mondial. La sfârsitul acestuia, teama de „monstrul” sovietic a fost
folosita pe scara larga pentru a manipula în continuare evenimentele globale ale lumii si pentru a
justifica enormele cheltuieli pentru înarmare, platite companiilor de armament si aeronautice ale
acelorasi reptilieni. De aceea, acestia au avut grija sa se asigure ca Uniunea Sovietica se afla cel
putin la egalitate cu Statele Unite în cursa înarmarii, daca nu cumva chiar deasupra acestora,
întretinând astfel sentimentul de teama de ambele parti si justificând cheltuirea unor sume din ce
în ce mai mari pentru cumpararea de arme din ce în ce mai scumpe de la companiile lor, „pentru
a tine pasul cu rusii”. Razboiul Rece a fost un exemplu clasic de manipulare. Occidentalii erau
terifiati de Uniunea Sovietica, iar sovieticii de capitalisti, în timp ce ambele tabere erau
controlate în secret de aceiasi oameni. Aceasta cursa a înarmarilor a condus la aparitia bombei
atomice în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, gratie Proiectului Manhattan condus de
Robert Oppenheimer. Proiectul Manhattan a fost sustinut financiar de Institutul pentru Studii
Avansate de la Universitatea Princeton (controlat de Fratie), vizitat regulat de Albert Einstein.
Einstein, care a lucrat la crearea bombei atomice, a fost un asociat apropiat al lui Bernard Baruch
si al Lordului Victor Rothschild (Com 300), omul care a controlat serviciile secrete britanice
decenii la rând. Rothschild s-a folosit de contactele sale pentru a le furniza israelienilor planurile
secrete de fabricare a armelor nucleare. Desigur, daca Statele Unite ar fi detinut aceste arme
devastatoare, iar rusii nu, nu ar fi putut exista un Razboi Rece, asa ca proiectul tehnologic le-a
fost transmis inclusiv acestora. Pavel A. Sudoplatov, fostul sef al biroului de contraspionaj
însarcinat cu problema bombei atomice, a confirmat dupa razboi ca Oppenheimer le-a furnizat
datele necesare fabricarii bombei atomice chiar în timpul razboiului. Unul din cei care au lucrat
la Proiectul Manhattan a fost fizicianul german Klaus Fuchs, care a fugit din Germania în Marea
Britanie în anul 1933. Asociat al Lordului Victor Rothschild, Fuchs a fost condamnat mai târziu
la 14 ani de închisoare, pe motiv ca ar fi furnizat rusilor secrete militare referitoare la bomba
atomica. Personal, stiu de la oameni care au lucrat în serviciile secrete din Statele Unite, dar si
din cercetarile altor autori, ca know-how-ul referitor la armele nucleare le-a fost transmis în
permanenta rusilor de catre americani în timpul Razboiului Rece, inclusiv prin Conferintele
Pugwash inspirate de Einstein si de Bertrand Russell (Com 300), unul din membrii liniei
genealogice Russell. Pugwash vine de la numele domeniului canadian al industriasului Cyrus
Eaton, unde s-au tinut conferintele. Eaton si-a început cariera ca secretar al lui J.D. Rockefeller si
a devenit partener de afaceri cu dinastia acestuia. În anul 1946, Bertrand Russell, un prieten al lui
Einstein, a afirmat ca natiunile trebuie fortate sa renunte la suveranitatea lor si sa se supuna
dictaturii Statelor Unite, scop în care trebuie folosita teama de armele nucleare.
Dupa decenii de teroare si saracie, a sosit în sfârsit timpul în care Agenda a permis tarilor din
fostul bloc sovietic sa se alature Uniunii Europene si NATO, în conformitate cu planul impunerii
unui guvern mondial si a unei armate unice. Acest lucru nu ar fi fost posibil daca „imperiul
malefic” al Uniunii Sovietice nu s-ar fi destramat. De aceea, la momentul oportun a aparut pe
scena politica Mihail Gorbaciov, un asociat si subordonat al celor doi manipulatori-sefi ai Fratiei,
Henry Kissinger si David Rockefeller. Misiunea acestuia era sa joace rolul de „baiat bun” si sa
destrame Uniunea Sovietica. Zidul Berlinului a cazut si oamenii s-au bucurat, crezând ca sufla

179
un vânt al libertatii. În realitate, nu era decât un nou pas pe calea catre dominarea globala
centralizata a lumii. Gorbaciov a parasit scena politica, iar la ora actuala conduce fundatia
finantata de Fratie care îi poarta numele, organizând conferinte prestigioase în care promoveaza
cauza guvernului mondial. Cunosc oameni care m-au informat ca si acesta este un reptilian care
îsi schimba forma.

Crearea statului Israel

Multi oameni considera ca nucleul tuturor conspiratiilor este sionismul. Personal, nu sunt de
acord. Ce-i drept, sionismul face parte integranta din sistem, dar reteaua Fratiei este infinit mai
vasta. Pe de alta parte, sionismul nu este totuna cu poporul evreu. El reprezinta o miscare
politica. Exista foarte multi evrei care nu îl sustin deloc, si nu sunt putini ne-evreii care îl sustin
din toata inima. A afirma ca sionismul este totuna cu poporul evreu este ca si cum ai spune ca
Partidul Democrat este totuna cu poporul american. Si totusi, orice atac la adresa extremismului
sionist este etichetat pe loc anti-semitism si anti-evreism. Ce tupeu sfidator! Asa cum Republica
Sud-Africana este în realitate fieful clanului Oppenheimer, Israelul este de fapt Statul lui
Rothschild. Sionismul a fost creatia Rothschild-zilor (în numele Fratiei) si nu înseamna altceva
decât SIONism, o forma a religiei solare a reptilo-arienilor. Sionismul a fost folosit ca arma
pentru preluarea Palestinei din mâinile arabilor din doua motive. Pe de o parte, acesta este un
pamânt sacru pentru reptilo-arieni, care face legatura cu levitii si cu stramosii lor din lumea
antica. În pus, furtul unei tari arabe le-a permis acestora un sir de oportunitati nesfârsite pentru a
crea o stare de conflict si diviziune în Orientul Mijlociu, metoda extrem de eficienta în
manipularea statelor arabe mari proprietare de petrol. Momentul crucial al planului lui
Rothschild de a crea statul Israel a fost Declaratia Balfour prin care secretarul însarcinat cu
afaceri externe al Marii Britanii, Lord Arthur Balfour, a anuntat la data de 6 noiembrie 1917 ca
Marea Britanie sustine cererea evreilor de a-si crea o tara pe teritoriul Palestinei. Conferinta de
Pace de la Versaille, dominata în întregime de Rothschild-zi, a confirmat aceasta aprobare. Mare
surpriza! În fond, ce a fost aceasta Declaratie Balofour? Ea nu a fost citita în fata Parlamentului
din Palatul Westminster, ci a fost o simpla scrisoare a Lordului Balfour (Com 300), un membru
al cerului interior al societatii secrete a Mesei Rotunde, adresata Lordului Lionel Walter
Rothschild (Com 300), finantatorul Mesei Rotunde! Altfel spus, a fost o scrisoare transmisa de la
un membru la altul ai aceleiasi societati secrete. Rothschild era un reprezentant al Societatii
Engleze a Sionistilor, înfiintata cu banii clanului Rothschild. Majoritatea cercetatorilor cred ca
scrisoarea lui „Balfour” a fost scrisa de fapt chiar de Lordul Rothschild, împreuna cu Alfred
Milner (Com 300), farul calauzitor al Mesei Rotunde, facut presedinte al gigantului minier Rio
Tinto Zinc de acelasi Lord Rothschild. Rio Tinto are numeroase activitati în Africa de Sud, iar
una din actionarele sale este regina Angliei. Arabii din Palestina au fost folositi în lupta
împotriva turcilor din timpul Primul Razboi Mondial, sub comanda englezului T.E. Lawrence
(Lawrence al Arabiei), promitându-li-se în schimb suveranitatea deplina. Lawrence a stiut de la
bun început ca planul Fratiei era sa înfiinteze un stat „evreu” (khazaro-arian) în Palestina. Prieten
apropiat cu Winston Churchill, el a recunoscut mai târziu acest lucru:

„Am riscat sa fiu expus ca mincinos, având convingerea ca ajutorul arab era necesar
pentru o victorie ieftina si usoara în Orient, si ca este mai bine sa câstigam si sa ne
calcam cuvântul decât sa pierdem… Pacalirea arabilor a fost principalul nostru instrument
pentru câstigarea razboiului din Orientul Mijlociu. De aceea, i-am asigurat ca Anglia îsi va
tine cuvântul în litera si spiritul lui. Inspirati de aceste cuvinte, arabii au facut niste lucruri
minunate. Cât despre mine, în loc sa ma simt mândru de ceea ce faceam împreuna, am
simtit tot timpul o stare de amaraciune si de rusine”.

Acesta a fost modul de operare al reptilo-arienilor de mii de ani si pâna în prezent. Rothschild-zii
au fost cei care au finantat primele migratii ale „evreilor” în Palestina. Tot ei i-au finantat mai
târziu pe Hitler si pe nazistii sai, în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, în care evreii,
tiganii, comunistii si alte categorii sociale au fost tratati în maniera cea mai odioasa cu putinta.
Rothschild-zii au fost cei care s-au folosit dupa terminarea razboiului de simpatia întregii lumi
180
fata de „evreii” pe care i-au exploatat fara mila pentru a-si justifica pretentia de a prelua statul
Palestina. Tot ei au finantat grupurile teroriste „evreiesti” care au asigurat crearea statului Israel
prin crime si teroare. Rothschild-zii i-au finantat si i-au manipulat pe acesti teroristi, numindu-i
în pozitiile cheie ale noului stat, printre ei numarându-se si primii ministri succesivi Ben-Gurion,
Shamir, Begin si Rabin. Acesti oameni si-au petrecut tot restul vietii condamnând terorismul
altora, cu o ipocrizie pe care nu o pot crede decât oamenii cei mai naivi. Lordul Victor
Rothschild, seful serviciilor secrete britanice, a fost cel care a transmis Israelului know-how-ul
necesar pentru construirea de arme nucleare. Rothschild-zii au fost cei care au controlat si au
detinut proprietatea asupra Israelului înca de la crearea acestuia, dictându-i politicile pe care le
doreau, de atunci si pâna în prezent. Rothschild-zii si celelalte societati secrete ale Fratiei au fost
cei care au ascuns faptul confirmat chiar de istoricii „evrei” ca marea majoritate a poporului
„evreu” din Israel îsi are de fapt originea genetica în Muntii Caucaz, neavând nimic de-a face cu
tara pe care o ocupa în prezent. Poporul evreu a fost sacrificat pe altarul lacomiei si setei de
putere a Rothschild-zilor, dar chiar si acestia din urma îsi primesc ordinele de la o autoritate
superioara, localizata, din câte banuiesc, undeva în Asia. Orientul Îndepartat dicteaza cartierului
operational din Londra ce trebuie sa faca. În ultima instanta, întregul proces este orchestrat din
regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. Pentru informatii suplimentare referitoare la
aceste afirmatii, va recomand din nou lucrarea mea anterioara, Si adevarul va va face liberi.

Cel de-al Doilea Război Mondial

La Conferinta de Pace de la Versailles din anul 1919 s-au luat o serie de decizii care aveau sa
culmineze cu genocidul cunoscut sub numele de al Doilea Razboi Mondial. Mai întâi de toate,
reparatiile cerute poporului german au fost atât de fantastice încât Republica de la Weimar creata
dupa razboi nu a avut nici o sansa de supravietuire economica. Lucrurile s-au desfasurat exact
asa cum au fost planificate. Haosul economic creat cu intentie a fost o problema masiva, care
impunea gasirea unei solutii, iar solutia a fost Adolf Hitler. O a doua hotarâre importanta, luata
într-o sedinta secreta a colaboratorilor de la Versailles, tinuta la Hotel Majestic din Paris, a
constat în crearea unor organizatii asociate cu Masa Rotunda. Prima a fost creata în anul 1920,
odata cu aparitia Institutului pentru Afaceri Internationale, cunoscut si sub numele de Chatham
House, la numarul 10 din St James Square din Londra. Seful oficial al acestui institut este regele
sau regina Angliei, motiv pentru care în anul 1926 a primit numele de Institut Regal. Filiala sa
americana, Consiliul pentru Relatii Straine (Council on Foreign Relations – CFR), a aparut în
anul 1921 si a fost alcatuita din membri ai Mesei Rotunde. CFR a fost finantat de Rockefeller-i,
si nu numai. Aceste organizatii se adaugau vastei retele a Fratiei, având scopul de a controla înca
si mai complet politicile Marii Britanii si Statelor Unite, si prin intermediul acestora lumea
întreaga. Practic, vorbim de aceeasi organizatie sub nume diferite. Institutul Regal pentru Afaceri
Internationale (RIIA – Royal Institute of International Affairs) era alcatuit din prietenii lui Cecil
Rhodes si din alte nume care ne sunt deja familiare, inclusiv Astor-ii. A fost finantat de la
început si pâna astazi de o lista interminabila de corporatii globale si grupuri de mas-media
conduse de familiile liniilor genealogice. Le enumar pe toate în Si adevarul va va face liberi.
Institutul Regal are legaturi cu nivelele la vârf ale scenei politice, ale lumii afacerilor, sistemului
bancar, mass-mediei, etc. Spre exemplu, una din figurile sale centrale a fost maiorul John Jacob
Astor (Com 300), director al Hambros Bank si proprietar (dupa anul 1922) al ziarului Times.
Printre ceilalti membri fondatori s-au numarat: Sir Abe Bailey, proprietarul Transvaal Mines din
Africa de Sud, care a colaborat cu Alfred Milner pentru declansarea Razboiului Barilor, si John
W. Wheeler-Bennett, consultantul de mai târziu al generalului Eisenhower în ultimii doi ani
decisivi ai celui de-al Doilea Razboi Mondial, când se faceau deja planurile pentru felul în care
va arata lumea dupa razboi. Institutul are conexiuni cu universitatile Oxford si Cambridge si cu
London School of Economics, la care au fost educati multi dintre „radicalii stângii” politice.
Cartea de trista reputatie a lui Adolf Hitler, Mein Kampf, a fost scrisa în realitate de generalul
maior Karl Haushofer, care a recunoscut ca una din sursele principale din care s-a inspirat a fost
Halford J. MacKinder, unul din directorii de la London School of Economics. La fel ca în cazul
Mesei Rotunde, au fost create filiale ale Institutului Regal în Australia, Canada, Noua Zeelanda,
181
Nigeria, Trinidad-Tobago si India (în aceasta tara, filiala este cunoscuta sub numele de Consiliul
pentru Afaceri Mondiale). Filiala americana, Consiliul pentru Relatii Externe (CFR) si-a stabilit
sediul la Harold Pratt House, pe 58 East 68th Street, în New York, fosta resedinta a familiei
Pratt, ai carei membri erau prieteni apropiati cu Rockefeller-ii. Crearea CFR a fost organizata de
coloneul Mandel House, J.P. Morgan(Payseur), clanul Rockefeller si asociatii acestora. În scurt
timp, CFR-ul a ajuns sa detina controlul integral asupra Statelor Unite, lucru valabil si la ora
actuala. Daca îi analizati componenta, îi veti regasi pe fruntasii sai în toate institutiile care
controleaza vietile americanilor, inclusiv în cele ale educatiei. La fel ca si Masa Rotunda pe
timpuri, aceste organizatii sunt alcatuite din cercuri exterioare si un cerc interior. Cercul interior
este singurul care cunoaste integral Agenda, lucrând non-stop pentru îndeplinirea acesteia.
Urmatorul cerc cunoaste doar partial Agenda, lucrând pentru îndeplinirea ei în domeniul sau de
referinta. Al treilea cerc nu cunoaste mare lucru din Agenda, dar este manipulat sa ia deciziile
„corecte” în domeniile sale de influenta, fara sa stie care sunt motivele reale care se ascund în
spatele acestor decizii. Amiralul Chester Ward, fost judecator general al marinei americane, a
fost membru în CFR timp de 16 ani. El a declarat la un moment adat ca scopul organizatiei era:
„… supunerea suveranitatii si independentei nationale a Statelor Unite unui guvern mondial
atotputernic”. În cartea sa, Kissinger pe canapeaua psihiatrului, scrisa în colaborare cu Phyllis
Schafly, Ward scrie:

„… dorinta de a ceda suveranitatea si independenta Statelor Unite prevaleaza în rândul

marii majoritati a membrilor anumitor grupari, dar mai ales în rândul conducerilor acestora,
care alcatuiesc la ora actuala o organizatie cu mai multe nuclee… [Principala grupare]
este alcatuita din ideologii guvernarii globale unice, cunoscuti si sub numele de
internationalisti. Ei sunt cei care duc mai departe traditia membrilor fondatori”.

Din 1921 si pâna în prezent, practic toti presedintii Statelor Unite au fost membri CFR, alaturi de
principalii lor colaboratori din guvern si cea mai mare parte a ambasadorilor americani în lume
(la ora actuala toti ambasadorii). CFR-ul mai include în rândul membrilor sai proprietari de
grupuri media, ziaristi si editori cheie, oameni din domeniul educatiei, lideri militari, etc.
Componenta Institutului Regal pentru Afaceri Internationale este pastrata în secret, dar se stie ca
si aceasta include oameni aflati în aceleasi pozitii de putere ca si cei din Statele Unite. Insist
asupra faptului ca CFR-ul american este subordonat si primeste ordine de la Institutul Regal din
Londra. Alte societati care au legaturi strânse cu cele doua institutii sunt Illuminati; ordinele
„cavaleresti” precum Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim (de Malta); o retea controlata de
regele sau regina Angliei, la care ma voi referi imediat; francmasonii, rozicrucienii si Masa
Rotunda; reteaua de „fundatii” americane, precum Rockefeller Foundation; si o retea nesfârsita
de grupuri aflate în interconexiune care opereaza în ultima instanta sub aceeasi conducere
globala. Începând din anii 30, aceasta retea a împânzit lumea, pregatind-o pentru urmatorul mare
proiect al Fratiei: cel de-al Doilea Razboi Mondial. Acest efort concertat a avut drept scop
atingerea unei centralizari si mai mari a puterii si crearea unui organism global care sa poata fi
transformat treptat într-un guvern mondial. La ora actuala, acest organism este cunoscut sub
numele de Natiunile Unite.
Cu o economie în ruine si o inflatie galopanta, poporul german l-a privit pe Adolf Hitler ca pe un
salvator al neamului. Este acelasi mecanism de creare a problemei – reactie – gasire a solutiei.
Asa cum arat pe larg în lucrarea Si adevarul va va face liberi, nazistii au fost finantati de Wall
Street si de City-ul londonez, prin intermediul subsidiarelor germane ale companiilor britanice si
americane, dar si al unor împrumuturi americane acordate conform Planului Young si Planului
Dawes. Aceste împrumuturi ar fi trebuit sa ajute Germania sa plateasca reparatiile de razboi, dar
au fost folosite de Hitler pentru finantarea masinariei sale de razboi. Standard Oil (Rockefeller-
ii) si I.G. Farben, cartelul chimic german care a condus lagarul de concentrare de la Auschwitz,
erau de fapt una si aceeasi companie. Hitler a venit la putere în anul 1933. În acelasi an,
presedinte al Statelor Unite a fost ales, deloc întâmplator, Franklin Delano Roosevelt.
Ascensiunea sa catre putere a fost identica cu a lui Hitler. În anul 1929, bancherii Fratiei au
prabusit bursa de valori din Wall Street, provocând Marea Criza. Din aceasta problema s-a
182
nascut solutia: pachetul economic „New Deal” oferit de Roosevelt, care i-a permis acestuia sa
câstige alegerile prezidentiale din anul 1933. Acest „New Deal” era o replica identica a solutiei
oferite de Hitler germanilor, pentru a rezolva problemele (create de aceiasi oameni) economice
ale acestora. Dupa ce a ajuns la putere, Roosevelt a pus la cale unul din cele mai mari furturi din
istorie, trecând prin Congres legi care au fortat poporul american sa cedeze guvernului toate
bijuteriile din aur, în schimbul unor hârtii lipsite de valoare cunoscute sub numele de bancnote
ale Rezervei Federale. Acest lucru era necesar – a pretins Roosevelt – pentru a rezolva marile
probleme economice cu care se confrunta tara. La scurt timp, dupa ce economia americana a
ajuns complet sub controlul Fratiei, Roosevelt a plasat simbolul acesteia, piramida si ochiul
clarvazator, pe bancnota de un dolar. Era ca si cum le-ar fi spus americanilor de la obraz: „V-am
prins!”
Franklin Roosevelt, francmason de rang 33, detinea titlul de Cavaler al lui Pythias într-o
societate secreta cunoscuta sub numele de Ordinul Arabic Stravechi al Nobililor si Misticilor.
Printre membrii acestuia s-au numarat la vremea lor Francis Bacon si revolutionarul francez
Mirabeau. Ordinul nu admite ca membri decât francmasoni care au atins cel putin gradul 32 sau
care sunt membri în lojile templiere ale francmasoneriei. Se spune ca ordinul ar fi fost fondat de
un descendent al lui Mahomed, având ca model o societate secreta din Europa medievala care
includea evrei, arabi si crestini. Simbolul sau este o semiluna creata de ghearele unui tigru
bengal, alaturi de care se afla o piramida, o urna si o pentagrama – combinatie care o
simbolizeaza pe Mama Universala, Isis-Semiramida-Ninkharsag. Secretarul pentru agricultura al
lui Roosevelt, Henry Wallace, era simultan si un ocultist. El a fost cel care s-a implicat în
plasarea simbolului ochiului clarvazator pe bancnota de un dolar. Wallace avea un guru, pe
misticul si artistul rus Nicholas Roerich, care si-a petrecut multi ani calatorind prin Nepal si
Tibet, unde a studiat alaturi de lama-si si a cautat orasul pierdut al Shamballa-ei, tinutul legendar
al adeptilor sau „maestrilor” secreti ai ocultismului despre care se crede ca au influentat în secret
afacerile lumii în care traim. Sunt cunoscuti sub diferite nume, precum Sefii Secreti, Maestrii
Ascunsi si Marea Fratie Alba. Unii cercetatori cred ca ei sunt forta care se ascunde în spatele
francmasonilor, al sufitilor, cavalerilor templieri, rozicrucienilor, Societatii Teozofice si
Ordinului Hermetic al Golden Dawn. Dupa parerea mea, acesti oameni sunt reptilieni, cel putin o
parte din ei. Roerich a fost implicat în crearea Ligii Natiunilor, prima tentativa de creare a unui
guvern mondial, si a sustinut activitatea doctorului Andrija Puharich, un om de stiinta care l-a
ajutat pe tânarul israelian Uri Geller sa-si dezvolte puterile psihice.
În Marea Britanie, membrii Institutului Regal pentru Afaceri Internationale (Masa Rotunda) din
cele doua case ale Parlamentului au fost cei care au cerut împacarea cu Germania, lasându-l pe
Hitler sa îsi construiasca potentialul militar pâna când acesta ar fi putut declansa un razboi de
amploare, dupa care au schimbat brusc macazul, asa cum arat în Si adevarul va va face liberi.
Printre cele mai grotesti exemple ale acestei atitudini s-au numarat Lady Astor, Leopold Amery,
Lionel Curtis si Lord Lothian, toti membri ai Mesei Rotunde si/sau ai Institutului Regal pentru
Afaceri Internationale. Lordul Halifax, secretarul însarcinat cu afacerile externe si membru al
Mesei Rotunde aproape de la fondarea acesteia, a fost un alt politician care a sustinut
reconcilierea cu Hitler. El s-a întâlnit cu acesta pe data de 19 noiembrie 1937, iar reprezentantul
lui Hitler, Alfred Rosenberg, a venit în Marea Britanie în mai 1933, pentru a se întâlni cu Sir
Henry Deterding (Com 300), presedintele companiei Royal Dutch Shell, cu Geoffrey Dawson,
redactorul-sef al ziarului Times, detinut în proprietate de familia Astor (Masa Rotunda, Institutul
Regal, Com 300), primul viconte de Hailsham, secretarul însarcinat cu problemele razboiului,
Walter Eliot MP si ducele de Kent, fratele regelui Edward VIII si al regelui George IV. Vom
discuta despre conexiunile dintre familia regala britanica si nazisti ceva mai târziu. Schimbarea
brusca de atitudine de la cea favorabila lui Hitler la una ostila acestuia s-a reflectat în Downing
Street prin schimbarea primului ministru Neville Chamberlain cu Winston Churchill, omul
Fratiei, la data de 11 mai 1940. La scurt timp dupa numirea sa în functie a început bombardarea
în masa a civililor germani. Magicienii negri ai reptilo-arienilor si-au asigurat astfel un nou ritual
de varsare globala de sânge.

183
La fel ca în cazul printului Philip, apartenenta la francmasonerie a lui Winston Churchill a fost
frecvent contestata. În realitate, el a fost un mason cât se poate de activ, dupa ce a fost initiat în
Loja Studholme (nr. 1591) la Cafe Royal în mai 1901. Istoricii locali din Bradford, Anglia, au
scos la iveala dovezi care atesta ca o parte a politicilor de razboi ale lui Churchill au fost
influentate de faptul ca el si regele George II al Greciei au fost masoni. Un exemplu s-a produs în
anul 1943, când Churchill a trimis 5000 de soldati la Atena pentru a-l repune pe George pe tronul
Greciei, desi monarhul era detestat de toate taberele, iar soldatii erau necesari pe alte fronturi.
Familia Churchill are legaturi strânse cu Rothschild-zii si cu mediul social ezoteric. Wiston
Churchill a aderat la Loja Albionului a Stravechiului Ordin al Druizilor pe data de 15 august
1908, la Blenheim Palace. Tatal sau, Lord Randolph Churchill, a fost finantat de Casa de
Rothschild pe vremea când era Cancelar al Esichierului, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, când
cel mai apropiat prieten al sau era Nathaniel Rothschild. Când Randolph a murit, el le datora
Rothschild-zilor suma de 65.000 de lire sterline, o avere fantastica în acele vremuri. Winston le
era de asemenea îndatorat si era prieten bun cu Lord Victor Rothschild, seful serviciilor secrete
britanice, si cu supermanipulatorul Rothschild-zilor în Statele Unite, Bernard Baruch. El avea
legaturi strânse cu familia Cecil, cea care de fapt îl controla si care avea la rândul ei legaturi
apropiate cu retelele Fratiei, cu iezuitii, cu Habsburgii, cu monarhia britanica si cu familiile
Nobilimii Negre din Italia. Familia Churchill este înrudita cu ducii de Marlborough, care au jucat
un rol extrem de important în impunerea printului Wilhelm de Orania pe tronul britanic. De fapt,
Winston s-a nascut chiar în resedinta acestora, Blenheim Palace, lânga Oxford. Pe scurt,
Churchill stia exact ce face, iar imaginea sa creata de istoricii oficiali nu este decât o farsa. El nu
a salvat Insulele Britanice de tiranie, ci a facut parte integranta din mecanismul tiraniei.
Ofiterul american care a lucrat la decodarea cifrurilor la ambasada Statelor Unite din Londra, pe
nume Tyler Kent, a fost trimis la închisoare în timpul razboiului pe motiv ca a transmis
colonelului conservator Ramsey dovezi referitoare la faptul ca Churchill si Roosevelt au
comunicat într-un limbaj codificat înainte de numirea ca prim ministru a lui Churchill, facând
aranjamente pentru declansarea razboiului. Ramsey a fost condamnat sub incidenta unei legi
numite Regulamentul 18b, introdus înainte de razboi pentru a face fata terorismului Armatei
Republicane Irlandeze (IRA). O alta dovada a mecanismului de creare a problemei – reactie –
gasire a solutiei. De fapt, acest pretext a fost folosit pentru promovarea unei legi care sa le
permita guvernantilor sa arunce oameni în închisoare fara proces, pastrând astfel secretul asupra
jocului murdar pe care îl faceau. De pilda, sotia unui amiral a fost aruncata în închisoare sub
incidenta aceleiasi legi, dupa ce a fost achitata de un tribunal legal de învinuirile care i se
aduceau! Initiatorul acestei legi a fost Lordul Victor Rothschild, unul dintre cei mai mari
manipulatori din a doua jumatate a secolului XX si bun prieten cu Winston Churchill. De îndata
ce a preluat puterea din Downing Street, Churchill nu s-a sfiit sa înceapa sa aplice regulamentul
18b pentru a-i arunca în închisoare pe cei care stiau ce se petrece, dar nu erau dispusi sa pastreze
tacerea. Ambasadorul american la Londra din aceasta perioada era Joseph Kennedy, servilul tata
al lui John F. Kennedy. Clanul Kennedy reprezinta o linie genealogica înrudita cu regii Irlandei
din Evul Mediu. Pentru a crea un tablou complet, ambasadorii britanici în SUA în timpul
razboiului au fost Lord Lothian de la Institutul Regal pentru Afaceri Internationale si Lord
Halifax de la acelasi Institut, de asemenea membru al Mesei Rotunde si al Comitetului celor 300.
Franklin Roosevelt a câstigat cel de-al doilea mandat de presedinte în anul 1937, repetând la
nesfârsit ca fiii Americii nu vor mai fi nevoiti sa se lupte într-un alt razboi european, desi stia
perfect ca lucrurile vor sta chiar pe dos. Reprezentantul statului Missouri în Congres, Philip
Bennet, a rostit de la tribuna Congresului:

„Presedintele afirma ca baietii nostri nu vor mai fi trimisi sa lupte în strainatate. Prostii,
domnule presedinte al Camerei. Chiar acum li se construiesc cusetele în vasele noastre
de transport. Firma lui William C. Ballantyne and Co din Washington a început deja
tiparirea placutelor pentru identificarea mortilor si ranitilor”.

Roosevelt a câstigat cel de-al doilea mandat de presedinte afirmând ca America nu va fi nevoita
sa se lupte într-un alt razboi european. Când s-a întors la Casa Alba a avut probleme cu
184
departamentul de Public Relations pentru ca a început sa faca deja preparative pentru acest
razboi. La fel ca în perioada lui Woodrow Wilson, când a fost scufundat vasul Lusitania,
mecanismul de creare a problemei – reactie – gasire a solutiei a intrat în functiune, oferindu-i
astfel pretextul de a-si încalca „promisiunea”. În anul 1939, senatorul P. Nye al statului North
Dakota a declarat ca a vazut o serie de volume intitulate Urmatorul razboi, inclusiv unul intitulat
Propaganda în timpul urmatorului razboi, create la Londra (unde altundeva?!). Documentele
revelau planul de atragere prin manipulare a Statelor Unite într-un al Doilea Razboi Mondial.
Iata câteva fragmente din acest document, scris între cele doua razboaie:

„Convingerea Statelor Unite sa ia parte la razboiul nostru va fi mult mai dificila, atât de
dificila încât este improbabil ca vom reusi. De aceea, vom avea nevoie de o amenintare
clara la adresa Americii, care sa le fie impusa cetatenilor americani printr-o propaganda
masiva, astfel încât liderii lor sa fie convinsi sa ridice armele, implicându-se într-un conflict
extern…

… Aceasta pozitie ar fi mult facilitata daca am putea implica Japonia în conflict, caci acest
lucru ar atrage Statele Unite în conflict fara eforturi prea mari din partea noastra. Am
putea obtine în mod natural acest efect cu ajutorul propagandistilor nostri, la fel ca în
timpul Marelui Razboi anterior, când acestia au reusit sa atraga Statele UInite în lupta
împotriva germanilor.

Din fericire, în cazul Americii, propaganda noastra are o baza puternica. Putem fi absolut
sinceri, caci platforma noastra este cea democratica. Nu trebuie decât sa enuntam
convingerea noastra ferma în forma democratica de guvernamânt si hotarârea noastra de
a sustine aceasta structura”.

Pe data de 7 decembrie 1941, avioanele japoneze au atacat portul american Pearl Harbour din
Hawaii, iar Statele Unite au intrat în razboi. Între timp, istoricii au stabilit cu claritate faptul ca
mesajele interceptate de Roosevelt l-au avertizat cu suficient timp înainte pe acesta de iminenta
atacului, dar el nu a luat nici o masura, iar americanii nevinovati au fost lasati sa moara de dragul
Agendei Fratiei. Scenariul s-a repetat de nenumarate ori în ultimele milenii, miliarde de oameni
murind pentru aceeasi Agenda. De altfel, atacul propriu-zis s-a produs numai dupa o campanie
înversunata dusa de liderii americani împotriva japonezilor, menita sa-i provoace pe acestia.
Henry Stimson, secretarul lui Roosevelt însarcinat cu razboiul si unul din fondatorii Consiliului
pentru Relatii Externe, a declarat: „Ne aflam în fata unei chestiuni diplomatice delicate, caci
trebuie sa ne asiguram ca Japonia va fi pusa pe picior gresit si determinata sa faca prima
miscare”.
Aceasta este, pe scurt, istoria crearii celui de-al Doilea Razboi Mondial în care aveau sa moara
zeci de milioane de barbati, femei si copii. Apogeul avea sa fie atins prin aruncarea celor doua
bombe atomice asupra Japoniei, desi aceasta acceptase deja sa se predea în aceleasi conditii ca si
cele de dupa aruncarea bombelor care au provocat o devastare atât de mare. Am detaliat aceasta
poveste în lucrarea mea anterioara, Si adevarul va va face liberi. Cel care a ordonat aruncarea
acestor bombe a fost Presedintele Harry S. Truman, care l-a înlocuit la putere pe Franklin
Roosevelt la sfârsitul razboiului. Truman a fost un francmason de grad 33. Dupa initierea în acest
grad, el si-a adaugat acel S., ca o prescurtare anumelui „Solomon”. Înainte ca francmasonii sa-i
lanseze cariera politica, Truman era un fost negustor ratat care nu-si putea gasi serviciu. Mama
lui si-a pierdut ferma din cauza datoriilor lui, iar dupa ce a ajuns presedinte obisnuia sa participe
la petreceri cu tot felul de cheflii, bântuind noaptea pe strazile Washington-ului, supravegheat
discret de doi agenti FBI pusi de J. Edgar Hoover sa vegheze asupra lui. Cariera politica a lui
Truman a avansat rapid dupa ce a organizat lojile francmasone din Missouri, când a fost
nominalizat ca judecator, înainte de a se muta la Casa Alba. Cel care s-a ascuns în spatele
carierei lui meteorice a fost un alt mason, liderul crimei organizate din Kansas City, Boss
Pendergast. Cel mai apropiat confident al lui Truman a fost David Niles, sau Neyhus, care avea
doua surori: una aflata pe o functie importanta în guvernul israelian, iar cealalta în guvernul de la
Moscova! Acesta era mediul din care a provenit Harry S. Truman, fruntasul francmason care a
185
refuzat sa accepte conditiile de predare ale japonezilor, a ordonat imensa devastare produsa de
aruncarea bombelor atomice, dupa care a acceptat predarea japonezilor practic în aceleasi
conditii. Aruncarea bombelor a fost necesara pentru a marca încheierea unei etape a Agendei
reptiliene si începerea alteia – Razboiul Rece. Cultivarea unui sentiment de teama la nivel
mondial era mult mai usor de realizat daca oamenii vedeau cu ochii lor ce efecte distrugatoare
aveau aceste explozii nucleare.
Dupa razboi, întreaga lume era practic devastata din punct de vedere fizic, emotional, mental si
spiritual. Bancile internationale au profitat de aceasta situatie pentru a face averi impresionante
prin împrumutarea guvernelor pentru a-si reconstrui societatile distruse de razboiul pe care l-au
finantat chiar ele. Acest mecanism a condus la o crestere masiva a datoriilor tarilor fata de
bancile private, si implicit a controlului acestora din urma asupra natiunilor. Dorinta disperata a
oamenilor de a se bucura de pace a condus la acceptarea ideii de dragul careia a declansat Fratia
razboiul: crearea Natiunilor Unite. Acelasi mecanism de creare a problemei – reactie – gasire a
solutiei (vezi Figura 22). Actul de constituire a Natiunilor Unite, organismul global pe care
Fratia si-l dorea cu atâta disperare, a fost redactat de un comitet al Consiliului pentru Relatii
Externe. Contextul a fost revelat chiar de cel care a redactat documentul, în cartea sa, aparuta în
anul 1988, Umbrele puterii: Consiliul pentru Relatii Externe si declinul american:

„În ianuarie 1943, secretarul de stat Cordell Hull a alcatuit un comitet alcatuit din el însusi,
Leo Pasvolsky, Isaiah Bowman, Sumner Welles, Norman Davis si Morton Taylor. Cu
exceptia lui Hull, toti acesti oameni faceau parte din CFR. Cunoscuti mai târziu sub
numele de Grupul Agendei Informale, acesti oameni au redactat prima propunere de
constituire a Natiunilor Unite. Principalul creator al proiectului a fost Bowman, unul din
membrii fondatori ai CFR, dar si membru al societatii Inquiry, a colonelului House [o alta
grupare a Elitei]. Comitetul a chemat apoi trei avocati, toti membri CFR, care au stabilit ca
este constitutional. Apoi au discutat cu Franklin D. Roosevelt, pe data de 15 iunie 1944.
Presedintele a aprobat planul lor si l-a anuntat public chiar a doua zi”.

În cartea sa, Limba americana, H.L. Mencken sugereaza ca expresia „Natiunile Unite” a fost
decisa de Presedintele Roosevelt în timpul unei întâlniri cu Winston Churchill tinuta la Casa
Alba în decembrie 1941, cu putin timp înaintea atacului de la Pearl Harbour. Când Natiunile
Unite s-au constituit în mod oficial pe data de 26 iunie 1945, la San Francisco, delegatia SUA
includea 74 de membri ai CFR, inclusiv John J. McCloy, presedintele CFR din perioada 1953-
70, membru al Comitetului celor 300, presedintele Fundatiei Ford si al Bancii Rockefeller-ilor
Chase Manhattan, si prieten si sfatuitor al noua presedinti succesivi, de la Roosevelt la Reagan.
Un alt membru a fost John Foster Dulles, suporterul lui Hitler, fondator CFR si în curând
secretar de stat, satanist si mare manipulator, care a fost de patru ori Guvernator al statului New
York si vice-presedinte al lui Gerald Ford, dupa ce Richard Nixon a fost dat jos de la putere în
urma scandalului Watergate. Va reamintesc ca desi CFR-ul a creat Natiunile Unite, el nu
reprezinta decât o filiala subordonata Institutului Regal pentru Afaceri Internationale din Londra,
care reprezinta la rândul lui o creatie a Mesei Rotunde, care este doar o agentie a unei puteri
ierarhice superioare. Cei care au platit în trecut constructia sediului Ligii Natiunilor din Geneva
au fost Rockefeller-ii, care au cedat si de aceasta data terenul pe care s-a construit cladirea
Natiunilor Unite din New York. Terenul a fost folosit anterior ca abator, si exact aceasta a fost
intentia satanistilor Fratiei: sa construiasca pe un teren acoperit de sânge, teama si durere, sediul
unei organizatii menite sa faca acelasi lucru cu oamenii.
Natiunile Unite reprezinta calul troian al guvernului mondial în pregatire si au în subordine o
vasta retea de organizatii care se pretind în slujba popoarelor, dar care nu reprezinta decât o
acoperire a unei manipulari grotesti, legata – printre altele – de tarile în curs de dezvoltare din
Africa, Asia, America Centrala si de Sud. Din reteaua ONU fac parte: Organizatia Mondiala a
Sanatatii, o filiala aflata în proprietatea cartelului farmaceutic anglo-american-elvetian. Ori de
câte ori aceasta organizatie avertizeaza lumea ca se va produce o epidemie, cei care o
controleaza, corporatiile farmaceutice, asigura vaccinul necesar. Este un nou exemplu al
mecanismului de creare a problemei – reactie – gasire a solutiei, desi vaccinurile provoaca mari
186
probleme de sanatate, afectând bunastarea fizica si psihica a miliarde de oameni. Fondul ONU al
Populatiei aplica metode de „control al populatiei” ca politica de eugenie împotriva populatiei de

Finantare si manipulare politica /

Elita Globala /
Finantare si manipulare politica

Comunismul sovietic / Capitalism Fascismul nazist

Conflict – Al Doilea Razboi Mondial

Natiunile Unite / Uniunea Europeana

Figura 22 Schema celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Singurul câstigator a fost Fratia Babiloniana.

culoare, dar si a populatiilor albe care nu se ridica la standardele „puritatii” genetice (reptiliene)
cerute de acesti oameni profund dezechilibrati. Programul ONU pentru Mediul Înconjurator se
foloseste de pretextul ocrotirii mediului pentru a adopta legi internationale, pentru a prelua
controlul asupra unor mari întinderi de pamânt, furând inclusiv terenuri de la tarile în curs de
dezvoltare ca instrument de plata în natura a unor datorii. UNESCO, organizatia ONU care se
ocupa de cultura si de stiinta, contribuie la promovarea Agendei în foarte multe domenii de viata.
La ora actuala, Organizatia Natiunilor Unite, creata – conform propagandei oficiale – pentru a
pune capat razboiului, este chiar cea care patroneaza marile conflicte. Acest lucru s-a întâmplat
de pilda în Golf, unde soldatii americani, britanici si francezi au ucis mii si mii de civili irakieni
sub stindardul Natiunilor Unite.
Ultimul om de paie uns ca secretar general al Natiunilor Unite a fost Kofi Annan, un om de
culoare caruia ar trebui sa-i fie rusine de ceea ce face organizatia sa pe pamântul Africii. Unul
din consultantii sai este Maurice Strong, marele petrolist canadian, o clona a lui Rockefeller si
manipulator de o abilitate iesita din comun (inclusiv al miscarii ecologistilor). Chiar credeti ca
Natiunile Unite au fost create pentru binele acestei lumi? Vezi sa nu!

187
 CAPITOLUL DOISPREZECE

Soarele Negru
Foarte multe fire ale povestii relatate în aceasta carte conduc catre convingerile lui Adolf Hitler
si ale nazistilor. Acest lucru nu reprezinta o surpriza, caci Partidul Nazist a fost creatia unei
retele de societati secrete care aveau acces la cunoasterea straveche ce descrie adevarata origine a
speciei umane.
Germania a fost mult timp centrul gândirii ezoterice si al societatilor secrete. Printre cele mai
proeminente familii oculte din Evul Mediu s-au numarat Bauer-ii, care si-au schimbat mai târziu
numele în Rothschild. Radacinile Casei de Windsor sunt de asemenea germane. Illuminati
bavarezi, care au fost implicati în majoritatea „revolutiilor populare” din Europa, inclusiv în cea
franceza, au aparut ca o societate secreta germana, fondata pe data de 1 mai 1776 de ocultistul
Adam Weishaupt. Biserica crestina s-a divizat în cele doua aripi: catolica si protestanta, prin
manipularea pusa la cale de Martin Luther, agentul german al Ordinului Rozicrucienilor. Pe
scurt, Germania a fost întotdeauna unul din centrele manipularii globale. În realitate, Hitler nu a
fost creatorul convingerilor naziste, ci cel mult expresia publica a acestora. Unul din profetii care
au pregatit terenul pentru aparitia de mai târziu a lui Hitler a fost compozitorul german Richard
Wagner (secolul XIX), a carui opera, Cursa valkiriilor, surprinde obsesia sa fata de invazia
puterilor malefice. Wagner a sustinut iminenta sosire a Rasei Stapânitoare. Opera sa, Inelul
nibelungilor, a fost expresia muzicala a credintei sale în „supraoamenii” germani capabili sa
conduca întreaga lume la fel ca zeii pagâni antici Wotan si Thor. Peste ani, Hitler avea sa declare
ca pentru a întelege Germania nazista, trebuie sa întelegi mai întâi opera lui Wagner. Unul din
studentii acestui fanatic al Rasei Stapânitoare a fost compozitorul Gustav Mahler. Studiile sale
alaturi de Wagner au fost finantate de baronul Albert de Rothschild. Unul din locurile în care a
calatorit si s-a documentat Wagner a fost Rennes-le-Chateau, misteriosul sat din sudul Frantei
asociat cu templierii si cu catarii. De fapt, întregul mediu ezoteric al societatilor secrete germane
este strâns legat de traditiile templiere si de acelea ale contemporanilor acestora, cavalerii
teutoni.
Conform istoriei oficiale, Adolf Hitler s-a nascut în anul 1889 la Brunau-am-Inn, la granita
dintre Germania si Imperiul Austro-Ungar. Exista însa teorii care sustin ca, în realitate, a fost un
membru al clanului Rothschild, sau chiar printul Albert, duce de Clarence si Avondale, nepotul
reginei Victoria, despre care se presupune ca ar fi murit de pneumonie la Sandringham în
ianuarie 1892. Funeraliile oficiale nu au permis îmbalsamarea corpului si priveghiul „în exces”.
La vremea respectiva au existat zvonuri care sustineau ca moartea lui Albert a fost simulata, caci
instabilitatea lui psihica îl faceau nepotrivit pentru responsabilitatile regalitatii (ma întreb de ce!).
Exista multe teorii despre printul Albert, inclusiv una care îl considera faimosul criminal în serie
din Londra victoriana numit Jack Spintecatorul, care îsi ucidea victimele culese din rândul
prostituatelor într-o maniera rituala, lasând în urma mesaje francmasone. Un lucru rezulta în mod
cert din dovezile existente: ca Jack Spintecatorul avea conexiuni la cel mai înalt nivel în
establishment-ul britanic, si probabil în familia regala. Au aparut de asemenea zvonuri periodice
care afirmau ca printul Albert nu a murit la Sandringham, ci a fost dus în Germania. Acest lucru
nu ar fi fost deloc dificil, caci familia regala britanica a reginei Victoria si a printului Albert era
de fapt o familie regala germana, având mai multe rude de sânge în Germania decât în Anglia.
Numele casei regale „britanice” la acea vreme era Saxa-Coburg-Gotha. În primii ani la putere ai
partidului nazist, când Hitler era practic un necunoscut în afara Bavariei, cei trei sponsori care îl
sprijineau financiar erau ducele de Saxa-Coburg-Gotha, marele duce de Hesse si marea ducesa
Victoria, fosta sotie a marelui duce de Hesse. Toti erau veri primari cu Albert, ducele de
Clarence! Un alt var primar al lor era împaratul Germaniei Wilhelm II. Ce interes avea
regalitatea germana sa-l sprijine pe Hitler, un caporal necunoscut din Primul Razboi Mondial? Pe

188
de alta parte, daca e adevarat ca Hitler a fost totuna cu Albert, înseamna ca Führerul era mult mai
batrân decât pretindea ca este. Fotografiile lui par sa sugereze acest lucru. Amanta lui, Eva
Braun, i l-a descris surorii sale ca „un domn mai batrân, cu o vârsta incerta”. Doresc sa subliniez
ca eu nu afirm ca aceste teorii sunt adevarate, pentru ca nu am date precise care sa ateste acest
lucru, dar daca priviti fotografiile facute printului Albert si lui Hitler la o distanta de 25 de ani,
veti întelege de ce persista aceste zvonuri. Cei doi seamana izbitor, în pofida diferentei de vârsta.
Daca stiti mai multe despre acest caz, as fi interesat sa ma contactati si sa-mi transmiteti aceste
informatii (vezi adresa de la sfârsitul cartii).
Hitler a facut o mare pasiune pentru domeniul ezoteric, mai ales în timpul ascensiunii sale la
putere. A fost puternic influentat de opera Helenei Petrovna Blavatsky, o femeie nascuta în
Ucraina în anul 1831, dupa care a devenit agent al serviciilor britanice (dupa câte mi-a spus o
sursa de încredere). Alti cercetatori sustin ca avea legaturi cu societatea secreta a revolutionarilor
italieni, Carbonari, asociata îndeaproape cu Nobilimea Neagra, si ca a fost membra a societatii
secrete egiptene Fratia din Luxor, pe care a denuntat-o mai târziu ca o „cloaca a imoralitatii
dezgustatoare, a lacomiei si setei egoiste de putere si de bani”. Madame Blavatsky a sosit la New
York în anul 1873 si doi ani mai târziu a fondat Societatea Teozofica, cu ajutorul colonelului
Henry Olcott. Aceasta societate continua sa existe si astazi, având sediul în California, la
Krotona. Scoala misterelor pitagoreice din Grecia antica era localizata la Crotona. Societatea lui
Blavatsky era construita dupa modelul scolilor misterelor. Doctrinele ei au la baza cartile lui
Blavatsky, precum Isis devoalata, scrisa în anul 1877, si Doctrina secreta, publicata în anul
1888. Ambele carti sunt bazate pe filozofia Cabalei. Blavatsky a pretins ca se afla într-un contact
psihic cu niste maestri ascunsi (sau supraoameni, dupa cum i-a numit ea), care traiesc în Asia
centrala si pot fi contactati telepatic de cei care cunosc secretul misterelor ezoterice. La ora
actuala, acest proces de comunicare este cunoscut sub numele de channeling. Literatura OZN-
istica ofera foarte multe dovezi ale existentei unor baze subterane si subacvatice ale
extraterestrilor în întreaga lume, inclusiv în Asia. Toate traditiile si toate culturile antice vorbesc
de o Rasa a Maestrilor care traieste în interiorul pamântului. Credinta în existenta acestor Maestri
si în Marea Fratie Alba, alcatuita din entitati neîntrupate, este o tema bine ancorata în ceea ce
numim astazi miscarea New Age. Una din persoanele care au promovat intens aceasta tema a
fost mediumul psihic Alice Bailey, care a condus Societatea Teozofica în perioada post-
Blavatsky. Aceasta a fondat scoala ezoterica a Arcanelor. A pretins ca se afla în contact cu o
entitate pe care a numit-o „Tibetanul” si a scris o serie de carti, printre care Ierarhia maestrilor,
Cele sapte raze, Noul grup de slujitori ai lumii si Noua religie a lumii. Bailey a afirmat ca
maestrul ei tibetan i-ar fi spus ca cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost necesar pentru a apara
planul lui Dumnezeu. Dupa parerea mea, aceasta afirmatie este ridicola, dar exista multi adepti
New Age care cred ca totul face parte dintr-un „plan divin”, chiar si un holocaust global. Mie mi
se pare un excelent pretext sa stai si sa nu faci nimic, asteptând împlinirea „planului lui
Dumnezeu”. În viziunea mea, noi ne cream singur propria noastra realitate. Daca ne vom
schimba sinele interior, vom schimba si reflexia exterioara a acestuia. Pacea exterioara este o
reflectare în oglinda a starii de pace interioara. Nici un razboi nu este necesar ca parte a unui
„plan divin”. Noi suntem cei care cream razboaiele si daca ne-am schimba atitudinea, le-am
putea evita pe viitor. Depinde numai de alegerile pe care le facem. Dupa parerea mea, oamenii ar
trebui mai degraba sa se fereasca de concepte precum Maestrii, Marea Fratie Alba, etc. Personal,
ori de câte ori aud cuvântul „maestru”, ma trec fiorii.
În urma activitatii lui Alice Bailey au aparut doua organizatii: Lucis Trust (numita initial Lucifer
Trust) si World Goodwill Organisation (n.n. Organizatia Bunavointei Mondiale), ambele mari
sustinatoare ale Natiunilor Unite. Devotiunea membrilor acestor organizatii pentru Natiunile
Unite este atât de mare încât i-as putea numi un fel de „fani” ONU. Este interesant de remarcat
cum miscarea New Age a mostenit „adevaruri” vehiculate de-a lungul multor decenii, la fel cum
religia a mostenit traditii spirituale vehiculate de-a lungul secolelor. Asa cum crestinii au
mostenit versiunea manipulata despre Iisus, New Ager-ii au mostenit cunoasterea referitoare la
Maestri. Dupa parerea mea, oamenii cred mult prea usor în cunoasterea ramasa de la altii, fara sa
se intereseze suficient de mult asupra surselor si originilor din care provine aceasta. De pilda, în

189
cazul Maestrilor lui Madame Blavatsky, exista o scrisoare adresata de aceasta sorei ei în care
recunoaste ca a inventat numele Maestrilor folosindu-se de numele initiatice ale francmasonilor
si rozicrucienilor care o finantau. Si totusi, la ora actuala exista în întreaga lume sute de mii (cel
putin) de mediumi care pretind ca se afla în comunicare cu acesti maestri si cu Arhanghelul
Mihail, care este de fapt o straveche zeitate feniciana. Daca miscarea New Age nu va fi suficient
de atenta, se va trezi ca se transforma într-un fel de crestinism actualizat. De altfel, acest lucru a
început deja sa se întâmple. Personal, sunt de parere ca ideea de Maestri este un instrument prin
care cei care au respins status quo-ul actual al religiei si al stiintei, permit inca sa le fie controlate
mintile.
O alta mare influenta asupra lui Hitler a jucat-o romanul Rasa care vine, scris de englezul Lord
Edward Bulwer-Lytton (Com 300), un ministru al coloniilor britanice puternic implicat în
crearea dependentei de opiu în rândul chinezilor. A fost prieten apropiat cu primul ministru
britanic Benjamin Disraeli si cu scriitorul Charles Dickens, si mare patron al Societatii
Rozicruciene Engleze, din rândul careia au facut la vremea lor parte Francis Bacon si John Dee.
Bulwer-Lytton a fost de asemenea mare maestru al ritului scotian al francmasoneriei si seful
serviciilor secrete britanice. Un contact din interiorul acestor servicii mi-a spus ca Helena
Blavatsky a fost unul din agentii lor. De altfel, exista numeroase referiri la Bulwer-Lytton în
cartea ei, Isis devoalata. Acest autor a ramas cunoscut îndeosebi pentru cartea sa, Ultimele zile
ale orasului Pompei, dar adevarata lui pasiune era magia ezoterica. În cartea Rasa care vine, el
descrie existenta unei civilizatii enorme în interiorul pamântului, mult mai avansata decât a
noastra. Membrii acesteia au descoperit o forta pe care au numit-o „Vril”, cu ajutorul careia pot
face adevarate „miracole”. Cartea lui Bulwer-Lytton trage concluzia ca acesti supraoameni vor
iesi la un moment dat la suprafata si vor prelua controlul asupra planetei. Multi nazisti credeau
cu adevarat în aceasta teorie. Tema unor supraoameni care traiesc într-o civilizatie subterana sau
a unor maestri ascunsi se regaseste în aproape toate societatile secrete si legendele lumii în care
traim. Ea a fost motivul central în jurul caruia a fost creat în anul 1888 Ordinul Golden Dawn, de
catre francmasonul dr. Wynn Westcott, în asociere cu S.L. Mathers. Cei doi si-au numit Maestrii
Sefii Secreti. Toate aceste credinte sustin stravechea tema a extraterestrilor sau intra-terestrilor
care traiesc undeva în interiorul pamântului, care a început sa faca din nou voga în a doua
jumatate a secolului XX. Mathers a conceput o serie de ritualuri si de initieri care sa-i ajute pe
adepti sa îsi atinga potentialul fizic si psihic plenar. Pe de alta parte, avea credinta ca acest dar nu
trebuie rezervat decât unei Elite restrânse si era un adept al guvernarii autoritare. Aceste ritualuri
erau menite sa atraga acele rezonante negative care sa permita punerea la unison (sincronizarea
sau posesiunea) a adeptilor cu reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni.
Acesta este unul din principalele motive care stau la baza initierilor în magia neagra. Pe la
mijlocul anilor 1890 existau temple ale Ordinului Golden Dawn la Londra, Edinburgh, Bradford,
Weston Super Mare si Paris, orasul în care s-a stabilit Mathers. Golden Dawn vorbea si el de
forta Vril, unul din semnelor lor secrete fiind salutul cu bratul întins adoptat mai târziu de nazisti
(care îl completau spunând: „Heil Hitler”). Acesta a fost unul din fundamentele ezoterice pe care
a fost cladit nazismul. Mathers a cunoscut-o pe Madame Blavatsky, la fel ca si maestrul
templului din Londra al ordinului, poetul William Butler Yeats, care avea sa câstige mai târziu
premiul Nobel pentru literatura.
Diferite factiuni ale ordinului continua sa existe si la ora actuala, dar nucleul original s-a spart
dupa o cearta între Yeats, Mathers si supersatanistul Aleister Crowley, care a împartit ordinul în
grupari rivale. Alti gânditori si alte grupari importante care au influentat filozofia partidului
nazist în formare au fost: Ordinul Templierilor Orientali (OTO), care folosea ritualuri sexuale
pentru a stimula si acumula energia cunoscuta sub numele de Vril, precum si doi magicieni
ezoterici germani, Guido von List si Lanz von Liebenfels. În ceremoniile de celebrare a
solstitiului de vara, List obisnuia sa foloseasca sticle de vin asezate pe pamânt astfel încât sa
formeze simbolul Crucii Hermetice, cunoscuta si sub numele de Maciuca lui Thor. Acesta era
Simbolul Puterii în cadrul ordinului Golden Dawn. El are forma svasticii, stravechiul simbol
solar al fenicienilor-arienilor. Lanz von Liebenfels (al carui nume real era Adolf Lanz) a folosit
svastica pe un steag care flutura deasupra „templului” sau orientat cu fata catre Dunare. Pentru

190
acesti doi magicieni negri, svastica simboliza sfârsitul crestinismului si începutul epocii
supraomului blond si cu ochi albastri. Ei credeau în inferioritatea rasiala a celor pe care îi
numeau „fortele întunecate” precum evreii, slavii si negrii. Liebenfels a recomandat chiar
castrarea acestor oameni. List si Liebenfels au avut o influenta masiva asupra lui Adolf Hitler. În
anul 1932, când Hitler se pregatea sa preia puterea, von Liebenfels i-a scris aceste rânduri unui
adept:

„Hitler este unul din discipolii nostri… Va veni o zi când el, si prin intermediul lui, noi toti
vom cunoaste victoria si vom crea o miscare care va face pamântul sa se cutremure”.

Celelalte doua persoane care au influentat gândirea si convingerile lui Adolf Hitler au fost
englezii Aleister Crowley si Houston Stewart Chamberlain. Crowley s-a nascut în Warwickshire,
în anul 1875. El s-a revoltat împotriva educatiei religioase foarte stricte pe care a primit-o si s-a
înscris în Ordinul Golden Dawn în anul 1898, dupa ce a parasit Universitatea Cambridge. Dupa
un conflict cu membrii fondatori, a parasit ordinul si a calatorit în Mexic, India si Ceylon, unde a
studiat yoga si budismul. A devenit de asemenea un alpinist remarcabil, spulberând chiar câteva
recorduri în domeniu. Interesul sau pentru budism l-a facut sa uite de ocultism, pâna când a trait
o experienta iesita din comun, în aprilie 1904, la Cairo. Crowley i-a cerut sotiei sale, Rose, sa
faca un ritual ezoteric pentru a vedea ce s-a întâmplat. În timpul ceremoniei, aceasta a intrat într-
o stare de transa si a început sa transmita mesajul unei entitati. „El te asteapta”, i-a spus ea lui
Crowley. Prin „El” se referea la Horus, zeul razboiului si fiul lui Osiris la egipteni. Crowley nu a
acceptat de la bun început ca interpretare si i-a pus lui Rose întrebari detaliate, pentru a o
verifica. Desi nu stia nimic despre ezoterism, Rose i-a dat de fiecare data raspunsurile corecte.
Reptilienii îsi faceau din nou datoria. Entitatea i-a indicat lui Crowley trei zile specifice în care
trebuia sa stea la masa din camera lui de hotel, între orele 12:00 si 1:00 ale amiezii. Crowley a
acceptat si a primit prin mecanismul scrierii automate un document intitulat Cartea Legii.
Scrierea automata se produce prin ghidarea mâinii care tine condeiul de catre o entitate, si de
regula nimeni nu este mai surprins în final de cele scrise ca persoana implicata în acest proces.
Comunicarea primita de Crowley afirma ca vechea epoca a lui Osiris era pe sfârsite si lumea
urma sa intre în noua epoca a lui Horus. Ea adauga însa ca vechea epoca trebuia distrusa prin
teroare si ca pamântul trebuia sa fie scaldat în sânge. Urma sa se produca un razboi mondial.
Cartea Legii vorbea de o rasa de supraoameni si condamna vechile religii, pacifismul,
democratia, compasiunea si umanitarismul. „Slujitorii mei trebuie sa fie putini si ascunsi; ei
trebuie sa îi conduca pe cei multi si sa detina cunoasterea”, a afirmat „supraomul”, dupa care a
continuat:

„Noi nu avem nimic cu cei neadaptati si nepotriviti; acestia trebuie lasati sa moara în
propria lor mizerie, caci sunt incapabili sa simta. Compasiunea este viciul regilor. Calcati-i
în picioare pe cei slabi si pe cei rai; aceasta este legea celui puternic. Aceasta este legea
noastra si bucuria lumii… Iubiti-va unii pe ceilalti cu inimi arzatoare, dar pe cei inferiori
calcati-i în picioare, în ziua mâniei… Nu va fie mila de cei cazuti! Eu nu i-am cunoscut
niciodata. Nu sunt de-al lor si nu obisnuiesc sa consolez pe nimeni. Îi urasc pe cei
consolati si pe cei care consoleaza, deopotriva…

Eu sunt unic si sunt un cuceritor. Nu sunt unul din sclavii care pier. Blestemati fie acestia
sa moara. Amin… De aceea, Loviti-i cu putere si trimiteti-i în iad, stapâni ai lumii…
Atacati! Retrageti-va! Pe ei! Aceasta este legea luptei pentru cucerire; aceasta este
maniera în care trebuie sa fiu adorat eu, caci numai asa veti putea ajunge în casa mea
secreta… Adorati-ma prin foc si prin sânge, cu sabia si cu sulita. Femeia trebuie sa se
încinga cu sabia în fata mea. Sângele trebuie sa curga în numele meu. striviti-i pe pagâni.
Calcati-i în picioare, o, razboinici, si eu va voi da trupul lor sa-l mâncati… Sacrificati vite,
mari si mici; inclusiv copiii… Ucideti si torturati. Nu crutati pe nimeni. Controlati-i pe toti!”

Textul reprezinta o sinteza perfecta a sentimentelor nutrite de reptilienii din regiunea inferioara a
celei de-a patra dimensiuni si de servitorii satanici care îi slujesc. Daca vi se pare ca acest mesaj
191
seamana remarcabil de bine cu anumite pasaje din Vechiul Testament, explicatia este cât se
poate de simpla: forta care le-a transmis aceste mesaje anticilor, lui Crowley si tuturor celor
aflati pe aceeasi vibratie inferioara, care nu face decât sa stimuleze conflictele si suferinta umana
(cu care se hranesc acesti reptilieni) – este una si aceeasi. Aceasta este forta care controleaza din
cele mai vechi timpuri si pâna astazi constiinta membrilor Fratiei Babiloniene. Citind acest
mesaj, veti întelege mai bine mentalitatea celor care au creat atâtea orori si care au supus rasa
umana atâtor încercari cumplite. La început, Crowley a încercat sa ignore mesajul, dar acest
lucru nu s-a dovedit atât de usor. De aceea, începând din anul 1909 el a început sa-l ia în serios.
Chiar foarte în serios. Iata ce spune el în aceasta privinta:

„Dupa cinci ani de nebunie si slabiciune, de politete, tact, discretie, atentie fata de
sentimentele celor din jur, m-am saturat. Astazi, afirm cu tarie: la naiba cu crestinismul,
rationalismul si budismul, cu tot acest balast al istoriei. Va prezint astazi o realitate
pozitiva si primordiala, care se numeste magie. Cu ajutorul ei, îmi voi construi un nou cer
si un nou pamânt. Nu ma intereseaza aprobarea sau dezaprobarea voastra penibila.
Ceea ce îmi doresc acum este blasfemia, crima, violul, revolutia – orice lucru, bun sau
rau, dar puternic”.

Crowley a pornit un adevarat razboi psihic împotriva fostului sau maestru, MacGregor Mathers,
în urma caruia acesta a ajuns o epava. Amândoi au invocat „demoni” pentru a se ataca reciproc,
dar Mathers a fost învins. Astfel de razboaie psihice fac parte inclusiv din arsenalul modern al
Fratiei. Membrii acesteia se lupta între ei cu ajutorul acestor arme, dar îsi reunesc fortele
îndeosebi asupra populatiei si a celor care le disputa puterea. Am experimentat personal
asemenea atacuri si am înteles cum pot ucide membrii Fratiei oameni prin aceste metode.
Entitatile care au comunicat cu Crowley i-au influentat inclusiv pe Hitler si pe ceilalti arhitecti ai
nazismului. Culmea ironiei face ca la multi ani dupa moartea sa, Crowley sa devina un erou
pentru multi hippies ai anilor 60 (perioada Flower Power), care cereau iubire si pace. Crowley a
considerat Primul Razboi Mondial necesar pentru eradicarea vechii epoci si pentru tranzitia la
noua era. Dupa ce si-a publicat revelatiile, el a devenit liderul mondial al Ordinului Templierilor
Orientali (OTO), cu principalul sediu în Germania, lucru care i-a acordat o influenta foarte mare
în rândul intelectualilor nazisti din aceasta tara. Simultan, el era un francmason de grad 33 al
ritului scotian si agent al serviciilor secrete britanice, M16. Între altele, a fost unul din
consultantii colegului sau satanist, Winston Churchill.
Houston Stewart Chamberlain (Com 300) s-a nascut în Anglia în anul 1855, dar s-a mutat în
Germania în anul 1882. În anul 1908 s-a însurat cu Eva, fiica lui Richard Wagner, si a devenit un
scriitor renumit. Cea mai cunoscuta lucrare a sa este Fundamentele secolului al XIX-lea, care are
1200 de pagini si s-a vândut în mai mult de 250.000 de exemplare, facându-l celebru în întreaga
tara. Pe de alta parte, avea probleme psihice si caderi nervoase succesive, în care se simtea
posedat de demoni. Si-a scris cartile în stari de transa, prin scriere automata, lucru care sugereaza
ca se afla sub influenta reptilienilor sau a altor entitati din regiunea inferioara a celei de-a patra
dimensiuni. În autobiografia sa, el afirma ca nu îsi recunoaste propria opera ca apartinându-i.
Principalele teme atinse de el ne sunt cât se poate de familiare: toate civilizatiile s-au nascut din
rasa ariana, dar cel mai pur popor între toate era cel german; evreii erau dusmanii care poluau
liniile genealogice ariene. Împaratul Wilhelm II si Adolf Hitler l-au considerat pe Chamberlain
un profet. El a devenit principalul consultant al lui Wilhelm, cerându-i împaratului sa declanseze
razboiul din 1914 pentru a împlini stravechea profetie, potrivit careia Germania urma sa domine
întreaga lume. Wilhelm nu si-a dat seama ca este manipulat decât dupa terminarea razboiului,
când a fost nevoit sa abdice. El a citit numeroase carti despre ocultism si despre societatile
secrete, dându-si seama ca acestea au fost cele care au conspirat pentru declansarea Primului
Razboi Mondial, provocând înfrângerea Germaniei. Chamberlain, care fusese decorat cu Crucea
de Fier de catre împarat, a murit în anul 1927, dupa multi ani petrecuti într-un carucior de
invalid, cu trupul si spiritul frânte. De altfel, multi dintre cei care se lasa folositi ca instrumente
de catre aceasta constiinta reptiliana extrem de malefica sfârsesc în mod similar. Mai devreme
sau mai târziu, aceasta îi distruge. Influenta lui Chamberlain a ramas însa vie în mintea lui Adolf
192
Hitler. El i-a fost prezentat lui Hitler de catre Alfred Rosenberg, un satanist refugiat din Rusia. În
pofida asa-zisei sale origini „evreiesti”, Rosenberg a fost cel care i-a oferit un exemplar din
Protocoalele Învatatilor Întelepti ai Sionului lui Hitler, prin intermediul unui alt ocultist,
Dietrich Eckart. Hitler avea sa se foloseasca de aceste Ptotocoale pentru a-si justifica sinistra
campanie împotriva evreilor.
Gândirea tânarului austriac cunoscut sub numele de Shiklgruber (devenit mai târziu Adolf Hitler)
a fost influentata de mai multi oameni si de convingerile lor. „Heil Shicklgruber” nu ar fi avut
acelasi impact sonor ca si „Heil Hitler”, motiv pentru care si-a schimbat numele. A urât
întotdeauna scoala (spune istoria oficiala) si si-a dorit sa fie artist, ambitie care i-a purtat pasii la
Viena. Aici, a petrecut ore întregi în biblioteci, citind carti despre astrologie, misticism si religii
orientale. A fost fascinat de cartile lui Blavatsky, Chamberlain, List si Liebenfels. A preluat de la
fiecare câte ceva, creând acel cocteil de orori si ura numit nazism.Principala sa pasiune a fost
cultivarea puterii vointei. În toti anii care au urmat s-a focalizat asupra acestei puteri despre care
se spune ca îti poate permite sa realizezi orice îti propui; altfel spus, sa îti creezi propria realitate.
A practicat artele ezoterice, în încercarea de a atinge un nivel de constiinta care sa-i permita sa
devina unul din acei supraoameni despre care citise atât de multe si în care credea cu fanatism.
Mintea sa a intrat astfel mai mult ca oricând pe vibratia reptiliana. A devenit posedat de
reptilieni, probabil în timpul unor ritualuri de magie neagra, în timpul carora si-a deschis sufletul
în fata acestora. A avut cu siguranta o „compatibilitate vibrationala” de exceptie care i-a permis
punerea la unison cu reptilienii. Asa se face ca un om lipsit de farmec si incapabil s-a transformat
într-un lider carismatic al carui magnetism a reusit sa subjuge o întreaga natiune.
Se vorbeste adeseori de oameni care au o „personalitate magnetica”, iar acest lucru este cât se
poate de adevarat. Orice om genereaza în jurul lui un anumit câmp magnetic. Unii au un
magnetism mai puternic, iar altii mai slab. Energiile negative au un impact la fel de puternic ca si
cele pozitive asupra celor din jur. Oamenii conectati la câmpuri energetice negative extrem de
puternice au un magnetism iesit din comun. De pilda, se vorbeste uneori de o „atractie fatala” pe
care reusesc sa o genereze acesti oameni. Asa se explica aparitia peste noapte a magnetismului si
a carismei lui Adolf Hitler. Ori de câte ori se urca la tribuna si începea sa peroreze în delir, cu
fata contorsionata, ca un nebun, el era posedat de constiinta reptiliana, transmitând la fel ca un
medium aceasta energie catre masele care îl ascultau. Nivelul vibratoriu al unui întreg popor a
fost astfel influentat si mii de oameni au devenit, la fel ca si el, agenti ai nebuniei si ai urii. Este
principiul vaselor comunicante aplicat la nivel vibrational. Dupa cum spunea cineva (despre
Hitler):

„Puterea lui de a vraji un auditoriu a fost comparata cu arta oculta a samanilor africani sau
asiatici; altii l-au comparat cu un medium înzestrat cu puteri extrasenzoriale, considerând
ca are magnetismul unui hipnotizator”.

La rândul lui, unul din aghiotantii lui Hitler, Hermann Rauschning, îl descrie astfel în cartea sa,
Hitler ia cuvântul:

„Este imposibil sa nu te gândesti la el ca la un medium. În cea mai mare parte a timpului,

mediumii sunt oameni obisnuiti, care nu îti atrag atentia prin nimic, pâna când, dintr-o
data, par înzestrati cu o putere supranaturala, care îi deosebeste de restul lumii. Un
medium este un om posedat. Dupa ce criza trece, el revine la mediocritatea sa obisnuita.
Nu am nici o îndoiala ca Hitler a fost posedat în acest fel de forte exterioare, probabil
demonice, pentru care el nu era decât un instrument temporar. Amestecul de banalitate si
supranatural a creat acea dualitate insuportabila de care erau constienti toti cei care se
aflau în prezenta lui… Era ca si cum te-ai uita la o fata bizara, a carei expresie parea sa
reflecte o stare de spirit dezechilibrata, dublata însa de impresia nelinistitoare a unor
puteri ascunse”.

Dupa toate aparentele, Hitler pare sa fi fost terorizat de „supraoameni”. Rauschning povesteste
ca Hitler suferea de cosmaruri cumplite, trezindu-se terorizat si strigând ca este atacat de entitati
pe care nimeni altcineva în afara de el nu le vedea. Odata, Hitler i-a spus lui Rauschner:
193
 „Cum va arata ordinea sociala a viitorului? Am sa-ti explic eu, tovarase. Va exista o clasa
de stapâni supremi, apoi o clasa a membrilor de partid, subordonati ierarhic pe diferite
nivele, si în sfârsit marea masa a anonimilor, slujitorilor si muncitorilor. Mai jos chiar decât
acestia vor fi rasele straine cucerite, care vor deveni sclavii moderni. Deasupra tuturor va
domni însa o nobilime noua si sublima, despre care nu pot sa îti vorbesc… Oricum,
membrii de rând ai partidului nu trebuie sa stie nimic despre aceste planuri. Omul cel nou
traieste deja printre noi, chiar acum! Se afla aici. Nu îti este de ajuns acest lucru? Am sa-ti
spun un secret: eu l-am vazut pe omul cel nou. Este eficient si crud. Mi-a fost teama de
el”.

Aceasta este societatea planificata de reptilieni si de rasa stapânitoare reptilo-ariana pe care au

creat-o, daca vom permite introducerea Noii Ordini Mondiale în urmatorii ani, asa cum prevad
planurile lor. Sefii secreti ai lui Hitler au fost reptilienii. Remarcati obsesia lui pentru ierarhie si
ritualuri, caracteristici specifice ale complexului-R si ale creierului reptilian. Dupa ce s-a mutat
în Germania, Hitler a petrecut mult timp în Bavaria, locul în care au aparut Illuminati lui
Weishaupt, si a revenit aici dupa Primul Razboi Mondial. Cel putin, asa afirma istoria oficiala. În
anul urmator, a cunoscut liderii unui partid politic minuscul si destul de jalnic, numit Partidul
Muncitorilor din Germania. Acesta fusese creat de o societate ezoterica numita Ordinul German,
extrem de nationalista si de anti-evreiasca. Din acest ordin au derivat apoi alte societati similare,
inclusiv ordinul de trista amintire Thule-Gesellschaft (Socitatea Thule) si Loja Luminoasa sau
Societatea Vril. Hitler a fost membru al amândurora. Vril era numele dat de scriitorul englez
Lord Bulwer-Lytton fortei pusa în circulatie de sânge, despre care pretindea ca trezeste
adevaratul potential al oamenilor, transformându-i în niste supraoameni. Sa analizam putin acest
concept. Forta Vril le era cunoscuta hindusilor sub numele de „forta sarpelui” si este asociata cu
forta genetica ce structureaza organismul, permitându-i inclusiv sa îsi schimbe forma si sa aiba
acces la constiinta multidimenionala (altfel spus, sa calatoreasca în alte planuri si dimensiuni ale
creatiei). Si aceasta forta este asociata cu liniile genealogice ale reptilienilor. În anul 1933,
expertul în rachete Willi Ley a fugit din Germania si a revelat lumii existenta fortei Vril si
credinta nazistilor ca vor deveni egali ai supraoamenilor din adâncurile pamântului prin folosirea
învataturilor ezoterice si a tehnicilor de control al mintii. Ei erau convinsi ca îsi vor trezi în acest
fel forta adormita din sânge (Vril). Printre initiatii societatii Vril se numarau doua persoane care
aveau sa devina fruntasi nazisti: Heinrich Himmler si Hermann Goering. Membrii Vril credeau
cu convingere ca erau aliati cu anumite loji ezoterice misterioase din Tibet si cu unul din acei
„supraoameni necunoscuti”, pe care îl numeau Regele Fricii. Rudolph Hess, adjunctul lui Hitler
pâna la nefericita sa calatorie în Anglia din anul 1941, era un ocultist de frunte si un membru al
societatii Edelweiss (alaturi de Hermann Goering), o secta care credea în suprematia rasei
nordice. Hess îl considera pe Hitler un „mesia”, desi înfatisarea acestuia nu amintea deloc de
arhetipul arian, blond si cu ochii albastri. De altfel, Hitler însusi era obsedat de aceasta problema,
desi probabil ca a sfârsit prin a gasi o justificare. Nucleul interior al retelei de societati secrete
naziste era Ordinul Negru, care continua sa existe si la ora actuala, fiind considerat nucleul actual
al CIA.
Cercetatorul german Jan van Helsing descrie în cartea sa, Societatile secrete din secolul XX,
credinta membrilor societatilor Thule si Vril ca se aflau în corespondenta cu extraterestrii prin
intermediul a doi mediumi cunoscuti sub numele de Maria Orsic si Sigrun. Contactul s-a produs
într-o loja de lânga Berchtesgaden, în decembrie 1919. Potrivit documentelor Vril, afirma
autorul, aceste comunicari proveneau dintr-un sistem solar numit Aldebaran, situat la 68 de ani-
lumina de pamânt, în Constelatia Taurului, în care se aflau doua planete locuite pe care traia un
asa-numit imperiu „sumeran”. Populatia din Aldebaran este împartita într-o rasa conducatoare,
alcatuita din arieni blonzi, cu ochii albastri, cunoscuti ca Poporul Dumnezeului de Lumina, si
alte câteva rase umanoide care au suferit mutatii genetice din cauza schimbarilor climaterice. Cu
circa 500 de milioane de ani în urma, soarele din Aldebaran a început sa se dilate, generând o
temperatura insuportabila. Rasele „inferioare” au fost evacuate si duse pe alte planete nelocuite.
Asa s-a produs colonizarea unor planete de genul pamântului, dupa ce propria lor planeta a
194
devenit nelocuibila. În sistemul nostru solar au populat mai întâi planeta Mallona, cunoscuta si
sub alte nume, precum Marduk, Mardek si Phaeton (la romani si la rusi), care ar fi existat între
Marte si Jupiter, în locul în care exista la ora actuala centura de asteroizi. Aceasta corespunde
relatarilor sumeriene despre planeta Tiamat. Membrii societatii Vril credeau ca, mai târziu,
aceasta rasa stapânitoare a arienilor cu ochii albastri a colonizat planeta Marte, dupa care au
debarcat pe pamânt si au creat civilizatia sumeriana. Cei doi mediumi afirmau ca limba
sumeriana a fost chiar limba vorbita în Aldebaran, sunând ca o „germana ininteligibila”.
Frecventa celor doua limbi era însa aproape identica, potrivit relatarilor lor. Desi detaliile sunt
usor modificate, regasim practic aceeasi tema de baza pe care am analizat-o la începutul acestei
carti: o rasa conducatoare, formata din extraterestri blonzi si cu ochii albastri, a venit pe pamânt
de pe planeta Marte, devenind zeii civilizatiilor din vechime. Ei au creat civilizatia sumeriana
avansata, modificând structura genetica a oamenilor. De atunci si pâna în prezent continua sa
controleze rasa umana din orasele lor subterane. Singurele referiri care lipsesc din aceasta
legenda sunt cele la liniile genealogice reptilo-ariene. Surse din interiorul Fratiei mi-au spus ca
reptilienii au nevoie de sânge pentru ca acesta le este necesar acelor extraterestri blonzi cu ochii
albastri, iar obsesia nazistilor pentru conceptul de rasa conducatoare avea drept scop pastrarea
acestei puritati genetice si descurajarea încrucisarii cu alte rase.
Societatea Thule s-a numit astfel pornind de la numele orasului mitic al Hiperboreei, primul
continent populat de rasa ariana extraterestra venita din Aldebaran: Ultima Thule. Unii
cercetatori afirma ca aceasta civilizatie a fost mult mai veche decât cea a Atlantidei si a
Lemuriei; altii o identifica cu Atlantida, sau chiar cu Pamântul Interior. Legendele scandinave
descriu orasul Ultima Thule ca pe un tarâm de rai situat undeva la nord, unde soarele nu apune
niciodata si unde îsi au caminele stramosii arienilor. Când Hiperboreea a început sa se scufunde,
continua legenda, extraterestrii arieni si-au folosit tehnologia extrem de avansata pentru a
construi tuneluri gigantice în interiorul pamântului, sfârsind prin a se instala undeva sub muntii
Himalaya. Acest tinut a devenit cunoscut sub numele de Agartha, cu capitala la Shamballa.
Persanii numeau acest tinut Aryana, tara arienilor. Sistemul filozofic nazist sustinea ca oamenii
din Agartha sunt buni, iar cei din Shamballa sunt rai. Cele doua popoare se afla în conflict de mii
de ani, iar nazistii credeau ca ei sunt de partea „poporului bun” din Agartha, care lupta împotriva
„francmasonilor si sionistilor” din Shamballa. Nu cumva aceasta diviziune se refera la conflictul
dintotdeauna al martienilor albi împotriva reptilienilor Anunnaki? Mai întâi, cele doua popoare s-
au razboit pe Marte, apoi pe luna si acum pe pamânt. Hitler era obsedat de gasirea unor intrari în
aceasta lume subterana, pentru a putea lua legatura cu rasa conducatoare ariana. În realitate, el
era o simpla marioneta în mâna reptilienilor, controlata de „Îngerul Mortii” Josef Mengele. Asa
cum am mentionat mai devreme, este posibil ca reptilienii sa fie în conflict cu alte rase de
extraterestri sau de intra-terestri, luptându-se cu acestea pentru a obtine controlul asupra planetei
si cu siguranta exista factiuni concurente pe nivelul de constiinta inferior al celei de-a patra
dimensiuni. Unul din fondatorii Societatii Thule a fost astrologul Rudolf Glauer, care si-a
schimbat numele, înlocuindu-l cu pomposul titlu de baron de Sebottendorff. Apelul sau la o
revolutie împotriva evreilor si marxistilor a transformat societatea Thule într-un punct de atractie
pentru adeptii teoriei rasei conducatoare germane. Din acest nucleu s-a nascut Partidul
Muncitorilor din Germania, care s-a transformat mai târziu în Partidul Nazist. O alta figura
demna de remarcat a acestei perioade a fost un alt ocultist, prieten cu Sebottendorff: Dietrich
Eckart, un scriitor alcoolic si dependent de droguri, convins ca menirea lui este sa pregateasca
terenul pentru venirea unui dictator al Germaniei. Dupa ce l-a cunoscut pe Hitler în anul 1919, el
s-a decis ca acesta este „Mesia” pe care îl astepta. Eckart este cel care i-a transmis lui Hitler
cunoasterea ezoterica avansata, probabil si ritualurile de magie neagra care l-au aruncat definitiv
pe orbita reptilienilor. Începând din acest moment, puterea lui Hitler de a atrage sprijin pentru
proiectele sale s-a amplificat rapid. Eckart i-a scris unui prieten în anul 1923:

„Urmati-l pe Hitler! El va dansa, dar eu sunt cel care i-am cântat pentru prima oara
muzica, caci i-am oferit instrumentele prin care poate comunica cu Ei. Nu ma jeliti, caci
am influentat în acest fel istoria mai mult decât orice alt german”.

195
O alta obsesie a lui Hitler era asa-numita Sulita a Destinului, arma cu care se presupune ca ar fi
fost strapuns soldul lui „Iisus” în momentul crucificarii. El a furat aceasta arma dupa anexarea
Austriei de catre nazisti, în anul 1938, si a dus-o la Nurenberg. Legenda spune ca oricine poseda
aceasta arma si îi decodifica secretele va controla lumea. Sulita furata de Hitler se afla la ora
actuala în Muzeul Hofburg din Viena, în locul în care s-a produs masivul incendiu din noiembrie
1992, cu sapte zile înainte de incendiul care a distrus partial Castelul Windsor. Un alt ocultist
important bagat în tot felul de ritualuri ezoterice a fost Heinrich Himmler. El si-a folosit
cunoasterea în maniera cea mai neagra cu putinta. Himmler era interesat în mod deosebit de
rune, un sistem divinatoriu care consta în aruncarea sau alegerea unor pietricele pe care sunt
însemnate diferite simboluri, combinatia rezultata fiind „citita” de un „expert”. Himmler este cel
care a creat infama organizatie SS, pentru care a ales ca simbol dublul S, adica runa sig, care
arata ca doua fulgere alaturate. SS-ul a fost un fel de stat în stat, un organism independent si
apogeul întregii cunoasteri ezoterice care îi fascina atât de tare pe nazisti. Numai cei considerati
de rasa pura aveau voie sa adere la aceasta organizatie, iar instruirea în artele ezoterice, inclusiv
în stiinta runelor, era fundamentala în procesul lor de pregatire. SS-ul a fost creat si condus ca o
societate secreta de magie neagra. Ritualurile sale au fost preluate de la alte organizatii de acest
fel, cum ar fi iezuitii si templierii. Initiatii cei mai înalti în grad erau cei 13 (din nou acest numar)
membri ai Marelui Consiliu al Cavalerilor, condus de marele maestru Heinrich Himmler, iar
ritualurile de magie neagra erau realizate în stravechiul castel de la Wewelsberg, în Westphalia.
SS-istii celebrau ritualurile pagâne nordice si momentul solstitiului de vara. Ei se închinau lui
Satan, Lucifer, Set, sau orice nume preferati sa-i dati acestei zeitati. Printul Bernhard, unul din
cei care au întemeiat Grupul de la Bilderberg, o organizatie de vârf a Fratiei, între altele prieten
foarte apropiat al printului Philip, a facut parte din SS. Magia neagra si artele ezoterice au stat la
baza tuturor actiunilor lui Hitler si ale nazistilor, care mergeau pâna la folosirea pendulelor
energetice pe care le plasau deasupra hartilor pentru a stabili unde se afla trupele inamice.
Simbolul solar original numit svastica este orientat catre dreapta, ceea ce înseamna în termeni
ezoterici: lumina si creatie, adica o forta pozitiva. Nazistii l-au inversat, simbolizând astfel magia
neagra si distrugerea. Exact la fel procedeaza satanismul, care inverseaza toate simbolurile
pozitive. Pentagrama inversata este doar unul din exemplele mai cunoscute. Defilarile în masa pe
care Hitler le-a folosit atât de eficient nu au fost întâmplatoare, ci arata o buna cunoastere a
psihicului uman si a felului în care poate fi manipulat acesta. În cartea sa, Satan si svastica,
Francis King spune:

„Aparitiile în public ale lui Hitler, îndeosebi cele asociate cu defilarile Partidului Nazist de
la Nurenberg, au fost cele mai bune exemple ale acestui tip de ceremonie magica.
Fanfarele, marsurile militare si muzica lui Wagner nu faceau decât sa sublinieze ideea de
glorie militara a germanilor. Panourile uriase cu svastici, colorate în alb, rosu si negru,
impregnau constiinta participantilor la marsuri cu ideologia national-socialista. Precizia
fantastica a miscarilor trupelor, care defilau într-o coordonare perfecta, evocau în
subconstientul colectiv principiul razboiului si cel al violentei, pe care anticii le asociau cu
Marte. Toate acele panouri pe care le aplauda Hitler, inclusiv cele sângerii purtate în
timpul Puciului de la Munchen, reprezentau de fapt o ceremonie magica prin care se
urmarea asocierea mintii nazistilor în viata cu imaginile arhetipale ale eroilor national-
socialisti din trecut. Aspectul magico-religios al acestor defilari era accentuat de faptul ca
erau realizate seara, desfasurându-se într-o „Catedrala de Lumina” – un spatiu deschis
înconjurat de fascicule puternice de lumina trimise catre cer de catre niste reflectoare.
Daca un magician modern si-ar propune sa creeze un ritual destinat „invocarii zeului
razboinic Marte”, cu greu si-ar putea imagina o ceremonie mai eficienta decât cea a
nazistilor”.

Acelasi principiu se aplica si la ora actuala. Cunoasterea ezoterica folosita de nazisti pentru a
hipnotiza poporul german este folosita astazi de Fratie pentru a aprofunda transa hipnotica în
care a cazut umanitatea. Specialistii Fratiei folosesc în acest scop simboluri, cuvinte, culori,
sunete si tehnici de care marea majoritate a oamenilor nici macar nu au auzit si care apar în mas-
media si în reclamele de publicitate, amplificând hipnoza colectiva. Ministerul Propagandei al lui
196
Joseph Goering era în întregime structurat tinând cont de cunoasterea ezoterica a psihicului
uman. El stia ca oamenii ajung sa creada orice daca le repeti suficient de des acel lucru si daca
înscenezi evenimente care creeaza în mintea colectiva ideea ca „trebuie facut ceva”. Pentru a
amplifica efectele propagandei sale, se folosea de culori, simboluri si sloganuri. Sloganurile erau
folosite ca niste mantra-e repetate la infinit, hipnotizând astfel psihicul maselor. Toate opiniile si
informatiile alternative erau cenzurate, iar oamenii erau programati sa reactioneze asa cum dorea
conducerea partidului. Care este diferenta între acea propaganda desantata si oceanul de
informatii incorecte si subiective în care suntem inundati în permanenta la ora actuala? Chiar
daca imaginile care ni se servesc astazi pe toate canalele de mas-media nu mai au pe ele svastica,
efectul lor este acelasi: o hipnoza în masa. Tentativa lui Hitler de a distruge societatile secrete
precum francmasoneria si împiedicarea folosirii cunoasterii secrete în Germania poate parea
paradoxala, dar nu este. El stia mai bine ca oricine cât de mare este puterea celui care stie, si
dorea sa pastreze aceasta putere pentru sine. În anul 1934, în Berlin a fost interzisa orice forma
de divinatie, iar câtiva ani mai târziu cartile ezoterice au fost interzise în întreaga Germanie.
Societatile secrete au fost scoase în afara legii si chiar societatea Thule si Ordinul German (sursa
din care s-a nascut nazismul) au cazut în dizgratie. Astrologii erau atacati si ucisi, iar oameni
precum Lenz von Liebenfels era împiedicati sa îsi publice opera. Aceasta epurare avea doua
motivatii principale: sa împiedice orice asociere între ocultism si nazism în subconstientul
colectiv (inclusiv al altor state) si sa traga scara, astfel încât nimeni sa nu mai poata folosi
cunoasterea ezoterica împotriva lor, asa cum o foloseau ei împotriva celorlalti. Aceasta este una
din tacticile pe care le-au folosit reptilo-arienii de-a lungul întregii istorii a umanitatii: folosirea
cunoasterii pentru a controla si pentru a suprima, creând simultan dictaturi religioase care sa
scoata aceasta cunoastere din circuitul public. În realitate, nazistii însisi au fost creati si
controlati pe toate nivelele de societatile secrete si în ultima instanta de reptilieni. Ei credeau ca
zeii sumerieni erau rasa stapânitoare extraterestra, credeau în existenta Atlantidei, au trimis
expeditii în Africa de Nord, la Montsegur, în regiunea Cathar si în Tibet, unde erau convinsi ca
se afla bazele subterane ale supraoamenilor. În afara curentului budist pozitiv exista si niste secte
budiste profund negative. Nazistii au luat legatura cu acestea din urma. Atunci când rusii au
ocupat Berlinul, la sfârsitul razboiului, ei au gasit multe cadavre ale unor budisti care s-au
sinucis, dupa ce colaborasera multa vreme cu nazistii.

Interiorul pamântului
Între altele, nazistii credeau ca pamântul este gol si ca intrarile în interiorul acestuia sunt situate
la poli. Diferiti cercetatori sustin ca ei si-au creat chiar o baza subterana în Antarctica, spre
sfârsitul razboiului, care continua sa functioneze si astazi. Date fiind dovezile pe care le-am
vazut, nu am nici o îndoiala ca pamântul este gol în interior, sau cel putin ca exista mari spatii în
interiorul planetei noastre în care traiesc civilizatii foarte avansate. Într-un fel, putem spune ca pe
planeta noastra traiesc trei categorii de oameni. Scriitorul Jules Verne a fost un initiat de rang
înalt al retelei de societati secrete, având conexiuni cu Societatea Teozofica, Ordinul Golden
Dawn si Ordinul Templierilor Orientali. De aceea, el stia mult mai multe lucruri decât publicul
larg. Multe din romanele sale de science-fiction se bazau pe fapte reale. De pilda, el a descris
cele doua luni ale planetei Marte înca din anul 1877, înainte ca acestea sa fie identificate de
astronomi (în mod oficial). Nici celebrul sau roman, O calatorie în centrul pamântului, nu este în
întregime o fictiune. El stia ca, în esenta, povestea este adevarata. Sustinatorii ideii ca pamântul
este gol în interior afirma ca apele oceanelor se scurg în interiorul pamântului pe la poli, formând
în centrul acestuia o mare imensa, deasupra careia lumineaza un soare interior central, care
asigura lumina si caldura necesare vietii. Am revazut recent filmul facut dupa romanul lui Jules
Verne si am constatat ca centrul pamântului este imaginat în acelasi fel. Interesant mi se pare
faptul ca singurele obstacole cu care se confrunta eroii lui Jules Verne sunt niste reptile uriase
gasite în orasul scufundat al Atlantidei. Exista speculatii (sustinute de foarte multe dovezi) ca
dinozaurii au supravietuit cataclismului de acum 65 de milioane de ani refugiindu-se în interiorul
pamântului, îndeosebi în dreptul polului sud. Unul din cei care au sugerat aceasta posibilitate
este paleontologul Tom Rich, care lucreaza la muzeul Victoria din Australia si care a descoperit
197
în anul 1987 fosile ale unui dinozaur polar într-un tunel sapat în sudul statului Victoria, într-un
loc cunoscut sub numele de Golful Dinozaurului. Fiind un initiat de rang înalt, Jules Verne
cunostea aceste lucruri. De aceea, romanele sale de „fictiune” (la fel ca numeroase alte opere
literare si filme facute dupa ele) exprima mult mai multe adevaruri decât am fi tentati sa credem.
Un exemplu elocvent în aceasta directie sunt filmele lui Steven Spielberg, îndeosebi cele din
seria Indiana Jones, dar si Jurassic Park, în care oamenii de stiinta manipuleaza ADN-ul pentru a
crea niste dinozauri reptilieni. Propria mea convingere este ca ADN-ul uman a fost folosit pentru
a crea liniile genealogice reptilo-umane.

Figura 23 Schita a cometei lui Donati facuta în anul

1853, care arata cum masa de materie dezintegrata este
aruncata în afara de forta centrifugala, ajungând sa „se
roteasca pe o orbita” în jurul unei surse centrale de
energie. În acest fel, interiorul ramâne gol, la fel ca
hainele din centrifuga unei masini de spalat care se
aduna la exterior, lasând interiorul gol. Nu cumva
acelasi proces s-a întâmplat si în perioada în care s-a
format pamântul?

Exista nenumarate dovezi ca pamântul este gol si ca în interiorul lui traiesc civilizatii avansate.
Aceste teme se regasesc în întreaga istorie a umanitatii, îndeosebi în traditiile si culturile din
antichitate. La ora actuala, oamenii au devenit într-o asemenea masura marionetele celor care îi
guverneaza încât sunt dispusi sa ridiculizeze pe oricine ar încerca sa-i convinga de faptul ca
interiorul pamântului este gol. La urma urmei, nu contrazice acest lucru ce spun acei oameni de
stiinta atât de inteligenti? Ba da, la fel cum îi contrazicea pe timpuri afirmatia ca pamântul este
rotund, si nu plat. Cine analizeaza acest subiect îsi da seama cât de subtiri sunt argumentele
oamenii de stiinta care încearca sa stabileasca „realitatea” lor indiscutabila. Ei nu au putut
patrunde decât la câtiva kilometri în interiorul scoartei pamântului, iar teoriile lor în ceea ce
priveste centrul planetei sunt – asa cum le spune numele – simple teorii. Sunt suficiente câteva
întrebari pentru ca linia oficial acceptata de gândire sa se prabuseasca la fel ca un castel din carti
de joc. Spre exemplu, miscarea de rotatie a planetei în jurul axei sale da nastere unei forte
centrifugale care arunca materia catre exterior, la fel ca centrifuga unei masini de spalat, care
ramâne întotdeauna goala în centru. Cum ar fi fost posibil ca aceasta materie sa ramâna în centrul
planetei în perioada în care aceasta se afla în stare gazoasa si apoi lichida, înainte sa se
solidifice? Aceasta concluzie este împotriva oricarei logici si a tuturor legilor fizicii. Daca priviti
Figura 23, puteti vedea din desenul Cometei lui Donati, realizat în anul 1853, felul în care
materia este proiectata în exterior, rotindu-se în jurul unui centru stralucitor sau al unui „soare”
central. Pamântul nu difera deloc de aceasta imagine. Cercetatorii conceptului de „pamântul gol
în interiorul sau” sustin ca scoarta planetei noastre nu are o grosime mai mare de 1500 de
kilometri. În rest, centrul pamântului este gol. Oamenii pot trai la fel de bine pe partea opusa a
scoartei pamântului, asa cum traim noi la suprafata ei. Daca va întrebati cum poate fi posibil
acest lucru, gânditi-va ca oamenii care traiesc în Australia nu cad de pe pamânt, desi traiesc cu
capul în jos fata de cei din emisfera nordica. Forta care îi mentine pe pamânt este gravitatia.
Aceasta functioneaza la fel de bine si în cazul celor care traiesc în interiorul pamântului. Forta
gravitatiei îi atrage pe oameni catre masa de materie, lucru valabil în egala masura pentru cei
care traiesc la suprafata pamântului si în interiorul lui. Centrul fortei gravitatiei nu este centrul
planetei, ci este situat la circa 750 de kilometri sub suprafata scoartei, adica la jumatatea acesteia,
actionând în mod egal asupra ambelor parti ale acesteia (vezi Figura 24).

198
 Figura 24 Asa cred unii cercetatori ca arata interiorul planetei
noastre. Ea este goala în centru, având un soare central si o apa
care curge între cele doua deschizaturi polare. Forta gravitatiei
este aceeasi de ambele parti ale scoartei, atragând în egala masura
particulele de materie catre masa centrala.

Existenta unor deschizaturi la cei doi poli este o

ipoteza rezonabila, caci puterea fortei centrifugale în
perioada de formare a pamântului trebuie sa fi fost
mult mai mica aici decât în restul pamântului.
Cercetatorii afirma ca dupa latitudinea de 70-75 de
grade nord si sud, pamântul începe sa se curbeze,
creând niste deschizaturi catre interiorul pamântului.
Trecerea se realizeaza atât de lin încât navigatorii care
au patruns din greseala în aceste regiuni nu si-au dat
seama ca avanseaza catre interiorul pamântului pâna când nu le-au aparut în fata niste regiuni
necunoscute, care nu figurau pe harta. Deschizaturile au un diametru estimat la 2500 de kilometri
si sunt înconjurate de un inel magnetic. Sunt înconjurate aproape non-stop de nori, iar spatiul
aerian este restrictionat prin lege. Atunci când exploratorii aflati în cautarea polului nord sau a
celui sud ajung în dreptul acestui inel magnetic, acul busolei arata în jos si ei cred ca se afla
deasupra polului. În realitate, nu se afla decât în regiunea inelului magnetic ce înconjoara polul.
Aceiasi cercetatori afirma ca lumina si caldura din interiorul pamântului provin de la un „soare”
central. Marshall B. Gardner, unul din cei mai cunoscuti sustinatori ai teoriei pamântului gol,
credea ca acest „soare” a fost creat chiar de nucleul fierbinte al planetei în perioada de formare a
pamântului, la fel ca în imaginea cometei lui Donati. Pe de alta parte, daca acceptam faptul ca
pamântul este gol în interior, rezulta ca si celelalte planete din sistemul nostru solar sunt goale,
caci se supun acelorasi legi. Oare câte civilizatii traiesc în interiorul acestor planete, în timp ce
oamenii cauta viata doar la suprafata lor?
Alte întrebari la care sustinatorii liniei oficiale de gândire nu pot raspunde sunt urmatoarele: de
ce se formeaza aisbergurile din apa dulce, în conditiile în care la poli nu ar trebui sa existe decât
apa sarata? De unde provine toata vegetatia descoperita în interiorul acestor aisberguri? De ce
sustin toti exploratorii care s-au aventurat dincolo de polii magnetici ai pamântului faptul ca
vremea se încalzeste din ce în ce mai tare si ca gheata începe sa dispara? De ce migreaza iarna
anumite animale si pasari la nord de cercul polar (de pilda, elanii)? Viziunea conventionala a
stiintei nu poate raspunde la aceste întrebari, în timp ce sustinatorii teoriei interiorului gol al
pamântului pot. Exista râuri cu apa dulce care curg în afara iesind din interiorul pamântului.
Aceasta apa dulce, care duce cu ea fragmente de vegetatie si polen, îngheata, dând nastere
aisbergurilor din apa dulce într-o regiune în care nu ar trebui sa existe decât apa sarata. Exista
carti care redau în mult mai multe detalii dovezile referitoare la interiorul gol al pamântului decât
pot face eu în aceasta lucrare. O sinteza excelenta a acestor dovezi apare în cartea doctorului
Raymond Bernard, pe care v-o recomand cu caldura.
Una din calatoriile faimoase catre interiorul pamântului a fost cea a amiralului Richard E. Byrd,
un personaj binecunoscut în marina Statelor Unite. Acesta a zburat „din greseala” catre interiorul
pamântului pe la Polul Nord, în anul 1947, pe o distanta de 3000 de kilometri dincolo de polul
magnetic, iar pe la Polul Sud în anul 1956 pe o distanta de 4000 de kilometri dincolo de polul
magnetic. El a numit tinutul pe care l-a descoperit: „acel continent minunat aparut din senin” si
„pamântul tuturor misterelor”. În anul 1947, Byrd si pasagerii sai au transmis prin radio ca
zboara catre interiorul planetei, vazând cum gheata este înlocuita treptat de pamânt, lacuri si
munti acoperiti cu copaci. Ei au descris existenta unor animale ciudate care semanau cu mamutii
si forme de relief care nu apar pe nici o harta a pamântului. Dupa publicitatea care i s-a facut
initial, toate informatiile referitoare la expeditia lui Byrd au fost cenzurate, iar exploratorul a
murit în anul 1957, la numai un an dupa excursia sa în Antarctica. Doi ani mai târziu, în
decembrie 1959, redactorul revistei Farfurii zburatoare, Ray Palmer, a publicat un numar în care
199
a povestit descoperirile amiralului Byrd, dar când a sosit camionul de la tipografie, a descoperit
ca revista sa lipsea. Palmer a sunat la tipografie, dar i s-a spus ca nu au primit nici o comanda de
transport pentru publicatia sa. Când le-a cerut sa retipareasca editia, i s-a raspuns ca placile
tipografice erau deteriorate si ca acest lucru nu mai era posibil. Palmer credea ca OZN-urile nu
vin din spatiul exterior, ci din centrul pamântului, si ca asa se explica soarta nefericita a acelei
editii a revistei sale. Personal, cred ca ar putea avea dreptate, si nu este exclus ca epopeea indiana
antica Ramayana sa descrie venirea lui Rama ca emisar al Agarthei într-o farfurie zburatoare.
Legendele referitoare la rasa conducatoare din interiorul pamântului, formata din oameni blonzi
cu ochii albastri, se regasesc în toate culturile antice, inclusiv în China, Tibet, Egipt, India,
Europa, cele doua Americi si Scandinavia. În cartea sa, Paradisul regasit, sau leaganul rasei
umane, William E. Warren sugereaza ca oamenii provin de pe un continent tropical aflat în
regiunea arctica, un tinut în care soarele nu apune niciodata si unde locuia o rasa de zei care
traiau mai mult de o mie de ani fara sa îmbatrâneasca. Warren considera ca acest tinut stravechi
este totuna cu Hiperboreea de care vorbeau grecii antici. Eschimosii, a caror origine ar putea fi
chiar popoarele din interiorul pamântului, au legende care vorbesc de o insula paradisiaca aflata
la nord, un tinut mirific în care soarele nu apune niciodata, în care nu exista întuneric, dar nici o
lumina suparatoare, un loc în care oamenii traiesc mii de ani în pace si armonie. Regasim acelasi
mit la irlandezi. Legenda spune ca în timpul marelui cataclism geologic si al inundatiilor produse
la suprafata pamântului, lemurienii si atlantii s-au refugiat în interiorul pamântului. Platon
vorbeste de existenta unor „tuneluri mai late sau mai înguste care faceau legatura între Atlantida
si interiorul pamântului”. Tot el îl descrie pe marele conducator care „locuieste în centru, în
ombilicul pamântului… cel care explica religiile întregii umanitati”. Scriitorul roman Gaius
Plinius Secundus, cunoscut mai ales sub numele de Pliniu, se refera si el la oamenii din interiorul
pamântului care au fugit din Atlantida, dar si la legendele referitoare la niste locuitori subterani
numiti „trogloditi”, care ar fi ascuns în tunelurile lor o comoara straveche. Povestile de acest fel
abunda în toate culturile.

Farfuriile zburatoare ale nazistilor

Exista de asemenea nenumarate legende despre navele în forma de „farfurii zburatoare”
construite de nazisti înainte si în timpul razboiului, în cadrul unor programe controlate de
societatile Thule si Vril. Cercetatorul german Jan van Helsing si multi altii au descris o parte din
tehnologia produsa dupa anul 1934, inclusiv bombardierul Vril-1, Vril-7 (vezi sectiunea cu
ilustratii) si aeronavele Haunebu 1, 2 si 3. Aliatii numeau aceste aeronave foo-fighters (n.n.
aprox: bombardiere ciudate). Wendell C. Stevens, pilot în fortele aeriene ale Statelor Unite în
timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si la ora actuala investigator al fenomenului OZN,
povesteste ca aceste foo-fighters aveau culori ce alternau între cenusiu-verde si rosu-portocaliu.
Ele s-au apropiat la numai cinci metri de aeronava sa, dupa care au ramas nemiscate. A fost
imposibil sa scape de ele sau sa le atace si si-a pus problema sa se întoarca la baza sau sa
aterizeze. Helsing include în cartea sa si fotografii ale acestei aeronave, confirmate si de alti
cercetatori. Personal, sunt destul de sceptic când vine vorba de astfel de fotografii, caci acestea
pot fi foarte usor contrafacute si puse în circulatie pâna când devin o realitate acceptata. Exista
însa un documentar video pe care îl consider foarte interesant, intitulat OZN-urile – Secretele
celui de-al Treilea Reich, în care cercetatorul Vladimir Terziski prezinta o sumedenie de dovezi.
Se pare ca farfuriile zburatoare germane aveau foarte multe probleme tehnice, care au fost
corectate abia dupa razboi. Potrivit mai multor cercetatori în domeniu, în anul 1938 a avut loc o
expeditie germana în Antarctica, pe transportorul aerian Schwabenland. Nemtii au declarat o
regiune de 600.000 de kilometri care includea munti si lacuri neacoperite de gheata teritoriu
german. Ei au numit acest teritoriu Neuschwabenland (Noua Swabia) si l-au transformat într-o
imensa baza militara nazista. În anul 1947 a avut loc ciudata misiune în Antarctica a amiralului
E. Byrd, omul care a patruns în interiorul pamântului pe la amândoi polii. Acesta a luat cu el
4000 de soldati si un transportor aerian complet echipat. Dupa opt saptamâni soldate cu pierderi
grele, acestia au reusit sa revina în tara. Ce s-a întâmplat cu exactitate în Antarctica ramâne un
mister pâna astazi, dar Byrd avea sa declare public mai târziu ca în cazul unui nou razboi,
200
umanitatea ar trebui sa se astepte la atacuri din partea unor avioane care pot zbura de la un pol la
altul. A adaugat ca în Antarctica exista o civilizatie avansata, care dispune de o tehnologie mult
superioara celei existente la ora aceea pe pamânt si care s-a aliat cu SS-ul german.
De ce nu au câstigat nazistii razboiul? Mai întâi de toate, se pare ca a existat un conflict în
interiorul societatilor secrete naziste. În al doilea rând, tehnologia „farfuriilor zburatoare” era în
acea vreme abia la începuturile ei, fiind înca departe de perfectiune. Dupa parerea mea, raspunsul
cel mai simplu la întrebarea: „De ce nu au câstigat germanii razboiul?” este: „Pentru ca acest
lucru nu trebuia sa se întâmple”. Reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni
îi manipulau, dar operau si prin intermediul taberei opuse. Îsi doreau un razboi, asa ca au
manipulat ambele tabere, obtinând ce si-au dorit. Asa cum explic pe larg în lucrarea mea
anterioara, Si adevarul va va face liberi, nazistii au fost finantati de aceleasi linii genealogice
care i-au finantat si pe Aliatii care luptau „împotriva” lui Hitler. Principalii finantatori au fost
Rothschild-zii, care au operat, ca de obicei, prin intermediul agentilor lor din Anglia, Statele
Unite si Germania. Standard Oil, compania controlata de Rockefeller-i, era practic una cu
gigantul german I.G. Farben, cel care a sustinut întreaga masinarie de razboi nazista, dar si
lagarul de concentrare de la Auschwitz. Tehnologia care i-a permis lui Hitler sa porneasca
razboiul dupa dezastrul economic de dinainte i-a fost furnizata practic de catre Standard Oil,
inclusiv knowhow-ul necesar pentru a transforma imensele rezerve de carbune ale Germaniei în
petrol. Alte rezerve de petrol i-au fost furnizate Germaniei de acelasi Standard Oil prin
intermediul principalul centru financiar al Fratiei, Elvetia. Presedintele companiei Standard Oil
(la ora actuala Exxon) era în acea vreme William Stamps Farish, un prieten apropiat al lui
Hermann Schmitz, presedintele I.G. Farben. Nepotul lui Farish, William Farish III, face parte din
cercul interior al lui George Bush. Printre cei care îl viziteaza acasa se numara inclusiv regina
Angliei si printul Philip. Farish si regina îsi încruciseaza reciproc caii de rasa. Tatal lui Bush,
Prescott, unul din stâlpii de baza ai societatii Skull and Bones, a fost unul din finantatorii lui
Hitler, prin intermediul unei filiale numita United Banking Corporation (UBC), al carei director
era. UBC a fost cel care a facut legatura între W.A. Harriman Company din New York
(transformata dupa 1933 în Brown Brothers, Harriman) si afacerile lui Fritz Thyssen, marele
antreprenor german în domeniul otelului si bancher, care l-a finantat pe Hitler începând din anii
1920. La fel ca imperiul lui J.P. Morgan si cel al Rockefeller-ilor, trustul lui Harriman era tutelat
de Payseur-i si de Rothschild-zi. Acestia din urma controlau inclusiv I.G. Farben.
Printre membrii conducerii filialei americane a I.G. Farben se numara si Paul Warburg, agentul
lui Payseur/Rothschild trimis în Statele Unite pentru a crea banca Rezervei Federale, lucru care
s-a si realizat în anul 1913. Fratele sau, Max Warburg, a fost bancherul lui Hitler, pâna când a
parasit fara probleme Germania în anul 1938, stabilindu-se în Statele Unite. Alti finantatori ai lui
Hitler au fost: General Electric, o companie care avea legaturi financiare strânse cu Franklin
Delano Roosevelt, presedintele care a intrat în razboi „împotriva” lui Hitler; Ford Motor
Company, condusa de Henry Ford, care a primit de la nemti cea mai înalta distinctie de onoare
acordata ne-germanilor, Marea Cruce a Vulturului German; si International Telephone and
Telegraph (ITT), care a sustinut inclusiv efortul de razboi german prin intermediul bancherului
personal al lui Hitler, ofiterul SS Kurt von Schroder. Cel care superviza tot acest efort concentrat
de finantare a lui Hitler a fost Montagu Norman (Com 300), Guvernatorul Bancii Angliei
controlata de Rothschild-zi. Norman era asociat cu Hjalmar Schact, cel care avea sa devina
consilierul financiar personal al lui Hitler si presedintele bancii germane Reichsbank. Cei doi
erau atât de apropiati încât Schact si-a numit unul dintre nepoti Norman. Când nazistii au invadat
Cehoslovacia, Norman i-a transferat lui Hitler echivalentul a sase milioane de lire sterline în aur
cehesc, care a fost depozitat la Londra. În treacat fie vorba, cele doua semnaturi care confirma
numirea lui Schact în functia de presedinte al Reichsbank, la data de 17 martie 1933, au fost cea
a lui Adolf Hitler si cea a lui Max Warburg, omul lui Rothschild. Cei mai multi „evrei” cred ca
oameni ca Rothschildzii sau Warburg-ii, care pretind ca sunt evrei, sunt de partea lor. Nimic nu
este însa mai departe de adevar. Asa cum spuneam într-un capitol anterior, aurul si banii furati de
bancile elvetiene de la evreii germani conduce direct la Rothschild-zi.

201
Rothschild-zii si asociatii lor, Rockefeller-ii, Harriman-ii si Bush-ii, s-au aflat inclusiv în spatele
programului nazist de purificare a rasei. Expertul lui Hitler în domeniul puritatii rasei era dr.
Ernst Rudin, psihiatru la Institutul Kaiser Wilhelm pentru Genealogie si Demografie din Berlin,
unde ocupa un întreg etaj pentru cercetarile sale. Finantarea întregului proiect a fost asigurata de
… Rockefeller-i. Aceleasi familii au finantat si miscarea de eugenie al carei scop era purificarea
genetica a rasei germane prin eliminarea celor de rasa inferioara. La ora actuala, politicile de
eugenie sunt cunoscute sub numele de „control al populatiei”. Organizatia cea mai cunoscuta
care se ocupa cu controlul populatiei este Planned Parenthood (n.n. Planificarea Familiala), care
si-a început activitatea sub un cu totul alt nume în cadrul biroului londonez al Societatii Britanice
de Eugenie. Nu este de mirare ca George Bush s-a folosit de orice prilej pentru a pompa sume
masive din banii contribuabililor americani si din cei ai Natiunilor Unite în aceasta organizatie.
Bush si Henry Kissinger sunt mari adepti ai lui Thomas Malthus, francmason din linia
genealogica a lui Darwin, care a murit în anul 1834. El a militat pentru trierea popoarelor de alte
rase decât cea alba si a oamenilor albi „inferiori”. La fel ca prietenul sau economist,
francmasonul John Stuart Mill, Malthus a afirmat ca rasa ariana cu parul blond si ochii albastri
era darul lui Dumnezeu pentru pamânteni. Poate darul zeilor… Cei doi erau de parere ca oamenii
superiori apartinând rasei albe trebuiau sa controleze rasele inferioare cu pielea întunecata. În
esenta, aceasta filozofie nu este cu nimic diferita de cea nazista sau de cea a establishment-ului
britanic ori american, caci cele trei curente provin de fapt din aceeasi sursa. De ce credeti ca au
fost promovate atâtea politici care au cauzat boli, moarte si distrugere în Africa, Asia si America
Centrala si de Sud? Toate fac parte din acelasi plan. Daca doriti sa aflati informatii suplimentare
despre cei care l-au finantat pe Hitler, despre rolul Rothschild-zilor si despre programul de
control al populatiei de catre rasa conducatoare, va invit sa cititi Si adevarul va va face liberi.
O noua confirmare a faptului ca forta care controla ambele tabere ale celui de-al Doilea Razboi
Mondial era una si aceeasi se refera la vasta operatiune a serviciilor secrete americane si
britanice numita Proiectul Paperclip (n.n. textual: Agrafa), prin care cei mai importanti lideri
nazisti, oameni de stiinta, ingineri si experti în controlul mintii au fost scosi în afara Germaniei
înainte de sosirea armatei aliatilor. Toti acestia au fost transportati în America de Sud si în
Statele Unite, pentru a-si continua acolo munca în favoarea Agendei reptiliene. Nazistii judecati
si spânzurati la Nurenberg nu au fost decât niste pioni expusi la parada pentru a da satisfactie
opiniei publice. Regii, reginele, episcopii si cavalerii regimului nazist au scapat si si-au continuat
campania împotriva umanitatii prin intermediul retelelor secrete aranjate de „opozantii” lor,
Marea Britanie si Statele Unite. Printre nazistii care au scapat gratie Proiectului Paperclip s-a
numarat si criminalul în masa si teroristul Josef Mengele. CIA a fost creatia serviciilor secrete
britanice, si în special a cercului interior al acestora, cunoscut sub numele de Special Operations
Executive (n.n. Serviciul pentru Operatii Speciale) – SOE. CIA a înlocuit organizatia serviciilor
secrete creata în timpul razboiului, Oficiul pentru Servicii Strategice (OSS), nascut pe structura
serviciilor secrete ale lui Payseur. OSS-ul era condus de Bill Donovan, o marioneta a cercului
Payseur-Rothschild-Rockefeller si fost coleg de scoala cu Franklin Delano Roosevelt. Profesorul
de drept al lui Donovan de la Universitatea Columbia (controlata de Fratie) a fost Harland E.
Stone, care avea sa devina mai târziu Procuror General al SUA. Un alt protejat al lui Stone a fost
J. Edgar Hoover, francmason de grad 33 si seful de trista reputatie al FBI în perioada asasinarii
lui Kennedy. Deloc întâmplator, o buna parte din agentii care au fost implicati în asasinarea
Presedintelui Kennedy erau fosti agenti OSS transferati la Londra în timpul celui de-al Doilea
Razboi Mondial. Aceasta poveste este prezentata detaliat în lucrarea mea, Si adevarul va va face
liberi. Unul dintre acesti agenti era Clay Shaw, singurul om judecat pentru rolul pe care l-a jucat
în asasinarea lui Kennedy, proces prezentat si în filmul JFK. El a fost eliberat pentru simplul
motiv ca martorii împotriva lui au fost ucisi înainte de a apuca sa depuna marturie. Shaw a fost
unul din consultantii satanistului si pupilei lui Rothschild, Winston Churchill. La fel ca toti
agentii OSS detasati la Londra, i-a cântat în struna Lordului Victor Rothschild, seful neoficial al
serviciilor secrete britanice.
Primul director al CIA a fost Allan Dulles. Acesta era nazist, la fel ca si fratele sau, John Foster
Dulles, numit secretar de stat în aceeasi perioada. Familia Dulles este o alta linie genealogica

202
apartinând aristocratiei britanice. Amândoi fratii Dulles au fost implicati în Proiectul Paperclip,
alaturi de Henry Kissinger, un „evreu german”, mare adept al satanismului si unul dintre cei mai
activi reptilieni. Cei doi Dulles proveneau dintr-o familie americana din sudul Statelor Unite,
proprietara de sclavi, si erau veri cu Rockefeller-ii. Firma lor de avocatura, Sullivan and
Cromwell, gestiona afacerile în SUA ale I.G. Farben. Marele sustinator al lui Hitler, Fritz
Thyssen, i l-a prezentat pe Allan Dulles Fuhrerului. John Foster Dulles scria „Heil Hitler” pe
scrisorile pe care le trimitea clientilor sai germani si a fost trimis în Germania sa negocieze
acordarea unor noi împrumuturi nazistilor din partea grupului Mesei Rotunde Rothschild-
Rockefeller. Împrumuturile aveau drept scop sa-i ajute pe germani sa plateasca daunele de razboi
impuse de acelasi John Foster Dulles, în calitatea sa de membru al delegatiei americane la
Conferinta de Pace de la Versailles, din anul 1919. De aceea, nu reprezinta nici o exagerare sa
afirmam ca CIA a fost o organizatie creata de nazisti pentru nazisti. Printre acestia se numara si
Reinhard Gehlen, principalul spion al lui Hitler pe frontul rusesc, caruia Allen Dulles i-a cerut
mai târziu sa organizeze reteaua CIA pe teritoriul european. Cercetatorul Noam Chomsky afirma
ca Gehlen a creat o armata secreta CIA-nazista, care si-a extins operatiunile pâna în America
Latina. Acelasi lucru s-a întâmplat si cu reteaua politiei internationale numita Interpol. Practic,
nu nazistii au pierdut razboiul. Totul a fost o înscenare controlata de aceeasi forta si transformata
într-o mare afacere dupa carnagiu, în conditiile în care Agenda continua sa avanseze. Si o ultima
întrebare: a murit într-adevar Hitler în buncarul sau? Evident ca nu. Dr. Robert Dorion, directorul
Institutului de Medicina Legala de pe lânga Ministerul Justitiei din Quebec, Montreal, a declarat
ca exista neconcordante între fotografiile danturii cadavrului atribuit lui Hitler si nenumaratele
fotografii facute Fuhrerului în timp ce îsi tinea discursurile (cu gura deschisa). Structura
decalajelor dintre dinti este diferita. Hitler avea o obturatie a unui canal si un dinte de portelan pe
care cadavrul nu le avea, iar puntea dentara inferioara era foarte diferita.
Dupa razboi, conducerea nazista si-a schimbat pur si simplu cizmele si tinuta militara cu
costumele civile si halatele oamenilor de stiinta, iar Agenda a continuat sa avanseze. În aceste
conditii, mai sunt oare cititori care nu cred ca nucleul nazisto-satanic al Guvernului SUA este
capabil sa arda copii la Waco sau sa-i arunce în aer prin bomba de la Oklahoma, numai pentru a-
si duce mai departe misiunea, conform Agendei de dominare globala a lumii? Asa gândesc cei
care controleaza aceasta lume, iar cinci miliarde de oameni se complac în aceasta situatie. Daca
vor continua sa faca la fel, mentalitatea reptilo-ariano-nazista va continua sa controleze planeta
pamânt.

203
 CAPITOLUL TREISPREZECE

Reţeaua la ora actuală

Dupa câteva mii de ani de evolutie, reteaua reptiliana a devenit la ora actuala o încrengatura
imensa si nu întotdeauna usor de recunoscut de societati secrete, banci, afaceri, partide politice,
agentii de securitate, mijloace mas-media, si asa mai departe. Structura de baza si Agenda sa
ramân însa extrem de simple.
Centrul retelei operationale este City-ul londonez. Alte centre de decizie se afla în Franta,
Germania, Elvetia, Italia si Statele Unite. Acestia sunt paianjenii care tes imensa pânza a retelei,
cel mai important dintre ei fiind în continuare City-ul londonez, Noua Troia. Din acest centru
sunt administrate Agenda globala si politicile Fratiei, introduse apoi de „managerii de ramura” în
tarile respective. Astfel, daca Agenda globala impune prabusirea dolarului american, a pesoului
mexican, a randului sudafrican sau a pietelor bursiere din Orientul Îndepartat, managerii de
ramura din tarile respective actioneaza si asigura implementarea acestor deziderate. Fratia nu are
niciodata de suferit, dimpotriva, caci stie exact la ce sa se astepte. Principalele banci ale Fratiei
din Statele Unite, precum Chase Manhattan a familiei Rockefeller, si-au sporit considerabil
profiturile în anul 1991, când pesoul mexican s-a prabusit, caci si-au vândut depozitele de peso
chiar înainte de devalorizarea acestuia. În anul 1987, miliardarul finantist Jimmy Goldsmith,
ruda cu Rothschild-zii, si-a vândut toate actiunile, cu putin înainte de colapsul burselor mondiale.
Evident, o coincidenta!
În inima retelei (sau în vârful piramidei, cum preferati) se afla reptilienii. Acestia opereaza în
principal sub acoperire, din bazele lor subterane, dar mai ales prin posedarea liniilor genealogice
reptilo-umane al caror nivel de constiinta rezoneaza plenar cu constiinta reptiliana din regiunea
inferioara a celei de-a patra dimensiuni. Membrii acestor familii de vita veche posedate de
reptilieni detin la ora actuala toate pozitiile importante în structurile puterii sau lucreaza sub
acoperire, controlându-i pe cei care detin aceste pozitii oficiale, de pilda pe prim ministri si pe
presedinti. Ideea ca cei care conduc tara sunt reptilieni sau oameni posedati de acestia li se poate
parea fantastica celor care au viziunea foarte limitata, dar nenumaratele dovezi adunate de-a
lungul miilor de ani explica perfect „misterele” istoriei. Multi oameni ma întreaba, pe buna

Piramida manipularii
Anunnaki / reptilienii (A Patra
Dimensiune)
Elita globala
Nivele ierarhice ale puterii si
cunoasterii, similare cu cele dintr-o
institutie (spre exemplu, de la
casier la presedinte de banca)

Banci /Afaceri /Armata / Politica

Educatie /Media / Religie/ Servicii
secrete /Companii farmaceutice
/Medicina /Droguri ilegale / Crima
organizata

Figura 25: Piramida manipularii, care asigura controlarea tuturor institutiilor de

aceeasi Elita minuscula. Ea permite implementarea aceleiasi Agende în toate
domeniile societatii.

204
dreptate, de ce ar pierde cineva mii de ani pentru a prelua controlul asupra unei planete, stiind ca
oricum va muri înainte de împlinirea acestui deziderat. Raspunsul este simplu: constiintele care
poseda aceste trupuri se folosesc de ele ca de un învelis exterior, ca de un costum spatial, pâna
când acesta se uzeaza, dupa care îl schimba cu altul. Cei care au ocupat de-a lungul timpului
trupurile principalilor jucatori ai marelui joc al conspiratiei din cele mai vechi timpuri si pâna
astazi sunt aceiasi reptilieni. Obsesia încrucisarii rasiale a liniilor genealogice ale Fratiei provine
din necesitatea pastrarii puritatii genetice reptiliene, si implicit a legaturii vibratorii între trupul
uman aflat în spatiul tridimensional si constiinta care îl poseda din regiunea inferioara a celei de-
a patra dimensiuni. Pentru a ascunde acest adevar, membrii Fratiei au distrus toate documentele
si textele antice, subjugând si oprimând societatile native ale lumii. Scopul reptilienilor este acela
de a distruge toate amintirile ramase din perioada în care operau la vedere, astfel încât oamenii sa
nu-si dea seama ca sunt controlati prin intermediul unor corpuri fizice aparent umane de o forta
neumana aflata într-o alta dimensiune.
Adevarul acestei realitati este tinut în cel mai strict secret si nu este cunoscut decât pe nivelul
suprem al imensei retele de societati secrete, adica de catre un numar foarte mic de oameni.
Fiecare sectiune a piramidei globale este organizata ca o piramida mai mica, compartimentata în
acelasi fel, la fel ca un submarin. Ceea ce se afla deasupra se afla si dedesubt. Spre exemplu,
piramida francmasoneriei raspunde în fata unei conduceri obisnuite, care raspunde la rândul ei în
fata unei structuri superioare. Acolo unde se termina gradele francmasoneriei încep gradele
Iluminatilor. Marea majoritate a masonilor nu pot aspira însa mai sus de gradul 33 al ritului
scotian si de gradul 10 al ritului de York. Daca Fratia considera ca cineva are mentalitatea si
structura genetica potrivita, acesta poate avansa pe un nivel superior, primind un grad în
structura Iluminatilor sau în alte grupuri super-secrete ale cercului interior, precum Masa
Rotunda, care opereaza deasupra nivelului oficial al unor societati secrete precum
francmasoneria sau Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim (de Malta). La vârf, ierarhiile
societatilor secrete devin una, transformându-se într-o organizatie unica, ce implementeaza
aceeasi Agenda, dincolo de conflictele si certurile nesfârsite de la baza piramidei.
Aceasta retea de societati secrete îsi plaseaza initiatii cei mai de încredere în pozitiile cele mai
influente ale sistemului bancar, ale lumii afacerilor, politicii, mas-mediei, armatei, medicinei,
etc. La fel ca în cazul piramidei puterii, toate aceste institutii si organizatii aparent fara legatura
unele cu altele fuzioneaza la vârf, fiind controlate de aceiasi oameni. Structura seamana cu cea a
papusilor rusesti: fiecare papusa (în cazul de fata piramida) se afla în interiorul alteia, pâna la
papusa (piramida) globala, care le include pe toate celelalte (vezi Figura 25). Fetele publice ale
acestor organizatii si cei care le controleaza din culise apartin aceleiasi retele, asa ca nu conteaza
prea mult daca esti francmason, cavaler de Malta, initiat al societatii Skull and Bones sau
membru al unui grup mai mult sau mai putin secret precum Institutul Regal pentru Afaceri
Internationale, Consiliul pentru Relatii Externe, Grupul Bilderberg, Clubul de la Roma sau
Comisia Trilaterala, despre care voi vorbi pe larg în paginile care urmeaza. Ceea ce doresc sa
subliniez deocamdata este ca desi au nume si obiective aparent diferite, toate aceste organizatii
sunt controlate în final de aceeasi conducere.

