Arhim. Zaharia Zaharou - Adu-Ti Aminte de Dragostea Cea Dintai

Arhimandrit
Zaharia Zaharou
II η о Xο ι. о с; 1л
Arhimandrit Zaharia Zaharou
sA cLo-U/ сипигЬе/ de/ cUafyO&tea/ cew dintâi/

(<TAf}oca(i{iau 2 .
C@elc h e i pe*i<wdc‘ a Ce' v ieţii didiavnice&U'

în LeoCcujid ţ A h iit te iu l Sapianie >
Descrierea C1P a Bibliotecii Nationale a României
ZAH ARIA ZA II A RO U. arhimandrit
Adu-ti aminte de dragostea cea dintâi : (Apocalipsa 2, 4-5) :
cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti în teologia
Părintelui Sofronie / Arhimandrit Zaharia Zaharou ;
trad.: Monahia Porfiria. - laşi : Doxologia, 2015
Index
ISBN 978-606-666-447-9
I. Monahia Porfiria (trad.)
281.9
© 2015 World copyright o f Archimandrite Zacharias (Zacharou’s) text

« REMEMBER THY FIRST LOVE (cf. Rev. 2: 4-5)
The three sta g e s o f the spiritual life in the th eology o j E ld er Soph гопу»,
Essex, Great Britain (2010)
[ISBN 978-1-874679-73-8]
STAVROPEGIC MONASTERY OF ST JOHN THE BAPTIST, ESSEX. G.B.
No translations to be made from the original or translations o f the original

without written permission from the Monastery.
© 2015 o f the present edition

Doxologia Publishing House, Sir. C'uza Voda nr. 51, Iasi, Romania
© 2015 o f this translation

STAVROPEGIC MONASTERY OF ST JOHN THE BAPTIST
TOLLESHUNT KNIGHTS, by MALDON
ESSEX, CM9 8E Z G .B .
© D O X O LO G IA , 2015
ISBN: 978-606-666-447-9
Arhimandrit Zaharia Zaharou
S Ă dw -to
y
am in te/
de/ cl/iaâ&tea/ cew d in tâ i/

(£/(jHu:alijifui 2, 4-5)
c(Lq/Iq/ Ia el· jze/tioa d eca lc/ \xieliv chJiQv-nice&U/
îiv tealaqia âuntehu/ Sofionio
Traducere din limba engleză de

Monahia Porfiria
Tipărită cu binecuvântarea
înaltpreasfinţitului
TEOFAN
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
DOXOLOGIA
Iaşi, 2015
N o ta tr a d u c ă t o r u lu i :
în traducerea în limba română a cărţii Adu-ţi aminte de dragostea cea

dintâi am ţinut seama şi de modificările şi îmbunătăţirile care au sur
venit în traducerea în limba greacă a cărţii Părintelui Zaharia, apărută
la Editura Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul în 2012. Ca referinţă
pentru citatele din Sfânta Scriptură am folosit în general Biblia publi
cată de EIBMBOR, ediţia 2005. Ori de câte ori am apelat la o altă vari
antă de traducere, am menţionat acest lucru în notele de subsol.
Notă asupra ediţiei ................................................................... 7
Prefaţă (la ediţia în limba engleză)......................................... 9
INTRODUCERE
Dreptul din credinţă va f i viu (Evr. 10, 3 8 ).................. 11
1. Din credinţă spre credinţă ............................................... 13
2. Cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti....................... 35
3. După cutremur, Duhul Adevărului ................................ 47
PRIMA PERIOADĂ
El ne-a iubit cel dintâi (1 In 4 , 19)...................................63
4. Tânjind a-L vedea pe Domnul ........................................ 65
5. Mai mari decât acestea vom vedea .................................82
6. Cunoaşterea darului Iui Dumnezeu................................96
7. Omul încheie un legământ cu Dumnezeu ................... 107
A DOUA PERIOADĂ
I. Dumnezeul slav ei a tunat (Ps. 28, 3)........................ 131
8. Omul îşi vine întru sine ................................................. 133
9. Chemarea de a birui moartea........................................ 150
a) Certarea plină de milostivire a Domnului............ 150
b) Deznădejdea harică şi lupta ziditoare cu patimile .... 183
c) Stând înaintea lui Dumnezeu cu
prorocească cunoaştere de sine ...................................208
10. Lepădarea de sine a Maicii Domnului........................ 229
11. Să nu prim iţi în zad ar harul lui Dumnezeu
(II Cor. 6 ,1 ) ..........................................................................235
II. în schimbul vieţii noastre pământeşti -
viaţa veşnică a lui Dumnezeu ............................................ 237
12. Aflarea adâncului inimii............................................... 266
13. Limba lui Dumnezeu..................................................... 282
14. A trăi cu un singur gând..............................................293
15. Lupta cu ispitele............................................................ 302
16. Râvna pentru casa lui Dumnezeu ...............................308
17. Mulţumind Domnului pentru toate.............................325
A TREIA PERIOADĂ
Eu astăz i Te-am născut (Ps. 2, 7)..................................351
18. Biruinţa lui Hristos asupra morţii -
moştenirea omului .............................................................. 353
19. Cunoaşterea tainei căilor mântuirii..............................358
20. Naşterea din nou în Duh ............................................. 365
21. Criteriul care nu dă greş niciodată...............................370
22. Smerenia harică............................................................. 389
Indice de termeni scripturistici ............................................ 403
c l/la tâ ' cisdipAM/ ed iţiei/
Cartea de fată este o incursiune în teologia Părintelui

Sofronie despre cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti,
scrisă de unul din cei mai apropiaţi ucenici ai săi, Arhi
mandritul Zaharia Zaharou, care a avut privilegiul şi bine
cuvântarea de a vieţui mulţi ani alături de fericitul Stareţ şi
de a fi părtaş direct învăţăturii acestuia, atât celei scrise, cât
mai ales celei transmise prin viu-grai. Multe din temele
duhovniceşti despre care a învăţat Părintele Sofronie nu au
fost formulate în scris, ele fiind scoase la iveală de către Pă
rintele Zaharia, pentru a întregi opera nepreţuită a Stareţului.
Una dintre aceste teme, cea privitoare la cele trei perioade
ale vieţii duhovniceşti, este oferită acum cititorului împre
ună cu explicaţii şi lămuriri folositoare. De-a lungul cărţii,
cititorul se întâlneşte cu învăţătura Părintelui Sofronie, atât
prin citatele care fac trimitere la scrierile sale, cât şi prin bo
gatele exemple din învăţătura sa orală.
Câteva cuvinte despre alcătuirea cărţii. Ea se deschide
printr-o parte introductivă, în care sunt schiţate câteva ade
văruri fundamentale ale vieţii duhovniceşti; urmează apoi
descrierea primei perioade, în care omul încheie un legă
mânt al dragostei cu Dumnezeu. Dăruindu-se pe sine cu
totul Domnului, el trăieşte acum o perioadă plină har, bu-
curându-se de mari binecuvântări de la Dumnezeu. O mare
parte a cărţii este închinată celei de-a doua perioade, care
este un răstimp de părăsire şi de uscăciune duhovnicească,
când harul dumnezeiesc se retrage, iar credinciosul trebuie
să înfrunte nenumărate ispite şi încercări, pentru a-L încre
dinţa pe Dumnezeu că este al Lui şi a recâştiga harul mân
tuirii. Aici principala preocupare a autorului este să arate
8 | Arhimandrit Znharin Znharou
cum putem preschimba suferinţele acestei perioade în ade

vărate binecuvântări de la Dumnezeu. Următoarea secţiune
nu-1 conduce pe cititor direct la ultima perioadă a vieţii du
hovniceşti, ci este o continuare a celei de-a doua perioade.
Ea înfăţişează mijloacele (cu accent pe Sfânta Liturghie) puse
la îndemâna noastră de Sfânta Biserică, prin care ne mân
gâie duhovniceşte şi ne sprijină de-a lungul acestui răstimp
de încercare, ca să reînviem în noi harul dumnezeiesc şi să
nu cădem în deznădejde. Cartea se încheie cu prezentarea
ultimei perioade a vieţii duhovniceşti, când harul petrece
nestrămutat înlăuntrul celui ce a ales de bunăvoie partea
cea bună „care nu se va lua de la el"1. Acesta a vândut toate
pentru a dobândi mărgăritarul cel de mare preţ, pe care l-a
îmbrăţişat cu toată fiinţa sa, iar viaţa veacului ce va să fie a
devenit viaţa lui pe acest pământ.
1Cf. Lc. 10,42.

^ le ţa iâ /
(lw ediţia/ în/ UmAa/ en^te^ă/)
Acestea trei sunt legătura care le strânge şi le ţine pe

toate: credinţa, nădejdea şi dragostea. Dar mai mare decât
toate este dragostea. Căci Dumnezeu se numeşte dragoste?
In tratatul său ascetic clasic, Scara dumnezeiescului urcuş,

Sfântul Ioan Scărarul zugrăveşte cu mare măiestrie urcuşul
omului către desăvârşire în viaţa duhovnicească, viaţă care,
în plinătatea ei, nu este altceva decât unirea cu şi părtăşia
la firea dumnezeiască a Dumnezeului celui adevărat, Sfânta
Treime. Potrivit Sfântului Ioan, nici frica Domnului, nici
nădejdea răsplăţii nu sunt motive întemeiate pentru a ne
începe urcuşul pe această scară, ci singura pricină cu ade
vărat binecuvântată este iubirea de Dumnezeu. Se cuvine,
aşadar, a păşi pe această cale din dragoste, iar Dumnezeul
nostru ar trebui să fie prima noastră Dragoste.
în cartea de fată, Arhimandritul Zaharia îi îndeamnă
pe toţi cei ce voiesc a înainta pe scara dumnezeiescului
urcuş să vieţuiască aducându-şi neîncetat aminte de întâia
lor Dragoste, adică să încerce să se apropie tot mai mult de
Dumnezeu.
Cunoscător din cercare al vieţii în Dumnezeu, Părintele
Zaharia ne descoperă chintesenţa căii către cele de sus, către
desăvârşire. Urmând învăţătura „bunicului" său duhovnicesc,
Sfântul Siluan Atonitul, şi a Stareţului său, Arhimandritul1
1Cf. Sfântul Ioan Scărarul, Scara, în Filocalia, voi. IX, Cuv. XXX: 1, trad.
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 1980, p. 424.
10 | Arhimandrit Zaharia Zaharou
Sofronie, Părintele Zaharia înfăţişează viaţa duhovnicească

în trei etape sau perioade distincte. Prima perioadă este
cercetarea Duhului Sfânt, care îl insuflă pe om să încheie
un legământ cu Dumnezeu. A doua perioadă constă într-o
nevoinţă îndelungată şi stăruitoare, după ce Domnul, în
preaînţeleapta Lui pronie, Şi-a retras harul de la noi. Acesta
este răstimpul în care ne învăţăm căile Domnului prin
lucrarea Duhului Sfânt şi cunoaştem cu durere adevărul
despre noi înşine. In ultima perioadă, după ce am trecut în
chip cuvenit prin încercările celei de-a doua perioade, harul
mântuirii se reîntoarce şi rămâne cu noi pentru totdeauna. [...].
Cartea de faţă este, aşadar, o „hartă" nepreţuită întoc
mită de călăuze duhovniceşti încercate, precum Sfântul
Siluan, Stareţul Sofronie şi Arhimandritul Zaharia şi este
menită a-1 călăuzi pe cititor pe drumul anevoios şi strâmt
către desăvârşirea duhovnicească.
f Vasile,
Episcopul Wichitei şi al
Eparhiei Americii Centrale din cadrul
Arhiepiscopiei Americii de Nord a
Bisericii Creştin-Ortodoxe Antiohiene
IN T R O D U C E R E
Dreptul din credinţă va fi viu

(Evrei 10, 38)
/
§>)w7/caedinţw (yi^dZrvţw
Dacă dorim cu adevărat să fim făptură nouă, mădulare

ale Bisericii lui Hristos, avem nevoie de darul credinţei, cel
mai însemnat dintre multele daruri pe care Duhul Sfânt le
revarsă asupra Trupului lui Hristos. Acest dar ne va uni cu
Trupul cel plin de slavă al Bisericii, al cărui Cap este Domnul
însuşi. Prin credinţă vom pătrunde în comuniunea harului,
care este adevărata fire a Bisericii, şi vom gusta din belşugul
de viaţă dumnezeiască ce izvorăşte din Capul acestui Trup
şi curge prin mădularele lui. în acest chip ne împărtăşim şi
noi, mădularele slabe şi neputincioase ale Trupului lui Hristos,
din darurile mădularelor puternice, care sunt sfinţii lui Dum
nezeu ce sălăşluiesc în cer şi pe pământ.
Astfel dobândim putere, biruim păcatul şi ne îmbogăţim,
cu toate că suntem săraci; suntem reînnoiţi duhovniceşte
şi, la rândul nostru, devenim vase de cinste înaintea lui
Dumnezeu. Dar dacă trăim cu nepăsare în Biserica lui Hristos,
nu vom izbuti să fim în armonie cu viaţa acestui Trup, nici
nu vom cinsti cum se cuvine darul pe care îl ascunde el,
adică Duhul Sfânt, şi vom deveni povară pentru toate celelalte
mădulare, pentru fraţii noştri în Hristos. De aceea este atât
de important să dobândim darul credinţei şi să-l lucrăm
întru cunoştinţă, pentru ca la plinirea vremii acesta să aducă
roade care să susţină atât viaţa noastră, cât şi pe cea a se
menilor noştri.
De bună seamă, la început credinţa noastră nu are ma
turitatea necesară, ea trebuie să crească şi să sporească
înlăuntrul nostru. Această credinţă de început este însă de

mare însemnătate, fiindcă întoarce întreaga fiinţă a omului
spre Făcătorul său şi îi îndreaptă duhul către Dumnezeul
cel veşnic. Urmează apoi treapta de mijloc a credinţei, în
care omul nădăjduieşte în Dumnezeu chiar şi atunci când
totul pare lipsit de orice nădejde. Cu timpul, credinţa spo
reşte şi se întăreşte tot mai mult, până ce atinge măsura de
săvârşită a credinţei sfinţilor, când aşezarea sufletului nu
mai poate fi clătinată de nimic şi omul începe să trăiască
din cercare cuvintele Apostolului: „Căci vouă vi s-a dăruit,
pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci şi să pătimiţi
pentru El."1
Credinţa noastră nu este însă numai un fapt lăuntric, ci
oglindeşte întotdeauna vremurile în care trăim ca şi creştini.
Părinţii veacului al patrulea - perioadă de mare însuflare şi
înflorire duhovnicească a Bisericii - au arătat în repetate rân
duri că în vremurile din urmă creştinii nu vor mai putea
purta asprimea nevoinţei ascetice, nici săvârşi faptele dum
nezeieşti ale părinţilor din vechime. Ei au adăugat însă că
cei ce vor izbuti numai să păstreze credinţa vor primi mai
multă slavă în ceruri decât părinţii care făceau minuni şi
înviau pe cei morţi. Aşadar, privilegiul epocii noastre este
acela de a păstra plinătatea credinţei, iar aceasta presupune
o măsură a harului mai mare chiar decât aceea a părinţilor
care înviau morţii. Acelaşi lucru îl exprimă şi cuvintele
Domnului: „Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, cre
dinţă pe pământ?"2 Cu adevărat, mare şi minunat lucru va
fi dacă oamenii vor izbuti să păstreze credinţa până la a
Doua Venire a lui Hristos! Neîndoielnic, Dumnezeu ne va
judeca ţinând seama de generaţia noastră, de vremurile în
care trăim. Părintele Sofronie spunea că fiecare om este o
mică frunză în uriaşul copac al omenirii, iar viaţa lui nu poate
fi despărţită de viaţa semenilor săi. Prin urmare, dacă vremea
1Filip. 1, 29.
2Lc. 18, 8.
A du-fi aminte de dragostea cea dintâi | 15
noastră se caracterizează prin căderea de la credinţa Părin

ţilor noştri, atunci faptul că reuşim să păstrăm această cre
dinţă, în ciuda apostaziei generale care ne înconjoară, este un
lucru de mare cinste înaintea iui Dumnezeu.
Trebuie însă să fim hotărâţi: fie trăim potrivit credinţei
noastre, fie murim. Cartea Apocalipsei ne reaminteşte că
nu ne este îngăduit a ne amăgi cu falsa siguranţă oferită de
aşa-zisa „stare de mijloc" - a nu fi nici rece, nici fierbinte.3
In zilele noastre asistăm la o creştere dinamică a răului care
ne înghite pe toţi în valul mereu crescând al fărădelegii. Ca
şi creştini, se cuvine însă să ne angajăm într-o altă creştere
dinamică, o mişcare în direcţie opusă, menită să ne apropie,
iar nu să ne îndepărteze de Dumnezeu, astfel încât până şi răul
să ne fie un imbold spre săvârşirea binelui. Având darul
deosebirii şi cunoscând taina căii mântuirii pentru fiecare
persoană în parte, Părintele Sofronie ştia cum să-i ajute pe
cei care îi cereau sfatul în necazuri şi în suferinţe. El era
încredinţat că până şi cele mai tragice împrejurări ne pot aduce
folos duhovnicesc, însă răspunderea pentru calea pe care o
alegem este în întregime a noastră: fie ne complăcem într-o
stare de lâncezeală duhovnicească, fie ne angajăm în creş
terea dinamică a vieţii în Dumnezeu.
Urmările duhovniceşti ale acestei alegeri sunt descrise
în Cartea Apocalipsei: „Cine e nedrept, să nedreptăţească
înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept,
să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească
încă."4 Iar atunci când vorbeşte despre taina împărăţiei ceru
rilor în pilda talanţilor, Domnul le spune celor ce au izbutit
să înmulţească talanţii încredinţaţi lor: „Bine, slugă bună şi
credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe
te voi pune."5 Cu alte cuvinte, creştinul nu este numai ucenic
al Crucii, ci şi al binecuvântării împărăţiei lui Dumnezeu,
3Cf. Apoc. 3,16.

4Apoc. 22,11.
5Mt. 25, 21.
căci urmând calea Crucii el se face ucenic al vieţii binecu

vântate ce izvorăşte din Crucea şi din învierea Domnului.
Prin urmare, dacă dorim să auzim şi noi în Ziua de Apoi
cuvintele lui Hristos: „Bine, slugă bună şi credincioasă...",
trebuie să dobândim acea credinţă nestrămutată care este
atât de bineplăcută Domnului.
Totuşi, credinţa poate lua şi forme greşite. De pildă, mulţi
oameni se mulţumesc să mărturisească o credinţă vagă şi,
în esenţă, absurdă. Ei pretind că este suficient să credem că
Dumnezeu există şi că nu este nevoie să mergem la biserică.
Dar Sfântul Apostol Iacov ne spune că până şi demonii au
o astfel de credinţă: „Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine
faci; dar şi demonii cred şi se cutremură/'6 Există, aşadar, o
credinţă demonică ce nu duce la mântuire, pentru că este
lipsită de dragoste. Este o credinţă goală, rece, raţională,
moartă. Noi însă râvnim la credinţa cea mântuitoare, care
potrivit Sfântului Apostol Pavel „este lucrătoare prin iubire"7
şi ne angajează într-o legătură vie şi de-viaţă-dătătoare cu
Dumnezeu.
Pe de altă parte, unii psihologi afirmă că năzuinţa noastră
spre credinţă nu este decât un simptom, un rezultat al fricii.
Frica este, potrivit lor, starea psihologică premergătoare
credinţei, iar încercările noastre de a combate şi de a birui
această frică nu sunt altceva decât iluzii pe care le numim
credinţă. Noi însă afirmăm contrariul: frica izvorăşte din
credinţă. Credinţa este condiţia premergătoare care dă naştere
unei frici sănătoase şi mântuitoare - frica lui Dumnezeu.
De îndată ce energia de-viaţă-dătătoare a lui Dumnezeu
ne-a atins şi trezit inima, ne sârguim să credem în Domnul
aşa cum El însuşi aşteaptă de la noi, deplin încredinţaţi că
„dacă nu credem că El este [Cel ce este] vom muri în pă
catele noastre"8.
6Iac. 2,19.
7Gal. 5,6.
8Cf. In 8, 24.
Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi | 17
Aşadar, ţelul nostru este credinţa cea adevărată, care

nu este un concept lipsit de conţinut, nici o născocire ome
nească prin care ne amăgim pe noi înşine, iar pentru a o
dobândi trebuie să ne apropiem de Domnul şi să pătrun
dem în adâncul vieţii > lui Dumnezeu, ca să ne învăţăm /
tainele Lui. Trebuie să credem că Dumnezeu este Adevărul
Absolut al Fiinţei celei veşnice, că Dumnezeu este, că El
este Fiinţa. In El sunt reunite două aspecte: Dumnezeu este
şi Dumnezeu există. Dumnezeu este Fiinţa mai presus de
orice cunoaştere şi împărtăşire. Dar El, de asemenea, exista,
întrucât prin energia Sa intră într-o legătură vie şi per
sonală cu făpturile cugetătoare zidite. Intr-adevăr, crezând
că Dumnezeu este Fiinţa, credem că El este Cel ce Este (6’'Qv
în greacă), căci El însuşi S-a descoperit pe Sine lui Moise ca
„EU SUNT CEL CE SUNT"9. în greacă termenul 6 vQv
exprimă ambele aspecte: faptul că Fiinţa dumnezeiască este
o stare activă - că El este un Dumnezeu personal - dar şi
faptul că existenţa Lui este energia ce izvorăşte din Fiinţa
Sa şi se revarsă asupra noastră. Atunci când oamenii spun
că şi-au pierdut credinţa, ceea ce au pierdut este de fapt
această energie a lui Dumnezeu care îi uneşte cu El, adică
harul Lui. Pe scurt, întregul adevăr despre Dumnezeu poate
fi exprimat într-o singură frază: Dumnezeu este şi există ca
Dumnezeu personal Care lucrează. După cum spune Sfântul
Apostol Pa vel: „...căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie
să creadă că El este şi că se face răsplătitor celor care îl
caută."10 El este Judecătorul celor vii şi al celor morţi.
Conştientizarea acestui fapt marchează începutul credinţei
noastre. Căutându-L cu stăruinţă pe Domnul, ne înfăţişăm
înaintea Dumnezeului celui viu. Deşi acesta este numai în
ceputul, am dobândit deja o perspectivă eshatologică: Cel
ce a venit va veni din nou şi ne va judeca după faptele
9leş. 3,14.
10Evr. 11,6.
IS | Arhimandrit Zaharia Zaharou
noastre. O astfel de credinţă dinamică aprinde şi păstrează

vie înlăuntrul nostru năzuinţa către sfinţenie, dorinţa fierbinte
de a ne învrednici, şi noi, în Ziua cea Neînserată a împă
răţiei Sale să vedem Fata Iui Dumnezeu, care este fericirea
veşnică a tuturor sfinţilor. Aşadar, credinţa cea dintâi întoarce
faţa omului către Dumnezeul cel viu şi îl trezeşte la viaţa
cea adevărată. El recunoaşte acum că Dumnezeu este singura
realitate adevărată şi acceptă adevărul tuturor tainelor cre
dinţei. De acum înainte paşii îi sunt călăuziţi de poruncile
Evangheliei, căci a pus un început nou a cărui piatră de
temelie este cuvântul lui Dumnezeu.
Ca şi creştini, noi credem într-un Dumnezeu viu şi per
sonal şi nu într-un fel de zeitate îndepărtată şi egoistă care
este cufundată în contemplarea de sine şi nu poate intra în
comuniune cu fiinţele create. Pentru noi, dovada existentei
lui Dumnezeu este energia Sa, harul Său, prin care ne
împărtăşim de viaţa Lui. Oricât de plin de îndoieli ar fi
omul, de îndată ce harul Domnului se atinge de inima lui,
toţi norii se risipesc şi înlăuntrul său începe să lucreze
dumnezeiasca viaţă, care nu este din lumea aceasta şi căreia
nici un gând omenesc nu îi poate sta împotrivă. Credinţa
de început îl întoarce pe om cu totul către Ziditorul său,
pune stăpânire pe inima lui şi sădeşte în el frica lui Dumnezeu.
Frica Domnului este cea care ne ajută să ne descoperim
adâncul inimii. Sfânta Scriptură vorbeşte despre „inima
adâncă"11 a omului, spre care se îndreaptă necontenit cer
cetarea lui Dumnezeu. La întrebarea lui Iov: „Ce este omul
că l-ai mărit pe el?"12, Sfânta Scriptură dă următorul răs
puns: omul este o ţinta pentru Dumnezeu13. Omul a cărui inimă
11Cf. Ps. 63, 7 în versiunea diortosită după Septuaginta, redactată,

adnotată şi tipărită de I.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, Ed. Renaş
terea, Cluj-Napoca, 2009.
12Iov 7,17, Ed. Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914.
13Cf. Iov 7, 20. Gr.: kotevtsukti^ 0eou.
a devenit ţinta cercetării dumnezeieşti va sta înaintea Dom

nului şi va vorbi cu El „de la egal la egal", mijlocind pentru
mântuirea întregii lumi, întrucât Domnul însuşi l-a învred
nicit de o asemenea cinste. Dumnezeu doreşte această egali
tate în relaţia Sa cu omul; pentru El omul nu este doar o
fiinţă căreia i-a dat viaţă, ci „chipul" Lui, egalul Lui, cu
care poate intra în dialog.
întreaga Scriptură ne dă mărturie de faptul că Dum
nezeu se adresează omului ca unui egal al Său. „Oricine va
mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi
Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri,"14 le
spune Hristos ucenicilor Săi. Dacă prin harul Duhului Său
intrăm într-o relaţie personală cu Domnul, atunci vom măr
turisi pentru El, nu atât prin cuvinte, cât mai ales printr-o
simţire vie a prezenţei Sale înlăuntrul nostru. Căci El a pă
truns în inima noastră şi acolo mărturiseşte mântuirea prin
harul Lui. Sfântul Siluan întăreşte acest adevăr minunat
atunci când spune că Duhul poartă în sufletul omului măr
turia mântuirii.15
Un alt exemplu care adevereşte că Dumnezeu ni se
adresează ca unor egali ai Săi este cuvântul Lui: „De veţi
ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru
Cel ceresc."16 Această egalitate se vădeşte şi în Rugăciunea
Domnească: „Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi
noi iertăm greşiţilor noştri."17 La prima vedere, refuzul Dom
nului de a ne ierta ar putea părea aspru; dar dacă ne gân
dim că El este Dumnezeul cel veşnic şi Făcătorul a toate, iar
noi suntem numai făptura mâinilor Sale, atunci vedem cât
de inegal este de fapt acest raport: Dumnezeu este negrăit
de milostiv în judecata Lui!
14Mt. 10,32.
15 Vezi Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, trad. Ieroin.
Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2009, pp. 312, 317, 326-327,
342, 412, 452, 482, 531.
16Mt. 6,14.
17Mt. 6,12.
Dumnezeu doreşte cu adevărat ca omul să fie egalul

Său, asemănarea Sa, de aceea îşi îndreaptă necontenit privirea
către el şi caută adâncul inimii lui. Domnul vrea ca inima
omului să dobândească „o simţire duhovnicească şi dum
nezeiască"18, căci numai viaţa duhovnicească lăuntrică, iar
nu simpla exercitare a facultăţii gândirii, ridică existenţa
omului mai presus de cea a dobitoacelor necuvântătoare.
Poate că gândirea raţională ne deosebeşte de acestea, dar
dacă ea slujeşte numai bunăstării noastre materiale, tru
peşti, atunci nu depăşim cu mult nivelul unui animal care
trăieşte potrivit instinctelor. Dacă viaţa noastră lăuntrică se
iroseşte în grijile lumii acesteia, ea va sfârşi, cu siguranţă,
împreună cu trupul în mormânt. Chemarea noastră este însă
mult mai înaltă: Dumnezeu doreşte ca inima adâncă a omului
să cunoască simţirea vie, duhovnicească şi dumnezeiască a
prezenţei Sale. Iar când omul devine conştient de această
mare comoară ascunsă în inima lui, atunci o frică sfântă,
dumnezeiască, se pogoară asupra sa.
De îndată ce această frică sfântă pune stăpânire pe inima
noastră şi începem să simţim energia dumnezeiască dătă
toare de viaţă, intrăm într-o legătură personală cu Dumne
zeul Care S-a descoperit pe Sine ca Persoană, Dumnezeu-
Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Duhul Sfânt. Acest
eveniment covârşeşte orice închipuire omenească. Cei de
altă credinţă ar putea obiecta: „Nu înţelegem creştinismul.
Cum poate el susţine că Dumnezeu este în acelaşi timp şi
Unu şi Trei? Religia noastră este mult mai logică: ea afirmă
că Dumnezeu este unul, că este atotputernic, atotştiutor,
ş.a.m.d." Acuzând însă creştinismul ca fiind ilogic, ei re
cunosc de fapt natura revelată a credinţei noastre şi, prin
urmare, adevărul ei. Adevărul revelat nu se supune logicii
omeneşti, fiind mai presus de aceasta. Intr-adevăr, cum pot
oare accepta aceşti oameni o definiţie a credinţei care este
18Cf. Pilde 15,14 (Gr.: voepd k q î 0 a a aîa0r|ai<;).

A ilu -fi aminte de dragostea cea dintâi | 21
doar produsul minţii omeneşti? Afirmând caracterul logic

al credinţei lor, ei nu fac decât să-şi discrediteze propria
religie, arătând că este lipsită tocmai de elementul ce-i conferă
statutul de revelaţie dumnezeiască.
Intrând în comuniune cu Dumnezeul personal şi nădăj
duind în Cel a Cărui fiinţă şi fire sunt de neajuns, de necu
prins cu mintea, de neatins, îl vom sili să Se pogoare El
însuşi la noi şi să ne cerceteze cu harul Său cel nestricăcios
şi veşnic, cu energia Sa necreată care izvorăşte din însăşi
Fiinţa Lui. în acest chip Dumnezeu înlătură prăpastia dintre
fiinţa Lui nezidită şi veşnică şi făpturile Sale înţelegătoare
mărginite.
Dumnezeu caută neobosit inima omului. Acesta însă,
folosindu-şi greşit libertatea, s-a făcut rob patimilor şi nu
mai îngăduie harului dumnezeiesc să pătrundă în inima lui
şi să-şi facă sălaş într-însa. Cu toate acestea, păcatele noastre
nu cântăresc nimic înaintea milostivirii lui Dumnezeu. în
ochii Lui ele sunt ca praful pe care îl poate şterge într-o
clipă. De îndată ce frica Domnului pune stăpânire pe inima
noastră, începem să înţelegem că fără harul lui Dumnezeu
nu suntem în stare să cultivăm o legătură adevărată cu El.
Astfel începe „aventura" noastră cu Dumnezeu, o
aventură tainică şi nespus de creativă. Omul înţelege acum
că unicul şi supremul ţel pentru care a fost creat - ade
vărata lui menire - este unirea cu Ziditorul său şi că acesta
a fost gândul cel mai înainte de veci al lui Dumnezeu pentru
întreg neamul omenesc. Această legătură cu Domnul îl sileşte
însă să se desprindă de tot ce este pământesc, văzând că
alipirea pătimaşă faţă de lucrurile acestei lumi îl împiedică
să ajungă la limanul mântuirii. Ştie că încă nu se poate uni
cu Dumnezeu, de vreme ce „în cetate nu va intra nimic
pângărit"19. înţelege că dacă vrea să se mântuiască trebuie
să caute sfinţenia, „fără de care nimeni nu va vedea pe
iyApoc. 21, 27.

Domnul"20. Pentru aceasta el investeşte toţi talantii cu care

l-a înzestrat Dumnezeu în această viaţă pământească, neas-
cunzând nimic în pământ, ca să-i înmulţească de treizeci/
de şaizeci, ba chiar de o sută de ori, de este cu putinţă.21
Atunci i se dă omului să cunoască cel de-al doilea chip
al credinţei, pe care îl putem defini pe scurt ca „nădejde îm
potriva oricărei nădejdi"22. Când nu mai găsim în noi înşine
nici o nădejde de mântuire, atârnăm totul de mila lui Dum
nezeu şi ne punem încrederea în Acela Care singur are
puterea să învie şi morţii. Pildă vrednică de urmat ne este
Sfântul Apostol Pa vel, care mărturiseşte că Dumnezeu a
îngăduit să ajungă în pragul morţii ca să înveţe „să nu-şi
pună încrederea în el însuşi, ci în Dumnezeu, Cel ce în viază
pe cei morţi"23.
Omul care îşi agoniseşte o astfel de credinţă atât de
bineplăcută lui Dumnezeu sporeşte mult în viaţa duhovni
cească. Domnul nu întârzie să-i răspundă şi legătura cu El
se întăreşte şi se adânceşte tot mai mult. O rugăciune des
întâlnită în psalmi şi în alte slujbe ale Bisericii - de pildă în
slujba Miezonopticii - este: „Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă"24.
Insă, ca să putem rosti aceste cuvinte, trebuie mai întâi să-L
încredinţăm pe Dumnezeu că suntem ai Lui, trăind potrivit
acestei credinţe harice.
Credinţa harică este strâns legată de „deznădejdea
harică"25. Această deznădejde este singura cale adevărată
20Evr. 12,14.
21 Cf. Mc. 4, 8, 20.
22C f Rom. 4,18.
23C f II Cor. 1, 9.
24Ps. 118, 94.
^Tradusă în româneşte şi ca „binecuvântata deznădejde". Vezi Arhi
mandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, trad. Ierom
Rafail Noica, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 94 şi Arhimandritul Sofronie,
Despre rugăciune, trad. Pr. Prof. Teoctist Caia, Ed. Publistar, Mănăstirea
Lainici, 1998, p. 74.
spre nădejdea mai presus de orice nădejde, căci ea ne dă

puterea să riscăm totul pentru a fi binepiăcuţi lui Dumnezeu.
In Sfânta Scriptură întâlnim nenumărate pilde ale acestei
credinţe harice, una dintre cele mai impresionante fiind cea
a Patriarhului Avraam. Despre el se spune că a crezut în
„Dumnezeu Care în viază morţii şi cheamă la fiinţă cele ce
încă nu sunt"26. Atât de puternică era credinţa lui, încât
„împotriva oricărei nădejdi el a crezut cu nădejde"2'. Este
foarte important să înţelegem credinţa lui Avraam, pentru
că el este părintele tuturor acelora care au crezut în Dum
nezeu. In primul rând, Avraam a crezut în Dumnezeu ca
Domn al Vieţii, Care printr-un singur cuvânt cheamă toate
dintru nefiinţă la fiinţă şi înviază pe cei morţi. In al doilea
rând, el a crezut şi a nădăjduit în Domnul atunci când, potrivit
judecăţii omeneşti, nu se mai întrevedea nici o nădejde.
Nădejdea lui Avraam era aşadar adevărată, fiindcă se înte
meia pe credinţa din toată inima, care nu era simpla accep
tare raţională a tainei puterii lui Dumnezeu. Această cre
dinţă i-a insuflat o convingere lăuntrică adâncă ce i-a dat
puterea să se predea cu toată fiinţa cuvântului lui Dum
nezeu şi să-şi încredinţeze întreaga viaţă în mâinile Lui.
Prin credinţa sa desăvârşită, Avraam s-a îndreptat înaintea
lui Dumnezeu, devenind astfel părintele tuturor credin
cioşilor. Când Dumnezeu i-a poruncit: „Ieşi din ţara ta, din
rudenia ta şi urmează mie", Avraam nu a întrebat unde
avea să meargă. Domnul l-a chemat: „Vino în ţara pe care
ţi-o voi arăta Eu"28, fără să-i spună însă care este ţara aceea.
Avraam îl iubea pe Dumnezeu din toată inima lui. Fără să
pună vreo întrebare, fără să se îndoiască, el L-a urmat în
desăvârşită ascultare şi credinţă nestrămutată, nădăjduind
în fiecare cuvânt al Său. Apoi Dumnezeu i-a făgăduit că va
26Rom. 4,17.
27Rom. 4,18.
28C/. Fc. 12,1.
avea urmaşi, deşi trupul îi era amorţit de bătrâneţe. Iar el

din nou, neluând seama la vârsta sa înaintată, a crezut cu
nădejde că Dumnezeul lui, Care înviază şi morţii, poate da
viaţă oricare ar fi împrejurările. Atât de mult a bineplăcut
Avraam lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit de mari şi
înfricoşate făgăduinţe, precum aceea că întru seminţia lui
se vor binecuvânta toate neamurile pământului. Iar înce
putul împlinirii acestei făgăduinţe a fost zămislirea fiului
său Isaac. In continuare, Scriptura ne spune cât de mult îl
iubea Avraam pe Isaac29, pentru a ne pregăti să înţelegem
porunca stranie şi paradoxală a lui Dumnezeu câteva rân
duri mai jos: „Ia-1 pe Isaac, suie-te în munte şi adu-1 acolo
jertfă." Cu alte cuvinte: „Jertfeşte-1 pe fiul minunatei Mele
făgăduinţe, fiul minunii prin care s-a dezlegat pântecele cel
sterp al Sarei!" Aici se ascunde o mare taină. Avraam se
dăruise cu totul lui Dumnezeu, de aceea se bucura de toată
bunăvoinţa Lui. Dar când l-a primit pe Isaac, fiul ce-i fusese
făgăduit, inima lui s-a alipit de acesta şi s-a împărţit. Pentru
a-i slobozi inima, Dumnezeu l-a pus la grea încercare,
cerându-i să-l aducă jertfă pe fiul său cel iubit. Avraam a
făcut ascultare fără a şovăi şi şi-a pus toată nădejdea în
Dumnezeu, Care, văzând că inima robului Său fusese re
aşezată în dragostea cea dintâi, i l-a dăruit înapoi pe Isaac.
A doua treaptă a credinţei presupune deci participarea
conştientă a inimii omului, care a fost trezită la viaţă în
prima perioadă a harului. Omul s-a predat pe sine în mâinile
Dumnezeului celui viu şi, asemenea lui Avraam, nu mai
călătoreşte la voia întâmplării, ci a început să „graviteze"
în jurul Soarelui dreptăţii, punându-şi toată încrederea în
Dumnezeu pentru Care nimic nu este cu neputinţă. O astfel
de credinţă ne ajută să rămânem în prezenţa Domnului,
întrucât atârnăm totul de atotputernicia şi de cuvântul Lui.
Totuşi, nimeni din cei ce s-au dăruit pe sine cu credinţă
lui Dumnezeu nu va rămâne necercat. Fiecare va fi pus la
29Cf. Fc. 22, 2.

A du-ţi aminte de dragostea cea dintâi | 25
încercare în chip diferit, uneori foarte aspru. Unii pot ajunge

chiar şi în pragul morţii; dar dacă în clipa încercării ră
mânem neclintiţi, dând slavă şi mulţumită Domnului, atunci
credinţa noastră, la fel ca cea a lui Avraam, va fi mai tare
decât moartea, fiindcă ea biruieşte nu numai lumea, ci şi
moartea însăşi. Iată de ce este atât de important să înţelegem
credinţa ca „nădejde mai presus de orice nădejde". Căci
dacă înfruntăm încercările cu o astfel de credinţă, atunci îl
vom dobândi pe Hristos şi împreună cu El întreaga veşnicie.
Tot cel ce se dăruieşte pe sine Duhului lui Dumnezeu va fi
călăuzit de Acesta pe calea cea strâmtă, va fi dezbrăcat de
veşmântul cel vechi, ca să poată intra curat în împărăţia
Lui: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu."30
„Dumnezeu este lumină"31, scrie Sfântul Apostol Ioan,
şi când îl vom vedea, vom deveni şi noi lumină asemenea
Lui32. Dar mai întâi trebuie să ne curăţim inimile, pentru a
ne învrednici de fericita vedere a Dumnezeului celui adevărat.
Domnul caută spre toţi oamenii, dar îşi îndreaptă atenţia
îndeosebi către aceia care sunt gata să se predea cu totul în
mâinile Lui. Dorinţa Sa fierbinte este să Se poarte cu fiecare
dintre noi precum S-a purtat cu Avraam şi cu toţi aleşii
Lui. De fapt, în viaţa fiecărei persoane ar trebui să se repete
întreaga Scriptură, căci ea este, prin excelenţă, istoria „lucrării"
lui Dumnezeu cu omul. Când Domnul vede că omul îşi „ia
în serios" mântuirea, ridică un obstacol în calea lui, ca să-l
pună la încercare şi să-i sporească astfel râvna şi hotărârea,
îl cercetează şi îl ceartă precum tatăl pe fiul său cel iubit.33
Printr-o astfel de cercare a credinţei / omul învaţă / cum să
depăşească primul obstacol. Atunci Domnul aşază piedici
10Mt. 5, 8.
311 In 1, 5.
32 Cf. I In 3,2.
33Cf. Evr. 12, 6-11.
şi mai mari în calea lui, ca să-l ajute să se înalţe tot mai sus
către El în credinţă. In acest chip Dumnezeu îl cinsteşte pe
om, acordându-i privilegiul de a-şi dovedi, asemeni lui
Iov, credincioşia, acea credinţă care-1 face moştenitor al tu
turor bogăţiilor raiului. „Toate ale mele ale tale sunt", spune
Tatăl fratelui fiului risipitor.34 Fericit este cel ce rabdă în
vremea încercării şi nu se lasă clătinat de ispite, nici chiar
de ameninţarea
/ morţii.
/
„Nădejde mai presus de orice nădejde" este, aşadar,
definiţia credinţei prin care depăşim chiar şi acele obsta
cole ce par cu neputinţă de biruit. O asemenea credinţă
adună toate gândurile şi toate puterile inimii noastre spre
împlinirea unui singur scop: să ne luptăm până la moarte
pentru a birui toate greutăţile cu ajutorul lui Dumnezeu. Şi
trebuie să le biruim, căci de aceasta depinde mântuirea
noastră. Acum inima omului este asemeni unui nod strâns
legat în care se adună întreaga sa fiinţă, iar el atârnă totul
de mila lui Dumnezeu. In felul acesta începem şi noi - cum
spune Sfântul Apostol Pavel despre Avraam - să credem
cu nădejde împotriva oricărei nădejdi. Credem că Dumne
zeu „poate să ne ridice ca fii ai lui Avraam"35 şi că la El „toate
sunt cu putinţă"36. Treptat, ne pregătim să ne asumăm chiar
şi acel înfricoşător salt de credinţă care biruieşte moartea.
Credinţa harică ne poartă de pe tărâmul lumii zidite pe
cel al lumii nezidite, aruncând o punte peste prăpastia dintre
Dumnezeu şi om. Iar dacă omul dă dovadă de o astfel de
credinţă, atunci, cu siguranţă, va ajunge la limanul dragostei,
căci Dumnezeu dragoste este. Viaţa sa trecătoare se va uni
cu viaţa fără de moarte şi veşnică a Iui Dumnezeu, iar aceasta
este cea mai mare minune pe care o poate trăi omul: Domnul
îl învredniceşte de unirea, prin har, cu propria Lui Viaţă
dumnezeiască.
34Lc. 15,31.
35Cf. Mt. 3,9.
36Mt. 19, 26.
A th i-ţi aminte de dragostea cea dintâi | 27
împlinirea acestui al doilea chip al credinţei cere mari

osteneli din partea noastră: a ne aduce mereu aminte de
întâia noastră iubire pentru Domnul, a rămâne neclintiţi în
credinţa faţă de Dumnezeu şi a nădăjdui în dragostea Lui.
în Cartea Apocalipsei se spune: „Ştiu că stărui în răbdare şi
ai suferit pentru numele Meu şi nu ai obosit. Dar am împo
triva ta faptul că ai părăsit dragostea ta cea dintâi. Drept aceea,
adu-ţi aminte [de întâia dragoste] de unde ai căzut şi te po-
căieşte şi fă faptele de mai înainte."37 în Ziua Judecăţii, când
ne vom înfăţişa cu toţii înaintea Domnului, unii vor avea
îndrăzneala să spună: „Doamne, Doamne, au nu în numele
Tău am prorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu
în numele Tău minuni multe am făcut?"38*Şi iarăşi: „Am
mâncat înaintea ta şi am băut şi în pieţele noastre ai învăţat."
Dar Domnul le va răspunde: „Vă spun: Nu ştiu de unde
sunteţi. Depărtaţi-vă de la mine toţi lucrătorii nedreptăţii."111
Cum este oare cu putinţă ca cineva să facă minuni în
numele Domnului, şi totuşi Acesta să nu-1 recunoască?
Poate că în viaţa fiecăruia dintre noi a fost o vreme - pentru
unii câţiva ani, pentru alţii o zi, un ceas, sau chiar şi numai
o clipă - când am găsit puterea să credem în Dumnezeu din
tot sufletul nostru şi, prin acest duh de credinţă, am ajuns
să cunoaştem atotputernicia lui Dumnezeu şi chiar să să
vârşim minuni în numele Lui. Dar Domnul nu pune mare
preţ pe aceasta, pentru că El aşteaptă de la noi lucruri şi
mai mari. Dacă vrem să fim drepţi şi bineplăcuţi înaintea
Lui - căci, după cum zice Apostolul, „dreptul din credinţă
va fi viu"40 - atunci credinţa / noastră trebuie să fie într-o
continuă creştere dinamică, astfel încât să ne înălţăm neîn
cetat „din credinţă spre credinţă"41.
37Apoc. 2,3-5.
38Mt. 7, 22.
3,Lc. 13, 26-27.
■"’Rom. 1,17; Gal. 3,11; Evr. 10, 38.
41 Rom. 1,17.
Prin urmare, dreptul va rămâne neclintit în această a

doua perioadă a credinţei harice şi se va bizui numai pe
mila lui Dumnezeu, riscând pentru El totul, ca să dobân
dească totul. Se va sârgui să trăiască potrivit acestui chip al
credinţei până la sfârşitul vieţii lui. Apostolul ne previne
însă prin înfricoşate cuvinte: „De se va îndoi cineva, nu va
binevoi sufletul Meu întru el/'42 „A da înapoi" înseamnă a
lăsa să ne slăbească râvna duhovnicească, a cădea în trân
dăvie şi în mândrie. Calea credinţei este însă calea sporirii
neîncetate întru viaţa în Dumnezeu, care ne conduce din
credinţă spre credinţă.
Cea mai mare dorinţă / a omului este să întemeieze o
legătură vie cu Dumnezeu şi să se bucure de darurile Sale
cele sfinte. Până şi cea mai firavă atingere a harului dum
nezeiesc de inima noastră este „mai bună decât viaţa"43, cum
spune Psalmistul. Este, cu adevărat, mai de preţ decât multe
vieţi. Se cuvine însă a începe această legătură cu Dumne
zeu cu mare seriozitate, ştiind că suntem chemaţi să dăm
dovadă de statornicia drepţilor, adică să fim şi noi vii din
credinţă.
/
Credinţa noastră trebuie să sporească şi să se întărească
necontenit, până ce atinge a treia treaptă, aceea a credinţei
drepţilor, care ne dă puterea să rămânem neclintiţi de-a
lungul perioadei de părăsire de către Dumnezeu. Atât de
statornică şi de desăvârşită este acum credinţa omului, încât
nu lasă loc nici pentru cea mai mică urmă de îndoială în
sufletul lui. O astfel de credinţă nu cunoaşte nici micşo
rare, nici cădere de la izvorul vieţii. Omul trăieşte fiecare zi
ca pe un eveniment nou, ca pe un nou prilej de a se apropia
de Dumnezeu, pe care i-1 dăruieşte harul Lui. în această
fază a credinţei, Duhul Sfânt Se arată a fi gingaş şi delicat,
dar totodată deosebit de aspru.
42Evr. 10,38.
43Cf. Ps. 62, 4.
Adu-fi aminte de dragostea cea dintâi | 29
La început însă, Dumnezeu este foarte îngăduitor cu

noi. El ne dă să cunoaştem din cercare mângâierea şi bucu
ria duhovnicească ce însoţesc harul cel dintâi. Şi deşi încă
nu ne-am curăţit de patimi şi suntem slabi şi neştiutori,
harul nu încetează să ne desfăteze inima şi să ne insufle -
iar aceasta tocmai pentru că suntem neştiutori. Domnul
este milostiv şi doreşte în primul rând să ne înveţe cum
lucrează harul Lui înlăuntrul sufletului. Dacă însă nu trăim
potrivit legii Duhului Său celui Sfânt, Acesta va pleca de la
noi. In Epistola către Evrei, Sfântul Pavel vorbeşte în multe
locuri despre cei ce au primit mari daruri de la Dumnezeu,
care au cunoscut puterea cuvântului dumnezeiesc şi reîn
noirea întregii lor fiinţe, de la care însă au căzut mai apoi.
Citim că este aproape cu neputinţă ca ei „să se înnoiască
iarăşi spre pocăinţă"44, adică să fie ridicaţi de Dumnezeu
din căderea lor şi reaşezaţi în starea de har de mai înainte.
Cu alte cuvinte, cu cât ne apropiem mai mult de Dum
nezeu, cu atât mai exigent devine Duhul Lui cu noi, ca să
ne putem uni pe veci cu El. După cum am spus mai înainte,
Domnul doreşte să Se poarte cu omul ca şi cu egalul Său,
chipul Său. El ne-a înzestrat cu mari daruri şi calităţi ca să
putem sta înaintea Lui şi să îmbrăţişăm întreaga bogăţie a
vieţii Sale dumnezeieşti: „Toate ale Mele, ale tale sunt."45
După ce am parcurs primele două etape ale credinţei
(credinţa de început şi credinţa harică ce se însoţeşte de
deznădejdea harică), ajungem la acea credinţă statornică şi
desăvârşită care oglindeşte credincioşia drepţilor. Atunci II
vom încredinţa pe Dumnezeu că suntem ai Lui, iar El ne va
răspunde prin cuvântul Său care rămâne în veac. Domnul
va încheia cu noi un ultim legământ al dragostei, iar acest
legământ nu va avea sfârşit, după cum ne făgăduieşte
Sfânta Scriptură. Dumnezeu ne va întâmpina cu aceleaşi
44Evr. 6,4-6.
45Lc. 15, 31.
cuvinte pe care I le-a adresat Fiului Său Celui Unuia-Născut.

II vom auzi spunându-ne nu numai: „Al meu eşti"46, ci şi:
„Fiul meu eşti tu, Eu astăzi te-am născut"47. Aceasta este
singura şi adevărata noastră chemare: să dobândim asemă
narea cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
în treb ă ri ş i răspun su ri
întrebarea 1: Ce înţelegeţi prin „deznădejdea harică"?

Răspuns: Deznădejdea harică este însoţită de dorinţa de
a ne ruga neîncetat. Este deznădejdea din care se naşte ru
găciunea şi dorinţa arzătoare de a ne alipi de Dumnezeu şi
a căuta necontenit către El, pentru că nu avem alt ajutor
afară de Dânsul. Deznădejdea este morbidă sau patologică
atunci când nu ne putem ruga. Dar dacă este însoţită de
rugăciune, deznădejdea e minunată. Tot cel ce se roagă cu
deznădejde sporeşte în viaţa duhovnicească.
întrebarea 2: Există vreo legătură între deznădejdea harică

şi depresie?
Răspuns: Deznădejdea harică este rodul harului dum
nezeiesc: când vedem cât de neprihănită, cât de nevinovată
şi de mare este dragostea lui Dumnezeu, deznădăjduim cu
totul de starea noastră, întrucât ştim că Lui I se cuvin toate
câte sunt sfinte, toate câte sunt cinstite şi vrednice de iubit,
după cuvântul Apostolului48. Văzând însă că suntem lipsiţi
de aceste bogăţii, deznădăjduim, dar această deznădejde este
de la Dumnezeu, pentru că este o lucrare a harului.
întrebarea 3: De ce în vremurile din urmă credinţa

/ nu va
mai săvârşi aceleaşi minuni ca odinioară?
46C/ Îs. 43,1.

47Cf. Ps. 2, 7.
48Cf. Filip. 4, 8
A du-fi aminte de dra$o*tea cea dintâi | 31
Răspuns: Pentru că se va înmulţi egoismul şi se va răci

dragostea dintre oameni. Domnul însuşi, mai înainte ştiind
că va slăbi credinţa oamenilor, a zis: „Dar Fiul Omului, când
va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?"49 Vorbind ome
neşte, am putea spune că Evangheliile descriu vremurile
din urmă cu un oarecare pesimism, cum ar fi de pildă ulti
mele capitole din Evanghelia după Matei. Totuşi, după ce
înfăţişează toate necazurile şi suferinţele acelor vremuri,
Domnul adaugă: „Ridicaţi capetele voastre, pentru că răs
cumpărarea voastră se apropie."50 Vedeţi, aceste două rea
lităţi nu se exclud una pe cealaltă: deznădăjduim de starea
în care ne aflăm, dar mintea şi inima ne sunt la Acela Care
a venit şi iarăşi va să vină. Astfel, lupta cu cel rău devine
tot mai crâncenă, dar odată cu aceasta sporeşte şi chemarea
de a face binele.
Trebuie să „instalăm" înlăuntrul nostru un „transfor
mator" duhovnicesc care să preschimbe energia de natură
sufletească, psihologică, ce ne asaltează în această viaţă, în
energie duhovnicească ce susţine împreună-vorbirea cu
Dumnezeu şi contribuie astfel la mântuirea noastră. De nu
vom învăţa să transformăm stările psihologice în stări
duhovniceşti, nu vom afla niciodată adevărata odihnă, ci
vom suferi la nesfârşit în această viaţă. Aceasta reiese şi din
cuvintele Apostolului: „Este vreunul dintre voi trist? Să se
pocăiască. Este cineva vesel? Să cânte psalmi."51 întristarea
cea după Dumnezeu duce la pocăinţă, iar bucuria după Dum
nezeu naşte slavoslovia. în viaţă suntem asaltaţi de tot
felul de energii sufleteşti, dar dacă ne folosim de ele pentru
a vorbi cu Dumnezeu, atunci le preschimbăm în energie
duhovnicească. De exemplu, îmi aduc aminte de bunica
mea, cât de credincioasă era ea; cum mergea totdeauna
49Lc. 18,8.
50Cf Lc. 21, 28.
51Cf Iac. 5,13.
prima la biserică şi cum adeseori bunicul o bătea pentru că

dădea întâietate slujbelor Bisericii. îmi amintesc de toate
acestea şi mă gândesc: „Oare unde este ea acum?" Odată
cu acest gând simt o oarecare străpungere sau emoţie în
inimă, şi în această stare îmi schimb direcţia gândului şi îl
întorc către Dumnezeu; îmi ridic mintea la Domnul şi mă
rog pentru iertarea păcatelor mele. Exploatez acea energie
pentru împreună-vorbirea cu Dumnezeu, preschimbând-o
în energie duhovnicească.
întrebarea 4: Părinte, pentru a ilustra cele spuse de dum

neavoastră aţi citat de multe ori din Apocalipsa Sfântului
Ioan. Interpretarea pe care aţi dat-o reflectă învăţătura
părintelui Sofronie sau vă aparţine dumneavoastră?
Răspuns: Versetul pe care l-am amintit mai înainte32 l-am
găsit comentat la Sfântul Filaret al Moscovei. Părintele So
fronie, de asemenea, iubea foarte mult acest pasaj din Apo-
calipsă. Ori de câte ori îl pomenea, el obişnuia să combine cele
două versete într-o versiune mai scurtă: în locul întregului
citat „...am împotriva ta faptul că ai părăsit dragostea ta
cea dintâi. Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzu t....",
Stareţul spunea adeseori: „Adu-ţi aminte de dragostea cea
dintâi." După cum am arătat mai înainte, primii creştini ai
Bisericii din Efes căzuseră de la această dragoste, din harul
pe care îl primiseră la început şi de care tot credinciosul ai*
trebui să-şi aducă aminte cu recunoştinţă înaintea lui Dum
nezeu, pentru a-1 putea aprinde din nou. Mulţi Părinţi ai
Bisericii au arătat acelaşi lucru în cuvinte diferite.
întrebarea 5: Aţi vorbit despre Avraam şi despre marea

încercare prin care a trecut atunci când Dumnezeu i-a cerut
să-l aducă jertfă pe fiul său Isaac. Aceasta m-a făcut să mă
gândesc la următorul lucru şi să mă întreb: cum putem găsi52
52Apoc. 2, 4-5.
Ai1u-ţi aminte de dragostea cea dintâi | 33
oare calea cea dreaptă în legăturile cu ceilalţi, cu cei pe care

Dumnezeu i-a încredinţat grijii noastre şi pentru care purtăm
o mare răspundere: familia noastră, credincioşii noştri,
aceia pe care suntem chemaţi să-i iubim? Cum să facem să-i
iubim cu toată curăţia, fără acea alipire pătimaşă ce ne în
depărtează de Dumnezeu? Ce vrea să spună Hristos atunci
când ne cere să urâm pe tatăl şi pe mama noastră, pe frate
şi pe soră?
Răspuns: Adeseori întâlnesc această problemă în rela
ţiile dintre părinţi şi copii. E un lucru deosebit de greu, dar
criteriul este următorul: Dumnezeu trebuie să fie întot
deauna pe primul loc şi trebuie să ne păstrăm pacea. Dacă
ne pierdem pacea şi nu dăm întâietate Domnului, aceasta
înseamnă că inima noastră s-a alipit de persoana pentru care
ne facem griji, pe care chipurile o iubim şi vrem să o ajutăm
şi care de fapt a intervenit între noi şi Dumnezeu. De exemplu,
dacă părinţii se îngrijorează atât de mult pentru copiii lor,
încât nu se mai pot ruga, atunci atitudinea lor faţă de aceştia
este greşită. Dacă din pricina copiilor îşi pierd pacea şi legătura
lor cu Dumnezeu, aceasta înseamnă că îi pun pe copii mai
presus de Domnul. în toate relaţiile cu semenii noştri trebuie
să fim liberi, pentru ca Dumnezeu să aibă întâietate în viaţa
noastră.
îmi place foarte mult să amintesc cuvântul pe care Pa
triarhul Iacov din Vechiul Testament l-a primit de la Dum
nezeu. Iacov s-a luptat toată noaptea să ia binecuvântarea
Domnului pentru a-1 putea înfrunta pe Isav care venea asupra
lui cu oştire mare. Spre dimineaţă, el a simţit prezenţa lui
Dumnezeu şi I-a spus: „Nu te voi lăsa până ce nu mă bine
cuvântezi." Atunci Dumnezeu a rostit acele cuvinte minunate:
„Pentru că ai fost tare cu Dumnezeu, şi cu oamenii puternic
vei fi."53 A doua zi Iacov a mers la Isav care, în loc să-l sfâşie
ca o fiară sălbatică, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
53Fc. 32, 28, Ed. Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914.