Paianjenul
Societatile si grupurile secrete care alcatuiesc aceasta imensa retea sunt versiunea actualizata si
extinsa a unei retele similare care a existat în antichitate. Unii cercetatori afirma ca la vârful
ierarhiei se afla (în ordine succesiva) Consiliul celor 3, Consiliul celor 5, Consiliul celor 7,
Consiliul celor 9, Consiliul celor 13, Consiliul celor 33, Marele Consiliu Druid, Comitetul celor
300 („Olimpienii”) si Comitetul celor 500. Multe grupuri nu au nici un nume, ca sa nu poata fi
detectate. Personal, am convingerea ca în vârful piramidei se afla o singura persoana, cel mult
doua, un fel de Mare Preot si Mare Preoteasa a lumii, caci, asa cum voi explica ceva mai târziu,
cea mai importanta ierarhie, în fata careia sunt subordonate toate celelalte, este ierarhia
Satanistilor. Cine vrea sa controleze jocul trebuie sa controleze toate taberele, iar aceasta
structura permite exact acest lucru. Fratia controleaza taberele „pro” si „contra” din politica,
sistemul bancar, domeniul afacerilor, mas-media, etc. Ea are agenti în toate guvernele, dar si în
205
taberele opuse acestora, în ambele tabere ale oricarui razboi sau conflict politic, în cartelurile
drogurilor, dar si în agentiile antidrog care se „razboiesc” cu acestea, în sindicatele crimei
organizate, dar si în agentiile de securitate care „investigheaza” aceste sindicate, în grupurile
teroriste, dar si în serviciile secrete care încearca sa le „anihileze”. Simplul fapt ca cineva afirma
ca lupta pentru pace si libertate nu înseamna ca acest lucru este neaparat adevarat. De altfel, daca
ar fi adevarat, nu ar mai trebui sa spuna acest lucru în gura mare, caci ar fi evident din faptele
sale. Personal, am o regula simpla: orice persoana sau institutie care se declara „democrata” este
orice doriti dumneavoastra, numai democrata nu. Este suficient sa priviti câte Fronturi
Democratice exista în lume ocupate cu impunerea unei dictaturi.

Reteaua Mesei Rotunde

Una din principalele retele care exista la ora actuala este guvernata la centru de Masa Rotunda
(vezi Figura 26). Asa cum am vazut mai devreme, Masa Rotunda are filiale în întreaga lume, iar
în anii 1920 si 1921 a adaugat doua noi organizatii la reteaua sa: Institutul Regal pentru Afaceri
Internationale (RIIA) si Consiliul pentru Relatii Externe (CFR). RIIA si-a creat la rândul ei
propriile filiale. La fel, Consiliul pentru Relatii Externe din New York si-a creat propria sa retea
subordonata pe teritoriul Statelor Unite, facând legatura între Fratia Babiloniana si
departamentele Guvernului SUA, Congres, proprietarii de media, editori, jurnalisti, fundatii
scutite de la plata impozitelor, precum Rockefeller Foundation, universitati, oameni de stiinta,
ambasadori, lideri militari, „istorici”, bancheri si oameni de afaceri. Fiecare tara importanta are o
asemenea retea care respecta Agenda dictata de centrele globale din City-ul londonez, Germania,
Franta si Elvetia. Odata, am fost atacat pe când vorbeam la un post de radio din Cape Town de
un „astrolog” care mi-a spus ca este imposibil sa existe o conspiratie de felul celei pe care o
expun, pentru simplul motiv ca aceasta nu ar putea fi organizata pe o perioada atât de lunga de
timp. Asa cum se întâmpla în majoritatea cazurilor de acest fel, omul nu îmi citise cartile si nu
facuse nici un fel de cercetari înainte de a se grabi sa conteste aceasta realitate. Daca ar fi facuto,
si-ar fi dat seama ca din cauza acestei structuri a retelei, nu numai ca este posibil sa urmezi
aceeasi Agenda de-a lungul mai multor generatii succesive, dar este si foarte pertinent sa crezi
acest lucru. De ce nu dispare o mare corporatie sau o mare banca atunci când generatia actuala
de lideri moare sau se pensioneaza? Pentru ca ei îi urmeaza la conducere o alta generatie. La fel
se petrec lucrurile si cu Fratia si Agenda ei. Astrologul respectiv ar face mai bine sa îsi consulte
propria harta cereasca, verificând daca nu cumva conjunctiile de pe aceasta îl împiedica sa vada
ceea ce este evident, respingând si condamnând informatii pe care nu a facut nici un efort sa le
citeasca, sa le verifice si sa le înteleaga.

Consiliul pentru Relatii Externe

Comisia Trilaterala / Natiunile Unite

Masa Rotunda

Institutul Regal pentru Afaceri Internationale / Grupul

Bilderberg

Clubul de la Roma

Figura 26 Reteaua Mesei Rotunde

206
În mai 1954 a avut loc prima întâlnire oficiala a unei noi organizatii din reteaua Mesei Rotunde,
Grupul Bilderberg (Bil), numit astfel dupa Hotelul Bilderberg din Oosterbeek, Olanda, unde a
avut loc întâlnirea. Cel putin, aceasta este varianta oficiala a povestii. Bil sau Bel a fost Zeul-
Soare la fenicieni. Bilderberg se traduce prin „Bel al stâncii” sau „Bel al muntelui”. Grupul
Bilderberg a fost condus între anii 1954-1976 de printul Bernhard al Olandei, fost ofiter nazist si
spion german care a lucrat pentru departamentul NW7 al serviciului secret al imensului
conglomerat chimic I.G. Farben, cel care a condus lagarul de concentrare de la Auschwitz. Unii
cercetatori sustin ca papa Ioan Paul II a lucrat si el pentru I.G. Farben. Nu stiu daca este
adevarat, dar nu m-ar surprinde deloc, caci papii sunt alesi de Fratie. Printul Bernhard, un
german care s-a aliat prin casatorie cu familia regala olandeza, la fel ca William de Orania la
vremea lui, este un reptilian înrudit si foarte bun prieten cu printul Philip al Marii Britanii.
Împreuna, cei doi au creat organizatia World Wild Life Fund (n.n. Fondul Mondial pentru
Animalele Salbatice), devenit între timp Worldwide Fund of Nature (WWF – Fondul Mondial
pentru Natura). Asa cum vom vedea într-un capitol ulterior, ultimul lucru care îi interesa pe cei
doi era protectia animalelor salbatice. În anul 1968 a fost creat Clubul de la Roma, condus de
francmasonul Aurelio Peccei (Com 300 si membru al Grupului Bilderberg), numarul doi în
grupul Fiat, condus de un alt membru al Grupului Bilderberg si al Nobilimii Negre, Giovanni
Agnelli. Peccei i-a spus odata amicului sau, fostul secretar de stat american Alexander Haig (TC,
Cavaler de Malta) ca se simtea o reîncarnare a lui Adam Weishaupt. Weishaupt a fost omul care
a creat organizatia Iluminatilor bavarezi. Clubul de la Roma, creat pe domeniul particular al
familiei Rockefeller de la Bellagio, în Italia, a pus bazele miscarii ecologiste. Rockefeller-ii si
Rothschild-zii i-au dictat acestei miscari asa cum au dorit. Clubul de la Roma s-a folosit de
miscarea ecologista pentru a centraliza si mai multa putere si pentru a confisca terenuri. Sub
pretextul apelului la „salvarea planetei” se ascunde adevarul trist ca este doar o alta acoperire a
Agendei controlului global asupra lumii, guvernata chiar de cei care creeaza problemele de
mediu. Acelasi principiu se aplica si Clubului de la Budapesta, care încearca sa faca cu
„spiritualitatea” ce a facut Clubul de la Roma cu mediul. Clubul de la Budapesta este condus de
Ervin Laszlo, un asociat al lui Aurelio Peccei. Un alt satelit important al Mesei Rotunde este
Comisia Trilaterala, creata de Rockefeller-i în Statele Unite în anul 1972. Rolul acesteia este de a
coordona implementarea Agendei între cele trei regiuni principale ale lumii: Statele Unite,
Europa si Japonia. Am prezentat pe larg aceste organizatii în lucrarea Si adevarul va va face
liberi, dar pentru cei care nu au citit-o, voi face în continuare o sinteza a influentei covârsitoare a
acestor organizatii asupra vietii noastre de zi cu zi si asupra marilor probleme ale lumii. Pentru a
întelege mai bine, ori de câte ori voi mentiona pe cineva care a fost, este sau urmeaza sa devina
membru al acestor grupuri, voi folosi abrevierile RIIA, CFR, Bil si TC. La ora actuala nu va pot
oferi informatii referitoare la conducerea moderna a Institutului Regal pentru Afaceri
Internationale, întrucât aceasta organizatie este atât de secreta încât nu am reusit sa le obtin. Daca
cineva poate sa ma ajute înaceasta directie, i-as fi recunoscator. Îi cunosc totusi pe o parte din
membrii sai importanti.
Aceste grupuri interconectate numara printre membrii lor liderii sistemului bancar global, ai
mediului de afaceri, mediei, armatei, serviciilor secrete, educatiei si politicii. Pentru a întelege
mai bine despre ce oameni vorbim, va propun sa îi trecem în revista pe câtiva dintre cei care au
participat la prima sedinta a Grupului Bilderberg, din anul 1954. Presedintele Adunarii a fost
printul Bernhard, sotul reginei Juliana a Olandei (Com 300), o obisnuita a acestor sedinte ale
Grupului Bilderberg. Actuala regina, Beatrix, este o alta sustinatoare activa a Grupului. Printre
alti presedinti ai Grupului Bilderberg s-au numarat Sir Alex Douglas Hume (Lord Home),
membru al unei linii genealogice din elita scotiana si fost prim ministru al Marii Britanii; si un
alt membru al unei linii aristocratice britanice, Lord Carrington, care a devenit presedinte în anul
1991 (vom discuta imediat mai multe despre el). Printul Bernhard a fost propus ca presedinte al
Grupului Bilderberg de catre Lordul Victor Rothschild, unul din cei mai mari escroci, spioni si
manipulatori ai secolului XX. Alte personalitati care au participat la acea prima sedinta au fost:
David Rockefeller (CFR, TC); Deak Rusk (CFR, TC, bursier Rhodes), presedintele Fundatiei
Rockefeller si secretar de stat sub John F. Kennedy; Joseph E. Johnson (CFR), presedintele

207
Fundatiei Carnegie pentru Pacea Internationala si secretar SUA pentru Grupul Bilderberg; Denis
Healey (TC, RIIA, Com 300, Societatea Fabian), ministrul apararii în guvernul britanic laburist
între anii 1964-1970 si Cancelar al Esichierului între 1974-1979; si Lord Boothby, care a lucrat
împreuna cu Winston Churchill la unificarea Europei, cunoscuta mai tarziu ca Uniunea
Europeana.
NATO a fost creatia Fratiei si are menirea sa devina o armata mondiala unica, atragând tot mai
multe tari si manipulând „problemele” care îi permit sa actioneze în afara domeniului sau de
referinta. Toti ultimii cinci secretari generali ai NATO au fost membri Bilderberg: Joseph Luns,
Lord Carrington, Manfred Woerner, Willy Claes si Javier Solana. Presedintele Bancii Mondiale,
James Wolfenson, partener cu Rothschild-zii, precum si majoritatea predecesorilor sai, sunt
membri ai Grupului Bilderberg. La fel si primii doi presedinti ai recent createi Organizatii
Mondiale a Comertului, o creatie a Fratiei care impune taxe grele unor tari care încearca sa îsi
protejeze popoarele de nemilosul sistem financiar si comercial global. Primul presedinte al
Organizatiei Mondiale a Comertului a fost irlandezul Peter D. Sutherland (Bil, TC, Com 300),
director al Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT), comisar al Comunitatii Europene
(Uniunii de mai târziu) si presedinte al Bancilor Irlandeze Aliate si al Goldman Sachs. A devenit
mai târziu presedinte al British Petroleum (BP). Sutherland este o simpla marioneta a Elitei si a
fost înlocuit la conducerea OMC de un membru italian al Grupului Bilderberg, Renato Ruggeno.
Atât Banca Mondiala cât si Organizatia Mondiala a Comertului au legaturi strânse cu celelalte
organisme financiare globale, precum Fondul Monetar International si grupul G-7/G-8,
impunându-si alaturi de acestea politicile în fata unor tari în curs de dezvoltare din Africa, Asia
si America Centrala si de Sud. Ele se asigura astfel ca aceste tari sunt controlate de corporatiile
transnationale controlate de aceleasi grupari. Acordul Multilateral pentru Investitii (MAI) este o
alta organizatie al carei scop este sa amplifice dramatic capacitatea corporatiilor transnationale
de a distruge baza economica a diferitelor tari prin repatrierea profiturilor în conditiile în care
evita sa îsi plateasca impozitele si sa respecte legile pe care alte afaceri sunt nevoite sa le aplice.
Reteaua centrala a bancilor este controlata integral de Masa Rotunda/Grupul Bilderberg. Mai
multi presedinti ai Bancii Angliei, inclusiv Sir Gordon Richardson, au fost membri ai Grupului
Bilderberg, iar acest lucru este valabil si în cazul altor banci centrale, precum Rezerva Federala a
Statelor Unite – acel cartel de banci private europene care controleaza economia Statelor Unite.
Actualul presedinte al „Fed” este Alan Greenspan (CFR, TC, Bil), care l-a înlocuit pe Paul A.
Volker (CFR, TC, Bil). Cred ca v-ati facut o parere. La fiecare câteva saptamâni mas-media din
Marea Britanie si SUA face speculatii referitoare la ultimele afirmatii ale lui Greenspan, ale
Guvernatorului Bancii Angliei sau al Bundesbank despre starea economiei tarilor lor. Aceste
afirmatii sunt suficiente pentru a produce mari oscilatii la bursa. O simpla reducere sau crestere a
ratei dobânzii operata de acesti oameni are efecte spectaculoase asupra pietei si asupra vietii de
zi cu zi a oamenilor. Cine credeti ca îi controleaza pe acesti oameni si afirmatiile pe care le fac?
Exact! Am un prieten care a investit masiv în bursa americana si care a început sa studieze
structurile investitiilor facute de marile corporatii, banci si companii de asigurari în perioada de
dinaintea unei declaratii a lui Greenspan. De fiecare data a descoperit ca marii jucatori pe piata
bursiera cumpara sau vând masivi actiuni sau titluri în cele trei zile de dinaintea discursului lui
Greenspan. Evident, discursul acestuia afecteaza exact actiunile si titlurile vândute sau
cumparate de acestia. Daca vreti sa stiti cum se vor comporta bursele, tot ce trebuie sa faceti este
sa urmariti cum procedeaza familiile si corporatiile Fratiei care controleaza pietele. Printre marii
jucatori precum Rothschild si Rockefeller, sau oamenii acestora, precum Greenspan, se învârt si
niste jucatori mai mici, precum „renegatul” George Soros (Bil), care nu fac altceva decât sa
urmeze ordinele. Soros a fost cel care a speculat lira sterlina în septembrie 1992, facând miliarde
pe seama britanicilor, caci Cancelarul Esichierului a încercat sa apere moneda nationala. Cine
credeti ca era acest cancelar? Norman Lamont… din Grupul Bilderberg. Soros a facut acelasi
lucru si cu coroana suedeza, cu acelasi succes. Cine era primul ministru al Suediei la vremea
respectiva? Carl Bildt… din Grupul Bilderberg. Teama de a nu ramâne singuri, generata de
aceasta prabusire a coroanei provocata de Soros, i-a facut pe suedezi sa accepte intrarea în
Uniunea Europeana, lucru pe care foarte multi îl regreta la ora actuala.

208
Carierele multor politicieni au explodat literalmente dupa ce au început sa participe la sedintele
Grupului Bilderberg. Prin anii 70, cariera presedintei Partidului Conservator Britanic Margaret
Thatcher intrase în declin, pâna când a început sa participe la sedintele Grupului Bilderberg.În
anul 1979, ea a fost aleasa ca prim ministru, dupa seria de atacuri si scandaluri la adresa
laburistilor care au condus tara pâna atunci. Un an mai târziu, la Casa Alba au fost alesi Ronald
Reagan si George Bush, care au introdus exact aceleasi politici economice extreme pe care le-a
aplicat Margaret Thatcher (care au si ramas în istorie sub numele de thatcherism). De fapt, nu era
nici un fel de thatcherism; era pur si simplu Agenda Fratiei, care cerea ca ratele dobânzilor sa
scada la niste niveluri care au distrus economiile tarilor lumii a treia, pregatind astfel terenul
pentru programul de recolonizare prin control financiar. Mania privatizarilor în nestire care s-au
produs sub guvernarile lui Thatcher, Reagan si Bush a permis trecerea unor active fabuloase ale
statului în mâinile corporatiilor conduse de Fratie, la preturi de nimic. Când Thatcher si-a
încheiat misiunea, protectia care i se acorda i-a fost retrasa, caci nici o persoana nu este mai
importantadecât cauza comuna. În anul 1991, guvernatorul relativ necunoscut al statului
Arkansas a fost invitat de David Rockefeller la o întrunire a Grupului Bilderberg de la Baden-
Baden, în Germania. Numele sau era Bill Clinton. Un an mai târziu, acest om apartinând unei
linii genealogice regale (Nobilimea Neagra) a fost ales Presedinte al Statelor Unite. În anul 1993,
un purtator de cuvânt al Partidului Laburist din Marea Britanie a fost invitat la întrunirea
Grupului Bilderberg de la Vouliagment, în Grecia. Numele sau era Tony Blair. Un an mai târziu,
dupa moartea brusca si neasteptata a liderului Partidului Laburist, John Smith, locul sau la
conducerea partidului a fost luat de Blair. Începând din acel moment, o serie întreaga de
scandaluri si conflicte au distrus credibilitatea guvernului conservator al lui John Major,
asigurându-i astfel lui Blair o victorie usoara la alegerile din 1997. La începutul anului 1997 ma
aflam într-un turneu în Australia. Am prezis atunci nu doar ca Blair va fi ales ca prim ministru,
dar si ca alegerile se vor desfasura pe data de 1 mai, una dintre cele mai importante zile pentru
Fratia Babiloniana. Acest lucru este atestat de ritualurile fertilitatii numite May Day, dar si de
Ziua Internationala a Muncii, celebrata de Uniunea Sovietica, aceasta creatie a Fratiei.
Organizatia Iluminatilor bavarezi a fost creata la data de 1 mai 1776. Tony Blair era un pion atât
de important în mâinile Fratiei încât nu am avut nicio îndoiala ca va fi adus la putere în data de 1
mai. În Anglia nu exista alegeri la termen. Primul ministru poate provoca alegeri oricând doreste
în timpul celor cinci ani de la venirea la putere, asa ca el este cel care anunta data. Ce credeti ca a
facut John Major? Conform instructiunilor Fratiei, a convocat alegeri generale la data de 1 mai
1997, iar Tony Blair, unul din marii jucatori preferati de Fratie, a fost ales. Începând din
momentul în care a venit la putere, Tony Blair împreuna cu cancelarul sau, Gordon Brown, un alt
membru al Grupului Bilderberg, a început sa implementeze Agenda Fratiei pentru anii
Mileniului ce urma sa înceapa, referitoare atât la Marea Britanie cât si la Europa în ansamblul ei.
Aceasta includea cedarea puterii guvernului de a fixa rata dobânzii Bancii Angliei, lucru care s-a
întâmplat la numai câteva zile de la alegeri. Politicile economice aplicate de Brown nu au diferit
în esenta de cele ale cancelarului conservator de dinainte, Kenneth Clarke, pe care Brown l-a
înlocuit. Acest lucru nu este deloc surprinzator, caci Clarke este si el un membru al Grupului
Bilderberg, participând inclusiv la sedinta din Grecia, împreuna cu Blair, iar apoi la cea de la
Tumberry, în Scotia, care a avut loc în mai 1998. Fratia nu a facut decât sa înlocuiasca un lingau
conservator cu unul laburist, numindu-i pe rând în fruntea ministerului finantelor. Singurul lucru
care s-a schimbat a fost numele scris pe usa cabinetului. La fel ca si SUA sau orice alta tara de pe
glob, Marea Britanie este o tara unipartinica, desi oamenii cred ca sunt liberi pentru ca au dreptul
sa bifeze o casuta o data la cinci ani, alegând o noua marioneta a Fratiei pentru a-i conduce. Cel
putin în Statele Unite votul este electronic, ceea ce faciliteaza si mai mult eventuala fraudare a
alegerilor (daca aceasta se dovedeste necesara).
Tony Blair a devenit rapid prieten la catarama cu Bill Clinton (CFR, TC, Bil), vorbind practic pe
o singura voce cu aceasta (evident, vocea Fratiei). Principalul colaborator al lui Blair în guvernul
laburist a fost Peter Mandelson (RIIA), supranumit Printul Întunericului. El este unul din cei mai
importanti oameni de legatura ai Fratiei cu Partidul Laburist, continuând sa ocupe aceasta pozitie
în pofida demisiei din cabinetul lui Blair în urma unui scandal financiar. Tocmai când Peter

209
Mandelson a primit însarcinarea de a se ocupa de imaginea partidului laburist prin anii 80, acesta
si-a schimbat sigla din steagul rosu în celebrul simbol al Fratiei de-a lungul secolelor: trandafirul
rosu. Cancelarul Kohl al Germaniei este la rândul lui un membru al Grupului Bilderberg, la fel
cum au fost si predecesorii sai, Brant si Schmit. Multi prim ministri si politicieni de frunte din
Olanda sunt membri ai Grupului Bilderberg. Printre ei se numara Ruud Lubbers. Acelasi lucru
este valabil în cazul tuturor tarilor vest-europene. Alti membri ai grupului au fost: Carl Bildt,
Olof Palme, fostul prim ministru asasinat al Suediei, Uffe Ellemann-Jenson si Ritt Bjergegaard
(Danemarca). Jacques Santerre, seful Comisiei Europene, este membru al Grupului Bilderberg.
El reprezinta cea mai importanta voce publica a Uniunii Europene, conducându-si dictatura
centralizata cu o aroganta uimitoare, pe care membrii Fratiei o manifesta frecvent. Regalitatea
europeana este reprezentata în Grupul Bilderberg de familiile regale din Olanda, Suedia, Spania
si Marea Britanie (de fapt, toti sunt membri ai unor ramuri diferite ale aceleiasi familii regale).
Alti membri ai Grupului Bilderberg sunt Lord Mountbatten, printul Philip si printul Charles.

„Negociatorii de pace”
Ori de câte ori Fratia foloseste un nume pentru o organizatie a sa, cu siguranta aceasta se ocupa
exact cu activitatea opusa. Fundatia Carnegie pentru Pacea Internationala pune la cale razboaie,
iar „Fronturile Democratice” din întreaga lume pregatesc terenul pentru instaurarea dictaturii. La
fel stau lucrurile si cu „negociatorii de pace”. Henry Kissinger se plimba prin toata lumea
vorbind despre „pace”, dar ori de câte ori paraseste o tara, aceasta devine iadul pe pamânt. Nu se
pune problema ca ar fi un negociator slab; dimpotriva, îsi face perfect datoria ca emisar al
Fratiei. Compania sa, Kissinger Associates (al carei director fondator este Lord Carrington –
RIIA, Bil, TC), a fost profund implicata în declansarea razboiului din Bosnia, care a permis
avansarea Agendei Fratiei în privinta crearii armatei unice sub conducerea NATO. Aceasta tema
este de-a dreptul recurenta. Tot ce au de facut membrii Fratiei este sa porneasca un razboi, iar
apoi sa negocieze „pacea” în termenii doriti de ei. Pâna la începerea conflictului din Bosnia,
status quo-ul era Forta de Pace a Natiunilor Unite. Aceasta s-a dovedit a fi însa (în mod
intentionat) ineficienta, si dupa toate acele imagini de cosmar care se lafaiau pe ecranele
televizoarelor în fiecare seara, opinia publica internationala a strigat la unison: „Trebuie facut
ceva. Asa nu se mai poate. Ce aveti de gând sa faceti pentru a curma aceasta situatie?” Si cei care
au pus la cale razboiul prin ingineriile lor au oferit solutia asteptata: o armata NATO puternica,
de 60.000 de soldati, cea mai mare forta multinationala adunatadupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial. În astfel de situatii, reteaua Mesei Rotunde se dovedeste ideala pentru a numi oamenii
în pozitiile cheie. Primul negociator de pace numit de Uniunea Europeana în Bosnia a fost,
desigur… Lord Carrington, presedintele Grupului Bilderberg, al Institutului Regal pentru Afaceri
Internationale, membru în Comisia Trilaterala si în Comitetul celor 300. Mai târziu, el a fost
înlocuit de Lord David Owen (Bil, TC) si de Carl Bildt (Bil), fostul prim ministru suedez.
Negociatorii numiti de Natiunile Unite au fost Cyrus Vance (Bil, CFR, TC) si norvegianul
Thorvald Stoltenberg (Bil, TC). Negocierile acestora nu au ajuns la nici un rezultat, asa ca a
aparut un nou negociator, de data aceasta unul „independent”: Jimmy Carter, primul Presedinte
al Statelor Unite dupa crearea Comisiei Trilaterale. Ororile din Bosnia au continuat, iar strigatul
de revolta: „Faceti ceva, pentru numele lui Dumnezeu!” au devenit si mai puternice, asa ca pe
scena a aparut un nou negociator: Richard Holbrooke (CFR, TC, Bil), solul de pace trimis de Bill
Clinton, care a negociat Acordul de la Dayton, în urma caruia armata mondiala NATO a ramas
stationata în Bosnia. Holbrooke a raportat rezultatul negocierilor sale secretarului de stat Warren
Christopher (CFR, TC) si secretarului apararii William Perry (Bil), care i-au raportat mai departe
Presedintelui Bill Clinton (CFR, TC, Bil), care a urmat ordinele lui David Rockefeller si ale lui
Henry Kissinger, farurile calauzitoare ale CFR, TC, Bil si RIIA. Primul comandant al armatei
mondiale NATO din Bosnia a fost amiralul Leighton Smith (CFR), iar finalul civil al operatiei a
fost controlat de Carl Bildt (Bil). A, si sa nu-l uit pe ambasadorul american în fosta Iugoslavie,
Warren Zimmerman (CFR). Chiar si finantistul George Soros s-a întâmplat sa aiba câteva
„fundatii” scutite de taxe în fosta Iugoslavie, înainte si în timpul razboiului. Doar o coincidenta,
nu va faceti probleme! Acesta este doar un exemplu al tehnicilor si organizatiilor folosite pentru
210
a schimba lumea prin fabricarea unor razboaie, urmata de „negocierea” situatiei de dupa razboi.
Mecanismul este mereu acelasi: crearea problemei – reactie – gasirea solutiei. Câteva dintre
numele care se ascund în spatele Grupului Bilderberg ne sunt foarte familiare: Rothschildzii,
David Rockefeller, Henry Kissinger si Lord Carrington. Am scris foarte mult despre Rothschild-
zi, dar consider important sa va ofer cât mai multe amanunte si despre ceilalti. Desi nu reprezinta
chiar vârful piramidei, cu siguranta sunt cei aflati pe nivelul operational imediat urmator.

 David Rockefeller (CFR, TC, Bil, RIIA, Com 300)

Rockefeller-ii (care si-au schimbat numele din Rockenfelder) au devenit cea mai puternica
familie din Statele Unite cu ajutorul banilor proveniti de la familia Rothschild, dar si din alte
surse. Manipularea Statelor Unite si a lumii în general nu poate fi conceputa fara sa luam în
calcul numele clanului Rockefeller, fie ca ne referim la J.D. Rockefeller, la Nelson Rockefeller,
la Winthrop Rockefeller, la Laurence Rockefeller, sau la cel mai notoriu membru al familiei în
cea de-a doua jumatate a secolului XX, David Rockefeller. Daca familia Rockefeller si reteaua ei
nu ar fi existat, Statele Unite ar fi aratat cu totul altfel decât le stim noi la ora actuala: o tara cu
un grad de libertate infinit mai mare (lucru valabil pentru întreaga lume). David Rockefeller, fost
presedinte al Bancii Chase Manhattan vreme îndelungata (pe care o controleaza si acum,
indirect), a fost secretarul Grupului de Studiu al Consiliului pentru Relatii Externe care a creat
Planul Marshall de reconstructie a Europei dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Fondurile
Planului Marshall au fost folosite pentru crearea Uniunii Europene si subminarea autoritatii
statelor nationale. Omul însarcinat sa coordoneze Planul Marshall în Europa a fost… Averell
Harriman (Com 300, Societatea Skull and Bones), care s-a cazat chiar la resedinta de la Paris a
familiei Rothschild. Între anii 1946-53, David Rockefeller a fost presedinte al Consiliului pentru
Relatii Externe, dupa care a creat Comisia Trilaterala, sub conducerea lui Henry Kissinger (CFR,
TC, Bil, RIIA, Com 300) si Zbigniew Brzezinski, un profesor la Universitatea Columbia
(controlata de Fratie) si autor al cartii Între doua epoci: rolul Americii în era tehnotronica, în
care a prezentat viziunea Fratiei asupra lumii. Brzezinski a fost consilierul pe probleme de
securitate al Presedintelui Jimmy Carter si a fost ales de David Rockefeller sa devina primul
presedinte din partea Statelor Unite al Comisiei Trilaterale, în anul 1976. David Rockefeller este
omul care se ascunde în spatele alegerii tuturor acestor presedinti, caci el controleaza banii,
media si viata politica din SUA, asigurându-se ca toti candidatii la presedintie depind de el. De
pilda, acest lucru a fost valabil în cazul candidatilor George Bush si Bill Clinton, în anul 1992,
sau Bob Dole si Bill Clinton în anul 1996. Cine controleaza banii, media si masinaria de partid
poate pune orice candidat doreste la Casa Alba si poate scapa de el, daca interesele Agendei o
cer. Asa se explica de ce cei care reprezinta cu adevarat interesele poporului nu ajung niciodata
pe nivelele superioare ale vietii politice. De altfel, acest lucru nu este valabil numai în ceea ce
priveste Statele Unite. David Rockefeller a fost papusarul care s-a ascuns inclusiv în spatele
Rusiei si al Uniunii Societice, educând si dictând unor oameni precum Mihail Gorbaciov si Boris
Ieltîn. Gorbaciov, un reptilian care îsi schimba forma, a fost folosit de Rockefeller si Kissinger
pentru a destrama Uniunea Sovietica si a permite tarilor membre ale acesteia sa se integreze în
Uniunea Europeana si în NATO. Înainte de a deveni Presedinte al Rusiei, Ieltîn tinea discursuri
la Comisia Trilaterala. Mâna invizibila a lui David Rockefeller poate fi gasita pretutindeni, de
pilda în spatele acelei marionete numite Maurice Strong (Bil, Com 300), miliardarul canadian
care a facut avere din petrol si care a manipulat masiv miscarea ecologista dupa ce a fost numit
primul director al Agentiei Natiunilor Unite pentru Mediu, detinând inclusiv presedintia Summit-
ului Pamântului tinut în Brazilia, în anul 1992. Oriunde apare David Rockefeller înfloreste
coruptia, manipularea si genocidul. Asta îmi aminteste de altcineva…

 Henry Kissinger (CFR, TC, Bil, RIIA, Com 300)

Henry Kissinger a capatat o reputatie internationala dupa anul 1968, când a devenit secretar de
stat si consilier pe probleme de securitate al Presedintelui Richard Nixon, singurul om din istoria
Statelor Unite care a detinut ambele functii în acelasi timp. De fapt, serviciile aduse de Kissinger
Fratiei Babiloniene sunt mult mai vechi si continua si astazi. Henry Kissinger s-a nascut în
211
Germania în anul 1923 si pretinde ca a fost unul din evreii nevoiti sa traiasca în regimul lui
Adolf Hitler. Ma întreb în acest caz de ce a fost atât de implicat în Proiectul Paperclip – acea
operatiune a serviciilor secrete anglo-americane care le-a permis unor experimentatori în
domeniul genetic si în cel al controlului mintii precum tortionarul Josef Mengele sa scape din
Germania la sfârsitul razboiului pentru a-si continua munca de cercetare în Statele Unite si în
America de Sud? Raspunsul este cât se poate de simplu: pentru ca nu dadea doi bani pe evrei! În
viziunea lui, acestia nu reprezinta decât o turma de vite, la fel ca si celelalte popoare, exceptând
propria sa rasa reptiliana. Kissinger este un satanist, asasin în masa, expert în controlul mintii si
ucigas de copii. A sosit în Statele Unite în anul 1938 si a fost naturalizat ca cetatean american. În
anul 1972, agentul polonez KGB Michael Goleniewski a declarat guvernului britanic ca între
documentele KGB pe care le-a vazut înainte de dezertarea sa din anul 1959 s-a aflat unul în care
Henry Kissinger figura ca agent sovietic. Potrivit lui Goleniewski, Kissinger a fost recrutat de
catre KGB într-o celula de spionaj numita ODRA, primind numele de cod BOR sau Colonelul
BOR. Si-a construit „reputatia” la Harvard, dupa care a avut o ascensiune fulminanta. Asa cum
explic în Si adevarul va va face liberi, Kissinger a fost omul care a stat în spatele alegerii tuturor
presedintilor americani începând cu Nixon, fara sa para ca este implicat oficial.
El a fost cel care a orchestrat scandalul Watergate care a condus la debarcarea lui Nixon,
aducându-l în locul lui pe Gerald Ford (CFR, Bil) în functia de Presedinte si pe Nelson
Rockefeller, mentorul lui, în cea de vicepresedinte. De altfel, Nelson Rockefeller a fost cel care
l-a sfatuit pe Nixon sa-l numeasca pe Kissinger în functia respectiva. Scandalul Watergate a fost
expus de ziaristii Woodward si Bernstein de la Washington Post, un ziar controlat de prietena lui
Kissinger, Katherine Graham (CFR, TC, Bil). Am vorbit odata cu un om de stiinta care lucreaza
pentru Fratie împotriva vointei sale, care mi-a spus ca a fost convocat cu o anumita ocazie la
Casa Alba în timpul administratiei Bush (1988-92). A ramas uimit sa constate ca în Biroul Oval
se afla Kissinger, care îi dicta lui Bush ce trebuie sa faca, în timp ce acesta se limita sa dea
afirmativ din cap. Kissinger nu a primit nici o functie oficiala în timpul administratiei Bush, si
totusi îi dadea Presedintelui indicatii. Faimoasa „diplomatie a pacii” a lui Kissinger consta de
regula în tragerea sforilor si atâtarea orgoliilor, declansând razboi dupa razboi. În anul 1973,
Kissinger a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru ca a oprit Razboiul de Yom Kippur, pe care
l-a declansat tot el! Daca îi vedeti vreodata pe Kissinger sau pe Carrington venind în tara
dumneavoastra, sfatul meu este sa plecati în concediu, caci este sigur ca în scurt timp se va crea
iadul pe pamânt. Daca nu ma credeti, întrebati-i pe cei din Burundi sau din Ruanda…
Când George Bush a devenit Presedinte în anul 1988, el a numit în administratia sa doi directori
executivi ai companiei Kissinger Associates. Brent Scowcroft, directorul biroului din
Washington, a devenit seful Agentiei de Securitate Nationala, iar Lawrence Eagleburger,
presedintele companiei Kissinger Associates, a devenit subsecretar la Departamentul de Stat. Asa
cum spuneam, Kissinger Associates a stat la baza razboiului din Bosnia, si primul negociator de
„pace” numit de Uniunea Europeana a fost Lordul Carrington, director fondator al Kissinger
Associates. Aceasta companie a jucat de asemenea un rol important în Razboiul din Golf,
acordând împrumuturi Irakului prin intermediul Bancii Nationale del Lavoro (BNL), începând
din anul 1984, pentru a-i permite lui Saddam Hussein sa cumpere arme printr-o mica filiala a
Fiat, gigantul automobilelor aflat în proprietatea lui Giovanni Agnelli, membru în Grupul
Bilderberg din partea Nobilimii Negre. Charles Barletta, fost investigator la Departamentul
Justitiei, a fost citat în legatura cu acest subiect de numarul din 9 noiembrie 1992 al ziarului
Spotlight, care apare în Washington. Iata ce afirma raportul:

„Barletta a adaugat ca agentii federali au adunat zeci de dovezi care incrimineaza firma lui
Kissinger. Se pare însa ca Henry Kissinger dispune de un fel de imunitate speciala. Nu
stiu exact cum reuseste, dar influenta lui asupra agentiei pentru securitate nationala este
la fel de mare în zilele noastre ca si în vremea lui Nixon, când el era tarul politicii externe.
Orice s-ar întâmpla, el primeste beneficiile, iar altii scot castanele din foc. Kissinger va
ramâne neatins pâna când Congresul va avea curajul sa ordone o investigatie serioasa
asupra acestui magnat al puterii”.

212
Kissinger are acces la nivelele cele mai înalte ale Institutului Regal pentru Afaceri Internationale,
ale Comisiei Trilaterale, ale Consiliuluipentru Relatii Externe si ale Clubului de la Roma. În
plus, este membru al Lojii Francmasone Grand Alpine din Elvetia, cea care a coordonat celebra
loja italiana terorista P2. Atât timp cât acest om va putea sa circule liber pe strazi, lumea în care
traim nu va fi în siguranta. O alta specialitate de-a lui este genocidul practicat în tarile din Lumea
a Treia pentru a reduce dramatic numarul populatiei de culoare si pentru a tria membrii rasei albe
considerati inferiori genetic. Acest program se desfasoara prin manipularea foametei, a bolilor
(inclusiv a celor create în laboratoare), a razboaielor, a sterilizarii si „controlului populatiei”.
Pentru mai multe amanunte, vezi Si adevarul va va face liberi.

 Lordul Carrington (RIIA, TC, Bil, Com 300)

Peter Rupert Carrington provine dintr-o familie de bancheri si este un asociat extrem de apropiat
al lui Kissinger. Cei doi sunt mari experti ai manipularii globale. Carrington a fost unul din
membrii conducerii Bancii lui Hambros (candidat la Com 300), asociata cu scandalul Michel
Sindona/loja francmasona P2 din Italia. Loja P2, controlata de fascistul Lucio Gelli, mare adept
al lui Mussolini, a fost forta care s-a ascuns în spatele teroristilor auto-intitulati Brigazile Rosii
din anii 70, care au plasat bomba devastatoare în gara din Bologna si care l-au ucis pe
politicianul Aldo Morro, dupa ce acesta a respins ordinul lui Henry Kissinger de a-si schimba
politica. P2 si Michel Sedona (cel aflat în legatura cu Hambros-Carrington) au fost de asemenea
implicati în controlul asupra Bancii Vaticanului. O alta victima a fost francmasonul italian si
bancherul Roberto Calvi (membru în P2), care a fost spânzurat sub Podul Blackfriars de lânga
City-ul londonez în anul 1982, dupa ce scandalul a devenit public. Alte afaceri ale lui Carrington
includ nume care ne sunt deja cunoscute, precum Rio Tinto Zinc, Banca Barclays, Cadbury
Schweppes, Amalgamated Metal, British Metal, agentia de licitatii Christies si presedintia Bancii
Australiano-Neo-Zeelandeza. În cartea sa, Rothschildzii englezi, Richard Davis afirma ca Lionel
Rothschild îl vizita frecvent pe Carrington acasa la Whitehall. Cele doua familii s-au înrudit prin
casatoria celui de-al cincilea conte Rosebery cu Hannah Rothschild, fiica lui Meyer, în anul
1878. Cel care a condus mireasa la altar în timpul ceremoniei nuptiale a fost primul ministru
Disraeli. Carrington este asadar un membru al liniei genealogice reptiliene a lui Rothschild, si
deci un aristocrat britanic. El are baza genetica si atitudinea justa pentru a deveni un manipulator
de frunte al Fratiei, fiind numit în diferite functii importante de catre aceasta. De pilda, a fost
secretar însarcinat cu afacerile externe al Marii Britanii, functie din care a avut grija sa se asigure
de transferul puterii politice în Rhodezia de la guvernul minoritatii albe al lui Ian Smith catre
dictatorul negru Robert Mugabe, lucru care nu a facut decât sa înrautateasca dramatic situatia în
acea tara (asa cum fusese planificat). Carrington a demisionat din functia de ministru de externe
din cauza „greselilor” pe care le-a facut si care au condus la razboiul din Insulele
Falklands/Malvine din anul 1982. Ati putea crede ca ulterior s-a abtinut sa se mai bage în
chestiuni militare, dar dimpotriva, între 1984-88 a fost numit secretar general NATO, iar în anul
1991 a devenit presedintele Grupului Bilderberg. Din aceasta pozitie, a fost numit negociator de
„pace” în Bosnia.

Controlul mas-mediei
Numele lui Rothschild, Rockefeller, Kissinger si Carrington apar în board-urile si comitetele
„consultative” ale tuturor marilor corporatii globale de media, lucru care nu ar trebui sa surprinda
pe nimeni. Pentru a controla mintea si emotiile umanitatii, tot ce trebuie sa faci este sa controlezi
mass-media. Fara acest control, ar fi imposibil. Acest lucru nu este deloc dificil, caci majoritatea
coplesitoare a ziaristilor din întreaga lume, inclusiv „marii ziaristi” din fiecare tara, sunt fie
agenti ai Fratiei, fie nu sunt capabili sa vada mai departe de lungul nasului ce se întâmpla în
aceasta lume. Am fost eu însumi ziarist, asa ca stiu perfect cum stau lucrurile în acest domeniu.
În realitate, industria comunicatiilor (dupa cum este numita frecvent mas-media) este un fel de
„chiorul îi conduce pe orbi” (adica ziaristii le explica cititorilor si telespectatorilor ce trebuie sa
înteleaga). Experienta mea atât ca ziarist, cât si ca tinta a atacurilor acestora, m-a învatat ca
aceasta meserie necesita un numar foarte redus de celule cerebrale. În fiecare zi, jurnalistii si
213
corespondentii de presa din întreaga lume le ofera telespectatorilor lor versiunea oficiala asupra
evenimentelor pe care le transmit prin posturile lor de televiziune. „Surse de la Casa Alba afirma
ca… Primul ministru sustine ca… FBI comunica…”. În toti anii cât am lucrat ca jurnalist nu-mi
amintesc o singura discutie în salile de sedinta ale ziaristilor care sa reflecte altceva decât punctul
de vedere oficial asupra principalelor evenimente ale lumii. Marea majoritate a jurnalistilor nu
sunt manipulatori; sunt doar incredibil de neinformati si de aroganti, crezând ca daca în lume se
petrece ceva important, ei sunt primii care afla, caci sunt jurnalisti. În realitate, ei sunt ultimii
care înteleg ce se întâmpla. Aroganta si naivitatea, o combinatie de calitati mentale care îi
caracterizeaza pe cei mai multi dintre jurnalisti, este din pacate absolut distructiva pentru ei.
Daca mai ai si o minte încuiata, poti fi sigur ca vei obtine slujba. Un reporter de la BBC mi-a
spus odata cu toata seriozitatea ca nu ar trebui sa fim mai preocupati de componenta lojilor
francmasone decât de componenta clubului local de sah. Nu glumesc deloc. Le-am explicat
multor ziaristi ce se întâmpla, dar acestia au respins instantaneu sau au ridiculizat argumentele
mele, fara sa cerceteze macar o clipa dovezile prezentate. Îmi amintesc de unul dintre ei – cred
ca îl chema Taylor sau asa ceva – pe care l-am cunoscut la Los Angeles, la începutul anului
1997. Lucra pentru ziarul The Observer din Londra. I-am povestit de activitatile pedofile ale lui
George Bush si de traficul ilegal de droguri pe care îl coordoneaza. M-am oferit chiar sa i-i
prezint pe câtiva din cei abuzati de el. Ce credeti ca a facut ziaristul? A scris un articol în care m-
a atacat personal, afirmând inclusiv ca am ochii injectati. Nu-i de loc de mirare dupa un turneu
obositor prin Australia, Noua Zeelanda si Statele Unite, care a durat doua luni, dar cum poate
scrie cineva de starea ochilor cuiva când i se ofera „povestea secolului”? I-am oferit surse pentru
a informa poporul britanic despre ceea ce se întâmpla în lumea în care traim, dar nu a dorit sa le
cunoasca. Dupa cum spune o vorba: „Nu poti mitui sau cumpara un ziarist britanic, dar vazând
ce scrie, nici nu trebuie sa o faci”. Desigur, exista si exceptii printre jurnalisti, dar sunt foarte
putine si merita sa îi întrebati pe acestia ce se întâmpla atunci când încearca sa scrie adevarul.
Ziaristii danseaza pe melodia oficiala, fiind un fel de dactilografi ai viziunii oficiale asupra lumii.
Ei sunt trepadusii de care se folosesc sefii lor, aflati în pozitii superioare în piramida mas-mediei.
La vârful acesteia se afla bancherii care asigura fondurile necesare pentru a cumpara trusturile de
media. Ei controleaza principalele industrii si afaceri din lume, iar ziarele si posturile de radio si
de televiziune nu ar putea supravietui fara reclamele asigurate de acestea. Amenintarile cu
oprirea publicitatii a blocat revelarea multor povesti adevarate. Dupa bancheri si industriasi vin
„baronii” media precum Murdoch, Black, O’Reilly si Packer. Acestia urmeaza linia oficiala
impusa de finantatori si îsi numesc personal editorialistii si redactorii sefi pentru a se asigura ca
acestia vor urma linia indicata. Ziaristii simpli sunt nevoiti sa asculte de redactorii sefi, acestia de
proprietarii trustului de media, care asculta la rândul lor de bancheri si de marile corporatii, adica
de Fratie. Asa se produc „stirile”. Versiunea oficiala încearca sa ne faca sa credem ca marii
baroni media, cu egourile lor uriase, precum Ted Turner, Murdoch sau Packer, se antipatizeaza
reciproc. Poate ca este adevarat, sau poate ca este doar o perdea de fum; acest lucru conteaza mai
putin. Important este ca toti respecta directivele Fratiei. Nu „baronii” controleaza de fapt mas-
media. Ei nu sunt decât niste fatade. Priviti-l pe Ted Turner, membru în Consiliul pentru Relatii
Externe si proprietarul postului de stiri Cable News Network (CNN). El a vândut aceasta
companie lui Time Warner, aceasta fiind una din cele mai mari operatiuni ale Fratiei la nivel
planetar, CNN-ul ajungând sa ne picure la urechi viziunea oficiala asupra lumii, ora de ora,
minut de minut. Daca cineva încearca sa creeze un post de televiziune sau un ziar cu scopul de a
spune adevarul, el nu gaseste finantare, publicitatea îi este refuzata, iar actiunile îi sunt
devalorizate prin jocurile uluitoarei puteri financiare a bancilor, corporatiilor si companiilor de
asigurari ale Fratiei. Mai devreme sau mai târziu, el va fi preluat de o alta companie (prin asa-
numitul proces de „preluare ostila”, adica în pofida vointei proprietarului). Cele trei mari retele
de televiziune din Statele Unite, CBS, ABC si NBC, sunt controlate de membrii Mesei Rotunde,
la fel ca si ziarele Washington Post, Los Angeles Times, New York Times, Wall Street Journal, si
foarte, foarte multe altele. Acelasi lucru este valabil si în celelalte tari.
Doua din grupurile mai putin cunoscute care confirma acest punct de vedere sunt Hollinger Inc.
si grupul de ziare „Independent”. Grupul Hollinger are în proprietate 68% din ziarele din Canada

214
si mai mult de 250 de ziare si reviste din întreaga lume, inclusiv câteva ziare de prestigiu din
Statele Unite, The Jerusalem Post si grupul Telegraph din Londra. Grupul Hollinger reprezinta o
acoperire a serviciilor secrete britanice. În timpul ultimului razboi mondial, un serviciu de elita al
serviciilor secrete britanice numit Serviciul pentru Operatii Speciale a creat o organizatie numita
War Supplies Ltd, condusa de doi agenti britanici, George Montagu Black si Edward Plunkett
Taylor. Taylor a fost cel care a redactat mai târziu legile bancare din Insulele Bahamas si
Cayman. Dupa razboi, aceasta companie a continuat sa existe, schimbându-si numele în Argus
Corporation, iar mai recent în Hollinger. La ora actuala este condus de Conrad Black, fiul
spionului britanic George Montagu Black, cel care l-a înfiintat. Conrad Black este membru al
sanctuarului interior al Grupului Bilderberg. Tatal sau a fost un apropiat al familiei de gangsteri
Bronfman, care, la fel ca si clanul Kennedy, a facut avere vânzând bauturi alcoolice ilegale în
timpul Prohibitiei introdusa tot de Fratie. La ora actuala, Bronfman-ii sunt proprietarii uriasului
concern care produce bauturi alcoolice Seagrams, dar se ocupa si cu traficul ilegal de droguri.
Din comitetul „consultativ” al Grupului Hollinger fac parte Henry Kissinger, Lord Carrington si
Edmund de Rothschild! Grupul de ziare Independent se afla în proprietatea miliardarului
irlandez Tony O’Reilly, fost mare rugbist. Grupul are în componenta sa ziare din Irlanda, Marea
Britanie, Franta, Portugalia, Mexic, Africa de Sud si Noua Zeelanda. Presedintele sud-african
Nelson Mandela si-a petrecut Craciunul din 1993 la resedinta de vacanta a lui O’Reilly de la
Nassau, în insulele Bahamas. La scurt timp, miliardarul irlandez a cumparat grupul Argus, cel
mai mare lant de ziare din Africa de Sud. La ora actuala, acesta a devenit un fel de purtator de
cuvânt al Congresului National African (CNA) condus de Mandela. Începând din anul 1994,
O’Reilly a cumparat 60% din Grupul Argus, 43% din Newspaper Publishing din Marea Britanie,
55% din Australian Provincial Newspapers, 25% din Irish Press Newspapers si 44% din Wilson
and Horton, cel mai mare grup de ziare din Noua Zeelanda. Are de asemenea procente
importante din reteaua de televiziune prin cablu din Irlanda si din cea de televiziune si radio din
Australia si Noua Zeelanda. Este evident ca achizitiile lui nu se vor opri aici si ca banii nu vor fi
o problema pentru el, caci nu este decât o marioneta în mâinile Fratiei. Propriul sau ziar din
Irlanda, Sunday Independent, i-a dedicat în întregime un supliment de opt pagini, intitulat „Un
om pentru toate continentele”, care include si o serie de fotografii ale sale cu prietenii… Henry
Kissinger (Bil, CFR, TC, RIIA, Com 300), Margaret Thatcher (Bil), Valery Giscard D’Estaing
(Bil) si Robert Mugabe. Unul dintre cei mai apropiati prieteni ai lui O’Reilly din Irlanda este
fostul prim ministru Garret Fitzgerald (Bil, TC). Se pare ca unul din idolii lui O’Reilly a fost
Winston Churchill. Prietenia sa cu dictatorul din Zimbabwe Robert Mugabe a început pe vremea
când O’Reilly era înca presedinte al companiei Heinz, iar Mugabe obisnuia sa îsi puna pe cap o
conserva uriasa cu fasole Heinz pentru a-si distra oaspetii. În anul 1992, Mugabe l-a vizitat pe
O’Reilly la domeniul sau din County Kildare, în Irlanda, si cei doi initiati educati la scoala
iezuitilor au celebrat împreuna o misa în capela privata medievala construita deasupra
mormântului unui cavaler templier participant la cruciade. De atunci si pâna în prezent, O’Reilly
si asociatii sai au cumparat 60% din Associated Newpapers din Zimbabwe, cu intentia de a lansa
pe piata un nou cotidian de limba engleza.

Agenda la ora actuala

Controlul si manipularea mas-media si a altor institutii care influenteaza gândirea si perceptia
umana asupra realitatii nu sunt urmarite numai de dragul puterii în sine. Ele au la baza un scop
mult mai important. Agenda consta în preluarea completa asupra controlului planetar de catre
reptilieni, fara ca oamenii sa realizeze ce se întâmpla. De altfel, membrii Fratiei s-au apropiat
considerabil de acest obiectiv, pe care îl vor atinge fara doar si poate daca oamenii nu se vor
trezi. Structura pe care este construita aceasta Agenda are în centrul ei un guvern mondial, care
urmeaza sa ia toate deciziile majore la nivel global (vezi Figura 27). Acesta urmeaza sa
controleze o banca centrala mondiala, o moneda unica (electronica, nu sub forma de lichiditati)
si o armata unica. Întreaga populatie va fi controlata prin implantarea de microcipuri conectate la
un calculator central. Sub aceasta structura centrala vor urma trei superputeri: Uniunea
Europeana, Uniunea Americana si Uniunea Pacifica (Asia, Orientul Îndepartat si Australia).
215
Acest edificiu al puterii va dicta statelor nationale, care vor fi divizate în regiuni, pentru a evita
orice reactie centralizata la deciziile structurii descrisa mai sus. Ca sa nu lungim vorba, va fi o
dictatura fascista globala, de care ne-am apropiat deja foarte mult si care se va realiza cu
siguranta daca nu se va produce o revolutie în felul de a gândi al oamenilor. Reteaua pe care am
descris-o pe scurt în acest capitol este cea care implementeaza aceasta Agenda, agentii Fratiei
operând în cadrul tuturor grupurilor politice si economice care pot contribui la împlinirea ei. Cu
cât numarul problemelor globale (create de Fratie) va creste, cu atât mai mare va deveni
presiunea pentru gasirea unor solutii globale, respectiv a unui control mai centralizat. Cel de-al
doilea nivel al piramidei globale: cele trei „uniuni” sau superstate, este deja pe punctul de a fi
realizat.

Guvernul Mondial

Uniunea Europeana
Uniunea Americana
Uniunea Pacifica

State Nationale si Regiuni

Populatie

Figura 27 Structura pe care doreste sa o introduca Fratia Babiloniana în

primii ani ai acestui mileniu

„Uniunile” superstatelor
Uniunea Europeana, cu banca sa centrala si moneda unica, a aparut pe structura unei zone
comerciale libere numita Comunitatea Economica Europeana sau Piata Comuna. Când statele au
aderat la aceasta structura nu s-a facut nici o mentiune la un eventual superstat, dar aceasta a fost
de la bun început intentia Fratiei, pe care a urmarit-o pas cu pas, foarte putini oameni dându-si
seama încotro conduc acesti pasi. Intentia lui Adolf Hitler daca ar fi câstigat razboiul era sa
creeze o Europa unita din punct de vedere economic numita Europaische Wirtscraft =
gemeinschaft, ceea ce se traduce prin… Comunitatea Economica Europeana! Hitler a pierdut
razboiul (cel putin în aparenta), dar politica Europei a ramas aceeasi, caci facea parte integranta
din Agenda. Voi recapitula pe scurt felul în care a fost creata Uniunea Europeana si cine sunt
oamenii si organizatiile din spatele ei, astfel încât sa puteti întelege cum opereaza mâna
invizibila a Fratiei si sa puteti urmari aplicarea acelorasi tactici în cele doua Americi, în regiunea
Pacificului si în Africa. Crearea unor State Unite ale Europei controlate la nivel central a fost
obiectivul cavalerilor templieri înca din secolele XII-XIII. Operând sub diferite nume si
încarnari, aceeasi forta a reusit sa îsi atinga obiectivul, prin intermediul francmasonilor, al
Grupului Bilderberg si al altor organizatii. Un rol aparte în cadrul Agendei de creare a
superstatelor îl joaca totusi Grupul Bilderberg. Principalii agenti ai Fratiei care au contribut la
crearea Comunitatii Economice Europene au fost Jean Monnet (Com 300), contele Richard N.
Coudenhove-Kalergi (Com 300) din Austria si Joseph Retinger (Com 300), un „socialist”
polonez care l-a ajutat pe printul Bernhard sa înfiinteze Grupul Bilderberg. Fiul unui negustor de
coniac francez, Monnet a emigrat în Canada, în anul 1910, lucrând pentru Hudson Bay
Company, o firma a Nobilimii Negre, si pentru Lazard Brothers Bank. A devenit confidentul mai
multor presedinti si prim ministri, inclusiv al lui Franklin Delano Roosevelt, iar prietenii sai atât
de influenti i-au dat un contract gras de transport al unor materiale din Canada în Franta, în
216
timpul Primului Razboi Mondial. La sfârsitul razboiului a fost numit în Consiliul Economic
Suprem al Aliatilor si a devenit consultant al grupului din jurul Lordului Milner (Masa Rotunda,
RIIA, Com 300) si al colonelului Mandel House (Masa Rotunda, CFR, Com 300) care a pregatit
Tratatul de la Versailles si a creat Liga Natiunilor. Monnet a fost numit secretar general adjunct
al Ligii Natiunilor, iar mai târziu vicepresedinte al unei companii numite Transamerica, aflata în
proprietatea Bank of America, cea care se ocupa cu spalarea banilor proveniti din traficul de
droguri. Monnet s-a dovedit marioneta perfecta pentru crearea Comunitatii Economice
Europene. Contele Richard N. Coudenhove-Kalergi a scris în anul 1923 o carte în care facea un
apel la crearea Statelor Unite ale Europei. A fost botezat dupa prenumele lui Wagner, omul
despre care Hitler afirma ca nu poti întelege Germania nazista fara a-i întelege opera. Un prieten
apropiat al tatalui contelui era Theodore Herzl, fondatorul miscarii sioniste (cultul soarelui).
Cartea contelui avea titlul Pan Europa si exact acest lucru a fost pus sa-l faca. El a creat Uniunea
Pan-Europeana, sustinuta de politicienii de frunte din Europa si de establishment-ul anglo-
american, inclusiv de colonelul House si de Herbert Hoover. Iata ce povesteste contele în
autobiografia sa:

„La începutul anului 1924, am primit un telefon de la baronul Louis de Rothschild, care mi-
a spus ca unul din prietenii sai, Max Warburg [bancherul lui Hitler] mi-a citit cartea si
dorea sa ne cunoastem. Spre marea mea surpriza [da, sigur!], Warburg ne-a oferit
spontan [da, sigur!] 60.000 de marci în aur pentru a ne finanta miscarea în primii trei ani…
Max Warburg, unul din cei mai distinsi si mai întelepti oameni pe care i-am cunoscut
vreodata, obisnuia sa finanteze din principiu acest gen de miscari. A fost un om interesat
de crearea unei uniuni pan-europene întreaga sa viata. Max Warburg mi-a aranjat în anul
1925 o calatorie în Statele Unite, unde m-a prezentat lui Paul Warburg si lui Bernard
Baruch”.

Comunitatea Europeana, devenita între timp Uniune, este o alta creatie a Fratiei în care sunt
implicate toate numele pe care le-am citat pâna acum. Winston Churchill (Com 300) a fost un
sustinator al superstatului european si a scris un articol înca din anul 1930 intitulat „Statele Unite
ale Europei” si publicat în revista americana The Saturday Evening Post. Câtiva ani mai târziu, el
avea sa joace un rol decisiv în provocarea razboiului care a permis în final crearea acestei
structuri suprastatale. Contele Coudenhove-Kalergi a primit un sprijin entuziast din partea unor
oameni precum John Foster Dulles, Nicholas Murray Butler, presedintele Universitatii Columbia
si al Fundatiei Carnegie pentru Pacea Internationala (adica pentru „Razboiul” International), si
dr. Stephen Duggan, fondatorul si primul presedinte al Institutului pentru Educatie, controlat în
proportie de 100% de Consiliul pentru Relatii Externe. Congresul Statelor Unite a votat mai
multe rezolutii referitoare la uniunea politica a Europei, din care una afirma: „Crearea unei
Uniuni Europene trebuie privita ca un pas major catre crearea unei Lumi Unite” (adica a unui
guvern mondial). Jean Monnet a fost de asemenea presedintele Comitetului pentru Statele Unite
ale Europei, care avea acelasi scop. De la crearea sa si pâna în prezent, Comunitatea Economica
Europeana (CEE) a evoluat conform planului, pas cu pas, apropiindu-se de idealul statului fascist
centralizat care a fost dintotdeauna menirea sa. Doi mari admiratori ai lui Monnet sunt Merry si
Serge Bromberger, care prezinta astfel acest plan în cartea lor, Jean Monnet si Statele Unite ale
Europei:

„Intentia a fost ca autoritatile supranationale supervizate de Consiliul European de Ministri

de la Bruxelles si de Adunarea de la Strasbourg sa administreze treptat toate activitatile
de pe continent. Va veni o zi când guvernele vor fi fortate sa recunoasca faptul ca Europa
integrata a devenit o realitate de necontestat, fara ca ele sa fi avut vreun cuvânt în
stabilirea principiilor care stau la baza ei. Tot ce vor mai avea atunci de facut aceste
guverne va fi sa uneasca aceste institutii autonome într-o singura administratie federala si
sa proclame Statele Unite ale Europei”.

Am ajuns deja în aceasta etapa. Ca de obicei, un numar mic de oameni aflati pe pozitii cheie la
centru dicteaza planul global, iar retelele subordonate din fiecare tara manipuleaza populatia si
217
Parlamentul, silindu-le sa accepte Agenda globala. Cei doi prim ministri ai Marii Britanii de
dinainte, din timpul si de dupa intrarea tarii noastre în Comunitatea Europeana au fost Harold
Wilson (Bil) si conservatorul Edward Heath (Bil, TC). Amândoi au fost asociati ai Lordului
Victor Rothschild, iar Heath l-a si numit pe acesta sef al Departamentului pentru Europa, în
timpul celor patru ani cât a fost prim ministru, între 1970-74. În anul 1972, Heath a semnat
Tratatul de la Roma, care a silit Marea Britanie sa intre în pânza de paianjen tesuta de Fratie la
nivel european. La ceremonia de semnare, alaturi de Heath a participat secretarul sau însarcinat
cu afacerile externe, Alec Douglas Hume (Lord Home), unul din presedintii Grupului Bilderberg
si membru al unei stravechi linii genealogice scotiene. Întreaga operatiune a fost o manipulare la
scara mare. La acea data, Partidul Laburist de „opozitie” era condus de Harold Wilson (Bil) si îi
numara printre membrii sai marcanti pe Roy Jenkins (Bil, TC, RIIA), cel care avea sa devina mai
târziu Presedinte al Comisiei Europene, pe James Callaghan (Bil, RIIA) si pe Denis Healey (Bil,
TC, Com 300), presedintele comitetului ad-interim al Fondului Monetar International si membru
în consiliul Institutului Regal pentru Afaceri Internationale. Healey a participat la prima sedinta
de constituire a Grupului Bilderberg din anul 1954 si a participat la mai multe întruniri ale
acestui grup decât orice alt politician englez din aceasta perioada. Si sa mai credem ca a fost un
„om al poporului”? Pardon! În aceeasi perioada, liderii celui de-al treilea partid important din
Marea Britanie, liberalii (la ora actuala liberal-democratii) erau Jo Grimond (Bil) si Jeremy
Thorpe, autorul cartii Motive pentru a intra în Europa. Ma întreb sincer daca cei patru lideri
politici, Wilson, Heath, Jenkins si Healey, nu s-au întâlnit vreodata ca sa mediteze asupra
uimitoarei întorsaturi a destinului care a facut ca patru studenti la Universitatea Oxford exact în
aceeasi perioada sa ajunga cei patru mari lideri politici ai anilor 60-70, taman când Marea
Britanie a acceptat sa devina membra a Comunitatii Europene. Wilson (Jesus College, University
College), Jenkins (Balliol), Heath (Balliol), Healey (Balliol), Grimond (Balliol) si Thorpe
(Trinity College) ne ofera un exemplu minunat legat de ceea ce ti se poate întâmpla daca esti
educat la Oxford. Desigur, faptul ca Oxford-ul (la fel ca si Cambridge-ul) a fost dintotdeauna un
centru major al Fratiei, folosit de aceasta ca centru de recrutare a viitoarelor generatii de
manipulatori, nu reprezinta decât o coincidenta!
Heath, un reptilian care îsi schimba forma, a manipulat Marea Britanie in anii 60 si a fost de
acord cu aceasta uniune politica înca din aprilie 1962, determinând-o sa devina membra a
Comunitatii Europene când era Lord al Sigiliului Privat. Chiar înainte de a integra Marea
Britanie în Europa, el a participat la o întrunire de la Paris, în octombrie 1972, pentru a negocia
conditiile cu presedintele francez Georges Pompidou (Bil), un fost angajat al lui Guy Rothschild.
Secretarul de stat însarcinat cu afacerile externe care a semnat din partea Marii Britanii Tratatul
fascist de la Maastricht în februarie 1992, care a transformat Comunitatea Europeana în
superstatul numit Uniunea Europeana, a fost Douglas Hurd. Acesta a fost secretarul particular al
lui Ted Heath între anii 1968-70 si secretarul sau politic între 1970-74, când Heath a fost prim
ministru si a semnat intrarea Marii Britanii în Comunitatea Europeana. Hurd a fost de asemenea
ministru de stat al Lordului Carrington în perioada în care acesta a declansat Razboiul din
insulele Falkland, si tot el a recomandat acordarea unui titlu „onorific” de cavaler lui Henry
Kissinger. De atunci si pâna în prezent, cele mai influente personaje politice din Marea Britanie
(aparent aflate în partide de opozitie), precum conservatorii Ted Heath (Bil, TC), Kenneth Clarke
(Bil), Geoffrey (Lord) Howe (Bil, Com 300), laburistii Tony Blair (Bil), Gordon Brown (Bil,
TC) si liderii liberal-democrati David Steel (Bil, TC) si Paddy Ashdown (Bil), nu au cerut
altceva decât reducerea din ce în ce mai accentuata a suveranitatii Marii Britanii si renuntarea la
libertatea tarii în favoarea unei Uniuni Europene birocratice si centralizate. Întreaga echipa
ministeriala a lui Blair care negociaza cu Uniunea Europeana este alcatuita numai din oameni
care îsi doresc aderarea Marii Britanii la o banca centrala si la moneda unica. Printre ei s-a
numarat si prietenul nostru Peter Mandelson (înainte de a demisiona în urma unui scandal
financiar), omul pe care Parlamentul britanic l-a poreclit „Printul Întunericului”. La ora la care
scriu acest capitol, principalele trei partide politice din Marea Britanie sunt conduse de Tony
Blair (Bil), William Haig (Bil) si Paddy Ashdown (Bil).

218
Initiatii Fratiei aflati la conducerea bancilor si corporatiilor îi sperie si îi amagesc pe oameni,
facându-i sa creada ca daca tara nu va adera la banca centrala si la moneda unica se va produce
un colaps economic. Asta este o prostie! Norvegia a refuzat sa adere la Uniunea Europeana si
traieste o perioada de mare prosperitate economica, între altele prin exporturile pe care le face în
tarile din UE! Procesul pe care l-am descris mai sus în legatura cu Europa este planificat sa se
întâmple inclusiv în cele doua Americi, în regiunea Pacificului si în Africa. Uniunea Americana
ar trebui sa se nasca din NAFTA, Acordul Nord-American pentru Comert Liber, iar cea Pacifica
din APEC, Cooperarea Economica din Asia Pacific, „zona de comert liber” formata în anul 1994
dupa campania de lunga durata a fostului bursier Rhodes si prim ministru australian Bob Hawke.
NAFTA a fost negociata între George Bush (CFR, TC, Skull and Bones), presedintele pedofil al
Statelor Unite, si Brian Mulroney, un violator de femei supuse programului de control al mintii,
respectiv prim ministru al Canadei. Ma voi referi detaliat la activitatile celor doi într-un capitol
ulterior. Atunci când a semnat acordul de comert liber cu Canada si Mexic pe data de 12 august
1992, Bush a afirmat negru pe alb ca doreste ca NAFTA sa se întinda de la un capat la altul al
celor doua Americi. „Opozantul” sau, Bill Clinton, a afirmat la rândul lui, la o adunare a liderilor
politici din cele doua Americi tinuta pe data de 10 decembrie 1994:

„Istoria le-a dat cetatenilor celor doua Americi sansa de a construi o comunitate de natiuni
angajate pe calea libertatii, si promisiunea prosperitatii comune… Sper ca la începutul
secolului viitor sa pot vedea o zona uriasa de comert liber, din Alaska si pâna în
Argentina”.

Alte elemente ale Agendei includ implantarea de microcipuri populatiei întregii lumi; controlul
deplin al rezervelor energetice; distrugerea formelor alternative de vindecare care atesta ca
medicina oficiala este o minciuna; si o lege martiala globala. Ma voi referi detaliat la aceste
elemente în partea finala a cartii. Statul uni-partinic si Agenda globala avanseaza imuabil si tot
ce am facut în acest capitol a fost sa ma refer pe scurt la un numar restrâns de oameni, organizatii
si evenimente, caci am vorbit în detaliu de toate acestea în lucrarea mea anterioara, Si adevarul
va va face liberi.

219
 CAPITOLUL PAISPREZECE

Sub influenţa
Una din cele mai puternice arme în razboiul Fratiei împotriva umanitatii de-a lungul miilor de
ani au fost drogurile care dau dependenta si stari halucinogene. În scolile misterelor antice,
drogurile erau folosite pe scara larga pentru a stimula alte stari de constiinta si pentru a manipula
gândirea si perceptia.
Cel mai vechi narcotic cunoscut este opiul, substanta din care este derivata heroina. Primele
referiri la folosirea acestui drog apar în Tablitele Sumeriene, care au o vechime de cel putin 6000
de ani. Sumerienii numeau opiul „planta fericirii”. Drogul este mentionat de asemenea de
egipteni si de greci, în jur de 1500 î.Ch. si respectiv 1000 î.Ch. Macul din care se obtine opiul
facea într-o asemenea masura parte integranta din viata vechilor greci încât este ilustrat chiar pe
monedele lor. Urme de droguri halucinogene au fost gasite în mormântul unui indian sud-
american vechi de 4500 de ani. Exista dovezi ca acestea erau folosite pe scara larga în întreaga
lume antica. Unii cercetatori cred ca haomoa si soma, bauturile sacre ale zoroastrienilor si
hindusilor, erau de fapt derivate din ciuperca Amanita muscari, vestita pentru proprietatile sale
halucinogene. Substantele chimice din aceasta trec în urina fara a-si pierde aproape deloc puterea
halucinogena, iar scripturile hinduse se refera la urina sacra, pe care o considera o sursa de
fericire si iluminare. Aztecii foloseau proprietatile halucinogene ale ciupercii Psilocybe
Mexicana, pe care o numeau „carnea lui Dumnezeu”, în ritualurile lor religioase. Am vorbit într-
un capitol anterior de folosirea ciupercilor de catre preotii evrei. Preotii reptilo-arieni din Babilon
erau extrem de priceputi în folosirea drogurilor pentru manipularea populatiei, traditie care s-a
pastrat si în rândul societatilor secrete carora le-au dat nastere. Rozicrucienii au gasit noi
modalitati de folosire a drogurilor, iar gruparea intitulata Asasinii si-a tras numele chiar de la
felul în care se foloseau de droguri pentru a-si manipula ucigasii. Mai presus de orice, drogurile
au fost folosite de-a lungul istoriei pentru a distruge societatile pe care Fratia dorea sa le
controleze. Acest proces a ajuns sa se petreaca astazi la scara mondiala. Politica este veche; doar
proportiile s-au schimbat.
Cel mai vestit episod din istoria recenta în care opiul a fost folosit ca arma a fost Razboiul
Opiului declansat de „britanici” (Fratia Babiloniana cu sediul la Londra) împotriva Chinei între
anii 1840-58. Eforturile chinezilor de a bloca importul de opiu în tara lor au fost strivite de
puterea Imperiului Britanic. Secretar însarcinat cu afacerile externe si prim ministru în timpul
reginei Victoria era Lordul Palmerston, marele patriarh sau maestru al Marelui Orient al
Francmasoneriei si membru al Comitetului celor 300. Palmerston-ii se numeau de fapt Temple,
titlul lor de noblete fiindu-le acordat în anul 1723, când Henry Temple a devenit baron Temple
de Mount Temple (n.n. textual: Templul de pe Munte; aici, un titlu de noblete), în Comitatul
Sligo, Irlanda, si viconte Palmerston de Palmerston, în Comitatul Dublin. Numele Temple deriva
de la templar (n.n. templier). Titlul i-a fost transmis apoi nepotului sau, numit tot Henry, membru
al Casei Britanice a Comunelor timp de 40 de ani. Acesta a mostenit pictura artistului David
Teniers intitulata Sfântul Antoniu si Sfântul Pavel, în care acesta aplica principiile geometriei
sacre si care este asociata de cercetatori cu manuscrisele codificate si cu misterele de la Rennes-
le-Chateau. La vremea respectiva, Temple locuia la Broadlands în Romsey, Hampshire,
domeniul pe care avea sa locuiasca mai târziu Lordul Louis Mountbatten. Familia Mountbatten a
cumparat împreuna cu domeniul si tabloul familiei Temple. Cel de-al doilea fiu al Lordului
Palmerston, Henry John Temple, este cel care a devenit legendarul prim ministru, secretar de stat
însarcinat cu afacerile externe si traficant de droguri al Coroanei Britanice în China. El s-a
însurat cu sora Lordului Melbourne, primul ministru din perioada de început a domniei reginei
Victoria, intrând astfel în aristocratia britanica, dupa care a ajuns la conducerea Partidului
Liberal, cunoscut si sub numele de Partidul Venetienilor. Henry John Temple este cel care a
trimis trupe britanice peste mari, punându-le sa lupte în Razboiul Crimeei si în Razboiul Opiului
220
împotriva Chinei. În prima sa legislatura, a intrat în Camera Comunelor ca reprezentant al
Newport, Isle of Wight, un nume care apare mult mai des în istorie decât te-ai astepta de la o
insulita nesemnificativa de lânga coasta de sud a Angliei. Regina Victoria si Printul Albert si-au
construit resedinta de la Osborne House pe aceasta insula; de altfel, dupa moartea printului, aici
si-a petrecut regina cea mai mare parte a timpului. Mai târziu, guvernator al insulei avea sa fie
numit Lord Mountbatten. Isle of Wight este un sanctuar al satanismului, desi este un loc de o
mare frumusete naturala. Un alt centru al Fratiei este orasul Edinburgh din Scotia, situat la o
aruncatura de bat de capela Rosslyn a familiei Sinclair. Palmerston a stat trei ani în Edinburgh,
timp în care a urmat cursurile filozofului Partidului Whig, profesorul Dugald Stewart.
Universitatea din Edinburgh a reprezentat, între altele, puntea de legatura între membrii
Societatii Lunare si Charles Darwin. Mai recent, alesul Fratiei, Tony Blair, primul ministru ales
pe data de 1 mai 1997, a fost educat la Edinburgh, la scoala particulara Fettes. Tatal sau a fost
conferentiar la Universitatea din Edinburgh.
Instrumentul prin care s-a facut comertul cu opiu dinspre India catre China si catre alte destinatii
a fost East India Company, un grup de negustori si francmasoni scotieni afiliati la Cavalerii
Sfântului Ioan din Ierusalim si la Iezuiti. Unii cercetatori cred ca adevaratii proprietari ai
companiei au fost familiile de bancheri din nordul Italiei, Nobilimea Neagra; oricum, între timp
acestia îsi mutasera operatiunile la Londra. De atunci, strategia folosita de britanici pentru
introducerea drogurilor care dau dependenta în China a devenit un model folosit pe scara larga.
Metoda a fost simpla: britanicii au generat o dependenta în masa a chinezilor de opiu, pâna când
vitalitatea poporului chinez si întreaga societate s-au prabusit. În acest scop, guvernul britanic s-a
folosit de o retea de terorism si crima organizata care includea Triadele, Societatea Hong si
Asasinii, punându-i pe acestia sa transporte si sa distribuie drogurile în numele sau. Toate aceste
societati secrete vestite pentru usurinta cu care îsi elimina dusmanii, dar mai ales propriii membri
care nu asculta orbeste ordinele, nu sunt decât niste filiale ale marii retele globale a
francmasonilor. Altfel spus, sunt doar o alta masca pe aceeasi fata. Comertul cu droguri a fost
organizat (si este si la ora actuala) de catre lojile francmasone din Orientul Îndepartat. Marea
Loja a Angliei (al carei mare maestru la ora actuala este varul reginei, ducele de Kent) a creat
mai multe loji în China, la Amoy, Canton, Foochow, Swatow, Chefoo, Chinkiang, Hankow,
Newchang, Tongshan, Wei-Hai-Wei, doua loji la Tientsin, trei la Shanghai si cinci la Hong
Kong. Când conducatorii Chinei au încercat sa opreasca aprovizionarea cu opiu, britanicii s-au
împotrivit cu ajutorul fortelor lor militare si navale, reusind sa-i înfrânga. Tratatul de „pace” care
s-a încheiat la sfârsitul conflictului le-a garantat britanicilor dreptul de a creste importurile de
opiu. Mai mult decât atât, ei au primit compensatii de la guvernul chinez pentru opiul confiscat si
au obtinut acordarea suveranitatii insulelor de pe coasta, precum Hong Kong-ul. Acest oras a
devenit centrul traficului cu droguri provenite din Orientul Îndepartat, rol pe care si-l pastreaza si
astazi, desi a redevenit parte integranta din China comunista. Marea majoritate a tranzactiilor
financiare si cu aur de pe pietele financiare ale Hong Kong-ului sunt consecinta spalarii banilor
rezultati din comertul cu droguri.
Tratatul de la Nanking, încheiat în anul 1842, a oferit Marii Britanii controlul asupra Hong
Kong-ului, la care s-au adaugat circa 15 milioane de lire sterline în argint. Cel care l-a redactat a
fost francmasonul si ministrul coloniilor Edward Bulwer-Lytton (Com 300), a carui opera avea
sa-i inspire mai târziu pe Hitler, pe nazisti si pe anumiti mistici precum Madame Blavatski.
Bulwer-Lytton este cel care a descris puterea Vril (sarpele-putere) care curge în sângele
„supraoamenilor din adâncurile pamântului”. Fiul sau a ocupat postul de vicerege al Indiei exact
în perioada de apogeu a comertului cu opiu catre China. Aceasta este perioada pe care o descrie
Rudyard Kipling în faimoasele sale romane despre India. În cartea sa, Corabiile cu opiu, Basil
Lubbock indica numele armatorilor care au fost angrenati în comertul cu droguri prin intermediul
Companiei East India: Jardine Matheson (familia scotiana Keswick, care a dat atâtia satanisti),
Dent and Co; Pybus Bros; Russell and Co; Cama Bros; ducesa de Atholl; contele de Balcarras;
regele George IV (fostul print regent); marchizul de Camden si Lady Melville. Stramosul acestei
din urma doamne, George, a fost cel care i-a urat bun venit lui Wilhelm de Orania pe
tronulAngliei, primind ca rasplata pentru acest lucru titlul de Lord al Sigiliului Privat. Familia

221
Keswick si Jardine Matheson au fost membri ai Comitetului celor 300. Alte familii anglo-
americane implicate în comertul cu droguri au fost: Sutherland-zii, Barings-ii, si Lehman-ii, verii
Rothschild-zilor. Sutherland-zii, unii dintre cei mai mari comercianti de bumbac si opiu din
America de Sud, erau veri cu Matheson-ii, iar familia de bancheri Barings este cea care au fondat
compania Peninsular and Orient Steam Navigation Co (faimoasa companie britanica de transport
cu feribotul P & O), prin intermediul careia au transportat opiul.
Familiile din liniile genealogice reptiliene britanice au colaborat cu rudele lor din America
pentru a extinde comertul cu droguri, pe care îl practica inclusiv la ora actuala. De pilda, familia
Russell si-a facut imensa avere din comertul cu opiu practicat în secolul XIX prin intermediul
unui sindicat al drogurilor cunoscut sub numele de Russell and Company. Afacerea consta în
luarea opiului din Turcia si transportarea sa ilegala în China. Singurul rival al lui Russell era
sindicatul lui Perkins, cu sediul în Boston. Familia Perkins s-a aliat prin casatorie cu alte linii
genealogice britanice, implicate în comertul cu sclavi. În cele din urma, Russell-ii au cumparat
afacerea Perkins-ilor si au devenit centrul afacerilor cu opiu din SUA, în alianta cu alte familii
reptiliene precum Coolidge si Delano (Com 300), care au dat fiecare câte un presedinte al
Statelor Unite. Seful companiei Russell and Co din Canton era Warren Delano Jr, bunicul
Presedintelui Franklin Delano Roosevelt, care provine dintr-o familie aristocratica franceza. În
anul 1986, o istorie a comertului cu droguri din America, publicata în US News and World
Report, afirma ca: „Delano a îmbinat comertul cu opiu si cel cu bauturi alcoolice, ambele la fel
de profitabile, punând bazele înfloritoarei afaceri a familiei”. Deloc întâmplator, Franklin Delano
Roosevelt este înrudit genetic cu George Bush, care pastreaza si la ora actuala traditia comertului
cu droguri, pe care îl practica la o scara enorma. Alti parteneri ai lui Russell au fost: John Cleve
Green, care a finantat cu o parte din averea facuta din opiu Universitatea Princeton; Abiel Abbott
Low, care si-a folosit banii din droguri pentru a finanta constructia Universitatii Columbia; si
Joseph Coolidge, al carui fiu a pus bazele afacerii cu droguri numita United Fruit Company.
Nepotul sau, Archibald Cary Coolidge, a fost unul din ofiterii executivi care au înfiintat
Consiliul pentru Relatii Externe (CFR). Împreuna cu familia Taft, Russell-ii au înfiintat
societatea Skull and Bones, iar steagul cu craniul si oasele încrucisate a fluturat tot timpul pe
catargul vaselor companiei Russell Trust. Acelasi steag flutura pe vasele flotei templierilor. Un
alt nume legat de comertul cu opiu este cel al francmasonului John Jacob Astor, fondatorul
dinastiei Astor, mari actionari la compania East India. Alte centre ale comertului cu droguri au
fost (si mai sunt înca) Philadelphia si Boston, cartierele generale ale Jurisdictiei Nordice a
Ritului Scotian al Francmasoneriei. Unul din descendentii lui Astor, Waldorf Astor, proprietarul
hotelului din New York Waldorf Astoria, a fost un francmason de rang înalt care a devenit
presedintele Institutului Regal pentru Afaceri Internationale din Londra, imediat dupa cel de-al
Doilea Razboi Mondial. RIIA este puternic implicata în comertul global cu droguri.
Dupa cel de-al doilea Razboi al Opiului, care s-a încheiat în anul 1860, bancile comerciale si
companiile britanice au creat Hong Kong and Shanghai Corporation – banca centrala a industriei
de droguri din Orientul Îndepartat. Potrivit tuturor studiilor despre comertul cu droguri pe care
le-am citit, Hong Kong and Shanghai Bank continua sa ramâna si la ora actuala centrul financiar
al comertului cu droguri. Între timp, banca si-a schimbat numele în HSBC Holdings, caci China
a redobândit Hong Kongul, iar HSBC este proprietarul uneia din cele patru banci britanice de
clearing: Midland. Aceasta banca si-a facut o campanie publicitara de lunga durata sub
sloganurile: „Banca noastra va asculta” si „Bancii noastre îi place sa spuna da”. Ce au uitat sa
spuna functionarii acesteia a fost de câte ori au spus da profiturilor din industria drogurilor, care
distrug vietile atâtor oameni de pe aceasta planeta. Nugan Hand Bank (cu sediul la Sidney, în
Australia) a fost o alta operatiune coordonata de CIA/Mossad si condusa de Francis Nugan si de
Michael Hand, un membru al Beretelor Verzi si colonel în armata Statelor Unite transferat în
cadrul CIA. Potrivit agentului CIA Trenton Parker, Hand s-a aflat într-un contact permanent cu
George Bush dupa alegerea acestuia ca vicepresedinte al Statelor Unite. Principalii membri ai
board-ului Nugan Hand Bank sunt: amiralul F. Yates, presedinte, seful departamentului de
planificare strategica a fortelor SUA în Asia si în Pacific în timpul Razboiului din Vietnam;
generalul Edwin E. Black, presedinte al filialei Hawaii, comandantul trupelor SUA din Thailanda

222
în timpul aceluiasi razboi; George Farris, director al filialelor din Washington si Hong Kong ale
Nugan Hand, specialist în serviciile secrete ale armatei; Bernie Houghton, reprezentantul bancii
în Arabia Saudita, agent sub acoperire al serviciilor secrete ale marinei SUA; Thomas Clines,
reprezentantul bancii la Londra, director de antrenament al serviciului clandestin al CIA implicat
în afacerea Iran-Contra, care a operat împreuna cu Michael Hand si Theodore Shackley în timpul
Razboiului din Vietnam; Dale Holmgreen, reprezentantul bancii în Taiwan, manager de zbor în
timpul Razboiului din Vietnam pentru Transportul Aerian Civil, care s-a transformat mai târziu
în linia aeriana CIA/Air America, de trista reputatie; Walter McDonald, seful filialei din
Annapolis, Maryland, fost director adjunct al CIA responsabil cu cercetarea economica;
generalul Roy Mannor, director al filialei din Filipine, seful de personal al Trupelor SUA din
Pacific si elementul de legatura dintre guvernul SUA si presedintele Ferdinand Marcos; William
Colby, avocatul bancii Nugan Hand, fost director CIA. Exact genul de oameni la care v-ati fi
asteptat sa conduca o banca, nu-i asa? Este cert ca aceasta a fost o alta operatiune sub acoperire
de trafic ilegal de droguri. Unul din directorii de la Nugan Hand, Donald Beazley, a fost si
presedintele City National Bank din Miami, cea care a transferat fonduri catre Liga Anti-
Defaimare (o acoperire a Mossad).
O investigatie a guvernului australian a scos la iveala faptul ca milioane de dolari din Banca
Nugan Hand nu erau trecuti în contabilitate, servind pentru spalarea de bani rezultati din traficul
ilegal cu droguri. Aceste profituri erau folosite de CIA pentru a-si finanta traficul cu arme si
celelalte operatiuni ilegale din întreaga lume. Au existat de asemenea dovezi ca CIA a folosit
banca pentru a plati campanii împotriva politicienilor din diferite tari, inclusiv din Australia,
pentru a se asigura ca la putere vor veni politicienii doriti de ea. Aceasta este lumea „libera” de
care vorbim. Multe banci de pe întreaga planeta care poarta numele de familie ale proprietarilor
lor sunt folosite pentru spalarea banilor proveniti din traficul ilegal cu droguri, trecându-i dintr-
un cont în altul pâna când li se pierde originea. Un alt instrument folosit pentru spalarea banilor
din comertul cu droguri este industria aurului si a diamantelor, dominata de Rothschild-zi si de
Oppenheimer-i, prin intermediul unor companii precum De Beers. Banii „murdari” sunt folositi
pentru a cumpara aur si diamante de la aceste companii, care sunt vândute apoi contra unor bani
„curati”. Aceleasi familii anglo-americane care au alcatuit reteaua manipulatoare a Fratiei,
responsabila de atâtea razboaie si crize economice de-a lungul timpului, se afla si în spatele
comertului ilegal cu droguri. Câteva din cele mai faimoase nume, banci comerciale si companii
din lume si-au facut averea direct sau indirect din traficul de droguri, care distruge în special
vietile celor tineri. Ele sunt aceleasi familii si organizatii care au practicat pe timpuri comertul cu
sclavi adusi din Africa si din China. Expresia „being shanghaied” (n.n. „a fi shanghait”) vine de
la rapirea tinerilor chinezi trimisi apoi în Statele Unite pentru a fi servitori în casele celor bogati.
Prohibitia alcoolului a fost doar un instrument pentru a crea vasta retea a crimei organizate din
Statele Unite. Principalele grupuri care militau pentru prohibitie si pentru a „pune capat tuturor
relelor legate de bautura”, precum Uniunea Femeilor Crestine Temperate si Liga Anti-Salon (n.n.
de la Saloon – crâsma), au fost finantate de Rockefeller-i, Vanderbilt-ti si Warburg-i, prin
intermediul Fundatiei Rockefeller, al Fundatiei Russell Sage si al altor fundatii scutite de taxe.
Prohibitia nu a fost decât o alta smecherie a Fratiei, care a avut în aceasta operatiune interese pe
termen lung. În treacat fie spus, asa si-a facut averea Joseph Kennedy, tatal lui JFK.
În cartile sale devenite clasice, Politica heroinei în Asia de Sud-Est (1972) si Politica heroinei –
complicitatea CIA la comertul global cu droguri (1991), profesorul Alfred McCoy descrie cum
elicopterele CIA transportau drogurile de pe câmpuri catre punctele de distributie, în timp ce
opinia publica americana credea ca ei se afla acolo pentru a lupta împotriva comunismului. El
afirma ca acest comert s-a realizat prin intermediul unei companii de îmbuteliere a Coca Cola,
dar mas-media a suprimat aceasta informatie. 58.000 de americani si numai Dumnezeu stie câti
vietnamezi au fost ucisi în acest razboi si cu greu ne putem imagina o lipsa mai mare de respect
decât transportul drogurilor în sticle de plastic ascunse de CIA în cadavrele soldatilor morti, pe
care le aduceau acasa sa fie înmormântate de familiile lor. Agentul CIA Gunthar Russbacher a
povestit cum erau despicate si umplute cadavrele cu droguri, pentru a fi transportate în Statele
Unite. Cadavrele purtau coduri secrete care le permiteau celor de la bazele aeriene de pe coasta

223
de vest, în special de la baza aeriana Travi, sa le identifice. În continuare, drogurile erau scoase
din cadavre si puse la dispozitia tineretului american, pentru consum.
Heroina este un derivat al opiului, din care se produce de asemenea morfina, nume inspirat dupa
cel al zeului grec al viselor, Morfeu. Heroina a fost obtinuta în laboratoarele Bayer din
Germania, în anul 1898, prin adaugarea altor ingrediente la molecula de morfina. Bayer avea sa
fie preluata mai târziu de concernul farmaceutic I.G. Farben, imensul conglomerat care i-a creat
masinaria de razboi lui Hitler. Heroina este drogul din categoria opiatelor care da cea mai mare
dependenta, dar a fost recomandat la acea vreme de Bayer ca „un medicament eroic, care nu da
dependenta, la fel ca morfina”. Numele de heroina provine chiar de la acest epitet: „eroic”. Cu
siguranta, cei care au creat heroina sunt niste eroi în ochii Fratiei, dat fiind potentialul
exceptional al acestei substante de a cauza suferinta si durere. La ora actuala, comertul cu
heroina adusa din Orientul Îndepartat continua sa fie organizat de francmasoni prin agentiilor de
legatura, Triadele. Acestea sunt Mafia Orientului Îndepartat, care începe sa influenteze într-o
masura din ce în ce mai mare inclusiv tarile occidentale, precum Canada (Vancouver). Sa va ofer
un alt exemplu ca sa întelegeti cum se desfasoara aceste jocuri: conducatorul Chinei înainte de
venirea comunistilor la putere a fost Chiang Kai Shek, un fost membru al Triadelor. Liderul
„comunist” care l-a înlaturat de la putere a fost Mao Tse Dung, un membru francmason al
Marelui Orient! El le-a permis englezilor sa îsi exercite în continuare suzeranitatea asupra Hong
Kong-ului (cum sa nu le permita, doar era un fruntas al Fratiei!), iar comertul cu droguri a
continuat la fel ca pâna atunci. În anul 1983, China comunista avea noua milioane de acri de
pamânt plantati cu mac, acesta fiind fundamentul prosperitatii economice chineze, la fel cum s-a
întâmplat si în Occident. Fara comertul cu droguri, economia mondiala s-ar prabusi, atât de
dependenta a devenit de veniturile provenite din distrugerea de vieti umane, si de investitiile
rezultate din ele. Triadele organizeaza productia de heroina în asa-numitul Triunghi de Aur. Ele
sunt platite de bancherii britanici ai Fratiei care opereaza în Hong Kong direct în aur, iar o parte
din acesta este folosit pentru a cumpara opiu brut de la fermieri. Si astfel, ciclul continua sa se
repete la infinit; numai amploarea sa creste cu fiecare an. Cocaina este adusa din America de Sud
de aceiasi oameni, prin agentii precum CIA. Aceasta substanta este obtinuta din frunzele de coca
si pâna în anul 1903 era introdusa în bautura numita coca cola, de unde si numele acesteia. Am
descris pe larg rolul CIA în traficul cu cocaina si în înfiintarea cartelurilor columbiene ale
drogurilor în cartea mea anterioara, Si adevarul va va face liberi. Tot în aceasta carte puteti gasi
o descriere pe larg a implicarii lui George Bush si Bill Clinton în aceste operatiuni.
Comertul cu droguri nu are ca scop numai obtinerea unor sume imense de bani pentru finantarea
Agendei, desi aceasta reprezinta întradevar o premisa importanta. El are de asemenea scopul de a
prabusi societatea si de a-i împiedica pe tineri sa îsi atinga adevaratul potential. Oamenii
dependenti de droguri nu reprezinta o problema pentru marele plan al Fratiei. Violenta si crimele
însotesc întotdeauna comertul cu droguri, caci traficantii se razboiesc între ei pentru suprematie,
iar cei dependenti sunt nevoiti sa fure si sa tâlhareasca pentru a-si putea cumpara drogurile de
care sunt dependenti. Aceasta „problema” îi ofera Fratiei o excelenta ocazie de a oferi o
„solutie”: acordarea unei puteri mai mari politiei, erodând astfel si mai puternic bazele libertatii
individuale. Acum câtiva ani am citit în Los Angeles Times un sondaj de opinie în care 84% din
cei chestionati declarau ca erau dispusi sa renunte la libertatile lor fundamentale pentru a putea
câstiga razboiul împotriva drogurilor. Acelasi mecanism: crearea problemei – reactie – gasirea
solutiei. Ce ar trebui sa afle acei oameni este ca drogurile sunt distribuite de aceiasi oameni care
lupta „împotriva” lor. Cea mai mare parte a retelei de agentii anti-drog este profund corupta,
fiind folosita ca un instrument pentru distribuirea de droguri fara a putea fi detectat. George Bush
a sustinut mai multe razboaie împotriva drogurilor decât orice alt presedinte american, dar este
unul din cei mai mari baroni ai drogurilor din America. Un reporter de la San Jose Mercury
News a expus implicarea CIA în traficul de cocaina distribuita tineretului de culoare din Los
Angeles. Articolul a aparut în timpul perioadei în care Bush se afla la Casa Alba si atât ziaristul
cât si ziarul în care si-a publicat articolul au fost expusi ridiculizarii si unor abuzuri incredibile
din partea ziarelor Establishment-ului precum Los Angeles Times si Washington Post. Chiar si
traficul de droguri tine cont de liniile genealogice, apropo. Am un prieten care mi-a descris cazul

224
unei cunostinte careia i s-a oferit o slujba de curier de droguri de catre o agentie guvernamentala.
Aceasta a refuzat, dar i-a întrebat pe oficiali de ce l-au ales tocmai pe el. I s-a raspuns: „Stim care
este linia ta genealogica”. Omul a descoperit cu aceasta ocazie ca unul din codurile folosite era o
taietura în palma. Daca esti prins, le arati autoritatilor semnul si acestea îti dau drumul.
Agentiile anti-drog sunt controlate de cartelurile drogurilor, iar atunci când auziti de „marile
capturi de droguri”, puteti fi siguri ca Fratia si-a mai eliminat un competitor sau ca doreste sa dea
impresia ca actioneaza. Vi se pare cumva ca traficantii de droguri sunt greu de gasit? Cum se
face atunci ca orice pusti care ajunge într-un oras nou îi poate descoperi în mai putin de o ora?
Daca luati droguri puternice, care dau dependenta, retineti ca nu sunteti un „rebel” si ca nu
„scapati de probleme”, ci doar va sinucideti mental, emotional, spiritual, si în cele din urma fizic,
facând exact ceea ce asteapta de la dumneavoastra cei care conduc aceasta lume. Alegerea va
apartine, dar înainte de a trece la fapte este bine sa întelegeti despre ce este vorba. În problema
drogurilor nu exista decât un singur câstigator, si acela nu puteti fi niciodata dumneavoastra.

225
 CAPITOLUL CINCISPREZECE

Copiii lui Satana

Ritualurile de magie neagră cunoscute sub numele de satanism sunt expresia modernă a
ritualurilor antice care includeau sacrificii umane din Babilon şi din societăţile infiltrate de
Frăţie: sumerienii, fenicienii, hitiţii, egiptenii, canaaniţii şi popoarele acadiene (printre altele).
De-a lungul istoriei a existat o procesiune nesfârşită a aceloraşi ritualuri închinate aceloraşi
divinităţi, acest proces având o importanţă deosebită, inclusiv pentru iniţiaţii moderni ai Frăţiei.
În viziunea mea, conceptul de satanism nu are nimic de-a face cu viziunea creştină despre Satan.
Personal, folosesc acest cuvânt pentru a descrie orice ritual care implică sacrificii şi torturi, lucru
extrem de frecvent întâlnit în societatea în care trăim, oricât de incredibil vi s-ar putea părea.
Satanismul este doar un alt nume pentru adorarea unei forţe negative, extrem de distrugătoare,
căreia i s-au dat tot felul de nume de-a lungul istoriei: Nimrod, Baal, Moloh sau Moleh, Set,
diavolul, Lucifer, etc., etc. Satanismul perverteşte tot ce este pozitiv, la fel cum naziştii au luat
simbolul pozitiv al svasticii şi l-au inversat, pentru a simboliza astfel un element negativ. În mod
similar, sataniştii au inversat pentagrama şi folosesc frecvent culoarea negru pentru a simboliza
întunericul, de pildă în aşa-numitele lor Mise Negre. Ei inversează în egală măsură simbolismul
culorii alb, care devine astfel pentru ei o culoare profund negativă. Reţelele sataniste au fost
create, sub diferite nume, de Frăţia Babiloniană, care are nevoie de ele. Vă mai aduceţi aminte de
relatările despre Privitori şi despre urmaşii acestora, Nefilimii, care afirmau că aceştia obişnuiau
să bea sânge? Frăţia ştie că sângele conţine forţa vieţii. Băutul sângelui menstrual a fost
întotdeauna o caracteristică a liniilor genealogice reptiliene, care au nevoie de sânge pentru a
putea trăi în această dimensiune. Sângele era cunoscut sub numele de Focul Stelar, esenţa lunară
a femeii. Ciclul menstrual al femeilor este guvernat de ciclurile lunii, iar sângele conţine această
energie. De aceea, se presupune că ingredientele sale au capacitatea de a prelungi viaţa. În India,
el era numit soma, iar în Grecia ambrozie (conform anumitor cercetători). Aceste băuturi erau
considerate nectarul zeilor şi chiar erau – al zeilor reptilieni care sunt genetic băutori de sânge.
Pocalul sau cupa „Sfântului Graal” simbolizează de asemenea pântecul feminin şi băutul
sângelui menstrual, fiind totodată un simbol al liniilor genealogice reptiliene „regale”. Sângele
menstrual era oferit elitei liniilor reptiliene „regale” de către preotese fecioare, aceasta fiind
originea unor expresii precum „Femeia Roşcată” sau „Femeia Sacră” (la greci). Cuvântul grecesc
care desemnează această expresie, hierodulai, a fost tradus în engleză prin harlot (n.n.
prostituată) şi în germană prin hores, care stă la originea cuvântului whore (n.n. de asemenea,
prostituată). Însuşi cuvântul „ritual” provine de la această practică (ritu = roşiatic), la fel ca şi
cuvintele „rit” şi „roşu” (n.n. red în limba engleză). Sângele menstrual este unul din motivele
pentru care culoarea roşie este atât de importantă pentru satanişti, dar şi pentru folosirea culorii
auriu de către liniile genealogice „regale”. Aurul este metalul zeilor, dar pentru Anunnaki
descrişi în Tăbliţele Sumeriene, sângele menstrual era „aurul zeilor”.
Reptilienii şi liniile lor genealogice beau sânge pentru a obţine forţa vitală a unei persoane, de
care au nevoie pentru a putea exista în această dimensiune. Atunci când beau sânge uman şi când
mănâncă din carnea unui om, ei îşi schimbă frecvent forma în reptilieni. Cel puţin, aşa mi s-a
povestit de către cei care au putut asista la acest proces. Băutul sângelui este o caracteristică
genetică a lor, iar o mare preoteasă sau „Zeiţă Mamă” a Elitei, care a realizat asemenea ritualuri
în faţa Frăţiei la cel mai înalt nivel, mi-a povestit că fără acest sânge uman reptilienii nu şi-ar
putea păstra înfăţişarea de oameni în dimensiunea noastră. Numele actual al femeii de care
vorbesc este Arizona Wilder, dar înainte s-a numit Jennifer Ann Green. Interesant mi s-a părut
faptul că, din spusele ei, reptilienii vânează toate popoarele ariene din univers, sângele rasei albe
având o importanţă cu totul specială pentru ei, dintr-un motiv sau altul, şi cu deosebire cel al
oamenilor cu părul blond şi ochii albaştri. De aceea, ei sau infiltrat în rândul rasei albe încă de pe
vremea când aceasta trăia pe Marte, urmând-o apoi pe pământ. Nu este exclus ca venirea
226
reptilienilor pe această planetă să fie mult mai recentă decât cred marea majoritate a
cercetătorilor. Se pare că un program de încrucişare genetică realizat în urmă cu numai câteva
mii de ani între reptilieni şi marţieni a creat o rasă cu o structură genetică reptiliană extrem de
puternică. Această structură este vitală pentru ei, din motive pe care le-am explicat mai devreme.
Se pare că reptilienii au nevoie de o anumită proporţie de gene de-ale lor pentru a-şi putea
schimba forma. Oricum, contează mai puţin momentul în care s-a produs încrucişarea, cât faptul
că aceasta s-a produs.
Satanismul are la bază o manipulare a conştiinţei şi a energiei. Aceste ritualuri profund
dezgustătoare creează un câmp de energie pe o anumită frecvenţă de vibraţie, care permite unirea
conştiinţei participanţilor cu alte conştiinţe din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni.
Această dimensiune, cunoscută şi sub numele de astralul inferior, rezonează – între altele – cu
emoţiile inferioare precum teama, vinovăţia, ura, etc. Atunci când un ritual se focalizează pe
aceste emoţii, aşa cum procedează satanismul, se creează o conexiune puternică între conştiinţa
participanţilor şi cea a reptilienilor din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni. Aceştia
sunt „demonii” invocaţi de aceste ritualuri, de când a început această poveste sinistră, acum
câteva mii de ani. Iniţierea permite preluarea în posesiune a trupului iniţiatului de către reptilieni.
Liderii sataniştilor sunt reptilieni pur-sânge îmbrăcaţi în forme umane. Ritualurile lor se produc
invariabil în acele locuri unde există vortexuri energetice, astfel încât teroarea, ororile şi ura
create de ei să pătrundă în reţeaua energetică a pământului şi să influenţeze câmpul magnetic al
planetei noastre. Ele reduc frecvenţa vibratorie şi afectează gândirea şi comportamentul uman.
Dacă veţi merge într-un loc în care se ţin ritualuri satanice, veţi simţi imediat răutatea şi ura care
plutesc în aer. Acest „aer” este de fapt un câmp vibratoriu generat de formele-gând ale
sataniştilor. Nu întâmplător există expresii precum „o atmosferă veselă, luminoasă sau plină de
iubire”, sau invers „o atmosferă de ură şi neîncredere”. Cu cât câmpul energetic al pământului
este mai apropiat de regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni, cu atât mai multă putere au
reptilienii asupra acestei lumi şi a locuitorilor ei. Satanismul nu este doar o boală şi o
perversiune. Principala sa premisă, din punctul de vedere al Frăţiei, este controlul câmpului
magnetic al pământului, adorarea şi punerea la unison cu stăpânii lor reptilieni, sorbirea forţei
vieţii victimelor sacrificate şi asigurarea energiei necesare pentru reptilienii care se hrănesc cu
emoţiile inferioare ale oamenilor, în special cu teama. Aceste sacrificii sunt literalmente sacrificii
aduse „zeilor” reptilieni şi se petrec de mii de ani. Sacrificarea în masă a populaţiei aztece în
America Centrală şi a atâtor alte popoare au avut drept scop asigurarea hranei pentru reptilienii
fizici şi pentru liniile genealogice care se hrănesc cu carne de om şi beau sânge uman, dar şi a
hranei subtile pentru reptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni. Phil
Schneider, unul din constructorii bazelor subterane din SUA, i-a spus scriitoarei şi cercetătoarei
Alex Christopher că atunci când copiii care lucrează ca sclavi în aceste baze subterane ajung să
nu mai reziste, ei sunt consumaţi pur şi simplu de reptilieni. Aceştia preferă copiii mici, căci sunt
mai puţin contaminaţi ca adulţii. Greu de crezut, nu-i aşa? Sunt convins că vă vine să spuneţi:
„Prostii!”, căci cine este dispus să accepte un astfel de adevăr? Pe de altă parte, dacă nu privim
adevărul în faţă, cum l-am putea opri vreodată?
De regulă, ritualurile satanice au loc noaptea, când câmpul magnetic al pământului este mai
stabil. În timpul zilei, particulele încărcate cu energie ale vântului solar provoacă turbulenţe ale
câmpului, îngreunând conexiunea interdimensională. Câmpul devine cel mai stabil în timpul
eclipselor totale. Acestea au fost dintotdeauna momentele în care popoarele native îşi ţineau
ceremoniile de intrare în contact cu entităţile din alte dimensiuni. Şamanii ştiu şi astăzi acest
lucru. Ritualurile satanice şi sacrificiile umane, în special ale copiilor, sunt practicate pe scară
largă la ora actuală de către cei mai faimoşi politicieni, oameni de afaceri, proprietari de mas-
media şi figuri din industria divertismentului. Acest lucru nu este deloc de mirare, dat fiind
mediul din care provin. Aceste ritualuri şi sacrificii umane au reprezentat întotdeauna
fundamentul „religiei” Frăţiei, încă din cele mai vechi timpuri. Aceasta îşi plasează apoi prin
manipulare iniţiaţii satanişti în poziţiile cheie ale vieţii politice, economice, militare, medicale şi
din media, dar şi în cele ale industriei divertismentului. De aceea, proporţia sataniştilor în rândul
acestor oameni este mult mai ridicată decât în rândul populaţiei obişnuite. Mai mulţi satanişti mi-

227
au povestit că există politicieni de rang înalt care depind pur şi simplu de sângele victimelor pe
care le sacrifică, la fel ca de un drog, din cauza adrenalinei produse în asemenea momente. Mi s-
a spus că această dependenţă este destul de frecvent întâlnită la satanişti, lucru care i-a făcut pe
mulţi specialişti în domeniul reptilienilor să creadă că aceasta este substanţa de care au nevoie
aceştia. Puzzle-ul începe să se contureze.
Tema sacrificiilor umane şi animale se regăseşte în întreaga istorie a umanităţii, din cele mai
vechi timpuri şi până astăzi. Ironia face ca ele să fi fost practicate pe timpuri cu scopul de a
prezerva viaţa, nu de a o distruge. În antichitate exista convingerea că un sacrificiu adus zeilor va
potoli mânia acestora, salvând astfel viaţa majorităţii. Aceasta este o altă origine a conceptului de
„ţap ispăşitor”: cel ucis pentru „păcatele” altora. Astfel au apărut „eroii” religiilor, care au murit
„pentru iertarea păcatelor noastre”. O altă tradiţie antică este sacrificarea regelui sau a
conducătorului pentru a linişti zeii. În aşa-numitul leagăn al civilizaţiei, Africa de Nord şi
Orientul Apropiat, de unde ne-au rămas documentele referitoare la Anunnaki şi Privitori,
sacrificiile umane, în special ale copiilor, erau foarte frecvente. Ritualuri similare au fost
practicate în China, Roma, Africa, Asia, Grecia, America de Sud şi Mexic. Exemplul aztecilor
sacrificaţi în masă de dragul „zeilor” este poate cel mai faimos între toate. Vă reamintesc de
afirmaţia fostului preşedinte al Mexicului, Miguel De La Madrid, care i-a spus sclavei CIA
(supusă programului de control al minţii) Cathy O’Brien că extratereştrii reptilieni au coborât pe
pământ şi şi-au creat trupuri umane pe care să le posede, în special în rândul popoarelor ariene.
Nu putem face o demarcaţie între reptilieni şi sacrificiile umane. Scandinavii obişnuiau să
îngroape copii de vii pentru a opri epidemiile şi pentru a-l linişti pe marele zeu al Nordului Odin
(Wodan sau Woden la germani). Zeii din şcolile misterelor erau invariabil asociaţi cu sacrificiile
umane, tradiţie care s-a păstrat până astăzi prin intermediul reţelei globale de societăţi secrete şi
sataniste ale Frăţiei. Incaşii din Peru obişnuiau să sacrifice copii, iar sacrificiile umane au fost
practicate din cele mai vechi timpuri în Europa. De pildă, druizii aveau un ritual de îngropare a
unui copil viu la temelia unei clădiri noi, sau de împrăştiere a sângelui copilului pe fundaţia
respectivă. Acelaşi ritual apare în multe regiuni ale lumii. Legendele Sfântului Columba
(porumbel, Semiramida) afirmă că acest erou „creştin” le-a spus celorlalţi călugări că unul dintre
ei ar trebui înmormântat de viu la temelia unei mânăstiri noi ce urma să fie construită pe insula
scoţiană Iona (Soare), pentru a „sfinţi” solul. Un anume Sfânt Oran s-a oferit voluntar, iar
legenda spune că el a ajuns drept în cer. Istoricul roman Tacit povesteşte că druizii considerau o
datorie de onoare să îşi stropească altarele cu sângele duşmanilor capturaţi. În plus, ei obişnuiau
să îşi consulte zeii citind în intestinele umane. Legende similare există în Irlanda şi în Scoţia.
Mitologia irlandeză afirmă că Irlanda a fost populată la început de un grup de zei lacomi numiţi
formorieni, care solicitau două treimi din copiii născuţi în fiecare an. Fenicienii şi cartaginenii
practicau sacrificii umane pe scară largă, la fel ca şi canaaniţii. În timpul războiului dintre
Cartagina şi Roma, 200 de familii nobile şi-au sacrificat fiii lui Baal (zeul fenician al soarelui,
Bel sau Bil).
O altă temă comună este sacrificarea primului născut, de cele mai multe ori a copiilor de sex
masculin. În anumite triburi aborigene din Australia, mamele obişnuiau să îşi ucidă şi să îşi
mănânce primul copil, pentru a se asigura astfel că vor mai putea avea şi alţi copii. Sacrificarea
primului născut al oamenilor şi animalelor era foarte comună în antichitate, fiind menţionată
destul de frecvent în Vechiul Testament. Cartea Regilor povesteşte cum Mesha, regele din Moab,
a fost atât de afectat de înfrângerea sa de către israeliţi încât şi-a sacrificat fiul mai mare şi
moştenitorul la tron. Vă reamintesc de asemenea episodul din Geneză în care „Dumnezeu” (zeii)
a insistat ca Avraam să îşi sacrifice primul născut de sex bărbătesc pentru a-i testa credinţa şi
obedienţa. Acelaşi ritual se practică în mod curent şi astăzi în rândul sataniştilor, al liniilor
genealogice ale Frăţiei şi al filialelor lor, sindicatele crimei organizate precum Mafia.
Sacrificarea primului fiu născut este folosită de aceşti oameni ciudaţi pentru a testa devotamentul
adepţilor lor pentru cauza comună. În Cartea Numerelor, Yahve/Iehova spune negru pe alb că…
„toţi primii născuţi ai Israelului îmi aparţin, atât cei umani cât şi cei ai animalelor”, iar în Cartea
Exodului, Yahve cere ca „Primul născut să mi-l dai întotdeauna Mie”. Biblia afirmă că Avraam a
venit din oraşul sumerian Ur, iar săpăturile făcute în anul 1927 de arheologul Sir Edward

228
Woolley în Cimitirul Regal din ruinele acestui oraş atestă că sacrificiile umane se practicau încă
din anul 2800 î.Ch. La fel procedau sciţii, poporul care a
adus în Europa multe din liniile genealogice şi ritualurile arienilor. Dovezi ale sacrificiilor
umane, îndeosebi ale copiilor, apar în toate locaţiile şi la toate popoarele pe care le-am menţionat
până acum în această carte, inclusiv în Palatul din Knossos, în Creta. Cultul craniului aflat în
centrul ritualurilor a apărut de mai multe ori în povestea noastră, fiind practicat de templieri,
atestat la Rennes-de-Chateau şi regăsit din nou în iniţierile din cadrul Societăţii Skull and Bones.
Examinarea rămăşiţelor Omului din Peking, cu o vechime estimată la circa un milion de ani, şi
ale Omului din Neanderthal, cu o vechime de circa 200.000 de ani, atestă că aceste ritualuri erau
practicate chiar şi în acele timpuri îndepărtate. Cultul capului, care includea mâncarea creierului
victimei, a devenit mai complex în Ierihon, acum aproximativ 8000 de ani. Dovezi ale unor
astfel de ritualuri au fost găsite în cadrul religiei şintoiste din Japonia şi în China antică. Anath,
legendara soră a lui Baal, era ilustrată cu un brâu din capete şi mâini tăiate, la fel ca şi zeiţa-
mamă din Mexic.
Textele scrise din Egiptul antic descriu numeroase tipuri de torturi şi sacrificii, care s-au
răspândit apoi şi în alte culturi. Egiptenii obişnuiau să îi sacrifice pe oamenii cu părul roşcat la
mormântul lui Osiris, căci roşul era considerat culoarea lui Set, versiunea egipteană a lui Satan.
Anumite ritualuri din epoca modernă povestite chiar de victimele supuse acestor orori seamănă
până la detaliu cu cele descrise în Cartea egipteană a morţilor, incluzând până şi păstrarea inimii
într-un vas. În Egipt, inimile erau puse pe balanţe pentru a fi judecate de zeiţa Maat. Aceasta este
adevărata semnificaţie a femeii cu cununa din raze ale soarelui care ţine în mână Balanţa
Justiţiei, care apare în atâtea tribunale din lume. În antichitate, fachirii brahmani din India şi din
alte şcoli ale misterelor ştiau foarte multe lucruri despre droguri, torturi rituale şi „magia” prin
care creau diverse halucinaţii. Hipnoza era de asemenea amplu folosită în temple. Adoratorii
demonului Bel/Baal/Nimrod din Canaan, Babilon şi Fenicia practicau sacrificii umane, acte de
canibalism şi crime ale copiilor în numele lui Moloh sau Moleh, un aspect al lui Nimrod/Baal, ca
parte integrantă a ritualurilor lor religioase. Baal (Domnul sau Conducătorul), zeul suprem al
canaaniţilor şi fenicienilor, era considerat dătătorul de viaţă, în timp ce Moloh era distrugătorul
vieţii. Ambele zeităţi trebuiau liniştite prin sacrificii umane. În timp, Baal sau Moloh a fost
identificat de romani cu Saturn.
Copiind ritualurile fenicienilor şi ale canaaniţilor, cartaginenii aruncau copii în cinstea lui Baal,
zeul soarelui şi al focului, în gropi încinse modelate după chipul lui Baal/Moloh. Într-un sit
arheologic din apropierea oraşului modern Tunis s-au găsit 6000 de urne cu rămăşiţe calcinate
ale unor copii sacrificaţi. Vă reamintesc că aceste ritualuri sunt aceleaşi cu cele practicate în
epoca modernă de sataniştii Frăţiei, iar zeii cărora li se închinau anticii sunt aceiaşi zei cărora li
se închină astăzi aceştia. Aşa se explică de ce au fost lăsaţi să ardă de vii copiii din Waco într-un
incendiu provocat de FBI şi de ATF (Biroul pentru Controlul Băuturilor Alcoolice, Tutunului şi
Armelor de Foc) – instituţii controlate de satanişti – la data de 19 aprilie 1993. Aceiaşi oameni
cu mintea bolnavă sunt cei care au aruncat în aer clădirea James P. Murrah din Oklahoma, pe
data de 19 aprilie 1995. În timpul exploziei au murit de asemenea foarte mulţi copii. Data de 19
aprilie corespunde unui ritual satanic legat de zeul focului, Baal sau Moloh. Şi ce anume solicită
Baal? Sacrificii de copii. Waco şi Oklahoma nu au fost altceva decât sacrificii de copii aduse
zeului Baal/Moloh, exact la fel ca în ritualurile din antichitate. În mod similar, aceşti oameni
consideră războiul un ritual al vărsării de sânge, în timpul căruia un număr inimaginabil de mare
de oameni sunt ucişi şi mutilaţi, în timp ce planeta se încarcă cu o energie emoţională negativă
incredibil de puternică. Reptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni se
hrănesc cu această energie şi o utilizează pentru a se manifesta în dimensiunea noastră. Dacă
doriţi dovezi de necontestat că la Waco au fost sacrificaţi copii, vă sugerez să priviţi caseta video
intitulată: Waco: regulile angajamentului. Vă asigur că nu veţi mai crede niciodată o altă
afirmaţie oficială. Numele rituale ale „demonilor” sunt aceleaşi în zilele noastre ca şi în
antichitate sau în Evul Mediu (în perioada templierilor). Acest lucru este confirmat de numeroase
victime care au supravieţuit ritualurilor sataniste la care au fost supuse. Am o prietenă, terapeutul

229
britanic Vera Diamond, care lucrează de aproape 20 de ani cu victime ale ritualurilor satanice şi
ale programului de control al minţii. Iată ce povesteşte aceasta:

„Copiii spun despre cuvantul Satana că este cel mai frecvent folosit, dar sunt
invocate şi alte nume de demoni, precum Bafomet şi Behemot. Moleh (Moloh)
pare să fie asociat îndeosebi cu mâncarea copiilor mici, şi mai există unul, numit
Choronzon. Aceştia par cu deosebire implicaţi în sacrificarea copiilor mici”.

Choronzon provine de la Cronos, versiunea greacă a numelui Nimrod. Potrivit legendei greceşti,
Cronos şi-a înghiţit copiii imediat ce s-au născut, de teamă să nu fie învins mai târziu de ei.
Cronos a fost cel mai puternic dintre titani, numele grecesc pentru uriaşii care au rezultat din
încrucişarea reptilienilor cu „fiicele oamenilor”. Grecii se referă simbolic la aceştia, numindu-i
copii ai uniunii dintre cer (extratereştri) şi pământ (oameni). Cronos a fost tatăl lui Zeus, care a
supravieţuit numai pentru că a fost ascuns de mama sa în faţa tatălui ucigaş de copii. Mai târziu,
Zeus a declanşat un război împotriva titanilor, inclusiv a tatălui său, pe care i-a învins, după care
a domnit ca Rege al Zeilor, dând naştere unei dinastii care a continuat sacrificiile rituale ale
copiilor. Aceeaşi temă poate fi regăsită în diferite culturi şi în diferite epoci. Canaaniţii-ebraici
erau profund implicaţi în practica sacrificiilor umane şi de animale, oricât de mult ar încerca să
nege astăzi acest lucru istoricii lor. Sataniştii din ierarhia „evreiască” modernă continuă să
practice aceleaşi ritualuri, fără ca marea majoritate a evreilor să ştie. Legendele despre
sacrificarea copiilor de către evreii fanatici în timpul Paştelui evreiesc par să aibă o bază reală
dacă ţinem seama de semnificaţia acestei sărbători. Aceasta nu are nimic de-a face cu
Dumnezeul care trece pe deasupra caselor evreilor, neomorând decât primii născuţi ai
egiptenilor. Această poveste este un simbolism profund, pe care numai un iniţiat sau un
cercetător bine documentat îl pot înţelege. Anumite documente din secolele VIII şi VII î.Ch.
atestă că israeliţii îşi ardeau copiii în focuri sacrificiale aprinse în Valea Ghehinonului, în afara
Ierusalimului. Cum s-ar spune, copiii erau „trecuţi peste ” sau “trecuţi prin” foc (în limba
engleză, termenul pentru Paştele evreiesc este Passover), fiind sacrificaţi în onoarea lui Moloh-
Baal. În Cartea Leviticului există un verset care spune: „Nu trebuie să-ţi laşi sămânţa să treacă
prin focul lui Moloh”. La rândul lui, profetul Ieremia spune negru pe alb: „Ei îşi ardeau fiii în foc
şi îi ofereau ca ofrandă lui Baal”. Tot el precizează: „Ei au construit locuri înalte în Tophet, aflat
în Valea Hinnon, pentru a-şi arde fiii şi fiicele în foc…” . Iată cum îl descrie pe Moloh John
Milton în Paradisul pierdut:

„Moloh, cumplitul rege, pătat de sânge

Rezultat din sacrificii umane şi din lacrimile părinţilor.
Ţipetele copiilor trecuţi prin foc, în onoarea idolului lor hidos,
Au rămas neauzite
Din cauza bătăilor în tobe şi a zgomotelor”.

În Vechiul Testament abundă poveştile despre sacrificii ale oamenilor şi animalelor. Acelaşi
simbolism apare în nenumărate alte texte antice care vorbesc despre sacrificarea primilor născuţi
sau a copiilor mici. Chiar şi în legenda lui Iisus regăsim această temă. În ipostaza ei extremă,
dogma evreiască este prin excelenţă sacrificială. Templele evreilor erau în realitate abatoare în
care erau sacrificate şi ucise continuu animale. Priviţi cum îşi ucid evreii animalele chiar şi în
ziua de astăzi. Carnea nu este considerată kosher decât dacă animalul a fost ucis prin tăierea
gâtului şi lăsat până când tot sângele s-a scurs din el. La fel procedează şi musulmanii, care nu
mănâncă decât carne halal. Liniile genealogice ale Frăţiei au avut grijă ca vechile ritualuri să se
păstreze nealterate, iar elita conducătoare din zilele noastre sacrifică copii şi le bea sângele exact
aşa cum se proceda în antichitate. Credinţa şi cărţile sacre hinduse au fost duse pe sub-
continentul indian de către arienii din Munţii Caucaz, unul din principalele centre ale
extratereştrilor sau intra-tereştrilor şi ale progeniturilor lor. De aceea, este inevitabil ca Vedele să
conţină aceleaşi referiri la sacrificiile aduse zeilor. Scrise în jur de 1400 î.Ch., Vedele prezintă

230
numele tuturor zeilor şi ale victimelor cele mai potrivite pentru fiecare în parte. Chiar şi astăzi i
se aduc ofrande umane zeiţei-mamă Kali, consoarta zeului suprem Shiva, despre care s-a spus
întotdeauna că se hrăneşte cu carne de om. La templul lui Shiva din Tanjor era sacrificat în
fiecare zi de vineri un copil de sex masculin, până când practica a fost oprită (teoretic) pe la
jumătatea secolului al XIX-lea. Asasinii, una din cele mai vechi societăţi secrete din reţeaua
Frăţiei, îşi omorau victimele prin ritualuri complexe închinate lui Kali, a cărei imagine simbolică
o prezintă purtând o ghirlandă de cranii.
Copiii şi „tinerele fecioare” sunt folosiţi în aceste ritualuri sacrificiale pentru că sataniştii şi
stăpânii lor reptilieni doresc să utilizeze energia lor pură, pre-puberă, pentru ei înşişi. Povestea
„ritualurilor de regenerare” mi-a fost relatată de nenumărate ori, atât de foşti satanişti cât şi de
victimele acestora sau de terapeuţi care lucrează cu aceste victime. Satanistul mai vârstnic stă
întotdeauna în centrul unui cerc de copii sau de bebeluşi care sunt sacrificaţi, în timp ce el le
absoarbe esenţa vitală, regenerându-şi astfel corpul. Cel mai faimos satanist al lumii, Aleister
Crowley, asociat atât cu Winston Churchill cât şi cu naziştii, recomanda sacrificiile umane şi a
recunoscut că a sacrificat el însuşi copii. În cartea sa, Teoria şi practica magiei, scrisă în anul
1929, el explică motivele care justifică moartea rituală şi de ce băieţii foarte mici sunt victimele
ideale:

„Magicienii din antichitate credeau că orice fiinţă vie reprezintă un depozit de energie,
care depinde cantitativ de mărimea şi starea de sănătate a animalului, iar calitativ de
mentalul şi de caracterul său moral. Atunci când animalul moare, energia sa este eliberată
brusc. Cel care doreşte să facă o lucrare spirituală de bună calitate trebuie să îşi aleagă
victima cu cea mai mare atenţie, astfel încât să obţină forţa cea mai pură şi mai puternică.
Victima cea mai perfectă cu putinţă este un copil de sex masculin, absolut inocent şi
înzestrat cu o inteligenţă nativă cât mai mare”.

Crowley adaugă într-o notă de subsol că potrivit jurnalului satanistului Frater Perurabo, acesta a
practicat acest sacrificiu ritual de 150 de ori pe an, între anii 1912-1928. Asta înseamnă că numai
acel om a sacrificat în total aproape 2500 de băieţi în acest interval de timp. Vă mai întrebaţi ce
se întâmplă cu milioanele, da, milioanele de copii care dispar în fiecare an pretutindeni în lume,
fără să se mai audă vreodată ceva de ei? Şi nu i-am pus la socoteală pe cei care sunt crescuţi de
mici direct pentru acest scop, fără ca publicul să ştie vreodată ceva despre ei. Cred că începeţi să
vă convingeţi că estimările privind sacrificiile rituale anuale nu sunt deloc exagerate. În esenţă,
satanismul nu înseamnă altceva decât un furt de energie şi de conştiinţă de la o altă persoană. În
vremurile de altădată era cunoscut prin expresia „răpirea sufletului”. Poate că vi se pare că aceste
ritualuri nu reprezintă decât o perversiune hidoasă, dar cei care le practică ştiu foarte bine că nu
atât ritualul contează, cât efectele sale. Un ritual nu reprezintă decât un instrument care conduce
către un ţel: furtul sau manipularea energiei. Sexul apare atât de frecvent în ritualurile sataniste
deoarece în momentul orgasmului se produce o explozie de energie pentru care sataniştii şi
reptilienii o pot absorbi cu uşurinţă. Energia sexuală inspirată de iubire rezonează cu o vibraţie
infinit mai
înaltă, motiv pentru care nu poate fi accesată de reptilieni. În schimb, sexul practicat în timpul
unui ritual sau sacrificiu satanic face ca explozia de energie vitală să se producă pe o vibraţie
foarte joasă, datorită intenţiei care a stat la baza actului sexual, astfel încât energia rezonează
perfect cu frecvenţa reptiliană. Energiile astrologice generate constant de mişcarea planetelor pe
orbite, la care se adaugă ciclurile soarelui şi lunii, sunt folosite de asemenea pentru a spori
puterea ritualurilor. De pildă, sataniştii au anumite zile în care îşi realizează ceremoniile cele mai
importante. În aceste zile sunt sacrificate un număr impresionant de victime, în special copii.
Câteva din cele mai importante date sunt: noaptea de 1/2 februarie, Întâmpinarea Domnului;
21/22 martie, Echinocţiul de Primăvară; 30 aprilie/1 mai, Noaptea Walpurgiilor/Beltane; 21/22
iunie, solstiţiul de vară; 31 iulie/1 august, Lammas, festivalul Marelui Sabat; 21/22 septembrie,
echinocţiul de toamnă; 31 octombrie/1 noiembrie, Samhain/Halloween; 21/22 decembrie,
solstiţiul de iarnă sau Yule.

231
Doresc să subliniez din nou că aceste date şi festivaluri nu sunt satanice în sine. Ele reprezintă
momente importante în ciclul planetar anual, când pe pământ se manifestă energii extrem de
puternice de diferite feluri, şi care permit realizarea unor ritualuri şi ceremonii deopotrivă
pozitive şi negative. Ciclul produce energia, iar sataniştii o folosesc în propriile lor scopuri, la fel
cum procedează şi cei care o folosesc în ritualuri pozitive, cum ar fi druizii moderni. Alte
momente în care se realizează ritualuri satanice pe scară largă sunt nopţile cu lună plină, când
energia solară reflectată de astrul nopţii se află la apogeu. De remarcat şi semnificaţia pe care o
acordă sataniştii zilei de 1 mai, data când au apărut Iluminaţii bavarezi (în anul 1776) şi ziua
comuniştilor şi socialiştilor din întreaga lume (o altă creaţie a Frăţiei).
Cheia lui Solomon este o carte de magie ocultă. Legenda pretinde că a fost scrisă chiar de
„regele Solomon”. Ea prezintă pentagrama şi instrucţiunile necesare pentru invocarea cu ajutorul
acesteia a demonilor, alături de sacrificiile care trebuie aduse acestora din urmă. Aceste lucrări
antice asigură cunoaşterea necesară pentru repetarea acestor ritualuri generaţie după generaţie.
Nucleul central al cavalerilor templieri era implicat în ritualuri de magie neagră şi nu de puţine
ori templierii au fost acuzaţi de satanism şi de respingere a creştinismului sub motiv că îl neagă
pe Christos şi scuipă pe cruce. Se spune că se închinau unui demon foarte puternic pe nume
Bafomet, un simbol al magiei negre, cunoscut şi sub numele de Ţapul din Mendes. Capricornul
(capra sau ţapul, simbolizat şi de unicorn) este semnul iniţiatului şi reprezintă puterea politică, în
timp ce Leul (Soarele) reprezintă puterea regală. De aici a apărut expresia potrivit căreia leul este
regele junglei şi de aceea este leul prezent pe steagul familiei regale britanice. Zodia
Capricornului este guvernată de planeta Saturn, în timp ce zodia Leului este guvernată de soare.
De aceea, sataniştii şi magicienii negri se concentrează foarte mult asupra celor doi aştri cereşti
în timpul ritualurilor lor. Din acest motiv, planeta Saturn are un impact vibratoriu mult mai
puternic asupra pământului decât sunt dispuşi astrologii să recunoască. În astrologie, Saturn este
considerat planeta care guvernează legea şi autoritatea. Potrivit astrologilor, el este semnul
astrologic al Angliei, centrul controlului global. Se presupune că numele de Bafomet derivă din
două cuvinte greceşti care înseamnă botez, sau înţelepciune, sau cunoaştere (iniţiere), iar dr.
Hugh Schonfield, unul din experţii care au studiat Manuscrisele de la Marea Moartă, susţine că
dacă folosim codul esenienilor, cuvântul Bafomet poate fi tradus prin „Sophia”, zeiţa gnosticilor
şi cuvântul grecesc pentru înţelepciune. Sophia este un alt nume frecvent acordat energiei
feminine. Schonfield este sigur că există o legătură între templieri şi esenieni. La fel de sigur
sunt şi eu. El a demonstrat că templierii au folosit acelaşi cod ca şi esenienii: Cifrul Atbash
folosit în anumite Documente de la Marea Moartă. Alte acuzaţii care li s-au adus templierilor
erau că omoară copii şi le învaţă pe femei cum să avorteze. Este adevărat că majoritatea acestor
mărturisiri s-au făcut sub tortura aplicată de sataniştii Bisericii Romane, supranumiţi Inchiziţie,
dar nu toate relatările de acest fel provin din astfel de surse, iar argumentele sunt atât de
consistente încât ar fi ridicol să le respingem în bloc. Cel puţin una dintre acuzaţii poate fi
dovedită: templierii au fost implicaţi în ritualuri de ucidere rituală a copiilor şi foloseau femei de
prăsilă pentru a naşte copii şi a avorta fetuşi pe care să-i sacrifice unui „zeu” demoniac. Astfel de
ritualuri continuă să fie aplicate şi astăzi, iar structura satanică a abuzurilor şi crimelor rituale
este controlată de aceeaşi reţea de societăţi secrete la a cărei expansiune au contribuit într-o
asemenea măsură chiar templierii înşişi. Mărturia unuia dintre ei, Squin de Flexian, afirmă că
erau puşi să jure că nu vor părăsi niciodată ordinul şi că vor promova interesele acestuia prin
orice mijloace, bun sau rele. Nici o crimă comisă în onoarea sau în beneficiul ordinului nu era
considerată un păcat. Flexian a vorbit de asemenea de sacrificarea copiilor şi de fetuşii avortaţi.
Exact aceeaşi situaţie o regăsim în cercurile interioare ale francmasoneriei. Şamanul zulu Credo
Mutwa mi-a spus că prin comparaţie cu ritualurile francmasone la care a asistat în Statele Unite
şi în Marea Britanie, ceremoniile voodoo şi de magie neagră din Africa pălesc. Parola secretă a
francmasoneriei este Tubal Cain, un descendent al biblicului Cain, în realitate un hibrid creat de
Anunnaki. Se spune că sora lui Tubal Cain, Naamah, a fost cea care a adoptat canibalismul şi
care a făcut primele sacrificii umane în această lume. Tubal Cain este considerat părintele
vrăjitoriei şi al magiei, ceea ce explică de ce numele său a devenit parola francmasoneriei. „G-
ul” din simbolul francmasoneriei se referă la Gnosticism (cunoaştere), dar şi la cuvântul

232
„generaţie” sau la riturile fertilităţii şi sexuale ale lui Baal şi Ashtoreth. Cu siguranţă, este asociat
şi cu cuvântul „genetic”. „G-ul” apare în logo-ul trustului Gannett care a cumpărat o sumedenie
de ziare şi de posturi de televiziune în SUA, publicând, între altele, cotidianul naţional USA
Today. Linia genealogică a familiei de Medici, aparţinând Nobilimii Negre din Veneţia, cea care
a finanţat călătoria lui Cristofor Columb în America, a inclus-o printre membrele sale şi pe
Catherina de Medici, regina Franţei, despre care există mărturii că ar fi făcut sacrificii umane la
o Misă Neagră la care a participat în secolul XVI. A fost sacrificat atunci un băiat tânăr, iar
sângele acestuia a fost folosit pentru o invocaţie în vederea salvării fiului ei, Philip, aflat pe patul
de moarte. La gât, Medici purta un talisman cu numele unui demon satanic, Asmodei. Benjamin
Franklin, unul din aşa-zişii stâlpi ai Bisericii Creştine şi părinte fondator al Statelor Unite, a fost
membru al Clubului Satanic Hellfire (n.n. Focul Iadului). La subsolul casei din Londra în care a
locuit în acea perioadă s-au găsit recent cadavrele a şase copii şi patru adulţi, datate în perioada
în care Franklin sa aflat acolo. Adolf Hitler şi naziştii erau satanişti, la fel ca şi „adversarii” lor,
Winston Churchill şi Franklin Delano Roosevelt. Se pare că Rothschild-zii, cunoscuţi mai
demult sub numele de Bauer (o familie ocultă germană cu o reputaţie foarte sinistră), folosesc
ritualurile satanice canaanite, în timp ce alte linii genealogice de sorginte celtică, precum St
Clair/Sinclair-ii, preferă sistemul druidic. Una din familiile cele mai puternic implicate în
satanism este Astor, al cărei nume este inspirat de zeitatea satanică Ashtoreth. Astor-ii au
legături foarte strânse cu familia regală britanică, aflându-se în centrul scandalului Profumo din
anul 1963, când ministrul britanic al apărării, John Profumo, a fost forţat să-şi dea demisia după
ce a minţit Camera Comunelor în legătură cu o afacere amoroasă legată de Christine Keeler, o
prostituată de lux care avea simultan legături şi cu un agent KGB rus. Cel care i-a prezentat-o pe
Keeler lui Profumo a fost Stephen Ward, un sado-masochist şi magician negru care locuia într-o
casă construită pe domeniul Astor-ilor de la Clivedon, în Berkshire. Povestea a fost mult mai
complicată decât ceea ce a avut dreptul să afle opinia publică şi dacă va ieşi vreodată la iveală,
va arunca o lumină nouă asupra unor practici extrem de necurate aplicate de cele mai înalte
eşaloane ale societăţii britanice, inclusiv de Windsor-i. Prinţul Philip îl cunoştea pe Stephen
Ward, iar Lordul Mountbatten a fost unul din oaspeţii invitaţi la „partida de înot” de la Clevedon
care a jucat un rol atât de important în căderea lui Profumo.
Ceea ce noi numim satanism nu este altceva decât ierarhia conducătoare a piramidei Frăţiei,
aflată sub comanda reptilienilor. La fel ca toate celelalte părţi ale reţelei, şi aceasta este strict
compartimentată. Cele mai înalte nivele ale iniţierii satanice se suprapun cu cele mai înalte
nivele ale Frăţiei, în timp ce gradele inferioare nu au dreptul să ştie adevărata natură a
organizaţiilor în care s-au implicat. Printre gradele de iniţiere în satanism se numără: Surorile
Luminii, Generalii de Cinci Stele, Maeştrii Consilieri, Păstrătorul Cărţilor, Păstrătorul Sigiliilor
şi Asmodeus. Unul din centrele globale ale satanismului este Castelul Întunericului, Chateau des
Amerois sau Castelul Regilor, situat în Belgia, în apropiere de satul Muno Bel. Castelul se află
lângă graniţa cu Franţa, dar şi la circa 20 de kilometri de Luxemburg. Este protejat de trecători
printr-o perdea groasă de copaci, iar paznicii îi împiedică pe nepoftiţi să treacă mai departe.
Acolo se află o catedrală cu un dom luminat de o mie de făclii. Când Preşedintele George Bush a
vorbit de cele o mie de puncte luminoase, el s-a referit cifrat la acest loc de iniţiere în gradele
cele mai înalte ale piramidei satanice. În această catedrală satanică se află tronul marii preotese
care guvernează ierarhia superioară, poziţie cunoscută sub numele de Regina-Mamă. Se spune că
la subsolul construcţiei este sacrificat în fiecare zi câte un copil. În incinta catedralei sunt
practicate ceremonii consacrate „zeiţei” satanice Lilith, unul din demonii Cabalei ebraice. În
Sumerul antic, liniile genealogice reptiliene – transmise pe linie maternă – erau simbolizate de
un crin (n.n. lily în limba engleză). Nu întâmplător, multe din purtătoarele de gene reptiliene au
primit nume precum Lilith, Lili, Lilutu şi Lilette. Elisabeta (El-lizard-birth) este un nume derivat
din acestea. Un alt demon folosit de anumite „maici” poartă numele de Bilair, Bilar sau Bilid,
nume cabalistice care desemnează această forţă pe care alţii o numesc Satan. Liniile genealogice
aristocratice care au invadat Scoţia cu secole în urmă, inclusiv clanul Bruce, provin din această
regiune a Belgiei şi respectiv nordul Franţei. Belgia, această ţărişoară situată între Franţa şi
Olanda, este sediul Uniunii Europene, al NATO, şi din câte mi se spune al marelui computer

233
central în care sunt acumulate informaţii despre toţi oamenii din lume. Computerul este
supranumit „Fiara” şi nu este singular în lume. La sediul general al NATO este localizată şi
operaţiunea de control al minţii organizată de Elită şi numită Grupul Ianus. Unul din numele lui
Nimrod era Eannus, zeul cu două feţe, pe care romanii l-au numit mai târziu Ianus. Motivul
pentru care Belgia este cartierul general al satanismului şi al atâtor instituţii ale Frăţiei este foarte
simplu: Frăţia a creat statul belgian special în acest scop, în anul 1831, impunându-i o linie
„regală” reptiliană: Casa de Saxa-Coburg-Gotha, din care se trage şi actuala familie regală
britanică. Aceasta este Casa care a tutelat mişcarea Iluminaţilor bavarezi condusă de Adam
Weishaupt.
Cercul criminalilor pedofili descoperit în anul 1996 are legătură cu reţeaua satanică ce operează
în această ţară. El a fost organizat de Marc Dutroux, membru al ordinului satanic Abrasax cu
sediul în satul Forchiesla-Marche, lângă Charleroi, în sudul Belgiei, nu departe de Castelul
Întunericului. Abrasax este Abraxas, un demon pântecos de la care se presupune că s-a tras
termenul specific magicienilor: abracadabra. Dutroux şi-a îngropat de viu un complice, pe
Bernard Weinstein, în hainele căruia s-a găsit o scrisoare scrisă de un membru al grupului
Abrasax care se auto-descria ca fiind un zeu egiptean, Anubis. Acesta îi ordona lui Weinstein să-
i aducă un „dar” Marii Preotese a ordinului, precizând inclusiv vârsta şi sexul victimei. Ziarul
britanic Sunday Times a citat relatările unor martori care au descris Mise Negre în care copiii
erau sacrificaţi în faţa unor audienţe printre care se numărau membri marcanţi ai societăţii
belgiene. Un ziar belgian a confirmat că în mijlocul grupului de judecători, politicieni de frunte,
avocaţi şi poliţişti care au participat la orgiile dintr-un anumit castel belgian se afla şi un fost
comisar al Uniunii Europene. Organizator era Michel Nihoul, unul din complicii lui Marc
Dutroux, presupusul lider al grupului pedofil. Unul dintre investigatori a afirmat că: „M-am
simţit de parcă m-aş fi întors înapoi în Evul Mediu”. În realitate, aceste ritualuri nu au vârstă,
fiind neschimbate de mii de ani şi practicate de aceleaşi linii genealogice. În locurile sacrificiale
identificate de martori, în special la cartierul general al sectei, au fost descoperite cranii. Se crede
că grupul satanic aflat în spatele criminalilor belgieni are legătură cu grupuri similare din
Olanda, Germania şi America. De fapt, el face parte dintr-o reţea globală care operează în toate
ţările. Satanismul este condus la fel ca o corporaţie transnaţională.
Ritualurile de magie neagră se desfăşoară în întreaga lume şi am avut ocazia să cunosc victime
din foarte multe ţări. În Anglia am cunoscut o femeie curajoasă, care avea atunci vârsta de 40 de
ani. Povestea pe care mi-a spus-o semăna cu multe altele. S-a născut la Darlington prin anii 50,
dar la scurt timp a fost vândută de tatăl ei satanist altor doi satanişti. Nu le ştia decât numele
mici: Thomas şi Helena. A fost crescută în circumstanţe îngrozitoare într-un cămin de copii din
Hull, condus de doi torţionari. Noaptea, aceştia se prezentau în dormitor cu o torţă aprinsă, iar
copilul care era luminat cu ea ştia că este rândul lui să fie abuzat sexual. Într-o vacanţă petrecută
la Darlington, pe când avea doar şapte sau opt ani, tatăl ei i-a făcut legătura cu cei doi satanişti,
Thomas şi Helena. Aceştia î puneau droguri în sucul de portocale şi în îngheţată, după care o
duceau noaptea într-un microbuz pe la diferite biserici din regiunea Darlington. Drogurile aveau
scopul să o facă să nu se împotrivească şi să nu-şi mai amintească apoi de ceea ce i s-a întâmplat.
Voi povesti mai multe despre acest caz în capitolul următor. Aşa cum se întâmplă de multe ori pe
la vârsta de 30-40 de ani, victimele acestor practici încep să aibă amintiri sporadice despre ceea
ce li s-a întâmplat pe timpuri. Ele îşi revăd aceste experienţe ca şi cum ar privi un film pe ecran.
Aşa se explică de ce majoritatea sunt ucise înainte de a împlini această vârstă, crimele fiind
înregistrate de multe ori pe casete video în cele mai mici detalii, pentru amatorii de astfel de
„senzaţii tari”. Altele sunt supuse unor programe de control al minţii, pentru a fi împiedicate să-
şi amintească ce nu trebuie. Tot mai mulţi oameni care au supravieţuit acestor experienţe sinistre
încep să-şi amintească la ora actuală ce li s-a întâmplat, şi toţi spun aceeaşi poveste. Dacă vă
număraţi printre aceştia, vă rog să mă contactaţi, în cazul în care aveţi ceva nou de adăugat la
cele povestite de mine aici. La sfârşitul cărţii veţi găsi o adresă la care îmi puteţi scrie. La numai
câteva zile după ce a vorbit cu mine, informatoarea mea mi-a povestit că a fost răpită de pe
stradă şi dusă într-un microbuz de către şase satanişti. Aceştia i-au pus o seringă la gât şi au
ameninţat-o să nu mai vorbească cu „acel ticălos periculos, Icke”, şi mai ales să nu mai dea

234
nume. Au ameninţat-o că îi vor lua viaţa, ei şi copiilor ei, dacă va continua să vorbească. I s-a
spus chiar că dacă nu va păstra tăcerea, câinele familiei va fi răpit şi îi va fi trimis prin poştă, în
mai multe pachete. Simpatici oameni!
Informatoarea mea mi-a povestit că în bisericile din Anglia era folosită, împreună cu alţi copii, în
ritualuri sataniste care includeau practici sexuale, torturi şi crime. Ferestrele bisericii erau
acoperite cu pânze negre, iar interiorul era decorat conform legii satanice, în culori diferite, în
funcţie de ceremonie şi de perioada din an celebrată. Uneori foloseau bisericile pe ascuns, dar nu
trebuie să subestimaţi numărul celor din clerul creştin care sunt membri ai reţelei sataniste.
Informatoarea mi-a povestit că sataniştii se îmbrăcau în robe lungi şi că unii dintre ei purtau
măşti, inclusiv un cap de ţap (Bafomet), divinitatea căreia se spune că i se închinau templierii,
motiv pentru care au şi fost acuzaţi. La fel ca şi în America, şi în Anglia în aceste ritualuri sunt
implicate nume sonore. Femeia mi-a povestit (doamne, ce imagine!) că, odată, a fost aşezată pe
spate, direct pe podea, cu un băieţel de şase ani deasupra ei, ţipând din toţi bojocii în timp ce un
politician de frunte din Irlanda de Nord făcea sex anal cu el. Când actul sexual s-a terminat,
băiatului i s-a tăiat gâtul, iar sângele a fost lăsat să curgă deasupra ei. „Îmi mai amintesc şi acum
ochii acelui bărbat, mi-a spus ea. Nu am să uit niciodată răceala acelor ochi”. Bărbatul prefera
băieţii fetelor.
În mai multe ocazii, a fost violată cu brutalitate de un bărbat care a jucat un rol important în
politica Marii Britanii decenii la rând. Acesta obişnuia să îi lege corpul gol de al lui folosind
cârlige pe care i le înfigea în carne. În acea vreme nu era decât o fetiţă inocentă. Mi-a mai spus
că numele acelui bărbat era Edward Heath, lucru confirmat de un număr din ce în ce mai mare de
victime ale abuzurilor satanice din Marea Britanie. Heath a fost primul ministru al Regatului
Unit între 1970-74 şi acel membru al Grupului Bilderberg care a introdus Marea Britanie în
Comunitatea Europeană. A fost unul din principalii arhitecţi ai integrării din ce în ce mai
profunde a Marii Britanii în Statele Unite Fasciste ale Europei. O altă persoană care l-a
identificat pe Heath ca satanist este doamna despre care am vorbit la începutul cărţii, care a văzut
figura de „şopârlă” la Burnham Beeches, în Buckinghamshire, la 25 de minute de mers cu
maşina de reşedinţa oficială de la ţară a primului ministru numită Chequers (n.n. şah, în limba
engleză). Jocul de şah se joacă pe o tablă împărţită în pătrate albe şi negre, la fel ca toate podele
templelor francmasone. Burnham Beeches nu este departe de High Wycombe, unde se află
cartierul general al Clubului Hellfire, din care au făcut parte Benjamin Franklin şi Sir Francis
Dashwood. Nu am nici o îndoială că Burnham Beeches este o altă locaţie favorită a sataniştilor.
Doamna de care vorbesc este soţia administratorului general al domeniului şi la vremea
respectivă trăiau împreună la ţară. A fost crescută de o familie satanistă din Scoţia şi în copilărie
a fost abuzată sexual şi ritual de membrii reţelei scoţiene a Frăţiei. Soţul ei era şi el satanist,
motiv pentru care i s-a permis să administreze domeniul de la Burnham Beeches, o zonă cu
păduri seculare protejată de autorităţile de la Londra, care include şi o regiune numită Pădurea
Egipteană. Într-o seară târzie, pe când îşi plimba câinele, ea a văzut lumini aprinse. S-a apropiat
în tăcere să vadă despre ce era vorba. Spre groaza ei, a asistat la un ritual satanic în care erau
prinşi în cerc primul ministru Edward Heath şi Cancelarul Eşichierului Anthony Barber. Femeia
mi-a spus că în timp ce îi privea, Heath a început să îşi schimbe forma fizică, transformându-se
într-o reptilă, lucru care nu a surprins pe nimeni din cei prezenţi. „În cele din urmă, s-a
transformat într-un reptiloid perfect, crescând în înălţime cu circa 66 de centimetri”. Pielea îi era
acoperită cu solzi şi vocea îi suna „de parcă ar fi vorbit de undeva, de la distanţă, deşi era perfect
naturală”. Îmi amintesc perfect de un moment în care l-am întâlnit pe Heath la un program de
televiziune din timpul campaniei electorale, în anul 1989, pe vremea când eram purtător de
cuvânt al Partidului Ecologiştilor Britanici. Trebuie să recunosc că nu am văzut ochi atât de reci
şi de neplăcuţi în întreaga mea viaţă. La vremea aceea nu ştiam nimic de subiectele descrise în
această carte, dar mi-am spus că nu îi voi uita niciodată privirea.
Un alt pedofil şi satanist faimos din Marea Britanie este Lordul McAlpine, fostul trezorier al
Partidului Conservator al lui Heath şi preşedinte al imperiului McAlpine Construction. El i-a
urmat lui Jimmy Goldsmith la conducerea Partidului Referendumului, creat special pentru a
torpila grupurile care se opuneau Uniunii Europene, conducându-le către un eşec politic.

235
McAlpine, care este membru în diferite societăţi secrete ale Frăţiei, inclusiv în francmasonerie, a
fost acuzat public de pedofilie de revista de investigaţii Scallywag. Aceasta l-a acuzat că a
practic sex oral cu un băiat minor în anul 1965, fiind chiar anchetat formal de poliţia din
Strathclyde pentru molestarea sexuală a unui minor. Un alt tânăr, fost rezident la Casa de Copii
Bryn Alyn din North Wales, l-a acuzat de asemenea că a fost forţat să practice sex oral cu el.
Familia McAlpine este una din liniile genealogice ale Elitei scoţiene, având probabil legături de
rudenie cu regele scoţian Kenneth McAlpin. Membrii acestei familii au o
lungă istorie a practicilor sataniste, la fel ca şi clanul scoţian Keswick. Ambele familii fac parte
dintr-o reţea care operează în întreaga lume, ajungând până în Orientul Îndepărtat şi în Australia.
Un prieten apropiat al McAlpin-ilor este Willie Whitelaw, unul din preşedinţii Partidului
Conservator, fost prim ministru adjunct sub Margaret Thatcher. De altfel, cele mai importante
nume care au influenţat gândirea doamnei Thatcher în perioada cât a fost prim ministru au fost
Whitelaw, McAlpine şi Sir Geoffrey Howe. Când Frăţia nu a mai considerat serviciile ei utile,
cel care a rostit discursul care a detronat-o în Camera Comunelor a fost chiar Sir Geoffrey Howe.
Whitelaw a fost nominalizat ca satanist de frunte de Derry Mainwaring-Knight, care şi-a
recunoscut apartenenţa la satanism în faţa tribunalului din Maidstone Crown, în anul 1986. Ca de
obicei, nimeni nu a făcut nimic. Mainwaring-Knight a locuit lângă East Grinstead, unul din
principalele centre ale satanismului din Anglia. Un centru satanic important din Scoţia este Loch
Ness, lângă Inverness, căminul legendarei reptile supranumită „Monstrul din Loch Ness”. Oare
la ce se referă toate aceste legende? Aleister Crowley, cel mai cunoscut satanist al secolului XX,
a avut o casă la Loch Ness, aceasta fiind zona în care a realizat unul din cele mai puternice
ritualuri de magie neagră ale sale. Lângă loch există o formaţiune stâncoasă numită Rock of
Curses (n.n. Piatra Blestemelor), folosită de magicienii negri de sute de ani. Crowley era cu
deosebire atras de energia emanată de un munte din apropiere, numit Mealfuorvonie. Legenda
monstrului din Loch Ness ascunde mult mai multe lucruri decât ştie opinia publică, lucru valabil
şi pentru alte creaturi neidentificate, precum Bigfoot. Şamanii nativilor americani cred că
entitatea care se manifestă sub forma lui Bigfoot poate lua şi alte forme, precum cea de monstru
acvatic sau de panteră, întrucât are capacitatea de a-şi schimba înfăţişarea.
Tot mai mulţi supravieţuitori mi-au povestit cum au fost abuzaţi sau programaţi în reşedinţele
aristocraţiei sau în camere ascunse sub Brittish Museum şi sub alte clădiri oficiale din Londra. Ei
îşi amintesc foarte multe nume ale unor miniştri aparţinând guvernării conservatoare. Un alt
pedofil este fostul membru al grupului Leicester din Parlament, Greville Janner, unul din
susţinătorii cei mai zgomotoşi ai campaniilor pentru drepturile evreilor din Marea Britanie. O
locaţie notorie în care se practică activităţi pedofile este un apartament de bloc numit Dolphin
Square din Pimlico, cea mai înaltă clădire de locuinţe din Europa şi reşedinţa londoneză a multor
membri ai Parlamentului. Clădirea a fost pusă sub supraveghere de Vama Britanică după
descoperirea unor materiale pornografice provenite din Amsterdam. Unul din rezidenţii clădirii
le-a declarat investigatorilor: „Foarte mulţi băieţi minori se plimbă pierduţi pe coridoarele
clădirii, întrebând unde locuieşte cutare sau cutare”. Pimlico a fost poreclit „Pimp-lico” (n.n.
pimp = peşte care se ocupă de prostituate), din cauza băieţilor de închiriat foarte des solicitaţi.
Unul din rezidenţii din Dolphin Square, David Steel, fostul lider scoţian al liberal-democraţilor, a
sprijinit activ campaniile pentru „drepturile homosexualilor” conduse de Ian Campbell Dunn, un
consilier de la Consiliul Districtual al oraşului Edinburgh. De altfel, domnul Campbell îşi doreşte
ceva mai mult decât nişte drepturi ale homosexualilor. El este membru fondator al Schimbului de
Informaţii între Pedofili (PIE), care doreşte să legalizeze sexul cu copii minori. Foştii miniştri ai
cabinetului Michael Portillo şi Peter Lilley iau regulat masa la restaurantul din Dolphin Square,
împreună cu numeroase figuri faimoase ale scenei politice. Mă întreb ce i-o atrage acolo?
Probabil mâncarea! Da, cu siguranţă mâncarea…
Marea majoritate a oamenilor cred că abuzurile rituale şi sacrificiile sataniste sunt foarte rare,
dacă există… În realitate, lucrurile stau chiar pe dos. Aceste ceremonii se desfăşoară chiar sub
nasul nostru. Priviţi reţeaua satanistă care se ocupă cu molestări de copii şi crime care a fost
expusă în Belgia şi în care sunt implicaţi poliţişti, judecători şi politicieni de frunte. Un fenomen
similar începe să iasă la iveală în nordul Ţării Galilor şi în alte zone din Marea Britanie. Lipsa de

236
interes a mas-mediei este absolut şocantă. Ted Gunderson, un om cu 28 de ani de experienţă în
cadrul FBI, a spus la o conferinţă pe tema practicilor de control al minţii ţinută în Statele Unite
că după cercetări detaliate, care au durat ani de zile, a ajuns la concluzia că în SUA există 3,75
milioane de satanişti practicanţi, care fac 50-60.000 de sacrificii umane pe an. Terapeuţii care au
participat la conferinţă au afirmat că victimele tratate de ei vorbesc frecvent de un cimitir satanic
uriaş, undeva în câmp, în afara oraşului Lancaster din California. Un alt cimitir există, după câte
se pare, în Matamoros, Mexic. Reţeaua care practică ritualuri satanice are legături cu casele de
copii, cu centrele de îngrijire şi cu căminele pentru fugari de acasă, asigurându-şi astfel o
aprovizionare constantă cu copii. Dacă deţineţi informaţii suplimentare, vă rog să mă contactaţi.
Cu puţin timp înainte de a trimite această carte la tipografie, am fost contactat de un prieten din
Statele Unite care a de-programat o sclavă a programului de control al minţii practicat de Frăţie,
pe nume Arizona Wilder. Voi explica mai în amănunt cum este practicat acest program de
control al minţii în capitolul următor. Femeia a fost programată începând din copilărie să fie o
Zeiţă-Mamă care conduce sacrificii rituale pentru cele mai înalte nivele ale Frăţiei globale.
Arizona a fost una din cele trei femei care au ocupat această poziţie în întreaga lume. A realizat
ritualuri inclusiv pentru familia regală britanică, aşa cum veţi vedea în capitolul intitulat „Zeiţa şi
regele”. Această femeie are un rol atât de înalt în cadrul ierarhiei satanice încât nici chiar reginei
nu i se permite să-i vorbească în timpul ceremoniilor. A fost pregătită genetic pentru această
slujbă, mama ei fiind o franţuzoaică de sorginte aristocratică. Arizona mi-a spus că reptilienii nu
au calităţi mediumice remarcabile, lucru care are probabil de-a face cu nivelul lor incomplet de
conştiinţă, îndeosebi la nivel emoţional şi spiritual, motiv pentru care practică tehnici de control
mental şi de programare a anumitor persoane aparţinând unor linii genealogice speciale, cum
este cazul ei, pentru a realiza ritualurile şi pentru a extrage energia de care au nevoie. Ea a
adăugat că a fost programată personal de Josef Mengele (care şi-a schimbat numele în Green sau
Greenbaum), un reptilian care îşi schimbă forma şi care a rămas vestit pentru ororile pe care le-a
făcut în lagărele naziste, unde s-a ocupat cu ingineriile genetice şi cu programele de control
mental, după care a fost eliberat de serviciile secrete americano-britanice şi şi-a continuat munca
în Marea Britanie, Statele Unite şi America de Sud. Odată, acesta i-a arătat un păianjen cu
diametrul de 33 de centimetri pe care l-a creat prin inginerii genetice şi i-a prezentat-o lui Adolf
Hitler, în Statele Unite, prin anii 60. Mi-a descris numeroase facilităţi ultrasecrete din SUA, care
mi-au fost confirmate şi de alte persoane care le-au văzut personal. Arizona mi-a spus că fiecare
din cele 13 familii conducătoare ale Frăţiei globale îşi are propriul său consiliu alcătuit din 13
subordonaţi. Cel mai puternic consiliu din Statele Unite are sediul în California, printre membrii
săi numărându-se Robert Caldwell, fiul său Richard, Jim Christensen, Richard Hoehn, Richard
Bradbury, Jim Efferson, Fred Danger şi Frank Cohen. Dar şeful acelui consiliu şi membrul cu
rangul cel mai înalt în ierarhia Iluminaţilor pe care îl cunoaşte este un om cu numele de cod
Pindar, provenit din regiunea Alsacia-Lorena a Franţei. Pindar înseamnă „Penisul dragonului”.
Numele său este marchizul de Libeaux, susţine Arizona. Din păcate, nu am reuşit să-mi dau
seama dacă acesta este numele său real sau doar un pseudonim. Libeaux înseamnă „al apei”,
având probabil legătură cu legendele străvechi care atestă că zeii reptilieni au venit din apă.
Arizona susţine că în subsolul castelului său din Alsacia-Lorena există o deschizătură care face
legătura cu lumea subterană. De remarcat faptul că regiunea Lorenei este căminul unor linii
genealogice cu o vechime de foarte multe secole, aşa cum am explicat într-un capitol anterior.
Această mare preoteasă / Zeiţă-Mamă supusă unui program de control mental a fost impregnată
cu sămânţa lui Pindar, dar mintea ei a început să respingă programarea, aşa că a avortat fătul şi a
rupt-o cu Frăţia. Aşa cum se întâmplă frecvent, filmul programării a început să se rupă atunci
când programatorul ei, Mengele, a murit, pe la sfârşitul anilor 80. Arizona susţine că Pindar, la
fel ca toţi reptilienii atunci când îşi schimbă forma, are o privire hipnotică („ochiul rău” din
legende), iar în momentul sacrificiilor, faţa victimei este întoarsă către el, pentru ca Pindar să îi
poată absorbi energia sufletului prin acest proces magnetic controlat de privire.
Următoarele informaţii sunt în întregime furnizate de Arizona: Pindar ia parte la toate
ceremoniile satanice importante din Europa, după care zboară în California pentru a participa la
ritualurile de acolo. Sărbătoarea Beltane era celebrată până nu demult în Trebuco Canyon, în

237
Orange County, California, dar din cauza revoltei populaţiei din acel oraş, ritualurile sunt
realizate la ora actuală în Blackstar Canyon, situat în apropiere, zonă care este închisă publicului.
În timpul festivalului, străzile sunt păzite de membri ai Departamentului Şerifului din Orange
County. Ritualul Samhain este realizat la biserica Eastside Christian Church, situată la intersecţia
dintre 7th Avenue şi Temple, în Longbeach. În afara bisericii se află un panou cu un logo
reprezentat de un porumbel alb care poartă între aripi o cupă roşie. Acesta este simbolul
Semiramidei, iar albul este o culoare demoniacă în viziunea acestor oameni, motiv pentru care
Pindar nu circulă decât cu o limuzină albă (există un aşa-numit „cod alb” cunoscut de judecători,
poliţişti, militari, etc., care înseamnă uită-te în cealaltă parte sau nu acuza această persoană).
Gărzi militare înarmate cu arme automate păzesc această biserică, iar curioşii prea îndrăzneţi
sunt ucişi ritual şi trimişi la morga din capul străzii. Ritualul Walpurgiilor se desfăşoară în partea
de vest a insulei Catalina. Vasul Gărzii de Coastă, Golden Eagle, duce copii care nu ştiu să
înoate în larg şi îi aruncă peste bord. Trupurile sunt apoi recuperate şi aruncate în bazine cu
rechini flămânzi.
La ritualurile exterioare, Arizona purta o robă roşie şi stătea în centrul unei pentagrame
înconjurată de o hexagramă sau de o Stea a lui David. I se declanşa programul „Isis”, după care
conducea ceremonialul Atragerii Lunii, în urma căruia în cercul sataniştilor se materializau patru
creaturi hidoase. Victimele sacrificiale, crescute de mici pentru acest rol, erau ucise ritual prin
tăierea gâtului de la stânga la dreapta. Aceasta este originea gestului francmason de „tăiere a
gâtului” cu mâna, de la stânga la dreapta, care înseamnă: „Eşti mort”. Sângele victimelor era
colectat şi amestecat cu arsenic, din câte se pare un element necesar pentru liniile genealogice
umano-reptiliene. Apoi era turnat în cupe şi consumat de satanişti, împreună cu ficatul şi cu
ochii, cu scopul de a-şi mări vigoarea şi viziunea psihică. Grăsimea era curăţată de pe intestine şi
participanţii se ungeau pe trup cu ea, la fel ca în Egiptul antic, când era folosită grăsimea de
„messeh”. În continuare, cadavrul era suspendat de un copac, iar sataniştii stăteau goi sub el,
lăsând sângele să li se scurgă pe trup. Zeiţa-Mamă susţine că în acest moment al ritualului,
participanţii erau deja cuprinşi de o exaltare atât de mare încât îşi schimbau forma în reptilieni şi
căpătau o culoare translucidă. Tulburarea lor era accentuată de faptul că Zeiţa-Mamă trebuia să
numească patru dintre ei, care erau apoi ucişi ritual. Clare Reeves, preşedinta asociaţiei Mame
împotriva Abuzului Sexual din Statele Unite, mi-a povestit la rândul ei că cel puţin 12 victime
supuse unor abuzuri rituale i-au relatat că participanţii îşi schimbau forma în reptilieni. În Orange
County şi Dana Cove Point are loc un alt ritual în cadrul căruia o femeie însărcinată este înecată
în apă, iar fătul este scos din pântecul mamei. Familia regală britanică, Ronald şi Nancy Reagan,
Gerald Ford, George Bush, cei doi fii guvernatori ai lui George Bush, Henry Kissinger, Newt
Gingrich, Bill şi Hillary Clinton, Rothschild-zii, Habsburg-ii, Bob Hope, Rupert Murdoch şi alte
nume faimoase au participat la ritualurile oficiate de Zeiţa-Mamă. Arizona spune că Hillary este
puterea care îl controlează pe Bill Clinton, fiind mult mai sus decât el în ierarhie. Bill este
controlat mental, iar cea care deţine hăţurile este Hillary. Ea adaugă că a văzut reptilieni, cenuşii
şi hibrizi reptilo-umani în multe facilităţi subterane, inclusiv în faimoasa Aria 51 din Nevada.
Conform spuselor ei, Neil Armstrong a făcut pe lună fotografii ale unor structuri translucide şi
ale unui habitat subteran. Se pare că aceste imagini se află într-o clădire din Oklahoma City.
Zeiţa-Mamă spune că a oficiat ceremonii satanice şi în Franţa, la care a participat papa Ioan Paul
al II-lea. O altă sursă din comunitatea programului de control mental afirmă că papa este supus el
însuşi programului de control mental şi o cunoştinţă cu rude la Vatican mi-a spus că papa este
otrăvit lent pentru ca Frăţia să se asigure că va muri la momentul potrivit, astfel încât să poată fi
înlocuit cu un alt papă ales de ea. Ne putem aştepta aşadar ca în săptămânile şi lunile care vor
urma papa să arate din ce în ce mai slăbit şi mai bolnav.
Toate informaţiile pe care le-am primit de la victimele abuzurilor rituale ar părea incredibile dacă
nu ar proveni de la atât de multe surse diferite între ele, inclusiv din ţări şi regiuni ale lumii
diferite, poveşti care converg până în cele mai mici detalii. despre ritualuri şi tehnicile de
programare a minţii. Atunci când cresc şi se transformă în nişte adulţi traumatizaţi, foştii copii
supuşi abuzurilor rituale nu mai au încotro să se îndrepte. Poveştile lor sunt atât de neverosimile
încât puţină lume îi crede, iar la poliţie se tem să se ducă, întrucât ştiu că reţeaua satanică include

238
ofiţeri de poliţie de rang înalt, judecători, oameni din mas-media, politicieni şi multe alte
categorii sociale care controlează societatea noastră „liberă”. Întrebările de genul: „Cui ai de
gând să-i spui?” şi „Unde ai de gând să te duci?” sunt folosite pentru a le împovăra şi mai tare
spiritul. Senzaţia de neajutorare pe care o au îi face să creadă că nu mai au unde să îşi caute
dreptatea, aşa că renunţă chiar şi să mai încerce. Marea majoritate a francmasonilor nu sunt
satanişti sau molestatori de copii, dar proporţia acestora în rândul societăţilor secrete (inclusiv al
francmasoneriei) este totuşi mult mai mare decât în rândul populaţiei civile. Cum poţi avea
încredere în justiţie când Loja Francmasonă St James, nr. 9179, este alcătuită din ofiţeri de
poliţie aflaţi în fruntea tuturor secţiilor importante ale Poliţiei Metropolitane din Londra, inclusiv
din Detaşamentul Antiterorist, Departamentul Anti-fraudă şi Departamentul pentru Investigarea
Plângerilor, care ar trebui să investigheze bănuielile de corupţie în sânul poliţiei? Loja St James
mai include personaje influente din justiţie, procuratură şi afaceri interne, care decid dacă o
persoană va fi sau nu trimisă în judecată. Întregul sistem de investigaţii, acuzare şi judecată
(respectiv de neîncepere a urmăririi penale) este asigurat de membrii acestei loji. Ce şanse ar
putea avea un copil împotriva acestui sistem?
De altfel, aşa cum mi-au declarat numeroase victime, multe dintre ele au fost programate şi silite
sub influenţa drogurilor să ia parte ele însele la torturarea şi uciderea altor copii. Aceste acţiuni
sunt filmate pe benzi video care le sunt proiectate mai târziu, când revin la starea conştientă.
Copiii sunt atât de speriaţi şi de îngroziţi de ceea ce au făcut şi de posibilele consecinţe ale
faptelor lor încât nu mai îndrăznesc să se plângă autorităţilor. Alte tehnici de prevenire a
expunerii includ abuzarea copiilor sub acoperirea unei măşti de Mickey Mouse sau a unei feţe de
diavol. Dacă un copil spune că a fost abuzat de Mickey Mouse sau de diavol, puţină lume este
dispusă să-i creadă. O femeie mi-a spus că a fost abuzată sexual de propriul ei tată sub o mască
de diavol şi că i-a trebuit multă vreme ca să-şi dea seama de adevăr. Poveştile pe care le-am auzit
sau citit relatează fapte care par imposibil de crezut, dacă nu s-ar întâmpla în realitate. Băutul
sângelui, mâncatul trupurilor victimelor, mii de adulţi şi copii îngropaţi în cimitire speciale,
uciderea unor oameni în faţa camerelor de luat vederi şi punerea în circuit a casetelor rezultate, -
toate acestea par de-a dreptul neverosimile. O mamă a povestit într-un documentar de televiziune
difuzat în seria Dezvăluiri pe Canalul Patru din Marea Britanie cum a fost forţată să îşi pună
copilul nou-născut pe un altar satanist, tăindu-i gâtul cu un cuţit. În continuare, un satanist a făcut
sex cu cadavrul. Toate aceste lucruri se întâmplă ASTĂZI în ţara noastră!
Numeroase victime se nasc în familii de satanişti, în timp ce altele sunt crescute cu scopul de a fi
sacrificate mai târziu. Există femei ţinute în captivitate care dau naştere unor copii ce nu sunt
înregistraţi niciodată, deci care nu există. Nu poţi ucide pe cineva care nu există, aşa că aceşti
copii şi fetuşi sunt sacrificaţi fără ca cineva din exteriorul cercului să ştie că s-au născut vreodată.
Ku Klux Klan-ul, acel grup de fanatici ai rasei conducătoare ariene creat de satanistul
francmason Albert Pike, ete doar unul din nenumăratele grupuri care ţin femei în captivitate
pentru acest scop. Aceste grupuri au propriile lor moaşe care supraveghează naşterile, în timp ce
alţi copii sunt născuţi în spitale, sub supravegherea unor membri ai personalului medical loiali
Frăţiei şi a adepţilor satanişti ai acesteia. Alţi copii proveniţi din familii obişnuite sunt răpiţi la
naştere, cu scopul de a fi sacrificaţi sau supuşi programului de control al minţii, despre care voi
vorbi în capitolul următor, în timp ce părinţilor li se spune că au murit. Părinţii cu venituri
modeste şi dependenţii de droguri se află la cheremul francmasonilor şi sataniştilor implicaţi în
ierarhia serviciilor sociale şi a judecătorilor. Copiii acestora sunt luaţi de multe ori de la părinţi,
pentru aceleaşi scopuri. Copiii care se nasc deja dependenţi de droguri sunt cu deosebire căutaţi
pentru programele de control al minţii, la fel ca şi gemenii. Cunosc doi gemeni care s-au născut
dependenţi de droguri în Denver, Colorado, un centru satanist major. Aceştia au fost luaţi de la
părinţii lor şi daţi în îngrijire unor părinţi adoptivi. Ulterior, ei au fost luaţi de la aceştia de către
Serviciile Sociale din Denver, după ce soţul a fost ucis în circumstanţe foarte stranii, şi au fost
daţi în îngrijire unei femei care a apărut din neant imediat după crimă şi s-a oferit să se ocupe de
ei. Cercul satanist cu sediul în Denver ale legături puternice cu cel din Boulder, Colorado. Acesta
este locul în care a fost găsită câştigătoarea concursului de frumuseţe a copiilor JonBenet
Ramsey, ucisă în casa părinţilor ei, în circumstanţe foarte misterioase, în decembrie 1996.

239
Medicul legist şi investigatorul american dr. Cyril Wecht afirmă că dovezile indică faptul că
moartea s-a produs în timpul unui abuz sexual comis de părinţii ei, John şi Patsy Ramsey.
JonBenet a fost ucisă în ajun de Crăciun. Josef Mengele este cel care a creat un ritual sacrificial
pentru această dată, intitulat „Ultimul bec în pomul de Crăciun”. Pseudonimul lui Mengele,
Greenbaum, înseamnă pom verde şi este asociat cu Arborele Vieţii din Cabala. Unul din termenii
prin care Frăţia îl desemnează pe diavol este JonBet, iar coincidenţa este atât de uimitoare încât
nu pot să cred că numele i-a fost dat întâmplător lui JonBenet, date fiind şi celelalte
circumstanţe.
Un studiu făcut în Boulder pe tema abuzurilor rituale de către Universitatea din Colorado a ajuns
la concluzia că toţi cei intervievaţi au fost supuşi unor acte sau molestări sexuale; 97% au spus că
au asistat sau au luat parte la sacrificii de animale; 97% au fost forţaţi să facă sex cu adulţii; 97%
au fost torturaţi; 94% au fost sodomizaţi; 88% au fost forţaţi să privească sau să ia parte la
sacrificii umane; şi 88% au fost forţaţi să ia parte la acte de canibalism. O listă nesfârşită de
crime ale căror victime sunt copii (şi nu numai) reprezintă opera grupurilor de satanişti, inclusiv
crima rămasă neexplicată până astăzi a fetiţei de 13 ani Genette Tate, de lângă Exeter, în Devon,
comisă în anul 1978. Corpul acesteia nu a fost găsit niciodată. Am cunoscut oameni care au făcut
cercetări în acest caz timp de ani de zile şi care mi-au spus că toate dovezile conduc către un
grup de satanişti care ar putea include membri de rang înalt din poliţia din Devon şi Cornwall.
Ultimul loc în care Genette a fost văzută în viaţă era situat în apropiere de cartierul general al
poliţiei. Tatăl fetiţei, John Tate, ar trebui să răspundă el însuşi la câteva întrebări serioase. Există
un manuscris al unei cărţi care include toate dovezile descoperite în acest caz, dacă ar fi cineva
interesat să îl publice. Mulţi sceptici se întreabă cum pot fi acoperite toate aceste abuzuri şi crime
comise de satanişti. Ei ar trebui să ţină cont mai întâi de toate de felul oamenilor implicaţi în
aceste acte. David Berkowitz, criminalul în serie din New York cunoscut sub porecla de Fiul lui
Sam, a mărturisit că a făcut parte dintr-un grup de satanişti care a orchestrat toate crimele sale.
Într-o scrisoare adresată unui preot, Berkowitz spune:

„… acest grup practica un amestec de tehnici satanice, inclusiv învăţăturile lui Aleister
Crowley şi Eliphas Levy [un alt satanist notoriu]. Era un grup orientat în întregime către
vărsarea de sânge… Doctrinele sale sunt un amestec alcătuit din religia druidică antică,
învăţăturile ordinului Golden Dawn, magie neagră şi o sumedenie de alte practici ilegale şi
neortodoxe…

Sataniştii sunt oameni neobişnuiţi. Ei nu sunt nişte ţărani ignoranţi sau analfabeţi. Din
rândul lor fac parte medici, avocaţi, oameni de afaceri şi, în general, cetăţeni foarte
respectabili… Nu sunt în nici un caz un grup de oameni neglijenţi, capabili să facă greşeli.
Sunt extrem de ascunşi şi îi leagă dorinţa comună de a face rău. Aleister Crowley a fost
cel care a spus: ‚Doresc să comit blasfemii, crime, violuri, revoluţii, tot ce este mai rău pe
lume’”.

Satanismul este creaţia reptilienilor, a „îngerilor căzuţi”, care au avut şi ei un „fiu al lui Sam”,
potrivit unei relatări de acum o mie de ani. Poetul arab Firdowsi şi-a terminat istoria legendară a
Iranului în anul 1010 şi şi-a intitulat opera Shahnameh sau Cartea Regilor. El descrie în ea un
rege pe nume Sam care s-a însurat cu o femeie frumoasă. Aceasta a dat naştere unui prunc cu o
înfăţişare nepământeană. Descrierea copilului seamănă perfect cu cea a copiilor născuţi din
încrucişările dintre Privitori şi femeile umane: foarte mare, cu pielea extrem de albă şi cu părul
ca zăpada. Numele copilului hibrid a fost Zal. Altfel spus, Zal a fost „fiul lui Sam”. În anul 1969,
Charles Manson şi „Familia” sa satanică au ucis nouă persoane, inclusiv pe actriţa Sharon Tate.
Manson a operat în California, în perioada Flower Power, în timp ce în oraşele mari precum San
Francisco opera un grup numit Procesul. Acesta s-a înfiinţat în Marea Britanie, după care şi-a
creat filiale în California şi New York. Grupul celebrează amintirea lui Adolf Hitler şi se închină
unei treimi alcătuite din Iehova, Lucifer şi Satan. În revista ocultă britanică Lampa lui Thtoth, un
autor pe nume Soror H a scris următoarele rânduri despre Charles Manson: „El ne-a învăţat pe
mulţi dintre noi ce înseamnă să comitem cu adevărat crima pe care doream să o comitem… Din

240
păcate, Manson s-a rătăcit, în timp ce alţii au reuşit, cum a fost grupul Procesul. Manson s-a lăsat
prins”. Un alt ucigaş în serie, Henry Lee Lucas, despre care se spune că ar fi ucis 360 de
persoane, inclusiv pe propria sa mamă, susţine că a fost membru al grupului satanic Mâna
Morţii. El povesteşte că iniţierea consta chiar în comiterea unei crime şi mărturiseşte că a băut
sângele câtorva dintre victimele sale. Mâna Morţii era implicată în traficul de droguri şi în
răpirea copiilor pentru sclavie şi sacrificii. Când aceştia erau ucişi, membrii grupului le beau
sângele şi le mâncau o parte din organe. În Mexic şi Arizona au fost găsite cadavre mutilate care
par să susţină aceste relatări. Richard Ramirez, ucigaşul în serie cunoscut sub numele de
Hărţuitorul Cavaler, spune că şi-a ucis cele 13 victime în numele lui Satan. În locuinţele mai
multor victime ale sale au fost găsite pentagrame inversate pictate pe pereţi. De asemenea, o
pentagramă a fost găsită scrijelită pe coapsa uneia dintre victime.
Numărul crimelor comise în lumea întreagă în urma unor ritualuri satanice este pur şi simplu
incredibil. Chiar în timp ce scriam această carte am auzit cazul unui preot catolic exorcist, Alfred
Kunz, care a fost ucis într-un ritual satanic. Preotul a fost găsit în anul 1998 în parohia sa din
Madison, Wisconsin, atârnat de picioare cu capul în jos şi cu gâtul tăiat de la o ureche la cealaltă.
Capul era desprins de corp, iar sângele îi fusese luat. Circumstanţele erau atât de bizare încât a
fost chemat FBI-ul să rezolve cazul. Asasinatele preşedintelui Kennedy şi prinţesei Diana au fost
impregnate cu elemente satanice, pe care le voi analiza amănunţit ceva
mai târziu. Regăsesc aceeaşi temă a ritualurilor, abuzurilor şi sacrificiilor satanice în toate ţările
pe care le vizitez, chiar şi pe Isle of Wight, o insuliţă situată la sud de coasta Angliei, pe care am
locuit mulţi ani la rând şi pe care se desfăşoară o activitate satanică substanţială. Cel mai mare
tabloid de duminică al Marii Britanii, The News of the World, a publicat revelaţiile unei
lucrătoare sociale de pe insula Wight, care a expus natura şi dimensiunile abuzurilor comise
acolo. Femeia a povestit că aceste sacrificii satanice ale copiilor sunt comise de stâlpii
comunităţii locale, proprietari de hoteluri pe malul mării, oameni de afaceri, oficiali ai
guvernului local şi politicieni. Ea a descris programele de creştere a copiilor pentru sacrificii
satanice, inclusiv legătura acestora cu reţelele de pedofili şi cu traficanţii de droguri. Inspectorul
Şef Neil Kingman, cel care a condus investigaţia, a declarat: „Am întâlnit-o pe lucrătoarea
socială de mai multe ori şi am interogat şi alţi oameni pe marginea acestui subiect. Nu am nici un
motiv să mă îndoiesc de ce declară aceştia”.
Au existat cazuri faimoase în care s-a vorbit de abuzuri rituale, dar care au fost rapid
muşamalizate de autorităţile politice şi judecătoreşti, precum şi de o mas-media obedientă şi
neinformată. În Statele Unite, un prim exemplu ar fi cel referitor la cazul McMartin din Los
Angeles, care a fost descoperit în anul 1983. 369 de copii de la Centrul de Îngrijire McMartin au
declarat că au fost abuzaţi sexual. Ei au descris sacrificii de animale şi alte ritualuri satanice. Au
povestit cum au fost îngropaţi, închişi în întuneric şi duşi în diferite locaţii pentru a fi abuzaţi.
Printre acestea se numărau un cimitir, o băcănie, o biserică şi un crematoriu. Copiii au declarat
că au fost forţaţi să bea sânge şi urină şi că au văzut cu ochii lor cum un copil a fost înjunghiat şi
ars în crematoriu. Alţii au povestit că un iepure a fost ucis în faţa lor, spunându-li-se că la fel vor
păţi şi ei dacă le vor spune părinţilor ce s-a întâmplat. Cazul a fost investigat timp de patru ani, a
fost judecat timp de alţi doi ani şi jumătate, a implicat 124 de martori, 50.000 de pagini de
declaraţii, şi a costat aproape 23.000 de dolari pe zi, dar în final nu a condus la nici un rezultat,
iar cei implicaţi au rămas liberi. Un element crucial în poveştile copiilor a fost descrierea unei
reţele de tuneluri secrete aflate sub clădirea în care spun că au fost duşi să fie abuzaţi. La proces
s-a pretins că aceste tuneluri nu au fost descoperite, dar la cinci luni după închiderea dosarului
cazului McMartin şi după muşamalizarea întregii poveşti o echipă de anchetatori antrenaţi a
descoperit un sistem de tuneluri care făcea legătura cu o cameră situată chiar sub clădirea
orfelinatului. Tunelurile conduceau către alte clădiri din apropiere, pe care copiii le descriseseră
ca puncte intermediare în care au fost duşi, înainte de a fi luaţi în alte locaţii. În anul 1991, un
arheolog independent a confirmat de asemenea existenţa tunelurilor şi a unui sistem de alarmă în
interiorul centrului. Pe scurt, copiii spuseseră adevărul. În Marea Britanie au existat, printre
altele, cazurile din Orkney, Nottingham, Rochdale şi Cleveland. De fiecare dată, lucrătorii sociali
care au încercat să expună abuzurile sataniste au fost supuşi ridiculizării şi condamnării în mas-

241
media, unul din cele mai vehemente ziare împotriva lor fiind Mail On Sunday. Odată, acesta a
mers atât de departe încât a descris „spectrul” satanismului ca un „nonsens isteric”. Astfel de
observaţii sunt atât de contrastante faţă de dovezile care există la nivel mondial încât nu pot fi
decât opera unui idiot neinformat (lucru destul de posibil) sau a unei persoane care doreşte ca
adevărul să nu iasă la iveală. Ca rezultat al acestei acoperiri şi a naturii haotice a dovezilor aduse
de copii, majoritatea cazurilor nu ajung nici măcar la tribunal, iar atunci când totuşi ajung, foarte
puţine dintre ele conduc la condamnări. Opinia publică este dispusă mai degrabă să creadă că
acuzaţiile nu sunt adevărate, căci pur şi simplu nu doreşte să creadă că asemenea orori se pot
petrece chiar sub nasul oamenilor obişnuiţi. Din păcate, ele se petrec totuşi, şi încă pe scară
mare, iar simpla lor negare, pe motiv că nu doreşti să accepţi adevărul referitor la lumea în care
trăim, nu face decât să perpetueze acest tratament abuziv la adresa copiilor. După cum spunea
Caroline Lekiar de la Asociaţia Naţională a Orfelinatelor:

„Îi pot înţelege pe cei care nu vor să creadă; aceste lucruri sunt ieşite din comun, dar toate
dovezile indică faptul că se petrec în realitate. Copiii mici fac desene în care prezintă
lucruri pe care nu le pot vedea la televizor. M-am confruntat mereu cu acest fenomen în
ultimii doi ani. Am întâlnit numeroase cazuri de abuzuri rituale, care se petrec pretutindeni.
Oamenii ar trebui să se trezească”.

Există o reţea globală de abuzuri rituale satanice, care alcătuieşte o altă piramidă de grupuri
interconectate, în rândul membrilor cărora se numără personalităţi de frunte ale societăţii,
politicieni, oficiali ai guvernului, bancheri, oameni de afaceri, avocaţi, judecători, medici, medici
legişti, editori, redactori şi jurnalişti. Practic, numai oameni care au puterea de a acoperi aceste
ritualuri şi crime împotriva umanităţii. Nu se pune problema că anchetatorii văd satanişti
pretutindeni. Realitatea este că proporţia acestora în cadrul structurilor puterii este foarte înaltă,
pentru că aşa a fost concepută să fie. Reţeaua sataniştilor controlează întregul sistem social, ceea
ce explică de ce proporţia sataniştilor în rândurile puterii este mult mai mare decât în rândul
populaţiei obişnuite. Cu cât urci mai sus în piramida puterii, cu atât mai mulţi satanişti vei găsi.
Marea majoritate a ne-sataniştilor sunt filtraţi şi împiedicaţi să acceadă în poziţiile de vârf.
Consecinţa constă în traume pe care le experimentează aceşti copii, pe care cei neimplicaţi nu şi
le pot nici măcar imagina. Cântăreaţa Joan Baez are un cântec despre revenirea unor amintiri din
copilărie care au început să-i reapară la suprafaţă după căderea zidurilor amneziei induse printr-
un program de control al minţii. Cuvintele surprind perfect ce simt aceşti oameni:

Nu trebuie să puneţi banda invers

Ca să înţelegeţi semnificaţia versurilor mele.
Nu trebuie să muriţi şi să ajungeţi în iad
Ca să simţiţi blestemul diavolului.

Am crezut întotdeauna că viaţa mea a fost ca o fotografie

Dintr-un tablou de familie, făcută de Crăciun,
Cu tot felul de copii îmbrăcaţi în haine colorate, cu panglici şi zorzoane,
Aliniaţi în curtea casei.
Oare chiar au fost zilele de aur ale copilăriei
Atât de frumoase şi de pline de iubire?
Poate că imaginea a început să se destrame
În ziua în care m-am născut eu.

A venit noaptea şi am văzut o piele albă

Şi o claie de păr roşcat.
Un băieţel călăreşte pe un cap de ţap,
Iar o fetiţă se joacă de-a prostituata.
Este un sacrificiu care se ţine într-o biserică goală,
Al micuţei Rose,
Iar un bărbat din Mexic
Îmi smulge hainele.
242
 I-am văzut aprinzând lumânările,
I-am auzit bătând în tobe,
Şi am strigat: „Mamă! Mamă!”
Sunt rece ca gheaţa
Şi nu am încotro să fug.

De aceea, plătesc pentru protecţia mea,

Ascunzând adevărul,
Alungând amintirile,
Îngropând dovezile.

Stau în faţa altarului tău

Şi spun tot ce ştiu.
Am venit să îmi reclam copilăria
Pierdută în capela micuţei Rose.

La ce experienţe oribile fac referire aceste versuri! Mii de copii din întreaga lume descriu acelaşi
coşmar, care se repetă în fiecare zi. Mai crede cineva că trebuie să le întoarcem spatele şi să îi
ignorăm, ca şi cum nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat? Ar însemna să ne minţim pe noi
înşine. Nu cumva a sosit timpul să facem ceva?

243
 CAPITOLUL ŞAISPREZECE

Unde au dispărut toţi copiii?

Reţelele satanice reprezintă un aspect vital al programelor globale de control al minţii concepute
pentru a crea o rasă de zombi inconştienţi şi un număr nesfârşit de asasini controlaţi, de nebuni
înarmaţi şi de agenţi provocatori. Roboţii umani – sclavi cu minţile controlate de alţii – s-au aflat
printre noi de mii de ani, dar în epoca noastră au devenit o adevărată epidemie. După cum au
declarat Fritz Springmeier şi Cisco Wheeler în ancheta lor amănunţită asupra programelor de
control mental:

„Tehnicile de bază au fost create de familiile germane, scoţiene, italiene şi

engleze, fiind aplicate de secole. Unii susţin chiar că ele provin din Egiptul antic şi
din perioada Babilonului, în care se practicau vechile mistere. Se ştie că naziştii au
studiat textele egiptene străvechi, în dorinţa de a afla aceste metode de control al
minţii. Secretele şi documentele liniilor genealogice din vechime sunt foarte bine
păzite”.

Controlul minţii şi al emoţiilor umane este însuşi fundamentul controlului reptilienilor asupra
rasei umane. Nu există altă modalitate mai bună de control decât cea a minţii. Manipularea
externă a minţii oamenilor ia multe forme şi întrebarea corectă nu este cât de mulţi oameni au
minţile controlate, ci cât de puţini nu le au. Ori de câte ori lăsaţi un ziar, un program de
televiziune sau o reclamă să vă influenţeze percepţiile şi deciziile, vă lăsaţi practic controlaţi din
punct de vedere mental. Apariţia vastei reţele actuale de centre de control mental îşi are originea
în Directoratul Armatei Britanice pentru Războiul Psihologic, comandat de generalul de brigadă
John Rawlings Rees. Această instituţie avea legături strânse cu Clinica Tavistock, fondată în anul
1920 cu susţinerea directă a familiei regale britanice, prin intermediul ducelui de Kent. Mai
târziu, a apărut Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane din Londra, care a ajuns apoi centrul
unei reţele globale care include Institutul Stanford din Statele Unite. Scopul acestor organizaţii
este controlul umanităţii prin intermediul manipulării externe a minţii. Rawlings Rees a fost un
rasist vehement şi un susţinător al mişcării de eugenie a „rasei conducătoare”. El a studiat
„nevrozele războiului” în timpul Primului Război Mondial şi a ajuns la concluzia că prin
aplicarea anumitor condiţii poate fi declanşat şi stimulat un comportament nevrotic. El arată în
cartea sa, Modelarea psihiatriei de către război, publicată în anul 1945, că Institutul Tavistock a
demonstrat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial că „o zecime din populaţie este proastă
din punct de vedere psihopatologic şi genetic”. După părerea lui, numărul acestor oameni ar
trebui controlat, pentru a proteja societatea civilă, iar statul ar trebui să folosească diferite
metode, inclusiv cele psihiatrice, pentru a împiedica sporirea numărului acestor oameni, în
special în ţările coloniale înapoiate care ameninţă lumea civilizată. Această teorie idioată este
specifică reptilo-arienilor, iar Henry Kissinger, David Rockefeller sau Adolf Hitler nu ar fi reuşit
să o sintetizeze mai perfect. Tot în viziunea lui Rawelings Rees, o altă zecime din populaţie are o
superioritate genetică şi o pregătire psihologică ce o îndreptăţesc să ocupe poziţiile puterii
(evident, este vorba de reptilieni şi de liniile lor genealogice încrucişate). Celelalte 80 de
procente din rândul populaţiei pot fi folosite ca servitori utili elitei genetice, dar numai în măsura
în care nevroza lor poate fi controlată. Rawlings Rees dorea ca psihiatrii să se implice în întreaga
societate, în căminele oamenilor, la serviciu şi în şcoli, şi a aranjat antrenarea unor „trupe de şoc”
la Institutul Tavistock alcătuite din psihiatri trimişi apoi ca şi „consultanţi” ai managerilor lumii
de afaceri, militari, politici şi educaţionali. Misiunea acestora era – şi este în continuare – să
modeleze modul de a gândi al oamenilor care lucrează în domeniul educaţional, în cel politic şi
în cel economic, controlând astfel în mod eficient direcţia către care se îndreaptă lumea. Un
membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie mi-a spus că dr. David Owen (Bil, TC),
244
secretarul însărcinat cu afaceri externe al guvernului britanic prin anii 70, fondator al Partidului
Social Democrat şi negociator de pace pentru Uniunea Europeană în Bosnia, a fost antrenat la
Tavistock, dar nu am reuşit să obţin o confirmare a acestei informaţii până la momentul
publicării acestei cărţi.
În anul 1947, Rawlings Rees şi-a exportat „viziunea” inclusiv în Statele Unite, unde a înfiinţat
Federaţia Mondială pentru Sănătate Mentală, împreună cu Montegu Norman, guvernator al
Băncii Angliei, cel care l-a finanţat şi l-a ajutat pe Hitler să ajungă la putere. Ca de obicei, zeci
de agenţii şi organizaţii cu aceeaşi agendă, afiliate la acest organism, au apărut ca ciupercile după
ploaie în întreaga lume. Rolul lor este să identifice oamenii care pot fi manipulaţi mental să
contribuie la implementarea Agendei Frăţiei. Mulţi dintre aceştia au devenit lideri ai ţărilor în
curs de dezvoltare care şi-au câştigat de puţin timp „independenţa”. În realitate, acestea au
continuat să fie controlate de aceiaşi oameni. La unison cu aceste agenţii a apărut şi Organizaţia
Socială şi Culturală a Naţiunilor Unite, condusă de un alt programator al minţilor oamenilor,
Julian Huxley. Regretatul Fred Wills, fostul ministru pentru afaceri externe al Guyanei, a
sintetizat perfect situaţia atunci când a spus că Naţiunile Unite este cel mai mare program de
spălare a creierelor liderilor ţărilor în curs de dezvoltare. De altfel, acelaşi principiu se aplică şi
liderilor ţărilor dezvoltate, ale căror minţi sunt deja puternic subjugate înainte de a li se permite
să acceadă la aceste poziţii înalte ale puterii politice şi economice. Protejatul lui Rawlings Rees,
Eric Trist, a pus la cale proiectul Tavistock de „restructurare” a gândirii managementului
economic. Planul său includea anihilarea puterii sindicatelor şi manipularea gândirii managerilor
marilor companii. Printre corporaţiile care au angajat Institutul Tavistock să facă acest lucru s-au
numărat Shell, Unilever, întreaga industrie a cărbunelui (aflată la acea vreme în proprietatea
statului) şi mai multe instituţii financiare de renume. La ora actuală, toate marile corporaţii
folosesc „psihologi” şi angajează „lideri de grup” pentru a conduce întâlnirile de afaceri. La ce
folosesc aceşti oameni? Şi pentru cine lucrează ei? Toate aceste evoluţii se integrează perfect în
planul Tavistock de a introduce „psihiatri” la toate nivelele societăţii. Tavistock a fost instituţia
care s-a ascuns în spatele culturii drogurilor şi a mişcării populare hippie din anii 60, cu
susţinerea unei operaţii CIA (şi deci a Frăţiei), care a pus la dispoziţia tuturor drogul de sinteză
numit LSD. Aceşti oameni caută în permanenţă tehnici din ce în ce mai puternice pentru a
supune rasa umană unei servituţi cât mai depline. Aldous Huxley, un agent Tavistock şi „guru”
al „revoluţiei” din anii 60, a revelat care este agenda instituţiei la o conferinţă pe care a ţinut-o la
Şcoala de Medicină din California, în anul 1961. Iată ce a spus:

„În generaţia următoare va apărea o metodă farmaceutică ce le va permite oamenilor să

îşi iubească servitutea şi să accepte dictatura fără lacrimi, ca să mă exprim astfel. Ea va
da naştere unui fel de lagăr de concentrare fără suferinţă, care va permite reducerea
libertăţilor oamenilor fără ca aceştia să se plângă. Dimpotrivă, ei se vor bucura, căci orice
dorinţă de a se revolta le va fi înlăturată prin metode de spălare a creierului, propagandă
şi tehnici farmaceutice. Aceasta va fi probabil revoluţia finală”.

Acesta este exact punctul în care ne aflăm la ora actuală. Munca doctorului John Rawlings Rees
a fost continuată de alţi agenţi de la Tavistock, precum dr. Kurt Lewin şi alţii, care au creat
tehnici din ce în ce mai sofisticate de control individual şi în masă al minţii umane. Coroborate,
toate acestea au accelerat dramatic rata de robotizare a umanităţii, care a uitat să mai gândească.
Tavistock a devenit centrul unei reţele globale cu fonduri nelimitate, asigurate de trusturi de
„caritate” sponsorizate de familia regală britanică şi de alte surse familiare nouă, precum
Rockefeller-ii, Rothschild-zii, Mellon-ii şi Morgan-ii. Tavistock a creat grupuri „teroriste”
utilizate pentru a crea conflicte şi haos în ţările ale căror guverne doreşte să le schimbe Frăţia sau
în care aceasta doreşte să introducă „trupe de menţinere a păcii”. Prin anii 50, generalul de
brigadă Frank Kitson a comandat un proiect Tavistock prin care să fie dezvoltate tehnici de
tortură şi control al minţii pentru prizonierii de război din Kenya. Roboţii umani care au rezultat
în urma aplicării acestor metode au fost apoi eliberaţi şi infiltraţi în taberele care se opuneau
controlului britanic, pentru a le distruge din interior şi a le ucide liderii. Alţii şi-au înfiinţat
propriile lor grupuri care s-au opus celor autentice, astfel încât s-a ajuns ca kenyenii să se bată
245
între ei. Sub acoperirea Fondului pentru Natură şi Animale Sălbatice, precum şi a organizaţiilor
de „securitate” din Africa şi America de Sud, operează astăzi trupe SAS, aşa cum voi dovedi în
continuare. Acest proces s-a petrecut în Algeria, Ruanda, Burundi, Congo, şi lista poate continua
la nesfârşit. Acelaşi general de brigadă Frank Kitson, care a creat asemenea conflicte şi teroare în
Africa, a fost trimis apoi în Irlanda de Nord, în anul 1970, pentru a lansa campania teroristă de
crime şi plasare de bombe care continuă şi la ora actuală. Astfel de conflicte care se petrec în
întreaga lume induc opiniei publice ideea necesităţii găsirii unei soluţii, iar această soluţie este
întotdeauna o centralizare şi mai mare a puterii. În aceste condiţii, nu este deloc surprinzătoare
lansarea prin anii 80 a operaţiunii Tavistock condusă de Eric Trist de programare a psihicului
colectiv pentru a accepta ideea unui guvern mondial.
În anul 1991, revista Relaţii umane, editată de Institutul Tavistock, a prezentat un raport despre
proiectul guvernului mondial. Acesta preciza că prăbuşirea Uniunii Sovietice (orchestrată de
Frăţie) a creat o ocazie unică pentru crearea unei guvernări mondiale şi pentru dispariţia statelor
naţiuni. Autorii propuneau o reformare a Naţiunilor Unite, astfel încât marea majoritate a
operaţiunilor controlate de această instituţie să fie cedate mai multor sute de mii de „organizaţii
neguvernamentale” (controlate centralizat). Acestea urmau să acţioneze mai presus de graniţe şi
să nu poată fi controlate de guvernele alese. Asistăm practic la un plan sistematic de impunere a
voinţei reptilienilor asupra minţii umane colective, plan care continuă să fie implementat pas cu
pas, începând din anii 50. După cel de-al Doilea Război Mondial, accentul pus de Frăţie s-a
schimbat de la controlul teritoriilor la controlul minţilor şi al finanţelor. Mai devreme sau mai
târziu, oamenii se vor revolta împotriva unor ocupanţi străini ai ţării lor, dar este mult mai greu
să identifici şi să opui rezistenţă ocupaţiei propriei tale minţi şi a opţiunilor financiare pe care le
ai. Pe 6 septembrie 1943, Winston Churchill a spus în faţa unui auditoriu de la Universitatea
Harvard că aplicarea controlului asupra minţii oamenilor oferă recompense mult mai mari decât
luarea pământurilor şi a provinciilor pentru a le exploata. Imperiile viitorului, a adăugat el, vor fi
imperii ale minţii. În cartea sa, Impactul ştiinţei asupra societăţii, apărută în anul 1957, Bertrand
Russell scrie că atunci când tehnicile de control al minţii vor fi perfecţionate, guvernele care se
vor ocupa de educaţie mai mult de o generaţie îşi vor putea controla mult mai uşor supuşii, fără
să mai aibă nevoie de armată şi de poliţişti. Asta se întâmplă la ora actuală cu copiii
dumneavoastră!
În afara Departamentului Britanic pentru Războiul Psihologic şi a operaţiunii Tavistock,
cercetările în acest domeniu s-au extins rapid şi în Germania fascistă şi Italia. Josef Mengele,
„Îngerul Morţii”, a realizat experimente de control mental asupra mai multor mii de gemeni, sub
coordonarea lui Heinrich Himmler şi a Institutului Medical Kaiser Wilhelm din Berlin. Mengele
s-a născut dintr-o linie genealogică reptiliană, cu o vastă experienţă satanică. Era expert în
demonologie şi în Cabala, şi a fost cel puţin mare maestru al Iluminaţilor, deşi probabil că
deţinea o poziţie mult mai înaltă. Cât timp a fost „doctor” în lagărul de concentrare de la
Auschwitz condus de I.G. Farben, a avut ocazia să facă experimente pe sute de mii de deţinuţi.
Când armatele anglo-americane sau apropiat de Berlin, la sfârşitul războiului, operaţiunea
serviciilor secrete numită Project Paperclip i-a permis lui Mengele să scape, împreună cu
întreaga elită a conducerii naziste, a „medicilor”, „oamenilor de ştiinţă” şi
personalului militar. Mengele a dispărut de la Auschwitz în ianuarie 1945, iar opiniei publice
mondiale i s-a indus convingerea că a scăpat în America de Sud. În realitate, a putut călători liber
în întreaga lume, lucrând atât la Institutul Tavistock din Londra, cât şi în Statele Unite, unde a
fost cunoscut sub numele de dr. Green sau Greenbaum. Dosarele germane în care erau descrise
cercetările lui Mengele în domeniul controlului mental au fost luate de americani la sfârşitul
războiului şi milioanele de foi de hârtie continuă să fie depozitate şi astăzi la Suitland Annex, în
Washington DC, unde sunt păstrate în condiţii de securitate strictă. Cea mai mare parte a acestor
cercetări continuă să fie clasificate „strict secret” şi la ora actuală. Cercetătorul Fritz Springmeier
a făcut o listă cu numele celor care au avut acces la aceste dosare şi fiecare din aceste persoane
au făcut parte din reţelele Frăţiei, inclusiv din Illuminati. Multe alte documente au fost distruse.
În subsolurile cartierului general al CIA de la Langley, Virginia, la o aruncătură de băţ de

246
Washington DC, se află o facilitate subterană cunoscută sub numele de Groapa, în care
documentele continuă să fie distruse în permanenţă.
Supravieţuitorii programului de control mental al lui Mengele îşi mai amintesc încă de uniforma
impecabilă şi de cizmele lustruite pe care le purta acesta la şedinţele de programare. Îşi amintesc
perfect de accentul său puternic german, de strungăreaţa dintre dinţii din faţă şi de felul în care îi
înghiontea cu degetul mare de la mână. La fel ca în lagărele de concentrare din Germania,
folosea câini ciobăneşti germani de talie foarte mare pentru a-i speria pe copiii care trebuiau
programaţi. Cei care au coordonat Proiectul Paperclip şi programele de control mental care au
urmat în Statele Unite au fost fraţii Dulles, veri cu Rockefeller-ii, amândoi satanişti, reptilieni şi
nazişti până în străfundul inimii. După război, John Foster Dulles a devenit secretar de stat al
SUA, în timp ce fratele său Allen a fost numit şef al Agenţiei Centrale de Contraspionaj, CIA.
Din acest aflux de medici nazişti în Statele Unite s-au născut celebrele şi odioasele programe de
control mental cunoscute sub numele generic de MKUltra. MK provine de la control mental (n.n.
mental control în limba engleză). În semn de respect faţă de naziştii care au furnizat aceste
metode, s-au folosit iniţialele germane (cu K în loc de C). Proiectul a fost condus în mod oficial
de Ewen Cameron, un om cu mintea complet bolnavă, membru al unei familii scoţiene de
reptilieni. În copilărie, cartea sa favorită a fost Frankenstein, despre care a declarat mai târziu că
l-a inspirat să urmeze o carieră în psihiatrie. El a coordonat de la baza sa din Montreal, Canada,
infama operaţie de control mental numită MKUltra, finanţată de Rockefeller-i, şi a avut întâlniri
regulate cu Allen Dulles şi cu CIA. Numai în anul 1961 la una din instituţiile sale le-au fost
administrate pacienţilor 60.000 de şocuri electrice. Numele de cod al lui Cameron era „Dr.
White” (n.n. Dr. Alb), căci era foarte preocupat de culori. De pildă, a încercat să descopere o
metodă de schimbare a culorii ochilor, din căprui în albaştri. Să fie oare o simplă coincidenţă
faptul că artistul Crystal Gayle, cântăreaţă de muzică country despre care se spune că este o
sclavă cu mintea controlată, a înregistrat o melodie intitulată Dont’t I Make Your Brown Eyes
Blue? (Nu-ţi transform eu ochii din căprui în albaştri?), care a repurtat un mare succes?
Multe din ritualurile şi metodele folosite în proiectele de control mental sunt inspirate din şcolile
misterelor din antichitate. Directorul CIA, amiralul Sanfield Turner, a recunoscut public în anul
1977 că agenţia sa a cheltuit milioane de dolari pentru a studia metodele voodoo, vrăjitoriei şi
psihicului, iar la o audiere a Senatului ţinută pe data de 3 august 1977, a afirmat că CIA a
programat mental milioane de oameni fără ştirea sau consimţământul acestora. MKUltra a
implicat cel puţin 185 de oameni de ştiinţă, 80 de instituţii SUA, printre care închisori, companii
farmaceutice, spitale, şi 44 de colegii şi universităţi medicale. În proiectele de control mental, al
căror scop este să creeze roboţi umani, medicii nebuni ai Frăţiei folosesc nu mai puţin de 700 de
droguri. Aşa se explică de ce au fost găsite atâtea droguri la Jonestown Compound din Guyana,
în anul 1978, când membrii „cultului” au fost ucişi cu sutele. „Cultul” Templului Oamenilor a
fost creat de agentul CIA Jim Jones. Nu a fost vorba de o religie nouă, aşa cum a prezentat mas-
media evenimentul, ci de un experiment de control al minţii. Vezi în această direcţie capitolul
„Cult sau înşelătorie?” din cartea mea, Şi adevărul vă va face liberi. Drogurile au fost folosite
din timpuri imemoriale pentru a manipula minţile oamenilor, inducându-le stări modificate de
conştiinţă. Ele au, între altele, capacitatea de a suprima voinţa individuală, permiţând aşa-numita
„posesiune demoniacă”. Serviciile secrete britanice şi CIA finanţează cercetările legate de
droguri (altfel spus, contribuabilii le finanţează) pentru a descoperi noi metode, mai eficiente, de
suprimare a voinţei şi a conştiinţei. Printre acestea se numără vaccinurile, aditivii alimentari şi
tehnicile electromagnetice. Unul din centrele implicate în cercetarea drogurilor la comanda CIA
este Centrul Medical din California de la Vacaville, în care principalul cercetător este dr. Arthur
Nugent. Acesta a efectuat mii de experimente, care continuă şi la ora actuală. Printre altele,
drogurile au fost folosite pe membrii personalului Spitalului Naval din Bethesda, Maryland, aşa
cum arată un documentar pentru televiziune. Un alt experiment s-a făcut în Haiti, unde cultul
Vodoun (o operaţiune CIA sub acoperire) a transformat cea mai mare parte a populaţiei locale în
zombi. Unul din medicamentele care apar constant în cercetările de această natură este Prozacul,
care nu se mai limitează doar la proiectele individuale de control mental, ci este recomandat pe
reţetă de către doctori de parcă aceştia ar arunca cu confeti, sporind astfel profiturile cartelului

247
farmaceutic, nu bunăstarea pacienţilor lor. Prozacul este unul din medicamentele cel mai des
prescrise pentru depresie. Chiar în timp ce scriu acest capitol, Eli Lilly încearcă să obţină
aprobarea pentru a scoate o variantă de Prozac pentru copii, cu arome de mentă şi portocale.
Numai în Statele Unite, 400.000 de tineri sub 18 ani sunt deja trataţi cu Prozac, şi acesta este
numai începutul. De fapt, asistăm la o operaţiune de control mental în masă, care va transforma
întreaga naţiune într-un popor de zombi, precum populaţia din Haiti. Eli Lilly ale legături strânse
cu reţelele lui Morgan şi Rockefeller, cu serviciile secrete şi cu George Bush. Alte companii
farmaceutice implicate în cercetarea drogurilor administrate pentru controlul minţii umane sunt:
Sterling Drugs (o filială a I.G. Farben), asociată cu linia genealogică Krupp, cu Fundaţia Tinker a
CIA şi cu Ordinul Sfântului Ioan din Ierusalim; şi Monsanto Chemical Company, al cărei
preşedinte, Earle H. Harbison Jr, este inclusiv preşedintele Asociaţiei pentru Sănătatea Mentală
şi director al Spitalului General din Bethesda, cu o reputaţie extrem de sinistră, în care sunt
programaţi sclavi pentru un proiect de control mental numit Proiectul Monarch. Monsanto este
de asemenea profund implicat în manipularea genetică a hranei.

Controlul mental pe bază de traume

Proiectul Monarh este unul din nenumăratele programe din cadrul MKUltra. În pofida
dezminţirilor oficiale, el nu numai că este continuat la ora actuală sub alte nume, dar a fost chiar
masiv extins. Fundamentul acestor proiecte aplicate în lumea întreagă este o tehnică numită
controlul mental pe bază de traume, care explică, între altele, şi ceea ce fac sataniştii. Mintea
umană are un mecanism de autoapărare care compartimentează memoria în urma unei traume
intense. Aşa se explică de ce oamenii nu-şi pot aminti accidentele majore de circulaţie. Frăţia a
înţeles acest mecanism încă din cele mai vechi timpuri. În lagărele de concentrare din Germania
nazistă aceste metode au fost mult perfecţionate. Mengele şi naziştii au înţeles că dacă poţi
traumatiza continuu pe cineva prin tortură, abuz sexual şi prin sacrificarea şi torturarea altor
persoane sub ochii victimei, poţi transforma mintea acesteia într-un fel de fagure de miere cu tot
felul de compartimente sau bariere amnezice. Aşa se explică amploarea incredibilă pe care au
luat-o ritualurile satanice. Odată mintea divizată în mai multe compartimente care nu ştiu nimic
unele de existenţa celorlalte, acestea pot fi programate pentru diferite sarcini sau experienţe. Prin
folosirea unor cuvinte cheie, sunete sau semnale, aceste compartimente pot fi scoase în faţă sau
împinse în spate la fel ca nişte sertare. Compartimentul activat devine nivelul conştient al
persoanei în cauză, după care el este închis din nou în subconştient, pentru a putea accesa un alt
compartiment. Altfel spus, după ce victima îndeplineşte o anumită sarcină, ea uită complet ce a
făcut şi cu cine. Această stare a devenit cunoscută sub numele de Tulburare a Personalităţii
Multiple (MPD – de la Multiple Personality Disorder), sau Tulburare a Identităţii Disociative
(DID – de la Dissociative Identity Disorder). Cea din urmă este mai simplu de manipulat, căci
compartimentele nu devin „personalităţi” în sine, ci doar fragmente disociate ale minţii, care s-au
detaşat de restul conştiinţei. Este ca şi cum ai roti butonul unui aparat de radio, prinzând postul
pe care îl doreşti. Chiar şi această tehnică pare primitivă prin comparaţie cu ultimele metode la
care s-a ajuns. Ştiam din cercetările mele că există o obsesie a sataniştilor şi a pedofililor pentru
sexul anal cu fetiţe mici, dar şi cu băieţii. Terapeutul britanic Vera Diamond mi-a explicat că
aceasta este o metodă garantată de a crea multipli. Penetrarea anală este atât de dureroasă pentru
un copil încât trimite un flux de energie de-a lungul coloanei vertebrale până la creier, unde
explodează provocând o nouă diviziune a personalităţii. Procedeul este numit şoc vaso-vagal.
Vera mi-a arătat o pictură făcută de o victimă de sex feminin a acestui procedeu în care era
ilustrat chiar acest fenomen: un flux de energie care ieşea de la baza coloanei vertebrale şi
ajungea în creier, unde exploda în toate direcţiile. După cum vedeţi, chiar şi sexul anal are o
motivaţie precisă pentru cei care ştiu să-i exploateze efectele mentale şi emoţionale.
Marea majoritate a oamenilor sunt mai mult sau mai puţin „multipli” (adică suferă de MPD),
căci aproape toţi preferă să închidă într-un compartiment al subconştientului lor ceea ce nu
doresc să vadă, dar în cazul de faţă vorbim de un fenomen extrem şi bine calculat. Mulţi soldaţi
devin multipli atunci când asistă la un măcel inimaginabil, căci mintea lor selectează şi
blochează respectivele amintiri, pe care apoi nu şi le mai aduc aminte. În anul 1921, Traugott
248
Konstantin Oesterreich, profesor la Universitatea Tubingen din Germania, a scris un studiu clasic
despre Sindromul Personalităţii Multiple şi despre „posesiunea demoniacă”, intitulat Despre
posesiunea demoniacă sau de altă natură. Studiul a revelat că metodele de control al minţii
pornind de la traume au fost practicate în Franţa, Germania şi Belgia cu mult timp înainte de
secolul XX. Există supravieţuitori şi profesionişti care au povestit că britanicii au folosit agenţi
programaţi prin MPD în Primul Război Mondial. Deşi trauma pare aparent uitată, subconştientul
acestor oameni continuă să îi chinuiască şi să le afecteze viaţa la nivel fizic, emoţional, mental şi
spiritual. Mulţi oameni care sunt abuzaţi sexual şi traumatizaţi în mod sistematic în copilărie par
instabili psihic, în special dacă programarea a încetat şi blocajele mentale încep să se destrame.
Am asistat la mai multe şedinţe ale terapeutului Vera Diamond şi am văzut oameni trecând
succesiv de la o personalitate la alta, extrem de diferite între ele, la auzul unui singur cuvânt sau
a unei singure fraze. Experienţa este absolut şocantă. Una dintre clientele Verei trebuie să poarte
în permanenţă pe trup o pungă pentru colectarea urinei, căci vezica i-a fost sistematic distrusă
prin tortură. Fişa ei medicală este atât de enormă încât un medic care a văzut-o a rămas şocat.
Când am cunoscut-o, această doamnă avea doar 30 de ani. Toţi psihologii, lucrătorii sociali şi
poliţiştii din Marea Britanie învaţă despre Sindromul Personalităţii Multiple de la specialiştii
Grupului Tavistock, care susţin că reprezintă autoritatea cea mai competentă în tratarea acestei
dezordini, deşi o folosesc în secret pentru a programa oameni. Dr. William Sargant, un psihiatru
de la Institutul Tavistock, a scris următoarele rânduri în cartea sa, Bătălia pentru minte, apărută
în anul 1957:

„În mintea oamenilor pot fi inoculate tot felul de convingeri după alterarea anumitor func-
ţii cerebrale prin sentimente de teamă, mânie sau tulburare, induse accidental sau
voit. Dintre toate consecinţele acestor tulburări, cele mai comune sunt alterarea
temporară a judecăţii şi amplificarea sugestibilităţii. Manifestările de grup ale acestor
tulburări sunt cunoscute uneori sub numele de „instinct de turmă” şi apar în mod
spectaculos în timpul războiului, al epidemiilor grave şi în alte perioade similare de
pericol comun, care sporesc anxietatea, şi implicit sugestibilitatea individuală şi în
masă”.

Tocmai aţi aflat un alt motiv pentru care publicului i se servesc pe tavă atâtea ştiri negative care
induc un sentiment de teamă, mânie sau tulburare. Aşa cum spuneam, această cunoaştere nu este
nouă, ci doar mult mai larg răspândită şi mai bine focalizată. Oamenii aflaţi în stare de
programare sunt folosiţi pentru tot felul de sarcini. Ei pot fi activaţi să comită asasinate, precum
în cazul ucigaşilor lui John Lennon şi Robert Kennedy. Sirhan Sirhan, marioneta controlată
mental despre care se spune că l-a ucis pe Robert Kennedy, a participat la un curs de
„expansiune a minţii” organizat de rozicrucieni, când a început să audă mesaje care îi cereau să-l
ucidă pe Kennedy. Am vorbit pe larg despre acest subiect în lucrarea mea, Şi adevărul vă va face
liberi. Cred că înţelegeţi acum de ce sunt comise atât de multe asasinate de către oameni care au
acelaşi profil mental, aşa-numiţii „nebuni singuratici”. Aceştia nu sunt singuri şi nu ar fi nici
nebuni dacă li s-ar permite să trăiască în starea lor naturală. Sunt oameni programaţi, de multe
ori încă din copilărie. Metoda este cât se poate de simplă. O poţi folosi pentru a pune nişte roboţi
umani să plaseze o bombă, asigurându-te apoi că se află la locul potrivit pentru a fi prinşi şi
acuzaţi. Le poţi programa în continuare mintea cât timp se află în arest, astfel încât să fie
convinşi ei înşişi că sunt singurii vinovaţi. Dr. Louis Jolyon „Jolly” West, infamul agent CIA
care s-a ocupat de controlul minţii şi despre care am vorbit pe larg în Şi adevărul vă va face
liberi, a fost cel care a făcut „examinarea mentală” a fostului soldat SUA acuzat de plasarea
bombei de la Oklahoma. West a fost profund implicat în proiectul MKUltra şi unul dintre cei mai
mari suporteri ai lui a fost Guvernatorul de California de atunci, devenit ulterior Preşedinte al
Statelor Unite, Ronald Reagan.
În ultimii ani au apărut o sumedenie de „trăgători singuratici” care comit asasinate în masă,
trăgând în toate direcţiile. Un exemplu oribil de acest fel s-a produs în Marea Britanie în orăşelul
Hungerford din Berkshire, în anul 1987, şi în Dunblane, din Scoţia, pe data de 13 martie 1996.
Un „nebun” pe nume Thomas Hamilton a intrat înarmat într-o şcoală din Dunblane şi a deschis
249
focul asupra copiilor dintr-o sală de gimnastică. A ucis 16 copii cu vârste între cinci şi şase ani,
şi o profesoară. Efectul asupra psihicului colectiv al sute de milioane de oameni din întreaga
lume, dar mai ales din Marea Britanie, a fost devastator. La scurt timp s-a produs masacrul de la
Port Arthur, un orăşel din Tasmania, în Australia, când un alt trăgător singuratic pe nume Martin
Bryant a „înnebunit” pe data de 28 aprilie 1996 şi a ucis 35 de oameni. A urmat atacul cu maceta
al unui om din Marea Britanie asupra unor copii şi a profesorilor lor, la o şcoală din
Wolverhampton. În martie 1998 s-a produs „Dunblane-ul american”, când doi copii, Mitchell
Johnson, în vârstă de 13 ani, şi vărul său, Andrew Golden, în vârstă de 11 ani, au deschis focul
asupra colegilor şi profesorilor lor de la şcoala Westside Middle School din Jonesboro, Arkansas,
la numai 130 de mile de baza politică a lui Bill Clinton de la Little Rock. Cei doi au tras 27 de
focuri şi au ucis patru elevi şi un profesor, ca să nu-i mai menţionăm pe cei răniţi. Unii criminali
de acest fel sunt implicaţi în secte sataniste. Incidente similare s-au petrecut la Pearl, Mississippi,
pe data de 1 octombrie 1997, şi la West Paducah, în Kentucky, şi Stamps, Arkansas, în luna
decembrie a aceluiaşi an. Despre cei implicaţi în atacul din Pearl s-a afirmat că au fost implicaţi
într-o mişcare satanistă. De atunci şi până în prezent s-au mai produs numeroase asemenea
atacuri. Toate aceste evenimente poartă amprenta operaţiunilor de control mental. Ce anume se
întâmplă, de fapt?
Priviţi profilurile acestor oameni. Cei mai mulţi dintre ei sunt etichetaţi drept puţin ciudaţi,
dezechilibraţi sau săraci cu duhul. „Nu era zdravăn la minte”, l-au descris vecinii pe Martin
Bryant, ucigaşul din Port Arthur. Acest profil se dovedeşte ideal atunci când doreşti ca un
criminal să fie etichetat drept un „trăgător singuratic”. În cazul lui Bryant, acesta tocmai se
întorsese dintr-o vacanţă de două săptămâni în Statele Unite când a înnebunit şi şi-a luat arma.
Cei care îl cunoşteau au declarat că s-a întors din SUA schimbat, chiar dacă avea un lung istoric
de probleme psihiatrice, Bryant fiind o creaţie a centrului global de control mental de la
Tavistock, în Londra. Între anii 1983-84 a fost „examinat” de dr. Eric Cunningham Dax, de la
Tavistock, care a decis ce „tratament” trebuie să i se prescrie în continuare. Dax a fost decenii la
rând un apropiat al doctorului John Rawlings Rees, cel care a lansat întreaga operaţiune de
spălare a creierelor de la Tavistock. S-a demonstrat că organizaţiile teroriste de genul IRA au
oameni aflaţi „în adormire”, persoane care nu sunt folosite ani la rând, uneori decenii, până când
apar circumstanţele potrivite pentru a li se cere să îndeplinească o anumită sarcină. La fel se
petrec lucrurile şi în această lume a controlului mental. Există oameni programaţi să trăiască în
comunitate cu un anumit profil moral, până când apare momentul să fie folosiţi. În limbajul de
specialitate sunt cunoscuţi sub numele de „ochi morţi”. Ei nu au nici o idee că sunt folosiţi în
acest fel, căci nu sunt responsabili de ceea ce se întâmplă în mintea lor. Interesant mi se pare
cazul ucigaşului din Dunblane, francmasonul Thomas Hamilton. Acestuia i s-a permis să poarte
arme, deşi comportamentul lui ciudat ar fi trebuit să conducă la o retragere a permisului de port-
armă. La fel, nimeni nu ştie de ce i-a luat poliţiei din Port Arthur o oră ca să răspundă la apel,
deşi locul în care s-a produs masacrul era situat în imediata apropiere de sediul ei şi poliţiştii au
fost informaţi la numai câteva minute de la primul foc de armă al lui Bryant. Un amănunt legat
de Bryant, Hamilton şi mulţi alţii ca ei este că toţi consumau Prozac. Printre efectele secundare
ale acestui medicament se numără nervozitatea, anxietatea, tendinţele suicidale, hipomania şi
comportamentul violent dacă tratamentul încetează. Medicilor li se recomandă să nu prescrie
acest medicament bolnavilor care au avut vreodată episoade maniacale. Urme ale ingredientului
activ din Prozac s-au găsit inclusiv în sângele lui Henry Paul, şoferul prinţesei Diana din timpul
accidentului de la Paris, din anul 1997.
Care este aşadar motivaţia din spatele acestor masacre cu arma? Manipularea minţii şi a
emoţiilor. Unde se petrec aceste crime în masă? Nu în cartierele interlope ale marilor oraşe
precum Londra, Glasgow, Los Angeles sau Sidney, ci în micile comunităţi liniştite în care toată
lumea se simte în siguranţă. La fel, bomba „McVeigh” şi împuşcăturile din şcoală nu s-au produs
în New York sau Washington, ci în Oklahoma. Nu putem subestima efectul pe care îl au
asemenea evenimente asupra psihicului colectiv, care atrage după sine dorinţa oamenilor de a fi
„protejaţi” de autorităţi. Astfel, pe străzi şi în şcoli apar tot mai multe camere de luat

250
vederi, astfel încât oamenii să se obişnuiască cu ideea că sunt „protejaţi” de pericol de către
„Fratele cel Mare”, adică de autorităţi. Într-unul din ziarele londoneze, cred că în Dayly Mail, a
apărut după masacrul dinAustralia un titlu cu litere de o şchioapă, care a sintetizat perfect reacţia
pecare au dorit să o provoace manipulatorii: „Oare chiar nu mai există nici un loc în lume în care
să te simţi în siguranţă?” Atunci când astfel de lucruri se întâmplă într-un orăşel liniştit, ele
încurajează într-o măsură şi mai mare o reacţie de tipul: „Doamne, la fel mi s-ar putea întâmpla
şi mie sau copiilor mei. Trebuie ca autorităţile să ne protejeze”. O minte traumatizată este mult
mai susceptibilă să fie manipulată. Frăţia doreşte să interzică dreptul populaţiei de a purta arme
de foc, în vederea loviturii de maestru finale. Vă asigur că nimeni nu-şi doreşte mai mult ca mine
ca lumea să renunţe la armele de foc, dar atunci când motivaţiile unor legi ale armelor sunt
Hungerford, Dunblane, Tasmania, Oklahoma, etc., merită să ne punem unele întrebări. Avem de-
a face cu acelaşi mecanism de creare a problemei – reacţie – găsire a soluţiei. Oricum, nimic nu
este mai uşor în această lume decât să-ţi faci rost ilegal de o armă, aşa că aceste legi ale armelor
nu vor opri pe nimeni să ucidă dacă va avea într-adevăr această intenţie. Arma folosită de Martin
Bryant în Port Arthur era furată şi el nu avea licenţă de port-armă. O lege care ar fi interzis portul
de arme nu l-ar fi oprit cu nimic pe Bryant, dar adevăratul motiv pentru care asemenea legi sunt
introduse pretutindeni în lume este împiedicarea populaţiei să se apere atunci când se va da
ordinul să fie prinşi toţi cei care se opun Agendei. În Marea Britanie, părinţii copiilor ucişi la
Dunblane au fost folosiţi în mod abuziv pentru a adopta o legislaţie anti-arme, propusă de aceiaşi
oameni care au orchestrat crima împotriva copiilor lor. În situaţia în care Frăţia ar începe
ofensiva finală, personal nu cred că aş folosi o armă împotriva celor care ar veni după mine, dar
cine ştie cum ar putea reacţiona alţi oameni? Eu nu cred în violenţă ca răspuns la violenţă, dar nu
toţi gândesc la fel, iar Frăţia ştie foarte bine acest lucru. Din acest motiv, membrii ei îşi doresc o
populaţie neînarmată. Adolf Hitler a introdus o legislaţie similară de îndată ce a început să
transporte oameni în lagărele sale de concentrare. Lagăre similare au fost deja construite în
Statele Unite de o organizaţie numită FEMA, Agenţia Federală pentru Managementul Situaţiilor
de Criză (Federal Emergency Management Agency), înfiinţată de Zbigniew Brzezinski, un
reptilian care îşi schimbă forma, cel care a înfiinţat Comisia Trilaterală împreună cu David
Rockefeller. FEMA este condusă de James Lee Witt. Dacă îl vedeţi vreodată la televizor, vă
sugerez să îi priviţi ochii şi să vă întrebaţi de ce anume vă aduc aminte.
Roboţii umani cu mintea controlată sunt folosiţi de asemenea să transmită mesaje între diferite
persoane, în afara canalelor obişnuite. Acestea includ informaţii neoficiale între liderii lumii, sau
între ei şi capii reţelelor ilegale de trafic de droguri (controlate de Frăţie). Se pare că oamenii
programaţi prin intermediul Sindromului Personalităţii Multiple îşi dezvoltă o memorie
fotografică. Cuvintele comunicatului le sunt dictate sub hipnoză, apoi compartimentate, folosind
de multe ori instrumente cu voltaj ridicat care reduc nivelul de zahăr din sânge, făcând persoana
mai predispusă către sugestibilitate. Ulterior, un simplu cuvânt, o frază sau o acţiune sunt
suficiente pentru a activa respectivul compartiment mental, iar robotul uman reproduce cuvânt cu
cuvânt mesajul comunicatului, la fel ca o bandă înregistrată. Personal, nu am nici o îndoială că
mulţi dintre liderii lumii sunt ei înşişi sub influenţa controlului mental practicat de manipulatori
şi am convingerea că primul ministru britanic, Tony Blair, cu privirea sa distantă şi zâmbetul
mecanic, se află sub un anumit fel de influenţă mentală. Mulţi oameni îi privesc pe cei despre
care le vorbesc şi îmi spun: „Bine, dar par atât de drăguţi. Sunt convins că nu ar face niciodată
aşa ceva”. Un lucru pe care nu ar trebui să-l uitaţi este că minţile acestor persoane, printre care se
numără prim miniştri şi preşedinţi, sunt compartimentate, ei putând trece cu uşurinţă de la o
personalitate la alta. Este important să înţelegeţi acest lucru, dacă doriţi să urmăriţi până la capăt
întregul complot. Nici chiar cei mai apropiaţi prieteni ai lor nu-şi pot da seama că ceea ce văd nu
reprezintă decât un singur compartiment al minţii lor. Dacă i-ar vedea sub influenţa unui alt
compartiment, nu i-ar putea recunoaşte. „Multiplii” controlaţi mental sunt folosiţi de asemenea
pentru a se infiltra în acele organizaţii pe care Frăţia doreşte să le discrediteze şi să le distrugă.
Odată ajunşi în interiorul acestora, ei sunt siliţi să se comporte într-un fel care trezeşte antipatia
opiniei publice pentru organizaţia respectivă.

251
Roboţii umani controlaţi mental, inclusiv copiii foarte mici, sunt instrumente perfecte pentru acte
sexuale bizare de care se folosesc preşedinţii, liderii străini, politicienii şi oamenii de afaceri. De
multe ori, aceste acte sunt încurajate pentru a-i atrage pe aceşti lideri în sfera de influenţă a
Frăţiei, sau pentru a-i compromite şi pentru a-i şantaja, silindu-i să facă ce li se spune. Când
vorbesc de acte sexuale „bizare”, nu exagerez deloc şi nu-mi vine deloc uşor să vorbesc despre
ceea ce urmează. Consider însă important ca acest văl să fie ridicat, dacă nu pentru alt motiv,
măcar de dragul celor care sunt supuşi acestor torturi groteşti chiar în timp ce dumneavoastră
citiţi aceste rânduri. Din motive cât se poate de evidente, roboţii umani nu pot vorbi despre ceea
ce li se întâmplă. Fie sunt aduşi în stare de zombi şi nu-şi mai amintesc nimic, fie, dacă Frăţia îi
consideră expiraţi, sunt ucişi în mod obişnuit sau în ritualuri satanice la care participă oameni
foarte faimoşi. Vi se pare că ştiţi totul despre cei pe care îi vedeţi la televizor? În cazul acesta, vă
rog să citiţi mai departe. Din fericire, există o femeie foarte curajoasă, supusă încă din copilărie
unui program de programare mentală şi care a scăpat din sclavia impusă de guvernul Statelor
Unite. A urmat un lung şi dureros şir de şedinţe de de-programare care au durat mai bine de un
an, în urma cărora amintirile au început să-i revină una câte una. Femeia se numeşte Cathy
O’Brien şi este o americancă de origine irlandeză. Împreună cu Mark Phillips, ea a scris o carte
pe care şi-a publicat-o singură, intitulată Trans Formarea Americii. Povestea ei este uluitoare,
dar există milioane de alte poveşti asemănătoare, iar procesul va continua dacă umanitatea nu va
începe să se trezească din somn. Cathy descrie detaliat conversaţiile pe care le-a auzit, camerele
şi decorul de la Casa Albă, de la Pentagon şi din diferite baze militare secrete care există în SUA.
Poate descrie de asemenea detalii fizice ale celor implicaţi, pe care nu le-ar fi putut cunoaşte
decât dacă i-ar fi văzut goi. Există cercetători care pun la îndoială o parte din detaliile descrise în
Trans Formarea Americii, şi eu însumi am destule întrebări rămase fără răspuns. Principalele
subiecte atinse şi numele care apar în cartea lui Cathy au revenit însă mereu şi mereu în relatările
altor foşti sclavi care încep să-şi aducă aminte ce li s-a întâmplat, atât în cercetările mele cât şi în
cele ale altor persoane. Povestea ei este o sinteză a unor lucruri care se întâmplă în întreaga lume,
aşa că o voi reda pe larg.
Cathleen (Cathy) Ann O’Brien s-a născut în anul 1957 în Muskegon, Michigan. Tatăl ei, Earl
O’Brien, este un pedofil, iar una din primele amintiri ale lui Cathy este că nu putea să respire din
cauză că penisul său se afla în gura ei. O astfel de traumă declanşează automat Sindromul
Personalităţii Multiple, fără să mai fie nevoie de vreo programare, căci mintea copilului doreşte
să scape ea însăşi de oribila amintire. Tatăl lui Cathy le-a permis inclusiv altor prieteni să
abuzeze şi să o violeze pe ea şi pe fraţii săi (aşa cum au fost de altfel şi părinţii ei abuzaţi pe
vremea când erau copii). Mama lui Cathy a fost abuzată de propriul ei tată, liderul unei loji
masonice albastre. Fratele mamei, Unchiul Bob pentru Cathy, a fost pilot în Serviciile Secrete ale
Forţelor Aeriene şi pretinde că a lucrat pentru Vatican. Unchiul Bob se ocupa şi cu
comercializarea de materiale pornografice, iar tatăl lui Cathy a forţat-o pe ea şi pe fratele ei mai
mare Bill să participe la turnarea unor filme pornografice făcute pentru Mafia locală din
Michigan, aflată în legătură cu „regele pornografiei” Gerald Ford, pe atunci membru în Camera
Reprezentanţilor. Mai târziu, Ford a devenit vicepreşedinte al Statelor Unite sub Richard Nixon,
şi apoi preşedinte, după ce Nixon a fost forţat să demisioneze de Henry Kissinger şi compania în
urma scandalului Watergate. Ford a făcut de asemenea parte din Comisia Warren de
„investigare” a asasinării preşedintelui Kennedy, care a decis că varianta oficială era adevărată,
deşi era absolut imposibilă din punct de vedere logic. În timp ce Cathy O’Brien era încă fetiţă la
şcoală, a fost violată de Gerald Ford în biroul senatorului de Michigan Guy VanderJagt, care a
violat-o la rândul lui. VanderJagt avea să devină preşedinte al Comitetului Congresional Naţional
al Partidului Republican, care l-a sprijinit pe violatorul şi ucigaşul de copii George Bush,
prietenul reginei Angliei, să ajungă preşedinte al Statelor Unite.
În cele din urmă, tatăl lui Cathy a fost prins vânzând materiale pornografice (era vorba de un
film în care Cathy făcea sex cu un câine boxer). Pentru a evita acuzarea, tatăl a fost de acord să o
cedeze pe Cathy guvernului Statelor Unite şi Agenţiei de Contraspionaj a Armatei. Tatăl a fost
chiar încântat de târg, căci acum beneficia de imunitate şi putea să-şi vadă liniştit de comerţul cu
materiale pornografice şi de activităţile pedofile, în timp ce autorităţile priveau în direcţia opusă.

252
Agenţia se afla la rândul ei în căutare de copii abuzaţi sexual, suferind de Sindromul
Personalităţii Multiple şi având un istoric al abuzurilor inter-generaţii. Aceşti copii erau folosiţi
pentru studii legate de controlul minţii având la bază cauze genetice, într-un proiect intitulat
generic Project Monarch, care făcea parte din programul mai amplu MKUltra. Numele Monarch
provine de la fluturele cu acelaşi nume, un simbol asociat în parte cu reţeaua în formă de fluture.
Omul care a venit acasă la tatăl lui Cathy şi i-a dat ultimatumul: „Dă-ne copilul sau vei fi acuzat”
a fost chiar… Gerald Ford. În continuare, tatăl lui Cathy a fost trimis la Universitatea Harvard de
lângă Boston pentru a fi instruit cum trebuie să-şi pregătească fiica pentru profesorii nebuni ai
agenţiei guvernamentale. Iată ce scrie Cathy în cartea ei:

„… conform instrucţiunilor primite de la guvern, tata a început să mă pună la tot felul de

treburi, la fel ca în basmul cu Cenuşăreasa. Eram nevoită să curăţ şemineuri de cenuşă,
să tai şi să adun lemne de foc, să adun frunzele, să curăţ zăpada, să sparg gheaţa şi să
mătur peste tot. Tata obişnuia să-mi spună: „Mânuţele tale arată atât de bine pe mătură,
greblă, topor, lopată, etc”. Exploatarea mea de către propriul meu tată includea deja la
această dată serviciile sexuale pe care eram nevoită să le prestez pentru prietenii lui,
pentru mafioţii locali, pentru masoni, rudele acestora, satanişti, străini şi ofiţeri de
poliţie…

… Cercetătorii guvernului implicaţi în proiectul Monarch din cadrul MKUltra

cunoşteau foarte bine că sindromul MPD/DID produce o memorie fotografică,
precum şi alte caracteristici „supraomeneşti”. Acuitatea vizuală a unui MPD/DID este
de 44 de ori mai mare decât a unui om obişnuit. Rezistenţa mea la durere, al cărei
prag era neobişnuit de ridicat, plus compartimentarea memoriei, erau „necesare” pentru
anumite aplicaţii militare şi sub acoperire. În plus, sexualitatea mea era schilodită încă
din copilărie. Acest tip de programare era foarte utilă pentru politicienii perverşi care
credeau că îşi pot ascunde apucăturile în diferitele compartimente ale memoriei mele”.

Toate aceste metode de provocare a traumelor, şi altele pe care le voi prezenta în continuare, nu
reprezintă simple torturi gratuite. Spre exemplu, munca excesivă dublată de o lipsă de somn
generează o supraproducţie de endorfine în creier care face ca persoana în cauză să răspundă ca
un robot la comenzi. Metoda este aplicată pe scară largă în cadrul armatei, care nu este altceva
decât o şcoală a controlului mental. Răspunsul: „Să trăiţi” este o formă pură de control mental şi
de subordonare în faţa voinţei unei alte persoane. Soldaţii nu sunt încurajaţi să gândească şi să îşi
pună întrebări, ci doar să facă ce li se spune. Dacă doriţi să vă supuneţi controlului mental, tot ce
aveţi de făcut este să vă înrolaţi în armată. Partea sexuală a programării şi abuzului are de
asemenea legătură cu manipularea energiei sexuale, forţa creatoare din interiorul fiinţei. În
momentul orgasmului, mintea este golită de gânduri şi poate accede pe nivelele superioare ale
conştiinţei, dar şi pe cele inferioare, în funcţie de starea celui implicat în actul sexual.
Programatorii moderni au echipamente de înaltă tehnologie capabile să stimuleze acele părţi ale
creierului care declanşează orgasmul, deschizând astfel mintea victimei către dimensiunile
inferioare, „demoniace” sau reptiliene. Tehnicile de programare sunt foarte sofisticate şi adeseori
extrem de subtile. Una din tehnicile cele mai comune în Proiectul Monarch constă în a rosti două
afirmaţii opuse în aceeaşi frază, spre exemplu: „Să nu crezi nimic din toate acestea, căci sunt
adevărate”, pentru a crea o stare de confuzie. Sclavia nu este o formă socială revolută. Ea poate
fi găsită pretutindeni în lumea modernă, dar mai ales în Marea Britanie, Statele Unite şi în ţările
„civilizate”. Deşi pedofilia mai face câteodată vâlvă, ea nu reprezintă decât cel mai minor aspect
al uriaşei reţele care ajunge până în vârful societăţilor „libere”. Adevărul despre băieţii abuzaţi
din Casa de Copii de la Kincora, Irlanda de Nord, a fost suprimat pentru că unul din cei care au
comis abuzurile era un agent al serviciilor secrete. Scandalul implica de asemenea cel puţin un
politician de frunte din Irlanda de Nord, dar acest fapt a fost ascuns opiniei publice de către
agenţii serviciilor secrete britanice, inclusiv de Ian Cameron, un agent ajuns între timp la pensie.
Astfel de reţele pedofile reprezintă un instrument perfect pentru a satisface dorinţele sexuale ale
celor care deţin controlul, sau pentru a-i şantaja pe cei pe care aceştia doresc să-i controleze.
Dacă deţineţi asemenea informaţii despre cei aflaţi la putere în ţara dumneavoastră, vă rog să mi
253
le trimiteţi. Vă asigur că voi păstra identitatea dumneavoastră în cel mai strict secret, iar dacă
informaţiile se vor verifica, le voi face publice. Dacă încă mai ezitaţi, gândiţi-vă la copiii care
sunt abuzaţi poate chiar în acest moment.
Cathy O’Brien povesteşte că a fost abuzată de părintele James Thaylen când a căutat alinare la o
biserică romano-catolică numită St Francis de Sales din Muskegon, iar un alt preot, părintele
Don, l-a ajutat pe prietenul lui Gerald Ford, Guy VanderJagt, să abuzeze de ea şi să o aducă într-
o stare de confuzie, în conformitate cu „liniile directoare” ale Proiectului Monarch. Ulterior, a
fost trimisă la o şcoală catolică, una din multele pe care le foloseşte Frăţia pentru a găzdui copiii
din programul de control mental, pe care îi educă într-un regim cât se poate de strict, special
conceput pentru a le amplifica Sindromul Personalităţii Multiple. Şcoala se numea Muskegon
Catholic High School. Aici, a fost violată de părintele Vesbit de nenumărate ori, inclusiv în
timpul unui ritual satanic la care au participat şi alţi băieţi şi fete cu mintea controlată, care s-a
ţinut în capela lui privată. Biserica romano-catolică este apogeul ipocriziei şi o culme a ororii.
Aşa cum am explicat pe larg în această carte, ea a fost creată de la bun început de Frăţia
Babiloniană, încă din perioada Imperiului Roman. Mişcarea catolică a iezuiţilor reprezintă un
instrument important pentru manipularea conspiraţiei globale. La fel ca şi Cavalerii de Malta,
care controlează Vaticanul, iezuiţii nu cred în creştinism! Ei nu reprezintă decât o mişcare sub
acoperire. Întreaga conspiraţie nu reprezintă altceva decât un lung şir de măşti, oglinzi şi perdele
de fum. Iezuiţii, cavalerii de Malta şi ierarhia romano-catolică au supravieţuit prin
înspăimântarea, spălarea creierelor şi controlarea mentală a congregaţiei lor globale. Cathy
susţine că filiera romano-catolică a CIA a făcut presiuni asupra ei încă de la o vârstă fragedă să
păstreze diferite secrete, folosind o tehnică numită Ritul Păstrării Tăcerii. Într-adevăr, în mintea
ei puternic compartimentată există ascunse nenumărate secrete.
În anii care au urmat, Cathy a fost sclava unui senator de West Virginia, „democratul” Robert C.
Byrd, iar abuzurile comise asupra ei au continuat. Byrd este un expert „constituţional” care face
tot ce îi stă în puteri pentru a submina articolele cele mai bine redactate ale Constituţiei
Americane. Cathy susţine că Byrd controlează o întreagă reţea de sclavi şi că nu are o plăcere
mai mare decât de a-i biciui personal până când sunt pe punctul de a-şi da duhul. Unul din
asociaţii lui Byrd, senatorul de Vermont, Patrick Leahy, a torturat-o pe Cathy prin introducerea
unui ac în ochi, sub privirile îngrozite ale fiicei acesteia, Kelly. Leahy a fost vicepreşedintele
Comitetului Senatorial pentru Serviciile Secrete şi a făcut parte din Comitetul Senatorial pentru
Credite, condus de Byrd. Leahy şi Byrd au jucat în faţa opiniei publicului rolurile de „adversari”,
dar în realitate au lucrat la aceleaşi proiecte. Aceeaşi mascaradă se petrece în parlamentele
tuturor ţărilor. Byrd, un dependent de cocaină, s-a lăudat de multe în faţa unor oameni pe care îi
considera „siguri” de felul în care i-a controlat mintea Preşedintelui Jimmy Carter pe vremea
când era „confidentul şi consultantul” acestuia. Vocea hipnotică a lui Byrd a devenit „vocea lui
Dumnezeu” în faţa lui Carter, care era credincios şi se ruga să fie „ghidat” de divinitate.
Metodele de tortură şi control mental la care a fost supusă Cathy au continuat în diferite agenţii
guvernamentale din Statele Unite, inclusiv la centrul Spaţial NASA de la Huntsville, Alabama,
în care ea, şi mai târziu fiica ei Kelly, au fost folosite pentru turnarea unor filme pornografice.
Da, NASA se ocupă şi cu aşa ceva. Religiile sunt folosite în permanenţă pentru a-i manipula pe
oameni, inclusiv ca o acoperire „respectabilă” pentru tortură şi control mental. Unul din centrele
în care a continuat programarea minţii lui Cathy a fost Salt Lake City, Utah, cartierul general al
bisericii mormone. O altă instituţie pentru crearea de sclavi controlaţi mental este Charm School
(n.n. textual: Şcoala Farmecelor) din Youngstown, în Ohio. Aceasta este o „şcoală” a sclavilor
sexuali, în care Cathy, Kelly şi numeroşi alţi copii de ambele sexe au fost torturaţi şi abuzaţi prin
şocuri electrice, privare de somn şi traume sexuale. Cathy susţine că „guvernatorul” şcolii Charm
era unul din membrii familiei de bancheri Mellon (alţi prieteni apropiaţi ai Windsor-ilor). Alţi
oameni faimoşi implicaţi au fost deputatul Jim Traficant şi Dick Thornburgh, la acea vreme
Guvernator al Statului Pennsylvania, iar mai târziu procuror general al SUA şi secretar al
Naţiunilor Unite. La fel ca mulţi alţi oameni cu care am vorbit personal sau despre care am citit,
Cathy susţine că o bună parte a programului de tortură la care a fost supusă s-a desfăşurat în
Disneylandul din California şi în cel din Florida. Deschiderea Parcului Disney de lângă Paris a

254
avut drept scop continuarea acestui program de creare de sclavi inclusiv în ţările europene.
Compania Disney este una din marile operaţiuni ale Frăţiei, filmele şi parcurile sale tematice
fiind perfecte pentru a crea iluzii şi a induce o confuzie şi mai mare în mintea multiplilor. În
aceste parcuri se desfăşoară (când sunt închise) ritualuri satanice şi şedinţe de programare prin
generarea de traume. Copiii care vizitează parcul sunt studiaţi discret şi unii dintre ei sunt răpiţi,
„pierzându-se” în mulţime. Un exemplu tipic de poveste pentru copii plină de simboluri ale
programării mentale este Vrăjitorul din Oz. Cuvântul „Oz” este o prescurtare a lui Osiris. Unii
sclavi sunt supuşi torturii cu ajutorul „penisului de aur al lui Osiris”. Povestea Vrăjitorul din Oz a
fost publicată în anul 1900 de Frank Baum, un membru al Societăţii Teozofice a lui Madame
Blavatski. În anul 1939 s-a făcut prima ecranizare a poveştii, care este plină de simboluri
satanice, ale şcolilor misterelor şi din sfera controlului mental. Fritz Springmeier şi Cisco
Wheeler includ o analiză superbă a poveştii în cartea lor, Formula Iluminaţilor de creare a
sclavilor nedetectabili cu mintea complet controlată. Printre alte centre de programare se numără
Las Vegas, în Nevada, şi întreaga regiune din jur. Este folosită în acest scop tematica fantastică a
cazinourilor din Vegas, precum MGM Grand, iar unul din târgurile în care sunt licitaţi sclavii
este situat la circa 32 de kilometri de Vegas, undeva în deşert.
Cathy susţine că pe vremea când era încă o fetiţă, a fost violată, abuzată şi torturată de câţiva
oameni foarte faimoşi. De pildă, a fost violată de Pierre Trudeau, primul ministru al Canadei o
lungă perioadă de timp, care fiind iezuit, a lucrat îndeaproape cu Vaticanul. A fost de asemenea
violată de Gerald Ford, când acesta era deja preşedinte. A fost violată de Ronald Reagan, tot în
timpul preşedinţiei acestuia, şi a fost violată cu brutalitate, de nenumărate ori, de Dick Cheney,
Şeful Personalului de la Casa Albă în timpul lui Ford şi Secretarul Apărării sub George Bush.
Cathy poate descrie biroul de la Casa Albă al lui Dick Cheney până în cele mai mici detalii. Cine
acceptă aceste dovezi, extrem de detaliate, nu poate decât să tragă concluzia că Cheney, la fel ca
Bush, are o minte profund dezechilibrată, capabilă de violenţă şi crimă. Cathy susţine că Cheney
i-a spus la un moment dat: „Aş putea să te ucid cu propriile mele mâini. Nu ai fi prima, şi cu
siguranţă nici ultima”. Aceştia au fost oamenii politici care au declanşat războiul din Golf pentru
a demonstra că „violenţa nu aduce nimic bun”! Una din „distracţiile” favorite ale lui Cheney,
Bush şi alţii ca ei este aşa-numitul „Cel mai Periculos Joc”. Acesta constă în ameninţarea cu
moartea a unor sclavi ca şi Cathy, cu mintea controlată de agenţiile guvernamentale, care sunt
lăsaţi să „fugă” apoi într-o pădure, de regulă în zone militare strict păzite, precum Lampe, în
Missouri, sau Mount Shasta, în California, înconjurate de garduri înalte care nu permit nimănui
să scape. George Bush, omul care a făcut apel la o „Americă mai bună şi mai blândă”, Dick
Cheney şi Bill Clinton pornesc apoi în urmărirea lor. Când sunt prinşi, sclavii sunt violaţi cu
brutalitate, iar uneori ucişi. Din câte spune Cathy, Mount Shasta reprezintă „Cel mai mare lagăr
de concentrare pentru sclavi cu mintea controlată pe care îl cunosc”. Aici, ea a avut ocazia să
vadă imensa flotă de elicoptere negre fără însemne despre care cercetătorii susţin că fac parte din
armata privată a Frăţiei, care va fi folosită pentru vânarea disidenţilor atunci când va sosi
momentul loviturii de stat. Aceste elicoptere au fost observate frecvent în cazurile de răpiri de
către „extratereştri” şi în cele de mutilări ale vitelor. Cathy afirmă că aceste operaţiuni militare şi
de control mental sunt acoperite, între altele, de festivalul de muzică country de la Lake Shasta.
Cathy a fost forţată să se mărite cu un satanist care se ocupă cu controlul mental pe nume Wayne
Cox, un membru al formaţiei de muzică country Jack Greene. Greene este el însuşi satanist şi
agent CIA. Misiunea lui Cox era să continue să o traumatizeze, pentru a-i compartimenta şi mai
puternic mintea. Într-o noapte, Cox a dus-o la ruinele gării Union Railway Station din Nashville,
unde a găsit la lumina lanternei un cerşetor adormit. El i-a spus să „îl sărute de adio pe
vagabond”, după care l-a împuşcat în cap. Ca şi cum scena nu ar fi fost suficient de oribilă, a
scos o macetă şi i-a tăiat mâinile, după care l-a aşezat într-un sac de plastic. Cathy a afirmat în
nenumărate rânduri, în conferinţe publice, că Wayne Cox este un ucigaş în serie care taie
invariabil mâinile victimelor sale, ca o semnătură satanică. Într-un interviu publicat în revista
Contact, ea povesteşte:

„Prin anul 1978, Wayne Cox, primul meu controlor desemnat, obişnuia să dezmembreze
într-o manieră rituală tot felul de vagabonzi, copii ai străzii şi alte victime ‚care nu
255
 trebuiau ratate’, distribuind apoi părţile secţionate din reşedinţa sa de la Chatham,
Louisiana, către diferite capitale ale satanismului, inclusiv pe ruta ‚Little Rock -
Missouri’”.

Cathy susţină că agenţiile guvernamentale cunosc toate aceste lucruri, dar îi acordă imunitate,
căci Cox lucrează pentru ele. Cu ocazia respectivă, el a dus-o pe Cathy într-un alt loc din ruinele
gării, turnul vechiului depou, unde îi aşteptau Jack Greene, membrii bandei sale şi alte persoane
îmbrăcate în robe negre. Stăteau cu toţii aşezaţi în jurul unui altar îmbrăcat în piele neagră.
Camera era drapată cu catifea roşie şi decorată cu lumânări aprinse. Cathy a fost condusă pe
altar, unde a fost violată şi torturată, în timp ce sataniştii practicau un ritual de magie neagră care
implica acte sexuale, băut de sânge şi canibalism. Câţiva ani mai târziu, când s-a măritat cu un
alt agent CIA, Alex Houston, acesta a silit-o să rămână gravidă şi să avorteze de mai multe ori,
pentru ca fetuşii să poată fi folosiţi în ritualuri satanice.