Isav a simţit binecuvântarea pe care fratele său o dobân

dise de la Dumnezeu. Dar Iacov s-a învrednicit de această
binecuvântare numai după ce s-a luptat toată noaptea în
rugăciune şi s-a smerit pe sine până la capăt, aşezându-L
pe Dumnezeu mai presus de toate şi încredinţându-şi viaţa
în mâinile Lui. După aceasta nu se mai îngrijora de va trăi
sau de va muri, căci aflase har înaintea lui Dumnezeu. Toţi /
oamenii, şi în special tinerii care caută să întemeieze relaţii
trainice în viaţa lor, ar trebui să-şi amintească aceste cuvinte
ale lui Dumnezeu către Iacov, anume că trebuie să fim mai
întâi puternici cu Dumnezeu dacă dorim să se întărească şi
celelalte laturi ale vieţii
/ noastre.
z
cêZey tvei/ p&vioade/ ate/ uieţU/ dakoAm ic&şii/
„Viaţa duhovnicească este asemeni unei sfere", obişnuia

să spună Părintele Sofronie. întocmai cum, atingând oricare
punct de pe suprafaţa sferei, luăm contact cu întreaga sferă,
la fel şi dreapta lucrare a virtuţilor ne face părtaşi plinătăţii
harului de-viaţă-dătător al lui Dumnezeu. In acelaşi chip,
într-o singură părticică din Sfântul Trup şi Sânge al Dom
nului îl primim pe Hristos întreg. Aşijderea, un singur cuvânt
al lui Dumnezeu ne poate atinge şi lumina inima, deschi-
zându-ne calea spre plinătatea harului Său celui purtător
de viată.
t
Fiecare atingere a lui Dumnezeu de inima noastră în
seamnă în acelaşi timp curăţire, luminare şi îndumnezeire,
iar aceste daruri le putem primi în chip deplin chiar de la
începutul vieţii noastre întru El. într-adevăr, vedem că unii
oameni primesc harul cel dintâi în măsura desăvârşită a
sfinţilor. Astfel, chiar înainte ca ei să înceapă a se lupta cu
firea lor căzută şi cu patimile, Dumnezeu îi umple cu
Duhul Său, iar cugetul lor se uneşte cu dragostea lui Hristos.
Ei cheamă Numele Lui zi şi noapte, căci întreaga fiinţă le
este acum răpită de harul dumnezeiesc. Cel ce s-a născut
din nou din Duhul, precum însuşi Domnul spune, este ase
menea vântului care suflă unde voieşte1: nimeni nu ştie de
unde vine şi încotro se duce. Iar acest dar omul îl poate
1Cf. In 3,8.
primi chiar de la început, din prima clipă a întâlnirii sale cu

Dumnezeu.
Calea fiecărui om către Dumnezeu este unică, cum unică
este şi relaţia sa cu El, de aceea este greu să încadrăm viaţa
duhovnicească în scheme sau în tipare generale. Există, totuşi,
anumite stadii sau etape ce se regăsesc în viaţa fiecăruia
dintre noi, anumite trăsături comune tuturor oamenilor, de
vreme ce cu toţii purtăm aceeaşi fire omenească. Acestea
sunt adevărate puncte de reper atunci când vrem să vor
bim despre viaţa duhovnicească într-un mod mai siste
matic, întrucât ne îngăduie să întocmim un model general în
cadrul căruia putem exprima mai bine adevărurile duhov
niceşti. De pildă, unii Părinţi folosesc termenii curăţire, ilu
minare şi îndumnezeire, în timp ce alţii, printre care şi Părin
tele Sofronie, preferă să vorbească despre etapele sau pe
rioadele vieţii duhovniceşti, care au fost preînchipuite în
istoria poporului lui Dumnezeu, Israel. Cunoscând din cercare
faptul că experienţele duhovniceşti nu pot fi îngrădite în
hotarele înguste ale logicii omeneşti, Părintele Sofronie nu
era adeptul schemelor sau al tiparelor; totuşi şi el recurgea
uneori la diferite imagini şi modele pentru a-şi ilustra ideile
în legătură cu anumite teme duhovniceşti. Astfel, obser
vând că unele fenomene se repetă în viaţa oamenilor de-a
lungul veacurilor, Părintele împărţea viaţa duhovnicească
în trei etape sau perioade distincte.2 Prima etapă este cerce
tarea Duhului Sfânt, atunci când omul încheie un legământ
cu Dumnezeu; cea de-a doua - o îndelungată şi grea ne-
voinţă, după ce Domnul Şi-a retras harul de la noi; iar ultima
este redobândirea pentru totdeauna a harului mântuirii.
Acceptând o asemenea clasificare, Părintele Sofronie nu
pierdea însă din vedere faptul că relaţia fiecărui om cu
Dumnezeu este unică şi că fiecare îşi are propria-i cale,
potrivit năzuinţei lui către desăvârşire.
2Vezi: Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este,

p. 120; de asemenea, Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, p. 68.
A d u -li aminte de dragostea cea dintâi | 37
Stareţul spunea adeseori că această călătorie duhovni

cească în trei etape a fost preînchipuită în viata poporului
Iui Dumnezeu din Vechiul Testament. întâia oară Dumne
zeu i-a cercetat pe evrei atunci când le-a dăruit harul tre
cerii prin Marea Roşie, după ieşirea din Egipt. Au urmat
apoi patruzeci de ani de încercări şi suferinţe în pustie,
când Domnul Şi-a retras harul de la ei; în cele din urmă
harul s-a reîntors, iar ei au moştenit Pământul Făgăduinţei.
Părintele Sofronie deosebea aceste trei perioade mai
ales pentru a atrage atenţia asupra celei de-a doua. El spunea
că numai o înţelegere dreaptă a acestei perioade, însoţită
de o dispoziţie sufletească corespunzătoare, ne pot ajuta să
trăim în chip înţelept chinuitoarea retragere a harului.
Stareţul
/ voia să ne insufle să căutăm mereu noi căi de a
preschimba această vreme de cercare într-un adevărat eve
niment duhovnicesc, s-o privim ca pe darul lui Dumnezeu
către noi şi astfel să ne păzim de nimicitoarea ispită a akediei.
Omul trăieşte retragerea harului ca pe o moarte duhovni
cească, un adevărat vid ontologic. Ori de câte ori vorbea
despre aceasta, preocuparea principală a Părintelui era cum
să preschimbăm această „moarte", această stare de uscă
ciune duhovnicească în viata / cea fără de stricăciune a lui
Dumnezeu.3 Cuvintele sale pline de har s-au dovedit a fi sprijin
şi izvor de mare mângâiere nu numai pentru monahi, ci
pentru toţi aceia care vor să trăiască cu înţelepciune în
Hristos.
Potrivit Părintelui Sofronie, cele trei perioade se repetă
aproape în aceeaşi ordine în viaţa duhovnicească a fiecărei
persoane, iar adevăratul om duhovnicesc, omul „desăvârşit"45,
le-a parcurs pe toate trei până la capăt.3 Acesta a recâştigat
3Vezi Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este,

pp. 66-67, 91 şi Despre rugăciune, pp. 9-10,15, 74-75, 91.
'C f IITim. 3,17.
5Vezi Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, p. 80.
3S | Arhimandrit Zaharia Zaharou
harul mântuirii în cea de-a treia perioadă şi poate acum să-i

ajute pe semenii lui de-a lungul aceluiaşi drum al nevo-
inţelor. El a dobândit înţelegerea cea duhovnicească şi,
după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, este în stare sâ
judece drept orice experienţă sau trăire a vieţii duhovni
ceşti; pe el însă nu-1 poate judeca nimeni, pentru că este că
lăuzit de Duhul lui Dumnezeu6. După cum spunea Părintele
Sofronie, cel ce a izbutit să-şi descopere principiul ipos-
tatic, omul devenit persoană, cunoaşte „taina căii mântuirii
pentru fiecare persoană în parte"7.
Stareţul vorbea cu mare autoritate despre adevărata
persoană-ipostas8, căci el însuşi era o pildă vie a împlinirii
persoanei umane în Hristos. Având darul discernământului,
Părintele putea deosebi şi lămuri cu uşurinţă orice expe
rienţă duhovnicească, fiind de mare ajutor tuturor acelora
care veneau la el pentru sfat. Adeseori am fost martorul
ajutorului grabnic pe care îl primeau cei ce se adresau Pă
rintelui Sofronie în împrejurările grele ale vieţii lor.
Se întâmpla să vină şi călugări din Sfântul Munte să-i
ceară sfatul în legătură cu anumite trăiri duhovniceşti deo
sebite pentru care nu aflaseră lămurire în altă parte. Odată
un monah trecea printr-o grea încercare - una din acele ispite
„din afară", pe care Sfântul Apostol Iacov ne îndeamnă să
le primim cu bucurie9. Duhovnicul său era el însuşi nedu
merit, neştiind ce sfat să-i dea. însă Părintele Sofronie a
lămurit îndată lucrurile, arătându-i monahului calea pe care
trebuia s-o urmeze.
Altă dată, vorbindu-i despre un oaspete care venise să-l
vadă, i-am spus Părintelui: „Poate că bietul om n-a găsit
6C/. ICor. 2,15.

7Cf. Achimandrite Sophrony, On prayer, Tolleshunt Knights, Essex:
Stavropegic Monastery of St. John the Baptist, 1996, p. 197.
8Vezi capitolul „Pentru Principiul Personal în Fiinţa Dumnezeiască
şi în fiinţa omenească", în Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dum
nezeu precum este, pp. 272-322.
9C/ Iac. 1,2.
până acum pe cineva care să-i poată lămuri starea prin care
trece." La care Stareţul a răspuns cu smerenie, dar şi cu au
toritatea adevăratului om duhovnicesc: „Pe mine nimic nu
mă mai poate surprinde în viaţa duhovnicească". în clipa
aceea mi-au venit în minte cuvintele Sfântului Apostol
Pavel: „Omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-1
judecă nimeni"10, şi am înţeles că „omul duhovnicesc" se ridică
cu mult deasupra „omului sufletesc". în nevoinţa sa de a se
lepăda de vechiul Adam, omul duhovnicesc îndură multe
greutăţi şi suferinţe, care îi reînnoiesc simţurile sufleteşti,
ajutându-1 să treacă dincolo de viaţa firească şi să se înalţe
la o stare mai presus de fire.
M-am dus să-l văd pe Părintele Sofronie cu două săp
tămâni înainte de a trece la Domnul şi din nou cuvintele lui
mi-au dezvăluit chipul omului desăvârşit. M-a însoţit până
la uşa căsuţei sale şi, privind spre cripta pe care o construiam
în apropiere şi care era numai pe jumătate terminată, m-a
întrebat: „Când va fi gata?" Am răspuns: „Peste două săp
tămâni, Părinte", la care el a adăugat: „Mie, şi un ceas mi-e
greu să mai aştept. I-am spus tot ce aveam de spus lui Dum
nezeu. Acum trebuie să mă duc." Cât de puternic m-au
izbit aceste cuvinte! în ce mă priveşte, eu n-aş putea pre
tinde vreodată că I-am spus totul Domnului înainte de a-L
întâlni în veşnicie. Mai degrabă simt că nici măcar n-am
început să vorbesc cu El. Dar Părintele Sofronie putea rosti
aceste cuvinte, căci ştia că parcursese drumul până la
capăt, cu toată bucuria şi durerea lui. A murit exact la două
săptămâni după aceea, deşi cripta nu era complet terminată.
A trebuit să mai aşteptăm patru zile pentru ca muncitorii
să termine de zidit, timp în care trupul Părintelui a fost
aşezat în mijlocul bisericii, iar credincioşii au putut să-şi ia
rămas bun de la el - o mare binecuvântare şi mângâiere
pentru toţi.
101 Cor. 2,15.

Prin urmare, dacă vrem să devenim oameni duhovni

ceşti, oameni desăvârşiţi, trebuie neapărat să parcurgem
toate cele trei perioade ale vieţii în Dumnezeu. Cu toţii am
trăit harul primei perioade, fie ca prunci în Sfântul Botez,
fie mai târziu în chip conştient ca monahi la tunderea în
monahism, ori ca preoţi la hirotonie, sau pur şi simplu în
actul pocăinţei noastre, atunci când ne-am reîntors în sânul
Bisericii. In Sfântul Botez primim cinstea de a deveni
mădulare ale Trupului lui Hristos, ale Bisericii Sale, şi de a
ne îmbrăca cu Hristos: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos
v-aţi îmbrăcat/'11 Prin botez ne îmbrăcăm deci cu firea ome
nească a lui Hristos în care sălăşluieşte toată plinătatea
Dumnezeirii Sale. Intr-un chip sau altul cu toţii am gustat
din acest prim dar al harului, pe care însă l-am pierdut mai
apoi, trăind în deşertăciunea lumii acesteia.
Dumnezeu însă, în negrăita Sa bunătate şi milostivire,
caută neîncetat spre om, „luându-1 ca ţintă a săgeţilor Lui
şi cercetându-1 în fiecare dimineaţă", precum spune Dreptul
Iov12. Domnul îşi aţinteşte privirea asupra făpturii Sale să
vadă de nu cumva află în sufletul ei o urmă de bunăvoinţă,
o mică „deschizătură", pândind clipa în care omul se întoarce
către El cu puţină înţelegere şi smerenie, ca să intre şi să Se
sălăşluiască în inima lui. Neobosit îl aşteaptă Dumnezeu
pe om, bătând la uşa inimii lui: „Iată, stau la uşă şi bat; de
va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el
şi voi cina cu el şi el cu Mine."13Astfel, de îndată ce omul dă
dovadă de puţină smerenie şi recunoştinţă, Domnul Se
„strecoară" în sufletul lui, cercetându-1 cu harul Său, re-
înnoindu-i viaţa şi renăscându-1 duhovniceşte.
Potrivit Părintelui Sofronie, un chip de a înmuia inima
şi a o umple de recunoştinţă şi smerenie faţă de Domnul
11Gal. 3, 27.
12Cf. Iov 7,17-20.
13Apoc. 3, 20.
este să cugetăm la gândul lui Dumnezeu pentru om.14 Citim

în Sfânta Scriptură că Dumnezeu l-a conceput pe om mai
înainte de întemeierea lumii şi l-a rânduit spre viaţa veş
nică, ceea ce înseamnă că omul a fost încă de la început în
sfatul cel mai înainte de veci al lui Dumnezeu, în cugetul
Făcătorului său. însuşi chipul chemării sale întru fiinţă îi
vădeşte măreţia: Dumnezeu l-a plăsmuit după chipul şi
după asemănarea Sa, într-un mod direct şi personal, spre
deosebire de restul creaţiei care a luat naştere numai prin
cuvântul Lui. Domnul Dumnezeu a luat ţărână din pământ
cu propriile Sale mâini şi l-a zidit pe om, suflând în faţa lui
Suflare de viaţă. Părintele Sofronie spunea adeseori că, într-un
fel, Dumnezeu S-a repetat pe Sine însuşi în actul zidirii
omului şi a sădit în firea acestuia putinţa de a primi plină
tatea vieţii dumnezeieşti: El n-a creat nimic mai prejos de Sine
însuşi.'5 Vedem, aşadar, din întreaga lucrare mântuitoare a
lui Dumnezeu că omul este cu adevărat mare în cugetul
Ziditorului şi în harul mântuirii Sale, iar chemarea Iui e
plină de măreţie.
Iar când omul a căzut din această cinste, Dumnezeu nu
l-a părăsit, ci a continuat să-I cerceteze „în multe rânduri şi
în multe chipuri"16 în toate zilele vieţii lui. într-adevăr,
Dumnezeu îl „vânează" pe om, căutând orice prilej ca să-l
miluiască şi să-l mântuiască. Ţinta căutării Sale este „inima
adâncă" a omului17, iar chemarea Lui este darul bunăvoirii
Sale pe care Scriptura îl numeşte „dragostea cea dintâi"18.
De fapt, Dumnezeu ne cheamă neîncetat: „Dacă veţi auzi

p. 107.
15Ibidem, pp. 144, 275-276.
u,Evr. 1,1.
17Ps. 63, 7, Biblia, versiune diortosită după Septuaginta, redactată,
adnotată şi tipărită de I.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, Ed. Renaş
terea, Cluj-Napoca, 2009.
18Apoc. 2, 4.
astăzi glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile voastre"19, ci „ieşiţi

în întâmpinarea Lui"20. Harul chemării celei dintâi lucrează
multe schimbări în inima omului şi îi descoperă chipul
vieţii celei dumnezeieşti.
Când Dumnezeu a pecetluit legământul Său cu vechiul
Israel, iudeii „s-au umplut de mângâiere"21. Ei erau beţi de
bucurie pentru că, odată cu legământul, Domnul le dăruise
şi o mare măsură a harului Său pe care să-şi clădească viaţa
ca pe o stâncă şi să întemeieze seminţia drepţilor în istoria
poporului lui Israel22. In timpul pribegiei lor în pustie, Domnul
le-a purtat de grijă în chip minunat. I-a hrănit cu mană
cerească şi, deşi cu toţii mâncau aceeaşi mâncare, fiecare
primea întocmai ceea ce-i era de trebuinţă ca să rămână în
viaţă şi să fie îndestulat. Le-a dat să bea apă din stâncă, i-a
izbăvit de şerpi veninoşi şi de arşiţa zilei, le-a luminat calea
în întunericul nopţii şi a săvârşit multe alte minuni, învred-
nicindu-i de mare cinste. Le-a trimis proroci care să-i
îndrume, în timp ce popoarele din jurul lor trăiau în bezna
idolatriei. Şi precum iudeii au încheiat legământul lor cu
Dumnezeu în pustie, după ce au trecut prin Marea Roşie23,
la fel şi noi, în pustiul acestei vieţi facem propriul nostru
legământ cu Dumnezeu atunci când El ne cercetează pentru
prima oară cu harul Său. Vedem, aşadar, că lucrarea lui Dum
nezeu cu poporul ales se repetă în viaţa fiecăruia dintre
noi. De fapt, istoria întregii lumi este recapitulată în viaţa
lui Israel. Ba mai mult, am putea spune că în viaţa fiecărui
om se regăseşte întreaga istorie a mântuirii.24
19Cf. Evr. 3, 7-8.

20Mt. 25, 6.
2,C/.Ps. 125,1.
22Vezi leş. 6,1-8; 34,10, 28.
23Vezi leş. 14,13-31.
24 Cf. Archimandrite Sophrony, On Prcnjcr, p. 84 (capitol publicat
numai în traducerea în limba engleză).
Evreii nu au uitat niciodată ziua aceea în care Domnul

i-a cercetat din belşug cu harul Său, ci au păzit-o ca pe un
aşezământ veşnic pentru ei şi pentru copiii lor, prăznuind
într-însa sărbătoarea Domnului. Ea a devenit astfel o mare
zi de prăznuire: Paştele, Trecerea - cea mai însemnată săr
bătoare naţională a poporului evreu. Toată credincioşia lor
faţă de Dumnezeu se întemeia pe acest mare eveniment,
când Domnul le-a deschis calea prin Marea Roşie şi i-a înecat
pe vrăjmaşii lor. Această măreaţă biruinţă a devenit temelia
vieţii lor, şi era datoria sfântă a fiecărui evreu să transmită
mai departe urmaşilor săi minunile pe care Dumnezeu le
săvârşise atunci cu ei.
Prima noastră unire cu Dumnezeu, legământul pe care-1
încheiem cu El este pecetluit de harul cel dintâi şi ne umple
inima de bucurie, de mângâiere dumnezeiască şi de sim
ţirea lui Dumnezeu. Părintele Sofronie o numeşte bucuria
pascală. în această perioadă, Domnul împlineşte degrabă
orice cerere pe care i-o aducem25; nu putem părăsi rugăciunea,
inima se roagă neîncetat, chiar şi în timpul somnului; ne
este uşor să-l iubim pe aproapele nostru, să credem în
Dumnezeu, să priveghem. Sfântul Siluan spune că tot cel
ce-L iubeşte pe Dumnezeu nu-L poate uita niciodată, ci ne
contenit îşi aduce aminte de El şi se roagă Lui.26 Căci Dum
nezeu însuşi a încheiat un legământ cu omul şi omul cu
Dumnezeu.
Prima perioadă a vieţii duhovniceşti este într-adevăr
minunată şi plină de însuflare. Harul ei este un dar nemeritat,
încredinţat tuturor acelora care dau dovadă chiar şi de cea
mai mică înclinare smerită a inimii. Aceasta nu înseamnă
însă că darul lui Dumnezeu aparţine deja omului, ci este
mai degrabă o bogăţie „nedreaptă". în Evanghelia după Luca
se spune: „Dacă în ceea ce e străin nu aţi fost credincioşi,
25Vezi Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, p. 218.

26Ibidem, pp. 298,315,409, 487.
44 | Arhimandrit Zaharin Zaharou
cine vă va da ceea ce este al vostru?"27 Tâlcuind această pe

ricopă evanghelică, Părintele Sofronie arată că harul cel dintâ
ne-a fost dat în dar, asemeni unui capital duhovnicesc pentru
care nu ne-am ostenit şi pe care nu îl merităm.28 Totuşi, dacâ
dovedim că suntem gata să investim acest capital, să lucrăir
acest talant, şi că suntem credincioşi în ceea ce este al lui
Dumnezeu, atunci Domnul ni-1 va încredinţa nouă, ca şi
cum ar fi propria noastră avere. Dacă cinstim şi preţuim acest
dar, în cele din urmă Dumnezeu ni-1 va da întru stăpânire
veşnică: Domnul ne va da ceea ce este al nostru.29
Negrăit de dulci sunt zilele primei noastre iubiri pentru
Dumnezeu, când împlinim cu uşurinţă toate cele bineplă-
cute Lui. Este ca şi cum L-am vedea pe Domnul înlăuntrul
nostru, şi pentru că II vedem, putem să credem în El şi să-L
urmăm. Aceasta este o pregustare a cuvântului Sfântului
Apostol Ioan: „Dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea
Lui, fiindcă îl vom vedea precum este."30 Acelaşi Apostol i-a
mustrat însă pe evrei: „Cum puteţi voi pretinde că-L cu
noaşteţi pe Dumnezeu? Nici glasul Lui nu l-aţi auzit vreo
dată, nici faţa Lui n-aţi văzut-o."31 Creştinii pot mărturisi
cu adevărat că L-au văzut pe Dumnezeu şi II cunosc, ce-i
drept, numai în parte. Când primim harul cel dintâi, Domnul
începe să zugrăvească primele trăsături ale chipului Său în
inima noastră. De asemenea, îi auzim glasul atunci când
cuvântul Său ne atinge inima şi ne reînnoieşte duhul. Dar
II vedem şi îl cunoaştem numai în parte: vălul trupului se
va ridica abia când vom intra în viaţa cea veşnică; atunci
vederea lui Dumnezeu va deveni curată şi limpede, desă
vârşind astfel cunoaşterea Lui pe care acum o avem numai
27Lc. 16,12.
2,s Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, pp. 69,
173-174, 293, 319.
29Vezi ibidem, p. 120.
301 In 3, 2.
31 Cf. In 5, 37.
A iiu -ţi aminte de dragostea cea dintâi | 45
în parte. Daca pe parcursul acestei vieţi trecătoare ne sâr-

guim să privim neîncetat la chipul lui Hristos din inima
noastră, atunci când se va deschide fereastra veşniciei II
vom vedea în toată plinătatea Lui. De vom rămâne însă
închişi harului Său în această viaţă, în clipa morţii se va
deschide înaintea noastră o altă fereastră, asupra căreia aş
dori mai degrabă să păstrez tăcerea.
Părintele Sofronie spune că unii oameni primesc harul
cel dintâi în măsura desăvârşită a sfinţilor.32 Cât de darnic
este Dumnezeul nostru! Potrivit Stareţului, în lumina acestui
har pascal ni se descoperă un anumit chip de vieţuire în
care gustăm din roadele fiecărei virtuţi dumnezeieşti. Ni se
dă să simţim şi să cunoaştem smerenia lui Dumnezeu,
măreţia şi bunătatea Lui, şi cu mare durere plângem şi ne
tânguim pentru starea căzută în care ne aflăm: „Nu sunt
vrednic de un asemenea Dumnezeu Care Se dăruieşte cu
totul unui om păcătos şi plin de sine ca mine." Gustând
smerenia şi făcându-ne părtaşi iubirii şi celorlalte virtuţi
dumnezeieşti, înţelegem scopul pentru care Hristos a venit
în lume şi a luat asupra Sa firea noastră omenească, şi
anume ca să ne împărtăşească virtuţile Sale şi viaţa Lui cea
dumnezeiască33. Prin acest act de iubire, El ne dă putinţa să
ne naştem din nou şi să purtăm în noi sămânţa lui Dum
nezeu, adică să devenim temple ale dumnezeirii Lui.
Prima perioadă a vieţii duhovniceşti nu este însă de
lungă durată, căci omul nu este în stare să păstreze harul,
ci neapărat îl va pierde mai devreme sau mai târziu. Deşi
Părintele Sofronie nu obişnuia să fixeze limite pentru trăi
rile duhovniceşti, el a observat totuşi că perioada harului
celui dintâi poate dura de la câteva ore sau zile până la cel
mult şapte ani. După aceasta începe nevoinţa celei de-a
doua perioade; acum Dumnezeu îngăduie să trecem prin
grele ispite şi încercări, dându-ne astfel prilejul să ne dovedim
32Cf. Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, p. 68.

33C/. II Pt. 1,3-4.
credincioşia fată de El în împrejurări potrivnice şi să ne

exprimăm recunoştinţa pentru minunatele daruri ale ha
rului Său, ca să ne învrednicim de plinătatea vieţii dumne
zeieşti - partea deplină a moştenirii noastre. Părintele Sofronie
spune că îndumnezeirea omului este pe măsura profunzimii
şi a râvnei cu care a trăit „părăsirea" de către Dumnezeu,
retragerea harului Său. Potrivit Stareţului, deplinătatea
deşertării premerge deplinătăţii desăvârşirii.34
Este nevoie de ani întregi de încercări şi de suferinţe
pentru ca sufletul să ajungă la cunoaşterea tainei căilor
mântuirii, prin care se învaţă a petrece neîncetat în smerenie.
Atunci harul odihneşte înlăuntrul lui şi nu-1 mai părăseşte
niciodată. Sfântul Siluan scrie: „Astfel, întreaga viaţă su
fletul se învaţă smerenia lui Hristos, şi câtă vreme nu are
smerenie, tot mereu va fi muncit de gânduri rele. Dar sufle
tul smerit află odihna şi pacea pentru care vorbeşte Domnul
(In 14, 27)."35 Iar Părintele Sofronie adevereşte că dacă omul
se sârguieşte a se ruga şi a-şi „arăta bunăvoirea, atunci harul
îl va iubi şi nu-1 va mai părăsi"36.
Astfel, redobândirea nestrămutată a harului - cununa
pentru lupta purtată în cea de-a doua perioadă a vieţii
duhovniceşti - este dăruită omului atunci când L-a convins
pe Dumnezeu prin credincioşia inimii sale că doreşte să fie
numai al Lui. Cea de-a treia perioadă este în general scurtă,
fiindcă se deschide spre sfârşitul vieţii omului, dar, spre
deosebire de prima, este mult mai bogată în binecuvân
tările lui Dumnezeu. Trăsăturile ei sunt dragostea şi stator
nicia, precum şi pacea adâncă ce urmează slobozirii de patimi.
Poruncile Domnului au devenit acum singura lege a fiinţei
omului37 care s-a născut din nou din Duhul pentru viaţa în
împărăţia cea veşnică şi neclătinată.
34Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, p. 71.

35Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, p. 509.
36Ibidem, p. 257.
3
'Lopă/ cuh^nuA/, ^ )u A u t sAdeAM/iuiui/
Duhul Sfânt îl cercetează pe om în chipul limbilor de

foc a căror strălucire creşte treptat, până se preface într-o
slăvită şi desăvârşită zi1. Duhul Sfânt este Apa cea Vie care
curge spre viaţa veşnică2, iar cei ce însetează după ea vor
bea cu bucurie. Intr-adevăr, numai dacă suntem mistuiţi
de setea cea duhovnicească vom avea parte de această Apă
Vie. De aceea şi Dumnezeu ne-a dăruit vremea dinaintea
propriei noastre Cincizecimi, ca să aprindem înlăuntrul nostru
această sete binecuvântată după darul Duhului Sfânt.
înainte de pătimirea şi de răstignirea Sa, Domnul le-a
spus ucenicilor că Se duce la Tatăl, dar le-a făgăduit că nu-i
va lăsa orfani, ci Se va ruga Tatălui să le trimită un alt Mân
gâietor, Duhul Sfânt, Care să rămână cu ei în veac.3 Totuşi,
pentru scurt timp, de la înălţarea Domnului la cer şi până
la Pogorârea Duhului Sfânt, Sfinţii Apostoli au rămas orfani.
Ei se bucuraseră de purtarea blândă şi binevoitoare a învă
ţătorului lor de-a lungul celor trei ani petrecuţi alături de
El, precum şi după învierea Sa din morţi. De asemenea, se
învredniciseră de multe şi minunate daruri: învierea mor
ţilor, alungarea demonilor, vindecarea bolnavilor şi a ne
putincioşilor.4 Iată însă că şi aceşti sfinţi şi mari apostoli au
1Cf. Pilde 4,18.

2C/. In 4,14.
3In 14,16-18.
4C/. Mt. 10,8.
48 | Arhimandrit Zahnrin Zaharou
rămas orfani, ca să cunoască ei înşişi din cercare cuvintele

Domnului: „Fără Mine nu puteţi face nimic.'"5 Au rămas
singuri şi stăruiau cu toţii împreună în rugăciune, aştep
tând răbdători venirea celuilalt Mângâietor pe Care li-L
făgăduise Mântuitorul. Primul lor Mângâietor fusese Domnul
însuşi, Care neîncetat îi mângâiase cu dumnezeieştile Sale
cuvinte. Era, aşadar, necesar ca ei să trăiască şi o anumită
stare de părăsire, de sărăcire şi de singurătate, pentru ca în
sufletele lor să se aprindă setea arzătoare după Apa cea Vie
a Cincizecimii.
In Vechiul Testament, Cincizecimea era sărbătoarea în
care evreii prăznuiau primirea legii de către Moise, scrisă
pe table de piatră de însăşi mâna lui Dumnezeu. Această
lege nu i-ar fi călăuzit însă niciodată la libertatea Duhului6,
căci prin ea omul nu putea ajunge la desăvârşire7. Scopul
legii era să pregătească poporul pentru plinirea vremii,
pentru clipa în care legea Duhului avea să fie înscrisă în
inimile lor. Acest măreţ eveniment a avut loc în ziua Cinci
zecimii, la zece zile după înălţarea Domnului la cer: atunci
când apostolii erau cu toţii adunaţi împreună, aşteptându-L
pe Domnul cu mare râvnă duhovnicească, rugându-se ş i
frângând pâinea, precum îi învăţase Acesta, S-a pogorât
peste ei Duhul Sfânt, celălalt Mângâietor. Nu întâmplător
Duhul S-a pogorât atunci când ucenicii frângeau pâinea,
adică în timpul săvârşirii Sfintei Euharistii, aceasta fiind
una din multele dovezi care atestă că Biserica Apostolică a
luat naştere în acel moment.
Atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, Duhul Sfânt î
cercetează pe om în chip văzut şi simţit. în ziua Cincizecimi
El S-a pogorât ca „o suflare de vânt ce vine repede", precurr
aflăm din Faptele Apostolilor. După aceasta, „limbi ca de fo c
împărţite" au şezut peste fiecare dintre apostoli, vădinc
5In 15,5.
6C/lICor. 3, 3-7.
7Evr. 7,19.
prezenta Duhului Sfânt înlăuntrul lor.8 Toate aceste semne

au fost preînchipuite în Vechiul Testament. Mânhit din
pricina necredincioşiei iudeilor, Prorocul Ilie s-a retras într-o
peşteră pe Muntele Horeb şi a plâns cu amar înaintea lui
Dumnezeu. Domnul i-a poruncit atunci să urce pe vârful
muntelui, pentru că acolo avea să i Se descopere. Mai întâi
s-a pornit o vijelie năprasnică ce sfărâma stâncile, după
vijelie a fost cutremur, iar după cutremur, foc; dar Dum
nezeu nu a fost în nici una dintre acestea. La sfârşit a fost o
adiere de vânt lin, glasul blând al lui Dumnezeu.9 Vedem,
aşadar, că arătarea lui Dumnezeu este precedată de anumite
semne, precum vijelie năprasnică, cutremur sau foc. Calea
Domnului trebuie mai întâi netezită, pregătită, pentru ca
noi care suntem trupeşti să putem vedea şi recunoaşte pre
zenta smerită şi plină de lumină a Duhului Sfânt şi, prin
venirea Lui, să devenim făpturi duhovniceşti.
în Sfânta Evanghelie calea Domnului este adeseori pre
gătită prin cuvinte „grele"10. De pildă, Sfântul Ioan Boteză
torul îi numea pe fiii lui Israel „pui de vipere"11, iar Evan
ghelia ne spune mai departe că prin aceste cuvinte de ocară
el îi mângâia pe oameni.12 Părintele Sofronie tâlcuia aceasta
în felul următor: mustrându-i pe iudei, Sfântul loan trezea în
inimile lor umilinţa. La rândul său, umilinţa smereşte inima,
iar smerenia o deschide spre a primi darul Duhului Sfânt,
harul Mângâietorului - singura mângâiere adevărată a omului.
Toate cuvintele aspre pot fi, aşadar, înţelese în lumina
celor spuse de Sfântul Apostol Pavel: „Cine este cel care să
mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine?"13 întocmai
8Fapte 2, 2.
9C/ III Rg. 19,11-12.
10In 6, 60: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?".
11 Lc. 3, 7.
12Vezi Lc. 3,18: „Multe încă şi altele binevestea norodului, mângâindu-1"
(Ed. Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914).
13II Cor. 2, 2.
ca şi Sfântul Ioan Botezătorul, Apostolul smerea inima fiilor

săi duhovniceşti, trezind în ei conştiinţa că nu vieţuiesc în
chip vrednic de chemarea lor. Dar smerindu-i, el atrăgea
asupra lor harul Domnului, căci „Dumnezeu celor mândri
le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har"14. Şi apoi, după
cum citim în prima rugăciune de la slujba hirotoniei întru
preot, „vine harul dumnezeiesc, care pe cele neputincioase
le vindecă şi pe cele cu lipsă le plineşte".
Aşadar, în viaţa creştinilor, fiecare cuvânt aspru este
asemeni „suflării de vânt ce vine repede". El vesteşte mi
nunile lui Dumnezeu şi aduce în inima omului umilinţa.
Această umilinţă sau străpungere sfarmă munţii întinăciunii
ce ne acoperă inima şi zdrobeşte împietrirea fiinţei noastre
lăuntrice, ajutându-ne să ne aflăm „adâncul" inimii şi pre
gătind astfel calea darului Duhului Sfânt. Toate încercările
şi necazurile din viaţa omului sunt asemeni unui „cutremur"
devastator care îi zguduie întreaga fiinţă, dar care îi este de
mare folos, deoarece îl învaţă că singurul lucru ce îi trebuie
în această viaţă este să-şi afle adâncul inimii.
Părintele Sofronie avea şi el astfel de cuvinte „grele".
Unul dintre acestea este: „Cine nu a ajuns la măsura rugă
ciunii ipostatice - adică să poarte în el întregul Adam şi să
aducă în rugăciune întreaga omenire înaintea lui Dumnezeu -
acela să nu îndrăznească fără frică şi fără ruşine a se numi
creştin."15
Asemenea cuvinte au puterea să ne mântuiască, căci
sunt menite să ne clatine fiinţa din temelii şi să ne ajute să
ne descoperim adâncul inimii, fără de care nu putem primi
cu adevărat darul Cincizecimii - revărsarea Duhului lui
Dumnezeu peste tot trupul16. După cum ne aminteşte a treia
paremie17 de la vecernia Rusaliilor, dacă vrem să ne învrednicim
14Iac. 4, 6; I Pt. 5, 5.
16Ioil 3,1.
17Iez. 36, 26.
A iiu-ţi aminte de dragostea cea dintâi | 51
şi noi de darul Duhului Sfânt, avem trebuinţă de acea „inimă

de carne" care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
Astfel, chemarea Numelui lui Hristos în adâncul acestei
inimi simţitoare ne va fi izvor de mântuire şi de viaţă nouă,
după cuvântul Prorocului: „Şi oricine va chema numele
Domnului se va izbăvi."18 Precum puiul de pasăre, pentru
a ieşi din ou, trebuie să-i spargă mai întâi coaja, la fel şi noi
încercăm să crăpăm crusta ce ne acoperă inima, pentru ca
din ea să răsară viaţă nouă.
Dacă citim cu atenţie paremiile de la praznicul Cinci-
zecimii19, observăm că ele acoperă trei teme principale: re
vărsarea Duhului Sfânt peste tot trupul, chemarea sfinţi-
toare a Numelui prin care ne mântuim şi darul unei inimi
noi - o inimă de carne, simţitoare, în locul inimii de piatră
care este rece şi străină de cele duhovniceşti.
In prima paremie, care îi plăcea foarte mult Părintelui
Sofronie, citim cum Prorocul Moise a adunat şaptezeci de
bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pentru ca Dumnezeu să
trimită peste ei Duhul prorocirii. Iar Prorocul Iezechiel
spune: „Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste
morţii aceştia şi vor învia!"20 Tocmai aceasta a făcut Domnul
după învierea Sa din morţi: a suflat asupra sfinţilor Săi ucenici,
zicând: „Luaţi Duh Sfânt."21Acesta a fost de fapt preludiul
Cincizecimii, pregătirea pentru plinătatea venirii Duhului
Sfânt pe pământ, acea mare şi slăvită zi în care a luat naş
tere Biserica lui Hristos. Prorocul Ioil înfăţişează şi el ziua
Cincizecimii ca pe o revărsare a Duhului Sfânt peste întreaga
omenire: „Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot
trupul" şi „oricine va chema Numele Domnului se va izbăvi."22
1KIoil 3, 5.
19Num. 11,16-17, 24-29; Iez. 36, 24-28, Ioil, 2, 23-27; 3,1-5.
20 Iez. 37, 9.
21 In 20, 22.
22Ioil 3 ,1 ,5 .
Totuşi, nu toţi cei ce cheamă Numele Domnului se vor

mântui, după cum ne aminteşte un alt cuvânt „greu" al
Mântuitorului: „Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne, va
intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu
Celui din ceruri"23- adică acela care împlineşte poruncile.
Iar când Sfântul Duh, ca o suflare de vânt ce vine repede,
Se sălăşluieşte în inima omului şi îi zdrobeşte împietrirea,
acolo, în inima adâncă, El va zugrăvi chipul Domnului
nostru Iisus Hristos. Ne va preschimba şi ne va curăţi inima,
ca din străfundurile ei să putem chema Numele Domnului.
Sfântul Apostol Pavel adevereşte că o astfel de chemare
este mântuitoare atunci când izvorăşte dintr-o inimă curată2425,
de aceea şi Duhul Sfânt pregăteşte inima omului prin umilinţă
şi smerenie. Domnul doreşte cu ardoare ca noi să chemăm
sfântul Său Nume cu vrednicie, în chip bineplăcut Lui, fiindcă
astfel ne vom câştiga mântuirea.
Să ne oprim puţin asupra primei arătări a Duhului
Sfânt pe pământ. La începutul făpturii, Duhul lui Dumnezeu
Se purta pe deasupra apelor23 ca o pasăre care îşi acoperă
ouăle cu aripile şi le încălzeşte pentru ca din ele să se nască
viaţă nouă. Duhul lui Dumnezeu adumbrea toată zidirea şi
astfel a luat fiinţă întreaga lume. Ceva asemănător se petrece
şi în inima omului atunci când cheamă neîncetat Numele
Domnului, căci astfel atrage asupra sa darul Cincizecimii,
iar Duhul lui Dumnezeu vine să-i adumbrească inima,
zămislind într-însa o nouă viaţă. Aceasta este naşterea din
nou pe care ne-o dăruieşte Dumnezeu şi fără de care, după
cuvântul Domnului, nu vom putea intra în împărăţia Lui26.
Rostind neîncetat: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dum
nezeu, miluieşte-mă", nu facem decât să stăruim în rugăciune
23Mt. 7,21.
24C/II Tim. 2, 22.
25Fc. 1, 2.
26In 3,5.
în cămara de sus a inimii, aşa cum au făcut şi Sfinţii Apostoli

atunci când aşteptau venirea Mângâietorului pe Care li-L
făgăduise Domnul. Petrecând necontenit înlăuntrul inimii,
Duhul lui Dumnezeu vine în repetate rânduri şi ne umbreşte
inima, îndepărtând rugina păcatului adunată acolo, până
ce într-însa odrăsleşte viaţa cea nouă.
Marele Proroc Isaia arată că venirea Duhului mântuirii
este precedată de durere, anume că Duhul Se zămisleşte
mai întâi în frica şi în durerea inimii.27 Frângerea inimii,
frica şi durerea ne sunt aşadar de neapărată trebuinţă, căci
ele ne pregătesc pentru noua viaţă ce va începe atunci când
inima ne va fi zguduită de o uriaşă explozie. Aceasta este
naşterea din nou, iar omul, devenit acum duh, cade în mâi
nile Dumnezeului celui viu. Aşa cum sublinia Părintele
Sofronie, dacă stăruim în această durere şi zdrobire a
inimii, va veni ziua când inima ni se va preface toată într-un
centru de lumină şi simţire duhovnicească.28 Sfântul Apostol
Pavel adevereşte şi el că inima înfrântă, inima ce arde de
pocăinţă, deschide calea Duhului Care vine şi Se roagă în
lăuntrul ei cu suspine negrăite, strigând: „Avva, Părinte"29.
In felul acesta se pecetluieşte înfierea noastră ca fii liberi ai
lui Dumnezeu sub harul legii Duhului. Trebuie să suferim
cu răbdare durerea, „tăierea împrejur a inimii"30, întrucât
aceasta înseamnă a purta semnele Domnului Iisus, cum spune
Apostolul în alt loc31. Să răbdăm, aşadar, toate încercările
până ce se va naşte în noi Duhul mântuirii, până ce durerea se
va preface în harul plin de lumină al înfierii dumnezeieşti.
Această tăiere împrejur a inimii este o mare binecuvân
tare. Ea începe cu prefacerea adâncă pe care a lucrat-o
27C/. Is. 13,8.

pp. 68-69.
29Gal. 4, 6 şi Rom. 8,21-26.
30Rom. 2, 29.
31 Gal. 6,17.
Totuşi, nu toţi cei ce cheamă Numele Domnului se vor

mântui, după cum ne aminteşte un alt cuvânt „greu" al
Mântuitorului: „Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne, va
intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu
Celui din ceruri"23- adică acela care împlineşte poruncile.
Iar când Sfântul Duh, ca o suflare de vânt ce vine repede,
Se sălăşluieşte în inima omului şi îi zdrobeşte împietrirea,
acolo, în inima adâncă, El va zugrăvi chipul Domnului
nostru Iisus Hristos. Ne va preschimba şi ne va curăţi inima,
ca din străfundurile ei să putem chema Numele Domnului.
Sfântul Apostol Pavel adevereşte că o astfel de chemare
este mântuitoare atunci când izvorăşte dintr-o inimă curată24,
de aceea şi Duhul Sfânt pregăteşte inima omului prin umilinţă
şi smerenie. Domnul doreşte cu ardoare ca noi să chemăm
sfântul Său Nume cu vrednicie, în chip bineplăcut Lui, fiindcă
astfel ne vom câştiga mântuirea.
Să ne oprim puţin asupra primei arătări a Duhului
Sfânt pe pământ. La începutul făpturii, Duhul lui Dumnezeu
Se purta pe deasupra apelor25 ca o pasăre care îşi acoperă
ouăle cu aripile şi le încălzeşte pentru ca din ele să se nască
viaţă nouă. Duhul lui Dumnezeu adumbrea toată zidirea şi
astfel a luat fiinţă întreaga lume. Ceva asemănător se petrece
şi în inima omului atunci când cheamă neîncetat Numele
Domnului, căci astfel atrage asupra sa darul Cincizecimii,
iar Duhul lui Dumnezeu vine să-i adumbrească inima,
zămislind într-însa o nouă viaţă. Aceasta este naşterea din
nou pe care ne-o dăruieşte Dumnezeu şi fără de care, după
cuvântul Domnului, nu vom putea intra în împărăţia Lui26.
Rostind neîncetat: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dum
nezeu, miluieşte-mă", nu facem decât să stăruim în rugăciune
23M t.7/21.
24C/. IITim . 2, 22.
25Fc. 1, 2.
26In 3, 5.
în cămara de sus a inimii, aşa cum au făcut şi Sfinţii Apostoli

atunci când aşteptau venirea Mângâietorului pe Care li-L
făgăduise Domnul. Petrecând necontenit înlăuntrul inimii,
Duhul lui Dumnezeu vine în repetate rânduri şi ne umbreşte
inima, îndepărtând rugina păcatului adunată acolo, până
ce într-însa odrăsleşte viaţa cea nouă.
Marele Proroc Isaia arată că venirea Duhului mântuirii
este precedată de durere, anume că Duhul Se zămisleşte
mai întâi în frica şi în durerea inimii.27 Frângerea inimii,
frica şi durerea ne sunt aşadar de neapărată trebuinţă, căci
ele ne pregătesc pentru noua viaţă ce va începe atunci când
inima ne va fi zguduită de o uriaşă explozie. Aceasta este
naşterea din nou, iar omul, devenit acum duh, cade în mâi
nile Dumnezeului celui viu. Aşa cum sublinia Părintele
Sofronie, dacă stăruim în această durere şi zdrobire a
inimii, va veni ziua când inima ni se va preface toată într-un
centru de lumină şi simţire duhovnicească.2829Sfântul Apostol
Pavel adevereşte şi el că inima înfrântă, inima ce arde de
pocăinţă, deschide calea Duhului Care vine şi Se roagă în
lăuntrul ei cu suspine negrăite, strigând: „Avva, Părinte,/29.
In felul acesta se pecetluieşte înfierea noastră ca fii liberi ai
lui Dumnezeu sub harul legii Duhului. Trebuie să suferim
cu răbdare durerea, „tăierea împrejur a inimii"30, întrucât
aceasta înseamnă a purta semnele Domnului Iisus, cum spune
Apostolul în alt loc31. Să răbdăm, aşadar, toate încercările
până ce se va naşte în noi Duhul mântuirii, până ce durerea se
va preface în harul plin de lumină al înfierii dumnezeieşti.
Această tăiere împrejur a inimii este o mare binecuvân
tare. Ea începe cu prefacerea adâncă pe care a lucrat-o
27Cf. Is. 13,8.

2,1Vezi Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este,
pp. 68-69.
29Gal. 4, 6 şi Rom. 8, 21-26.
30Rom. 2, 29.
31Gal. 6,17.
înlăuntrui nostru Taina Sfântului Botez, când, îmbrăcând u-ne

cu Hristos, am devenit purtători ai semnelor Lui. Şi această
prefacere trebuie să continue până ce în noi nu mai rămâne
nimic care să se împotrivească prezenţei Lui. Atunci purtăm
pecetea poporului Său, căci aparţinem noului Israel, noii
făpturi, care este Trupul lui Hristos. Purtând în noi moartea
Sa dătătoare de viaţă, ne facem părtaşi belşugului de viaţă
veşnică ce izvorăşte din învierea Lui. Tăierea împrejur a
inimii aduce cu sine şi tăierea împrejur a cugetului, a limbii
şi a tuturor celorlalte mădulare ale noastre. Nu numai că
lepădăm de la noi vorbirea de rău şi judecarea aproapelui,
ci în tot ceea ce facem, în tot ceea ce spunem sau gândim
adăugăm o fărâmă de iubire, până când ajungem la plină
tatea marii iubiri a lui Hristos, care devine moştenirea noastră
veşnică.
Nu doar prin chemarea neîncetată a Numelui lui Hristos
se zămisleşte viaţa cea nouă a inimii şi se păzeşte neştirbită
tăierea ei împrejur, ci şi prin cercetarea Sfintelor Scripturi.
Dacă citim cu sârguinţă cuvântul lui Dumnezeu, de fiecare
dată când ne aşezăm la rugăciune Domnul poate „aprinde"
înlăuntrui nostru unul din versetele Scripturii, iar acesta ne
va înflăcăra inima şi o va pregăti pentru cercetarea Duhului
Sfânt. Dumnezeu rămâne pe veci credincios legământului
Său cu omul; noi suntem cei necredincioşi. „Dacă nu-i suntem
credincioşi, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgă
duiască pe Sine însuşi."32 Trebuie, aşadar, să fim mereu an
coraţi în cuvântul Lui. Aşa cum nu pregetăm să mergem la
masă de trei ori pe zi, pentru a primi hrana cea trupească,
la fel se cuvine să ne grăbim şi la masa Domnului, la care El
ne cheamă neîncetat şi care este încărcată cu hrana cuvintelor
Sale dumnezeieşti. Dar dacă vrem să ne îndulcim de bună
tăţile acestui Ospăţ duhovnicesc şi să înţelegem cuvântul
lui Dumnezeu, astfel încât el să devină o putere de-viaţă-
dătătoare înlăuntrui nostru, atunci să cerem şi noi de la
32II T im .2 ,13.
Dumnezeu darul de care s-au învrednicit Luca şi Cleopa

pe drumul către Emaus. Iar acest dar îl primim atunci când
citim Sfânta Scriptură, căci ea ne învaţă să ne desfătăm în
fiecare zi de cuvântul Domnului în inima noastră. Treptat,
cuvântul lui Dumnezeu va deveni propria noastră limbă,
după cum arată Părintele Sofronie. Din când în când unul
dintre versetele care ne-a atras mintea şi ne-a îndulcit inima
ne va via sufletul, deschizându-ne calea spre belşugul de
viaţă pe care Domnul atât de mult doreşte să ni-1 dăruiască33,
şi astfel vom învăţa să ne rugăm cu înseşi cuvintele Scrip
turii, cuvinte insuflate de Duhul Sfânt.
Indurând cu răbdare încercările ce vin asupra noastră
şi cugetând neîncetat la Numele lui Hristos şi la cuvântul
Lui, ne pregătim pentru propria noastră Cincizecime, pentru
pogorârea Duhului Sfânt în inima noastră. Un alt chip de a
trăi Cincizecimea este împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui
Hristos care ne ajută să rămânem credincioşi legământului
nostru cu Dumnezeu, adică să nu mai viem nouă înşine, ci
numai Izbăvitorului nostru, aşa cum rostim într-una din
rugăciunile de mulţumire după Sfânta împărtăşanie. Domnul
însuşi a spus: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele
Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis
pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă
mănâncă pe Mine va trăi prin Mine."34 Cu timpul ajungem
să înţelegem că prin Trupul şi Sângele lui Hristos ne îm
părtăşim de însăşi viaţa lui Dumnezeu, care înnoieşte toată
făptura. „Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la
nimic", spune Domnul.35 El umple cu Duhul Său de-viaţă-
dătător toate cele pe care I le aducem, toată ofranda noastră,
pentru a ni le înapoia reînnoite. în Sfânta Liturghie are loc
schimbul dintre viaţa noastră trecătoare şi viaţa veşnică a
33Cf. In 10,10.
34 In 6, 56-57.
35In 6, 63.
lui Dumnezeu - o altă Cincizecime în care primim Duhul

cel Ceresc.
Atunci când ne cercetează, Duhul Sfânt ne învaţă tot
odată care trebuie să fie starea inimii noastre pentru a putea
păstra harul lui Dumnezeu. Când Domnul revarsă asupra
omului darul cel gingaş al Duhului Său smerit, acesta trebuie
să-l ascundă cu mare grijă şi să-l pecetluiască în inima lui.
Dacă însă, din slavă deşartă, începe să-şi etaleze darurile
înaintea celorlalţi, nu numai că le va pierde, dar îl va sminti
şi pe fratele său. A ne etala darurile înseamnă a călca cea
de-a doua poruncă a lui Dumnezeu, fiindcă astfel invadăm
spaţiul duhovnicesc al aproapelui nostru. Ori noi ar trebui
să facem cât mai mult loc semenilor noştri, păstrând pentru
noi doar un loc mic şi neînsemnat. Părintele Sofronie observa
că acest principiu duhovnicesc se arată lucrător în chip
desăvârşit în sânul Sfintei Treimi. Când a venit în lume,
Hristos nu a vorbit de la Sine, ci numai ceea ce I-a dat Tatăl
să grăiască.36 Aşijderea, celălalt Mângâietor, Duhul Adevă
rului, nu spune nimic despre Sine, ci neîncetat poartă
mărturie lui Hristos, bucurându-Se să ne aducă aminte despre
toate cele spuse de Domnul.37 Recunoaştem aici perihoreza,
întrepătrunderea desăvârşită a Persoanelor Sfintei Treimi,
„chenoza" Lor în planul veşniciei, cum spunea Părintele
Sofronie. Fiecare Ipostas - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - dă
mărturie despre celelalte două şi nu Se aşază niciodată pe
Sine pe primul loc, ci tot locul îl dă celorlalte Ipostasuri.38
într-o notă de subsol din cartea sa Cuviosul Siluan Atho-
nitul, Părintele Sofronie vorbeşte despre această mare cul
tură duhovnicească, întâlnită până în ziua de astăzi la Sfântul
Munte Athos. Monahii nu numai că nu-şi descoperă nicio
dată starea lăuntrică, dar se şi nevoiesc să ascundă în adâncul
36In 12,49.
37In 14,26.
38Vezi Arhimandritul Sofronie, Vom vcden pe Dumnezeu precum este,
pp. 201-202, 377.
fiinţei lor darul cel negrăit al harului. Prin aceasta ei se păzesc

de slava deşartă şi de părerea de sine, dar împlinesc în
acelaşi timp şi datoria sfântă de a respecta spaţiul duhov
nicesc al semenilor lor. Deşi scurtă, nota redă esenţa tradiţiei
ascetice şi arată în ce stare trebuie să petreacă inima omului
pentru ca Duhul Sfânt să binevoiască a locui într-însa.39
Să ne oprim puţin asupra căii monahale. Monahismul
este probabil calea cea mai scurtă către adâncul inimii,
deoarece în el trăim mai intens decât în orice alt context
„cutremurul'' care-1 pregăteşte pe om pentru venirea haru
lui dumnezeiesc. Urmând tradiţiei de veacuri a Bisericii,
Părintele Sofronie arată că nimic nu contribuie atât de mult
la „declanşarea" acestui cutremur precum ascultarea mo
nahală. Din punct de vedere omenesc, a depinde de voia şi
de îndrumarea unei alte persoane poate părea un lucru absurd.
Dar dacă monahul face ascultare din toată inima de părin
tele său duhovnicesc, din dragoste şi cu deplină încredere,
iar nu dintr-un fel de disciplină mecanică, atunci el trăieşte
monahismul în esenţa lui, cum spunea Stareţul. Ascultarea
este desăvârşirea căii smereniei după chipul vieţii Sfintei
Treimi: renunţăm la libertatea noastră, încredintându-ne
sufletul în mâinile aceluia care este răspunzător pentru
mântuirea noastră. O astfel de smerenie nu va întârzia să
scoată la iveală adâncul inimii. Dar dacă refuzăm să facem
ascultare şi trăim după voia noastră - iar aceasta este o
cursă în care monahul poate cădea foarte uşor, mai ales
dacă nu provoacă tulburare în jurul său, căci astfel poate
trece neobservat - nu vom ajunge niciodată să ne aflăm
adâncul inimii. Atunci când ne tăiem propria voie şi îm
brăţişăm voia lui Dumnezeu ce ni se face cunoscută prin
acela în mâinile căruia ne-am încredinţat viaţa, „mai-marele
nostru"40, vom fi asemeni mieilor duşi spre junghiere. Ne
predăm viaţa, voia noastră, urmând pilda lui Hristos Care
39Vezi Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 269-270.

40 C/. Evr. 13,17.
58 \ Arhimandrit Zaharia Zaharou
nu Şi-a deschis gura Sa, ci S-a dus ca un miel spre junghiere,

ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund41. Dacă însă
nu renunţăm cu totul la libertatea noastră, rămâne în noi o
urmă de slavă deşartă, o mândrie ascunsă, ce ne împiedică
să ne cunoaştem cu adevărat inima. Câtă vreme ne stăpâ
neşte părerea de sine nu ne vom putea afla adâncul inimii,
chiar dacă plângem în fiecare zi înaintea lui Dumnezeu.
Prin aflarea adâncului inimii înţelegem clipa în care în
treaga fiinţă a omului devine inimă. Aceasta este o mare taină
din tărâmul Duhului, este darul lui Dumnezeu, iar când
primim acest dar, totul se preschimbă - omul se naşte din
nou şi se mută de la moarte la viaţă.
* * *
Despre acest „cutremur" care vesteşte venirea Duhului

Sfânt se vorbeşte şi în Sfânta Evanghelie, atunci când Domnul
zice: „Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă
duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va
veni la voi, iar dacă Mă voi duce, îl voi trimite la voi. Şi El,
venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată.
De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; de dreptate, pentru
că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea; şi de judecată,
pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat."42 Când va
veni pe pământ, Duhul Sfânt va mustra lumea, pentru că
va rupe vălul ignoranţei şi va scoate la iveală trei realităţi
care-i privesc pe oameni: păcatul acestora de a nu-L fi recu
noscut pe Iisus Hristos drept Fiul lui Dumnezeu; refuzul
lor de a îmbrăţişa dreptatea lui Dumnezeu, care este dra
goste desăvârşită faţă de toţi oamenii, chiar şi faţă de vrăj
maşi; şi în cele din urmă faptul că nu s-au judecat şi osândit
pe ei înşişi, ca să preîntâmpine şi să îmblânzească judecata
ce va să fie a lui Dumnezeu. Să ne oprim puţin asupra fiecăreia
dintre aceste mustrări ale Duhului Sfânt.
41C/. Is. 53,7.

42In 16,7-11.
Domnul ne-a prevenit: „Dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi

muri în păcatele voastre/'43 Păcatul lumii este o stavilă în
calea credinţei în Hristos ca Dumnezeu, aceasta fiind cu
putinţă numai dacă omul este luminat de Duhul Sfânt.
Duhul S-a pogorât în chip de limbi de foc, care, potrivit
Sfântului Filaret al Moscovei, au două însuşiri însemnate:
luminează şi încălzesc. Ele luminează mintea cu adevărata
cunoaştere a tainei lui Dumnezeu şi cu credinţa în El şi
încălzesc inima cu adevărata dragoste de Dumnezeu, arzând
spinii păcatului şi reînnoind inima.44 Dacă Mângâietorul
nu află înlăuntrul nostru loc ca să lucreze, nu vom primi
adevărata luminare a credinţei, pentru că El nu va arde
fără voia noastră păcatele ce se ridică împotriva Adevă
rului Său. Atunci când nu suntem uniţi / cu Duhul Sfânt în
credinţă, îi făgăduim Acestuia „dreptul" de a risipi întune
ricul şi înşelarea în care trăim. Prin urmare, când va veni
Mângâietorul va vădi lumea de păcat, adică va arăta că
păcatul necredinţei este de neiertat. Domnul însuşi spune
că tot cel ce nu primeşte lucrarea Duhului Sfânt huleşte îm
potriva Lui şi de aceea nu va fi iertat de Dumnezeu.45Cum
ar putea avea parte de Dumnezeu cei ce atribuie minunile
lui Hristos lui Beelzebul? Chiar dacă unii dintre ei au fost
martori oculari ai acestor minuni, totuşi ei au pierit nu numai
în păcatul necredinţei, ci şi în cel al blasfemiei.46 Pe cel cre
dincios, însă, Duhul Sfânt îl va învrednici de asemenea daruri
ale harului, încât va săvârşi aceleaşi lucrări ca şi Hristos.
La fel va mustra Duhul lumea şi în ce priveşte dreptatea.
Dreptatea desăvârşită, insuflată de Dumnezeu, nimiceşte
păcatul şi ne dă putinţa să primim Duhul Sfânt. Astfel s-a
43In 8,24.
44 Cf. Choix de Sermons et Discours, Vol. I, trad. A. Serpinet, Paris; E. Dentu,
1866, p. 49.
45Mt. 12, 31.
46 C/. Mt. 12, 24-27.
arătat dreptatea Domnului în pătimirea Sa pe Cruce: „Părinte,

iartă-le lor, că nu ştiu ce fac/'47 Adevărata dreptate a lui Dum
nezeu este dragoste desăvârşită, dragoste care îi îmbrăţi
şează pe toţi, chiar şi pe vrăjmaşi. Intr-adevăr, purtarea lui
Hristos faţă de fiecare dintre noi este expresia iubirii desă
vârşite, căci noi toţi suntem vrăjmaşii Lui. Chiar şi atunci
când ne adunăm laolaltă ca popor al Său nu suntem decât
sfatul vrăjmaşilor Lui, prin faptul că nu-L iubim cum se
cuvine, nici nu-I oglindim slava aşa cum aşteaptă El de la
noi. Şi totuşi, acestei adunări mult iubite El Se dă pe Sine
însuşi spre mâncare şi băutură, pogorând asupra ei Duhul
Sfânt.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, dacă Hristos nu ar
fi rostit pe cruce cuvintele: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu
ce fac", nici un om nu ar fi putut dobândi iertarea păcatelor.
Cuvintele Lui rămân în veac, căci sunt pecetluite prin moartea
şi învierea Sa. Puterea lor dăinuieşte până la sfârşitul lumii
acesteia şi mai departe, în veşnicie; pe ele ne putem clădi
întreaga viaţă, rugându-ne şi noi Domnului: „Pune adâncul
îndurării Tale împotriva mulţimii păcatelor noastre", cum
citim în prima rugăciune de la vecernia plecării genunchilor.
Intr-adevăr, păcatele noastre sunt nimic înaintea adâncului
milostivirii şi al îndurării lui Dumnezeu. Astfel, El va mustra
lumea potrivit dreptăţii Sale, potrivit iubirii de vrăjmaşi,
potrivit dragostei care nimiceşte păcatul. Unul dintre părinţii
pustiei a fost întrebat odată de un filosof păgân: „Crezi în
Cel Răstignit?" La care el a răspuns: „Da, cred în Cel ce a
desfiinţat păcatul pe cruce." într-adevăr, dreptatea rostită
pe Cruce ridică păcatul lumii şi biruieşte pe stăpânitorul
lumii acesteia. Sfântul Duh va mustra întreaga omenire, iar
fiii acestui veac, care lucrează dreptatea omenească, nu vor
găsi cuvinte de îndreptăţire; însă cei ce au primit Duhul
Sfânt vor vădi biruinţa lui Hristos în însăşi viaţa lor, arătând
47Lc. 23-24.
că El este Biruitorul lumii acesteia. „Puţin şi nu Mă veţi mai

vedea"48, a spus Domnul. Cu alte cuvinte, nu Domnul, ci
Duhul Sfânt, Mângâietorul, va pecetlui biruinţa noastră
veşnică potrivit dreptăţii Lui dumnezeieşti.
In cele din urmă, Duhul Sfânt va vădi lumea de judecată,
adică va mustra lumea în ce priveşte osândirea de sine.
Potrivit Părintelui Sofronie, cei ce sunt călăuziţi de Duhul
Sfânt nu încetează să se osândească pe sine şi să păşească
pe calea pogorâtoare prin harul Duhului.49 Amintind cuvântul
fostului său staret Arhimandritul Misail: „Dumnezeu nu
judecă de două ori"50, el arată că, atunci când ne osândim
pe noi înşine, preîntâmpinăm şi înlăturăm judecata ce va să
fie.51 După Hristos, povăţuitor de seamă pe această cale ne
este tâlharul cel bun, care s-a osândit pe sine de bunăvoie,
recunoscând că pătimeşte pe drept pentru faptele sale şi
dând toată dreptatea Celui fără de prihană răstignit împre
ună cu el. Domnul i-a primit mărturisirea şi l-a slobozit
îndată de judecata viitoare, luându-1 cu Sine în rai chiar în
ziua aceea. Dumnezeu nu-1 va mai judeca a doua oară.
Adevărata judecată înseamnă a recunoaşte adevărul despre
noi înşine, de aceea atunci când ne smerim înaintea lui Dum
nezeu şi ne mărturisim păcatele, judecata cea de pe urmă
devine de prisos, fiindcă noi deja ne-am judecat şi osândit
pe noi înşine. Atunci primim de la Domnul un dar deosebit,
precum aflăm din Evanghelia după Luca: „Dar, mai înainte
de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni,
dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi
şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie.
Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte
4SIn 16,16.
51 Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, pp. 48,
51, 70-71.
ce veţi răspunde; căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia

nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii
voştri."52 Acest verset se referă în primul rând la prigoanele
din partea stăpânitorilor lumii acesteia, dar el se dovedeşte
adevărat şi în cazul osândirii de sine, când ne prigonim şi
ne prihănim pe noi înşine, luând toată ocara asupra noastră.
Atunci ni se dă înţelepciune în Duhul Sfânt şi înlăuntrul
nostru se naşte rugăciunea de pocăinţă, care ne îndreptă
ţeşte înaintea lui Dumnezeu şi ne slobozeşte de judecata
viitoare, mutându-ne de la moarte la viată încă din veacul
acesta.
Asemenea celorlalte „cutremure" ale Domnului, mus
trările Duhului Sfânt despre care am vorbit mai sus ne pre
gătesc să primim darurile Sale. Atunci când ne mărturisim
păcatele, când Ii urmăm Domnului în iubirea faţă de vrăj
maşi şi când de bunăvoie ne osândim firea noastră cea căzută,
„cutremurul" ce are loc înlăuntrul nostru scoate la iveală
adâncul inimii şi ne dă putinţa să primim darul Sfântului
Duh, darul împărăţiei celei veşnice, care ne lărgeşte într-atât
inima, încât ea ajunge să îmbrăţişeze şi cerul şi pământul.
52Lc. 21,12-15 [s.n.].