Bohemian Grove (Pădurea Ţiganilor)

Există un teren folosit pentru practici sexuale de diferiţi politicieni de frunte din America şi din
alte ţări, de mafioţi, bancheri, oameni de afaceri, personaje celebre din show-biz, etc., care sunt
iniţiaţi ai Frăţiei Babiloniene. Acesta este cunoscut sub numele de Bohemian Grove (Pădurea
Ţiganilor) şi este situat la 130 de kilometri nord de San Francisco, în apropiere de Monte Rio,
de-a lungul râului Russian River, în Sonoma County. Am vizitat această zonă în anul 1997, iar
când i-am spus recepţionerei unde mă duc, aceasta m-a avertizat cu toată seriozitatea să fiu foarte
prudent, căci alte persoane care au făcut investigaţii la faţa locului au dispărut apoi fără urmă. În
acest loc, Cathy şi alte persoane pe care le-am interogat mi-au spus că au fost supuse unor
perversiuni de către diverşi torţionari. Acestea includeau ritualuri sataniste, torturi, sacrificii de
copii şi ceremonii de băut sânge. Locul în care se petrec aceste orori este o zonă de circa 2700 de
acri înconjurată de sequoia. Iată ce spune Cathy în cartea ei: „Sclavii mai vârstnici sau ale căror
programe mentale începeau să se destrame erau ucişi ritual în pădurile din jurul Pădurii Ţiganilor
şi mi-am dat seama că nu este decât o chestiune de timp până când îmi va veni rândul”. Ea
povesteşte că în pădure se află un conac cu mai multe camere folosite pentru diferite perversiuni.
Una dintre ele se numeşte Camera Neagră, alta Camera Acoperită cu Piele, există o Cameră a
Necrofililor şi o Cameră Subterană (n.n. underground în limba engleză), pe care se află o plăcuţă
pe care scrie: U.N.derground”. Am avut ocazia să văd o fotografie luată cu camera ascunsă a
unor oameni îmbrăcaţi în robe la Bohemian Grove, stând în picioare în jurul unui foc mare şi
închinânduse în faţa unei bufniţe cu o înălţime de 13 metri (vezi secţiunea cu ilustraţii). Bufniţa
este simbolul lui Moloh sau Moleh, un aspect al lui Nimrod/Baal. Moloh solicită sacrificii de
copii. El a fost zeitatea în onoarea căreia ardeau copii babilonienii, ebraicii, canaaniţii, fenicienii
şi cartaginenii. Această fotografie reprezintă o dovadă vizuală a afirmaţiilor făcute de-a lungul
anilor că în acest loc se practică ritualuri druidice, de către oameni îmbrăcaţi în robe roşii, care
mărşăluiesc în jurul focului şi cântă incantaţii aduse Marii Bufniţe, adică lui Moloh. Cuvântul
latin pentru bufniţă era sinonim cu cel pentru vrăjitoare. Grecii considerau bufniţa animalul sacru
al Atenei, „Zeiţa mesopotamiană a Ochiului”. Imagini ale acestei zeiţe cu ochii de bufniţă au fost
găsite în întreaga regiune a Orientului Mijlociu. Bufniţa a fost de asemenea totemul lui Lilith,
simbolul liniilor genealogice transmise pe linie maternă, dar şi al triplei zeiţe a Lunii. Bufniţa
este simbolul sub formă de pasăre al vrăjitoarelor, folosit inclusiv în sărbătoarea de Halloween.
Simbolismul ochiului care vede noaptea şi are un unghi vizual de 360 de grade este caracteristic
inclusiv Frăţiei. Aceşti iniţiaţi ai Frăţiei, faimoşi în lumea întreagă, obişnuiesc să ardă la
începutul ritualurilor lor o efigie celtică împletită din răchită, care simbolizează „religia” lor.
Populaţia Marii Britanii a fost manipulată să facă acelaşi lucru la data de 5 noiembrie a fiecărui
an, când sunt arse efigii ale lui Guy Fawkes pentru a comemora data la care acesta a încercat să
arunce în aer Parlamentul.
În iulie 1993, un ziar local, The Santa Rosa Sun, a publicat un articol despre Cultul Canaanului şi
despre legenda lui Moloh de la Bohemian Grove, dar aşa cum era de prevăzut, ancheta poliţiei
făcută pentru a cerceta pretinsele alegaţii de crimă nu a condus la nici un rezultat. Participanţii
regulaţi la ceremoniile de la Bohemian Grove sunt cunoscuţi sub numele de grovers. Printre ei se
256
numără George Bush, Gerald Ford, Henry Kissinger, Dick Cheney, Alan Greenspan
(preşedintele Rezervei Federale), Jack Kemp (cel care a participat alături de Bob Dole la
alegerile din anul 1996 pentru preşedinţia Statelor Unite), Alexander Haig, fostul secretar al
apărării, Casper Weinberger şi George Shultz, foşti secretari de stat, precum şi o listă nesfârşită
cu cei mai faimoşi politicieni, oameni de afaceri, jurnalişti şi oameni din show-biz din întreaga
lume (nu doar din America). Steve Bechtel, preşedintele celei mai mari companii de construcţii
din lume a participat la ceremoniile de la Bohemian Grove din anii 80, când compania sa
beneficia de contracte masive primite de la Banca Mondială, al cărei preşedinte era A.W.
Clausen, un alt grover. Potrivit cercetătorilor, există o listă de aşteptare de aproximativ 1500 de
persoane care de-abia aşteaptă să plătească taxa de iniţiere de 2500 de dolari şi o taxă anuală de
600 de dolari. Aceasta este „tabăra de vară” şi centrul satanic al Elitei care conduce planeta, unde
se iau multe decizii reale, înainte ca ele să devină publice. Am o fotografie făcută în anul 1957
în care apar Ronald Reagan şi Richard Nixon stând la o masă, la Bohemian Grove, alături de dr.
Glenn Seaborg, un cercetător implicat în descoperirea plutoniului, care a fost participat la
Proiectul Manhattan de producere a bombelor atomice care au fost aruncate asupra Japoniei. Era
prezent de asemenea dr. Edward Teller, „părintele bombei cu hidrogen”. Atât Reagan cât şi
Nixon au făcut parte din acest club satanic timp de mai bine de 40 de ani şi au devenit preşedinţi
ai Statelor Unite. De fapt, toţi preşedinţii republicani începând cu Herbert Hoover (1945) au fost
membri ai acestui club, la fel ca majoritatea celor democraţi (inclusiv Bill Clinton).
Sonoma County, situată în apropiere de Bohemian Grove, este locul în care a fost ucisă de
satanişti Polly Klaas, o fetiţă de 12 ani, în octombrie 1993. Fetiţa a fost răpită din pat, în timp ce
mama şi sora ei dormeau în camera alăturată. Bunicul ei, Joe, a susţinut public o carte intitulată
Ruperea cercului abuzurilor rituale satanice, scrisă de fostul satanist Daniel Ryder, care în
acesta expunea legăturile care există între satanişti şi programele ultrasecrete de control mental
MKUltra şi Monarch. Deşi s-a găsit un ţap ispăşitor, după toate aparenţele nevinovat, toate
dovezile indicau către sataniştii care doreau să se răzbune pe bunicul lui Polly. A existat o femeie
care a declarat la poliţie că a scăpat dintr-un sabat al vrăjitoarelor ţinut în Sonoma County şi că
Polly ar fi putut fi ucisă în cadrul festivalului satanic de Halloween care a ţinut cinci zile. A mai
spus că Polly ar putea fi descoperită lângă Pythian Rode, pe Autostrada 12, într-un loc situat în
apropiere de un domeniu de 1600 de acri numit Beltane Ranch. FBI-ul nu a ţinut cont de
declaraţiile femeii, dar corpul fetiţei a fost găsit într-adevăr mai târziu lângă Pythian Road. Polly
fuseseagresată sexual şi decapitată, deşi autorităţile au susţinut că nu a fost decât strangulată.
Bărbatul care a răpit-o, Richard Alan Davis, nu a fost nici măcar acuzat de crimă de către
procurorul Districtului Sonoma, decât după protestele ofiţerilor de poliţie.
Unul din agenţii care au controlat-o pe Cathy O’Brien a fost colonelul Michael Aquino, un om
cheie în Departamentul pentru Războiul Psihologic din serviciile secrete ale armatei. Am vorbit
despre el în ultimele mele trei cărţi, arătând că este liderul Bisericii Satanice autointitulată
Templul lui Set, o organizaţie inspirată de liderul fascist SS Heinrich Himmler. Când a apărut
dezvăluirea că războiul psihologic al armatei SUA este condus de un lider neo-nazist, răspunsul
oficial a fost că armata nu este interesată de convingerile religioase ale nimănui, acestea fiind o
opţiune individuală. Aşa cum avea să descopere sărmana Cathy, oamenii ca Aquino sunt mai
presus de lege, căci chiar ei sunt cei care controlează legea, mergând până la Preşedintele
Statelor Unite şi dincolo de acesta. Soţia lui Aquino, care lucrează alături de el, poartă numele de
Lilith Sinclair. Lilith este simbolul liniilor genealogice reptiliene, iar despre familia Sinclair/St
Clair am tot vorbit. Ea a fost cea care a fondat Lilith Grotto (n.n. Grota lui Lilith) în cadrul
Bisericii lui Satana (înfiinţată şi condusă de Anton LaVey) şi este membră a Consiliului celor
Nouă, forul care conduce această biserică. „Consiliul celor Nouă” este structura clasică de
conducere pe care o regăsim în toate organizaţiile sataniste/Frăţiei. Biserica lui Satana a lui
LaVey reprezintă un exemplu elocvent al legăturii strânse care există între satanism şi
programele de control mental. Statele Unite au devenit sediul unor organizaţii satanice inspirate
de cele din Europa, Orientul Mijlociu, etc. Principalele centre ale satanismului şi ale Frăţiei sunt
de multă vreme New York-ul şi California. Statul California (în special San Bernardino Valley) a
fost invadat la începutul secolului XX de haitienii care practicau voodoo, dar şi de sataniştii din

257
Europa, America de Sud şi Cuba. Anton LaVey, un adept al lui Aleister Crowley, a fost cel mai
faimos dintre aceşti satanişti. În anul 1966, el a fondat Biserica lui Satan. Bunica pe linie maternă
a lui LaVey a venit din Transilvania, ţinutul legendar al „vampirilor” care sug sânge. De mic,
LaVey adora filmele de groază. Se spune că el a fost cel care a descoperit-o pe Marilyn Monroe
lucrând în cluburile de noapte şi care şi-a folosit contactele pentru a face din ea o vedetă de
cinema. LaVey a avut legături cu nume mari din politică, afaceri şi show-biz, inclusiv cu
Preşedintele John F. Kennedy, cu Frank Sinatra, Sammy Davis Jr, Peter Lawford şi Jayne
Mansfield. Sammy Davis a fost unul din primii membri ai Bisericii lui Satan, iar Jayne
Mansfield a fost mare preoteasă. Michael Aquino de la Departamentul pentru Războiul
Psihologic din serviciile secrete ale armatei a lucrat împreună cu LaVey, dar s-au certat, iar
Aquino şi-a lansat propria sa sectă, Templul lui Set. La ora actuală, sediul acesteia se află la
Austin, în Texas, statul condus de George W. Bush, fiul „marelui om”.
Împreună cu „soţul” ei, Wayne Cox, Cathy a conceput un copil, Kelly, care a fost folosit de
Frăţie la fel ca şi mama sa. Kelly a fost violată de nenumărate ori de către George Bush şi Dick
Cheney. În timpul cercetărilor mele m-am izbit în repetate rânduri de acuzaţii de satanism şi
pedofilie la adresa lui George Bush. În cartea sa, Acoperirea lui Franklin: abuzuri împotriva
copiilor, satanism şi crime în Nebraska, senatorul John W. DeCamp a expus o grupare din
Omaha care practica abuzarea copiilor, condusă de fruntaşul republican Lawrence King. Acesta
a fost cel care a cântat imnul naţional la Convenţiile Republicane din 1984 şi 1988, dar a fost
închis mai târziu pentru furtul a 40 de milioane de dolari din banca Franklin Credit Union. În
timpul anchetei, DeCamp a dezvăluit ce se întâmpla în cercul sataniştilor, din care făceau parte
şefii poliţiei locale şi Harold Andersen, redactorul-şef al ziarului local The Omaha World
Herald. La unele din „petrecerile” pedofile organizate de aceştia a luat parte şi… George Bush.
O altă activitate care a avut legătură cu Bush a fost aşa-numita Operaţiune Brownstone. În timpul
administraţiei Bush a existat o clădire din cărămidă (n.n. brownstone) situată în apropiere de
Washington DC folosită pentru a compromite politicieni de vârf prin asigurarea de copii în
vederea practicării de perversiuni sexuale şi filmarea acestora. Când Bush a sosit într-o vizită
prezidenţială în Australia, în decembrie 1991, revista Inside News a scris un articol intitulat:
„Este George Bush liderul mondial al abuzurilor împotriva copiilor?”. Abuzurile practicate de
Bush împotriva copiilor le sunt binecunoscute tuturor celor care şi-au dat o osteneală cât de mică
să cerceteze cazul. Nici măcar nu trebuie să mergi prea departe ca să descoperi adevărul. Atât
Cathy cât şi Kelly au fost forţate să practice sex cu animale în faţa unor camere de luat vederi, la
ordinele Preşedintelui Ronald Reagan. În cartea sa, Cathy povesteşte că nimic nu-i plăcea mai
mult „Unchiului Ron” decât să privească asemenea filme video, care erau cunoscute sub numele
de „Poveştile citite înainte de culcare de Unchiul Ronnie”. Filmele au fost produse şi regizate de
pornograful personal al lui Reagan, Michael Dante (cunoscut şi sub numele de Michael Vitti).
Cathy susţine că Dante are legături cu Mafia şi cu CIA (care reprezintă aceeaşi organizaţie la
vârf), fiind un asociat apropiat al unor politicieni precum Guy VanderJagt, Gerald Ford, Dick
Thornburgh, Jim Traficant şi Gary Ackerman. Dante a fost cel care a instalat camerele minuscule
de luat vederi care au înregistrat activităţile sexuale ale politicienilor din SUA şi din străinătate
pentru ca aceştia să poată fi şantajaţi şi siliţi să accepte Agenda Frăţiei. Nenumăraţi lideri din
lumea în care trăim acţionează împotriva intereselor celor care i-au ales, pentru a nu le fi
demascate activităţile şi preferinţele sexuale. Cathy vorbeşte de asemenea despre un alt
pornograf personal al lui Reagan, celebrul Larry Flint, cel care a lansat revista pornografică
Hustler. Mai târziu, a devenit el însuşi personajul unui film de la Hollywood, intitulat Procesul
Larry Flint. Şi acesta are legături strânse cu CIA, Mafia şi Vaticanul. Bill Clinton a fost el însuşi
compromis în acest fel, de către şeful său – pardon, „adversarul” său – George Bush. Scena s-a
petrecut în Lampe, Missouri, la o instituţie în care se practicau programe de control mental
numită Swiss Villa. Cathy susţine că Bush i-a ordonat fiicei sale, Kelly, să-i facă sex oral lui
Clinton, în timp ce acesta îi făcea acelaşi lucru ei. Iată dialogul pe care îl descrie ea, între Clinton
şi Bush:

„Clinton a ieşit de sub mine şi i-a spus lui Bush, căutând din priviri camera de luat vederi:
‚Nu trebuia să faci asta. Oricum, sunt de partea ta. Nu ai de ce să mă compromiţi’. Se
258
 pare că el se referea la tehnicile de şantaj practicate de elita Ordinului Trandafirului.
Liderii lumii sunt întotdeauna ţinuţi sub control prin filmarea unor activităţi sexuale bizare,
la fel ca experienţa pe care am trăit-o personal la Bohemian Grove”. (Ordinul
Trandafirului este o altă societate secretă elitistă a Frăţiei)

După această întâlnire, Bush şi Clinton au discutat de fiica lui Clinton, Chelsea. Bush s-a oferit
să „o deschidă”. Clinton i-a răspuns că va trebui să discute cu nevastă-sa, Hillary, şi cu
vicepreşedintele Al Gore. Gore este în sine un personaj fascinant. Doi satanişti din grupuri
diferite au declarat că el este dependent de băutul de sânge. Arizona Wilder, Zeiţa Mamă a
Frăţiei care a scăpat din ghearele acestora, mi-a spus că l-a văzut pe Gore la ritualurile
sacrificiale schimbându-şi forma în reptilă. Mulţi iniţiaţi satanici au această dependenţă de
adrenalina din sângele victimelor, secretată de organism chiar înainte de sacrificare. Această
substanţă este produsă de glanda pineală în timpul perioadelor de teroare. Cathy susţine că ea şi
Kelly au fost violate inclusiv de primul ministru canadian Brian Mulroney, un om dependent de
sexul cu sclavele controlate mental. Multe mame şi fiicele lor (cu minţile controlate) sunt
transportate regulat la Cascada Niagara, chiar lângă graniţa dintre Statele Unite şi Canada, pentru
a fi violate de acesta. Mulroney a fost cel care le-a impus canadienilor Tratatul de Liber Schimb
cu Statele Unite (NAFTA), care urmează să se transforme în Uniunea Americană, după modelul
Uniunii Europene. Tratatul a fost contrasemnat de colegul lui Mulroney, violatorul George Bush,
iar mai târziu de Bill Clinton. La ordinele ataşatului personal al Preşedintelui Reagan, Philip
Habib, Cathy a fost forţată să facă de câteva ori sex şi cu marioneta Frăţiei, regele Fahd al
Arabiei Saudite. Familia regală saudită este cea care le-a impus arabilor una din religiile cele mai
brutale, pe care membrii ei nici nu se gândesc să o respecte. Una din ocupaţiile americanilor este
şi vânzarea de sclavi cu mintea controlată către Arabia Saudită, Mexic şi alte ţări, pentru a
finanţa cu banii astfel obţinuţi diferite operaţiuni sub acoperire ale Noii Ordini Mondiale.
Programul de control mental la care a fost supusă Cathy era atât de puternic încât a fost
„promovată”, devenind „model prezidenţial”, denumire generică ce se referă la acei sclavi
controlaţi care lucrează direct cu oameni de la Casa Albă şi de la Pentagon. Cathy a fost folosită
pentru a transmite mesaje între Reagan, Bush şi diferiţii asociaţi din străinătate ai acestora,
precum preşedintele mexican Miguel De La Madrid sau Manuel Noriega din Panama, un agent
CIA sub acoperire care a sprijinit comerţul ilegal cu droguri practicat de Guvernul Statelor Unite.
Cathy povesteşte că a luat parte la o petrecere la care au participat ofiţeri ai forţelor aeriene SUA
şi soţiile lor, baroni ai drogurilor precum portoricanul Jose Busto şi „eroul” (mi se face greaţă)
scandalului Iran-Contra (droguri contra arme) Oliver North. La etaj se aflau Noriega, Michael
Aquino şi senatorul Allen Simpson, „republicanul” de Wyoming. Exact în această perioadă,
George Bush lansa „războiul împotriva drogurilor”, pentru „a-i salva pe copiii americani”.
Acelaşi lucru avea să-l facă mai târziu Bill Clinton, vestit pentru dependenţa sa de cocaină.
Cathy povesteşte că l-a întâlnit pe Bill Clinton în câteva rânduri, iar odată acesta şi-a convins un
suporter, pe Bill Hall, să se implice în comerţul cu droguri. Clinton i-a spus lui Hall să nu- şi facă
probleme, căci „întreaga operaţiune era controlată de Reagan”. Iată cum descrie în cartea ei
Cathy conversaţia dintre cei doi:

„Noi deţinem controlul asupra industriei drogurilor, deci şi asupra lor [traficanţilor şi
cumpărătorilor]. Tot ce ai de făcut este să îl controlezi pe cel de sub tine, iar unchiul
[Unchiul Sam, Guvernul Statelor Unite] va avea grijă să te acopere. Ce ai de pierdut? Nu
există nici cel mai mic risc. Nimeni nu-ţi poate face nimic. Şi dacă mai pică ceva din
camion (Clinton începe să râdă şi mai prizează un nas de cocaină), nu ai decât să faci
curat”.

În aceeaşi noapte, Cathy a fost dusă de soţia lui Bill Hall să o cunoască pe Hillary Clinton, la vila
de oaspeţi a lui Hall. Acolo, Hillary (o altă consumatoare de cocaină) a făcut sex oral cu ea şi a
insistat să îi facă acelaşi lucru. Atât Preşedintele Clinton cât şi Prima lui Doamnă ştiau foarte
bine ce se întâmplă, inclusiv faptul că O’Brien nu era decât o sclavă controlată mental.
Vicepreşedintele Al Gore cunoştea şi el toate aceste lucruri, dar cu toţii păstrau tăcerea, căci
259
făceau parte din sistem. Hillary Clinton este o Iluminată de gradul şase, care se ocupă cu magia
neagră şi cu programele de control al sclavilor. Cathy a acţionat în repetate rânduri ca mesager
robotizat al Clinton-ilor, aşa cum a afirmat public de mai multe ori. Clinton şi Bush joacă rolul
unor adversari aflaţi în partide politice „diferite”, dar în realitate sunt în aceeaşi barcă. Cathy
O’Brien susţine că poate confirma din experienţa ei directă ceea ce eu şi numeroşi alţi cercetători
afirmăm de ani de zile: că adevăratul preşedinte al SUA în timpul „administraţiei Reagan” a fost
Bush. A urmat propria sa administraţie, după care a continuat să tragă multe sfori inclusiv în
timpul „administraţiei Clinton”, primind, desigur, ordine de la o autoritate superioară. Cathy
povesteşte că i-a întâlnit pe Bush şi pe Clinton împreună cu mulţi ani înainte ca Bill Clinton să
fie măcar nominalizat la preşedinţie. Odată, i-a întâlnit la Swiss Villa din Lampe, Missouri.
„Clinica medicală” din această localitate este un centru CIA în care se fac cercetări asupra
experienţelor de moarte clinică. Aflată sub influenţa programului de control mental, Cathy a
transportat o cantitate mare de cocaină în această locaţie, unde i-a întâlnit pe cei doi viitori
preşedinţi:

„… L-am observat apoi pe Guvernatorul Statului Arkansas, Bill Clinton, aflat la o masă,
alături de Hillary şi de vicepreşedintele de atunci, George Bush. Aceştia le-au dat ordin
celor doi „soldaţi de jucărie” din forţele speciale [cu mintea controlată], care au
transportat cocaina în interiorul clinicii medicale. Programatorul meu [agentul care îi
controla mintea lui Cathy], senatorul Robert Byrd, mi-a spus că Bush şi ceilalţi lideri
republicani l-au pregătit pe „democratul” Bill Clinton pentru cazul în care poporul
american se va sătura de guvernarea republicană şi va dori să facă o schimbare în viaţa
politică. Clinton asculta fără crâcnire toate ordinele lui Bush. Dat fiind că implementarea
„Noii Ordini Mondiale” (concept introdus pentru prima oară de Hitler) nu presupunea
decât un singur partid politic, ar merita să ne punem întrebări în legătură cu agenda
campaniei prezidenţiale a lui Clinton din anul 1992. Managerul campaniei sale
prezidenţiale a fost James Carville, în timp ce managerul campaniei prezidenţiale a
‚adversarului’ său, George Bush, a fost Mary Matalin, soţia lui Carville!”

O altă conexiune Clinton-Bush este pasiunea lor comună pentru vânarea unor sclavi cu mintea
controlată, bărbaţi, femei şi copii deopotrivă, în cadrul aşa-numitului Cel Mai Periculos Joc.
Cathy descrie una din experienţele ei de la Swiss Villa, în care a fost vânată cu câini de către
Clinton şi Bush, împreună cu fiica ei, Kelly, şi cu doi „soldaţi de jucărie”, din care unul avea
trăsături de italian:

„Swiss Villa părea goală. La liziera pădurii se aflau însă George Bush şi Bill Clinton, cu
puştile şi câinii de vânătoare pregătiţi, gata să înceapă ‚Cel Mai Periculos Joc’ (Clinton
împărtăşea întru totul pasiunea nebună a lui Bush de a vâna oameni)… Bush şi Clinton
erau îmbrăcaţi la fel, în pantaloni de camuflaj, cizme de armată şi bonete militare cu
însemne criptice. De data aceasta, însemnul portocaliu de pe boneta lui Bush era
‚Vânătorul de cerbi’. Pe boneta albastră a lui Clinton scria: ‚Ţinteşte sus’, sub care se
afla imaginea unei puşti. Clinton părea ciudat cu puşca sa de vânătoare, dar Bush arăta
exact ca un lunetist de elită cu armamentul său sofisticat.
- Regulile jocului sunt simple, i-a spus Bush lui Clinton, declanşându-mi cu o parolă
programul specific Celui Mai Periculos Joc.
Clinton l-a întrerupt şi mi-a spus:
- Ia-o la fugă. Noi o să te vânăm.
Bush a continuat:
- De data aceasta, jocul se va numi ‚Vânătoarea fecioarei’ (Clinton a chicotit), iar
fecioara este ea. A arătat către Kelly, care se afla în braţele mele. Dacă te prind, ea este
a mea.
Clinton:
- O să ai destul timp să te joci cu câinii, în timp ce noi (şi-a băgat un cartuş pe ţeavă, ca
să fie mai expresiv)… o să ne ocupăm de jocul cel mare. L-a privit apoi cu subînţeles pe
„soldatul de jucărie’ cu faţa ca de ceară. Cei din lumea lor folosesc frecvent expresia

260
 ‚soldaţi de jucărie’ cu referire la tinerii din forţele speciale, complet robotizaţi, care
operează în cadrul proiectului Noii Ordini Mondiale.
Cei doi tineri au luat-o la fugă prin pădure. Am început să alerg şi eu, ţinând-o strâns pe
Kelly. După hămăitul câinilor, mi-am dat seama că nu mi-au lăsat prea mult timp înainte
să le dea drumul. Cei cinci câini de vânătoare ne-au prins imediat şi ne-au înconjurat.
Unul din câini a apucat-o de picior pe Kelly, aşa că lam lovit. Eram convinsă că
animalele ne vor sfâşia înainte ca Bush şi Clinton să apuce să ajungă la noi. Aceştia
erau angrenaţi într-o conversaţie serioasă, când Bush s-a uitat către noi, a zâmbit şi i-a
spus lui Clinton:
- E a mea. A arătat către Kelly. De altfel, întotdeauna mi-a aparţinut. Dă-i drumul.
Pe când treceam pe lângă Clinton, care părea pierdut în gânduri, acesta a murmurat:
- Credeam că o să ţi-o tragi cu un câine sau ceva de genul ăsta.
Ne-am întors în tăcere şi ne-am îndreptat către două elicoptere. Clinton a deschis uşa
unuia dintre ele şi l-a împins înăuntru pe soldatul cu trăsături de italian.
- L-am prins pe ăsta, a spus el. O să îl punem să sară în gol.
- Vino, micuţo, i-a spus Bush lui Kelly. Poţi să stai în poala Unchiului George.
A pus-o pe Kelly în poală, în timp ce Clinton s-a urcat în faţă, alături de pilot, care a
pornit motorul elicopterului.
- Dă-i drumul pe deasupra lacului, Jake, i-a spus Bush pilotului.
Când am ajuns deasupra lacului, Bush a împins-o pe Kelly şi a deschis uşa elicopterului.
Vântul puternic îi flutura părul grizonat. El i-a ordonat soldatului să se ridice.
- Dă-ţi drumul, i-a spus el. Este un ordin.
- Da, domnule, i-a răspuns soldatul, aruncându-se de sus, fără paraşută. Am privit cu
oroare cum se scufundă în apă, fără să mai revină la suprafaţă…”.

Vă temeţi cumva că Statele Unite şi-ar putea pierde libertatea? O, Doamne! Statele Unite nu au
fost niciodată libere. Sclavii controlaţi mental sunt programaţi să îi controleze pe alţii, iar
numărul copiilor şi adulţilor aduşi în această stare şi aflaţi în libertate este pur şi simplu fantastic.
Există armate întregi de asemenea sclavi, precum Delta Force, „soldaţii de jucărie” din Statele
Unite, şi alte grupări de „elită” (alcătuite de multe ori din psihopaţi), precum SAS sau
Regimentul Paraşutiştilor din Marea Britanie. Cuvântul „Delta” simbolizează piramida Frăţiei,
făcând referire şi la Delta Nilului, şi implicit la egiptenii din antichitate. Programele de tip
„Delta” creează în general asasini. Simplul antrenament al soldaţilor este o formă clasică de
control mental, fără să mai vorbim de celelalte experimente individuale la care sunt supuşi
aceştia. Copiii pregătiţi de mici să fie înrolaţi mai târziu în detaşamentele Delta Force
sunt supuşi unor experienţe terifiante, cu scopul de a-i face insensibili la durere şi la gândul
morţii, atât în privinţa lor cât şi a altor persoane. Una din tehnicile aplicate în acest scop constă
în apropierea sufletească între doi copii, urmată de incinerarea unuia dintre ei în faţa celuilalt.
Frăţia ştie foarte bine că dacă doreşte să preia cu forţa controlul asupra lumii trebuie să aibă la
dispoziţie o armată alcătuită din soldaţi bine antrenaţi şi cu mintea perfect controlată, astfel încât
să nu le pese ce se întâmplă cu semenii lor, inclusiv cu membrii propriilor lor familii. De ce
credeţi că există atâtea rapoarte de fii care şi-au măcelărit familiile, împreună cu tot restul satului
sau al comunităţii, în timpul războiului din Bosnia sau al carnagiilor din Algeria? Simplu: pentru
că aceşti oameni sunt controlaţi mental. La fel se petrec lucrurile şi cu „teroriştii sinucigaşi” sau
cu alte operaţiuni „kamikaze”. Chiar şi Elita politică, administrativă, militară, religioasă şi a mas-
mediei este controlată mental. La prima vedere, această programare pare nedetectabilă, dar toţi
aceşti oameni urmează o Agendă programată. Pe un nivel subconştient profund, ei sunt nişte
automate controlate de reptilieni.
Când sclavii devin expiraţi sau programarea începe să li se destrame, ei sunt ucişi. Aşa-numitele
Modele Prezidenţiale, cum a fost Cathy, rareori sunt lăsate să trăiască mai mult de 30 de ani. De
altfel, când Cathy a ajuns la această vârstă, prin anul 1987/88, i s-a spus că acesta este ultimul ei
an de viaţă. Din fericire, aşa cum explică în carte, ea şi fetiţa ei în vârstă de opt ani (la acea
vreme) au fost salvate de un om de afaceri, Mark Phillips. Acesta cunoaşte în profunzime
tehnicile de programare mentală, din perioada când a lucrat ca subcontractant civil pentru
Corporaţia Ampex, din cadrul Departamentului pentru Apărare al Statelor Unite. A avut atunci

261
contact cu oamenii de ştiinţă care conduc acest domeniu de cercetare şi i s-a permis accesul la o
cunoaştere pe care marea majoritate a psihiatrilor o ignoră, după cum scrie el în Trans Formarea
Americii. Psihiatrii, medicii şi oamenii de ştiinţă sunt ei înşişi manipulaţi mental prin suprimarea
informaţiilor care le-ar permite să înţeleagă ce se întâmplă cu adevărat. Mark Phillips afirmă că
el a fost considerat „sigur” din cauza mediului din care provenea şi a legitimaţiei de securitate pe
care o avea, aşa că a fost abordat de un anume Alex Houston, care i-a propus o afacere. Houston
era la acea dată „programatorul” lui Cathy, cu care s-a şi însurat la cererea controlorului acesteia,
senatorul Robert C. Byrd.
Alex Houston era un violator, pedofil şi traficant de droguri, fiind cunoscut ca ventriloc şi
hipnotizator care lucra în industria divertismentului. De altfel, el însuşi avea mintea programată
şi ţinută sub control de către alte persoane aflate mai sus în ierarhia puterii. Sarcina lui era să le
menţină pe ea şi pe Kelly în starea de programare, urmând instrucţiunile primite, care includeau
privare de hrană şi de apă, şi traume continue. Houston s-a folosit de turneele sale pentru a le
conduce pe Cathy şi pe Kelly la destinaţiile lor, ocazie cu care Cathy a aflat inclusiv adevărul
despre industria muzicii country din Statele Unite, şi a industriei de divertisment în general.
Astfel, ea a descoperit că muzica country era folosită ca pretext de agenţiile guvernamentale
pentru a distribui cantităţi uriaşe de droguri în societatea americană, dar şi ca acoperire pentru
operaţiunile lor de control mental. Spre exemplu, aceste agenţii au fost cele care l-au susţinut
financiar şi l-au promovat pe cântăreţul Boxcar Willie, făcând din el o vedetă a muzicii country.
Parţial, această promovare a constat într-o serie de reclame de televiziune obţinute prin tehnici de
înaltă tehnologie care aveau un efect hipnotic asupra telespectatorilor. Boxcar a devenit liderul
unui curent muzical numit „Trenul Libertăţii” – nume de cod recunoscut internaţional pentru
proiectul Monarch de creare a sclavilor controlaţi mental. Din câte se pare, numele de Boxcar
Willie nu a fost ales întâmplător, ci reprezintă în sine o afirmaţie referitoare la omul în cauză şi la
rolul pe care îl juca el. Cathy afirmă că Boxcar Willie este un violator pedofil al multor femei şi
copii cu mintea controlată, inclusiv al lui Kelly, pe care a violat-o în mod constant, în trei
instituţii pentru bolnavi mentali diferite. În plus, este implicat masiv în traficul de cocaină
controlat de agenţiile guvernamentale (el a fost cel la care a apelat Bill Hall, amicul lui Bill
Clinton, după ce acesta l-a convins că se implice în traficul de droguri). Boxcar Willie a fost cel
care a determinat mutarea „capitalei” muzicii country la Branson, Missouri, pentru a fi mai
aproape de operaţiunea CIA de trafic de droguri şi control al minţii de la Lampe.
Cathy povesteşte că foarte mulţi oameni din industria divertismentului au legături cu liderii
conspiraţiei, sau sunt controlaţi mental de aceştia. Unul din exemplele clasice este cel al lui
Marylin Monroe, amanta Preşedintelui John F. Kennedy. De altfel, amândoi aveau să fie ucişi.
Cartea lui Springmeier şi Wheeler pe tema sclaviei prin control mental afirmă că Madonna este o
astfel de sclavă. Springmeier susţine că a avut ocazia să vadă un catalog al clubului ocult
pornografic Vidimax, cu sediul în New Jersey, care oferea, printre altele, o casetă video cu
Madonna. Acest club bizar comercializează casete video cu oameni ucişi, canibalism şi sacrificii
umane. Springmeier şi Wheeler afirmă că Madonna a fost de mică o sclavă cu mintea controlată,
pe vremea când se numea Louise Ciccone şi locuia în New York East Village. Ea a fost filmată
în timp ce era violată, după care violatorul a fost sacrificat. Vidimax le-a vândut membrilor săi
această casetă video pentru preţul de 19 dolari. Dacă este adevărat ce susţin cei doi, că Madonna
suferă de sindromul personalităţii multiple, atunci cu siguranţă nu îşi mai aminteşte nimic din
această scenă. Există supravieţuitori care afirmă că Elvis Presley (membru al Societăţii
Teozofice) a fost şi el un sclav cu mintea controlată, iar Cisco Wheeler, ea însăşi o fostă sclavă
aflată în proces de recuperare, afirmă că a ajuns şi ea la această părere. Cel care îl controla pe
Elvis era impresarul său, „colonelul” Tom Parker. După moartea lui Elvis (dacă este adevărat că
a murit), Sun International Corporation a scos un album post-mortem al cântăreţului intitulat
Orion, pe a cărui copertă apărea un soare înaripat. Este vorba de un străvechi simbol egiptean şi
sumerian folosit de Ordinul Templului Oriental (OTO) şi de alte grupuri ale Frăţiei. O altă sclavă
cu mintea controlată este Barbara Streisand, lucru revelat în numeroase detalii de o altă sclavă
aflată în proces de recuperare, Brice Taylor, în cartea ei, Mulţumesc pentru amintiri. O altă
cântăreaţă cu mintea controlată este Lorretta Lynn, o sclavă a CIA. Aceasta este cauza vestitelor

262
ei probleme mentale şi emoţionale. Impresarul Lorrettei, Ken Riley, este un pedofil şi cel mai
bun prieten al manipulatorului lui Cathy, Alex Houston. Amândoi au legături strânse cu
congresmanul american de New York, „democratul” Gary Ackerman, cel care a condus o
operaţiune complexă de grafic de droguri în Long Island (după câte afirmă Cathy). O altă femeie
nominalizată de Mark Phillips în cartea sa ca fiind controlată mental este Seidina Reed, fiica
actorului-cântăreţ Jerry Reed. Seidina a fost folosită de multe ori în turnarea de filme porno
împreună cu Cathy, fiind controlată de soţul ei, sadicul David Rorick (cunoscut şi sub numele de
Dave Rowe). Rorick a fost antrenat în tehnicile de control al minţii de către Alex Houston, iar
faimosul tată al Seidinei, Jerry Reed, a ştiut totul de la bun început (din câte spune Mark
Phillips). Seidina a fost una din sclavele sexuale preferate ale prinţului Bandar bin Sultan,
ambasadorul Arabiei Saudite în Statele Unite. Cântăreţul şi actorul Kris Kristopherson, pe care
Phillips îl descrie ca pe un alcoolic şi dependent de droguri, născut într-o familie de agenţi CIA,
este el însuşi implicat în manipularea mentală a sclavilor, fiind profund dezechilibrat mental.
Cathy povesteşte în cartea sa şi a afirmat public în repetate rânduri că a fost torturată de el şi de
Michael Aquino prin aplicarea de şocuri electrice de înalt voltaj. Kirstopherson este un iezuit şi
asociat de afaceri cu senatorul Robert C. Byrd, controlorul lui Cathy. El s-a folosit de poziţia sa
pentru a se „însura” cu Cathy în cadrul unei ceremonii înscenate, deşi aceasta era măritată oficial
cu Alex Houston. Iată ce spune Cathy în cartea ei:

„… Christopherson aproape că m-a sufocat cu penisul lui, lucru care l-a excitat şi mai
tare. Scena s-a petrecut în vara anului 1987, în timpul unui alt incident legat de Byrd”.

Un alt psihopat şi traficant de droguri faimos în toată lumea este legendarul rocker Jerry Lee
Lewis, un prieten al lui Elvis Presley. Cathy povesteşte că a fost ameninţată în repetate rânduri
cu fraza: „Te vom vinde lui Jerry Lee”. Alte personaje celebre pe care foştii sclavi aflaţi în
proces de recuperare îi descriu ca fiind excesiv de brutali sunt Frank Sinatra şi Ted Kennedy,
fratele lui JFK. În timpul unei conferinţe pe tema controlului minţii pe care am ţinut-o în Statele
Unite, am cunoscut-o pe Brice Taylor, un alt fost Model Prezidenţial, la fel ca şi Cathy.
Controlorul acesteia, încă de pe vremea când nu era decât o fetiţă mică care trăia în sudul
Californiei, a fost actorul Bob Hope, un membru regulat al întâlnirilor de la Bohemian Grave.
Aceasta a lucrat mult cu Henry Kissinger, un programator extrem de specializat, şi cu Nelson
Rockefeller, cel care a fost de patru ori Guvernatorul Statului New York. Când pedofilul Gerald
Ford i-a luat locul lui Richard Nixon după Watergate, Rockefeller a fost numit vicepreşedinte al
Statelor Unite. Brice afirmă că a fost forţată să facă sex cu John F. Kennedy pe vremea când nu
avea decât 12 ani, deşi, din câte povesteşte ea: „Am fost machiată astfel încât să arăt ca de 16
ani”. Springmeier şi Wheeler îl citează şi ei pe Bob Hope în cartea lor, afirmând că este
programator de sclavi şi că a fost agent al serviciilor secrete britanice în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial, când a făcut turnee prin întreaga lume ţinând concerte pentru soldaţi. La fel ca
şi mogulul media Robert Murdoch, Hope a primit titlul de „cavaler” acordat de biserica romano-
catolică din Los Angeles, California. Cei doi au devenit Cavaleri ai Ordinului Sfântului Grigorie,
şi chiar în timp ce scriam această carte, Hope a primit un titlu onorific de cavaler din partea
reginei, ceea ce l-a ridicat pe acelaşi nivel ca şi Bush, Kissinger şi alţi câţiva aleşi pe care
Windsor-ii i-au răsplătit pentru serviciile aduse cauzei comune. Folosindu-se de carisma sa
personală, Bob Hope a atras multe nume de la Hollywood în reţea. Numele unuia din cele mai
faimoase filme ale sale este Calea către Mandalay; tabăra de vară a grupului super-elitist de la
Bohemian Grove este cunoscută sub numele de Tabăra Mandalay. Ce mai, Hollywood-ul şi
industria divertismentului sunt pline de sclavi, dar şi de programatori.
Un alt nume faimos menţionat de Springmeier şi de Wheeler în cartea lor este cel al celui mai
cunoscut predicator „creştin”, satanistul Billy Graham. Springmeier şi Wheeler citează mai mulţi
oameni care l-au văzut pe Graham „în acţiune”. Toţi afirmă că acesta foloseşte sclavi sexuali din
Proiectul Monarch şi că spală bani obţinuţi din trafic de droguri sub acoperirea misiunii sale
evanghelice. Graham este unul din oamenii Frăţiei care se ocupă cu transmiterea mesajelor între
liderii lumii. Există martori care susţin că Graham este un multiplu care îşi schimbă
personalităţile, cea pe care o văd oamenii în amvon nefiind decât una dintre ele. Există însă altele
263
care sunt foarte diferite de aceasta. „Creştinismul” este o acoperire ideală pentru foarte mulţi
satanişti şi programatori de persoane. Dr. Loreda Fox afirmă în cartea ei,
Dimensiunile spirituale şi clinice ale Sindromului Personalităţii Multiple, că: „Foarte mulţi
dintre supravieţuitorii cu care am lucrat au avut părinţi satanişti cu poziţii foarte înalte în cadrul
bisericii; mulţi dintre ei erau pastori”. Creştinismul a fost de la bun început o creaţie a Frăţiei,
fiind şi acum controlat de ea. Billy Graham, un francmason de grad 33, este prieten apropiat cu
George Bush şi Henry Kissinger. El s-a „rugat” împreună cu Bush într-o campanie extrem de
mediatizată, după care acesta din urmă a dat OK-ul pentru măcelul din Golf. Un alt prieten al lui
Graham, Allan Dulles, a fost directorul satanist al CIA care l-a finanţat pe Hitler. După război,
Dulles a fost unul din principalii arhitecţi ai Proiectelor MKUltra şi Monarch. Primele trei
cruciade creştine ale lui Billy Graham au fost finanţate de William Randolph Hearst, mogulul
presei americane şi iniţiat de grad înalt în cadrul Frăţiei. Alte turnee mondiale ale „cruciatului”
au fost finanţate de alte nume grele din rândul liniilor genealogice, precum Rockefeller, Whitney
şi Vanderbilt. Principalii membri ai Asociaţiei Evanghelice a lui Billy Graham sunt francmasoni,
printre ei numărându-se William M. Watson, preşedintele Corporaţiei Occidental Petroleum, al
cărei proprietar este un alt fruntaş al Frăţiei, Armand Hammer (Arm and Hammer – Braţul şi
ciocanul). Springmeier şi Wheeler afirmă că show-urile de televiziune ale lui Billy Graham
transmit mesaje care activează programul Monarch. Când familia lui Billy Graham a ajuns
pentru prima oară în Statele Unite era cunoscută sub numele de Frank, membrii ei fiind înrudiţi
cu Jakob Frank, liderul unei ramuri a satanismului numită sabatuanism, iar mai târziu frankism,
după numele fondatorului ei. Dovezile pe care le aduc Springmeier şi Wheeler în sprijinul
acestor afirmaţii sunt covârşitoare, acoperind nu mai puţin de 24 de pagini din cartea lor. Un
Model Prezidenţial mi-a spus că papa Ioan Paul al II-lea este un multiplu programat, lucru care
nu m-a surprins deloc.
Cathy O’Brien susţine că a reuşit să scape din Proiectul Monarch, împreună cu fiica ei Kelly,
atunci când pe scenă a apărut Mark Phillips. Acesta afirmă că a lucrat alături de Alex Houston la
o afacere de mari proporţii cu Hong Kong-ul şi China, ocazie cu care a aflat de la un reprezentant
al Ministerului Chinez al Apărării ce învârte de fapt Houston, respectiv despre implicarea lui în
proiectele CIA, în traficul de droguri, spălarea de bani, prostituţia cu copii şi sclavie. Phillips
susţine că informatorul său i-a adus dovezi bine documentate în sprijinul afirmaţiilor sale, după
care i-a spus că Houston este „un om foarte rău”, crimele sale ducând „până la Casa Albă”. Iată
ce scrie Mark Phillips în cartea sa, Trans Formarea Americii:

„Prima mea reacţie în faţa acelui ‚oficial’ a fost că Houston este prea prost şi îngălat
pentru a avea vreo legătură cu ‚serviciile secrete’ ale Statelor Unite. El mi-a contracarat
rapid acest argument, arătându-mi o fotografie a lui Houston, care avea un rânjet
demoniac pe faţă în timp ce făcea sex anal cu un copil negru, foarte mic şi foarte speriat.
Mai târziu am aflat că băiatul era haitian”.

Phillips relatează în continuare că a avut un prieten, decedat la ora actuală, care a lucrat ca
general în Divizia Serviciilor Secrete ale forţelor aeriene SUA, având legături strânse cu
eşaloanele superioare ale serviciilor secrete ale SUA, dar şi cu cele străine. Acesta i-a confirmat
că CIA face comerţ cu sclavi în toată lumea, povestindu-i inclusiv de Cathy şi de fiica ei Kelly,
două sclave aduse în stare de control mental în urma unor experienţe traumatizante. Mark
Phillips spune:

„Eram stupefiat. Primele cuvinte care mi-au ieşit din gura uscată au fost: ‚Cum pot fi
scoase aceste fete din mâinile lor?’
A zâmbit şi mi-a răspuns: ‚Eu nu aş face aşa ceva în locul tău. Chiar dacă reuşeşti să le
scoţi din mâinile lor, ce vei face cu ele?’ Înainte să-i pot răspunde, mi-a spus: ‚Ascultă, tu
ai rămas acelaşi, dar Unchiul [SUA] s-a schimbat mult. La ora actuală, CIA, FBI-ul şi
Mafia au ajuns una şi aceeaşi organizaţie, iar acum se fac presiuni şi asupra militarilor’”.

264
Phillips povesteşte că a insistat, spunându-i prietenului său că doreşte să le salveze pe cele două
fete, obţinând în cele din urmă de la acesta codurile care declanşau controlul mental (având la
bază nume şi simboluri din creştinism şi legate de Dumnezeu) şi care i-au permis să le ia cu el pe
Cathy şi pe Kelly. El continuă spunând că le-a dus pe mamă şi fiică în Alaska, lăsând
autorităţilor mesaje în care le spunea că nu are intenţia să divulge adevărul. Le-a mai spus că „le
va duce în Alaska şi că se va juca cu ele fără a le spune nimic”. Speranţa lui era să le salveze
astfel vieţile, cel puţin pentru moment. Phillips mi-a spus personal că a fost ajutat de diverşi
oameni buni din serviciile secrete, care ştiu ce se întâmplă şi doresc să scape lumea de aceşti
monştri. Din câte se pare, există un „război” în desfăşurare în interiorul serviciilor secrete. Ajuns
în Alaska, Phillips şi-a folosit cunoştinţele legate de controlul mental (fiind susţinut şi de
contactele sale secrete) pentru a de-programa mintea compartimentată a lui Cathy. Procesul a
fost incredibil de dificil, luându-i tot timpul şi durând foarte multe luni. În cele din urmă, Cathy a
început să-şi aducă aminte ce s-a întâmplat, şi Doamne!, ce istorii avea de povestit! De-
programarea lui Kelly a fost chiar mai dificilă decât cea a mamei sale, fetiţa suferind inclusiv de
un astm sever din cauza traumelor la care fusese supusă. Expertul CIA în controlul minţii dr.
Louis Jolyon West a făcut mari eforturi să le smulgă pe Cathy şi pe Kelly de lângă Mark. În cele
din urmă, autorităţile s-au folosit chiar de „lege” pentru a-şi asigura din nou controlul asupra
celor două femei. Kelly a devenit prizonier politic aflat în custodia Statului Tennessee. Acelaşi
lucru li s-a întâmplat Arizonei Wilder şi lui Brice Taylor, cărora li s-au luat copiii după ce au
rupt-o cu Frăţia. Fiica lui Brice poartă tot numele de Kelly, acesta fiind unul din numele cele mai
frecvente pe care le dau Iluminaţii copiilor născuţi din aceste mame. Şi aceasta a fost abuzată
sexual de George Bush. Cathy povesteşte că în timpul procesului, mas-mediei nu i s-a permis
accesul în sala de judecată, iar Kelly nu a avut dreptul la un avocat independent. Tribunalul i-a
interzis prin sentinţa finală să mai rostească vreodată cuvintele „preşedinte”, „politică”, „Noua
Ordine Mondială”, „control mental” şi „George Bush”, justificându-şi decizia prin interese „de
înaltă securitate”. Aceste restricţii au fost semnificativ reduse după publicarea cărţii celor doi
(O’Brien şi Phillips). Autorităţile continuă să refuze şi la ora actuală să o de-programeze pe
Kelly, invocând Legea Securităţii Naţionale (amendată de Reagan în anul 1984), care le permite
să se folosească de această sintagmă ori de câte ori doresc să muşamalizeze un caz. Dacă aveţi
ocazia să vedeţi un guvern interzicând libera circulaţie a informaţiilor şi o justiţie corectă sub
pretextul „securităţii naţionale”, puteţi fi siguri că ceea ce doresc guvernanţii este să îşi ascundă
propriul comportament criminal. Cathy şi Mark afirmă că viaţa le-a fost pusă de multe ori în
pericol, ceea ce nu i-a împiedicat să îşi trimită informaţiile, însoţite de dovezi video şi auditive
clare, unei liste întregi de politicieni SUA, agenţii guvernamentale şi grupuri de presiune,
inclusiv candidatului prezidenţial Bob Dole, un alt fruntaş al Frăţiei. Singurul răspuns pe care l-
au primit a fost o tăcere asurzitoare.
Cathy susţine că a asistat la multe discuţii despre Noua Ordine Mondială care confirmă
afirmaţiile pe care le-am făcut atât eu, cât şi foarte mulţi alţii pe această temă, inclusiv despre
planurile unei lovituri militare în Statele Unite. Aşa cum atestă experienţele lui Cathy, încercarea
de a prelua controlul global asupra lumii nu este o simplă teorie, ci o REALITATE. Ea se petrece
chiar sub ochii noştri. Cathy povesteşte că i-a auzit atât pe Reagan cât şi pe Bush insistând
asupra faptului că singura cale de a obţine „pacea mondială” este „controlul mental al maselor”.
Ea afirmă că a putut asista la naşterea proiectului legat de Noua Ordine Mondială intitulat
Education 2000 pe când se afla sub controlul unui alt programator şi torţionar, reptilianul Bill
Bennett, un controlor al minţilor educat de iezuiţi care a devenit secretar de stat însărcinat cu
problemele educaţiei în administraţia Reagan, şi apoi în cea a lui Bush. În această perioadă, ea a
fost plasată sub controlul asociatului lui Bill Bennett, Lama Alexander, fostul Guvernator al
Statului Tennessee, împreună cu care a fost forţată să ia parte la un ritual satanic într-un cartier
select al oraşului Nashville. Fratele lui Bill Bennett, Bob, care a violat-o la rândul lui pe Kelly la
ceremonia de la Bohemian Grove din anul 1986, a fost oficialul însărcinat de George Bush să
ducă „războiul împotriva drogurilor”! Măcar de un lucru putem fi siguri: că lui Bennett nu îi
lipsea experienţa în acest domeniu! Fraţii Bennett sunt cei doi reptilieni care i-au permis lui
Cathy să trăiască experienţa pe care am descris-o la începutul cărţii, când le-a putut vedea

265
adevărata faţă. Cathy mai spune că a fost folosită pentru a compromite şi pentru a face „favoruri”
unor politicieni cheie, pentru ca aceştia să-şi dea acordul în vederea proiectului Education 2000.
Cu această ocazie, ea a aflat că scopul acestui proiect (cunoscut şi sub numele de America 2000
sau Global 2000) este de a spori puterea de „învăţare” a copiilor, distrugând în acelaşi timp
capacitatea lor de a gândi singuri. Copiii noştri sunt controlaţi mental în fiecare zi la şcoală, iar
marea majoritate a profesorilor nici măcar nu îşi dau seama ce fac, fiind condiţionaţi ei înşişi de
acelaşi sistem. Am un prieten care lucrează în domeniul cercetării educaţiei din Marea Britanie,
care a avut acces la sondaje nedate publicităţii care arată că elevii pun din ce în ce mai puţine
întrebări despre „faptele” care li se spun la şcoală, mai ales după ce ajung la liceu.
Cathy afirmă că Statele Unite nu reprezintă decât un instrument pentru manipulatori. George
Bush s-a referit la Noua Ordine Mondială ca la „adevărata sa lume” şi s-a lăudat de multe ori
cum le-a spus altor lideri ai lumii, precum regele Fahd al Arabiei Saudite, ce trebuie să facă şi să
spună. Cu siguranţă, acest lucru este valabil şi în cazul lui Saddam Hussein, cu care Bush a făcut
afaceri cu petrol de sute de milioane de dolari (vezi Şi adevărul vă va face liberi). Secretarul de
stat al SUA (fost ambasador la ONU) Madeleine Albright este şi ea o iniţiată a Frăţiei. Personal,
obişnuiesc să îi spun marea preoteasă a politicii Statelor Unite. Odată, George Bush s-a referit la
ea (în prezenţa lui Cathy), numind-o: „maica stareţă a tuturor surorilor (sclave)”. Albright
cunoaşte programul de creare a sclavilor controlaţi mental şi îl susţine fără rezerve, ceea ce nu a
împiedicat-o să dea lecţii altora pe tema drepturilor omului în faţa camerelor de luat vederi, în
calitate de ambasador al Statelor Unite, iar apoi de secretar de stat. Cathy îşi aminteşte de un
episod în care a participat la o petrecere la Casa Albă la care era invitat şi Brian Mulroney,
primul ministru canadian (şi violator de copii), alături de Reagan şi de Albright. După ce
politicienii au vorbit îndelung despre drepturile omului, Cathy şi alte sclave, inclusiv una
controlată de senatorul american Arlen Spector, au fost duse în dormitorul Casei Albe. După ce
le-a activat programul corespunzător, Brian Mulroney le-a violat pe rând. Cathy povesteşte că
una din sclave avea pe încheietura mâinii stângi un tatuaj al unui trandafir roşu, pe care l-a
observat şi la Mulroney şi la alţi politicieni, ceea ce înseamnă că fac parte din Ordinului
Trandafirului, o grupare de elită a rozicrucienilor. Din acelaşi ordin fac parte de pildă Clinton,
Bush, Byrd, Bennett şi Trudeau. Cu atât mai interesantă mi se pare schimbarea siglei Partidului
Laburist din Marea Britanie într-un trandafir roşu, prin anii 80.
Mulţi controlori de sclavi au tot timpul la ei un carneţel (mai recent, un laptop) în care au notate
codurile şi simbolurile care declanşează diferitele programe ale acestora. Alţii le memorează pur
şi simplu. Informaţiile din fişele sclavilor includ metodele de tortură la care au fost supuşi
aceştia, datele la care au fost practicate ele şi codurile propriu-zise, scrise în limba ebraică
„enohiană” (limbajul „magic” vorbit în şcolile misterelor egiptene) sau cu ajutorul simbolurilor
druidice. Scara la care se desfăşoară aceste operaţiuni depăşeşte pur şi simplu orice imaginaţie.
Am o cunoştinţă care mi-a spus că există mii de copii ţinuţi în cuşti la Centrul Naval de la China
Lake, Ridgecrest, în deşertul Californiei, despre care am mai vorbit. Între Los Angeles, San
Bernardino Valley şi Las Vegas există regiuni întinse ocupate de Forţele Armatei Statelor Unite.
Aceasta este de altfel şi una din cele mai întinse zone de pe
planetă în care se practică satanismul pe scară mare. Ea include baza aeriană Edward, China
Lake şi oraşul Bakersfield. Springmeier şi Wheeler afirmă că alte locaţii din apropiere de China
Lake în care se practică programarea sunt magazinul şi taverna Papa Ludo, care au un centru
secret de programare subteran, precum şi Castelul lui Scotty din Valea Morţii. Personalul CIA
care operează la China Lake este cazat la Hideaway Tavern. La nord-vest de baza aeriană din
China Lake, autorităţile cu construit o hexagramă (o stea a lui David sau un sigiliu al lui
Solomon), fiecare secţiune având o lungime de o jumătate de kilometru. Aceste zone conduc
către deşertul Nevadei, unde există tot felul de operaţiuni ale Frăţiei, în jurul oraşului care le
aparţine în totalitate, Las Vegas. Am vizitat personal aceste locuri şi pot să confirm că sunt
printre zonele cu vibraţia cea mai teribilă pe care am experimentat-o vreodată.
Interesant este faptul că afirmaţiile lui Springmeier şi Wheeler sunt susţinute şi de alte surse.
Acestea susţin că „loturi” de 1000, 2000 sau 3000 de copii sunt ţinute în Centrul Naval de la
China Lake în hangare uriaşe, în cuşti suprapuse până la tavan. Cunoscute sub numele de

266
„Coliviile Ciocănitoarei”, aceste cuşti sunt electrificate, iar copiii sunt torturaţi cu şocuri
electrice puternice. Un supravieţuitor al Proiectului Monarch povesteşte că a văzut rânduri
nesfârşite de cuşti şi că unul dintre programatori era îmbrăcat în haine preoţeşti. Curentul electric
care trece prin aceşti cuşti scoate un uşor zumzet. Supravieţuitorul povesteşte că mulţi copii au
fost sacrificaţi de oameni în robe negre, cu glugi trase pe cap, chiar în faţa celorlalţi copii, pe un
fel de altar din marmură. Charles Manson a fost un sclav programat în China Lake, iar cultul său
şi-a avut sediul la numai 45 de minute de mers cu maşina de ferma lui Myers şi Barker. Josef
Mengele (dr. Green sau Greenbaum) şi Ewen Cameron (dr.White) au lucrat amândoi la China
Lake, după război, când instituţia şi-a schimbat numele în Staţia de Testare a Bazei Navale
(NOTS).
Supravieţuitorii de la China Lake îşi mai amintesc de nişte flashuri luminoase cu care erau orbiţi,
menite să creeze o minte disociată, în special în cazul celor programaţi. Aşa se explică – între
altele – prezenţa stroboscoapelor în discotecile moderne, dar şi la concertele de muzică pop sau
rock. Operaţiunea de la China Lake este strâns legată de Institutul Tehnologic din Passadena,
California. Copiii sunt transportaţi la China Lake cu trenul, autobuzul sau pe calea aerului. Una
din principalele rute de livrare este pe calea aerului, pornind de la aeroportul de la Santa Rosa, de
lângă Bohemian Grove. Acesta a fost construit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
când a funcţionat ca bază de antrenament. FEMA, Agenţia Federală pentru Managementul
Situaţiilor de Criză, are aici o staţie radio. FEMA este agenţia guvernamentală oficială pentru
reacţii rapide în caz de dezastre precum uraganele sau tornadele. În realitate, ea reprezintă unul
din principalele instrumente ale Frăţiei, care construieşte lagăre de concentrare pe teritoriul
Statelor Unite cu o capacitate de mii de persoane. Aceasta nu este o simplă teorie, căci există
casete video filmate în câteva din aceste locuri. Există căi ferate care trec prin mijlocul lor, la fel
ca în cazul celor naziste. Gardurile din sârmă ghimpată, create iniţial pentru a-i ţine pe oameni la
distanţă, sunt folosite acum pentru a-i ţine pe prizonieri în interior. Teoretic, aeroportul de la
Santa Rosa ar trebui să fie închis, dar în realitate de pe el decolează în fiecare noapte avioane
care nu- şi aprind luminile decât după ce s-au ridicat la câteva sute de metri în aer. Ele aterizează
dimineaţa devreme la China Lake. Dacă vi se pare că numărul copiilor implicaţi în acest proiect
este exagerat de mare, pot să vă spun că el nu reprezintă decât o fracţiune infimă din totalul
copiilor folosiţi în proiecte de control mental şi în ritualuri satanice în întreaga lume. Copiii
provin din programe genetice, de la agenţiile de adopţie (în special de la cele catolice); unii sunt
răpiţi din ţările lumii a treia, iar alţii sunt vânduţi de propriii lor părinţi. În sfârşit, mai sunt şi cei
proveniţi din reţeaua de Agenţii pentru Servicii Sociale. Aceste organizaţii au în principal
misiunea de a găsi copii cu caracteristici genetice potrivite pentru acest proiect. Grupul cel mai
cunoscut este o organizaţie a CIA/FBI numită The Finders (n.n. Găsitorii). Există de asemenea
copii programaţi să caute şi să găsească alţi copii. Unul din cazurile care au ieşit la iveală a fost
cel al avocatului american Patrick Gagel, care a transportat în Peru 3000 de copii pentru
„adopţie” de care nu s-a mai auzit apoi niciodată nimic. Gagel a fost arestat de poliţia peruviană,
dar a fost eliberat în urma presiunilor făcute „de sus”. Faptul că cei care săvârşesc asemenea
orori sunt situaţi deasupra legii revine de asemenea frecvent în povestirile supravieţuitorilor. Don
Ecker, directorul unei reţele de investigaţii a OZN-urilor cunoscută sub numele de MUFON, cu
sediul în Idaho, a scris în numărul din iulie/august 1989 al revistei UFO:

„Potrivit unui raport recent sosit din Westchester County, New York, cercetătorii au
descoperit că nu mai puţin de 3000 de copii erau daţi dispăruţi, într-un loc din acel
district în care există numeroase mărturii ale prezenţei OZN-urilor şi în care s-au raportat
multe răpiri de persoane. Deşi poliţiştii au făcut o anchetă detaliată, copiii nu au fost
găsiţi la centrele pentru fugari sau în alte instituţii. Atât cercetătorii cât şi oamenii legii
sunt consternaţi”.

Controlul minţii în cadrul Elitei

Oamenii de ştiinţă ai Frăţiei şi-au dat seama că puterea disociativă a minţii se poate transmite
uşor de la o generaţie la alta prin intermediul geneticii. Aşa se explică de ce CIA a pus ochii pe
Cathy O’Brien încă de când aceasta era mică. Cathy era fiica unor părinţi care fuseseră ei înşişi
267
abuzaţi sexual pentru vremea când erau mici, transmiţându-i astfel propria capacitate mentală de
disociere pentru a putea face faţă traumelor suferite în copilărie. Copiii născuţi din aceşti părinţi
sunt mult mai predispuşi să fie controlaţi prin procesul de disociere declanşat ca urmare a unor
traume. De altfel, cel mai elocvent exemplu în această direcţie sunt chiar liniile genealogice ale
Frăţiei. Acestea îşi supun copiii unor traume şi abuzuri cumplite, tradiţie perpetuată apoi genetic
din generaţie în generaţie, care îi face pe aceşti copii cu deosebire deschişi faţă de procesul de
disociere şi control mental. Există mărturii care susţin că aceşti părinţi îşi supun copiii unei serii
de teste încă de la vârsta de 18 luni, pentru a vedea care dintre ei sunt mai predispuşi către
disociere mentală. În continuare, ei sunt programaţi de-a lungul întregii copilării să gândească
aşa cum doreşte Frăţia, ducând Agenda acesteia mai departe. Practic, cei controlaţi mental îi
controlează mental pe alţii. Potrivit mărturiilor lui Cisco Wheeler şi ale multor alte victime şi
terapeuţi implicaţi în tratarea lor, familiile Elitei îşi concep copiii în cadrul unor ritualuri antice,
astfel încât aceştia sunt programaţi chiar înainte de a se naşte. Unul din aceste ritualuri
premaritale este numit Ceremonia Copilului Lunii. Mamele care dau naştere unor asemenea
„copii ai întunericului” sunt numite „Rosemary” (n.n. textual: rozmarin, dar şi Rose-Mary –
trandafirul lui Mary). Roman Polanski, soţul actriţei Sharon Tate, asasinată de membrii cultului
lui Charles Manson, a făcut un film intitulat Copilul lui Rosemary. Subiectul filmului era o
femeie însărcinată de un demon materializat în urma unui ritual satanic. De-a lungul secolelor,
adepţii Frăţiei au înţeles că în cazul în care chinuieşti un copil chiar în pântecul mamei, mintea
acestuia se va disocia cu uşurinţă. De aceea, mamele sunt torturate în timpul sarcinii, pentru a
traumatiza astfel copiii din pântecele lor. De pildă, fetuşii sunt înjunghiaţi cu ajutorul unor ace
introduse în pântecul mamei. Mulţi se nasc prematur din cauza acestor procedee, lucru de care se
ţine apoi seama în procesul de selecţie a lor.
Un copil care face dovada unui instinct de supravieţuire puternic, născându-se prematur, va
manifesta de regulă acelaşi spirit şi în timpul programării prin traume pe care foarte puţini copii
le-ar putea suporta. După naştere, copilul este repartizat unui programator. De regulă, este vorba
de o femeie, deşi sunt şi cazuri de programatori bărbaţi. Copiii Elitei sunt lăsaţi de regulă pe
mâna unei programatoare cunoscută în ierarhia Frăţiei sub numele de Marea Doamnă. Copiii
sunt legaţi prin mii de fire psihice de programatoarea lor şi sunt învăţaţi să depindă întru totul de
ea. Scopul este de a-i manipula astfel încât să îşi privească programatoarea ca pe o zeiţă. Copiilor
nu li se permit legături cu alte persoane, în afara programatoarei. Relaţia lor cu aceasta are la
bază adoraţia, obedienţa şi dependenţa. Sunt învăţaţi să îşi asculte fără crâcnire programatoarea,
iar mai târziu să îşi însuşească Agenda şi ierarhia Frăţiei. Încă din primele zile de la naştere, sunt
învăţaţi să nu mai plângă, printr-o serie de pedepse şi răsplăţi integrate într-un sistem cunoscut
sub numele de mecanismul modificării comportamentului. Altfel spus, sunt transformaţi în roboţi
încă de la cea mai fragedă vârstă. Una din tehnicile de bază constă în a le acorda o iubire şi o
afecţiune intensă până la vârsta de 18 luni, retrăgându-le apoi acest sentiment şi înlocuindu-l cu o
cruzime extremă. Procedeul este cunoscut sub numele de „bomba iubirii”, iar trauma pe care le-o
provoacă copiilor înlocuirea afecţiunii cu cruzimea este devastatoare. Li se permite de asemenea
să se lege afectiv de un animal de casă, care este omorât apoi sub ochii lor. Astfel,
programatoarea pe care copilul o adora mai presus de orice devine dintr-o dată persoana de care
el ajunge să se teamă cu o intensitate la fel de mare. Springmeier şi Wheeler (aceasta din
urmă fiind ea însăşi o victimă a programării guvernamentale) afirmă în cartea lor:

„Toate metodele imaginabile sunt folosite pentru a copleşi simţurile copiilor ţinuţi în cuşti,
creând în mintea lor o disociere. Mirosuri fetide de excremente şi de mâncare stricată le
distrug simţul mirosului. Sunt hrăniţi cu sânge, pentru a le perverti simţul gustului. Simţul
auzului le este afectat prin incantaţii ale programatorilor îmbrăcaţi în robe satanice, prin
bătăi puternice de tobe, prin bâzâitul curentului electric care trece continuu prin pereţii
cuştilor şi printr-un bombardament cu ultrasunete. Simţul echilibrului le este afectat prin
învârtirea cuştii şi balansarea ei, dându-le copiilor mici senzaţia că vor cădea. Peste
toate, copiii sunt privaţi de somn şi sunt drogaţi…

268
 … Cea de-a patra etapă constă în a priva copiii de tot ce este frumos şi nobil în această
lume. Ei sunt ţinuţi în cuşti şi chinuiţi cu şocuri electrice. Simţurile lor sunt întinse la
maxim, până când cedează, devenind amorţite. Martorii oculari care i-au văzut pe aceşti
copii i-au descris ca pe nişte „zombi”… În cea de-a patra etapă, copiii sunt înfometaţi,
ţinuţi în frig şi goi. Când, după o suferinţă de 42-72 de ore, îşi văd în sfârşit maestrul sau
îngrijitorul iubit, ei se simt fericiţi şi se disociază de durerea şi suferinţa ultimelor ore. Ei
cred că vor primi în sfârşit ajutorul pe care îl aşteaptă. Programatorul îşi arată însă latura
cea mai demoniacă. Pentru a face faţă acestei noi lovituri, prin care persoana în care
aveau cea mai mare încredere nu numai că îi respinge, dar îi şi răneşte, mintea lor
continuă să se disocieze, proces care a început încă de la naştere”.

Cum pot fi iniţiaţii Frăţiei atât de inumani? Pentru că sunt reptilieni şi nu cunosc emoţiile pe care
le simţim noi. Acest tratament acordat copiilor din liniile genealogice are ca scop înlăturarea
oricărei urme de conştiinţă care le-ar putea zdruncina vreodată puterea, manifestându-se în toată
plenitudinea sinelui uman. Copiii aleşi în vederea programării sunt
de regulă foarte inteligenţi, căci s-a descoperit că cei lipsiţi de inteligenţă nu pot fi programaţi pe
nivelul dorit. Springmeier şi Wheeler susţin că progeniturile Elitei alese pentru a avansa mai
târziu în cadrul ierarhiei sunt duse încă de la vârsta de trei ani în faţa Marelui Consiliu Druidic,
unde sunt prezentaţi Reginei Mame, care îşi dă sau nu acordul. În acest context, este interesantă
afirmaţia făcută de George Bush în faţa lui Cathy O’Brien, potrivit căreia Madeleine Albright,
ambasadoarea Statelor Unite la ONU şi secretarul de stat al SUA, ar fi „Maica Stareţă a tuturor
sclavilor”. Repet ceea ce am mai spus, că acest Mare Consiliu Druidic nu are nimic de-a face cu
miile de oameni care se consideră druizi moderni şi care nu au nimic în comun cu aceste
evenimente. Este important să înţelegem că folosirea unui anumit nume de către Frăţie nu
înseamnă neapărat că toţi cei care folosesc acel nume sunt implicaţi. Marea majoritate a druizilor
pe care i-am cunoscut în Marea Britanie sunt oameni minunaţi şi plini de iubire, şi în nici un caz
nu doresc să atrag o anatemă asupra lor. Dimpotrivă.
Candidaţii preferaţi pentru programare sunt cei albi, cu părul blond şi ochii albaştri, fără defecte
fizice. Liniile genealogice ale Frăţiei nu sunt numai cele care poartă numele acestor familii, ci şi
cele neoficiale, în special femeile de prăsilă, care le nasc copii membrilor acestor familii. Există
copii înrudiţi cu liniile genealogice oficiale, dar care nu sunt purtători ai numelor acestor familii,
întrucât au fost concepuţi sau crescuţi de alte femei, la fel de atent alese de Frăţie. Există de
asemenea copii născuţi chiar de femei din liniile oficiale, dar care sunt trimişi de mici la familii
adoptive, aşa cum a fost cazul lui Sir Francis Bacon, la fel cum există mame care „nasc” dintr-o
dată, ca şi cum ar fi fost însărcinate (lucru care, evident, nu s-a întâmplat). Aceşti membri
neoficiali ai Frăţiei pot fi plasaţi apoi în poziţii de putere, în politică, afaceri, bănci, armată şi
mas-media, fără ca opinia publică să se revolte că membrii
aceloraşi familii îi conduc generaţii la rând.
Copiii care nu sunt supuşi unor naşteri traumatizante şi a căror programare nu începe înainte de
naştere sunt nevoiţi totuşi să îşi înceapă „educaţia” până la vârsta de şase ani, căci după aceea
acest tip de programare devine mult mai dificil. Există şi copii aduşi în program după această
vârstă, dar aceste cazuri sunt rare. Aceşti copii sunt supuşi unor torturi încă şi mai cumplite,
pentru a diviza minţile lor deja parţial dezvoltate. Programatorii descoperă ce fobii şi ce temeri
au aceştia, folosindu-le apoi pentru a-i îngrozi. De pildă, unii copii sunt lăsaţi în locuri
întunecate, în care mişună păianjenii şi şerpii. Li se spune apoi că dacă vor „face pe morţii”,
păianjenii şi şerpii nu-i vor muşca. Altfel spus, sunt încurajaţi să se disocieze. Pentru a scoate şi
mai mult în evidenţă această idee, sunt lăsaţi să doarmă în sicrie. Sunt forţaţi să ucidă şi să
mănânce alţi copii şi sunt scufundaţi în băi cu excremente, urină şi sânge. Marea majoritate a
copiilor sclavi experimentează toate aceste orori până la vârsta de 4-5 ani. Unul din simptomele
comune ale programării şi abuzurilor sexuale la care sunt supuşi copiii sunt tulburările
alimentare, de genul bulimiei. Asta nu înseamnă că orice caz de bulimie la copii este neapărat
provocat de asemenea traume, dar simptomul apare în mod regulat în cazul copiilor abuzaţi
regulat în cadrul unor ritualuri şi controlaţi mental, la fel ca şi tentativele de sinucidere şi auto-
mutilarea. Incapacitatea de a menţine o relaţie de cuplu stabilă este un alt simptom, la fel ca şi

269
zbaterea pleoapei stângi. Cathy O’Brien povesteşte că odată a fost torturată prin introducerea
unui ac în ochi. Această traumă oculară, la care se adaugă uneori şi introducerea unui cip în
spatele retinei, este foarte frecvent întâlnită la persoanele programate. Baronul Guy de
Rothschild are ochiul stâng aproape paralizat. Este unul dintre cei mai mari
programatori de sclavi, dar nu este exclus să fi fost el însuşi supus unor tratamente similare în
copilărie, în perioada în care a fost pregătit pentru rolul său în cadrul Frăţiei. Programatorii
creează monştri, care creează apoi noua generaţie de monştri, şi întregul proces este controlat de
reptilieni. Principalul obiectiv este anihilarea voinţei copilului, astfel încât acesta să facă exact ce
i se spune, fără a crâcni. Acelaşi scop şi aceleaşi metode se aplică astăzi în sistemul educativ din
Marea Britanie, extinzându-se rapid şi în restul lumii, căci el este cel care îi va da pe liderii şi
administratorii de mâine ai Frăţiei, cei care vor implementa următoarea etapă a Agendei
reptiliene.

Tehnica amintirilor false

Când Cathy O’Brien şi mii de alte persoane din întreaga lume au început să îşi recupereze
amintirile abuzurilor îndurate, autorităţile au ripostat creând o organizaţie numită Fundaţia
Sindromului Amintirilor False (FMSF – False Memory Syndrome Foundation), care nu se ocupă
cu altceva decât cu discreditarea poveştilor lor. FMSF a fost înfiinţată în anul 1992, în Statele
Unite, de soţii Pamela şi Peter Freyd (acesta din urmă matematician la Universitatea din
Pennsylvania), ambii acuzaţi de fiica lor, Jennifer, că au abuzat de ea pe vremea când era copil.
Filiale ale Fundaţiei Sindromului Amintirilor False au apărut rapid şi în alte ţări, inclusiv în
Marea Britanie. În consecinţă, mulţi ziarişti au scris articole profund distructive, discreditând
complet amintirile legate de tehnicile de control mental şi de abuzurile rituale, pe care le-au
etichetat drept iluzii. FMSF pretinde că victimele abuzurilor suferă de fapt de amintiri false şi
nu-şi mai aduc aminte ce s-a întâmplat în realitate. Desigur, se poate întâmpla şi aşa ceva, dar
Fundaţia Sindromului Amintirilor False nu se mulţumeşte doar cu „câteva” cazuri. Ea şi-ar dori
să anuleze toate amintirile de acest fel, ceea ce este – în mod evident – o prostie. Această
instituţie a aruncat anatema asupra unor terapeuţi responsabili, acuzându-i că ei sunt cei care
introduc aceste amintiri în minţile clienţilor lor. Desigur, nimeni nu explică de ce ar face
terapeuţii aşa ceva, şi nici cum este posibil ca nişte oameni care nu au uitat niciodată de
abuzurile sexuale şi satanice pe care le-au suferit în copilărie să sufere de amintiri false. Un
consultant „ştiinţific” al FMSF, dr. Harold Merskey, a depus chiar mărturie într-un tribunal,
afirmând că o femeie care pretindea că doctorul ei a abuzat sexual de ea pe vremea când era copil
ar putea suferi de sindromului amintirilor false, deşi doctorul fusese deja închis de mai multe ori
pentru activităţi de pedofilie pe care le-a recunoscut. Merskey nici măcar nu a examinat femeia,
afirmând că a ajuns la această concluzie doar observându-i comportamentul la tribunal!
Unul din liderii FMSF, dr. Ralph Underwager, a fost forţat să demisioneze când s-a dezvăluit
public că el şi soţia sa, Hollinda Wakefield, au dat în anul 1993 un interviu unei reviste olandeze
de pedofilie numită Paedika, în care doctorul a afirmat că sexul cu copii este o expresie a
„poruncii divine de a iubi”. Trei din membrii comitetului de conducere al Fundaţiei Sindromului
Amintirilor False din Statele Unite au fost dr. Martin Orne, unul din cei mai notorii controlori
mentali ai CIA, care lucrează pentru Universitatea din Pennsylvania; dr. Louis Jolydon „Jolly”
West de la Universitatea din California, un alt controlor CIA cu o reputaţie absolut sinistră
(despre el, ca şi despre Orne, am vorbit pe larg în
Şi adevărul vă va face liberi); şi James Randi, un magician cunoscut sub porecla de Randi cel
Uimitor. Am ascultat o înregistrare audio a acestui om „uimitor” propunându-le unor băieţi
adolescenţi să facă sex cu el şi lăudându-se cu „scula lui de 25 de centimetri”. Dar, cine ştie,
poate că şi această bandă audio este tot o „amintire falsă” a mea. Randi a fost folosit de
asemenea pentru a discredita puterile şi fenomenele extrasenzoriale prin intermediul unei
organizaţii penibile, numită Comitetul pentru Investigarea Pretenţiilor Paranormale, sau
CSICOP, condusă de Paul Kurtz, preşedintele editurii Prometheus Books, care publică lucrările
lui James Randi şi cărţi despre aventuri sexuale ale copiilor cu adulţii. Kurtz este profesor emerit
de filozofie la Universitatea Statului New York din Buffalo. Un alt membru al CSICOP, Vern

270
Bulough, profesor la facultatea de ştiinţe naturale şi sociale de la Universitatea din New York,
este redactor însărcinat cu „sexualitatea umană” la editura Prometheus Books. Este inclusiv
membru în comitetul director al revistei olandeze de pedofilie Paedika, cea care i-a luat un
interviu lui Ralph Underwager despre Fundaţia Sindromului Amintirilor False. Aşadar, avem
mai mulţi oameni care sunt simultan membri în FMSF şi CSICOP. Ce încrengătură de interese!
Pentru aceşti indivizi, discreditarea fenomenelor extrasenzoriale, a vieţii de după moarte şi a
amintirilor despre abuzurile suferite în copilărie reprezintă acelaşi lucru. La urma urmei, ce au în
comun cele două organizaţii? Un singur lucru: ele servesc aceeaşi Agendă a Frăţiei prin
suprimarea expunerii în faţa opiniei publice a amintirilor despre abuzurile rituale şi despre
controlul mental la care sunt supuşi oamenii, dar şi a cunoaşterii adevăratei naturi a vieţii. Nu
încetez să rămân uimit de insistenţa cu care anumiţi „cercetători” ai „teoriilor conspiraţioniste”
contestă existenţa Proiectului Monarch şi munca extrem de detaliată şi de documentată a unor
autori ca Springmeier şi Wheeler. După ce citeşti cartea acestora din urmă, nu poţi să nu te
întrebi dacă ceilalţi sunt doar săraci cu duhul, sau fac ei înşişi parte din Agenda Frăţiei de
îndepărtare a oamenilor de adevăr. Aceşti cercetători contestă cărţile „conspiraţioniste” şi
experienţa personală a unor oameni de valoarea lui Springmeier şi Wheeler, aducând aceleaşi
argumente străvechi, dar fără aface ei înşişi cercetări originale.
Cât de uşor este să îi ţii pe oameni în ignoranţă după ce ai distrus toate documentele care atestau
implicarea reptilienilor în istoria umanităţii, servindu-le o viziune distorsionată asupra vieţii şi
adevărului. Sărmanii oameni au ajuns atât de rupţi de realitate încât chiar şi atunci când li se
prezintă o viziune mai apropiată de adevăr continuă să râdă ironic sau să conteste vehement că
există satanism şi politici de control mental. „Ei nu ar face niciodată aşa ceva”, îi aud pe mulţi
oameni spunând. O, da, ar face-o, ba o fac chiar acum, şi chiar în această clipă există cineva care
suferă din cauza lor! Reptilienii îşi văd liniştiţi de treabă cu implementarea dictaturii lor globale
tocmai pentru că oamenilor nu le pasă ce se întâmplă cu adevărat în lumea în care trăiesc şi cine
sunt cei care le controlează vieţile, lor şi copiilor lor. Sunt atât de împovăraţi de datorii şi de
teamă încât preferă să îşi ţină capetele plecate şi ochii închişi; alţii sunt mai preocupaţi de preţul
berii, de ultimul „scandal” din telenovela favorită sau de jocul echipei preferate de fotbal pentru
a-şi mai bate capul cu astfel de probleme „abstracte”. Odată, Michael Aquino, satanistul care
lucrează la Departamentul pentru Războiul Psihologic al Guvernului Statelor Unite, i-a spus lui
Cathy O’Brien: „95% din oameni doresc să fie conduşi de restul de 5%. Ei nu doresc să ştie
nimic din ceea ce se întâmplă cu adevărat la guvernare”. Cât de adevărat, şi cât de trist! Celor
care sunt mai preocupaţi de preţul berii sau de rezultatul echipei lor favorite de fotbal le
recomand următorul citat din cartea lui Cathy, în care aceasta povesteşte ce i s-a întâmplat în
mod repetat, ei şi fiicei ei, Kelly:

„După fiecare contact cu George Bush, Kelly se îmbolnăvea grav. Făcea temperatură de
40 de grade, voma şi avea dureri cumplite de cap care o ţineau la pat timp de trei zile
[aceste simptome sunt specifice traumelor suferite ca urmare a unor şocuri electrice cu
voltaj ridicat]. Acestea erau singurele dovezi ale torturilor pe care le suferea, în afara
arsurilor îngrozitoare de pe piele. Houston mi-a interzis de fiecare dată să chem un
doctor, iar Kelly mi-a interzis să încerc să o mângâi, plângându-se că o doare prea tare
capul pentru a suporta chiar şi cea mai mică atingere. Întradevăr, nu făcea nici cea mai
mică mişcare ore întregi. Kelly se plângea frecvent de dureri cumplite în zona rinichilor,
iar rectul ei sângera abundent timp de o zi sau două după ce Bush abuza sexual de ea.
Propriul meu control mental mă împiedica să o ajut sau să o protejez în mod real.
Văzându-mi copilul într-o asemenea stare îngrozitoare, propria mea nebunie s-a
amplificat, făcându-mă şi mai neputincioasă, până la salvarea noastră de către Mark
Phillips, în anul 1988.
Rectul sângerând al lui Kelly era unul din indiciile fizice ale perversiunilor pedofile ale lui
George Bush. L-am auzit de multe ori lăudându-se cu abuzurile sale sexuale asupra ei.
Se folosea de acest instrument şi de ameninţările la adresa mea pentru a mă controla
pe mine. Ca şi cum violul de către un preşedinte pedofil nu ar fi de ajuns pentru a
traumatiza un copil, Bush se folosea inclusiv de echipament electronic NASA şi de
droguri pentru a destabiliza şi mai puternic mintea lui Kelly. El o întreba frecvent: „Cui ai
271
 de gând să-i spui?” şi îi repeta „Am să te supraveghez în permanenţă”, îngrozind-o şi
mai mult. Torturile sistematice şi traumele pe care le-am îndurat personal pe vremea
când eram copil mi se par acum floare la ureche pe lângă devastarea fizică şi psihică pe
care a lăsat-o George Bush în mintea şi în sufletul fiicei mele”.

Ştiu că v-a fost foarte greu să citiţi acest capitol, dar a venit vremea să vă treziţi. Toate acestea
TREBUIE să înceteze!

272
 CAPITOLUL ŞAPTESPREZECE

Limbajul secret

Iniţiaţii societăţilor secrete au avut întotdeauna un cod de comunicaţii, folosind anumite fraze,
cuvinte, strângeri ciudate de mână şi simboluri. Există de asemenea o serie de „semnături” ale
Frăţiei care fac parte din limbajul lor secret şi pe care le putem vedea pretutindeni în zilele
noastre. Din cauza creierului lor reptilian, aceşti oameni sunt obsedaţi de ritualurile şi de
simbolurile lor, şi nu am să obosesc să repet acest lucru, căci în acest fel pot fi depistaţi şi
interpretaţi cu uşurinţă.
Cele mai uzitate simboluri sunt torţa aprinsă (simbolul cunoaşterii) şi soarele. Iniţiaţii care ating
un anumit nivel în cadrul ierarhiei piramidale sunt consideraţi „iluminaţi”, de unde şi
simbolismul torţei aprinse. Una din legendele cele mai des întâlnite în antichitate este cea a
eroului care fură focul (cunoaşterea) de la „zei”, dăruind-o oamenilor (adică celor aleşi, iniţiaţii).
Potrivit Cărţii lui Enoh, printre Privitorii care au dăruit cunoaşterea avansată umanităţii s-au
numărat şi Azazel şi Shemyaza. Cel mai faimos simbol al acestor Privitori este zeul grec
Prometeu, despre care legenda afirmă că s-a născut în Munţii Caucaz. Dintr-o anumită
perspectivă, el a fost o figură gen „Iisus”, care a murit de dragul oamenilor, şi nu este exclus ca
povestea lui Iisus Christos să fi fost inspirată – cel puţin parţial – din legenda lui Prometeu. La
Centrul Rockefeller din New York există la ora actuală o statuie din aur a lui Prometeu (aurul
este el însuşi metalul solar al zeilor), care ţine în mână focul sau lumina cunoaşterii, conform
legendei (vezi secţiunea cu ilustraţii). Pentru Rockefeller-i aceasta nu reprezintă o simplă statuie,
ci simbolul întregului scenariu în care sunt implicaţi. Statuia Libertăţii este un alt simbol al
Frăţiei, cu torţa sa aprinsă în mâna ridicată. Ea veghează asupra Portului New York, iar
americanii cred că reprezintă un simbol al „libertăţii”, aşezat la intrarea în Tărâmul Celor Liberi.
Nimic nu este mai departe de adevăr. Statuia Libertăţii a fost dăruită municipalităţii oraşului
New York de către francmasonii francezi, iar imaginea ei în oglindă veghează asupra Parisului
de pe o insuliţă situată în mijlocul Senei (consultaţi secţiunea cu ilustraţii atât pentru acest
simbol, cât şi pentru celelalte simboluri descrise în acest capitol). Aceste statui ale libertăţii sunt
reprezentări ale Reginei Semiramida, ale lui Isis şi ale celorlalte simboluri ale zeiţei-mamă, toate
având în jurul capului acelaşi halou ţesut din razele soarelui. Aceasta este maniera în care îl
simbolizau anticii pe zeul-soare. Torţa aprinsă nu este un simbol al libertăţii, ci unul al
iluminaţilor, adică al Elitei reptilo-ariene. Statuia Libertăţii este un simbol al Frăţiei care
înseamnă: „Noi controlăm această ţară şi vă spunem direct acest lucru, dar voi sunteţi prea proşti
pentru a înţelege!” Torţa este semnătura cea mai evidentă a Frăţiei.
Când Frăţia l-a asasinat pe Preşedintele Kennedy în anul 1963, ea şi-a lăsat semnătura pe
mormântul său din Arlington sub forma unei flăcări care arde inclusiv la ora actuală. După crima
din Dallas, francmasonii au înălţat un obelisc în Dealey Plaza, la câţiva metri de locul în care a
fost împuşcat Kennedy. În vârful monumentului există, desigur, o torţă aprinsă. Când Diana,
Prinţesa de Wales, a fost asasinată la Paris, în tunelul Pont de l’Alma, „altarul” închinat ei, la
care oamenii au adus flori şi au plâns-o, a fost un simbol mare şi auriu al aceleiaşi flăcări
„eterne” ţinută de două Statui ale Libertăţii, situat chiar deasupra tunelului în care maşina ei s-a
izbit de cel de-al treisprezecelea stâlp de susţinere. O simplă coincidenţă, desigur! Pe insula pe
care se afirmă că ar fi înmormântată există o altă reprezentare a aceleiaşi torţe. Frăţia declară
astfel că ea i-a ucis pe Kennedy şi pe Diana, dar cei care nu îi înţeleg limbajul simbolic nu îşi dau
seama de acest lucru. Flacăra aprinsă de la Jocurile Olimpice are aceeaşi semnificaţie. Ori de
câte ori văd oficialii marilor oraşe ţinându-şi respiraţia la aflarea locaţiei noii olimpiade îmi vine
să râd. Aceste lucruri sunt stabilite cu mulţi ani înainte, în strict acord cu Agenda Frăţiei şi cu
interesele de moment ale acesteia. Ai fi putut crede că centenarul Jocurilor Olimpice avea să se
ţină în patria-mamă a acestor jocuri, Grecia, dar el s-a ţinut la Atlanta. De ce la Atlanta, mai ales
că Statele Unite găzduiseră recent o altă ediţie a Olimpiadei, cea de la Los Angeles? Unul din
273
motive a fost cu siguranţă obsesia pentru simbolism a Frăţiei, Atlanta fiind unul din numele
legendarei zeiţe a vânătorii, considerată o mare atletă pe care nici un bărbat nu o putea învinge.
Toţi cei care o provocau, întrecându-se cu ea la alergare, erau învinşi şi ucişi. Mulţi eroi au murit
astfel, până când s-a
găsit unul care a păcălit-o, aruncându-i mere de aur în cale şi captându-i astfel atenţia Legenda
spune că, în final, ea şi mirele ei au fost transformaţi în lei şi puşi să tragă careta Marii Mame a
Zeilor. Între altele, Jocurile Olimpice de la Atlanta au permis cheltuirea a miliarde de dolari
pentru drumuri şi infrastructură într-un oraş considerat un centru esenţial pentru Noua Ordine
Mondială ce urmează să fie instaurată în noul Mileniu.
Figura 28 Ochiul Atotvăzător de pe bancnota de un dolar. Să fie
oare un ochi
reptilian?

Un alt simbol cheie al Frăţiei este piramida întreagă

sau cea cu vârful tăiat. Planul străzilor care pornesc
din Dealey Plaza (locul în are a fost ucis Kennedy) are
forma unei piramide cu vârful tăiat (căreia îi lipseşte
piatra unghiulară). De altfel, Dealey înseamnă „Linia
zeiţei”, de la Dea (zeiţă) şi ley (linie). Cea mai
faimoasă ilustraţie a piramidei căreia îi lipseşte piatra
unghiulară şi a ochiului atotvăzător din interiorul ei
este cea de pe Marele Sigiliu al Statelor Unite şi de pe
bancnota de un dolar. Ochiul atotvăzător este ochiul
lui Horus, o altă denumire pentru Lucifer sau Satan,
având legătură cu aşa-numitul al treilea ochi sau
chakra din mijlocul frunţii, care permite trezirea
vederii psihice. Potrivit legendei egiptene, Osiris a fost ucis de Set, care a fost ucis la rândul lui
de Horus. În cursul luptei, Horus şi-a pierdut un ochi, de unde şi simbolul Ochiului lui Horus.
După părerea mea, el reprezintă şi un simbol al reptilienilor care se uită în lumea noastră din
regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni, iar dacă privim reprezentarea mărită a ochiului
de pe bancnota de un dolar, putem vedea că textura pielii chiar seamănă cu cea a unei reptile.
Preşedintele Nobilimii Negre, francmasonul de grad 33 Franklin Delano Roosevelt, a dispus
tipărirea acestui simbol pe bancnota de un dolar, începând din anul 1933. Acesta a fost simbolul
societăţilor secrete din Europa cu mult timp înainte de apariţia Statelor Unite, având legătură cu
simbolismul practicat de şcolile misterelor din antichitate
(vezi figura 29). Nici numărul statelor americane care şi-au
declarat independenţa, 13, nu a fost o coincidenţă. Acesta
este numărul sacru 12 + 1, care apare pretutindeni în
antichitate, aşa cum am arătat în repetate rânduri în această
carte.

Figura 29
Piramida şi Ochiul Atotvăzător, simbolul străvechi al Frăţiei, de
pe bancnota de un dolar şi de pe Marele Sigiliu al Statelor Unite.

Pe cele două părţi laterale ale Marelui Sigiliu apar 13 stele,

deasupra capului unui vultur. Motoul E Pluribus Unum are
13 litere, la fel ca şi Annuit Coeptis. Vulturul ţine în gheara
dreaptă 13 crenguţe cu 13 bobiţe, iar în cea stângă 13 săgeţi.
Piramida este alcătuită din 72 de pietre (un alt număr mistic), aranjate în 13 rânduri. Vulturul
aminteşte de simbolul phoenixului, pasărea sacră a soarelui la vechii egipteni şi fenicieni; la
nativii americani, echivalentul său este pasărea tunetului. Manly P. Hall afirmă că sigiliul
original includea chiar pasărea phoenix şi se ştie că una din schiţele făcute de William Barton în
anul 1782 pentru Marele Sigiliu includea un phoenix stând pe un cuib din flăcări. Simbolul
274
ritului scoţian al francmasoneriei este vulturul dublu, cu capetele privind în direcţii opuse –
simbolul lui Nimrod.
Acelaşi simbol apare pe cel puţin două portrete ale lui George Washington. Vulturul este un
simbol foarte des folosit de Frăţie, putând fi văzut pe însemnele armatei din numeroase ţări,
inclusiv a Egiptului, Libiei şi Irakului. A fost un simbol major al naziştilor şi apare pe stranele şi
amvoanele bisericii creştine. Sigilii asemănătoare Marelui Sigiliu al Statelor Unite aveau încă de
acum 4000 de ani Egiptul, Babilonul, Asiria şi India. Altfel spus, prietenii noştri sunt peste tot şi
în toate timpurile. Primul sigiliu regal britanic a fost purtat la gât de regele Edward the
Confessor, care a domnit între 1042 şi 1066, şi a devenit un model pentru
toate sigiliile viitoare ale Marii Britanii şi ale Statelor Unite.
Cuvintele latine de deasupra şi de dedesubtul piramidei de pe Marele Sigiliu şi de pe bancnota de
un dolar anunţă sosirea Noii Ordini Mondiale. Noua Ordine Mondială este numele sub care este
cunoscută Agenda Frăţiei de către iniţiaţii acesteia. Pe vremea când a fost preşedinte, George
Bush a folosit foarte frecvent această expresie. Mulţi oameni cred că data înscrisă la baza
piramidei, 1776, are legătură cu Declaraţia Americană de Independenţă, care a fost adoptată în
acel an. În acelaşi an s-a mai întâmplat însă ceva, chiar pe data de 1 mai (foarte iubită de
satanişti). La această dată a fost lansat oficial unul dintre cele mai importante curente ale Frăţiei
– Iluminaţii bavarezi, conduşi de profesorul german Adam Weishaupt. 1776 a fost un an cu mari
semnificaţii pentru Frăţie, căci tot atunci a fost fondată Casa de Rothschild, iar economistul
scoţian controlat de Frăţie, Adam Smith, şi-a publicat cartea Bogăţia naţiunilor, care avea să
influenţeze decisiv gândirea economică a următoarelor două secole. Aşa cum spuneam mai
devreme, datele au o importanţă foarte mare pentru aceşti oameni, căci ele simbolizează fluxuri
şi cicluri energetice. Weishaupt s-a folosit de Iluminaţii săi pentru a se infiltra adânc în interiorul
francmasoneriei. El a fost educat ca iezuit, făcând parte din Societatea lui Iisus. Fondatorul
acestei societăţi, spaniolul Ignatio de Loyola, a creat în interiorul acestui ordin aparent „catolic”
o societate secretă ai cărei iniţiaţi erau numiţi Alumbrados – iluminaţi. Weishaupt a creat 13
grade de iniţiere pentru Iluminaţii săi (număr identic cu cel al nivelelor piramidei de pe Marele
Sigiliu), cei mai importanţi membri regăsindu-se în primele nouă nivele.
Obeliscul şi domul reprezintă două simboluri frecvent întâlnite pe monumentele şi clădirile
Frăţiei. Obeliscul reprezintă un simbol falic străvechi al energiei masculine sau solare, iar domul
reprezintă energia feminină sau lunară. Cel mai adesea, ele sunt plasate împreună sau foarte
apropiate. Acesta este simbolismul Biroului Oval (pântecul, simbolul feminin) de la Casa Albă,
care dă către marele obelisc din piatră al Monumentului lui Washington (simbolul masculin,
falic). Aceste simboluri atrag şi generează exact energia pe care o reprezintă. Ele nu sunt altceva
decât forme-gând surprinse într-o ipostază fizică. Obeliscul simbolizează inclusiv penisul zeului
solar egiptean Osiris. Potrivit legendei, după ce Osiris a fost tăiat în bucăţi de rivalul său, Set,
regina Isis a găsit toate bucăţile, mai puţin penisul. În Central Park din New York se află un
obelisc provenit (conform declaraţiilor oficiale) din oraşul egiptean
Alexandria. Un obelisc identic a fost înălţat în secolul XIX, în timpul domniei reginei Victoria,
în fostul teritoriu al templierilor de-a lungul râului Tamisa, nu departe de Palatul Parlamentului.
Acesta este cunoscut sub numele de Acul Cleopatrei. Se spune că la origini, acesta a fost înălţat
în On (Heliopolis), Oraşul Egiptean al Soarelui, cu cel puţin 15 secole î.Ch., după care a fost
mutat la Alexandria (vezi secţiunea cu ilustraţii). De o parte şi de alta a obeliscului de la Londra
veghează câte un sfinx. Un alt obelisc egiptean, construit în Luxor cu 3200 de ani în urmă, este
ridicat astăzi în Place de la Concorde, la Paris, la mai puţin de un minut de mers cu maşina de
locul accidentului în care a murit prinţesa Diana.
De cealaltă parte a tunelului în care s-a produs accidentul se află Turnul Eiffel, un alt obelisc
gigantic într-o formă deghizată. Monumentul lui Washington din capitala Statelor Unite ale
Americii este un alt obelisc colosal. Spre deosebire de obelisc, domul (cuvânt care provine dintr-
o expresie greacă ce înseamnă Locul Zeilor) atrage şi protejează energia, la fel ca şi piramida.
Majoritatea marilor catedrale sunt construite în jurul unui dom masiv, căci arhitecţii şi
constructorii lor cunoşteau puterea geometriei sacre de a focaliza energia într-un singur punct.
Câteva exemple dintre cele mai cunoscute sunt: imensul dom din aur de pe mormântul „islamic”

275
de pe Muntele Templului din Ierusalim, domul catedralei Sfântul Petru de la Vatican şi biserica
Santa Maria, care domină întreaga panoramă a Florenţei. Priviţi toate marile oraşe ale Frăţiei şi
veţi descoperi cel puţin o clădire în formă de dom. În City-ul londonez există catedrala St Paul,
construită de iniţiatul Sir Christopher Wren după Marele
Incendiu din Londra, care a distrus tot centrul oraşului. Copia acestei catedrale la Paris este
cunoscută sub numele de Panteon. Priviţi clădirea Congresului din Washington DC şi veţi
descoperi o nouă catedrală St Paul (vezi secţiunea cu ilustraţii). În Leicester Square din Londra
există un luminator în formă de dom cu cercuri concentrice, numit în mod bizar Notre Dame de
France. Clădirea a fost construită în anul 1865 pe un vechi locaş de cult al templierilor şi
reconstruită pe la sfârşitul anilor 1950. Ea include o lespede de piatră adusă de la catedrala din
Chartres şi o pictură murală a scenei crucificării, plină de simboluri oculte şi ale geometriei
sacre, realizată de artistul francez Jean Cocteau (1889-1963), mare maestru al Prioriei Sionului.
Pictura sa include un soare negru (un simbol clasic al Frăţiei) care luminează cerul, şi un om cu
un ochi scos, în formă de peşte, care ar putea fi un simbol al zeului babilonian Nimrod. În Roma
există Domul Vaticanului, străvechiul sălaş de cult al lui Mithra (zeul solar), care este înconjurat
de obeliscurile din Piaţa Sfântul Petru. În Londra se construieşte chiar la această oră (în timp ce
scriu această carte) Domul Mileniului, chiar lângă longitudinea zero a meridianului Greenwich,
în apropiere de observatorul cu acelaşi nume (construit, în treacăt fie vorba, de acelaşi
Christopher Wren). Toate ceasurile din lume, inclusiv zonele temporale, şi chiar subconştientul
colectiv, sunt puse la unison cu sistemul de măsurare a timpului folosit la Greenwich (care este
unul solar). De cealaltă parte a râului Tamisa, faţă în faţă cu Domul Mileniului, se află cel mai
mare obelisc şi cea mai înaltă clădire din Europa, Canary Wharf. În toate oraşele Frăţiei veţi găsi
invariabil luminatoare în formă de obelisc, care modifică structurile energetice şi atrag energia
solară. Chiar şi Big Ben, faimosul turn cu ceas din clădirea Parlamentului, este un obelisc.
Cuvântul Ben este de origine cimirică sau galică şi înseamnă munte. În Egiptul antic exista piatra
sacră ben-ben, plasată în vârful pilonilor din Om, Oraşul Soarelui. Aceşti piloni au fost
simbolizaţi mai târziu de obeliscuri, fiind consideraţi locurile prin care coborau pe pământ zeii.
Potrivit legendei, pe piatra ben-ben stătea pasărea bennu, care a inspirat mai târziu simbolul
phoenixului. Există şi o altă semnificaţie a Domului Mileniului şi a clădirii Canary Wharf, pe
care o voi explica ulterior.
Planurile străzilor din principalele oraşe sunt concepute în funcţie de legile geometriei sacre, la
fel ca şi marile catedrale sau templele şi cercurile din pietre de altădată. La fel ca în cazul City-
ului londonez după Marele Incendiu din 1666, noul oraş Washington DC a fost conceput după
aceste legi. Simbolurile, formele şi unghiurile generează energii diferite şi dacă înţelegi aceste
principii poţi genera câmpuri energetice pe vibraţia pe care o consideri cea mai potrivită pentru
scopurile tale. Toţi oamenii care trăiesc sau locuiesc în zona respectivă vor fi afectaţi de aceste
câmpuri. În plus, poţi atrage în locul respectiv energia soarelui sau alte energii astrologice.
După părerea mea, energia din Washington este una din cele mai neplăcute pe care le-am simţit
vreodată în afara City-ului londonez. Un francmason francez, maiorul Pierre Charles l’Enfant, a
fost angajat să construiască noul oraş Washington, iar opera sa s-a bazat pe planurile oficiale
concepute de liderii Thomas Jefferson şi George Washington, deşi adevăraţii arhitecţi trebuie să
fi fost alte persoane, cu o înţelegere ezoterică mai profundă. Jefferson avea astfel de legături, iar
când a murit, rozicrucianul Spencer Lewis a găsit printre posesiunile sale şi un sistem codificat
asemănător vechilor manuscrise secrete rozicruciene. Unii cercetători susţin că Jefferson a fost
un mare maestru al rozicrucienilor. A fost cu siguranţă un expert în astronomie şi astrologie, la
fel ca şi Benjamin Franklin, care a scris o carte pe acest subiect intitulată Almanahul Bietului
Richard, care s-a vândut ca pâinea caldă. L’Enfant a luptat în Războiul pentru Independenţă,
fiind membru, la fel ca şi Washington, într-o grupare extrem de secretă şi de exclusivistă numită
Societatea Cincinnatti. Aceasta era o organizaţie secretă oficială a ofiţerilor americani şi francezi
care au luptat în Războiul pentru Independenţă, calitatea de membru fiind ereditară şi
transmiţându-se de la tată la fiul cel mare. Washington a fost preşedintele pe viaţă al acestei
societăţi. Scrisorile lui Jefferson către l’Enfant şi planurile străzilor oraşului au „dispărut”.
L’Enfant a fost concediat după un an, dar construcţia oraşului a continuat după acelaşi plan. În

276
anul 1909, rămăşiţele pământeşti ale lui l’Enfant au fost exhumate şi mutate sub escortă militară
pe Colina Capitoliului, unde au rămas timp de trei ore. Mii de oameni s-au adunat să îi aducă un
omagiu, după care rămăşiţele au fost îngropate la Cimitirul Naţional Arlington. Pe timpuri, aici
s-a aflat Vernon House, căminul lui Washington. În amfiteatrul de aici îşi ţine ceremoniile
anuale ale răsăritului de soare Ordinul American al Cavalerilor Templieri.
40 de borne situate la o distanţă de o milă una de cealaltă marchează teritoriul celor 18,6
kilometri pătraţi ai oraşului Washington, în centrul căruia a fost construită clădirea Congresului
sau Colina Capitoliului, numită astfel după locul sacru al societăţilor secrete romane numit
Colina Capitolină. În aceste condiţii, nu este deloc de mirare că marea preoteasă a politicii
americane, secretarul de stat Madeleine Albright, a făcut un pelerinaj la Colina Capitolină în
prima ei vizită oficială din Europa de după numirea în funcţie. Colina Capitoliului nu este o
clădire politică, ci un templu satanic al Frăţiei. Sub domul ei identic cu cel al catedralei St. Paul
se află o criptă. Sub podeaua acesteia se află un mormânt gol, marcat cu o pentagramă. Legenda
spune că locul i-a fost destinat lui George Washington, care a decis în cele din urmă să fie
înmormântat în altă parte. Lucrurile sunt însă mai complexe: trupurile lui Kennedy, Lincoln,
McKinley, Garfield, Harding, Taft, Hoover, Wilson, Stevens, Dewey, Pershing, MacArthur,
l’Enfant şi ale doi soldaţi necunoscuţi au fost ţinute pe catafalcul găsit în interiorul criptei. Dacă
nu ştiţi ce înseamnă un catafalc, acesta reprezintă structura pe care este purtat corpul în timpul
procesiunii funerare sau pe care este lăsat să se odihnească în perioada în care i se aduc omagii.
Un mormânt asemănător situat sub un dom este cel al „Sfântului Petru” de sub Bazilica
Vaticanului. Clădirea Congresului este un templu al unei societăţi secrete, a cărei origine se
pierde în negura antichităţii. Planul străzilor oraşului Washington, în centrul căruia se află
Clădirea Capitoliului şi Casa Albă, include tot felul de simboluri astrologice (care corespund
perfect constelaţiilor care apar pe cer), hexagrame, pentagrame satanice, pătrate, un compas
masonic, o „Suliţă a Destinului”, un craniu cu oase încrucişate şi foarte multe altele. Dacă doriţi
să aflaţi informaţii suplimentare şi să priviţi ilustraţii ale acestor simboluri, vă recomand insistent
excelenta carte a lui Charles L. Westbrook, Talismanul Statelor Unite, semnătura Frăţiei
invizibile. Străzile din Washington fac legătura între punctele în care răsare soarele în timpul
solstiţiilor de iarnă şi de vară, la fel ca tumulii, templele şi cercurile din pietre ale antichităţii, de
gen Stonehenge (vezi figura 30). Alte străzi se încrucişează la exact 33 de grade, sau marchează
precesiunea echinocţiilor. Există de asemenea o Stea a lui David (vezi figura 31).

Figura 30 La fel ca în cazul tuturor marilor

oraşe ale Frăţiei, planul străzilor din
Washington DC reprezintă o sumă de
simboluri ezoterice. Străzile din jurul Clădirii
Congresului marchează locurile în care răsareşi
apune soarele în timpul solstiţiilor de iarnă şi
de vară. Există deasemenea o hexagramă sau o
Stea a lui David - Figura 31.
277
 Spuneam într-un capitol
anterior că Elita americană şi
din restul lumii obişnuieşte
să se strângă la Bohemian
Grove, în nordul Californiei,
luând parte la diferite
ceremonii ţinute la baza unei
bufniţe din piatră cu o
înălţime de 13 metri. Aceasta
îl simbolizează pe Moloh sau
Moleh, o divinitate străveche
căreia îi erau sacrificaţi copii
(la fel ca şi astăzi). Zeiţa
sumeriană, Lilith, cunoscută
şi sub numele de Madona
Sânilor, era simbolizată de
asemenea printr-o bufniţă.
Lilith este unul din
simbolurile liniilor
genealogice. Religiile păgâne
o numeau amăgitoarea. În
secţiunea cu ilustraţii îi puteţi
vedea pe grover-i în plină
ceremonie la Bohemian
Grove, în faţa bufniţei uriaşe.
Privind cu atenţie harta
Washington-ului, am
descoperit că străzile din
jurul Clădirii Congresului
alcătuiesc împreună un
simbol cât se poate de clar al
unei… bufniţe! Aceasta este
aşezată pe o piramidă (vezi
Figura 32). În limba engleză,
cuvântul care desemnează o
colectivitate de bufniţe este:

Figura 32 Piramida şi Bufniţa Atotvăzătoare. Străzile din jurul clădirii Congresului şi cele două pasaje principale
care conduc în afaraperimetrului alcătuiesc împreună o bufniţă care stă pe o piramidă. Bufniţa este un simbol al lui
Moloh, zeul căruia i s-au sacrificat de mii de ani copii.

parliament of owls (parlament de bufniţe), un cuvânt cum nu se poate mai potrivit. Acelaşi
simbol al bufniţei este ascuns şi pe bancnota de un dolar, dar trebuie să ştii unde să îl cauţi şi îţi
trebuie o lupă foarte puternică pentru a-l putea găsi. Din câte înţeleg, noul plan de străzi pentru
pietoni care va înconjura Columna lui Nelson din Trafalgar Square, în Londra, va avea de
asemenea forma unei bufniţe (dacă va fi privit de sus). Planul străzilor din Washington DC
include cel puţin trei pentagrame satanice. Când spun „satanice”, mă refer, desigur, la
pentagramele cu vârful în jos sau cu forma distorsionată. Aceste inversări şi distorsiuni ale
pentagramei reprezintă semnături satanice, la fel cum naziştii au inversat simbolul svasticii. Una
din pentagrame este orientată către Colina Capitoliului (vezi Figura 33), alta către Casa Albă
(vezi Figura 34), iar a treia începe de la imensul obelisc numit Monumentul lui Washington,
acoperind întreaga zonă a oraşului interior. În centrul ei se află semnul astrologic al Berbecului.
Alte pentagrame satanice similare pot fi găsite în planul străzilor Romei, în centrul istoric al
278
Ierusalimului, în regiunea din jurul orăşelului Rennes-le-Chateau, în ansamblul piramidelor de la
Gizeh, precum şi în Londra şi toate marile oraşe europene. Dincolo de râul Potomac, în afara
Washington-ului, se află sediul cartierului general al armatei americane, Pentagonul, care este
aliniat în funcţie de constelaţia Taurului. Un pentagon nu este altceva decât centrul unei
pentagrame. Într-unul din punctele pentagramei care înconjoară Casa Albă se află o clădire
remarcabilă, la numărul 1733 de pe 16th Street. Reţineţi acest număr: 1733. Primele două cifre,
17, apar la infinit în istoria orăşelului Rennes-le-Chateau, iar ultimele două, 33, reprezintă
numărul oficial de grade al ritului scoţian al francmasoneriei. Această
clădire lasă impresia unui templu egiptean, cu cei doi sfincşi de la intrare şi imensa pictură a
soarelui care răsare. Un simbol similar putea fi văzut pe „scaunul soarelui” pe care obişnuia să
stea George Washington. Această clădire stranie este sediul suprem al celui de-al 33-lea grad al
francmasoneriei de rit scoţian. Acest grad este cunoscut sub numele de „Gradul
Revoluţionarilor”. Marea majoritate a şefilor de stat sunt francmasoni de grad 33, deşi nu toţi
recunosc acest lucru. Cei care primesc acest grad fac un legământ prin care jură loialitate
francmasoneriei, considerat mai presus de jurământul de credinţă adus patriei. În grădina din
spatele acestei clădiri poate fi văzut dincolo de gard un bust al lui George Washington, primul
Preşedinte mason al Statelor Unite ale Americii. În această clădire se află cea mai mare colecţie
de relicve francmasone din lume.
La Muzeul Smithsonian, situat în
apropiere de Casa Albă, există o
statuie remarcabilă din marmură a
lui George Washington, care a fost
amplasată cândva pe Colina
Capitoliului. Aceasta a fost
comandată de Congres în secolul
XIX şi sculptată în Florenţa, Italia,
de către Horatio Greenough. Când
statuia a fost debarcată la Şantierul
Naval din Washington, oamenii au
fost îngroziţi de ceea ce au văzut.

Figura 33 Pentagramele
inversate şi distorsionate alcătuite de
străzile din Washington. Una este
orientată către Clădirea Congresului…
... iar cealaltă către Casa Albă – Figura 34
Washington era prezentat stând pe
un scaun, gol până la brâu, cu o
simplă pânză acoperindu-i
şoldurile. Congresmanul de
Virginia, generalul Henry Wise, a
remarcat: „Nu a existat vreodată
om care să-l vadă pe Washington
fără cămaşă”. De unde până unde
atunci această reprezentare? Şi de
ce arăta Washington cu o mână în
sus, şi cu cealaltă în jos? Dacă veţi
privi din nou Figura 21 (de la
pagina xxx), veţi înţelege. Statuia
a fost comandată astfel încât să îl
reprezinte pe Bafomet din Mendes
sau Asmodeus, simbolul satanist al
„diavolului”. Despre Asmodeus se
spune că a fost gardianul Comorii
279
Regelui Solomon, un portret al său fiind găsit inclusiv printre lucrurile abatelui Sauniere,
misteriosul preot de la Rennes-le-Chateau, care a amplasat o statuie a lui Asmodeus la intrarea în
biserica sa. Talmudul ebraic îl consideră pe Asmodeus cel mai important dintre demoni. Există o
pictură a lui Washington semnată „Caduceus”, care reprezintă de asemenea o sumă de simboluri
ezoterice şi geometrice. De pildă, mâna sa este ridicată către unghiul din care răsare luna, iar
sabia pe care o ţine în cealaltă mână către unghiul din care răsare soarele în timpul solstiţiului de
iarnă.
Planul străzilor din Washington a fost extins de-a lungul anilor, dar fără a modifica în vreun fel
planul iniţial. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu anumite structuri din lumea antică, în special cu
ansamblul de la Gizeh. Memorialele lui Jefferson şi Lincoln au fost adăugate la planul iniţial al
oraşului abia în secolul XX. Istoricii cred că la baza clădirii Jefferson a stat planul Panteonului
din Roma. La fel ca toate clădirile cheie, şi aceasta este construită pe malul unei ape „în care se
reflectă”. Clădirea simbolizează soarele, iar apa este luna care reflectă lumina soarelui. Cu
înălţimea sa de 185 de metri, Monumentul lui Washington este cel mai înalt obelisc de piatră din
lume. Construcţia sa s-a încheiat în anul 1885. Piatra unghiulară a fost aşezată de Marea Lojă
Francmasonă a Districtului Columbia. În timpul unei călătorii în Statele Unite am văzut o
emisiune la televiziune în care se spunea că autorităţile intenţionau să construiască în Mall
(centrul planului străzilor) un memorial închinat soldaţilor care au murit în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial. Acesta urma să aibă în centru o torţă aprinsă. Principalele oraşe şi centre
ale Frăţiei sunt plasate în locuri în care energia solară şi alte energii cosmice pot fi receptate
foarte puternic. După publicarea cărţii sale, Talismanul Statelor Unite, Charles L. Westbrook Jr.
a primit prin poştă o corespondenţă anonimă. Aceasta prezenta o hartă a Statelor Unite şi
cuvintele: „Povestea este mai gravă decât crezi”. Liniile trasate pe hartă indicau cu claritate că
aceeaşi geometrie care poate fi văzută în Washington se regăseşte la nivelul întregii ţări. Câteva
din punctele unite erau Mount Vernon, Illinois, în care este înmormântat George Washington;
Miami, supranumit „oraşul magic” încă de la 1820 şi un loc numit Pike’s Peak din Jefferson
County, Colorado, imediat după ce treci graniţa statului Arkansas. Desigur, Pike’s Peak (n.n.
Culmea lui Pike) a fost numită astfel după Albert Pike.

Figura 35: Străvechile simboluri ale soarelui, cercului şi crucii se regăsesc

în…Figura 36: crucea celtică Figura 37: logo-ul NATO şi Figura 38: crucea şi
soarele de pe emblema CIA.

Am vorbit într-un capitol anterior de străvechiul simbol al cercului şi al crucii, care continuă să
fie folosit şi astăzi în limbajul secret. El simbolizează progresul soarelui de-a lungul celor 12 luni
şi al celor 12 semne ale zodiacului (vezi Figura 35). Împreună, ele alcătuiesc crucea celtică (vezi
Figura 36), logo-ul NATO, viitoarea armată mondială (vezi Figura 37) şi emblema CIA (vezi
Figura 38). În City-ul londonez, vizavi de Catedrala St Paul, am găsit de asemenea simbolul din
Figura 39. Este vorba de un cerc zodiacal cu un soare negru în centru. Iniţial, clădirea a fost
construită pentru ziarul Financial Times, iar figura din centrul ei este a lui Winston Churchill.
Soarele negru este un alt simbol inversat, care indică folosirea negativă a energiei solare şi a
soarelui galactic în jurul căruia orbitează sistemul nostru solar. Naziştii vorbeau şi ei de un soare
negru, şi probabil simbolul calului negru de pe emblema băncii Frăţiei Lloyds Bank reprezintă
un cod similar. Calul alb a fost un simbol al soarelui la vechii fenicieni. Ei foloseau de asemenea
simbolul cercului şi al crucii, cu ajutorul căruia şi-o reprezentau pe zeiţa Barati şi care apare
280
inclusiv în ilustraţia versiunii britanice a acesteia, Britannia. Planul străzilor oraşului Paris,
dominat de Arcul de Triumf, reprezintă acelaşi simbolism. Arcul este în sine un simbol al Frăţiei.
Aceasta este semnificaţia numelui Lojilor Arcului Regal din ritul York al francmasoneriei, având
legătură şi cu piatra unghiulară din vârful arcului, care menţine întreaga structură laolaltă,
conferindu-i putere. Cel mai vechi document care atestă existenţa unei astfel de loji sunt analele
oraşului Fredericksburg, în statul Virginia, datate 22 decembrie 1753. Fredericksburg a fost locul
Casei Soarelui care Răsare, locul de întâlnire masonic în care obişnuiau să se adune oameni ca
Benjamin Franklin, George Washington şi alţi părinţi fondatori ai Statelor Unite. Simbolismul
arcului a stat inclusiv la baza imensului arc din beton din oraşul St Louis, în statul Missouri.
Arcul de Triumf din Paris este amplasat în centrul unui cerc din care pleacă 12 bulevarde ce
împart întregul oraş. Se naşte astfel o stea cu 12 colţuri, sau cercul astrologic al soarelui aflat în
centru cu cele 12 semne zodiacale (vezi secţiunea cu ilustraţii). Principalul drum care pleacă de
la Arcul de Triumf este faimosul Bulevard Champs Elisees, care este perfect drept. Dacă stai sub
Arcul de Triumf, chiar lângă „flacăra eternă” a soldatului necunoscut, şi priveşti într-o anumită
direcţie, poţi vedea în faţă, la mare distanţă, un arc modern din beton. Dacă priveşti în direcţia
opusă, poţi vedea de-a lungul Bulevardului Champs Elisees imensul obelisc egiptean din Place
de la Concorde, vechi de 3200 de ani. În spatele lui, pe aceeaşi linie dreaptă, se află un alt arc
similar Arcului de Triumf, dar mult mai mic, urmat apoi de marea piramidă din sticlă neagră
construită lângă Muzeul Louvre în timpul preşedinţiei masonului de grad 33 Francois Mitterand.
Când au văzut această structură neobişnuită construită chiar lângă arhitectura elegantă a Palatului
Louvre, parizienii au rămas consternaţi. Motivul pentru care a fost construită nu are nimic de-a
face cu arhitectura, dar are totul de-a face cu energia şi cu puterea oferită de structura geometrică
a oraşului. O piramidă similară, un sfinx şi un
obelisc au fost construite într-un alt oraş al Frăţiei, Las Vegas.

Figura 39 Soarele şi cercul zodiacal de la intrarea în

City-ul londonez, lângă Catedrala St Paul din inima
„pânzei de păianjen” a Frăţiei. Soarele Negru
simbolizează folosirea negativă a energiei solare şi a
„soarelui galactic”, iar în mijlocul său este ilustrată
figura lui Winston Churchill.

Figura 40 Crucea malteză
Figura 41 Logo-ul Naţiunilor Unite, pe un fundal albastru (culoarea
francmasonilor), cu 33 de secţiuni ale cercurilor concentrice, care corespund
celor 33 de grade oficiale ale ritului scoţian al francmasoneriei. Cele două frunze
de laur care încadrează logo-ul corespund de asemenea simbolului
francmasoneriei, pe care îl puteţi vedea în Figura 42.

281
Leul apare atât de des în heraldică şi pe steaguri deoarece este unul din simbolurile străvechi ale
soarelui, la fel ca şi sfinxul. Peştele simbolizează semnul astrologic al Peştilor, dar şi pe
legendarul rege babilonian Nimrod. Porumbelul o simbolizează pe partenera acestuia, regina
Semiramida, fiind un alt simbol inversat. În timp ce pentru marea majoritate a oamenilor
simbolizează pacea, pentru Frăţie porumbelul simbolizează moartea şi distrugerea. Aceste
inversiuni le permit membrilor Frăţiei să îşi afişeze fără probleme în public simbolurile, fără ca
cineva să înţeleagă ce reprezintă ele. Sinn Fein, aripa politică a organizaţiei teroriste Armata
Irlandeză (IRA) din Irlanda de Nord, are ca simbol un astfel de porumbel. Acelaşi simbolism a
făcut ca numele lui Columb să fie preluat astfel în Occident, deşi pe el îl chema Colon. Numele
de Columb a fost pur şi simplu inventat de Frăţie. Una din zeiţele pe care le adorau romanii era
Venus Columba, sau Porumbiţa Venus. Venus şi porumbiţa sunt asociate cu regina Semiramida
din Babilonul antic. Chiar şi astăzi, francezii folosesc cuvântul colombe (n.n. porumbiţă).
Columba este şi o zeiţă asociată cu „Afrodita”, care simbolizează aspectele negative,
distrugătoare şi conexe cu moartea ale energiei feminine. De aici au apărut numele engleze şi
americane: British Columbia, Columbia Pictures, Columbia University, Columbia Broadcasting
(CBS), naveta spaţială Columbia şi districtul Columbia, în care este aşezată capitala Statelor
Unite ale Americii, Washington DC. Este suficient să examinezi numele locurilor din jurul
Washington-ului pentru a-ţi da seama cine au fost cei care l-au conceput. Cel mai evident nume
este Alexandria, localitate situată chiar la graniţa cu districtul Columbia, în statul Virginia (de la
virgin – fecioară, Isis/Semiramida). Apropo, priviţi şi logo-urile organizaţiilor pe care le-am citat
mai sus ca purtând numele de Columbia. Columbia Pictures are drept logo o femeie care ţine în
mână o torţă aprinsă, Columbia University are drept logo o torţă aprinsă, iar Columbia
Broadcasting (CBS) are drept logo un ochi (ochiul atotvăzător). Pe sceptrul ţinut de regina
Angliei la ceremonii se află încrustaţi porumbei pe o cruce malteză, iar pe coroana monarhiei
britanice poate fi văzută crucea malteză (vezi secţiunea cu ilustraţii). Sceptrele şi bastoanele erau
considerate simboluri ale puterii în Egiptul antic. Crucea malteză (vezi Figura 40) a fost găsită
inclusiv în peşterile din Cappadochia, actualmente Turcia (în artefacte vechi de mii de ani). Ea a
devenit apoi simbolul Cavalerilor Vindecători ai Sfântului Ioan al Ierusalimului (Cavalerii de
Malta), al cavalerilor templieri şi al naziştilor. Dacă priviţi în secţiunea de ilustraţii poza
soldatului nazist, veţi vedea că însemnele sale includ simultan crucea malteză, svastica inversată,
craniul şi oasele încrucişate şi vulturul! Trei simboluri majore ale Frăţiei sunt: torţa aprinsă,
trandafirul roşu şi porumbelul. Simbolurile celor trei mari partide politice din Marea Britanie,
care deservesc viaţa politică guvernată de regină, sunt: torţa aprinsă (Partidul Conservator),
trandafirul roşu (Partidul Laburist) şi porumbelul (Partidul Liberal Democrat)! La vremea
publicării acestei cărţi, liderii celor trei partide erau: Tony Blair (Grupul Bilderberg), William
Haig (Grupul Bilderberg) şi Paddy Ashdown (Grupul Bilderberg). Nu este decât o coincidenţă,
nu vă faceţi probleme!

Figura 43 Simbolul celor două pătrate care se suprapun se Figura 44 Tresă. Priviţi această imagine într-un
traduce întotdeauna prin: „Noi controlăm totul”. Acest simbol plan tridimensional. Veţi constata că ea alcătuie-
apare de pildă în sigla poliţiei din Sussex, Marea Britanie. şte două cuburi (sau pătrate) suprapuse. Noi
controlăm totul.

282
 Frunzele de laur din simbolul Naţiunilor Unite apar
identic şi în logo-ul francmasoneriei (vezi Figura 41).
Cercurile concentrice ale simbolului sunt împărţite în
33 de secţiuni. Fundalul este albastru, una din culorile
preferate ale francmasonilor (vezi Gradele Albastre
ale Francmasoneriei). Simbolul Uniunii Europene are
de asemenea un fundal albastru. Ce anume a inspirat
cele două frunze de laur care încadrează logo-ul
Naţiunilor Unite poate fi văzut cu claritate din
simbolul francmasoneriei prezentat în Figura 42.
pătratele albe şi negre ale francmasonilor şi
templierilor (şi ale unui număr nesfârşit de alte
organizaţii ale Frăţiei) se regăsesc pe uniformele
poliţiştilor din Statele Unite ale Americii şi din Marea
Britanie, precum şi pe podelele marilor catedrale şi
ale bisericii din Rennes-le-Chateau. Când preşedinţii
americani îşi duc mâna la piept, ascultând imnul
american, ei realizează un ritual francmason. Mulţi
americani care se opun francmasonilor fac acelaşi
gest, căci nu îi înţeleg semnificaţia. Un alt semnal
manual al Frăţiei este ridicarea unei mâini cu degetele
exterioare întinse şi cele două degete interioare
strânse şi acoperite cu degetul mare. Acesta este
simbolul diavolului sau al lui Bafomet. El
reprezintă coarnele lui
Nimrod şi este primul semn pe care l-a făcut Bill
Figura 46 Dubla cruce a Casei de Lorraine
poate fi văzută pe logo-ul companiei Exxon
Clinton după primul său discurs inaugural de după
Oil – Figura 46 alegerea sa ca preşedinte, în ianuarie 1993. Bafomet
este şi simbolul Privitorului reptilian Azazel, „ţapul”.
Cele două pătrate suprapuse reprezintă un alt simbol al Frăţiei. În limbajul secret, orice pătrat
înseamnă controlul lucrurilor drepte şi juste. Aşa s-au născut expresiile anglo-saxone fair and
square (Textual: aşa e cinstit; În traducere cuvânt cu cuvânt: cinstit şi pătrat) şi square deal (Textual: afacere
cinstită; În traducere cuvânt cu cuvânt: afacere pătrată.). Suprapunerea a două pătrate înseamnă controlul
tuturor lucrurilor, bune şi rele deopotrivă, drepte şi nedrepte, pozitive şi negative. Altfel spus:
„Noi controlăm totul”. Dublul pătrat sau steaua cu opt colţuri poate fi văzut în marele hol de la
intrarea în Parlamentul Britanic, dar şi pe însemnele poliţiilor din întreaga lume (vezi Figura 43).
Tresele reprezintă un caz particular (vezi Figura 44). Ele trebuie privite ca simboluri ale două
cuburi tridimensionale suprapuse, şi nu ca nişte simple dungi unidimensionale. Acesta este
logoul companiei petroliere Chevron (n.n. textual: tresă). De altfel, toate marile companii
petroliere şi corporaţii transnaţionale au simboluri preluate din limbajul secret al forţei care
controlează lumea. Dubla cruce a Casei de Lorraine stă la originea verbului to double cross (n.n.
a înşela prin duplicitate, a manipula). Acelaşi simbol apare pe logo-ul gigantului petrolier
controlat de Rockefeller-i, Exxon (vezi Figurile 45 şi 46). Texaco are drept logo o pentagramă în
interiorul unui cerc, în care apare şi echerul francmasonilor (vezi Figura 47). Simbolul companiei
Atlantic Richfield Oil (ARCO) este o piramidă căreia îi lipseşte vârful, privită de sus (vezi
Figura 48), iar cel al companiei Amoco este o torţă aprinsă (vezi figura 49). Priviţi numele
marilor companii de asigurări ale Frăţiei: Sun Alliance (n.n. Alianţa Soarelui), Sun Life (n.n.
Viaţa Soarelui), Britannic Assurance (n.n. Asigurarea Britanică), Eagle Star (n.n. Steaua
Vulturului). Clădirea Sun Alliance din Picadilly Circus, Londra, este decorată cu doi piloni, două
flăcări şi o statuie a Britanniei (Barati) cu cercul şi crucea, vechiul simbol al soarelui! De
remarcat şi numele dat navelor spaţiale, militare şi marine, precum Hermes, Nimrod, Atlantis şi
Columbia. Toate sunt simboluri ale Frăţiei.