PR IM A PER IO A D Ă
El ne-a iubit cel dintâi

(I loan 4, 19)
I
4
^ ă ^ v fh 'u i/a /-^ £ , uedea/ fi& d o m n u l/
Tânjeşte sufletul meu după Domnul, şi cu lacrimi îl

caut pe EL Cum să nu Te caut? Tu m-ai căutat mai
nainte, şi mi-ai dat a mă îndulci în Duhul Tău cel Sfânt,
şi sufletul meu Te-a iubit.1
Ţelul întregii noastre nevoinţe în această viaţă este a ne

afla „adâncul inimii"2, fiindcă acolo Se descoperă Dumnezeu
pe Sine omului. însă pentru aceasta trebuie mai întâi să
dezrădăcinăm dinlăuntrul nostru patima mândriei care ne
acoperă şi ne îngroapă atât de adânc inima, încât ajungem
să nu o mai simţim. „Mândria ne împiedică a iubi," spune
Sfântul Siluan.3 Fără îndoială, dragostea cea adevărată iz
vorăşte din smerenie, căci omul smerit îi cuprinde pe toţi
în inima sa, pe Dumnezeu şi pe semenii lui deopotrivă.
Câtă vreme ne stăpâneşte mândria, vom fi despărţiţi de
inima noastră, vom trăi numai potrivit minţii noastre măr
ginite şi, nefiind în stare să împlinim rostul venirii noastre
în această viaţă, vom ajunge precum frunzele uscate, mânate
de vânt la voia întâmplării. Dacă însă vom izbuti să ne aflăm
adâncul inimii, atunci mintea noastră va arunca ancora nu
numai în inimă, ci şi în înaltul cerului, acolo unde viaţa ne
„este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu"4, iar Domnul va
veni şi Se va sălăşlui întru noi.

2Ps. 63, 7, Ed. Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914.
4Col. 3,3.
Oricât de mult ne-am fi întinat inima prin păcat, vine

vremea când asemenea lui Zaheu vom tânji şi noi să-L cu
noaştem pe Domnul, să aflăm Cine este El.5 Oricât de adâncă
ar fi bezna păcatului în care ne-am afundat, mai devreme
sau mai târziu vine clipa când nu vom mai putea nesocoti
problema veşniciei. întreaga noastră viaţă de până atunci
ne va apărea ca o uriaşă trădare faţă de Dumnezeu, o jignire
nedreaptă adusă Ziditorului nostru. Duhul nostru însetează
după cele veşnice, pentru că am început să vedem deşertă
ciunea a tot lucrul ce nu poartă pecetea veşniciei. Acest
moment este deosebit de important, căci soarta noastră veşnică
atârnă în întregime de calea pe care o vom alege: dacă ne
întoarcem către Dumnezeul cel viu şi primim cuvântul Lui,
tânjind a-I vedea Faţa, atunci El ne va lumina şi-Şi va începe
lucrarea de mântuire în sufletul nostru; vom porni intr-o
adevărată „aventură" cu Dumnezeu. Nu avem nevoie decât
de dorinţa de a-L cunoaşte şi de puţină smerenie. Acestea
reprezintă mica noastră contribuţie, partea noastră, pe care
I-o oferim lui Dumnezeu cu credinţă şi fără de care Domnul
nu va săvârşi nimic. La această „părticică" infimă El va
adăuga partea infinit mai mare a harului Său, care ne lăr
geşte inima şi ne dăruieşte mântuirea.
Sfântul Chirii al Alexandriei spune că Zaheu era mistuit
de dorinţa de a-L întâlni pe Dumnezeu-Mântuitorul şi de
a-I vedea Faţa. Aceasta este sămânţa mântuirii, care, căzând
în pământul inimii omului, naşte în el dorinţa fierbinte de
a cunoaşte Cine este Domnul. Stăpânit de o astfel de dorinţă,
omul este gata să ia asupra sa lucruri ce par nebuneşti în
ochii lumii, dar care în realitate pregătesc calea pentru
întâia lui întâlnire cu Mântuitorul. Aşa s-a întâmplat cu
Zaheu atunci când a început să-L caute pe Domnul. Hristos
însuşi vine în întâmpinarea acestei dorinţe a omului, căci
Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat ca să-i mântuiască pe cei
5Cf. Lc. 19, 3: „Căuta să vadă cine este Iisus".

Adu-ţi aminte de draconica cea dintâi | 67
păcătoşi şi îi caută pe ai Săi în tot locul şi în tot ceasul. Nu

este, aşadar, de mirare că voieşte să-l mântuiască şi pe mai-
marele vameşilor.
Mânat de dorinţa de a-L vedea pe Domnul, Zaheu a
alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor. Nimeni nu ştia
însă ce se petrecea în inima lui, afară de Acela Care este şi
Dumnezeu şi Om. Mulţimea nu putea vedea schimbarea
inimii sale, nici nu înţelegea dorul care îi mistuia sufletul.
Dar chiar înainte ca Zaheu să-L vadă pe Domnul, Acesta
zărise deja mişcarea inimii lui în chip mai presus de fire, cu
ochii Dumnezeirii Sale. Văzuse că inima sălbatică şi lacomă
a vameşului începuse să se înmoaie şi să se topească de
dorinţa îndreptării, aşa încât acum el era pregătit să poarte
înlăuntrul său chipul lui Hristos.
Nesocotind faima şi cinstea de care se bucura în rândul
oamenilor - lucruri care de fapt ne împiedică să ne apro
piem de Dumnezeu - Zaheu devine acum ţinta batjocurii
mulţimii. Pătimind ocară, el s-a înrudit cu Domnul Hristos,
Care în acel moment Se îndrepta spre Ierusalim, unde avea
să primească ocara crucii ca să izbăvească lumea de ocara
păcatului. La fel şi noi, dacă dorim cu adevărat să-L vedem
pe Domnul, vom răbda orice fel de înjosire şi dispreţ din
partea lumii; şi cu cât vom îndura mai multă ruşine, cu atât
ne vom apropia mai mult de ţelul nostru, acela de a-L afla
pe Domnul şi Mântuitorul nostru. Nu ne mai interesează
ce cred oamenii despre noi, nu ne mai temem a ne face de
râs în ochii lumii, căci ştim că Domnul ne va dărui cinstea
de a-I vedea Faţa, a cărei frumuseţe este de neînchipuit, şi
sufletele noastre se vor sătura de slava Lui6. Dorinţa sa arză
toare l-a făcut pe Zaheu să dispreţuiască toată cinstea cea
lumească şi să primească bucuros batjocura mulţimii, numai
să se învrednicească de o altfel de cinste: să afle har înaintea
lui Dumnezeu şi să primească cercetarea Lui.
hC/. P s .1 6 ,15.
Ajungând în dreptul sicomorului, Domnul a privit în

sus şi, văzându-1 pe vameş, i-a zis: „Zahee, coboară-te
degrabă!"7 Este foarte primejdios să amânăm lucrurile în
viaţa duhovnicească. Când Dumnezeu ne cheamă şi ne dă
cuvânt, trebuie să răspundem precum Avraam: să dăm
ascultare chemării Lui şi să pornim la drum fără întârziere,
oriunde ne călăuzeşte. Aşadar, primele cuvinte ale Dom
nului către Zaheu sunt: „Coboară-te degrabă!", altfel spus:
„Smereşte-te! Coboară din sicomor, dar coboară şi din înăl
ţimea poziţiei tale sociale, părăseşte părerea de sine şi
mândria. Dumnezeu te cheamă! îmbracă-te cu smerenia şi
primeşte bucuria mântuirii." Ca întotdeauna, cuvântul Dom
nului este scurt şi fără ocolişuri, dar plin de putere: „Gră-
beşte-te! Coboară!", cu alte cuvinte: „Ai luat foc? Atunci,
fugi!" Dorinţa de a-L vedea pe Domnul, dar mai cu seamă
smerenia îl pregătiseră pe Zaheu să primească în inima sa
aceste cuvinte care, aprinse de focul dumnezeiesc, au mers
direct la ţintă: Zaheu a înţeles că dacă dorea cu adevărat să-L
întâlnească pe Hristos trebuia să-şi însoţească dorinţa de
smerenie. Şi dacă voia să se bucure de marea cinste de a-L
primi pe Domnul în casa lui, trebuia să răspundă neîntâr
ziat. Ceea ce a şi făcut: „A coborât degrabă şi L-a primit,
bucurându-se." Bucuria lui era bucuria mântuirii, bucuria
de a-L întâlni pe Mântuitorul Hristos, aşa încât el nu mai
lua aminte la ce se petrecea în jurul său. „Şi văzând, toţi
murmurau, zicând că [Domnul] a intrat să găzduiască la
un om păcătos." Dar Domnul, căutând mântuirea lui Zaheu
şi a întregii sale case, nu a luat în seamă cârteala mulţimii,
precum adesea făcea de dragul unui suflet pe care voia să-l
mântuiască.
Apoi, „Zaheu, stând, a zis către Domnul...". Acesta este
un moment de mare însemnătate: Zaheu stă în picioare,
faţă către Faţă cu Domnul Savaot, şi vorbeşte cu El. A sta
7Pentru cele ce urmează, vezi Lc. 19, 5-10.

Ai1u-(i aminte de dragostea cea dintâi \ 69
înaintea Domnului cu sfântă îndrăznire este cu putinţă numai

prin pocăinţă, care atrage harul asupra omului şi îi întă
reşte întreaga fiinţă, astfel încât el rabdă cu tărie toate ispitele.
Smerit, Zaheu stă acum şi vorbeşte cu Dumnezeul său, gata
de orice jertfă ca să-şi împlinească pocăinţa. Energia dătătoare
de viaţă a Cuvântului lui Dumnezeu a umplut de har inima
mai-marelui vameşilor care, stând înaintea Ziditorului său,
rosteşte aceste cuvinte de pocăinţă: „Iată, jumătate din averea
mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe
cineva cu ceva, întorc împătrit." Conştient de noua viaţă ce
se zămislise în inima lui, Zaheu făgăduieşte cu îndrăzneală
să repare toată nedreptatea făcută.
Dumnezeu răscumpără prin pocăinţă întreaga viaţă a
omului, trecutul, prezentul şi chiar viitorul lui. Viaţa noastră
e plină de păcate, de trădări, de nedreptăţi şi de fărădelegi,
dar prin pocăinţă ele îşi pierd puterea în veşnicie, se şterg '
cu desăvârşire şi nu vor mai apărea înaintea lui Dumnezeu j
în Ziua Judecăţii. Fiecare întâlnire cu Domnul mistuie înti- j
năciunea omului, îl curăţeşte şi îl mântuieşte, cum vedem ;
din pilda Prorocului Isaia: Dumnezeu atinge de buzele lui j
un cărbune aprins, zicând: „Iată, s-a atins de buzele tale şi ·
va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi."8 |
Simpla întâlnire cu Dumnezeu a fost, aşadar, de ajuns pentru
a şterge toate fărădelegile lui Zaheu, totuşi era nevoie ca el
însuşi să le mărturisească cu smerenie înaintea Domnului.
Potrivit legii din vremea aceea, pedeapsa pentru săvâr
şirea unei fărădelegi era pe măsura daunelor pricinuite. Cea
mai aspră pedeapsă prevedea plata împătrită a pagubei
provocate. Zaheu, luând asupră-şi nebunia cea plină de în
ţelepciune a pocăinţei, s-a supus celei mai aspre pedepse şi
a făgăduit să întoarcă toate datoriile „împătrit" întru dreptate.
Cercetarea Domnului insuflă omului o îndrăznire ne
obişnuită, pregătindu-1 să-şi asume întreaga răspundere
8îs. 6, 7.
70 | Arhimandrit Znharia Zaharou
pentru păcatele sale. El nu învinuieşte pe nimeni afară de

sine însuşi, iar această osândire de sine îl împacă cu Dum
nezeu şi cu semenii lui. Potrivit Părinţilor pustiei, cel ce nu
ia asupră-şi vina pentru faptele sale nu va afla niciodată
pace pe pământ. Mai-marele vameşilor nu numai că şi-a
mărturisit păcatele, osândindu-se pe sine, dar a şi ales cea
mai aspră pedeapsă - împărţirea tuturor bunurilor sale. O
astfel de putere dobândise el prin pocăinţa născută din
întâlnirea cu Domnul.
Dar în această întâlnire a omului cu Dumnezeu se ascunde
şi o altă taină: Zaheu s-a înrudit cu Domnul în duh. Dorind
să-L vadă pe Hristos, el a primit să se facă de râs în ochii
lumii şi s-a învrednicit astfel de harul de a purta ocara Crucii.
După cum arată Sfântul Apostol Pavel, acest har deschide
inima omului şi o lărgeşte împătrit: în lărgime, lungime,
înălţime şi adâncime9. Şi inima lui Zaheu, primind ocara
Crucii, a fost „lărgită" în cele patru direcţii ale Crucii, căci
el râvnea acum să întoarcă împătrit fiecărui om pe care îl
nedreptăţise. Astfel, în chip prorocesc, inima lui Zaheu s-a
împărtăşit de harul ce avea să se reverse mai târziu din
Crucea şi învierea lui Hristos. Aceasta înseamnă că taina
Trecerii de la moarte la viaţă a devenit lucrătoare înlăun-
trul lui înainte de Pătimirea Domnului pe Golgota, întocmai
cum s-a întâmplat cu prorocii şi drepţii Vechiului Testa
ment şi cum se întâmplă de fapt cu toţi cei ce primesc
porunca lui Dumnezeu şi o împlinesc. Inima lui Zaheu s-a
lărgit atât de mult, încât într-însa el i-a îmbrăţişat pe toţi
oamenii, dar mai cu seamă pe cei pe care îi năpăstuise.
Pătimind ruşine ca să-L vadă pe Mântuitorul, Zaheu a păşit
pe aceeaşi cale pe care călătorea Domnul însuşi şi, aflându-L
pe Hristos tovarăş de drum, a trecut de la ruşine la slavă.
Atât de mare a fost schimbarea lui Zaheu şi atât de radicală
prefacerea inimii lui, încât Domnul a strigat: „Astăzi s-a
9C/. E f . 3 , 18.
făcut mântuire casei acesteia", adeverind astfel că El este

Dumnezeu Care dăruieşte mântuire tututor celor ce sunt
gata să primească cercetarea Lui. Hristos n-a trebuit decât
să-Şi îndrepte privirea asupra lui Zaheu, ca să-i împărtă
şească acestuia noua viaţă a mântuirii. La fel se întâmplă şi
cu noi atunci când ne cercetează Domnul: nu trebuie decât
să-I vedem Faţa şi îndată moartea îşi pierde stăpânirea asupra
noastră. A vedea Faţa Domnului este, aşadar, acel lucru care
singur trebuieşte10.
Fireşte, mai întâi trebuie să părăsim „tabăra" acestei
lumi şi să fim gata a răbda puţină ruşine pentru Numele
Lui, precum spune Apostolul: „Să ieşim la El, afară din tabără,
luând asupra noastră ocara Lui."11 Lumea îşi are legile şi
valorile ei, dar noi se cade să vieţuim potrivit legii lui
Dumnezeu, chiar dacă aceasta înseamnă a ne face de ruşine
în ochii celorlalţi. Dar cât de mic este de fapt preţul pe care
trebuie să-l plătim ca să-L întâlnim pe Mirele Bisericii, Care a
venit printre noi şi iarăşi va să vină să judece lumea cu
dumnezeiasca Lui judecată!
Domnul îl numeşte pe Zaheu fiu al lui Avraam, căci el
s-a asemănat în credinţă strămoşului său. Zaheu răspunde
chemării lui Dumnezeu întocmai ca şi marele Patriarh, pri
mind astfel darul înfierii, pe care Domnul îl pecetluieşte
prin cuvintele: „Fiul Omului a venit să caute şi să mântu
iască pe cel pierdut." Intr-adevăr, Domnul cerului S-a po
gorât pe pământ ca să-l caute pe omul ce piere în păcatele
sale. Asemeni lui Avraam, Zaheu s-a lepădat de bunăvoie
de toate, bucuros să pară nebun în ochii lumii pentru
Dumnezeu, de aceea şi Domnul a binevoit să-l îndrepteze
şi să-l slăvească.
Credinţa adevărată izvorăşte din pocăinţă. Ea refuză să
urmeze căile lumii acesteia, pentru că nu mai este atrasă de
10C/. Lc. 10742.

11Evr. 13,13.
modelele ei, de frumuseţile ei trecătoare şi de prefăcuta ei

dragoste. Adevărata credinţă, insuflată de iubirea dumne
zeiască, este absolută, de aceea omul este gata de orice
jertfă, numai să nu piardă darul mântuirii. Este bucuros să
se facă nebun, asemeni lui Zaheu, ştiind că dintr-o astfel de
nebunie se naşte adevărata înţelepciune. Iar Dumnezeu bine
voieşte să Se sălăşluiască în aceste suflete care II caută din
toată inima, care dispreţuiesc părerea lumii şi îmbrăţişează
aceeaşi ocară pe care Domnul însuşi a luat-o asupră-Şi
pentru noi.
întrebări şi răspunsuri
întrebarea 1: Ati
/ amintit câteva din cuvintele Sfântului
Siluan despre mândrie, dragoste şi smerenie, cuvinte cu ade
vărat pline de însuflare. Aţi putea să ne spuneţi mai multe
despre acestea?
Răspuns: Omul mândru este atât de plin de sine, încât
în el nu mai încape nimic altceva. Nici nu ne vine să stăm
de vorbă cu un astfel de om, căci nu va primi nimic din cele
ce-i vom spune. Nu putem comunica cu el, nu-i putem
împărtăşi nici măcar un gând. Cu totul altfel se poartă cel
smerit. El se goleşte pe sine, făcând tuturor loc în inima lui,
în primul rând lui Dumnezeu şi apoi semenilor săi. De aceea
nu poate exista dragoste adevărată fără smerenie. Smerenia
este sarea dragostei, în timp ce mândria ucide dragostea.
Ştim cu toţii din experienţă că din pricina unui singur gând
de mândrie inima, care până atunci fusese caldă şi plină de
viaţă, se răceşte, moare, iar din noi dispare orice urmă de
iubire.
Această temă este des întâlnită în scrierile Sfântului Siluan
şi ale Părintelui Sofronie. Sfântul Siluan a cunoscut din cercare
dragostea fără de margini a lui Hristos atunci când L-a văzut
pe Domnul în slavă în dreptul icoanei Sale. în clipa aceea
întreaga lui fiinţă s-a umplut atât de mult de energia

Duhului Sfânt, încât dorea să pătimească pentru Hristos. în
acelaşi timp Sfântul a cunoscut smerenia desăvârşită a lui
Hristos, care este de netâlcuit, şi până la sfârşitul vieţii sale
nu a încetat să o caute, tânguindu-se: „însetez după smerenie,
dar a o dobândi nu pot."12 Când omului i se dă a-L vedea
pe Domnul cel viu, i se împărtăşeşte totodată şi starea Lui;
primeşte dragostea şi smerenia lui Hristos Care moare pentru
vrăjmaşii Lui, smerindu-Se până la capăt, pogorându-Se în
părţile cele mai de jos ale pământului şi aşezându-Se pe
Sine mai prejos de tot omul, ca pe toţi să-i ridice. Imaginea
piramidei pe care Părintele Sofronie o foloseşte pentru a
înfăţişa omenirea arată că omul, zidit după chipul şi ase
mănarea lui Dumnezeu, poartă înlăuntrul său năzuinţa
după dreptate, însă nu poate afla dreptatea şi egalitatea în
structura actuală a fiinţării
/ cosmice. De aceea Domnul a
răsturnat această piramidă şi S-a aşezat pe Sine în punctul
ei cel mai de jos; El a purtat toată povara lumii şi a luat
asupră-Şi întregul blestem ce atârna peste neamul ome
nesc, ca să aducă o altfel de dreptate. Şi toţi cei ce sunt ai
Lui se grăbesc să păşească pe aceeaşi cale pogorâtoare,
pentru a se întâlni cu Domnul lor.
întrebarea 2: Cum poate cineva ocoli mândria, în încer

carea de a se smeri pe sine?
Răspuns: Niciodată nu vom putea ajunge la adevărata
smerenie, chiar dacă mărturisim că suntem mai răi decât
toţi oamenii, pentru că aceasta înseamnă a ne compara cu
semenii noştri. Adevărata smerenie presupune o altfel de
comparaţie: ne comparăm pe noi înşine cu chipul omului
care ni s-a descoperit în Iisus Hristos, chipul în care Dum
nezeu l-a gândit pe om mai înainte de toţi vecii. Pentru noi
punctul de referinţă este Hristos. El este pilda noastră. Iar
12Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 264,323,325.

dacă punctul nostru de referinţă este Domnul însuşi, atunci

smerenia nu are sfârşit. Nu ne mai putem mândri, căci ştim
că adevărata smerenie este de neatins, de vreme ce este
întruchipată de Hristos-Dumnezeu. Tindem spre ea, dar
nu suntem în stare a o atinge în chip desăvârşit. în lumina
celor spuse mai sus înţelegem de ce Sfântul Pavel zicea:
„Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei pă
cătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."13 Marele Apostol putea
mărturisi că el este întâiul între păcătoşi, deoarece se în
vrednicise de vederea lui Hristos şi cunoştea măsura la
care ar trebui să se ridice omul dacă vrea să se asemene
Fiului lui Dumnezeu. Şi cu cât mai limpede îl vedem pe
Domnul, cu atât mai adâncă devine smerenia noastră.
Pe Hristos îl întâlnim în adâncul inimii, acolo unde se
zugrăveşte chipul Lui, precum arată acelaşi Apostol: „O,
copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până
ce Hristos va lua chip în voi!"14 Când Hristos a luat chip în
inima noastră, ne coborâm mintea înlăuntrul ei şi vedem
Faţa Domnului, sfinţenia şi măreţia Lui. Atunci înţelegem
că smerenia nu are hotar pe pământ. Aşadar, nu trebuie să
ne comparăm cu semenii noştri muritori, ci cu Hristos -
pilda noastră cea desăvârşită. „V-am dat vouă pildă",
spune Domnul. El este învăţătorul şi Stăpânul nostru.
întrebarea 3: Mi-a rămas în minte un cuvânt pe care l-aţi

spus mai înainte: când Dumnezeu ne striveşte, atunci suntem
pregătiţi să primim tămăduire. La mine în parohie este o
doamnă în vârstă care şi-a pierdut de curând singurul ei fiu,
de care depindea într-un fel viaţa ei şi a fiicei sale infirme,
căci el avea grijă de amândouă fără să se gândească deloc
la sine. Acest fiu a murit însă pe neaşteptate. De supărare,
sărmana mamă nu mai vrea să vină la biserică; îl învinuieşte
131 Tim. 1,15.

14Gal. 4,19.
A d u -li aminte de dra£o>tea cea dintâi | 75
probabil pe Dumnezeu. Deşi e un suflet puternic, totuşi a

căzut într-o mare deznădejde. Iar eu nu prea ştiu cum s-o ajut.
Răspuns: Probabil că sărmana femeie nu a avut o atitu
dine dreaptă nici înainte de această nenorocire. Sfinţii Părinţi
spun că cei înţelepţi ocolesc suferinţa fără de voie prin
suferinţa de bunăvoie. Cu alte cuvinte, dacă suntem înţe
lepţi, n-ar trebui să aşteptăm să fim asupriţi de semenii
noştri, ci noi înşine ar trebui să fim cei mai mari prigonitori
ai noştri - acesta este duhul lui Hristos. Cu siguranţă, cuvântul
pe care l-am amintit mai înainte: când Dumnezeu ne striveşte,
atunci suntem pregătiţi să primim tămăduire, este un cuvânt aspru
şi, prin urmare, greu de purtat. Dar şi în Evanghelii, în Faptele
Apostolilor şi în Epistole găsim multe astfel de cuvinte „grele".
De pildă, vă amintiţi ce am spus mai înainte despre
Sfântul Ioan Botezătorul, cum îi numea pe fiii lui Israel pui
de vipere, şi totuşi, îi mângâia cu astfel de cuvinte. Cum
putea oare să-i mângâie cu asemenea vorbe de ocară? Fiind
un adevărat proroc, cuvintele sale izvorau dintr-o inimă
curată şi plină de har, care îi înştiinţa pe iudei de adevărul
acestor cuvinte, trezind umilinţă în sufletele lor. La rândul
ei, umilinţa aduce smerenia care atrage harul lui Dumne
zeu, iar harul este cel ce îi mângâie pe oameni. In aceeaşi
perspectivă înţelegem şi cuvântul Sfântului Apostol Pavel
către corinteni: „Căci dacă eu vă întristez, cine este cel care
să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine?"15 Este
vorba despre aceeaşi ştiinţă duhovnicească: Apostolul era
nevoit să zdrobească orgoliul ucenicilor săi, ca să-i aducă la
umilinţă şi prin urmare la smerenie, iar Dumnezeu celor
smeriţi le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă16. în
acest chip trebuie înţelese toate cuvintele aspre ale Scripturii.
Avem nevoie de aceste cuvinte, precum avem nevoie şi de
certarea lui Dumnezeu; ele ne sunt cu adevărat de mare
15II Cor. 2,2.

16Cf. Iac. 4, 6 şi I Pt. 5, 5.
folos, căci astfel cunoaştem că Domnul este Tatăl nostru. Celor

care îi primesc certarea Dumnezeu Se dăruieşte pe Sine ca
Tată, spune Sfântul Apostol Pavel.17
Aşadar, dacă suntem înţelepţi şi ne-am însuşit această
ştiinţă, atunci când o nenorocire se abate asupra noastră,
nu-L vom învinui pe Dumnezeu sau pe semenii noştri, ci
vom rămâne neclintiţi pe calea Domnului, mărturisind aseme
nea Prorocului Daniel: „A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a
noastră ruşinarea feţelor noastre"18, sau asemenea Prorocu
lui Miheia: „îndura-voi mânia Domnului, căci am păcătuit
împotriva Lui."19Astfel ne vom izbăvi îndată şi ne vom ridica
deasupra tragediei pe care o suferim. în felul acesta cei în
ţelepţi ocolesc suferinţele fără de voie prin cele de bună
voie, după cum ne îndeamnă şi Sfântul Vasile cel Mare:
„Faceţi de bunăvoie ce veţi face vrând-nevrând. Nu cruţaţi
viaţa aceasta pământească, de care neapărat veţi fi lipsiţi."20
Dacă tot trebuie să murim, să murim cum se cuvine, să murim
de bunăvoie potrivit poruncilor lui Dumnezeu, şi aceasta
va fi biruinţa noastră. Poate că nu ni se dă harul de a pătimi
moarte mucenicească, dar cel puţin să murim în ascultare
de poruncile Domnului. Nu trebuie, aşadar, să ne cruţăm
viaţa pe care oricum o vom pierde; iar dacă nu o vom cruţa,
atunci o vom îmbrăca cu viaţa cea veşnică.
întrebarea 4: Mă lupt cu următoarea ispită: mereu vreau

să ştiu în ce stadiu al vieţii duhovniceşti mă aflu. Cum
putem evita confuziile, tendinţa de a ne înfăţişa pe noi înşine
înaintea celorlalţi ca fiind deja ajunşi la o anumită măsură
duhovnicească, ceea ce ne tulbură de fapt întreaga viaţă
duhovnicească şi ne face să cădem în făţărnicie?
17C/ Evr. 12,6.

18Dan. 9, 7.
,9Mih. 7, 9.
20 Sfântul Vasile cel Mare, Omilia a XVIII-a în Scrieri, partea întâia,
trad. Pr. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, p. 532.
Răspuns: Părintele Sofronie găsea că împărţirea vieţii

duhovniceşti în curăţire, iluminare şi îndumnezeire este mult
prea filosofică. Odată i-a spus unui prieten apropiat al mă
năstirii: „Să nu devenim propriii noştri spioni", adică să nu
cercetăm prea mult trăirile vieţii duhovniceşti. Consider
mai firească prezentarea vieţii duhovniceşti în cele trei
perioade: chemarea omului de către har, vremea de nevo-
inţă, când harul cel dintâi slăbeşte, şi întoarcerea harului
pentru totdeauna.
Dacă ne cercetăm pe noi înşine în lumina celor învăţate
când harul era cu noi, atunci Dumnezeu însuşi devine po-
văţuitorul nostru. De pildă, dacă nu aflăm în noi harul
Mângâietorului, acesta este un semn neîndoielnic că ne-am
abătut de la calea cea dreaptă şi că trebuie să ne pocăim.
Duhul pocăinţei este un mare dar. Avva Amona spune că
duhul pocăinţei este ca un cerc de foc în jurul nostru care
ne fereşte de păcat. Dacă păstrăm acest dar, nu numai că
vom avea însufiare pentru nevoinţa ascetică negativă, ci ne
vom şi îmbogăţi viaţa cu tot ce este pozitiv şi ne vom birui
firea care nu a fost încă reînnoită. Trebuie numai să luăm
aminte la următorul lucru: dacă ne vine greu să ne rugăm
sau să ne smerim cugetul şi să ne punem pe noi înşine mai
prejos de semenii noştri, aceasta înseamnă că avem nevoie
de pocăinţă.
întrebarea 5: Dificultatea pe care o întâmpin ca preot în

lucrarea cu oamenii este cum să-i conving să biruiască cele
două frici care îi stăpânesc: frica de ruşine şi frica de durere.
Deşi sufletele le sunt împovărate de păcat şi sunt aproape
în pragul nebuniei, oamenii nu vor să vină la spovedanie,
pentru că nu pot birui ruşinea de a-şi mărturisi păcatele.
Cum îi putem povăţui pe aceşti oameni?
Răspuns: Cred că atât puterea de a răbda ruşine, cât şi
puterea de a suferi sunt daruri de la Dumnezeu. Când am
devenit duhovnic, fiind tânăr şi lipsit de experienţă, Părintele
Sofronie m-a sfătuit să-i încurajez pe tineri să mărturisească la

spovedanie în primul rând acele păcate de care le este cel
mai ruşine, căci în felul acesta ruşinea se va preface în putere
împotriva patimilor şi ei vor birui păcatul. Ştiam că are
dreptate, dar încă nu înţelegeam cum se întâmplă aceasta,
şi nu obişnuiam să-i cer explicaţii Părintelui. II ascultam
numai şi uneori el însuşi îmi lămurea cele pe care mi le
spusese cu altă ocazie. Odată eram la Salonic, în biserica
unui bun prieten de-al meu care este preot. Era duminica
lui Zaheu şi m-au rugat să slujesc Sfânta Liturghie şi să
predic, tâlcuind pericopa evanghelică a acelei zile. Cea mai
bună pregătire pentru predică este să citim textul Evangheliei
cu o săptămână înainte şi apoi să cugetăm în fiecare zi asupra
lui. Textul însuşi ne va oferi ideea principală în jurul căreia
să ne alcătuim întreaga predică. însă eu nu avusesem timp
să mă pregătesc astfel, aşa că în dimineaţa acelei zile m-am
trezit devreme şi, în timp ce citeam Sfânta Evanghelie, mi-au
venit deodată în minte cuvintele Părintelui Sofronie: „încu-
rajează-i pe tineri să îndure ruşine la spovedanie". Atunci
am înţeles că acelaşi lucru se petrecuse şi cu Zaheu. Zaheu
nu s-a temut să se facă de râs în ochii lumii, iar Domnul,
Care mergea la Ierusalim ca să primească Crucea ruşinii, a
văzut ceva înrudit Sieşi în mai-marele vameşilor care a îndurat
ruşine de bunăvoie ca să-L poată vedea. Zaheu păşise în
chip prorocesc pe calea lui Hristos, calea Crucii, şi tot în
chip prorocesc taina Crucii şi a învierii lui Hristos a devenit
lucrătoare în inima sa. Inima i s-a lărgit şi el a pătruns în
puterea credinţei. Hristos ne-a mântuit prin Crucea ruşinii,
iar când noi răbdăm ruşine pentru Numele Lui, El ne socoteşte
aceasta drept recunoştinţă şi ne dăruieşte în schimb harul
Său care ne reînnoieşte viaţa.
Acelaşi lucru se întâmplă şi la spovedanie. Cei ce se
spovedesc cu sinceritate şi iau asupra lor ruşinea pentru
păcatele săvârşite primesc viaţă nouă. Dar aceia care ridică
nepăsători din umeri şi zic: „Nimic deosebit, părinte, păcatele
A d it-ţi aminte de dragostea cea dintâi | 79
obişnuite../7 şi nu îndură ruşine, nu cunosc nici o prefacere

în inima lor şi nu dobândesc nici un folos. Dacă însă cu
ruşine şi cu inima înfrântă ne dezgolim sufletul înaintea lui
Dumnezeu şi a unui om muritor, asemenea pătimitor ca şi
noi21, această ruşine va descoperi cu adevărat inima, o va
smeri şi o va scoate la iveală. Astfel inima se va deschide
pentru a primi harul înnoirii şi al mângâierii. Vedem aceasta
în viaţa multor oameni care vin la spovedanie: cu cât este
mai mare ruşinea pe care o îndură cu o inimă înfrântă, osân-
dindu-se pe sine înaintea lui Dumnezeu, cu atât primesc
mai mult har pentru a-şi îndrepta viaţa şi a pune un început
nou.
La fel este şi cu suferinţa. Poţi îndura suferinţă numai
dacă iubeşti. în Vechiul Testament se spune că dragostea
este la fel de tare ca moartea, dar Noul Testament ne învaţă
că iubirea de Dumnezeu e mai puternică decât moartea.
Aşadar, dacă am răbdat ruşine pentru Hristos, iar El ne-a
dăruit în schimb energia dragostei Sale, atunci suntem în
stare să suferim şi să trecem prin necazuri fără să le simţim
greutatea, necazuri pe care altminteri nu le-am putea înfrunta.
Cuvintele Domnului către Sfântul Siluan: „Ţine-ţi mintea
în iad şi nu deznădăjdui" ne arată limpede că tot cel ce se
socoteşte pe sine vrednic de iad nu mai poate cârti împo
triva vreunui cuvânt aspru sau a vreunei boli, fiindcă el
deja s-a osândit pe sine la chinurile iadului. Vedeţi cum prin
suferinţa de bunăvoie şi osândirea de sine ajungem să nu
mai luăm seama la celelalte necazuri, întrucât noi deja l-am
ales pe cel mai aspru dintre ele, singurul pe care îl merităm
cu adevărat. Cei care păşesc pe această cale nu numai că nu
se lasă răpuşi de suferinţele acestei vieţi, dar uneori primesc
chiar harul de a se tămădui de boli incurabile.22
21Fapte 14,15.
^Sfântul Grigorie Palama, Omilii, Voi. I, Ed. Anastasia, Bucureşti,
2004, Omilia 2, p. 28.
Părintele Porfirie a dat următorul sfat unui om care suferea

de cancer: „îngrijeşte-te ca rugăciunea să-ţi fie întotdeauna
mai puternică decât durerea bolii/' Acesta a mărturisit că
atâta timp cât izbutea să păstreze rugăciunea, mângâierea
adusă de aceasta îi adumbrea durerea; dar de îndată ce energia
rugăciunii slăbea, durerea devenea de nesuportat.
întrebarea 6: Mărturisesc că nu înţeleg întru totul cuvintele:

„Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui." Totuşi, imaginea
piramidei răsturnate îmi dă de înţeles că ne aflăm în iad.
Dar dacă suntem în iad împreună cu Hristos, în cea mai
adâncă smerenie, nu avem motive să deznădăjduim, căci
ştim că după aceasta vine învierea. Este corect?
Răspuns: Da, dar aş dori să adaug ceva. Un mod simplu de
a înţelege „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui" este
următorul: Ce este iadul? Iadul este locul din care Dum
nezeu lipseşte. Astfel, dacă atunci când trecem prin încer
cările şi greutăţile vieţii, ne socotim vrednici de aceste
suferinţe şi poate de unele şi mai mari, chiar şi de iad, ni se
va da harul să le îndurăm fără a fi nimiciţi / de ele. într-una
din omiliile sale despre Maica Domnului, Sfântul Andrei
Criteanul spune că toate sufletele sfinţilor, adică ale credin
cioşilor, vor trece prin chinurile iadului, dar nu ca să piară,
ci ca să cunoască din cercare taina pogorârii lui Hristos la
iad. Căci dacă vrem să-L cunoaştem pe Hristos întreg, totus
Christus, atunci trebuie să cuprindem şi acest aspect al
vieţii Lui, şi astfel să cunoaştem întreaga lungime, lărgime,
înălţime şi adâncime a căii Sale23, iar pogorârea Lui este o
parte însemnată a acestei căi. Suferinţa este, aşadar, un mod
de a cerceta şi cunoaşte calea lui Hristos. Dar nu trebuie să
uităm nici o clipă că Dumnezeu rămâne binecuvântat în
veac şi că nu trebuie să deznădăjduim. Acest gând ne va da
puterea să ne ferim de păcat. în Cartea lui Iov întâlnim
23Vezi Ef. 3,18.

următoarele cuvinte cu adevărat uimitoare: „Şi întru toate

acestea Iov nu a păcătuit".24 Iov nu a păcătuit, pentru că în
toate suferinţele el nu a încetat să-L binecuvânteze pe Dum
nezeu: „Fie Numele Domnului binecuvântat de acum şi
până în veac", aşa cum cântăm la sfârşitul Sfintei Liturghii.
24Iov 1,22.
5
T tic w in a /w decât/ ac& slea/ [um v vedea;
O, Duhule Sfinte, drag eşti Tu sufletului. A Te înfăţişă

este cu neputinţă, dar sufletul cunoaşte a Ta venire, şi Tu
aduci pace minţii şi îndulcire inimii.1
Pentru noi, oamenii, nu există o tragedie mai mare decât

a ne vedea înstrăinaţi de Duhul lui Hristos, căci fără legă
tura dragostei cu Dumnezeul şi Mântuitorul nostru totul
este zadarnic şi lipsit de noimă.
In Sfânta Evanghelie după Ioan găsim o istorisire mi
nunată care ne ajută să pătrundem în taina cunoaşterii
adevărului lui Hristos: chemarea la apostolat a ucenicilor
Filip şi Natanael.2 Ea ne arată în ce chip ajungem să-L cu
noaştem pe Ziditorul nostru, Atotputernicul Dumnezeu,
Care pentru noi S-a deşertat pe Sine şi S-a îmbrăcat cu slă
biciunea omenească, ca prin această „slăbiciune" să ne mân
tuiască şi să ne dea puterea de a purta slava măreţiei Sale.
Iar noi ştim că „slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puter
nică decât tăria oamenilor"3.
Hristos îl găseşte pe Filip şi îi spune: „Urmează-Mi."
Porunca Domnului este de ajuns pentru ca Filip, om sim
plu şi lipsit de făţărnicie, să primească îndată chemarea
Lui. Răspunsul grabnic, neşovăielnic al lui Filip este insuflat

2Vezi In. 1,43-51.
3C/. I Cor. 1, 25.
şi de vederea Feţei Domnului, precum şi de energia dătă

toare de viaţă a cuvântului Său, care oglindesc în chip
desăvârşit dumnezeirea Lui. De asemenea, nu trebuie să
uităm că în vremea aceea iudeii aşteptau cu osârdie şi cu
mare nădejde venirea Izbăvitorului, urmând astfel evlaviei
de veacuri a strămoşilor lor. Toate acestea au făcut cu
putinţă desăvârşita ucenicie a lui Filip care, fără zăbavă, L-a
urmat pe Hristos.
De îndată ce focul dumnezeiesc al lui Hristos i-a aprins
candela sufletului, nimic nu-1 mai putea opri acum pe Filip
să aprindă la rândul lui şi alte candele. Flacăra iubirii lui
Dumnezeu se răspândeşte cu mare repeziciune de la o inimă
la alta şi următoarea candelă ce avea să fie aprinsă a fost
aceea a lui Natanael. Totuşi, acesta n-a putut să-şi ascundă
neîncrederea: cum este cu putinţă ca Mântuitorul să vină
dintr-un orăşel atât de neînsemnat precum Nazaretul? Plin
de înţelepciunea pe care o dobândise din întâlnirea cu
Domnul, Filip îi răspunde simplu: „Vino şi vezi." Intr-adevăr,
nu există răspuns mai bun decât acesta: „Vino şi verifică tu
însuţi acest adevăr, iar dacă El este Adevărul, atunci îţi va
fi cu neputinţă să te mai îndoieşti."
* * *
Dacă omul caută cu sinceritate şi în mod obiectiv ade

vărul, îl poate descoperi ca în orice ştiinţă, făcând un expe
riment. Din acest punct de vedere teologia se aseamănă
ştiinţelor empirice, unde mai întâi se formulează o ipoteză
şi se concepe o teorie, iar apoi se fac experimente pentru a
o verifica. Dacă ipoteza se confirmă, ea este recunoscută ca
lege ce guvernează un anumit fenomen fizic. La fel se în
tâmplă şi în viaţa duhovnicească: învăţăm despre Dumne
zeu şi despre căile Lui din experienţă, „punând la încer
care" adevărul Său în relaţia noastră cu El. Atunci când
adevărul cuvintelor Sale se confirmă, el devine singura
lege care ne ocârmuieşte viaţa. Poruncile lui Hristos ne sunt
date sub formă de ipoteză. De pildă, Domnul spune: „Fericiţi
cei ce plâng, că aceia se vor mângâia/' arătându-ne priit aceasta

că numai cei ce îmbrăţişează plânsul cel duhovnicesc se
vor învrednci de mângâierea nestricăcioasă a Mângâie
torului. Hristos Se descoperă pe Sine făpturilor Sale care,
fiind chipul lui Dumnezeu, sunt înzestrate cu raţiune şi li
bertate. In marea Lui bunătate şi milostivire, El ne îngă
duie să-L punem la încercare prin voia noastră liberă, precum
şi El ne cearcă inimile în fiecare dimineaţă şi în orice clipă4.
Intr-adevăr, Domnul voieşte ca noi să venim la El cu o
inimă lipsită de vicleşug, de bunăvoie şi fără prejudecăţi, şi
să-L „încercăm" cu nevinovăţie aşa cum a făcut Natanael.
Dacă „venim şi vedem", Dumnezeu nu va întârzia să ne
dea mărturie despre Sine însuşi. însă ne lasă pe noi să facem
primul pas, să ne manifestăm dorinţa de a-L cunoaşte şi de
a-L urma de bunăvoie şi cu toată inima. Negrăită este sme
renia şi milostivirea lui Dumnezeu, iar cuvintele ce purced
din gura Lui îl încurajează pe om să-L „pună la încercare"
pe Ziditorul său şi astfel să-L cunoască precum este. însă,
pe cei ce nu L-au încercat pe Dumnezeu, care nu au făcut
experimentul lor cu Dumnezeu, Domnul „i-a lăsat la mintea
lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine", după cum
spune Sfântul Pavel în Epistola sa către Romani.5
Pentru om, cea mai mare nefericire este să rămână ne
cercat la cuget şi la inimă, adică să nu fi „gustat" vreodată
apropierea lui Dumnezeu, nici să se fi învrednicit de cu
noaşterea Lui. Cea mai mare nenorocire în această viaţă
este să ne lăsăm înşelaţi cu privire la Dumnezeu şi să nu
ajungem să „gustăm" sau să simţim Adevărul Lui. Cuvân
tul grecesc δόκιμος, derivat de la verbul δοκιμάζω, folosit
de Sfântul Pavel în Epistola către Romani (1, 28), înseamnă:
„cel ce a gustat şi a dobândit cunoştinţă." Tocmai această
cunoaştere empirică nemijlocită a adevăratului Dumnezeu
4C f Iov 7, Ί8.
5C f Rom. 1, 28. în greacă ,,ούκ έδοκίμασαν τόν θεόν": „nu L-au pus
pe Dumnezeu la încercare".
Adu-(i aminte de dragostea cea dintâi | 85
este teologia mistică a Bisericii noastre. Este cunoaştere

mistică nu pentru că ar fi în vreun fel „ascunsă", ci pentru
că nu este exterioară omului, ci este trăită de către „omul
cel tainic" al inimii ca dar al Duhului Sfânt. O astfel de cu
noaştere a lui Dumnezeu nu se poate dobândi prin simţuri,
căci Dumnezeu nu poate fi văzut cu ochii trupeşti, nici
cunoscut de către mintea omenească. Omul nu trebuie decât
să vrea să facă acest experiment: dacă primeşte cuvântul lui
Hristos şi-l împlineşte în viata sa, va putea verifica apoi
lăuntric adevărul acestui cuvânt şi-l va îmbrăţişa cu toată
inima, statornicindu-1 drept legea fiinţei sale. Atunci i se
vor deschide ochii duhovniceşti, iar inima i se va trezi la
credinţa care devine astfel „încredinţarea celor nădăjduite,
dovedirea lucrurilor celor nevăzute"6.
Precum trupul este înzestrat cu simţul pipăitului, al
auzului şi al văzului, tot aşa şi sufletul omului, inima lui,
îşi are simţurile sale. Când omul îmbrăţişează pocăinţa şi
trăieşte potrivit cuvântului lui Hristos, simţurile lui du
hovniceşti prind viaţă şi el începe să-L vadă pe Dumnezeu,
să-L cunoască, să-I audă glasul şi să-I simtă prezenţa în chip
negrăit. Pe Dumnezeu nu-L putem cuprinde cu mintea, nici
percepe prin simţuri, dar îl putem simţi şi trăi în inima
noastră. Inima omului este sălaşul mult dorit al Domnului,
iar când Acesta vine să locuiască într-însa, omul simte că se
află în întregime în Duhul lui Dumnezeu; începe să
preţuiască limba lui Dumnezeu, învaţă să vorbească cu El
şi să-I asculte cuvântul. Cu adevărat, neasemuite sunt căile
prin care ne împărtăşim de Dumnezeu!
Filip îl cheamă pe Natanael „să vină şi să vadă", sau cum
citim în Vechiul Testament, „să guste şi să vadă"7. Am putea
spune, de asemenea, „să guste şi să cunoască". Dar oare ce
6Evr. 11,1.
7Cf Ps. 33, 8.
să cunoască? Să cunoască că Hristos este Domnul, că Domnul

este dulce şi bun şi că nu există altul asemenea Lui.
Domnul Se apropie de fiecare om în chip diferit, ca să
trezească în el dorinţa / de a se dărui cu toată inima milosti-
vului Dumnezeu.8 Vedem aceasta din cuvântul cu care
Mântuitorul l-a întâmpinat pe Natanael. In majoritatea ca
zurilor, pentru a-i putea împărtăşi omului viaţa cea veşnică,
Domnul începe prin a Se smeri pe Sine înaintea lui.9 Cu
Natanael însă El procedează altfel: în loc să Se smerească
pe Sine, Hristos îi dezvăluie acestuia ascunzişurile inimii
sale, vădind aroganţa cu care s-a apropiat de El („Din Na-
zaret poate fi ceva bun?") şi strivind-o, însă nu prin cuvinte
mustrătoare, ci printr-o neprefăcută blândeţe: „Iată, cu ade
vărat, israelit în care nu este vicleşug!" Când Dumnezeu ne
striveşte părerea de sine, ne dăruieşte totodată şi puterea
să ne tămăduim de ea, în timp ce dacă am merge la un psi
holog şi i-am descoperi rănile noastre sufleteşti, acesta ar
face probabil o analiză impresionantă a stării noastre, dar
am rămâne nevindecaţi. Căci numai Dumnezeu ne poate
arăta sărăcia duhovnicească şi, vrând să ne mântuiască, ne
insuflă şi ne dă puterea să ne lucrăm mântuirea fără a
cădea în deznădejde. Atât de mare este dorinţa lui Hristos
de a-i împărtăşi lui Natanael viaţa şi adevărul Său, încât,
8Un astfel de răspuns din partea omului este exprimat cel mai bine
prin cuvântul grecesc φιλότιμο. Acest cuvânt, a cărui adâncime nu poate
fi, din păcate, redat în întregime în limba română, exprimă ideea că
singurul scop al omului este să fie bineplăcut lui Dumnezeu, în viaţă şi
în moarte, în bucurii şi în necazuri. într-un sens mai general, φιλότιμο
redă un simţământ smerit de recunoştinţă.
9O minunată pildă în acest sens este întâlnirea Domnului cu femeia
samarineancă (In 4): pentru a Se putea descoperi pe Sine ca Mesia
înaintea acestei femei şi pentru a o ridica din starea ei căzută, făcând
din ea apostolul Său, Domnul S-a smerit mai întâi pe Sine şi i-a spus, ca
şi cum ar fi avut nevoie de ajutorul ei: „Dă-mi să beau." Şi numai apoi
a adăugat: „Dacă ai fi ştiut Cine vorbeşte cu tine, tu ai fi cerut de la El
apă vie."
Arii<-(i aminte de dragostea cea dintâi | 87
după ce i-a descoperit mândria ascunsă, îl goleşte cu desă

vârşire de ea. Numindu-1 israelit în care nu este vicleşug,
Domnul nu numai că îi striveşte aroganţa, dar recunoaşte
totodată şi dreptatea inimii lui, căci, în ciuda îndoielilor
sale, Natanael se hotărâse să vină la Hristos, să-L vadă faţă
către Fată. De bună seamă, nu doar conţinutul cuvintelor
lui Hristos, ci şi energia care le însoţeşte descoperă ade
vărul şi împărtăşeşte inimii omului harul ce purcede din
inima dumnezeiască a Domnului Iisus. Viata / în Hristos
este asemenea unui iceberg: numai vârful i se poate vedea,
însă în puterea lui Dumnezeu stă ascunsă o negrăită măsură
a harului pe care El o împărtăşeşte inimii omului potrivit
credinţei lui.
Cuvântul Domnului a trezit şi a înviat sufletul lui
Natanael. Totuşi, îndrăzneala nu-1 părăseşte, căci II în
treabă pe Hristos: „De unde mă cunoşti?" Atunci Domnul
continuă să i Se descopere: „Mai înainte de a te chema
Filip, te-am văzut când erai sub smochin." Aceste cuvinte
fac referire la prorocia lui Zaharia din Vechiul Testament10,
unde „a fi sub smochin" înseamnă a cerceta neîncetat Legea
şi cuvântul lui Dumnezeu. Căci Domnul ştia că Natanael
cerceta neobosit Scripturile, căutând cu râvnă fiecare urmă
a prezenţei lui Dumnezeu în cuvântul Său scris. Cuvântul
rostit al Cuvântului lui Dumnezeu întrupat trebuie să fi
răsunat adânc în inima lui, de vreme ce îi fusese adresat
personal şi i se potrivea în chip desăvârşit. în clipa aceea
Natanael nu putea decât să se recunoască învins, căci
inima îi fusese înştiinţată de adevărul Fiului şi Cuvântului
lui Dumnezeu. El îşi pecetluieşte înfrângerea prin propriul
său „Amin", mărturisind: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu,
Tu eşti regele lui Israel", ceea ce înseamnă: „Cu adevărat,
Tu eşti Cel pe Care îl căutam în Scripturi sub smochin. Tu
10Zah. 3,10.
eşti Fiul lui Dumnezeu, împăratul lui Israel, Răscumpă

rătorul lumii/'
De îndată ce Natanael şi-a mărturisit credinţa în dum
nezeirea Nazarineanului, Domnul întăreşte adevărul născut
în inima lui prin cuvintele: „Pentru că ţi-am spus că te-am
văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei
vedea." Mare este puterea acestui cuvânt, căci este rostit de
Atotputernicul Dumnezeu şi dezvăluie esenţa vieţii omu
lui în Hristos - o viaţă dinamică ce nu cunoaşte nici împu
ţinare, nici stagnare, o viaţă în care neîncetat vom vedea
„lucruri mai mari". Potrivit Sfinţilor Părinţi, în veacul ce va
să fie îngerii înşişi vor creşte neîncetat întru plinătatea
iubirii, iar această creştere nu va avea sfârşit.11 La fel poate
spori şi omul în fiecare zi în cunoaştere şi har încă din viaţa
aceasta.
în rai Dumnezeu astfel S-a descoperit pe Sine omului,
încât simpla vedere a Ziditorului său îl insufla pe Adam să
urmeze virtuţilor şi vieţii Acestuia. După căderea în păcat,
Dumnezeu, vrând să-l ridice pe om, a făcut din inima lui
ţinta cercetării Sale: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi
cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi
cina cu el şi el cu Mine."12 Domnul doreşte însă ca şi noi să
facem din El ţinta vieţii noastre, de aceea se cuvine să stăm
Ia uşa milostivirii Sale şi să batem cu râvnă şi din toată
inima. Acest lucru este însă cu putinţă numai dacă ră
mânem în prezenţa lui Dumnezeu, încercând să cultivăm
în inima noastră o simţire duhovnicească şi dumnezeiască.
Astfel va veni clipa când uşa inimii se va deschide şi atunci
va începe praznicul lui Dumnezeu cu omul. Cel ce petrece
11„în veacul viitor îngerii şi sfinţii vor spori în adăugirea harurilor

şi niciodată nu vor sfârşi sau nu vor slăbi în dorirea bunătăţilor. Căci în
veacul de acolo nu va fi slăbire sau micşorare a virtuţii în favoarea
păcatului/' (Sfântul Grigorie Sinaitul, în Filocnlia, voi. VII, trad. Pr.
Prof. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 1977, p. 107).
12Apoc. 3, 20.
neîncetat în prezenţa Domnului va cunoaşte în fiecare zi

noi suişuri duhovniceşti în inima lui prin lucrarea dreptei
Celui Preaînalt, adică prin harul Duhului Sfânt. In felul acesta
împlinim porunca lui Dumnezeu de a-I aduce neîncetat o
cântare nouă.13 O astfel de viaţă nu poate fi nici statică, nici
plictisitoare, căci trăim în prezenţa lui Dumnezeu însuşi.
Cei ce au gustat şi au văzut că Domnul este bun ştiu că
energia Lui dumnezeiască insuflă neîncetat o nouă cunoaş
tere şi descoperă noi chipuri prin care inima se lărgeşte în
urcuşul ei către Dumnezeu. Ei ştiu că milostivirile Domnului
se înnoiesc în fiecare dimineaţă.1
/ 4
Din fire omul este înzestrat cu nevoia de a învăţa şi de
a descoperi noi mijloace de cunoaştere, însă în starea lui
căzută el caută să-şi satisfacă această nevoie gustând din
fructul amar al patimilor. De aceea, atunci când îl pără
seşte pe Dumnezeu şi se întoarce către lumea materială se
face robul acesteia şi nu mai este în stare să intre în pre
zenţa Domnului şi să-I urmeze Lui. în pilda despre cina
cea mare15, vedem că cel ce cumpărase cinci perechi de boi
a refuzat chemarea stăpânului casei pentru nici un alt
motiv decât aparent urgenta lui nevoie de „a încerca" do
bitoacele proaspăt dobândite. Această atitudine este tipică
îndeosebi pentru generaţia noastră, cu nestăvilita ei dorinţă
de a intra în posesia celor mai noi informaţii sau tehnologii.
Stăpânitorul lumii acesteia astfel împovărează inima omului
şi îi întunecă mintea, încât în cele din urmă acesta nu mai
are puterea să stea înaintea lui Dumnezeu faţă către Faţă.
Este firesc ca omul să vrea să sporească în cunoaştere şi să
se dezvolte, dar se cuvine a face aceasta îndeosebi în tă
râmul Duhului, pentru că acolo ne dăruieşte Dumnezeu
înnoirea vieţii, singura „noutate" care are valoare veşnică.
13Vezi Ps. 32, 3; Ps. 95,1; Ps. 97,1; Ps. 145, 9.