283
Figura 47 Logo-ul Figura 48 Logo-ul companiei Atlantic Figura 49 Logo-ul companiei Amoco
. companiei Texaco: o Richfield Oil este o piramidă cu vârful tăiat (care a fuzionat între timp cu British
pentagramă în interiorul privită de sus. Petroleum) este o torţă aprinsă.
unui cerc şi crucea Tau,
sau echerul francmaso-
nilor

Crinul (fleur-de-lys) este un alt simbol străvechi folosit pe scară largă la ora actuală, îndeosebi de
regi. El poate fi văzut pe foarte multe garduri care înconjoară marile clădiri, inclusiv pe una din
porţile de la Casa Albă. A fost folosit de merovingienii din Franţa. În plus, reprezintă un simbol
al zeului babilonian Nimrod, dar şi al lui Lilith, numele care simbolizează liniile genealogice
reptiliene. Trandafirul roşu este o altă semnătură a Frăţiei. El apare pe Clopotul Libertăţii (n.n.
textual: Liberty Bell), ca simbol al lui Bel, Bil sau Baal, zeul arian al soarelui în antichitate.
Simbolul cel mai evident al Frăţiei sunt dungile vărgate (n.n. fascie în original), de unde şi
cuvântul fascist. Ele apar în partea de jos a simbolului „libertăţii” Statelor Unite şi pe Clădirea
Congresului (vezi Figura 50). Era un simbol amplu folosit în Imperiul Roman şi constă din mai
multe dungi unite la capete în jurul unui topor. Acest topor (n.n. axe în original) a stat la originea
expresiei „Puterile Axei” în care s-au reunit ţările fasciste în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial. Semnificaţia simbolului este reunirea popoarelor şi a ţărilor sub o dictatură comună
centralizată – Axa sau toporul. Aceasta este descrierea ideală a Uniunii Europene, în care
naţiunile se subordonează legilor comune dictate şi impuse de dictatura nealeasă prin vot de la
Bruxelles. Uniunea Europeană
nu este altceva decât un stat fascist.
O altă formă de simbolism se referă la
inversarea cuvintelor şi a frazelor. Foarte
mulţi cercetători studiază acest fenomen la
ora actuală, acesta fiind unul din misterele pe
care le practică Frăţia încă din cele mai vechi
timpuri. De pildă, numele companiei de
închiriat maşini, Avis, provine de la numele
zeului hindus Siva, al cărui simbol este
penisul. La fel ca şi Neptun sau Satan, Siva
este ilustrat cu un trident în mână. Avis se
află în proprietatea companiei International
Telephone and Telegraph (ATT), care şi-a
înregistrat şi cuvântul „Vrăjitor” ca marcă
comercială (la fel ca în Vrăjitorul din Avis).
Soarele şi simbolismul sexual apar frecvent Figura 50 Libertate? Atunci, de ce apare simbolul fascist
în reclamele corporaţiilor Frăţiei. Aceste cuvinte la bază, care înseamnă orice altceva decât libertate?
şi simboluri influenţează subconştientul colectiv, afectându-i pe oameni fără ca aceştia să ştie.
Asta nu înseamnă că orice formă de simbolism este negativă. Simbolismul este folosit în egală
măsură de către forţele pozitive, interesate să transmite altora cunoaşterea înţeleaptă. Aşa cum
am afirmat în repetate rânduri, cunoaşterea este neutră; folosirea ei poate fi însă pozitivă sau
negativă. De pildă, cărţile de Tarot au fost folosite ca instrument de transmitere a cunoaşterii
suprimate. Aşa se explică de ce biserica a condamnat cu atâta asprime aceste cărţi, considerându-
le malefice. În secolele care au trecut după eliminarea catarilor din Franţa, tradiţia cărţilor de
Tarot a fost dusă mai departe de ţigani. Anumiţi cercetători afirmă că aceste cărţi au fost
284
introduse în Europa de cruciaţii întorşi acasă, care le-au preluat de la sectele mistice din Orientul
Mijlociu. Această afirmaţie este parţial adevărată, dar ea ignoră rolul jucat de ţigani, care explică
de ce au fost atât de persecutaţi aceştia de-a lungul timpului,
inclusiv de către Adolf Hitler. Există o legendă care spune că preoţii din Alexandria au salvat tot
ce au putut atunci când biserica romană a dispus arderea marii biblioteci ezoterice, după care au
devenit rătăcitori, ducându-şi cunoaşterea mai departe, inclusiv sub forma cărţilor de Tarot. După
părerea mea, această legendă are un sâmbure de adevăr. Primele documente care atestă existenţa
ţiganilor în Anglia datează din vremea regelui Henry VIII. Ele îi descriu pe aceştia ca pe nişte
„oameni rătăcitori, care îşi spun egipteni”. Însuşi termenul de Tarot se crede că derivă de la două
cuvinte egiptene: tar, care înseamnă drum, şi ro, care înseamnă regal. Dacă este folosită corect şi
fără rea voinţă, cunoaşterea poate deveni calea regală către înţelepciune. Tarotul este alcătuit din
Arcana Mică, formată din patru rânduri de cărţi, respectiv spadele, cupele, monedele şi bâtele
(sceptrele), şi din Arcana mare sau „Marile Secrete”. Printre acestea se numără şi Nebunul sau
Jokerul, care a supravieţuit inclusiv în sistemul modern de cărţi de joc, Jokerul este nebunul de la
curţile nobililor, care se foloseşte de umor şi de năzbâtii pentru a transmite mai departe
cunoaşterea. El este asociat şi cu Magicianul, un termen care apare în tradiţia nativilor americani.
Cărţile de joc moderne reprezintă o variantă prescurtată a cărţilor de Tarot. Inimile negre şi roşii
se referă la cele două mari diviziuni ale anului, iarna şi vara, când soarele se află la nord sau la
sud. Cele patru rânduri de cărţi se referă la anotimpuri. Cele 13 cărţi ale fiecărui rând
simbolizează cele 13 cicluri lunare ale anului, iar cele 52 de cărţi ale pachetului se referă la cele
52 de săptămâni. Dacă aduni numerele cărţilor, considerând valoarea jokerului ca fiind unu, iar
cea a valeţilor, reginelor şi regilor ca fiind 11, 12 şi 13, valoarea totală obţinută este de 365,
numărul zilelor din an. Evident, avem de-a face şi cu un simbolism astrologic. Jocul numit şah
(jocul regal) conţine un simbolism extrem de rafinat. Acest joc era jucat în China şi India cu mult
timp înainte să ajungă în Europa. O formă de şah, asemănătoare mai degrabă cu tablele, a fost
jucată inclusiv de faraonii din Egiptul antic. Tabla de şah este alcătuită din 64 de pătrate albe şi
negre, care simbolizează podeaua Casei Misterelor. „Echipele” albe şi negre care se înfruntă în
jocul de şah se referă la eterna bătălie între forţele binelui şi cele ale răului, între întuneric şi
lumină. Cele 64 de pătrate de pe tabla de şah au legătură şi cu sistemul ezoteric chinez cunoscut
sub numele de I Ching, alcătuit din 64 de hexagrame. Peste tot regăsim aceeaşi cunoaştere
ascunsă şi prezentată în diferite forme. Cântăreţii şi poeţii cunoscuţi sub numele de „trubaduri”,
care au trăit în Franţa în secolele XII-XIII, îşi cântau iubirea închinată Doamnei lor”. Numele de
trubadur provine din Africa de Nord, unde există expresia arabă tarab dour, care înseamnă Casa
Desfătărilor, o moştenire a ocupaţiei musulmane din sudul Franţei. Trubadurii o numeau pe
„Doamna lor” Maria, pentru a-şi păstra viaţa, dar adevărata ei semnificaţie era Isis. Mai târziu au
apărut legendele despre regele Arthur şi despre căutarea Sfântului Graal, care ilustrează vechile
mituri ale Evangheliilor, ale cultului lui Mithra, Horus, etc., descriind acelaşi simbolism al
soarelui, al lui Isis şi al Mesei Rotunde astrologice.
Am descris în acest capitol câteva din simbolurile folosite de iniţiaţi, pe care cei care nu le
cunosc şi nu-şi dau osteneala să le afle nu le observă niciodată. Speranţa mea este că veţi
recunoaşte mai uşor aceste semne şi semnături ale Frăţiei, dejucând astfel cu mai multă uşurinţă
intenţiile acesteia.

285
 CAPITOLUL OPTSPREZECE

Toate forţele Reginei

şi toţi bărbaţii Reginei

În multe privinţe, Casa de Windsor reprezintă o chintesenţă a poveştii pe care încercăm să o

descriem în această carte. Membrii acestei case fac parte din liniile genealogice ale Nobilimii
Negre şi lucrează deschis la implementarea Agendei reptiliene. Dacă veţi privi în spatele faţadei
oficiale, veţi descoperi că realitatea este mult mai neagră decât pare la prima vedere. Windsor-ii
sunt familia reptiliană cu profilul cel mai înalt de pe această planetă, operând chiar în inima
manipulării globale. Nici chiar ei nu se află în vârful piramidei puterii, dar sunt totuşi foarte
apropiaţi de cei care ocupă această poziţie supremă.
Procesul de încoronare a monarhilor britanici revelează adevărata origine a Windsor-ilor şi a
predecesorilor lor. Când regina Elisabeta a II-a a fost încoronată la data de 2 iunie 1953, toate
bijuteriile regale, coroane, sceptre, etc., au fost luate din Turnul Londrei, fiind păstrate peste
noapte în Jerusalem Chamber din Westminster Abbey. Această cameră este cea în care s-au
adunat savanţii pentru a traduce „versiunea autorizată” a Bibliei, supranumită Biblia Regelui
James, sub supravegherea lui Sir Francis Bacon şi a lui Robert Fludd, marele maestru al Prioriei
Sionului. Chiar şi la ora actuală familia regală britanică deţine drepturile de autor pentru această
Biblie! Jerusalem Chamber este decorată cu lambriuri din lemn de cedru adus din Liban, întrucât
se consideră că acesta a fost lemnul din care a fost construit Templul lui Solomon. Tapiseria
interioară prezintă scena Judecăţii lui Solomon. „Marea catedrală creştină” Westminster Abbey
este de fapt un templu păgân. Chiar şi podeaua ei este decorată cu dale albe şi negre, la fel ca
templele francmasone.
La începutul ceremoniei din anul 1953, regina s-a aşezat pe Tronul Încoronării, stând direct pe
Piatra Destinului furată de Edward I de la Scone Abbey (Scoţia) în anul 1246. Se presupune că
piatra a fost adusă în Irlanda din Israel, via Egipt, fiind cunoscută şi sub numele de Pilonul sau
Perna lui Iacov. Înclin să cred că aceste detalii sunt autentice, dar mai sunt încă multe de aflat în
legătură cu adevărata semnificaţie a Pietrei. Revenind la ceremonia noastră: Arhiepiscopul de
Canterbury s-a întorscătre nord, sud, est şi vest (cele patru puncte cardinale ale crucii păgâne), şi
întreaga congregaţie a strigat: „God save the Queen” (n.n. Dumnezeu să o apere pe regină).
Aceste cuvinte amintesc de povestea încoronării lui „Saul” din Vechiul Testament, când poporul
a strigat „Dumnezeu să-l apere pe rege”. Expresia apare de opt ori în Vechiul Testament, atunci
când sunt descrise procesele de încoronare ale regilor Israelului. Regina s-a aşezat apoi pe Tronul
Încoronării, ţinând în mână simbolurile egiptene: sceptrul şi bastonul. Sceptrul are în partea de
sus o cruce malteză, iar bastonul un porumbel. Mai târziu, a luat în mână sfera regală decorată cu
crucea malteză, la fel ca cea purtată de ramura olandeză a Nobilimii Negre. Frăţia consideră
Londra Noul Babilon, iar pe regină succesoarea
simbolică a legendarei fondatoare a Babilonului, regina Semiramida, simbolizată de regulă ca o
porumbiţă. Regina a fost unsă cu ulei, conform tradiţiei ariene şi reptilo-ariene veche de mii de
ani. Cuvântul „Christos” înseamnă „Cel Uns”. Uleiul folosit la încoronarea reginei Angliei a avut
aceeaşi compoziţie ca şi cel folosit în antichitate, în Orientul Mijlociu. Uleiul este păstrat într-un
vas de aur numit Ampulla, care are forma unui… porumbel. El reprezintă un simbol al grăsimii
lui messeh (crocodilul) folosită în Egipt de Curtea Regală a Dragonului. Ungerea monarhului în
timpul procesului de încoronare echivalează cu ridicarea lui la rangul de mare preot (în cazul de
faţă de mare preoteasă) a Curţii Angliei, nu doar în funcţia de şef de stat. În timpul procesului,
Arhiepiscopul de Canterbury a spus, conform tradiţiei:

„Aşa cum au fost unşi regii, preoţii şi profeţii; aşa cum a fost uns Solomon de către
preotul Zadok şi de către profetul Nathan, la fel te ung acum pe tine, regină
286
 binecuvântată şi consacrată a popoarelor, căreia Domnul Dumnezeu ţi-a dat dreptul de
a guverna…”.

Această formulă este de sorginte pur babiloniană. „Domnul Dumnezeu” se referă la „zeii”
reptilieni din antichitate. Coroana folosită la ceremonie datează din perioada lui Edward the
Confessor, regele Angliei care a construit catedrala originală Westminster Abbey în anul 1065.
Catedrala actuală a fost începută de regele Henric al III-lea, controlat de templieri. Edward a
murit în 1066, anul în care Anglia a fost invadată de Wilhelm Cuceritorul şi de adepţii săi, din
care făcea parte clanul St Clair, câştigând bătălia de la Hastings, conform directivelor Nobilimii
Negre din Veneţia. Coroana folosită la încoronare este bătută cu 12 nestemate, având inclusiv
două reprezentări ale crucii malteze, unul din simbolurile preferate ale naziştilor. Exodul (o carte
scrisă de leviţi) descrie platoşa lui Aaron, încrustată cu 12 nestemate. Exact aceleaşi pietre
preţioase, în aceeaşi ordine, apar şi pe coroana britanică. În final, Arhiepiscopul şi-a plasat
mâinile între cele ale reginei, aducând astfel un omagiu noului Cap al Bisericii sale, după care i-a
sărutat mâna dreaptă şi i-a spus:

„Domnul atotputernic… a creat acest tron întru adevăr, pentru ca el să dăinuiască de-a
pururi, la fel ca soarele în faţa Lui, ca un martor credincios al Cerului”.

Aceste cuvinte sunt aproape identice cu cele folosite în Contractul lui Dumnezeu cu David din
Vechiul Testament. „Domnul atotputernic” era cunoscut anterior ca El Shaddai sau Ishkur, fiul
lui Marduk, fiul lui Enki, savantul Anunnaki care a creat – conform Tăbliţelor Sumeriene traduse
de Zecharia Sitchin – hibrizii Anunnaki-umani împreună cu Nonkharsag. Windsor-ii sunt o linie
genealogică aparţinând Nobilimii Negre, iar regina a fost încoronată printr-o ceremonie a Frăţiei,
într-un templu al Frăţiei. În acest context, veţi înţelege mai uşor explicaţiile care urmează.

Sângele Windsor-ilor
La fel ca toate familiile regale din Europa, Elisabeth Alexandra Mary Windsor face parte din
linia succesorală a lui William al III-lea, Prinţ de Orania, figură marcantă care a jucat un rol
fundamental în preluarea Angliei şi omul care a semnat ordinul de înfiinţare a Băncii Angliei.
Este de asemenea înrudită cu invadatorii anteriori ai Nobilimii Negre, precum Wilhelm
Cuceritorul. Printre strămoşii ei se numără Robert the Bruce, Kenneth MacAlpin şi regii Scoţiei.
Este înrudită cu regii irlandezi încoronaţi la Tara. Regina-mamă, fosta Lady Elisabeth Bowes-
Lyon, provine dintr-o linie genealogică reptiliană, familia aristocratică scoţiană Bowes-Lyon,
înrudită cu familiile Bruce, Stuart, MacAlpin, şi cu toţi regii Irlandei.
Tatăl ei a fost Claude Bowes-Lyon, cel de-al 14-lea conte de Strathmore, iar mama ei a fost Nina
Celia Cavendish-Bentinck. Toate aceste linii genealogice îşi trag bogăţia şi puterea de la
Wilhelm de Orania, şi implicit de la cei care îl controlau pe acesta. William a fost cel care a
numit un Bentinck primul duce de Portland, ca recunoaştere a serviciilor aduse. Cel de-al doilea
duce de Portland s-a aliat prin căsătorie cu familia Cavendish, urmărind averea acesteia. Astfel a
apărut linia genealogică Cavendish-Bentinck, din care se trage regina-mamă. Prin ea, Windsor-ii
se înrudesc cu familia Cavendish, cu ducii de Devonshire şi cu Casa Chatsworth. Primul titlu de
conte de Strathmore i-a fost acordat unui strămoş al reginei-mamă, Patrick Lyon, ca recunoaştere
pentru sprijinul acordat lui Wilhelm de Orania. Pe scurt, strămoşii Windsor-ilor au jucat un rol
esenţial în instalarea reprezentantului Nobilimii Negre, Wilhelm de Orania, pe tronul britanic, cel
care a permis crearea Băncii Angliei şi a perimetrului financiar City. Prin strămoşii ei din linia de
Hanovra (şi nu numai), regina Elisabeta este înrudită cu Nobilimea Neagră din Germania şi cu
alte familii, irlandeze, scoţiene, daneze, suedeze, etc., care îşi au sorgintea în Nobilimea Neagră
din Veneţia, şi mai departe, mergând până la fenicieni, egipteni, sumerieni şi reptilieni. Aceste
linii genealogice sunt incredibil de vechi, iar prinţul Charles îşi poate trasa arborele genealogic
pe o perioadă de 3000 de ani numai pornind de la strămoşii lui dinspre Edward al III-lea (1312-
1377), monarhul care a creat Ordinul Jartierei. 19 preşedinţi americani au fost de asemenea
înrudiţi cu Edward al III-lea, şi deci cu linia genealogică a prinţului Charles. Windsor-ii au chiar
o legătură genealogică cu Mohamed, acel fruntaş al Frăţiei care a fondat islamul.
287
William al III-lea, Wilhelm de Orania, a murit în anul 1702, fără să lase moştenitori. De aceea,
Anne, sora lui Mary, soţia sa, a devenit regină. Anne a fost ultimul monarh din neamul Stuart-
ţilor, căci deşi a avut 17 copii cu soţul ei, George al Danemarcei, le-a supravieţuit tuturor. În
1714, condiţiile erau pregătite pentru preluarea Coroanei Britanice de către familia germană de
Hanovra, aparţinând Nobilimii Negre. Aceasta era înrudită strâns cu Casa de Hesse, care avea să
devină o rampă de lansare pentru Casa de Rothschild. Primul rege din Casa de Hanovra a fost
George I, care nu ştia nici măcar să vorbească engleza şi a refuzat să înveţe această limbă. S-a
născut ca un membru oarecare al unei familii nobiliare germane de mică anvergură, fiind
strănepotul infamului rege Edward I, şi a murit ca rege al Marii Britanii. Acest individ şi-a ţinut
soţia, pe Sophia, 32 de zile la închisoare, sub acuzaţia de adulter cu suedezul Philip von
Konigsmark, care nu a mai fost văzut niciodată şi despre care se spune că a fost îngropat în
pivniţele Palatului de Hanovra. George al II-lea a devenit rege în anul 1727 şi a murit în 1760, pe
când stătea pe veceu, întrucât suferea de o constipaţie acută. I-a urmat la tron nepotul său, sub
numele de George al III-lea. În timpul domniei sale a avut loc Războiul American pentru
Independenţă şi s-a produs masiva expansiune a puterii Imperiului Britanic. Au urmat regii
George al IV-lea şi William al IV-lea, după care pe tron a urcat regina Victoria, care a domnit ca
regină a Angliei şi împărăteasă a Imperiului Britanic, între 1837-1901. În această perioadă,
Imperiul Britanic a ajuns să controleze 40% din teritoriul globului şi mai mult de o cincime din
populaţia planetei. A fost cel mai mare imperiu care a existat vreodată în lume. Victoria s-a
măritat cu Prinţul Albert de Saxa-Coburg-Gotha, aparţinând Nobilimii Negre germane, şi a avut
nouă copii, care s-au aliat prin însurătoare cu alte familii regale din Europa. Victoria şi-a creat o
imagine de femeie virtuoasă, dar la fel ca Rothschild-zii, Winston Churchill şi alţi stâlpi ai
comunităţii, era o consumatoare frecventă de cocaină şi heroină. Erau vestite petrecerile cu
droguri ţinute la reşedinţa regală de vară de la Balmoral, din Scoţia. Primul fiu al Victoriei şi al
Prinţului Albert a devenit mai târziu regele Edward al VII-lea. Acesta a fost mare maestru al
francmasoneriei şi a domnit până în anul 1910. În timpul Primului Război Mondial, numele casei
regale a fost schimbat din Saxa-Coburg-Gotha în Windsor. Tot în această perioadă, familia de
origine germană Battenberg şi-a schimbat numele în Mountbatten. Singurul motiv al acestor
schimbări de nume era atragerea simpatiei opiniei publice, căci germanii şi englezii se
măcelăreau reciproc în tranşeele din nordul Franţei. În anul 1936, pe tronul Marii Britanii a venit
Edward al VIII-lea, care a abdicat pentru a se însura cu o americancă divorţată, Wallis Simpson,
fiind înlocuit de George al VI-lea, tatăl reginei Elisabeta şi soţul lui Elisabeth Bowes-Lyon,
actuala regină-mamă. George a murit în anul 1952, iar fiica sa mai mare a fost încoronată ca
regina Elisabeta a II-a la Westminster Abbey, în anul 1953. La momentul încoronării ea era deja
măritată cu un membru al Nobilimii Negre, Prinţul Philip al Greciei şi Danemarcei, baron de
Greenwich, conte de Merioneth, duce de Edinburgh. Philip s-a născut în insula Corfu ca fiu al
prinţului Andrew al Greciei şi al prinţesei Alice de Battenberg, strănepoata reginei Victoria.
Philip, un membru al familiei Battenberg, şi-a luat numele anglicizat de Mountbatten, iar după
căsătoria sa cu Elisabeta, numele casei regale a devenit Windsor-Mountbatten. În realitate, el era
Saxa-Coburg-Gotha-Battenberg. Această căsătorie a fost aranjată de Lord Louis „Dickie”
Mountbatten, unchiul lui Philip. Prinţul consort este un reprezentant de vârf al Nobilimii Negre,
motiv pentru care s-a acomodat foarte greu cu protocolul regal, care îl silea să meargă în spatele
soţiei sale. Regina Elisabeta este strănepoata reginei Victoria, cu care prinţul Philip se înrudeşte
la rândul său. Menţionez din nou că familiile regale din Europa nu reprezintă mai multe familii,
ci una singură, toate fiind înrudite între ele şi operând după aceeaşi Agendă. Evident, unii sunt
mai entuziaşti ca alţii, dar în esenţă toţi sunt o apă şi un pământ. De pildă, aşa a devenit clanul
prinţului Philip familia regală a Greciei. După ce serviciile secrete britanice au organizat lovitura
de stat împotriva regelui Otto (un alt german!) al Greciei, în anul 1862, ele l-au ales ca succesor
pe prinţul William, nepotul regelui danez. Ştiu că sună scandalos, dar Nobilimea Neagră este ca
o companie multinaţională care îşi ocupă după cum doreşte posturile rămase vacante. În acest
fel, prinţul William al Danemarcei a devenit regele George I al Greciei. El s-a însurat cu o
nepoată a ţarului rus Nicolae I, ceea ce face ca prinţul Philip să fie înrudit cu şapte ţari, dar şi cu
diferite case regale din Germania, Norvegia, Danemarca, Suedia şi restul Europei. Unul din

288
strămoşii săi este Christian, conte de Oldenberg, care a murit în anul 1167, fiind unul din cei doi
oameni care au fondat dinastiile europene ale Nobilimii Negre. Philip urma în linie succesorală
la tronul Greciei, dar o altă lovitură de stat a eliminat monarhia din această ţară, pe vremea când
el era copil, aşa că familia sa s-a refugiat în Franţa, unde Philip şi-a început educaţia la o şcoală
privată din Paris. Între anii 1931-32, cele patru surori mai mari ale lui Philip s-au măritat cu
membri ai aristocraţiei germane şi austriece. Margarita s-a măritat cu un nepot al reginei
Victoria, prinţul ceho-austriac Gottfried von Hohenzolern-Langenburg; Cecilia s-a măritat cu un
strănepot al reginei Victoria, Georg Donatus, mare duce de Hess-zum-Rhine; Sophie s-a măritat
cu prinţul Christoph de Hesse; iar Theodora cu Berthold, margraful de Baden.
Tatăl lui Berthold a fost Max von Baden, cancelarul german din timpul Primului Război
Mondial. Max von Baden a fondat o şcoală nouă lângă Lacul Constantine din Germania, prin
intermediul secretarului său personal, Kurt Hahn, educat la Oxford, principalul loc de recrutare
al adepţilor Frăţiei. În timpul războiului, Hahn a fost şeful serviciilor secrete ataşate pe lângă
Ministerul Afacerilor Externe de la Berlin şi a fost consultantul lui Baden la Conferinţa de Pace
de la Versailles, controlată de Rothschild. Prinţul Philip a fost „educat” la această şcoală fascistă
din Schloss Salem. La vremea respectivă, şcoala se afla chiar sub controlul Partidului Nazist şi al
Tineretului Hitlerist, având în programa şcolară inclusiv ştiinţa raselor. Aşa cum vom vedea,
aceasta a avut un impact real asupra tânărului Philip. La sosirea prinţului, Kurt Hahn plecase de
la conducerea şcolii, dar continua să se ocupe de „educaţie”. Hahn, un fascist până în măduva
oaselor, a plecat în Scoţia şi a fondat Academia
Gordonstoun, şcoala la care a fost trimis mai târziu pentru îndoctrinare prinţul Charles. Hahn a
devenit de asemenea consultant al Ministerului Britanic pentru Afaceri Externe. După patru ani
petrecuţi la şcoala nazistă a lui Hahn, prinţul Philip a fost trimis la Gordonstoun, pe data de 16
noiembrie 1937, cu puţin timp înainte de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial.
Sistemul de şcoli publice din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii şi din alte părţi ale lumii
reprezintă un aspect esenţial al reţelei Frăţiei. Principalul său scop este de a recruta tineri meniţi
să slujească mai târziu interesele Frăţiei şi este special conceput pentru a crea psihopaţi sau
sclavi mentali şi emoţionali, care nu ştiu să facă altceva decât ce au fost învăţaţi. Este suficient să
vorbeşti cu un absolvent al acestor şcoli pentru a înţelege ce înseamnă programul de control
mental. La ora actuală există inclusiv grupuri de sprijin pentru consilierea persoanelor care au
trecut prin acest sistem educativ şi care au rămas cu cicatrice emoţionale pe viaţă. Practic, este
vorba de o legalizare a abuzului de copii. În Marea Britanie, copiii aristocraţiei şi ai familiilor
bogate (precum şi ai altor familii, care nu înţeleg despre ce este vorba) sunt luaţi din căminele lor
la vârsta de şase ani şi duşi la prima lor şcoală „pregătitoare”. Acest proces de „pregătire” nu
slujeşte altui scop decât celui de îndoctrinare. Ei se simt deja părăsiţi şi neiubiţi văzându-şi
părinţii cum pleacă, lăsându-i în acea instituţie străină, printre oameni ciudaţi. Repet, aceşti
sărmani copii nu au decât vârsta de şase ani. Vă puteţi imagina ce efect are această atitudine
asupra unui copil de şase ani? Din aceste şcoli pregătitoare în care au învăţat ce înseamnă viaţa
formală şi lipsită de iubire, ei sunt trimişi direct la o şcoală publică. Cele mai faimoase asemenea
şcoli sunt Eton şi Harrow. Prinţul William, moştenitorul coroanei britanice după tatăl său, prinţul
Charles, a fost trimis la Eton. La aceste şcoli pregătitoare şi publice, copiii nu au de ales decât
între două alternative: ori se conformează regulilor şi regulamentelor şcolare, ori suportă mânia
oamenilor în negru. Sistemul larg răspândit prin care băieţii tineri devin sclavii celor mai mari
încurajează dorinţa de a domina şi de a-i controla pe cei din jur, prezentându-le de mici elevilor
„plăcerea” de a-i tortura şi de a le face rău celorlalţi. Am un prieten care s-a hotărât să nu cedeze
în faţa nesfârşitelor bătăi pe care le primea atât de la profesori cât şi de la elevii mai mari şi care
a fost forţat să mintă în condiţiile în care era introdus cu forţa într-o baie rece ca gheaţa, menită
să-i înfrângă cerbicia. Acestea sunt principalele şcoli, alături de universităţile Oxford şi
Cambridge, în care sunt educaţi acei oameni profund dezechilibraţi care ocupă mai târziu toate
poziţiile de putere din domeniul economic, politic, financiar şi militar (inclusiv poziţiile puterii
regale). În sistemul de caste cultivat în aceste şcoli, psihopaţii dau ordine, iar cei cu spiritul
înfrânt le ascultă fără să crâcnească. Lipsa fetelor încurajează activităţile homosexuale şi mulţi
dintre aceşti oameni au dificultăţi reale în a se apropia mai târziu de femei. Apropo, nu doresc să

289
înţelegeţi că aş condamna homosexualitatea; fiecare are dreptul să facă ce-i place, atât timp cât
nu îi forţează şi pe ceilalţi să facă la fel ca el. Tot ce fac aici este să explic nişte adevăruri. În
aceste şcoli se petrec lucruri extrem de ciudate, menite să afecteze minţile copiilor care învaţă în
ele. Abuzurile sexuale fac incontestabil parte dintre ele. Tony Blair, alesul Frăţiei pentru a deveni
prim ministru al Marii Britanii la data de 1 mai 1997, a fost înscris la şcoala publică Fettes
College din Edinburgh, în Scoţia. Unul dintre prietenii săi apropiaţi era capelanul şcolii:
reverendul Ronald Selby Wright, un personaj important în biserica Scoţiei. Selby Wright a fost
expus mai târziu ca pedofil notoriu, care îi abuza pe băieţii de la Fettes şi din alte şcoli. După
colegiu, Blair, un apropiat al Windsor-ilor, a urmat
Universitatea Oxford şi a devenit avocat la Templul Baroului din Londra. Sistemul de şcoli
publice este odios, dar chiar şi el are extremele sale, precum Gordonstoun şi Schloss Salem,
şcolile pe care le-a urmat prinţul Philip.
Familia prinţului Philip a sprijinit activ Partidul Nazist, iar în anul 1935, prinţul Christoph, soţul
lui Sophie (sora lui Philip) era deja colonel în SS, făcând parte din staff-ul personal al lui
Himmler. A fost de asemenea şeful Forschungsamt, o operaţie specială controlată de Hermann
Goering. Forschungsamt strângea informaţii despre evrei şi despre alte categorii sociale pe care
naziştii doreau să le distrugă, a cooperat cu Gestapo-ul şi i-a spionat chiar pe membrii Partidului
Nazist. Această organizaţie a fost cea care a condus faimoasa Noapte a Cuţitelor Lungi atunci
când Hitler şi-a eliminat principalii adversari. Christoph şi Sophie şi-au numit primul născut Karl
Adolf, după Adolf Hitler, iar prinţul Philip a fost invitat să se implice în educaţia copilului.
Fratele lui Christoph, Philip de Hesse, era înrudit cu regele Italiei şi a fost principalul curier de
legătură între naziştii din Germania şi cei din Italia. Regele Edward al III-lea al Marii Britanii era
el însuşi un mare suporter al nazismului, iar prinţul Philip a continuat să păstreze legătura cu el
după abdicarea lui forţată din anul 1936. Motivul oficial al acestei abdicări a fost relaţia
amoroasă a lui Edward cu o americancă divorţată, Wallis Simpson. După numai 325 de zile,
Edward a plecat în exil pe proprietatea Rothschild-zilor din Austria, după care s-a instalat la
Paris. Casa sa din Paris a fost cumpărată de Mohamed Al Fayed prin anii 1990, iar Diana şi Dodi
Al Fayed au vizitat reşedinţa chiar în ziua morţii lor. Unul din marii susţinători ai regelui Edward
a fost pedofilul fascist şi satanistul Lord Louis Mountbatten, unchiul prinţului Philip, care i-a şi
aranjat acestuia intrarea în familia regală britanică. Mountbatten era un strănepot al reginei
Victoria şi al prinţului Albert, fiind născut la Castelul Windsor în anul 1900. În timp ce
Mountbatten (Battenberg) părea să lupte de partea englezilor în timpul războiului, el continua să
păstreze legături strânse cu familia sa (şi a Windsor-ilor) germană, prin intermediul sorii sale
Louise, soţia regelui Gustav al Suediei. Louise era mătuşa prinţului Philip. La sfârşitul
războiului, în iunie 1945, regele Angliei George al IV-lea, tatăl reginei Elisabeta şi soţul actualei
regine-mamă, l-a trimis pe fostul ofiţer MI6 Anthony Blunt la Castelul Kronberg în care locuia
sora lui Philip, Sophie, împreună cu soţul ei, prinţul nazist Christoph von Hesse, pentru a
recupera corespondenţa dintre familia regală britanică şi rudele sale naziste. Blunt era „custode
al tablourilor reginei” şi un expert de talie mondială al tablourilor lui Poussin, iniţiatul care a
pictat Păstorii din Arcadia, un tablou aflat în strânsă legătură cu misterele de la Rennes-le-
Chateau. Blunt a fost expus mai târziu ca membru al unităţii infiltrate de „KGB” în interiorul
serviciilor secrete britanice, împreună cu Burgess, Maclean şi Philby. Cel de-al cincilea membru
al reţelei, al cărui nume nu a fost niciodată dat publicităţii, a fost Lord Victor Rothschild (vezi Şi
adevărul vă va face liberi). În realitate, a fost o unitate a Frăţiei, nu neapărat a KGB-ului. Când
Blunt a fost în sfârşit arestat prin anii 80, regina Elisabeta a cerut ca el să nu fie interogat pe tema
misiunii sale clandestine de la Castelul Kronberg. Lord Mountbatten, acest mare manipulator
aflat în slujba Nobilimii Negre, a deţinut o serie de poziţii cheie în momentele importante ale
istoriei. El a fost Comandant Suprem în Asia de sud-est în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial (la care a participat şi prinţul Philip); a fost ultimul vicerege al Indiei şi Guvernator
General în timpul retragerii armatei britanice; şi a fost Prim Amiral, deţinând poziţia supremă în
Marina Britanică în momentul invaziei asupra Suezului din anul 1958. Mountbatten a fost ucis
de o bombă IRA în Irlanda, în anul 1979, dar nu putem fi siguri de adevărata origine a

290
atentatului, ştiut fiind că aceste grupuri teroriste îşi transferă de multe ori „loviturile” de la unul
la celălalt.

Averea Windsor-ilor
Windsor-ii deţin o bogăţie inimaginabilă. Titlul reginei de „cea mai bogată femeie din lume” nu
descrie nici pe departe întreaga realitate. Nu este de mirare că prinţul Philip îi numeşte pe
Windsor-i „firma familiei”. Ei au moştenit averea cumulată a strămoşilor din Nobilimea Neagră
ai reginei, sub formă de pământuri, case, obiecte de artă şi bijuterii. O parte din acestea sunt
aflate oficial în proprietatea reginei, în timp ce altele se află în proprietatea „statului”, ceea ce îi
permite casei regale să le transmită mai departe următoarei generaţii fără a plăti impozite şi taxe.
Proprietatea statului echivalează cu proprietatea Nobilimii Negre – cea care controlează statul.
Iată doar câteva din posesiunile reginei:

Regina are mai mult de 300 de reşedinţe, inclusiv castele sau palate precum Palatul
Buckingham, Castelul Windsor, Palatul Kensington (în care a locuit Diana), Palatul St
James (locuinţa oficială din Londra a prinţului Charles), Holyrood House din Edinburgh,
Castelul Balmoral din Scoţia şi Sandringham în Norfolk, unde Diana l-a cunoscut pentru
prima oară pe Charles. Ea are în proprietate Ducatul de Lancaster, cu circa 40.000 de
acri de teren, în cea mai mare parte bun pentru agricultură, dar având şi zone cu o
valoare imobiliară uriaşă. În anul 1988, Parlamentul a adoptat o lege care i-a permis
reginei să vândă o parte din terenul pe care îl deţine în Londra. La fel ca în cazul
majorităţii proprietăţilor reginei, şi ducatul de Lancaster a fost furat, în cazul de faţă de la
Simon de Montfort Jr., de către fiul regelui Henric al III-lea, după ce eforturile lui Montfort
de a crea un Parlament puternic au eşuat în anul 1265. Desigur, dacă am examina
documentele, am afla că Montfort-ţii au furat la rândul lor proprietatea de la altcineva.
Windsor-ii mai deţin în proprietate şi un alt ducat, cel de Cornwall, administrat de prinţul
Charles. Acesta cuprinde alţi 44.000 de acri de teren, inclusiv loturi în cele mai scumpe
regiuni din Londra. Regina a moştenit cea mai mare colecţie privată de bijuterii din lume.
Diamantul Koh-i-noor, considerat la vremea respectivă cel mai mare din lume, i-a fost
oferit reginei Victoria după înfrângerea Maharajahului din Punjab de către Compania
East India în anul 1851. Diamantul Cullinen a fost o ofertă de pace adresată coroanei
britanice după instrumentarea Războiului Burilor din Africa de Sud de către Cecil
Rhodes, Alfred Milner, Rothschild-zi şi Masa Rotundă. Alte daruri au venit de la şeicii
arabi mari proprietari de petrol şi de la diverse capete încoronate. Royal Collection Trust,
o instituţie controlată de regină, deţine în proprietate peste 7000 de tablouri şi 20.000 de
desene realizate de mari maeştri ai penelului. Regina deţine în proprietate o imensă
colecţie de obiecte de artă, care va fi transmisă mai departe moştenitorilor din Casa de
Windsor după moartea ei, dacă naţiunea nu se va trezi, punând capăt monarhiei.

Nimeni nu ştie cu exactitate cât de mare este averea Windsor-ilor, căci Parlamentul nu are voie
să vorbească despre ea. Acest secret este vital pentru a împiedica scandalizarea „supuşilor”
majestăţii sale, permiţându-i reginei să se folosească de privilegiul ei de a face comerţ cunoscând
informaţii confidenţiale (insider trading), practică ilegală altminteri. Insider trading-ul înseamnă
să te afli în poziţia de a deţine informaţii privilegiate, cu ajutorul cărora poţi distruge orice
companie doreşti, ocupându-te chiar de acest lucru. Cu portofoliul său colosal de investiţii
globale, regina se află în poziţia perfectă de a face profituri nelimitate. Este ţinută tot timpul la
curent, prin intermediul întâlnirilor oficiale cu prim miniştri, miniştri, membri ai serviciilor
secrete şi alte surse, ştiind tot ce se întâmplă în lume şi care sunt resorturile ascunse ale acestor
întâmplări. Ştie din start care sunt cele mai bune şi respectiv cele mai proaste investiţii, şi are
grijă să îşi rotunjească simţitor veniturile folosindu-se de aceste informaţii secrete. În anul 1977
s-a aflat că Banca Angliei, această creaţie a Nobilimii Negre, a creat o companie numită Bank of
England Nominees Ltd (BOEN), cu scopul deliberat de a ascunde investiţiile reginei. Familia
Windsor a avut o relaţie extrem de privilegiată cu City-ul londonez, îndeosebi începând cu
domnia regelui Edward al VII-lea, fiul reginei Victoria. Principalul consultant financiar al lui
Edward a fost Ernest Cassel, bancherul Nobilimii Negre. Fiica şi moştenitoarea lui Cassel,

291
Edwina, s-a măritat cu Lord Louis Mountbatten, omul care i-a influenţat cel mai mult pe prinţii
Philip şi Charles. Edward al VII-lea, un francmason de rang înalt, a fost apropiat de Rothschild-
zi, Sassoon-i (înrudiţi cu Rothschild-zii), cu filiera americană a acestora, Payseur-ii, precum şi cu
familiile Morgan şi Harriman. Alte nume grele din domeniul financiar asociate cu familia regală
sunt Barings şi Morgan Grenfell. Consultantul financiar particular al lui George al VI-lea, tatăl
reginei Elisabeta, a fost Sir Edward Peacock de la Banca Barings şi de la Banca Angliei. Regele
l-a recompensat pe Peacock cu Marea Cruce a Ordinului Victorian Regal, ceea ce ne face să
credem că sfaturile acestuia au fost foarte profitabile. George al VI-lea l-a ridicat de asemenea pe
Lord Chamberlain la rangul de Lord Cromer, cel mai înalt titlu din aparatul Casei Regale. La un
moment dat, Cromer a fost şi el director la Barings.
Anumiţi cercetători, precum Philip Beresford, autorul Cărţii celor mai bogaţi dintre britanici,
susţin că regina Elisabeta investeşte în corporaţii precum Rio Tinto (fosta Rio Tinto Zinc sau
RTZ), Royal Dutch Shell, ICI şi General Electric. Acest lucru nu mă surprinde deloc, căci toate
acestea sunt companii cheie ale Nobilimii Negre. Regina pare să aibă investiţii substanţiale la
Rio Tinto, cea mai mare companie minieră din lume, creată în anul 1873 de Hugh Matheson, cu
bani obţinuţi din traficul de droguri. Rio Tinto a investit în petrolul din Marea Nordului încă de
la crearea acestei companii petroliere, folosind împreună cu Texaco
rafinăriile British Petroleum, la care se crede de asemenea că regina are investiţii majore. La
fiecare din aceste operaţii regina trebuie să fi făcut profituri uriaşe, deţinând informaţii
confidenţiale despre potenţialul Mării Nordului. Dar poate cel mai sfidător conflict de interese se
referă la implicarea companiei Rio Tinto într-un cartel format în anul 1971 pentru a fixa preţul
uraniului. Operaţiunea a fost scoasă la iveală şi condamnată în anul 1976 de un mare juriu
federal şi de Comitetul pentru Relaţii Externe al Senatului SUA, condus de Frank Church.
Manevra a inclus şi o companie numită Mary Kathleen Uranium din Australia. Această
companie i-a încurajat în secret pe aborigeni să ocupe terenurile bogate în uraniu din Australia,
pentru a le scoate astfel din circuitul productiv, mărind preţul uraniului pe piaţa mondială. Acest
lucru a afectat serios compania American Westinghouse, care a deschis un proces împotriva Rio
Tinto pentru manipularea preţurilor. Un tribunal american le-a ordonat directorilor de la Rio
Tinto să răspundă la întrebări, dar ordinul a fost contracarat de Legea britanică a Lorzilor
(Nobilimea Neagră). Guvernul australian a adoptat o legislaţie similară, în acelaşi scop, dar nu
înainte ca primul ministru Gough Whitlam să fie demis de Guvernatorul General al Reginei în
Australia, Sir John Kerr. Whitlam dusese o politică de cumpărare a cartelurilor miniere şi de
prelucrare a materiilor prime, de genul Rio Tinto şi Anglo-American, pentru a opri spolierea
materiilor prime ale Australiei de către aceste companii, fără a da nimic în schimb. Având
investiţii uriaşe în ambele companii, regina l-a înlăturat de la putere pe Whitlam, folosindu-şi
„puterile prerogative”, de care ştie să se folosească perfect atunci când doreşte. Chiar credeţi că
regina este lipsită de putere executivă? Vă faceţi iluzii! Scenariul este de a-i încuraja pe oameni
să creadă că monarhia britanică nu mai are puteri executive, dar numai atât timp cât Frăţia nu are
nevoie de manifestarea lor. Sir John Kerr, un fost ofiţer de rang înalt al serviciilor secrete
britanice şi un executiv al Nobilimii Negre, a fost făcut membru al Consiliului Privat şi al
Ordinului Regal Victorian pentru loialitate şi mari servicii (financiare) aduse reginei. Totuşi,
când adevărul a fost pe punctul de a ieşi la iveală în cazul înlăturării de la putere a primului
ministru Gough Whitlam, membrii Frăţiei nu s-au sfiit să-l ucidă.
Regina are investiţii masive în America, multe dintre ele având legătură cu fondarea Companiei
Virginia de către James I şi Francis Bacon, care a pus stăpânire pe noul pământ încă de la
început. America se află şi la ora actuală în proprietatea Coroanei Britanice (probabil în numele
Vaticanului), iar regina beneficiază de venituri uriaşe de pe urma investiţiilor sale în această ţară.
În anul 1996, doi congresmeni americani au afirmat într-o sesiune a Congresului că regina deţine
în proprietate una din cele mai mari plantaţii din Scott, Mississippi, în apropiere de graniţa cu
statul Arkansas, numită Delta and Pine Land Company. Compania era estimată la acea vreme la
44,5 milioane de dolari, deşi le plătea lucrătorilor de pe plantaţie salarii de mizerie. Reţineţi şi
numele ei: Delta (triunghiul sau piramida) este un simbol major al Frăţiei, motiv pentru care
unitatea de elită a armatei Statelor Unite este numită Delta Force. Colecţia de pornografie din

292
Biblioteca Congresului este cunoscută sub numele de Colecţia Delta, iar triada (simbolul oricărei
delte) apare în sute de logo-uri ale unor companii americane, inclusiv Delta Airlines. Deloc
întâmplător, Delta este şi simbolul Francmasoneriei Royal Arch. De la acest simbol şiau luat
numele şi organizaţiile crimei organizate chineze, supranumite Triadele, care au legătură cu
organizaţia elitei Frăţiei numită Comisia Trilaterală. Când Adnan Khashoggi, vestitul dealer de
arme la nivel global, şi-a deschis o filială americană a afacerii sale, el a numit-o Triad America.
Khashoggi, o rudă a familiei Fayed, este asociat cu George Bush, bunul prieten al reginei
Elisabeta şi al prinţului Philip. Începând din anul 1968, compania reginei, Delta and Pine, a atras
subvenţii acordate de Guvernul SUA de 1,5 milioane de dolari. Senatorul McIntyre a declarat în
Senat că guvernul „i-a plătit reginei 120.000 de dolari pentru a nu planta bumbac pe terenul pe
care îl deţine în proprietate în Mississippi”. Revista The New Yorker a afirmat într-un articol că
regina este cel mai mare proprietar de terenuri imobiliare în New York City, deţinând inclusiv
faimoasa arteră a teatrelor, 42nd Street. Se consideră că numărul familiilor care controlează
întreaga economie mondială este de 3000-5000, dar numărul celor aflate în centrul acestui
control este mult mai mic. Practic, este vorba de o mână de oameni. Cu siguranţă, Windsor-ii
sunt foarte apropiaţi de acest cerc interior al Elitei. Acest cartel al Frăţiei controlează toate
aspectele reţelei economice globale, băncile, companiile de asigurări, de materii prime, de
transport, uzinele, produsele finite, marile grupuri comerciale, bursele de valori şi de mărfuri,
guvernele, mas-media, agenţiile serviciilor secrete, etc., etc. Tot acest plan este coordonat prin
intermediul societăţilor secrete, iar unul dintre cele mai importante instrumente ale acestora este
aşanumitul Club of the Isles (n.n. textual: Clubul din Insule), controlat de City-ul londonez şi de
Casa de Windsor. Numele său derivă de la regele Edward al VII-lea, fiul reginei Victoria, primul
care a purtat titlul de Prinţ de Isles. La ora actuală, titlul este deţinut de prinţul Charles. Edward a
fost băgat până în gât în tot felul de afaceri cu baronii Nobilimii Negre din City-ul londonez, pe
care i-a ajutat să instrumenteze Războiul Crimeii, Războiul Ruso-Japonez, pregătirile pentru
Primul Război Mondial şi Războaiele Opiului din China. Din acest nucleu central al Clubului
Isles derivă fantastica încrengătură de agenţii care conduc companii aparent diferite, dar care
deţin controlul global şi deservesc o agendă comună. Printre proprietăţile acestei reţele se
numără:

Banca Angliei; Corporaţia Anglo-Americană din Africa de Sud; Rio Tinto; Minorco Minerals and
Resources Corp; De Beers Consolidated Mines şi De Beers Centenary AG; N.M. Rothschild
Bank; Barclays Bank; Lloyds Bank; Lloyds Insurance Market;
Midland Bank; National Westminster Bank; Barings Bank; Schroders Bank; Standard Chartered
Bank; Hambros Bank; S.G. Warburg; Toronto Dominion Bank; Johnson Matthey; Klienwort
Benson Group; Lazard Brothers; Lonrho; J.P. Morgan and Co; Morgan Grenfell Group; British
Petroleum; Shell and Royal Dutch Petroleum; Cadbury-Schweppes; BAT Industries;
Assicurazioni Generali SpA (Veneţia); Courtaulds; General Electric; Cazeenove and Co; Grand
Metropolitan; Hanson plc; HSBS Holdings (Hong Kong and Shanghai Bank); Imperial Chemical
Industries; Inchscape plc; Inco Ltd; ING Group; Jardine Matheson; Peninsular and Oriental
Steam Navigation Co (P&O); Pilkington Glass; Reuters Holdings; Glaxo Wellcome; SmithKline
Beecham; Unilever şi Unilever NV; Vickers plc.

Şi acestea sunt doar o mică parte din total! Fiecare din aceste corporaţii are liste nesfârşite de
filiale. Numai Lonrho are 640 de filiale, la data publicării acestei cărţi. Aceste operaţiuni cu
sediul la Londra au legături strânse cu cele din alte ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare, dând
cartelurilor Nobilimii Negre/Windsor-ilor controlul asupra lumii bancare, a substanţelor
minerale, energiei şi companiilor alimentare. Una din companiile Nobilimii Negre din Statele
Unite este Archer Daniels Midland, condusă de Dwayne Andreas, membru al Grupului
Bilderberg şi unul din principalii finanţatori ai unuia din cei mai corupţi politicieni americani,
Bob Dole, cel care s-a „opus” atât de palid în faţa contracandidatului preferat de Frăţie la
alegerile prezidenţiale din anul 1996, Bill Clinton. De la sosirea sa în masă în Anglia, în timpul
lui Wilhelm de Orania, Nobilimea Neagră a transformat City-ul londonez în centrul financiar al
lumii. La ora actuală, acest centru produce peste un sfert din veniturile bursiere mondiale, iar
Bursa de Valori din Londra afişează mai multe companii decât orice altă bursă din lume. 90%
293
din comerţul european trece prin City şi tot aici se emit şi cel mai mare număr de eurobonduri
din lume. Principalele pieţe futures de mărfuri îşi au sediul aici, la fel ca şi Bursa Metalelor,
Bursa Internaţională pentru Tranzacţii cu Petrol şi Bursa de Mărfuri din Londra. Din câte mi-au
explicat contactele mele din America, profiturile Companiei Virginia (Statele Unite ale
Americii) sunt recanalizate către Londra prin intermediul Bursei Metalelor. City-ul este centrul
marinei şi aviaţiei internaţionale, dar şi al asigurărilor şi reasigurărilor comerciale mondiale.
Acest areal de 1,8 kilometri pătraţi domină managementul fondurilor acordate instituţiilor şi
guvernelor străine, şi toate aceste operaţii sunt conduse numai de francmasoni de rang înalt. Mai
mult de 500 de bănci străine au sedii în City şi numai în anul 1993, băncile cu sediul în Marea
Britanie au acordat 16% din împrumuturile la nivel mondial, o cifră uimitoare pentru o insuliţă
de dimensiunea acestei ţări. Legăturile şi conexiunile dintre aceste bănci şi afaceri îţi taie pur şi
simplu respiraţia. Nu pot face aici decât o mică selecţie, care sper că va fi suficientă însă pentru a
vă face o idee despre dimensiunile acestui proces:

 Sir Peter Ingram Walters: preşedinte adjunct începând din anul 1992 al HSBC
Holdings (Hong Kong Bank şi Shanghai Bank – unul din centrele spălării de bani pentru
traficul de droguri); director al British Petroleum (BP) între anii 1973-1990; preşedinte al
BP Chemicals (1976-81); Lloyds Register of Shipping (1976-90); director al Băncii
National Westminster (1981-89); director al Băncii Midland (1991-94); preşedinte al
Blue Circle Industries (1990-); guvernator al London Business School (1981-91);
guvernator al Institutului Naţional pentru Afaceri Economice şi Sociale (1981-90);
director la SmithKline Beecham (1989-); director la EMI Thorn (1989), apoi preşedinte
adjunct (1990-).
 Sir Martin Wakefield Jacob: a practicat avocatura în Baroul londonez între 1955-68;
director al Băncii Angliei (1986-95); director al Hudson’s Bay Co (1971-86); preşedinte
al Barclays de Zoete Wedd (1986- 91); preşedinte adjunct al băncii Barclays (1985-);
director al Telegraph Newspapers (1986-); director al Commercial Union Assurance
(1988-); director al Rio Tinto (1991-); preşedinte al Consiliului Britanic (1992-).
 Sir John Chippendale Keswick: director al Băncii Angliei (1993-); preşedinte al băncii
Hambros (1986-); director al Charter Consolidated; director al De Beers Co (1994-);
director al Edinburgh Investment Trust; bodyguard al reginei pentru Scoţia; membru al
companiei regale a arcaşilor.
 Sir Christopher Anthony Hogg: director al Băncii Angliei (1992-); preşedinte al
Courtaulds (1980-94); preşedinte al Reuters Holdings (1985-); director al SmithKline
Beecham (1993-); membru în Consiliul Internaţional al J.P. Morgan (1988-); director al
Fundaţiei Ford (1987-).
 Sir George Adrian Hayhurst Cadbury: director al Băncii Angliei (1970-94); preşedinte
al Cadbury Schweppes, apoi preşedinte adjunct şi director executiv (1969-89); director al
IBM (1975-); a făcut parte din Comisia pentru Achiziţii şi Fuziuni (1990-); preşedinte al
Comitetului pentru Analiza Aspectelor Guvernării Corporatiste (1991-).
 Lord Howe of Aberavon (Geoffrey Howe): director al Glaxo Wellcome (1991-);
membru în Consiliul Privat al Reginei şi Cancelar al Eşichierului (1979-83); secretar de
stat pentru afaceri externe şi afaceri ale Commonwealth-ului (1983-89); adjunct al
primului ministru (1989-90); director al Sun Alliance and Insurance Group (1974-79);
director al BICC (1991-); Fondul de Investiţii Ruse Framlington (1994); Consiliul
Internaţional al lui J.P. Morgan.
 Lord William Rees-Mogg: director al General Electric (1981-); redactor la Times (1967-
81); director al grupului de presă Times (1968-81); preşedinte al Sidgwick and Jackson
(1985-88); preşedinte al Consiliului Britanic al Artelor (1982-88); preşedinte al
Companiei de Comerţ Americane (1992-); preşedinte al International Business
Communications plc (1993-); director al J. Rothschild Investment (1987-); director al St
James’s Place Capital (1991-); preşedinte al Broadcasting Standards Council (1988-93);
director al grupului de ziare Telegraph.
294
Şi în sfârşit, ce ziceţi de acest ultim CV?

 Lord Armstrong of Illminster: angajat al Trezoreriei Britanice (1950-64); secretar

asistent al Trezoreriei (1967-68); secretar particular al Cancelarului Eşichierului (1954-55
şi 1968); prim secretar particular al primului ministru Edward Heath (1970-75);
subsecretar permanent de stat (1977-79); secretar al cabinetului (1979-87); şef al
Serviciului pentru Afaceri Interne Civile (1981-87); Rhodes Trust (1975); director al
Inchcape (1988-); director al N.M. Rothschild (1988-); director al Rio Tinto (1988-);
director al Shell (1988-); director al Teatrului Regal de Operă Covent Garden (1988).

Imaginaţi-vă ce putere de control asupra evenimentelor aţi avea dacă v-aţi afla la conducerea
acestor companii şi dacă aţi controla guvernele care iau decizii asupra activităţii acestora.
Adăugaţi la toate acestea şi controlul prin intermediul organizaţiilor de mas-media, cum ar fi
BBC, agenţia de ştiri Reuters, Hollinger Inc., Thompson, News Corporation, Pearson, Reed
Elsevier, The Washington Post, New York Times, NBC, CBS, ABC, etc., etc… şi veţi controla
lumea, fără măcar ca oamenii să-şi dea seama ce se întâmplă. Aţi putea astfel continua la infinit,
fără riscul de a fi expus sau contracarat.
Una dintre băncile cu care regina face afaceri este Hambros plc, o instituţie controlată de Frăţie
cu sediul în Tower Hill, Londra. Joseph Hambro a fost bancherul regilor Danemarcei, Norvegiei
şi Suediei, şi a făcut numeroase afaceri cu Rothschild-zii. Fiul său, Carl Joachim Hambro, s-a
mutat în anul 1839 de la Copenhaga la Londra, iar patru ani mai târziu Parlamentul a votat o lege
care făcea din banca sa o bancă „britanică”. La fel ca şi Rothschild-zii, familia Hambros şi-a
făcut averea în cea mai mare parte finanţând diferite războaie, şi tot ca şi ei, s-a implicat puternic
în serviciile secrete britanice. J.H. „Jack” Hambro, şeful afacerii începând din anul 1933, a
condus United Kingdom Corp, o instituţie creată de serviciile secrete în timpul Primului Război
Mondial. Fiul său, Sir Charles Hambro, a fost director al Serviciului pentru Operaţiuni Speciale
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în timp ce Victor Rothschild manipula
evenimentele prin intermediul serviciilor secrete pe care le conducea. Serviciul pentru Operaţiuni
Speciale (SOS) a creat actuala companie Hollinger Inc., gigantul mas-media condus de Conrad
Black, fiul agentului SOS care l-a creat. Fiul lui Sir Charles Hambro, Lord Hambro, este actualul
şef al firmei. CV-ul său include posturile de preşedinte al companiei de asigurări Guardian Royal
Exchange Insurance, director al companiei Peninsular and Oriental Steam Navigation, cea care a
condus
războaiele opiului, cunoscută la ora actuală ca P & O; director al San Paolo Bank Holdings; şi
trezorier al Partidului Conservator. Din board-ul Băncii Hambros mai fac parte: Sir Chippendale
Keswick, a cărui familie s-a ocupat cu traficul de droguri, şi care este implicat de asemenea în
De Beers, Anglo-American şi Banca Angliei, printre multe altele; Lord Kingsdowne, care, pe
lângă că este director la Hambro, se află şi în conducerea Glaxo Wellcome, a Băncii Angliei, a
National Westminster Bank, a Redland plc, a Foreign and Colonial Investment Trust, a National
Economic Investment Council şi a Fundaţiei Ditchley, o instituţie a Frăţiei aflată în legătură cu
altele, precum Grupul Bilderberg. Printre directorii de la Hambro se numără de asemenea Lord
Halifax şi John Clay, un director al grupului media Guardian care pretinde că se împotriveşte
Establishment-ului, deşi face parte integrantă din el. Prin anii 70, director la Hambro a fost şi
Lord Carrington, asociatul lui Henry Kissinger şi preşedinte al Grupului Bilderberg începând din
anul 1991. Tot în acea perioadă, Hambros a deţinut un pachet important de acţiuni la o bancă
numită Banco Privata, implicată în scandalul francmasoneriei P2, şi aflată în legătură cu
principala bancă implicată în scandal, Banca Ambrosiano. Coordonatorul acestei fraude a fost
Michael Sindona, principalul acţionar al Banco Privata. O altă companie a lui, La Centrale
Finanzaria, le-a avut
în comitetul de directori pe Jocelyn Hambro şi pe Evelyn de Rothschild. Reţeaua financiară a lui
Sindona a finanţat P2, devalizând Banca Vaticanului de sume uriaşe de bani. La rândul ei, P2
finanţa şi organiza terorismul în Italia, inclusiv atentatul de la gara din Bologna care a ucis 85 de

295
persoane. Expunerea lojii P2 a condus la asasinarea (după un ritual francmason) a directorului
Băncii Ambrosiano, Roberto Calvi, sub Podul Blackfriars din Londra, în apropiere de districtul
financiar. Aş pune pariu că cei din clanul Hambro au fost atât de uşuraţi de dispariţia lui Calvi
încât nu mai ştiau ce să facă de bucurie. Mai târziu, Sindona a mărturisit că cei care au pus la
cale asasinatul au fost francmasonii din America de Sud. Fiecare parte a reţelei apelează la o altă
ramură pentru asasinatele pe care doreşte să le comită, astfel încât adevărul să nu poată fi stabilit
decât cu mare dificultate. La fel ca şi celelalte operaţiuni de acest fel, afacerile făcute de Banca
Hambros duhnesc atât de urât încât nu ar ajunge toate deodorantele din lume pentru a elimina
acest miros. El nu se compară însă nici pe departe cu mirosul emanat de Casa de Windsor.
Membrii acestei familii au legături cu toţi marii criminali ai planetei, care jefuiesc şi provoacă
moarte, distrugere şi suferinţă în întreaga lume. Iar dacă sunteţi cumva britanic, îi mai şi plătiţi
pentru a face aceste lucruri! Windsor-ii fac în mod conştient parte integrantă din acest scenariu,
iar masca pe care o afişează în public nu reprezintă decât o faţadă menită să le ascundă
activităţile putrede din culise. Toate aceste forme de control emană apoi din Londra către restul
lumii, permiţând liniilor genealogice ale Elitei să conducă lumea în numele Agendei reptiliene.

Puterea Windsor-ilor
Familia regală britanică a fost întotdeauna apropiată de francmasonerie, iar propriile sale ordine
(cum sunt Ordinul Jartierei, Ordinul Scaietelui şi Ordinul Regal Victorian) se întrepătrund cu
reţelele francmasone, dar şi cu Ordinul Sfântului Ioan al Ierusalimului (Cavalerii de Malta).
Expansiunea francmasoneriei în Anglia în secolul XVIII a coincis cu venirea dinastiei germane
de Hanovra. La ora actuală, marele maestru al Marii Loji Engleze cu sediul în Strada Marii
Regine (Isis/Semiramida) din Londra este vărul reginei, Ducele de Kent. Prinţul Philip a fost
iniţiat în Loja Marinei cu numărul 2612, pe data de 5 decembrie 1952. Socrul său, regele George
VI, tatăl reginei şi soţul actualei regine-mamă, a fost un mason devotat, la fel ca şi Edward VII şi
marea majoritate a celorlalţi monarhi de după apariţia francmasoneriei. Regina Elisabeta este
„Marea Patroneasă” a francmasoneriei. Ea este slujită de 390 de membri ai aşa-zisului Consiliu
Privat, care are echivalente în toate celelalte ţări ale Commonwealth-ului. Prerogativele acestui
consiliu îi conferă puteri mai mari decât cele ale Parlamentului. Printre membrii săi, numiţi pe
viaţă, se numără prinţul Philip, Arhiepiscopul de Cantebury şi primul ministru. În fiecare an se
ţin nouă întâlniri oficiale, iar miniştrii guvernului îi comunică reginei măsurile pe care
intenţionează să le ia şi aşteaptă aprobarea ei. Acest Consiliu Privat este alcătuit din politicieni,
membri ai personalului Curţii şi slujitori ai interesului public, care trebuie să se încline în faţa
reginei, să-i strângă mâna şi să se alinieze frumos în faţa ei, fiind puşi să jure că vor păstra
secretul acestor discuţii.
Un alt instrument al Windsor-ilor/Nobilimii Negre pentru manipularea globală sunt Agenţii
Coroanei. Această organizaţie a fost fondată în anul 1833 sub numele de „Agenţii Coroanei
pentru Colonii”, pentru a conduce administraţia de zi cu zi a Imperiului şi pentru a servi ca
bancheri privaţi diferitelor guverne, autorităţi coloniale şi şefilor de stat. Dată fiind istoria
Imperiului Britanic, precis s-a ocupat şi cu traficul de droguri şi de armament. Agenţii Coroanei
s-au implicat de la bun început în crima organizată, trimiţând transporturi de armament sub
acoperire în Africa, unde sunt folosite pentru diferite războaie şi genociduri. Ei reprezintă o
Agenţie a Coroanei care lucrează direct pentru monarh, ceea ce nu a împiedicat guvernul britanic
să îi garanteze întreaga datorie externă. Aceasta a fost acoperită prin anii 70 de Banca Angliei,
care a plătit sute de milioane de lire sterline. Agenţia a gestionat ani la rând
averea personală a sultanului din Brunei, prieten bun cu regina şi finanţator al multor proiecte ale
prinţului Philip, prinţului Charles şi George Bush. În plus, sultanul susţine financiar diferite
operaţiuni neoficiale ale serviciilor secrete britanice şi americane, dar şi afacerile lui Mohamed
Al Fayed, tatăl lui Dodi. Agenţii Coroanei au fost privatizaţi în anul 1996, sub numele de Crown
Agents for Overseas Government and Administrations Ltd. Prin „privatizare” înţelegem în acest
caz un transfer de putere de la Nobilimea Neagră via o agenţie guvernamentală către Nobilimea
Neagră în proprietate directă. Noii Agenţi ai Coroanei acţionează ca o companie de tip holding
din care fac parte o lungă listă de companii, continuând să îndeplinească acelaşi rol vital de cap

296
de pod al reţelei Frăţiei în întreaga lume. Preşedintele ei este David H. Probert, un fost director al
fabricii de armament Birmingham Small Arms Ltd. Directorul Agenţiei este F. Cassell,
Companion de Bath (titlu acordat de regină) şi fost director executiv al Fondului Monetar
Internaţional şi al Băncii Mondiale pentru Marea Britanie. Fundaţia Agenţilor Coroanei, care
deţine capitalul social al acestora, este condusă de Sir David Rowe-Ham, Cavaler al Marii Cruci
a Imperiului Britanic. Acest trust include Barclays Bank, Standard and Chartered Bank,
Unilever, Tate and Lyle, Securicor (un operator global de „servicii de securitate”), British
Telecom, Forumul Liderilor de Afaceri al Prinţului Charles (condus, evident, de prinţ) şi
Fundaţia Aga Khan. Alte nume, aceiaşi oameni. Agenţii Coroanei gestionează vămile din
Mozambic şi se ocupă de reconstrucţia Bosniei (prin intermediul unei companii numite Europe
SA)… da, a Bosniei. Sunt implicaţi de asemenea într-o companie mixtă cu ES-KO, o firmă din
Monaco, care asigură întreaga aprovizionare cu alimente pentru trupele Naţiunilor Unite de
menţinere a păcii din Angola şi Bosnia. Cu cât în lume vor fi mai multe războaie şi conflicte, cu
atât mai mult se pare că va prospera această Agenţie.
O altă operaţiune importantă a Windsor-ilor/Nobilimii Negre din City-ul londonez sunt aşa-
numitele „Companii ale Breslelor din City”. Acestea pretind că reprezintă diferite bresle de
negustori, precum fabricanţii de arme, tipografii, bijutierii, etc. În realitate, ele reprezintă
societăţi secrete absolut esenţiale în controlul instituţiilor din City. Pe la jumătatea secolului al
XIV-lea, cu puţin timp înainte de declanşarea marii epidemii de ciumă cunoscută sub numele de
Moartea Neagră, administrarea City-ului a trecut din mâinile consiliilor municipale în cele ale
acestor companii. În acea perioadă templierii erau încă foarte activi în
culise, iar puterea era concentrată în mâinile Breslei Zidarilor (Masonilor). La ora actuală,
reţeaua acestor companii se întrepătrunde cu celelalte reţele ale Frăţiei din întreaga lume. În
1979, anul în care a devenit prim ministru Margaret Thatcher, Onorabila Companie a Oamenilor
Liberi din City-ul Londonez cu sediul în America de Nord a început să ţină întruniri la New
York şi Toronto, iar pe 21 octombrie 1991 a fost fondată Asociaţia Companiilor Breslelor din
City-ul londonez cu sediul în Hong Kong. Toţi membrii acesteia sunt arhitecţi (francmasoni).
Autorul Peter James a făcut cercetări asupra câtorva companii din această categorie, pe care le-a
prezentat în cartea sa, Obedienţa Australiei, în care a expus manipularea care a condus la
înlăturarea de la putere a primului ministru australian Gough Whitlam. Iată câteva nume care se
regăsesc în board-urile acestor „Companii”:

 Breasla Inginerilor: ducele de Edinburgh

 Breasla piloţilor şi navigatorilor: ducele de Edinburgh, prinţul Andrew
 Breasla măcelarilor: regina-mamă, Lord Vestey (Lord Prior al Ordinului Sfântului Ioan al
Ierusalimului)
 Breasla croitorilor: regina-mamă, Lord Whitelaw (presupus satanist şi fost adjunct al
primului ministru pe vremea lui Margaret Thatcher), Lord Hailsham
 Breasla fabricanţilor de mănuşi: Margaret Thatcher, Sir John Fieldhouse (Amiral al
Flotei), cei care au declanşat Războiul din Insulele Falklands, din anul 1982
 Breasla producătorilor din industria cărnii de pui: Margaret Thatcher, ducesa de
Devonshire (din Casa Chatsworth)
 Breasla producătorilor din industria peştelui: ducele de Devonshire, ducesa de
Devonshire, C.E.A. Hambro (Hambros Bank, Taylor Woodrow, P&O), Lord Inchcape
(Inchcape plc, P&O, Locotenent de Londra al Majestăţii sale)
 Breasla bijutierilor: J.H. Hambro
 Breasla băcanilor: Edward Heath (satanist şi fost prim ministru, membru al Grupului
Bilderberg şi arhitect al intrării Marii Britanii în Comunitatea Europeană)
 Breasla producătorilor din industria sării: ducele de Kent (mare maestru al
francmasoneriei engleze), Lord Armstrong (omul cu un CV interminabil pe care l-am
menţionat mai devreme)

297
  Breasla producătorilor de ceasuri: Sir Peter Gadsden (mare maestru al Marii Loji unite),
Lord Carrington (preşedintele Grupului Bilderberg, preşedintele Institutului Regal pentru
Afaceri Internaţionale şi unul din principalii agenţi ai Frăţiei).

Un alt nume care apare în multe din aceste Companii ale Breslelor este cel al familiei cu tendinţe
sataniste MacAlpine, implicată în construcţii. Toate aceste grupuri interferează cu reţelele
francmasone. Există mai mulţi francmasoni pe metru pătrat în City-ul londonez decât în orice alt
loc de pe planetă. Banca Angliei îşi are propria sa Lojă Francmasonă (Loja nr. 263), la fel ca şi
alte bănci precum Lloyds (Calul Negru din Strada Lombard, Loja nr. 4155). Mai există şi Loja
elitistă Guildhall, cu sediul în Mansion House începând din anul 1905. Mansion House este
reşedinţa oficială a Lordului Primar al Londrei. Mai mult de 60 de primari au fost maeştri ai
acestei loji. Simbolul Băncii Lloyds este Calul Negru (Soarele Negru), iar sediul lojii este pe
Strada Lombard. Lombardia a fost fieful financiar al Nobilimii Negre veneţiene/fenicienilor.
Windsor-ii fac parte integrantă din reţeaua de manipulatori financiari şi politici, de satanişti şi
ucigaşi rituali de copii. Mai mult decât atât, ei ştiu foarte bine ce fac. Reţeaua numără printre
membrii ei judecători, poliţişti, politicieni de frunte, oameni de afaceri, proprietari de mas-media
şi de edituri. Aceşti regi şi generali le comandă imenselor mase de caporali şi simpli soldaţi care
nu au nici o idee despre Agenda în care sunt implicaţi. Dacă Frăţia doreşte ca cineva să fie pus
sub urmărire, acuzat sau ucis, lucrurile se petrec exact aşa. Dacă ea doreşte ca unul din oamenii
săi să scape de acuzaţii, el scapă. Dacă doreşte aprobarea unui proiect, a unei construcţii sau a
unei legi controversate, acestea sunt aprobate, căci Frăţia are grijă să numească în fruntea
„anchetei” oficiale omul potrivit pentru a adopta decizia dorită de ea. Această reţea alege primii
miniştri ai diferitelor ţări prin manipularea partidelor politice şi numeşte toţi membrii guvernelor.
Acest lucru este valabil pentru toate ţările lumii, dar mai ales pentru Statele Unite ale Americii.
Pentru amănunte suplimentare, vezi Şi adevărul vă va face liberi.

Prietenii Windsor-ilor
Poţi afla foarte multe lucruri despre atitudinea şi motivaţiile cuiva dacă îi studiezi prietenii pe
care şi-i alege. Regina nu acordă decât rareori titluri de cavaler unor oameni din afara
Commonwealth-ului, iar cei pe care i-a ales pentru astfel de titluri „onorifice” par desprinşi dintr-
o adunare executivă a conducerii Frăţiei. Titlurile sunt numite „onorifice” deoarece Constituţia
Americană interzice acceptarea de titluri din partea unui monarh sau şef de stat străin fără
permisiunea Congresului. Numărul acestor titluri acordate este foarte redus, căci, după cum se
exprimă Guvernul britanic: „Moneda nu trebuie devalorizată”. Ce ziceţi de numele care
urmează? Devalorizează ele moneda? Henry Kissinger, satanist, ucigaş ritual de copii şi criminal
în masă, a fost făcut Cavaler Comandor al Ordinului Sfântului Mihai şi al Sfântului George
printr-o ceremonie ţinută la Castelul Windsor. De regulă, acest titlu nu este acordat decât
diplomaţilor britanici de rang înalt. Kissinger se potriveşte de minune în schemă, căci a slujit
interesele Nobilimii Negre cu sediul la Londra, inclusiv în momentul în care a fost secretar de
stat şi consultant pentru Agenţia de Securitate Naţională, când a manipulat scandalul Watergate,
prin care l-a înlăturat de la putere pe Richard Nixon şi l-a înlocuit cu violatorul şi abuzatorul de
copii Gerald Ford, al cărui vicepreşedinte a fost Nelson Rockefeller (vezi Şi adevărul vă va face
liberi). Omul lui Kissinger, Brent Scrowcroft, director la Kissinger Associates şi consultant al lui
George Bush, a fost făcut de regină Cavaler Onorific al Imperiului Britanic. La fel şi Casper
Weinberger, un alt apropiat al lui Bush, implicat în scandalul Iran-Contra, arme contra droguri.
George Bush, el însuşi pedofil, ucigaş ritual de copii, criminal în masă şi satanist, este un prieten
foarte apropiat al Windsor-ilor. Regina l-a făcut Cavaler Onorific al Marii Cruci a Ordinului de
Bath, la fel cum a procedat şi cu violatorul şi controlorul mental Ronald Reagan, el însuşi un
produs al programului de control mental. Acest titlu reprezintă cea mai înaltă distincţie pe care o
poate conferi regina cuiva din afara Commonwealth-ului. Ordinul de Bath (n.n. Ordinul Băii)
sună stupid, dar are un simbolism profund. În alchimie, baia învierii simbolizează renaşterea şi
purificarea sau iertarea de păcate. Înainte de a trece la faptele lor odioase (de regulă, „băi de
sânge”), „Cavalerilor masonici de Bath” li se face o baie rituală. Unul din motivele pentru care

298
George Bush se înţelege atât de bine cu regina este acela că amândoi fac parte din liniile
genealogice reptilo-aristocratice. Amândoi sunt reptilieni care îşi schimbă forma. George şi soţia
sa Barbara Pierce Bush (de la Merrill, Lynch, Fenner and Smith) descind din aceeaşi familie
engleză Pierce ca şi preşedintele american Franklin Pierce. Această familie nu este alta decât
puternica familie aristocratică Percy din Anglia, care şi-a schimbat numele în Pierce, o parte din
membrii săi emigrând în America după implicarea lor în complotul eşuat al prafului de puşcă
prin care au încercat să arunce în aer Parlamentul. Una din reşedinţele familiei Percy, în care a
fost pus la cale complotul, se numea Syon House. Printre rudele lui Bush se numără familia
engleză Grosvenor şi ducii de Westminster, care deţin cele mai multe proprietăţi din City of
London, cartierul general financiar al Nobilimii Negre. Grosvenor-ii din America au fondat
National Geographic, instituţie care a rămas celebră pentru furtul de comori arheologice din
întreaga lume, îndeosebi ale celor cu semnificaţii religioase, pe care le-a adunat la Institutul
Smithsonian din Washington DC. Institutul este controlat de verii Grosvenor-ilor, familia
Smithson, alţi descendenţi ai clanului Percy. Strămoşii lui George Bush merg până la regele
Alfred cel Mare al Angliei şi până la Charlemagne, celebrul monarh care a slujit Agenda Frăţiei
în Franţa, în secolele VIII-IX. 32 de preşedinţi americani au avut aceeaşi linie genealogică, fiind
cu toţii înrudiţi cu Bush. Regina a fost cu deosebire recunoscătoare lui Bush şi celorlalţi prieteni
ai ei din Statele Unite pentru declanşarea şi „câştigarea” Războiului din Golf. Comandantul
militar Norman Schwartzkopf, care a minţit cu neruşinare în ceea ce priveşte Sindromului
Războiului din Golf şi Colin (Colon) Powell, şeful pus de Frăţie al Statului Major, au fost
răsplătiţi de „graţioasa” sa majestate cu titlul de Cavaleri Onorifici ai Imperiului Britanic.
Douglas Fairbanks, unul din principalii lideri militari ai armatei americane şi britanice, a fost
aghiotantul satanistului şi fascistului Lord Mountbatten, fiind răsplătit cu tot felul de titluri
cavalereşti, inclusiv cu cel de Cavaler al Imperiului Britanic.
Un alt nume care iese în evidenţă este cel al lui Paul Mellon, un prieten foarte apropiat al reginei,
care l-a făcut Cavaler Onorific al Imperiului Britanic. Aripa olandeză a Nobilimii Negre, prin
prietenul prinţului Philip, ofiţerul SS prinţul Bernhard, l-a făcut pe Mellon Cavaler al Ordinului
de Orania-Nassau. Acest titlu este acordat în onoarea lui Wilhelm de Orania şi a societăţii secrete
Ordinul de Orania. Paul Mellon este o figură centrală a controlului instituit de Londra asupra
Statelor Unite ale Americii printr-o altă încrengătură incredibilă de familii, inclusiv Rockefeller,
Harriman, Bush, Kennedy şi Morgan, care îşi au sediile în New York, Virginia (Washington) şi
Boston. Din acest motiv, este cunoscută sub numele de Establishment-ul de pe Coasta de Est.
Legăturile familiei Mellon cu Windsor-ii sunt foarte vechi. Mama lui Paul a fost moştenitoarea
averii Guiness, iar tatăl lui, Andrew Mellon, a devenit confident al Windsor-ilor pe vremea când
era ambasador SUA la Londra (la „Curtea St James”), în anii 1932-33. A fost urmat în acest post
de un alt agent al Frăţiei, Joseph Kennedy, tatăl lui JFK. Mellon a fost de trei ori secretar al
trezoreriei, sub preşedinţii Harding, Coolidge şi Hoover, reprezentând astfel interesele Nobilimii
Negre. El este cel care a finanţat crearea cartelului aluminiului cunoscut sub numele de ALCOA,
cu scopul de a controla preţul şi piaţa aluminiului, la fel cum a procedat Frăţia şi cu pieţele
petrolului, aurului, diamantelor, drogurilor, etc., etc. Mellon este cel care a introdus (prin
intermediul ALCOA) politica de introducere a fluorurii în apa potabilă, pentru a scoate bani
dintr-un subprodus al industriei aluminiului de care aceasta nu ştia cum să scape. Această
politică nu are nimic de-a face cu salvarea dinţilor. Timp de 40 de ani, fluorura a fost considerată
o otravă pentru şobolani, fiind între altele şi un inhibitor intelectual. Dacă doriţi să aflaţi această
poveste în detaliu, vă recomand cartea mea, Revolta roboţilor. Andrew Mellon a finanţat crearea
Războiului companiei petroliere Gulf Oil, care a lucrat în colaborare cu British Petroleum (fosta
Companie Anglo-Persană). Una din operaţiunile acesteia a fost lovitura de stat împotriva
primului ministru iranian, dr. Mohammed Mossadegh, din anul 1953. Mossadegh dorea să
oprească exploatarea ţării sale, dar Elita anglo-americană a conspirat împotriva lui, impunând
poporului iranian tirania sângeroasă a şahului. Unul din cei implicaţi în această lovitură de stat a
fost Norman Schwartzkopf Sr, tatăl comandantului Războiului din Golf atât de decorat de
regină. Povestea este relatată pe larg în Şi adevărul vă va face liberi. Tot Andrew Mellon sa aflat
în spatele planurilor Dawes şi Young, care au finanţat maşina de război germană, provocând

299
colapsul economic care l-a adus la putere pe Adolf Hitler. Fiul său, Paul Mellon, a fost crescut în
Anglia, dar s-a întors în Statele Unite, unde a urmat Universitatea Yale, sediul societăţii Skull
and Bones. El a refuzat să facă parte din această societate, dar s-a înscris în Scroll and Key, o
altă societate secretă a Frăţiei. După Yale, s-a întors în Anglia şi şi-a continuat studiile la
Universitatea Cambridge, locul din care
sunt recrutaţi atâţia agenţi ai serviciilor secrete britanice. Părinţii lui Paul au divorţat, iar el s-a
mutat împreună cu mama sa în Virginia, la circa 70 de kilometri de Washington DC, în care
există nume ale districtelor de gen Loudoun sau Orange. Această zonă este ocupată exclusiv de
reprezentanţii americani ai Nobilimii Negre, precum familia Harriman. Regina şi prinţul Philip l-
au vizitat deseori pe Paul Mellon la reşedinţa sa din Virginia, Rokeby Estate, la fel ca şi prinţul
Charles şi prinţesa Anne. Prinţul Philip a apelat la Mellon pentru a finanţa Fondul Mondial
pentru Prezervarea Vieţii Animalelor Sălbatice. Iată ce a declarat Palatul Buckingham
reporterului de investigaţii Scott Thompson de la Executive Intelligence Review:

„Sunt mandatat de regină să vă mulţumesc pentru scrisoarea… referitoare la Paul

Mellon. Regina îl cunoaşte pe domnul Mellon de mulţi ani, vizitându-l frecvent la
reşedinţa sa din Upperville, Virginia, începând din anii 50”.

Regina i-a călcat pe urme unchiului ei, ghinionistul susţinător nazist Edward VIII, ducele de
Windsor, care a abdicat în anul 1936 pentru a se însura cu Wallis Simpson. Sora lui Paul Mellon,
Ailsa, a făcut parte din cercul intim de prieteni ai ducelui din Virginia. Wallis Simpson, fostă
Wallis Warfield, a învăţat la şcoala exclusivistă Foxcroft, din această regiune. Un alt prieten
apropiat al reginei (şi al Mellon-ilor) este William Farish III. Regina îşi ţine câteva din cele mai
bune iepe de rasă la ferma acestuia, Lane’s End Farm, de lângă Versailles, Kentucky, vizitându-l
regulat. De multe ori li se alătură şi Paul Mellon, care zboară cu avionul lui particular pentru a se
întâlni cu ei. William Farish III este un asociat al
prietenului atât de drag reginei, George Bush. Farish a fost numit administrator al fondurilor lui
Bush pe vremea când acesta a fost preşedinte. Sistemul american îi obligă pe preşedinţi să nu ştie
unde sunt investiţi banii lor atât timp cât ocupă funcţia publică (spre deosebire de regină!).
Desigur, totul este o înscenare, căci Bush s-a îmbogăţit în timpul preşedinţiei sale la fel de mult
ca şi regina. Personal, înţeleg de ce regina şi prinţul Philip se bucură atât de mult de compania lui
Farish. Bunicul acestuia, William Farish senior, a fost preşedinte al Standard Oil din New Jersey
(compania petrolieră aflată în proprietatea clanului Rockefeller) în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial, când a furnizat petrol şi knowhow tehnologic naziştilor şi concernului chimic
I.G. Farben, cel care a gestionat lagărul de concentrare de la Auschwitz. De fapt, Standard Oil şi
I.G. Farben a fost una şi aceeaşi companie (vezi Şi adevărul vă va face liberi). Oriunde ai privi,
Windsor-ii par înconjuraţi numai de nazişti şi simpatizanţi ai naziştilor.

Genocidul provocat de Windsor-i

Multe din alianţele şi intrigile puse la cale de englezi şi olandezi nu au în realitate nimic de-a
face cu englezii şi cu olandezii. Dacă dorim să ieşim din această hipnoză colectivă, va trebui să
încetăm să mai strigăm: „Englezii sunt de vină!”, „Americanii sunt de vină!”, „Olandezii sunt de
vină!”, „Germanii sunt de vină!”, „Francezii sunt de vină!”, „Albii sunt de vină!”, „Negrii sunt
de vină!”, „Evreii sunt de vină!”, sau chiar „Reptilienii sunt de vină!” Nu toţi aceşti oameni sunt
implicaţi, ci doar anumite linii genealogice şi facţiunile pe care le controlează. Condamnarea
unei rase, a unei naţiuni sau a unui sistem de convingeri este exact intenţia Frăţiei în ceea ce ne
priveşte, căci dacă oamenii sunt divizaţi, ei sunt mai uşor de condus. Divide et impera.
Manipularea porneşte de la aceste linii genealogice şi de la societăţile secrete create de ele, care
operează în toate aceste ţări, menţinând populaţia în ignoranţă. Colaborarea strânsă dintre
„Marea Britanie” şi „Olanda” înseamnă de fapt colaborarea dintre aripa britanică şi cea olandeză
a Nobilimii Negre. Cu siguranţă, acesta este cazul prieteniei dintre Philip, prinţul consort al
reginei Angliei, şi Bernhard, prinţul consort al reginei Juliana a Olandei, care a renunţat apoi la
tron în favoarea fiicei ei, regina Beatrix. Philip şi Bernhard fac parte din aceeaşi linie
genealogică reptiliană şi amândoi au o viziune nazistă asupra vieţii. Philip şi familia lui au avut
300
nenumărate conexiuni naziste, iar Bernhard a fost membru al grupării asasine SS, a lui Himmler.
Bernhard s-a născut în Germania, în anul 1912, fiind vărul prin alianţă al prinţesei Victoria de
Hohenzollern, sora împăratului Wilhelm. A fost recrutat de serviciile secrete naziste în anul
1934, pe când era student la Universitatea din Berlin, şi a lucrat pentru SS în cadrul I.G. Farben,
gigantul chimic care a avut legături atât de strânse cu Standard Oil, compania condusă de
Rockefeller/Farish, dar şi cu diferite companii britanice, precum ICI. Trecutul lui Bernhard a
provocat un mare scandal în Olanda atunci când s-a însurat cu regina Juliana din Casa de Orania,
devenind astfel echivalentul olandez al bunului său prieten, prinţul Philip. Bernhard a contribuit
la fondarea Grupului Bilderberg, care s-a întrunit în mod oficial pentru prima dată în anul 1954.
În 1961, el a fondat, împreună cu Philip, Fondul Mondial pentru Prezervarea Vieţii Animalelor
Sălbatice (devenit între timp Fondul Mondial pentru Natură), finanţat printre altele de Mellon-i.
Să lămurim un lucru: Fondul Mondial pentru Prezervarea Vieţii Animalelor Sălbatice (WWF –
World Wildlife Fund) nu a fost creat pentru a salva speciile pe cale de dispariţie. Dimpotrivă,
acţiunile sale au avut efecte dezastruoase asupra naturii, aşa cum arată raportul secretizat al
profesorului de la Oxford John Phillipson, revelat în anul 1989. Cu câteva luni înainte ca prinţul
Philip să creeze WWF, el a însoţit-o pe regină întrun turneu în India, în care nu a ezitat să ia
parte la o vânătoare de tigri, împuşcând mortal un tigru atras cu ajutorul unor capre în bătaia
puştii sale. Când fotografia prinţului stând cu un picior pe tigru a făcut înconjurul lumii, ea a
provocat un întreg scandal. În cadrul aceluiaşi turneu, Philip a participat la o vânătoare în
Kathmandu alături de Alec Douglas Hume (Lord Home), primul ministru conservator, preşedinte
al Grupului Bilderberg şi descendent al liniilor genealogice scoţiene ale Frăţiei. Ian MacPhail,
primul director internaţional al WWF, a povestit unei echipe de televiziune cum în bătaia puştii
prinţului au apărut o mamă elefant şi puiul ei. Philip a împuşcat-o pe mamă, iar puiul a fugit
terorizat. MacPhail a povestit că a contribuit personal la muşamalizarea incidentului, căci WWF
era pe punctul de a fi lansat, şi el credea sincer că Fondul ar putea contribui efectiv la apărarea
vieţii în sălbăticie. Mai târziu a ajuns la altă concluzie:

„… Cu inima grea, trebuie să mărturisesc că m-am înşelat. Rinocerul, elefantul şi

hipopotamul au ratat cursa, iar noua Arcă a lui Noe a plecat fără ei”.

Opinia publică a suferit şocuri succesive văzând imensa contradicţie între Philip fondatorul şi
susţinătorul WWF şi Philip ucigaşul de animale şi de păsări, care pare să se bucure atât de mult
de crimele sale. Acelaşi lucru se poate spune şi despre marele apărător al drepturilor animalelor
prinţul Charles, vestit pentru vânătorile sale de vulpi. În realitate, nu există nici o contradicţie. La
fel ca şi Bernhard, Philip nu dă doi bani pe animalele sălbatice. WWF a fost creat pentru cu totul
alte raţiuni. El reprezintă un instrument de control al parcurilor naturale din Africa şi din alte
părţi ale lumii, în care grupurile de terorişti şi mercenari se pot aduna şi antrena, trecând apoi
graniţa pentru a declanşa genociduri în locuri precum Rwanda sau Burundi. WWF coordonează
şi finanţează măcelul sistematic de oameni şi animale, făcând avere din comerţul ilegal cu fildeş
pe care ar fi trebuit să-l oprească. O mare parte din aceste
activităţi sunt plătite de publicul naiv care face donaţii, având convingerea că sprijină astfel viaţa
animalelor sălbatice. După părerea mea, cea mai bună contribuţie pe care o puteţi aduce pentru
sprijinirea vieţii animalelor sălbatice este să încetaţi să mai finanţaţi WWF. Un alt fondator al
WWF a fost celebrul „adept al conservării mediului” Sir Peter Scott, care a produs
în anul 1972 un raport scris de marele investigator Ian Parker despre comerţul ilegal cu fildeş şi
cu coarne de rinocer. El a adus dovezi că în centrul acestui comerţ se află familia preşedintelui
kenyan Jomo Kenyatta. La numai câteva ore după apariţia raportului, Parker a fost arestat de
Forţele Speciale Kenyene, bătut timp de trei zile şi ameninţat că dacă nu-şi va ţine gura, va fi
ucis. Raportul lui Parker nu a fost niciodată publicat de Scott, iar prinţul Bernhard, preşedintele
internaţional al WWF, i-a acordat lui Kenyatta „Ordinul Arcii de Aur” pentru salvarea speciei pe
cale de dispariţie a rinocerilor!
Dacă doriţi să ştiţi cine sunt cei care se ascund în spatele WWF, este suficient să consultaţi lista
membrilor Clubului 1001 al acestei organizaţii. Este vorba de un grup exclusivist alcătuit de
prinţul Bernhard în anul 1971 pentru a strânge bani care să finanţeze „activităţile” WWF.
301
Membrii săi sunt recrutaţi numai pe bază de invitaţie, la fel ca în cazul tuturor societăţilor secrete
ale Frăţiei, şi sunt obligaţi să facă o donaţie anuală mare. Iată câţiva din membrii care au făcut
parte de-a lungul timpului din acest Club 1001:

Conrad Black: agent al serviciilor secrete britanice şi preşedinte al imperiului media

Hollinger creat de tatăl său, George (şi el agent al serviciilor secrete). Black este
membru al comitetului de conducere al Grupului Bilderberg; prinţul Johannes von
Thurn und Taxis (decedat), una din cele mai importante familii ale Nobilimii Negre
veneţiene şi ale Sfântului Imperiu Roman. Este asociat al Rothschild-zilor. Tatăl său,
Max, a fondat Allgemeine SS a lui Hitler, o organizaţie cu sediul la castelul familiei sale,
Regensburg, în Bavaria, între altele şi sediul Iluminaţilor bavarezi; Tibor Rosenbaum
(decedat): agent al serviciului secret Mosad şi preşedinte al Băncii de Credit
Internaţional cu sediul la Geneva, antemergătoarea celebrei BCCI, supranumită şi
Banca Hoţilor şi Criminalilor. Revista Life a scos la iveală implicarea băncii lui
Rosenbaum în spălarea de bani pentru reţeaua de crimă organizată cu sediul în Meyer
Lansky, SUA. Între altele, Rosenbaum a fost şi bancherul lui Permindex, unitatea de
asasini a serviciilor secrete britanice aflată în centrul asasinării preşedintelui John F.
Kennedy (vezi Şi adevărul vă va face liberi); Maiorul Louis Mortimer Bloomfield
(decedat), agent al serviciilor secrete britanice care a pus la cale operaţiunea
Permindex; Robert Vesco, sponsorizat de ramura elveţiană a Rothschild-zilor, a făcut
parte din filiera americană a cartelului de droguri de la Medelin, în Columbia. A dispărut,
probabil în Cuba; Henry Keswick, preşedinte al Jardine Matheson, una din cele mai
mari operaţiuni de trafic de droguri de pe planetă. Fratele său, John Keswick, susţinător
al WWF, este preşedintele Hambros Bank şi director al Băncii Angliei; Sir Francis de
Guingand, fost şef al serviciilor secrete ale armatei britanice. La ora actuală trăieşte în
Africa de Sud; Sir Kenneth Kleinwort, membru al familiei de bancheri care conduc
Kleinwort Benson; regele Juan Carlos al Spaniei, membru al Nobilimii Negre, fondator
şi preşedinte de onoare al filialei spaniole a WWF; prinţul Henrik, preşedinte al filialei
daneze a WWF; dr. Luc Hoffman, vicepreşedinte al WWF International şi director al
companiei farmaceutice elveţiene Hoffman-LaRoche; John H. Loudon, preşedinte al
Shell Oil până în anul 1976 şi director executiv al Royal Dutch Shell. I s-a acordat gradul
de cavaler de către familia regală britanică şi de cea olandeză. I-a succedat lui Bernhard
în anul 1977 ca preşedinte internaţional al WWF.

Mda, numai protectori ai mediului, nu-i aşa? Martin Palmer, unul din consultanţii lui Philip pe
probleme de mediu, a afirmat că WWF este o „organizaţie misionară”. Primul val al acestei
operaţiuni a început cu distrugerea Africii şi a Americii Centrale şi de Sud, iar operaţiile de
ultimă oră nu fac decât să termine ce s-a început. Mediul joacă un rol central în
Agenda Frăţiei, şi ştiu ce spun, căci la sfârşitul anilor 80 am fost purtătorul de cuvânt al
Partidului Britanic al Verzilor. Celor care îi condamnă pe verzi, numindu-i „eco-fascişti”, nu le
pot răspunde decât că dacă ar cunoaşte Agenda societăţilor folosite de Frăţie, inclusiv a
francmasonilor, marea majoritate a membrilor acestor organizaţii ecologice ar fi oripilaţi. Cei
mai mulţi dintre ei sunt oameni decenţi, incredibil de naivi şi uneori teribil de aroganţi, dar cu
siguranţă nu sunt fascişti. Adevăraţii fascişti sunt cei care îi conduc din umbră. Aceştia sunt cei
care trebuie identificaţi şi expuşi, dar nu vom reuşi niciodată acest lucru dacă ne vom grăbi să
strigăm: „Abuz!” ori de câte ori cineva încearcă să apere mediul. Acelaşi lucru este valabil şi în
ceea ce priveşte aşa-numita mişcare New Age, care este manipulată dincolo de orice imaginaţie.
Unul din marii eroi ai mişcării New Age este Dalai Lama, un alt personaj care nu este ce pare.
Nancy Nash, fostul director al WWF, a fost transferat, devenind controlorul mental al lui Dalai
Lama. În lucrarea Şi adevărul vă va face liberi am descris detaliat manipularea mişcării globale
de apărare a mediului de către organizaţii precum Clubul de la Roma şi de către indivizi de genul
milionarului canadian Maurice Strong. Deloc
surprinzător, Strong a fost membru al Clubului 1001 al WWF, la fel ca şi Alexander King, co-
fondatorul Clubului de la Roma, alături de Aurelio Peccei, directorul de la Fiat şi numărul doi
după Giovanni Agnelli, unul din cei mai proeminenţi membri ai Nobilimii Negre şi membru al

302
cercului interior al Grupului Bilderberg. Strong este de asemenea un apropiat al lui Dalai Lama
şi un consultant al lui Kofi Annan, secretarul general al Naţiunilor Unite.
Mişcarea de apărare a mediului este folosită în fel şi chip pentru a implementa în continuare
Agenda prin mecanismul creării de probleme – reacţiei – găsirii soluţiilor. Dacă doreşti să impui
„soluţii” globale, ai nevoie de „probleme” globale, iar problema mediului este ideală în acest
scop. Ea îţi permite să adopţi legi internaţionale şi să creezi organizaţii globale pentru a le
implementa. În plus, poţi muta populaţiile native din arealele lor naturale pentru a crea parcuri
naţionale pentru protejarea mediului, de pildă în Africa şi America, pe care le poţi controla apoi
aşa cum doreşti. Ai astfel posibilitatea să-ţi antrenezi luptătorii în baze bine ascunse, trimiţându-i
apoi să declanşeze războaie civile, ca „luptători pentru libertate”. Pe scurt, avantajele sunt
nesfârşite. Acordurile transnaţionale precum Tratatul Biodiversităţii au transferat controlul
asupra unor regiuni întinse din Statele Unite în mâinile Naţiunilor Unite.
Situaţia este identică în Africa, unde parcurile naţionale sunt administrate de agenţii
transnaţionale, care nu se află sub controlul guvernelor ţărilor respective. „Strategia Globală
pentru Biodiversitate” a fost lansată de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii
(IUCN), o organizaţie cu sediul în Elveţia fondată de Sir Julian Huxley în anul 1948, cu o
constituţie scrisă de Ministerul Afacerilor Externe britanic. Ea se află în centrul unei reţele care
se întinde în 68 de ţări, include 103 agenţii guvernamentale şi 640 de organizaţii
neguvernamentale. Între altele, a colaborat cu Institutul Resurselor Mondiale din Statele Unite,
finanţat de Rockefeller şi fondat de Lester Brown (CFR). Strategia acestui institut a fost
prezentată în anul 1992 la Summit-ul Pământului de la Rio de către… Maurice Strong, omul
Windsor-ilor şi al Nobilimii Negre, care încearcă la ora actuală să manipuleze, împreună cu soţia
sa, întreaga mişcare New Age. Unul din instrumentele de care se foloseşte în acest scop este
Dalai Lama.
Clubul de la Roma a fost fondat de Frăţie în anul 1968, pe domeniul lui Rockefeller din Italia, cu
scopul de a lansa mişcarea pentru apărarea mediului. Toate marile rapoarte care insistă că mediul
se află în pericol şi că trebuie făcut ceva au fost finanţate şi scrise chiar de cei care distrug
mediul ecologic al planetei. Una din cele mai importante voci ale Clubului de la Roma este cea a
lui Maurice Strong. Canada este o ţară membră a Commonwealth-ului, fiind unul din
principalele centre din care se lansează operaţiunile Windsor-ilor şi ale Nobilimii Negre. Aşa se
explică de ce în acest joc sunt implicaţi atât de mulţi canadieni (printre care: Strong, Conrad
Black, familia de gangsteri Bronfman şi primii miniştri Pierre Trudeau şi Brian Mulroney).
Strong face inclusiv parte din organizaţia lui Rockefeller care reuneşte reprezentanţii de frunte ai
Windsor-ilor/Nobilimii Negre în Statele Unite. El a coordonat Fundaţia Rockefeller, care are
aceeaşi conducere ca şi celelalte fundaţii „independente” din SUA, precum Ford şi Carnegie.
Principalul său rol în ultimii 20 de ani a fost însă acela de a manipula mişcarea ecologistă. Cine a
fost primul preşedinte al Agenţiei pentru Mediu a Naţiunilor Unite? Maurice Strong. Cine a fost
preşedintele Summit-ului Pământului care s-a
ţinut în Brazilia, în anul 1992? Maurice Strong. Cine a redactat raportul cu privire la mediu, care
a făcut atâta vâlvă, intitulat Viitorul nostru comun (cunoscut şi ca Raportul Bruntland)?
Asociatul canadian al lui Maurice Strong, Jim MacNeil, unul din consultanţii de la Rio Summit.
Cine a redactat documentul numit Global 2000, Raport către Preşedinte, în timpul administraţiei
Carter? Cyrus Vance (CFR, TC, Bil) şi alţi fruntaşi ai Frăţiei. Strong este inclusiv membru al
Institutului Aspen din Colorado, cu o reputaţie extrem de sinistră, fondat de Robert O. Anderson
(Bil) de la Atlantic Richfield Oil (ARCO). Logo-ul acestei companii este o piramidă căreia îi
lipseşte piatra unghiulară. Anderson a fost fondator al mişcării ecologiste „Prietenii Pământului”,
a cărei conducere este identică cu cea a Greenpeace, WWF, Sierra Club, Survival International,
Earth First, Institutul pentru Resursele Pământului, Societăţii Zoologice din Londra, Nature
Conservancy, Societăţii de Prezervare a Florei şi Faunei, Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), şi multe, multe altele. Acestea alcătuiesc o altă reţea de
agenţii naţionale şi internaţionale care organizează operaţiuni sub acoperire ce nu au nici o
legătură cu „conservarea” mediului.

303
Asaltul asupra Africii şi a altor ţări în curs de dezvoltare iniţiat de prinţul Philip şi WWF-ul său,
îşi are originile într-o operaţiune mai veche. Societatea Geografică Regală, fondată în anul 1830
şi care a primit statutul de societate regală în anul 1859, a fost cea care a sponsorizat expediţiile
în Africa ale exploratorilor dr. David Livingstone şi Sir Richard Burton, care au contribuit la
cunoaşterea continentului în vederea exploatării şi preluării lui de Nobilimea Neagră europeană.
A început apoi invazia europeană în Africa, susţinută de organizaţii controlate de Coroana
Britanică, printre care Compania Africii de Sud a lui Cecil Rhodes, Compania Africii de Est şi
Compania Regală Niger. Operaţiunea a fost absolut similară cu ceea ce s-a întâmplat în America
cu Compania Virginia. Unul din personajele care au jucat un rol extrem de important în
Societatea Geografică Regală în ultimul secol a fost Francis Galton, fondatorul mişcării eugeniei
(rasei stăpânitoare), care continuă şi astăzi
prin programul de „control al populaţiei”. Aceasta este una din temele favorite ale prinţului
Philip şi ale amicului său american, pedofilul şi satanistul George Bush (vezi Şi adevărul vă va
face liberi). Societatea Zoologică din Londra a fost înfiinţată în anul 1826 de Sir Stamford
Raffles, viceregele Frăţiei în India şi fondatorul oraşului Singapore. Prinţul Philip a fost
preşedinte al acestei organizaţii, aflată în legătură cu Societatea Zoologică din New York şi cu
cea din Frankfurt, două centre majore ale Frăţiei. Practic, comitetele directoare ale acestor
societăţi şi ale WWF sunt formate din aceiaşi oameni.
Sierra Club a fost înfiinţat în anul 1892 de către John Muir, cu fonduri asigurate de familia
Harriman, care a finanţat inclusiv mişcarea de eugenie a lui Galton. Liderii canadieni ai Sierra
Club sunt cei care au pus bazele Greenpeace în anul 1971. La fel, David Ross Brower, fostul
director executiv al Sierra Club, a înfiinţat în 1969 asociaţia Prietenii Pământului. În anul 1970,
Ross Brower s-a mutat în Anglia, finanţat de miliardarul James Goldsmith, văr cu Rothschild-zii,
şi de John Aspinall, proprietar de grădină zoologică şi prieten apropiat (la fel ca şi Goldsmith) cu
Lord Lucan, căutat şi la ora actuală pentru uciderea guvernantei familiei. Organizaţia Prietenii
Pământului a ajuns la apogeul influenţei sale în Anglia sub directoratul lui Jonathan Porritt, fiul
fostului guvernator general britanic al Noii Zeelande, devenit mai târziu consultant al prinţului
Charles. Fondatorul FOE din Franţa, Brice LaLonde, a fost partener într-o firmă de avocatură a
lui Rockefeller, după care a devenit ministrul mediului în guvernul preşedintelui Francois
Miterrand, francmason de grad înalt şi bun prieten cu Rothschild-zii. Sub guvernarea acestui
preşedinte a fost înălţată marea piramidă din sticlă neagră de lângă muzeul Louvre. La fel ca în
cazul prinţului Philip, oamenii au rămas cu gura
căscată să afle că Sir James Goldsmith „s-a născut a doua oară”, devenind mare ecologist, după
ce a făcut întreaga viaţă investiţii şi manipulări financiare care au servit intereselor Frăţiei,
devastând în fel şi chip mediul înconjurător. În realitate, dacă înţelegi planul pus în aplicare,
aceste contradicţii aparente dispar. Goldsmith, fost Goldschmidt, s-a născut dintrun tată
germano-englez şi dintr-o mamă franţuzoaică. Tatăl său, Frank, a fost prieten bun cu Winston
Churchill. Familia Goldschmidt şi-a unit forţele cu alţi veri ai Rothschild-zilor, Bischoffsheim-ii,
creând un parteneriat bancar care a finanţat Nordul în Războiul Civil American. Familia lui
Goldsmith a făcut dintotdeauna parte din reţeaua financiară europeană a Nobilimii Negre,
aceasta fiind fără doar şi poate sursa „inspiraţiei” lui Goldsmith, care şi-a vândut brusc toate
acţiunile chiar înainte de crahul bursier din anul 1987. El a continuat apoi să slujească Frăţia
creând Partidul Referendumului în Marea Britanie, pentru a bloca opoziţia anti-europeană şi a o
conduce către eşec. Aceeaşi mişcare a divizat votanţii Partidului Conservator, contribuind astfel
la alegerea ca prim ministru a laburistului Tony Blair, omul preferat de Frăţie. În parte, această
strategie l-a implicat şi pe trezorierul Partidului Conservator, satanistul şi pedofilul Lord
MacAlpine, care a trecut cu surle şi trâmbiţe în partidul nou creat de Goldsmith, devenind mai
târziu liderul acestuia. Fratele mai mare al lui Goldsmith, Edward sau „Teddy”, a înfiinţat revista
The Ecologist şi are conexiuni strânse cu WWF. Potrivit rapoartelor publicate, Teddy şi James
Goldsmith au legături apropiate cu bancherul de pe Wall Street John Train, fratele lui Russell
Train, preşedintele filialei americane a WWF. Russell Train este şi principalul cenzor al
Fundaţiei pentru Prezervarea Vieţii Animalelor Sălbatice din Africa, fiind un prieten intim al
prinţului Philip şi al lui George Bush. John Train provine dintr-o linie genealogică. Bunicul său a

304
fost fondatorul grupului bancar J.P. Morgan. El s-a aliat prin însurătoare cu familia veneţiană
Cmi, soţia sa
(actualmente divorţată) fiind fiica lui Vittorio Cmi, cel care a jucat un rol major în mişcarea
fascistă din Italia anilor 30. Train are legături strânse cu serviciile secrete şi este un agent al lui
Bush şi al Windsor-ilor.
Reţeaua ecologistă are rolul de a ascunde operaţiunile de genocid puse la cale de prinţul Philip şi
de WWF-ul lui, deşi doresc să subliniez cu fermitate că marea majoritate a celor care susţin şi
lucrează pentru aceste organizaţii sunt oameni sinceri şi devotaţi, care nu au idee a cui Agendă o
susţin. Companiile Coroanei care au spoliat în secolul XIX Africa au dat naştere altor companii
moderne, care continuă cu succes ce au început Cecil Rhodes şi ceilalţi. Compania Lonrho
(London-Rhodesia), condusă printre alţii de Tiny Rowland, a fost o filială a Companiei Britanice
a Africii de Sud a lui Rhodes, fiind responsabilă pentru o mare parte din războaiele şi
genocidurile care au ucis şi divizat atâţia africani. La momentul publicării acestei cărţi, Lonrho
are 640 de filiale în 48 de ţări. Este cel mai mare producător de alimente din Africa, cel mai mare
distribuitor de autovehicule şi cel mai mare producător de textile. Produce chiar şi 90% din
timbrele folosite de Poşta Britanică. În realitate, Tiny Rowland nu a fost decât un figurant, care a
scos castanele din foc în locul reginei şi al Windsor-ilor, care au orchestrat toate aceste
operaţiuni, în numele Nobilimii Negre. Adevărata putere din spatele fantasticei expansiuni a
Lonrho le-a aparţinut lui Harley Drayton, managerul financiar personal al Coroanei Britanice, şi
Angus Ogilvy, soţul prinţesei
Alexandra, vară primară cu regina. Contactele mele din Canada îmi spun că Ogilvy este foarte
activ inclusiv în această ţară, făcând tot felul de operaţiuni în numele casei Windsor. Prinţesa
Alexandra este preşedinta filialei britanice a WWF. Alte mari companii care exploatează la
sânge continentul african la ora actuală sunt: Rio Tinto, Anglo-American, Minorco, De Beers,
Barclays, Shell, N.M. Rothschild, Imperial Chemical Industries (ICI) şi Unilever, toate
beneficiind de investiţii substanţiale din partea reginei. În treacăt fie spus, Lord Melchett,
nepotul fondatorului ICI – unul din marii jucători ai cartelului mondial de produse chimice – a
devenit liderul filialei Greenfield din Marea Britanie. Cele mai mari trei
companii miniere din lume, Anglo-American, Rio Tinto şi Minorco, reprezintă de fapt o singură
operaţiune. Minorco este holdingul internaţional al imperiului Oppenheimer, familia care a
monopolizat piaţa mondială a diamantelor, împreună cu Rothschild-zii, prin De Beers,
compania creată de Cecil Rhodes în anul 1880. 20 de directori de la Minorco sunt simultan şi
directori ai Anglo-American, care este de asemenea plină de personal de la De Beers.
Distrugerea Africii a avut trei faze distincte. Mai întâi s-a produs invazia europenilor, care au
preluat controlul direct al continentului, prin intermediul ramurilor europene ale Nobilimii
Negre, respectiv cea britanică, cea olandeză, cea belgiană, cea germană, cea portugheză şi cea
franceză. S-a produs apoi tranziţia de la puterea colonială prin ocupaţie directă la cea financiară,
cu asistenţa preşedinţilor şi primilor miniştri corupţi impuşi de Frăţie. Toţi cei care încearcă să
obţină puterea politică sau economică, dar refuză să joace după regulile impuse de Frăţie, sunt
eliminaţi prin asasinate, scandaluri sau lovituri de stat. Feţele expuse la vedere se schimbă, dar
stăpânii din culise rămân aceiaşi. Rhodesia a devenit între timp Zimbabwe, în urma manevrelor
lui Margaret Thatcher (Bil) şi ale Lordului Carrington (RIIA, TC, Bil, Com 300), dar de fapt, tot
ce s-a întâmplat a fost înlocuirea dictatorului alb Ian Smith cu dictatorul
negru Robert Mugabe. Viaţa africanilor nu s-a schimbat nu nimic, căci aceiaşi oameni continuă
să controleze aceleaşi pârghii. Singurul lucru care s-a schimbat este că acum aceşti oameni aflaţi
la putere sunt mai greu de depistat, căci lucrează în culise. Cea de-a treia fază a acestei operaţiuni
africane va consta în transformarea întregului continent într-o baie de sânge, care va distruge
structurile coerente ale societăţii şi va impune prezenţa NATO şi a „forţelor de pace” ale
Naţiunilor Unite. Mişcarea ecologistă este folosită ca pretext pentru a fura din ce în ce mai mult
pământ, iar criza datoriilor este „rezolvată” de băncile Frăţiei, care se oferă să şteargă „datoriile”
dacă li se oferă drepturile de a exploata pentru totdeauna bogăţiile naturale ale Africii.
Crimele în masă din Algeria, Ruanda sau Burundi nu sunt spontane. Ele au fost organizate până
la ultimele detalii, la fel ca şi genocidurile din fosta Iugoslavie, Afganistan, Cambogia, Laos, Sri

305
Lanka, etc. În lucrarea Şi adevărul vă va face liberi am prezentat detaliat multe din aceste
scenarii. Crucea Roşie Internaţională (crucea roşie este un simbol al templierilor/fenicienilor) a
fost prinsă furnizând arme rebelilor tamil din Sri Lanka şi mexicanilor lui Zapatista. Aşa cum am
arătat în Şi adevărul vă va face liberi, Crucea Roşie este o altă operaţiune sub acoperire a Frăţiei,
deşi majoritatea voluntarilor care lucrează pentru ea habar nu au de acest lucru. Nu îşi trebuie un
test de inteligenţă pentru a-ţi da seama de ce este condusă filiala americană a acestei instituţii de
Elizabeth Dole, soţia lui Bob Dole. Alte organizaţii aparent caritabile precum Oxfam şi Amnesty
International servesc aceluiaşi scop de manipulare. Filiala britanică a Afghan Aid a fost
instrumentul prin care au fost organizaţi şi înarmaţi mujahedinii care au declanşat războiul din
Afganistan. Organizaţia a fost condusă de vicontele Cranborne (Robert Cecil). Familia Cecil este
una din cele mai vechi linii genealogice ale Nobilimii Negre din Marea Britanie. Cel mai celebru
produs al ei a fost,
desigur, Cecil Rhodes. Stră-străbunicul lui Robert Cecil a fost cel de-al treilea marchiz de
Salisbury, primul ministru care a contribuit la declanşarea prin manipulare a Primului Război
Mondial. Un alt agent secret implicat în declanşarea războiului din Afganistan a fost Lord
Bethell, care a condus Radio Libertatea Kabul. Windsor-ii/Nobilimea Neagră organizează
operaţiuni sub acoperire prin care creează grupuri „teroriste”, dar şi „luptători pentru libertate”,
care declanşează războaie civile în care mor sute de mii, uneori milioane de victime inocente.
Adevărul este acoperit de baronii marilor trusturi de mas-media precum Turner, Black, Murdoch
sau Packer, care creează perdele de fum prin intermediul „ziariştilor” lor, care de cele mai multe
ori habar nu au ce se întâmplă în realitate.
Parcurile naţionale şi de vânătoare reprezintă deja 8% din Africa Subsahariană, iar în Tanzania
ele reprezintă 40% din teritoriu. În aceste regiuni există rezerve uriaşe de resurse minerale,
inclusiv rezerve neatinse de uraniu. „Parcurile” sunt înfiinţate de multe ori în locuri strategice,
iar cei care le administrează au dreptul să nu permită persoanelor nedorite să le viziteze. Şi cine
credeţi că le administrează? Agenţii de genul WWFului prinţului Philip şi alte organizaţii ale
Frăţiei, precum Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, Organizaţia Naţiunilor Unite
pentru Alimentaţie şi Agricultură şi Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite. Toate aceste
instituţii folosesc personal militar şi agenţi ai serviciilor secrete, subminând suveranitatea statelor
africane. Două exemple în această direcţie, absolut cutremurătoare, au fost Operaţiunea
Stronghold şi Operaţiunea Lock. Stronghold ar fi trebuit să susţină Departamentul pentru Parcuri
Naţionale şi pentru Managementul Habitatului Sălbatic din Zimbabwe, dar s-a dovedit că tot ce
făceau Şeful Gardienilor Parcului de Vânătoare Glen Tatham şi personalul său era să îi ucidă fără
avertisment pe braconieri. Cifrele oficiale arată că între iulie 1984 şi septembrie 1991 au fost
ucişi 145 de braconieri, majoritatea dintrun elicopter finanţat de WWF. Cei mai mulţi dintre aşa-
zişii „braconieri” erau neînarmaţi! De ce nu au existat atunci puneri sub acuzare? Pentru că
atunci când adevărul a ieşit la iveală, Parlamentul din Zimbabwe a adoptat o lege numită Legea
Protecţiei Animalelor Sălbatice, prin care gardienilor parcurilor de vânătoare li se acorda pur şi
simplu imunitate juridică. WWF-ul a căpătat astfel dreptul să omoare pe cine vrea şi oricând
doreşte
în interiorul acestor parcuri. În cadrul Operaţiunii Lock, WWF-ul a desfăşurat o forţă de elită
SAS pentru a „neutraliza” cartelurile care făceau comerţ ilegal cu trofee de vânătoare. În cele din
urmă, s-a dovedit că aceşti agenţi SAS au început să facă ei înşişi comerţ cu fildeş şi cu cornuri
de rinocer. De altfel, localnicii ştiu cel mai bine că adevăraţii distrugători ai vieţii sălbatice din
parcuri sunt angajaţii WWF, cei care ar trebui să o protejeze.
Scandalul Operaţiunii Lock a izbucnit la sfârşitul anului 1989 şi începutul anului 1990. La fel ca
în cazul Operaţiunii Stronghold, odată cu sosirea trupelor SAS a fost remarcată o creştere rapidă
a numărului de „braconieri” morţi. Acest lucru nu este deloc surprinzător, dat fiind
antrenamentul la care sunt supuse trupele de „elită” SAS, Regimentul Paraşutiştilor, Beretele
Verzi, Delta Force, etc., menit să dea naştere unor adevăraţi psihopaţi. Organizarea Operaţiunii
Lock a fost condusă de colonelul David Stirling, cel care a înfiinţat trupele SAS în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial. El a creat o companie pe care a numit-o KAS Enterprises, nume
inspirat de apartenenţa lui la Capricorn Africa Society (CAS). După cum s-a exprimat

306
guvernatorul Kenyei Sir Philip Kerr, compania a fost creată „pentru a prezerva apartheidul
învelit într-un celofan frumos”. Trezorierul Societăţii Capricorn Africa, Marvyn Cowne, a fost
cel care a creat împreună cu Eslpeth Huxley sistemul de parcuri kenyene. Elspeth Huxley s-a
aliat prin măritiş cu familia lui Julian Huxley, cei care au inspirat crearea Uniunii Internaţionale
pentru Conservarea Naturii, cea care militează pentru „biodiversitate” şi a cărei constituţie a fost
redactată de Ministerul Afacerilor Externe al Marii Britanii. Interconexiunile reţelei sunt
incredibile. Regina şi prinţul Philip ştiau foarte bine ce urma să facă echipa de asalt a lui Stirling
în cadrul Operaţiunii Lock. Stirling este foarte apropiat de familia Windsor-ilor şi a jucat un rol
semnificativ la ceremonia de încoronare a reginei. Fiind un aristocrat scoţian, el a fost cu
deosebire apropiat de regina-mamă, o altă linie genealogică scoţiană a Nobilimii Negre. Cu
siguranţă, regina-mamă nu seamănă deloc în realitate cu rolul de „bunicuţă” naţională pe care şi
l-a asumat în public. La fel ca ceilalţi membri ai SAS, MIS, MI6 şi alte organizaţii de acest fel,
Stirling îşi depune jurământul de credinţă în faţa monarhului, nu a naţiunii. Nici măcar
parlamentarii nu îşi pot ocupa fotoliile dacă nu depun acest jurământ, deşi au fost aleşi de popor.
Stirling a recunoscut că s-a aflat într-un contact strâns cu Ministerul Apărării şi cu cel al
Afacerilor Externe, alte două verigi importante în lanţul Windsorilor/Frăţiei. Principalul ofiţer
care a condus Operaţiunea Lock şi compania KAS a fost locotenent-colonelul Ian Crooke, unul
din oamenii mascaţi care s-au aflat la balconul Ambasadei Iranului atunci când trupele SAS au
atacat-o în mai 1980, în timp ce întreaga naţiune privea această operaţiune la televizor. Credeţi
că de asemenea oameni avea nevoie prinţul Philip pentru a proteja viaţa sălbatică în Africa? Nici
vorbă! Scopul lor este de a transforma continentul negru într-o imensă baie de sânge, în numele
Windsor-ilor şi al Nobilimii Negre. Parcurile naţionale sunt folosite ca o mană cerească de
teroriştii sponsorizaţi de aceiaşi Windsor-i şi de aceeaşi Nobilimea Neagră pentru a crea
genocidurile din Africa. Aproape 20% din Ruanda este acoperită de aceste parcuri naţionale.
Invazia din anul 1990 a Ruandei de către „Frontul Patriotic din Ruanda” (RPF) s-a produs
dinspre Parcul Gorilelor şi Parcul Akagera din Uganda, la graniţa dintre Ruanda şi Zair, precum
şi dinspre Parcul Vulcanilor din Ruanda.
RPF (o forţă teroristă controlată de britanici) a avut tabere de antrenament şi în Parcul Virunga
din Zair. Cu câteva luni înainte de aceste evenimente a fost declanşat un „program de protecţie a
gorilelor” în cele trei parcuri enumerate mai sus. Programul a fost administrat de… WWF. În
anul 1994, „Frontul Patriotic din Ruanda” a invadat ţara dinspre Parcul Akagera, declanşând un
conflict care a ucis până acum mai mult de un milion de oameni. Violenţele au început la scurt
timp după o „misiune diplomatică” efectuată în Ruanda de Henry Kissinger şi Lord Carrington,
şi după o tranzacţie masivă de armament vândut Ruandei de către guvernul israelian condus la
acea dată de Yitzak Rabin. De fapt, cei care au invadat Ruanda nu au avut nimic de-a face cu
vreun „Front Patriotic”. Aproape toţi soldaţii făceau parte din „Armata de Rezistenţă Naţională”
(ARN) a preşedintelui Ugandei, Museveni. FPR şi ARN sunt unul şi acelaşi lucru! David
Tinyefuza din Frontul Patriotic al Ruandei a fost ministrul ugandez al apărării, iar Chris
Bunyenyezi (tot de la FPR) a fost comandantul brigăzii criminale 306, din armata ugandeză.
Aceiaşi soldaţi, coordonaţi de acelaşi Museveni, au fost implicaţi în tentativa de lovitură de stat
din Burundi, din anul 1993, în timpul căreia preşedintele Melchior Ndadaye a fost ucis şi circa
100.000 de oameni şi-au pierdut viaţa. Un
aspect colateral al acestei politici duse în Africa, dar şi în America Centrală şi de Sud, constă în
reducerea numărului „gurilor inutile”, după cum le numeşte Henry Kissinger. Genocidul din
Africa este coordonat în mare măsură din Uganda, controlată de multă vreme de cartelurile
bancare, de afaceri şi ale serviciilor secrete ale Windsor-ilor şi Nobilimii Negre. La vremea
respectivă, ministrul britanic al Dezvoltării Ţărilor din Commonwealth era favorita lui Margaret
Thatcher, Lynda Chalker, care s-a întâlnit de mai multe ori cu Museveni şi cu miniştrii săi. La
sfârşitul preşedinţiei lui Nelson Mandela, Africa de Sud va deveni probabil următoarea ţintă
majoră a celor care îşi propun să-i învrăjbească pe negri împotriva negrilor, pentru a justifica
astfel intervenţia forţelor albe de păstrare a păcii. Problemele de pe continentul african se află
abia la început. A sosit timpul ca locuitorii ei să deschidă ochii!

307
O operaţiune absolut similară se află în plină desfăşurare în cele două Americi şi în Australia.
Sunt implicate aceleaşi nume, care folosesc aceleaşi tehnici. În America Centrală şi de Sud,
guvernele controlate de Frăţie îşi „privatizează” companiile miniere şi de exploatare a bogăţiilor
subsolului, transferându-le practic cartelurilor Windsor-ilor/Nobilimii Negre, precum Rio Tinto,
Anglo-American, Barrick Gold şi Newmont Mining. Barrick Gold, o companie cu sediul în
Toronto, a fost înfiinţată în anul 1981 de Adnan Khashoggi, finanţistul şi comerciantul global de
arme din Arabia Saudită, unchiul lui Dodi Al Fayed. Peter Munk, care a făcut anterior parte din
personalul casei regale britanice, a devenit preşedinte al companiei Barrick, care a devenit peste
noapte cel de-al doilea mare producător de aur din lume. Una din explicaţii constă în implicarea
masivă a reţelelor lui George Bush şi Harriman. Khashoggi a fost unul din finanţatorii
operaţiunii Iran-Contra (droguri contra arme; vezi Şi adevărul vă va face liberi). Newmont
Mining are sediul în Denver, Colorado, unul din centrele cele mai importante ale Frăţiei. Deşi
pare o companie americană, este controlată de la Londra. Primul proprietar a fost grupul Hanson,
care a vândut-o apoi lui James Goldsmith. La rândul lui, acesta a vândut 14% lui George Soros,
unul din cei mai activi şi mai uşor de identificat manipulatori financiari ai Frăţiei, care
acţionează în special în numele Rothschild-zilor. Alţi acţionari la Newmont sunt Lord Jacob
Rothschild, Fondul de Investiţii Fidelity şi sindicatele drogurilor cu sediul în Boston. Pe lângă
asaltul corporaţiilor miniere asupra Americii de Sud sa produs şi o preluare a sistemului bancar
al continentului de către cartelul
din City-ul londonez, condus de HSBS (Hong Kong and Shanghai Bank, care deţine Midland
Bank), la care se adaugă filialele americane şi canadiene ale acestora, precum Citibank, Bank of
Montreal şi Bank of Nova Scotia sau Scotiabank.
Regina este comandant-şef al tuturor forţelor armate din Marea Britanie şi din ţările
Commonwealth-ului. Armata britanică este desfăşurată în multe zone strategice ale lumii, fie
direct, fie în cadrul operaţiunilor NATO şi ONU de menţinere a păcii. „Consultanţii” militari
britanici operează în circa 30 de ţări. În fiecare săptămână, regina primeşte un raport al
Comitetului Serviciilor Secrete Reunite (Joint Intelligence Committee) despre toate operaţiunile
secrete ale armatei. Mă întreb dacă şi ea informează la rândul ei serviciile despre propriile ei
operaţiuni secrete… Windsor-ii/Nobilimea Neagră au inclusiv propria lor armată
privată. Din cadrul acesteia face parte Corpul Comisionarilor şi Sistemelor de Apărare Ltd. La
fel ca şi Agenţii Coroanei, acest corp a fost constituit în anul 1859, fiind finanţat de casa regală,
pe vremea când Imperiul Britanic se afla la apogeul puterii sale. Scopul oficial era să le dea de
lucru soldaţilor care se întorceau acasă din Războiul din Crimeea. O parte din aceştia au fost
folosiţi ca bodyguarzi înarmaţi şi purtând uniforme pentru clădirile Nobilimii Negre din City-ul
londonez. A urmat apoi înfiinţarea altor filiale în Australia, Africa de Sud şi de Est, Noua
Zeelandă şi Canada. O altă reţea a fost formată pentru a disloca personalul militar britanic şi
familiile acestora în diferite centre strategice. După alegerea lui Margaret
Thatcher în anul 1979, Corpul Comisionarilor a fost reorganizat şi a fost creată o nouă divizie cu
scopul de a asigura „funcţii de securitate specializate”. Au fost angajaţi mai mulţi membri ai
elitei militare şi paramilitare, iar regina, care are funcţia de Patron al Corpului Comisionarilor, a
dat în anul 1986 o recepţie la Palatul Buckingham pentru a celebra această expansiune.
Comitetul de Guvernatori ai Corpului din diferite ţări este înţesat de prieteni loiali reginei şi
prinţului Philip, printre care se numără generalul maior David Alexander, Companion de Bath şi
fost trezorier şi şef al grajdurilor prinţului Philip, precum şi mareşalul forţelor aeriene Sir
Thomas Kennedy, Cavaler al Marii Cruci de Bath, Comandor al Imperiului Britanic şi fost
comandant-şef al forţelor aeriene britanice din Germania. Între 1983-86 a fost aghiotant al
reginei. Corpul Comisionarilor este o operaţiune 100% a Windsor-ilor. De aceea, nu trebuie să
vă mire dacă vă spun că el angajează ucigaşi plătiţi. Printre companiile din reţeaua sa se numără
Sandline Ltd, Executive Outcomes şi Defence Systems Ltd. Toate aceste companii îşi au sediul
la Londra şi angajează oameni din Serviciile Speciale ale Forţelor Aeriene (SAS), din armată şi
din forţele de poliţie din Marea Britanie şi din Commonwealth. Corpul are un birou permanent în
Papua Noua Guinee, ţară al cărei guvern a fost votat din oficiu în anul 1994 pentru negocierea
unui contract cu Sandline International, în vederea folosirii soldaţilor acesteia pentru înfrângerea

308
unei insurgenţe locale. La rândul ei, Sandline a făcut un subcontract cu Defence Systems Ltd
(DSL), care are contracte particulare şi guvernamentale în mai mult de 40 de ţări. Este folosită de
aproape toate cartelurile din City, de Clubul de Isles, şi are filiale în Washington, Jacksonville,
Hong Kong, Singapore, Bogota, Lima, Maputo, Kinshasa, Luanda, Port Moresby, Moscova,
Kazahstan, Jersey şi Saraievo. Sandline s-a aflat în spatele loviturii de stat din Sierra Leone, care
a eliminat de la putere guvernul legitim ales la scurt timp după ce acesta a anulat un contract de
20 de milioane anual cu această companie. După lovitura de stat, o datorie de 16 milioane de
dolari pe care o avea statul Sierra Leone către Sandline a fost plătită din concesionarea unor
mine de diamante către „Executive Outcomes” din Londra. Această companie se află în
proprietatea lui Tony Buckingham de la Sandline International, fost membru al SAS.
Aranjamente similare, de genul „diamante contra mercenari” au fost semnate şi în Angola. Aşa a
apărut compania Diamond Works, cotată la bursa de valori de la Vancouver. Un partener de
afaceri al lui Tony Buckingham este David Steel, fostul lider al Partidului Liberal Britanic şi al
Mişcării Anti-Apartheid, şi membru al Consiliului Privat al
reginei. Compania lui Steel, Heritage Oil, are un sediu comun cu Branch Energy (de care
aparţine Executive Outcomes).
DSL a operat în Saraievo şi în fosta Iugoslavie împreună cu Agenţii Coroanei (agenţia reginei).
Defence Systems Ltd are contracte substanţiale cu Naţiunile Unite, Banca Mondială, Royal
Dutch Shell, S.G. Warburg, Credit Suisse, Robert Fleming, Kleinwort Benson, British Airways,
Cadbury Schweppes, Jardine Matheson, Rothmans, cu Rothschild-zii, Exxon, Mobil, Amoco,
Texaco, Chevron, Brown and Root, General Motors, Coca Cola şi Bechtel. Defence Systems Ltd
a fost creată în anul 1981, în primii ani ai regimului Thatcher, iar ascensiunea sa a fost
meteorică, graţie susţinătorilor şi patronilor săi. La un moment dat, în anul 1980, s-a aflat în
proprietatea Hambros Bank. Primul director executiv al DSL a fost Alestair Morrison, Cavaler al
Ordinului Imperiului Britanic, fost comandant adjunct al Regimentului 22 din SAS. Primul
preşedinte al companiei a fost generalul maior viconte Gilbert Monckton of Brenchley,
Companion de Bath, Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic şi fost şef al personalului Armatei
Britanice de pe Rhin. Tatăl lui a făcut parte din cabinetul lui Winston Churchill şi a fost
preşedinte al Midland Bank, iar fiul său a fost redactor la Daily Telegraph (grupul Hollinger) şi
consultant al lui Margaret Thatcher. Philip Warner de la compania de transport maritim P&O a
fost un alt director fondator al Defence Systems, urmat apoi ca director executiv de Richard N.
Bethell, fost ofiţer SAS. Tatăl acestuia, Lord Nicholas Bethell, a fost agent al serviciilor secrete
britanice (MI6). Prin anii 80 a fost implicat în manipularea războiului din Afganistan şi în
organizaţiile teroriste care au rezultat din acesta. Defence Systems are legături strânse cu o
organizaţie similară, Control Risks, o instituţie foarte importantă a Frăţiei, înfiinţată în anul 1974
pentru a deservi Banca Lloyds din Londra. Directorul executiv al Control Risks este maiorul
Arish Turle, fost ofiţer SAS. Printre directorii săi se numără de asemenea generalul Sir John
Stanier, fost comandant-şef al forţelor terestre ale Marii Britanii şi aghiotant general al reginei.
Lord Soames, fruntaşul Partidului Conservator şi ginere al lui Winston Churchill, este şi el
director al Control Risks. Soames a fost „consultant” al prinţului Charles în perioada în care
prinţesa Diana a dat acel interviu neaşteptat programului BBC Panorama. Soames (supranumit
„Grăsanul”) a pus la îndoială sănătatea mintală a prinţesei. După părerea mea, Diana era mai
stabilă din punct de vedere mental decât Soames. În interviul din emisiunea Panorama, Diana
spus lucruri despre familia Windsor pe care numai cineva care a trăit în interiorul cercului or le-
ar putea şti. În cartea sa, Conspiraţia secretă: în interiorul serviciilor secrete în anii 90, Stephen
Dorrill afirmă că Control Risks este cel mai important serviciu secret operat de Consiliului Privat
al reginei.
Defence Systems a fost cumpărată de compania americană Armor Holdings pentru suma de 26
de milioane de lire. Armor este o companie a cercului lui George Bush. Scopul operaţiunii a fost
de a da Defence Systems unui proprietar „american”, pentru a-şi extinde operaţiunile şi pe piaţa
serviciilor de securitate din SUA. Body Armor and Security Inc. a fost o mică firmă de familie
care a dat faliment în anul 1992, după care a fost reorganizată ca Armor Holdings prin investiţiile
făcute de asociaţii Windsor-ilor de pe Wall Street. Unul din directorii companiei, Richard C.

309
Bartlett, este preşedinte şi cenzor al Fondului pentru Conservarea naturii din Texas, fondat de
Consiliul Privat Britanic în anul 1946. Una din companiile care folosesc serviciile Defence
Systems în America de Sud este British Petroleum, care a angajat de asemenea şi Control Risks.
BP este una dintre cele mai corupte operaţiuni de afaceri de pe planetă, fiind patronată de
Ministerul Afacerilor Externe britanic, serviciile secrete britanice şi Coroana Britanică. British
Petroleum este bijuteria Frăţiei şi a cartelurilor Windsor-ilor, aşa că este de înţeles de ce nu
foloseşte decât reţeaua de „securitate” a Frăţiei/Windsor-ilor. Preşedintele BP, Sir David Simon,
a fost invitat să facă parte din guvernul „băiatului de aur” Tony Blair, după ce acesta a devenit
prim ministru pe data de 1 mai 1997. Simon este inclusiv director al Băncii Angliei, al Grand
Metropolitan, al Rio Tinto, al Alliance AG, şi membru al Consiliului Consultativ Internaţional al
Deutche Bank. În guvern ocupă un post la Ministerul „Afacerilor Europene”, având drept
misiune să introducă Marea Britanie în uniunea monetară europeană, pierzându-şi astfel toate
prerogativele auto-guvernării. Simon a fost înlocuit la şefia BP de Peter. D. Sutherland (Bil),
unul din cei mai importanţi fruntaşi ai Frăţiei. O altă companie care trebuie menţionată în
legătură cu manipularea din Africa şi din America Centrală şi de Sud este Transparency
International, membră a Fundaţiei Agenţilor Coroanei, care are în comitetul său de conducere un
director executiv al Agenţilor Coroanei. Transparency International este folosită pentru a
destabiliza diferite guverne sub pretextul expunerii corupţiei.
Aceste companii de „securitate” interconectate care operează în toată lumea reprezintă armata
privată a Windsor-ilor şi a Nobilimii Negre cu sediul în City-ul londonez. Dacă aceştia doresc
probleme în Africa, pentru a-şi implementa Agenda, nici o problemă. Singura întrebare este:
unde anume? În Ruanda? Algeria? Congo? De ce nu în America de Sud, de pildă, în Bolivia sau
în Peru? Toate aceste operaţiuni fac parte integrantă dintr-o reţea dezvoltată în vederea unei
lovituri de stat globală, care se pregăteşte pentru un viitor nu prea îndepărtat. Confirmarea
faptului că familia regală este foarte apropiată de serviciile secrete şi că operează în afara
procesului „democratic” a venit în urma unui interviu dat de colonelul David Stirling, fondatorul
SAS, care a lucrat pentru operaţiunile sub acoperire din Africa ale Fondului Mondial pentru
Natură. Înainte de a muri, el le-a spus autorilor cărţii Cine a ucis-o pe Diana? că la sfârşitul
anului 1974 sau la începutul anului 1975 a participat la un dineu la palatul regal dat de un
membru major al monarhiei, prinţul Philip, probabil. Unchiul prinţului Charles, Lord
Mountbatten, era şi el prezent, împreună cu zece reprezentanţi ai serviciilor secrete, inclusiv şefii
MI5 şi MI6. Aceştia erau prezenţi în calitate neoficială şi au jurat credinţă reginei, asigurând-o că
ea reprezintă autoritatea supremă pentru ei, mai importantă decât orice guvern ales. Şedinţa a
fost convocată pentru a discuta starea naţiunii şi nevoia de intervenţie în afacerile politice.
Agenda includea şi folosirea forţei. Stirling a povestit de implicarea sa într-o operaţiune de
lovitură de stat în Libia, la vremea respectivă fiind liderul unei organizaţii numită GB75, cu rolul
de a prelua serviciile publice în caz de criză. John Mitchell, preşedintele companiei de navigaţie
Cunard, a confirmat la rândul lui că a fost abordat să ia parte la o lovitură de stat, întrucât aveau
nevoie de navele sale. Unul din cei care se ocupau cu orchestrarea loviturii de stat era Sir Basil
Smallpiece, consultant financiar al reginei. Mitchell a spus:

„M-au invitat să iau parte la o lovitură de stat. Mi-au spus că va fi de natură militară şi mi-
au sugerat că au susţinere de la cel mai înalt nivel… Am ieşit într-o stare de şoc”.

Şi totuşi, oamenii continuă să creadă că grupurile secrete care manipulează din umbră sunt o
invenţie a unor paranoici. În realitate, dovezile care susţin acest lucru, inclusiv implicarea
Windsor-ilor, sunt copleşitoare. Chiar puteţi crede că această reţea de servicii secrete, patronată
de Windsor-i, care a plănuit o lovitură de stat în Marea Britanie, nu ar fi capabilă să conspire
pentru a o ucide pe Diana, prinţesa de Wales, atunci când aceasta le-a pus în pericol puterea? Să
fim serioşi. Faptele pe care le-am revelat în acest capitol nu reprezintă decât o fracţiune infimă
din tot ce poate fi spus despre Windsor-i, Nobilimea Neagră, familia reptiliano-fascistă care
operează din Palatul Buckingham şi care se ascunde în spatele reţelei globale ce controlează
lumea. Windsor-ii sunt responsabili pentru moartea a milioane de oameni. Dat fiind că poliţia
controlată de ei nu le va bate niciodată la uşă, singurii care îi pot determina să abdice şi să
310
răspundă pentru faptele lor sunt cei capabili să facă presiuni asupra Establishment-ului. Abia
apoi vom putea începe să le demontăm sursa de putere, enorma structură cu sediul în City. Nu
este exclus ca Windsor-ii să ştie că există astfel de interese, având probabil un plan de rezervă,
prin care să abdice şi să se mute în Statele Unite. Poate că acest plan face chiar parte din Agenda
Frăţiei, cine ştie? Pentru reptilieni, Agenda este mai importantă decât orice individ sau familie,
chiar dacă este vorba de ei înşişi.

311
 CAPITOLUL NOUĂSPREZECE

Zeiţa şi Regele

Agenţiile care controlează reţeaua globală în formă de pânză de păianjen sunt inclusiv
responsabile de moartea Dianei, prinţesa de Wales. Personal, nu am nici cea mai mică îndoială în
acest sens. Nu trebuie însă să mă credeţi pe cuvânt. Priviţi dovezile pe care vi le voi prezenta şi
judecaţi singuri.
Mulţi oameni resping ideea că Diana ar fi fost asasinată, sub pretextul că ar fi imposibil să o
ucizi în circumstanţe publice şi apoi să ascunzi dovezile. Pentru o asemenea operaţiune ar fi
nevoie de coordonarea foarte multor agenţii diferite. Ei bine, exact acest lucru s-a întâmplat în
Statele Unite în cazul asasinării preşedintelui John Fitzgerald Kennedy, în anul 1963, care a fost
mult mai dificil de acoperit. Acest asasinat nu a fost conceput ca un fel de accident care să lase
loc la interpretări, ci ca o crimă sub ochii întregii naţiuni. Kennedy a fost împuşcat în cap sub
ochii a sute de oameni, crima fiind filmată de Abraham Zapruder. Am prezentat în detaliu
asasinarea lui Kennedy în lucrarea mea anterioară, Şi adevărul vă va face liberi, şi veţi vedea că
aceiaşi oameni care au sprijinit sau au comandat această crimă au fost numiţi în comisia „Şefului
Justiţiei”, francmasonul de grad 33 Earl Warren, pentru a investiga asasinatul! Din „echipa”
Comisiei Warren au făcut parte Allen Dulles, şeful CIA concediat de Kennedy, precum şi
pedofilul, violatorul, pornograful şi participantul la ceremoniile de la Bohemian Grove Gerald
Ford, care avea să devină mai târziu preşedinte al Statele Unite după înlăturarea de la putere a lui
Richard Nixon, în urma scandalului Watergate. Când congresmanul Hale Boggs, singurul catolic
din comisie, a început să pună la îndoială sinceritatea membrilor acesteia, a murit într-un
accident de avion. Ce convenabil!
Jim Garrison, procurorul general al districtului New Orleans, a fost singurul personaj care a
acuzat pe cineva de asasinarea lui Kennedy. Era vorba de Clay Shaw, un fost agent CIA, bun
prieten cu Winston Churchill. Garrison nu a reuşit să obţină condamnarea lui Clay, deşi acesta
era în mod evident vinovat, pentru simplul motiv că majoritatea martorilor cheie au fost ucişi
înainte de proces. Garrison a rămas uimit cât de coerent au lucrat agenţii aparent diferite, precum
poliţia din Dallas, FBI, presa şi establishment-ul de la Washington, pentru a realiza şi a acoperi
asasinatul. Acest lucru a fost posibil datorită reţelelor pe care le-am expus în această carte, care
au agenţi în toate instituţiile, reprezentând toate părţile implicate şi toate curentele de opinie. Au
trecut 40 de ani de la asasinarea în plină stradă a preşedintelui Kennedy, în faţa întregii naţiuni, şi
nimeni nu a fost acuzat până acum de crimă. Desigur, s-a găsit imediat un „ţap ispăşitor”,
identificat imediat de cei cu adevărat responsabili şi eliminat instantaneu de aceştia, astfel încât
să nu poată contrazice „povestea” oficială. Lee Harvey Oswald a jucat exact acelaşi rol în Dealey
Plaza din Dallas, în anul 1963, ca şi şoferul Henri Paul în tunelul Pont de l’Alma din Paris, în
anul 1997. După sacrificarea ţapului ispăşitor, autorităţile nu mai fac investigaţii, iar opinia
publică îşi pierde interesul în decurs de câteva săptămâni. Tehnica este veche şi îndelung
verificată. Un preşedinte este ucis în public. Lee Harvey Oswald, ţapul ispăşitor, este ucis la
rândul lui în public, câteva zile mai târziu, iar cei care au organizat de fapt asasinatul scapă. Şi în
condiţiile acestea, vreţi să-mi spuneţi că prinţesa Diana nu putea fi ucisă într-un accident regizat?
Cred că glumiţi.
Dat fiind că am prezentat detaliat asasinarea lui Kennedy într-o carte anterioară, nu voi repeta
aici întreaga poveste, dar sunt anumite elemente care trebuie adăugate sau completate. Familia
Dianei, Spencer, reprezintă una din liniile genealogice ale Frăţiei, la fel ca şi clanul Kennedy,
care are rădăcini aristocratice vechi în Irlanda şi Scoţia. Kennedy-ii sunt descendenţi ai regelui
irlandez Brian Boru, cunoscut şi sub numele de Brian Caeneddi, care a devenit mai târziu
O’Kennedy. Ei au fost lorzi de Ormond în districtul cunoscut astăzi ca Tipperary de nord.
Începând din anul 1600 a apărut şi o ramură scoţiană a clanului Kennedy, aflată în strânsă
conexiune cu cea irlandeză. Kennedy-ii din Scoţia s-au aliat prin însurătoare cu regalitatea
312
scoţiană şi au devenit una din cele mai puternice familii aristocratice. Unul din cei mai vestiţi
membri ai acestei familii a fost Archibald Kennedy, cel de-al 15-lea conte de Cassillis, mai bine
cunoscut ca marchiz de Aisla. El a trăit între 1872-1943 şi a deţinut diverse poziţii fruntaşe în
Marea Lojă a francmasoneriei scoţiene, inclusiv cea de Mare Principe. A fost membru al
importantei Loji din Holyrood House nr. 44, din Edinburgh, care a avut legături strânse cu
familia regală britanică. În secolul XVIII, irlandezul Mathew Kennedy s-a dus la Paris pentru a
lucra cu bunul său prieten, iluminatul Saint Germain, şeful Lojii Iluminaţilor din Ermenonville,
de lângă Paris. Membrii lojii luau parte la ritualuri cu vărsare de sânge, ţinute pe un altar
construit din oase umane. Acest Kennedy a scris o carte intitulată O disertaţie cronologică,
genealogică şi istorică despre familia regală a Stuarţilor şi despre legăturile acesteia cu
merovingienii din Franţa. Familia lui JFK este înrudită cu puternica familie irlandeză
Fitzpatrick, al cărei blazon include trei simboluri majore ale Frăţiei: crinul (fleur-de-lys),
dragonul şi leul. După toate aparenţele, această familie are legătură cu Franţa şi cu povestea
Sfântului Graal.
Familia soţiei lui JFK, Jackie Bouvier Kennedy (mai târziu Onassis), este înrudită cu
Auchincloss-ii, una din principalele linii genealogice ale Elitei scoţiene, prin căsătoria sorii lui
Jackie cu unul din membrii acesteia. Alte ramuri ale familiei Auchincloss şi-au luat nume
precum Bundy, Grosvenor, Vanderbilt, Winthrop şi Rockefeller. Hugh D. Auchincloss Sr s-a
însurat cu Emma Brewster Jennings, fiica lui Oliver B. Jennings, co-fondatorul Standard Oil
împreună cu John D. Rockefeller. James Shelby Downard afirmă că Jackie Kennedy-Onassis,
Caroline (Lee) Bouvier şi scriitorul Gore Vidal sunt „copiii vitregi” ai lui Hugh D. Auchincloss.
Vidal i-a descris pe John şi Jackie Kennedy prin expresia: „Zeul soare şi zeiţa lui”. Linia
genealogică a Bouvier-ilor îşi trage sorgintea din Grenoble, Franţa, unde a fost menţionată pentru
prima oară în anul 1410. Un străbunic al lui Jackie, Eustache Bouvier, a luptat într-un regiment
francez sub comanda lui George Washington. Spuneam într-un capitol anterior că familia
Kennedy s-a înrudit prin alianţă şi cu ducii de Devonshire, de la Chatsworth House, una din
principalele familii ale Frăţiei din Anglia. Însurătoarea lui John Kennedy cu Jackie Bouvier a
fost o altă căsătorie aranjată de Establishment-ul de pe Coasta de Est, adică de liniile genealogice
americane ce conduc Statele Unite conform Agendei stabilite de Marea Britanie şi de Franţa.
Liniile genealogice ale celor doi se află în legătură cu principalele centre ale Frăţiei, Londra şi
Parisul. În aceste condiţii, compararea căsătoriei lor şi a preşedinţiei lui Kennedy cu regatul
mistic „Camelot” şi cu regele Arthur nu mai pare deloc trasă de păr (ţinând cont de limbajul
secret al Frăţiei). Familia Kennedy a fost puternic implicată în traficul de droguri, în crima
organizată, în monarhia britanică şi în operaţiunile cu sclavi controlaţi mental de tipul Proiectului
Monarch. Cunosc o fostă sclavă controlată mental care mi-a povestit că la vârsta de 11 ani a fost
dusă să facă sex cu John F. Kennedy, „deşi m-au machiat, făcându-mă să arăt ca de 16 ani”.
Cu siguranţă, preşedinţia lui Kennedy nu a fost atât de idilică cum a fost portretizată la vremea
respectivă. Kennedy a avut numeroase partenere sexuale, trei dintre ele, Marilyn Monroe, Jayne
Mansfield şi Zsa Zsa Gabor, fiind şi iubitele lui Anton LaVey, capul bisericii sataniste. Jayne
Mansfield a fost chiar mare preoteasă a acestei biserici. Alte relaţii amoroase pe termen lung al
lui JFK au fost cu două reprezentante ale liniilor genealogice scoţiene, Lady Jean Campbell, fiica
ducelui de Argyll, şi Kay-Kay Hannon Auchincloss, din familia înrudită cu cea a soţiei sale. Cel
care a manipulat ascensiunea către celebritate a lui John Fitzgerald a fost tatăl său, Joseph
Kennedy, membru al societăţii secrete Pilgrim. Joseph a avut relaţii apropiate cu Mafia şi cu
crima organizată. El a făcut avere când Winston Churchill i-a acordat franciza importurilor de
băuturi alcoolice din Anglia. Joseph Kennedy a fost asociat cu Rothschild-zii şi Bronfman-ii, o
altă familie „evreiască” a crimei organizate din Canada, care deţine în proprietate gigantul
băuturilor alcoolice, Seagrams. Printre contactele lui Joseph Kennedy în Marea Britanie, pe
vremea când a fost ambasador al Statelor Unite la Curtea St James, s-au numărat Astor-ii şi
Sassoon-ii (înrudiţi cu Rothschild-zii). Un alt prieten intim al său a fost Sir John Wheeler-
Bennet, director executiv al Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale. Soţia lui Joseph
Kennedy, Rose, era din familia Fitzgerald, aparţinând Nobilimii Negre. Fitzgerald-zii au fost
unul din puternicele clanuri ale Nobilimii Negre din Italia care l-au sprijinit pe Wilhelm

313
Cuceritorul să vină în Anglia în anul 1066. Domnia acestuia a permis stabilirea în Anglia a unor
familii ale Nobilimii Negre precum St Clair/Sinclair. „F-ul” din JFK provine aşadar de la o
familie a Nobilimii Negre cu o vechime genealogică de mii de ani. Tatăl lui Rose şi bunicul lui
JFK a fost John E. (Honey Fitz) Fitzgerald, primarul Bostonului. Fitzgerald-zii au locuit pe
Hanover Street, lângă fosta Green Dragon Tavern (n.n. Taverna Dragonului Verde) din Boston,
sediul Lojii St Andrews, atât de profund implicată în Războiul American pentru Independenţă,
cea care a orchestrat Petrecerea Ceaiului din Boston.
Joseph Kennedy a fost membru al Ordinului Sfântului Ioan, versiunea britanică a Cavalerilor de
Malta, iar familia Bouvier era aliată prin căsătorie cu Radziwill-ii, cei care au creat Ordinul
Cavalerilor Sfântului Ioan/Cavalerilor de Malta în Polonia, în anul 1610, contribuind mai târziu
la crearea ordinului în America. Familia Kennedy susţine financiar mişcarea azilurilor
Cavalerilor de Malta din SUA prin Institutul Kennedy pentru Studierea Reproducerii Umane şi a
Bio-Eticii, dar şi prin Universitatea Georgetown, controlată de iezuiţi. Deşi în aparenţă pare plină
de compasiune, mişcarea azilurilor nu reprezintă decât o faţadă pentru atragerea sprijinului
popular în favoarea eutanasiei. Desigur, mulţi dintre cei implicaţi în mişcarea azilurilor sunt cu
adevărat plini de compasiune; motivaţiile de care vorbesc eu le aparţin celor care conduc şi
manipulează mişcarea. Dacă eutanasia va fi acceptată prin lege, se va deschide calea pentru
uciderea legală a „gurilor inutile” de care vorbea Kissinger. Aşa cum au demonstrat
nenumăratele biografii ale lui JFK, acesta a avut parte de o copilărie lipsită de iubire, în care
trebuia să asculte de regulile dure impuse de tatăl său Joe şi de mama sa Rose. Nu i s-a spus nici
măcar când s-a născut fratele său, Teddy, şi nu a aflat decât când s-a întors de la şcoală că avea
un frăţior. Copiii familiei Kennedy nu erau niciodată îmbrăţişaţi sau mângâiaţi, nu li se arăta nici
cel mai mic semn de afecţiune şi nu aveau voie să se plângă de vreo durere. Mediul în care a
crescut seamănă ca două picături cu tehnicile clasice de control mental folosite pentru educarea
copiilor Elitei. Prinţul Charles a fost educat exact în aceleaşi condiţii de tatăl său, prinţul Philip,
un om extrem de agresiv şi cu un caracter imposibil. JFK a fost educat de mic în vederea
preluării unor funcţii înalte în interiorul Frăţiei şi a fost sprijinit de toate numele de care am
vorbit în această carte, de Rothschild-zi, Taft-ţi, Russell-i, Rockefeller-i, şi de baronii mas-media
precum Henry Luce, preşedintele grupului Time, sau Randolph Hearst, cel mai puternic baron al
presei din Statele Unite. Când Kennedy a acceptat să candideze pentru Congres, ziarul Boston
American, condus de Hearst, a refuzat să accepte publicitatea plătită a adversarului său.

Figura 51 Piramida căreia îi lipseşte

piatra unghiulară. Aceasta este Dealey
Plaza, locul în care a fost asasinat John
F. Kennedy.

Se pare însă că atunci când JFK şi fratele său Bobby au

devenit preşedinte şi respectiv procuror general al Statele
Unite, după înfrângerea adversarului lor, Richard Nixon, în
anul 1960, ei au început să urmeze politici şi să angajeze oameni care nu corespundeau cu
agenda celor care îi controlau. Printre aceste acţiuni s-au numărat retragerea din Vietnam,
introducerea banilor nepurtători de dobândă, asaltul asupra crimei organizate (cel puţin la modul
oficial), şi, după cum s-a exprimat Kennedy, încercarea de a „sparge CIA în o mie de
fragmente”. Dacă nu faci ceea ce ţi se spune eşti înlăturat imediat de la putere, indiferent cine ai
fi. Agenda este mai presus decât orice individ şi decât orice familie. Nu pot totuşi să nu mă
gândesc că asasinarea lui Kennedy a avut şi implicaţii mai profunde, părând o crimă sacrificială
îndelung planificată, conform regulilor rituale străvechi ale Frăţiei. Locul asasinării: Dallas,
Texas, este situat în apropierea punctului de intersecţie a paralelei 33 cu longitudinea 33.
Nivelul suprem al ritului scoţian al francmasoneriei este gradul 32, gradul 33 nefiind conferit
decât celor care şi-au adus o contribuţie semnificativă la Marea Operă de preluare a planetei

314
Pământ. Dealey Plaza este o sumă de simboluri ezoterice, fiind numită după francmasonul de
grad 33 George Bannerman Dealey, unul din primii directori ai ziarului Dallas Morning News.
Dealey înseamnă „linia zeiţei”. În spaniolă, ley înseamnă lege sau regulă; de aceea, numele s-ar
mai putea traduce şi prin „regula (legea) zeiţei”. Ambele traduceri sunt extrem de simbolice
pentru Frăţie, în special cea din urmă. Dealey Plaza, locul primului templu francmason din
Dallas, are forma unei piramide căreia îi lipseşte piatra unghiulară (vezi figura 51). Vârful
piramidei este tăiat de un pod de cale ferată. Piramida principală este tăiată în alte două piramide
de Main Street (n.n. Strada Principală), care trece drept prin centrul ei. Rezultă astfel trei
piramide, două în interiorul celei de-a treia, care alcătuiesc o trinitate sau o triadă. Ori de câte ori
interacţionează două energii, ele dau naştere unei a treia. Dacă vi se pare că este o simplă
coincidenţă, vă invit să studiaţi istoria societăţilor secrete pentru a vedea cât de obsedate sunt
conducerile acestora de simboluri şi de ritualuri. Kennedy a fost ucis lângă dâmbul înverzit din
partea dreaptă a piramidei, iar Lee Harvey Oswald a fost asasinat în timp ce se afla în „custodia”
poliţiei într-o parcare subteran situată la baza piramidei de pe Houston Street. Cele două locuri
nu sunt separate decât de câţiva metri. Vechea clădire a tribunalului din apropiere, a cărei faţadă
dă către Dealey Plaza, este decorată cu gargui. Pe frontonul tribunalului se află simbolul
străvechiului Ordin al Dragonului sau al Şarpelui. Pentru societăţile secrete, Dealey Plaza este un
Templu al Soarelui.
Kennedy a fost ucis într-un templu exterior al soarelui de către iniţiaţii Frăţiei, din rândul cărora
au făcut parte de-a lungul timpului cavalerii templieri, cavalerii de Malta, Ordinul Sfântului
Ioan al Ierusalimului, rozicrucienii si şi francmasonii. După cum scrie James Shleby Downard:
„Masoneria nu crede în simpla ucidere a oamenilor, iar prin asasinarea lui JFK şi-a asumat
riscuri incredibile pentru a face ca acest act odios să corespundă vechiului ritual al fertilităţii
numit Uciderea Regelui”. Kennedy a fost împuşcat la amiază, când soarele era „la apogeu” pe
cer. În antichitate se considera că atunci când soarele se află „la apogeu”, el face munca tatălui
său în templu (un simbolism folosit şi în legenda lui Iisus). Kennedy a fost împuşcat în spate, în
gât şi în cap. Exact aceleaşi răni le-a suferit miticul Hiram Abiff din legenda francmasonă. Bill
Cooper, un fost agent al serviciilor secrete ale marinei militare a Statelor Unite, crede că eroul
francmason legendar Hiram Abiff a avut un corespondent real în persoana lui Jacques de Molay,
marele maestru al cavalerilor templieri în perioada în care aceştia au fost măcelăriţi în Franţa, în
anul 1307. De Molay a fost ars pe rug pe Ile de la Cite, la baza Catedralei Notre Dame,
construită chiar de templieri pe un fost loc de adorare a zeiţei Diana. Moartea sa a fost
comandată de Inchiziţia Bisericii Catolice, cu sprijinul regelui Filip cel Frumos, posibil sub
controlul Prioriei Sionului. Cooper susţine că asasinarea lui JFK a fost o răzbunare rituală a
templierilor împotriva bisericii, a statului şi a poporului. Kennedy a fost singurul preşedinte
catolic al Statelor Unite. La ora actuală, în Dealey Plaza se ridică un obelisc înălţat de
francmasoni chiar lângă locurile asasinatelor lui Kennedy şi Oswald. Obeliscul este un simbol al
penisului lui Osiris din legenda egipteană, iar cel din Dealey Plaza are în vârf o torţă aprinsă
(vezi secţiunea cu ilustraţii). Flacăra eternă de pe mormântul lui Kennedy din Cimitirul
Arlington are aceeaşi justificare: ea reprezintă cea mai evidentă semnătură a Frăţiei, iar cea de pe
mormântul lui Kennedy se află în interiorul unui cerc, simbolul antic al soarelui. Înainte de
înmormântare, corpul neînsufleţit al lui Kennedy a fost de asemenea ţinut în interiorul unui cerc,
fiind plasat pe un catafalc situat în centru sub marea cupolă a Domului Colinei Capitoliului. Pe
obeliscul din Dealey Plaza există 14 pietre, numărul de bucăţi în care a fost tăiat Osiris de către
Set, potrivit mitului egiptean. Singura parte pe care sora/soţia sa Isis nu a putut-o găsi a fost
penisul, reprezentat de obeliscul însuşi. Isis a înlocuit penisul lui Osiris cu unul făcut de ea
însăşi, iar acesta a devenit simbolul Frăţiei. Obeliscul din Dealey Plaza a fost construit şi dedicat
unei loji francmasone a ritului scoţian. Penisuri de piatră au fost găsite ascunse în altarele multor
catedrale şi biserici, iar atunci când echipa de anchetatori a procurorului general al districtului
New Orleans Jim Garrison a percheziţionat casa lui Clay Shaw, ea a găsit şi aici penisuri din
piatră.
În cartea de faţă am expus limbajul secret al francmasonilor pe nivelul său cel mai de jos, dar
profunzimile până la care poate ajunge acesta sunt absolut uimitoare. Ştiinţa numerelor şi a

315
numelor se referă la aceste niveluri mai profunde de comunicare, pe care numai un iniţiat avansat
sau un cercetător dedicat le pot înţelege pe deplin. Aşa cum am repetat de nenumărate ori,
numele şi numerele reprezintă frecvenţe de vibraţie, iar uimitoarea sincronicitate pe care o
generează se datorează, după câte bănuiesc, legii atracţiei vibratorii (rezonanţei). Multe din
„coincidenţele” de nume sau de numere sunt provocate în mod voluntar, în timp ce altele se
datorează pur şi simplu câmpurilor energetice sau de conştiinţă ale celor care atrag diferite
vibraţii, la unison cu energiile pe care le generează ei. Acesta este mecanismul prin care ne
creăm noi propria realitate. Sinele nostru interior, care reprezintă un câmp energetic şi de
conştiinţă aflat în vibraţie, atrage alte „câmpuri” – oameni, locuri, moduri de viaţă, experienţe –
în funcţie de energiile pe care le generează el. Totul se reduce la rezonanţele dintre câmpurile
vibratorii. De aceea, experienţele noastre fizice nu reprezintă decât o reflectare a lucrurilor care
se întâmplă în interiorul nostru. Noi proiectăm în afara noastră anumite energii, prin atitudinile şi
emoţiile noastre, şi atragem astfel oameni, locuri, moduri de viaţă şi experienţe pe frecvenţa
generată de noi. Dacă schimbăm ceea ce se petrece în interiorul fiinţei noastre, noi putem
schimba inclusiv experienţele noastre exterioare, care nu reprezintă decât reflectarea celor dintâi.
Această atracţie „magnetică” a energiilor de acelaşi fel ne conduce apoi către oameni care
locuiesc pe străzi cu acelaşi nume sau la acelaşi număr ca şi noi, ori care au relaţii cu persoane
care poartă acelaşi nume ca şi cele pe care le cunoaştem oi, etc., căci toate fenomenele au un cod
vibraţional, inclusiv sunetele, numerele, cuvintele, culorile şi numele. În ritualurile magice sunt
folosite sunete, culori, cuvinte şi incantaţii care atrag câmpul energetic dorit. Îndeosebi sunetul
este deosebit de important, motiv pentru care vechii fenicieni erau mai preocupaţi de felul în care
sunau cuvintele lor decât de felul în care erau scrise ele. Mantra-ele, repetarea constantă a
aceluiaşi sunet sau a aceleiaşi fraze, fac parte din acelaşi proces magic. La fel ca în cazul oricărei
cunoaşteri, toate acestea pot fi folosite pentru a face bine sau pentru a face rău. Antrenamentul
războinicilor japonezi (samuraii) includea arta producerii sunetului de luptă „Kiai”. Dacă este
rostit aşa cum trebuie, acest sunet poate produce reducerea presiunii sanguine şi paralizia parţială
a celui care îl ascultă. Altfel spus, avem de-a face cu un sunet „care îţi îngheaţă sângele în vine”.
Sunetele pe frecvenţe reduse de 3-5 cicluri pe secundă pot ucide un om. Cercetătorul american
James Shelby Downard a scris o carte despre această ştiinţă a sunetelor, numerelor şi numelor în
raport cu asasinarea lui Kennedy. Un alt scriitor, Robert Anton Wilson, scrie în cartea sa,
Declanşatorul cosmic, că teoria lui Downard este „cea mai absurdă, cea mai incredibilă, cea mai
ridicolă teorie despre Iluminaţi pe care am auzit-o vreodată”, ceea ce mă face să cred că
Downard a descoperit ceva de valoare. De altfel, propriile mele cercetări confirmă concluziile
sale.
Kennedy a fost asasinat pe data de 22 noiembrie 1963. Aceasta a fost data la care papa Clement
V a emis bula prin care autoriza torturarea templierilor de către Inchiziţia dominicană (22
noiembrie 1307). Noiembrie este şi cea de-a 11-a lună a anului. Adunată cu data de 22, obţinem
cifra cheie 33. John şi Jackie Kennedy au plecat din Fort Worth în dimineaţa zilei de 22
noiembrie 1973, iar avionul lor s-a oprit la poarta 28 a aeroportului Love Fields din Dallas. În
numerologia cabalistă solomonică, numărului 28 îi corespunde numele „Beale”, derivat după
cum urmează: Bel (El), Baal, Be al, Beale. Toate acestea sunt nume ale zeilor soarelui. Gradul 28
al cavalerilor templieri este „gradul Regelui Soarelui”. JFK s-a născut pe Beal Street la numărul
83, în Brookline, Massachussetts, pe data de 29 mai 1917. „Protecţia” preşedintelui în această
vizită fatală la Dallas a fost organizată de Agenţia CIA din New Orleans, al cărei sediu se află în
clădirea unui templu masonic. Dallasul se află la doar zece mile distanţă de latitudinea 33, iar
loja fondatoare a ritului scoţian al francmasoneriei este situată în Charleston, chiar pe paralela
33. Prima bombă atomică a fost detonată într-un loc numit „Trinity”, aflat pe aceeaşi latitudine
de 33 de grade. Maşina deschisă a lui Kennedy a rulat pe Elm Street, pe care s-a aflat cândva
Bule Front Tavern, un loc de întâlnire al francmasonilor, şi a ajuns în Dealey Plaza la ora 12:22.
Elm Street era cunoscută în Dallas şi sub numele de Strada „Însângerată”, căci a fost scena a
nenumărate omoruri şi acte de violenţă. Cartierul general al Texaco Oil este situat pe Elm Street.
În apropiere de Dealey Plaza se află Trinity River, care a inundat ani la rând Plaza, până la
crearea unor diguri de apărare. În acest templu în aer liber al Frăţiei au intrat astfel Jackie

316
Kennedy, care o reprezenta pe Zeiţă, Regina Iubirii şi a Frumuseţii, şi Regele Soare, John F.
Kennedy. În esenţă, am avut parte de un ritual antic al Uciderii Regelui Soare, cunoscut
tradiţional sub numele de „Ceannaideach”, un cuvânt irlandez care înseamnă Capul Rănit
Evident, Kennedy a fost împuşcat în cap. Ştiu dintr-o sursă foarte sigură că JFK nu a murit până
în primăvara următoare. Sursa mea pretinde că acel „Kennedy” care a apărut în fotografiile post-
mortem era J.D. Tippet, un ofiţer de poliţie care semăna perfect cu preşedintele şi despre care s-a
afirmat că a fost ucis de Oswald, deşi arma acestuia nu funcţiona!
Când JFK a atins vârsta de 22 de ani, i s-a făcut o statuie în formă de înger înaripat, care a fost
dusă la Vatican, unde a fost folosită într-un grup statuar în care îngerii veghează asupra Sfintei
Thereza, în timp ce aceasta scrie o carte. După asasinat, trupul lui Kennedy a căpătat numele de
cod „Îngerul”, la fel ca şi avionul său, Air Force 1, care i-a dus sicriul înapoi la Washington. Atât
Kennedy cât şi Oswald au fost înmormântaţi în locuri legate de numele Arlington: Kennedy la
Cimitirul Naţional Arlington de lângă Washington DC, iar Oswald la cimitirul Rosehill, lângă
Arlington, Texas. Arlington este un cuvânt legat de ritualurile magice francmasone, fiind asociat
cu necrofilia, o atracţie morbidă faţă de cadavre. Oswald îl simbolizează pe Os sau Oz, zeul
egiptean al soarelui (Osiris), care apare şi în titlul Vrăjitorul din Oz. Dacă analizăm
sincronicităţile legate de ştiinţa numerelor şi numelor, vom descoperi nişte coincidenţe uimitoare
între asasinarea lui JFK şi cea a lui Abraham Lincoln, ucis la rândul lui de Frăţie. Lincoln a fost
ales în Congres în anul 1846, iar Kennedy în 1946. Lincoln a fost ales preşedinte în 1860, iar
Kennedy în 1960. Asasinul lui Lincoln, John Wilkes Booth, s-a născut în anul 1839, iar asasinul
prezumptiv al lui Kennedy, Lee Harvey Oswald, sa născut în anul 1939. Preşedinţii care le-au
succedat celor doi s-au numit Johnson. Andrew Johnson, care i-a succedat lui Lincoln, s-a născut
în anul 1808. Lyndon Johnson, care i-a succedat lui Kennedy, s-a născut în anul 1908. Secretarul
lui Lincoln avea numele Kennedy, iar pe cel al lui Kennedy îl chema Lincoln. Amândoi
preşedinţii au fost ucişi într-o zi de vineri, în prezenţa soţiilor lor şi împuşcaţi în cap.
Vicepreşedintele lui Kennedy, Lyndon Baines Johnson, ştia dinainte de asasinatul care se
pregătea, iar când a devenit preşedinte a schimbat pe loc politicile implementate de Kennedy,
legate de retragerea din Vietnam, emiterea banilor nepurtători de dobândă şi divizarea CIA. Zeiţa
Mamă a Frăţiei, Arizona Wilder, afirmă că l-a văzut pe Johnson schimbându-şi faţa într-una
reptiliană în timpul unor sacrificii rituale. Numele de mijloc al lui Johnson, Baines, provine de la
clanurile scoţiene înrudite Bain, Baines, Beathy, Binnie, Beath şi Beth. Francmasonii din aceste
clanuri susţin că au aceiaşi strămoşi. Prefixul Mac înseamnă „fiul lui”. De aceea, fiul unui Bain
devine MacBain, iar fiul unui Beth devine MacBeth. Acesta este numele regelui scoţian devenit
faimos în urma piesei cu acelaşi nume scrisă de „William Shakespeare”. În limba franceză,
cuvântul bain înseamnă baie, aceasta fiind originea titlului Ordinului de Bath acordat de
monarhia britanică. „Cavalerilor masoni de Bath” li se fac băi de purificare sau de mântuire a
păcatelor, căci rolul lor este să ucidă în numele Frăţiei. După moartea soţului ei, Jackie Kennedy
a făcut o vizită în insula Delos din Marea Egee, considerată de legendă locul naşterii zeiţei Diana
şi al zeului solar grec Apolo. În simbolismul Frăţiei, Diana (luna) şi Apolo (soarele) sunt
prezentaţi frecvent împreună. Delos este cunoscută şi ca Insula Morţilor, căci există o variantă a
zeiţei Diana, numită Hecate, despre care se spune că stăpâneşte Infernul. Jackie s-a dus la
Templul lui Apolo din Delphi, în Grecia, şi a realizat un ritual antic cunoscut sub numele de
Salutul Soarelui, în ruinele unui teatru grecesc. James Shelby Downard povesteşte că ea a
realizat acest ritual „având o mare cunoaştere iniţiatică, la fel ca Aleister Crowley”. S-a oprit
apoi pe insula Santorino, reputată pentru poveştile cu vampiri. Aceste poveşti îşi au originea în
ritualurile de băut sângele şi de „supt energia” ale Frăţiei. Legendele cu vampiri prezintă acest
adevăr într-o formă simbolică, pe care majoritatea oamenilor o confundă cu o simplă ficţiune.
Frăţia adoră să facă asemenea jocuri de imagine, folosindu-se de instrumentul ei perfect,
Hollywood-ul, un nume care provine de la tufişul sau lemnul sfânt (n.n. holly wood în limba
engleză) al magicienilor druizi. Hollywood-ul este într-adevăr un loc al magiei. Cei de acolo se
joacă cu minţile noastre, creând iluzii.
Există nenumărate similitudini între asasinarea lui Kennedy, uciderea rituală a Regelui Soare, şi
respectiv cea a Dianei, prinţesa de Wales. Sunt convins că Frăţia a privit şi această crimă ca pe o

317
ucidere rituală a zeiţei-lună, numită de antici Diana. După părerea mea, planificarea uciderii lui
Kennedy în acel loc şi la acea dată precisă s-a făcut cu mult timp înainte ca el să fie ales
preşedinte. La fel cred că au stat lucrurile şi cu prinţesa Diana, crescută de mică pentru a fi ucisă
la Paris, în acel loc şi la acea dată precisă. Nu exclud chiar ca aceste crime rituale să fi fost
planificate încă de la naşterea celor doi. Ştiu că sună extrem, dar cine studiază în profunzime
obiceiurile Frăţiei realizează în scurt timp că membrii acesteia nu îşi formulează planurile cu
săptămâni sau luni în avans, ci literalmente cu mai multe secole. Trăind în regiunea inferioară a
celei de-a patra dimensiuni, reptilienii au o percepţie complet diferită asupra timpului decât noi.
În capitolele de încheiere voi analiza în mai multe detalii aceste lucruri, arătând de ce sunt
realizate aceste omoruri rituale cu o atenţie atât de mare pentru detalii. Nu m-ar mira deloc dacă
aş afla că planificarea unui preşedinte catolic, John F. Kennedy, Regele Soare, pentru a marca
aniversarea măcelăririi templierilor de către Inchiziţia romană-catolică (sau vreun alt ritual), s-a
făcut chiar cu câteva decenii înainte, stabilindu-se inclusiv cine să fie ţapul ispăşitor ales pentru
sacrificiu. În mod similar, este posibil ca naşterea Dianei în linia genealogică a Spencer-ilor în
anul 1961 să le fi permis reptilienilor alegerea ei ca simbol al zeiţei Diana, conducând-o pas cu
pas către moartea rituală într-un loc sacru al antichităţii în care se practicau sacrificii umane,
respectiv Pont de l’Alma din Paris. După părerea mea, exact aşa s-au petrecut lucrurile. Kennedy
a fost ales în mod intenţionat ca preşedinte în anul 1960, cu scopul de a fi asasinat ritual în anul
1963, iar Diana a fost luată intenţionat în căsătorie de prinţul Charles, după care a sfârşit în
tunelul din Pont de l’Alma. Scepticii susţin că un asemenea proces ar presupune foarte mult timp
şi numeroase aranjamente. Este adevărat, dar ei chiar au foarte mult timp la dispoziţie.
Diana Frances Spencer s-a născut în Park House, pe moşia de la Sandringham a reginei, la data
de 1 iulie 1961, fiind cel de-al treilea copil al vicontelui Althorp, devenit ulterior cel de-al
optulea conte Spencer. Mama ei a fost prima soţie a contelui, Frances Roche. Părinţii Dianei s-au
separat când ea avea doar şase ani, după care au divorţat în anul 1969, iar mama ei s-a măritat cu
magnatul tapetului, Peter Shand-Kidd. Diana a avut un frate mai mic, Charles, actualul conte
Spencer, şi două surori, Jane şi Sarah. Înaintea ei s-a mai născut un fiu al familiei, dar acesta a
murit. De aceea, ea a crescut cu convingerea că părinţii ei ar fi preferat să fie băiat, respectiv
moştenitorul numelui de familie şi al titlului. Diana a povestit că a avut o copilărie foarte
nefericită şi că a tânjit întreaga viaţă după iubirea şi afecţiunea care i-au lipsit când era copil.
Locuind la Sandringham, a cunoscut-o de mică pe regină, jucându-se deseori cu copiii familiei
regale. Se spune că Charles a văzut-o pentru prima oară pe Diana când aceasta era în scutece. Tot
ea obişnuia să povestească, fără nici un fel de plăcere, că era nevoită să meargă în fiecare an, de
sărbători, la reşedinţa reginei, pentru a viziona acelaşi film: Chitty Chitty Bang Bang. Alegerea
acestui film este interesantă, căci povestea a fost scrisă de un agent al serviciilor secrete, Ian
Fleming, prieten cu Aleister Crowley şi autor al celebrei serii de romane despre James Bond.
Filmul prezintă un rege şi o regină care urăsc copiii, pe care îi fură şi îi închid în cuşti, după care
îi duc la castel şi îi încuie într-o temniţă subterană. Povestea reflectă cu fidelitate lucruri care se
întâmplă în realitate, şi este greu de crezut că Windsor-ii i-au pus atât de des acest film Dianei
din pură întâmplare. Diana a fost învăţată de mică să se obişnuiască cu „vibraţiile” Windsor-ilor.
În cartea sa, Adevărata poveste a Dianei, Andrew Morton citează un interviu cu prinţesa, în care
aceasta spune: „Când mergeam acolo, atmosfera era întotdeauna foarte stranie, aşa că mă
împotriveam întotdeauna, bătându-mă cu cei care încercau să mă convingă să merg”. Putem
trage concluzia că Windsor-ii erau conştienţi de soarta Dianei încă de pe vremea când aceasta era
mică. Când a împlinit vârsta de 13 ani, Diana s-a mutat din Norfolk la Althorp, în
Northamptonshire, reşedinţa ancestrală a familiei Spencer, după ce tatăl ei a moştenit titlul de
conte Spencer. Când tatăl ei s-a însurat cu Raine, fiica romancierei Barbara Cartland, Diana a
fost extrem de afectată, căci o detesta profund pe această femeie. În Adevărata poveste a Dianei,
aceasta povesteşte că nu s-a putut descărca de frustrarea adunată în atâţia ani decât în luna
septembrie 1989, când i-a spus mamei sale vitrege tot ce gândea despre ea. „I-am spus: ‚Dacă ai
şti cât de mult te-am urât cu toţii (copiii) pentru tot ce ne-ai făcut – ai distrus Althorp, ai cheltuit
toţi banii tatei, şi pentru ce?’” Empatia excepţională pe care o avea Diana pentru oamenii cu
probleme emoţionale se datora propriilor ei răni pe care le-a purtat toată viaţa.

318
Spencer-ii sunt o familie a Elitei. Ei sunt veri cu familia Spencer-Churchill şi sunt înrudiţi cu
familia Marlborough, care locuieşte la Blenheim Palace în Oxfordshire, locul în care s-a născut
Winston Churchill. Printre rudele lor se numără ducele de Marlborough, Sir Robert Walpole şi
Sarah, ducesa de Marlborough, de la care familia Spencer a moştenit o adevărată avere. Spencer-
i s-au aliat prin căsătorie şi cu familia Cavendish, ducii de Devonshire, care locuiesc la
Chatsworth House, această ramură păstrând până astăzi numele de Spencer-Cavendish. Diana a
avut strămoşi comuni cu prinţul Charles, respectiv cel de-al treilea duce de Devonshire, dar mai
ales James I, primul rege al Angliei şi al Scoţiei din familia Stuart, sponsorul lui Francis Bacon.
Regele James a jucat un rol foarte important în expansiunea Frăţiei, prin crearea companiei
Virginia, care încă deţine în proprietate Statele Unite, dar şi prin tipărirea Bibliei regelui James,
rămasă în vigoare până astăzi. În plus, Diana a descins prin mai multe linii genealogice din regii
Stuart, Charles II şi James II, prin care s-a înrudit astfel cu merovingienii din Franţa. Charles II a
avut atât de mulţi copii în afara căsătoriei încât nimeni nu mai ştie câte linii genealogice au
rămas în urma lui. Cel puţin, nimeni din afara Frăţiei. Aşadar, din perspectiva Elitei, familia
Spencer reprezintă o linie genealogică importantă, înrudită cu nenumărate familii aristocratice,
inclusiv cu conţii de Lucan. Implicit, Spencer-ii au legături de sânge cu numeroase familii
importante din SUA, înrudindu-se de departe chiar şi cu Rockefeller-ii. Familia are o istorie
îndelungată de slujire a intereselor monarhiei, iar tatăl Dianei nu a făcut excepţie. El a fost şef al
grajdurilor regale în timpul regelui George VI (soţul actualei regine-mamă), iar apoi în timpul
reginei Elisabeta. Sora Dianei, Jane, este măritată cu Sir Robert Fellowes, secretarul particular al
reginei în momentul morţi Dianei. Ambele bunici ale Dianei, contesa Spencer şi Ruth Lady
Fermoy, au făcut parte din cercul interior al reginei-mamă, la fel ca şi patru dintre mătuşile ei
dinspre bunici. Spencer-ii au fost foarte apropiaţi de regina-mamă, cele care au manipulat-o pe
Diana să se mărite cu Charles fiind chiar regina-mamă şi mătuşa ei, Lady Fermoy. Acest lucru
este cât se poate de semnificativ dacă ţinem seama care este adevărata natură a reginei-mamă.
Numărătoarea inversă până la căsătorie a început când Diana s-a întâlnit cu prinţul Charles la
Althorp, în timp ce acesta avea o relaţie amoroasă cu sora ei, Sarah, în anul 1977. La acea vreme,
Diana avea 16 ani. Windsor-ii au mai aşteptat trei ani până când au făcut prima mişcare. În urma
manipulărilor reginei-mamă şi ale Lady-ei Fermoy, Diana a fost invitată la un bal dansant la
Buckingham Palace, pentru a celebra cea de-a 30-a aniversare a prinţului Charles. În continuare,
în iulie 1980, un prieten al lui Charles, Philip de Pass, a rugat-o să rămână cu ei în timp ce prinţul
era de faţă. Ca să o citez pe Diana, Charles era numai în jurul ei, „şi practic m-a luat pe sus”. A
doua zi a rugat-o să îl însoţească la Buckingham Palace, după care i-a trimis o invitaţie să vină la
Balmoral, reşedinţa din Scoţia a Windsor-ilor, unde familia regală s-a strâns în luna septembrie.
În cele din urmă, Charles a cerut-o în căsătorie, şi Diana a acceptat. „Te iubesc atât de mult”, i-a
spus ea. „Depinde ce înţelegi prin iubire”, i-a răspuns Charles. Această afirmaţie spune totul
despre Windsori şi despre felul în care îşi cresc ei copiii. Ei nu înţeleg iubirea, căci nu ştiu să o
dăruiască, nici să o primească. Imaginaţi-vă ce trebuie să simtă un copil mic când trebuie să se
alinieze în rând cu ceilalţi şi să îi strângă mâna mamei sale atunci când aceasta trece prin faţa lui,
după ce s-a întors dintr-o vizită peste ocean. Aşa l-au crescut regina şi prinţul Philip pe Charles.
Când relaţia dintre ea şi Charles a ajuns în paginile presei, Diana lucra la o grădiniţă. De atunci,
nu a mai reuşit să scape niciodată din lumina reflectoarelor. Toate mişcările ei erau urmărite pas
cu pas. Viaţa alături de Windsor-i a fost un coşmar. Privind retrospectiv, Diana şi-a dat seama că
afecţiunea prinţului Charles pentru ea nu a fost niciodată sinceră. Ea şi-a dat seama chiar înainte
de nuntă că el trăia o aventură cu adevărata lui dragoste, Camilla Parker-Bowles, care a continuat
şi după căsătoria lor. Charles şi Camilla comunicau folosind numele de cod „Gladys şi Fred”. La
fel ca şi Windsor-ii, Camilla este foarte apropiată de Rothschild-zi, iar la prima aniversare a
morţii Dianei, ea s-a aflat pe insula Corfu, în compania Lordului Jacob Rothschild. Acesta a
cheltuit 16 milioane de lire sterline pentru a restaura reşedinţa veche din secolul XVIII a
Spencer-ilor care dă către Green Park, în Londra, fiind situată în apropiere de
Buckingham Palace.
Windsor-ii şi-au dorit-o pe Diana pentru ca moştenitorii lor să poarte genele familiei Spencer.
Pentru ei, ea nu a reprezentat altceva decât un incubator. La o săptămână după logodna ei cu

319
Charles i s-a declanşat celebra ei bulimie. Această boală este o tulburare alimentară în care ţi se
face rău ori de câte ori mănânci. Diana voma de 3-4 ori pe zi şi a slăbit îngrozitor. Aşa cum
spuneam într-un capitol anterior, numeroase victime ale abuzurilor sataniste în copilărie suferă
mai târziu de bulimie. Ea a povestit mai târziu că bulimia i s-a declanşat când Charles i-a pus
mâna pe talie, spunându-i: „O, suntem cam durdulie, nu-i aşa?” La fel ca majoritatea bolilor,
bulimia este o tulburare emoţională, iar dezechilibrele emoţionale ale Dianei au început încă
înainte de nuntă şi nu s-au mai terminat niciodată. Iată cum a descris ea atitudinea lui Charles:

„Într-un fel era obsedat de mine, căci vedea în mine un miel de sacrificiu, o fecioară.
Dar era când pasional, când rece, când pasional, când rece. Nu ştiai niciodată în ce
stare îl vei găsi, când exaltat, când deprimat… Era speriat de maică-sa, intimidat de
taică-său, iar eu eram întotdeauna a cincia roată la căruţă”.

De aceea, Diana s-a întâlnit cu surorile ei şi le-a spus că nu poate merge mai departe cu căsătoria,
în special cu Camilla în coastă. Acestea iau răspuns însă: „Nu mai ai ce face, acum, că până şi
chipul ţi-a fost imprimat pe prosoape”. Înaintea nunţii, Diana a locuit la Clarence House,
reşedinţa din Londra a reginei-mamă. Când a ajuns aici, nu a întâmpinat-o nimeni, aşa că s-a
simţit ca la un hotel. Diana şi Charles s-au căsătorit la catedrala St Paul, pe data de 29 iulie 1981.
În dimineaţa acelei zile, povesteşte ea, a simţit o stare de calm, calmul morţii: „Mă simţeam ca
un miel dus la tăiere. Ştiam acest lucru, dar nu puteam face nimic”. Ce cuvinte profetice…
Tinerii căsătoriţi şi-au petrecut prima noapte a lunii de miere la reşedinţa familiei Mountbatten
de la Broadlands, în Hampshire, după care au navigat către insulele greceşti pe iahtul regal
Britannia (Barati). Bulimia Dianei s-a accentuat şi ea s-a gândit chiar la sinucidere, până într-atât
se simţea de nefericită. „Soţul meu m-a făcut să mă simt atât de nelalocul meu, din toate punctele
de vedere; ori de câte ori reuşeam să mă ridic cu capul deasupra apei, mă împingea înapoi.
Ajunsesem să mă urăsc”. În anul 1982, una din îndatoririle princiare ale Dianei a fost aceea de a
o reprezenta pe regină la funeraliile prinţesei Grace de Monaco, o altă victimă asasinată de Frăţie
prin slăbirea frânelor de la maşină. Prinţesa Grace, fosta actriţă Grace Kelly, a fost iniţiată în
Ordinul Templului Solar de către Jean Louis Marsan, prietenul apropiat al soţului ei, prinţul
Rainier de Monaco. Windsor-ii au obţinut ce şi-au dorit de la Diana atunci când aceasta l-a
născut pe prinţul William. Dianei i s-a spus că naşterea trebuie programată pentru a se potrivi cu
orarul jocului de polo al lui Charles, aşa că prinţul William s-a născut pe data de 21 iulie 1982,
cu ocazia solstiţiului de vară. Mai întâi de toate, ce fel de soţ şi de tată îi dă soţiei sale
medicamente inutile pentru a naşte în funcţie de programul său de polo? În al doilea rând, cine
poate crede că acesta a fost motivul real? Windsor-ii sunt într-o asemenea măsură obsedaţi de
astrologie şi de ştiinţele ezoterice încât mama unui prieten de-al meu, care se ocupă cu astrologia
şi are însuşiri mediumice, poate prezice cu o acurateţe care nu dă niciodată greş ce culori vor
purta în ziua respectivă regina şi regina-mamă. Ea nu se înşeală niciodată, căci cunoaşte culorile
atribuite zilelor de către legile ezoterice. Chiar puteţi crede că naşterea forţată a moştenitorului
unei familii atât de obsedată de satanism, de misterele ezoterice şi de cultul soarelui, chiar de
ziua solstiţiului de vară, când soarele se află la apogeul puterii sale, este o simplă coincidenţă?
Niciodată. Copilul a fost botezat William (după numele lui William Cuceritorul, eroul Nobilimii
Negre) Arthur (după simbolul regelui soare Arthur) Philip (după ducele de Edinburgh) Louis
(după Louis Mountbatten). Prima prietenă serioasă a prinţului William, potrivit presei britanice,
a fost Emma Parker-Bowles, nepoata iubitei tatălui său, Camilla. Prinţul Harry s-a născut în
septembrie 1984, după care Diana a devenit inutilă pentru clanul Windsor-ilor. „Cum s-a născut
Harry, cum s-a terminat cu căsnicia noastră”, i-a povestit ea lui Andrew Morton. Diana şi
Charles s-au separat în anul 1992 şi au divorţat pe 28 august 1996. Un an mai târziu era moartă.
Diana a locuit în apartamentele din Kensington Palace, sau „KP”, după cum îi spunea ea. Tot
acolo se află şi locuinţa prinţului Michael de Kent, marele maestru al francmasoneriei engleze.
Maşinăria Frăţiei/Windsor-ilor a încercat să distrugă credibilitatea Dianei şi respectul opiniei
publice pentru ea. În anul 1992 a fost dată publicităţii o conversaţie înregistrată între ea şi dealer-
ul ei de maşini, James Gilbey. În ea, Diana afirmă că Charles a fost o adevărată tortură. Ea i-a
spus lui Gilbey: „Am să cuceresc singură această lume, în felul meu, şi am să uit de el”.
320
În pofida tuturor eforturilor de a-i ştirbi credibilitatea, popularitatea ei a continuat să crească.
Combinaţia unică de compasiune, profil public şi dorinţa intensă de a se răzbuna pe Windsor-i pe
care o reprezenta Diana punea în pericol însăşi supravieţuirea monarhiei britanice. Compasiunea
ei naturală şi empatia cu suferinţele oamenilor îi puneau în umbră pe Windsor-i, cu lipsa lor de
sentimente, făcându-i să pară depăşiţi de istorie. Tânăra naivă de 19 ani care a fost atrasă în
capcana Windsor-ilor devenise între timp o femeie matură, care îşi dădea seama de puterea ei şi
era pregătită să se folosească de ea. Diana s-a implicat în chestiunea minelor anti-personal, care a
devenit cap de afiş în toate ziarele lumii, şi avea puterea de a face acelaşi lucru cu orice subiect
ar fi dorit. Era evident că devenea un pericol major pentru Frăţie, căci ştia prea multe secrete ale
Windsor-ilor şi ale Establishment-ului. Ştia unde sunt îngropate cadavrele (după cum se spune)
şi era pregătită să reveleze o parte din aceste locuri, aşa cum a demonstrat în faimosul ei interviu
de la BBC, difuzat în emisiunea Panorama în noiembrie 1995. Acel interviu, în care a spus
lucrurilor pe şleau, dezvăluind relaţia ei nefericită cu Windsor-ii, le-a făcut foarte mult rău
acestora, aşa că este imposibil ca ei să nu se fi întrebat ce va urma. În călătoriile mele prin lumea
întreagă am cunoscut o persoană care a primit un telefon de la Diana în martie 1997, cu câteva
luni înainte de a muri. Omul a rămas uimit când de la celălalt capăt al firului i s-a spus că
vorbeşte cu prinţesa de Wales şi a refuzat să o creadă, mai ales când i-a spus că sună de la un
telefon public dintr-un supermarket din Anglia. Cert este că Diana avea un prieten comun cu
această persoană. Cât despre faptul că suna de la un telefon public, am înţeles că făcea deseori
acest lucru, îndeosebi atunci când dorea să fie sigură că convorbirile ei telefonice nu îi sunt
urmărite. Diana îl admira pe acest om pentru înţelepciunea şi cunoaşterea lui. I-a spus că dorea
să reveleze nişte informaţii care vor cutremura lumea şi că dorea să îi ceară sfatul dacă este bine
să facă acest lucru sau nu. Omul a refuzat să îmi spună despre ce a fost vorba, iar când i-am spus
că ştiu că Diana cunoştea implicarea Windsor-ilor în traficul mondial de droguri mi-a răspuns:
„O, nu, e ceva mult mai grav decât asta”. Veţi afla despre ce ar fi putut fi vorba mai târziu în
acest capitol. Diana ştia mult mai multe decât cred oamenii. Aceasta a fost însă numai una din
motivaţiile complotului care a dus la asasinarea prinţesei. La nivelul cel mai înalt al magicienilor
negri care controlează Frăţia, nu am nici o îndoială că moartea ei a fost planificată cu mult timp
înainte, conform ritualurilor lor străvechi şi îngrozitoare. Cele două niveluri, cel pe care îl cunosc
iniţiaţii de grad inferior (nevoia de a o înlătura din cauza informaţiilor pe care le deţinea şi pe
care ameninţa să le facă publice), şi cel pe care îl cunosc numai iniţiaţii de grad foarte înalt
(sacrificiul ritual al „zeiţei Diana”), nu se contrazic, ci merg mână în mână, la fel ca şi în cazul
preşedintelui Kennedy.
Suita finală de evenimente care a condus la moartea ei îl are în centrul ei pe Mohamed Al Fayed,
„proprietarul” egiptean al magazinului de lux Harrods, la care îşi fac cumpărăturile oamenii din
Knightsbridge. Mohamed a fost tatăl lui Dodi Al Fayed, cel care a murit în accidentul de maşină,
alături de Diana. Al Fayed deţine de asemenea în proprietate hotelul Ritz din Paris. Acest om nu
mai conteneşte cu invocarea aflării „adevărului” despre cazul morţii Dianei, dar ori de câte ori s-
a împiedicat de acest adevăr, a preferat să se ridice şi să meargă mai departe. Este foarte uşor să-
ţi dai seama când minte Mohamed Al Fayed, căci buzele sale încep să tremure. El a dus o bătălie
publică de lungă durată cu Tiny Rowland, un alt exponent al Frăţiei, pentru controlul
magazinului Harrods şi pentru cel al House of Fraser. Rowland este preşedintele Lonrho,
compania London-Rhodesia, responsabilă în mare parte pentru manipulările din Africa. La un
moment dat, Departamentul Comerţului şi Industriei a făcut o anchetă privind preluarea
magazinului Harrods de către Mohamed Al Fayed şi a ajuns la concluzia: „Minciunile lui
Mohamed Al Fayed şi succesul lui în manipularea presei au creat o nouă realitate: aceea în care
minciuna devine adevăr, iar adevărul minciună”. Pare un epitaf perfect pentru cel pe care Private
Eye, revista satirică britanică, l-a numit „Faraonul fals”. Printre altele, raportul a scos la iveală
faptul că Al Fayed a minţit în legătură cu familia sa. El a pretins că provine dintr-o familie
egipteană bogată şi că se foloseşte de propriii săi bani pentru a cumpăra magazinul Harrods. În
realitate, el provine dintr-o familie destul de modestă şi nu avea nici pe departe atâţia bani. S-a
născut pe data de 27 ianuarie 1929 în Alexandria, fiind fiul unui inspector şcolar. A vândut coca
cola pe străzi, iar mai târziu a devenit comis voiajor, bătând din uşă în uşă pentru a vinde maşini

321
de cusut Singer. Cel care i-a schimbat viaţa a fost Adnan Khashoggi, cel mai faimos dealer de
arme la ora actuală în lume. Khashoggi a fost fiul medicului personal al regelui Arabiei Saudite.
Cei din familia sa l-au folosit pe „Al” Fayed (pe numele său real Mohamed Abdel Moneim
Fayed) în afacerile lor. Mai târziu, a căzut în dizgraţia familiei Khashoggi, dar a continuat să îşi
croiască drum în lumea afacerilor prin intermediul minciunilor, făcând o grămadă de bani din
comisioane. Una din principalele sale surse de venit în acele zile de început a fost compania de
construcţii Costain. Cert este că nu a avut niciodată atât de mulţi bani cât a pretins pentru a
obţine Harrods. Pentru detalii suplimentare, vă invit să citiţi cartea lui Tom Bower, Fayed: o
biografie neautorizată. Implicarea lui Al Fayed alături de dictatorul haitian Papa Doc a atras
interesul CIA asupra sa. Unul din rapoartele CIA referitoare la el spune: „Te izbeşte prin aerul
său prietenos şi malefic în acelaşi timp”.
Deşi a devenit un om bogat prin comparaţie cu marea majoritate a oamenilor, Mohamed Al
Fayed nu avea banii necesari pentru a cumpăra magazinul Harrods, aşa că s-a folosit de averea
sultanului din Brunei, unul din cei mai bogaţi oameni de pe glob. Sultanul i-a împrumutat banii
necesari, în timp ce Al Fayed l-a ajutat să cumpere câteva hoteluri prestigioase din Londra,
printre care Savoy şi Dorchester. Deşi încearcă să pozeze într-un mare magnat, în realitate Al
Fayed nu este decât un om de paie care primeşte ordine de la alţii şi face ce i se spune. Acest
lucru mi se pare cu atât mai fascinant cu cât se încearcă să se acrediteze ideea că el şi regina
Angliei sunt foarte diferiţi, fiind în tabere opuse mai ales în ceea ce priveşte accidentul Dianei şi
al fiului său. Cu atât mai ciudat pare că Al Fayed este subalternul sultanului din Brunei, cu care
regina este atât de bună prietenă. De pildă, în anul 1998 i-a făcut o vizită de patru zile, între 16-
20 septembrie. Ce se întâmplă de fapt? Ziarul care l-a susţinut cel mai mult pe Al Fayed a fost
Daily Mirror, care a acţionat ca un fel de buletin informativ al lui. Daily Mirror a făcut eforturi
disperate să îmi ia un interviu în anul 1998, în pofida refuzului meu iniţial. Când în sfârşit am
acceptat să îmi expun gândurile despre Mohamed Al Fayed, articolul a fost oprit de la publicare
de redactorul Piers Morgan, cel care realizează personal toate interviurile referitoare la Al Fayed.
Obedienţa în faţa celor puternici şi bogaţi şi folosirea metodelor cele mai lipsite de scrupule cu
putinţă au fost extrem de profitabile pentru Mohamed Al Fayed. La ora actuală, el deţine în
proprietate o flotă de Mercedes-uri securizate împotriva gloanţelor, un elicopter Sikorski în
valoare de 3,5 milioane de lire sterline, un avion cu reacţie Gulfstream în valoare de 13 milioane,
un iaht în valoare de 15 milioane, numit Jonikal, castele şi 50.000 de acri de pământ în Scoţia,
precum şi nenumărate case în Gstaad, New York, Dubai, Geneva, Verona, Londra, Surrey şi Los
Angeles, toate mobilate şi înzestrate cu personal. Balnagown, castelul său din Scoţia, este situat
în apropiere de Loch Ness. Atât timp cât face ce i se spune şi este util Frăţiei, va continua să se
îmbogăţească. Dacă va încerca să se împotrivească, va dispărea. Probabil că îl vor spânzura, sau
ceva de genul acesta. O altă sursă de venit pentru Mohamed Al Fayed, legată tot de sultanul din
Brunei, este traficul de arme. Fostul cumnat al lui Al Fayed şi unchiul lui Dodi, Adnan
Khashoggi, infamul traficant saudit de arme, face tranzacţii (legale şi ilegale) cu armament în
valoare de multe miliarde de dolari. Multe din discuţiile sale cu partenerii de afaceri se realizează
la hotelul Ritz din Paris, aflat în proprietatea lui Mohamed Al Fayed (sau poate a sultanului?).
Acesta este unul din motivele pentru care Al Fayed a umplut hotelul cu microfoane, spionându-şi
oaspeţii VIP. De fapt, practica plasării de microfoane este o obişnuinţă veche a lui, după cum
vom vedea. Al Fayed este profund implicat în vânzările de armament, iar Dodi a făcut multe
tranzacţii neoficiale de tip arme contra petrol între statele din Golf şi americani. Adnan
Khashoggi este un partener de afaceri apropiat al lui George Bush, coordonând o parte din
operaţiunea Iran-Contra a acestuia, arme contra droguri, din anii 80. La rândul lui, George Bush
este prieten la cataramă cu regina şi cu prinţul Philip. Mohamed Al Fayed este implicat în
numeroase tranzacţii subterane şi în diferite comploturi, al căror secret doreşte să-l păstreze cu
disperare. Cu siguranţă, nu este un om în care să ai încredere. Doresc să subliniez de asemenea
că elita islamică, din care face parte inclusiv sultanul din Brunei, reprezintă jucători importanţi în
piramida Frăţiei, Marea Lojă din Cairo fiind unul din cele mai puternice centre ale societăţilor
secrete de pe glob. Acest lucru nu este deloc surprinzător, dată fiind obsesia Frăţiei pentru
Egiptul antic, cu ritualurile şi simbolurile sale. Deşi liniile genealogice reptiliene sunt cu

322
predilecţie ariene, aceasta nu este o regulă absolută. Ele au reprezentanţi în interiorul tuturor
raselor, inclusiv – şi mai ales – printre arabi şi „evrei”. Una din cele mai importante societăţi
secrete din lumea arabă este Ordinul Mormântului Mistic. Membrii acestuia sunt în legătură cu
cavalerii templieri şi cu francmasoneria de rit scoţian. Printre membrii săi în Statele Unite s-au
numărat preşedintele Franklin Delano Roosevelt şi succesorul acestuia, preşedintele Harry S.
Truman. Există şi un Ordin al Mormântului pentru negri, din care face parte inclusiv purtătorul
de cuvânt al comunităţii de culoare din Statele Unite, Jesse Jackson.
Al Fayed a slujit în diferite feluri interesele Frăţiei şi ale establishment-ului, deşi a oferit opiniei
publice o faţadă anti-establishment. Spre exemplu, el a fost cel care i-a expus pe cei doi
parlamentari conservatori, Neil Hamilton şi Tim Smith, care primeau mită pentru a pune diferite
întrebări în Camera Comunelor. Mohamed Al Fayed ştia cu siguranţă acest lucru, căci el a fost
unul din cei care le-au oferit bani celor doi! Această dezvăluire a făcut foarte mult rău Partidului
Conservator, dar a contribuit decisiv la alegerea preferatului Frăţiei, Tony Blair, şi a Partidului
său Laburist. Al Fayed a scăpat până acum de punerea sub urmărire penală în pofida plângerilor
mai multor tinere care fac parte din personalul de la Harrods, care l-au acuzat de hărţuire
sexuală. Obsesia lui faţă de sex este legendară. Una din fete, Samantha-Jane Ramsay, în vârstă
de 17 ani, a povestit că atunci când i-a spus directorului de departament că a fost agresată de
Mohamed Al Fayed, acesta a oftat: „Încă una!” În urma plângerii, Al Fayed a concediat-o, la fel
cum procedează cu toate fetele care dezvăluie molestările şi stilul său de „management”. John
Monks, secretarul general al Congresului Sindicatelor din Comerţ, a afirmat că la Harrods
domneşte „un regim de teroare şi teamă”. Când Samantha-Jane a făcut plângere la secţia de
poliţie locală din Marylebone, ofiţerul de serviciu i-a spus: „Nu eşti prima care vine la noi. Avem
dosare până la tavan despre domnul Mohamed Al Fayed, dar nici o dovadă. Ar fi cuvântul tău
împotriva cuvântului lui”. După părerea mea, un munte de dosare până la tavan cu plângeri ale
unor fete despre aceeaşi agresiune ar putea reprezenta „o dovadă”. Şi totuşi, nimeni nu se atinge
de Al Fayed, omul despre care ni se tot spune că Establishment-ul ar dori să-l distrugă. Nu putem
decât să tragem concluzia că acest satanist, mincinos notoriu, violator şi om de paie al sultanului
din Brunei este un fruntaş al Frăţiei. El a fost cel care a asigurat securitatea Dianei în acele zile
de dinaintea sfârşitului ei. Personal, nu aş avea încredere să-i las pe mână nici măcar securitatea
pisicii mele. De altfel, Tom Brower a prezentat în cartea sa atât de bine documentată inclusiv un
caz în care Al Fayed le-a ordonat oamenilor săi să împuşte o pisică ce îi displăcea.
Mohamed Al Fayed s-a apropiat de familia Spencer prin tatăl Dianei, contele „Johnny” Spencer,
şi prin mama sa vitregă, Raine. El l-a ajutat pe „Johnny” când acesta avea dificultăţi financiare şi
i-a spus că îl consideră ca pe un frate. I-a oferit lui Raine, cea pe care Diana nu o putea suferi, un
loc în comitetul director al Harrods. Al Fayed a sponsorizat diferite evenimente regale de
prestigiu, precum Spectacolul cu Cai al Casei Regale Windsor şi competiţiile de polo, dar a
sprijinit mai ales cauzele pentru care a luptat Diana. Bob Loftus, şeful securităţii de la Harrods
între anii 1987-1996, a povestit într-un interviu luat de Canalul Patru Britanic în iunie 1998, în
cadrul programului Dispatches, că avea ordin să îi comunice imediat lui Mohamed Al Fayed
dacă Diana intra în magazin. Al Fayed se grăbea apoi să se ducă la departamentul în care îşi
făcea prinţesa cumpărăturile, întâlnindu-se „accidental” cu ea. De fiecare Crăciun, o dubă verde
cu însemnele magazinului Harrods oprea în faţa casei Dianei şi lăsa daruri pentru ea şi pentru
copii, din partea „unchiului Mohamed”. Este evident că a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a
obţine prietenia prinţesei de Wales. Pe data de 3 iunie 1997, a invitat-o să petreacă un week-end
la vila sa de pe malul mării din San Tropez, în sudul Franţei. Pe 11 iunie, prinţesa a acceptat. A
doua zi, el a cumpărat iahtul în valoare de 15 milioane de lire sterline, Jonikal, prin intermediul
companiei sale din Bermude Mohafa Shipping. Acesta a fost vasul pe care s-a înfiripat nu peste
mult timp idila dintre Diana şi fiul său, Dodi. Pe data de 11 iulie, Diana a sosit la San Tropez
împreună cu fiii săi, William şi Harry, fiind cazată într-un apartament de lux cu opt dormitoare
de pe domeniul lui Al Fayed situat în exclusivistul Le Parc. La momentul respectiv, Dodi Al
Fayed se afla încă în apartamentul său din Paris, împreună cu logodnica sa Kelly Fisher, top-
modelul american. Dodi, în vârstă de 41 de ani, trăia din averea tatălui său, deşi avusese la un
moment dat un oarecare succes în industria cinematografică, atunci când a produs filmul britanic

323
de mare succes Chariots of Fire, desigur, tot cu ajutorul banilor tatălui său. Avea o reputaţie de
playboy şi îi plăcea să arunce cu banii. De pildă, cu o anumită ocazie a cheltuit 100.000 de dolari
cu cartea de credit în numai două luni. Era dominat în întregime de tatăl său, şi chiar şi atunci
când a făcut filmul, fiecare decizie trebuia aprobată mai întâi de Mohamed. Dodi făcea numai ce
îi spunea taică-său. Era logodit cu Kelly Fisher de opt luni, aşa că aceasta se aştepta să îşi
petreacă la rândul ei sărbătoarea pe iahtul Jonikal. În seara zilei de 14 iulie, Dodi a primit un
telefon de la tatăl său, care i-a ordonat să plece imediat la San Tropez pentru a o însoţi pe Diana.
Iată cum a descris Kelly Fisher ce s-a întâmplat într-un interviu luat în cadrul aceluiaşi program
Dispatches: „Dodi mi-a spus că se duce la Londra, după care se va întoarce şi vom merge
împreună la San Tropez. Seara nu m-a sunat însă şi abia am reuşit să-l prind pe telefonul mobil.
L-am întrebat:

‚Dodi, unde eşti?’ Mi-a răspuns că se află la Londra. I-am spus: ‚Bine, te sun imediat
în apartamentul în care eşti’. Mi-a răspuns imediat: ‚Nu, nu mă suna’. Am insistat:
‚Dodi, unde eşti de fapt?’ şi a recunoscut că se află în sudul Franţei. Acum ştiu de ce:
tatăl lui i-a spus să vină singur şi să nu mă aducă şi pe mine”.

Două zile mai târziu, Dodi a trimis un avion particular să o aducă pe Kelly la San Tropez. În
timp ce el se afla cu Diana, Kelly a fost obligată să rămână pe un alt vas al lui Al Fayed. „Eu
eram blocată pe bărcuţa aceea, a povestit ea ulterior, iar el era ocupat cu seducerea Dianei, după
cum am aflat mai târziu”. Pe 31 iulie, Diana s-a întors la San Tropez pentru un alt week-end
petrecut cu Dodi, de data aceasta fără copii. Kelly Fisher se afla în Los Angeles, pregătindu-se
pentru nunta cu Dodi, care ar fi trebuit să aibă loc pe 9 august. Cu numai două zile înainte de
nuntă, în întreaga mas-medie mondială a apărut ştirea-bombă a idilei dintre Dodi şi Diana. Kelly
a aflat de la o prietenă care a văzut o fotografie în ziar. Iată cum îşi aminteşte ea scena:

„Am încercat să-l sun la Londra, căci aşteptam să sosească a doua zi. L-am sunat pe
linia particulară, dar nu mi-a răspuns nimeni. De aceea, am sunat-o pe secretara sa
şi am rugat-o să îi spună că îl caut, dar a refuzat să îmi dea legătura. În schimb, a
intrat pe fir Mohamed, care mi-a spus într-o manieră extrem de jignitoare să nu îl mai
caut niciodată pe Dodi. I-am spus: ‚Bine, dar este logodnicul meu. Ce tot spui acolo?’
Mi-a trântit telefonul în nas. Am sunat-o din nou pe secretară, care mi-a spus să nu o
mai deranjez vreodată. A fost oribil”.

Ironia sorţii a făcut ca după ce a locuit atâta vreme în Kensington Palace, un loc împânzit cu
dispozitive de ascultat, Diana să ajungă în ghearele unui om obsedat de microfoane. Tot ce
spunea Diana era ascultat. Bob Loftus, fostul şef al securităţii de la Harrods, a povestit că
magazinul era înţesat cu microfoane aflate sub controlul direct al lui Mohamed Al Fayed. Henry
Porter, redactorul londonez al revistei Vanity Fair, a petrecut doi ani făcând investigaţii asupra
lui Al Fayed. Concluzia lui a fost că acesta era de-a dreptul obsedat de ascultarea telefoanelor şi
a conversaţiilor din camere, inclusiv ale vedetelor de cinema. Prin nişte prieteni comuni, Porter a
avertizat-o pe Diana de activităţile subterane ale lui Al Fayed. „Eram convinşi că se afla într-o
situaţie periculoasă, din motive evidente”. Diana a fost de părere că se poate descurca,
considerândcă Al Fayed nu reprezintă o ameninţare pentru ea, deşi ştia că „uneori poate fi un
mare ticălos”. În realitate, el este ceva mai mult decât un simplu „ticălos”, şi cu siguranţă că este
tot timpul, nu doar „uneori”. Se pare că Diana le-a spus prietenilor ei: „Ştiu că poate fi răutăcios,
dar asta este tot”. Redactorii programului Dispatches au afirmat că deţin dovezi scrise potrivit
cărora Al Fayed a plasat microfoane în hotelul Ritz. De mirare ar fi să nu fie aşa, dat fiind
istoricul său şi afacerile care se învârt la Ritz. La rândul ei, Kelly Fisher povesteşte că tot timpul
cât s-a aflat pe proprietăţile lui Al Fayed, a fost sigură că locurile erau împânzite cu microfoane.
„De fapt, a spus ea, când l-am întrebat care este adevărul în legătură cu Diana, mi-a răspuns: ‚Nu
pot să-ţi spun la telefon. Vorbim când ajung la Los Angeles’. Ştiam foarte bine ce însemna acest
lucru”. Aşadar, în momentul „accidentului” ei, Diana se afla în maşina „securizată” a lui Al
Fayed, chiar şi cele mai intime conversaţii ale ei fiind monitorizate de acesta.

324
Diana a plecat împreună cu Dodi la reşedinţa elisabetană a lui Al Fayed numită Barrow Green
Court, din Oxted, Surrey, aflată anterior în proprietatea satanistului Lord MacAlpine. Mohamed
Al Fayed a decorat întreaga casă cu statui ale zeiţei Diana, pe jumătate goale. Pe data de 21
august, în pofida avertismentului primit de la Henry Porter, Diana s-a întors la San Tropez pentru
un alt week-end petrecut alături de Dodi. Al Fayed savura situaţia, dând conferinţe de presă şi
cerând sfatul publicistului Max Clifford. Maşinăria lui Al Fayed se folosea de mult mediatizata
idilă pentru a stoarce cât mai multă publicitate. După accident, Al Fayed s-a plâns că jurnaliştii şi
fotografii nu au lăsat-o niciodată în pace pe prinţesă. Afirmaţia i-a impresionat pe mulţi naivi.
Idila dintre Diana şi Dodi se afla la apogeu, iar Al Fayed făcea presiuni asupra fiului său să
urgenteze lucrurile. Şi ce spunea Al Fayed tatăl, Dodi executa. Nimic nu era lăsat la voia
întâmplării. Melodia preferată a Dianei, muzica din Pacientul englez, a fost pusă de nenumărate
ori în timpul croazierei celor doi pe iahtul Jonikal. Diana şi Dodi aveau foarte multe lucruri în
comun. Amândoi erau născuţi în familii bogate, dar au avut părinţi distanţi. Amândoi au asistat
la destrămarea căsniciei părinţilor lor şi au fost părăsiţi de mame. Chiar şi şcolile pe care le-au
urmat în Elveţia erau foarte apropiate una de cealaltă. Nu putem exclude nici posibilitatea ca
amândoi să fi fost manipulaţi prin programe de control mental. Am cunoscut personal mai mulţi
sclavi controlaţi mental reabilitaţi care au fost programaţi să se îndrăgostească nebuneşte de
persoane la care în mod normal nici nu s-ar fi uitat şi există nenumărate exemple de „vrăji de
dragoste” făcute de magicieni negri pentru a sili un partener de sex opus să se îndrăgostească de
ei. Prietenul meu, omul de ştiinţă Brian Desborough, mi-a povestit că sentimentul iubirii
romantice depinde de o substanţă produsă de creier, feniletilamina. Între altele, această substanţă
reduce capacitatea de discriminare, de unde şi expresia: „Iubirea este oarbă”. Secreţia acestei
substanţe este susţinută de endorfine. Secreţia acestei substanţe este susţinută de endorfine,
substanţe chimice naturale asociate cu memoria, procesul de învăţare, suprimarea durerii,
impulsul sexual şi reglarea secreţiei de hormoni. Dacă aceste substanţe ar putea fi stimulate
simultan la doi oameni, aceştia s-ar îndrăgosti automat unul de celălalt.
După părerea mea, este posibil ca acest lucru să se fi întâmplat în cazul celor doi. Se vorbea
foarte mult de logodnă, dar este greu de spus cât de iminentă era aceasta, căci mărturiile diferă în
această privinţă. Personal, am mari îndoieli că se intenţiona într-adevăr ca cei doi să se
logodească. Diana şi Dodi au părăsit sudul Franţei de pe aeroportul Olbia pe data de 30 august,
ora 1:30, şi s-au îndreptat către Paris cu avionul personal al lui Al Fayed. După toate aparenţele,
intenţia lor era să rămână o noapte în apartamentul lui Dodi, ale cărui ferestre dădeau către Arcul
de Triumf, iar apoi să plece la Londra, unde Diana urma să îşi vadă cei doi copii. Aceasta avea să
fie ultima zi din viaţa ei. Avionul a aterizat pe pista aeroportului Le Bourget din Paris la ora
3:20, iar cei doi au fost întâmpinaţi de circa 20 de fotografi amatori de celebrităţi (paparazzi –
cuvânt italian care înseamnă „insecte care bâzâie”). La poarta aeroportului îi aştepta un
Mercedes, care trebuia să fie urmat de un Range Rover verde. Aceasta este procedura normală de
securitate şi minimumul necesar pentru o personalitate atât de faimoasă cum era Diana.
Împreună cu Diana şi Dodi, în Mercedes se mai afla bodyguardul lui Dodi, Trevor Rees-Jones,
un bărbat în vârstă de 29 de ani, fost membru al regimentului britanic militar de elită numit
Regimentul Paraşutiştilor (sau Paras). Alături de SAS, paraşutiştii sunt cei mai bine antrenaţi
militari din armata britanică (şi implicit cei mai puternic controlaţi din punct de vedere mental).
În Range Rover se aflau şoferul Henri Paul, şeful securităţii de la Ritz, şi un alt bodyguard, Kes
Wingfield. Convoiul a pornit de la aeroport către Vila Windsor de pe Bois de Boulogne, fosta
reşedinţă a ducilor de Windsor, care s-au stabilit aici după ce regele Edward VIII a abdicat de pe
tronul britanic în urma neacceptării căsătoriei sale cu americanca divorţată Wallis Simpson de
către guvernul şi estabilishment-ul din ţara sa. Cei doi s-au mutat la Paris sub numele de ducele
şi ducesa de Windsor. Casa lor se află astăzi în proprietatea lui Mohamed Al Fayed şi se spune
că acesta intenţiona să le-o dăruiască lui Dodi şi Dianei drept cadou de nuntă. După părerea mea,
toate aceste discuţii despre nuntă nu aveau o bază reală, oricât de mult a încercat să promoveze
această idee Al Fayed. Mijloacele mas-media au încercat să creeze opiniei publice ideea că cei
doi au discutat aici despre decorarea casei, dar bodyguardul Kes Wingfield a afirmat răspicat că

325
ei nu au stat decât zece minute la Vila Windsor, după care au plecat la Hotelul Ritz, unde au
ajuns la ora 4:20 după-amiază.
Hotelul Ritz este situat în Place Vendome. Întreaga piaţă este înconjurată de simboluri ale
soarelui şi ale crucii, foarte asemănătoare cu cele folosite de antici pentru a simboliza „călătoria”
anuală a soarelui pe care am descris-o într-un capitol anterior al acestei cărţi. Între altele, soarele
era simbolul regelui Ludovic XIV, cunoscut şi sub numele de „regele-soare”. Acesta şi-a decorat
o parte din camerele palatului său de la Versailles (construit în secolul XVII) cu simboluri ale lui
Apolo, zeul soarelui, şi ale Dianei, zeiţa lunii. Versailles-ul include şi astăzi o statuie a zeiţei
Diana. În centrul pieţei Vendome se află o coloană imensă având în vârf statuia lui Napoleon,
construită ca o copie a faimoasei Coloane a lui Nelson din Trafalgar Square, Londra. Diana avea
şi acum acelaşi nivel de securitate ca şi cel care i s-a acordat la aeroport, deşi acesta ar fi putut
creşte considerabil dacă ar fi fost cerut ajutorul Serviciului de Protecţie şi Securitate (SPHP –
Service de Police pour la Haute Protection) al poliţiei franceze, creat special pentru protecţia
VIP-urilor, dar căruia trebuie să i se adreseze o cerere formală în acest scop. Dacă cei doi ar fi
solicitat protecţia acestui serviciu, Diana ar fi fost în viaţă şi astăzi. Din păcate, întreaga
securitate a prinţesei de Wales a fost asigurată integral de Dodi Al Fayed. Când celebrităţi
precum Madonna vizitează Parisul, poliţia franceză le asigură o maşină în faţa şi alta în spatele
maşinii personale, la care se adaugă două motociclete (în faţa şi în spatele convoiului). Maşinile
sunt conduse de şoferi antrenaţi şi sunt pline cu gărzi de securitate înarmate. Potrivit rapoartelor,
SPHP a făcut trei sau patru oferte de a o proteja pe Diana, dar toate au fost refuzate de Dodi. Nu
putem să nu ne punem întrebarea dacă nu cumva primise instrucţiuni să facă acest lucru, din
partea unui personaj pe care nu îl putea refuza. Un ofiţer de la SPHP ia spus lui Dodi: „Dacă nu
veţi folosi maşinile noastre, vă recomandăm cel puţin să fiţi însoţiţi de două maşini ale poliţiei,
oriunde aţi merge în oraş”. Şi acest sfat a fost însă ignorat.
Diana şi Dodi s-au îndreptat direct către Apartamentul Imperial al Hotelului Ritz, un apartament
decorat în stilul secolului al XVIII-lea, care costă 6000 de dolari pe noapte. De aici, Diana şi-a
sunat un prieten, pe ziaristul de la Daily Mail Richard Kay, căruia i-a spus că intenţionează să se
retragă din viaţa publică în luna noiembrie. Acesta a declarat mai târziu că nu a auzit-o niciodată
atât de fericită ca atunci. Cuplul a rezervat o masă la restaurantul Chez Benoit pentru ora 8:45 şi
şi-a propus să îşi petreacă noaptea în apartamentul lui Dodi. La 6:30, Dodi a traversat Place
Vendome şi a intrat în magazinul de bijuterii Repossi, unde i-a cumpărat Dianei un inel cu
diamant, livrat ceva mai târziu la Hotelul Ritz. Puţin după ora 7.00 seara, cuplul a fost condus cu
Mercedes-ul de-a lungul bulevardului Champs Elisees până la apartamentul lui Dodi de pe Rue
Arsene-Houssaye, în apropiere de Arcul de Triumf. Aici, cei doi şi-au despachetat bagajele şi s-
au pregătit pentru cină. Ca de obicei, au fost însoţiţi de Range Rover-ul din spate, la care s-a
adăugat o altă maşină cu bodyguarzi, pentru o protecţie suplimentară. Este curios de ce a fost
considerat necesar acest nivel de securitate seara, dar nu şi spre dimineaţă, când s-a produs
accidentul de maşină. Apartamentul lui Dodi este cunoscut sub numele de „Apartamentul
Etoile”, după numele pieţei Place de l’Etoile, acel cerc în formă de stea sau de soare care
înconjoară Arcul de Triumf. Ruta pe care s-au îndreptat către apartament a fost dinspre Place
Vendome pe Rue de Rivoli, către Place de la Concorde, după care au făcut dreapta spre Champs
Elisees (vezi Figura 52), de unde au ajuns drept la apartamentul lui Dodi. Reţineţi această rută,
căci este de o importanţă vitală. Când convoiul de maşini a ajuns la apartament (la ora 7:15),
bodyguarzii au ieşit din maşini şi au împiedicat şase paparazzi să se apropie. Diana şi Dodi au
început să-şi facă probleme dacă vor putea cina liniştiţi la restaurantul Chez Benoit, care nu
beneficia de protecţie, aşa că au decis să se întoarcă la Hotelul Ritz pentru a lua masa acolo. S-au
întors la hotel pe aceeaşi rută, pe Champs Elisees, iar apoi înconjurând Place de la Concorde.
Însoţit de bodyguarzii Wingfield şi Rees-Jones, cuplul a intrat în hotel la ora 9:47 (imaginile,
ajunse faimoase, au fost înregistrate de camerele de luat vederi ale hotelului). Afară se strângea
un număr din ce în ce mai mare de paparazzi, datorită zvonurilor legate de iminenta logodnă a
celor doi. Aşa au început ultimele trei ore din viaţa Dianei. Cine a alimentat toate aceste zvonuri
de-a lungul întregii zile, atrăgându-i astfel pe paparazzi, al căror asalt a determinat toate
mişcările lui Dodi şi ale Dianei din acea noapte? Nu este foarte greu de ghicit: Al Fayed. Şi cine

326
credeţi că erau o parte din aceşti „paparazzi” care i-au îngreunat atât de mult viaţa Dianei,
schimbându-i inclusiv planurile pentru cină? Camerele de luat de vederi de la Ritz au surprins un
număr de imagini cu mulţimea care a aşteptat toată ziua afară.

Figura 52: Traseul către apartamentul lui Dodi Al Fayed în seara zilei de 30 august. Un traseu cât se poate de
simplu, care nu presupunea nici o nevoie de a o lua prin Tunelul Pont de l’Alma.

Şi astfel, complotul începe să prindă contur. După ce a vorbit la telefon cu tatăl său, aflat la
reşedinţa din Oxted, Surrey, Dodi Al Fayed a venit cu un plan absolut uimitor. Pentru a-i evita pe
paparazzi, Mercedesul care i-a transportat toată ziua, având în spate acelaşi Range Rover, urma
să fie scos în faţa hotelului, servind drept momeală pentru paparazzi. Simultan, un alt Mercedes
urma să fie adus la intrarea din spate a hotelului, pentru a duce cuplul înapoi la apartamentul de
pe Champs Elisees. Dodi l-a sunat pe telefonul mobil pe Henri Paul, şeful serviciului de
securitate de la Ritz, în vârstă de 41 de ani, căruia i-a spus să se întoarcă la hotel. Acesta îşi
terminase ziua de muncă la ora 7:00 seara. Când s-a întors, era ora 10:00. Nimeni nu ştie unde a
fost Paul în aceste trei ore. Dodi a declarat că tatăl său, Mohamed Al Fayed, l-a autorizat
personal pe Henri Paul să conducă Mercedes-ul. Este limpede că întregul plan i-a aparţinut
tatălui lui Dodi. Henri Paul nu era şofer calificat şi nu avea licenţă de conducere pentru maşini
închiriate. L. Fletcher Prouty, fost colonel în forţele aeriene ale Statele Unite ale Americii, care a
cooperat strâns cu serviciile de securitate, a declarat odată:

„Un asasinat nu trebuie neapărat controlat direct. El pare să se petreacă de la sine.

Rolul activ este ţinut secret, iar accidentul se petrece ‚întâmplător’, deşi ar fi putut fi
împiedicat. Acesta este marele secret. Cine ar puterea de a împiedica sau de a reduce
măsurile de securitate obişnuite?”

Avea perfectă dreptate. Dacă aplicăm această regulă în cazul Dianei şi ne întrebăm cine a avut
puterea de a reduce în acea noapte măsurile de securitate uzuale, răspunsul este de-a dreptul
interesant: Mohamed Al Fayed. În aceste condiţii, acesta ar trebui să răspundă la întrebarea
evidentă: de ce a redus măsurile de securitate? Când Preşedintele Kennedy a fost asasinat, în
maşina sa nu exista nici un bodyguard. În schimb, în maşina din spate erau înţesate patru gărzi de
securitate (vezi secţiunea cu ilustraţii). Preşedintele se afla într-o maşină deschisă, într-o
perioadă tulbure şi într-un oraş periculos. Când Martin Luther King a fost împuşcat mortal în
Motelul Lorraine din Memphis, Tennessee, pe data de 4 aprilie 1968, ofiţerul de culoare
însărcinat cu securitatea lui King a fost trimis acasă, împotriva voinţei sale, cu numai câteva ore
înainte de asasinat. Cei doi bodyguarzi aflaţi la post în imediata apropiere a motelului au fost
327
trimişi la un alt post de pază, dar numai pentru acea zi. Ţapul ispăşitor al asasinatului a fost un
individ pe nume James Earl Ray. Nici măcar membrii familiei lui King nu au crezut vreo clipă că
acesta era adevăratul responsabil de moartea lui Martin Luther. De altfel, câţiva ani mai târziu,
aceştia au participat chiar la înmormântarea lui
Ray, ca să demonstreze faptul că nu credeau că acesta era adevăratul ucigaş. Când Bobby
Kennedy a fost asasinat după discursul ţinut la Hotelul Ambassador din Los Angeles, pe data de
4 iunie 1968, cineva a dat peste cap întreaga securitate a senatorului. Planul era ca acesta să
coboare de pe scenă şi să treacă prin mulţime către ieşire. Imediat după discurs, „gărzile” lui
Kennedy, în special Frank Mankiewicz, au insistat că ar fi mai sigur ca acesta să iasă prin
bucătăria hotelului. Aici, a fost întâmpinat de Sirhan Sirhan, o victimă a programului de control
al minţii, cu o armă în mână. Cel mai probabil, Bobby Kennedy a fost împuşcat chiar de membrii
echipei sale de „securitate”, în principal de Thane Eugene Caesar, un „bodyguard” angajat în
ultima clipă care avea nesfârşite conexiuni cu extrema dreaptă şi cu comunitatea serviciilor
secrete. Sirhan Sirhan a fost doar un ţap ispăşitor controlat mental, menit să scoată castanele din
foc. Acesta a participat la un curs de „expansiune a minţii” organizat de rozicrucieni cu numai
câteva săptămâni înainte de a fi implicat în moartea lui Kennedy (vezi Şi adevărul vă va face
liberi). Frank Mankiewicz, bodyguardul care l-a sfătuit pe Kennedy să o ia prin bucătărie, era un
fost purtător de cuvânt al Ligii Anti-Defăimare, o organizaţie condusă din umbră de Mossad.
Mai târziu a ajuns director de marketing al filmului lui Oliver Stone, JFK, care avea pretenţia că
reprezintă o expunere a asasinării Preşedintelui Kennedy. Nimic mai departe de adevăr. Când
primul ministru israelian Itzhak Rabin a fost împuşcat mortal de un asasin la Tel Aviv, în anul
1995, o înregistrare video de excepţie făcută de un amator arată cum întreaga gardă de securitate
a lui Rabin a făcut un pas înapoi pentru a-l lăsa pe asasin singur cu victima sa. După cum vedeţi,
tiparul este de fiecare dată acelaşi. Să revenim la moartea Dianei. Ce s-a întâmplat în ultimele
minute, atât de cruciale, din viaţa prinţesei? Securitatea acesteia a fost retrasă la ordinul lui
Mohamed Al Fayed, prin intermediul fiului acestuia, Dodi. Acest fapt nu poate fi contestat de
nimeni. Întreaga zi, Diana a călătorit în acelaşi Mercedes, având în spate un Range Rover. Când
a părăsit hotelul Ritz, ea a fost transferată într-un alt Mercedes, fără nici o maşină în spate.
Trebuie să recunoaştem că această decizie este ieşită din comun, cu atât mai mult cu cât a venit
din partea unui om obsedat de propria securitate. Bob Loftus, fostul şef al serviciilor de
securitate de la Harrods, a spus:

„Prin comparaţie cu protecţia pe care Al Fayed şi-o acordă sieşi, extrem de

profesionistă şi de un standard foarte înalt, cea acordată mamei viitorului rege al Angliei
a fost un fel de operaţiune gen Mickey Mouse”.

El a adăugat că: „Al Fayed era absolut paranoic în ceea ce priveşte propria sa protecţie”. Numai
pentru a umbla prin propriul său magazin, era însoţit de trei sau patru membri ai echipei sale de
securitate, înarmaţi până în dinţi, care nu îl părăseau niciodată, la care se adăugau alţi patru
bodyguarzi în uniformă, creând astfel două inele de securitate în jurul lui. Şi asta în propriul lui
magazin! Să fie oare o simplă paranoia, sau o cunoaştere aprofundată a lumii în care operează
dealerii de armament şi ucigaşii profesionişti ai Frăţiei, cu care Al Fayed era cât se poate de
familiarizat? El ştia foarte bine că acestor oameni nu le pasă nici măcar dacă ucid în masă copii,
ce să mai vorbim de yes-meni bogaţi de teapa lui! Cu siguranţă, nu întâmplător era obsedat Dodi
Al Fayed de propria lui securitate. Ce-i drept, o mare parte din dimensiunea aparatului său de
securitate era inspirată şi de mărimea egoului său. Cei mai mulţi din bodyguarzii săi erau
recrutaţi din SAS şi din Regimentul de Paraşutişti, la recomandarea Control Risks, una din
organizaţiile Frăţiei. Tom Bower povesteşte în cartea sa despre Al Fayed cum în tufişurile
reşedinţei de la Oxted se ascund gărzi înarmate până în dinţi, cu feţele vopsite în negru. Ori de
câte ori Al Fayed călătorea în Mercedes-ul său, spatele îi era asigurat de un Range Rover în care
se afla echipament medical de urgenţă şi membri ai gărzilor de securitate. Şi totuşi, de această
dată el a eliminat acest mijloc de protecţie pentru Diana. Mai mult, a acceptat să urce într-o altă
maşină, închiriată de la o companie numită Etoile Limousines, deci cu acelaşi nume ca şi
apartamentul lui Dodi. Sediul companiei Etoile Limousines se află la Ritz, aşa că aceasta
328
depinde în întregime de contractele pe care le are cu hotelul şi de oaspeţii acestuia. Altfel spus,
este controlată în întregime de Mohamed Al Fayed (şi implicit de cei care îl controlează pe
acesta). Noul Mercedes era un S-280, mai puţin blindat decât cel din seria 600 pe care cuplul l-a
folosit întreaga zi şi fără ferestre opace. În parcul de maşini al companiei existau şi alte limuzine,
şi totuşi a fost aleasă aceasta. Unul din directorii de la Etoile, Niels Siegel, a povestit în timpul
anchetei referitoare la moartea Dianei că a livrat personal maşina la intrarea laterală de la Ritz,
dar emisiunea de televiziune Dispatches a demonstrat că acesta a minţit. Maşina a fost livrată de
un şofer pe nume Frederic Lucard, care apare pe casetele video. Lucard a declarat că i s-a părut
extrem de ciudat că i s-a permis lui Henri Paul, un om fără calificare ca şofer autorizat, să
conducă una din maşinile companiei. Cum de a fost posibil acest lucru? Pentru că a fost autorizat
direct de Mohamed Al Fayed. Brian Dodd, fost şef al serviciilor de securitate ale lui Al Fayed în
anii 80, a declarat pentru programul Dispatches:
„Maşina era nouă, deci era imposibil ca ea să fi fost atent verificată. Ar fi putut foarte
bine să conţină o bombă. Întregul plan a fost extrem de stupid conceput. De pildă,
maşina din spate nu are numai rolul de a feri maşina principală de paparazzi, ci şi de
un eventual motociclist care s-ar putea apropia şi trage cu arma, sau plasa o bombă
ataşată magnetic. Acesta este principalul rol al maşinii din spate. Numai Dumnezeu
ştie de ce s-a renunţat în acel moment la maşina din spate (cred că eu pot furniza un
motiv cât se poate de pertinent, fără a mai apela la inspiraţia divină!).
Personal, aş fi apelat la ajutorul a 6-8 bodyguarzi profesionişti. Cât despre Trevor
Rees-Jones şi Kes Wingfield, după ceea ce s-a întâmplat, aceştia nici nu ar fi trebuit
să se afle la Paris în acea seară”.

Mercedes-ul condus de Henri Paul a demarat în viteză de la intrarea laterală a hotelului Ritz la
ora 12:20 noaptea. Paul le-a spus chiar paparazzi-lor să nu-şi piardă timpul urmărindu-i, căci nu
îi vor prinde niciodată. Diana şi Dodi se aflau pe scaunele din spate. În faţă se mai afla Trevor
Rees-Jones, fostul membru al Regimentului Paraşutiştilor, care avea reputaţia că nu se teme de
nimic. Rees-Jones afirmă că s-a opus schimbării de plan. În momentul accidentului nu purta
centură de siguranţă, lucru normal, căci bodyguarzii trebuie să aibă mişcările libere, pentru a
putea reacţiona rapid. Maşina a fost condusă în viteză pe Rue Cambon, după care a cotit către
dreapta, pe Rue de Rivoli, intrând în Place de la Concorde, unde a făcut o scurtă oprire la
semafor. Fotograful Romuald Rat, aflat pe o motocicletă, a ajuns în dreptul maşinii, dar afirmă
că Henri Paul a trecut pe roşu, intrând pe Cours la Reine, o şosea care merge în paralel cu râul
Sena. Maşina a intrat într-un tunel, a revenit la suprafaţă, după care a intrat aproape imediat în
tunelul foarte scurt cunoscut sub numele de Pont de l’Alma. Aici şoferul a pierdut controlul
asupra maşinii şi s-a izbit de cel de-al 13-lea stâlp din centrul tunelului, susţinut de bare de beton
neprotejate. Henri Paul şi Dodi Al Fayed au murit pe loc. Potrivit autopsiei, Diana s-a aflat în
moarte clinică timp de 20 de minute, cu mult timp înainte să ajungă la spital. Trevor Rees-Jones
a supravieţuit accidentului pentru că purta centura de siguranţă, în timp ce Dodi şi Diana nu o
purtau. Acest lucru pare extrem de semnificativ. La plecarea din hotelul Ritz Rees-Jones nu purta
centura, conform practicii normale pentru bodyguarzi. Atunci când Romuald Rat a făcut o
fotografie la semaforul din Place de la Concorde, Rees-Jones încă nu avea ataşată centura de
siguranţă. Peste mai puţin de un minut, când maşina s-a izbit de stâlpul din tunelul Pont de
l’Alma, el purta centura de siguranţă. Cum a fost posibil? Dacă şi-a pus centura pentru că a intuit
apariţia unui pericol, de ce nu le-a strigat celor din spate să şi-o pună la rândul lor? La urma
urmei, gestul nu durează mai mult de o secundă, iar unicul motiv pentru care se afla în acea
maşină era să îi apere pe cei doi. Rees-Jones ar avea motive serioase să dea câteva răspunsuri,
dar deocamdată refuză să le dea. Unii bodyguarzi îşi pun într-adevăr centura atunci când
călătoresc cu mare viteză, dar Rees-Jones nu afirmă acest lucru. Unicul lucru pe care îl
recunoaşte este că nu ştie de ce şi-a pus centura de siguranţă. Dacă este adevărat că maşina se
îndrepta către apartamentul lui Dodi, drumul în condiţii de mare viteză nu avea cum să dureze
mai mult de un minut. Rees-Jones susţine că erau urmăriţi de două maşini, dintre care una albă,
şi de o motocicletă, relatare care corespunde perdelei de fum oficiale care ni s-a servit. Toate
329
articolele de ziar, din reviste, toate documentarele de televiziune pe care le-am văzut afirmă la
unison că în momentul accidentului, maşina în care se aflau Dodi şi Diana se îndrepta către
apartamentul lui Dodi de lângă Arcul de Triumf. Nimeni nu a reuşit însă să explice un lucru
elementar:
Tunelul Pont de l’Alma nu este situat pe drumul care conduce către apartamentul lui
Dodi; dimpotrivă, el se îndepărtează de zona respectivă.

Am fost personal la Paris şi am reluat pe jos traseul pe care s-a aflat maşina celor doi în acea
noapte de groază. Drumul care duce către apartamentul lui Dodi este cel pe care a mers cuplul
ceva mai devreme în acea seară: către Place de la Concorde, apoi la dreapta către Champs
Elisees, bulevard care duce direct către apartamentul lui Dodi situat lângă Arcul de Triumf (vezi
Figura 53 de pe pagina următoare). La acea oră din noapte drumul nu avea cum să dureze mai
mult de câteva minute. Henri Paul nu a urmat însă acest traseu. El a trecut pe roşu de intersecţia
care dădea în Champs Elisees şi s-a îndreptat în cea mai mare viteză către
tunelul Pont de l’Alma, ÎNDEPĂRTÂNDU-SE astfel de apartamentul lui Dodi. Am auzit
varianta că Paul ar fi ales acest traseu pentru a evita fotografii şi traficul, dar este evident că
fotografii i-ar fi aşteptat oricum în faţa apartamentului, indiferent când ar fi ajuns acasă. Un lucru
este cert: traseul ales de Henri Paul nu numai că nu ducea la apartamentul lui Dodi Al Fayed, dar
conducea drept către tunelul Pont de l’Alma, a cărui semnificaţie simbolică este uluitoare, aşa
cum vă veţi da seama în curând. Interesant este şi faptul că Rees-Jones nu şi-a pus centura de
siguranţă decât după ce Paul a trecut de ieşirea în bulevardul Champs Elisees, îndreptându-se
către Pont de l’Alma. Deşi astăzi afirmă că nu-şi dă seama de ce a făcut acest lucru, eu aş avea
câteva sugestii de făcut. Nu pot exista decât două motive care să justifice acest gest: fie ştia
dinainte ce urma, fie şi-a dat seama că se întâmplă ceva grav atunci când Henri Paul a trecut pe
roşu, aşa că şi-a pus centura de siguranţă din precauţie. Repet însă întrebarea de mai sus: dacă şi-
a dat seama de un pericol iminent, de ce nu le-a strigat celor din spate să facă acelaşi lucru? Pe
de altă parte, dacă Rees-Jones şi-a putut da seama de iminenţa unui pericol, cum se face că Dodi
şi Diana nu au realizat acest lucru şi nu au reacţionat corespunzător pentru a se proteja? Acestea
sunt întrebările la care ar trebui să răspundă Rees-Jones şi asupra cărora nu pot să nu insist,
oricât de tare i-ar deranja ele pe membrii familiei bodyguardului.

Figura 53: Schimbarea rutei care a costat-o pe Diana viaţa: în loc să o apuce direct pe traseul care duce către
apartamentul lui Dodi Al Fayed, Henri Paul a pornit în viteză maximă într-o direcţie care îi îndepărta de destinaţie.
Varianta oficială este că intenţia lui a fost să îi evite pe paparazzi, dar este greu de crezut că intrarea în tunelul Pont
de l’Alma, unul din cele mai sacre temple ale zeiţei Diana aparţinând Frăţiei Babiloniene, a fost o simplă
„coincidenţă”!

330
După realizarea crimei, era nevoie de un ţap ispăşitor. Metodele Frăţiei sunt foarte previzibile,
dar funcţionează de fiecare dată, aşa că nimeni nu-şi bate capul să le schimbe. În cazul asasinării
Dianei, rolul lui Lee Harvey Oswald, Sirhan Sirhan şi James Earl Ray a fost jucat de şoferul
Henri Paul. În următoarele zile de după accident, după ce atenţia opiniei publice a fost focalizată
pe paparazzi, s-a anunţat că alcoolemia lui Paul era de 3-4 ori mai ridicată decât limita acceptată
de autorităţile franceze pentru condus. În plus, sângele şoferului conţinea urme de medicamente
antidepresive, inclusiv Fluoxetine, ingredientul activ al medicamentului de tristă reputaţie
Prozac. „Cauza accidentului a fost cât se poate de simplă, afirmă comunicatul oficial: şoferul a
fost beat”. Schimbarea analizelor sângelui sau introducerea de alcool în sânge este o joacă de
copii pentru serviciile secrete, inclusiv administrarea în organism a unor „pungi” minuscule care
eliberează treptat alcoolul în sânge. Cu siguranţă, atunci când maşina a părăsit hotelul Ritz Paul
nu a dat nici un semn că ar fi fost atât de beat (potrivit analizelor, alcoolemia din momentul
accidentului corespundea unui număr de opt pahare de whisky băute pe stomacul gol). Un
psiholog behaviorist prezentat în documentarul independent pentru televiziune intitulat Diana-
secrete accidentului a studiat casetele video de la hotelul Ritz şi nu a descoperit în ele nici cel
mai mic semn că Paul ar fi fost beat. Ar putea exista totuşi o explicaţie pentru acest lucru, la care
am să mă refer imediat. Cu numai două zile înainte, Henri Paul şi-a făcut investigaţii medicale
complete pentru a-şi reînnoi licenţa de pilot, iar acestea nu au indicat nici un semn al unui abuz
de alcool, aşa cum pretinde propaganda oficială. Dimpotrivă. A mai existat de asemenea şi o altă
anomalie bizară, scoasă în evidenţă de acelaşi documentar independent, în anul 1998. Analizele
sângelui lui Henri Paul au revelat faptul că hemoglobina acestuia conţinea 20,7% monoxid de
carbon, iar nivelul acestui gaz ar fi trebuit să fie chiar mult mai ridicat anterior, ştiut fiind că
acest indicator se înjumătăţeşte la fiecare 4-5 ore după încetarea expunerii organismului la sursa
de monoxid de carbon. Hemoglobina este acea substanţă care transportă oxigenul din sânge.
Debbie Davis de la Grupul de Susţinere al Monoxidului de Carbon afirmă că cu acest nivel în
sânge, Henri Paul nu avea cum să facă deosebirea între mâna sa stângă şi cea dreaptă, din cauza
conţinutului foarte redus de oxigen din creier. Dr. Alastair Hay, un expert în otrăvirea cu
monoxid de carbon, a fost de acord cu Davis şi a declarat că nu înţelege de ce nu a prezentat Paul
simptomele specifice ale acestei otrăviri, deşi ele ar fi trebuit să fie evidente:

„Mi se pare foarte dificil de crezut. Un nivel al monoxidului de carbon în sânge de

20%, la care se adaugă o alcoolemie extrem de ridicată, sugerează că ar fi trebuit să
aibă un timp de reacţie mult mai lent şi să prezinte anumite dureri, dar nici unul din
aceste simptome nu apare în imaginile surprinse de camerele de luat vederi. Este o
enigmă imposibil de soluţionat”.

Există foarte multe lucruri interesante de aflat despre Henri Paul. Cel mai bun prieten al lui,
Claude Garrec, le-a spus celor care au făcut documentarul TV că Paul avea contacte cu serviciile
secrete franceze şi străine, pe care le-a întreţinut inclusiv în perioada cât a lucrat la Ritz. Acest
lucru nu este deloc surprinzător, căci serviciile secrete racolează membrii personalului de
securitate de la toate marile hoteluri, iar Ritz-ul, cu clientela sa VIP şi cu reputaţia sa legată de
spionaj şi de traficul cu armament, trebuie să fi fost una din cele mai importante ţinte ale lor. Cu
siguranţă, Paul avea surse de venit pe care nu le putea justifica. La Ritz câştiga circa 20.000-
25.000 de lire sterline pe an, dar era un pilot bine antrenat, având 605 ore de zbor la activ, plătite
cu 300 de lire sterline ora. Avea diverse conturi bancare, dintre care două la o bancă în afara
Parisului şi trei la Banque Nationale de Paris, situată lângă Ritz. Mai avea trei conturi la filiala
din imediata apropiere a Băncii Barclays, plus un cont curent şi patru conturi de depozit la Caisse
D’Epargne din Paris. În cele opt luni de dinainte de accident a depus aici sume de 4000 de lire
sterline, în cinci ocazii separate. În total, avea în bănci 122.000 de lire sterline (1,2 milioane de
franci), dar nimeni nu ştie de unde proveneau aceşti bani. Există apoi marea enigmă referitoare la
locul în care s-a aflat Paul în cele trei ore cât a lipsit de la Ritz: între ora 7:00, când a ieşit din
tură, şi ora 10:00, când Dodi l-a sunat pe telefonul mobil şi l-a chemat din nou la hotel. Această
absenţă reprezintă un mister, şi încă unul din cele mai semnificative.