14Cf. Plâng. Ier. 3, 22-23.
15Lc. 14,16-24.
i
Ca să biruim ispita noutăţii în plan material trebuie să punem

mereu un început nou în legătura noastră cu Dumnezeu.
Domnul Se bucură când îi cerem să ne arate noi căi de a ne
apropia de El şi vine degrabă în ajutorul nostru, căci El
însuşi doreşte să ne dăruiască un nou început, un nou har,
o nouă prefacere a inimii prin care să ne înălţăm către
Dumnezeu, sporind în cunoaşterea Lui. în fiecare zi la sfâr
şitul Utreniei, la Laude, spunem: „Cântaţi Domnului cântare
nouă/'16 Atunci când ne dăruim cu tot sufletul puternicului
Duh al lui Dumnezeu, trăim în fiecare zi schimbările aduse
de dreapta Celui Preaînalt, iar inima şi duhul nostru se
înalţă neîncetat către El prin harul Său. De fiecare dată când
izbutim să intrăm în prezenţa Lui, Dumnezeu ne reînnoieşte
vederea duhovnicească, ne tămăduieşte inima şi ne împli
neşte nădejdea, reîntregindu-ne fiinţa şi dăruindu-ne o tot
mai adâncă cunoaştere a Sa prin rugăciune.
Cântarea noastră cea nouă este, aşadar, o cântare de
mulţumită şi de dragoste faţă de Dumnezeul nostru cel
iubit. Nu mai suntem stăpâniţi de nimicitoarea dorinţă după
plăcerile înşelătoare pe care ni le oferă şuvoiul nesfârşit al
noutăţilor lumeşti ce condamnă sufletul la înfometare. Fireşte,
ne putem folosi cu înţelepciune de aceste „unelte", dar prin
cipalul nostru scop trebuie să fie a-L „încerca" pe Dum
nezeu în fiecare zi, ca să sporim în cunoaşterea Lui. Potrivit
cuvântului Sfântului Apostol Pavel, cel ce nu L-a întâlnit şi
deci nu L-a „gustat" vreodată pe Dumnezeu este cel mai
văduvit dintre toţi oamenii, fiindcă este robul întunericului
propriei sale voi. Dar dacă îl caută pe Dumnezeu şi gustă
harul Lui, va trăi lucruri cu adevărat măreţe în viaţa sa şi
va descoperi că înnoirea vieţii în Dumnezeu îi este mai de
trebuinţă decât orice altă „noutate" pământească. în felul
acesta legătura noastră cu Dumnezeu se adânceşte tot mai
mult. (Sfântul Zosima a fost ispitit de gândul că pentru el
16Ps. 95,1.
nu mai există ceva nou în viaţa duhovnicească. Dar Dum

nezeu l-a adus în pustiul de dincolo de Iordan, unde i-a dat
o mare lecţie prin Sfânta Maria Egipteanca.) Această creştere
a sufletului va continua şi după moarte, când vom cunoaşte
adevăruri încă şi mai minunate despre Domnul nostru. Duhul
omului îşi află adevărata împlinire în cele ce sunt neclin
tite, absolute, neschimbate, într-un cuvânt, veşnice.
Dumnezeu doreşte cu osârdie ca omul să se înalţe din
putere în putere, din slavă în slavă. El îi dăruieşte toate ale
Sale, căci nu suferă ca făptura pe care a zidit-o după chipul
şi după asemănarea Sa să fie cu ceva mai prejos decât El
însuşi: „Toate ale Mele ale tale sunt." Aceasta este voia Lui
pentru noi, iar dacă ne supunem ei, nu numai că nu ne va
mai stăpâni vreodată mulţumirea de sine, ci vom tânji a ne
apropia tot mai mult de Dumnezeu, flămânzind şi înse
tând după dreptatea Lui. Tot cel ce-şi pregăteşte inima pentru
această creştere dinamică în Hristos va vedea mereu „lucruri
mai mari", potrivit făgăduinţei Domnului.
După ce am primit cuvântul lui Dumnezeu, după ce L-am
cunoscut pe Domnul şi am gustat adevărul Lui, care a devenit
acum singurul temei al fiinţei noastre, devenim sălaşul lui
Hristos, al Cărui chip Duhul Sfânt îl întipăreşte în inima
noastră. De fiecare dată când ne pogorâm mintea în inimă,
aflăm acolo o comoară, mărgăritarul cel de mare preţ, şi
simţim dreapta lui Dumnezeu lucrând în noi prin puterea
Duhului Sfânt. Atunci răspundem înălţând Domnului o
nouă cântare de laudă şi ne ţinem cu tărie de poala hainei
Lui, pentru ca Duhul Sfânt să poată lucra în inima noastră,
care este acum deschisă harului Său. Cât de mult doreşte
Domnul să-I aducem cântări noi! Cum tânjeşte El ca noi să
ne smerim pentru a ne putea dărui încă şi mai mult har! Şi
cu fiecare creştere a harului Ii vom cânta o nouă cântare de
laudă şi de mulţumită.
Sfinţii Părinţi arată că recunoştinţa faţă de Dumnezeu
este un izvor nesecat de însuflare, întrucât mintea şi inima
încep să vadă tot mai limpede binecuvântările pe care

Dumnezeu le revarsă asupra noastră, asupra semenilor noştri
şi asupra întregii lumi. Niciodată nu-I vom putea mulţumi
îndeajuns Domnului, şi cu cât II lăudăm şi-L slăvim mai
mult, cu atât mai larg se deschid cerurile înaintea noastră.
Prorocul Moise17, şi împreună cu el toţi drepţii din toate
vremurile, a cunoscut din cercare această lucrare minunată
a Duhului lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel spune:
„Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dum
nezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu."18
Duhul lumii acesteia este duhul mândriei, care este po
trivnic lui Dumnezeu, în timp ce Duhul Domnului deschide
mintea şi inima omului spre cunoaşterea lucrurilor minu
nate pe care El ni le-a dăruit. Atunci aducem neîncetat mul
ţumită lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale, chiar şi pentru
aerul pe care-1 respirăm, cum citim într-una din rugăciu
nile slujbei Botezului: „Tu spre răsuflare ai revărsat aerul."
Acest aer susţine viaţa noastră trupească. Există însă şi un
altfel de „aer", o adiere înmiresmată - suflarea Duhului
Sfânt, pe care Dumnezeu a suflat-o în faţa lui Adam în rai
şi prin care a inspirat neîncetat Biserica Sa, adunarea celor
ce iubesc Numele Său şi smerita Lui arătare19.
„Mai mari decât acestea veţi vedea" nu se referă numai
la creşterea veşnică a sufletului în Dumnezeu, ci şi la acele
lucruri minunate pe care le descoperim în Persoana lui
Hristos, a Cărui împărăţie este fără de sfârşit. După ce l-a
recunoscut pe Natanael ca israelit, şi anume ca om duhov
nicesc al cărui ochi lăuntric veghează neîncetat („Israel"
înseamnă „mintea care-L vede pe Dumnezeu"), Domnul îi
lămureşte apoi firea acestor „lucruri mai mari": „Adevărat,
adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se
17Vezi Deut. cap. 32, Cântarea lui Moise.

181 Cor. 2,12.
19C/. IIT im .4 , 8.
şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste

Fiul Omului/'20 Cu alte cuvinte, lucrurile mai mari aparţin
lumii ce va să fie. De acum înainte Natanael II va vedea pe
Dumnezeu în Persoana lui Iisus Hristos în Care cerul şi
pământul sunt unite ca printr-o scară pe care urcă şi
coboară îngerii ce slujesc oamenilor. Natanael ştie acum că
Legea şi pildele Vechiului Testament şi-au aflat împlinirea
în Persoana Domnului Hristos212 şi că acestea nu au fost
decât o pregătire pentru a primi plinătatea descoperirii
dumnezeieşti. Unirea lui Dumnezeu cu omul în Iisus Hristos
este cu adevărat cea mai mare dintre toate minunile.
După ce ne-am îmbrăcat cu Hristos în Sfântul Botez şi
simţurile noastre duhovniceşti au prins viaţă, trebuie să le
păstrăm vii şi lucrătoare prin ascultarea faţă de poruncile
Domnului şi prin împărtăşirea cu Sfintele Lui Taine. Căci
prin aceste simţuri duhovniceşti ajungem să înţelegem cu
adevărat fiecare pas pe care îl facem în viaţa noastră şi
învăţăm să recunoaştem în fiecare împrejurare lucrarea dreptei
lui Dumnezeu, adică energia şi pronia Lui. De aceea se
cuvine să purtăm neîncetat în cugetul nostru această
minune a învierii simţurilor noastre duhovniceşti, fiindcă
ea reînnoieşte şi păstrează viu înlăuntrul nostru duhul
recunoştinţei insuflat de Sfântul Duh al lui Dumnezeu. Ea
ne ajută totodată să ne aducem mereu aminte de nesfârşita
măreţie a dragostei Sale, cu care El cel dintâi ne-a iubit pe
noi „pe când încă îi eram vrăjmaşi"22-.
Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, devenim mai puternici
şi în stare a ne împotrivi „întinăciunilor lumii"23, întărindu-ne
20 In 1,51.
21 La Fc. 28, 12 se vorbeşte despre scara dumnezeiască pe care a
văzut-o Iacov-Israel şi care îl preînchipuie pe Hristos, Cel ce este „puntea"
dintre cer şi pământ.
22 C/. Rom. 5, 8-10.
25II Pt. 2, 20.
în legea lui Hristos care biruieşte legea păcatului ce lu

crează în mădularele noastre. Marele foc curătitor şi dătător
de viaţă al lui Dumnezeu stinge în noi focul cel întunecat al
lumii acesteia, îndepărtând întinăciunile şi stricăciunile ei
şi păstrându-ne în prezenţa sfinţitoare a Domnului. Prin
Sfântul Apostol Pavel Biserica ne îndeamnă să facem tot ce
ne stă în putinţă pentru a păstra viu Duhul lui Dumnezeu
în noi, „ca să ne umplem de cunoaşterea voii Lui, întru toată
înţelepciunea şi priceperea duhovnicească; ca să umblăm
cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând
roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui
Dumnezeu"24. Acestea sunt „lucrurile mai mari" făgăduite
nouă de Domnul. Părintele Sofronie scrie:
Viaţa duhovnicească a unui creştin poartă un ca

racter deosebit de dinamic. Ea niciodată nu este statică:
este nesfârşit de felurită în manifestările ei. Pe de o
parte, aceasta îi vădeşte bogăţia, pe de alta, faptul că
noi nu am atins încă desăvârşirea: în viaţa Dumnezeirii
însăşi, Sfânta Treime, momentul dinamic şi cel static se
contopesc într-o unime de neînţeles nouă. Şi în această
„unime" se cuprinde adevărata neclătinare făgăduită
tuturor celor ce vor fi adus adevărata pocăinţă.25
Aşadar, în Dumnezeu există două „momente": un mo

ment dinamic şi unul static. Momentul dinamic este acea
viaţă de continuă creştere în Dumnezeu pe care am descris-o
mai sus. Momentul static este desăvârşita pace şi odihnă în
Dumnezeu, când omul se odihneşte în El prin har. în chip
de neînţeles pentru noi, cele două aspecte se contopesc în
Dumnezeu, iar omul se împărtăşeşte de amândouă prin
har. Aceasta este starea sfinţilor
/ în viata
/ viitoare.
Din făgăduinţele pe care ni le-a făcut Domnul înţelegem
că omul se bucură de o deosebită cinste înaintea lui Dum
nezeu. Totuşi, nu trebuie să uităm următorul lucru: dacă,
241 Cor. 1,9-10.

25Arhim andritul Sofronie, Vom vedea p e D um nezeu precum este, p. 85.
după ce am gustat din luminarea harului şi din taina veacului

ce va să fie, ne întoarcem la căile lumii şi îngăduim vieţii
noastre să decadă, atunci ne va fi cu neputinţă s-o mai reîn-
noim.26 într-adevăr, „înfricoşător lucru este a cădea în mâinile
Dumnezeului celui viu"27, fiindcă neîndurătoare va fi ju
decata pentru cei ce nu se sârguiesc a rămâne credincioşi
acelei vieţi minunate după care au însetat la început.
Cele spuse mai sus sunt menite a ne spori însuflarea şi
a ne ajuta să stăm neclintiţi înaintea lui Dumnezeu, cu frică
şi cu smerenie. Frica lui Dumnezeu nu are hotar pe pământ.
Iar când ne temem de El cum se cuvine, cu credinţă şi cu
dragoste, ne facem moştenitorii vieţii Sale, precum cântăm
în Prochimenul Mare: „Dat-ai moştenire celor ce se tem de
Numele Tău." Avem nevoie de frica lui Dumnezeu, aşa
cum avem nevoie şi de mustrarea Lui, pentru ca duhul
nostru să ardă neîncetat de dragostea Sa, iar viaţa Lui să
devină a noastră nu numai aici pe pământ, ci şi în veacul
viitor.
Dreptul din credinţă va fi viu, iar noi vom fi număraţi
împreună cu drepţii numai dacă vom reuşi să păstrăm
până la sfârşit minunea unirii noastre cu Hristos. De ase
menea, ne putem numi drepţi atunci când credinţa noastră,
care de acum „este lucrătoare prin iubire desăvârşită"28,
adânceşte zi de zi cunoaşterea şi dragostea noastră faţă de
Dumnezeu. Atunci inima Domnului se uneşte cu inima
omului pentru veşnicie şi omul cântă o cântare pururi
nouă Stăpânului şi Izbăvitorului său. Astfel „săvârşim
sfinţenie în frica lui Dumnezeu"29 şi împlinim scopul pentru
care El ne-a adus din întunericul nefiinţei la viaţă şi la
cunoaşterea Lui.
“ C/.Evr. 6, 4-6; 10, 38-39.

27Evr. 10, 31.
28C f Gal. 5, 6.
29II Cor. 7,1.
6
cûnaasieêa/
y
da/uolui iui ^bumnez&ii/
Fiecare creştin poate istorisi o poveste minunată şi unică

despre întâlnirea sa cu Mântuitorul Hristos, căci Fiul lui
Dumnezeu, Care a venit pe pământ ca să-l caute şi să-l mân
tuiască pe cel pierdut, Se descoperă pe Sine în chip diferit
fiecărei persoane în parte, ba chiar fiecărui neam, precum
aflăm din convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă.1
„Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă
fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie
din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau." Ca
să tămăduiască rănile femeii samarinence, Domnul Se sme
reşte pe Sine înaintea ei cerându-i apă. El o reaşază astfel în
cinstea din care căzuse şi o pregăteşte să primească cu
noaşterea adevărului Său. La fel face tot omul cu adevărat
duhovnicesc atunci când vrea să-l ajute şi să-l folosească pe
aproapele său: se pune pe sine mai prejos de acesta, pre
tinzând că are nevoie de ajutorul lui, şi astfel, cinstindu-1
pe celălalt ca pe binefăcătorul său, surpă peretele din mijloc
al despărţiturii2.
în acelaşi chip se purta şi Părintele Sofronie cu cei ce
veneau la dânsul: se aşeza pe sine mai prejos decât fiecare,
ca pe toţi să-i poată ajuta. Nu numai că scaunul lui era
întotdeauna mai scund decât cel al interlocutorului său, ci
1Vezi In 4.
2Ef. 2,14.
întreaga lui atitudine era atât de smerită şi de sinceră, încât

oamenii erau mişcaţi şi îşi deschideau inima spre a primi
proroceasca cunoaştere de sine. însuşi Domnul îi învaţă pe
sfinţii
/ Lui această cale.
Cu adevărat, mare a fost uimirea femeii samarinence
atunci când L-a întâlnit pe Dumnezeu întrupat: „Cum Tu,
care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie
samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu sama
rinenii." Atât de mult îi dispreţuiau şi îi urau iudeii pe sa-
marineni, încât nu voiau nici măcar să se atingă de vreun
lucru ce fusese mai înainte atins de aceştia. Pentru ei,
samarinenii erau închinători la idoli, popor necurat care
lepădase adevărata tradiţie religioasă a strămoşilor. înve
ninaţi de atitudinea ostilă a evreilor, samarinenii răspun
deau la rândul lor cu duşmănie. Ne putem, aşadar, închipui
cât de uimită trebuie să fi fost femeia atunci când acest
iudeu, pe care îl recunoştea cu uşurinţă după vorbă şi
după îmbrăcăminte, a binevoit să-i vorbească şi chiar să-i
ceară apă. De fapt, fiecare întâlnire a omului cu Dumnezeu
este o surpriză. Dar cea mai mare surpriză ne aşteaptă pe
toţi la Judecata de Apoi, atât pe cei drepţi, cât şi pe cei
păcătoşi. Drepţii se vor minuna pentru că, în smerenia lor,
nu s-au socotit niciodată vrednici de mila Domnului; pă
cătoşii, dimpotrivă, vor aştepta să fie mântuiţi şi, în
schimb, vor fi mustraţi de Dumnezeu.
Văzând nedumerirea femeii, Domnul îi răspunde cu
mare delicateţe: „Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi
Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la
El, şi ţi-ar fi dat apă vie." în Vechiul Testament, în Cartea
Prorocului Isaia, apa cea vie îl preînchipuie pe Duhul Sfânt
pe Care Mesia avea să-L aducă pe pământ odată cu veni
rea Sa în lume.3 Mântuitorul îi cere omului apa cea pă
mântească, dăruindu-i în schimb nestricăcioasa apă cerească
3Vezi Is. 12, 3; 41,18; 44,3.

a vieţii veşnice. El cere de la noi numai cele ce stau în pu

terea noastră: o inimă deschisă, puţină râvnă duhovni
cească şi un gând firav de pocăinţă. Precum se spune în
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: „Dăruieşte-le lor cele
cereşti în locul celor pământeşti; cele veşnice în locul celor
vremelnice; cele nestricăcioase în locul celor stricăcioase."
Cu câtă delicateţe Se poartă Domnul cu femeia samari-
neancă, vorbind despre Sine la persoana a treia! Hristos Se
retrage, Se ascunde, vrând să i Se descopere treptat, pe
măsura înţelegerii ei, fiindcă ea nu ştie încă Cine este El.
După cum am spus mai înainte, oamenii duhovniceşti, pentru
a-i ajuta pe semenii lor, încep prin a se pune pe sine mai
prejos de aceştia, asemeni Sfântului Ioan Botezătorul, care
a dat tot locul şi toată cinstea Mirelui Hristos. Aceştia sunt
prietenii Mirelui, pentru că îi împărtăşesc dorinţa arză
toare ca omul, de bunăvoie şi în deplină libertate, să pă
trundă tot mai adânc în taina legăturii lui personale cu
Dumnezeu.
„Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e
adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai
mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această
fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?"
Invocând numele Patriarhului Iacov, strămoşul lor comun,
femeia invocă însăşi obârşia, esenţa neamului ei. Astfel,
cugetul ei începe să se înalţe la cele dumnezeieşti, chiar
dacă nu se dezlipeşte încă de cele pământeşti. Hristos
rămâne pentru ea un simplu iudeu, dar recunoaşte acum
că El ar putea fi mai mare decât cel mai de seamă strămoş
al poporului ei, Iacov-Israel.
Cu răbdare şi delicateţe, Iisus continuă să lumineze
cugetul femeii samarinence spre înţelegerea tainei Sale:
„Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va
bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac,
căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă
curgătoare spre viaţă veşnică." Aici Domnul Se arată
îngăduitor fată de naivitatea femeii, coborându-Se la nivelul

înţelegerii ei fireşti, ca să trezească în ea setea după apa cea
vie a Duhului. Dacă vom bea cu dorire din această apă, viaţa
cea fără de sfârşit a lui Dumnezeu ne va astâmpăra setea
de veşnicie. într-adevăr, tot cel ce se învredniceşte de un ase
menea dar al harului va tinde neîncetat către cele de sus,
căci de acum este înzestrat cu aripile Duhului, în stare să-l
înalţe deasupra acestei lumi şi să-l poarte în lumea de dincolo.4
Hristos caută să trezească în sufletul femeii o astfel de
credinţă care să-i dea puterea să primească adevărul veşnic
pe care El atât de mult doreşte să i-1 descopere. Femeia îşi
dă seama de adevărul cuvintelor lui Hristos, le simte pu
terea duhovnicească, dar nu poate încă înţelege darul cel
sfânt pe care i-1 împărtăşeşte cuvântul dătător de viaţă şi
prezenţa vie a Domnului Iisus. Când citim Sfânta Evan
ghelie simţim de multe ori energia dumnezeiască a cuvân
tului lui Dumnezeu şi intuim profunzimea necuprinsă a
adevărului pe care îl ascunde, dar pentru că suntem încă
pământeşti nu putem pătrunde în tainele înţelesului său
adânc. înţelegerea noastră nu depăşeşte nivelul intelectual,
sufletesc sau psihologic, în timp ce adevărul cuvântului dum
nezeiesc cuprinde negrăita taină a vieţii veşnice în Hristos.
Socotind că Domnul îi poate da să bea, ca dintr-un
izvor fermecat, apa ce nu se sfârşeşte niciodată, astfel încât
să nu mai fie nevoită să vină şi să scoată din fântână,
femeia îi spune: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai
însetez, nici să mai vin aici să scot." Dar Domnul, Căruia
toate îi sunt cunoscute, caută mai întâi s-o vădească de
păcat. Ea trebuie să se îndrepte, să-şi schimbe viaţa, ca să
poată primi darul cel nestricăcios al Duhului. Aici a vădi pe
cineva de păcat5 nu înseamnă a-1 învinui ori mustra într-un
4Vezi Cântarea treptelor (glas 6) de la Utrenie.

5Vezi, de asemenea, textul de la In 16, 8: „Şi El [Duhul Sfânt] venind,
va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată."
100 I Arhimandrit Zaharia Zaharou
chip care să-l ducă la deznădejde. Este vorba mai degrabă

despre un cuvânt prorocesc născut dintr-un mare dis
cernământ, care îl va lumina şi-l va insufla pe ascultător să
îmbrăţişeze de bunăvoie acest cuvânt şi să purceadă cu râvnă
la împlinirea lui. Adevăraţii proroci dau dovadă de un
mare discernământ, împărtăşind semenilor lor cu mare
grijă cuvântul lui Dumnezeu şi purtându-se fată de ei cu
deosebit respect. Scopul lor este să trezească în aceştia un
simţământ smerit de recunoştinţă (φιλότιμο)6, care îi va
ajuta să-şi cunoască propria păcătoşenie. Atunci, în chip
firesc, ei vor începe să se urască pe sine, căutând să se lepede
de acest sine păcătos, din dorinţa de a cinsti cum se cuvine
cuvântul ce le-a fost încredinţat prin har.
Să luăm aminte la chipul în care Domnul îşi împlineşte
scopul mântuitor cu femeia samarineancă. Deşi dorinţa
Lui fierbinte este să o mântuiască, totuşi, pe parcursul în
tregului dialog cu ea, El niciodată nu o sileşte, nici nu în
cearcă să-i impună voia Lui cea sfântă. Se poartă cu ea cu
multă blândeţe, lăsându-i mereu libertatea de a primi sau
nu darul Său. O cinsteşte chiar şi atunci când o mustră pentru
viaţa ei cea păcătoasă. Ca s-o ridice din starea vrednică de
plâns în care căzuse la înălţimea duhovnicească a unui viitor
apostol şi mucenic, trebuie mai întâi să îndepărteze tumora
malignă ce crescuse în sufletul ei, şi face aceasta cu deosebită
delicateţe. El îi zice femeii: „Mergi şi cheamă pe bărbatul
tău şi vino aici/' Cu alte cuvinte: „Dacă doreşti cu adevărat
darul apei celei vii, trebuie mai întâi să dovedeşti că vrei să
te faci sănătoasă/7 Femeia răspunde cu simplitate: „N-am
bărbat." Ruşinea o împiedică să spună mai mult. însă
Domnul, Care cunoaşte ascunzişurile inimii omului, nu-i
cere să-I mărturisească tot adevărul. în marea Lui bunătate
El o cruţă, primind chiar şi acest adevăr voalat al cuvintelor
ei. Hristos completează răspunsul femeii fără să o rănească,
clădind pe fărâma de adevăr pe care aceasta I-o oferă:
6Vezi nota 8 din cap. 5.

Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi |101
„Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel

pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai
spus." Cât de blânde sunt cuvintele pe care Domnul le
adresează făpturii omeneşti afundate în păcat! El câştigă
astfel încrederea femeii, care, nemaiputându-se împotrivi,
se predă pe sine cu totul Iui Hristos.
Atunci când vorbim cu cineva despre adevăr, se cuvine
mai întâi să recunoaştem şi să cinstim fărâma de adevăr pe
care acesta o poartă înlăuntrul său. Sfântul Siluan ne
sfătuieşte să facem astfel în relaţia cu creştinii neortodocşi.
Dacă îi osândim pentru că mărturisesc o credinţă greşită,
nu vor binevoi niciodată să ne asculte, dar dacă recu
noaştem că fac bine crezând în Dumnezeu şi cinstindu-i pe
sfinţi, deşi ştim că au o credinţă încă nedesăvârşită, atunci
vor fi mai deschişi să ne asculte, fiindcă în acest chip noi
urmăm pilda Domnului şi ne întemeiem pe cuvântul Lui.7
Domnul nu este ca noi: El nu ne mustră cu asprime, ci ne
aşteaptă răbdător. Ni Se descoperă cu mare delicateţe şi ne
întreabă dacă îl iubim. O astfel de purtare blândă şi plină
de respect este mântuitoare, în timp ce o mustrare făcută
fără discernământ îl poate răni şi duce pe om la deznă
dejde. Sfântul Siluan spune:
Domnul ne iubeşte, şi blând, fără a imputa, ne pri

meşte, precum nu a imputat tatăl fiului risipitor cel din
Evanghelie, ci a poruncit să i se dea un nou vestmânt,
şi pe mână inel de preţ, şi încălţăminte în picioare, şi
a poruncit să se junghie viţelul cel îngrăşat, şi întru
nimic l-a dojenit. O cât de blânzi şi de răbdători, tre
buie să fim şi noi pentru a ne îndrepta fratele, spre a
fi praznic sufletului la întoarcerea sa. Duhul Sfânt
învaţă sufletul în chip negrăit a iubi pe oameni.8
în alt loc, Sfântul scrie:

8Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 389-390.
Unde vei afla un astfel de tată care să moară pe

cruce pentru nelegiuirile fiilor? De obicei îi este dure
ros tatălui şi îi este milă de fiul care din pricina nele
giuirilor sale trebuie să sufere pedeapsă, însă deşi îi
este milă de fiu, totuşi va zice: „Nu ai făcut bine, şi
pentru faptele tale rele pe drept te pedepseşti." Dom
nul însă nu ne va zice aceasta niciodată. El ne va zice şi
nouă ca Apostolului Petru: „Mă iubeşti tu pe M ine?"
Aşa şi în Rai, El va zice întreg norodului: „Mă iubiţi
voi pe M ine?", şi vor răspunde toţi: „Aşa, Doamne,
noi Te iubim pe Tine. Tu ne-ai mântuit cu patimile Tale
pe cruce, iar acum ne-ai dăruit Cereasca îm părăţie."9
Dumnezeul nostru este bun şi iubitor de oameni. El

primeşte cu bucurie sămânţa noastră de adevăr şi o udă
răbdător, ridicându-ne astfel din căderea noastră. Cu multă
blândeţe Domnul a cultivat grăuntele de adevăr al femeii
samarinence până ce acesta s-a copt şi a rodit întru cunoaş
terea adevărului Său.
Această cunoaştere este un minunat dar de la Dumne
zeu. Purtarea Domnului fată / de femeia samarineancă este
prorocească, pentru că în El se cuprinde întregul adevăr
dumnezeiesc. Iar femeia, la rândul ei, răspunde în chip pro
rocesc, mărturisind adevărul Lui şi adevărul despre sine însăşi,
în ciuda stării căzute în care se află. Ea ascultă cu luare-
aminte cuvântul lui Hristos şi primeşte să fie îndreptată de
El10, cu toate că este iudeu. Purtarea blândă şi îngăduitoare
a Domnului a adus o mare schimbare în inima ei, fără a-i
ştirbi însă libertatea şi demnitatea.
9Ibidem, pp. 405-406.

10 în Vechiul Testament, prorocia era menită să pregătească po
porul pentru a-L primi pe Cel ce avea să vină. în Noul Legământ, pro
rocia este afirmarea Adevărului veşnic despre Acela Care a venit şi va
veni din nou, despre Hristos. Călătorind spre cele de jos, pogorându-se
pe sine şi păşind pe calea Domnului, omul devine adevărat şi atrage
asupra sa Duhul Adevărului. Astfel, el primeşte darul de a descoperi
oamenilor voia lui Dumnezeu, căci devenind adevărat, a devenit totodată
şi proroc.
A tlu -ţi aminte de dragostea cea dintâi |103
„Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti proroc." Ea nu

spune: „Da, e drept ceea ce spui", ci: „Văd că eşti proroc."
Cu alte cuvinte: „Tu ştii adevărul despre toate. Deşi mă vezi
aşa cum sunt, singurul Tău scop este să mă mântuieşti."
Atunci când harul lui Dumnezeu ne atinge inima, doje-
nindu-ne pentru felul în care trăim, şi ne luminează ca să
ne vedem neajunsurile şi păcatele, ne dă totodată şi puterea
să ne îndreptăm viaţa şi ne insuflă să purcedem la luptă
împotriva răului din noi. în dorinţa Lui de a ne mântui,
Dumnezeu ne găseşte oriunde ne-am afla. Dar dacă dorim
cu adevărat să rămânem alături de Domnul, după ce ne-am
întors la El şi L-am întâlnit, atunci datori suntem să ne în
grijim de felul în care vieţuim. Iar răstimpul cel mai potrivit
pentru a pune ordine în viaţa noastră este atunci când harul
cei dintâi petrece încă cu noi, căci el lucrează înlăuntrul
nostru şi ne ajută să dobândim obiceiuri bune. De ne vom
arăta însă nepăsători în această perioadă plină de bucurie
duhovnicească, nu vom fi în stare să rămânem în prezenţa
Domnului atunci când harul se va depărta de la noi.
După ce L-a mărturisit pe Domnul Hristos ca Proroc,
femeia samarineancă se confruntă acum cu următoarea în
trebare: cum să-şi îndrepte viaţa, cum să stea cu vrednicie
înaintea lui Dumnezeu şi să umble fără prihană în calea
Lui? Iar această întrebare este în ultimă instanţă legată de
problema veşniciei şi, implicit, de cea a închinării la Dum
nezeul cel adevărat. Ea nu vrea să piardă darul lui Dum
nezeu, de aceea problema adevăratei credinţe a devenit
acum esenţială pentru ea: „Părinţii noştri s-au închinat pe
acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde
trebuie să ne închinăm." Aici femeia atinge de fapt o ches
tiune de dogmă: „Care este religia cea adevărată?" Cât de
important este să îmbrăţişăm dreapta credinţă! Acest lucru
ar putea părea lipsit de însemnătate dacă trăim departe de
Dumnezeu, la un nivel pur intelectual. Dar din clipa în
care am luat hotărârea să ne apropiem de Domnul şi să ne
unim cu El, devine esenţial pentru noi să înţelegem corect

Cine este Dumnezeu, căci, în mare parte, această înţelegere
este cea care ne călăuzeşte la dobândirea plinătăţii vieţii
Lui.
Atunci Domnul o ridică pe femeie la o înţelegere şi mai
înaltă, arătându-i că închinarea cea adevărată nu mai depinde
acum de un templu anume, dintr-un loc anume: „Femeie,
crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în
Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui/' Hristos nu vorbeşte
aici despre un Dumnezeu necunoscut, ci despre Tatăl Său
cel Ceresc, ai Cărui fii suntem cu toţii. „Voi vă închinaţi
căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că
mântuirea din iudei este." Observăm că Domnul nu vor
beşte niciodată la nivel psihologic sau pur logic, nici nu fo
loseşte limbajul discursiv sau dialectic, aşa cum fac oamenii.
Fiind Dumnezeu, El rosteşte numai adevăruri veşnice. La
fel şi sfinţii, atunci când vorbesc despre Dumnezeu, nu
încearcă să convingă sau să dovedească adevărul spuselor
lor; adânca lor cunoaştere de Dumnezeu este cea care poartă
mărturie adevărului dumnezeiesc. Oamenii nu se pot îm
potrivi cuvântului sfinţilor, fiindcă el le împărtăşeşte harul
lui Dumnezeu care le înştiinţează inima, încredinţându-i
de adevărul cel veşnic şi nemailăsând astfel loc pentru dez
bateri sau controverse. Hristos nu caută să dovedească
faptul că dreptatea este de partea iudeilor, nici că samari-
nenii greşesc. El arată numai că evreii au rămas credincioşi
legământului lui Dumnezeu cu Israel, deşi credinţa lor este
A /
încă nedesăvârşită. Insă chiar în acel moment Domnul des

coperă adevărul absolut despre Cine este Dumnezeu şi
cum trebuie să I ne închinăm, pentru că El însuşi este Adevărul
Absolut. Zeii păgânilor sunt fără îndoială mincinoşi, sama-
rinenii au căzut în erezie, iar evreii aşteaptă încă plinirea
descoperirii dumnezeieşti.
Iisus Hristos este plinirea descoperirii prin care ni se
deschide calea către adevărata închinare. „Dar vine ceasul
şi acum este..." Acest ceas începe odată cu venirea Domnului

pe pământ, căci împărăţia lui Dumnezeu este aproape -
este cu noi şi înlăuntrul nostru. Şi de acum înainte „adevăraţii
închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr". Altfel
spus, cunoaşterea şi înţelegerea omului despre Dumnezeu
se desăvârşesc acum prin faptul că adevărata închinare a
Dumnezeului celui adevărat se descoperă în şi prin Hristos.
Credincioşii nu se vor mai închina unui Dumnezeu aproape
necunoscut, ci lui Dumnezeu-Ta tăi, iar această închinare
nu poate fi decât „în duh şi în adevăr". Ei I se vor închina
în harul Duhului Sfânt şi în Hristos, Fiul şi Cuvântul lui
Dumnezeu, pentru că El este Adevărul.11 Ne vom închina
lui Dumnezeu în adevărul cuvântului Său, descoperit omului
pe pământ în Persoana lui Iisus Hristos.
Mai mult, „Tatăl astfel de închinători îşi doreşte". Tatăl
îi caută pe aceia care au înţeles că pe Dumnezeu nu II
putem cunoaşte în chip raţional, cum credeau grecii, nici
nu îl putem limita la un neam sau la o ţară anume, aşa cum
făceau evreii. Unul Dumnezeu adevărat nu se lasă cuprins
de către mintea omenească, nici nu poate fi mărginit în
vreun fel. Unul Dumnezeu adevărat este Duh, iar închină
torii cei adevăraţi I se închină în Duhul Său, în inimă, în
chip desăvârşit, în tot ceasul şi în tot locul stăpânirii Sale.
Adevărata închinare nu are nici un amestec cu naţionalis
mul şi nici cu orice altceva din lumea aceasta.
„Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I
se închine în duh şi în adevăr." Dumnezeu este Tată şi Duh,
iar închinătorii Lui I se vor închina „în adevărul" pocăinţei.
Acest adevăr este insuflat de Duhul Adevărului Care de la
Tatăl purcede şi îi este dăruit omului atunci când se po-
căieşte din toată inima şi din tot sufletul, când însetează şi
tânjeşte după Dumnezeu cu toată fiinţa sa. Iar calea abso
lută, calea desăvârşită a adevăratei Lui închinări, începe
11 In 14, 6.
prin a-L cunoaşte aşa cum un fiu îşi cunoaşte tatăl. Aceasta
este religia cea adevărată, religia inimii, pe care ne-a desco
perit-o în vremurile din urmă Iisus Hristos, Fiul lui Dum
nezeu. Prin credinţa în El II cunoaştem pe Dumnezeu ca
Părinte şi devenim fiii Lui adevăraţi, fii ai zilei, fii ai Luminii
adevărului Său.
„Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va
veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel
ce vorbesc cu tine." Văzând la început în Domnul Iisus un
iudeu obişnuit, apoi un om mai mare decât însuşi Patriar
hul Iacov şi în cele din urmă un Proroc, femeia samari-
neancă este acum gata să mărturisească că El este Hristosul,
Mesia. Domnul a călăuzit-o la o asemenea plinătate a cu
noaşterii, încât ea aleargă în cetate să-L propovăduiască pe
Hristos celor din neamul ei, care vor mărturisi mai apoi:
„Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am
auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântu
itorul lumii."
Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă ne dez
văluie un mare adevăr: din clipa în care omul primeşte cu
vântul lui Hristos, cugetul său se înalţă treptat la adevărata
cunoaştere a lui Dumnezeu. Mai întâi el descoperă puterea
dumnezeiască a acestui cuvânt şi se întăreşte în credinţă,
apoi acceptă adevărul lui Hristos-Dumnezeu, călăuzit fiind
de credinţa cea dreaptă. Ochiul lăuntric i se curăţeşte şi începe
să vadă limpede în a Cui prezenţă se află; sufletul i se umple
întreg de lumină, iar inima îi este inundată de Lumina dum
nezeiască a Soarelui Dreptăţii. Luceafărul de dimineaţă a
răsărit în inima lui, şi astfel el se face fiu al zilei şi se uneşte
cu Dumnezeu, aducându-I închinare în duh şi în adevăr.
Se închină cu toată inima acestui Dumnezeu Care l-a cinstit
cu harul Său, ştiind că El este singurul Dumnezeu adevărat
şi Mântuitor al lumii.
7
c@ jn u t încheie/ un legământ/ cu> ôunnezeu/
După cum am văzut din pilda lui Zaheu, a lui Natanael

şi a femeii samarinence, pe Dumnezeu II putem întâlni în
orice loc şi în orice clipă din viaţa noastră. II putem prea
mări în bucurii şi în necazuri, în viaţă şi în moarte, chiar şi
atunci când ne aflăm în adâncul iadului.
Astfel de pilde dătătoare de râvnă şi de curaj întâlnim
şi în vieţile sfinţilor. Părintele Sofronie spunea adeseori:
„De n-aş fi cunoscut vieţile sfinţilor, de multe ori aş fi căzut
în deznădejde, însă datorită lor am putut răbda şi eu mai
mult." Ne este, aşadar, de mare folos să citim Vieţile Sfin
ţilor, pentru că ele înfăţişează diferitele experienţe şi stadii
ale vieţii duhovniceşti, iar când vom ajunge să le cunoaş
tem noi înşine din cercare, cele citite ne vor fi sprijin şi în
credinţare pe calea mântuirii. La vreme de ispită, chiar şi
cunoaşterea indirectă a vieţii duhovniceşti poate fi izvor de
mare mângâiere, dându-ne curajul să-I spunem lui Dum
nezeu: „Doamne, dă-mi să cunosc şi eu acest lucru din cer
care." Aceasta şi aşteaptă Dumnezeu de la noi. In marea
Lui bunătate şi mărinimie, Domnul nu ne sileşte niciodată,
căci nu vrea să ne constrângă libertatea cu care El însuşi
ne-a înzestrat. Hristos ne dăruieşte cuvintele şi poruncile
Lui mântuitoare, dar ne lasă pe noi să le împlinim, să facem
un experiment pentru a verifica adevărul Său şi a-1 stator
nici apoi drept singura lege a fiinţei noastre.
Un mod de a efectua acest experiment este să cugetăm
la lucrarea lui Dumnezeu cu omul, din care cunoaştem
marea cinste de care ne-am învrednicit înaintea Ziditorului

nostru. începem să înţelegem faptul că omul s-a aflat în
cugetul lui Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii1 şi
că Domnul i-a purtat de grijă în chip minunat atât în rai,
cât şi de-a lungul cumplitei tragedii a căderii sale. El ni L-a
dăruit pe Fiul Său cel Unul-Născut, Care a venit pe pământ
ca să răscumpere cu preţul scumpului Său Sânge pe omul
vândut rob păcatului. Vedem din negrăita iconomie a lui
Dumnezeu faţă de noi cât de măreaţă şi de minunată este
chemarea omului. Cu adevărat, mare este omul atunci când
înlăuntrul lui sălăşluieşte harul lui Dumnezeu! Insă fără
acest har el este doar praf şi ţărână păcătoasă. Potrivit Pă
rintelui Sofronie, conştientizarea faptului că omul s-a aflat
în sfatul cel mai înainte de veci al lui Dumnezeu şi înţe
legerea purtării Sale de grijă ne însuflă o adâncă recunoş
tinţă şi smerenie, iar această stare a inimii atrage harul lui
Dumnezeu2.
La începutul anilor şaptezeci am vizitat o mănăstire din
Sfântul Munte, unde călugării se îndeletniceau cu lucrarea
Rugăciunii lui Iisus. Obştea era nou înfiinţată şi toţi erau
plini de râvnă şi de rugăciune arzătoare. Pravila lor cuprindea
printre altele şi următorul „exerciţiu" duhovnicesc pe care
îl primiseră de la stareţul lor: înainte de a-şi începe rugă
ciunea, se aşezau în linişte pe un scăunel şi cugetau la zi
direa omului şi la pronia lui Dumnezeu faţă de el. în felul
acesta stareţul voia să le insufle un simţământ de adâncă
uimire, dar totodată şi de umilinţă: uimire înaintea ne
grăitei purtări de grijă a lui Dumnezeu pentru om, şi umi
linţă din pricina lipsei noastre de recunoştinţă faţă de toate
binefacerile Sale. Abia apoi îşi începeau canonul zilnic de
rugăciune. Părintele Sofronie ne sfătuia, de asemenea, să
1Cf. Ef. 1,3-5.

2 Vezi Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este,
p. 107.
păstrăm mereu vie conştiinţa „protologiei"3 noastre, fiindcă

ea este un izvor nesecat de smerenie şi de mulţumită înaintea
lui Dumnezeu.
Aceste două virtuţi - smerenia şi recunoştinţa - sunt de
mare preţ, căci prin ele inima omului se deschide larg spre
Dumnezeu. Cugetând, de pildă, la primul capitol din Facerea,
sau în general la lucrările lui Dumnezeu din istoria neamului
omenesc, Ii facem loc Domnului în inima noastră. De
asemenea, pomenirea celei de-a Doua Veniri a lui Hristos
ne aduce mult folos, însă în chip diferit: ea dă naştere fricii
lui Dumnezeu, care ne ajută să păstrăm harul Lui şi ne
insuflă spre pocăinţă neîncetată. Această perspectivă esha-
tologică are mare însemnătate. Venirea Domnului se apropie,
de aceea trebuie să ne păstrăm mereu vie însuflarea.
Cartea Apocalipsei ne spune că Dumnezeu bate neîn
cetat la uşa inimii omului, aşteptând ca acesta să-I deschidă
de bunăvoie.4 Atunci El intră încărcat de darurile harului
Său şi de bogăţiile Lui fără de seamăn, prăznuind împre
ună cu omul şi încheind un legământ cu el. Dumnezeu din
veac Şi-a îndreptat privirea asupra omului. In Vechiul Tes
tament Dreptul Iov îl întreabă pe Dumnezeu: „Ce este
omul, că l-ai mărit pe el şi că iei aminte la el?" Şi, precum
ne dă mărturie Scriptura, Domnul nu întârzie să răspundă:
omul este „ţinta" lui Dumnezeu. Septuaginta exprimă foarte
frumos acest lucru folosind cuvintele κατεντευκτής Κυρίου5,
care-1 definesc pe omul ce stă înaintea lui Dumnezeu şi
vorbeşte cu El faţă către Faţă, de la egal la egal; el poate
chiar să-L „acuze" pe Dumnezeu sau să se „certe"6 cu El, însă
3Aşa cum eshatologia se referă la sfârşitul lumii, protologia se referă la

tot ce ţine de începuturile zidirii.
4Cf. Apoc. 3, 20.
5Cf. Iov 7,17-21.
6 Cf. Iov 7, 20. în traducerea înaltpreasfinţitului Bartolomeu Anania,
Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2009, citim: „De ce rn-ai pus pe mine să-Ţi
stau eu împotrivă...?".
nu dintr-o pornire egoistă, ci ca să înţeleagă adâncul judecăţilor

şi al înţelepciunii dumnezeieşti, ori, asemenea lui Moise şi altor
sfinţi, ca să mijlocească pentru mântuirea tuturor oamenilor.
Aşadar, Dumnezeu îl caută şi-l cercetează neîncetat pe
om. Din veşnicie, Domnul aşteaptă răbdător la uşa inimii
omului şi atunci când găseşte o mică deschizătură, anume
puţină smerenie şi recunoştinţă, intră şi prăznuieşte împre
ună cu el. Cartea Apocalipsei numeşte această primă cerce
tare a harului „dragostea cea dintâi". Acesta este începutul
călătoriei noastre împreună cu Dumnezeu, şi trebuie să ne
îngrijim a umbla cu vrednicie pe această cale. Domnul îl
ceartă pe episcopul Bisericii din Efes: „Dar am împotriva ta
faptul că ai părăsit dragostea ta cea dintâi. Drept aceea, adu-ţi
aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi fă faptele de mai
înainte; iar de nu, vin la tine curând şi voi mişca sfeşnicul
tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi."7 Intr-adevăr, primii
creştini cunoscuseră această mare dragoste, întâia cercetare
a harului, în toată plinătatea ei, dar se pare că din pricina
prigoanelor sau a altor greutăţi râvna lor începuse să slă
bească. La fel şi noi, dacă vrem să ne reînnoim legătura cu
Dumnezeu, suntem datori a ne aduce mereu aminte de
clipa în care Domnul ne-a cercetat pentru prima oară cu
harul Său. Părintelui Sofronie îi plăcea foarte mult acest
verset, pe care îl repeta adeseori: „Adu-ţi aminte de dra
gostea cea dintâi."
Istoria întregii lumi este recapitulată în istoria lui Israel,
iar lucrarea lui Dumnezeu cu poporul evreu şi cu toţi
sfinţii Săi se repetă de fapt în viaţa fiecărui om, în relaţia lui
cu Dumnezeu. Cercetarea harului, „dragostea cea dintâi",
este începutul legământului nostru cu Dumnezeu. în chip
asemănător, Domnul a încheiat un legământ cu evreii în
pustie, atunci când au trecut cu mare avânt şi înflăcărare
prin Marea Roşie. Aici, de fapt, Dumnezeu nu a făcut decât
7Apoc. 2,4-5 (sublinierea noastră).

să reînnoiască legământul pe care-1 aşezase deja cu po

porul Său prin patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov.
Legământul fiecărui creştin cu Dumnezeu este pecetluit
la botez şi reînnoit în cazul călugărului atunci când primeşte
tunderea în monahism. Hirotonia întru preot reprezintă şi
ea un legământ cu Dumnezeu. La slujba hirotoniei, săvâr
şită în timpul Sfintei Liturghii, episcopul pune în mâna
celui nou-hirotonit Trupul lui Hristos, zicând: „Păstrează
acest odor sfânt ţie încredinţat, acest legământ, până la
venirea Domnului." Apoi noul preot merge în spatele Sfintei
Mese şi rămâne acolo până la vremea Sfintei împărtăşanii.
Aşadar, Sfântul Agneţ nu se mai află acum pe sfântul disc,
ci în mâinile celui nou-hirotonit. înainte de Sfânta împărtă
şanie acesta se apropie de episcop care, luând din mâna lui
Agneţul şi, ridicându-1, rosteşte: „Sfintele, sfinţilor."
Puternic este legământul preotului cu Dumnezeu la
hirotonie, dar tot atât de puternic este şi cel al monahului
în slujba tunderii în schimă, prin care sunt reînnoite de fapt
făgăduinţele făcute la botez. La temeiul fiecărui legământ
al creştinului cu Dumnezeu stă hotărârea de a trăi numai
pentru El, iar nu pentru sine însuşi, de a fi „mort păcatului,
dar viu pentru Dumnezeu"8, de a se face nebun faţă de
înţelepciunea lumii acesteia, ca să devină înţelept întru
Domnul prin pocăinţă, aşa cum învaţă Sfântul Apostol Pavel.9
Domnul îl cercetează pe om într-un mod personal, de
aceea fiecare dintre noi îşi are propria-i cale către Dumnezeu.
Am auzit istorisiri uimitoare despre cum şi-au trăit unii
oameni „dragostea cea dintâi". Adeseori cea mai mică des
chidere a inimii este de ajuns pentru ca Dumnezeu să intre
înlăuntrul omului şi să i Se descopere. Părintele Sofronie
povestea despre un ţăran rus care, în timp ce bea vodkă într-o
cârciumă, a primit un gând bun şi împreună cu el cercetarea
8Cf. Rom. 6,11.

9Vezi I Cor. 1, 20-21.
harului dumnezeiesc. Acest har l-a scos pe ţăran din câr

ciumă şi l-a dus mai apoi în Sfântul Munte, unde a devenit
monah în Mănăstirea „Sfântul Pantelimon". Cu adevărat,
uimitoare sunt căile lui Dumnezeu cu omul şi chipul în
care îl atrage la Sine! Bunăoară, cineva care fură de zece ori
într-o zi se poate hotărî odată să fure numai de nouă ori, şi
aceasta este de ajuns pentru ca Dumnezeu să Se strecoare
în inima lui şi să-l întoarcă de la calea păcatului. Dragostea
lui Dumnezeu este adevărată nebunie, dar nebunia Lui este
nemăsurat mai înţeleaptă decât înţelepciunea omenească.10
Uneori este de ajuns să cugetăm la negrăita înţelepciune
cu care Dumnezeu lucrează în viaţa fiecăruia dintre noi,
pentru ca inima să ni se îmblânzească. Alteori numai su
ferinţa ne poate înmuia inima. Chiar dacă ne simţim cu
totul zdrobiţi, nimiciţi, încât ajungem să deznădăjduim de
însăşi viaţa noastră, dacă în acele clipe, cu ajutor de Sus, ne
adunăm toate puterile şi ne întoarcem către Dumnezeu,
atunci El, cu siguranţă, se va pleca spre noi şi ne va cerceta
cu harul Său. In ziua de astăzi nimănui nu-i este străină
suferinţa, cu toţii o trăim într-un chip sau altul. Durerea şi
suferinţa au devenit limbajul comun al omenirii. Poate că
Dumnezeu Se foloseşte de acestea ca să pătrundă cu harul
Lui în lumea noastră împietrită şi lipsită de dragoste,
lucrând astfel renaşterea noastră duhovnicească. El a schimbat
vieţile a nenumăraţi oameni şi poate cu uşurinţă schimba
multe altele, întinzându-Şi harul asupra întregii lumi.11
De asemenea, inima ne poate fi mişcată spre umilinţă
la gândul că viaţa noastră de până acum nu a fost decât un
şir nesfârşit de greşeli, de trădări şi de nereuşite. Vedem că
nu există nimic vrednic de Dumnezeu în viaţa noastră şi
nu aflăm în noi înşine vreun lucru care să ne dea puterea a
10C /1 Cor. 1,25.

11 Vezi Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea, experienţa vieţii veşnice,
trad. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 141.
Adu-ţi aminte (ie dragostea cea dintâi |113
ne ridica privirea la Faţa Lui. Nici El nu poate căuta spre

noi şi nici noi nu putem să stăm înaintea Lui. Dacă ne
întoarcem către Dumnezeu cu o asemenea conştiinţă, El,
negreşit, va afla o cale să pătrundă în inima noastră cu
harul Lui. In acest chip putem pune un nou început în
fiecare clipă a vieţii noastre, căci ştim că Dumnezeul nostru
nu va întârzia să ne răspundă. Dar pentru ca Domnul să ne
cerceteze cu harul Său are nevoie mai întâi de împreună-
lucrarea noastră, de contribuţia omului, oricât de mică şi
de neînsemnată ar fi ea. Dumnezeu ne-a creat din nimic,
dar nu ne va zidi din nou dacă nu încuviinţăm / să lucrăm
împreună cu El, căci numai după ce vom adăuga partea
noastră, infinit de mică, la partea lui Dumnezeu, infinit de
mare, se va săvârşi minunea unirii inimii noastre cu harul
Lui. Totuşi, nu suntem singuri în ostenelile noastre. Mica
noastră contribuţie poate fi rodul propriei noastre trude şi
nevoinţe, însă de cele mai multe ori suntem sprijiniţi de
jertfa de rugăciune a celorlalţi, fie ei prietenii ori părinţii
noştri, sau sfinţii lui Dumnezeu. Rugăciunile lor compen
sează slăbiciunile noastre. De aceea trebuie să avem grijă
să nu ne împotrivim sfinţilor lui Dumnezeu, ci mai de
grabă se cuvine să ne apropiem de ei cu credinţă şi sufle
tele ne vor fi înălţate. Datorită rugăciunilor pline de iubire
ale sfinţilor simţim îndată lucrarea harului, inima ni se
deschide şi Dumnezeu poate să lucreze înlăuntrul nostru.
„Dragostea cea dintâi" - arvuna bunătăţii şi milostivirii
dumnezeieşti, talantul despre care se vorbeşte în Evanghelie -
are mare însemnătate. Ea reprezintă pecetea ce întăreşte
adevărul Noului Legământ al lui Hristos, temelia de ne
zdruncinat a credinţei noastre pe care ne zidim viaţa du
hovnicească. Evanghelia Sfântului Luca, în realitate o epis
tolă adresată nobilului roman Teofil, se deschide cu un
minunat pasaj: „Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască
o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, aşa
cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost
slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, prea puternice

Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la
început, să ţi le scriu pe rând, ca să te încredinţezi despre
temeinicia învăţăturii pe care ai primit-o."12 Harul cel
dintâi ne este dăruit ca să putem începe o viaţă nouă în
ascultare de poruncile lui Dumnezeu. împlinind cuvântul
lui Hristos în propria noastră viaţă, devenim podoabe ale
Evangheliei, mărturisitori ai vieţii celei negrăite pe care
Domnul a adus-o pe pământ. Mare cinste este pentru noi
să împodobim prin faptele noastre învăţătura Mântuitorului
nostru Dumnezeu!13 Pecetea harului celui dintâi lucrează
în chip minunat asupra inimii omului. înainte de cerce
tarea harului, omul îşi simte numai inima trupească, o
„pompă" în pieptul său care face ca sângele să circule în tot
organismul. însă această „pompă" se poate preschimba pe
neşteptate într-un centru luminos, un organ al luminii dum
nezeieşti. Prin har omul dobândeşte noi simţiri ale inimii şi
trăieşte schimbări duhovniceşti lăuntrice care-1 îmbogăţesc
cu înţelepciune şi cunoştinţă. Sfântul Teodor Studitul
spune că atunci când harul lui Dumnezeu îl cercetează pe
om îl învaţă chipul vieţii celei după Dumnezeu (τον τύπον
τής θεοειδούς ζωής). Toate virtuţile, împreună cu acest
chip de vieţuire plăcut lui Dumnezeu, sunt ascunse asemeni
unor seminţe în darurile primei comori a bunătăţii dum
nezeieşti. Atunci când se arată harul cel dintâi, Dumnezeu
nemăsurat Se dăruieşte pe Sine omului, pentru ca acesta la
rândul lui să-L iubească cu toată inima pe Ziditorul său.
„Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui,
fiindcă îl vom vedea cum este", spune Sfântul Ioan Cuvân
tătorul de Dumnezeu14. Odată cu cercetarea primului har
ni se dă a-L vedea pe Dumnezeu, căci chipul Lui a fost
12Lc. 1,1-4.
13C/.Tit2,lO.
141 In 3, 2.
A d ii-fi aminte de dragostea cea dintâi |115
zugrăvit în inima noastră ca o pregustare a asemănării cu

El. în mod paradoxal, această asemănare se conturează tot
mai desluşit şi se desăvârşeşte în vremea încercărilor, când
harul se retrage. Atunci când Domnul ne cercetează, îl
vedem numai în parte, iar El ne umple sufletul de nădejde,
sădind totodată în inima noastră dorinţa de a ne curăti de
toată întinăciunea: „Oricine şi-a pus în El nădejdea, acesta
se curăteşte pe sine, aşa cum Acela curat este."15 Pentru
noi, nu există comoară mai mare în această viată decât a
nutri în inimă nădejdea născută din cunoaşterea lui Dum
nezeu, pentru că aceasta este cea mai înaltă şi mai sfântă
nădejde. Vechiul Testament ne învaţă că un om lipsit de
inimă nu poate dobândi înţelepciune.16 Aceasta înseamnă
că inima care nu L-a cunoscut pe Hristos nu poate nă
dăjdui cu acea nădejde dătătoare de înţelepciune. Atunci
când ne cercetează pentru prima oară, Dumnezeu ne îm
părtăşeşte cunoaşterea despre Sine, din care se naşte nă
dejdea şi aşteptarea celei de-a Doua Veniri a Domnului.
Numai aceasta îl poate înzestra pe om cu adevărata înţe
lepciune, astfel încât să socotească mai de preţ lucrurile
care-1 vor însoţi în viaţa veşnică, decât cele ce vor pieri cu
el în mormânt. Tot cel ce nutreşte această slăvită nădejde
de a-L vedea pe Dumnezeu faţă către Faţă, precum este £/,
se va curăţi pe sine. Aceeaşi fericită aşteptare hrănea şi inima
curată a Bătrânului Simeon şi a Prorociţei Ana, învred-
nicindu-i să recunoască în Pruncul Iisus pe Domnul şi
Dumnezeul lor. Cu adevărat, fericiţi sunt cei curaţi cu inima,
căci aceia vor vedea pe Dumnezeu.17
în prima perioadă a harului cerurile sunt larg deschise
înaintea noastră, iar Domnul împlineşte degrabă toate ru
găciunile şi cererile pe care I le aducem. Acest răstimp
151 In 3, 3.
16C/. Pilde 17,16.
17C/. Mt. 5, 8.
binecuvântat este cel mai bun prilej de a-L ruga pe Dum

nezeu să ne slobozească de patimile care ne tulbură, îndeo
sebi de ceea ce socotim a fi cea mai mare neputinţă ori slăbi
ciune a noastră. îmi aduc aminte de o tânără care, înainte
ca inima să-i fie atinsă de harul lui Dumnezeu, era foarte
mult luptată de patimile trupeşti, iar împrejurările vieţii nu
i-au uşurat deloc lupta. Cunoscând puterea harului ce-i
fusese dăruit, duhovnicul ei a sfătuit-o să-L roage pe Dum
nezeu s-o slobozească de demonul desfrânării, iar după
numai câteva luni de rugăciune stăruitoare, Dumnezeu a
dezlegat-o într-un chip atât de minunat, încât mulţi ani
după aceea nici măcar un gând pătimaş nu s-a mai apro
piat de inima ei. Domnul i-a primit cererea şi, în ciuda tre
cutului ei păcătos, tânăra a reuşit să ducă mai apoi o viaţă
cumpătată şi trezvitoare, atentă la fiecare gând, cuvânt sau
faptă. Mare adevăr se ascunde în sfatul acelui duhovnic!
De asemenea, la Sfântul Munte există credinţa că Dum
nezeu împlineşte toate cererile celui proaspăt primit în rân
durile monahilor în prima săptămână după tunderea în
schimă. în acest răstimp binecuvântat, toţi ceilalţi călugări
îi cer noului monah să se roage pentru ei - unii chiar
aducându-i un mic dar -, fiind încredinţaţi
/ / că Dumnezeu îi
va binecuvânta prin rugăciunile fratelui.
Este esenţial pentru noi să înţelegem şi să preţuim cum
se cuvine lucrarea dreptei Celui Preaînalt şi purtarea Lui
faţă de noi în prima perioadă a harului. Trebuie să lucrăm
acest talant cu mare iscusinţă, ca să fim pregătiţi pentru
clipa în care harul se retrage şi începe a doua perioadă a
vieţii duhovniceşti. Se cuvine, aşadar, să purcedem la drum
cu mare grijă, ca să dobândim cunoştinţă şi înţelegere. Cei
aflaţi în perioada primului har au nevoie de ajutor şi de
ocrotire, fiind asemenea unor vase în care se păstrează o
mare comoară; de aceea suntem datori a ne purta cu multă
atenţie cu aceste vase alese, ca nu cumva să le întinăm
preţiosul conţinut. în primul rând, trebuie să-i ferim de
Adu-fi aminte de dragostea cea dintâi |117
propriile noastre neajunsuri, pentru a nu păcătui împotriva

harului mai preus de fire care sălăşluieşte înlăuntrul lor:
Domnul înţelepţeşte pe cei ce sunt orbi faţă de păcatele
semenilor lor.18 Trebuie să-i sprijinim pe cât putem prin
propria noastră experienţă şi prin darurile noastre, fe-
rindu-i astfel de păcat, în special de greşelile din obiş
nuinţă - cum ar fi, de pildă, judecarea aproapelui - din
pricina cărora harul se retrage. Suntem datori să-i ocrotim,
fiindcă sunt ca nişte mlădiţe tinere şi firave care se pot
frânge uşor. în general, ei nu-şi dau seama cât de preţios
este acest timp şi de aceea nu pot trage foloasele cuvenite
de pe urma arvunei bunătăţii lui Dumnezeu. Nu trebuie să
uităm că suntem cu toţii mădulare ale Trupului lui Hristos,
drept pentru care se cuvine să le oferim fraţilor noştri
spaţiu duhovnicesc, ca să sporească şi să-şi pregătească
inimile pentru a-L urma pe Domnul oriunde îi va călăuzi.
Citim în Cartea Ecclesiastului că tot cel ce vrea să slujească
Domnului trebuie să-şi pregătească inima pentru ispitele
ce-i stau înainte.19 Trebuie, aşadar, să-i ajutăm pe cei aflaţi
în prima perioadă a harului să se zidească duhovniceşte,
învăţându-i să nu-şi irosească vremea cu lucruri neînsem
nate şi povăţuindu-i cum să-şi cârmuiască duhul, cum să
lucreze asupra inimii lor, pentru ca să nu se clatine mai
târziu. Dacă cultivăm cum se cuvine harul pe care Dum
nezeu ni l-a dăruit la început, el poate deveni temelia a
toată virtutea, fiindcă ne dă prilejul să gustăm din roadele
fiecărei virtuti.
/
Potrivit învăţăturii Părinţilor noştri, prima cercetare a
harului este timpul cel mai prielnic pentru a dobândi o
anumită statornicie în viaţa noastră, care să ne fie sprijin
atunci când harul se retrage. Este vremea când trebuie să
deprindem obiceiurile bune: pocăinţa, rugăciunea neîncetată,
18C/. Ps. 145, 8.

|yEccl. 2,1.
paza minţii de gândurile rele, cercetarea cuvântului lui

Dumnezeu, lucrarea faptelor bune, micşorarea de sine, nu
numai înaintea fraţilor noştri mai în vârstă, ci şi a celor mai
tineri. Această perioadă este de obicei scurtă - pentru unii
poate dura numai câteva zile, pentru alţii săptămâni sau
chiar luni, potrivit proniei lui Dumnezeu, Care mai înainte
cunoaşte cum va răspunde fiecare la darul Său.20 Există şi
cazuri în care harul petrece cu noi un timp mai îndelungat,
până la cel mult şapte ani, aşa cum arată Părintele Sofronie.
Oricare ar fi însă durata acestei perioade, noi trebuie să o
valorificăm cum se cuvine, punând temelii trainice vieţii
noastre duhovniceşti.
Unul din minunatele daruri ale acestei perioade este
rugăciunea care lucrează dinlăuntru. Domnul ne atrage mintea
în inimă, ca să fie botezată în văpaia iubirii lui Dumnezeu
ce arde acum în ea. Curăţită şi luminată, mintea se mişcă
cu uimitoare repeziciune, întocmai ca şi Duhul Domnului.
Părintele Sofronie aseamănă mintea (νους) omului duhov
nicesc, mintea înviată prin har, cu fulgerul ce străbate lumea
de la un capăt la altul într-o clipită.21 Rugăciunea lăuntrică
săvârşită de minte în inimă reprezintă de fapt renaşterea
omului, naşterea persoanei, care începe în inimă. Această
prefacere a întregii noastre fiinţe este însoţită de simţiri
negrăite şi de schimbări aduse de dreapta Celui Preaînalt22.
însă rodul ei cel mai de preţ este tânjirea nestăvilită după
Persoana lui Hristos, după Acela Care este „marginea
doririlor inimii noastre", cum cântăm în Paraclisul Maicii
Domnului. Şi deşi continuăm poate să păcătuim, iar viaţa
noastră este încă departe de desăvârşire, totuşi Dumnezeu
este milostiv şi nu ne părăseşte.
20 Vezi Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, p. 33 şi

Vom vedea pe Dumnezeu precum este, p. 256.
22Cf. Ps. 76,10.
Această tânjire după Hristos ne este izvor de mare

însuflare. Părintele Sofronie arată că fiecare latură a fiinţei
/
noastre care este atrasă către Domnul ia dimensiuni supra-

cosmice, este sfinţită şi îndumnezeită.23 Plini de uimire, ob
servăm că legătura noastră cu Duhul lui Hristos şi cu cu
vântul Său a devenit într-un fel mai strânsă, mai adâncă.
Citirea Sfintei Scripturi dobândeşte un caracter foarte personal:
avem impresia că a fost alcătuită anume pentru noi, că
fiecare cuvânt a fost rostit pentru noi şi ni se adresează
nouă personal. O mare mângâiere ne însoţeşte însuflarea.
Avem nevoie de această flacără a nestricăcioasei mângâieri
dumnezeieşti ca să alungăm şi să stingem necurata văpaie
a lumii căzute, văpaia patimilor. Trăim acum biruinţa
iubirii dumnezeieşti asupra vrăjmaşului care sălăşluieşte
în noi, iar inima ni se umple de o sfântă îndrăznire. Părintele
Sofronie descrie această stare prin cuvintele „a fi ieşit din
minţi", în înţelesul că omul ia asupra lui un fel de nebunie.24
Intr-adevăr, această însuflare are un caracter aparte, întrucât
este însoţită de dorinţa arzătoare de a pătimi pentru Hristos.
Sfântul Siluan o numeşte „dulcea tânjire"25 care îl face pe
om prieten al Crucii. El tânjeşte să îmbrăţişeze nebunia
Crucii, să se dăruiască pe sine cu totul lui Dumnezeu, iar
aceste năzuinţe îşi găsesc cel mai adesea împlinirea în viaţa
monahală. Duhul lui Dumnezeu a venit să-l călăuzească pe
om pe poarta cea strâmtă, iar el se bucură să sufere pentru
Domnul. A crede în Hristos e un mare dar, însă cel mai
desăvârşit dar este a pătimi pentru numele Lui. „Căci vouă
vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să
şi pătimiţi pentru El."26
Stăpânit de „nebunia" credinţei, cum o numeşte Sfântul
Apostol Pavel, omul ia asupră-şi nevoinţa de neînchipuit a

24C/. ibidem, pp. 66-67,167-168, şi Despre rugăciune, pp. 29-30.
2i' Filip. 1, 29.
Crucii. In nebunia lui, el nu se mai teme de nimic, ştiind că

toate îi sunt cu putinţă prin Hristos Care îl întăreşte.27 Am
spus mai înainte că această „nebunie" îşi găseşte expresia
cea mai autentică în monahism. Părintele Sofronie adeve
reşte că cel ce a gustat din mângâierea dumnezeiască este
îmboldit spre viaţa monahală de o nevoie stăruitoare a
duhului său, fireşte cu condiţia ca împrejurările vieţii să
îngăduie acest lucru, căci aşa cum spune Sfântul Pavel,
fiecare trebuie să rămână în starea în care a fost chemat de
Dumnezeu.28 (Odată, vorbind depre monahism în prezenţa
mai multor vizitatori, Părintele Sofronie a uitat că doamna
care şedea alături de el şi care se afla în prima perioadă a
harului era căsătorită. Atunci ea a început să plângă, căci
nu era liberă să îmbrăţişeze viaţa monahală, să alerge pe
calea poruncilor lui Hristos. Dumnezeu îi lărgise inima,
dar legătura sfântă a cununiei nu putea fi dezlegată. Spre
cinstea ei, ea a izbutit însă să-şi păstreze râvna, care a adus
apoi roade îmbelşugate în viaţa de familie.)
Totuşi, această primă perioadă a harului, care clatină
din temelii întreaga fiinţă a omului, nu este lipsită de pri
mejdii. Omul trebuie să trăiască neîncetat într-o stare de
mare încordare duhovnicească, dacă doreşte să păstreze
harul ce i-a fost încredinţat, căci acesta îl va arunca negreşit
într-o luptă crâncenă cu viaţa lui de mai-nainte. De aceea
avem trebuinţă de un povăţuitor duhovnicesc încercat, care
a străbătut el însuşi această cale şi îi cunoaşte tainele şi care
este purtătorul adevăratei înţelegeri duhovniceşti. Fără o
îndrumare corespunzătoare, această stare de încordare şi
acest conflict lăuntric ne pot vătăma. Părintele Sofronie mi-a
atras atenţia asupra acestei primejdii, spunându-mi: „Dacă
nu avem grijă, putem suferi o oarecare vătămare atunci când
ne aflăm în această stare de tensiune maximă. Cei cu un
27Cf. Filip. 4,13.