331
Pentru a înţelege felul în care operează Frăţia este nevoie de o muncă de cercetare asiduă pe o
mare varietate de subiecte care se interconectează între ele: de la istoria antică la simbolismul şi
ritualismul satanic, la reţeaua magnetică a pământului, la puterea soarelui, la sistemul bancar şi la
tehnicile de control al minţii. Ziariştii care au scris articole şi documentare pe tema accidentului
de maşină al Dianei au abordat subiectul din afara sistemului şi nu au înţeles nici o clipă ce s-a
întâmplat de fapt, pentru că nu ştiau cu cine au de-a face. Viziunea lor asupra adevărului este
limitată de însăşi perspectiva lor îndoctrinată asupra realităţii în care trăim. Spre exemplu, ei nu-
şi dau seama că există organizaţii în cadrul organizaţiilor, ceea ce înseamnă că aceeaşi forţă
poate opera prin agenţii aparent fără legătură una cu alta, cum ar fi serviciile secrete franceze şi
cele britanice, poliţia şi serviciile medicale din Paris, sau comisia de investigare a cauzelor
accidentului. La urma urmei, nu cred că trebuie să aduc prea multe dovezi în acest sens. Este
suficient să examinăm asasinarea lui Kennedy. Doar lipsa viziunii de ansamblu i-a putut conduce
pe reporteri precum Martyn Gregory, din cadrul programului de televiziune Dispatches, la
concluzia că „nu există dovezi credibile care să confirme o teorie a conspiraţiei” şi că însăşi
sugestia implicării prinţului Philip ar fi „ridicolă”. Mă întreb, după toate dovezile pe care le-am
adus până acum – şi vor mai urma multe altele – ce idee vi se pare mai ridicolă: aceea că a
existat un complot pentru a o ucide pe Diana, sau afirmaţia lui Martyn Gregory? Altminteri,
programul a adus informaţii interesante despre Al Fayed, în pofida acestui comentariu nefericit.
A mai existat apoi „investigaţia” pe marginea accidentului făcută de John Stalker, fostul şef al
poliţiei din Manchester, comentată în ziarul News of the World, în care acesta a respins orice
posibilitate ca Diana să fi fost ucisă. Culmea ironiei a făcut ca Stalker să se plângă mai târziu –
pe bună dreptate – că a fost victima unei conspiraţii prin care a fost înlăturat de la conducerea
poliţiei şi dat afară din aceasta după ce a vorbit despre politica poliţiştilor nord-irlandezi de a
împuşca oamenii pe care îi considerau terorişti, punând întrebările abia după aceea (aşa-numita
politică „împuşcă cu intenţia de a ucide”). În momentul când a respins orice posibilitate ca Diana
să fi fost ucisă în urma unei conspiraţii, Stalker s-a întrebat retoric: „Ce interes ar fi avut poliţia
franceză să acopere uciderea unei englezoaice?” Naivitatea acestei întrebări îţi taie respiraţia.
Când am auzit-o, am simţit pur şi simplu nevoia să beau un pahar cu apă. Pe de altă parte,
Stalker şi-a pus într-adevăr câteva întrebări pertinente legate de accident şi de urmările sale: „De
ce a fost redusă securitatea din jurul prinţesei şi a lui Fayed la un singur om, fără alţi agenţi de
susţinere? De ce nu a solicitat poliţia ajutor din partea opiniei publice? De ce nu s-a făcut o
autopsie post-mortem asupra trupului lui Dodi Al Fayed?” Răspunsul este unul singur: din cauza
conspiraţiei în care nu credeţi, domnule Stalker!
Unul din cele mai importante subiecte care merită să fie cercetate dacă dorim să înţelegem cum a
fost ucisă Diana este cel al puterii şi potenţialului metodelor de control al minţii. Să vă dau
câteva exemple. Prin anii 80, o bună parte din 30 de oameni de ştiinţă care lucrau în proiecte top
secret (îndeosebi programatori de calculatoare) au murit în condiţii extrem de ciudate, rămase
neexplicate până astăzi. Principala companie implicată în acel studiu era Marconi, dar au mai
existat şi altele, precum Plessey sau British Aerospace. În anul 1986, Vimal Dajibhai, un
specialist care lucra pentru Marconi Underwater Systems, s-a îndreptat cu
maşina de la Londra la Bristol, un oraş în care nu cunoştea pe nimeni, şi s-a aruncat de pe
faimosul pod cu suspensie din acest oraş. Cu câteva luni înainte, Arshad Sharif, un programator
de la compania Marconi Defence Systems, s-a îndreptat la rândul lui cu maşina de la Londra la
Bristol, unde s-a spânzurat. De ce tocmai la Bristol? Acest oraş este un fost port al templierilor,
numele său evoluând de la cel al lui Barati, zeiţa feniciană. Întâmplarea face ca o unitate de elită
a serviciilor secrete britanice numită Comitetul celor 26 să îşi aibă sediul în acest oraş, folosind
pista complexului British Aerospace pentru a-şi trimite agenţii în afara ţării prin zboruri secrete.
Am primit odată un telefon (care părea dat din avion) de la un tip care susţinea că vorbeşte în
numele CIA. Acesta mi-a spus că zboară către pista lui Briotish Aerospace cu scopul de a mă
elimina. „Cei de la Companie (CIA) nu sunt deloc fericiţi din cauza activităţilor dumneavoastră”,
mi-a spus el. Vai, îmi pare rău, m-am gândit eu, sper să le revină cât de curând starea de bună
dispoziţie. M-am îndreptat către pista de încercări pentru a-i ieşi în întâmpinare tipului, dar
acesta nu a apărut. Probabil că era un insomniac oarecare, sau poate că Agenţia dorea să vadă

332
cum reacţionez la ameninţări. Cert este că cu aeroportul au nimerit-o. În acea perioadă din anii
80 s-au produs nenumărate „sinucideri”, nu doar în Bristol, ale unor oameni care lucrau în
domenii de vârf din industria „de apărare”.
Ce motiv ar putea determina un om să se urce în maşină, să conducă două ore până la podul
suspendat din Bristol şi să sară de pe el? La prima vedere este greu de stabilit vreo legătură între
această sinucidere şi asasinarea Dianei; şi totuşi, aceasta există. Elementul de legătură este
programul de control al minţii. Un om de ştiinţă care lucrează pentru CIA mi-a spus odată că
după încheierea fiecărui proiect la care lucrează este trecut prin diferite programe de control al
minţii, cu scopul de a-l împiedica să-şi mai aducă aminte cunoaşterea ştiinţifică astfel dobândită.
Vă voi da un exemplu de control al minţii într-o situaţie foarte asemănătoare cu cea care s-a
petrecut la Paris. David Sands a fost un savant de frunte care a lucrat într-un domeniu foarte
sensibil al industriei de apărare. La vârsta de 37 de ani el s-a gândit să îşi dea demisia şi să îşi
schimbe modul de viaţă. Avea o căsnicie fericită şi doi copii minori, un fiu în vârstă de şase ani
şi o fiică în vârstă de trei ani. Întors dintr-o vacanţă superbă petrecută la Veneţia împreună cu
soţia sa, Sands a murit în condiţii misterioase (nu însă şi pentru cei care înţeleg mecanismul
controlului mental). Sands lucra pentru Easams, o companie care avea contracte cu Ministerul
Apărării. În timp ce Sands şi nevastă-sa se aflau în Veneţia, compania a primit vizita câtorva
membri ai unei unităţi de elită a poliţiei britanice (Serviciile Speciale). Pe data de 28 martie
1987, într-o sâmbătă, David Sands i-a spus soţiei sale că iese ca să umple rezervorul maşinii cu
benzină. Nu s-a întors decât după şase ore. Nimeni nu ştie unde a dispărut în acest interval de
timp. Eu am însă o anumită bănuială. Soţia sa, Anna, a sunat la poliţie. De aceea, atunci când
Sands s-a întors, la ora 10:20 seara, un agent de poliţie pe nume John Hiskock, se afla acasă la el.
Când i s-a pus întrebarea elementară: „Unde ai fost?”, Sands a răspuns că a condus maşina şi s-a
gândit. Soţia sa a declarat că nu-i stătea în obicei să lipsească de acasă perioade atât de lungi de
timp, aşa că probabil nu-şi dădea seama cât timp a trecut. Când s-a întors, părea confuz, dar
fericit. Două zile mai târziu, pe data de 30 martie, s-a urcat în excelenta sa maşină Austen
Maestro şi a pornit pe traseul său obişnuit, de la casa sa din Itchen Abbas, lângă Winchester,
către sediul companiei Easams din Camberley, Surrey. Soţia sa a declarat mai târziu că nu părea
să fie într-o stare ieşită din comun, iar condiţiile de trafic erau excelente. După numai 30 de
minute de condus de-a lungul autostrăzii 33, în dreptul localităţii Popham, lângă Basingstoke,
Sands a întors brusc maşina şi s-a îndreptat în mare viteză într-o direcţie opusă destinaţiei sale.
Mergând cu 120 de kilometri pe oră pe un drum alunecos, el a condus drept către o cafenea
dezafectată, omorându-se astfel în explozia care a urmat impactului. Nu au existat urme de frâne.
Este absolut evident că în timpul celor şase ore cât a dispărut de acasă mintea i-a fost
programată, fiind nevoie doar de un cuvânt-cheie, de un semn, un sunet sau o acţiune pentru ca
programul mental să fie activat ulterior. Instantaneu, el s-a transformat dintr-un om normal într-
un om obsedat să conducă drept în clădirea cafenelei, omorându-se. Programarea subconştientă
este mai puternică decât mintea conştientă a omului, care devine astfel un robot.
Personal, nu am nici cea mai mică îndoială că exact acest lucru s-a întâmplat şi cu şoferul Henri
Paul la Paris. Sands a lipsit timp de şase ore înainte de a intra în cafenea. Paul a lipsit timp de trei
ore înainte de a intra în cel de-al 13-lea stâlp din tunelul Pont de l’Alma. Asta este, în viziunea
mea, ceea ce s-a întâmplat la Paris. Reţelele Frăţiei au lucrat prin nenumărate agenţii pentru a se
asigura că în acea noapte Diana se va afla la Paris, căci de la bun început, planul a fost să fie
realizat un ritual satanic în condiţii aranjate până la cel mai mic detaliu. Diana a fost monitorizată
în toată acea perioadă de reţeaua de securitate a lui Al Fayed. Conversaţiile ei au fost ascultate
prin sistemul de microfoane ale lui Al Fayed. În timpul celor trei ore cât a lipsit, Henri Paul,
agentul serviciilor secrete franceze şi britanice, a fost programat să joace acest rol, sau poate a
fost doar activat, programul fiindu-i instalat cu mult timp înainte. Ritualul morţii Dianei a fost
organizat chiar de la vârful Frăţiei, iar prin comparaţie, oameni precum Al Fayed sunt simpli
pioni insignifianţi într-un joc pe care nu îl înţeleg. Mercedes-ul adus lângă intrarea laterală de la
Ritz fusese furat cu câteva săptămâni mai devreme – înainte chiar ca relaţia dintre Dodi şi Diana
să înceapă –, iar după ce a fost recuperat a intrat în reparaţii capitale. În momentul furtului, se
afla la intrarea în selectul restaurant Taillevent, când portiera s-a deschis brusc, iar şoferul a fost

333
silit să iasă din maşină de trei indivizi înarmaţi care vorbeau araba. După două săptămâni, când a
fost descoperit, automobilului îi lipseau roţile, portierele erau rupte, iar sistemul electronic şi
echipamentul de
control al frânelor dispăruseră. Pe de altă parte, aşa cum am văzut, Al Fayed controla compania
Etoile Limousines, cea care a furnizat autovehiculul. Nu este de mirare că autorităţile franceze au
refuzat oferta făcută de experţii de la compania Mercedes de a examina maşina după accident.
Când Henri Paul s-a întors la serviciu în acea noapte, comportamentul său li s-a părut întru totul
normal observatorilor, ceea ce înseamnă că programarea era profund infiltrată în subconştientul
său, aşteptând să fie activată. Poate că a băut un pahar sau două la barul de la Ritz, dar nimic din
atitudinea sa nu a corespuns cu raportul medical de mai târziu. Afirmaţiile că ar fi fost un
alcoolic nu corespund nici ele stării ficatului său. Dacă însă, aşa cum cred eu, Henri Paul era un
„multiplu” cu mintea controlată, ar fi putut foarte bine să fie beat într-un anume compartiment al
personalităţii sale şi perfect treaz în altul. Am auzit cazuri de persoane cu personalităţi multiple
aflate în recuperare care au trecut prin astfel de experienţe. Cineva apropiat de Paul, controlorul
său, trebuie să fi declanşat această schimbare între compartimente. În acest fel, chiar dacă avea o
cantitate apreciabilă de alcool în sânge, fiind beat mort într-unul din compartimentele
personalităţii sale, este foarte posibil ca într-un alt compartiment să fi rămas neafectat de alcool.
La fel stau lucrurile şi cu monoxidul de carbon. La scurt timp după ce Mercedes-ul a demarat în
trombă, Henri Paul trebuie să fi primit semnalul care i-a declanşat programul. Ar fi putut fi un
sunet, o culoare, un semn, dar cel mai probabil a fost un cuvânt-cheie sau o frază. Ascultând de
vocea programată în mintea sa, Paul trebuie să fi condus în viteză către Place de la Concorde, iar
apoi către tunelul Pont de l’Alma. Lângă el, Rees-Jones şi-a pus centura de siguranţă, dar fără să-
i avertizeze pe Dodi şi Diana de pericolul iminent care îi păştea. Când a intrat în tunel cu o viteză
aproximată la 130 de kilometri pe oră, Paul a accelerat la maxim şi s-a îndreptat direct către cel
de-al 13-lea stâlp. Acesta a fost cel care a trădat întregul scenariu. Obsesia Frăţiei faţă de
numărul 13 de-a lungul istoriei a fost atât de mare încât a crede că totul a fost o simplă
coincidenţă ar însemna să confundăm şansa cu fantezia cea mai neverosimilă. În tunel există
circa 30 de stâlpi, iar maşina s-a izbit de cel de-al 13-lea pentru că aşa era scenariul. Diana avea
o aversiune faţă de numărul 13. În luna iunie a anului în care a murit, şi-a vândut o parte din
haine la o licitaţie ţinută la Casa de Licitaţii Christies, dar nu a acceptat să existe şi un articol cu
numărul 13. Dacă ar fi fost adevărat că Mercedes-ul a fost izbit de Fiatul alb care îi urmărea sau
dacă şoferul ar fi fost orbit de o lumină puternică emisă de un motociclist, aşa cum au sugerat
unele voci, probabilitatea de a izbi exact cel de-al 13-lea stâlp ar fi scăzut considerabil. În
schimb, un om cu subconştientul programat poate conduce fără probleme o maşină în mare
viteză către o destinaţie precisă.
Mark Philips a fost cel care a de-programat-o pe Cathy O’Brien pe vremea când aceasta era o
sclavă controlată mental a CIA. A lucrat o mare parte din viaţa sa de adult în acest domeniu, aşa
că după ce am ajuns la concluzia de mai sus în privinţa evenimentelor de la Paris, l-am sunat şi l-
am întrebat dacă ar fi fost posibil ca Henri Paul să fi fost programat mental pentru a se izbi cu
maşina aflată în mare viteză de acel stâlp. Mark mi-a dat un răspuns categoric: „Da, cu
siguranţă”. Mi-a explicat că subconştientul lucrează mult mai rapid decât mintea conştientă, aşa
că o viteză de 130 de kilometri la oră pare de-a dreptul lentă pentru viteza de reacţie a acestuia.
Nu este exclus nici ca viteza maşinii să fi fost în realitate mai mică, aşa cum sugerează anumite
rapoarte, ceea ce ar fi făcut sarcina subconştientului său încă şi mai uşoară. „Există numeroase
tehnici pe care le-ar fi putut folosi controlorii săi pentru a-i programa mintea în timpul celor trei
ore cât a lipsit”, mi-a explicat Mark. Ar fi putut fi folosite o multitudine de mijloace pentru a
provoca accidentul: un alt vehicul, un dispozitiv explozibil, arme psihice, etc. Am putea umple o
carte întreagă numai prezentând aceste posibilităţi, dar nici unul din acestea nu ar fi asigurat cu o
certitudine absolută izbirea maşinii de cel de-al 13-lea stâlp. Pentru aceasta, aveau nevoie de un
şofer cu subconştientul programat.
După părerea mea, poveştile legate de Fiatul Uno şi de motociclistul înzestrat cu un dispozitiv de
iluminare foarte puternic sunt simple poveşti menite să-i îndepărteze pe adevăraţii cercetători de
adevăr. Echipa de investigaţii a lui Al Fayed a cheltuit o grămadă de timp şi de energie pentru a

334
descoperi urma Fiatului, dar în zadar. Ori de câte ori se petrec astfel de asasinate, există
întotdeauna o serie de „indicii” false menite să distragă atenţia. De pildă, în cazul asasinării lui
Kennedy au existat o sumedenie de astfel de indicii. O altă posibilitate de a cauza accidentul ar fi
putut fi controlul din exterior al autovehiculului. Randulph Fiennes, faimos pentru expediţiile
sale polare, a fost un ofiţer al Royal Scots Greys şi a făcut parte din trupele de elită SAS. El a
scris o carte despre un grup secret de asasini numit Clinica, ce omorau oameni făcând crimele lor
să pară simple accidente. Moartea maiorului Michael Marman este cu deosebire relevantă pentru
ceea ce s-ar fi putut întâmpla la Paris. În noiembrie 1986, maiorul conducea un Citroen 2CV pe
autostrada A303, în apropiere de Stonehenge, când un BMW venit de pe partea opusă a trecut de
linia de demarcaţie între cele două benzi şi l-a izbit frontal, ucigându-l pe loc. Fiennes susţine că
sistemul de frâne al BMW-ului era controlat de la distanţă printr-un sistem cu aer comprimat
ascuns în compartimentul motorului. Echipamentul de control de la distanţă era operat dintr-un
Volvo care urmărea BMW-ul. Acesta era condus de Sir Peter Horsley, un general de aviaţie la
pensie, care a supravieţuit accidentului. Fiennes mai spune că organizaţia numită Clinica ştia că
Horsley urma să călătorească pe autostradă simultan cu ţinta sa. În autobiografia sa, intitulată
Sunete dintr-o altă cameră, Horsley povesteşte că tocmai accelera la viteza de 90 de kilometri pe
oră, când maşina a început să se comporte ciudat. Mai spune că în spatele său se afla un Volvo
de culoare cenuşie, care se apropia rapid, şi tocmai când era pe punctul de a-i face semn cu mâna
să îl depăşească, BMW-ul său a deviat brutal către stânga, cu frânele scrâşnind, apoi către
dreapta şi din nou către stânga. Similitudinea este uimitoare cu ceea ce s-a întâmplat cu
Mercedes-ul în care se afla Diana înainte de a se izbi de cel de-al 13-lea stâlp. Horsley făcea
eforturi disperate să îşi controleze maşina. Iată ce povesteşte el în continuare:

„Am văzut cu privirea periferică cum Volvo-ul cenuşiu accelerează şi mă depăşeşte

în mare viteză. Între timp, maşina mea nu mai asculta deloc de comenzile mele. Brusc,
a intrat pe porţiunea verde care separă cele două sensuri de drum ale autostrăzii şi a
trecut pe partea opusă. Abia am avut timp să văd apropiindu-se din faţă o maşină
micuţă. Ne-am izbit frontal, cu o forţă enormă. Pentru o fracţiune de secundă am văzut
faţa îngrozită a şoferului, apoi am auzit zgomotul bubuiturii”.

Nu este deloc exclus ca Mercedes-ul Dianei să fi fost controlat din exterior în aceeaşi manieră ca
şi BMW-ul lui Horsley. Cu siguranţă, un operator perfect antrenat ar fi putut ghida maşina către
cel de-al 13-lea stâlp. Afirmaţia că nu au existat alte maşini implicate în accidentul Dianei îi
aparţine lui Eric Petel, care susţine că a văzut tot ce s-a întâmplat. Petel povesteşte că tocmai se
îndrepta cu motocicleta sa către tunel, când a fost depăşit de Mercedes. El afirmă că în
apropierea acestuia nu mai exista nici o altă maşină.

„Am văzut în oglinda retrovizoare o maşină care făcea semn cu farurile. I-am făcut
loc să treacă şi m-a depăşit cu uşurinţă, deşi mergeam cu o viteză de circa 100 de
kilometri pe oră. O clipă mai târziu am auzit o bubuitură îngrozitoare şi am văzut
întregul accident. Maşina se învârtea încă sub forţa impactului. Am oprit… Puteam
vedea întregul tunel. Nu mai existau alte maşini sau motociclete în interiorul acestuia.
Mercedes-ul era făcut armonică. Portiera era deschisă, aşa că am putut vedea o femeie
aruncată în faţă din locul din spate, cu capul între scaunele din faţă”.

Petel afirmă că sângele îi curgea din urechea dreaptă, şi după ce i-a dat părul de pe faţă,
sprijinindu-i capul de spătarul din spate, şi-a dat seama că este vorba de prinţesa Diana. Genele îi
zvâcneau, dar nu şi-a deschis nici o clipă ochii. Petel estimează că a rămas la locul accidentului
timp de un minut înainte de a urca din nou pe motocicletă pentru a suna la poliţie. Le-a spus
poliţiştilor că prinţesa Diana a suferit un accident de maşină, dar aceştia au început să râdă şi i-au
cerut să nu le mai consume degeaba timpul. În disperare de cauză, s-a îndreptat către secţia de
poliţie de pe Avenue Mozart. Avocatul său, Antoine Deguines, afirmă că Petel a fost lăsat să
aştepte timp de 25 de minute, după care a fost introdus într-o cameră separată şi i s-au pus cătuşe
la mâini. Pentru simplul fapt că raporta un „accident”? Când a fost eliberat în cele din urmă, i s-a
spus să urmeze o maşină de poliţie până la o altă secţie, unde i s-a dat să semneze o declaraţie pe
335
care nu a fost lăsat să o citească. „Eram indignat, povesteşte Petel. Nu părea să le pese deloc de
accident”. Nu a mai fost chemat luni de zile de autorităţi, până când nu şi-a angajat un avocat
pentru a-l ajuta să-şi spună povestea, contribuind astfel la ancheta oficială.
Ori de câte ori se petrece un asasinat într-un loc public, se petrec două lucruri. Omul desemnat a
fi responsabil de el este un „ţap ispăşitor”, de cele mai multe ori aflat sub impactul unui program
de control al minţii. În al doilea rând, sunt create tot felul de diversiuni menite să îi îndepărteze
pe investigatorii serioşi de adevăr. Prima metodă le permite oficialilor să facă o arestare pe loc,
expunând imediat persoana vinovată, astfel încât să nu mai fie necesară o investigaţie ulterioară,
de vreme ce toată lumea ştie cine este responsabil pentru crimă. Această tehnică a fost aplicată în
cazul lui Lee Harvey Oswald, Sirhan Sirhan, Timothy McVeigh, iar acum în cel al lui Henri
Paul. Şi exemplele pot continua la infinit. Cea de-a doua metodă, cea a diversiunii, asigură
pierderea orelor şi zilelor cruciale imediat după eveniment, oamenii fiind preocupaţi să
urmărească tot felul de indicii şi de piste false. Aceasta a fost tehnica folosită la Paris cu
paparazzi-ii, lumina orbitoare emisă de motociclist, iar mai târziu povestea cu Fiat-ul Uno. Când
oamenilor li se spun tot felul de poveşti şi teorii contradictorii, ei devin confuzi şi îşi pierd treptat
interesul faţă de aflarea adevărului. De pildă, iniţial li se spune că vinovaţi sunt paparazzi-ii,
după care li se spune că aceştia nu au avut nici o vină. Apoi li se spune că acul vitezometrului era
blocat la 180 de kilometri pe oră, după care li se spune că era blocat la zero.
Extrem de ciudat mi s-a părut cât de mulţi martori americani ai accidentului au putut fi localizaţi
într-un timp foarte scurt. Înainte de moartea Dianei, piaţa şi tunelul Pont de l’Alma nu erau deloc
locuri populare printre turişti. Nu ai ce să vezi acolo, cu excepţia unui restaurant sau două, a unui
tunel şi unei intersecţii foarte mari. Şi totuşi, la ora 12:25 dimineaţa, mai mulţi turişti americani
pretind că au văzut ce s-a întâmplat. Oricum, numărul de martori ar fi fost neobişnuit de mare,
dată fiind ora târzie şi faptul că în acea perioadă a anului majoritatea parizienilor îşi iau vacanţă
şi se îndreaptă către staţiunile de la mare. Aş înţelege ca şoferii aflaţi în cele câteva maşini care
circulau la acea oră târzie să vadă cum s-a petrecut accidentul, dar trecătorii aflaţi la suprafaţă, pe
trotuar, nu ar fi putut vedea în interiorul tunelului. Am umblat personal pe acest traseu şi pot să
vă confirm acest lucru. Pe de altă parte, poliţia nu a controlat imediat locul accidentului, conform
procedurii normale, aşa că foarte multe dovezi importante s-ar fi putut pierde cu uşurinţă.
Poliţiştii au refuzat să interogheze martori importanţi, au lăsat să se scurgă anumite informaţii, în
timp ce au păstrat un secret absolut în alte domenii ale investigaţiei. Pe scurt, afacerea miroase
de la o poştă a fraudă.
Camerele de luat vederi situate în anii din urmă de-a lungul traficului din toate marile oraşe
încurcă întrucâtva planurile eventualilor asasini şi complotişti. Ar fi fost imposibil să se păstreze
secrete metodele şi persoanele folosite pentru asasinarea Dianei dacă aceste camere video ar fi
funcţionat. Când eşti însă ditamai Frăţia, cu conexiuni în toate sferele înalte ale politicii, poliţiei
şi agenţiilor de securitate, camerele de luat vederi nu mai reprezintă o problemă chiar atât de
mare. Tot ce trebuie să faci este să le închizi! De-a lungul traseului dintre hotelul Ritz şi Pont de
l’Alma există 17 camere de luat vederi (inclusiv cele din interiorul tunelului). Dacă acestea ar fi
funcţionat în noaptea respectivă, nu ar mai fi existat nici un mister, căci tot ce s-a întâmplat ar fi
fost înregistrat pe video. Una din camere este orientată către intrarea în tunel şi ar fi înregistrat
imediat eventualul Fiat Uno sau motociclistul cu faruri puternice. Dar şi această cameră, la fel ca
toate celelalte, era închisă în momentul accidentului. Niciodată până atunci nu s-a mai întâmplat
ca sistemul să nu funcţioneze, iar poliţia să refuze să dea vreo explicaţie. Sistemul este alimentat
cu curent electric furnizat de un generator independent de reţeaua principală a oraşului, dar
controlat de poliţie, şi în ultimă instanţă de serviciile secrete franceze, căci scopul camerelor este
acela de a monitoriza mult mai multe aspecte, nu doar cele legate de trafic. Exact în momentul în
care sistemul de supraveghere video a cedat, la fel s-a întâmplat şi cu frecvenţa radio prin care
comunicau poliţiştii în întregul centru al Parisului. În excelenta sa carte, Cine a ucis-o pe
Diana?, Simon Reagan citează o persoană de contact numită André, căreia, la fel ca multor altor
radioamatori, îi place să asculte mesajele radio ale poliţiştilor. În noaptea în care a murit Diana,
André stătea pe o bancă în apropiere de Turnul Eiffel, la numai câteva minute de mers pe jos de
Pont de l’Alma. Ca de obicei, monitoriza frecvenţa poliţiei pe un receptor radio. Subit, la ora

336
12:20 toate liniile de comunicare radio au murit. Pana a durat circa 20 de minute, după care
semnalul radio a revenit. Zgomotul era infernal, căci toţi poliţiştii doreau să vorbească simultan
despre ceea ce s-a întâmplat. „Nu am mai auzit niciodată un trafic radiofonic atât de haotic,
povesteşte André. A fost ceva extraordinar”. Exact când comunicarea radio a fost întreruptă,
Diana părăsea hotelul Ritz, în ultimele sale minute de viaţă. Când comunicarea a fost restabilită,
zăcea deja în tunel, fiind resuscitată de echipa de medici de pe ambulanţa trimisă la faţa locului.
Potrivit raportului autopsiei, se afla deja de câteva minute în moarte clinică. Şi mai spun unii că
nu există dovezi credibile ale unei conspiraţii!! Orb să fii, şi tot le-ai vedea! Şi totuşi, la zece zile
de la accident, poliţia franceză a emis un raport preliminar de 350 de pagini în care emitea
ipoteza că a fost un simplu accident şi că nu se întrevedea nici o altă posibilitate.
Vorbind de echipa de pe ambulanţă, mi-am adus aminte de un alt aspect important. Aşa cum mi-
a explicat cineva din interiorul serviciilor secrete britanice, să provoci un accident este uşor, dar
nu poţi fi absolut sigur că ţi-ai ucis în acest fel victima. De aceea, trebuie să controlezi neapărat
echipa de medici. Principala sarcină a acestora este să se asigure că victima nu va supravieţui cu
nici un chip, indiferent de condiţiile în care este găsită. Chiar şi cei care nu cred în ideea că
Diana a fost ucisă şi-au pus întrebarea legitimă de ce a întârziat atât de mult echipa de pe
ambulanţă să o ducă pe aceasta la spital, în condiţiile în care, conform rapoartelor medicale
oficiale, suferea de răni care ar fi necesitat o intervenţie chirurgicală de urgenţă. Medicii afirmă
că vena pulmonară a prinţesei era secţionată în apropierea inimii, umplându-i plămânii cu sânge.
Dacă această informaţie este corectă, înseamnă că Diana zăcea în tunel, cu o hemoragie care i-ar
fi putut cauza moartea. Singura modalitate de a-i salva viaţa ar fi fost o intervenţie chirurgicală
de urgenţă. Atunci de ce a durat mai bine de o oră şi jumătate ca ea să ajungă la spital? La numai
un minut de la impact, medicul Frederic Mailliez şi „prietenul” său american Mark Butt se aflau
în tunel, venind din direcţia opusă. Un investigator particular pe care îl cunosc personal a făcut
cercetări ample legate de Mailliez şi Butt. Deşi investigaţiile sale continuă şi la ora actuală,
rezultatele obţinute până acum sugerează cu putere că cei doi ascund mai multe lucruri decât ni
se spun în mod oficial. Accidentul s-a petrecut la ora 12:25 dimineaţa, iar la ora 2:26 doctorul
Mailliez pretinde că a văzut Mercedes-ul avariat, a oprit maşina, a aprins luminile de avertizare,
a alergat către Mercedes şi a constatat că în acesta există doi morţi şi doi răniţi, după care a sunat
la serviciile de urgenţă. După toate aparenţele, trebuie să fie un om foarte operativ. Este unul din
cei 160 de medici din Paris chemat în permanenţă pentru urgenţe în spitale şi instituţii medicale
private, făcând parte din sistemul francez de asigurări medicale SOS Medecins. Pe vremea când
era membru SAMU, serviciul francez de ambulanţe pentru urgenţe medicale, a tratat numeroase
cazuri de victime ale unor accidente rutiere. Şi totuşi, un medic chemat tot timpul pentru situaţii
de urgenţă susţine că nu avea altceva în maşină pentru a o ajuta pe Diana decât o mască şi un tub
de oxigen! Cel care a deţinut controlul total asupra stării de sănătate a Dianei în cele 15-20 de
minute de dinaintea sosirii echipei SAMU a fost Mailliez. Deşi pretinde că Diana nu i-a spus
nimic în acest interval de timp, această afirmaţie o contrazice pe aceea pe care a făcut-o în ziarul
londonez Times, potrivit căreia: „Mi-a spus cât de tare o doare în timp ce i-am pus masca de
resuscitare pe gură”. Bodyguardul Trevor Rees-Jones afirmă la rândul lui că îşi aminteşte o voce
de femeie strigând din partea din spate a maşinii. „La început s-a auzit un geamăt. Apoi cineva a
strigat numele lui Dodi… Nu putea fi decât vocea prinţesei Diana”, le-a spus el celor de la Daily
Mirror. Credibilitatea acestei afirmaţii rămâne însă discutabilă. Un lucru este clar: Diana era
conştientă sau cel puţin semi-conştientă atunci când a sosit Mailliez. Invitat la show-ul lui Larry
King, acesta a spus: „Arăta destul de bine, cel puţin din exterior. În interior rănile începeau însă
să lucreze… Partea pe care stătea era singura care rămăsese intactă”. Mailliez a declarat unei
reviste medicale franceze că: „Am crezut că viaţa îi poate fi salvată”. Cu o altă ocazie, el a
afirmat însă că: „Era nu caz fără speranţă. Nu am fi putut face nimic pentru a o salva”. Lui King
i-a spus că deşi Diana era o femeie foarte mediatizată, iar paparazzi făceau fotografii chiar în
timp ce se afla cu ea în tunel, habar nu a avut că era vorba de prinţesa Diana până când nu a
văzut ştirile, a doua zi dimineaţa. Pardon?! Când a sosit echipa ambulanţei, Mailliez afirmă că a
părăsit scena accidentului, căci nu mai avea nimic de făcut.

337
Explicaţia oficială a incredibilei întârzieri cu care a fost dusă Diana la spital este că ar fi fost
blocată în maşina avariată. Aceasta este o minciună sfruntată. Un membru al echipei de pe
ambulanţă a declarat într-un interviu luat de ziarul francez Le Parisien că atunci când au ajuns la
faţa locului, Diana zăcea pe jos, cu corpul ieşit în afara maşinii. Doar picioarele îi rămăseseră pe
locul din spate. „Era agitată, în stare de şoc, dar conştientă… Gemea şi se chinuia să iasă din
maşină, dar nu avea putere. A murmurat de câteva ori: ‚O, Doamne’”. Într-o investigaţie
publicată pe data de 11 septembrie 1997, ziarul The Scotsman afirmă că Diana a fost scoasă din
maşină la scurt timp după sosirea primei echipe de salvare şi că pretextul că ar fi fost „blocată”
în maşina avariată nu se susţine. Un alt pretext oficial al întârzierii este acela că medicii de pe
ambulanţă au fost nevoiţi să îi facă o transfuzie de sânge. Aceasta este o altă minciună sfruntată.
Echipele SAMU nu au echipament pentru transfuzii, căci nu au de unde să ştie grupa de sânge a
victimei. Când ambulanţa a părăsit tunelul, şoferului i s-a ordonat să nu meargă cu o viteză mai
mare de 40 de kilometri la oră şi există rapoarte care afirmă că ambulanţa a făcut nu mai puţin de
40 de minute pentru a acoperi distanţa de şase kilometri până la spitalul La Pitié-Salpetrière.
Existau alte patru spitale care i-ar fi putut oferi asistenţă medicală Dianei, mai apropiate de scena
accidentului. În plus, ambulanţa a oprit de două ori pe traseu, pentru „intervenţii medicale
delicate”, una dintre ele făcându-se în imediata apropiere a spitalului. Diana a ajuns la La Pitié-
Salpetrière în jurul orei 2:10, la o oră şi 45 de minute după ce s-a petrecut accidentul. După toate
criteriile medicale, această întârziere este aberantă. Singura explicaţie rezonabilă ar fi aceea că a
fost comandată de la un centru de decizie. Desigur, deşi incompetenţa medicilor este evidentă,
nimeni nu a făcut vreo investigaţie legată de intervenţia lor în acea noapte. La spital aştepta o
echipă de medici condusă de profesorul Bruno Riou, chirurgul de serviciu, despre care ni se
spune că a aflat pentru prima oară de accident în timp ce îşi făcea rondul de noapte. Oare numai
mie mi se pare ciudat că un chirurg renumit „îşi face rondul” la o oră atât de târzie din noapte?
La sosirea Dianei, alături de Riou mai aşteptau profesorul Pierre Coriat, anestezistul-şef,
profesorul Alain Pavie, un specialist în cardiologie, şi profesorul Pierre Benazet, un alt chirurg
experimentat. Întreaga echipă s-a aflat într-o comunicare continuă cu cei de pe ambulanţă, încă
de când aceştia se aflau în tunel. Raportul oficial afirmă că medicii i-au deschis Dianei cavitatea
toracică, i-au reparat vena secţionată şi „s-au luptat să o salveze” timp de o oră şi jumătate
înainte de a-şi recunoaşte înfrângerea. Aceste afirmaţii mi se par cu totul remarcabile, dat fiind
că raportul autopsiei susţine că prinţesa se afla în moarte clinică încă de la ora 12:45, pe când
zăcea încă în tunel. Rezultă că a rămas în stare de moarte clinică încă o oră şi 25 de minute, până
când a ajuns la spital, la care se adaugă cele trei ore până când profesorii au anunţat în mod
oficial că este moartă. Examinarea corpului victimei într-un loc pe care îl controlezi este absolut
vitală în cazul unor asasinate de acest tip. Corpul Preşedintelui Kennedy a fost dus imediat cu
avionul la Bethesda Naval Center de lângă Washington DC, unde i s-a făcut autopsia. Aici,
creierul său (sau al celui care a fost prezentat drept cadavrul său) a dispărut, iar raportul autopsiei
a fost ars.
Cine s-a ascuns aşadar în spatele asasinării Dianei? Este important să subliniem că cei care au
dat ordinul şi cei care l-au executat sunt părţi complet distincte în acest complot. La urma urmei,
avem de-a face cu Frăţia, o reţea uriaşă de organizaţii în formă de pânză de păianjen, aşa că în
timp ce ordinul trebuie să fi fost dat de păianjenul (sau păianjenii) de la centru, de executarea sa
s-au ocupat muştele de la periferie. Este puţin probabil ca el să fi fost îndeplinit de serviciile
secrete britanice, întrucât realitatea ar fi fost prea evidentă în acest caz. Serviciile secrete
contractează de regulă asasini plătiţi pentru a ucide concetăţeni de-ai lor, ţinându-se astfel la
distanţă de incident, ceea ce le permite să „conteste în mod plauzibil” faptul că ar avea vreo
legătură cu el. Spre exemplu, există dovezi greu de contestat că Preşedintele Kennedy a fost
împuşcat de membri ai unei echipe de trăgători de elită din cadrul unei unităţi a serviciilor
secrete franceze numită OAS, sau cel puţin că au fost implicaţi în complot. Olof Palme, primul
ministru al Suediei, membru al Grupului Bilderberger, a fost asasinat la Stockholm în anul 1986,
printre altele la ordinele lui George Bush. Asasinatul a fost realizat de membri ai BOSS,
serviciile secrete sud-africane (vezi Şi adevărul vă va face liberi). Ministerul britanic al
Afacerilor Externe îşi are propria brigadă de asasini numită Grupul celor 13 (din nou acest

338
număr), iar serviciile secrete britanice au la activ o lungă serie de asasinate politice şi economice
dintre cele mai murdare. Serviciile secrete britanice sunt alcătuite din MI5 (Military Intelligence
5), un serviciu responsabil pentru securitatea internă, şi MI6, serviciul extern. În anul 1988, MI5
a anunţat că membrii săi nu comit asasinate. Nici vorbă: doar îi pun pe alţii să le comită! Această
declaraţie oficială penibilă a fost cauzată de revelaţiile unui fost agent MI5, David Shayler, care
a dezvăluit că MI6 a organizat un complot de asasinare a colonelului Gaddafi, conducătorul
Libiei. Tentativa de asasinare a eşuat numai pentru că bomba a fost pusă sub o altă maşină.
Shayler a coordonat departamentul referitor la Libia de la MI5, aşa că probabil ştie foarte bine ce
spune. Robin Cook, ministrul afacerilor externe, a afirmat că a primit asigurări că nu se va
petrece aşa ceva. O, ce bine! Procurorul general i-a interzis lui David Shayler să apară în
programul independent de televiziune Diana – secretele accidentului. Mai târziu, Shayler a fost
arestat şi închis la Paris, aşteptând să fie extrădat la Londra. De ce ar fi fost arestat dacă nu a
spus decât minciuni? Tocmai pentru că afirmaţiile sale au fost reale. Apropo, legământul de
credinţă pe care îl fac ofiţerii serviciilor secrete britanice nu este adresat guvernului, ci
monarhului. La fel stau lucrurile şi cu membrii Parlamentului şi cei ai forţelor armate. În ultimă
instanţă, şeful tuturor este regina, cel puţin în mod oficial, căci în realitate adevăraţii lor şefi sunt
cei care o controlează pe regină, ştiut fiind că nu ea se află în vârful piramidei puterii.
La nivel operaţional, tipul de organizaţie implicat cel mai probabil în moartea prinţesei Diana,
este ilustrat de Cercul Pinay sau „Le Cerde”, care numără printre membrii săi un număr
important de personalităţi ale establishment-ului britanic. Le Cerde este o filială a unei
organizaţii încă şi mai selectă, Safari Club, înfiinţată de contele Alexander de Maranches,
director în anii 70 al Serviciului Francez pentru Documentaţie Externă şi Spionaj. Safari Club a
fost cel care a aranjat alianţa între compania Group Bull, controlată de serviciile secrete franceze,
şi gigantul Honeywell (specializat în computere), care este – o să vă miraţi – cel mai mare
producător mondial de mine de teren. Această alianţă a furnizat minele de teren ambelor părţi
implicate în conflictul bosniac. Safari Club a fost înfiinţat ca un consorţiu al poliţiei secrete a
Şahului din Iran, numit SAVAK, al poliţiei lui Saddam Hussein din Irak, al poliţiei lui Anwar
Sadat din Egipt şi al serviciilor secrete arabe saudite. Clubul a fost implicat în numeroase lovituri
de stat din Africa şi în comerţul cu arme. Din Safari Club s-a născut organizaţia numită Cercul
Pinay sau Le Cerde, numită astfel după primul ministru francez Antoine Pinay, care a participat
la prima şedinţă inaugurală a Grupului Bilderberg de la Oosterbeek, din Olanda, ţinută în luna
mai a anului 1954. Printre personalităţile implicate în Le Cerde se numără şi membrii familiei
Habsburg. Pentru a vă face o idee despre influenţa acestei organizaţii, vă pot spune că din
rândurile ei au făcut parte de-a lungul vremii: Nicholas Elliot, unul din şefii de departament de la
MI6; William Colby, un fost director al CIA; colonelul Botta de la serviciile secrete elveţiene;
Stefano Della Chiaie, un membru marcant al serviciilor secrete italiene; Giulio Andreotti, fostul
prim ministru al Italiei, care a făcut parte din faimoasa lojă francmasonică P2 şi omul care a
acordat Mafiei o protecţie oficială; Silva Munoz, fost ministru al dictatorului spaniol fascist
Franco şi membru al societăţii secrete a Elitei Opus Dei; Franz Josef Strauss, ministru al apărării
în guvernul german; şi monseniorul Brunello, un agent al Vaticanului. Una din acoperirile
organizaţiei Le Cerde în America este Fundaţia Heritage de la Washington, susţinută de CIA. Vă
puteţi imagina potenţialul pe care îl are o astfel de organizaţie ca forţă coordonatoare între
diferite agenţii şi ţări pentru a atinge un scop comun al Frăţiei. Reţeaua Safari Club – Le Cerde
acoperă perfect conexiunea arabo-britanică-franceză necesară pentru a aranja prezenţa Dianei la
Paris la momentul oportun, retragerea securităţii acesteia, realizarea asasinatului şi ştergerea
urmelor. Ce spunea John Stalker? „Ce interes ar avea francezii să acopere crima unei
englezoaice?” Interesant este că în cartea sa, Cine a ucis-o pe Diana?, Simon Reagan afirmă
printre altele că organizaţia care a asigurat destabilizarea guvernului australian al lui Gough
Whitlam, în anul 1975, a fost Le Cerde. Cu siguranţă, implicată a fost şi regina. Aşa cum am
explicat mai devreme, cel care l-a înlocuit în cele din urmă pe Whitlam a fost John Kerr,
guvernatorul reginei în Australia. Dacă Windsor-ii şi Le Cerde au cooperat atât de bine pentru a
da jos un guvern australian legitim ales, mă întreb ce i-ar fi putut împiedica să o elimine pe
Diana?

339
Parisul, cu nenumăratele sale organizaţii ale Frăţiei, vechi de secole, a fost dintotdeauna una din
locaţiile favorite ale crimelor şi comploturilor acesteia. Aici a fost ucis în camera sa de hotel
Amschel Rothschild, din ramura engleză a familiei, în anul 1996, într-unul din războaiele
fratricide din interiorul Frăţiei. Pentru o organizaţie ca Le Cerde (sau una din numeroasele ei
filiale londoneze) ar fi fost uşor să îşi plaseze oamenii la locurile potrivite. Securitatea lui
Mohamed Al Fayed este împânzită de foşti membri ai elitei militare britanice şi de foşti poliţişti
care ştiu foarte bine ce înseamnă să spui „nu” Frăţiei, chiar dacă nu doresc să se implice. În mod
similar, aceste structuri în formă de pânză de păianjen au grijă ca cei care investighează
asasinatele lor să fie chiar propriii lor oameni. Cazul cel mai faimos în această direcţie este cel al
asasinării lui Kennedy. Investigaţia personală a morţii Dianei făcută de Mohamed Al Fayed a
fost condusă de Pierre Ottavoili, un fost şef al Brigăzii Criminale, departamentul de investigaţii a
crimelor din cadrul poliţiei franceze. Aceeaşi organizaţie a făcut şi investigaţia oficială.
Principalul avocat al lui Al Fayed la Paris este John MacNamara, şeful securităţii sale şi fost
intendent şef al poliţiei metropolitane londoneze, Scotland Yard. În primăvara anului 1998,
MacNamara a făcut parte dintr-o operaţie în care au fost implicate FBI, CIA şi posibil Mossadul
(serviciile secrete israeliene/ale lui Rothschild), cu scopul de a aresta un fost agent CIA pe nume
Oswald Le Winter, un american în vârstă de 67 de ani născut în Austria. Le Winter l-a contactat
pe Al Fayed, afirmând că deţine documente de vânzare care dovedesc implicarea serviciilor MI5
şi MI6 în uciderea Dianei. A cerut pentru ele 10 milioane de dolari, şi după o întâlnire cu
MacNamara a primit un avans de 15.000 de dolari. A fost aranjată o nouă întâlnire la Viena, în
Austria, pentru a face schimbul între documente şi restul banilor. Între timp, Al Fayed şi-a sunat
un prieten de la FBI, care a contactat CIA. Le Winter a fost urmărit, spionat şi ademenit într-o
cursă la hotelul Ambassador din Viena, unde a fost prins de o echipă de agenţi FBI, CIA şi
posibil Mossad, cu sprijinul poliţiei austriece. Ar fi fost toată această desfăşurare de forţe
necesară dacă documentele sale nu ar fi fost într-adevăr compromiţătoare? Povestea ar fi trebuit
să rămână secretă, dar a fost descoperită de Peter Groling, un ziarist de la ziarul austriac Kurier.
Acesta a povestit ce s-a întâmplat, inclusiv faptul că atunci când camera lui Le Winter a fost
percheziţionată, au fost găsite patru documente, dintre care două codificate, care păreau să fie
documente CIA autentice. Între timp, CIA a recunoscut că a urmărit telefoanele date sau primite
de Diana din America şi că a transmis conţinutul acestora serviciilor secrete britanice. Le Winter
a fost arestat şi închis. Relatarea lui Grolig l-a silit pe Al Fayed să recunoască faptul că întreaga
poveste era adevărată. Este greu să ne imaginăm în aceste condiţii că documentele pe care le
avea de vânzare Le Winter era nişte falsuri. Există şi un alt membru din interiorul serviciilor
secrete care afirmă că accidentul Dianei nu a fost întâmplător. Richard Tomlinson, un fost agent
al serviciului britanic MI6, a depus mărturie în cadrul investigaţiei franceze referitoare la
moartea Dianei. În anul 1997, Tomlinson a executat o sentinţă cu închisoarea de şase luni, sub
incidenţa Legii Secretului Oficial, pentru încercarea de a-şi vinde memoriile. În august 1998 a
fost arestat din nou la Paris, la cererea guvernului britanic, preocupat de asocierea sa cu
trădătorul MI5 David Shayler, care a fost la rândul lui arestat şi închis. După toate aparenţele,
Tomlinson i-a spus lui Hérvé Stephan, judecătorul însărcinat cu „investigaţia” oficială, că Diana
a fost ucisă. Potrivit unui raport al agenţiei de ştiri BBC, difuzat în data de 28 august 1998, el i-ar
fi spus judecătorului că Henri Paul era agent al serviciilor secrete britanice, la fel ca şi „unul
dintre bodyguarzi” (nu se precizează cine). În tot acest timp, Hérvé Stephan, un agent al Frăţiei,
face tot ce îi stă în puteri pentru a susţine varianta oficială a accidentului.
Cea mai importantă întrebare care trebuie pusă atunci când încerci să îi identifici pe cei
responsabili pentru o crimă este: „Cine are de beneficiat de pe urma ei?” Aşa cum spunea
scriitorul roman Seneca: „Cel care are cel mai mult de beneficiat de pe urma unei crime este cel
mai probabil autorul ei”. Ei bine, cei care au avut numai de câştigat de pe urma asasinării Dianei
au fost chiar Windsor-ii. Prin acţiunile ei şi prin cunoaşterea secretelor familiei regale, Diana
punea într-un pericol continuu credibilitatea acesteia, discreditând-o în ochii opiniei publice. În
plus, îi influenţa în permanenţă pe moştenitorul tronului britanic, prinţul William, şi pe fratele
acestuia, prinţul Harry. La ora actuală, clanul Windsor are un control desăvârşit asupra celor doi
prinţi, putându-i modela după chipul şi asemănarea sa. Înainte acest lucru era dificil, căci

340
personalitatea Dianei era prea puternică. Speranţa mea este că amintirea acesteia îi va determina
pe cei doi prinţi să opună rezistenţă îndoctrinării la care sunt supuşi. La ora actuală, prinţul
Charles se poate însura liniştit cu Camilla Parker-Bowles, fără să mai aibă parte de complicaţii
din partea Dianei, şi asta în condiţiile în care şi-a făcut datoria de a produce moştenitori ai
tronului împreună cu cineva din clanul Spencer, deşi, aşa cum vom vedea, s-ar putea ca William
să nu fie copilul său. S-au făcut sugestii că Diana ar fi fost ucisă din cauza campaniei împotriva
minelor anti-personal. Acest lucru este greu de crezut, căci producătorii de mine au avut numai
de câştigat de pe urma campaniei ei, scoţând mult mai mulţi bani din deminare decât din
producerea propriu-zisă a minelor. Producerea unei mine costă circa 30 de lire sterline, în timp
ce neutralizarea unei mine deja plantate costă circa 3000 de lire sterline. Procesul de neutralizare
a tuturor minelor plantate la ora actuală în lume este estimat la o valoare totală de 330 de
miliarde de lire sterline. Nu putem decât să tragem concluzia că producătorii de mine de genul
lui Honeywell au susţinut din răsputeri campania Dianei împotriva minelor. Pe de altă parte,
carisma şi puterea ei de a scoate la lumină chestiuni ascunse, punându-le pe tapet şi incitând
opinia publică mondială nu le-a convenit deloc mai-marilor acestei lumi. Întrebarea firească pe
buzele tuturor era: „Ce va face în continuare?” Dar care era marele secret al Dianei, cel care, aşa
cum mi-a spus persoana de contact care o cunoştea foarte bine, avea „să scuture lumea din
temelii”? Henry Kissinger, unul din cei mai mari manipulatori ai Frăţiei din secolul XX, s-a
întâlnit cu Diana în câteva ocazii şi a participat chiar la funeraliile ei. Într-un interviu luat după
moartea prinţesei, el a declarat că: „Era necontrolabilă din punct de vedere politic şi diplomatic”.
În traducere liberă: „Am avut motive foarte puternice să o ucidem”. La fel ca în cazul lui
Kennedy, din perspectiva nivelului operaţional al Frăţiei existau foarte multe motive care ar fi
justificat uciderea Dianei. Aşa cum am repetat de mai multe ori până acum, acesta nu reprezintă
însă decât un singur nivel. La vârful Elitei se află magicienii negri şi liniile genealogice
reptiliene, directe şi încrucişate. Pe nivelul cel mai înalt al Frăţiei, moartea Dianei a fost un ritual
de magie neagră, la fel ca şi moartea lui Kennedy. Ambele crime au fost îndelung planificate,
datorită efectelor pe care le-ar fi avut asupra opiniei publice şi asupra câmpului magnetic al
pământului, dar şi ca un simbol al începerii Noii Ordini Mondiale. Nu subestimaţi nici o clipă
fantastica putere a ritualurilor şi simbolismului în influenţarea psihicului uman şi a câmpului
magnetic al pământului. Nu degeaba sunt obsedaţi de ele aceşti oameni.
Simbolismul satanic al Frăţiei legat de moartea Dianei este nesfârşit. Pentru a înţelege mai bine
fundalul acestei crime rituale trebuie să ne întoarcem din nou în istorie. Diana a fost una din cele
mai mari zeiţe ale antichităţii, simbolizând energia feminină, cunoscută şi sub numele de Barati,
Britannia, Isis, Artemis, Afrodita, etc. Toate acestea sunt nume diferite pentru aceeaşi energie.
Dacă ne întoarcem suficient de mult în timp, constatăm că ele o simbolizează pe Ninkharsag.
Diana era cunoscută şi ca zeiţa lunii. Unul din triburile liniilor genealogice ale Elitei care se
închinau zeiţei Diana au fost francii sicambrieni, care au migrat dinspre Troia către Asia Mică (la
ora actuală Turcia), apoi către Munţii Caucaz şi în sfârşit către Europa. La un moment dat au
ajuns într-o zonă la vest de Dunăre şi s-au stabilit în Germania, fiind numiţi sciţi de către romani,
după numele „adevăraţilor” sciţi, stabiliţi în regiunea Cologne. Francii au invadat o parte din
Galia cucerită de romani, regiunea cunoscută astăzi sub numele de Belgia şi nordul Franţei, de
unde au provenit mai târziu familiile „nobile” ale Scoţiei. De la numele francilor sicambrieni se
trage inclusiv numele actual al Franţei. În vremea regelui Meroveus, care a fost numit „Gardian
al francilor” în anul 448, acest popor a devenit cunoscut sub numele de merovingieni. Prin linia
genealogică a Stuart-ţilor, Diana era înrudită cu ei. Mulţi oameni cred că merovingienii descind
din linia genealogică a lui Iisus, dar aceasta este doar o diversiune. Reprezintă în schimb o linie
genealogică a Elitei care se trage din rasa ariană din Orientul Mijlociu şi din cel Apropiat, care a
împânzit în cele din urmă planeta. Merovingienii au fost regi vrăjitori, recunoscuţi pentru
cunoaşterea lor ezoterică şi pentru puterile lor magice, pe care le-au moştenit de la strămoşii lor,
păstrate în cadrul organizaţiilor secrete de către iniţiaţi. Francio, fondatorul francilor, pretindea
că se trage direct din Noe şi că strămoşii săi au fost cândva rezidenţi ai faimoasei cetăţi a Troiei.
Oraşul francez Troyes, în care s-au înfiinţat în mod oficial templierii, a fost numit astfel de către
francii sicambrieni, după numele căminului lor de altădată. Iliada povesteşte că Troia a fost

341
fondată de Dardanus, fiul zeului grec Zeus, ilustrat ca şarpe şi vultur în acelaşi timp. Se spune că
Zeus s-ar fi născut în Arcadia, o regiune din Sparta, şi că cei care au migrat în Franţa au fost
spartanii. Acestea sunt adevăratele linii genealogice cu care avem de-a face, nu cele ale lui Iisus.
Oraşul Paris a fost fondat de francii sicambrieni în secolul VI, după ce au devenit cunoscuţi sub
numele de merovingieni. În mod evident, numele său provine de la cel al prinţului Paris, fiul
regelui Priam al Troiei. Motivul izbucnirii războiului troian a fost relaţia amoroasă dintre Paris şi
Elena a Spartei. Cei care au învins au fost spartanii, în urma infiltrării calului troian în interiorul
cetăţii. În realitate, atât spartanii cât şi troienii au fost ramuri ale aceluiaşi popor arian, în
interiorul căruia se ascundeau liniile genealogice reptiliene. În acele vremuri, oraşul Paris se
limita la o insuliţă din mijlocul Senei, cunoscută astăzi sub numele de Ile de la Cité. Catedrala
Notre Dame, construită de templieri pe locul unui fost templu de adoraţie a Dianei, este situată
chiar în mijlocul lui Ile de la Cité. Tot aici a fost ars pe rug Jacques de Molay, marele maestru al
templierilor. Merovingienii au fondat oraşul Paris pe un vortex energetic major, situat chiar sub
Catedrala Notre Dame. Meroveus, fondatorul dinastiei merovingiene, era un adept al cultului
Dianei, lucru deloc surprinzător, căci epicentrul acestui cult se afla în faimosul templu din Efes,
în Asia Mică, nu departe de Troia. Templul era considerat una din cele şapte minuni ale lumii
antice. La fel ca şi Semiramida, Diana era cunoscută sub numele de Regina Cerului. În exteriorul
zidurilor originale ale Parisului (dar în interiorul centrului modern al oraşului), merovingienii au
creat un loc subteran pentru adorarea zeiţei Diana, unde se făceau inclusiv sacrificii umane şi
ritualuri însângerate în onoarea ei. Acest loc datează cel puţin din anii 500-750 e.n. Aici îşi
reglau conflictele regii care îşi disputau diferite proprietăţi, prin luptă. Potrivit legendei, oricine
este ucis în acest loc ajunge direct în cer şi stă la dreapta lui Dumnezeu. Ei bine, locul modern
care corespunde acestui sit sacrificial subteran al zeiţei Diana este chiar tunelul Pont de l’Alma!
Cuvântul pont provine de la Pontifex, marele preot roman, şi înseamnă trecere sau pod. Alma
provine de la Al-Mah, un nume folosit în Orientul Mijlociu pentru… Zeiţa Lunii. Pont de l’Alma
se traduce astfel prin „Podul Zeiţei Lunii”, care nu era alta decât Diana. Expresia mai poate fi
tradusă şi ca „Punte a Sufletului”. Preotesele virgine ale zeiţei Diana erau numite chiar Al-mah!
Aşa se explică de ce a fost programat Henri Paul să depăşească intersecţia care ducea către
apartamentul lui Dodi Al Fayed şi să conducă maşina direct către tunelul Pont de l’Alma. Aşa se
explică de ce au ţinut-o cei de la serviciul de ambulanţă pe Diana atât de mult timp în tunel, în
loc să se grăbească cu ea către spital, unde i-ar fi putut salva viaţa. Scopul nu era însă ca viaţa
Dianei să fie salvată, aşa că tot ce a făcut echipa de medici a fost să îi transporte cadavrul aflat în
moarte clinică, aşa cum a confirmat mai târziu autopsia. Potrivit ritualului satanic al Frăţiei,
Diana trebuia să moară în camera subterană a vechiului sit sacrificial. Ritualul trebuia să aibă loc
la lumina lunii, în luna august (luna zeiţei), guvernată de versiunea romană a zeiţei Isis, Diana
sau Junona Augusta. Datoria sataniştilor din echipa de „salvare” era de a se asigura că Diana nu
va părăsi vie tunelul (camera sacrificială). Martorii declară că Diana a murit din cauza
hemoragiei, iar dacă acest lucru este adevărat, atunci totul s-a petrecut în conformitate cu vechile
ritualuri. Ceea ce nu ştim este dacă hemoragia a fost provocată de accident, sau prin alte
mijloace, chimice. Ceea ce ştim sigur este că Diana se afla în moarte clinică în jurul orei 12:45,
şi totuşi a fost dusă la spitalul La Pitié-Salpetrière, unde a fost ţinută pe masa de operaţie timp de
o oră şi jumătate, în care echipa de medici alcătuită din profesorul Bruno Riou, profesorul Pierre
Coriat, profesorul Alain Pavie şi profesorul Jean Pierre Benazat i-a deschis cavitatea toracică şi
s-a „luptat să-i salveze viaţa”. Cum poţi salva o femeie moartă de o oră şi 15 minute atunci când
a fost adusă la spital?! Când echipa de medici a terminat, ministrul francez de interne, Jean-
Pierre Chevenement, a decretat – în deplin acord cu consultantul său, Sami Mani – că nimeni nu
poate intra în camera în care este depozitat trupul neînsufleţit al prinţesei. Chevenement a fost
unul din VIP-urile care a alergat în tunel şi a putut observa la scenă deschisă operaţia medicală
efectuată pe vechiul loc sacrificial. Zeiţa-mamă a Frăţiei, Arizona Wilder, afirmă că Guy de
Rothschild i-a vorbit la începutul anului 1998 despre moartea Dianei, când a încercat să o
reprogrameze într-o casă din Sherman Oaks, Los Angeles. Rothschild folosea în acestea vreme
un pseudonim: dr. Barrington. El i-a spus că s-a aflat în tunel în acea noapte, pentru a-i „fura”
sufletul Dianei prin acea privire hipnotică pe care o folosesc reptilienii în momentul morţii

342
victimei lor. Am vorbit despre acest lucru mai devreme, când am discutat despre Pindar. O
persoană de contact din Danemarca mi-a spus că în timpul ultimului an de studii medicale pe
care le-a efectuat la Universitatea din Copenhaga, în 1983, a observat că pacientele cu boli
psihice grave erau supuse unor experimente, fiind inseminate cu spermă modificată genetic.
Sarcinile care rezultau erau foarte dureroase şi de cele mai multe ori nu aveau succes. Uneori,
pacientele mureau, iar fetuşii erau disecaţi în secret. „Doctorii care conduceau aceste
experimente erau profesori, şefi de departamente, doctori în filozofie, pe scurt, erau cele mai
mari personalităţi ştiinţifice din domeniu. Aveau un fel de Frăţie a lor… Mulţi dintre ei erau
mediumi şi se ocupau cu magia neagră. Erau finanţaţi cu sume incredibil de mari de bani”.
Aceeaşi poveste se repetă în mii de locuri din lumea în care trăim.
Un alt nume al zeiţei Diana era Hecate. Una din „triadele” sau „trinităţile” antice era aceea dintre
Diana, Luna şi Hecate, considerate a fi trei aspecte diferite ale aceleiaşi energii feminine, numită
Diana pe pământ, Luna în cer şi Hecate în iad. Hecate este una din cele mai importante divinităţi
ale satanismului, fiind o versiune a Afroditei sau a lui Venus. După moartea soţului ei, Jackie
Kennedy a călătorit în insula greacă Delos, situată în sud-vestul mării Egee şi considerată
legendarul loc de naştere al Dianei şi al lui Apolo, precum şi tărâmul de referinţă al lui Hecate,
zeiţa „artelor infernale”. Din acest motiv, Delos mai este cunoscută şi sub numele de „Insula
Morţii”. Hecate era ilustrată ca o fecioară şi ca o prostituată în acelaşi timp, motiv pentru care
intersecţiile sunt considerate locuri sacre ale zeiţei Diana-Hecate. De aceea, vrăjitoarele,
magicienii şi marii maeştri ai francmasoneriei îşi realizează întotdeauna ritualurile în puncte de
intersecţie ale mai multor drumuri. Intersecţiile simbolizează inclusiv vortexurile energetice care
se produc atunci când se încrucişează mai multe linii telurice. În ritualurile de magie sexuală,
purtarea hainelor sexului opus şi actele bisexuale sunt considerate „rituri ale intersecţiilor”. Tot
în intersecţii se făceau ritualurile umane şi animale, iar Hecate era cunoscută ca „zeiţa sexului şi
a morţii”, dar şi a vrăjitoriei. Chiar în locul în care a murit prinţesa Diana, şoseaua din interiorul
tunelului se intersectează la suprafaţă cu o altă şosea, care duce către podul Pont de l’Alma. De
fapt, întregul loc este o încrengătură de intersecţii. Peste toate, Diana a murit în dimineaţa zilei
de 31 august. Ziua lui Hecate în calendarul satanist este 13 august, dar conform legii satanice a
simbolismului inversat, ziua de sacrificiu a lui Hecate devine… 31 august!
Este suficient să privim simbolismul întregii scene pentru a intra la idei. Diana, numită după
numele antic al zeiţei lunii, a fost luată de la hotelul Ritz şi condusă prin Place de la Concorde,
unde a trecut pe lângă un obelisc egiptean vechi de 3200 de ani, adus la Paris de la Luxor; vârful
său aurit simbolizează penisul lui Osiris. În acest loc situat la numai un minut de locul în care a
murit Diana a fost ghilotinată cu două secole în urmă regina Marie-Antoinette în timpul
Revoluţiei Franceze (una din marile opere ale Frăţiei) – ca un alt sacrificiu simbolic sângeros pe
altarul energiei feminine. Diana a fost condusă apoi cu mare viteză către tunelul Pont de l’Alma,
Puntea Zeiţei Lunii, unde maşina în care se afla s-a izbit de cel de-al 13-lea stâlp. Simbolismul
acestui număr este uriaş, din motivele pe care le-am expus, şi din altele, la care mă voi referi în
continuare. Prinţesa a fost lăsată apoi să moară în locul precis în care a fost situat pe timpuri situl
sacrificial al zeiţei Diana, murind din cauza hemoragiei, conform ritualului satanist. A murit la o
intersecţie de drumuri, unul subteran şi altul la suprafaţă, ceea ce corespunde locului sacru al
zeităţii satanice Hecate, un alt aspect al energiei „Dianei”. Totul s-a petrecut în ziua sacrificială a
lui Hecate, pe data de 31 august. Se mai poate îndoi cineva că avem de-a face cu o crimă rituală?
Şi încă nu am terminat cu simbolismul care îi înconjoară moartea! Vă mai amintiţi cum îi descria
pe cei implicaţi în reţelele satanice David Berkowitz, ucigaşul în serie satanist din New York,
cunoscut şi sub numele de „Fiul lui Sam”?

„Sataniştii [cei autentici] sunt oameni aparte. În nici un caz nu sunt ţărani ignoranţi
sau nativi semi-analfabeţi. Dimpotrivă, printre ei se numără doctori, avocaţi, oameni
de afaceri, şi în general toţi cei care deţin funcţii de răspundere… Nu este în nici un
caz vorba de un grup oarecare capabil să facă greşeli. În schimb, sunt foarte
secretoşi şi uniţi de nevoia comună de a crea haos în societate. Aleister Crowley a
declarat cu gura lui: ‚Doresc blasfemii, crime, violuri, revoluţii, tot ce poate fi mai rău
pe lume”.
343
Merită să insistăm din nou asupra relaţiei sataniştilor cu energia feminină. Oamenii obişnuiţi
încearcă să creeze o stare de echilibru între energia masculină şi cea feminină, bucurându-se
astfel de aspectele armonioase ale acestora, şi nu de cele extreme. În schimb, sataniştii nu caută
decât extremele, creând astfel dizarmonie şi conflict. Ei se folosesc de expresiile malefice,
extrem de negative, ale energiei feminine (cum ar fi manipularea din culise) pentru a crea
evenimente şi circumstanţe adecvate formelor extreme ale energiei masculine (machism, soldaţi,
terorism), astfel încât acestea să se poată manifesta în public. Din cauza acestui joc, lumea pare
guvernată de energia masculină, o „lume a bărbaţilor”; în realitate, ea este o lume a extremelor
ambelor energii, atât a celei feminine cât şi a celei masculine. Când spun acest lucru, nu mă refer
neapărat la femei sau la bărbaţi, ci la energia feminină şi la cea masculină, care pot fi manifestate
de ambele sexe. Spre exemplu, marii manipulatori ai Frăţiei de genul lui Henry Kissinger nu
folosesc niciodată arme de foc. Ei nu luptă niciodată din punct de vedere fizic (energia
masculină) în războaiele pe care le orchestrează. Tot ce fac ei este să manipuleze evenimentele
din culise, în spatele uşilor închise, aspect al energiei feminine negative simbolizat perfect de
calul troian. Între altele, energia feminină este inclusiv o putere creatoare, iar creaţia poate lua
ambele ipostaze: atât cea pozitivă cât şi cea negativă. Pe cât de rele sunt intenţiile Frăţiei, pe atât
de creatoare se dovedeşte ea. Din acest motiv, energiei feminine i s-au dat diferite nume, care
ilustrează felurite aspecte ale ei (Barati, Diana, Semiramida, Isis, Britannia). Egiptenii o ilustrau
pe Isis în alb, dacă doreau să insiste asupra aspectului ei pozitiv, şi în negru dacă doreau să
simbolizeze aspectul ei negativ. Similar este şi simbolismul Diana (energia feminină pozitivă) /
Hecate (energia feminină negativă). Cele două nume simbolizează aspecte diferite ale aceleiaşi
energii feminine. Sataniştii Frăţiei operează cu energia lui Hecate, motiv pentru care se închină
acestei zeităţi. Ei adoră cu adevărat aspectul extrem negativ al energiei feminine, motiv pentru
care o mare preoteasă este considerată în satanism cu mult mai importantă decât un preot. La
centrul satanismului din Belgia, supranumit Castelul Întunericului, despre care am vorbit într-un
capitol anterior, poziţia cea mai înaltă din ierarhie nu este cunoscută sub numele de Regele, ci de
Regina-Mamă. Din această perspectivă, sacrificiul făcut în tunelul Pont de l’Alma simbolizează
eliminarea aspectului pozitiv al energiei feminine (iubirea, compasiunea, intuiţia), întruchipat de
prinţesa Diana, de către aspectul negativ al aceleiaşi energii (manipulare, moarte rituală),
întruchipat de Hecate şi de intersecţia drumurilor.
Moartea lui Dodi Al Fayed a fost de asemenea crucială pentru simbolismul satanic. Date fiind
circumstanţele morţii sale, nu pare deloc o coincidenţă faptul că numele său real, Emad El Din,
înseamnă în arabă „Stâlpul Credinţei”. Dodi nu era decât o poreclă primită pe când era copil de
la familia sa. Chiar şi aceasta este interesantă, fiind foarte apropiată de Dido, porecla pe care i-a
dat-o el Dianei. În mitologia greacă, Dido a fost legendara fondatoare şi regină a Cartaginei
(cartaginezii erau o ramură a arienilor înrudită cu fenicienii). Era fiica lui Belus, regele oraşului
fenician Tir. Când soţul lui Dido a fost ucis de fratele acesteia, Pygmalion, regina a fugit
împreună cu supuşii rămaşi credincioşi ei în Africa de nord, unde a cumpărat Cartagina de la
conducătorul nativ al acestui oraş, Larbus. Mai târziu, acesta a ameninţat-o pe Dido cu războiul
dacă nu era dispusă să îl ia în căsătorie. Dido nu l-a luat şi s-a sinucis. Dar cele mai autentice
simboluri pentru moartea lui Dodi Al Fayed pot fi găsite în Egipt, ţara natală a acestuia. Frăţia
este literalmente obsedată de simbolismul Egiptului antic, în special de trinitatea Osiris-Horus-
Isis (NimrodTammuz-Semiramida), exprimată în creştinism sub forma Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul
şi Sfântul Duh. Între altele, ea simbolizează inclusiv fuziunea energiei masculine cu cea feminină
şi crearea unei a treia forţe, adică a unei vieţi noi. Pentru egipteni, şi implicit pentru Frăţie, fiul
lui Dumnezeu a fost Horus. Cea care i-a dat naştere a fost Isis, după ce soţul său, Osiris, a fost
ucis de Set. Isis a adunat cele 14 părţi ale trupului ciopârţit al acestuia, dar nu i-a putut găsi
penisul. De aceea, a creat un penis prin puterea ei creatoare şi s-a lăsat inseminată de acesta,
concepându-l astfel pe Horus, Zeul Soare. Horus era considerat o reîncarnare a lui Osiris. Ceea
ce s-a întâmplat la Paris a fost o reluare a acestui ritual. Maşina în care se aflau Dodi (care îl
simboliza pe Osiris) şi Diana (un simbol al lui Isis) a trecut pe lângă obeliscul egiptean cu vârful
de aur – penisul lui Osiris –, după care a intrat în Place de la Concorde. Numeroase surse afirmă

344
că Diana era însărcinată la acea vreme. În mod evident, fătul nenăscut îl simboliza pe Horus,
Regele Soare. Egiptenii antici credeau că Osiris trebuia să moară pentru ca Horus să se nască.
Această poveste li se poate părea greu de crezut multor oameni, dar dacă veţi studia incredibila
obsesie a Frăţiei pentru ritualuri şi simbolistică, lucrurile vor începe să se lege. Nu este sigur nici
măcar dacă Diana ştia că este însărcinată. Poate că cele câteva ore petrecute de medicii de la
spitalul Pitié-Salpetrière pentru a „încerca să o salveze” (deşi era deja moartă din punct de vedere
clinic) au fost necesare de fapt pentru a extirpa fătul din abdomenul ei. Am auzit chiar sugestii
cum că celulele fătului ar fi folosite pentru a clona copii din acest amestec genetic. Potrivit
ritualurilor Frăţiei, aceşti copii ar fi „zei ai soarelui”. Clonarea umană este cunoscută de foarte
mult timp, aşa cum a indicat clonarea oilor de la Institutul Roslyn, de lângă Capela Roslyn din
Scoţia. Ştiinţa secretă a Frăţiei a fost întotdeauna mult mai avansată decât cea recunoscută
oficial. De aceea şi este atât de greu de crezut pentru omul obişnuit ce poate face Frăţia cu
ajutorul drogurilor şi tehnologiei. La fel se petrec lucrurile şi cu programele de control al minţii,
şi personal am convingerea că Diana şi Dodi se aflau de cel puţin câteva săptămâni sub influenţa
unui asemenea program, pentru ca manipulatorii să fie siguri că ritualul pus la cale cu atâta
migală se va desfăşura aşa cum şi-au propus. La urma urmei, un simplu hipnotizator poate lua
minţile unui spectator din sală. Imaginaţi-vă ce pot face oamenii special antrenaţi în această
direcţie.
Pont de l’Alma este unul din cele mai sacre locuri din lumea Frăţiei. La fel ca în cazul planurilor
rutiere din toate marile oraşe, membrii Frăţiei au avut grijă să umple acest loc cu o sumedenie de
simboluri corespunzătoare: podul, camera subterană, intersecţia şi numele propriu-zis. De la
trezirea mea spirituală, în anul 1991, am fost ghidat de intuiţia mea către multe locuri de putere
de pe planeta noastră. De multe ori nici măcar nu eram conştient de acest lucru la vremea
respectivă, dându-mi seama abia mai apoi că am fost atras (pe un nivel supraconştient) către unul
din vortexurile majore din reţeaua magnetică a pământului, de regulă către cele de importanţă
majoră pentru Frăţie. În anul 1994 mă aflam împreună cu familia mea într-o vacanţă lângă coasta
Normandiei, aşa că ne-am hotărât să vizităm Parisul. Era un drum destul de lung, dar nu văzusem
niciodată acest oraş până atunci. Am condus o maşină închiriată până la Versailles, în afara
Parisului, după care am luat trenul până la staţia
de la Turnul Eiffel. Era o zi caniculară şi umedă, iar zona era înţesată de turişti şi de trafic.
Combinaţia era atât de neplăcută încât ne-am decis să nu stăm prea mult şi să luăm trenul înapoi
până la Versailles, dar mai întâi am hotărât să facem o scurtă plimbare. Am traversat pe jos râul
Sena pe un pod din apropierea Turnului Eiffel şi am făcut câţiva paşi pe malul opus. Ne-am
odihnit câteva minute, după care am traversat din nou Sena pe podul din apropiere, îndreptându-
ne către gară, cu intenţia de a părăsi oraşul. În total, ne-am plimbat mai puţin de o oră. Aceasta a
fost singura mea experienţă legată de Paris până când m-am decis să vin şi să investighez
personal moartea prinţesei Diana, pentru a scrie această carte.
Când am revenit la Paris, am trăit un adevărat şoc, căci am descoperit că locul în care ne-am
odihnit cu ani în urmă era situat chiar deasupra tunelului Pont de l’Alma, în dreptul celui de-al
13-lea stâlp! În imediata apropiere se află imaginea uriaşă a unei torţe aprinse (vezi secţiunea cu
ilustraţii). Aceasta este cea mai cunoscută semnătură a Frăţiei. După uciderea rituală a
preşedintelui Kennedy, francmasonii au dispus ridicarea unui obelisc în Dealey Plaza, având în
vârf o torţă aprinsă. O altă torţă a fost plasată pe mormântul său. Cea de deasupra tunelului Pont
de l’Alma este amplasată pe o pentagramă neagră (cel mai puternic simbol satanist între toate).
Teoretic ar trebui să fie o „flacără a libertăţii” (o copie a torţei ţinute de Statuia Libertăţii), pentru
a-i comemora pe soldaţii morţi în cel de-al Doilea Război Mondial, dar locaţia sa a făcut să
devină un altar al Dianei. Un ziar francez a afirmat că autorităţile intenţionează să ridice chiar un
memorial permanent al Dianei la Pont de l’Alma – un fel de continuare la suprafaţă a celui de-al
13-lea stâlp subteran! Cu greu mi-aş putea imagina un simbol mai evident şi mai grotesc ca
acesta. Ultima oară am auzit că autorităţile doresc să ridice o grădină în memoria ei, intenţionând
chiar să dărâme o clădire în acest scop. Diana nu prea se omora după grădini şi nu a vizitat
niciodată parcurile din Paris. De unde până unde atunci această idee? Mai întâi de toate, aş fi în
stare să pariez pe orice că grădina va fi amplasată pe un alt sit străvechi; pe de altă parte, un

345
astfel de memorial bizar şi neadecvat va permite păstrarea torţei aprinse de deasupra tunelului
Pont de l’Alma.
Flacăra Libertăţii a fost plasată la intrarea în tunel în anul 1987. Personal, am convingerea că
asasinarea Dianei în acel loc a fost planificată cu mult timp înainte de acel moment. Date fiind
planificarea pe termen foarte lung a Frăţiei şi atenţia riguroasă acordată detaliilor rituale şi
simbolice, putem crede că acest act ritual suprem a fost planificat de câteva decenii, chiar înainte
ca victima sacrificiului să intre în familia Windsor, prin măritişul cu Charles. Acelaşi simbolism
al Frăţiei a făcut ca nunta princiară să se ţină la catedrala St. Paul. Aceasta are un dom imens şi a
fost construită de marele iniţiat al Frăţiei, Sir Christopher Wren. Designul său este imitat de
Clădirea Congresului din Washington DC şi de Panteonul din Paris. Cel care a fondat „Noua
Troia”, cunoscută actualmente sub numele de Londra, a fost Brutus, troianul care a devenit
primul rege al britonilor în jurul anului 1103 î.Ch. A fost şi el un adorator al zeiţei Diana şi se
spune că i-a ridicat un templu acesteia în locul numit astăzi Ludgate Hill, unde se afla un cerc
străvechi din pietre. Acest loc este situat chiar în centrul City-ului londonez, cartierul general al
Frăţiei. Exact în acest loc a fost construită catedrala St. Paul… În Paris, catedrala Notre Dame se
află la rândul ei pe un loc sacru antic consacrat zeiţei Diana. În timpul bizarei ei călătorii către
spital, ambulanţa care ducea trupul neînsufleţit al prinţesei a trecut prin imediata apropiere a
acestei catedrale. Astfel, putem spune că Diana s-a măritat într-un loc situat deasupra unui sit
sacru străvechi consacrat zeiţei omonime şi a murit într-o cameră sacrificială străveche
consacrată aceleiaşi zeiţe. Windsor-ii au vânat-o literalmente, punând-o să le conceapă
moştenitori, iar Diana era zeiţa antică a vânătorii, fertilităţii şi copiilor.
Când prinţul Charles şi surorile Dianei au ajuns la Paris pentru a escorta trupul neînsufleţit către
Londra, sicriul a fost învelit cu stindardul regal, steagul Windsor-ilor, pe care se află simbolul
soarelui: leul. De remarcat că sicriul nu a fost înfăşurat cu steagul ţării, ci cu cel al Windsorilor.
O altă coincidenţă ciudată s-a petrecut la morga Hammersmith din Londra. Exact când sicriul
Dianei intra în morgă, cel al lui Dodi tocmai era scos, aşa că cele două sicrie s-au intersectat la
intrare. Ce probabilitate statistică putea să existe ca acest lucru să se întâmple, în condiţiile în
care cele două sicrie au venit pe drumuri diferite de la Paris? Potrivit religiei musulmane, trupul
lui Dodi trebuia înmormântat la 24 de ore de la moarte, aşa că tatăl său s-a grăbit teribil ca să
respecte acest termen (aşa sună explicaţia oficială, cel puţin). De aceea, nu s-a mai făcut nici o
autopsie a trupului acestuia, ci doar o examinare externă sumară.
În acest moment apare în scenă fratele Dianei, contele Spencer, în vârstă de 33 de ani, abia întors
de la domeniul său din Cape Town, în Africa de Sud. Când şi-a ţinut discursul inaugural în
Camera Lorzilor, în anul 1993, contele Spencer (finul reginei) a ales un subiect de-a dreptul
bizar: Satanismul pe domeniul Althorp al familiei Spencer din Northamptonshire. El a
recunoscut că acest fenomen era consacrat în regiune, dar a promis că va face tot ce-i va sta în
puteri pentru a-l eradica. Oricum, trebuie să recunoaştem că şi-a ales un subiect cu totul
remarcabil pentru discursul său inaugural în Parlament. Zeiţa-Mamă a Frăţiei, Arizona Wilder,
afirmă că i-a văzut pe Spencer şi pe tatăl acestuia la câteva din ritualurile sacrificiale pe care le-a
condus. Contele a fost cel care a anunţat oficial că, în pofida dorinţei Dianei, trupul acesteia nu
va fi înmormântat în cavoul familiei din cadrul bisericii din Great Brington, un sat situat chiar
lângă domeniul Spencer-ilor. El şi-a explicat decizia prin faptul că doreşte să evite transformarea
satului într-un obiectiv turistic, aşa că a hotărât ca Diana să fie înmormântată pe o insuliţă
artificială situată în centrul lacului de pe domeniul Althorp. Lacul este numit Ovalul, iar dacă
este privită de sus, insuliţa arată exact ca un punct în centrul unui cerc – unul din simbolurile
soarelui. Pe mormântul lui Kennedy se află un alt simbol al soarelui: torţa în interiorul unui cerc.
La mormântul Dianei a fost de asemenea instalată, ceva mai târziu, o torţă aprinsă. Mohamed Al
Fayed a anunţat la rândul lui că doreşte să instaleze o „flacără eternă” pe magazinul Harrods,
pentru a marca prima aniversare a morţii lui Dodi şi a Dianei, în august 1998.
Insulele fac şi ele parte integrantă din legendele legate de zeiţa Diana, despre care se spune că s-
ar fi născut pe insula Delos, în Marea Egee. Insula este cunoscută şi sub numele de Insula Morţii
(datorită lui Hecate, aspectul negativ al energiei feminine a Dianei şi patroana „artelor
infernale”). Un alt nume al Dianei este Brito-Martis, zeiţa Cretei, o insulă colonizată de

346
fenicieni, care au creat aici civilizaţia minoică. Brito-Martis era de fapt o zeiţă feniciană, potrivit
legendelor greceşti şi romane. Era „fiica” divină a lui Phoinix, regele Feniciei, şi umbla
înarmată, la fel ca Diana, cu arme de vânătoare. Legenda spune că Brito-Martis (Diana) a navigat
din Fenicia până la Argos, în sudul Greciei, iar apoi a ajuns pe Creta, unde a fost urmărită de
admiratorul ei nedorit, Minos. A scăpat de acesta fugind pe mare şi a ajuns la Aegina, o insulă
din Marea Egee unde se află un templu al Artemisei sau Dianei. Insulele apar în toate legendele
legate de Diana. Contele Spencer a aşezat mormântul Dianei printrecopacii de pe insulă, într-un
simbolism clasic, căci anticii credeau că zeiţa Diana trebuie adorată printre copaci, locul ei cel
mai sacru. În cartea sa, Creanga de aur, Sir James Frazer descrie ritul Dianei cunoscut sub
numele de Regele Pădurii practicat în zona lacului Nemi. Doamna Lacului face de asemenea
parte integrantă din simbolismul Frăţiei. Frazer afirmă că pe malul nordic al lacului Nemi, lângă
Aricia, se află mormântul sacru şi sanctuarul lui Diana Nemorensis, sau Diana a Pădurii, zeiţa
vânătorii. Lacul Nemi este cel mai celebru altar al Dianei. Aici, povesteşte Frazer, se afla un
copac în jurul căruia se învârtea un preot cu o sabie în mână. Un candidat la preoţie în cultul
Dianei nu putea să obţină statutul de preot decât dacă îl ucidea pe actualul preot, şi nu urma să-şi
păstreze acest statut decât până când avea să fie omorât de un nou candidat. Preotul purta titlul
de Rege al Pădurii. Un lung şir de astfel de preoţi-regi ai Dianei au avut parte de un sfârşit
violent. De aceea, zeiţa era asociată cu insulele şi cu lacurile, fiind adorată printre copaci. Iar
contele Spencer a aşezat mormântul Dianei printre copaci, pe o insulă aflată în mijlocul unui lac!
Avem apoi de-a face cu ciudata poveste a lebedelor negre. În luna iunie 1998, contele Spencer a
dat un interviu pentru BBC în care a povestit că ar fi avut un vis între accidentul de la Paris şi
funeraliile Dianei. În vis i s-a spus să aducă patru lebede negre pe lacul din jurul insulei. Când şi-
a chemat administratorul a doua zi dimineaţă ca să-l întrebe unde ar putea găsi patru lebede
negre, acesta i-ar fi ripostat: „Deci aţi auzit!” „Ce să aud?” l-a întrebat Spencer. „Tocmai ni s-au
oferit patru lebede negre”. Poate că istoria este adevărată, dar după părerea mea este doar o
poveste de adormit copiii. Lebedele negre au o simbolistică ocultă profundă, fiind folosite în
ritualuri. Erau simbolul satanistei de sinistră amintire Caterina de Medici, o încarnare anterioară
a reginei-mamă, din câte afirmă Arizona Wilder. Lebăda neagră apare în baletul Lacul lebedelor
de Ceaikovski, ca simbol al energiei feminine negative, unde ucide lebăda albă, simbolul
energiei feminine pozitive. Altfel spus, Hecate o ucide pe Diana. Ce simbolism mai bun poţi crea
decât să aduci câteva lebede negre pe lacul de la Althorp? Sclavilor creaţi prin Proiectul
Monarch care se revoltă li se spune că vor fi „transformaţi în lebede”, iar Diana s-a revoltat
împotriva Windsor-ilor. Chiar şi numărul lebedelor are un anumit rost. Programul Monarch
include o expresie numită „Cele Patru Porţi ale Cerului”. Cifra ar putea simboliza şi cele patru
faze ale lunii. Contele Spencer a ridicat un „templu” al Dianei pe malul lacului de pe domeniul
Althorp. De altfel, numeroşi membri ai aristocraţiei britanice au temple şi locuri sacre consacrate
Dianei. Printre aceştia se numără familia Marlborough (la Blenheim Palace) şi familia Cavendish
sau ducii de Devonshire (la Chatsworth House). Ambele familii sunt înrudite cu Spencer-ii.
Diana a fost înmormântată într-un sicriu de plumb, acesta fiind metalul asociat în ritualurile
magice cu Saturn (nu este exclus ca de la acesta să provină numele de Satan). Culoarea asociată
cu Saturn şi cu satanismul este negrul. Însăşi moartea Dianei s-a produs la cumpăna dintre ziua
lui Saturn şi cea a soarelui (n.n. în limba engleză: satur(n)-day = sâmbătă şi sun-day = duminică).
Doctorul filozof Marsiho Ficino, care a trăit în Florenţa în secolul al XV-lea, obişnuia să creeze
talismane pentru protecţie, iar cel care corespundea lui Saturn era gravat pe plumb. Se spunea
despre el că îl protejează pe cel care îl poartă împotriva morţii prin asasinare şi prin complot,
precum şi că le protejează pe femei la naştere. În timpul funeraliilor, pe sicriul de plumb al
Dianei au fost aşezaţi crini, florile lui Lilith, o altă versiune a lui Hecate şi un simbol al liniilor
genealogice. Crinii au fost aleşi personal de Spencer, fratele Dianei. Crinul era floarea sacră a lui
Astarte, o altă divinitate asociată cu Diana. În creştinism, a fost folosit pentru a simboliza
impregnarea Fecioarei Maria. Se spune că Junona, „fecioara binecuvântată” care guverna luna
august, şi-a conceput fiul mântuitor, pe Marte, pe un crin magic. Crinul este unul din principalele
simboluri ale liniilor genealogice reptiliene. În anul 656, cel de-al zecelea Conciliu de la Toledo
a integrat oficial legendara concepţie a lui Marte de către Junona în festivalul creştin al Mamei

347
lui Dumnezeu, sau Ziua Fecioarei, afirmând că această zi comemora miraculoasa concepţie a lui
Iisus cu ajutorul unui crin. În Franţa, sărbătoarea era cunoscută sub numele de Notre Dame de
Mars. Simbolismul crinului asociat cu o zeiţă însărcinată care dă naştere unui zeu mântuitor (la
fel ca în cazul lui Isis şi Horus) este absolut fascinant dacă ţinem cont de faptul că prinţesa Diana
era însărcinată atunci când a fost asasinată şi de legăturile pe care le putem face cu legenda lui
Osiris, Isis şi Horus.
Nu se ştie nici măcar dacă Diana este cu adevărat înmormântată pe insulă. În vara anului 1998,
revista Star din Statele Unite a citat o „sursă importantă” de la Buckingham Palace, potrivit
căreia Diana a fost arsă în secret într-un crematoriu, iar ziarul Los Angeles Times a afirmat că
oamenii din satul Great Brington nu cred că prinţesa este înmormântată pe insulă. Eu ştiu că
aceste informaţii sunt adevărate, din propriile mele surse. O martoră citată de LA Times
povesteşte că în noaptea în care sicriul Dianei a fost adus la Althorp pentru înmormântare, satul a
fost „invadat” de forţe militare, de poliţie şi de unităţi ale forţelor speciale, care i-au silit pe
săteni să nu iasă din case. Femeia a declarat că în noaptea aceea, crematoriul local a lucrat până
târziu. Betty Andrews, fosta bucătăreasă şi îngrijitoare de la Althorp, este citată la rândul ei de
revista Star: „Sătenii au sentimentul ciudat că nu li se spune întregul adevăr”.
În timp ce făceam cercetări pentru această carte, am cunoscut-o pe Christine Fitzgerald, o
vindecătoare foarte talentată, care a fost prietena apropiată şi confidenta Dianei timp de nouă ani.
Christine înţelegea aspectele ezoterice, aşa că Diana i-a putut povesti lucruri pe care nu
îndrăznea să le spună nimănui altcuiva, legate de adevărata natură a istoriei genetice a familiei
regale şi despre controlul reptilian. Poreclele pe care le acorda Windsor-ilor erau: „şopârlele” şi
„reptilele”, şi obişnuia să spună deseori, cu toată seriozitatea, că „nu sunt oameni”. Există un
motiv foarte serios pentru care Diana i-a descris în acest fel pe Windsor-i. În timp ce era de-
programată, Arizona Wilder şi-a amintit cu claritate de un ritual la care a participat la Clarence
House, reşedinţa reginei-mamă de lângă Buckingham Palace, în care Dianei i s-a arătat cine sunt
de fapt Windsor-ii. Ritualul a avut loc în primele şapte zile ale lunii iulie 1981, cu puţin timp
înainte ca Diana şi Charles să se căsătorească (pe data de 29 a aceleiaşi luni). Potrivit tradiţiei
ezoterice, aceste şapte zile încheie Ciclul Stejarului, ritualul fiind numit Trezirea Miresei. La el
participă toate femeile din cele 13 linii genealogice care urmează să ocupe poziţii publice înalte,
măritându-se cu reptilieni şi producând astfel noi generaţii de conducători. Arizona afirmă că
regina-mamă, regina, prinţul Philip, Lady Fermoy, Contele Spencer (tatăl Dianei), prinţul
Charles şi Camilla Parker-Bowles erau prezenţi în cameră atunci când a fost adusă Diana.
Aceasta purta o rochie albă şi se afla sub influenţa unui drog administrat de Lady Fermoy. Dianei
i s-a spus că trebuie să considere uniunea cu Charles ca o simplă modalitate de a concepe
moştenitori, şi nimic mai mult. Adevărata consoartă a prinţului era Camilla Parker-Bowles, nu
ea. Arizona mai povesteşte că prinţul Philip şi regina-mamă şi-au schimbat formele în reptile,
arătându-i astfel Dianei cine erau în realitate. „Diana a fost îngrozită, dar a păstrat tăcerea”.
Prinţesa a fost avertizată că dacă va revela vreodată adevărul despre ei, va fi ucisă (vă mai
amintiţi de cel care a primit un telefon de la Diana în luna martie, cu puţin înainte de moartea
acesteia, şi căruia i-a cerut sfatul în legătură cu revelarea anumitor informaţii despre familia
regală care „ar cutremura lumea”? În timpul ritualului, regina-mamă i-a spus Dianei că orice va
spune vreodată va fi ascultat şi orice va face va fi supravegheat. Aceasta este una din tehnicile
clasice de inoculare a ideii că „Nu ai unde să fugi” care li se aplică tuturor sclavilor controlaţi
mental. În aceste condiţii, mai poate crede cineva că Diana ar fi putut intra sub influenţa lui
Mohamed Al Fayed dacă acesta nu se află la rândul lui sub controlul familiei regale? Ritualul a
implicat de
asemenea folosirea unui penis de aur (simbol al lui Osiris) pentru „deschiderea pântecului”
Dianei. Arizona afirmă că acesta avea o formă reptiliană şi avea ţepi meniţi să provoace răni
superficiale la nivelul vaginului, producând astfel o hemoragie. După acest ritual, Dianei i s-a
spus că nu i se va mai face vreodată „onoarea” de a fi lăsată să participe la ritualurile lor şi că nu
trebuie să pună niciodată întrebări despre acestea. Vi se mai pare greu de crezut că a suferit de
bulimie şi de tulburări emoţionale grave după ce s-a măritat cu prinţul Charles?

348
Diana i-a spus Christinei Fitzgerald că adevărata putere din spatele familiei Windsor era deţinută
de regina-mamă, alături de prinţul Philip (chiar şi acesta fiind un subordonat al reginei-mamă).
Regina-mamă are legături cu o listă interminabilă de grupuri şi societăţi secrete ale Frăţiei,
conducând Templul Interior, o societate secretă a super-elitei din profesia juridică, cu sediul la
Temple Bar din Londra (fostul sediu al templierilor). Cele care au manipulat-o pe Diana, făcând-
o să accepte căsătoria cu prinţul Charles, au fost regina-mamă şi prietena apropiată a acesteia,
Lady Ruth Fermoy, bunica Dianei. În săptămânile de dinaintea nunţii, Dianei i s-a oferit găzduire
în apartamentele reginei-mamă de la Clarence House, pe care nu le-a părăsit decât după ce s-a
măritat cu Charles la catedrala St Paul. „Diana obişnuia să-mi spună că regina-mamă este foarte
rea, povesteşte Christine Fitzgerald. A folosit chiar acest cuvânt: rea. Mi-a spus că o ura de
moarte şi că regina-mamă o ura la rândul ei”. Celor mai mulţi dintre britanici li se va părea foarte
greu de crezut acest lucru, căci propaganda oficială a transformat-o pe regina-mamă într-o
bunicuţă a naţiunii, bună, delicată şi blândă. Realitatea este însă cu totul alta. Nu voi obosi
niciodată să repet acest lucru. În timpul perioadei pe care a petrecut-o la Clarence House, înainte
de nuntă, Dianei i s-au administrat medicamente anti-depresive precum Valium, pentru a fi
tratată de bulimie. „Au drogat-o de la bun început, afirmă Christine Fitzgerald. Sunt absolut
convinsă de acest lucru”. Christine a avut numeroase conversaţii cu Diana, care şi-a deschis
inima în faţa ei după viaţa de coşmar pe care a trăit-o alături de Windsor-i. Munca de medium a
Christinei i-a permis acesteia şi accesul la alte surse care cunoşteau familia Windsor din interior.
Aceasta este prima ocazie în care Christine a acceptat să vorbească public despre experienţa ei
alături de Diana şi despre agenda reptiliană. Iată ce mi-a spus:

„Regina-mamă este o mare vrăjitoare. În primul rând, este mult mai bătrână decât
cred oamenii. Ca să fim sinceri, nimeni din familia regală nu a murit de foarte mult
timp. Tot ce fac ei este să se metamorfozeze. Este un fel de clonare, dar după un
altfel de procedeu. Ei au capacitatea de a-şi construi un corp pornind de la o bucăţică
foarte mică. Sunt şopârle cu sânge rece, deci pot face lucruri inaccesibile pentru
oameni. Diferitele corpuri pe care şi le asumă sunt simple vibraţii electrice, iar ei cunosc
secretul microcurenţilor (sau frecvenţelor radio) care creează un corp. Acestea sunt
energiile cu care lucrez eu atunci când fac vindecări. Reptilienii cunosc vibraţia vieţii,
dar fiind reptile cu sânge rece, nu doresc să facă din pământ un loc al armoniei perfecte
sau să vindece planeta de răul făcut până în prezent, deşi le-ar sta în putinţă acest
lucru. De milioane de ani, pământul a fost atacat de extratereştri din rase diferite. A
fost ca un teren de fotbal pentru aceştia, ca un fel de staţie inter-galactică. Aceşti
extratereştri au o cunoaştere ştiinţifică foarte avansată, putându-se descurca în orice
mediu, inclusiv într-un mediu cu gaze toxice. Aterizează tot timpul pe pământ, venind
din spaţiul cosmic sau din măruntaiele pământului. Iniţial arătau ca nişte reptilieni, dar la
ora actuală au capacitatea de a arăta la fel ca noi, manipulând vibraţiile electrice de care
vorbeam mai devreme. Se pot manifesta oricum doresc. Din cauza lor, oamenii nu mai
au de mult acces la adevărata cunoaştere, care a fost distorsionată şi le-a fost
prezentată pe dos. Regina-mamă este „liderul suprem” în această parte a Europei, şi
au oameni ca ea pe toate continentele. Marea majoritate a oamenilor nu au nici o idee
despre existenţa reptilienilor. Ei se tem şi îi ascultă pe aceşti oameni, pentru că s unt
atât de puternici.

Balmoral-ul este un loc cu o vibraţie foarte negativă. Dacă s-ar face săpături în acest
loc, s-ar descoperi fosile de reptile, atât de veche este istoria lor. Oameni ca regina-
mamă sau regina Victoria nu trebuie priviţi ca fiind diferiţi, ci aceiaşi oameni în haine
diferite. Când corpul moare, energia vitală se mută rapid într-un alt corp. Sunt un fel
de vampiri; de fapt, sunt mai răi decât vampirii, căci nu atacă pe nimeni pentru a-i
suge sângele, ci se hrănesc cu vibraţia fricii. Au chiar capacitatea de a transforma
această vibraţie în ceva tangibil. Secretul pe care îl stăpânesc este controlul energiei.
Cu ajutorul acestuia, ei pot manifesta orice doresc. Tehnica este întrucâtva
asemănătoare cu cea a hologramelor. În ultimă instanţă, noi suntem o sumă de
minerale şi de molecule de apă aflate în vibraţie. Realitatea pe care o vedem este
iluzorie. Ei cunosc acest secret. Chiar dacă monarhia britanică ar cădea, acest lucru

349
 nu ar însemna sfârşitul acestor oameni, căci ei se vor manifesta într-o altă formă.
Până în prezent, reptilele nu au fost învinse niciodată. Motivul pentru care sunt atât
de agresive la ora actuală este că pământul trece printr-o transformare profundă, iar
oamenilor le revine puterea mentală. Este o perioadă teribilă pentru reptilieni, dar ea
nu-i va anihila cu totul. Vor mai trece secole până când totul se va sfârşi. Până atunci,
reptilienii vor trebui să se mulţumească cu mai puţin, iar oamenii vor primi în sfârşit ceva
mai mult. De fapt, reptilienii nu sunt decât nişte animale penibile, în timp ce oamenii se
îndreaptă cu paşi repezi către lumină. În acest război subtil, reptilienii sunt
predestinaţi să piardă. Nu-mi pot permite să vorbesc deschis despre aceste lucruri,
căci mi-ar spune imediat: ‚Christine, pune-ţi o robă albă, îmbrac-o pe dos şi haide
cu noi’. Pe de altă parte, doresc ca această poveste sinistră să se termine odată”.

Am rămas uimit să aud pe altcineva povestind despre aceste subiecte, ştiind că sunt adevărate din
propriile mele cercetări. Când mi-a relatat aceste lucruri, Christine nu ştia nimic despre
cercetările mele referitoare la reptilieni. Graţie contactelor ei din interior şi cunoştinţelor pe care
le are despre reptilieni, Christine este unul din puţinii oameni care cunosc marele secret: că
reptilele dintr-o altă dimensiune controlează lumea în care trăim, operând prin trupuri fizice cu
aparenţă umană. Una din cele mai importante linii genealogice reptiliene este cea a Windsor-ilor.
Christine mi-a spus că ştie şi despre ritualurile satanice pe care le practică aceşti reptilieni,
despre riturile lor sexuale şi despre practica larg răspândită a sacrificării copiilor. A adăugat că
ceea ce îşi doresc aceşti oameni este esenţa pură a copiilor de vârstă pre-puberă. „Dacă vei privi
locurile în care sunt construite castelele lor şi dacă te gândeşti la toţi copiii străzii din ţările lumii
a treia, vei înţelege ce se întâmplă. La ora actuală, au ajuns să răpească în masă aceşti copii. Mi-a
mai spus că reptilele doresc esenţa vieţii copiilor pentru că nu pot să se manifeste în lumea
noastră fără această energie pură. „Esenţa contaminată a adulţilor nu valorează nimic în ochii lor.
Toate ritualurile, cuţitele, sodomia, etc., sunt menite să extragă energia sufletului acestor copii”.
Christine mi-a descris inclusiv ritualurile sexuale şi orgiile practicate de Windsor-i. Cuvântul
„orgie” provine din grecescul orgia, care înseamnă „adorare secretă”, fiind asociat cu riturile
sexuale ale vechilor religii ale misterelor. Christine a adăugat:

„Există un cerc select care obişnuieşte să ia parte la orgiile organizate la Palatul

Buckingham. Mi-a confirmat acest lucru chiar unul dintre participanţi. La ritualuri nu
iau parte decât cupluri. La un moment dat, luminile se sting, după care începe orgia.
Ştiai că majordomul sună clopoţelul exact la ora 6:00 dimineaţa, pentru ca toată lumea
să se ducă la culcare? Aceşti oameni sunt foarte ciudaţi, dragule, crede-mă, foarte
ciudaţi. Nici nu-ţi poţi imagina cât de ciudaţi sunt. Diana obişnuia să-mi spună că dacă
oamenii ar şti cum arată în realitate, nimeni nu i-ar mai dori în preajmă, dar eu ştiam
foarte bine acest lucru. Numai auzind despre orgiile care se petreceau la palat, faţa mi
s-a lungit de-un cot. Gândul că aceşti oameni aparent atât de serioşi se ocupă cu
semenea prostii mă făcea să mă cutremur. Sexul joacă un rol hotărâtor în
ritualurile lor, căci el trezeşte energia kundalini, care reprezintă principalul nostru
generator de putere. La ora actuală orgiile au încetat, căci unul din membri a murit,
aşa că au rămas în număr impar şi nu doresc să îl înlocuiască pe cel dispărut cu
altcineva. La ei, totul are o semnificaţie rituală: toate acele însemne heraldice, toată
pompa şi toate ceremoniile lor. Energia negativă atrage întotdeauna aceeaşi energie
negativă”.

Multe femei aflate pe lista de aşteptare a Însoţitoarelor Reginei i-au povestit Christinei despre
afacerile necurate ale prinţului Philip. „Familia regală îşi procură foarte mulţi copii negri din
ţările lumii a treia”. În cartea ei, Mulţumesc pentru amintiri, fosta sclavă controlată mental Brice
Taylor povesteşte cum a fost forţată să facă sex cu prinţii Philip şi Charles. Nu degeaba a afirmat
fostul ofiţer al serviciilor secrete britanice Peter Wright în controversata sa carte Spycatcher că:
„Palatul regal a ascuns secole la rând scandalurile petrecute aici”. Christine mi-a spus că o altă
carte controversată, Familia regală, scrisă de autoarea americană Kitty Kelly, este adevărată,
„deşi Kelly a avut amabilitatea să lase foarte multe lucruri pe care le ştia pe dinafară”. Mi-a
povestit şi despre alţi membri ai clanului regal, inclusiv despre unchiul lui Philip, Lord
350
Mountbatten, un alt satanist notoriu. „Lordul Mountbatten a fost şi el un mare mahăr. El a fost
cel care i-a luat minţile lui Charles, atrăgându-l pe o cale greşită”. Aşadar, aceasta este familia
care a atras o fată nevinovată de 19 ani, folosind-o ca pe o „iapă de prăsilă”, ca să folosim chiar
cuvintele Dianei, pentru a produce moştenitori ai clanului Windsor cu gene ale clanului Spencer.
Lucrurile sunt însă departe de a se opri aici.
Cu numai câteva săptămâni înainte de a trimite la tipar această carte şi respectiv cu câteva luni
după ce am primit informaţiile de mai sus de la Christine, am fost contactat de un prieten din
Statele Unite care tocmai de-programa o sclavă de nivel foarte înalt în ierarhia Proiectului
Monarch. Acesta mi-a spus că după părerea lui, femeia ocupă rangul suprem în ierarhia satanică
din Statele Unite, fiind una din cele trei Zeiţe-Mamă din lume. Este vorba de Arizona Wilder, pe
numele ei adevărat Jennifer Greene. La vremea aceea, prietenul meu şi Arizona nu ştiau nimic
din ce mi-a povestit Christine Fitzgerald. Arizona a fost programată şi antrenată din copilărie
pentru a deveni o Zeiţă-Mamă şi pentru a conduce ritualuri satanice pe nivelele cele mai înalte
ale Frăţiei din întreaga lume. Ea i-a descris prietenului meu interiorul multor clădiri secrete şi
subterane pe care le-a văzut personal. Toate descrierile ei s-au dovedit absolut corecte. Amicul
meu i-a verificat relatările cu ajutorul altor persoane de contact, iar informaţiile au fost din nou
confirmate. Cele spuse de Arizona prietenului meu, iar mai târziu mie personal (lucruri
înregistrate pe bandă audio şi video), confirmă informaţiile altor sclavi şi cele furnizate de
Christine Fitzgerald despre Windsor-i şi despre adevărata lor natură. Arizona ne-a povestit că a
oficiat ritualuri satanice la Glamis Castle din Tayside, Scoţia, reşedinţa în care a copilărit regina-
mamă, care deţine şi astăzi această proprietate, şi la Balmoral, reşedinţa scoţiană a reginei. Ne-a
explicat că obsesia Frăţiei pentru Scoţia are legătură cu numeroasele intrări subterane care există
aici şi care fac legătura cu interiorul pământului, locul în care trăiesc majoritatea reptilienilor.
Castelul Glamis este construit pe locul unei foste loji de vânătoare a familiei regale din secolul
XI, clădirea actuală datând din anul 1687. Castelul este menţionat inclusiv în Macbeth, opera lui
„Shakespeare”. Arizona ne-a mai spus că regina, prinţul Philip, prinţul Charles şi prinţesa Anne
sunt întotdeauna prezenţi la aceste ritualuri, la fel ca şi iubita lui Charles, Camilla Parker Bowles.
Lucrurile încep să prindă contur, nu-i aşa?
Arizona ne-a mai spus că în timpul ritualurilor sacrificiale, regina poartă un ceas din aur încrustat
cu rubine şi onix negru. La fel ca şi Charles, ea are propriile ei pocale rituale, încrustate cu pietre
preţioase, care atestă rangul lor înalt în rândul ierarhiei Iluminaţilor. Zeiţa-Mamă afirmă că
regina face comentarii sarcastice la adresa iniţiaţilor de rang inferior, dar se teme de omul cu
numele de cod „Pindar” (marchizul de Libeaux), aflat mai presus decât ea în ierarhia satanică.
Această informaţie se suprapune cu o mărturisire pe care mi-a făcut-o o altă sclavă mentală
recuperată, care mi-a spus că a asistat la o scenă în care regina a fost bătută fizic de cineva mai
înalt decât ea în rang. Din descrierile făcute, Pindar seamănă la înfăţişare cu prinţul Charles, iar
Arizona susţine că el este adevăratul tată al prinţului. Majoritatea victimelor sacrificiale folosite
în ritualurile de la Castelul Glamis sunt copii cu vârste mai mici de cinci ani. Ceremoniile rituale
sunt păzite de membrii Gărzii Negre Scoţiene. Arizona ne-a confirmat de asemenea că Lordul
Mountbatten a fost un pedofil şi că Windsor-ii sunt reptilieni cu formă umană. Interviul pe care
mi l-a acordat a fost înregistrat pe bandă video şi audio, la fel ca şi cele pe care i le-am luat
Christinei Fitzgerald. Interviul cu Arizona este disponibil pe piaţă, putând fi procurat conform
indicaţiilor de la sfârşitul acestei cărţi. Repet ce am spus mai devreme: atunci când i-am luat
interviul, această Zeiţă-Mamă nu ştia nimic despre comentariile Christinei Fitzgerald, dar
informaţiile lor s-au suprapus aproape identic. Arizona afirmă că Diana ştia cu siguranţă că
Windsor-ii sunt reptilieni care îşi schimbă forma, lucru confirmat de Christine Fitzgerald. Se
pare că i-a văzut schimbându-şi forma în timpul somnului. Iată un scurt rezumat al câtorva
informaţii oferite de Arizona despre familia regală:

 Regina-mamă: „Este rece, rece, rece, o persoană foarte neplăcută. Nimeni nu

are încredere în ea. Numele unuia dintre altare (programe de control al minţii)
este dat după numele ei. Este numită Regina Neagră. Am văzut-o personal
sacrificând oameni. Îmi amintesc o scenă în care a implantat un cuţit în rectul

351
 unei persoane, într-o noapte în care au fost sacrificaţi doi băieţi. Unul era în
vârstă de 13 ani, iar celălalt de 18 ani. Deşi pare o bătrânică fragilă, este departe
de aşa ceva. Când îşi schimbă forma, se schimbă într-o reptilă foarte înaltă şi
puternică. Unii dintre ei sunt atât de puternici încât pot sfâşia o inimă. Atunci
când îşi schimbă forma, toţi cresc cu cel puţin un metru în înălţime”. [exact ce a
afirmat doamna care l-a văzut pe Edward Heath schimbându-şi forma]

 Regina: „Am văzut-o sacrificând oameni, mâncând din trupul lor şi bându-le
sângele. Odată, a devenit atât de excitată de mirosul sângelui încât nu a mai
tăiat gâtul victimei de la stânga la dreapta, conform ritualului obişnuit, ci a
înnebunit pur şi simplu, înjunghind-o de nenumărate ori cu pumnalul, după ce şi-
a schimbat forma într-o reptilă. Când îşi schimbă forma, devine o reptilă cu faţa
lungă, aproape ca un cioc, de culoare albă. Regina-mamă arată în esenţă la fel,
dar există câteva diferenţe. [Această descriere corespunde multor ilustraţii ale
zeilor şi „zeilor-păsări” din Egiptul antic şi nu numai]. Ea are nişte proeminenţe pe
frunte, iar ochii ei sunt de o răutate înspăimântătoare. Este extrem de agresivă”.

 Prinţul Charles: „L-am văzut schimbându-şi forma într-un reptilian şi făcând

aceleaşi lucruri ca şi regina. L-am văzut sacrificând copii. Există o mare rivalitate
între ei legată de părţile corpului pe care le vor mânca şi de cel care are dreptul
să absoarbă ultima respiraţie a victimei, furându-i astfel sufletul. Ştiu sigur că
Andrew obişnuieşte să participe de asemenea la ritualuri, la fel ca şi prinţul Philip
şi sora lui Charles [Anne], dar nu au participat pe vremea când eram eu acolo.
Când Andrew îşi schimbă forma, arată mai mult ca o şopârlă decât ca un om.
Între toţi reptilienii, cei mai răi sunt cei din familia regală, cărora le place să ucidă,
să facă sacrificii umane şi să mănânce carnea victimelor lor. Nu le pasă dacă
sunt văzuţi la aceste ritualuri, ba chiar le place să arate cine sunt în realitate. La
urma urmei, cine poate povesti asemenea lucruri fără să fie crezut nebun? Ei ştiu
că acesta este dreptul lor prin naştere şi se bucură la nebunie de el”.

Date fiind dovezile prezentate în acest capitol despre contextul în care a fost ucisă Diana, nu am
fost deloc surprins să o aud pe Zeiţa-Mamă povestind următoarele despre Mohamed Al Fayed:

„L-am văzut pe Mohamed Al Fayed la un ritual la castelul Mamei Întunericului din

Belgia, prin anii 80. Regina şi regina-mamă erau de asemenea prezente. Regina- mamă
vorbea cu el, iar el privea în jur ca şi cum nu i-ar fi venit să îşi creadă ochilor. Era
noaptea de 24 decembrie, în care se sărbătoreşte plecarea fostului rege şi naşterea
noului rege. Nu l-au lăsat să participe la ritual, aşa că nu a văzut partea cea mai
rea a acestuia. I s-a permis doar un fel de prezentare generală. Probabil că a asistat totuşi
la naşterea unui copil, prezentat ca noul rege, şi la sacrificarea unui bătrân. La ritual luau
parte regina-mamă, regina, Pindar, cei din familia Rothschild, mulţi oameni pe care nu-i
cunosc şi un tip pe nume Tony Blair. Se pare că acesta era pregătit pentru o poziţie înaltă
în societate. Nimeni nu poate fi numit în astfel de poziţii dacă nu cunoaşte realitatea şi
supremaţia acestor Illuminati, inclusiv faptul că
reptilienii sunt cei care conduc lumea. Atitudinea lui Tony Blair era a unui om care se
simţea în largul lui. Tatăl lui Dodi Al Fayed părea foarte tulburat, dar nu şi Tony Blair.
Îmi amintesc că la un moment dat acesta vorbea cu membrii familiei regale despre
ceva. I-am văzut de asemenea pe Blair, pe Al Fayed şi pe membrii familiei regale
inclusiv la ritualurile ţinute la Balmoral”.

Pentru cel care înţelege tot acest context, motivaţiile şi felul în care a fost asasinată Diana devin
limpezi ca apa de izvor. Toţi aceşti oameni sunt implicaţi până în vârful unghiilor. Uciderea
Dianei a fost planificată de foarte multă vreme, posibil încă de la naşterea ei, iar torţa aprinsă a
fost plasată deasupra tunelului Pont de l’Alma încă din anii 80, cam în perioada în care
Mohamed Al Fayed s-a aflat în castelul Mamei Întunericului din Belgia, împreună cu Tony Blair
352
şi cu familia regală. Arizona mi-a spus că Diana era produsul unui program pentru crearea unei
personalităţi multiple, care a început pe vremea când avea doar cinci ani. A adăugat că prinţesa
era însărcinată în luna a treia atunci când a murit. Este posibil să nu-şi fi dat seama de acest
lucru, căci Frăţia dispune de tehnici care le permit femeilor să îşi continue menstruaţia încă timp
de câteva luni, înainte de a le fi confirmată oficial sarcina. Arizona mi-a povestit că atunci când a
fost inseminată ea însăşi în mod artificial, în timp ce se afla într-o stare de control mental, cu
sperma lui Pindar, a continuat să aibă ciclu timp de trei luni înainte ca un doctor să-i spună că
este însărcinată. Nu este exclus, a sugerat ea, ca însuşi copilul Dianei să fi fost copilul lui Pindar,
şi nu al lui Dodi Al Fayed. „Uciderea unei femei însărcinate reprezintă un sacrificiu extrem de
puternic”. Dacă este adevărat că Diana a fost produsul unui program de control al minţii, aşa
cum putem bănui, cei care au complotat să o ucidă au avut posibilitatea să asigure toate detaliile,
pentru a-şi îndeplini ritualul la perfecţie. Diana ar fi putut fi silită să accepte la timp invitaţia lui
Dodi Al Fayed, să se îndrăgostească de acesta, să se ducă cu el la Paris, şi aşa mai departe. La fel
ca şi Arizona, ar fi putut fi inseminată artificial, fără să-şi aducă aminte de acest lucru. Arizona
afirmă că ştie din sursă sigură că Diana a fost inseminată cu sperma lui Pindar atunci când l-a
conceput pe William, copilul blond cu ochi albaştri născut în ziua solstiţiului de vară. Ea susţine
că nu are nici o îndoială că Diana avea o personalitate multiplă:

„Felul în care îşi dădea peste cap ochii şi alte gesturi sunt specifice multiplilor. Uneori
era foarte timidă, după care îşi dădea drumul şi devenea extrem de sociabilă. Acestea
sunt altare [programe] diferite care ies la suprafaţa mentalului conştient. Mai există
şi dovada oscilaţiilor ei în greutate. Bulimia şi tăieturile personale sunt semne clare ale
personalităţii multiple. După părerea mea, nu pot exista îndoieli în privinţa faptului că
Diana suferea de acest sindrom. Cei care prezintă asemenea simptoame nu le anunţă
lumii în gura mare. Dimpotrivă, îşi petrec întreaga viaţă încercând să le ascundă”.

O altă sclavă controlată mental şi supusă unui program de recuperare, Brice Taylor, confirmă
faptul că Diana suferea de sindromul personalităţii multiple în cartea ei, Mulţumesc pentru
amintiri. Ea afirmă acelaşi lucru şi despre prinţii William şi Harry. Înclin să cred că şi Dodi
suferea de acelaşi sindrom. În aceste condiţii, „îndrăgostirea” Dianei de el devenea o simplă
joacă de copii. Simbolismul legat de Osiris, Isis şi Horus, din noaptea în care s-a produs crima, a
fost de asemenea confirmat de Arizona. „Diana o reprezenta pe Isis, Dodi Al Fayed pe Osiris, iar
copilul pe Horus. Nu cred că simbolul se referea în primul rând la naşterea unui copil, cât la
naşterea unei ere – Era lui Horus, care va începe în anul 2000. Asta înseamnă Noua Ordine
Mondială – Era lui Horus, copilul teribil”. Arizona a adăugat că fătul trebuie să fi fost împărţit
între diferiţi lideri de rang înalt ai Iluminaţilor/Frăţiei şi consumat în timpul unui ritual. Din
experienţa ei îndelungată legată de ritualuri, este sigură că şi anumite părţi din trupul Dianei au
fost consumate. Revine astfel întrebarea dacă trupul ei se află într-adevăr îngropat în insula de pe
domeniul Althorp, ca să nu mai vorbim de vizita pe care au făcut-o la Balmoral Tony Blair şi
membrii familiei regale imediat după moartea Dianei. Un alt aspect important pentru ritualurile
Frăţiei se referă la părul blond şi la ochii albaştri ai Dianei. Aceleaşi trăsături fizionomice le au şi
Cathy O’Brien şi Arizona, deşi aceasta din urmă şi-a vopsit recent părul care să elimine acest
blestem. Din câte mi-a spus, chiar şi atunci când Elita sacrifică pisici, acestea sunt alese cu blana
galbenă şi ochii albaştri. Se pare că există un aspect vital pentru reptilieni în legătură cu această
structură genetică, acesta fiind unicul sânge de care au nevoie pentru a putea supravieţui în
această dimensiune. „Până la venirea extratereştrilor, pe această planetă nu au existat oameni cu
ochii albaştri”, mi-a spus Arizona.
În anul 1989, Diana i-a spus CHristinei Fitzgerald că membrii familiei regale intenţionează să o
ucidă. „La vremea aceea, mi s-a părut neverosimil, povesteşte Christine, căci tocmai născuse
băieţii, care erau mici şi aveau nevoie de o mamă”. Au existat însă numeroase indicii care atestau
că Diana se afla în pericol, fiind vânată de Windsor-i şi de Frăţie în general. Pe la sfârşitul anilor
80, în timp ce căsnicia cu Charles nu mai însemna decât o faţadă de ochii opiniei publice, Diana
a avut o relaţie amoroasă cu detectivul ei particular, Barry Mannakee. În anul 1988, acesta a
murit într-un „accident” de motocicletă. La începutul anului 1990, în preajma izbucnirii
353
Războiului din Golf, Diana a avut o nouă relaţie amoroasă, cu căpitanul James Hewitt. Odată, ea
a apărut la centrul unde făcea Christine vindecări, părând complet răvăşită. Iată cum povesteşte
Christine incidentul:

„Plângea isteric, cu suspine. Am întrebat-o: ‚Ce s-a întâmplat?’ I-am dat un remediu
ca să se calmeze, am îmbrăţişat-o şi am mângâiat-o, după care am rugat-o să-mi
spună ce s-a întâmplat. ‚Nu-mi vine să cred! Nu-mi vine să cred! L-au omorât! L-au
omorât!’, a suspinat ea. ‚Pe cine au omorât?’ Mi-a povestit atunci de relaţia ei
anterioară cu Barry Mannakee, decapitat în urma unui accident de motocicletă. La
vremea respectivă, a crezut că a fost un simplu accident, dar acum a aflat direct din
gura şefului securităţii lui Charles că cei care l-au omorât au fost membrii familiei regale
şi că dacă nu se potoleşte cu Hewitt, acesta va împărtăşi aceeaşi soartă. A
adăugat chiar că nici ea nu este absolut indispensabilă”.

În mod oficial, Barry Mannakee a murit într-un „accident rutier”. Adevărul este că drumurile
publice devin extrem de periculoase dacă se întâmplă să nu fii simpatizat de familia regală.
Christine mi-a spus că Diana a fost foarte îndrăgostită de Mannakee şi că îi făcea vizite regulate
la mormânt. În ziua când acesta a fost ucis, Diana se afla în maşină cu prinţul Charles, în drum
spre aeroport, unde trebuiau să participe la Festivalul de Film de la Cannes. Când să coboare din
maşină, în faţa fotografilor care aşteptau, prinţul i-a spus în treacăt: „Apropo, am auzit de la
Unitatea de Protecţie că bietul Barry Mannakee a murit. Se pare că a suferit un accident de
motocicletă. Mare păcat, nu-i aşa?” Diana a izbucnit în lacrimi, dar Charles i-a spus sarcastic:
„Haide, dragă, să mergem, presa te aşteaptă”. Doresc să repet faptul că ameninţarea directă la
adresa Dianei şi confirmarea faptului că Mannakee a fost ucis au venit direct de la şeful
securităţii lui Charles. Crede cineva că acesta ar fi făcut astfel de afirmaţii fără aprobarea directă
a prinţului? Nici vorbă. În anul 1998, James Hewitt a declarat pentru documentarul independent
de televiziune Diana – secretele accidentului că şi el a fost avertizat să nu se mai vadă cu Diana,
dacă nu doreşte să suporte consecinţele. El spune:

„Primeam telefoane anonime, din care rezulta clar că ei ştiau care este situaţia.
Ameninţările pe care le primeam nu erau deloc voalate: îmi spuneau că nu este bine
pentru sănătatea mea să continui această relaţie”.

Alte avertismente le-a primit direct de la ofiţerii de poliţie care asigurau protecţia oficială a
Dianei, precum şi de la un membru al familiei regale, pe care nu a dorit să-l numească:

„Acesta [membrul familiei regale] mi-a spus că se ştie totul despre relaţia noastră.
Aceasta nu era tolerată, aşa că trebuia să îi punem capăt, dacă nu doream să suport
consecinţe dintre cele mai neplăcute”.

James Hewitt a fost citat şi de cotidianul londonez Times în legătură cu aceste ameninţări, iar
comentariile sale se suprapun perfect cu ceea ce i-a spus Diana Christinei Fitzgerald. Hewitt
afirmă că cel mai clar avertisment a fost cel în care i s-a spus că va suferi aceeaşi soartă ca şi
Barry Mannakee. Mai crede cineva că Windsor-ii şi reţelele lor nu au fost implicaţi în uciderea
prinţesei Diana, ştiind dinainte şi jucând un rol activ în luarea deciziei de a o asasina pe mama
prinţilor William şi Harry? Potrivit unor rapoarte din Statele Unite, Susan Barrantes, mama lui
Sarah „Fergie” Ferguson, le-a povestit prietenilor că este de părere că Diana a fost asasinată.
După numai câteva săptămâni a fost găsită decapitată într-un misterios accident de maşină
petrecut în Argentina, pe data de 19 septembrie 1998. Pe vremea când Diana încă mai trăia, poşta
sa confidenţială îi era înmânată Christinei Fitzgerald. Printre alte colete se numărau şi câteva
pachete primite de la un fost ofiţer de elită SAS, însărcinat cu siguranţa Dianei. „Jumătate din
MI6 a fost de partea Dianei, ştii?” mi-a spus Christine. Într-o zi, o clientă care avea legături cu
serviciile secrete a asistat la livrarea acestor pachete. Iată cum descrie Christine ceea ce a urmat:

354
 „Mi-a spus: ‚Sunt foarte îngrijorată pentru tine; nu ştii în ce te bagi. Diana este
nebună. Te va trage şi pe tine în prăpastie. În final vei fi omorâtă, la fel şi copiii tăi, şi
pisica, iar afacerea îţi va fi distrusă din temelii’. Nu-mi venea să cred. Avea o voce
plină de ură. Diana a venit a doua zi şi i-am dat poşta. I-am spus: ‚Ai grijă, căci nu toţi
cei care se înclină în faţa ta te iubesc’. I-am povestit ce s-a întâmplat şi s-a înroşit la
faţă de furie. Când Diana a murit, toată lumea a fost unanim de acord că a fost ucisă.
Numai acea clientă a rămas scandalizată de această sugestie. Am fost verificată de
MI6. Telefoanele mi-au fost ascultate, casa mi-a fost răscolită de sus până jos. Pe
scurt, casa regală m-a supravegheat în permanenţă pe vremea când eram prietena
Dianei”.

Christine şi apropiaţii ei nu au nici cea mai mică îndoială legată de ceea ce s-a întâmplat la Paris.
„A fost ucisă şi lăsată să moară pe marginea drumului. Cei responsabili de această crimă sunt
mai înalţi în grad decât elita armatei şi decât ‚veveriţele secrete’[serviciile secrete britanice]. În
”prostia lui jalnică”, Mohamed Al Fayed doreşte să facă parte din lumea reptiliană, pentru că “îi
place”. Christine crede că întreaga poveste de dragoste dintre Diana şi Dodi a fost o inginerie:

„Diana se îndrăgostea imediat, iar Dodi era un maestru al zâmbetului. Poveştile ei de

iubire se terminau întotdeauna prost, căci din cauza nenorocirilor prin care a trecut,
dorea întotdeauna să-i salveze pe alţii. De aceea, bărbaţii de care se simţea atrasă
erau schilozi din punct de vedere emoţional. La fel ca şi mine, avea şi ea puteri
vindecătoare. Majoritatea bărbaţilor care au ieşit cu Diana s-au folosit de ea. Cred că
acelaşi lucru l-a făcut şi Dodi. Probabil că avea nevoie de ea pentru a-şi gâdila egoul,
pentru contactele ei şi pentru familia din care provenea. Familia regală a ucis-o din
cauza energiei ei luminoase, mai ales după ce a rămas însărcinată. Nu cred nici o
clipă că a fost atât de grav rănită cum s-a spus. Dacă i s-ar verifica trupul, s-ar
constata că cicatricea lăsată de intervenţia chirurgicală a început în zona pubisului şi
a continuat până la gât. I-au scos chiar şi timusul, glanda prin care se realizează
comunicaţiile interstelare. Ştiu din surse sigure că era însărcinată şi că i s-a scos copilul
din pântec. Acesta a fost ciopârţit şi livrat la diferite adrese. La ora actuală oamenii lor de
ştiinţă pot clona copii pornind de la câteva celule. O parte din corpul ei a fost folosită
pentru ritualurile lor. Diana îşi punea întotdeauna oamenii să cureţe palatul Kensington
de microfoane, dar ei i-au pus microfoane lui Dodi, aşa că ştiau tot timpul ce se petrece.
Nu era prima oară când a crezut că este însărcinată. S-a întâmplat şi înainte, pe vremea
relaţiei cu Hewitt, dar atunci s-a înşelat”.

Christine Fitzgerald cunoştea viaţa Dianei în cele mai intime detalii. Ea a cunoscut-o pe prinţesă
aşa cum puţini oameni au reuşit. De aceea, nu putem trece cu vederea incredibilele ei revelaţii
legate de tratamentul la care au spus-o Windsor-ii de-a lungul anilor, ameninţările şefului
securităţii lui Charles, sacrificiile rituale şi confirmarea faptului că familia regală a fost
responsabilă pentru uciderea lui Barry Mannakee. Ar trebui iniţiată o campanie de presă care să
îi silească pe Windsor-i să răspundă la aceste întrebări, la fel ca şi Al Fayed, Trevor Rees-Jones,
contele Spencer, şi ceilalţi pe care i-am numit în această carte. Windsor-ii trebuie deposedaţi de
putere, dinastia lor regală trebuie detronată, iar crimele lor împotriva umanităţii trebuie expuse în
faţa opiniei publice. Toţi cei implicaţi alături de ei, politicieni, medici, agenţi ai serviciilor
secrete, trebuie expuşi la rândul lor. Familia regală, contele Spencer şi Tony Blair au dezminţit
public că Diana ar fi fost ucisă, făcând chiar apel la încetarea acestor zvonuri „de dragul
băieţilor”. Aceste întrebări nu trebuie însă ignorate, căci altfel vom asista cât de curând la un nou
asasinat al Frăţiei, în timp ce cei responsabili vor rămâne liberi. Contele Spencer a mers până
acolo încât a emis un comunicat al familiei, în februarie 1998, în care s-a întrebat retoric: „Cui
folosesc aceste speculaţii? Întreb pentru că este evident că ele fac foarte mult rău. Tot ce cerem
noi, familia ei, este ca memoria Dianei să fie respectată şi să se renunţe la speculaţiile
senzaţionale, ajutându-ne astfel să ne revenim după pierderea grea pe care am suferit-o”. Ce
poate crede cel care are acces la dovezile prezentate în acest capitol, în timp ce contele Spencer
şi Tony Blair declară sus şi tare că nu există dovezi ale unei conspiraţii? Dacă Diana ar fi fost
sora dumneavoastră, nu aţi fi făcut toate eforturile ca să aflaţi ce s-a întâmplat în realitate? Dacă
355
aţi fi prim ministru al unei ţări a cărei prinţesă atât de iubită de public a fost ucisă, nu aţi încerca
să stabiliţi care este adevărul? De ce nu fac aceşti oameni nimic? Relaţia Dianei cu fratele ei era
cel puţin dizarmonioasă, ca să nu spunem mai mult. De aceea, discursul ţinut de conte la
înmormântarea ei nu poate fi considerat decât ca un monument de ipocrizie, la fel ca şi
condamnarea în bloc a mas-mediei într-o afirmaţie pe care a făcut-o acasă la el, în Cape Town,
imediat după moartea sorii sale, şi care a alimentat convingerea că paparazzi-ii erau vinovaţi de
producerea accidentului. Iată cum îl descrie pe conte Christine Fitzgerald:

„Charles Spencer este un ticălos, un mare ticălos. Este un om demn de tot dispreţul.
Când Diana a trecut prin toată acea traumă legată de căsnicia ei cu Charles, el i-a
spus: ‚Te rog să nu vii la mine cu problemele tale. Îmi ajung ale mele’. Nu a fost nici
măcar de acord să-i cedeze una din casele sale. Altminteri, nu este deloc un om
puternic. Adulmecă în schimb situaţiile periculoase, capabile să confere putere, şi
este atras de ele. Pe domeniul său au loc acte de satanism. Diana ştia acest lucru”.

Diana era iubită de milioane de oameni (lucru vizibil mai ales după moartea ei), deşi aceştia nu
cunoşteau nici jumătate din tot ce a suferit ea din cauza Windsor-ilor. În multe privinţe, Diana a
semănat cu Marilyn Monroe, fiind folosită de establishment, iar apoi alungată şi ucisă. Marilyn a
avut o relaţie amoroasă cu preşedintele Kennedy, şi după toate aparenţele şi cu fratele acestuia,
Bobby, iar atunci când a devenit periculoasă, a fost ucisă, căci ştia prea multe. Printr-un alt
exemplu de sincronicitate remarcabilă, există numeroase coincidenţe între viaţa ei şi cea a
Dianei. Amândouă s-au născut pe data de întâi a lunii şi au murit la vârsta de 36 de ani, în luna
august. Amândouă s-au măritat pe data de 29 cu bărbaţi mai în vârstă cu 20 de ani decât ele. Lui
Marilyn i s-a spus „Regina Diamantelor”, iar Dianei „Regina Inimilor”. Amândouă au
reprezentat subiectul cântecului lui Elton John, Candle in the Wind, pe care acesta l-a cântat la
funeraliile Dianei. După ce Christine a vorbit cu mine, ameninţarea mai veche cu distrugerea
afacerii ei a fost pusă în practică. Peste noapte, telefonul ei a început să sune mult mai rar, iar
când am întâlnit-o din nou, avea într-o săptămână tot atâţi clienţi câţi avea înainte într-o zi. Acest
mister este greu de explicat, dat fiind că este una din cele mai talentate vindecătoare din centrul
Londrei. Desigur, este greu de explicat pentru cine nu cunoaşte povestea reală. Oricum, mi-a
spus că este hotărâtă să scoată adevărul la lumină, orice i-ar face autorităţile: „Nu doresc un
război, dar doresc ca această porcărie să se termine odată”. Privind retrospectiv la viaţa Dianei şi
la conversaţiile pe care le-au avut împreună, ea spune:

„Biata făptură! Trăia într-o casă în care nimănui nu-i păsa de ea şi acesta este un
lucru teribil pentru oricine. Locuia singură într-un cuib de vipere. Tot ce făceam eu
era să-i ridic moralul. După ce m-a cunoscut, obişnuia să mă viziteze frecvent. Am
lăsat-o să aştepte două săptămâni înainte să-i fac un control. S-a spus despre mine
că o tratam pentru crize de mânie, dar acest lucru este departe de adevăr. Tot ce
făceam era să o ascult şi să mă cutremur în faţa poveştilor ei. Nu am crezut însă nici
o clipă că o vor ucide. Nu-mi vine să cred că acest lucru este atât de evident, şi totuşi
nimeni nu doreşte să-l recunoască. Cabinetul meu este un templu al adevărului, un
loc în care lumea se simte în siguranţă şi oamenii îmi povestesc problemele lor. Eu
nu judec niciodată pe nimeni şi de aceea nu am vorbit până acum despre acest
subiect. Sărmana era foarte tulburată, iar dacă este să spunem adevărul, trebuie să-l
spunem până la capăt. Nu era nebună, dar a suferit foarte multe abuzuri fizice şi
psihice, încă de pe vremea când era mică. Atât tatăl, cât şi mama ei erau doi ticăloşi.

Familia regală a început să se teamă de ea, căci îndepărta opinia publică de ei. De
aceea, mult timp i-au recunoscut valoarea şi i-au furat energia prin acte de vampirism
psihic. Tot ce dorea sărmana era să se mărite şi să aibă copii, să trăiască viaţa pe
care nu a avut-o niciodată. Opinia publică ar fi acceptat-o oricum, căci aşa nevrotică
cum era, era o fiinţă de lumină, care manifesta iubire oriunde s-ar fi dus. În această
privinţă era uimitoare. Din păcate, nu ştia că are această putere şi simţea nevoia să
primească asigurări şi confirmarea propriei sale valori. Drama este că cei de la care
aştepta această confirmare nu erau oamenii cei mai potriviţi să i-o acorde. Când a
356
 încercat să se rupă de trecut, a ieşit în lume şi a început să facă lucruri normale. De
pildă, a făcut kung fu timp de cinci ani cu soţul meu. Dorea să fie o femeie normală,
să se poată plimba pe stradă, la fel ca oricare alt om. A fost într-adevăr o femeie
uimitoare”.