28Cf. I Cor. 7, 20, 24, 27.
A tlu -ţi aminte tic dragostea cea dintâi |121
psihic slab pot să înnebunească, o inimă slabă se poate îm

bolnăvi ş.a.m.d." Omul cel nou intră în conflict cu omul cel
vechi, căci puterea harului în cel renăscut duhovniceşte
reprezintă o adevărată declaraţie de război faţă de vechiul
lui sine. Dacă omul va răbda însă această stare de extremă
încordare şi trezvie, va învăţa curând să-şi cârmuiască
fiecare mişcare a fiinţei - a minţii, a inimii, chiar şi a trupu
lui. De pildă, în vremea rugăciunii nu va şedea niciodată
comod pe scaun, nici nu se va sprijini de ceva atunci când
stă în picioare, ca să nu piardă cumva această încordare
duhovnicească. In Orientul îndepărtat scopul meditaţiei
este relaxarea, în timp ce rugăciunea creştină se săvârşeşte
într-o stare de încordare maximă la care omul participă cu
tot trupul: ne rugăm în picioare, cu mâinile pe lângă corp,
căci ne înfăţişăm înaintea Ziditorului nostru, Izvorul fiinţării
noastre.
O altă primejdie ce se poate ivi în această perioadă bine
cuvântată este ispita de a vorbi mult prea uşor despre viaţa
duhovnicească, pentru că ne simţim inima plină de bucurie
şi slobodă de orice povară. Foarte adesea, însă, în suflet se
strecoară slava deşartă, împreună cu dorinţa de a-i învăţa
pe ceilalţi, ceea ce poate duce la retragerea harului. Părin
tele Sofronie spunea că este naiv din partea cuiva să vor
bească despre viaţa duhovnicească, dacă nu a cunoscut-o
el însuşi din cercare timp de cel puţin paisprezece ani. In
Sfântul Munte, călugării zâmbesc compătimitor atunci când
un începător, care nu are experienţa greutăţilor celei de-a
doua perioade, nici nu-i cunoaşte adevărata natură ca
ştiinţă a pocăinţei, se apucă să dea sfaturi despre viaţa
duhovnicească. Stareţul socotea paisprezece ani, pentru că
Sfântul Apostol Pavel şi-a scris prima Epistolă către Tesa-
lonicieni după paisprezece ani de la întâlnirea sa cu Hristos
pe drumul Damascului.
Prezenţa Domnului ne dă însă puterea să biruim toate
aceste primejdii. Am văzut cât de uşor ne este să împlinim
lucrarea lui Dumnezeu în această perioadă: să priveghem,

să păzim poruncile, să nu judecăm pe nimeni. Iar dacă ne
vine totuşi vreun gând de judecată, cuvintele ne sunt parcă
retezate de o mână nevăzută, înainte de a le putea rosti.
Dacă ne dăruim cu totul acestui puternic val al Duhului,
noua noastră viaţă poate fi aproape fără de păcat. Cerurile
ne sunt deschise, rugăciunile şi cererile grabnic ascultate.
Gustăm din pacea împăcării cu Dumnezeu şi în inimă purtăm
bucuria mântuirii, despre care Duhul însuşi dă mărturie,
cum obişnuia să spună Sfântul Siluan. Potrivit Părintelui
Sofronie, harul pe care îl primim la început poate atinge
măsura celor desăvârşiţi.29 De asemenea, Stareţul spunea
adeseori că „Dumnezeu nu dă harul Său fără discernământ".
Cu alte cuvinte, Dumnezeu mai înainte cunoaşte cum va
răspunde fiecare la darul Său, şi ştie dacă ne vom osteni
sau nu să-l redobândim. Dacă vede că omul îşi va sfârşi
viaţa în păcat, nu-i va încredinţa o mare măsură a harului,
căci nu vrea ca viaţa să-i devină un chin de neîndurat.
Vedem, aşadar, cât de mult depinde harul cel dintâi de ho
tărârea şi de credincioşia omului.
In această perioadă binecuvântată, pomenirea morţii
ne însoţeşte neîncetat, învăţându-ne să preţuim mai mult
cele nevăzute decât cele văzute.30 Nici chiar veacuri întregi
de viaţă fericită pe pământ nu-1 mai pot ispiti pe cel ce s-a
învrednicit de harul pomenirii morţii.31 El poartă în minte
şi în inimă un singur ţel, acela de a fi cu Hristos acum şi în
veşnicie. Această unire cu Hristos este cu adevărat cel mai
mare dar al nostru, în slujba căruia ar trebui să ne punem
toate celelalte daruri. Atunci când vorbeşte despre învierea
morţilor, Sfântul Pavel nu descrie raiul în termeni pămân
teşti, ci spune numai că „vom fi răpiţi în nori, ca să întâmpinăm
29Cf. Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, p. 68.

30Cf. II Cor. 4,18.
pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul."32

Aceasta este viata veşnică: să fim pururi cu Domnul. Nu
mai putem adăuga nimic altceva, căci nu există cuvinte în
stare a descrie ce înseamnă a fi cu Domnul. Lucrul cel mai
de seamă este să fim ai Lui, fie că trăim, fie că murim. Fie că
petrecem în trup, fie că ne despărţim de el, singurul nostru
scop este să fim bineplăcuti Domnului, ca să fim pururea
cu Dânsul.33
Iată, aşadar, care este întreaga menire a primei perioade
a vieţii duhovniceşti: să sădească în fiinţa omului simţă
mântul adânc al chemării sale, conştiinţa nezdruncinată că
a fost zidit pentru a petrece veşnic cu Domnul. Acesta este
singurul şi marele ţel al legământului nostru cu El.
întrebarea 1: Trăim într-o lume modernă în America,

alături de protestanţi evanghelici care dau o mare însem
nătate convertirii - de obicei o convertire sentimentală - şi
mă întreb în ce măsură se deosebeşte aceasta de modul
cum înţelegeţi dumneavoastră întâia cercetare a harului.
Oare noi ortodocşii subliniem îndeajuns faptul că oamenii
au nevoie de această cercetare?
Răspuns: Unii dintre sfinţii mai apropiaţi epocii noas
tre, precum Sfântul Serafim de Sarov şi Sfântul Siluan, ne
aduc mereu aminte că scopul vieţii omului este dobândirea
Duhului Sfânt. Singura ştiinţă pe care se cuvine să o cer
cetăm necontenit în această viaţă şi să ne-o însuşim cu toţii
este ştiinţa dobândirii harului.
Cât despre convertire, cred că întreaga Scriptură, atât
Vechiul cât şi Noul Testament, ne cheamă să ne întoarcem
321 Tes. 4,17.

33 Cf. II Cor. 5, 8-10. în originalul grecesc, Sfântul Pavel foloseşte verbul
(|)iAoTtpoup£0a. Vezi nota 8 din capitolul 5.
la Dumnezeu şi să ne convertim inimile. Iar această con

vertire nu este, cum cred unii, ceva care s-a petrecut odată
şi rămâne pentru totdeauna. Este vorba despre o con
vertire dinamică, un proces ce trebuie susţinut. Mântuirea
nu este rodul unei credinţe intelectuale, nici al unei con-
vertiri spectaculoase şi nici al faptelor noastre. Ceea ce ne
tine şi ne dă viată este simţirea vie a lui Dumnezeu în inimile
noastre, în trupurile noastre. De aceea în Vechiul Testament
se pune întrebarea: „Ce este omul?"34 Iar răspunsul este dat
în Pilde: omul este o inimă cu o simţire dumnezeiască şi
duhovnicească35, adică cineva care poartă în inima sa urmele
energiei dumnezeieşti, urmele prezenţei lui Dumnezeu, ale
lucrării harului.
Nu trebuie să ne temem a folosi aceiaşi termeni pe care
îi întrebuinţează şi protestanţii. Ei spun că sunt evanghelici
- noi suntem şi mai „evanghelici", pentru că ei iau în con
siderare numai unul din aspectele convertirii. în Biserica
noastră avem o atât de mare bogăţie a vieţii şi o tradiţie
neîntreruptă din vremea lui Hristos până în zilele noastre,
pe care nici o altă biserică nu poate pretinde că le are.
Aceasta o mărturisesc chiar preoţii anglicani care vin în
vizită la noi la mănăstire. Adeseori îi auzim spunând: „Voi,
ortodocşii, sunteţi singurii care aţi păstrat neschimbată
tradiţia." Intr-adevăr, avem această tradiţie de care nu suntem
însă pe deplin conştienţi şi pe care nu ştim s-o preţuim
cum se cuvine. Dacă cercetăm istoria Bisericii, teologia şi
viaţa ei liturgică, precum şi duhul nevoinţei ascetice, în toate
vedem această tradiţie neîntreruptă de-a lungul veacurilor.
Dar cu protestanţii trebuie întotdeauna să vorbim cu sme
renie, recunoscând părţile bune ale credinţei lor şi încer
când cu blândeţe să subliniem laturile care le lipsesc. însă
34Vezi Iov 7,17; 15,14; Ps. 8,4; Ps. 143,3.

35C f Pilde 15,14.
A ilu -ţi aminte de dragostea cea dintâi |125
trebuie să vorbim în aşa fel încât ei să se simtă respectaţi,

cinstiţi, pentru a-i insufla să asculte ce avem de spus.36
întrebarea 2: Care este învăţătura Părintelui Sofronie despre

mântuirea oamenilor în general? Se spune în Evanghelie:
„Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă
şi puţini sunt care o află."37 Contemplăm zidirea omului şi
măreţia gândului lui Dumnezeu de a-1 mântui pe om pentru
veşnicie. Cum se împacă acestea cu faptul că puţini află
calea cea îngustă care duce la viaţă? Versetul pe care l-am
citat ne spune oare că puţini se vor mântui şi mulţi se vor
pierde? Iar dacă este aşa, atunci cum se potriveşte aceasta
cu măreţia gândului lui Dumnezeu pentru om?
Răspuns: Dacă vă spun ce credea Părintele Sofronie
despre aceasta, probabil că vă va duce la deznădejde, aşa
cum şi pe mine mă duce uneori la deznădejde. El mărtu
riseşte că a trăi creştineşte este cu neputinţă, creştineşte se
poate numai muri.38 Aceeaşi idee o întâlnim şi la Sfântul
Apostol Pavel care spunea că moare în fiecare zi pentru ca
Hristos să rămână viu înlăuntrul său. De asemenea, Părin
tele obişnuia să-l citeze pe Sfântul Siluan care zicea: „Dacă nu
ne iubim vrăjmaşii, suntem încă departe de duhul mânturii."39
Aceste cuvinte nu sunt deloc uşor de purtat, dar ele sunt
foarte adevărate: ca şi creştini nu putem trăi în această
lume, putem numai să murim. Dar tocmai aceasta şi încer
căm să facem în fiecare zi, până la ultima noastră suflare:
să păzim poruncile, să „gustăm" puţină moarte în nevoinţa
36Vezi de asemenea, învăţătura Sfântului Siluan despre cum trebuie să

discutăm probleme de credinţă cu creştinii de alte confesiuni în Arhi
mandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 70-72.
37Mt. 7,14.
38Cf. Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 256, 260
şi Vom vedea pe Dumnezeu precum este, p. 100.
noastră de a le împlini. Sfântul Apostol Petru spune: „Ju

decata lui Dumnezeu începe de la casa lui Dumnezeu; şi
dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios
şi păcătos?"40 Dacă noi suntem casa lui Dumnezeu, nu vom
scăpa de această judecată, ci neapărat vom trece prin grele
ispite. însă, precum adevereşte acelaşi Apostol, atunci când
trecem prin focul ispitelor, aceasta nu este ca să pierim, ci
pentru ca Duhul slavei lui Dumnezeu să Se poată odihni
peste noi.41
Vă voi spune acum şi ceva mai încurajator. Este ade
vărat că prin darul desăvârşit al lui Dumnezeu întreaga viaţă
a Fiului Său, adică judecata care a avut loc în viaţa Fiului
Său, ar trebui să se repete în propria noastră viaţă. Dar
chiar dacă primim de la Dumnezeu numai un mic dar,
întrebuinţându-1 cu înţelepciune, acesta ne va uni cu Trupul
Bisericii şi cu Capul Trupului, adică cu Hristos. în acest
chip, vom deveni părtaşi întâi ai vieţii Capului Trupului şi
apoi ai darurilor mădularelor puternice ale Trupului lui
Hristos, care sunt sfinţii. Aşadar, oricât de mic ar fi darul
nostru, dacă îl păstrăm şi îl ocrotim, Dumnezeu ne va pune
„credincioşi peste multe". Dacă păstrăm cu sfinţenie ceea
ce este puţin, Dumnezeu ne va covârşi cu darurile Lui cele
bogate. Prin micul nostru dar ne vom împărtăşi de marile
daruri ale sfinţilor. De aceea se cuvine ca în tot ceea ce
facem să adăugăm o fărâmă de iubire. Atunci când vorbim
despre ceva sau despre cineva, să adăugăm un strop de
dragoste, să fim mărinimoşi, vorbind frumos despre fratele
nostru, chiar mai mult decât este el vrednic. La fel se cuvine
să facem şi atunci când ne gândim la ceva sau la cineva: să
nu uităm să adăugăm acea fărâmă de iubire. Aşadar, dacă
în tot ce facem, în tot ce spunem şi în tot ce gândim adăugăm
o fărâmă de dragoste, atunci, treptat, vom moşteni marea
40C /IPt. 4,17-18.

41Cf. I Pt. 4,14.
A du-ţi aminte de dragostea cea dintâi |127
dragoste care se revarsă din Crucea şi învierea lui Hristos.

Cred că în felul acesta putem tâlcui cuvintele Domnului:
„Cel ce este credincios peste puţine, peste multe va fi pus."42
întrebarea 3: Care este învăţătura Părintelui Sofronie

despre hinduism şi despre budism, precum şi despre mili
oanele de oameni care nu cunosc credinţa creştină?
Răspuns: Părintele a trăit această înşelare pe propria-i
„piele"! Timp de şapte sau opt ani el a practicat aceste cre
dinţe orientale - cădere pentru care s-a tânguit mai târziu
cu nemângâiat plâns de pocăinţă. A înţeles că a urma această
cale înseamnă sinucidere în planul veşniciei şi a scris
despre aceasta în nenumărate rânduri.43 El aflase Veşnicia
Absolută în Dumnezeul Personal, în Hristos Care a spus:
„Eu sunt Cel ce sunt."44 Aceste credinţe, chiar în latura lor
cea mai bună şi mai nobilă, cuprind numai o mică parte de
adevăr. în unele religii orientale, întemeietorii şi îndrumă
torii lor duhovniceşti sunt cinstiţi pentru că i-au învăţat pe
oameni să se elibereze de suferinţă. Dar ce însemnătate
poate avea aceasta, dacă ne gândim că noi am primit
nemăsurat mai mult în Hristos, Care a prefăcut moartea în
viaţă şi ne-a arătat cum să ajungem la desăvârşirea iubirii
dumnezeieşti prin suferinţă? Deci pentru noi calea nu constă
în a fugi de suferinţă, ci, înfruntând fără să păcătuim încer
cările vieţii acesteia, noi biruim moartea şi intrăm în veş
nicie prin puterea dragostei.
întrebarea 4: Părinte, aţi vorbit despre cât este de impor

tant să avem purtarea cuvenită în special în prima peri
oadă a harului, amintind şi unele din primejdiile acestei
42 C/ Mt. 25, 21.

pp. 30-32, 41, 279, 364.
44 Cf. leş. 3,14.
perioade. Aţi putea să ne sfătuiţi cum să-i povăţuim du-

hovniceşte pe cei aflaţi sub îndrumarea noastră?
Răspuns: Atunci când vin la noi oameni care se află în
prima perioadă a harului, trebuie să avem grijă să nu tratăm
această stare la nivel sufletesc, psihologic; să nu încercăm
să le aducem mângâiere sufletească, micşorându-le astfel
încordarea duhovnicească. Ar trebui mai degrabă să-i ajutăm
să-şi înţeleagă starea, şi dacă putem, chiar să le sporim ten
siunea, însă cu discernământ, ca să nu-i vătămăm.
îmi aduc aminte de un tânăr care se afla în această stare
de încordare duhovnicească extremă şi avea un atât de pu
ternic simţământ al deşertăciunii şi zădărniciei lumii aces
teia, încât vedea moartea în fiecare lucru. Bunăoară, dacă
se uita la un copac, îndată şi-l închipuia veştejit şi căzut la
pământ. în toate vedea ameninţarea morţii, gata să nimi
cească şi să înghită totul. El primise harul pomenirii morţii,
de mare preţ pentru omul care s-a întors la Dumnezeu,
întrucât îl desprinde de tot lucrul pământesc, de orice alipire
faţă de această lume. întrebuinţat cu dreaptă înţelegere, acest
dar îl uneşte pe om cu Duhul lui Dumnezeu, făcându-1 de
un duh cu El.
Aflându-se, aşadar, în această stare, tânărul a mers la un
duhovnic care a încercat cu orice preţ să-i micşoreze tensi
unea duhovnicească prin mângâiere sufletească. Cuvintele
încurajatoare ale duhovnicului nu l-au convins însă pe tâ
nărul care nu dorea ca această încordare dătătoare de viaţă
să ia sfârşit, ci căuta numai calea de a o trăi în chip înţelept
şi folositor. Astfel, el s-a adresat Părintelui Sofronie, care
auzind cele întâmplate a fost atât de dezamăgit, încât l-a
sfătuit pe tânăr să-şi găsească un alt duhovnic. Deşi avea
mare respect faţă de toţi duhovnicii şi niciodată n-ar fi
încercat să submineze autoritatea vreunuia dintre ei, Părin
tele Sofronie a înţeles că a continua să meargă la un du
hovnic ce căuta să şteargă orice urmă a acestei binecuvântate
tensiuni ar fi însemnat o totală distrugere pentru acel tânăr.
A iiu-fi aminte de dragostea cea dintâi |129
La fel, atunci când Domnul era răstignit pe Cruce, iudeii

îi strigau: „Coboară-Te de pe cruce şi vom crede.//45 Dar dacă
El S-ar fi pogorât, noi nu am fi fost mântuiţi, moartea n-ar
fi fost desfiinţată. Căci în însăşi clipa în care Hristos murea
pe Cruce moartea era nimicită şi şuvoiul vieţii se revărsa
peste întreg neamul omenesc. Aşadar, nu trebuie să atenuăm
sau să micşorăm încordarea duhovnicească în cei aflaţi în
prima perioadă a harului, ci mai degrabă să le explicăm că
aceasta este o binecuvântare de la Dumnezeu. Pe de altă
parte, în acest răstimp trebuie să avem grijă să nu facem
lucruri mai presus de puterile noastre, pentru ca nevoinţa
fără măsură să nu ne istovească cu totul şi să ne strivească.
Aceasta este cu adevărat o mare primejdie, căci dacă un om
duhovnicesc se prăbuşeşte, cu anevoie se mai poate ridica
şi întrema. De aceea trebuie să fim buni iconomi ai propriilor
noastre puteri, iar pentru aceasta avem cu toţii nevoie de
îndrumare.
întrebarea 5: Consideraţi că este înţelept să-i prevenim

pe catehumeni în legătură cu primejdiile acestei perioade,
sau mai bine să aşteptăm ca ei să fie botezaţi şi apoi să-i
povăţuim?
Răspuns: Cred că este nevoie de amândouă. In primul rând
le este de mare folos să se familiarizeze cu Sfintele Scrip
turi, cu cuvântul lui Dumnezeu, căci acest cuvânt ne este
dat întotdeauna spre mângâiere şi zidire duhovnicească.
Iar dacă cuvintele lui Dumnezeu sălăşluiesc îmbelşugat în
inimile lor şi împărăţesc asupra întregii lor fiinţe, aceasta îi
va ajuta să fie stăpâni pe cugetul şi pe simţurile lor şi va
contribui la renaşterea lor duhovnicească. Aceasta este una
dintre căi. De asemenea, este foarte important să-i încurajăm
pe oameni să nu uite niciodată învăţătura pe care au primit-o
în chip nemijlocit de la Dumnezeu. Domnul a săvârşit minuni
45 Cf. Mt. 27, 42.

în viaţa noastră şi ne-a ajutat să trecem prin grele încercări.

Acestea sunt lecţii pe care nu trebuie să le uităm niciodată.
Iar dacă ne aducem aminte de ele cu smerenie, atunci ele
vor reaprinde înlăuntrul nostru recunoştinţa faţă de Dum
nezeu şi însuflarea pentru nevoinţa duhovnicească ce ne
stă înainte.
Totodată se cuvine să-i ocrotim pe oameni, arătându-Ie
care sunt primejdiile de care trebuie să se ferească pentru a
putea păstra harul. Atunci harul va lucra împreună cu ei şi
îi va ajuta să se păzească de mândrie şi de judecarea aproa
pelui, şi chiar să dezrădăcineze aceste patimi din inima lor.
Dar înainte de toate trebuie să le atragem atenţia asupra
faptului că această perioadă este o binecuvântare de 1a
Dumnezeu, o comoară pentru care se cuvine a aduce neîn
cetat mulţumită Domnului. Este într-adevăr o perioadă foarte
bogată în viaţa omului, cu un mare potenţial duhovnicesc.
A D O UA PER IO A D A
I. Dumnezeul slavei a tunat

(Psalmi 28, 3)
8
c@ jn u tts l yîne/Znlm/ sine/
Cu toţii rătăcim calea, atunci când lepădăm harul lui

Dumnezeu. Pribegind în ţinuturi îndepărtate, în căutarea
drumului înapoi spre casa părintească, înţelegem în cele din
urmă că trebuie să alegem între viaţă şi moarte: fie ne
întoarcem către Dumnezeul cel viu în suferinţa noastră, fie ne
lăsăm pradă deznădejdii, cu toate urmările ei nimicitoare.
Deşi scurtă, pilda fiului risipitor1 este una dintre cele mai
frumoase istorisiri pe care le-a cunoscut vreodată omenirea.
Ar fi putut să se numească şi pilda iubirii Tatălui Ceresc,
pentru că în ea se vorbeşte mai mult despre dragostea cea
plină de milostivire a Tatălui decât despre păcatele fiului
risipitor, însă numele ce i-a fost dat se potriveşte mai bine
psihologiei omului căzut.
Nevoindu-ne să ne regăsim adâncul inimii, înţelegem
că tragedia omului constă în faptul că a ales să vieţuiască în
afara casei Tatălui său, în afara inimii, departe tocmai de
locul unde sălăşluieşte Duhul lui Dumnezeu. Sfântul Apostol
Pavel spune că noi suntem temple ale Dumnezeului celui
viu, ceea ce înseamnă că inima noastră este sălaşul firesc al
Duhului Sfânt. Acelaşi lucru îl adevereşte şi celălalt mare
Apostol, Petru, atunci când zice că Duhul slavei şi al lui
Dumnezeu Se odihneşte în inima noastră.2
1Lc. 15,11-32.
2Cf. IPt. 4,14.
Lupta nu ne este însă uşoară. întru fărădelege am fost

zămisliţi şi nu contenim să înmulţim păcatul, adunând stri
căciune peste stricăciune. Trebuie să desfiinţăm legea păca
tului ce stăpâneşte asupra mădularelor noastre şi să insti
tuim înlăuntrul nostru legea celor două mari porunci ale
Noului Legământ: să-L iubim pe Dumnezeu cu toată fiinţa
noastră, iar aproapele nostru să devină cuprinsul inimii
noastre.3 Grea, dar totodată plină de măreţie este această
luptă, căci ea presupune trecerea de la întuneric la lumină,
de la moarte la viaţă, de la cele vremelnice la cele veşnice,
de pe pământ la cer, de la firea omenească căzută la împăr
tăşirea cu firea dumnezeiască.
Vrând să ne însufle pe calea renaşterii noastre duhov
niceşti, în a treia duminică dinaintea Postului Mare, Biserica
ne pune înainte pilda fiului risipitor. Mesajul ei este simplu,
dar dătător de mare curaj: oricât de grea ne-ar fi lupta, nu
este loc pentru deznădejde în viaţa creştină, fiindcă ne
punem toată nădejdea în Tatăl Ceresc, Care ne caută şi ne
aşteaptă cu braţele deschise. Nu numai că ne urmăreşte cu
privirea de departe, dar ne şi iese în întâmpinare, vrând să
ne adune pe toţi în împărăţia Sa.
Iată, aşadar, în ce chip ne iubeşte Tatăl nostru cel din
ceruri. Troparul care se cântă la începutul slujbei tunderii
în monahism este cunoscut sub numele „Braţele părinteşti,/:
„Braţele părinteşti grăbeşte a mi le deschide, că în păcate
am cheltuit viaţa mea! Şi căutând, Mântuitorule, la bogăţia
cea neîmpuţinată a îndurărilor Tale, nu trece acum cu vederea
inima mea cea sărăcită, căci către Tine, Doamne, strig cu
umilinţă: greşit-am la cer şi înaintea Ta!" Monahismul re
prezintă un înfricoşător „salt" de credinţă în apriga trudă a
pocăinţei, şi totuşi chiar la început de drum cântăm această
cântare plină de duioşie care ne reaminteşte că nimic nu este
cu neputinţă, odată ce am gustat din iubirea dumnezeiască.
3C/.Mt. 22,37-39.
Să ne întoarcem însă la pilda noastră. Fiul cel mai tânăr

îi zice tatălui: „Dă-mi partea ce mi se cuvine din avere."
Dumnezeu respectă în chip desăvârşit libertatea fiilor Săi
şi, fără a Se împotrivi, ne dă ceea ce pretindem a fi partea
noastră. El nu ne sileşte să-L iubim, pentru că orice lucru
făcut din constrângere este lipsit de valoare veşnică. Dragostea
are valoare numai atunci când este dăruită de bunăvoie,
dintr-o inimă plină de credincioşie, altminteri nu valorează
nimic.
„Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai
tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea,
trăind în desfrânări." Aici se vădeşte în chip lămurit dinamica
răului. Primind chiar şi cel mai mic gând păcătos, îi îngă
duim vrăjmaşului să intre în inima noastră şi să ne tragă
tot mai adânc în noroiul păcatului, până ce ne va robi cu
totul şi nu vom mai fi în stare să i ne împotrivim. Sfinţii
Părinţi ne îndeamnă să tăiem aceste gânduri de la rădăcină,
altminteri nu ne vom putea slobozi de sub stăpânirea lor
fără rugăciunile şi mijlocirile sfinţilor Bisericii. Astfel, puterea
răului ne duce din cădere în cădere, târându-ne în adâncul
fără de fund al păcatului şi al pierzării. Cât de înfrico
şătoare este această ţară îndepărtată, acest loc din care
Dumnezeu lipseşte şi pe care Sfânta Scriptură îl numeşte
iad! Ne înstrăinăm de dragostea Tatălui atunci când pă
răsim casa Lui; lepădăm ocrotirea Sa, socotind-o ca pe ceva
ce ni se cuvine de la sine, şi plecăm departe de casă, departe
de îmbrăţişarea iubitoare a Tatălui.
„Şi-a risipit averea, trăind în desfrânări." Aceasta înseamnă
că s-a lepădat de însăşi fiinţa lui - de esenţa şi de ipostasul
său. A renunţat la darul înfierii, la cinstea de a fi fiul singu
rului Tată adevărat şi s-a făcut asemeni fiarelor sălbatice.
Omul pierde totul atunci când dispreţuieşte harul dăruit
lui de Tatăl Ceresc. Şi într-adevăr, mai bine ar fi fost pentru
el să nu se fi născut deloc în această lume decât să piardă
bunăvoirea milostivirii lui Dumnezeu, căci după cuvântul

Psalmistului, mila Lui este mai bună decât viata4.
„S-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să
ducă lipsă". Nu există ceva mai cumplit decât uscăciunea
care urmează părăsirii de către Dumnezeu. Nimic nu se poate
asemăna cu durerea despărţirii de harul dumnezeiesc, iar
dacă păcatul şi neascultarea omului sunt pricina retragerii
harului, atunci şi mai mare îi este tânguirea, şi el începe să
„ducă lipsă." Flămânzeşte şi însetează, însă în locul braţelor
părinteşti în care se odihnea odinioară, se chinuie acum
amarnic în îmbrăţişarea morţii.
Această ţară îndepărtată unde împărăţeşte foametea este
lumea care ne înconjoară, lumea care s-a lepădat de Dum
nezeu şi de harul Lui şi ai cărei locuitori duc o viaţă stearpă
şi nefericită. Poate că hambarele şi buzunarele le sunt pline,
dar inimile le sunt goale şi înfometate. Cumplit lucru este
foamea inimii! O inimă plină de harul lui Dumnezeu nu
duce lipsă de nimic, căci bogăţia ei este Domnul însuşi. Atunci
omul rabdă bucuros sărăcia, văzând în fiecare suferinţă un
prilej de a se veseli întru Domnul. în sărăcie cugetul omului
se alipeşte atât de mult de Duhul lui Dumnezeu, încât în-
lăuntrul lui se naşte o mare putere care îl ajută să înfrunte
toate greutăţile şi încercările. Cât despre inima pustiită şi
lipsită de harul dumnezeiesc, nefericirea ei pare să nu aibă
sfârşit.
Cumplita foamete din acea ţară îndepărtată nu este
numai foamea unei inimi sărăcite şi împietrite care a pierdut
harul lui Dumnezeu. Nefericitul tânăr ce se bucurase de mare
mângâiere în casa tatălui său s-a îndepărtat atât de mult de
Dumnezeu şi de împărăţia iubirii Lui, încât s-a alipit de
împărăţia străină a demonilor, devenind robul viclenelor
uneltiri ale acestora. Dacă omul nu săvârşeşte lucrul lui Dum
nezeu, dacă nu lucrează împreună cu Domnul la zidirea
4C/. Ps. 62,4.

propriei sale mântuiri, atunci el devine o pradă uşoară pentru

demoni, care-1 iau în stăpânirea lor şi-l pun să lucreze pentru
ei. îl pun să pască porcii, adică să aţâţe focul nimicitor al
patimilor, însă singurul rod al acestei trude este blestemul
morţii.
/ In Vechiul Testament blestemul era socotit urmarea
păcatului, dar şi a nepăsării şi a delăsării în săvârşirea
lucrului lui Dumnezeu, după cuvântul Prorocului Ieremia:
„Blestemat să fie cel ce face lucrurile Domnului cu lenevie/'5
Dacă nu facem lucrul lui Dumnezeu cu toată inima, atragem
blestemul asupra noastră, chiar dacă locuim în casa Domnului.
Dumnezeul nostru este cu adevărat un Dumnezeu gelos,
Care nu primeşte să împartă cu nimeni inima omului. El
nu se mulţumeşte cu o parte mai mică sau mai mare din
inima noastră, ci vrea inima întreagă, însă nu din iubire de
Sine, ci pentru a o umple de plinătatea vieţii Lui dumnezeieşti.
Lovit de blestem, sărmanul fiu risipitor „dorea să-şi sature
pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni
nu-i dădea." Acest verset scoate la iveală o realitate cutre
murătoare: când Dumnezeu ne părăseşte, nimeni nu ne
mai poate ajuta, nici oameni, nici îngeri. Negreşit, omul
singur a ales să părăsească dumnezeiasca împărăţie a vieţii
şi a luminii pentru împărăţia morţii şi a întunericului,
supunându-se astfel dinamicii răului. Viaţa lui se reduce
acum la simpla supravieţuire. Dar încercând să supravie
ţuiască în împărăţia păcatului şi a morţii, el nu face decât
să se afunde tot mai adânc în păcat, înmulţind astfel bles
temul căzut asupra lui. Cu cât se lasă mai mult robit de
patimi, cu atât flămânzeşte mai mult după prezenţa lui
Dumnezeu, căci inima omului nu poate fi îndestulată de
plăcerile trecătoare ale lumii acesteia, ci numai de
mângâierea nestricăcioasă a Duhului lui Dumnezeu.
Totuşi, oricât de mult s-ar fi întinat omul prin păcat,
sau oricât de adânc s-ar fi afundat în prăpastia iadului, el
5Ier. 48,10, Ed. Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914.

va păstra mereu înlăuntrul său o anumită nobleţe ce nu

poate fi nimicită niciodată - chipul lui Dumnezeu după
care a fost zidit. Iar Dumnezeu a sădit în fiinţa noastră
putinţa de a ne pocăi, astfel încât, în orice clipă a vieţii
noastre, să ne putem întoarce la El şi să-I cerem iertare.
Când omul „îşi vine întru sine", începe să-şi cerceteze cu
luare-aminte inima şi să vorbească cu Dumnezeu cu toată
sinceritatea, adică în adevărul pocăinţei. Atunci Domnul îl
învredniceşte de o mare cinste, revărsând asupra lui no
ianul de-viaţă-dătător al îndurărilor Sale. Zidindu-1 pe om
după chipul şi asemănarea Sa, Dumnezeu a sădit în firea
lui dorirea după înfierea dumnezeiască, dorire pe care El o
întâmpină cu binecuvântatele şi mântuitoarele Sale cuvinte:
„Toate ale Mele, ale tale sunt." Altfel spus: „Plinătatea vieţii
Mele, omule, este acum viaţa ta!" însuşirile pe care Dum
nezeu le are după fire le dăruieşte omului, care devine astfel
dumnezeu după har.
Durerea şi foamea îl silesc pe fiul risipitor să privească
înlăuntrul său. Omul are nevoie de mult curaj ca să-şi vină
în fire, să-şi cerceteze inima şi să înfrunte realitatea sărăciei
aducătoare de moarte care a pus stăpânire pe fiinţa lui. De
îndată ce-şi recunoaşte însă starea şi şi-o mărturiseşte,
Dumnezeu Se grăbeşte să-i vină în ajutor; îl luminează,
arătându-i unde anume se află. în această viziune neobiş
nuită, omul primeşte luminarea lui Dumnezeu „din spate",
ca să folosim cuvintele Părintelui Sofronie. El nu-L con
templă pe Dumnezeu, ci mai degrabă îşi vede propriile
păcate. Harul îi dezvăluie lipsurile sale şi îi dă să vadă
iadul în care s-a afundat şi din care Dumnezeu lipseşte6, în
tocmai cum o rază de lumină scoate la iveală pe neaşteptate
praful dintr-o încăpere întunecată. Cunoaşterea propriei
sărăcii duhovniceşti îi dă omului putinţa să deosebească şi
6 Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, pp. 42-43.

Vezi, de asemenea, Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, p. 46 şi
Rugăciunea, experienţa vieţii veşnice, pp. 53-54.
să caute numai acele lucruri care sunt nestricăcioase şi dum

nezeieşti şi să le dispreţuiască pe cele stricăcioase ale acestei
vieţi trecătoare. Acesta este începutul înţelepciunii, căci cu
noaşterea adevăratei stări în care ne aflăm naşte în noi frica
lui Dumnezeu7.
Deosebit de însemnată este clipa în care omul „îşi vine
întru sine". Această expresie este des folosită de părinţii
isihaşti din veacul al XlV-Iea, atunci când vorbesc despre
întoarcerea minţii în sălaşul inimii, după ce, atrasă de păcat,
ea a pribegit în lumea din afară. întocmai ca şi fiul risipitor,
mintea care se desparte de pomenirea lui Dumnezeu se face
asemenea fiarelor sălbatice sau asemenea demonilor. Omul
cade din viaţa curată şi plină de toată înţelepciunea şi începe
să ducă o viaţă desfrânată, a cărei urmare inevitabilă este
dezbinarea şi risipirea minţii, a simţurilor şi a întregii sale
existenţe. Pentru ca firea omului să-şi recapete unitatea, tre
buie ca mintea să se unească din nou cu inima într-o
mişcare tămăduitoare spre cele dinlăuntru; ea trebuie să
coboare şi să se sălăşluiască în inimă, căci numai dacă se
uneşte cu aceasta poate ocârmui cu adevărat fiinţa omului.
Şi când toată fiinţa noastră, inclusiv trupul, se adună în
inimă, are loc o a treia mişcare, de data aceasta către Dum
nezeu. Această triplă mişcare are un caracter circular, potrivit
Sfinţilor Părinţi isihaşti. După ce şi-a risipit toată averea în
lumea din afară (prima mişcare), fiul risipitor „îşi vine în
sine" (a doua mişcare) şi se întoarce apoi cu toată fiinţa către
îmbrăţişarea Tatălui (a treia mişcare)8. Dar pentru a-şi uni
din nou mintea cu inima, omul trebuie să înfrunte mulţimea
gândurilor pe care i le aduce vrăjmaşul, majoritatea ·lor
născute din mândrie. însă cel ce şi-a aflat adâncul inimii
începe să cunoască de unde vin şi încotro se îndreaptă
aceste gânduri şi nu se mai lasă atât de uşor amăgit de ele
7 Cf. Ps. 110,10.

8Vezi Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Viaţa şi învăţătura Sfanţului Grigorie
Palama, EIBMBOR, Bucureşti, 2006, Tratatul II din Triada I, p. 269.
precum odinioară, căci de acum a învăţat să străjuiască intrarea

în inimă. Iar când, în cele din urmă, omul ajunge să petreacă
neîncetat cu mintea în inimă, pământul inimii lui rodeşte
numai gânduri smerite care îi hrănesc şi-i reînnoiesc în
treaga fiinţă.
Din nefericire, cei mai mulţi dintre noi trăim în afara
inimii, de aceea şi mintea noastră se află într-o permanentă
stare de confuzie. Majoritatea gândurilor ce se nasc în-
lăuntrul ei sunt gânduri pătimaşe care ne vatămă, deşi
uneori ne pot cerceta şi gânduri bune. Atâta timp cât vom
continua să ne nesocotim inima, vom fi robii acestei stări
devastatoare, însă când durerea devine de nesuportat începem
să căutăm drumul înapoi spre casă. Amintindu-şi de casa
părintească, fiul risipitor îşi vine în sine şi chibzuieşte: „Câţi
argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier
aici de foame!" Cu toţii purtăm îngropate înlăuntrul nostru
amintiri despre casa Tatălui Ceresc, căci sufletul nostru va
păstra mereu urmele harului Sfântului Botez prin care ne-am
îmbrăcat cu Hristos. Ba mai mult, de fiecare dată când ne
împărtăşim cu Sfintele Taine primim pecetea cea nepieri
toare a bunătăţii şi milostivirii lui Dumnezeu. în inima fiului
risipitor se naşte acum un alt gând smerit: „Sculându-mă,
mă voi duce la tatăl meu..." Hotărârea de a se ridica din starea
lui căzută marchează începutul renaşterii sale lăuntrice:
văzând realitatea cutremurătoare a pierzaniei sale, el se în
toarce întru sine şi către Tatăl său. Astfel începe creşterea
lui dinamică în Dumnezeu. Acum este cu adevărat pregătit
să fie luminat şi curăţit, căci a început să vorbească cu
Dumnezeu cu toată sinceritatea, din adâncul inimii sale.
Rugăciunea unei minţi împrăştiate nu are nici limpezime,
nici profunzime, în timp ce mintea care s-a unit cu inima
prisoseşte de rugăciune smerită - o rugăciune puternică ce
ajunge la urechile Domnului Savaot. „Tată, am greşit la cer
şi înaintea Ta." Omul descoperă acum puterea smereniei şi
înţelege că lui Dumnezeu I se cuvine toată slava şi cinstea,
A itu -ţi aminte de dragostea cea dintâi |141
iar lui „ruşinarea feţei"9 din pricina păcatelor sale. Nu-şi

mai pune nădejdea în şinele său păcătos şi supus stricăciu
nii, ci numai în mila lui Dumnezeu, iar această stare a
inimii îl călăuzeşte la adevărata pocăinţă. Cum citim într-una
din rugăciunile plecării genunchilor de la Rusalii: „Ţie am
greşit, dar Ţie Unuia ne închinăm." Suntem păcătoşi şi ne
vrednici de mila Lui, dar nădăjduim în Acela Căruia ne
închinăm. Insă pentru a putea rosti acest „dar", trebuie să
avem credinţă, iar credinţa este piatra de temelie pe care ne
clădim viata / duhovnicească.
Fiul risipitor se smereşte încă şi mai mult: „Nu mai
sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din
argaţii tăi." In originalul grecesc găsim cuvântul μίσθιος
care înseamnă „lucrător cu ziua, servitor angajat". Aşadar,
el nu spune: „Fă-mă ca pe una din slugile tale." Slugile făceau
parte din familia stăpânului lor şi trăiau toată viaţa pe
lângă casa acestuia, în timp ce simbriaşii nu locuiau în casa
stăpânului şi puteau fi oricând alungaţi. Astfel, fiul risipitor
socoteşte că este mai nimerit să se aşeze pe sine în rândul
lucrătorilor cu ziua, al slugilor celor mai de pe urmă. Asemenea
gânduri smerite sunt proprii tuturor acelora care îmbrăţi
şează adevărata pocăinţă, cu fiecare astfel de gând ei adân-
cindu-se tot mai mult în smerenie. Pocăinţa arzătoare îl
pogoară pe om în străfundurile nimicniciei sale, de unde
numai Dumnezeu îl mai poate ridica. Domnul însuşi ne-a
descoperit această cale: mai întâi pogorârea la iad, şi de
acolo înălţarea mai presus de ceruri. Pe măsură ce înaintează
în smerenie, omul sporeşte şi în înţelepciune, căci învaţă
să-şi pună toată nădejdea în mila lui Dumnezeu, ştiind că
El îl va înălţa negreşit la timpul cuvenit10. Singura grijă a
celui ce şi-a aflat adâncul inimii este „să vâneze" neîncetat
acele gânduri smerite care să-l conducă pe calea pogorâtoare
9Dan. 9, 7.
10C/ IP t.5 ,6 .
a pocăinţei. Ştim că tot cel ce este călăuzit de Duhul Sfânt

nu încetează a se micşora pe sine, şi cu cât se pogoară mai
mult, urmând pilda lui Hristos, cu atât mai sus va fi înălţat
împreună cu El.
Energia răului îl duce pe om la pierzanie, în timp ce
energia harului dumnezeiesc preschimbă întreaga fiinţă a
celui ce şi-a încredinţat viaţa voii lui Dumnezeu. Atunci
când omul află mântuirea, fiecare gând smerit dă naştere
unui gând şi mai smerit, iar tot gândul rău este robit spre
ascultarea lui Hristos11. Harul lui Dumnezeu îl înalţă la slava
îmbrăţişării Tatălui Ceresc şi îl învredniceşte de darul înfierii.
Multa pătimire l-a ajutat pe fiul risipitor să-şi afle adâncul
inimii, iar succesiunea dinamică a gândurilor smerite care
i-au reînviat sufletul l-a călăuzit la descoperirea tărâmului
duhovnicesc al pocăinţei. „Sculându-mă, mă voi duce la
tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta."
Mare putere are un gând smerit! în doar câteva cuvinte,
Sfânta Scriptură ne dezvăluie aici un mare adevăr: atunci
când îşi redescoperă inima şi începe să adune cu smerenie
har peste har, omul devine neînfricat în pocăinţa sa, gata să
îndure chiar şi flăcările iadului. Oricât de grele ar fi neca
zurile şi încercările prin care trece, el aleargă la Dumnezeu
înarmat cu mare curaj şi îndrăznire, făcând de fiecare dată
un „salt" de credinţă către El.
„Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut
milă." Care alt tată în afară de Tatăl Ceresc îşi poate vedea
fiii de la o atât de mare depărtare, chiar şi peste munţii
fărădelegilor lor? Cu adevărat uimitor este faptul că Dum
nezeu binevoieşte să-l urmeze pe om până şi în prăpastia
păcatului şi a iadului! Domnul niciodată nu-Şi întoarce privirea
de la noi, ci veghează şi aşteaptă răbdător să ne venim în
fire, şi numai atunci ne ridică la înălţimea slavei Sale.
11 Cf. II Cor. 10,5.

Tatălui „i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul

lui şi l-a sărutat."12 Aleargă, cade şi sărută - trei verbe
dătătoare de mare putere. Dumnezeu aleargă în întâmpi
narea celui ce se pocăieşte, ca să-i dea puterea să ducă la
îndeplinire hotărârea de a se întoarce la EL Domnul cade
pe grumazul omului, pentru ca omul să devină purtător de
Dumnezeu, un „roib" ce-L poartă pe Dumnezeu ca pe călă
reţul său. Cât de frumoase sunt aceste imagini pe care le
foloseşte Scriptura pentru a descrie nemărginita dragoste şi
smerenie a lui Dumnezeu! Minunat este Dumnezeul nostru! El
S-a smerit pe Sine înaintea noastră, din dragoste pentru noi,
biruind astfel moartea păcatului. Atât de mult ne iubeşte,
încât Se face slujitorul nostru, ca să ne primească în propria
Lui viaţă şi împărăţie. Domnul revarsă noianul îndurărilor
Sale peste omul care se pocăieşte, iar acesta este începutul
vieţii veşnice, al vieţii în Dumnezeu ce nu cunoaşte nici
stricăciune, nici sfârşit. Atunci când omul devine purtător
de Dumnezeu, merge din putere în putere, iar bucuria lui
sporeşte neîncetat, făcându-se tot mai deplină.
Abia îşi începe fiul risipitor spovedania, că milostivul
tată îl şi strânge la piept şi îl sărută. Tatăl cunoaşte pre
facerea inimii sale şi, plin de bucurie, nici măcar nu-i
ascultă mărturisirea. Atât de mult doreşte să-l reaşeze pe
cel pocăit în demnitatea de fiu, încât porunceşte slugilor
să-i aducă îndată haina cea mai bună. La fel se întâmplă şi
cu noi, atunci când îmbrăţişăm pocăinţa şi plângem înaintea
lui Dumnezeu: Domnul nu întârzie să ne dăruiască iertare.
Dar să nu uităm că adevărul pocăinţei noastre este pecetluit
numai atunci când ne mărturisim păcatele înaintea unui
om „asemenea pătimi tor ca noi"13, un preot al Bisericii lui
Hristos.
12Lc. 15, 20. Textul grecesc spune: „şi l-a acoperit cu sărutări" - και
κατεφίλησεν αυτόν.
13Fapte 14,15.
După ce şi-a îmbrăţişat fiul, tatăl îi împărtăşeşte însăşi

viaţa lui şi îi dăruieşte toate bogăţiile sale, ca şi cum acesta
nu ar fi părăsit niciodată casa părintească. Pentru el păcatele
fiului risipitor sunt precum firele de praf pe o oglindă, pe
care le şterge într-o clipă, lăsând sticla curată ca la început.
„Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi ..." Tatăl îl îmbracă
în haina cinstei şi a slavei şi „dă inel în mâna lui şi încăl
ţăminte în picioarele lui". Potrivit Sfinţilor Părinţi, haina
reprezintă cinstea înfierii, iar inelul închipuie puterea de a
duce o viaţă fără de păcat, păzind poruncile lui Dumnezeu.
De asemenea, în vechime, dacă cineva dăruia cuiva inelul
său îl învestea pe acesta cu însemnele puterii sale. La fel
face şi Dumnezeu cu păcătosul care se întoarce: îl face moş
tenitorul de drept al propriei Sale vieţi. încălţămintea re
prezintă şi ea semnul înfierii, al libertăţii omului, căci pe
vremea aceea numai slugile umblau desculţe.
„Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând,
să ne veselim." Plin de bucurie, tatăl pregăteşte praznic
luminat în cinstea întoarcerii fiului său. Domnul însuşi spune
în Evanghelie: „Bucurie mare se face în cer pentru un păcătos
care se pocăieşte."14 Intr-adevăr, pe pământ omul trăieşte
între două lumi, primind raze de lumină din împărăţia
cerurilor şi umbre ale întunericului din lumea de dedesubt.
Depinde de libera sa alegere dacă în clipa mutării din
această viaţă înaintea lui se va deschide poarta către fericirea
veşnică sau cea către întunericul chinuitor al propriei sale
ticăloşii. Tatăl Ceresc are însă un singur gând: „Acest fiu al
meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat." Nemă
surată îi este bucuria, precum neostoită îi este şi setea după
mântuirea noastră! De fapt, dorinţa Lui arzătoare ca noi să
ne întoarcem la El este cea care ne duce la pocăinţă.
întoarcerea fiului risipitor nu a pricinuit însă bucurie
fratelui său mai mare, care lucra la ţarină în afara casei
u Cf. Lc. 15, 7.

A ilu-ţi aminte de dragostea cea dintâi |145
părinteşti. Acesta îi întruchipează pe farisei, care nu s-ar fi

bucurat vreodată de întoarcerea unui păcătos, căci pentru
ei păcătoşii erau vrednici de iad. Fariseii îşi puneau nădejdea
numai în dreptatea lor, dovedind astfel că se aflau încă la
ţarină, adică în afara lăcaşului inimii lor. întocmai ca şi fiul
cel mare din parabolă, ei se considerau fii ascultători ai lui
Dumnezeu, fără să-şi dea însă seama că niciodată nu-şi dă
ruiseră cu adevărat inima Tatălui Ceresc. Nu ajunseseră la
cunoaşterea lui Dumnezeu, nici nu se împărtăşiseră vreodată
de Duhul Lui. Ei împlineau în mod mecanic legea, crezând
că astfel II pot sili pe Dumnezeu să-i mântuiască.
„Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece
şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat
ce înseamnă acestea." Neputând înţelege ce se întâmplă,
fiul cel mare a întrebat pe una dintre slugi, care i-a spus:
„Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel
îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos." Socotindu-se ne
dreptăţit, el s-a umplut de mânie şi a răspuns ca şi cum ar
fi fost cu totul lipsit de inimă, sau mai degrabă ca şi cum ar
fi avut o inimă de piatră. A refuzat să intre în casă, parcă
spunându-I lui Dumnezeu: „Dacă îi primeşti pe păcătoşi în
împărăţia Ta, atunci eu prefer să rămân afară." Din nefe
ricire, vedem această atitudine la mulţi creştini din ziua de
astăzi, care nu numai că nu se bucură cu adevărat de
întoarcerea unui păcătos la Dumnezeu, dar se şi întristează
văzând că acesta sporeşte în viaţa duhovnicească.
„Dar tatăl lui, ieşind, îl ruga." Precum a ieşit în întâm
pinarea fiului risipitor, la fel iese tatăl să-l întâmpine acum
şi pe fiul cel mare. Dumnezeu Se smereşte înaintea tuturor
fiilor Săi, vrând să ne adune pe toţi în casa Lui. Dar câţi
dintre noi nu refuzăm oare să împărtăşim bucuria Tatălui
Ceresc, răspunzându-I în schimb cu obrăznicie: „Iată, atâţia
ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie
niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii
mei." Un astfel de răspuns arată că legătura noastră cu
Dumnezeu nu poartă pecetea iubirii adevărate. Iar dacă nu

suntem uniţi cu Hristos prin dragoste smerită, atunci
suntem departe de desăvârşire şi mântuirea noastră este
îndoielnică. Cuvintele fiului celui mare dovedesc că inima
lui era lipsită de „sarea" dragostei. El continuă cu şi mai
multă amărăciune: „Dar când a venit acest fiu al tău, care
ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el
viţelul cel îngrăşat." Câtă mânie şi dispreţ împotriva frate
lui său! II judecă şi îl osândeşte după păcatele lui, neputând
vedea însă prefacerea care a avut loc în sufletul acestuia.
Atunci milostivul tată, în marea sa bunătate, îi răspunde:
„Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale
sunt." Acestea sunt probabil cele mai înduioşătoare cuvinte
din întreaga pildă! Tatăl arde de dorinţa de a-1 tămădui pe
fiul său de invidie: „Ţi-am dat deja tot ce este al meu. De ce
să-l pizmuieşti pe fratele tău? Nu-ţi cer decât să mă iubeşti
ca un fiu." Dacă inima fiului celui mare ar fi fost unită cu
inima tatălui, atunci bucuria acestuia ar fi fost şi bucuria
lui. Cinstea fratelui său ar fi fost şi cinstea lui, întocmai
cum lumina unei lumânări nu se micşorează atunci când
aprindem de la ea şi alte lumânări. Numai după ce îi dovedim
lui Dumnezeu că îl iubim ca nişte fii adevăraţi devenim în
stare a primi tot ce este al Lui, însăşi Viaţa Sa şi toată
bogăţia darurilor Sale.
Nespus de blânde, cuvintele Domnului scot la iveală
dorinţa Lui fierbinte de a ne tămădui de meschina patimă a
invidiei. într-un alt loc din Evanghelie, după învierea
Domnului, Petru îl întreabă pe Hristos despre Ioan. Pe de o
parte, Sfântul Petru era cuprins de mare ruşine pentru că
se lepădase de Hristos; pe de altă parte, el nu uitase că la
Cina cea de Taină ucenicul cel iubit îşi rezemase capul de
pieptul învăţătorului. De aceea îl întreabă pe Iisus: „Doamne,
dar cu acesta [Ioan] ce se va întâmpla?" Hristos îi răs
punde: „Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce
ai tu? Tu urmează M ie."15 Cu alte cuvinte, nu trebuie să ne
15In 21, 20-22.

A du-li aminte de dragostea cea dintâi |147
intereseze cum Se poartă Dumnezeu cu semenii noştri. Singura

noastră grijă ar trebui să fie a-L urma noi înşine cu credin-
cioşie şi dăruire de sine, şi atunci vom auzi şi noi cuvintele
Lui binecuvântate: „Toate cile Mele, ale tale sunt/' Şi intr-adevăr,
dacă Ii dăruim lui Dumnezeu inima noastră, nu ducem
lipsă de nimic, căci darurile cu care El îi binecuvântează pe
fraţii noştri sunt totodată şi darurile noastre.
„Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci
fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a
aflat." Dacă păşim cu credincioşie pe urmele Domnului,
singura noastră dorire va fi mântuirea întregii lumi. Atunci
propria noastră mântuire va urma în chip firesc, căci dorinţa
noastră se va uni cu dorinţa lui Dumnezeu, Care vrea ca
toti
/ oamenii să se mântuiască. Un monah din Sfântul Munte
obişnuia să se roage astfel: „Doamne Iisuse Hristoase,
mântuieşte toată lumea Ta şi mântuieşte-mă şi pe mine."
Cu alte cuvinte: „Doamne, primeşte-i pe toţi în rai şi astfel
poate mă vei primi şi pe mine."
Atunci când urmăm lui Hristos, singura noastră grijă
este să-I fim bineplăcuţi şi să-I aducem mulţumită în tot
ceea ce facem. însă mai întâi trebuie să statornicim o legătură
adevărată cu El, cultivând în noi smerenia vameşului şi
pocăinţa nestrămutată a fiului risipitor. Dumnezeu astfel l-a
plămădit pe om, încât el să-şi afle împlinirea şi desăvâr
şirea în relaţia unică şi personală cu Ziditorul său. Aşadar,
menirea cea mai înaltă a vieţii / noastre este să întemeiem o
legătură trainică cu Hristos şi să purtăm un dialog neîntre
rupt cu El. Atunci toate legăturile cu semenii noştri îşi vor
trage puterea din legătura noastră cu Dumnezeu, şi vom
începe să vedem totul, fiecare lucru din lumea zidită, în
lumina acestei legături. Dacă singura noastră preocupare
va fi să ne îmbunătăţim mereu legătura cu Domnul, în-
lăuntrul nostru se va naşte o adâncă pocăinţă, şi cu cât vom
creşte mai mult în Hristos, cu atât mai limpede ne vom
cunoaşte sărăcia duhovnicească, iar însuflarea noastră se
va reînnoi neîncetat. Atunci nu ne vom mai teme de nimic,

căci nimeni nu ne va mai putea despărţi de dragostea Lui.
Fireşte, viaţa veşnică nu este altceva decât legătura pe
care am stabilit-o cu Mântuitorul nostru încă din această
viaţă, legătură care va continua şi în veacul ce va să fie.
Vom fi judecaţi potrivit dragostei noastre, potrivit fiecărui
cuvânt al lui Hristos cuprins în Evanghelie. întocmai cum
Domnul l-a întrebat pe Apostolul Petru după înviere: „Mă
iubeşti tu pe Mine?", la fel ne va întreba şi pe noi în veacul
viitor: „Dar tu, mă iubeşti pe Mine?" Şi noi vom răspunde
la rândul nostru: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc."1(1 Dar
hotărârea şi îndrăznirea cu care vom răspunde vor depinde
întru totul de profunzimea legăturii noastre cu Persoana
lui Hristos. Atitudinea pe care o adoptăm în viaţa aceasta
ne va însoţi şi dincolo de mormânt, după cum se arată în
chip lămurit în pericopa despre Judecata de Apoi din Sfânta
Evanghelie: „Doamne, când am făcut vreun bine pe acest
pământ? Ţie Ţi se cuvinte slava, nouă ruşinea feţei."1617 Acesta
este gândul smerit pe care îl rostesc drepţii înaintea lui
Dumnezeu şi care le-a hrănit pocăinţa de-a lungul vieţii lor
pământeşti. De aceea se cade să ne însuşim şi noi încă de
pe acum această atitudine smerită, pentru a ne învrednici
de viaţa veşnică alături de Domnul. Trufia şi îndreptăţirea
de sine nu-şi au locul aici, însă din păcate ele ne pot însoţi în
veşnicie, osândindu-ne la veşnica despărţire de Dumnezeu.
Pentru noi raiul este Hristos. Sfântul Siluan mărturi
seşte: „Dacă toţi oamenii s-ar pocăi şi ar păzi poruncile lui
Dumnezeu, atunci raiul ar fi pe pământ, căci «împărăţia lui
Dumnezeu este înlăuntrul nostru». împărăţia lui Dumnezeu
este Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt şi în cer, şi pe pământ
acelaşi este."18 Raiul începe aici pe pământ, prin iubirea de
16Cf. In 21,16-17.
17C f Mt. 25,37-39.
18Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Atlionitul, p. 372.
Dumnezeu şi de aproapele. în aceasta se cuprinde toată

bogăţia vieţii veşnice, căci omul a fost zidit ca să-L mărească
pe Dumnezeu, dându-I pururea slavă. Iar Domnul Se bu
cură să întoarcă această slavă chipului Său, omului, care la
rândul lui aduce şi mai multă laudă Ziditorului său. Astfel
pătrundem în nesfârşita mişcare circulară a dragostei şi a
slavosloviei. Creşterea în Dumnezeu este adevărata împli
nire a omului care a fost chemat la asemănarea cu Dum
nezeu însuşi.
9
^dÂerna/vea/ de/ a/ k iu ti/ m o a rte a /
a) Certarea plină de milostivire a Domnului
în prima perioadă a vieţii duhovniceşti, atât de minu

nată şi de plină de însuflare, cerurile sunt larg deschise
înaintea omului şi Dumnezeul cel veşnic încheie un legă
mânt cu făptura pe care a zidit-o din ţărâna pământului.
Domnul a cinstit această ţărână cu propria Lui suflare, în-
zestrându-1 pe om cu o simţire adâncă şi cu un cuget înalt
şi nobil. Această primă perioadă este un semn al bunăvoirii
lui Dumnezeu atât de puternic, încât unii oameni părăsesc
lumea şi îmbrăţişează viaţa monahală. Lumea caută să ne
ademenească cu plăcerile ei trecătoare şi să ne facă robi pa
timilor, şi cu toţii ştim cât este de greu să ne izbăvim din
această robie. Dacă întâia cercetare a harului îl insuflă pe
om să lepede cele vremelnice şi să-I urmeze lui Hristos, atunci
biruinţa asupra lumii este câştigată cel puţin pe jumătate.
Această primă jumătate a biruinţei este numită de Sfântul
Apostol Pavel răstignirea lumii.1 înaintea noastră stă însă a
doua jumătate - o luptă mai presus de puterile omeneşti,
prin care lumea este dezrădăcinată dinlăuntrul nostru, iar
noi suntem „răstigniţi pentru lume". Dacă prima perioadă
a vieţii duhovniceşti este vremea arătării negrăitei iubiri de
oameni a lui Dumnezeu şi a cercetării harului Său, în a
1Cf. Gal. 6,14.

doua perioadă este rândul omului să-L încredinţeze pe

Dumnezeu că îi aparţine.
In acest răstimp, harul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit
la început se retrage, lăsându-ne sufletul sărac şi pustiu.
Este foarte important să ştim ce se ascunde în spatele acestei
perioade de cercare, să-i înţelegem şi să-i valorificăm marele
potenţial duhovnicesc, ca să atragem asupra noastră daru
rile lui Dumnezeu. în lumina acestei înţelegeri, vremea
certării Domnului devine nespus de creativă, fiind însăşi
temelia pe care se zideşte mântuirea omului.2 Pentru a nu
primi însă harul lui Dumnezeu în zadar, se cuvine să cer
cetăm cu luare-aminte în ce chip vine el şi din ce pricină ne
părăseşte - o adevărată ştiinţă care ne învaţă să adunăm şi
să păstrăm harul în inima noastră. Numai dacă harul spo
reşte înlăuntrul nostru, soarele cel înţelegător al dreptăţii
va răsări în inimile noastre3 şi vom izbuti să ne înfăptuim
adevărata lucrare mai înainte de căderea serii - asemeni
omului celui duhovnicesc care, precum spune Psalmistul,
„iese la [adevăratul] său lucru ... până seara"4.
Această minunată ştiinţă a păstrării harului ne insuflă
să căutăm mereu noi căi şi mijloace de a ne smeri cugetul
înaintea lui Dumnezeu, pentru a putea sta cu vrednicie
înaintea Feţei Sale şi a fi auziţi de către El. Atunci când
Apostolul spune: „[...] şi după ce veţi isprăvi totul, să ră
mâneţi în picioare"5, el ne îndeamnă de fapt să căutăm cu
2Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, p. 47.

3C/. II Pt. 1,19.
ACf. Ps. 103, 24. Vezi, de asemenea, „Al celui dintru Sfinţi Părintelui
nostru, Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, către prea cinstita
între monahii Xenia Cuvânt «Pentru patimi şi despre bunătăţi, şi pentru
rodurile care se nasc din fără de grija minţii»", în Filocalin de la Prodromu,
voi II, Ed. Universalia, Bucureşti, 2001, p. 238.
5Cf. Ef. 6,13, Biblia diortosită după Septuaginta, redactată, adnotată
şi tipărită de I.P.S. Bartolomeu Anania, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca,
2009.
152 | Arhimiindrit Zaharia Zaharou
iscusinţă/ orice cale de a rămâne în harul întru care am fost

chemaţi, aşa cum reiese din originalul grecesc „anravTa
KaTCpyaaqjcvoi OTfjvai". Omul învaţă să fie intuitiv şi in
ventiv pe măsură ce se adânceşte în cercetarea judecăţilor
lui Dumnezeu şi pătrunde în taina cuvântului Său. El se
sârguieşte să vorbească cu Domnul în smerenie, ca să afle
har înaintea Lui, să se apropie tot mai mult de El şi să
cunoască Duhul Său. Atunci i se descoperă judecăţile cele
smerite şi adânci ale lui Dumnezeu şi găseşte în acelaşi
timp curajul să privească înlăuntrul său. Pătrunde adâncul
de necuprins al bunătăţii dumnezeieşti şi cu mare durere
conştientizează adâncul stricăciunii şi al vicleniei ascunse
în inima lui. Conştiinţa propriei sărăcii duhovniceşti înaintea
acestui mare Dumnezeu al dragostei dă naştere unei în
cordări chinuitoare înlăuntrul său; atunci el, de bunăvoie,
ia asupră-şi orice fel de nevoinţă cu putinţă, numai să
atragă din nou harul în inima lui, să redobândească acel
har negrăit pe care Dumnezeu i l-a dăruit la început.
Părintele Sofronie obişnuia să spună că precum pome
nirea morţii este un dar al harului dumnezeiesc, tot aşa
este şi retragerea harului.6 Căci la fel cum pomenirea morţii
este o evanghelie a vieţii, în măsura în care îl confruntă pe
om cu veşnicia în aspectul ei negativ, în acelaşi chip pierderea
harului poate fi izvor de mare însuflare dacă o trăim aşa
cum ne-au învăţat părinţii noştri duhovniceşti. Aceasta în
seamnă că nu ne este îngăduit a cădea în deznădejde ori în
trândăvie din pricina uscăciunii duhovniceşti ce însoţeşte a
doua perioadă, ci mai degrabă se cuvine să fugim de cum
plita ispită care ne îndeamnă a lepăda jugul cel bun şi povara
cea uşoară a Domnului7. Cunoscând din cercare cât de im
portant este să dobândim o înţelegere dreaptă a celei de-a
doua perioade pentru a preveni căderile inutile, Părintele
6Vezi Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, pp. 74-75.

7C f M t.11,30.
A iiu-ţi aminte de dra$o>tca cea dintâi |153
Sofronie a scris şi a vorbit despre aceasta în nenumărate

rânduri.
***
Aflându-mă în Franţa la sfârşitul anilor şaizeci, am
observat cu durere că devenise un lucru tot mai obişnuit
pentru monahii din vest să-şi părăsească mănăstirea şi să
se întoarcă în lume. Neştiind cum să trăiască în chip
cuvenit chinuitoarea retragere a harului în cea de-a doua
perioadă a vieţii duhovniceşti, ei îşi pierdeau însuflarea şi
râvna, ajungând să se îndoiască de însăşi chemarea lor
monahală. Dacă ar fi avut însă un povăţuitor duhovnicesc
vrednic de încredere, care să le înfăţişeze această expe
rienţă negativă a încercărilor din perspectiva scopului ei
dumnezeiesc - ca un adevărat izvor de însuflare şi semn al
alegerii Domnului - nu ar fi căzut niciodată în deznădejde.
Mulţi oameni au venit să-i ceară sfatul Părintelui Sofronie
în legătură cu această problemă, iar el i-a ajutat să vadă
lucrurile într-o altă lumină. Nu puţini dintre aceştia au devenit,
Ia rândul lor, sprijin şi pildă de vieţuire pentru semenii lor.
Când oamenii din lume primesc harul pomenirii morţii,
nu este nimeni care să le lămurească această experienţă din
perspectivă duhovnicească. Problema este încredinţată de
cele mai multe ori psihologilor, însă ei nu pot oferi ajutorul
necesar. Din nefericire, această tragedie este des întâlnită
în societatea noastră modernă. Experienţa pătrunderii ade
vărului veşnic în viaţa omului poate fi vremea unei crea
tivităţi pline de însuflare, numai să ştim să o valorificăm
cum se cuvine.
în Everghetinos, o colecţie de cuvinte duhovniceşti şi
povestiri ale Părinţilor pustiei, se spune că trei lucruri sunt
îndeosebi bineplăcute înaintea lui Dumnezeu: primul este
a mulţumi Domnului în boală şi în suferinţă; al doilea este
ascultarea monahală şi lepădarea voii proprii, iar al treilea
a săvârşi lucrarea lui Dumnezeu în curăţie.8 în ceea ce pri
veşte primul lucru, a da mulţumită în necazuri, am avut
prilejul să-l cunosc eu însumi din cercare în anul 1968, când

a trebuit să petrec mai multe zile în spital în urma unei
operaţii. Am hotărât atunci ca în tot acest răstimp singura
mea rugăciune să fie: „Slavă Ţie, Doamne! Mulţumescu-Ţi
Ţie, Doamne, pentru toate!" M-am rugat astfel până ce
anestezia a început să-şi facă efectul, iar când m-am trezit
am reluat rugăciunea, care m-a însoţit în toate zilele ce au
urmat. La sfârşitul săptămânii nu mai voiam să plec din spital!
Mult folos duhovnicesc am primit din această experienţă.
In Epistola către Filipeni se spune că Hristos, Fiul cel ade
vărat al lui Dumnezeu, împreună veşnic şi de o fiinţă cu
Tatăl, „Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El
întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob
luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare
aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se
până la moarte, şi încă moarte pe cruce."89 Aşadar, Domnul
a binevoit să pătimească Crucea pentru mântuirea noastră,
în ascultare de sfatul cel mai înainte de veci al Tatălui, al
Fiului şi al Sfântului Duh. Răbdând deşertarea şi ocara
răstignirii, Hristos a arătat că este Fiu adevărat, de o fiinţă
cu Tatăl şi ascultător desăvârşit faţă de voia Acestuia. Iar
Dumnezeu-Tatăl L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui Nume
mai presus de orice alt nume, „ca întru numele lui Iisus tot
genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti
şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că
Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl"10.
Cea de-a doua perioadă a vieţii duhovniceşti ne dă
prilejul să dovedim şi noi că suntem fii adevăraţi ai Tatălui
Ceresc. Părintele Sofronie arată că nu există nimic adevărat,
nimic autentic în omul care nu a fost învăţat în mod nemij
locit de Dumnezeu şi nu a cunoscut din cercare retragerea
8 Evcrghetinosul, Voi. I, Tema 19, 2. Din Pateric - 7, Ediţie bilingvă,

Sf. Mare Mănăstire Vatoped, Muntele Athos, 2007, p. 243.
9Filip. 2, 6-8.
10Filip. 2,10-11.
harului Său. Absenta acestei experienţe îl face să fie ne

desăvârşit şi îl exclude chiar din rândul credincioşilor. Intr-un
fel sau altul, noi trebuie neapărat să trecem prin încercările
acestei perioade şi există două căi pe care le putem urma:
prima este calea cea dreaptă şi, prin urmare, cea bineplă-
cută lui Dumnezeu; cealaltă este calea trândăviei, a ne
păsării, a voii proprii şi a mândriei.
Harul se retrage şi vine vremea când omul nu mai
poate suporta durerea. Vederea propriei sărăcii duhovni
ceşti îl încredinţează că în afara Dumnezeului celui viu al
dragostei totul este lipsit de noimă, întrucât poartă pecetea
morţii. In căutarea unei ieşiri din această situaţie deznădăj
duită, el poate alege una din următoarele două căi: prima
cale este să-L învinuiască pe Dumnezeu şi să se predea pe
sine duhului răzvrătirii.11 Sfântul Siluan a fost ispitit de
acest duh atunci când a zis: „Pe Dumnezeu a-L îndupleca
este cu neputinţă."12 Şi ştim ce a urmat după aceea: a fost
aruncat în adâncul întunericului şi a rămas vreme de un
ceas în acest hău înfricoşător. Cine este omul să vorbească
astfel cu Dumnezeu? Cât de primejdioasă este această în
drăzneală! Seara, în timpul vecerniei, Sfântul Siluan a găsit
totuşi puterea să cheme Numele Domnului şi a fost slo
bozit: adâncul deznădejdii s-a prefăcut în vederea slavei
celei negrăite a lui Hristos.
încercând să scăpăm de durere, putem alege însă şi altă
cale: să ne mulţumim cu succesele dobândite, să tratăm
lucrurile cu uşurinţă şi să devenim nepăsători. în această
stare, lesne putem cădea pradă ispitelor, iar inima începe
să ni se împietrească. într-o istorioară din Pateric, un bătrân
îl întreabă pe ucenicul său: „Cum mă vezi, fiule?" „Ca pe
îngerul lui Dumnezeu", a răspuns ucenicul, plin fiind de
harul cel dintâi. După un an, bătrânul l-a întrebat din nou:
„Cum mă vezi acum, fiule?" „Ca pe un om obişnuit", a
11Cf. Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 211-212.

n lbidem, p. 29.
spus ucenicul care, pierzând harul şi devenind el însuşi un

om obişnuit, îl vedea şi pe stareţul lui tot ca pe un om
obişnuit. Fiind întrebat acelaşi lucru un an mai târziu, el a
răspuns: „Te văd ca pe un diavol/' Propria lui stare devenise
demonică şi din această pricină însuşi stareţul său îi apărea
ca un diavol.
Calea cea înţeleaptă de a ieşi din această pustiire lăun
trică ni se descoperă în pilda lui Avraanr. a nădăjdui în
Dumnezeu atunci când, omeneşte vorbind, nu mai există
nici o nădejde şi a ne smeri sub braţul Său cel tare. După
cum spune Sfântul Apostol Pavel, trebuie să ne punem
încrederea în Dumnezeu, „Cel ce înviază pe cei m orţi"13,
până când El ne va înălţa şi pe noi la timpul cuvenit14.
* * *
Toţi oamenii se bucură de aceeaşi cinste înaintea lui

Dumnezeu; cu toţii am primit aceleaşi porunci şi aceeaşi
chemare. Dumnezeu ne-a cinstit pe toţi la fel, dar răspunsul
nostru la chemarea Lui este cel care ne „stabileşte" în cele
din urmă „valoarea". Omul este chemat să răscumpere darul
vieţii aducând o jertfă - jertfa propriei sale voinţe stricăcioase
prin ascultare.
Viaţa alături de Părintele Sofronie ne-a oferit prilejul să
cunoaştem din cercare ce înseamnă adevărata ascultare mo
nahală. Pentru Stareţ ascultarea nu este o jertfă, căci, dacă
am privi-o astfel, ar însemna să limităm în mod artificial
libertatea lui Dumnezeu în relaţia Sa cu omul. O asemenea
„ascultare" pretinde: „Eu mi-am adus jertfa, acum Dumne
zeu trebuie să-mi dea harul Său."
în scrisorile către David Balfour15 - redactate cu mult
timp înaintea cărţilor sale, pe când avea numai 35 de ani, şi
13II Cor. 1, 9.
14C /IPt. 5, 6.
15 Vezi Arhimandritul Sofronie, Nevoinţa cunoaşterii lui Dumnezeu,
trad. Ierom. Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2006, Scrisoarea 11,
p. 169 şi Scrisoarea 23, p. 265.
caracterizate printr-un stil al exprimării cu totul aparte,

poate chiar mai elevat decât cel al scrierilor sale ulterioare
- Părintele Sofronie lămureşte în ce chip ascultarea este
mai mare decât jertfa. Ascultarea este un mare privilegiu,
un minunat prilej pentru om de a se slobozi de toată grija şi
alipirea pătimaşă şi de a ajunge la rugăciunea curată prin
curăţirea mintii. Prin ascultare, viata omului se ridică în
planul voii lui Dumnezeu, iar el se face părtaş vieţii Dom
nului, căci, după cum spune Psalmistul, întru voia Lui este
viaţă16. La prima vedere s-ar părea că nu există nici o deo
sebire între cele două moduri de a privi ascultarea, în reali
tate însă diferenţa este esenţială. Adevărata „jertfă" pe care
o aduce omul - Sfântul Pavel foloseşte pe drept cuvântul
θυσία1' - constă în a fi mereu gata să primească pronia şi
înţelepciunea lui Dumnezeu, oricât de nebunească ar părea
ea omului sufletesc. Intr-adevăr, Sfântul Pavel ne învaţă că
trebuie să ne facem mai întâi nebuni pentru Domnul, dacă
vrem să dobândim adevărata înţelepciune.18
* *· ★
Am văzut că harul pe care îl primim la început nu este

nicidecum o stare permanentă sau durabilă. El este „bogăţia
nedreaptă" sau „mamona nedreaptă", cum îl numeşte Pă
rintele Sofronie, şi dacă nu-1 îndreptăţim printr-o nevoinţă
ascetică de bunăvoie, nu poate deveni moştenirea noastră
veşnică şi nestrămutată.19 Se cuvine aici să ne oprim puţin
asupra uneia dintre multele tâlcuiri originale ale Stareţului
la Sfânta Scriptură, şi anume pericopa din Sfânta Evanghelie
după Luca, unde Domnul spune: „Deci dacă n-aţi fost cre
dincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea
adevărată? Şi dacă în ceea ce este străin nu ah fost credincioşi,
16Cf. Ps. 29,6.

17Rom. 12,1.
18C/. ICor. 3,18.
pp. 69,120, 293, 319.
cine vă va da ce este al vostru?"20 Harul cel dintâi este talantul

pe care l-am primit „cu împrumut", un capital pentru do
bândirea căruia n-am investit nimic, pe care nu l-am câş
tigat prin munca noastră. Este o comoară „străină", un dar
nemeritat cu care am fost înzestraţi de însăşi bunăvoirea
lui Dumnezeu. Dacă nu ne dovedim credincioşi faţă de
acest har, cum ne putem aştepta ca Dumnezeu să ni-1 încre
dinţeze
/ întru neînstrăinată chivernisire? Mai întâi trebuie
să fim credincioşi în cele ce nu sunt ale noastre, pentru ca
ele să poată deveni mai apoi moştenirea noastră.
In Epistola către Evrei, Sfântul Apostol Pa vel spune: „In
lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la
sânge."21A doua perioadă a vieţii duhovniceşti este o luptă
crâncenă pentru redobândirea harului pe care Dumnezeu
ni l-a încredinţat la început. Suntem chemaţi să ne arătăm
vrednici de împărtăşirea noastră din această bogăţie „ne
dreaptă", luptându-ne cu dârzenie „până la sânge". Dum
nezeu însuşi ne întăreşte şi ne călăuzeşte în această ne-
voinţă care se dovedeşte a fi cu adevărat un răstimp al po-
văţuirii dumnezeieşti. Dar trebuie să avem inimile deschise
spre a primi povăţuirea Lui, altminteri nu vom deveni nici
odată fii adevăraţi / ai Tatălui Ceresc. Iar dacă fată / de El
suntem făţarnici, atunci şi cu noi înşine vom fi făţarnici.
O prăpastie fără sfârşit desparte lumea zidită, vremel
nică şi văzută de cea nezidită, veşnică şi nevăzută. Adam a
fost plăsmuit din nimic, iar în rai el a primit harul cel dintâi
în dar. Şi, întrucât nu făcuse nimic ca să merite acest dar şi
nimic ca să îndreptăţească primirea lui, n-a trecut mult
timp şi a fost izgonit din rai. Iată cum răsună glasul lui
Dumnezeu în cuvintele simple ale Avvei Dorotei: „Omul e
nebun, nu ştie să se bucure. De nu va cunoaşte zile grele,
va pieri cu desăvârşire. Căci de nu va învăţa ce este necazul,*2
20 Lc. 16, 11-12. Vezi, de asemenea, Arhimandritul Sofronie, Despre

rugăciune, pp. 68-69.
2' Evr. 12,4.
nu va afla ce este odihna/'22 Aşadar, pentru ca omul să nu

rămână pe veci în păcatul şi în răutatea lui, Dumnezeu l-a
alungat din rai; acesta însă s-a tânguit şi a plâns cu atâta
amar, încât L-a înduplecat pe Dumnezeu să Se coboare El
însuşi pe pământ, pentru ca omul să guste din nou din
desfătarea raiului, de această dată într-un chip mai statornic.
Prin întruparea şi învierea Sa, Dumnezeu a sădit în inima
noastră un nou rai, din a cărui dulceaţă gustăm atunci
când, prin lucrarea harului celui dintâi, pătrundem în
adâncul inimii. Dorinţa Lui este ca noi să nu pierdem nicio
dată acest rai, însă omul, făptură slabă şi neputincioasă, nu
este în stare să-l păstreze. Atunci Domnul îşi retrage harul,
ca să ne dea prilejul să-l redobândim prin propria noastră
osteneală. Aici se arată marele Lui dar: Dumnezeu atât de
mult îl iubeşte şi îl cinsteşte pe om, încât nu poate suferi ca
acesta să piară cu totul. Spre deosebire de a doua perioadă,
în prima perioadă a harului noi nu ne dovedim cu adevărat
dragostea faţă de Dumnezeu, nici nu ne arătăm în chip
lămurit hotărârea de a-L urma pe El. Mai mult, dacă păcă
tuim împotriva lui Dumnezeu în acest răstimp binecuvântat,
atragem asupra noastră o pedeapsă nimicitoare. Lucifer şi
îngerii lui s-au întors împotriva lui Dumnezeu, deşi se
bucurau de o stare de fericire veşnică. Până atunci ei se
împărtăşiseră de o nesfârşită desăvârşire a dragostei şi a
vieţii, de aceea căderea lor a fost absolută. Ea a avut loc în
veşnicie şi a atras asupra lor o pustiire veşnică şi definitivă.
Pentru diavoli nu mai există pocăinţă, nici vreun alt prilej
de a-şi manifesta dorinţa să se întoarcă la Dumnezeu. Căderea
omului nu este însă absolută, ea a avut loc în timp, iar Dum
nezeu i-a dăruit în hotarele timpului cale de întoarcere, calea
pocăinţei, care se deschide înaintea lui odată cu retragerea
harului.
22 C f Avva Dorotei, Diferite învăţături de suflet folositoare, în Filocalia,

voi. IX, trad. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 1980,
p. 484.
Precum evreii n-au uitat niciodată milele cele bogate

ale lui Dumnezeu după ce au ieşit din Egipt şi au trecut ca
pe uscat prin mijlocul mării, la fel şi credincioşii nu pot uita
întâia cercetare a harului şi legământul pe care l-au încheiat
cu Dumnezeu în acest răstimp. Chiar şi după retragerea
harului, amintirea lui rămâne ca o flacără arzătoare în inima
omului, cum spune Părintele Sofronie.23 Atunci când pierde
conţinutul existenţei sale duhovniceşti, omul trăieşte înlăuntrul
său un adevărat vid ontologic, întrucât amintirea iubirii
celei dintâi este de neşters. El resimte această pierdere ca
pe o moarte duhovnicească şi este chinuit de îndoială: „Oare
se va mai întoarce vreodată Oaspetele Ceresc?"24 In multe
locuri din scrierile sale, Părintele Sofronie înfăţişează în
cuvinte vii şi expresive starea omului care a pierdut harul
şi tânjeşte după întoarcerea lui.25
Intr-una din scrisorile sale, Avva Amona vorbeşte despre
înălţarea Prorocului Isaia la cerurile cerurilor, arătând că
pe fiecare treaptă a urcuşului său prorocul vede lumina
cerului pe care îl lasă în urmă ca întuneric în comparaţie cu
lumina noului cer spre care se înalţă.26 O descriere asemă
nătoare, însă din perspectivă inversă, întâlnim la Părintele
Sofronie atunci când vorbeşte despre retragerea harului
dumnezeiesc: căzând din cerul harului, omul începe să vadă
din ce în ce mai desluşit mizeria şi sărăcia stării sale pământeşti
şi nimic din această lume nu poate înlocui marea pierdere
23C f Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, p. 293

şi D esp re ru găciu n e, p. 43.
24Arhimandritul Sofronie, D espre rugăciune, p. 13.
“’ Arhimandritul Sofronie, Vom vedea p e D um nezeu p recu m este, pp. 70,
185-186, p. 196.
26 C f T he L etters o f A m m on as, trad. Derwas J. Chitty, revizuită şi eu o
introducere de Sebastian Brock (Fairacres, Oxford: SLG Press, Convent
of the Incarnation, 1995), pp. 13-14. Vezi T he A scen sion o f Isaiah 8, 21, un
document iudeo-creştin din veacul al Il-lea, care descrie înălţarea Proro
cului Isaia Ia al şaptelea cer după martiriul său.
pe care a suferit-o. în capitolul Tânguirea lui Adam, Sfântul

Siluan înfăţişează în cuvinte deosebit de grăitoare durerea
de nemângâiat a celui ce s-a lipsit de harul dumnezeiesc:
Plânge Adam: „Nu-mi este dorită pustia. Nu-mi sunt

dragi munţii înalţi, nici lunca, nici pădurea, nici cân
tul păsărilor; nimic nu-mi este drag. Sufletu-mi zace
în mare durere: scârbit-am pe Domnul. Şi de m-ar
lua Domnul din nou în rai, încă şi acolo mă voi mâhni
şi voi plânge: pentru că pe Dumnezeul cel iubit am
întristat."27*
în alt loc Sfântul scrie:
Din pruncie am iubit lumea şi frumuseţea ei, iubeam

crângurile şi grădinile înverzite, iubeam câmpiile şi
toată făptura lui Dumnezeu, cât de frumos este ea zidită.
Iubeam să privesc asupra norilor luminoşi, cum se pur
tau ei în înălţim ile albastre. Dar de când am cunoscut
pe Domnul meu, şi El mi-a răpit sufletul, totul în suflet
mi s-a schimbat, iar de acum nu mai voiesc a căuta
asupra acestei lumi, ci sufletu-mi trage neîncetat către
acea lum e unde viază Domnul. Ca pasărea în colivie,
aşa se strâmtorează sufletul meu pe pământ. Precum
pasărea doreşte şi trage a zbura din strâmta colivie
în crângul cel înverzit, aşa şi sufletul meu trage din
nou a vedea pe Domnul, căci El a răpit sufletul meu,
şi acesta tânjeşte după Domnul ...2S
Cu cât mai deplin am gustat din harul unirii cu Dum

nezeu, cu atât mai mare ne este suferinţa în urma despăr
ţirii de El. Cunoaşterea harului dumnezeiesc îl înţelepţeşte
pe om, astfel încât nici un lucru pământesc - carieră, bogăţii,
cinste - nu-1 mai poate mulţumi.29 Viaţa veşnică a devenit
27Arhimandritul Sofronie, C uviosul Siluan A th on itu l , p. 478.

2SArhimandritul Sofronie, C uviosul Siluan A thon itu l, p. 309.
29Vezi Arhimandritul Sofronie, Vom vedea p e D u m n ezeu p recu m este,
p. 108.
premiza absolută a împlinirii vieţii sale trecătoare.30 Ochii

săi duhovniceşti s-au deschis şi privesc acum la cele ne
văzute şi veşnice, iar nu la cele văzute şi trecătoare, după
cum spune Sfântul Apostol Pavel.31
La vreme de încercare şi de uscăciune duhovnicească,
amintirea clipelor în care Dumnezeu ne-a cercetat cu harul
Său ne dă putere şi ne ajută să ne reînnoim însuflarea. De
aceea trebuie să ne întipărim bine în minte tot ce am
învăţat atunci când harul petrecea în chip simţit înlăuntrul
nostru. Precum primii creştini ai Bisericii din Efes erau
îndemnaţi de înger să-şi aducă aminte de dragostea cea
dintâi şi de faptele lor de mai înainte32, tot aşa şi noi se cade
să ne amintim de frumuseţea primei noastre iubiri faţă de
Domnul, de apropierea lui Dumnezeu şi de învierea sufle
tului nostru prin harul Lui. Când Dumnezeu i-a slobozit pe
evrei din robia Egiptului, ei „s-au umplut de mângâiere"33
şi au trecut cu mare însuflare prin Marea Roşie. Au urmat
apoi patruzeci de ani de suferinţe şi de necazuri în pustiul
Sionului, cărora le-au supravieţuit numai cei ce au păstrat
vie amintirea minunilor săvârşite de Dumnezeu cu ei prin
robul Său Moise. Cum ar fi putut fiii lui Israel uita o astfel
de învăţătură nepreţuită primită prin descoperire dumne
zeiască? Singură amintirea ei a fost de ajuns pentru a-i sprijini
de-a lungul celor patruzeci de ani de încercări în pustie.
Atunci când Sfântul Pavel, marele Apostol al neamurilor,
a fost dus înaintea regelui Agripa în Cezareea Palestinei, el
i-a spus: „O, rege, sufăr prigoană din mâna poporului meu,
pentru că nu pot fi neascultător Luminii cereşti pe care am
văzut-o pe drumul Damascului."34 Sfântul Pavel păstrase
30Vezi ibidem, pp. 10-11,17, 83,185.

31 Cf. II Cor. 4,18.
32Cf. Apoc. 2,4-5.
33 C/. Ps. 125,1.
34C/. Fapte 26,19.
vie amintirea primei sale întâlniri cu Domnul şi astfel I-a rămas

credincios de-a lungul tuturor suferinţelor şi prigoanelor.
Sfântul Siluan, care trăise numeroase cercetări ale haru
lui, îşi amintea mereu de clipa când II văzuse pe Hristos
viu în biserica de la moara mănăstirii, ca de cel mai însemnat
eveniment din viaţa lui. El însuşi mărturiseşte: „Dacă Dom
nul nu mi-ar fi dat la început să cunosc cât de mult iubeşte
El pe om, nu aş fi putut răbda nici măcar una din astfel de
nopţi, iar ele au fost nenumărate."33 într-un chip sau altul,
toţi sfinţii ne vorbesc despre însemnătatea însuşirii învăţă
turii pe care am primit-o prin har. In scurta lui epistolă,
Sfântul Apostol Iuda scrie: „Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă
aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii
Domnului nostru lisus Hristos."3536
Dumnezeu continuă să ne povăţuiască şi atunci când
străbatem pustia uscăciunii duhovniceşti. El ne cercetează
cu harul Său ca să ne întărească duhovniceşte, mai cu seamă
după ce ne-am împotrivit ispitelor. Atunci se sălăşluieşte în-
lăuntrul nostru o pace adâncă şi se statorniceşte învăţătura
de neuitat a milostivirii şi puterii lui Dumnezeu, în timp ce
orizonturile înţelegerii noastre se lărgesc. Poate că vom suferi
multe căderi şi vom primi multe răni, dar nevoindu-ne să
le biruim pe toate, ne întărim pe deplin în încredinţarea că
până şi în iad dreapta cea tare a lui Dumnezeu va veni să
ne izbăvească. Se cuvine, aşadar, să ne aducem aminte de
fiecare cercetare a harului, de la dragostea cea dintâi până
la cea mai de pe urmă manifestare a puterii dumnezeieşti,
precum ne îndeamnă şi Apostolul Pavel în Epistola sa către
Evrei: „Aduceţi-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în care,
după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat luptă grea de suferinţe."37
Un alt chip de a ne reînnoi însuflarea este să ne aducem
aminte de cuvintele dătătoare de viaţă ale părinţilor noştri

36 Iuda 1,17.
37Evr. 10, 32.
duhovniceşti. Uneori Părintele Sofronie întrerupea citirea

din timpul meselor pentru a aduce unele lămuriri. Cuvin
tele lui erau atât de „dulci", încât uitam cu desăvârşire de
mâncarea ce ne stătea înainte, iar în inimile noastre ră
sunau cuvintele Evangheliei: „Nu numai cu pâine va trăi
omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu."38
Fiecare întâlnire cu Părintele era un adevărat izvor de har
şi deschidea înaintea noastră noi orizonturi. Amintirea unor
astfel de experienţe ne este de mare ajutor la vreme de nevoie,
după cuvântul Psalmistului: „Ţineţi-vă de învăţătura Dom
nului, ca s-o aveţi la îndemână în vremea încercării."39 La
începutul vieţii monahale, de pildă, ucenicul este gata de
orice jertfă şi orice nevoinţă, pentru că a primit luminarea
harului. Dar când se ivesc ispitele, iar el se lasă biruit de
iubirea de sine, îndulcindu-se cu somnul şi arătându-se
capricios la mâncare - lucruri de neconceput când harul
era lucrător înlăuntrul său - atunci trebuie să-şi aducă aminte
de vremea bunăvoirii Domnului faţă de el şi să nu primească
cu nici un chip a o trăda.
Numai Dumnezeu ştie cât va dura această vreme de
părăsire pentru fiecare dintre noi, căci El este „Cel ce dă şi
Cel ce ia,"40„Cel ce omoară şi învie, coboară la locuinţa
morţilor şi iarăşi scoate"41. Pentru unii durează zeci de ani;
alţii, după ce au gustat harul şi l-au pierdut, îl redobândesc
numai cu puţin timp înainte de moarte sau chiar în clipa
morţii. Iar alţii - Dumnezeu să ne păzească de un asemenea
sfârşit - pot să-şi încheie viaţa în această stare de părăsire.
Se cuvine însă a şti că retragerea harului ne este de neapă
rată trebuinţă pentru a ajunge la cunoaşterea tainelor Du
hului şi a ne dovedi credincioşia faţă de Dumnezeu până la
38Mt. 4 ,4 ; Lc. 4, 4.
39Cf. Ps. 2,12: „Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul
şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui."
40Cf. Io v i, 21.
41 Cf. I Rg. 2, 6.
ultima suflare. Trebuie să fim hotărâri a birui păcatul, şi nu

numai păcatul, ci şi moartea însăşi, căci pierderea harului
este o preînchipuire a morţii. Adam a cunoscut moartea
duhovnicească înaintea morţii fizice, trupeşti. La fel şi în ce
priveşte harul: ni se dă pregustarea lui - prima noastră
înviere -, iar la învierea cea de pe urmă vom fi reaşezaţi pe
deplin în acest har cu trupurile noastre duhovniceşti.
Confruntându-ne cu posibilitatea morţii veşnice în timpul
celei de-a doua perioade a vieţii duhovniceşti, devenim
conştienţi de starea universală de stricăciune a întregului
Adam. Dacă primim însă de bunăvoie moartea şi rămânem
credincioşi descoperirii lui Dumnezeu, această perioadă
devine ea însăşi un mijloc de a birui moartea. Cu alte cuvinte,
atunci când de bunăvoie murim păcatului, acceptând moar
tea ca pe o dreaptă răsplată pentru păcatele noastre, biruim
moartea cea fără de voie pe care am moştenit-o de la proto-
părinţii noştri. Părintele Sofronie spune că Dumnezeu în
găduie să trecem prin tot felul de încercări ca să-L putem
primi înlăuntrul nostru pe Duhul Sfânt şi să fim reaşezaţi
în comuniune cu El.42 Ameninţarea morţii îl duce pe om la
o totală pocăinţă şi treptat, prin lacrimile pe care le varsă
pentru păcatele sale şi prin lucrarea mântuitoare a harului,
firea lui este curăţită, reînnoită şi tămăduită.43 El împlineşte
acum cele două mari porunci ale iubirii într-o măsură mai
deplină şi se învredniceşte de darul Duhului Sfânt.
Totuşi, în această perioadă fiecare experienţă, fiecare trăire,
este însorită de durere. Simţim că Dumnezeu Se depărtează
tot mai mult de noi, ni se pare că ne-a părăsit şi că este
neîndurător. însă cel ce va străbate în chip cuvenit această
perioadă, asemeni Dreptului Iov şi Sfântului Siluan, va ajunge
negreşit s-o preţuiască mai târziu. Când Iov, după ce păti
mise grele încercări, s-a învrednicit să vadă slava lui Dum
nezeu, a strigat: „Din spusele unora şi altora auzisem despre
42Vezi Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, pp. 9,12, 76.

Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. Pentru aceea, mă

urgisesc eu pe mine însumi şi mă pocăiesc în praf şi în
cenuşă."44 Am putea spune, într-un fel, că Iov se căia pentru
că nu răbdase mai mult, ca să primească o şi mai mare slavă
de la Dumnezeu.
într-adevăr, nesfârşită este bogăţia binecuvântărilor pe
care le ascunde această vreme de certare! De aceea, se
cuvine să păşim cu însuflare pe calea unei pocăinţe totale,
să stăruim în încercările noastre de a pătrunde judecăţile
lui Dumnezeu şi să ne cercetăm pe noi înşine în lumina
poruncilor Lui. Atunci vom citi cu înţelegere Scripturile şi
vom folosi toată înţelepciunea cu care ne-a înzestrat Dum
nezeu ca să aflăm noi chipuri de a ne înfăţişa înaintea Lui
cu noi gânduri smerite şi pline de umilinţă, pentru a ne
putea apropia tot mai mult de El. Ba mai mult, vom descoperi
stricăciunea şi patimile îngropate adânc înlăuntrul nostru,
întocmai cum, golindu-ne buzunarele şi întorcându-le pe
dos, aflăm lucruri uitate sau ascunse acolo de multă vreme,
tot aşa şi Dumnezeu ne „întoarce" uneori inima „pe dos",
ca să scoată la iveală urâciunea ascunsă în adâncul e i . Căci,
fără să ne dăm seama, purtăm în noi porniri şi dorinţe păcă
toase care nu sunt în armonie cu gândul dintru început al
lui Dumnezeu pentru om şi se împotrivesc ţelului nostru
suprem, acela de a-L iubi pe Dumnezeu şi a ne asemăna
Lui în toate. Odată Părintele Sofronie a sfătuit pe cineva
care se afla în prima perioadă a harului să se roage astfel:
„De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă."45 într-adevăr, avem
nevoie de multă îndrăzneală ca să putem înfrunta adâncu
rile păcatului cuibărit înlăuntrul nostru.
Când Dumnezeu vede că suntem hotărâţi / să ne nevoirn
pentru Numele Său, devine şi mai aspru cu noi, ca să se
descopere şi mai mult patimile tăinuite în inima noastră,
căci niciodată nu-şi vede omul atât de limpede sărăcia
44Iov 42, 5-6.

45C/. Ps. 18,13.
duhovnicească ca atunci când este supus ispitelor şi încer

cărilor. In plus, smerenia pe care o dobândim în urma sufe
rinţelor ne fereşte pe de o parte de primejdia de a „ne obişnui"
cu tainele vieţii duhovniceşti şi a ajunge să le tratăm cu
nepăsare, iar pe de altă parte ne păzeşte de părerea de sine,
împiedicându-ne să ne formăm o imagine greşită despre
trăirile noastre duhovniceşti. Una este să pătrundem cu
mintea realităţile duhovniceşti şi alta este să le cunoaştem
din cercare. In cartea Cuviosul Silunn Athonitul citim despre
un monah care credea că se va mântui numai pentru că făcea
multe metanii.46 Insă pe patul de moarte Dumnezeu i-a deschis
ochii şi i-a arătat cât de lipsită de discernământ îi fusese
râvna, iar el şi-a sfâşiat hainele de deznădejde. I-a fost dat
să cunoască harul numai în ceasul morţii, şi aceasta fiindcă
Dumnezeu S-a milostivit de el şi i-a descoperit propriile
neajunsuri. Dacă harul nu l-ar fi luminat în ultima clipă, n-ar
fi fost niciodată în stare să-şi vadă greşelile şi lipsurile şi ar
fi murit în mândria mulţumirii de sine.
Tânjirea arzătoare după Domnul slavei este semnul
neîndoielnic că omul străbate în chip înţelept a doua peri
oadă a vieţii duhovniceşti. Dacă dorul după Dumnezeu nu
ne mistuie neîncetat rărunchii ca un „vierme" ce nu ne dă
odihnă, aceasta înseamnă că nu ne nevoim cum se cuvine,
ci mai degrabă petrecem în nepăsare şi în trândăvie. Căci
precum există un vierme al iadului care chinuie sufletul în
veşnicie47, tot aşa există şi un „vierme" al lui Dumnezeu ce
mistuie duhul omului, reînnoindu-i mereu însuflarea. Şi
dacă ardem de neostoită sete după Dumnezeu, sete care ne
roade pe dinăuntru ca un vierme dumnezeiesc, atunci, chiar
lipsiţi fiind de mângâierea harului, ne vom strădui să ne
împotrivim păcatului şi să trăim aşa cum ne povăţuieşte
dorul nostru după Dumnezeu.

47C/. Mc. 9, 48.
Izvorul râvnei celei dumnezeieşti este Domnul însuşi,

Care a spus: „Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare
am până ce se va îndeplini!"48 Hristos vorbea despre sufe
rinţa Crucii ca despre un botez pe care-1 dorea cu osârdie,
căci numai Pătimirea Lui putea aduce mântuirea lumii. De
asemenea, Domnul a zis: „Foc am venit să arunc pe pământ
şi cât aş vrea să fie acum aprins!"49 Acest „pământ" este, după
cum arată Părintele Sofronie, ţarina inimii omului pe care
Domnul doreşte s-o aprindă cu focul cel duhovnicesc al
dumnezeieştii râvne.50
Potrivit Stareţului, două lucruri întăresc şi sporesc în
chip deosebit râvna după Dumnezeu: milostivirea Tatălui
Ceresc şi amintirea celor învăţate atunci când harul cel
dintâi era cu noi. „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi
cei ce n-au văzut şi au crezut!"51, i-a spus Domnul Aposto
lului Toma. Când harul petrece îmbelşugat înlăuntrul nostru,
este ca şi cum L-am vedea pe Domnul. îl urmăm cu bucurie
şi împlinim toate poruncile Lui, pentru că în realitate El
este Cel ce le împlineşte în noi.52 Dar dacă Domnul Se re
trage, iar noi continuăm să vieţuim în acelaşi chip, atunci
suntem şi mai fericiţi, căci păşim pe urmele Lui, cu toate că
nu-L mai vedem înlăuntrul nostru.53 Fericiţi
/ cu adevărat sunt
aceia care nu văd, dar totuşi nu încetează să trăiască prin
credinţă.
/
Se cuvine, aşadar, să străbatem această perioadă cu ne
împuţinată râvnă, slujind Domnului cu duh fierbinte, după
48Lc. 12,50.
49Lc. 12, 49.
pp. 67, 75.
51 In 20, 29.
52Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, pp. 7,162
53Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 256-257. Vezi,
de asemenea, Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, p. 68
cum spune Sfântul Apostol Pavel.54 Noi suntem slugile Lui,

deoarece lucrăm numai pentru El. In lume grija cea mai
mare a slujitorilor este să împlinească dorinţele şi nevoile
stăpânilor lor. Dar adevăratul creştin ştie că Stăpânul nos
tru, Hristos, nu are nevoie de nimic, singura Lui dorire este
folosul şi mântuirea fiecărui om. Poate că nu izbutim să
facem multe pentru Domnul nostru, dar ştim că El va primi
cu bucurie toate rugăciunile şi cântările de laudă pe care I
le aducem. Ne va acoperi cu bunăvoinţa Sa chiar şi în timpul
somnului, câtă vreme ne odihnim întru El şi adormim
plângând, ca să ne trezim plini de bucurie, precum zice
Psalmistul.5556Nu trebuie decât să urmărim un singur ţel, acela
de a împlini voia Domnului. Atunci cunoaşterea lui Dum
nezeu devine tot mai limpede şi nu mai suntem străini de
voia Lui. Intr-adevăr, trebuie să ne însuşim sfânta şi minunata
voie a lui Dumnezeu, căci întru ea este viaţă şi mântuire36,
în acest chip, întreaga noastră viaţă devine o slujire pe care
o aducem din toată inima Stăpânului nostru.
Mare însemnătate are, aşadar, tânjirea după Dumnezeu
în cea de-a doua perioadă a vieţii duhovniceşti! Domnul
mult Se bucură să vadă că tânjim neîncetat a-I vedea Faţa,
mai cu seamă în vremea încercărilor şi a ispitelor, şi ne pri
meşte întreaga viaţă ca pe o jertfă de bună mireasmă du
hovnicească. Din Sfânta Scriptură cunoaştem că Dumnezeu
caută inima omului, pentru că ea este locul odihnei şi al
bunăvoirii Sale, locul unde va străluci şi Se va arăta Duhul
Sfânt57. Dorinţa Lui este să Se sălăşluiască în inima omului
şi să-i răsplătească acestuia după dorirea inimii sale.58
54 Rom. 12, 11: „La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi;

Domnului slujiţi."
55C/. Ps. 29, 5.
56C f Ps. 29, 5.
57C f I Cor. 3,16.
58Cf. Ps. 19,4.
în slujba Paraclisului Maicii Domnului, Mântuitorul

este numit „marginea doririlor" celor ce-L iubesc pe El. De
asemenea, într-una din rugăciunile sale Părintele Sofronie
îl numeşte pe Hristos „dorirea inimilor noatre"59. Să ne
oprim puţin asupra acestor cuvinte şi să le cercetăm înţelesul,
pentru că ele înfăţişează întocmai râvna cea dumnezeiască.
Creştin adevărat este acela care îl caută pe Domnul cu sete
nestinsă şi pentru care poruncile Lui nu sunt grele, ci mai
degrabă un jug bun şi o povară uşoară60. Prorocul David
spune: „Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit
inima mea."61 Atât timp cât văpaia râvnei pentru Dumnezeu
nu i-a lărgit inima, omul nu poate împlini cu uşurinţă po
runcile, căci, fiind de obârşie dumnezeiască, ele depăşesc
cu mult măsura omenească. Când Iacov a ieşit din pământul
părinţilor săi, a trebuit să trudească timp de paisprezece
ani pentru a o lua de soţie pe Rahila, fiica lui Laban. Dar,
întrucât Rahila era foarte frumoasă, iar Iacov o iubea mult,
anii au trecut precum zilele.62 în cazul nostru, Rahila închi
puie vederea duhovnicească pe care ne-o împărtăşeşte
harul în prima perioadă a vieţii duhovniceşti. Frumuseţea
acestei descoperiri ne este izvor de nesecată însuflare, iar
pentru a o dobândi trebuie să dăm şi noi dovadă de râvna
Patriarhului Iacov.
Râvna pentru Dumnezeu ne fereşte şi de păcat. Precum
de oala care fierbe pe foc nu se pot apropia muştele sau
animalele ca să spurce mâncarea omului, la fel se întâmplă
şi cu inima noastră: câtă vreme arde de râvnă pentru Dum
nezeu, nu va putea fi jefuită de gândurile pătimaşe, iar
câinele poftelor trupeşti nu-şi va putea sfâşia prada, adică
59Vezi Archimandrite Sophrony, On Prayer, Stavropegic Monastery

of St. John the Baptist, Essex, 1996, p. 204 .
60C/. Mt. 11, 30,
61 Ps. 118, 32.
62Cf. Fc. 29,18-28.
inima omului, care doreşte să se aducă jertfă curată numai

lui Dumnezeu. Dar de îndată ce focul s-a stins şi mâncarea
s-a răcit, muştele vin şi o întinează.
Insuflat de râvna pentru Dumnezeu, omul înfruntă
toate încercările. De nu vom lăsa să ni se stingă flacăra
inimii, chiar şi atunci când Dumnezeu îşi retrage harul de
la noi şi îngăduie să gustăm moartea duhovnicească, vom
sta neabătuţi pe calea Domnului. Depinde numai de noi
dacă moartea care ne ameninţă se va preface în izvor de
viaţă sau ne va nimici în cele din urmă. înfruntarea morţii
ne este însă de neapărată trebuinţă, pentru a fi cercată dorirea
noastră după Dumnezeu. Dacă în ciuda ameninţării morţii
rămânem neclintiţi în hotărârea de a-L urma pe Hristos şi
de a săvârşi cele pe care le-am învăţat când harul era cu noi,
atunci credinţa noastră se va arăta mai tare decât moartea şi va
birui lumea, după cuvântul Sfântului Ioan Evanghelistul63.
Am auzit odată de la un stareţ următorul cuvânt: „Cel
mai mare dar al lui Dumnezeu către om este moartea şi
nimeni nu i-1 poate lua." Cât de adevărat este acest cuvânt!
Cu toţii vom muri şi fiecare se poate folosi de acest sfârşit
inevitabil moştenit în urma căderii lui Adam ca de unul
din cele mai de preţ daruri ale lui Dumnezeu. Se cuvine să
înfruntăm moartea cu bărbăţie, urmând pilda mucenicilor
care mărturiseau: „De vreme ce cu toţii vom muri, cel puţin
să murim cum se cuvine!"
Părintele Sofronie ne povestea că, în timpul războiului
cu Germania, poporul rus a trecut prin suferinţe de neîn
chipuit: milioane de oameni şi-au pierdut viaţa, fie pe câmpul
de luptă, fie din pricina foametei. în ciuda vremurilor deo
sebit de grele, un preot din Moscova le-a propus credincio
şilor săi: „Vrând-nevrând, cu toţii postim acum. Să slujim,
aşadar, zilnic Sfânta Liturghie şi să ne împărtăşim cu Sfintele
Taine." Nici un deces nu s-a înregistrat în acea parohie. Preotul
le-a insuflat o asemenea râvnă enoriaşilor săi, încât ei au
63C/. I I n 5 ,4.
primit de bunăvoie foametea care era fără de voie, pre

schimbând moartea în izvor de viată. / Oamenii au folosit
această încercare ca pe un prilej de a se înfăţişa înaintea lui
Dumnezeu, Cel ce a spus: „Nu numai cu pâine va trăi omul,
ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu/'64 Iar
Dumnezeu le-a dăruit în schimb putere şi viaţă în Hristos,
Care este „Pâinea Vieţii ce s-a coborât din cer"65 şi „Cuvântul
Vieţii"66, şi i-a izbăvit pe toţi de la moarte.
La fel ne îndeamnă şi Sfântul Vasile cel Mare într-unul
din cuvintele sale pline de însuflare: „Faceţi de bunăvoie ce
veţi face vrând-nevrând. Nu cruţaţi viaţa aceasta pămân
tească, de care neapărat veţi fi lipsiţi."67 Iar Părintele Sofronie
scrie: „A trăi creştineşte este cu neputinţă: creştineşte se poate
numai muri."68 Sfântul Apostol Pavel murea în fiecare zi69,
pentru ca Hristos să trăiască în el70, căci nu mai trăia pentru
sine, ci numai pentru Domnul.
Dacă vom înfrunta cum se cuvine ameninţarea / morţii,
/
vom înţelege că Dumnezeu l-a plămădit pe om ca să fie
centrul şi cununa zidirii Sale. Părintele Sofronie spunea că
suferinţa este semnul cel mai sigur al alegerii omului de
către Dumnezeu. Hristos, Cel ce Şi-a arătat nemărginita dra
goste pentru noi prin patima Sa până la moarte, ne dă putinţa
să suferim pentru Numele Lui, astfel încât unirea noastră
cu Ei să fie cât mai deplină.71 „Căci vouă vi s-a dăruit, pentru
MMt. 4, 4; Lc. 4,4.

“ In 6, 41.
“ I In 1,1.
67 Sfântul Vasile cel Mare, O m ilia a X V IIÎ-a în S crieri, p artea în tâia,
trad. Pr. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, p. 532.
“ C/. Arhimandritul Sofronie, C uviosul Siluan A th on itu l, pp. 256, 260
şi V om vedea p e D u m n ezeu precum este, p. 100
69C/. ICor. 15, 31.
70C/Gal. 2, 20.
71 Vezi Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan A thonitul, p. 212. Vezi,
de asemenea, Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este,
pp. 132,189 şi D esp re ru găciun e, p. 63.
Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru

El."72 Rugăciunea unui condamnat la moarte care se întoarce
cu tot sufletul către Dumnezeu nu va rămâne neauzită.
Tâlharul cel bun a intrat cel dintâi în rai nu numai pentru
că a spus: „Pomeneşte-mă, Doamne...", ci mai ales pentru
că a rostit aceste cuvinte fiind pe cruce, atunci când viaţa
lui atârna deasupra prăpastiei întunericului veşnic. Dacă
noi oamenii respectăm ultimele cuvinte şi dorinţe ale celor
aflaţi în pragul morţii, cu atât mai mult va asculta Dumne
zeu cererile celor ce se întorc la El cu credinţă, atunci când
sunt ameninţaţi
/ / de moarte.
Cu totul aparte este rugăciunea omului aflat în faţa
morţii, căci el grăieşte din adâncul inimii, chiar dacă este
lipsit de mângâierea şi ajutorul harului. Orice chip ar lua
ameninţarea morţii - boală, prigoană ori retragerea harului
dumnezeiesc - dacă găsim puterea să stăm înaintea lui
Dumnezeu şi să mărturisim: „Slavă Ţie, Doamne! Ţie Ţi se
cuvine toată slava, iar mie ruşinea pentru păcatele şi fără
delegile mele", atunci Dumnezeu negreşit va face să biru
iască credinţa noastră în El.
La vreme de mare încercare omul îşi cercetează în
treaga viaţă şi nu-şi mai poate îngădui să trateze lucrurile
cu superficialitate şi cu nepăsare. Mintea i se adună într-un
singur gând şi începe să vorbească cu Dumnezeu cu toată
seriozitatea. Tocmai aceasta aşteaptă Domnul de la el. Când
omul strigă din adâncul inimii, strigătul său ajunge la urechile
lui Dumnezeu şi tot Cerul se pleacă spre rugăciunea lui.
Domnul vede în el smerenia lui Zaheu, credinţa femeii
cananeence şi sărăcia orbului care striga din toate puterile
lui: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă."73 Atunci se va
apropia de el şi-l va întreba: „Ce voieşti să-ţi fac?" Aceeaşi
întrebare ne-o pune Mântuitorul şi nouă, tuturor acelora care
suntem săraci şi orbi şi care „şedem lângă drum". Mulţimea,
72Filip. 1, 29.
73Cf Lc. 18, 35-43.
adică lumea şi amăgirea ei, ne vor certa, încercând să ne

împiedice a chema Numele cel sfânt al Fiului lui Dumnezeu.
Dar dacă stăruim şi ne ridicăm şi mai tare glasul către
Domnul, ne vom învrednici şi noi să-I cerem darul cel mai
de preţ: „Doamne, să văd." Iar Domnul nu va întârzia să
ne deschidă ochii sufletului şi să ne dăruiască vederea
duhovnicească. Atunci îl vom vedea pe Hristos, Dumne
zeul cel viu şi adevărat, şi vom auzi binecuvântatul Său
glas, zicându-ne: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit."
Dacă la vreme de ispită şi de grea încercare, când ne
biruieşte deznădejdea, încercăm să vorbim cu Dumnezeu
cu toată sinceritatea şi ne deşertăm inima înaintea Lui, vom
ajunge cu timpul să-I recunoaştem glasul. Ne vom însuşi cea
mai însemnată învăţătură pe care ne-o poate da viaţa: cum
să vorbim cu Ziditorul nostru, cum să ne rugăm. Şi pe
măsură ce învăţăm limba lui Dumnezeu şi înaintăm în
ştiinţa duhului, întunericul în care orbecăiam până atunci
se va risipi şi stările noastre sufleteşti se vor preschimba în
stări duhovniceşti. De bună seamă, dialogul nostru cu Dum
nezeu va lua de fiecare dată o formă diferită, potrivit cu
starea în care ne aflăm, însă fiecare strigăt către El va
cuprinde cu siguranţă şi astfel de cuvinte: „Doamne, fără
de Tine pier. Am păcătuit, dar ştiu că Tu eşti bun. Ţie singur
Ţi se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, iar eu pe
drept sunt osândit din pricina păcatelor mele. Doamne
Iisuse, miluieşte-mă." Şi chiar în clipa aceea Dumnezeu ne
va îndreptăţi, pentru că am mărturisit adevărul despre noi
înşine. Această mărturisire sinceră atrage Duhul Adevărului,
Care Se pogoară peste noi şi face ca rugăciunea noastră să
fie bineprimită înaintea lui Dumnezeu.
Fie că trăim în lume, fie în mănăstire, cu toţii vom
înfrunta într-un chip sau altul moartea. Experienţa ne va
arăta lămurit dacă tânjirea noastră după Dumnezeu este
doar o stare sufletească, psihologică, sau dacă cu adevărat
I-am dăruit Domnului toată inima noastră, aşa cum ne-a
învăţat harul Lui. Pe măsură ce învăţăm să înfruntăm

moartea, dobândim statornicie, care ne este de neapărată
trebuinţă, căci ne ajută să rămânem neclintiţi în vremea
furtunilor aprige ce se abat asupra noastră în timpul
călătoriei pe marea zbuciumată a vieţii, când harul nu mai
este cu noi în chip vădit. Atunci vom striga şi noi împreună
cu Psalmistul: „Pentru cuvintele buzelor tale eu am păzit
căi aspre"74, adică pentru poruncile Tale mi-am pregătit inima
pentru calea cea strâmtă şi pentru grelele ei încercări. Şi
cuvântul Sfântului Apostol Pavel va răsuna în inimile noastre:
„Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul,
sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de
îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? ... Nici înălţimea,
nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne des
partă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos
Iisus, Domnul nostru."75 Şi din când în când Dumnezeu ne
va da să întrezărim, fie şi numai pentru o clipă, limanul
mântuirii, ca să ne întărim în nădejdea vieţii veacului ce va
să fie.
întrebarea 1: Există anumite semne care ne arată că prima

perioadă a vieţii duhovniceşti a luat sfârşit? Ne-aţi sfătuit
cum să-i ajutăm pe oameni să sporească în viaţa duhovni
cească, pentru a putea trece în chip înţelept prin aceste trei
perioade. Dar cum aş putea şti eu, ca preot, dacă am par
curs deja prima perioadă şi am intrat în a doua?
Răspuns: In prima perioadă a vieţii duhovniceşti rugă
ciunea se săvârşeşte de la sine, neîncetat şi fără osteneală;
nici n-o putem opri. în cea de-a doua perioadă trebuie să
ne ostenim. Totuşi, nici această perioadă nu este cu totul
74Ps. 16,4.
75Rom. 8, 35, 39.
176 j Arhimandrit Zaharia Zaharou
aridă şi lipsită de clipe de har, chiar dacă ele sunt scurte. Dar
rugăciunea nu mai este o stare permanentă. Negreşit, Dum
nezeu ne dăruieşte pocăinţă şi lacrimi din adâncul sufletului,
ne mângâie şi ne întăreşte pentru a reaprinde în noi darul
Său. Dar chiar şi atunci trebuie să născocim mereu noi şi
noi chipuri de a ne apropia de El. Aceasta este osteneala
celei de-a doua perioade, în timp ce în prima perioadă
harul însuşi se osteneşte pentru noi. Iar în a treia perioadă,
după ce am trecut prin încercările celei de-a doua în chip
înţelept, potrivit Duhului lui Dumnezeu, harul se întoarce
şi iubeşte sufletul omului, rămânând cu el pentru totdeauna.
Mângâierea pe care ne-o aduce acum harul este mai mare
decât în prima perioadă, căci suntem mângâiaţi cu mân
gâierea Mângâietorului.
întrebarea 2: Dar cum pot şti că am încheiat prima pe

rioadă, sau a doua, sau a treia? Cine îmi spune în care din
cele trei stadii mă aflu? Ajunge numai propriul meu sim
ţământ că mă aflu aproape de Dumnezeu, sau trebuie să-mi
confirme cineva?
Răspuns: Sfântul Apostol Pavel spune: „Duhul omului
ştie cel mai bine cele ale omului."76 Bineînţeles că dorirea
neîncetată de a fi cu Domnul şi de a ne îndulci de citirea
cuvântului Său sunt semne ale lucrării harului celui dintâi,
în prima perioadă nu voim să părăsim cuvântul lui Dum
nezeu, dorim să citim necontenit Scripturile, dar nu ca pe o
simplă lectură, ci cuvintele Domnului se întipăresc adânc
în memoria noastră duhovnicească, în minte şi în inimă. în
a doua perioadă, citirea Scripturii presupune o oarecare
osteneală şi, deşi o citim de nenumărate ori, totuşi nu re
ţinem cele citite. Este o perioadă bogată, dar deosebit de
laborioasă, un prilej de a-L încredinţa pe Dumnezeu că
suntem ai Lui. în prima perioadă se întâmplă de multe ori
76C/. ICor. 2,11.