Diana a afirmat că nu-i vine să creadă cât de reci erau Windsor-ii, iar cea mai plastică dovadă a
acestui lucru i-a fost oferită opiniei publice în zilele de după moartea ei. Toţi membrii clanului s-
au retras la Balmoral, în Scoţia, în timp ce zeci de milioane de oameni o plângeau pe Diana, întro
explozie de durere fără precedent. Numai presiunea opiniei publice (prin intermediul mas-
mediei) a făcut-o pe regină să îi aducă Dianei un „tribut” public televizat, altminteri rece şi
neinspirat, cu o noapte înaintea înmormântării. Toţi cei care îi cunosc pe membrii familiei regale
îi descriu ca fiind „reci”. Acesta este profilul mental şi emoţional al Frăţiei şi al reţelelor sale.
Bill Cooper spunea că iniţiaţii pe care i-a cunoscut în timp ce lucra pentru serviciile secrete
navale ale SUA „nu aveau conştiinţă, nu ştiau ce înseamnă morala, regretele, sentimentele şi
emoţiile în general”. Acesta este exact profilul Windsor-ilor şi respectiv profilul reptilienilor din
regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni (conform descrierilor tuturor celor care s-au
întâlnit vreodată cu ei). Există o explicaţie a acestui lucru.
Oamenii de pe această planetă au fost înşelaţi de mii de ani. Li s-a falsificat istoria şi prezentul,
astfel încât nimeni nu mai ştie cine sunt cu adevărat şi care este adevărata natură a vieţii.
Umanitatea este minţită pe faţă în ceea ce priveşte agenda reală a celor care o conduc. Deloc
întâmplător, termenul de „înşelare/amăgire (n.n. hoodwink în original) este definit astfel de
istoricul dr. Albert MacKey, francmason de grad 33 şi cel mai important istoric al
francmasoneriei din secolul XIX, în lucrarea sa, Enciclopedia francmasoneriei: „Simbol al
secretului, tăcerii şi întunericului în care trebuie păstrate misterele artei noastre de privirile
nevrednice ale profanilor”.
Într-adevăr, rasa umană a fost amăgită.

357
 CAPITOLUL DOUĂZECI

Aruncarea vrăjii

Obsesia Frăţiei faţă de ritualuri şi simbolistică nu reprezintă un comportament atât de bizar pe cât
ar părea la prima vedere. Membrii ei nu fac altceva decât să vrăjească astfel mintea şi emoţiile
umane. Acest lucru se petrece de mii de ani şi este extrem de important să îl înţelegem dacă
dorim să scăpăm de controlul reptilienilor.
Tot ce există în creaţie înseamnă energie. Fiecare obiect şi fiecare fiinţă are o structură energetică
precisă, creată de gânduri şi de emoţii. Aceste structuri infinite ale aceleiaşi energii creează
forme infinite, la fel cum apa se poate manifesta ca lichid, vapori, gheaţă sau nori. Aceste forme
arată foarte diferit, dar nu sunt altceva decât apă în diferite ipostaze ale sale. Unele structuri
energetice se manifestă ca trupuri umane, altele ca minţi umane, şi nenumărate altele ca insecte,
păsări, copaci, apă, cer şi aer. La nivelul energiei pure, toate aceste forme sunt conectate unele cu
altele. Acolo nu există noi şi ei, ci doar „eu”. Potenţial, cu toţii avem capacitatea de a accesa
aceeaşi energie universală, şi implicit conştiinţa universală (care este totuna cu energia), sau acea
minte infinită pe care o numim „Dumnezeu”. Acest „Dumnezeu” nu este diferit de noi înşine, ci
este una cu noi, la fel cum noi suntem una cu el. Noi suntem un aspect al minţii infinite; la fel
sunt şi reptilienii şi tot ceea ce există. De aceea, avem capacitatea de a pătrunde oriunde în
această minte infinită, căci cu toţii suntem una cu ea, în expresia noastră cea mai înaltă. Noi
suntem ca nişte picături într-un ocean infinit, alcătuit din totalitatea acestor picături. Fără picături
nu ar exista un ocean. De aceea, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este următoarea: cât de
conectaţi suntem cu acest ocean de energie? Oamenii care nu simt decât o fracţiune
infinitezimală din el trăiesc într-o crisalidă, într-o coajă de ou, cum îmi place mie să-i spun,
separaţi de potenţialul lor infinit de cunoaştere, iubire, înţelegere şi înţelepciune (vezi Figura 54).
Viaţa lor este previzibilă, fiind dominată de griji şi temeri. Ei cred că sunt fiinţe obişnuite şi că
nu îşi pot controla destinul. Dacă vă veţi deschide mintea şi inima, ieşind din această crisalidă şi
conectându-vă din ce în ce mai mult cu infinitatea, veţi înţelege că sunteţi mult mai mult decât
acest corp fizic care experimentează o viaţă lipsită de semnificaţie cosmică. Vă veţi da seama că
sunteţi o conştiinţă infinită care experimentează această lume ca parte integrantă a călătoriei sale
externe către evoluţie prin intermediul experienţelor (vezi Figura 55). Veţi înţelege atunci că
sunteţi una cu întreaga creaţie şi că aveţi potenţialul de a cunoaşte şi de a face orice doriţi.
Care din aceste două stări de conştiinţă credeţi însă că este mai uşor de controlat? Răspunsul este
evident, şi el explică în mare parte cele descrise în această carte. Acesta este motivul pentru care
cunoaşterea de sine a fost sistematic distrusă la nivel oficial. Oamenii care îşi înţeleg adevărata
natură, putere şi valoare, sunt imposibil de manipulat. Implementarea Agendei Frăţiei vreme de
mii de ani nu ar fi fost posibilă dacă umanităţii nu i-ar fi fost interzisă această cunoaştere.
Crearea religiilor şi a „ştiinţei” oficiale a jucat un rol fundamental în acest proces. Aşa cum am
văzut, responsabile de crearea ambelor domenii au fost societăţile secrete ale Frăţiei.
Individualizarea conceptului de „Dumnezeu” într-o formă fizică umană a condus la dispariţia
înţelegerii faptului că Dumnezeu este totul în toate. Să afirmi astăzi că tu eşti una cu Dumnezeu
înseamnă să te expui ridiculizării şi condamnării, aşa cum mi s-a întâmplat personal atunci când
am vorbit despre aceste lucruri în Marea Britanie, la începutul anilor 90. La ora actuală a devenit
o blasfemie să afirmi cine eşti, cine suntem cu toţii. Pentru cei care nu acceptă religia s-a inventat
această ştiinţă de tip „nu există nimic în afara lumii pe care o vedem”, care contestă însăşi
existenţa naturii infinite şi eterne a

358
 Figura 54: Închisoarea Figura 55: Libertatea

vieţii. Intenţia Frăţiei a fost de a programa şi de a manipula percepţia de sine a umanităţii,

deconectând-o astfel de la infinitatea sa multidimensională şi lăsându-i pe oameni să opereze cu
o fracţiune infimă din potenţialul lor. Reptilienii sunt însă şi ei o expresie a infinităţii, aşa că ne
oferă o experienţă prin care putem evolua, aşa cum cei care le contestă puterea reptilienilor le
oferă acestora o anumită experienţă. Oamenii învaţă ce se întâmplă dacă renunţă la puterea lor,
iar reptilienii sunt pe punctul de a învăţa consecinţele abuzului de putere. La urma urmei, totul
este un joc numit evoluţie, prin care învăţăm cum să ne controlăm mintea şi emoţiile. Toate
lucrurile despre care am vorbit în această carte
reprezintă o experienţă evoluţionistă pentru toate părţile
implicate. Cu toţii luăm decizii şi facem alegeri, după
care suntem nevoiţi să suportăm consecinţele acestora.
Aceste consecinţe sunt exact cele pe care le
experimentăm la ora actuală. Dacă vom face noi
alegeri, vom crea consecinţe diferite. Noi ne controlăm
singuri destinul, iar oamenii încep să se trezească,
înţelegând din ce în ce mai mult acest lucru.
Reptilienii ne manipulează din regiunea inferioară a
celei de-a patra dimensiuni, aşa numitul plan astral
inferior. Pentru a controla această planetă ei trebuie să
menţină marea masă a umanităţii pe acest nivel sau pe
un nivel inferior, deconectând-o de la frecvenţele
superioare (vezi Figura 56). Dacă veţi
Figura 56: Reptilienii au întemniţat foarte realiza acest lucru,
mult conştiinţa umană la nivelul regiunii veţi înţelege cu mare uşurinţă
inferioare a celei de-a patra dimensiuni, prin
ceea ce sa întâmplat
manipularea fricii, vinovăţiei şi frustrării.
şi continuă să se întâmple pe
aceastăinima
Doar dacă ne deschiderm planetă. Un aspect crucial pentru menţinerea
şi mintea
psihicului
putem evada şi ne putem uman
reconecta în ignoranţă şi separaţie îl repre-
la sinele
zintăla manipularea
nostru superior. Răspunsul toate întrebările emoţiilor cu vibraţie scăzută inferioare ale energiei
este iubirea. frică, vinovăţie, resentimente, neîncredere în sine şi
condamnarea celor din jur, toate, în ultimă instanţă, expresii ale fricii. Acestea sunt emoţiile care
rezonează cel mai bine cu frecvenţele din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni. De
aceea, cine cade pradă dominaţiei acestor frecvenţe sfârşeşte inevitabil prin a fi controlat de
conştiinţa reptiliană. De remarcat faptul că am folosit termenul de dominaţie. Simpla manifestare
a acestor frecvenţe ca parte integrantă din experienţa umană nu reprezintă o problemă în sine.
359
Este foarte important să înţelegem acest lucru, dacă dorim să evoluăm către o mai mare
înţelegere şi înţelepciune. Când aceste emoţii controlează omul, centrul de greutate al psihicului
său devine atât de ancorat în regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni, încât conştiinţa
reptiliană se poate infiltra în structurile sale mentale. De aceea, Frăţia foloseşte ritualuri şi
sacrificii satanice oribile cu scopul de a-şi sincroniza iniţiaţii cu lungimea de undă a reptilienilor.
Ei încearcă, de asemenea, prin toate mijloacele, să stimuleze trăsăturile de caracter specifice
complexului R, respectiv părţii reptiliene a creierului nostru, care se manifestă prin agresiune,
ritualism, dorinţa de a face parte dintr-o structură ierarhică, şi aşa mai departe.

Figura 57: Teama este o emoţie cu

o lungime de undă lungă şi lentă,
care activează foarte puţine din
„antenele” ADN care ne
conectează cu cosmosul.

Figura 58: Iubirea este o emoţie cu

o lungime de undă scurtă şi rapidă,
care activează mult mai multe
„antene” ADN, reconec-tându-ne
astfel cu cosmosul.

Aceste afirmaţii legate de

adevărata natură a vieţii nu
reprezintă o simplă teorie. Ele pot fi dovedite inclusiv în laborator. Cercetătorii din Statele Unite
au arătat că emoţia fricii rezonează cu o frecvenţă de vibraţie inferioară, respectiv pe o lungime
de undă lungă, în timp ce emoţia pe care o numim iubire rezonează cu o frecvenţă de vibraţie
foarte înaltă, pe o lungime de undă scurtă. Acest lucru este extrem de semnificativ, căci aşa cum
arată autorul, cercetătorul şi arheologul Gregg Braden într-o casetă video intitulat Trezirea la
Punctul Zero, materialul genetic al corpului uman nu este altceva decât un transmiţător şi un
receptor de frecvenţe extrem de sofisticat. Experimentele au demonstrat că dacă o bucată de
ADN (amprenta genetică a corpului) este plasată într-un tub cu electroni, aceştia din urmă se
grupează după tiparul ADN-ului. Ei îşi menţin această structură chiar dacă ADN-ul este scos din
tub. Altfel spus, ADN-ul influenţează în permanenţă energia din jurul nostru. Starea în care ne
aflăm influenţează clipă de clipă lumea în care trăim. Ori de câte ori un om îşi schimbă
atitudinea şi starea de conştiinţă, el modifică totalitatea, căci face parte integrantă din ea. De fapt,
este chiar una cu ea. Vă mai simţiţi neputincioşi şi comuni? Omul are în organismul său nişte
microantene numite aminoacizi, care interacţionează cu ADN-ul. Potrivit lui Braden, există 64
de coduri genetice umane potenţiale (sau antene) capabile să primească şi să transmită informaţii
energetice. Pe scurt, noi dispunem de 64 de antene potenţiale prin care ne putem conecta la
frecvenţele superioare, şi implicit la dimensiunile superioare ale existenţei. Din acestea, numai
20 sunt activate. Celelalte 44 rămân „închise”. Altfel spus, capacitatea noastră de a ne conecta la
potenţialul nostru maxim de putere şi înţelepciune este redusă la numai o treime. În aceste
condiţii, nu este deloc de mirare că ne folosim doar o porţiune infimă din capacitatea cerebrală.
Cercetările efectuate la Institutul HeartMath şi la alte centre de studiu din Statele Unite au arătat
că aceste „antene” de pe ADN sunt activate sau închise de lungimile de undă ale emoţiilor, care
influenţează în permanenţă ADN-ul. Emoţia fricii (din care derivă toate celelalte emoţii
negative) are o lungime de undă foarte lungă şi lentă, neputând activa decât un număr foarte mic
de antene ale potenţialului nostru (vezi Figura 57). În schimb, iubirea (din care derivă toate
emoţiile pozitive) are o lungime de undă scurtă şi rapidă, activând multe mai multe antene (vezi
Figura 58). Astfel, atât timp cât vom rămâne sub incidenţa vrăjii fricii, vom continua să fim
deconectaţi de infinitate, trăindu-ne viaţa într-o simplă picătură de conştiinţă (într-o coajă de ou).
360
În schimb, dacă vom începe să manifestăm din ce în ce mai mult vibraţia iubirii, ne vom
reconecta la sinele nostru multidimensional, iar potenţialul nostru va redeveni infinit. Altfel spus,
ne vom reconecta la „Dumnezeu”.
Există şi un alt fel de a descrie aceste lucruri. Conştiinţa noastră reprezintă o serie de câmpuri de
energie interconectate. Astfel, noi dispunem de un intelect, emoţii, un spirit, şi aşa mai departe,
care rezonează pe frecvenţe diferite, dar care se intersectează unele cu celelalte printr-o serie de
vortexuri energetice numite chakre, un termen sanscrit care înseamnă „roţi de lumină”. Aşa cum
spuneam într-un capitol anterior, dezechilibrele emoţionale se transmit la nivel mental prin
aceste chakre. Dacă dezechilibrul continuă, el se poate transmite inclusiv la nivel fizic. Aşa se
explică de ce stresul provoacă boli şi de ce
Chakra coroanei nu mai gândim corect atunci când suntem
Chakra celui de-al tulburaţi din punct de vedere emoţional.
treilea ochi Cele şapte chakre principale sunt plasate
de-a lungul coloanei vertebrale, între prima
Chakra gâtului
vertebră de la baza acesteia şi creştetul
Chakra inimii capului, aşa cum se poate vedea în figura
59. Primele trei chakre inferioare ne
Chakra plexului solar conectează cu pământul, iar cele trei chakre
superioare cu spiritul (adică „marele
Chakra sacrală
ocean”). O fiinţă umană aflată într-o stare
Chakra rădăcinii ideală reprezintă un punct de intersecţie
între planul fizic şi cel spiritual, adică între
cer şi pământ. Punctul de echilibru din
sistemul chakrelor este chakra inimii, prin
Figura 59: care manifestăm emoţia iubirii şi cea a
Sistemul de chakre fricii. Acestea sunt extremele intervalului
de frecvenţe manifestate de această chakra.
Între altele, aşa se explică simbolismul
inimii şi al iubirii. La ora actuală, iubirea
este asociată cu inima fizică, dar în realitate
ea îşi are sediul în inima spirituală sau
chakra inimii, care a inspirat acest
simbolism. Când omul exprimă iubirea în sensul ei cel mai pur şi mai autentic, în mod
necondiţionat, chakra inimii se deschide ca o floare şi energia ei începe să se învârtească foarte
rapid, cu o putere enormă. De aici şi expresia Flower power! Această energie atrage întreaga
conştiinţă inferioară pe frecvenţa iubirii pure, reconectând-o astfel cu dimensiunile superioare ce
corespund acestei frecvenţe. Sufletul oricărui om (indiferent cine este şi ce a făcut) este iubire
pură. Acest adevăr este valabil pentru toate creaturile, inclusiv pentru reptilienii din dimensiunea
inferioară, pentru regina Angliei, pentru George Bush, Henry Kissinger, şi ceilalţi despre care am
vorbit în această carte. Din păcate, conştiinţa inferioară a acestora s-a separat de conştiinţa lor
superioară. Atunci când se întâmplă acest lucru, conştiinţa inferioară poate face adevărate
grozăvii. Cum şi-ar mai putea recunoaşte aceşti oameni sinele real, alcătuit din iubire pură, dacă
rezonează în permanenţă cu o asemenea ură? Este imposibil. Aceeaşi afirmaţie ne priveşte pe
toţi: singura modalitate de a ne reconecta cu iubirea pură este manifestarea acestei vibraţii. Atât
timp cât aceşti oameni nu vor renunţa la dorinţa lor nestăpânită de control şi de dominare, ei vor
rămâne izolaţi de sinele lor infinit.
Din păcate, ei au ales calea manipulării umanităţii, atrăgând-o pe un nivel de conştiinţă chiar mai
jos decât al lor. Reptilienii şi celelalte entităţi din regiunea inferioară a celei de-a patra
dimensiuni trăiesc într-o închisoare a conştiinţei şi şi-ar dori ca umanitatea să trăiască într-o
celulă chiar mai mică decât a lor. Foarte interesante mi se par în această direcţie picturile
suprarealiste ale artistului olandez M.C. Escher, care prezintă reptile captive într-o închisoare a
timpului şi a spaţiului, aşa cum puteţi vedea în Figura 60. Exact aşa arată situaţia reală, şi atât
timp cât nu se vor schimba, vor continua să rămână în închisoare, incapabili să evolueze

361
către infinitate. Scopul lor este să ne menţină captivi în aceeaşi închisoare, alături de ei. Deloc
surprinzător, metoda pe care au aplicat-o de-a lungul acestor mii de ani pentru a reuşi în acest
demers a fost manipularea vibraţii fricii. Toate aceste războaie, conflicte, acte de terorism, griji
financiare şi toate celelalte evenimente negative – al căror număr este copleşitor – sunt
orchestrate de Frăţie şi au drept scop principal menţinerea umanităţii într-o stare de teamă, deci
de limitare şi separaţie faţă de sinele său real. Încurajarea urii, resentimentelor, răzbunării şi
condamnării (toate acestea fiind
manifestări ale fricii) contribuie
decisiv la instaurarea unui climat
de frică şi nesiguranţă pe pământ,
creând condiţii pentru perpetuarea
acestor vibraţii prin noi conflicte.
O frică dusă până la proporţii greu
de imaginat a fost stimulată de
religie. Aceasta a cultivat teama de
Dumnezeu (adică de Sine) şi teama
de moarte şi de „judecata” divină.
A urmat apoi „ştiinţa”, care a
cultivat un nou tip de teamă: aceea
de a muri şi de a dispărea în uitare.
Umanitatea este copleşită de teamă
şi de diferitele expresii aleacesteia.
De aceea, oamenii sunt deconectaţi
de esenţa lor reală. Frăţia
Babiloniană a avut grijă ca ei să
rămână ignoranţi, controlând
şcolile şi universităţile în care
studiază, instituţiile „ştiinţei”, şi
implicit tot ce consideră mas-
media posibil şi credibil, în
aroganţa ei jalnică, ce respinge tot
ce sfidează normele acceptate. Figura 60: Reptilienii simbolic închişii în timp şi spaţiu. Sunt
Oamenii îşi petrec viaţa privind un prinşi în regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni de
film pe un mare ecran şi propria lor atitudine; până nu ăşi deschid inima, nu pot scăpa. Au
confundându-l cu realitatea. În nevoie de iubire mai mult decât oricine altcineva.
acest fel, adevărata realitate le
rămâne necunoscută. Marea majoritate a ziariştilor nu relatează despre ceea ce se petrece în
realitate, ci despre ceea ce văd ei înşişi pe „canalul de filme” numit CNN. Manipulatorii care se
joacă cu frica oamenilor beneficiază în plus de un bonus suplimentar: atunci când se tem,
oamenii sunt dispuşi să renunţe la puterea lor personală, cedând-o celor despre care cred că îi vor
proteja. Tehnica pe care am numit-o: crearea problemei-reacţie-soluţie nu este altceva decât o
manipulare a emoţiei fricii. Ea reprezintă un instrument de creare a fricii şi a derivatelor acesteia,
precum resentimentele, care atrag după sine reacţii de genul: „Ceva trebuie făcut” (de pildă după
un război sau după o altă nenorocire), ceea ce le permite membrilor Frăţiei să iasă în faţă şi să
ofere soluţii (desigur, soluţiile lor).
Discutăm aici despre controlul în masă al minţii şi al emoţiilor oamenilor. Dacă acceptăm
definirea controlului mental ca o manipulare a minţii unui om astfel încât acesta să gândească şi
să acţioneze aşa cum doreşte manipulatorul, câţi oameni de pe această planetă credeţi că nu au
mintea controlată? Moartea preşedintelui Kennedy şi a prinţesei Diana au avut legătură cu acest
proces. Orice ar spune oamenii despre adevăratul caracter al lui Kennedy, percepţia publică
despre el era că reprezintă o speranţă pentru viitor. Nu contează atât de mult ce a făcut în
realitate, cât ceea ce cred oamenii că a făcut şi ce reprezenta el pentru ei. Aşa cum mi-au declarat
foarte mulţi americani, ceva a murit în conştiinţa colectivă americană atunci când Kennedy a fost

362
ucis. I-am putea spune speranţă sau inocenţă. Cert este că ceva profund din conştiinţa colectivă
americană a murit odată cu el. Sentimentul unanim cu care au rămas americanii a fost că binele
moare rapid, iar răul învinge întotdeauna. La fel s-au petrecut lucrurile în cazul Dianei, prinţesa
asociată – de data aceasta pe bună dreptate – cu expresia iubirii. Când Diana a murit, valul
incredibil de emoţie care a urmat nu a avut neapărat legătură cu ea, ca fiinţă umană, cât cu
iubirea pe care o simboliza. Dacă privim dincolo de suprafaţa lucrurilor, manifestarea de durere
în masă care s-a produs după moartea prinţesei s-a datorat sentimentului că iubirea a fost ucisă,
că binele a murit şi că răul câştigă întotdeauna. Acestea sunt doar două din exemplele globale ale
manipulării subconştientului colectiv în sensul neputinţei şi disperării de către specialiştii Frăţiei
de la Institutul Tavistock din Londra
(şi din alte locuri asemănătoare). Oamenii aflaţi într-o stare de teamă, neputinţă şi disperare
sfârşesc prin a se închide din punct de vedere emoţional, devenind ca o turmă de oi şi trăindu-şi
vieţile într-un fel de supunere amorţită.
Manipularea minţii şi a emoţiilor umane şi deconectarea de la mare ocean al spiritului merge însă
mult mai departe. Reptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni sunt complet
goliţi de sentimente şi de vibraţii spirituale; în schimb, au mintea foarte ascuţită şi o cunoaştere
intelectuală foarte înaltă. Această cunoaştere este transmisă prin intermediul societăţilor secrete
ale Frăţiei încă din antichitatea îndepărtată, în timp ce opiniei publice i-a fost interzisă prin
distrugerea culturilor native, prin ororile Inchiziţiei şi prin arderea marilor biblioteci ezoterice,
cum a fost cea din Alexandria. Echilibrul înseamnă armonie; dezechilibrul înseamnă dizarmonie.
Cine doreşte să creeze o stare de dizarmonie, trebuie să provoace mai întâi un dezechilibru.
Această ecuaţie este cât se poate de simplă şi a jucat un rol hotărâtor în tehnicile aplicate de
Frăţie. Atunci când este echilibrată, energia feminină reprezintă energia intuiţiei şi a reconectării.
De aici provine expresia „intuiţie feminină”. Corpul feminin poate manifesta mult mai uşor
energia feminină. De aceea, majoritatea oracolelor şi mediumilor din lumea antică erau femei
(acelaşi lucru este valabil şi în lumea modernă). Bărbaţii sunt la fel de capabili să îşi acceseze
polaritatea feminină dacă doresc cu adevărat acest lucru, folosindu-şi astfel forţa creatoare pentru
a se conecta la nivelele superioare ale fiinţei lor. Frăţia nu doreşte însă acest lucru. Ea doreşte ca
umanitatea să rămână într-o închisoare a conştiinţei. De aceea, a făcut tot ce i-a stat în puteri
pentru a suprima folosirea energiei feminine echilibrate. S-a folosit de religie pentru a transforma
femeile în simple sclave ale bărbaţilor, fără nici o şansă de a se manifesta aşa cum doresc.
Simultan, au suprimat polaritatea feminină a bărbaţilor, creând un model social acceptat despre
felul în care trebuie să se comporte un bărbat adevărat. Acesta trebuie să fie macho şi agresiv. De
altfel, majoritatea bărbaţilor macho sunt în realitate nişte băieţei speriaţi. Aceşti bărbaţi
„adevăraţi” sunt atât de deconectaţi de energia lor feminină încât nu mai au deloc acces la
intuiţie şi la realitatea superioară a fiinţei lor. Între timp, iniţiaţii Frăţiei s-au folosit de
frecvenţele negative ale energiei feminine (Hecate) pentru a se conecta la maeştrii lor reptilieni
din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni şi pentru a manipula din culise lumea în
care trăim. Suprimarea şi pervertirea energiei sexuale – forţa creatoare din interiorul
fiinţei umane – reprezintă un alt instrument fundamental pentru limitarea potenţialului uman,
astfel încât acesta să devină incapabil să îşi manifeste puterea şi creativitatea infinită.
În strânsă legătură cu manipularea energiei feminine se află şi manipularea timpului. Acesta este
un alt aspect al simbolismului tunelului Pont de l’Alma. Frăţia a pus conştiinţa umană în
rezonanţă cu o perspectivă falsă asupra timpului, deconectând astfel umanitatea de restul creaţiei,
care operează într-o altă linie temporală. Astfel, umanitatea îşi trăieşte viaţa desincronizată de
restul universului. În aceste condiţii, nu este deloc de mirare că pe pământ există asemenea
dezechilibre. În realitate nu există timp. Trecutul, prezentul şi viitorul se petrec
simultan.Percepţia noastră asupra timpului este singura care face ca noi să percepem
evenimentele liniar. Chiar şi ţinând cont de timpul liniar, noi am fost deconectaţi de curgerea
naturală a timpului. Natura rezonează cu timpul lunar, respectiv cu cele 13 cicluri ale lunii de
câte 28 de zile. Ciclul menstrual al femeii se află în strictă legătură cu acest ciclu lunar. La
rândul ei, luna preia energia masculină a soarelui şi o reflectă pe pământ într-o formă feminină.
Sataniştii îşi ţin ritualurile şi îşi fac sacrificiile numai în nopţile cu lună plină, când energia

363
feminină se află la apogeu. Ei preiau această putere şi îi manifestă polaritatea negativă,
simbolizată de Hecate. Cu cât reuşesc să atragă o cantitate mai mare de energie feminină
negativă, cu atât mai puternică devine conexiunea lor cu „demonii” cu care doresc să comunice
(entităţi aflate în alte dimensiuni). În acest scop, ei programează mediumi sensibili precum
Arizona Wilder pentru a le conduce ritualurile. Popoarele native care continuă să trăiască şi
astăzi în acord cu timpul lunar se află într-o armonie mult mai mare cu natura, căci operează în
aceeaşi linie temporală cu aceasta. Altfel spus, se află la unison cu ea. În anul 1572, papa
Grigorie a anunţat introducerea unui nou calendar, aşa-numitul Calendar Gregorian, care a fost
adoptat în octombrie 1582. Acesta a devenit timpul standard acceptat pe pământ, fiind de fapt o
altă înşelătorie a Frăţiei. În prezent, mintea umană este acordată la această linie temporală
artificială, pe care o reflectă toate ceasurile, calendarele şi jurnalele noastre. Şi unde credeţi că se
află centrul acestui sistem temporal, punctul zero în funcţie de care sunt potrivite toate ceasurile
din lume? Ei bine, tocmai la Greenwich, în Londra, pe malul opus al Tamisei faţă de City,
cartierul general al Frăţiei! De unde credeţi însă că s-a inspirat Calendarul Gregorian? Acesta
reprezintă o copie fidelă a calendarului folosit în Babilon. Numele grecesc pentru „Privitori” sau
fiii zeilor care s-au încrucişat cu fiicele oamenilor era Grigori. Altfel spus, noul calendar este
calendarul lui Grigori, al reptilienilor.
Preoţii reptilieni ai Frăţiei au jucat acelaşi joc temporal cu mii de ani în urmă. Calendarul
Gregorian nu este altceva decât o farsă. El reprezintă echivalentul temporal al înghesuirii tuturor
hainelor într-un dulap. Dacă hainele sunt forţate să intre, dulapul poate fi închis, dar ce
harababură se creează! Calendarul Gregorian cuprinde 12 luni, ore de 60 de minute şi zile de 24
de ore. Lunile sunt atât de prost concepute încât unele au 30 de zile, altele 31, una are 28 de zile,
iar din patru în patru ani 29! Motivul pentru care calendarul gregorian a eliminat cea de-a 13-a
lună a fost deconectarea conştiinţei umane de la linia temporală naturală, cea lunară. În mod
normal ar trebui ca anul să aibă 13 luni a câte 28 de zile, nu 12 luni, atât cât are în prezent. Pe de
altă parte, ierarhia Frăţiei operează în continuare cu timpul lunar – aceasta fiind o altă explicaţie
a obsesiei sale faţă de numărul 13. Izbirea maşinii în care se afla Diana (zeiţa lunii) de cel de-al
13-lea stâlp a reprezentat, printre altele, un simbol al eliminării celei de-a 13-a luni din percepţia
umană asupra timpului. Atunci când deconectezi oamenii de timpul natural, îi deconectezi
implicit de toate legităţile naturale. Deloc întâmplător, „civilizaţia” occidentală (care tinde să
devină din ce în ce mai globală) a pierdut orice legătură cu lumea naturii şi cu mediul în care
trăieşte.
Aşa-numitul „Mileniu” nu este decât un moment temporal artificial creat. El nu există decât
datorită Calendarului Gregorian, dar cum subconştientul colectiv este conectat la el, Frăţia şi-a
propus să manipuleze acest moment. Ea a construit cea mai înaltă clădire din lume pe malul
râului Tamisa, lângă Observatorul Greenwich din Londra, aşa numitul Punct Zero al timpului de
referinţă. Această clădire, numită Canary Warf, a fost construită de un consorţiu al Frăţiei şi nu
reprezintă altceva decât un imens obelisc de sticlă. Ulterior, guvernul britanic a decis să
cheltuiască nu mai puţin de un miliard de lire sterline pentru a construi un dom uriaş, numit
Domul Mileniului, care urmează să devină atracţia centrală în momentul trecerii cumpenei dintre
ani. Domul este situat pe celălalt mal al Tamisei, faţă în faţă cu obeliscul Canary Warf (vezi
secţiunea cu ilustraţii). Obeliscul şi domul sunt simboluri geometrice esenţiale pentru Frăţie,
întrucât atrag energia solară şi cosmică. Proiectul Domului Mileniului i-a fost încredinţat lui
Peter Mandelson, supranumit „Prinţul Întunericului” şi forţat să demisioneze după ce s-a aflat de
ingineriile financiare pe care le-a făcut în interes personal. Mandelson a fost artizanul
introducerii trandafirului roşu ca simbol al Partidului Laburist.
Am convingerea că intenţia Frăţiei este de a modifica timpul în acest punct zero de la Greenwich
pentru a tulbura şi mai tare conştiinţa umană şi pentru a stimula şi mai puternic conflictele şi
dezechilibrele pe această planetă. Simbolul Domului Mileniului este o femeie goală, cu picioare
lungi, care îşi întinde braţele către soare. A fost numită „Noua Britannia” şi este considerată „un
simbol al femeii din preistorie şi până în prezent”. Un simbol al oricărei femei, sau al
Semiramidei? Artistul care a creat statuia a primit pentru efortul său creator 90.000 de lire
sterline din fondurile Loteriei Naţionale. Jocul cu timpul reprezintă o armă importantă din

364
arsenalul Frăţiei în lupta împotriva conştiinţei umane. Am de asemenea convingerea personală că
iniţial au existat 13 semne astrologice, cel de-al 13-lea fiind reprezentat de un păianjen. Acesta
trebuie să fi fost semnul care le includea pe toate celelalte, ţesând împreună toate energiile lor şi
fiind situat în centrul cercului astrologic. Interesant mi se pare şi faptul că motoul shakespearian
înscris pe frontalul de la Bohemian Grove este: „Păianjenii care îşi ţes pânza nu vin aici”.
Tot ce există este conştiinţă într-o manifestare sau alta. În fiecare clipă a vieţii noastre, noi
interacţionăm cu alte câmpuri energetice aflate în vibraţie. De pildă, putem intui acest lucru
atunci când ne întâlnim cu cineva şi îi simţim starea de spirit sau când intrăm într-o casă şi ne
simţim bine sau prost, în funcţie de câmpul energetic din interiorul ei. Trăind în permanenţă în
câmpul energetic al pământului, noi suntem afectaţi continuu de acesta. Frăţia extraterestră ştie
foarte bine acest lucru, acesta fiind un alt motiv al obsesiei sale faţă de simbolism şi ritualuri. Tot
ce există rezonează pe o anumită frecvenţă, iar simbolurile reprezintă unul din cele mai puternice
exemple în această direcţie. Un simbol nu este altceva decât o reprezentare la nivel fizic a unui
gând. Omul rezonează cu energia pe care i-o atribuie simbolului. De pildă, un obelisc
simbolizează energia sexuală masculină sau falusul uman; de aceea, aceasta este energia pe care
o atrage şi o emană el. Domul simbolizează energia sexuală feminină (pântecul), pe care o atrage
şi o emană. La fel stau lucrurile cu pentagrama, torţa aprinsă, şi aşa mai departe. Dacă aceste
simboluri sunt plasate pe vortexuri extrem de puternice de energie telurică (puncte de intersecţie
ale energiei magnetice a pământului), ele vor influenţa vibraţia câmpului energetic global într-o
manieră mult mai eficientă. La fel se petrec lucrurile şi cu planurile străzilor din marile oraşe
(care alcătuiesc structuri geometrice) sau cu amplasarea diferitelor clădiri în raport unele de
altele. Asasinarea preşedintelui Kennedy într-un vortex extrem de puternic cum este cel din
Dealey Plaza şi focalizarea gândurilor de oroare, teamă şi durere a milioane de oameni în acel
loc trebuie să fi avut un efect devastator asupra vibraţiei energetice a pământului. Un efect încă şi
mai teribil trebuie să-l fi avut moartea Dianei în acel loc al energiei lunare din Paris. Toate aceste
ritualuri fac parte integrantă din vraja aruncată de reptilieni asupra minţii şi emoţiilor umane,
pentru a o deconecta astfel de sursa ei infinită de putere. Cu cât oamenii sunt mai speriaţi de
aceste evenimente, cu atât mai multă teamă generează ei în câmpurile energetice telurice; şi
astfel, spirala descendentă continuă la infinit.
Există un alt aspect asupra căruia aş dori să atrag atenţia, căci va fi extrem de relevant pentru
secţiunea care urmează. Cercetările au demonstrat că există un semnal electric, un fel de puls
emanat de centrul galaxiei noastre şi receptat de soare, care îl transmite apoi mai departe
pământului. Acest puls este receptat apoi de inima omului, care îl transmite creierului, ajungând
în final la toate celulele corpului. Atunci când această rezonanţă parcurge intactă întregul traseu,
fiinţa umană se află la unison cu cosmosul. Altfel spus, fiecare celulă se află în armonie cu
vibraţia cosmică. Circuitul natural al acestei vibraţii este întrerupt de emoţiile negative şi de
dezechilibrele energetice ale oamenilor. Datorită acestora, ei se simt deconectaţi de pământ şi de
restul universului. În cazul celor mai mulţi dintre oameni, conexiunea creier-inimă a fost
întreruptă datorită separării capului de inimă, a intelectului de intuiţie şi a corpului fizic de cel
spiritual. Motivul pentru care Frăţia extraterestră face eforturi
atât de disperate de a-şi implementa rapid Agenda la ora actuală este legat de imensa provocare
cu care se confruntă. Întreaga creaţie este guvernată de cicluri energetice. Acestea se reflectă de
pildă în anotimpurile pământului: primăvara, vara, toamna şi iarna. Există însă şi cicluri mai
mari, surprinse prin numere şi simboluri de iniţiaţii antici sumerieni, egipteni, chinezi, de
populaţia maya din America Centrală şi de indienii hopi din Arizona. Aceste numere şi aceste
simboluri măsoară ciclurile energiei solare, lunare, şi ale altor energii cosmice care influenţează
câmpurile energetice ale pământului, şi implicit viaţa de pe această planetă. La ora actuală ne
aflăm în mijlocul unuia dintre cele mai mari cicluri transformatoare, despre care se spune că nu
se repetă decât o dată la 26.000 de ani. Calendarul maya prezice că punctul critic al schimbării se
va produce pe data de 12 decembrie 2012. Acesta este adevăratul punct focal al transformării, nu
anul artificial al Mileniului. Aceste cicluri ale conştiinţei sunt ca nişte porţi care se deschid
pentru cei pregătiţi să acceadă pe nivele mult mai înalte de conştiinţă. Metaforic vorbind, este ca
un ceas cu cuc la care poarta se deschide în anumite momente. Cei care ratează aceste momente

365
sunt nevoiţi să reia întregul ciclu, până la următoarea deschidere a porţii. La ora actuală nu ne
aflăm însă în faţa unei simple porţi, ci a unei transformări globale care va sfida orice convingere
actuală. Toate şcolile misterelor au prezis acest moment de mii de ani. Există astăzi din ce în ce
mai multe dovezi fizice, spirituale şi ştiinţifice care confirmă că ne aflăm în faţa unei mari
schimbări.
Există o serie de evenimente, citate de Gregg Braden în Trezirea la Punctul Zero, care confirmă
faptul că lumea în care trăim se schimbă. În anul 1991 a fost identificată o nouă frecvenţă emisă
din centrul galaxiei Calea Lactee. În anul 1994 a fost trimisă în spaţiul cosmic sonda spaţială
Ulysses, cu scopul de a investiga schimbările care se petrec pe soare. De la începutul anilor 80
exploziile şi arsurile solare s-au intensificat dramatic, iar Ulysses a descoperit că puterea
câmpului magnetic al soarelui scade cu repeziciune. Valorile sale la cei doi poli şi la ecuator s-au
dovedit mult mai reduse decât se aşteptau oamenii de ştiinţă. În timp ce soarele se răceşte,
planetele din sistemul solar, în special cele de la periferie, se încălzesc. Acest lucru sugerează să
sursa căldurii planetare provine din interior, deşi ar putea fi stimulată de schimbările magnetice
şi electrice care se petrec la nivelul soarelui. În timp ce pe soare se petreceau aceste schimbări,
ele au început să se reflecte şi la nivelul planetelor. Spre exemplu, pe planeta Jupiter există o
furtună sesizată de chinezi încă de acum 3000 de ani, care şi-a schimbat sensul de rotaţie. Undele
de şoc şi alte fenomene provocate de coliziunea cometei Shoemaker-Levy cu planeta Jupiter în
anul 1994 au afectat de asemenea sistemul solar în ansamblul lui, inclusiv pământul. Pe scurt,
schimbările câmpului magnetic al soarelui se reflectă în întregul sistem solar.
Pământul este un magnet uriaş care se roteşte în jurul propriei axe, creând astfel un câmp
magnetic de diferite intensităţi. Cu cât pământul se roteşte mai rapid, cu atât mai puternic şi mai
dens devine câmpul său magnetic. Acum 2000 de ani, acest câmp magnetic a atins apogeul
intensităţii sale din actualul ciclu. De atunci, el a scăzut continuu, căci planeta s-a învârtit din ce
în ce mai încet. La ora actuală câmpul este cu 50% mai slab decât acum 1500 de ani, iar rata de
descreştere se accelerează rapid. Acest lucru nu reprezintă un motiv de panică, întrucât face parte
integrantă dintr-un ciclu natural, un fel de anotimp cosmic. O altă ştire recentă din lumea ştiinţei
este că frecvenţa de rezonanţă a pământului, pulsul său dacă vreţi, se află într-o creştere rapidă.
Această frecvenţă, numită Frecvenţa de Rezonanţă de Bază sau Rezonanţa Cavităţii lui
Schumann, a fost identificată în anul 1899. De atunci şi până la jumătatea anilor 80 ea s-a
menţinut la un ritm de aproximativ 7,8 Hz sau cicluri pe secundă. Începând din anii 1986-87, ea
a început să se accelereze, astfel încât în anul 1995 ajunsese la 8,6 Hz, potrivit anumitor estimări,
iar ultimele informaţii pe care le-am auzit afirmă că a depăşit 10 Hz şi continuă să crească.
Gregg Braden crede că în anul 2012 (marele an al transformării de care vorbeşte calendarul
maya), rezonanţa pământului ar putea ajunge la 13 cicluri pe secundă, în timp ce câmpul
magnetic al planetei ar putea ajunge la zero. Acesta este Punctul Zero de care vorbeşte el în
documentarul său, când câmpul magnetic al pământului va dispărea în totalitate, planeta oprindu-
se din rotaţia ei. Asta nu înseamnă că gravitaţia va dispărea, căci aceasta nu are legătură cu
rotaţia pământului în jurul propriei axe. În ultimele 4,5 milioane de ani, se pare că acest fenomen
s-a petrecut de cel puţin 14 ori. Se estimează că ultima oară dispariţia câmpului magnetic al
pământului s-a produs acum 11.000-
13.000 de ani, o fereastră în timp care corespunde majorităţii estimărilor referitoare la dispariţia
Atlantidei. Atunci a început procesul de recuperare după Marele Cataclism produs în jurul anului
10.500 î.Ch., respectiv acum 13.000 de ani, la jumătatea ciclului cosmic de 26.000 de ani care se
încheie în prezent. Personal, nu afirm neapărat că rotaţia pământului se va opri complet, dar nu
pot nici să resping această ipoteză.
Nu este exclus ca o schimbare a polilor magnetici să se fi produs destul de recent, acum circa
3500-3600 de ani, dacă e să ne luăm după analizele gheţii din Groenlanda şi din regiunile polare.
De fiecare dată când pământul a trecut printr-o reducere rapidă a câmpului magnetic, aşa cum se
întâmplă în prezent, el şi-a schimbat polii, nordul magnetic devenind sud, şi invers. Oameni ca
Braden estimează că pământul se va opri de tot din rotaţia sa înainte de a începe să se rotească
din nou în direcţia opusă. Dacă inversăm sensul curentului electric care trece printr-o bară de
fier, cei doi poli magnetici ai acesteia se schimbă între ei. În mod similar, dacă planeta va începe

366
să se rotească în sens invers, fluxul electricităţii sale se va inversa, şi implicit polii magnetici se
vor schimba. Dacă planeta şi-ar opri mişcarea de rotaţie, o parte a ei ar fi scăldată tot timpul de
razele soarelui, în timp ce partea opusă ar rămâne în întuneric. Există mărturii antice care afirmă
că acest lucru s-a întâmplat deja pe pământ. Peruvienii vorbesc de pildă de „noaptea cea lungă”
care a durat trei zile, iar Biblia face referire la o zi neobişnuit de lungă, care a durat 20 de ore.
Indienii din tribul hopi vorbesc de o zi în care soarele a răsărit de două ori pe cer. Prima dată a
răsărit dinspre vest şi a apus către est, după care a răsărit din nou dinspre est şi a apus către vest,
acest ciclu menţinându-se până astăzi. Există şi alte mărturii antice care afirmă că soarele răsărea
înainte dinspre vest, apunând către est – o indicaţie clară a faptului că pământul se rotea invers în
acea vreme. La începutul anilor 90, când abia începeam să descopăr aceste lucruri, am primit o
informaţie de
la un medium aflat în legătură cu spiritele din lumea de dincolo. Mesajul primit suna astfel:
Lumea se schimbă. Nordul va deveni sud, iar estul vest. Aşa au fost aranjate lucrurile încă de la
facerea lumii”. Cercetătorul californian Brian Desborough mi-a spus de asemenea că se petrec
evenimente geofizice majore care sunt ascunse opiniei publice. El a confirmat influenţa potrivit
căreia câmpul geomagnetic al pământului scade accelerat în intensitate, într-un ritm exponenţial,
şi că va ajunge în curând la zero. La fel ca şi mine, şi el crede că ne aşteaptă vremuri foarte grele
din punct de vedere geologic. Potrivit Serviciului Geologic al SUA, câmpul magnetic al
pământului se reduce la zero o dată la 500.000 de ani, după care începe să revină lent la normal.
Aceste perioade sunt cele în care se produc marile cataclisme care schimbă configuraţia
continentelor, în care au loc cutremure de pământ şi erupţii vulcanice, din cauza opririi
temporare a mişcării de rotaţie a planetei. După părerea mea, fenomenul se petrece mai des decât
ni se spune în mod oficial. Potrivit unor persoane de contact pe care le cunoaşte Brian, câmpul
magnetic al soarelui s-a redus deja la zero, motiv pentru care o cantitate mult mai mare de
hidrogen se transformă în heliu. Brian susţine că exploziile solare se produc la o latitudine de
19,5 grade deasupra şi sub ecuatorul astrului ceresc. Acesta este punctul în care au loc
schimburile de energie între sferele aflate în mişcare de rotaţie. Pe pământ, la această latitudine
sunt localizate piramidele. De aceea, energia primită de la soare la aceste latitudini trebuie să fie
fenomenală la ora actuală.
Am explicat aşadar conexiunea care există între schimbările de rezonanţă provenite de la centrul
galaxiei şi schimbările care se produc la nivelul soarelui, iar apoi ale pământului. La acest nivel
ele se transmit mai departe inimii umane, apoi creierului, şi de aici fiecărei celule. Cu cât vă veţi
deschide mai mult inima, cu atât mai uşor le va fi acestor vibraţii să curgă şi cu atât mai rapid vă
veţi sincroniza cu ele, evoluând astfel către un nivel superior de conştiinţă. Dacă vă veţi închide
mintea şi inima, veţi opune rezistenţă acestor schimbări şi veţi pierde o cantitate din ce în ce mai
mare de energie luptându-vă cu însăşi energia care v-ar putea schimba viaţa, eliberându-vă. În
plus, corpul dumneavoastră se va integra din ce în ce mai dizarmonios în mediul înconjurător, cu
consecinţe mentale, emoţionale şi fizice evidente. Aveţi practic de ales între a lupta împotriva
curentului şi a vă lăsa dus de el, relaxându-vă. Este alegerea dumneavoastră, dar nu uitaţi că
orice cale aţi alege, consecinţele vor fi de durată. Corpurile oamenilor care se vor lăsa penetraţi
de această lumină de înaltă frecvenţă se vor repara singure şi ei nu vor mai îmbătrâni. Astfel, ei
vor putea trăi indefinit în aceste corpuri fizice, dacă vor dori acest lucru, iar puterile lor mentale
şi psihice nu vor mai cunoaşte limite. Pe de altă parte, dacă este adevărat că ne pregătim să
intrăm în acel câmp electric masiv numit Centura de Fotoni, înseamnă că vom experimenta
lucruri de-a dreptul uimitoare. Anticii cunoşteau aceste mari cicluri ale schimbării şi toate
vechile calendare ale egiptenilor, populaţiei maya, tibetanilor, chinezilor, etc., se încheie brusc în
perioada pe care o trăim noi astăzi. Calendarul egiptean datează de acum 39.000 de ani, iar cel
mayaş de 18.000 de ani. Mayaşii spuneau că va exista o perioadă de tranziţie între vechea şi noua
lume, când vechea linie temporală va fi înlocuită de o alta. Ei au numit această perioadă „absenţa
timpului” şi au afirmat că ea va începe în luna iulie a anului 1982 şi va conduce către marea
schimbare din 12 decembrie 2012. Efectele acestei perioade asupra umanităţii pot fi văzute cu
ochiul liber. În ultimii ani am vizitat mai mult de 20 de ţări şi am constatat o trezire accelerată în
fiecare dintre ele. Aceasta nu a depăşit încă pragul critic al majorităţii oamenilor, dar numărul

367
celor care se trezesc din somnul lor de moarte la viaţa spirituală creşte pe zi ce trece. Tot mai
mulţi oameni au impresia că timpul curge mult mai repede decât înainte; acest lucru se datorează
accelerării vibraţii pământului şi a galaxiei în general. Desigur, în ultimă instanţă totul reprezintă
o iluzie, căci în realitate nu există timp. Impresia există însă, din cauza faptului că frecvenţa în
care trăim devine din ce în ce mai rapidă. Îmi amintesc de o transmisie prin channeling pe care
am primit-o de la un mediu pe la începutul anilor 90, în care mi s-a spus că va veni o vreme în
care timpul va părea să evolueze atât de rapid încât oamenii se vor speria. Acest moment este
foarte aproape. Fenomenul nu reprezintă un motiv real de îngrijorare, căci este un ciclu natural,
dar provocările şi oportunităţile pe care le va aduce cu el vor fi infinite.
Universul nu este altceva decât o hologramă, o sumă de raze de lumină care se întrepătrund dând
naştere unor forme tridimensionale aparente. Este ca şi cum am arunca o piatră într-un lac şi am
privi de pe mal undele produse de ea, care se întrepătrund şi dau naştere unor structuri

Figura 61 Creşterea dramatică a numărului exploziilor solare a căror energie va bombarda pământul în jurul anilor
Mileniului. Cifrele indică numărul de explozii care s-au produs în luna respectivă.

geometrice. Doi savanţi din Statele Unite, Terrance şi Dennis McKenna sugerează că universul
este o hologramă alcătuită din 64 de unde temporale. Aşa se explică cele 64 de hexagrame ale I
Ching-ului, cele 64 de chei ale Arborelui Vieţii şi cele 64 de coduri ADN. Analiza făcută de cei
doi savanţi pe computer arată că în anul 2012 toate cele 64 de unde temporale se vor focaliza.
Asta înseamnă că vom asista în anii care urmează la nişte schimbări ieşite din comun. Fraţii
McKenna susţin că ritmul schimbărilor s-a accelerat, dublându-se în intervale din ce în ce mai
mici de timp, ceea ce explică marile salturi tehnologice din ultimul secol. Proiectând modelul în
viitor, ei au descoperit că fenomenul va continua până în anul 2012, când, într-o perioadă de 384
de zile se vor produce mai multe transformări ale conştiinţei decât în toate ciclurile anterioare
luate la un loc. Va urma apoi un ciclu de şase zile în care evenimentele se vor derula chiar mai
rapid, iar în ultimele 135 de minute se vor produce 18 salturi enorme în conştiinţa umană, urmate
de încă 13, care se vor produce în ultimele 0,0075 secunde. Mă îndoiesc sincer că atunci când
aceste schimbări se vor produce, ele vor trece neobservate, sau că ne vom uita la televizor,
comentând cu soţia: „Scumpo, cred că în pauza publicitară tocmai am trecut prin câteva
schimbări dramatice, care mi-au schimbat viaţa! Apropo, vrei un ceai?”
În timp ce scriu aceste rânduri, ciclul exploziilor solare creşte rapid, îndreptându-se către punctul
de intensitate maximă, care se va produce între 1999 şi 2002 (vezi Figura 61). Acesta nu se
referă la marea transformare, dar face parte integrantă din suma schimbărilor care se vor produce
până atunci. O sursă excelentă de informaţii pe tema acestui subiect este Solar Web Site. Este
semnificativ faptul că adorarea soarelui de către reptilieni a condus la o măsurare a timpului în
care anul 2000 corespunde punctului de intensitate maximă a exploziilor solare în actualul ciclu
(ciclul cu numărul 23, după cum este cunoscut). Aceste furtuni solare care generează o energie
foarte mare vor produce probabil schimbări meteorologice pe pământ, aurore boreale incredibile,
poate chiar pene masive de curent electric şi disfuncţii ale sateliţilor. Bazele şi oraşele subterane
construite de Elită în acest secol se pregătesc pentru monumentalele schimbări care se vor
368
petrece până în anul 2012. După toate probabilităţile, distrugerea satelitului Telstar 401 a fost
provocată de un flux de electroni de o densitate mai mare decât cea normală, iar aceasta nu
înseamnă nimic prin comparaţie cu ceea ce va urma. În luna martie a anului 1989 reţeaua
electrică din Quebec, Canada, a cedat în două minute, în urma unei furtuni solare de intensitate
comparabilă cu cele care vor urma. Impactul maxim al furtunilor geomagnetice ar trebui să se
producă între 1999-2002. Furtunile de intensitate mare vor continua să se producă până în anul
2005, iar anul cu un număr maxim de furtuni minore este previzionat a fi 2005, după care ciclul
23 va intra în declin. Se aşteaptă ca cele mai mari furtuni solare din acest ciclu solar să fie de
10.000 de ori
mai puternice decât cele observate pe la mijlocul anilor 90.
Frăţia dispune la ora actuală de o tehnologie capabilă să influenţeze vremea, pe care o foloseşte
din plin. Adevăratul motiv al schimbărilor dramatice la nivel meteorologic global se referă însă
la fenomenele pe care le-am descris în acest capitol. Schimbările climei şi fenomenele
meteorologice extreme care vor urma se vor datora restructurării pământului, căci planeta îşi va
pregăti trupul pentru marile transformări care se vor produce, la fel ca şi oamenii. La fel ca şi
noi, pământul trebuie să se pună la unison cu frecvenţele în care este scăldat şi care se
accelerează rapid. Frăţia încearcă cu disperare să ascundă aceste fapte, punând schimbările
meteorologice pe seama „efectului de seră” sau fenomenului „El Nino”. Membrii ei ştiu că dacă
oamenii vor începe să-şi dea seama că se întâmplă ceva diferit, piesele dominoului înălţat cu
atâta migală de ei vor începe să cadă şi jocul se va sfârşi. Mişcarea New Age a fost creată chiar
de Frăţie, cu scopul de a crea o diversiune, canalizând într-o direcţie greşită energia trezirii. Nu
întâmplător, New Age este chiar numele unei reviste francmasone. O sclavă aflată sub incidenţa
programului de control al minţii din guvernul american, care a urmat între timp un program de
recuperare, mi-a confirmat faptul că mişcarea New Age a fost lansată sub acoperire de Henry
Kissinger şi de alţi manipulatori globali, în timp ce ea se afla sub controlul lui, prin anii 70. Ori
de câte ori am făcut referiri publice la acest lucru, new ager-ii le-au contestat vehement, afirmând
că Frăţia nu ar fi fost niciodată de acord ca oamenii să îşi schimbe modul de viaţă. Într-o lume
ideală nu ar fi de acord, dar lumea în care trăim nu este deloc ideală pentru ei, din cauza
transformărilor energetice care îi trezesc pe oameni. Frăţia ştia foarte bine că această epocă se
apropie şi care vor fi efectele ei. În mod evident, membrii ei nu puteau să se arunce într-o navă
spaţială, jucându-se cu soarele sau cu centrul galaxiei pentru a le schimba noua vibraţie. Singura
alternativă pe care o aveau la dispoziţie era de a deturna conştiinţa oamenilor aflată în plin
proces de trezire, orientând-o către o altă fundătură, către un nou tip de religie, care să nu le pună
în pericol Agenda. De aceea, au creat Mişcarea New Age. Incontestabil, în cadrul mişcării există
oameni foarte sensibili şi foarte conştienţi, care fac o treabă minunată, dar marea majoritate nu
fac decât să nege realitatea din jur. Ei se lasă conduşi într-o direcţie greşită de entităţi din alte
dimensiuni, de transmisiunile psihice ale Frăţiei şi de comunicatele mediumice pe care le
primesc din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni. Stau în jurul lumânărilor lor
aprinse şi aşteaptă apariţia unui „comandant Ashtar” extraterestru care să vină şi să-i ia pe nava
lui spaţială. Ashtar este o invenţie a Frăţiei, un joc de cuvinte alcătuit din numele unor zeităţi din
antichitate precum Ashteroth şi Ishtar (un alt nume al reginei Semiramida). Cei mai mulţi dintre
new ager-i refuză chiar şi să vorbească despre Frăţie, sub pretextul că „este ceva negativ”. Da,
este, dar aşa va rămâne situaţia până când vom face ceva ca să schimbăm lucrurile. Izolându-ne,
nu vom reuşi să schimbăm nimic pe această planetă. O mare parte din mişcarea New Age nu are
nimic de-a face cu spiritualitatea transformatoare, ci cu escapismul. Ea suprimă şi deturnează
trezirea spirituală, nu o ajută să progreseze.
Una din revelaţiile care vor urma cu siguranţă va fi chiar cea referitoare la reptilieni, căci
frecvenţele superioare ale energiei vor amplifica dramatic numărul oamenilor care vor fi capabili
să-i vadă. Arizona Wilder mi-a spus că începând din anii 80, numărul ritualurilor sacrificiale a
crescut masiv, căci reptilienii au nevoie de o cantitate din ce în ce mai mare de sânge uman
pentru a-şi putea menţine forma de oameni. Ei doresc să instituie controlul umanităţii cu ajutorul
microcipurilor înainte de a fi văzuţi direct de aceştia aşa cum sunt. Transformările energetice
ridică masca reptilienilor, iar adevărul urmează să iasă la iveală. Pregătind acest moment, în

369
ultima vreme a apărut un lung şir de filme pentru copii şi pentru adulţi în care apar umanoizi
reptilieni, prietenoşi sau nu. Am vorbit deja de The Arrival şi de V: The Final Battle, dar mai
sunt multe altele. În Stargate, povestea călătoriei în timp în Egiptul antic controlat de
extratereştri, posibila natură reptiliană a extratereştrilor este revelată la sfârşit, când unul dintre ei
este jupuit. Stargate: SG-1 continuă tema reptilienilor cu formă umană; Enemy Mine şi
Dreamscape (în ambele filme joacă Dennis Quaid) prezintă umanoizi reptilieni; Theodore Rex
este un dinozaur vorbitor, care merge pe două picioare şi are o înălţime de circa 2,5 metri;
serialul TV Babylon 5 prezintă nişte umanoizi reptilieni numiţi narni, care apar inclusiv în Star
Trek, Star Trek: The Next Generation, Space Precinct; Sea quest DSV, Outer Limits, etc. Cele
două filme ale lui Steven Spielberg, Jurassic Park şi Lost World readuce dinozaurii la viaţă, iar
filmul său de desene animate pentru copii We’re back prezintă dinozauri vorbitori, care merg pe
două picioare. Există chiar o scenă în care un T-Rex este luat pe o navă spaţială, i se inoculează
inteligenţă, după care este trimis în viitor, în epoca pe care o trăim noi. Filmele pentru copii şi
serialele de televiziune sunt împânzite de imagini cu reptilieni. Filmul Mario Brothers are la
bază ideea că dinozaurii nu au fost distruşi de impactul cu meteoritul, ci au fost proiectaţi într-o
dimensiune paralelă în care au continuat să trăiască, evoluând şi transformându-se în nişte
umanoizi inteligenţi. Eroii filmului trec printr-un pasaj subteran şi cad în cealaltă dimensiune,
după care se luptă cu dinozaurii umanoizi pentru a-i împiedica să invadeze dimensiunea noastă.
Cele două cărţi pentru copii ale lui James Gurney, Dinotopia şi Dinotopia: Lumea de dedesubt,
prezintă poveşti despre o lume din interiorul pământului în care alături de oameni trăiesc
reptilieni şi dinozauri. Serialul Land of the Lost prezintă o familie care călătoreşte înapoi în timp,
ajungând într-o lume dominată de dinozauri unde este atacată de o rasă de umanoizi reptilieni
numită Sleestak. Într-unul din episoade, un reptilian îi studiază pe oameni, care emană o „căldură
emoţională” (specifică într-adevăr oamenilor şi în faţa căreia reptilienii dau înapoi). Serialul
pentru copii Barney are drept subiect un reptilian prietenos, iar Mutant Ninja Turtles prezintă
nişte luptători cu crima şi cu injustiţia care au forma unor amfibii reptiliene. La începutul anilor
90 a fost difuzat un serial de televiziune pentru copii intitulat Dinosaurs, în care era prezentată o
familie minunată de dinozauri, numită nici mai mult nici mai puţin decât Sinclair! Pe unul dintre
ei îl chema chiar Earl (n.n. conte în limba engleză)! Desene animate de genul Dinasaucers:
Mutant League, G.I. Joe şi Dino Power House includ de asemenea figuri de reptilieni inteligenţi.
Să fie această invazie de filme cu reptilieni o simplă coincidenţă? Desigur că nu!
Frăţia reptiliană încearcă de foarte mult timp să împiedice umanitatea să evolueze către marea
schimbare de conştiinţă. Natura ierarhică piramidală a structurii lor de organizare le-a permis să-
şi implementeze planurile printr-un număr infinit de instituţii şi agenţii diferite. La început, au
atacat umanitatea pe nivelul fizic cu droguri, aditivi alimentari şi fluorul din apa de băut. Vechile
metode de vindecare (cunoscute la ora actuală sub numele de metode alternative sau
complementare) sunt atacate în permanenţă de establishment-ul medical împânzit de
francmasoni şi aflat sub controlul cartelului farmaceutic al Frăţiei. Numai imperiul Rockefeller
deţine peste 60% din industria farmaceutică din Statele Unite. Această industrie finanţează masiv
„cercetările” pentru descoperirea unor noi tratamente, care iau inevitabil forma unor noi
medicamente chimice. Există o carte excelentă care descrie acest fenomen, intitulată Mafia
medicală şi scrisă de medicul canadian Guylaine Lanctot. Cartelul farmaceutic are legături
strânse cu producătorii globali de produse „alimentare” precum Nestle, Kellog, Proctor and
Gamble, şi ceilalţi. Prin intermediul acestei reţele, Frăţia orchestrează un atac concertat asupra
corpului şi minţii umane, cu ajutorul medicamentelor, aditivilor alimentari şi vaccinurilor. Tot
aici intră şi alimentele modificate genetic (atât de origine vegetală cât şi animală). Când un
savant britanic implicat în dezvoltarea alimentelor modificate genetic a contestat public siguranţa
acestora, el a fost concediat imediat. Aceasta este faimoasa libertate de expresie cu care se laudă
această ţară. Fluorul din apă are efecte inhibitorii asupra creierului, la fel ca şi îndulcitorii
artificiali de tipul aspartamului care se găseşte în toate băuturile răcoritoare. Aceşti aditivi
alimentari au rolul precis de a face mai dificilă adaptarea creierului uman la noile vibraţii
energetice. Cei care lucrează în fabricile alimentare nu ştiu la ce sunt complici, căci nu fac decât
să urmeze ordinele superiorilor lor. Deciziile sunt luate la nivele foarte înalte. La fel se petrec

370
lucrurile şi cu vaccinurile, una din cele mai mari farse medicale inventate vreodată. Marea
majoritate a doctorilor şi a asistentelor medicale nu au nici o idee despre marile daune pe care le
provoacă aceste vaccinuri trupului, minţii şi sistemului imunitar al copiilor mici. Cei care
orchestrează campaniile de vaccinare ştiu însă cu siguranţă aceste lucruri. Peste toate, Frăţia a
creat o reţea tehnologică extrem de avansată pe care o foloseşte pentru a manipula conştiinţa
umană, separând-o de sinele său multidimensional. În spaţiul extraterestru există o tehnologie de
tip Star Wars care face parte integrantă dintr-o vastă reţea electromagnetică situată pe pământ şi
în jurul acestuia. Aceasta include transmiţătoare ELF (de frecvenţă foarte joasă) care îşi transmit
semnalele pretutindeni în lume; transmisii cu microunde, printre care se numără şi atacurile
directe împotriva celor pe care Frăţia doreşte să-i elimine sau să-i discrediteze prin manipularea
minţii; reţeaua de telefonie mobilă care face ravagii la nivel mental şi fizic, permiţând între altele
localizarea posesorului telefonului chiar şi atunci când acesta este închis; televiziunea, cuptoarele
cu microunde şi alte tehnologii; şi desigur, nu în ultimul rând,
microcipurile. Principalul motiv al campaniei pentru introducerea microcipurilor în masă în
rândul populaţiei este blocarea procesului de trezire spirituală şi deconectarea umanităţii de
vibraţia care o poate elibera. Un savant CIA mi-a spus odată că introducerea microcipurilor va
permite Frăţiei controlul desăvârşit al gândurilor, emoţiilor şi sănătăţii fizice a oamenilor
O cunoştinţă din lumea financiară care recunoaşte din propria experienţă existenţa reptilienilor
mi-a oferit câteva informaţii interesante legate de sistemele energetice moderne. Mi-a spus că a
lucrat împreună cu mai mulţi inventatori specializaţi în domeniul energiei libere şi că a înţeles că
aceasta lucrează în sensul acelor de ceasornic, fiind astfel în armonie cu rotaţia chakrelor.
Tehnologia electrică convenţională operează în sens invers acelor de ceasornic, intrând astfel în
conflict cu chakrele. Convingerea lui este că acest sistem contribuie la închiderea chakrelor şi la
deconectarea umanităţii de nivelele superioare de conştiinţă. Acesta este unul din motivele
pentru care Frăţia reptiliană a suprimat (de multe ori
chiar prin crimă) dezvoltarea tehnologiei energiei libere. Sistemele electrice din căminele
oamenilor operează pe o frecvenţă de 60 de cicluri pe secundă, influenţând foarte negativ corpul,
şi mai ales activitatea undelor cerebrale. Brian Desborough mi-a spus că oamenii care
au patul în care dorm aşezat lângă un perete în care există cabluri electrice capătă dureri de spate
şi se îmbolnăvesc de diferite boli. Umanitatea modernă trăieşte într-un ocean de energie
electromagnetică generat de tehnologia actuală, care îi afectează constant sănătatea fizică,
psihică şi mentală. Mintea, corpul şi emoţiile umane se află sub un asalt teribil în cursa contra-
cronometru către Marea Schimbare, Frăţia fiind disperată să se asigure că umanitatea nu va face
saltul de conştiinţă necesar pentru a fi proiectată dincolo de frecvenţa reptiliană.

Figura 62: Sistemul Frăţiei urmăreşte să blocheze
psihicul uman la nivelul emisferei stângi a creierului,
căreia îi corespunde intelectul „raţional” care nu crede
decât ceea ce vede, aude şi simte. Sistemul
„educaţional” şi mas-media sunt structurate după acest
model, marea majoritate a profesorilor, oamenilor de
ştiinţă şi jurnaliştilor fiind prizonieri ai emisferei stângi,
aşa cum s-a intenţionat.
Figura 63: Prin deschiderea inimii şi a minţii, noi ne
activăm implicit şi emisfera cerebrală dreaptă, căreia
îi corespunde intuiţia şi inspiraţia care ne conectează
cu cosmosul.
371
Frăţia a structurat întregul sistem „educaţional” şi mas-media la nivelul emisferei stângi a
creierului, care a devenit o veritabilă închisoare. Acestei zone îi corespunde conştiinţa lumii
fizice, gândirea „raţională” care nu crede decât în ceea ce îi spun simţurile (vezi Figura 62).
Emisfera cerebrală dreaptă guvernează intuiţia şi legătura noastră cu dimensiunile superioare.
Marii artişti şi marii creatori au avut foarte puternic activată această emisferă, fiind inspiraţi de
unicitatea gândirii şi modalităţii lor de expresie (vezi Figura 63). Aşa se explică de ce în toată
lumea cheltuielile cu educaţia sunt reduse continuu, iar programele şcolare impuse sunt rigide şi
urmează exclusiv modelul emisferei stângi. Acest sistem „educaţional” umple emisfera cerebrală
stângă cu informaţii, multe dintre ele incorecte sau neadevărate, cerându-le elevilor să le
stocheze în memorie, iar apoi să le regurgiteze la examenele finale. Elevii care fac acest lucru la
fel ca nişte roboţi trec examenele. Cei care încearcă să le filtreze prin emisfera cerebrală dreaptă,
ajungând la concluzia că sunt nişte prostii, nu sunt trecuţi, chiar dacă au dreptate. Nu-i aşa că
avem un sistem „educativ” minunat?
Dat fiind că arma cea mai de temut a reptilienilor este frica, scopul acestora este să creeze prin
diferite inginerii evenimente reale sau provocate care să creeze o teamă uriaşă în anii care vor
urma, până în 2012. Printre acestea se numără planul de a provoca un al treilea război mondial,
fie prin stimularea lumii musulmane să înceapă un „război sfânt” împotriva civilizaţiei
occidentale, fie prin implicarea Chinei într-un conflict global. Poate vor merge chiar pe
amândouă variantele. Bombele plasate lângă ambasadele americane din Africa în anul 1988 şi
răspunsul american de bombardare a unor ţinte musulmane fac parte integrantă din acest plan.
Unul din planurile majore ale Frăţiei poartă numele de Proiectul Bluebeam (n.n. textual Raza
Albastră). Unul din elementele acestui proiect este folosirea în diferite părţi ale lumii a sateliţilor
înzestraţi cu tehnologie pe bază de lasere din reţeaua intitulată generic „Războiul Stelelor” pentru
a proiecta imagini holografice ale unor OZNuri, ale lui Iisus, Mahomed, Buddha, Krishna, etc.
Dacă fiecare sistem de convingeri va crede că i-a sosit mântuitorul, se va crea astfel potenţialul
pentru un conflict religios de mari proporţii. Mesajele vor fi transmise (aşa cum se întâmplă deja
la ora actuală) pe lungimi de undă ELF (extrem de joasă frecvenţă), VLF (foarte joasă frecvenţă),
LF (joasă frecvenţă) şi pe lungimile de undă ale microundelor care pot fi receptate de creierul
uman. Această tehnologie este extrem de sofisticată şi mulţi oameni vor fi făcuţi să creadă că
„Dumnezeu” sau „mântuitorul” le va vorbi personal, deşi totul nu va fi decât o înscenare a
manipulatorilor Frăţiei. Multe informaţii aşa-zis „canalizate” provin deja din această sursă.
Proiectul Bluebeam implică şi manifestarea unei multitudini de fenomene „supranaturale” cu
scopul de a terifia populaţia, precum şi proiectarea unor imagini holografice pe cer a
„mântuitorului”. Apropo, doresc să menţionez în legătură cu Proiectul Bluebeam că fenomenul
figurilor geometrice din lanurile de grâu nu trebuie să fie neapărat de origine extraterestră (deşi
nu pot exclude nici acest lucru). Cert este că tehnologia necesară producerii acestui fenomen a
fost dezvoltată prin anii 80, când au apărut şi primele figuri geometrice de acest fel. Este vorba
de un aparat cu raze gama de înaltă frecvenţă creat pentru scopuri militare. Printre caracteristicile
figurilor geometrice autentice din lanurile de grâu se numără: îndoirea tulpinilor în dreptul
nodului cel mai de jos, fără să se rupă însă; schimbarea structurii celulare; energia de tip
microunde pe care o emană lanul; carbonizarea animalelor din zonă; apariţia unor lumini în
formă de plasmă. Toate aceste efecte sunt provocate de razele gama. Cercetătorul Brian
Desborough spune:

„Razele gama de înaltă frecvenţă aduc apa din interiorul nodurilor tulpinii la fierbere,
umflând şi înmuind celulele la acest nivel, ceea ce provoacă îndoirea tulpinii în direcţia
imprimată de raze. Aceste raze sunt capabile să creeze detalii extrem de
rafinate.sugerează că sistemele folosite în acest scop încorporează tehnologie
Mossbaur. Solul din interiorul figurii geometrice începe să emane radiaţii, capabile să
carbonizeze orice creatură care ar avea ghinionul să se afle prin preajmă. Pentru a
putea începe procesul de creare a structurii geometrice, aparatul cu raze gama ar
trebui alimentat cu putere electrică şi setat. Aşa s-ar putea explica micile depresiuni
circulare care se găsesc de multe ori în preajma cercurilor din lanurile de grâu”.

372
Unii oameni s-ar putea întreba de ce pierd autorităţile atâta timp ca să discrediteze acest
fenomen, ajungându-se chiar la ignorarea lui completă de către mas-media, dacă autoarele lui
sunt chiar ele. Nu am un răspuns la această întrebare. Tot ce am dorit să subliniez este faptul că
la ora actuală există tehnologia necesară pentru a produce fenomenul. În treacăt fie vorba,
Desborough sugerează că avionul comercial TWA 800, care a explodat la scurt timp după ce a
decolat din New York, a fost lovit cu o armă de tip Mossbaur. Autopsia victimelor a arătat că
acestora le-a îngheţat sângele în vine şi că aveau creierele transformate într-o masă informă.
Aceste arme au asemenea efecte, iar la momentul prăbuşirii avionului, acesta trecea pe lângă
Laboratorul de Cercetări al Marinei de la Brookhaven, exact în perioada în care aici se făceau
experimente cu acest tip de armă.

Farsa cu OZN-urile
Principala ambiţie a proiectului Bluebeam este aceea de a-i convinge pe oameni că pământul a
fost invadat de extratereştri. De aceea, este extrem de important ca umanitatea să nu se lase
amăgită de această farsă. Extratereştrii nu ne vor invada, căci se află deja aici de mii de ani,
arătând la fel ca noi (în exterior). În anul 1938, actorul Orson Welles a pretins că transmite în
direct de la locul în care au aterizat nişte extratereştri în New Jersey. În realitate, el a folosit
actori şi efecte speciale pentru a transmite emisiunea de la un post de radio. Programul
radiofonic a fost o difuzare a „romanului” Războiul lumilor de H.G. Wells şi a provocat teroare
şi panică în regiune. O persoană s-a sinucis, iar traficul auto s-a blocat din cauza celor care
încercau să fugă pentru a scăpa de atacul marţienilor. În final, Welles a declarat că a fost o
simplă piesă de teatru radiofonic, iar oamenii au înţeles greşit. În realitate, el a făcut un
experiment pentru a vedea cum vor reacţiona oamenii într-o astfel de situaţie. S-a folosit în acest
scop de o poveste scrisă de H.G. Wells, o clonă a Frăţiei care a susţinut Agenda reptiliană,
inclusiv controlul minţii în masă. Gândiţi-vă puţin: dacă ai nevoie de un pretext pentru a
centraliza la nivel global toate guvernele, finanţele, armata, poliţia şi celelalte instituţii, care altul
ar fi mai nimerit decât o ameninţare la adresa întregii planete? Ce pretext poate fi mai bun decât
să-i amăgeşti pe oameni că sunt invadaţi din spaţiul cosmic? Ai crea astfel o problemă globală,
care ar necesita o soluţie globală atunci când oamenii vor spune că „ceva trebuie făcut”. Pe scurt,
va necesita un guvern mondial şi o armată globală care să se opună „ameninţării”. Acesta este
planul pentru care suntem pregătiţi la ora actuală.
Se spune că prin anii 60, în timpul administraţiei Kennedy, un grup de 15 experţi în diferite
domenii au produs un raport despre modalităţile prin care poate fi controlată populaţia şi prin
care poate fi centralizată puterea fără a folosi războaie. Acesta a devenit cunoscut sub numele de
Raportul de la Muntele de Fier, o bază subterană din statul New York, în care cei 15 şi-au ţinut
prima şi ultima întrunire. Unul din membrii grupului i-a povestit unui prieten despre conţinutul
raportului, iar de la acesta vestea s-a răspândit. Am vorbit pe larg despre acest raport în lucrarea
mea anterioară, Şi adevărul vă va face liberi. S-ar putea să fie o simplă farsă, dar în acest caz a
fost una extrem de reuşită. Două din recomandările pe care le făcea raportul pentru a centraliza
puterea erau: crearea unei ameninţări globale la adresa mediului şi o invazie extraterestră.
Legenda spune că raportul a fost scris în anul 1966. Doi ani mai târziu s-a înfiinţat Clubul de la
Roma, acea organizaţie a Frăţiei despre care am discutat într-un capitol anterior, care a creat
mişcarea ecologică. Un lucru este cert: recomandarea legată de mediu din Raportul de la Muntele
de Fier a fost pusă în practică de Clubul de la Roma. A mai rămas de jucat cartea extraterestră.
Decenii la rând, mas-media a ironizat ideea de extratereştri. Dintr-o dată, ea pare să o ia în
serios; se pare că a sosit timpul. „Cercetările” legate de OZN-uri în Statele Unite sunt finanţate
de Laurence Rockefeller. Printre cercetători se numără şi nouă savanţi conduşi de fizicianul Peter
Sturrock, de la Stanford. Acesta a declarat la una din televiziunile americane că au descoperit
„dovezi fizice copleşitoare” cum că se petrece ceva greu de înţeles. Vai, mă întreb despre ce ar
putea fi vorba?! Ce să mai vorbim de toate programele despre extratereştri care au invadat
televiziunile, despre filmele de genul Independence Day (produs de studioul 20th Century Fox,
aflat în proprietatea lui Rupert Murdoch) sau Dosarele X (produs de Fox Television, aflată în

373
proprietatea aceluiaşi Rupert Murdoch)? Acestea au drept unic scop crearea unui sentiment de
teamă faţă de extratereştri. De altfel, Rupert Murdoch însuşi se află în proprietatea Frăţiei!
Toate aceste mesaje sunt susţinute de nenumăratele rapoarte legate de vederea unor OZN-uri şi
de un număr uriaş de oameni care pretind că au fost răpiţi de extratereştri. Nu spun că astfel de
lucruri nu se pot întâmpla. Cert este că toţi cei „răpiţi” îşi amintesc acelaşi scenariu: o perioadă
de timp care lipseşte din viaţa lor, auzirea unor clinchete sau bâzâituri, o stare de excitaţie
sexuală şi un miros de sulf. Brian Desborough explică faptul că toate aceste simptoame sunt
specifice contactului cu un câmp electromagnetic intens, fiind provocate de schimbările
neurochimice la nivelul creierului. Încă din anul 1930 profesorul Cazamalli a descoperit că
frecvenţele electromagnetice de 500 MHz pot induce halucinaţii. Aceste fenomene pot fi inclusiv
stimulate la nivel colectiv în anumite regiuni de stres geopatic ale pământului şi în apropiere de
liniile electrice de înaltă frecvenţă, care produc câmpuri electromagnetice puternice, ce pot fi
folosite de Frăţie pentru scopurile sale legate de controlul minţii. Efectul şi potenţialul
câmpurilor electromagnetice de a conduce la stări modificate de conştiinţă şi de a declanşa
diferite fenomene „supranaturale” sunt imense. Cine nu înţelege acest lucru poate găsi explicaţii
extraterestre pentru tot felul de fenomene terestre. În această categorie intră sferele de plasmă şi
luminile de pe cer provocate de proiecţii electromagnetice emise de pe pământ. Explozia
modernă de ştiri legate de OZN-uri nu a început decât după cel de-Al Doilea Război Mondial, în
timpul căruia germanii au creat farfurii zburătoare operaţionale. Proiectul Paperclip a fost acea
operaţiune a serviciilor secrete engleze şi americane de a-i aduce pe savanţii, inginerii,
geneticienii şi specialiştii germani în tehnicile de control al minţii în America de Nord şi de Sud.
Oamenii de ştiinţă germani trebuie să fi adus cu ei peste ocean inclusiv tehnologia „OZN”. Cert
este că la scurt timp, numărul farfuriilor zburătoare observate în Statele Unite a crescut
exponenţial. Faimosul incident de la Roswell s-a petrecut în anul 1947. Mutilarea vitelor a fost
pusă pe seama extratereştrilor, sub pretextul că nu există o tehnologie umană capabilă să disece
animalele şi să le extragă sângele în acest fel. Brian Desborough afirmă însă contrariul. Un laser
portabil capabil să execute astfel de operaţii a fost creat la Laboratorul Phillips al Forţelor
Aeriene SUA pentru a intra în dotarea forţelor speciale. La scurt timp, a început mutilarea
vitelor. Primele evenimente de acest fel s-au produs chiar lângă laboratorul chimic de la Dulce,
din New Mexico, iar sugestia lui Desborough este că mutilarea vitelor face parte integrantă din
acest proiect de cercetare.
Aşa s-ar putea explica de ce vitele sunt marcate cu vopsea fosforescentă, care nu poate fi văzută
decât noaptea. Aceste vite pot fi aduse la bordul unei nave zburătoare, iar după disecarea
anumitor părţi, ele pot fi aruncate pe câmp fără a lăsa amprente şi creând o senzaţie de „mister”
deplin. Mulţi cercetători OZN dezinformaţi (sau rău intenţionaţi) afirmă că navele de genul celei
de la Roswell trebuie să fi fost de origine extraterestră, întrucât erau confecţionate dintr-un
material cu o structură necristalină care nu poate fi produs pe pământ sau tăiat cu instrumentele
de care dispun oamenii. Nici această informaţie nu este adevărată. Brian Desborough afirmă că
procesul de producere a unor asemenea material este numit răcire accelerată. „Metalul topit este
depozitat pe o suprafaţă răcită criogenic, rezultând astfel un produs necristalin. În mod similar,
dacă metalul este comprimat la temperaturi care se apropie de zero absolut, la temperatura
camerei el atinge duritatea unui diamant”.
Comunitatea „cercetătorilor” OZN este împânzită de specialişti în dezinformare ai Frăţiei şi de
agenţi ai serviciilor secrete. Mulţi autori de cărţi despre OZN-uri sunt membri ai aşa-numitei
Unităţi Aviare a serviciilor secrete, numele lor de cod fiind în totalitate nume de păsări. Nu
putem să nu ne întrebăm cum de li se permite unor „foşti” agenţi ai serviciilor secrete să
vorbească liber despre diferite proiecte secrete, ştiut fiind că astfel de acţiuni ar trebui să atragă
după sine pierderea pensiei şi sancţiuni punitive severe din partea autorităţilor, pentru violarea
legii secretului de stat. Ce să mai vorbim de tehnologia cunoscută sub numele de EDOM
(Electronic Dissolution of Memory – Disoluţia Electronică a Memoriei) folosită special pentru
eliminarea cunoştinţelor pe care autorităţile nu doresc ca agenţii secreţi să le divulge. Printre
membrii sau agenţii Unităţii Aviare se numără şi o bună parte din hipnotizatorii care îi „ajută” pe
„răpiţi” să „îşi aducă aminte” de experienţele prin care au trecut. Mulţi dintre cei care pretind că

374
au contacte cu extratereştrii din diverse părţi ale galaxiei au de asemenea conexiuni cu proiectele
secrete. Atunci când a făcut public că se află în contact cu extratereştrii, George Adamski avea
legături cu oamenii de ştiinţă de la Laboratorul de Electronică al Marinei de la Point Loma şi cu
cei din Pasadena. Microcipurile implantate de aşa-zişii extratereştri persoanelor răpite sunt de
origine cât se poate de terestră. Ele au fost create de un consorţiu de ingineri de la Motorola,
General Electric, IBM şi Centrul Medical din Boston. Un exemplu de asemenea microcipuri este
cipul IBM 2020, folosit în programul de control al minţii numit Proiectul Monarch. Astfel de
microcipuri sunt implantate pacienţilor care nu bănuiesc nimic, inclusiv de către medicii şi
dentiştii aflaţi în colaborare cu agenţiile serviciilor secrete. La ora actuală sunt publicate tot mai
multe cărţi despre extratereştrii cei răi care ne invadează planeta. Către ce conduc toate aceste
informaţii? Îl voi lăsa pe Henry Kissinger să răspundă la această întrebare, citând un fragment
din discursul pe care l-a ţinut la întrunirea Grupului Bilderberg din anul 1992 de la Evian-Les-
Bains, din Franţa. Fragmentul a fost notat de un delegat elveţian. Iată ce a spus Kissinger:

„La ora actuală, America ar fi şocată dacă trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru
a restaura ordinea. În viitorul apropiat, ea va fi recunoscătoare pentru acest lucru,
mai ales dacă oamenilor li se va spune că există o ameninţare – reală sau nu – din
lumea de dincolo, care le pune în pericol însăşi existenţa fizică. Toate popoarele lumii
se vor ruga atunci de liderii lor să le scape de această ameninţare.

Lucrul de care oamenii se tem cel mai tare este necunoscutul. În faţa unui asemenea
scenariu, ei vor renunţa cu dragă inimă la drepturile lor individuale în schimbul
garantării bunăstării de către guvernul mondial”.

Acesta este adevăratul motiv care stă la baza farsei cu OZN-urile. Crearea problemei-reacţie-
soluţie. Extratereştrii nu ne invadează planeta. Ei sunt deja prezenţi în mijlocul nostru şi tot ei se
oferă să ne „salveze”! Investigatorul OZN Nono Hayakawa afirmă că acest plan este numit
„Proiectul Panica” şi că va folosi un echipament de înaltă tehnologie pentru a crea o iluzie optică
a unei invazii OZN. În acest fel, guvernele lumii şi Organizaţia Naţiunilor Unite vor avea motive
să instaureze o stare globală de urgenţă, implementând astfel ordinele venite de sus. „Virusul”
computerelor Y2K este o altă „problemă” prefabricată, cu acelaşi scop în minte. Aşa cum am
explicat mai devreme în această carte, anumite legi executive adoptate direct de preşedinţii
Statelor Unite, fără aprobarea Congresului, îi vor permite guvernului american să preia controlul
asupra transportului, energiei, căminelor oamenilor şi mas-mediei. Aceste legi executive îi vor
permite guvernului să îi mute pe oameni oriunde va dori şi să îi pună să muncească la orice
proiect va dori. Copiii le vor fi luaţi părinţilor şi toate aceste acţiuni vor fi rezultatul unor legi
care vor intra în vigoare datorită unei situaţii de urgenţă fabricată artificial. Astfel de legi şi
pregătiri secrete sunt valabile pentru toate guvernele lumii, nu doar pentru cel american. Alte
aspecte ale Agendei Frăţiei în perspectiva Mileniului şi a anului 2012 includ: un colaps financiar
global, care să permită introducerea monedei electronice globale; dezvoltarea accelerată a
terorismului şi o întreagă gamă de alte evenimente care să îngrozească populaţia lumii,
reducând-o la statutul de servitute necondiţionată.
Lucrurile nu trebuie să se petreacă însă după acest scenariu. Oamenii nu sunt fiinţe „obişnuite şi
neputincioase”, ci manifestări ale conştiinţei eterne, genii în devenire. Tot ce ar trebui să facem
cu toţii este să ne deschidem inimile şi minţile, reconectându-ne astfel la puterea infinită care
reprezintă sursa noastră şi croindu-ne propriul destin. Aceasta este marea provocare în actuala
perioadă a tuturor oportunităţilor, care va permite reinstaurarea libertăţii pe această planetă, după
o perioadă foarte lungă de timp.

375
 CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI UNU

Risipirea vrăjii

Informaţiile pe care vi le voi dezvălui în continuare sunt exact cele pe care Frăţia doreşte cel mai
mult să le ţină ascunse. Este vorba de faptul că oamenii îşi pot controla singuri destinul şi că nu
trebuie să depindă de nimeni. Aceasta este realitatea.
După ce aţi citit această carte, poate vi se va părea ciudat că afirm acest lucru. La urma urmei,
până acum nu am făcut altceva decât să detaliez cum a reuşit Frăţia să ţină lumea sub control de
mii de ani. Este adevărat, dar cum a reuşit ea să facă acest lucru? Prin manipularea felului în care
gândesc şi simt oamenii. Experienţa fizică este creată de gândurile şi de emoţiile noastre. De
aceea, dacă îi vom permite unei forţe exterioare să ne controleze gândurile şi emoţiile, noi îi vom
permite inclusiv să ne controleze destinul fizic. Această stare de lucruri poate fi schimbată însă
într-o singură clipă, prin preluarea înapoi a controlului asupra propriilor gânduri şi sentimente. În
esenţă, crearea propriei realităţi şi deciderea destinului personal este un proces cât se poate de
simplu, care funcţionează după principiul: „Noi primim ceea ce oferim”. Iată cum se desfăşoară
lucrurile…
Mintea şi emoţiile noastre rezonează cu anumite frecvenţe energetice. Acest lucru este valabil nu
numai în ceea ce priveşte sinele nostru conştient, ci şi în ceea ce priveşte subconştientul nostru,
acel depozit al gândurilor, atitudinilor şi emoţiilor reprimate cu care preferăm să nu avem de-a
face. Noi putem intra în rezonanţă cu vibraţia mâniei de pe nivelul subconştient, fără să
conştientizăm încă această stare la nivel conştient. Spre exemplu, un adult care deţine în
subconştientul lui sentimente suprimate de mânie rămase din copilărie va continua să vibreze pe
această frecvenţă, emiţând-o la fel ca un transmiţător, chiar fără să-şi dea seama că este furios.
Conform legii atracţiei universale, această stare va atrage către el alţi oameni aflaţi pe aceeaşi
frecvenţă de vibraţie, adică furioşi la modul conştient sau subconştient. Ştiu foarte bine ce spun,
căci am trecut personal prin această experienţă. Aşa cum spun versurile unui cântec pe care l-am
auzit în Statele Unite: „Atunci când cultivi sentimente de mânie, ce crezi că ţi se va întâmpla?
Vei atrage un mare număr de oameni la fel de furioşi ca şi tine”. „Vibraţiile” noastre mentale şi
emoţionale sunt transmise sub forma unor unde-gând, care atrag către noi unde-gând
asemănătoare, sub forma unor oameni, locuri, modalităţi de viaţă şi experienţe. Noi atragem
către sine exact ceea ce emitem. Printre vibraţiile pe care le emitem se numără gândurile şi
emoţiile noastre conştiente, dar şi structurile astrologice cu care suntem înzestraţi în momentul
naşterii sau al concepţiei. Atunci când ne naştem, noi absorbim energia telurică a pământului
specifică locului şi momentului în care ne-am născut. Această structură depinde de poziţia şi de
ciclurile planetelor, inclusiv de tipul energiei pe care o emit acestea către pământ. Câmpul
energetic se schimbă în fiecare secundă; de aceea, locul şi momentul în care ne naştem
influenţează decisiv structura energetică a câmpului pe care îl moştenim. Înainte de a ne naşte,
noi ne alegem locul şi momentul naşterii, pentru a primi acel corp energetic potrivit pentru
planurile noastre de viaţă. Există un şir nesfârşit de dovezi care atestă că oamenii din aceeaşi
profesie au tendinţa să se nască în aceeaşi perioadă a anului. Frăţia Babiloniană a încercat de mii
de ani să suprime cunoaşterea astrologică, în special prin intermediul creştinismului şi al
„ştiinţei”, afirmând că este malefică sau falsă şi ridiculizându-i pe cei care o susţin. Ca de obicei,
creştinii au făcut o treabă excelentă în slujba Frăţiei, fără să-şi dea seama însă care este Agenda
către care se îndreaptă.
Acest cocteil de vibraţii care se intersectează în conştiinţa noastră atrage exclusiv vibraţii
asemănătoare. Astfel, dacă ne gândim că suntem o victimă şi că nu deţinem controlul asupra
propriei noastre vieţi, noi ne vom pune la unison cu acele energii (oameni, experienţe) care vor
rezona pe această frecvenţă. Altfel spus, experienţele pe care le vom trăi vor confirma concluzia
noastră că suntem fiinţe neputincioase, care nu îşi pot controla destinul. Dacă suntem de părere
376
că tot ce este bun în viaţă li se întâmplă numai altora, chiar aşa se vor petrece lucrurile, căci nu
ne vom conecta la aceste energii benefice. Cei care cred că nu vor avea niciodată destui bani,
chiar nu îi vor avea. Banii reprezintă expresia unei energii, iar pentru a o atrage este necesar să
creăm o rezonanţă cu ea. Gândul (conştient sau subconştient) că nu vom avea niciodată bani
conduce la o desincronizare cu această energie şi la perpetuarea sărăciei. Membrii Frăţiei ştiu
foarte bine acest lucru şi au creat un flux energetic care atrage majoritatea banilor către ei. În
mod similar, teama atrage inevitabil către sine teama. Energia fricii atrage o energie similară; de
aceea, lucrurile de care se tem oamenii au tendinţa să se împlinească. Spre exemplu, teama de a
rămâne fără bani se traduce prin acele circumstanţe în care oamenii chiar rămân fără bani. Teama
de a rămâne singur, de a fi respins sau atacat se traduce prin experienţe de această natură.
Singura soluţie este intrarea în contact cu sursa energiei care manifestă aceste lucruri, care este
chiar sinele nostru. De aceea, este inutil să învinovăţim pe altcineva pentru viaţa noastră. Noi ne-
am creat-o singuri prin gândurile şi sentimentele noastre, sau am fost manipulaţi în această
direcţie de religie, mas-media, de politicieni, medici, profesori, etc. În ambele situaţii, suntem
singurii responsabili pentru viaţa pe care o avem. Nimeni nu poate scăpa de această lege. De
altfel, ea reprezintă şi marea noastră şansă de a scăpa din această închisoare. Dacă noi suntem cei
care am creat actuala realitate care nu ne convine, la fel de uşor vom putea crea o altă realitate,
pe gustul nostru. Viaţa noastră depinde numai de noi. Toate răspunsurile se află deja în sufletul
nostru. Noi suntem centrul propriului univers, pe care îl putem transforma aşa cum dorim. Dacă
vom conştientiza plenar acest lucru, miracolul se va întâmpla.
Am vorbit în cartea mea anterioară, Eu sunt eu, eu sunt liber, despre necesitatea de a ne regăsi
această putere mentală şi emoţională dacă dorim să redevenim liberi. Acest lucru nu este însă
suficient; la fel de important este să-i ajutăm şi pe cei din jur să redevină liberi. Datorită
manipulării Frăţiei, noi ne-am închis singuri în închisorile noastre personale, după care am fost
determinaţi să-i supraveghem pe ceilalţi, astfel încât şi ei să facă acelaşi lucru. Umanitatea este
simultan turma şi câinele de pază. Frăţia a creat „normele” religioase, politice, medicale şi
ştiinţifice prin controlarea acestor profesiuni, după care le-a promovat prin mas-media controlată
tot de ea. Cei mai mulţi dintre oameni îşi trăiesc vieţile în conformitate cu aceste norme,
permiţându-le să le programeze potenţialul şi simţul identităţii de sine. Aceasta este coaja de ou
de care vorbeam. Dacă doriţi să renunţaţi de bunăvoie la puterea dumneavoastră infinită şi unică,
sunteţi liberi să o faceţi! Drama este că nici un om care trăieşte într-o astfel de închisoare nu se
simte satisfăcut numai cu atâta. El insistă ca şi ceilalţi oameni să trăiască la fel ca el. De pildă, nu
se mulţumeşte să creadă într-o anumită religie; insistă ca şi ceilalţi să creadă în ea, în caz contrar
condamnându-i. Dacă ne-am respecta dreptul reciproc de a crede ceea ce dorim, în lume nu ar
mai exista războaie religioase. Personal, nu am nimic cu cei care practică ritualuri satanice, dacă
aceştia şi-ar controla cu adevărat procesul gândirii. Dacă doresc să facă sacrificii umane şi
victimele lor nu au nimic împotrivă, nu au decât! Dar cineva ar trebui să clarifice odată aceste
lucruri. Dacă George Bush, Henry Kissinger, Windsor-ii şi restul găştii doresc să creeze un stat
fascist şi toată lumea s-ar asocia de bunăvoie la această idee, nu aş avea nimic împotrivă. Nu pot
fi însă la fel de indiferent când constat că aceste lucruri le sunt impuse oamenilor prin
manipulare, inclusiv prin forţa fizică, mentală sau prin mijloace farmaceutice. Oare nu avem
maturitatea de a gândi singuri ceea ce ne dorim de la viaţă? Trebuie neapărat să ne spună alţii
cum să trăim? Dacă da, este limpede că avem probleme serioase.
Singura modalitate prin care cei puţini pot controla destinul celor mulţi presupune concursul
celor din urmă. Iar masele chiar le dau liderilor lor această aprobare. Am vorbit personal în faţa
unor mari grupuri de oameni despre libertate şi am obţinut aplauze la scenă deschisă. Mă întreb
însă dacă ascultătorii mei chiar au înţeles acest concept. „Da, libertate, asta dorim!” Oare?
Atunci de ce insistă aceşti oameni care aplaudă atât de călduros conceptul de libertate că cei care
nu sunt creştini sunt fiinţe inferioare sau încarnări ale diavolului? De ce insistă ei (inclusiv
musulmanii, evreii sau hinduşii) ca progeniturile lor să fie crescute în acelaşi sistem de
convingeri ca şi ei, în detrimentul altor puncte de vedere? Nu vă pot spune de câte ori am fost
întrebat în America dacă sunt creştin, ca şi cum dacă declaram că sunt aş fi devenit mai credibil.
Însăşi nevoia de a pune o astfel de întrebare reprezintă o confirmare a faptului că cel care a pus-o

377
se află într-o stare de servitute mentală faţă de un sistem de convingeri creat de Frăţie. Tocmai
acesta este mecanismul creat de aceşti oameni: noi suntem limitaţi chiar de lucrurile pe care
suntem forţaţi să le credem. Puterea convingerilor de a limita o minte este incredibilă. Membrilor
Frăţiei nu le pasă în ce cred oameni, atât timp cât ei cred în ceva, excluzând toate celelalte
posibilităţi. Personal, aş fi fericit să îmi schimb toate convingerile legate de informaţiile oferite
în această carte, dacă noile descoperiri mă vor conduce la alte concluzii. Nu sunt deloc ataşat de
aceste informaţii, căci eu nu caut decât adevărul, oricare ar fi acesta. Dacă el este diferit de ceea
ce cred acum, nici o problemă. Convingerile rigide se apără singure în faţa altor opinii, căci omul
se identifică cu ele, atribuindu-le propria sa identitate, propriul simţ al securităţii personale,
preferând de o mie de ori să se agaţe de convingerile sale decât să facă faţă tulburătoarei
provocări mentale şi emoţionale de a le schimba cu altele. Ne aflăm astăzi într-un moment al
unor schimbări cu adevărat uluitoare, care vor face praf şi pulbere toate convingerile actuale.
Este întotdeauna mult mai uşor să scrii ceva pe o foaie goală de hârtie decât pe una deja scrisă cu
informaţii vechi, sau să plantezi flori noi pe un petic de pământ gol decât pe unul plin de
buruiene. A sosit timpul să ne golim minţile de vechile convingeri şi să ne deschidem în faţa
noilor posibilităţi. Numai aşa vom redeveni liberi să accedem din nou la sursa noastră infinită.
Tabloul pe care l-am descris în această carte nu reprezintă decât una din feţele imaginii de
ansamblu, cea care îi afectează cel mai direct pe oamenii întrupaţi pe această planetă. Există însă
şi alte nivele invizibile. Este important să înţelegem că două afirmaţii contrarii pot fi la fel de
adevărate, în funcţie de nivelul de pe care observăm realitatea. De pildă, am putea spune că
lumea în care trăim este imperfectă, iar pe de altă parte că tot ce se petrece pe pământ este
perfect. Cum ar putea fi ambele afirmaţii adevărate? Ei bine, chiar sunt. Din perspectiva vieţii de
zi cu zi, această lume nu este perfectă. Avem parte de războaie, foamete, boli, nefericire şi tot
felul de dureri. Acest lucru este cât se poate de adevărat, dar din perspectiva evoluţiei spirituale
totul este perfect, căci singura cale de a evolua este experimentarea directă a consecinţelor
propriilor gânduri şi sentimente. Dacă acţiunile noastre nu ar genera consecinţe neplăcute, cum
am putea învăţa şi evolua pe nivele superioare de înţelegere? Am putea compara situaţia cu aceea
a unui copil care vopseşte zidurile caselor sau sparge ferestrele cu pietre. Dacă acesta nu se va
confrunta cu consecinţele acestui comportament, constatând că el îi supără pe proprietari, ce s-ar
întâmpla? El ar continua să vopsească la infinit alte case şi să le spargă ferestrele. Umanitatea a
renunţat de mii de ani să mai gândească cu propria ei minte, şi dacă nu s-ar confrunta cu
consecinţele acestei atitudini, nu s-ar putea trezi niciodată. Aşa se explică de ce avem parte de
războaie, conflicte şi manipulări de tot felul. Personal, vă asigur că nu-i urăsc pe aceşti reptilieni.
Dimpotrivă, îmi propun să-i iubesc, căci îmi dau seama că au o nevoie disperată de iubire.
Comportamentul lor aberant nu poate proveni decât dintr-o lipsă a iubirii de sine, căci nu-i poţi
iubi pe ceilalţi aşa cum sunt decât dacă te iubeşti pe tine însuţi aşa cum eşti. De aceea, vă iubesc
pe toţi: regina Angliei, regina mamă, prinţul Charles, prinţul Philip, Pindar, Henry Kissinger,
George Bush, Edward Heath, şi ceilalţi! Dacă aceşti oameni ar învăţa să se iubească pe ei înşişi,
coşmarul în care trăim cu toţii (inclusiv ei) ar înceta. Până atunci, inimile lor vor rămâne blocate
şi incapabile să stabilească o punte de legătură cu sufletul lor infinit (care, vă reamintesc, este
iubire pură). Înainte de a încheia, doresc să subliniez din nou că atunci când vorbesc de
reptilienii cei răi mă refer exclusiv la aceia care încearcă să manipuleze umanitatea, nu la
întreaga specie. Există numeroase rase de reptilieni care încearcă să ne ajute să risipim vraja în
care trăim. Chiar şi reptilienii care ne manipulează sunt posedaţi de cea de-a cincia forţă. În final,
suntem cu toţii una.
Sunt conştient că foarte mulţi oameni care află de reptilieni şi de Agenda lor cred că singura cale
de a trata cu ei este de a aduna arme şi de a-şi pregăti o armată pentru a-şi apăra libertatea. În
realitate, aceasta ar fi cea mai sigură cale de a crea statul fascist pe care doresc să-l evite. Ideea
de a răspunde la violenţă cu violenţă este atât de contradictorie şi de lipsită de cea mai mică
scânteie de inteligenţă încât nu putem decât să ne întrebăm cât de puţine trebuie să fie celulele
cerebrale pentru a produce o asemenea idee? Ce poţi obţine atunci când răspunzi la violenţă tot
cu violenţă? De două ori mai multă violenţă! Cu greu ne putem imagina o contribuţie mai
nepotrivită la pacea lumii! Pe de altă parte, dacă aceşti oameni s-ar împotrivi sistemului prin

378
modalităţi violente, ei i-ar oferi Frăţiei un pretext ideal pentru a-şi folosi armele de înaltă
tehnologie împotriva lor, în numele „legii”. După părerea mea, cred că ar trebui să ne strângem
rândurile, dar într-o manieră ceva mai subtilă decât simpla adunare de arme. Am cunoscut câţiva
patrioţi creştini cam extremişti din Statele Unite şi i-am spus unuia dintre ei: „Nu-mi dau seama
ce anume îmi displace mai mult, lumea controlată de Frăţie sau cea cu care aţi dori să o înlocuiţi
voi!” Acest individ vorbea despre libertate şi despre apărarea ei prin forţa armelor în timp ce
susţinea că oamenii de culoare sunt inferiori din punct de vedere genetic albilor şi că indienii
nativi nu doresc decât să „îşi recapete pământurile înapoi”, cele pe care le-au deţinut până la
sosirea albilor. După toate aparenţele, omul s-ar fi înţeles de minune cu Părintele Constituţiei
Thomas Jefferson. Această temă este recurentă. Oameni de felul acestui individ sfârşesc
inevitabil prin a intra în conflict armat cu Frăţia. Ambele extreme cred în folosirea violenţei, deci
se află pe o lungime de undă comună. Deşi îşi dau nume diferite, de fapt avem de-a face cu
acelaşi tip de oameni, nu cu oponenţi, ci cu un fel de opo-similari. Confruntarea între acest tip de
oameni este inevitabilă, căci cu toţii au nevoie să înveţe că violenţa nu poate rezolva nimic. Dacă
îi întrebi care este alternativa lor la adresa Agendei Frăţiei, Patrioţii Americani îţi vor răspunde
că doresc un „stat unic sub stindardul lui Dumnezeu”. Bun, dar care Dumnezeu? Cel creştin? Cel
musulman? Cel hindus? Cel pe care şi-l imaginează Ethel din New York, sau cel pe care şi-l
imaginează Bill din Los Angeles? Evident, ei se referă la Dumnezeul creştin, aşa cum şi-l
imaginează ei. Patrioţii americani nu doresc în nici un caz să înlocuiască Agenda Frăţiei cu o
libertate reală, ci cu propria lor versiune de dictatură. Ambele categorii doresc să-şi impună
voinţa asupra celorlalţi, suprimându-le convingerile şi modul de viaţă; de aceea, este inevitabil ca
ei să se atragă şi să intre în coliziune, căci operează pe aceeaşi frecvenţă de bază. Ceea ce am
afirmat despre creştinii extremişti este la fel de adevărat şi în ceea ce îi priveşte pe musulmanii
extremişti, pe hinduşii extremişti, pe evreii extremişti, etc. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu
nativii americani înainte de venirea albilor. Cultura lor conţine o mare înţelepciune şi înţelege
mult mai bine legăturile care există între elementele naturii, dar nu trebuie să cădem în extrema
naivă a multor new ager-i, care consideră societatea indienilor americani de dinainte de venirea
oamenilor albi un model ideal de societate. Chiar şi înainte de venirea albilor, triburile de indieni
obişnuiau să se lupte unele cu altele pentru simplul motiv că erau diferite. Conflictele şi
măcelurile dintre ei erau nesfârşite. O vibraţie atât de agresivă şi de orientată către violenţă nu
poate atrage decât o vibraţie similară. Ori de câte ori veţi întâlni două grupuri care cred în
violenţă, confruntarea dintre ele este inevitabilă.
Din fericire, există numeroşi creştini, musulmani, hinduşi, evrei şi nativi care nu sunt deloc
extremişti şi care cred într-o alternativă la violenţă. Această alternativă poate fi învăţată fie
printr-o experienţă incredibil de dureroasă, fie prin folosirea inteligenţei şi a iubirii pentru a ieşi
din actuala situaţie şi pentru a o schimba fără a trage nici măcar un foc de armă. Aceste
confruntări vor putea fi astfel evitate, căci nu va mai exista o atracţie energetică între Frăţie şi
Figura 64: Dacă oamenii sunt condiţionaţi să îşi închidă conştiinţa, ei se rup de
sufletul lor etern, şi implicit de iubirea, înţelepciunea, cunoaşterea şi inspiraţia
acestuia. Oamenii nu ar trebui să caute iluminarea, căci aceasta reprezintă
însăşi esenţa lor. Tot ce trebuie să facă ei este să înlăture barierele fricii şi să se
reconecteze la propria lor iluminare, exterioară „cojii de ou”.

cei care doresc să împiedice implementarea Agendei sale. Putem

cu siguranţă să ajungem la acest rezultat fără o confruntare
violentă. Conexiunea emoţională între reptilieni şi umanitate se
realizează prin vibraţia fricii. Ei înşişi sunt terorizaţi, aceasta fiind
unica explicaţie posibilă pentru comportamentul lor. Manipulând
umanitatea şi făcând-o să se teamă, ei stabilesc o conexiune
energetică cu ea, care le permite să o manipuleze. Practic, joacă
pe terenul lor, căci sunt mari experţi în stimularea acestei emoţii a fricii. De fapt, acest grup de
reptilieni reprezintă însăşi expresia încarnată a fricii. Dacă vom încerca să blocăm planurile
reptilienilor printr-o confruntare cu ei pe terenul lor, adică prin folosirea urii, agresiunii şi

379
violenţei, cel mai bine este să renunţăm din start, căci jocul s-a încheiat înainte să înceapă. Dacă
vom aborda însă această confruntare dintr-o perspectivă pe care Frăţia nici măcar nu şi-o poate
imagina – aceea a iubirii – vom transforma întreaga lume, iar controlul reptilian va dispărea de la
sine. Există mulţi factori care ar contribui la acest deznodământ. Mai întâi de toate, dacă ne vom
deschide inimile în faţa iubirii, chakra inimii fiecăruia dintre noi va începe să se rotească cu o
viteză enormă, ridicând frecvenţa conştiinţei noastre întrupate până la nivelul iubirii pure.
Aceasta este însăşi esenţa sufletului 219nostru, aşa că vom restabili astfel legătura cu puterea
incredibilă a sinelui nostru multidimensional (vezi Figura 64), iar coaja de ou va exploda.
Lungimea de undă scurtă şi rapidă a iubirii va activa inclusiv „antenele” ADN-ului uman, care
ne vor permite să ne reconectăm cu cosmosul. Odată deschisă, chakra inimii se va pune la unison
cu pulsul cosmic al pământului, al soarelui şi al galaxiei, transmiţând această vibraţie creierului,
iar apoi fiecărei celule a corpului nostru. În acest fel, minţile, emoţiile şi trupurile noastre se vor
transforma dramatic, sincronizându-se cu vibraţiile rapide ale acestei epoci a marilor schimbări.
Saltul care va urma ne va scoate din prăpastia fricii şi ne va proiecta pe nivele cu mult superioare
regiunii inferioare a celei de-a patra dimensiuni. În acest fel, controlul reptilienilor va dispărea de
la sine, căci ei vor emite de la un post de radio diferit (metaforic vorbind). În plus, vor fi nevoiţi
să se confrunte ei înşişi cu consecinţele acţiunilor lor, urmând la rândul lor calea care duce către
iluminare. Această opţiune ne aparţine tuturor: putem alege între frică şi iubire, între închisoare
sau libertate.
Dacă reptilienii nu ar exista, ei ar trebui inventaţi, căci nivelul lor existenţial reprezintă o
experienţă necesară pentru conştiinţa umană. Dacă nu ar fi aşa, cu siguranţă reptilienii ar
manipula pe altcineva, nu pe noi. Între noi şi ei trebuie să existe o atracţie (conform legii
rezonanţei). Darul lor pentru noi este evoluţia, experimentarea consecinţelor fricii şi ale
renunţării la puterea noastră infinită în favoarea unei alte forţe străine (poate fi vorba inclusiv de
părinţi, de şefi, de cei apropiaţi, nu doar de Frăţia reptiliană). Procesul evoluţiei nu are nimic de-
a face cu pedeapsa, ci cu iubirea. Nu se pune problema că suntem pedepsiţi pentru acţiunile
noastre, ci că trebuie să ne confruntăm cu consecinţele lor, ceea ce este cu totul altceva. Fără
această confruntare, nu am putea evolua. De altfel, nu suntem singuri în acest demers, căci există
nivele superioare ale existenţei (deci inclusiv ale propriului nostru sine) care ne ajută să devenim
mai plini de iubire şi mai iluminaţi, recâştigându-ne astfel controlul faţă de propriul destin.
Problema este cât de mult avem nevoie de această experienţă pentru a ne învăţa lecţia şi a merge
mai departe? Ne vom schimba chiar acum, sau mai avem nevoie de alte războaie, suferinţe şi
perioade de foamete, înainte de a ne trezi? Vom trece oare prin porţile care se vor deschide cât de
curând, intrând astfel într-o nouă stare de conştiinţă, sau vom rămâne imobilizaţi în această lume,
intrând într-un nou ciclu al încarnărilor şi reîncarnărilor, până când ni se va ivi o nouă
oportunitate de a ne elibera? Grupul reptilienilor despre care am vorbit este profund
dezechilibrat, căci este rupt de nivelele superioare ale sinelui care rezonează cu frecvenţa iubirii.
Asta nu înseamnă că nu face şi el parte integrantă din totalitatea cu care suntem una, că nu
reprezintă un aspect al fiinţei noastre şi al acelei totalităţi glorioase pe care o numim în mod
curent Dumnezeu. De aceea, dacă îi urâm, ne urâm practic pe noi înşine. Dacă le vom răspunde
cu violenţă, ne vom agresa pe noi înşine. Nimeni nu are de câştigat dintr-o asemenea atitudine.
Adevăr vă spun: iertaţi-i, căci nu ştiu ce fac! Iertaţi-i şi iubiţi-i, ceea ce nu înseamnă că trebuie să
închideţi ochii la ceea ce fac. Ei încearcă să îşi impună cu forţa voinţa asupra noastră, aşa că
avem toate motivele din lume pentru a ne opune acestui proces. Controlul Frăţiei este asigurat
însă de renunţarea noastră de
a gândi cu propria minte, de cedarea puterii şi responsabilităţii noastre, insistând ca şi ceilalţi să
facă acelaşi lucru. De aceea, adevărata problemă suntem noi înşine, nu comportamentul
reptilienilor. Dacă ne vom redobândi puterea personală, eliberându-ne pe noi – dar şi pe semenii
noştri – de un mod de a gândi şi de a trăi impus din afară, nu va mai conta ce va face Frăţia.
Controlul de la centru va fi imposibil, căci nu poţi controla în mod centralizat diversitatea, ci
doar uniformitatea. Există trei lucruri care vor transforma viaţa pe pământ, eliminând controlul
reptilienilor asupra psihicului uman:

380
1. Renunţarea la teama legată de ceea ce cred ceilalţi despre noi şi manifestarea unicităţii noastre
şi a stilului nostru de viaţă, chiar dacă acestea diferă de „norma” general acceptată. Numai aşa
vom putea ieşi din turmă.

2. Va trebui să le permitem celorlalţi să facă acelaşi lucru, fără teama de a fi ridiculizaţi sau
condamnaţi pentru crima de a fi diferiţi. În acest fel, vom înceta să mai fim nişte câini de pază ai
turmei, făcând presiuni asupra celorlalţi să se conformeze convingerilor noastre.

3. Nimeni nu mai trebuie să-şi impună punctul de vedere asupra celor din jur. Cu toţii ar trebui să
respectăm liberul arbitru şi opţiunile semenilor noştri.

Dacă oamenii ar integra aceste trei lucruri în atitudinea lor, Agenda Frăţiei nu ar mai putea fi
implementată. Mulţi oameni care aud aceste informaţii mă întreabă ce trebuie să facă. Eu nu le
răspund niciodată. Singurul care ştie ce anume este bine pentru sine este chiar omul însuşi.
Singurul lucru pe care ar trebui să-l facem cu toţii este să restabilim legătura cu sinele superior,
lăsând apoi iubirea, înţelepciunea şi inspiraţia acestuia să ne ghideze mai departe. Pentru aceasta,
nu trebuie neapărat să ne înghesuim în camere aglomerate şi pline de fum, sau să creăm partide
politice. Tot ce trebuie să facem este să spargem coaja de ou a emoţiilor inferioare născute din
frică. Mai departe, legea atracţiei (rezonanţei) universale ne va apropia de acei oameni şi de acele
organizaţii de care vom avea nevoie pentru a transforma lumea. Dacă oamenii s-ar armoniza pe
sine, întreaga lume din jurul lor s-ar armoniza, căci noi suntem lumea, iar lumea este una cu noi.
Ceea ce noi numim societate este suma totală a gândurilor şi sentimentelor oamenilor, este
reflexia atitudinilor lor. Dacă vom schimba aceste atitudini, vom schimba întreaga societate.
Singurul lucru care ne mai desparte de libertate – aceea de a ne exprima unicitatea dăruită de
Dumnezeu şi de a celebra diversitatea darurilor, percepţiilor şi inspiraţiilor din psihicul uman
colectiv – este propria noastră atitudine. Forţa creatoare divină se află înlăuntrul nostru şi este
disperată să se exprime pe sine. Toate frustrările care se acumulează în noi, conducând la atâta
violenţă şi depresie, sunt generate de suprimarea acestei forţe. Imaginaţi-vă că puteţi fi un
dansator sau un artist de mare inspiraţie, dar că presiunea părinţilor, a celor apropiaţi şi a
sistemului vă impune să lucraţi într-o bancă sau într-o uzină mecanică, sau că doriţi să vă
exprimaţi creativitatea şi să vă aduceţi o contribuţie personală la propăşirea acestei lumi, dar
manipularea sistemului financiar de către Frăţie vă împiedică să vă găsiţi o slujbă. Forţa
creatoare din interiorul fiinţei nu poate fi suprimată; de aceea, ea va ieşi la suprafaţă într-o
manieră dezechilibrată, sub forma mâniei, a disperării şi frustrării. Aşa se explică – printre altele
– de ce există atâta violenţă şi atâta nevoie de a ne îneca amarul în droguri şi alcool, pentru a uita
de suferinţele noastre emoţionale. Dacă am respecta valoarea creativităţii în general şi dacă i-am
permite să se exprime în modalităţile în care doreşte, aceste lucruri nu s-ar întâmpla (cel puţin,
nu la nivelul la care se întâmplă astăzi). Noi nu acceptăm să ne manifestăm creativitatea decât
dacă suntem plătiţi în schimbul ei, contribuind astfel la economia Frăţiei. Evaluăm totul, dar nu
preţuim nimic. Dacă ne-am deschide inimile către o viziune mai amplă a posibilităţilor, am
descătuşa forţa creatoare din oameni şi i-am permite să îşi exprime unicitatea. Am trăi atunci
într-o lume a unei diversităţi incredibile, ghidată de inspiraţie şi de fluxul forţei creatoare, nu de
dorinţa de profit a bancherilor Frăţiei.
La începutul acestei cărţi am vorbit despre imaginarea unor lucruri greu de imaginat. Informaţiile
pe care vi le-am prezentat aici reprezintă o provocare pentru orice cititor: aceea de a accepta
dovezile că reptilienii dintr-o altă dimensiune a existenţei manipulează umanitatea de mii de ani,
dar şi că oamenii sunt departe de a fi fiinţe obişnuite şi neputincioase. Dimpotrivă, ei sunt ieşiţi
din comun şi atotputernici. Ambele afirmaţii sunt de neconceput pentru majoritatea oamenilor,
din cauza nivelului actual al condiţionării în care trăiesc. Deşi mintea refuză uneori să le accepte,
inima simte că ele sunt adevărate. Intelectul uman este vulnerabil, fiind condiţionat de ceea ce
vede, de ceea ce aude şi de nenumăratele minciuni care i se servesc zilnic prin canalele mas-
mediei. Centrul inimii este însă conectat la intuiţie şi reprezintă puntea noastră de legătură cu
cosmosul. De câte ori nu s-a întâmplat până acum ca ceea ce gândiţi să intre în conflict cu ceea

381
ce simţiţi? Transformarea decisivă în viaţa mea s-a produs atunci când am decis să îmi urmez
intuiţia ori de câte ori aceasta se află în conflict cu gândirea. Întotdeauna, s-a dovedit că intuiţia a
avut dreptate. Uneori, adevărurile ei sunt dureroase şi greu de suportat, căci intuiţia nu ascultă de
„norme” şi se opune convenţiilor general acceptate. Puteţi fi însă siguri că ea vă va conduce
întotdeauna către ceea ce este mai bun pentru dumneavoastră şi pentru călătoria dumneavoastră
eternă, a evoluţiei prin experienţă. În cazul celor mai mulţi dintre oameni, atunci când intuiţia
intră în conflict cu mintea lor condiţionată, aceasta din urmă începe să enumere o mie de motive
pentru care ei nu ar trebui să asculte de vocea intuiţiei: „Nu poţi face aşa ceva. Ce vor spune
vecinii, familia, colegii de serviciu şi cei de la bar?”… „Nu poţi face aşa ceva, căci ai o ipotecă
pe casă, pe maşină, o familie de întreţinut şi rate de plătit la poliţa de asigurări”… „Nu poţi face
cutare, nu poţi face cutare, nu poţi face cutare”… Dimpotrivă, PUTEŢI face orice doriţi!
Intelectul nu reprezintă în sine ceva rău. El ne ajută să rămânem cu picioarele pe pământ, să
depozităm şi să prelucrăm informaţiile provenite din această lume, jucând astfel un rol important
în viaţa noastă. Dacă devine însă singura forţă care ne controlează viaţa şi ia decizii, atunci ne
trezim într-o închisoare a propriei noastre minţi. Controlaţi-vă mintea; nu vă lăsaţi controlaţi de
ea.
De aceea, nu contează atât de mult ce credeţi despre informaţiile din această carte, ci ceea ce
simţiţi în legătură cu ele. Cu siguranţă, o parte dintre aceste informaţii vă vor provoca intelectul
până la punctul de a exploda, dar intuiţia dumneavoastră nu va avea asemenea probleme. Ea ştie
una şi bună: ori simte că aşa stau lucrurile, ori nu. Eu nu doresc să „convertesc” pe nimeni la
convingerile mele. Nu-mi pasă deloc ce credeţi sau ce gândiţi în legătură cu mine şi cu munca
mea. Unicul lucru de care îmi pasă cu adevărat este dreptul dumneavoastră de a afla acele lucruri
care vă sunt ascunse. Felul în care veţi reacţiona la ele nu mă priveşte. Dacă veţi căsca ochii, nu
mă îndoiesc că veţi sesiza rapid implementarea Agendei pe care v-am descris-o în viaţa
dumneavoastră de zi cu zi. Nu veţi mai putea asculta vreodată un buletin de ştiri, un anunţ politic
sau economic, şi nu veţi mai putea citi un ziar ca şi până acum. Pe de altă parte, vom asista cu
toţii la schimbările meteorologice şi geologice dramatice care se vor produce odată cu
transformarea câmpurilor energetice ale pământului. În mintea şi în inima dumneavoastră se vor
acumula vibraţii noi, care vă vor schimba percepţia asupra vieţii şi asupra propriei
dumneavoastră fiinţe, deschizându-vă porţile unor posibilităţi infinite. Imaginarea unor lucruri de
neimaginat va deveni un mod de viaţă pentru cei care vor accepta această oportunitate de a se
reconecta la sursa infinită a creaţiei. Mulţi oameni vor considera probabil că această carte
prezintă o realitate negativă, dar acest lucru nu reflectă decât o înţelegere greşită din partea lor.
Informaţii de genul celor oferite aici vor începe să apară din ce în ce mai mult la suprafaţă, după
ce au fost ascunse timp de mii de ani, pe măsură ce oamenii se vor trezi la realitate. Ambele
procese vor fi generate de schimbarea vibraţiei generale în care trăim. Ne aflăm în plin proces de
vindecare, dar pentru ca aceasta să aibă loc, trebuie să atacăm mai întâi cauza bolii. Ridicarea
frecvenţei de vibraţie aduce la suprafaţă informaţii ascunse, care vor permite declanşarea
procesului de vindecare la nivel individual şi colectiv. Toţi oamenii care se deschid în faţa
ritmului cosmic trăiesc mai întâi experienţa unui adevărat iad. Relaţiile de cuplu se destramă, îşi
pierd slujbele, se despart de familie şi de cei pe care îi considerau prieteni. Experienţele lor devin
extrem de variate, şi nu întotdeauna uşor de suportat. De pildă, eu am fost ridiculizat în fel şi
chip, căci nu obişnuiesc să operez cu jumătăţi de măsură. Nu este exclus ca la un moment dar să
credeţi că aţi comis o greşeală majoră, dar în final aceasta să se dovedească un pas înainte. Noi
ne creăm propria realitate şi ne controlăm propriul destin, iar principalul instrument de care ne
folosim este intenţia. Mulţi oameni îmi spun că în viaţa lor nu se întâmplă nimic, niciodată, şi că
nu le iese nimic din ceea ce îşi propun. Când îi întreb însă ce anume îşi doresc de fapt, îmi
răspund: „Sincer să fiu, habar n-am!” În acest caz, nu trebuie să se mire că experienţa lor de viaţă
reflectă întocmai această lipsă de focalizare interioară. Dacă ei şi-ar focaliza intenţia asupra unui
scop clar determinat, evenimentele s-ar precipita în viaţa lor, favorizând împlinirea intenţiei
manifestate, căci energia atrage întotdeauna o energie similară, sub forma unor oameni,
experienţe şi oportunităţi. Din păcate, călătoria celor mai mulţi dintre oameni se încheie aici.
Când se trezesc faţă în faţă cu conjunctura de care au nevoie pentru a-şi îndeplini

382
ţelul, ei încep să aibă îndoieli în privinţa acestuia, gândindu-se că poate nu este o idee chiar atât
de bună! De aceea, reflectaţi la ceea ce vă doriţi. Cât de mult vă doriţi acest lucru? Puţin de tot?
Atunci, mai bine uitaţi de el. Vi-l doriţi din toată inima, fără nici o rezervă? Atunci, mergeţi
înainte, căci întreaga lume vă aparţine.
Am cunoscut nenumăraţi oameni care afirmă că doresc să se transforme pe ei şi vieţile lor,
punându-se la unison cu noua vibraţie, dar care la prima provocare cer să fie scoşi din joc şi să
revină la viaţa lor de dinainte. Şi totuşi, aceste provocări sunt cele care ne eliberează. Motivul
pentru care ne confruntăm cu un veritabil haos personal şi emoţional atunci când pornim în
această călătorie este legat de nevoia de a ne curăţa subconştientul de toate sentimentele
suprimate şi neprelucrate pe care leam ascuns sub preş pentru că nu ne simţeam pregătiţi să le
facem faţă. Fără că curăţăm tot acest balast emoţional pe care l-am acumulat în
această viaţă şi în altele, anterioare, nu vom putea să ne reconectăm la sinele nostru
multidimensional. Altfel spus, nu ne vom putea elibera de manipularea şi de controlul
reptilienilor din regiunea inferioară a celei dea patra dimensiuni. Simpla declarare a intenţiei de a
ne transforma atrage către noi acei oameni şi acele experienţe necesare pentru a aduce la
suprafaţa minţii conştiente aceste emoţii suprimate, astfel încât să le putem vedea şi tria. Acelaşi
fenomen se va petrece şi la nivel colectiv, pe măsură ce informaţiile prezentate în această carte
(şi altele de acelaşi fel) vor intra în atenţia opiniei publice. Din păcate, o mare parte din mişcarea
New Age nu înseamnă decât o negare a acestui balast colectiv, căci oamenii nu sunt dispuşi să se
confrunte nici măcar cu propriul lor balast individual. Ei preferă să aprindă lumânări şi să se
amăgească singuri că au atins iluminarea, deşi nu trăiesc decât anumite emoţii mai intense.
Informaţiile din această carte fac parte integrantă din procesul de vindecare a planetei pământ şi
a conştiinţei umane, ridicând încă un colţişor din vălul care ascunde realitatea.
Aşa cum spuneam mai devreme, trăim vremuri minunate, căci pământul se pune la unison cu
dansul cosmic, cu vântul schimbării, cu ritmul care permite reconectarea cu sursa tuturor
lucrurilor. Motivul pentru care ne aflăm aici este să contribuim la acest proces, să ne
transformăm pe noi înşine, şi implicit lumea în care trăim. Avem astăzi posibilitatea de a face
acest lucru. Nu o lăsaţi să vă scape. Haideţi să punem odată capăt acestui nonsens generalizat în
care ne complăcem de atâta vreme. O mână de oameni nu pot controla miliarde de oameni decât
dacă aceştia din urmă sunt de acord să fie controlaţi. Ei nu pot fi obligaţi. Este suficient să se
schimbe în sensul de a fi ei înşişi, de a le permite inclusiv celor din jur să fie ei înşişi, şi să se
bucure de darul vieţii. Nu trăim vremuri de restrişte sau de teroare. Trăim o epocă a muzicii şi a
dansului. Luaţi-vă partenerii şi haideţi să începem dansul!

383