A ilu -li aminte de dragostea cca dintâi | 177
că abia începem să ne rugăm şi îndată inima ni se deschide

şi se umple de bucurie, şi Dumnezeu ne împlineşte rugă
ciunea. In a doua perioadă ne putem osteni în rugăciune timp
de un ceas sau chiar două, şi numai în ultimele minute inima
începe să participe. Totul e mai anevoios atunci.
întrebarea 3: Aţi spus că nu putem plânge, dacă mintea

ne este împărţită între două gânduri: plânsul ajută mintea
să-şi recapete unitatea de odinioară. V-aş ruga să explicaţi
mai pe larg acest lucru şi totodată să ne sfătuiţi cum să sporim
plânsul cel duhovnicesc.
Răspuns: Sfinţii Părinţi dădeau mare însemnătate plân
sului duhovnicesc. Dar nu numai ei, ci Dumnezeu însuşi
preţuieşte mult lacrimile omului. în Sfânta Evanghelie se
spune că „Petru a ieşit afară şi a plâns cu amar"77. Şi pentru
că a plâns cu amar, a fost reaşezat în vrednicia de apostol.
Lacrimile sunt de mare preţ, întrucât ele aduc tămăduire şi
unesc mintea cu inima. Această unire este foarte impor
tantă, fiindcă prin ea ne ridicăm la nivelul cerut de porun
cile lui Dumnezeu, îndeosebi porunca de a-L iubi pe El cu
tot cugetul nostru, cu toată inima noastră şi cu toată fiinţa
noastră. în starea noastră căzută, gândim ceva cu mintea,
dorim altceva cu inima, iar prin simţuri suntem atraşi din
nou de altceva - este o stare de dezbinare lăuntrică în care
nu putem împlini cum se cuvine poruncile.
Trebuie să ne unim mintea cu inima şi să învăţăm a trăi
cu un singur gând, a ne înfăţişa înaintea lui Dumnezeu cu
un singur gând. De aceea Rugăciunea lui Iisus este atât de
folositoare, întrucât prin ea ne deprindem să stăm înaintea
lui Dumnezeu având numai un gând: „Doamne Iisuse Hris-
toase, miluieşte-mă." Gândul care naşte pocăinţa poate fi,
bineînţeles, şi un verset din Sfânta Scriptură sau oricare alt
gând insuflat de harul lui Dumnezeu. însă omul se poate
77Mt. 26,75; Lc. 22, 62.

înfăţişa înaintea Domnului numai cu un singur gând, cu

care se pocăieşte şi se roagă şi în care se adună toată fiinţa
sa. Atunci, negreşit, inima lui va participa cu simţire la ru
găciune şi Dumnezeu îl va auzi. Dacă are două gânduri,
înseamnă că este împărţit.
Cineva l-a întrebat odată pe Părintele Sofronie: „De ce
repetaţi mereu aceeaşi rugăciune: Doamne Iisuse Hristoase,
miluieşte-mă. Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă. Credeţi
că Dumnezeu e surd?" La care Părintele a răspuns: „Repetăm
rugăciunea pentru că o înţelegem greu. Dar odată ce am
înţeles-o, nu vrem s-o mai părăsim."
Săptămâna trecută, la sinaxa noastră duhovnicească -
în fiecare săptămână încerc să ţin un cuvânt duhovnicesc,
îndeosebi pentru membrii mai tineri ai mănăstirii noastre -
am vorbit tocmai despre această temă: cum să trăim cu un
singur gând, cum să ne rugăm şi să ne spovedim cu un singur
gând. Aceasta este cu adevărat o mare ştiinţă. Cel ce se
roagă neîncetat îşi vede viaţa în linie dreaptă. De fapt, nu
există subconştient în cel ce se luptă să păstreze necontenit
rugăciunea; el este numai conştiinţă, inima lui veghează
chiar şi în timpul somnului. Iar dacă o piatră se iveşte pe
acest drum drept, îndată o vede şi o dă la o parte. Această
pietricică poate fi un gând ce vine să-i tulbure rugăciunea.
Nu mărturisim toate gândurile care ne vin, ci numai pe
acelea care stăruie în timpul rugăciunii şi ne împiedică să
ne rugăm cu mintea neîmprăştiată. Deci, cel ce se roagă
neîncetat vede fiecare pietricică ce-i stă în cale, fiecare gând
străin care îl tulbură. Atunci spovedeşte acel gând şi curăţă
astfel drumul. Păstrându-şi conştiinţa curată, omul umblă
fără prihană înaintea lui Dumnezeu.
Convorbirea dintre doi oameni duhovniceşti vădeşte
aceeaşi ştiinţă a vieţuirii cu un singur gând: ei vorbesc cu
un singur gând, pentru că trăiesc, se pocăiesc şi se roagă cu
un singur gând. Sfântul Siluan s-a rugat toată noaptea înainte
de a se întâlni cu părintele Stratonic, iar când s-au întâlnit,
a rostit numai trei propoziţii. Viaţa acestor oameni este

asemenea unui iceberg: numai vârful i se poate vedea dea
supra apei, în timp ce partea cea mai mare rămâne tăinuită
sub apele inimii adânci.
întrebarea 4: Aş dori să vă cer un sfat pentru noi preoţii

care ne confruntăm cu următoarea problemă: unii oameni
care mai înainte au trăit departe de credinţă, atunci când
descoperă ortodoxia, încep să citească literatură ortodoxă
„grea", Filocalia sau alte cărţi ascetice pe care le îndrăgesc
foarte mult. Problema este că în numai câteva săptămâni
aceşti oameni se consideră deja ajunşi la un înalt nivel du
hovnicesc, se cred mari stareţi, mari povăţuitori duhovniceşti.
Cad în înşelare, socotindu-se deja sfinţi. Vin la biserică şi
încep să-i judece pe cei din jur: oamenii nu-şi fac cruce cum
trebuie, nu stau în picioare suficient de drept, femeile nu
poartă batic pe cap ş.a.m.d. Două lucruri se întâmplă de
obicei: fie sfârşesc prin a părăsi Biserica, pentru că, judecând
la tot pasul, devin de nesuportat pentru semenii lor, fie - şi
acest lucru se întâmplă cel mai adesea - rămân în Biserică
şi ne chinuie pe noi preoţii, „sabotându-ne" şi zădămicindu-ne
lucrarea ... Cum aţi proceda ca să-i izbăviţi de această înşelare?
Răspuns: Cred că cel mai bine ar fi să vă săvârşiţi lu
crarea cu smerenie şi să evitaţi orice discuţie cu aceşti
exaltés, cum spun francezii, aceşti oameni care se entuzias
mează din nimic. Ceea ce e smerit şi adevărat va rămâne.
De aceea este bine să nu ne grăbim niciodată a-i învăţa pe
alţii. Noi preoţii, însă, suntem datori să o facem, căci povă-
ţuirea şi îndrumarea credincioşilor este parte a lucrării în
credinţate nouă la hirotonie.
Semnul neîndoielnic că oamenii sunt cu adevărat du
hovniceşti şi născuţi din nou din Duh este următorul: atunci
când te smereşti înaintea lor, ei se smeresc încă şi mai mult
înaintea ta. Se întrec care să se smerească mai mult înaintea
celuilalt. De asemenea, omul duhovnicesc ştie să se plece
înaintea oricărei orânduiri sau stăpâniri. Sfântul Apostol

Petru spune: „Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri
omeneşti."78 Oamenii duhovniceşti respectă atât instituţiile
bisericeşti, cât şi pe cele lumeşti. Ştiu cum să se supună cu
smerenie şi să păşească pe calea pogorâtoare, cum am spus
mai înainte.
Părintele Sofronie ne-a lăsat o pildă uimitoare de smerenie:
atunci când a simţit că i se apropie sfârşitul, a scris o scrisoare
Preafericitului Părinte Patriarh Bartolomeu, încredinţând grijii
acestuia mănăstirea sa, rugându-1 să o ocrotească şi tot
odată să-l binecuvânteze să părăsească această viaţă. Cu
alte cuvinte, dacă suntem cu adevărat duhovniceşti, respectăm
orice orânduire şi cerem binecuvântare pentru tot lucrul,
chiar şi pentru a muri. Nu ne încredem în noi înşine, soco-
tindu-ne oameni duhovniceşti sau sfinţi. Am trăit douăzeci
şi şapte de ani lângă Părintele Sofronie, care a fost cu ade
vărat un om sfânt, dar n-am ajuns niciodată să mă „obiş
nuiesc" cu el, deşi puteam vorbi cu dânsul oricând voiam.
Niciodată, nici măcar pentru o clipă, nu am pierdut din
vedere faptul că Părintele nu era un om obişnuit, că nu era
din lumea aceasta. El însă nu se socotea a fi cineva şi cu
multă smerenie a cerut binecuvântarea episcopului său ca
să meargă la Domnul.
întrebarea 5: Vă mulţumesc, părinte. Parte din întrebarea

mea se referea şi la cum i-am putea ajuta pe aceşti nefericiţi.
Numai printr-o purtare simplă şi smerită?
Răspuns: Atunci când vedem că sunt în această stare de
exaltare, cred că cel mai bine este să evităm orice discuţie
cu ei. Să nu încercăm să-i convingem noi. Poate că Dum
nezeu îi va lumina să vadă singuri adevărul. Dar dacă ar
merge la un duhovnic adevărat pentru sfat, acesta i-ar învăţa
să-şi respecte biserica de parohie şi pe preot şi să ajute parohia.
Pt. 13.
Vă cer iertare pentru că vorbesc astfel, dar nu trebuie să

uităm că suntem cu toţii un singur Trup. Dumnezeul nostru
a rânduit să fim un Trup pentru a păstra smerenia, pentru
a sluji unul altuia în smerenie. Atunci când ne adunăm
laolaltă, spune Sfântul Apostol Pavel, trebuie să aducem
tot ce avem noi mai de preţ, prorocie, învăţătură, dragoste,
şi să le punem la picioarele acestui Trup.79 Dumnezeu a
rânduit să avem daruri diferite, ca să slujim unii altora şi să
păstrăm unitatea Trupului, astfel încât într-un singur glas
să aducem mai mare slavă lui Dumnezeu şi să nu fim iubitori
de slavă deşartă, pizmuindu-ne şi rănindu-ne unii pe alţii.80
întrebarea 6: Aş dori să vă cer un sfat pentru o mamă

din parohia mea. Este vorba despre o familie cu doi copii
care a suferit un grav accident de maşină, în urma căruia
şi-au pierdut viaţa tatăl şi fiul cel mic. Mama şi fiul cel
mare erau în comă la spital şi nu au putut lua parte la
înmormântare. Tragicul eveniment l-a marcat foarte mult
pe fiul rămas în viaţă. Era un băiat foarte inteligent, dar
durerea l-a făcut să ceară ajutorul unui psiholog, care l-a
sfătuit să privească înregistrările video ale accidentului. Deşi
mama a refuzat să-i dea casetele, el a reuşit totuşi să facă rost
de ele şi din acel moment starea lui psihică s-a înrăutăţit
foarte mult, astfel încât săptămâna trecută, la vârsta de
douăzeci şi şase de ani, bietul băiat s-a sinucis. Suferinţa
mamei este de nedescris, plânge tot timpul şi nu vorbeşte
cu nimeni. Acum două zile mi-a spus că fiul ei nu crezuse
în Dumnezeu, întrucât, zicea el, avea nevoie de dovezi
ştiinţifice ale existenţei Lui. Dar într-o carte a unui filosof
găsise ceva care-1 ajutase să creadă şi, înainte de a muri, a
scris următoarele cuvinte pe o bucată de hârtie: „Doamne,
dacă eşti acolo, miluieşte-mă.,, Acum pe biata mamă o mistuie
79C/. Rom. 12, 5-9.

80C/. Gal. 5, 26.
întrebarea: oare Dumnezeu va primi aceasta ca pe o mărtu

risire a credinţei fiului ei în existenţa Lui? Puteţi să-mi spuneţi
ceva pentru ea? Aţi amintit că Dumnezeu primeşte mărtu
risirea noastră, chiar dacă e făcută în ultima clipă, ca cea a
tâlharului de pe cruce.
Răspuns: înainte de toate, sărmana mamă trebuie să
creadă că există viaţă veşnică şi că Dumnezeu este Cel ce
va îndrepta toate nedreptăţile vieţii acesteia. Atunci se va
încredinţa că Domnul îi primeşte rugăciunea, pentru că El
ascultă rugăciunea unei inimi îndurerate. Dumnezeu ne va
auzi, dacă vorbim cu El dintr-o inimă înfrântă, ajunge să
rostim un cuvânt smerit, fără trufie. E drept că uneori
oamenii se împietresc din pricina suferinţei, însă, în general,
durerea este de mare preţ, căci dacă ne deşertăm inima
îndurerată înaintea lui Dumnezeu, El Se va pleca îndată
spre noi. Am vorbit mai înainte despre Prorocită Ana care
şi-a revărsat sufletul înaintea Domnului: atât de mare îi era
durerea, încât preotul templului a crezut că este beată. Dar
Dumnezeu i-a împlinit fără zăbavă rugăciunea şi ea l-a
născut pe Prorocul Samuel. Este foarte important să strigăm
la Dumnezeu dintr-o inimă plină de durere, pentru că Domnul
nu trece cu vederea inima înfrântă şi smerită.81
81 C f Ps. 50,18.
b) Deznădejdea harică şi lupta ziditoare cu patimile
Dumnezeu a sădit în firea creată a omului harul Său ca

sămânţă a îndumnezeirii. Fiecare cercetare a harului vesteşte
veşnicia şi reînnoieşte marea şi minunata noastră chemare
la o nestricăcioasă comuniune de iubire cu Ziditorul nostru.
Cea dintâi unire a noastră cu Duhul Iui Dumnezeu în prima
perioadă a vieţii duhovniceşti este darul proniei Sale, care
ne ajută să biruim lumea şi să părăsim căile ei. Mult mai
înalt este însă ţelul celei de-a doua perioade, şi anume să
dezrădăcineze lumea dinlăuntrul nostru şi să ne călăuzească
la viaţa duhovnicească cea desăvârşită.
Pildă de vieţuire în cea de-a doua perioadă ne este, după
cum am arătat mai sus, Patriarhul Iacov din Vechiul Testa
ment. înflăcărat de marea-i iubire pentru frumoasa Rahila,
el a trudit cu neobosită râvnă timp de paisprezece ani, care
au trecut precum o singură zi. La fel şi noi, dacă ne aducem
mereu aminte de frumuseţea primei noastre iubiri pentru
Dumnezeu, anii îndelungaţi ai celei de-a doua perioade ne
vor părea ca o singură zi, căci vom lucra cu sârguinţă ca să-L
încredinţăm pe Domnul că nu ne-a dăruit harul Său în zadar.S2
Fiecare zi din viaţa noastră va deveni astfel vreme de mân
tuire plăcută Domnului, pe măsură ce răscumpărăm ne
preţuitul timp pe care ni l-a dăruit Dumnezeu.
Sfânta Scriptură ne spune că ţelul vieţii duhovniceşti
este „să fim învăţaţi de Dumnezeu"8283, căci aceasta este cea
mai înaltă chemare a omului. Atunci când prin lucrarea
harului ne învrednicim a vedea Faţa Domnului, ni se îm
părtăşeşte plinătatea cunoaşterii Sale şi suntem uniţi pe veci
cu El. Aceasta este starea cea din urmă, eshatologică, a omului.
De aceea fiecare micşorare a harului în timpul celei de-a
doua perioade poate fi un prilej de a primi povăţuirea Dom
nului, de a fi învăţaţi în chip nemijlocit de Dumnezeu.
82Cf. II Cor. 6,1.

83C f In 6,45.
Părintele Sofronie spune că orice simţământ al îndepărtării

harului ne reaminteşte că avem nevoie de pocăinţă.8485Fiecare
slăbire a harului naşte în noi gândul: „Am greşit, dar nu
ştiu unde. Doamne, curăţeşte-mi sufletul şi inima de tot
cugetul rău/' în acest chip ajungem să ne cunoaştem sărăcia
duhovnicească. Sfântul Siluan scrie: „Şi dintr-o dată sufletul
pierde acel har al Domnului; şi cugetă atunci: cu ceva1am
supărat pe Stăpânul; voi cere mila Sa; poate din nou îmi va
da acel har...7/85
Deşi trăim această pierdere ca pe o adevărată tragedie,
nu trebuie să uităm faptul că prin ea Dumnezeu ne reîn
noieşte însuflarea, îndemnându-ne să ne întoarcem la co
muniunea cu El. Stările schimbătoare prin care trecem acum
sunt menite să ne călăuzească la pocăinţă, iar pocăinţa ne
tămăduieşte duhovniceşte şi ne reaşază în comuniune cu
Mântuitorul şi Dumnezeul nostru.
Prin căderea în păcat, Adam a atras asupra sa cum
plitul blestem al morţii duhovniceşti, blestem moştenit apoi
de întreg neamul omenesc. Părintele Sofronie86 arată că acest
blestem nu va putea fi ridicat decât atunci când omul, în
loc să-L învinuiască pe Dumnezeu pentru suferinţa lui, se
osândeşte pe sine însuşi, mărturisind: „Doamne, Tu eşti
drept în toate judecăţile Tale, iar eu, pentru păcatele mele
sunt vrednic de această moarte. îndura-voi certarea Ta, căci
am păcătuit împotriva milei Tale/'87 Dacă omul are tăria să
recunoască faptul că fără harul lui Dumnezeu nu este „nimic",
atunci el devine lut uşor de modelat din care Domnul îl poate
plămădi din nou, de vreme ce este propriu Dumnezeului
nostru a făuri din nimic.88 Cel ce străbate în chip înţelept
84Arhimandritul Sofronie Vom vedea pe Dumnezeu precum este, p. 54.

86Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, pp. 122,
123, 321.
87C f Mih. 7, 9.
p. 179.
vremurile de încercare va sta cu îndrăznire înaintea lui

Dumnezeu şi va striga asemeni Prorocului David: „Lipitu-s-a
de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău."89
Cu alte cuvinte: „Făcutu-m-am ca un nimic înaintea Ta. Şi
precum la început ai adus toate dintru nefiinţă la fiinţă
prin cuvântul Tău, aşa şi acum grăieşte cuvântul Tău şi
dăruieşte-mi din nou viaţă." In cea de-a treizecea omilie
duhovnicească a sa, Sfântul Macarie cel Mare spune că odi
nioară omul a făcut parte dintr-un neam împărătesc, neamul
lui Dumnezeu, dar a ajuns un biet cerşetor, înstrăinat de
izvorul vieţii.90 Conştiinţa chinuitoare că s-a lipsit de o astfel
de cinste împărătească îl duce pe om la o totală pocăinţă.
Sfântul Siluan arată aceasta printr-o istorioară deosebit de
frumoasă şi plină de poezie:
Un fiu de împărat s-a dus departe ca să vâneze, şi

rătăcindu-se în codrul des, nu s-a mai putut întoarce
la palatul său. Multe lacrămi a vărsat el, căutând calea,
şi nu a aflat-o. Rămas în pădurea sălbatecă, el tânjea
după împăratul, tatăl său, şi după împărăteasa maica
sa, după fraţi şi surori. Cum îi era lui, fiu de împărat a
trăi în codrul sălbatec? Şi el se tânguia după viaţa sa
de odinioară în palatul tatălui său, şi dureros tânjea
după maica sa. Tot aşa, şi încă mai mult, se mâhneşte
şi tânjeşte sufletul atunci când pierde harul.91
Am cunoscut oameni pe care căderea din raiul harului

dumnezeiesc şi pierderea vredniciei lor împărăteşti i-a dus
la o asemenea pocăinţă, încât la spovedanie căutau să des
copere până şi cel mai ascuns şi mai întunecat „ungher" al
vieţii lor, pentru a nu lăsa cumva vreun păcat nemărturisit.
Voiau să aducă totul înaintea Feţei Domnului, iar în deşer
tarea lor de sine s-au curăţit până şi de cele mai mărunte
89Ps. 118, 25.

90 Cf. Sfântul Macarie cel Mare, Omilii duhovniceşti, Omilia XXX, In
PSB, voi. 34, EIBMBOR, Bucureşti, 1992, p. 232.
91 Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, p. 346.
gânduri rele, ca să dea tot locul în inima lor Oaspetelui Ceresc.

Nu este de mirare că lacrimile curg din belşug în această
perioadă în care omul înfruntă moartea, când ies la iveală
adâncurile tăinuite ale stricăciunii sale. Văzându-şi deplina
sărăcie duhovnicească, el se urăşte pe sine şi refuză mân
gâierea pe care i-ar putea-o aduce cele zidite ale lumii acesteia,
în acest ceas al pocăinţei sale Dumnezeu tace şi pare a fi
neîndurător. De fapt, El îi ceartă pe toţi cei pe care voieşte
să-i facă fiii Lui, pentru a le putea dărui toate ale Sale. Totuşi,
asemenea clipe de tăcere dumnezeiască sunt înfricoşătoare:
omul se simte parcă răstignit pe o cruce nevăzută. După
cum arată Părintele Sofronie, deşertarea de sine a fiecărui
rob al lui Dumnezeu trebuie să fie deplină, pentru ca harul
să poată petrece în chip desăvârşit înlăuntrul său.92
Pe măsură ce înaintează pe calea pocăinţei, omul pătrunde
judecăţile lui Dumnezeu. Simte nevoia să le înţeleagă mai
bine şi se sârguieşte să se smerească pe sine ca să afle harul
reîmpăcării. Când omul descoperă adâncurile ascunse ale
stricăciunii sale, mintea i se luminează treptat şi începe să
„prindă" înţelesurile tainice ale cuvântului lui Dumnezeu.
Sub povara durerii inima i se curăţeşte şi se şlefuieşte, iar
înţelesul multor pasaje din Scriptură se lămureşte potrivit
nevoii sale, îmboldindu-1 spre o tot mai adâncă pocăinţă.
Cercetând înţelepciunea celor ce au păşit înaintea noastră
pe acelaşi drum, învăţăm totodată să preţuim îndrumările
sfinţilor noştri Părinţi. Cerem părinţilor noştri duhovniceşti
un cuvânt care să ne ajute să ne adunăm simţurile lăuntrice
într-un singur gând, ca să putem stărui în plânsul cel
duhovnicesc. După cum am spus mai înainte, dacă mintea
ne este împărţită între două gânduri, nu ne putem ruga cu
lacrimi. Adevăratul plâns duhovnicesc presupune a ne înfăţişa
înaintea lui Dumnezeu cu un singur gând. Iată, de pildă,
un astfel de gând: „Văd că am pierdut toate darurile pe
92 Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, pp. 71,

321; vezi, de asemenea, Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, pp. 11-12.
care le-am primit de la Dumnezeu. Cine dar mă va ridica

din starea căzută în care mă aflu?"
Prin marele ei potenţial, a doua perioadă a vieţii du
hovniceşti se dovedeşte a fi un dar al harului dumnezeiesc.
Intr-adevăr, după cum spunea şi Părintele Sofronie, acest
răstimp este cel mai bun prilej de a urma viaţa Domnului
în toate aspectele ei. Pentru mântuirea noastră Hristos însuşi
a fost părăsit de către toţi, iar noi ajungem să cunoaştem
lungimea şi adâncimea căii Sale prin experienţa propriei
noastre părăsiri. Tocmai aceasta este esenţa celei de-a doua
perioade. La început, omul se naşte întru viaţa cea nouă a
împărăţiei lui Dumnezeu, apoi pierderea harului îl insuflă
spre lucrarea acelor virtuţi prin care se va învrednici de
cinstea împărătească a înfierii. A doua perioadă este cu
adevărat o binecuvântare pentru toţi cei ce primesc cu râvnă
această provocare şi îmbrăţişează cu toată inima certarea
Domnului: „Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă
cu voi ca faţă de fii."93 Astfel Se poartă Dumnezeu cu cei ce
voiesc să fie fiii Lui.
Sfântul Apostol Pavel spune că Hristos S-a deşertat pe
Sine94 de nesfârşita bogăţie a Dumnezeirii Sale, a sărăcit pentru
noi, S-a făcut om şi a pătimit în afara porţii95 lumii acesteia.
La fel şi noi, dacă răbdăm încercările şi nu ne temem a fi
lepădaţi de către oameni, vom dovedi că suntem fii ai Tatălui
Ceresc. Fuga de greutăţi şi de necazuri nu este numai un
semn al nedesăvârşirii noastre, ci şi al necredinţei, după
cum arată Părintele Sofronie.96 Din pricina necredinţei lor,
evreii care s-au arătat neascultători au murit în pustie, ne
izbutind să intre în Pământul Făgăduinţei.97
93Evr. 12, 7.
94Cf. II Cor. 8, 9 şi Filip. 2, 6-8.
95C f Evr. 13,12.
%Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, p. 185.
97Cf. Evr. 3,17.
Pentru cei ce au văzut Lumina lui Hristos suferinţele /

celei de-a doua perioade sunt un adevărat chin mucenicesc,
căci ei ştiu din ce stare binecuvântată de har au căzut. De
aceea sunt gata de orice jertfă, gata să se predea pe sine
chiar şi morţii, numai să poată redobândi acel har minunat.
Negreşit, jertfa şi lepădarea lor de sine vor fi pe măsura
harului pe care l-au primit la început. Nu toţi oamenii sunt
în stare să îmbrăţişeze acea pocăinţă mucenicească a mona
hilor din „mănăstirea-închisoare" despre care scrie Sfântul
Ioan Scărarul.98 După cum ne încredinţează Părintele Sofronie,
Dumnezeu nu dă niciodată harul Său fără discernământ.
Nu ne va dărui ceea ce ştie că nu vom putea păstra, fiindcă
El singur mai înainte cunoaşte sârguinţa cu care ne vom
lupta pentru a recâştiga şi îndreptăţi harul cel dintâi pe
care l-am pierdut.99 Domnul ne cunoaşte puterile mai bine
decât noi înşine, şi trebuie să avem încredere în felul cum
ne ocârmuieşte viaţa, căci scopul Lui este să ne ajute să
redobândim harul.
A doua perioadă a vieţii duhovniceşti ne descoperă înalta
menire la care Dumnezeu îl cheamă pe om - în termeni
teologici, îndumnezeirea omului. Treptat, încercările prin
care trecem ne învaţă că mântuirea nu stă în puterea firii
noastre zidite, ci este darul lui Dumnezeu. Aceasta este probabil
învăţătura cea mai de preţ pe care trebuie să ne-o însuşim,
anume că fără Hristos nu putem face nimic şi fără El nu ne
putem mântui. El este Izbăvitorul nostru şi sfinţirea noastră,
înţelegerea acestui adevăr ne duce la o adâncă pocăinţă,
îngăduindu-I Domnului să-Şi înceapă lucrarea de mântuire
în noi. întâia cercetare a harului poate dura numai o clipă,
îndeajuns însă pentru a schimba întreaga perspectivă a
conştiinţei noastre. începem să vedem totul în lumina veş
niciei, care devine astfel criteriul tuturor aprecierilor şi al
98Sfântul Ioan Scărarul, Scara, în Filocalia, voi. IX, trad. Pr. Prof. Dumitru
Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 1980, Cuv. V, pp. 137-149.
99Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 31-33.
judecăţilor noastre. Nici chiar veacuri întregi de fericire

pământească nu ne vor mai putea ispiti, după cum spune
Părintele Sofronie în capitolul său despre harul pomenirii
morţii.100 Conştientizarea neputinţei noastre de a săvârşi
vreun lucru bun înaintea lui Dumnezeu sfarmă încuietorile
inimii, iar durerea şi smerenia ce se nasc acum sunt nepre
ţuite, căci durerea întregeşte fiinţa omului şi smerenia atrage
harul lui Dumnezeu. Atunci omul descoperă că harul îi dă
puterea să trăiască potrivit îndoitei porunci a iubirii: a-L iubi
pe Dumnezeu din toată inima sa, cu toată fiinţa sa, şi pe
aproapele său ca pe sine însuşi.
Hristos le-a poruncit ucenicilor Lui să nu dea cele sfinte
câinilor.101 Dacă râvnim a primi cinstitul dar al înfierii, tre
buie neapărat să trecem prin focul ispitelor, fiindcă ele sunt
menite să ne întărească, pentru ca Duhul slavei şi al lui
Dumnezeu să Se poată odihni peste noi.102 Este nevoie de
multe încercări pentru ca inima omului să se deschidă şi să
I
se lărgească spre a adăposti într-însa acest Duh plin de
slavă. Nu ajunge să spunem în fiecare zi la slujba Miezo-
j
nopticii: „Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă."103 într-un fel,
nici nu se cade omului să vorbească astfel cu Dumnezeu,
căci este el oare vrednic de o asemenea cinste? Mai întâi I
I
trebuie să-L încredinţăm pe Dumnezeu prin propria noastră
viaţă că suntem ai Lui, pentru ca într-o bună zi să primim
şi noi răspunsul: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!"104
Fireşte, aceste cuvinte se referă în primul rând la Domnul
nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, dar prin har ele se
vor împlini şi cu noi, de vom păşi pe urmele Lui.
A doua perioadă ne învaţă totodată să deosebim cele
nezidite şi veşnice de cele zidite şi trecătoare, care nu ne

101 Mt. 7, 6.
102C/. IPt. 4,12,14.
103Ps. 118, 94.
104Ps. 2, 7.
pot însoţi dincolo de mormânt. Prin suferinţă, ochii duhov

niceşti ai omului se deschid, iar el începe să înţeleagă că
toate lucrurile necreate sunt darurile lui Dumnezeu pentru
mântuirea sa. Mai mult, simte că astfel de daruri sunt mai
presus de orice închipuire omenească. Trebuie să menţionăm
aici faptul că Domnul nu face niciodată apel la imaginaţia
omului şi nici nu o stârneşte. De exemplu, pildele Sale sunt
naraţiuni simple ce înfăţişează adevăruri universale; iar
când creştinul se face părtaş acestor adevăruri prin har,
atunci imaginaţia încetează să mai lucreze, căci mintea lui
se uneşte cu adevărul însuşi pe care îl poartă acum în inimă
şi care covârşeşte orice închipuire. Sfinţii Părinţi ne în
deamnă să ne lepădăm de imaginaţie, fiindcă ea este legată
de lumea zidită. Atunci când mintea este călăuzită de har,
omul pătrunde într-un alt tărâm, unde trăieşte evenimente
duhovniceşti în care imaginaţia nu mai joacă nici un rol.
Nu este cu putinţă a supravieţui acestei perioade fără
să primim din când în când mângâierea harului, fie şi numai
pentru câteva clipe. însă acum harul nu mai petrece în chip
statornic înlăuntrul nostru ca în prima perioadă, când inima
veghea şi se ruga neîncetat, chiar şi în timpul somnului.
Totuşi, Dumnezeu nu încetează să ne cerceteze cu harul
Său, pentru a ne întări duhovniceşte şi a reaprinde în noi
darul Său, umplându-ne de însuflare şi de nădejde.
Cei ce s-au învrednicit de cunoaşterea celor căutate,
anume aceia care au cunoscut harul cel desăvârşit la
început şi sunt gata să străbată cu credinţă această a doua
perioadă a vieţii duhovniceşti, vor vedea că încercările ei
sunt menite a le spori setea duhovnicească. Un călugăr
obişnuia să spună că cel ce vrea să se mântuiască „unelteşte"
tot timpul, „născocind" mereu noi căi de a reaprinde darul
lui Dumnezeu. Tocmai în aceasta constă adevărata sete
duhovnicească.
Cu cât devenim mai conştienţi de potenţialul nostru
duhovnicesc, cu atât înţelegem mai bine măreţia binecu-
Adu-fi amilitc de dragostea cea dintâi | 191
vântărilor şi a bunătăţilor ce ne stau înainte, iar aceasta ne

insuflă să punem început bun în fiecare zi. Retragerea harului
este dureroasă, dar deosebit de folositoare, întrucât ne învaţă
creativitatea duhovnicească. Orice clipă, mai cu seamă în
timpul Sfintei Liturghii, este un prilej de a reînnoi harul lui
Dumnezeu, de a aprinde în noi o nouă scânteie de simţire
duhovnicească. Dacă ne deprindem a ne ruga ca şi cum
fiecare Liturghie ar fi prima şi poate ultima din viaţa noastră
şi ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu cu o inimă înfrântă
şi smerită, oferindu -1 deznădejdea noastră, atunci fiecare
Liturghie poate fi un nou început plin de putere şi de har.
Când Sfântul Pa vel îi amintea lui Timotei să aprindă din
nou darul pe care Dumnezeu îl revărsase asupra lui, el îl
îndemna de fapt să-şi cultive setea duhovnicească.105 La fel
se cuvine să facem şi noi: să reaprindem harul înlăuntrul
nostru prin rugăciune smerită.
Dacă cercetăm cu atenţie rugăciunile Bisericii, observăm
că aproape toate sunt alcătuite din două părţi. Prima parte
este o spovedanie făcută înaintea lui Dumnezeu, o recu
noaştere a nevredniciei noastre, pentru că am săvârşit cele
rele şi nu ne-am îngrijit a face binele. Este o mărturisire a
stării noastre căzute, prin care ne judecăm şi ne osândim
pe noi înşine cu sinceritate. Rugăciunile de la slujba Bote
zului, de pildă, sau cele dinaintea Sfintei împărtăşanii, care
atât de mult ne mişcă sufletul, exprimă atitudinea pe care
omul căzut ar trebui s-o aibă atunci când stă înaintea lui
Dumnezeu cu smerenie, ca o „slugă netrebnică".
A doua parte a rugăciunii începe cu conjuncţia „dar":
„Dar Tu, în marea Ta milostivire şi iubire de oameni, vino
şi tămăduieşte-mi sufletul", ş.a.m.d. Această conjuncţie
marchează sfârşitul căii pogorâtoare şi este expresia credinţei
noastre, a nădejdii nestrămutate în Cel pentru Care nimic
nu este cu neputinţă. în prima parte a rugăciunii inima este
slobozită din robia celui rău, care nu cunoaşte smerenia, ci

caută numai să se înalţe şi să-şi aşeze tronul chiar deasupra
tronului lui Dumnezeu. Atunci când ne smerim înaintea
Domnului, călătorim către cele de jos, păşind tocmai pe
calea pe care vrăjmaşul nu ne poate urma, şi astfel ne izbăvim
de sub stăpânirea lui. De asemenea, dacă ne smerim până
la capăt în rugăciune, Dumnezeu vine în ajutorul nostru.
Inima se răneşte de umilinţă şi începe să ia parte cu simţire
la rugăciune; atunci totul devine mai uşor, ne rugăm cu
toată fiinţa şi lacrimile de pocăinţă pentru păcatele noastre
curg în chip firesc. Smulgându-ne de sub stăpânirea duhului
rău, rostim aşadar acel „dar" al credinţei, întrucât ne punem
toată nădejdea în Cel ce poate învia şi morţii.
In scrierile Sfântului Siluan găsim numeroase pilde de
rugăciune smerită. Fiecare rugăciune a sa este asemenea
unei mici scântei care i-a înflăcărat inima în timpul lungilor
nopţi de priveghere şi pe care Sfântul ne-o dăruieşte nouă,
ca şi inimile noastre să primească lumină. Este, cu adevărat,
o mare binecuvântare să păşim pe calea către smerenie
prin pogorârea duhului nostru. Iată o rugăciune a Sfântului
Siluan ce ne vorbeşte despre marea milostivire a lui Dum
nezeu, Care îşi retrage harul pentru ca sufletul omului să
înveţe a fi statornic în smerenie: „Tu ridici harul Tău de la
mine, căci sufletul meu nu petrece totdeauna în smerenie,
dară Tu vezi cum mă necăjesc, şi rogu-Te, dă mie smerit
Duhul Sfânt."106
Pe măsură ce învăţăm să preschimbăm povara părutei
absenţe a lui Dumnezeu în creativitate duhovnicească,
descoperim noi chipuri de a ne smeri înaintea Lui. Energia
durerii duhovniceşti se preface în energie pentru rugăciune;
inima se umileşte şi învăţăm să ne punem toată nădejdea în
energia dumnezeiască a mângâierii Duhului Sfânt. Intr-adevăr,
focul patimilor poate fi stins numai de focul mai puternic
al mângâierii dumnezeieşti, pe care Sfântul Pavel îl numeşte

mângâierea dragostei dumnezeieşti107. Duhul lumii acesteia

caută să ne slăbească încordarea duhovnicească, oferindu-ne
drept mângâiere bunăstarea materială trecătoare. Duhul
lui Hristos, însă, ne învaţă mângâierea Crucii, mângâierea
dragostei care suferă. Omul este în stare a primi calea cea
strâmtă a suferinţei numai atunci când Domnul Cel Sfânt,
Care este răstignit şi pătimeşte neîncetat în această lume108,
Se atinge de viaţa lui. De aceea este firesc ca şi noi, mă
dularele Trupului lui Hristos, al cărui Cap mult-pătimitor
este El, să îmbrăţişăm aceeaşi suferinţă. Dacă Domnul,
Capul Trupului, poartă cunună de spini, cum ar putea oare
mădularele Lui primi mângâierea duhului unei lumi care
Ii cere Celui ce moare răstignit pe Cruce: „Coboară-Te de
pe cruce şi vom crede în Tine" ? 109 Mângâierea va veni când
va rândui Dumnezeu, adică atunci când omul este coborât
de pe cruce, iar nu când se coboarâ el însuşi. Mângâierea
noastră constă în a urma pilda Celui ce a răbdat totul până
la moarte şi a înviat a treia zi.
Duhul smereniei nu numai că înnoieşte inima omului,
dar îi întăreşte şi trupul şi sufletul. Puterea sufletească şi
duhovnicească ce izvorăşte din smerenie şi credinţă ne pre
schimbă întreaga fiinţă prin lucrarea harului. De-a lungul
numeroaselor căderi şi ridicări şi a repetatelor experienţe
ale pierderii harului, învăţăm să nu deznădăjduim atunci
când suntem zdrobiţi, întrucât ştim că, în marea Lui milos
tivire şi dragoste, Dumnezeul nostru este „slab" 110 şi Se
pleacă degrabă spre strigătul nostru. Iar când lucrurile merg
mai bine ne smerim pe noi înşine, căci am cunoscut din
cercare cât este de greu a păstra o astfel de stare. In felul
acesta structura noastră sufletească se întăreşte şi dobândim
107C/. Filip. 2,1.

108Cf. F ap tei7, 3; 26, 22-23.
109C/. Mt. 27,42.
110C/. ICor. 1, 25.
o oarecare statornicie ce ne ajută să înfruntăm ispitele.111

După cum spunea un monah din Sfântul Munte, în această
viaţă nimic nu este mai statornic decât nestatornicia. Acelaşi
monah rostea adeseori următoarea rugăciune scurtă, dar
deosebit de frumoasă: „Slavă Ţie, Cela ce pe toţi îi miluieşti."
Dobândim statornicie atunci când învăţăm să nu ne bucu
răm peste măsură la vreme de „belşug" duhovnicesc, nici să
deznădăjduim în „sărăcie", căci toată nădejdea noastră este
la Dumnezeu, Care milosârd binevoieşte către noi în „slăbi
ciunea" Lui.
Această uscăciune duhovnicească de nemângâiat nu
numai că reînvie darul lui Dumnezeu în om, dar îi acti
vează şi libertatea determinării de sine - în chip irevocabil
şi pentru toată veşnicia, ca să folosim cuvintele Părintelui
Sofronie.112 Stareţul spunea adeseori că omul îşi descoperă
libertatea duhovnicească prin suferinţă113, şi trebuie să-şi
folosească această libertate până la capăt, pentru a putea
ajunge la unirea desăvârşită cu Hristos.114
Un alt rod de preţ al retragerii harului este pregătirea
minţii pentru a primi harul teologiei. Atât timp cât omul îl
caută pe Dumnezeu în chip cuvenit, viaţa lui Hristos însuşi
se va repeta în el. Teologia nu este altceva decât „a-L cunoaşte
pe Hristos şi pe Acesta răstignit"115. După cum arată Părin
tele Sofronie, numai mintea care este răstignită împreună
cu Hristos poate pătrunde în adevărata teologie116, în timp
ce mintea care înclină spre închipuire nu e în stare să
111 Vezi Arhimandritul Sofronie, D espre ru găciun e, p. 71.

113Ibid em , p. 73. Vezi şi Arhimandritul Sofronie, D esp re ru g ăciu n e,
pp. 75-76.
1,4 Vezi Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe D um nezeu precu m este,
p. 168.
115Cf. I Cor. 2, 2.
1,6 Vezi Arhimandritul Sofronie, C uviosul Siluan A tlion itu l, pp. 146,
163-164. Vezi şi Arhimandritul Sofronie, D espre ru găciun e, pp. 76-77.
A tlu -fi aminte de dragostea cea dintâi | 195
cuprindă adâncul adevărului dumnezeiesc. De fapt, o astfel

de abordare intelectuală a teologiei este ireală, fiind doar
un exerciţiu conceptual şi nimic mai mult.117 Adevărata teo
logie este istorisirea unui eveniment pe care îl trăim în-
lăuntrul inimii. Când omul, după cum am arătat mai sus,
participă la acest eveniment ce covârşeşte măsura închi
puirii sale, aceasta din urmă devine de prisos, de vreme ce
mintea este ca şi „pironită" de măreţia evenimentului dum
nezeiesc. Domnul ne-a dat imaginaţia drept mângâiere pentru
cele pe care nu le avem; dar când harul petrece îmbelşugat
întru noi, starea noastră este mai presus de orice ar putea
plăsmui ori închipui mintea omenească.118
Dobândind înţelegere şi înţelepciune, omul începe să
pătrundă judecăţile lui Dumnezeu. Dar ce este de fapt
această judecată a lui Dumnezeu? Este judecata Lui pentru
neamul omenesc, care s-a împlinit în chip desăvârşit în Fiul
lui Dumnezeu. în cel de-al şaizeci şi unuiea Răspuns către
Talasie119, Sfântul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte cuvin
tele Apostolului Petru: „Vremea este ca să înceapă judecata
de la casa lui Dumnezeu .... şi dacă dreptul abia se mân-
tuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?"120 Potrivit
Sfântului Maxim, casa lui Dumnezeu este, înainte de toate,
Fiul Său cel Unul-Născut, Iisus Hristos, în Trupul Căruia
sălăşluieşte toată plinătatea Dumnezeirii. însă şi noi credin
cioşii suntem casa lui Dumnezeu, fiindcă atunci când ne
îmbrăcăm cu Hristos ne facem casnicii Lui şi temple ale
Duhului Sfânt. De aceea se cuvine să urmăm aceeaşi cale
a suferinţei, pentru ca şi în noi să se săvârşească judecata
lui Dumnezeu. Primind cu jertfelnicie judecata, Hristos II

,1SC/. Ef. 3, 20.
1,9 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, în Filocalia,
voi. 3, trad. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ed. Harisma, Bucureşti, 1994,
Răspunsul 61, pp. 343-346.
120IPt. 4,17-18.
îndreptăţeşte pe Dumnezeu şi pe om deopotrivă. El îl îndrep

tăţeşte pe Dumnezeu înaintea omului, arătându-Şi nemăr
ginita iubire de oameni până la moarte, şi în acelaşi timp îl în
dreptăţeşte pe om înaintea lui Dumnezeu, încredinţându-L
pe Dumnezeu că omul poate deveni asemenea Lui. în vir
tutea acestui îndoit act de îndreptăţire, omul nu-L poate
învinui niciodată pe Dumnezeu, Care rămâne binecuvântat
în veac.
în clipa deplinei părăsiri pe Cruce, Hristos a strigat cu
glas mare: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu."121123
De îi vom urma pilda, nu vom cunoaşte niciodată strică
ciunea. Dacă primim judecata Fiului lui Dumnezeu şi ră
mânem alături de El, vom fi pururi smeriţi, puternici şi
bineplăcuţi Lui, însufleţiţi de acelaşi duh ca şi prorocii din
vechime care mărturiseau: „A Ta este, Doamne, dreptatea,
iar a noastră ruşinarea feţelor noastre/7122
Primind de bunăvoie durerea pricinuită de certarea
Domnului, omul îi îngăduie lui Dumnezeu să-l ruşineze pe
iw<w l />-< i f U i r r* w
vrăjmaşul diavol care ne pizmuieşte pentru darul primit din

mâna Celui Preaînalt. El l-a pizmuit şi pe Iov pentru fericirea
lui, încercând să-l defăimeze înaintea lui Dumnezeu: „Tu
ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut
pământul. Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce
este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă !77123 Cu
alte cuvinte, diavolul pune la îndoială credincioşia lui Iov,
pretinzând că acesta îl iubeşte pe Dumnezeu numai pentru
darurile Sale. Atunci Domnul îi îngăduie diavolului să-i
răpească lui Iov tot ce avea: bogăţiile, familia, chiar şi să
nătatea, numai de sufletul lui să nu se atingă. Iov rabdă toate
aceste încercări fără să păcătuiască, după cum spune Scrip
tura. El dă dovadă de înţelepciunea omului a cărui singură
dorire este să fie bineplăcut lui Dumnezeu. Singurul lucru
121 Lc. 23,46.

122Dan. 9, 7.
123Cf. Iov 1,10-11.
A du-fi aminte de dragostea cea dintâi |197
cu adevărat însemnat pentru noi este să fim ai Domnului

„şi dacă trăim şi dacă murim", precum zice Sfântul Apostol
Pavel.124125 Credincioşia nestrămutată a lui Iov are caracter
prorocesc. Atât în bogăţie, cât şi în sărăcie el îl binecu
vântează pe Dumnezeu: „Fie Numele Domnului binecu
vântat, de acum şi până în veac," cum cântăm la sfârşitul
Liturghiei. în pofida nesfârşitelor suferinţe care îl împre
soară, Iov nu păcătuieşte nici măcar o singură dată, ci neîn
cetat dă slavă Domnului. Ruşinat, vrăjmaşul pleacă dinaintea
Feţei lui Dumnezeu, dar şi dinaintea feţei lui Iov, care,
reaşezat de Dumnezeu în toată bogăţia şi vrednicia de mai
înainte, înalţă Domnului cântarea sa de biruinţă: „Din spu
sele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul
meu Te-a văzut. Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi
şi mă pocăiesc în praf şi în cenuşă."123 Astfel, Dumnezeu îl
ruşinează pe diavol, arătând că omul este stăpânul şi împă
ratul zidirii Sale.
Prin suferinţă omul îşi descoperă adevărata libertate şi se
ridică mai presus de puternicii şi stăpânitorii lumii acesteia.126
Vrăjmaşul este biruit, iar omului i se dăruieşte cinstea de a
lucra împreună cu Dumnezeu la propria sa rezidire şi în-
dumnezeire. Sporeşte întru harul înfierii şi devine moşte
nitor al împărăţiei celei neclătinate, cum obişnuia să spună
Părintele Sofronie.127 Cunoscând din cercare puterea Pătimirii
şi a Crucii Domnului, omul primeşte înnoirea vieţii în Firistos
şi însetează acum după încercări şi mai mari. Dacă citim
vieţile sfinţilor, vedem cât de iscusiţi erau ei în a găsi mereu
noi căi de a răbda ispitele şi pătimirile, căci singurul lor ţel
124Cf. Rom. 14, 8.

125Iov 42, 5-6.
126C f Lc. 1,52 şi Ef. 6,12: „stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întu
nericului acestui veac."
127Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, p. 52. Vezi, de asemenea,
Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, pp. 98,
132, 385.
era să-L caute pe Hristos. Iar harul ne învaţă că pe Hristos

îl putem afla numai prin suferinţă. „Puterea Mea se desă
vârşeşte în slăbiciune/' îi spune Domnul Apostolului Său
care căzuse în deznădejde. Atunci Sfântul Pavel, întărit de
înţelegerea pe care i-o dăruise cuvântul Domnului, strigă:
„Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile
mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos."128
Harul Cincizecimii poartă paşii omului pe calea cea
strâmtă şi anevoioasă şi îl învaţă să socotească drept bine
cuvântare nu numai a crede în Domnul, ci şi a pătimi pentru
Numele Lui.129 înainte de înviere apostolii îl urmau pe Hristos
pe drumul spre Golgota tremurând şi cuprinşi de mare
spaimă, întrucât calea aceasta nu fusese încă străbătută de
nimeni. După Cincizecime, însă, ei au fost întăriţi de Cel ce
este Calea, Adevărul şi Viaţa. Calea Lui duce la viaţa veşnică.
De aceea, după ce Hristos a nimicit moartea prin propria
m iK C w v v ţ/.'
Lui moarte şi înviere, apostolii nu au mai fost biruiţi de

frică, pentru că umbra morţii nu mai avea puterea să le
întunece calea.
Pe măsură ce omul sporeşte în cunoaşterea lui Dumnezeu,
i se deschid ochii duhovniceşti şi începe să vadă lumea aşa
cum o vede Dumnezeu. în această a doua perioadă el trăieşte
de fapt deznădejdea şi pustiirea întregii lumi în înstrăi
t
narea ei de Dumnezeu. De multe ori ne simţim descurajaţi

şi secătuiţi de orice putere, şi aceasta în parte pentru că trăim
într-o lume cufundată în deznădejde. Fiind mici frunze ale
uriaşului copac al omenirii, împărtăşim şi noi soarta co
mună şi de neocolit a întregii lumi. Aşadar, atunci când
omul, prin harul lui Dumnezeu, trăieşte toată povara acestui
destin tragic, înlăuntrul său odrăsleşte în chip firesc rugă
ciunea pentru întreaga lume, iar el este călăuzit la universali
tatea lui Hristos, Care doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască.
128II Cor. 12, 9.

129C/ Filip. 1, 29.
A d u -ţi aminte de dragostea cea dintâi |199
Părintele Sofronie vorbeşte despre două căi prin care

ajungem să înţelegem universalitatea lui Hristos: prima
este calea harică a Sfântului Siluan, care s-a învrednicit a-L
vedea pe Mântuitorul cel viu. Această vedenie i-a împăr
tăşit starea lui Hristos însuşi într-un chip atât de desă
vârşit, încât el s-a unit fiinţial cu Domnul. Dorirea lui Hristos
ca toţi oamenii să se mântuiască a devenit singura grijă şi
lucrare a inimii Sfântului Siluan, căreia el i s-a dăruit cu
toată fiinţa până la sfârşitul vieţii sale.130 Din clipa în care
L-a văzut pe Domnul, Sfântul a început să se roage pentru
mântuirea întregii lumi. Dar pilda cea mai desăvârşită de
universalitate harică este Maica Domnului. Darul rugăciunii
pentru lume a răsărit în inima ei la o vârstă foarte fragedă,
în templul lui Dumnezeu, în Sfânta Sfintelor, Fecioara
Maria şi-a aflat adâncul inimii, s-a unit cu Dumnezeu şi, ca
un adevărat isihast, ea a descoperit în acest adânc întregul
univers, întreg neamul omenesc. Această rugăciune harică
pentru lume, care-şi găseşte expresia desăvârşită în Maica
Domnului, dar şi în Sfântul nostru Părinte Siluan, o primeşte
omul atunci când se uneşte cu Hristos, întrucât starea lui
Hristos însuşi se împărtăşeşte inimii sale. Dacă Hristos S-a
dat pe Sine morţii din dorinţa ca toţi oamenii să se mântu
iască, atunci este firesc ca slujitorii Lui să fie însufleţiţi de
aceeaşi dorire şi rugăciune fierbinte.
Cealaltă cale ce duce la universalitatea lui Hristos este
calea durerii şi a încercărilor. După ce a trăit întreaga tragedie
a omenirii în propria lui viaţă, omul primeşte harul lui
Dumnezeu şi doreşte ca şi semenii lui să se împărtăşească
de acelaşi har. El s-a îmbrăcat cu „milostivirile îndurării" 131
lui Hristos, pe care Sfântul Pavel ne îndeamnă cu sârguinţă
să ni le agonisim.

p. 300 şi Despre rugăciune, p. 13.
131 Col. 3,12.
în general, cea de-a doua perioadă a vieţii duhovniceşti

este o vreme de răstignire. Părintele Sofronie vorbeşte despre
două feluri de cruci: o cruce văzută şi una nevăzută. Cu
toţii ştim ce înseamnă crucea văzută: unii oameni sunt
dispreţuiţi de semenii lor, alţii suferă de felurite boli şi
neputinţe trupeşti, în timp ce alţii trăiesc în sărăcie ori
pătimesc alte necazuri şi suferinţe. Insă crucea nevăzută este
durerea lăuntrică adâncă pricinuită de cunoaşterea propriei
noastre sărăcii duhovniceşti132 şi de conştiinţa nestrămutată
că „mântuirea este departe de păcătoşi"133. Ca ucenici ai lui
Hristos, noi suntem chemaţi să purtăm amândouă crucile,
atât pe cea văzută, cât şi pe cea nevăzută. In acelaşi timp,
însă, suntem şi ucenici ai binecuvântării Lui: „Fericiţi cei
săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor." 134 Fiind
săraci cu duhul, noi suferim lăuntric, dar în acelaşi timp
suntem binecuvântaţi de Dumnezeu. Dacă privim cu atenţie
structura Fericirilor, observăm că ele încep cu crucea ne
40<* 44*4* I CWWv,
văzută a sărăciei cu duhul şi se sfârşesc cu crucea văzută a

prigoanelor şi a muceniciei.
Domnul Hristos însuşi a pătimit atât în chip văzut, cât
şi în chip nevăzut. Crucea Sa nevăzută a atins apogeul în
grădina Ghetsimani, când, în ascultare de voia Tatălui, a
băut paharul suferinţei, al amărăciunii trădării ucenicilor
Săi, al lipsei de recunoştinţă din partea mulţimilor. Intr-
adevăr, dragostea şi ascultarea Domnului au fost desăvâr
şite şi El a purtat amândouă crucile până la moarte. Prin
suferinţa Lui desăvârşită, Hristos a nimicit moartea şi a
gătit calea darurilor Duhului Sfânt, care au inundat pă
mântul atunci când Duhul lui Dumnezeu a fost vărsat peste
tot trupul135. Astfel, Duhul Sfânt a fost dăruit atât prin Crucea
văzută a lui Hristos, cât şi prin cea nevăzută. Iar dacă ne
luăm şi noi crucea noastră şi urmăm Domnului, vom primi
132Vezi Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Silunn Athonitul, p. 211.

133Ps. 118,155.
134Mt. 5,3.
135Cf. Ioil 3,1.
moştenirea marii Cruci a lui Hristos, care cuprinde toate

crucile purtate de oamenii din toate locurile şi din toate
timpurile. Aşadar, mica noastră cruce este cheia spre moş
tenirea marii Cruci a Domnului din care se revarsă toate
darurile aduse pe pământ prin moartea Sa cea de-viaţă-
dătătoare, prin pogorârea la iad şi înălţarea Lui la ceruri.136
Având în vedere cele spuse mai sus, Părintele Sofronie
a formulat următoarea lege duhovnicească: în măsura în
care purtăm în noi înşine judecata Fiului lui Dumnezeu -
prin care ne facem următori deşertării Lui de Sine - în
aceeaşi măsură ne vom şi îmbogăţi cu darurile Duhului
Sfânt ce izvorăsc din ea. Tocmai la aceasta făcea referire
Stareţul atunci când spunea că deplinătatea deşertării pre-
merge deplinătăţii desăvârşirii137, sau cum scrie în altă
parte: „Cel ce este asemănător lui Hristos în manifestările
Sale pământeşti, acela în chip firesc se aseamănă Lui şi în
planul dumnezeiesc."138 într-adevăr, toţi cei care, din dra
goste pentru Dumnezeu, primesc de bunăvoie suferinţa şi
o înfruntă cu iscusinţă sunt întăriţi de harul dumnezeiesc şi
se pregătesc pentru naşterea întru împărăţia cerurilor cea
plină de lumină.
A
întrebarea 1: Sufletul îmi este oarecum trist, pentru că

am auzit vorbindu-se foarte mult despre suferinţă şi necazuri.
Unde este bucuria duhovnicească, fericirea de a-L urma pe
Hristos? Poate că sufăr urmându-L pe Domnul, dar în acelaşi
timp este o mare bucurie să-L urmez, să fiu cu El. Biserica
noastră nu este numai Biserica suferinţei, a Crucii, ci şi
Biserica învierii. Murim o dată la botez, pentru a învia
împreună cu El. Ceea ce aş fi dorit să aud astăzi în prezen
136Cf. Ef. 4, 8-10.

138Ibidcm, p. 124.
I
tarea dumneavoastră este un cuvânt despre bucuria apos

tolilor după înviere. Am auzit numai că trebuie să suferim...,
dar Biserica noastră nu proslăveşte suferinţa. Totuşi, dacă
Dumnezeu o îngăduie, o primim cu bucurie. împărţim cu
Hristos durerea şi Crucea Lui. V-aş ruga să ne lămuriţi acest
lucru.
Răspuns: Cred că aveţi dreptate, părinte. Am amintit mai
înainte faptul că nu suntem numai ucenici ai Crucii, ci şi
ucenici ai binecuvântării, iar aceasta spune multe. Poate
datorită temei conferinţei/ de astăzi am insistat mai mult
asupra suferinţei. Dar în starea noastră prezentă, din punct
de vedere psihologic este mai potrivit să accentuăm suferinţa,
pătimirea, care este urmată în chip firesc de bucurie. Am
vorbit despre mângâierea ce urmează suferinţei, spunând
că este singurul lucru care ne ajută să stingem văpaia întu
necată a patimilor.
Să ne gândim, de pildă, la Postul Paştilor. Străbatem
această prioadă cu mare râvnă, pentru că în post ne sâr-
guim să ne aflăm „inima adâncă" şi din străfundurile ei să
vorbim cu Dumnezeu. Cincizeci de zile durează această pe
rioadă de nevoinţă, iar când vine Praznicul învierii, înlă-
|'»*Wi r»<-*
untrul nostru are loc o explozie de bucurie, o adevărată

biruinţă - biruinţa lui Hristos. Dar nu suntem în stare să
păstrăm această bucurie, o pierdem chiar din prima zi.
Intr-un fel, este mai potrivit pentru noi să postim şi să ne
nevoim timp de şapte săptămâni, decât să petrecem în acea
mare bucurie din noaptea învierii, fiindcă perioada aceasta
ne este mai de folos.
Poate că ar trebui să vorbesc mai mult despre bucurie,
dar ştiu că bucuria duhovnicească vine în chip firesc atunci
când învăţăm să suferim cum se cuvine. Iertaţi-mă, poate că
expunerea mea este incompletă, dar cred că dacă străbatem
perioada Postului Mare însufleţiţi numai de gândul cum să
fim mai aproape de Domnul, la Paşti ne vom apropia de El
în chip firesc, pentru că Paştele înseamnă de fapt a fi aproape
A itu -ţi aminte de dragostea cea dintâi |203
de Hristos. Acesta este Paştele nostru. Iar un mod de a ne

apropia de El este a pătimi pentru El.
întrebarea 2; Părinte, aţi vorbit despre suferinţa de bunăvoie

şi despre ce trebuie să facem ca să atragem harul Iui Dum
nezeu asupra noastră. întrebarea mea se referă la folosirea
metaniilor în nevoinţa noastră personală, ca preoţi, şi tot
odată la introducerea lor în viaţa credincioşilor noştri, ca o
mică expresie a suferinţei de bunăvoie. Ce ne puteţi spune
despre aceasta?
Răspuns: De bună seamă, metaniile ajută mult, fiindcă ele
sunt expresia căii despre care am vorbit mai înainte, a sme
reniei, a pogorârii şi a micşorării de sine înaintea Domnului,
pentru ca El să poată creşte în noi. De ce spune oare Hristos
că Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare între cei năs
cuţi din femei139? Deoarece el însuşi s-a făcut pe sine cel
mai mic. Deşi în vremea aceea Sfântul Ioan era slăvit de tot
poporul lui Israel ca un mare proroc, el a ales să pună toată
această cinste la picioarele lui Hristos, zicând: „Acela trebuie
să crească, iar eu să mă micşorez."140 Cu alte cuvinte, s-a
făcut pe sine ca un nimic înaintea Domnului. Deşi era mai
mare decât toţi în Israel, s-a făcut mai mic decât toţi.
Metaniile ne sunt de folos şi dintr-un alt punct de vedere:
ele ne învaţă să ne rugăm şi cu trupul. Adevărata rugă
ciune duhovnicească - când suntem călăuziţi de puterea
harului şi mintea noastră se înfăţişează cu îndrăznire înaintea
lui Dumnezeu asemenea unui împărat - este foarte rară.
De cele mai multe ori trebuie să ne ostenim: facem metanii,
strigăm la Dumnezeu, plângem, ne rugăm cu voce tare,
până ce inima ne este întărită de har, şi numai atunci începe
rugăciunea minţii. Trebuie să învăţăm să ne rugăm şi cu
trupul, pentru că am fost zidiţi de Dumnezeu ca un întreg -
139C/ Mt. 11,11; Lc. 7, 28.

,40C/ In 3, 27-30.
trup şi suflet. Tocmai de aceea omul nu poate accepta

moartea, întrucât ea desparte sufletul de trup. Când vom
învia din morţi, ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu ca
să ne luăm dreapta răsplată pentru tot ce am săvârşit pe
pământ, atât cu trupul, cât şi cu sufletul nostru.
Uneori vrăjmaşul ne împiedică să ne rugăm cu mintea,
punând stăpânire pe toate gândurile noastre. Alteori din
pricina oboselii sau a unei suferinţe nu ne putem aduna
mintea la rugăciune. Atunci strigăm la Dumnezeu: „Doamne,
vezi că vrăjmaşul mi-a luat cu totul în stăpânire mintea,
dar primeşte măcar această sărmană rugăciune a trupului
meu/' începem să facem metanii şi, treptat, dobândim pu
tere pentru rugăciune.
Am cunoscut un preot căruia îi venea greu să se roage
duminică seara, pentru că era foarte obosit. Duminica era
pentru el o zi istovitoare: mai întâi Liturghia, predica, apoi
*® w t f V HH* » C « w v u.l
spovedanii şi discuţii cu oamenii până seara târziu. Se întorcea

epuizat în camera lui. într-una din aceste duminici, a intrat
în chilie şi a început să spună: „Doamne, îmi pare rău, în
noaptea asta nu pot să mă rog. Doamne, iartă-mă, în noaptea
asta nu pot să mă rog." S-a plimbat prin cameră, repetând
aceste cuvinte timp de o jumătate de oră. Şi deodată Dum
nezeu i-a deschis inima, descătuşând înlăuntrul ei o nouă
energie, care i-a dat puterea să se roage timp îndelungat.
Dumnezeu i-a dăruit chip de pocăinţă, iar durerea şi oboseala
i-au fost adumbrite de puterea rugăciunii, şi astfel el s-a
rugat cu însuşi cuvântul lui Dumnezeu, cu cuvintele Scripturii.
Uneori ni se pare că suntem sleiţi de orice putere, că nu
mai avem nici un strop de energie, şi îi spunem lui Dum
nezeu: „Doamne, îmi pare rău, nu pot." Dar dacă izbutim
să găsim un gând cu adevărat smerit care să ne atingă inima,
atunci înlăuntrul nostru sunt descătuşate noi energii şi primim
puterea să săvârşim ceea ce mai înainte ni se părea cu
neputinţă. Problema este cum să găsim un astfel de gând
smerit care să descătuşeze acea energie. Cuvintele Scripturii
!
!
ne ajută foarte mult în acest sens, ne sunt de mare folos.

Dacă ne străduim să citim neîncetat Scriptura, din când în
când unul din cuvintele ei se va aprinde în inima noastră şi
ne va însufla rugăciunea. E un lucru minunat să te rogi cu
înseşi cuvintele insuflate de Duhul Sfânt. Iertaţi-mă.
întrebarea 3: Aţi putea comenta puţin un cuvânt pe care
l-aţi spus mai înainte: singurul lucru de care avem nevoie
este focul mai mare al mângâierii dumnezeieşti?
Răspuns: Patimile sunt întotdeauna înlocuitori ai ade
văratei bucurii duhovniceşti. In viaţa noastră avem nevoie
de bucurie, iar Domnul a venit pe pământ ca să ne dă
ruiască bucurie, iar aceasta să fie deplină, cum spune El
însuşi în Evanghelia după Ioan.141 Avem deci nevoie de bu
curie, căci pentru aceasta am fost zidiţi de Dumnezeu. Dar
bucuria duhovnicească nu este totuna cu bucuria sufletească
a lumii acesteia. Adevărata bucurie duhovnicească înseamnă
a avea o inimă slobodă în care domneşte pacea Iui Hristos.
Avem bucurie duhovnicească atunci când ne eliberăm de
sub stăpânirea vrăjmaşului, de înrâurirea gândurilor rele şi
a ispitelor. Suferinţa ne este de trebuinţă până când inima
se curăţeşte, până când este străpunsă, adică rănită, şi începe
să ia parte cu simţire la împreună-vorbirea cu Dumnezeu.
N-ar trebui să folosesc cuvinte mari, căci cine are cu ade
vărat o inimă curată? însă, dacă stăm înaintea lui Dum
nezeu şi vorbim cu El dintr-o inimă zdrobită, negreşit vom
afla mângâiere. Iar mângâierea noastră este să fim liberi, să
avem o inimă slobodă ce arde de iubire pentru Domnul,
aşa cum ardea inima lui Luca şi a lui Cleopa în drum spre
Emaus, o inimă în care domneşte pacea şi în care răsună
numai cuvântul lui Hristos.
întrebarea 4: Am văzut din proprie experienţă că a trebuit
să petrec la fel de mult timp învăţând despre pocăinţă, cât
am petrecut învăţând ce este fericirea. Am învăţat că bucuria
141
In 15,11; 16, 24.
pe care mi-o oferă plăcerile lumii acesteia nu este adevă

rata fericire. Foarte puţine sunt însă pildele vii ale acestui
adevăr în ziua de astăzi. Cum să-i învăţăm pe oameni
despre un lucru atât de rar? Ştiu că, în ceea ce mă priveşte,
nu-mi este greu să dovedesc că sunt supărăcios, cârtitor,
sau că îl judec pe aproapele meu, dar cum să arăt virtuţi pe
care nu le am? Nu vreau să fiu piatră de poticneală pentru
credincioşii mei. Ştiu că sunt un exemplu rău. Ce pot face?
Răspuns: Intuiţia dumneavoastră este corectă, părinte.
Totuşi aş dori să accentuez aici şi un alt aspect. De câte ori
nu ne-am umplut de bucuria mângâierii dumnezeieşti, dar
mai apoi am pierdut-o din pricina lipsei noastre de grijă?
De aceea spune Sfântul Ioan Scărarul: „Apropie-te de Dum
nezeu întru multă smerită cugetare şi mai multă îndrăznire
vei avea/'142 Cu alte cuvinte, cu cât ne apropiem de Dum
nezeu cu mai multă smerenie, grijă şi cumpătare, cu atât
primim mai multă bucurie. Trebuie să fim însă atenţi să nu
ne bucurăm peste măsură şi să nu trăim această bucurie la
nivel psihologic, sufletesc, altminteri o pierdem.
Dacă atunci când sufletul ne este plin de bucurie du
hovnicească începem să vorbim mult şi fără rost, să-i
învăţăm pe alţii şi să ne etalăm darurile primite de la Dum
nezeu, negreşit vom pierde această bucurie şi ne vom simţi
sufletul gol şi pustiu. Adevărata bucurie duhovnicească este
tăinuită în inimă, şi cu cât o ascundem mai mult, cu atât o
păstrăm mai bine. Trebuie să facem totul cu simplitate şi
cumpătare, întrucât avem vrăjmaşi care se vor folosi de
orice mijloace ca să ne jefuiască. Citim în Scara Sfântului
Ioan că fiecare virtute duhovnicească poate degenera într-o
patimă, dacă nu suntem cu luare-aminte.
întrebarea 5: Trăim într-o lume care vrea răsplată şi nu

jertfă. Oamenii caută bucurie, vor să vadă rezultate, dar le
vine foarte greu să accepte Crucea. Mulţi dintre enoriaşii
,42Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuv. XXVIII: 11, p. 406.

mei nu sunt pregătiţi să primească Crucea, însă fără Cruce

nu vor avea parte de bucurie.
Răspuns: Da, aveţi dreptate, părinte. Biserica mărturi
seşte în cântările ei: „învierea lui Hristos văzând, să ne
închinăm Sfântului Domnului Iisus [...], că iată a venit prin
Cruce bucurie la toată lumea/' Părintele Sofronie obişnuia
să spună că binecuvântarea Iui Dumnezeu în această viaţă
este ca un blestem, iar blestemul lui Dumnezeu - suferinţa -
este ca o binecuvântare. Pentru noi care am păcătuit, bine
cuvântarea Domnului, harul Lui, este precum blestemul,
fiindcă nu putem păstra acest har. Suferinţa este, aşadar,
de neocolit: ne-am lipsit de slava lui Dumnezeu şi trebuie
să pătimim Crucea pentru a ne izbăvi de blestem. Dacă
fugim de Cruce, vom sfârşi în sistemul New Age - un fel
de creştinism fără Cruce. în ziua de astăzi au apărut multe
secte care încearcă să creeze astfel de sisteme, întrucât Crucea
li se pare grea, cu neputinţă de purtat.
I
c) Stând înaintea lui Dumnezeu cu prorocească

cunoaştere de sine
Cocoşul din sat trăieşte într-o curte mică şi este mul

ţumit de soarta sa. Dar vulturul ce zboară sub nouri şi
vede din înălţimi albastrele întinderi, cunoaşte multe ţări,
a văzut pădurea şi lunca, râurile şi munţii, marea şi
cetatea. Iar dacă i se vor tăia aripile şi îl vor pune să vie
ţuiască cu cocoşul în curticica din sat, cum oare va tânji el
după cerul albastru şi după stâncile pustiei?
Aşa şi sufletul ce a cunoscut harul, dacă l-a pierdut,
nemângâiat va tânji, şi niciunde nu-şi va afla odihna,143
Intr-un chip sau altul şi dintr-o pricină sau alta, cu toţii

pierdem harul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit la început.
Deşi prin nemărginita deşertare de Sine a lui Hristos firea
cea nezidită a lui Dumnezeu s-a unit cu firea zidită şi căzută
a omului, firea noastră nu este încă în stare să păstreze
iO .’i* Ut4·. I Cw«£vţ
plinătatea harului şi cele ale Duhului. Noi suntem făpturi

trupeşti, pământeşti, în timp ce harul este dumnezeiesc,
nezidit şi veşnic. Cu toate acestea, omul are putinţa să pri
mească acest har. La începutul creaţiei, Dumnezeu a suflat
Duhul Său în faţa lui Adam, iar după căderea acestuia nu a
încetat să pregătească firea materialnică a omului pentru a
adăposti într-însa harul Său.
Atunci când Hristos S-a schimbat la Faţă pe Muntele
Tabor, Sfinţii Apostoli au căzut cu faţa la pământ, cuprinşi
de mare spaimă, căci nu erau în stare a privi la lumina
slavei Feţei Sale. Trupurile lor erau pământeşti, iar Duhul
Sfânt nu fusese încă trimis în lume, pentru că „Hristos nu
fusese încă preaslăvit"144, după cum spune Sfântul Ioan Evan
ghelistul. Firea omenească nu fusese încă preschimbată şi
întărită de Duhul Sfânt. Prefacerea avea să se săvârşească

144In 7, 39.
t
în ziua Cincizecimii. După Pogorârea Duhului Sfânt, când

apostolii înălţau cântări de laudă în temniţă, temeliile tem
niţei s-au zguduit şi uşile s-au deschis singure.145 Darul Du
hului Sfânt se sălăşluise acum în firea omenească şi apos
tolii stăteau faţă către Faţă cu Dumnezeu şi vorbeau cu El.
Până atunci întreaga lume fusese ţinută în robie de frica
morţii146147, dar odată cu nimicirea acesteia, firea omenească a
început a se împărtăşi din darurile Duhului Sfânt. Plini de
har, ucenicii se bucurau acum să fie chinuiţi şi bătuţi pentru
numele învăţătorului lor, căci Hristos înviase din morţi,
umbra morţii fusese înghiţită de Lumina Vieţii, iar boldul
ei fusese înlăturat pentru totdeauna14/.
Pierdem, aşadar, harul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit
la început, pentru că firea noastră pământească nu a fost
încă preschimbată cu desăvârşire. Această prefacere este
un proces îndelungat şi dureros care începe cu schimbarea
conştiinţei noastre în prima perioadă a harului. Adeseori o
astfel de schimbare radicală îi insuflă pe oameni să pără
sească lumea şi să intre în mănăstire. întâia cercetare a ha
rului le oferă o perspectivă cu totul nouă, iar legăturile cu
familia şi cu prietenii încetează să-i mai intereseze. Sufletul
lor caută acum adevărata viaţă duhovnicească şi însetează
după veşnicie. Nu se mai lasă atraşi de searbădă fericire
lumească şi nu află odihnă până ce nu ajung la măsura
dumnezeiască pe care le-a descoperit-o harul.
însă, din pricina lipsei de experienţă nu putem ocoli
greşelile. Nefiind reînnoiţi duhovniceşte şi fiind încă supuşi
legii păcatului care lucrează în mădularele noastre, păcătuim
împotriva lui Dumnezeu şi îl mâhnim pe Duhul Sfânt. Aici
începe nevoinţa ascetică pentru prefacerea firii noastre, în
trucât ştim că trebuie să devenim stăpânii de drept ai
145Vezi Fapte 5,18-20; 16, 25-26.

146C/. Evr. 2,15.
1471 Cor. 15, 55.
comorii pe care am primit-o în dar de la Dumnezeu. Este

de prisos să spunem că omul nu va izbuti niciodată să
răscumpere darul lui Dumnezeu pe care l-a irosit şi care
este viaţa veşnică. Toate strădaniile lui aparţin lumii zidite,
în timp ce o prăpastie adâncă desparte existenţa sa trecă
toare de viaţa veşnică a lui Dumnezeu. Totuşi, în negrăita
Lui milostivire, Domnul nu încetează să-l insufle pe om şi
să-i dezvăluie noi chipuri de a-şi dărui viaţa sa mărginită şi
stricăcioasă în schimbul Vieţii celei fără de sfârşit şi nestri-
căcioase a lui Dumnezeu.
După cum arată Părintele Sofronie, cercetarea harului
celui dintâi trezeşte în noi principiul ipostatic, adică putinţa
firii noastre de a cuprinde darul lui Dumnezeu şi de a dobândi
asemănarea cu El.148 Sub înrâurirea acestui har ni se dă şi
nouă a gusta din starea mai presus de fire în care omul,
prin darul Duhului Sfânt, împărăteşte asupra întregii lui
fiinţe. De pildă, atunci când Dumnezeu ne dăruieşte chiar
şi numai puţină zdrobire de inimă, simţim că suntem stăpâni
peste firea noastră, căci putem deosebi şi supune în frânării
fiecare gând, fiecare mişcare a inimii. Şi cu cât primim mai
mult har, cu atât mai desăvârşit domnim asupra firii noastre.
Cu alte cuvinte, reînnoirea omului începe odată cu trezirea
principiului ipostatic în el. Deşi la început lucrarea harului
este foarte puternică, totuşi firea noastră nu se supune voii
celei mari şi desăvârşite a iui Dumnezeu. Harul ne atrage
mintea înlăuntru şi ne dezvăluie marile adevăruri ale vieţii
duhovniceşti, dar aceasta nu înseamnă că ele devin numai
decât ale noastre, fiindcă nu suntem încă în stare a ni le
însuşi. Suntem încă făpturi căzute, firea ne este împărţită,
iar această dezbinare lăuntrică iese la iveală odată cu pier
derea harului. Acea parte a fiinţei noastre în care a început
procesul de reînnoire duhovnicească urmează principiul
ipostatic, în timp ce partea cealaltă, omul cel vechi, ne trage
în direcţie opusă. Vederea acestui conflict interior ne umple
148Vezi Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, pp. 75-76.

A iiu-fi aminte de dragostea cea dintâi |211
de nedumerire şi ne face să exclamăm: „Ce bine mă sim

ţeam înainte şi ce puternică era rugăciunea! Ce s-a întâmplat
cu mine?" Nu înţelegem că firea noastră se supune încă
legii celei vechi. Totuşi, dacă facem tot ce ne stă în putinţă
ca să rămânem în picioare, după cum spune Apostolul149,
firea şi voinţa noastră se vor armoniza cu noua lege a harului
pe care principiul ipostatic a trezit-o înlăuntrul nostru.
Creşterea dinamică treptată a principiului ipostatic va birui
povara firii noastre încă neregenerate, iar ceea ce este muritor
va fi înghiţit de viaţă150, pentru ca voia lui Dumnezeu să se
statornicească în noi ca singura lege adevărată a existenţei
noastre.
In Epistola către Romani, Sfântul Apostol Pavel vorbeşte
despre această dezbinare lăuntrică a omului: „După omul
cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu; dar văd în
mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii
minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în
mădularele mele ."151 Lumina harului celui dintâi scoate la
iveală dezbinarea dînlăuntrul fiinţei noastre. La spovedanie,
Părintele Sofronie nu încerca niciodată să atenueze acest
simţământ al dezbinării lăuntrice, dimpotrivă, căuta chiar
să-l intensifice, ştiind că cei ce sunt hotărâţi să îndure această
stare de încordare duhovnicească se vor întoarce cu toată
fiinţa către Dumnezeu şi, răbdând încercarea, vor moşteni
harul Lui.
Dezbinarea lăuntrică se manifestă în felurite chipuri. Se
poate întâmpla, de pildă, ca noaptea să ne rugăm cu lacrimi
şi să simţim mângâierea Duhului Sfânt, iar dimineaţa să ne
trezim într-o stare de tulburare, de parcă nu ne-am fi rugat
deloc. Amândouă stările sunt însă adevărate. Rugăciunea
fierbinte din timpul nopţii este darul lui Dumnezeu care ne
cheamă la înnoirea veţii; simţământul pustiirii lăuntrice de
149C f Ef. 6,13.

150C f II Cor. 5,4.
151 C f Rom. 7,14-25.
a doua zi ne reaminteşte că firea ne este încă pământească,

materialnică. însuşi Sfântul Apostol Pavel a fost cuprins de
deznădejde şi a strigat: „Om nenorocit ce sunt! Cine mă va
izbăvi de trupul morţii acesteia?" înţelegând însă că această
stare de stricăciune este inerentă firii omeneşti căzute, el a
adăugat: „Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos,
Domnul nostru! Deci, dai', eu însumi, cu mintea mea, slujesc
legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului."152153Această
dezbinare lăuntrică ne poate însoţi până la sfârşitul vieţii,
însă cu timpul principiul ipostatic va câştiga tot mai multă
stăpânire asupra firii noastre, ajungând să ne ocârmuiască
întreaga fiinţă. Cât priveşte desăvârşirea, ea este proprie numai
sfinţilor, după cum le scrie Apostolul Pavel tesalonicienilor.133
Firea omului este slabă şi păcătoasă, dar harul se împu
ţinează şi din pricina îndatoririlor noastre zilnice care ne
abat mintea de la contemplarea lui Dumnezeu. Părintele
i v f * i n * * U H U C V A /V ^
Sofronie spunea că dacă ar exista douăsprezece trepte ale

harului, omul ar trebui să coboare cel puţin pe treapta a şaptea
pentru a-şi putea îndeplini îndatoririle vieţii pământeşti.
Există însă şi un temei teologic al pierderii harului, care
ne dezvăluie esenţa vieţii omului în Hristos. Potrivit Părin-
telui Sofronie, dacă îl urmăm pe Hristos, vom ajunge să-L
cunoaştem pe Hristos întreg, de la început până la sfârşit.
Vom cunoaşte calea Lui şi fiecare latură a vieţii Sale.154 Hristos
a îndurat chinul lepădării şi al părăsirii ca să ne izbăvească
pe noi de pustiire şi de pierzanie, iar cei ce păşesc pe urmele
Lui vor trăi şi ei aceeaşi deşertare de sine155. Sfântul Andrei
Criteanul spune că mai devreme sau mai târziu Dumnezeu
va îngădui ca sufletele tuturor credincioşilor să treacă prin
iad în această viaţă pământească, dar nu ca să piară, ci ca
să poată cunoaşte taina căii lui Hristos care cuprinde şi
152Rom. 7, 24-25.
153C/. ITes. 5, 23.
155Cf. In 15, 20.
pogorârea la iad. Nici unul dintre sfinţi, adică dintre cre

dincioşi, nu va fi lipsit de cinstea de a străbate toată calea
Domnului şi de a trăi experienţa iadului, prin care omul
pătrunde în taina omniprezenţei lui Hristos, chiar şi în părţile
cele mai de jos ale pământului. Această experienţă le va
dărui o adâncă cunoaştere a lui Dumnezeu, a smereniei şi a
iubirii Sale de oameni, iar ei, în chip firesc, vor deveni teologi.
O altă pricină a retragerii harului este părerea greşită
pe care ne-o facem despre noi înşine, mândria şi slava deşartă
cuibărite adânc în inima noastră. Potrivit Părintelui Sofronie,
cel ce se lasă ademenit de ispita Iuciferică şi începe să-şi
pună nădejdea în darurile sale zidite nu se mai poate îm
părtăşi din darurile cele nezidite ale lui Dumnezeu. După
cum spune Sfântul Siluan, sufletul simte că harul se înde
părtează, dar la început nu înţelege că este din pricina mân
driei, şi abia după o îndelungată luptă se învaţă smerenia.156
Duhul lui Dumnezeu este nobil, gingaş şi liber, şi nu poate
suferi nici cea mai firavă urmă de mulţumire de sine în om.
Cu toţii ştim cât de uşor pierdem harul din pricina părerii
de sine. De îndată ce harul ne luminează puţin inima şi simţim
dulceaţa bucuriei duhovniceşti, slava deşartă începe să ne
dea târcoale, iar lipsa de măsură în bucurie alungă din suflet
umilinţa, lăsându-1 gol şi pustiu. Atunci trebuie să ne curăţim
din nou inima prin pocăinţă şi lacrimi.
Retragerea harului poate veni şi ca pedeapsă pentru
greşelile noastre. Cu cât am primit mai mult har de la
Dumnezeu, cu atât mai dureroasă şi mai chinuitoare este
pierderea lui. Părintele Sofronie a arătat în nenumărate
rânduri că monahii din „închisoare", despre care vorbeşte
Sfântul Ioan Scărarul, nu erau călugări obişnuiţi. Fără în
doială, ei se învredniciseră de vederea Luminii nezidite a
slavei lui Dumnezeu, de la care căzuseră mai apoi. Un
călugăr obişnuit n-ar putea răbda nici măcar o singură zi în
156Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Silumi Athonitul, p. 490.

acea mănăstire-închisoare. însă cel ce a primit luminarea şi

pregustarea puterii lui Dumnezeu, cel ce s-a îndulcit de
dragostea înnoitoare a Domnului şi de o unire desăvârşită
cu El, iar apoi a pierdut aceste daruri, acela este gata să
pătimească orice chin pentru a fi reaşezat în plinătatea
harului pe care l-a cunoscut la început. Retragerea Duhului
este cea mai cumplită pedeapsă. Omul este pur şi simplu
chinuit până la moarte de propria-i conştiinţă. Nemaiputând
suporta durerea pricinuită de pierderea unei astfel de stări
binecuvântate de har, unii dintre monahii din „închisoare//
s-au stins din viaţă după numai câteva zile de nevoinţă
mai presus de fire, în încercarea lor de a se uni din nou cu
Lumina lui Hristos. Cu cât mai mult har a cunoscut sufletul
omului, cu atât mai fierbinte şi de nemângâiat îi este tân
guirea, atunci când Domnul socoteşte că a venit vremea să-Şi
retragă harul de la el.
HhilSVNWpi
Despre feluritele pricini ale pierderii harului, precum şi

despre apriga luptă pentru redobândirea lui ne vorbesc şi
Vieţile Sfinţilor. Din ele aflăm cum au trăit sfinţii tragedia
retragerii harului dumnezeiesc şi ce nevoinţe mai presus
de fire au luat asupra lor pentru a recâştiga acest har. Deşi
diferite, vieţile tuturor acestor sfinţi au o trăsătură comună:
atunci când au ajuns la marginea deznădejdii şi au strigat:
„Acum pier, acum sunt pierdut," în chip de netâlcuit ei au
trecut de la întunericul cel mai din afară al deplinei deşer
tări de sine la contemplarea negrăită a slavei dumnezeieşti.157
Una dintre pildele cele mai grăitoare şi mai dramatice ne-o
oferă însăşi viaţa Cuviosului Părintelui nostru Siluan.
O experienţă asemănătoare întâlnim şi în viaţa Sfântului
Nifon, un mare sfânt care a trăit la Constantinopol. După
cum povesteşte el însuşi, la scurt timp după ce a fost tuns
monah, a căzut în trândăvie. într-o zi, intrând în biserică să
se roage înaintea icoanei lui Hristos, a văzut cum Mântu
itorul Şi-a întors faţa de la el. Acest lucru l-a îndurerat atât

A d ii-ţi aminte de dragostea cea dintâi |215
de mult, încât era gata sâ-şi ridice singur viaţa. S-a lovit cu
pietre şi şi-a supus trupul celor mai cumplite cazne. Nevoinţa
lui mai presus de fire a dat roade şi Sfântul a izbutit să iasă
din starea de nepăsare duhovnicească în care alunecase.
Pocăinţa lui a atins apogeul atunci când, nemaiputând
răbda durerea, a strigat către Domnul: „Dumnezeul meu,
Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" Şi în timp ce
repeta înseşi cuvintele lui Hristos cel răstignit, a fost adumbrit
de Lumina cea nezidită a lui Dumnezeu. înlăuntrul lui s-a
petrecut atunci o mare schimbare, asemeni celei trăite de
Sfântul Siluan după ce a primit de la Domnul cuvântul:
„Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui." Pocăinţa arză
toare a Sfântului Nifon s-a făcut îndată cunoscută locuito
rilor cetăţii Marelui Constantin, care au vrut să-l aleagă
episcop, însă el, simţindu-se nevrednic de o asemenea cinste,
a fugit împreună cu ucenicul său la Alexandria. Când cei
doi au ieşit din corabie, au văzut o biserică puternic lumi
nată în care erau adunaţi mulţi creştini. Sfântul Nifon a zis
către ucenicul său: „Să intrăm în biserică şi să ne rugăm şi
noi împreună cu aceşti creştini." Episcopul cetăţii aceleia
murise de curând şi credincioşii ţineau priveghere în nă
dejdea că Dumnezeu le va descoperi cine va fi noul lor
păstor, fiindcă până atunci nu se putuseră hotărî pe cine să
aleagă. Fireşte că Sfântul Nifon nu ştia nimic din toate
acestea. Când el şi ucenicul său au intrat în biserică, toată
lumea s-a oprit din rugăciune. Ochii tuturor s-au aţintit
asupra Sfântului Nifon şi au strigat cu toţii într-un glas:
„Omul acesta va fi episcopul nostru." L-au luat şi, fiind
deja călugăr, îndată l-au hirotonit diacon, preot şi apoi
episcop.
Acest chip desăvârşit al pocăinţei este rodul cercetării
Luminii necreate şi se întâlneşte de obicei la acei oameni
cărora le-a fost dat să pătrundă în înfricoşata taină a po
gorârii lui Hristos la iad. Citim în psalmi: „Când am zis:
«Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi», atunci m-ai izbăvit şi
mi-ai dat să mă bucur întru Tine ."158 Fără pogorâre întru

adânc nu poate exista înălţare la cele de sus, după cum ne
învaţă Părintele Sofronie.159 Mărgăritarul cel de mare preţ -
cunoaşterea lui Hristos Domnul - ni se dăruieşte numai
după ce am încuviinţat să ne lăsăm cu totul în voia Dum
nezeului celui viu, pentru ca mâinile Sale să ne poată plăsmui
din nou.
Pierderea harului ca urmare a păcatului este nespus de
dureroasă. Cât de uşor ne lăsăm ademeniţi de păcatul care
„grabnic ne împresoară"160, încercând să pângărească toate
faptele noastre! Şi cu cât ni s-a dăruit mai mult har, cu atât
mai aspră este pedeapsa pentru pierderea lui, mai ales
dacă ne poticnim şi cădem din pricina propriei noastre
neglijenţe ori neascultări.
Părintele Sofronie amintea adeseori următoarea isto
rioară din Pateric. Avva Isaac Tebeul161, un pustnic vestit
pentru virtuţile şi sfinţenia lui, l-a văzut odată pe un monah
HcM S vn
păcătuind şi, într-un moment de neatenţie sau poate de

oboseală, l-a judecat, zicând: „Rău a făcut!" Chiar şi marii
sfinţi ai lui Dumnezeu, care sunt plini de har, au câteodată
astfel de clipe de întunecare, căci, după cum am spus mai
înainte, păcatul grabnic ne împresoară. Aşadar, el l-a osândit
pe fratele lui atunci când ar fi trebuit mai degrabă să arate
milă şi îndurare. Intorcându-se la chilia sa, a văzut un înger
stând în faţa uşii, care i-a spus: „Dumnezeu m-a trimis să te
întreb pe tine, om sfânt, unde vrei să aşezi sufletul fratelui
pe care l-ai osândit." Bătrânul pustnic a înţeles atunci marele
păcat pe care îl săvârşise. A căzut cu faţa la pământ şi a
cerut iertare şi, după cum se povesteşte mai departe în
viaţa lui, nu a mai vrut să intre în chilie, trăind ca o fiară
sălbatică în pustie, răbdând arşiţa soarelui şi gerul nopţii.
158C/Ps. 30, 23.

160Evr. 12,1.
161Patericul, Episcopia Ortodoxă Română, Alba-Iulia, 1994, pp. 117-118.
Abia după şapte ani s-a întors la chilia lui. Aceasta în
seamnă că i-au trebuit şapte ani pentru a fi reaşezat în harul
pe care-1 cunoscuse la început. Rostise o singură propoziţie
- Rău a fncut -, îndeajuns însă pentru ca harul să se depăr
teze de la el. Intr-adevăr, Dumnezeu aşteaptă foarte mult
de Ia cei ce petrec neîncetat înaintea Feţei Sale, după cum
arată şi Scriptura prin cuvântul înţeleptului Solomon: „Cei
puternici vor fi pedepsiţi cu străşnicie."162 De la acest sfânt
bătrân Dumnezeu aşteptase milostivirile îndurării, dar într-un
moment de slăbiciune el l-a osândit pe fratele său şi a fost
aspru pedepsit pentru aceasta.
Deosebit de interesant este şi felul în care Părintele
Sofronie tâlcuieşte anumite întâmplări din viaţa Sfântului
Serafim de Sarov din perspectiva pierderii harului ca urmare
a păcatului. Atunci când o doamnă din Franţa, care voia să
scrie o carte despre viaţa Sfântului Serafim, a venit să-i <3
ceară sfatul Părintelui Sofronie, acesta a îndemnat-o să nu-1
înfăţişeze pe sfânt ca pe un om cucernic care din evlavie s-a
rugat în genunchi pe o piatră timp de o mie de zile şi o mie
de nopţi, după care s-a învrednicit de mari daruri de la
Dumnezeu. Pe când era încă diacon, Sfântul Serafim cu
noscuse o neobişnuită măsură a harului în timpul Sfintei
Liturghii. Ieşind din altar ca să dea răspunsul: „Şi în vecii
vecilor", înainte de cântarea „Sfinte Dumnezeule...", el L-a
văzut pe Hristos în slavă în dreptul icoanei Sale, întocmai
ca şi Sfântul Siluan. Harul pe care l-a primit în clipa aceea a
fost atât de mare, încât n-a mai putut rosti nici un cuvânt,
rămânând fără glas pentru tot restul slujbei. Stareţul său,
om duhovnicesc şi cu mare experienţă, a înţeles ce se în
tâmplase şi i-a îngăduit să stea liniştit într-un colţ al altarului
până la sfârşitul Liturghiei.
De atunci Sfântul Serafim a mers din putere în putere,
petrecând mai mulţi ani în această stare binecuvântată de
har. La moartea bătrânului stareţ, când obştea a trebuit să
162înţ. Sol. 6,6.

aleagă un nou egumen, a fost propus Sfântul Serafim, de

acum preot, împreună cu un alt ieromonah. Din smerenie
şi din dragoste pentru viaţa lăuntrică, Sfântul Serafim s-a
retras, lăsându-1 pe celălalt să ia stăreţia. (A fi stareţ poate fi
o cinste numai pentru cei ce sunt robiţi dorinţei de putere, dar
pentru aceia care se ostenesc să împlinească această ascul
tare cu toată seriozitatea, ea reprezintă o cruce deosebit de
grea.) In ciuda smereniei Sfântului Serafim, care se retră
sese pentru a se dărui cu totul rugăciunii întru care îl
învăţase harul şi cedase tot locul noului stareţ, acesta din
urmă nu s-a lăsat până ce nu l-a izgonit pe sfânt din mă
năstire. Hotărându-se în cele din urmă să plece, Sfântul
Serafim a observat o oarecare amărăciune şi tristeţe în sufletul
său. Omeneşte vorbind, această tristeţe pricinuită de pur
tarea noului egumen era întru totul nevinovată. Totuşi,
chiar dacă logica noastră omenească ne îndreptăţeşte şi ne
dă mărturie că suntem nevinovaţi, aceasta nu înseamnă că
suntem fără prihană şi înaintea lui Dumnezeu. Simţământul
de tristeţe pe care sfântul îl încuviinţase îl mâhnise pe
Duhul Sfânt şi pricinuise retragerea harului. Văzându-se
lipsit de harul negrăit pe care îl primise atunci când îl
văzuse pe Fiul lui Dumnezeu în slavă, el s-a retras în
pustie, stăpânit de o singură dorinţă: să îmbrăţişeze pocă
inţa până la moarte, în nădejdea că va fi reaşezat în starea
de har de mai înainte. Acesta este adevăratul temei al ru
găciunii lui stăruitoare. Din acest motiv a îngenuncheat el
pe piatră timp de o mie de zile şi o mie de nopţi, cerând iertare
Domnului. Avva Isaac Tebeul a trebuit să aştepte şapte ani,
Sfântul Serafim numai trei; singur Dumnezeu, Căruia toate
îi sunt cunoscute, hotărăşte pentru fiecare răstimpul înde
părtării harului şi clipa reîntoarcerii lui. Vedem însă că pentru
a redobândi acest har este nevoie de o pocăinţă deplină şi
de o nevoinţă mai presus de puterile omeneşti.
Cât de aspru Se poartă Dumnezeu cu cei ce L-au cunoscut
îndeaproape şi cât de aprigă poate părea certarea Lui, în
deosebi pentru aceia care s-au învrednicit de vederea Luminii
A ilu -ţi aminlc de dragostea cea dintâi |219
nezidite! Aşa s-a întâmplat şi cu Avva Visarion, un alt părinte

din pustia Egiptului:
Au povestit ucenicii Iui Avva Visarion pentru

viata lui: aşa a fost, ca una din păsările din văzduh,
sau din peşti, sau din jivinile cele de pe uscat, fără
tulburare şi fără grijă de casă, nici poftă de vreun Ioc
n-a stăpânit sufletul Iu i...
Vedem cum harul dumnezeiesc, care petrecea îmbel

şugat înlăuntrul său, l-a ajutat să se desprindă de tot lucrul
pământesc, chiar şi de nevoia unui acoperiş deasupra capului.
... Cu totul s-a arătat desăvârşit, slobod de pati

mile trupului, cu nădejdea celor viitoare hrănindu-se
şi cu întărirea credinţei sprijinind u-se, răbda ca un
rob aici şi acolo, în ger şi în golătate petrecând, de
văpaia soarelui arzându-se.
Cum ar fi putut îndura el asemenea nevoinţe dacă n-ar

fi fost sprijinit de har? Scurta istorisire a vieţii sale nu ne
spune întocmai când şi din ce pricină a pierdut harul, dar
faptul că l-a pierdut reiese din următorul pasaj:
Iar de s-ar fi întâmplat să vină la un loc unde îşi

au călugării viaţa de obşte, afară de uşă şezând,
plângea. Şi ca unul ce s-ar fi aruncat afară de mare
din vreo spargere de corabie, se văieta. Apoi, ieşind
vreunul dintre fraţi, de-1 găsea şezând ca pe un
cerşetor din săracii cei din lume, jalnic îl întreba
zicând: Ce plângi, omule? De ai trebuinţă de ceva din
cele de nevoie, din câte ne este nouă cu putinţă, vei
lua, numai intră înăuntru de mănâncă cu noi la
masă, ca să dobândeşti mângâiere. Iar el răspundea
că nu poate să rămână sub acoperământ, până ce nu
va afla avuţia casei sale, zicând că a pierdut multă
bogăţie prin multe feluri de pricini. Că şi între tâlhari
de mare am căzut, zicea el, şi spargere de corabie am
pătim it şi din neamul meu cel bun am căzut, necin
stit din cinstit făcându-mă. Iar acela, din cuvintele
lui umilindu-se, intrând şi luând pâine, îi da zicând:
Ia acestea, părinte, iar celelalte: m oşie şi neam şi bo

găţia care ai zis, ţi le va da Dumnezeu. Iar el încă mai
mult jelindu-se, striga zicând: Nu ştiu de voi putea
afla cele ce am pierdut. Ci mai multă bucurie îmi va
fi mie, primejduindu-mă pururea în fiecare zi spre
moarte, neavând odihnă de necazurile mele cele fără
număr. Că mi se cade des umblând, rătăcindu-mă să
săvârşesc alergarea mea.163
Avva Visarion era de nemângâiat în durerea lui. Ca o

fiară sălbatică, el cutreiera neîncetat pustia, tânguindu-se:
„Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere."164
In încheiere, să ne oprim puţin asupra vieţii Cuviosului
Părintelui nostru Siluan şi să vedem în ce chip a trăit el
pierderea harului. Am amintit deja clipa în care, ajuns la
marginea deznădejdii, L-a văzut pe Hristos în slavă. Pierzând
însă harul, a început un aprig război cu slava deşartă, căci
h i/j]
pe atunci sfântul încă nu ştia cum să-şi smerească sufletul.

Chinuitoarele încercări au durat timp de cincisprezece ani
şi, după cum el însuşi povesteşte, dacă nu ar fi păstrat
mereu vie amintirea negrăitului har pe care Dumnezeu îl
revărsase asupra lui la început, nu ar fi putut îndura nici
i*»±n**
măcar una din acele nenumărate nopţi de luptă cu demonii.165

Aşa de mare este puterea harului! Sfântul Siluan era de
nemângâiat în durerea sa, iar sufletul lui tânjea neostoit
după Hristos şi după smerenia Lui. Despre această luptă şi
suferinţă sfâşietoare el vorbeşte în multe locuri din scrierile
sale, însă cea mai vie şi mai înduioşătoare descriere a pierderii
harului o întâlnim în capitolul Tânguirea lui Adam:
Şi eu am pierdut harul, şi împreună cu Adam strig:

„Milostiv fii mie, Doamne, dăruieşte-mi duhul sme
reniei şi al iubirii."
163P atericu l, p . 42.

164Lc. 12,48.
li>5Arhimandritul Sofronie, C u viosu l Silu an A th on itu l , p. 46.
A du-fi aminte de dragostea cea dintâi
O, iubire a Domnului! Cine te-a cunoscut, neostoit

te caută zi şi noapte, şi strigă:
„Tânjesc după Tine, Doamne, şi cu lacrimi Te caut;
cum nu Te voi căuta? Tu mi-ai dat a Te căuta în Duhul
Sfânt, şi această cunoaştere a lui Dumnezeu trage
sufletul meu cu lacrimi a Te căuta."
Plânge Adam:
„Nu-mi este dorită pustia. Nu-mi sunt dragi munţii
înalţi, nici lunca, nici pădurea, nici cântul păsărilor;
nimica imi este drag. Sufletu-mi zace în mare durere:
scârbit-am pe Domnul. Şi de m-ar lua Domnul din
nou în rai, încă şi acolo mă voi mâhni şi voi plânge:
Pentru ce pe Dumnezeul cel iubit am întristat?"
Pe Adam după izgonirea din rai, sufletul îl durea
şi multe lacrimi vărsa el de mâhnire. Tot aşa şi tot
sufletul ce a cunoscut pe Domnul tânjeşte după Dân
sul şi zice:
„Unde eşti, Doamne? Unde eşti, Lumina mea? Căci
Ţi-ai ascuns faţa de la mine şi sufletu-mi îndelung nu
Te vede, şi tânjeşte după Tine, şi cu lacrimi Te caută
pe Tine."
„Unde este Domnul meu? Pentru ce nu II văd în
sufletul meu? Ce îl opreşte a viia întru mine? Nu este
dară întru mine a Iui Hristos smerenie şi iubirea pentru
vrăjm aşi."1*’6
Sufletul meu, Doamne, cu Tine se îndeletniceşte

ziua întreagă şi toată noaptea, şi pe Tine Te caut.
Duhul Tău mă îmbie a Te căuta, şi pomenirea Ta îmi
înveseleşte mintea. Iubitu-Te-a sufletul meu, şi se
bucură că Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul, şi
până la lacrimi tânjesc după Tine. Şi măcar că în
lum e totul este frumos, dar de nimica pământesc mă
grijesc, şi sufletul doreşte numai pe Domnul.
Sufletul ce a cunoscut pe Dumnezeu cu nim ic se
poate îndestula pe pământ, ci întreg tinde către Dom
nul şi strigă precum copilul mic ce şi-a pierdut mama:*
166
Cf. ibidcin, pp. 478-479.
„Tânjeşte sufletul meu după Tine, şi cu lacrimi Te

caut."
Sufletul, de dragostea Domnului, s-a făcut ca ieşit
din minţi; şade, tace, a grăi nu voieşte; şi ca ieşit din
minţi caută asupra lumii, şi nu o doreşte, şi nu o vede.
Iar oamenii nu ştiu că el priveşte pe Domnul iubit, şi
lumea a rămas parcă în urmă şi uitată, şi nu doreşte
sufletul să se gândească la ea, căci nu este într-însa
desfă tăciune.
Aşa şi cu sufletul care a cunoscut desfătarea Du
hului Sfânt.167
Domnul spune: „Foc am venit să aduc pe pământ şi cât

aş vrea să fie aprins acum."168 Nouă, tuturor fiilor lui Adam,
ne este de trebuinţă să trecem prin acest foc ceresc care
arde rădăcinile patimilor aducătoare de moarte; altminteri
nu vom vedea focul prefăcându-se în lumina noii vieţi, căci
în starea noastră căzută arderea premerge iluminării. De
aceea, să mulţumim Domnului şi pentru lucrarea curăţi-
toare a iubirii Sale.169
a
întrebarea 1: Ce este pedeapsa?

Răspuns: Pedeapsa înseamnă a fi lipsiţi de prezenţa vie
a lui Hristos, a fi lepădaţi de la Faţa Dumnezeului celui
viu. Prezenţa vie a lui Hristos este fericirea, dar şi pedeapsa
noastră: suntem fericiţi atunci când suntem cu Hristos, pentru
că prezenţa Lui este dătătoare de viaţă, şi suntem pedepsiţi
atunci când o pierdem.
întrebarea 2: Prin urmare, noi înşine atragem această

pedeapsă asupra noastră atunci când îl mâhnim pe Duhul
Sfânt?
167Vezi ibidem , p. 535.

168Lc. 12, 49.
169Vezi Arhimandritul Sofronie, D espre ru găciu n e , p. 6.
A dit-ţi umilite de dragostea cea dintâi | 223
Răspuns: Da.
Întrebarea 3: Sfântul Apostol Pavel zice: „Unde s-a înmulţit

păcatul, a prisosit harul."170 Aţi putea să explicaţi, vă rog,
acest lucru în contextul celor spuse de dumneavoastră despre
păcat şi har? De asemenea, aţi spus că seara, atunci când ne
întoarcem acasă şi suntem departe de lume, putem să ne
rugăm cu adevărat, să ne întoarcem către Hristos şi să ne
venim întru sine. Dar noi, preoţii, trebuie să lucrăm cu oamenii
în fiecare zi, nu putem fugi de ei, trebuie să vorbim cu ei şi
să le înţelegem nevoile. Un monah poate reduce legăturile
cu lumea, dar preotul trebuie să-i înţeleagă pe oameni şi în
acelaşi timp are trebuinţă de acest har fără de care nu-i poate
ajuta. Ceea ce aţi spus este foarte bun pentru cei ce vieţuiesc
în mănăstire, dar v-aş ruga să ne explicaţi cum se aplică
aceasta în cazul unui preot de parohie.
Răspuns: înţeleg ce vreţi să spuneţi, părinte, şi aveţi
dreptate. Dar este bine să cunoaştem aceste principii care
sunt valabile pentru toţi. Chiar dacă, fiind preot, sunteţi
nevoit să petreceţi mult timp cu oamenii, de nu v-aţi făcut
mai întâi timp să vă înfăţişaţi înaintea lui Dumnezeu, nu
veţi putea să vă împliniţi cum se cuvine slujirea. Dacă
dimineaţa nu ne-am rugat cu zdrobire de inimă, atunci
când vom încerca să aducem cuiva mângâiere, cuvintele
noastre vor fi stângace. Preotul trebuie să poarte puţină
durere în inimă ca să fie în stare a-i mângâia pe cei aflaţi în
suferinţă. Căci de nu trăieşte el însuşi în prezenţa Domnului,
cum va izbuti oare să preschimbe fiecare întâlnire a oame
nilor cu preotul într-o întâlnire cu Domnul? Fiecare întâlnire
cu preotul este o întâlnire cu Dumnezeu însuşi. Desigur,
Domnul cunoaşte viaţa preoţilor care slujesc oamenilor şi
nu va fi atât de aspru cu ei, ci le va dărui har şi putere,
întocmai ca şi monahilor, poate chiar mai mult.
Odată, un monah de la metocul Mănăstirii „Sfântul Pan-
telimon" din Constantinopol a avut o vedenie. Mulţi pelerini
170
Rom. 5, 20.
care călătoreau din Rusia la Sfântul Munte se opreau la acest

metoc, unde era şi un spital pentru îngrijirea bolnavilor.
Intr-o noapte, acest monah a văzut cum Maica Domnului
împreună cu Sfântul Apostol Ioan îi vindeca, unul câte
unul, pe cei suferinzi. Când au ajuns însă la patul unde
zăcea un monah, Maica Domnului i-a spus Sfântului Ioan:
„Lasă-1 pe acesta, e călugăr. Să mergem mai departe." Maica
Domnului i-a tămăduit pe toţi în afară de acel monah, căci
el avea de învătat / o altă lecţie.
/
Cred că dacă vrem să ne împlinim cum se cuvine
lucrarea pastorală trebuie să ne facem timp să fim singuri
cu Dumnezeu, trebuie să ne trăim mai întâi propria noastră
tragedie şi să vorbim cu Domnul din adâncul inimii. Apoi
vom putea găsi un cuvânt de mângâiere pentru toţi oamenii
pe care îi întâlnim. Aceasta este datoria preotului: să-i mângâie
pe oameni, să le dea un cuvânt de mângâiere. „Preoţii mei,
preoţii mei, mângâiaţi pe poporul 01011/' ne îndeamnă Domnul
prin gura Prorocului Isaia.171 Menirea preotului este să fie
un mângâietor de suflete. Dar nu putem da altora cuvânt
de mângâiere, dacă nu amj>rimit mai întâi noi înşine mân
gâiere. La începutul celei de-a doua Epistole către Corinteni,
Sfântul Apostol Pavel spune: „Binecuvântat este Dumne
zeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în tot
necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care
se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înşine
suntem mângâiaţi de Dumnezeu ...."172 într-un paragraf de
numai câteva rânduri el foloseşte cuvintele mângâiere şi n
mângâia de opt sau de nouă ori. Nu este însă uşor să aducem
oamenilor o astfel de mângâiere, dacă nu ne-am făcut timp
să ne înfăţişăm înaintea Domnului şi să rămânem în pre
zenta
/ Lui.
Cred că, într-un fel, preotul ar trebui să ducă o viaţă
mai înaltă decât călugărul, vă cer iertare pentru acest
,7' Cf. Is. 40,1.

172 Cf II Cor. 1,3-7.
;
cuvânt. Negreşit, Dumnezeu ştie cât de grea este lucrarea

preotului şi nu aşteaptă ca păstorul care are o turmă de
păstorit să ducă o viată isihastă. Insă o parte a vieţii lui tre
buie neapărat să fie isihastă. Totul trebuie să înceapă de la
isihie, precum şi Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dum
nezeu, S-a născut din tăcerea, din isihia Tatălui, după cum
spunea un apologet sirian din veacul al doilea. Străbătând
Samaria în drum spre Muntele Tabor, Domnul însuşi nu a
rostit nici un cuvânt către ucenicii Săi. I-a pregătit pentru
Schimbarea la Faţă, petrecând o săptămână întreagă în
deplină tăcere, şi apoi li S-a descoperit.173 Când Iosua a îm
presurat Ierihonul, le-a cerut iudeilor să păstreze şase zile
de tăcere, iar a şaptea zi a sunat din trâmbiţă şi zidurile
cetăţii s-au surpat singure.1'4 De asemenea, Moise a poruncit
poporului să petreacă în post şi în isihie timp de patruzeci
de zile, şi numai apoi a intrat în norul cel plin de slavă.175
Pildele de mai sus ne pun înainte un chip de vieţuire care i
este valabil pentru toţi. Fie că suntem preoţi, fie că suntem ‘i
ţ
călugări, cu toţii avem nevoie de isihie. i
Aţi citat de asemenea din Sfântul Apostol Pavel: „Unde i
s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul." Aceasta înseamnă I
unde s-a înmulţit păcatul şi a fost urmat de pocăinţa, acolo a
prisosit harul. Noi nu păcătuim ca să primim har, ci, dacă
am păcătuit şi ne pocăim, atunci păcatul însuşi poate i
deveni izvor de mare mângâiere şi de mai mari daruri de
la Dumnezeu.
întrebarea 4: Aţi vorbit despre acel nevoitor care, soco-

tindu-se foarte păcătos, şi-a părăsit chilia şi nu s-a mai
întors decât după şapte ani. Iertaţi-mi neştiinţa în legătură
cu acest subiect şi îngăduiţi-mi următoarea întrebare: Nu
173Vezi Mt. 17,1-2.

174Vezi Ios. 6, 20.
175Vezi leş. 24,14-18.
credeţi oare că monahii exagerează pedepsindu-se pe sine

atât de aspru, când de fapt harul lui Dumnezeu le stă la
îndemână? Dacă cineva cere iertare de la Dumnezeu, Dum
nezeu îl iartă degrabă. Tâlharul de pe cruce a dobândit
numaidecât iertarea. De ce oare exagerează călugării, precum
acel monah care s-a pedepsit pe sine timp de şapte ani?
Răspuns: Este adevărat că Dumnezeu ne iartă de îndată
ce Ii cerem iertare, dar rănile pricinuite de păcat nu dispar
numaidecât şi trebuie tămăduite - aceasta este marea luptă
ce ne stă înainte. Bineînţeles că atunci când oamenii vin să-şi
mărturisească păcatele, dacă nu este vorba de vreo greşeală
ce se repetă din rea-voinţă, nu punem întrebări, le citim
numai rugăciunea de dezlegare şi le îngăduim să se apropie
de Sfintele Taine, atâta timp cât rămân neclintiţi în hotă
rârea de a nu mai păcătui. Cu toate acestea, procesul de vin
decare durează timp îndelungat.
Am amintit puţin mai înainte câteva cazuri excepţionale,
ca cel al monahului care şi-a părăsit chilia. Aceşti oameni
primiseră un har nespus de mare de la Dumnezeu, de aceea
pierderea lui era pentru ei un chin de neîndurat.
Putem înţelege mai bine cele spuse aici dacă ne gândim
la următorul lucru: îngerii lui Lucifer au păcătuit împo
triva lui Dumnezeu atunci când se aflau într-o stare de de
săvârşire şi de fericire veşnică. Păcatul şi căderea lor sunt
absolute, de aceea pentru ei nu mai există pocăinţă. Insă
căderea omului a fost şi este relativă, pentru că a avut loc
în timp, iar Dumnezeu i-a dat vreme de pocăinţă şi a făcut
totul ca să-l ridice din această stare căzută. Domnul însuşi
spune în Evanghelie că „oricui i s-a dat mult, mult i se va
cere."176 Aici operează acelaşi principiu.
Mulţi oameni vin la spovedanie şi mărturisesc păcate
grave, iar noi, preoţii, îi iertăm, le acoperim păcatele, reaşe
zând u-i în comuniune cu Biserica. Dar atunci când un preot
cade în păcat, omeneşte vorbind, nu putem face prea multe
A d u -ţi aminte de dragostea cea dintâi | 227
ca să-I ridicăm, întrucât căderea unui om duhovnicesc

pricinuieşte schimbări şi răni sufleteşti deosebit de mari.
Preotul ar trebui să ştie mai bine decât oricine acest lucru,
fiindcă el intră în Sfânta Sfintelor, în raiul Iui Dumnezeu.
Nu ne temem să ascultăm spovedania laicilor, oricare ar fi
păcatele pe care le-au săvârşit. Dar - vă cer iertare pentru
că vorbesc astfel şi vă rog să vă rugaţi pentru mine, să-mi
dea Dumnezeu putere, căci sunt slab - întotdeauna mi-e
teamă când primesc un preot la spovedanie, fiindcă ştiu cât
este de greu să ridici un om duhovnicesc. De aceea trebuie
să ne apropiem cu frică şi cu cutremur de Taina Preoţiei, ca
să ne putem bucura mai apoi. Iertaţi-mă dacă greşesc şi
corectaţi-mă, pentru că suntem cu toţii fraţi întru slujire.
Regulile Bisericii, „epitimiile" - canonul pe care îl primeşte
cineva pentru păcatele săvârşite - nu se aplică niciodată ad
literam, ci în funcţie de cât de gravă este căderea fiecăruia.
Este interesant să citim despre diferitele canoane şi epitimii
în Pidnlion: cutare păcat se pedepseşte cu patruzeci de zile
oprire de la Sfânta împărtăşanie, un altul cu doi ani. în
felul acesta ne formăm o părere despre gravitatea fiecărui
păcat, vedem câtă vătămare, câtă moarte aduce el sufletului
omului. Astfel îi putem ajuta pe oameni, luând în fiecare caz
măsurile cuvenite.
Dacă suntem dispuşi să conlucrăm cu oamenii, să-i
ajutăm cu rugăciunea şi să-i sprijinim, atunci putem fi mai
îngăduitori la spovedanie. Le putem grăbi tămăduirea, dacă
ne purtăm faţă de ei cu grijă şi compătimire, rugându-ne
pentru ei şi arătându-le că ne pasă de starea lor. Altminteri
nu facem decât să administrăm pedepse dintr-un cod de
legi care prevede: „Pentru acest păcat, doi ani oprire de la
Sfânta împărtăşanie,,/ ş.a.m.d. Dacă vine cineva la spove
danie şi noi îi spunem: „Doi ani n-ai voie să te împărtă
şeşti", el ar putea să ne răspundă: „Nu-i nimic, pot să
aştept şi patru ani." Au existat şi astfel de cazuri. Dar dacă
îi întâmpinăm cu bunăvoinţă şi ne luptăm împreună cu ei,
dându-le un cuvânt de la Dumnezeu şi încercând să-i
ajutăm să înţeleagă şi să înveţe, toate acestea îi vor insufla

şi vor grăbi procesul de vindecare. Nu numai în fizică timpul
este o valoare relativă, ci şi în viaţa duhovnicească, poate
mai cu seamă în viata/ duhovnicească.
Vedem în Scara Sfântului Ioan, de pildă, cum înţeleptul
stareţ şi păstor al mănăstirii aceleia l-a primit numaidecât
în rândul fraţilor pe tâlharul ce-şi mărturisise fărădelegile
cu zdrobire de inimă în auzul tuturor.177
177Vezi Sfântul Ioan Scărarul, Scara, în Filocalia, voi. IX, Cuv. IV, pp. 83-85.
10
’^ ejzădcneci/ d& sine/ a/ Ct/Y la ic ii ^bom m oitw
La nunta din Cana Galileii1, Maica Domnului s-a apropiat

de Fiul ei cu simplitate şi cu smerenie, ca o sfântă Fecioară,
şi I-a spus cu blândeţe: „Nu mai au vin/' Rostind aceste
cuvinte, în inima ei s-a născut gândul că poate venise ceasul
ca Domnul să-Şi descopere slava înaintea oamenilor, căci ^
duhul ei cugeta neîncetat la evenimentele minunate la care
fusese martoră începând din ziua Bunei Vestiri. Hristos a
răspuns acestui gând al inimii Maicii Sale, iar cuvintele Lui
ne arată în ce chip comunicarea în planul duhului trece
peste etapele premergătoare ale unei convorbiri obişnuite,
mergând direct la esenţă.
Sfânta Fecioară se aflase în mijlocul celor mai uimitoare
şi mai minunate evenimente din istoria neamului omenesc:
zămislirea şi naşterea Fiului lui Dumnezeu; visul lui Iosif,
prin care Dumnezeu înlăturase îndoiala din inima lui; după
naştere, prinosul de închinăciune al magilor şi arătarea cetelor
îngereşti; fuga în Egipt şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu
în timpul masacrului miilor de prunci poruncit de Irod;
chemarea întâilor ucenici după Botezul Domnului. Toate
aceste evenimente erau mărturia de netăgăduit a lui Dum
nezeu atât pentru Fiul Său cel Unul-Născut, cât şi pentru
Preacurata Lui Maică. Timp de treizeci de ani Sfânta Fecioară
păstrase aceste semne sfinte în inima ei ca pe o comoară de
mare preţ. Atunci când Duhul Sfânt, în chip de porumbel,
1Vezi In 2.
S-a pogorât din ceruri şi S-a odihnit peste Hristos la Botezul

Lui, arătând astfel dumnezeirea cea din veac a Fiului, inima
Maicii Domnului s-a umplut de o sfântă aşteptare. Ea aştepta
clipa prielnică pentru ca Domnul să-Şi poată arăta slava Sa.
Iat-o, aşadar, acum pe Maria, Maica lui Dumnezeu, apropi-
indu-se de Fiul ei oarecum cu sfială, mai degrabă ca o fiică
decât ca o mamă, şi spunându-I: „Nu mai au vin." Iisus
însă răspunde direct adâncului inimii ei: „Ce ne priveşte
pe mine şi pe tine, femeie? încă n-a venit ceasul Meu." Nu
este singura dată când Domnul o numeşte pe Maica Sa
„femeie". La fel i S-a adresat şi atunci când era răstignit pe
cruce: „Femeie, iată fiul tău."2 Răspunsul Lui poate părea
aspru, dar este plin de nobleţe: „Femeie, ce am eu a face cu
tine? Nu pot împlini dorinţele Maicii Mele. Trebuie să să
vârşesc lucrarea Tatălui Meu, iar ceasul Meu nu a sosit încă."
Aşadar, Domnul nu tine seama de dorinţele Maicii Sale
şi nu le împlineşte. Dacă nu ar fi făcut astfel, nu ar fi putut
rosti mai târziu cuvintele: „Dacă vine cineva la Mine şi nu
urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe
fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie
ucenicul Meu."3 După cum spunea Părintele Sofronie,
Domnul nu a dat niciodată porunci pe care să nu le fi păzit
mai întâi El însuşi în viaţa Sa pământească. Trăind potrivit
propriilor Sale porunci, El, Care este Calea, le-a arătat uce
nicilor Săi calea vieţii. Timp de treizeci de ani Hristos vie-
ţuise în ascultare faţă de părinţii Lui, precum ne spune
Evanghelia după Luca, dar acum venise ceasul să pără
sească această ascultare pământească pentru a-Şi împlini
lucrarea dumnezeiască de mântuire a lumii.
Vrăjmaşul îl urmărea necontenit pe Domnul, încercând
să găsească în Cel ce este fără de prihană fie şi cea mai mică
urmă de greşeală, care ar fi fost însă de ajuns să-I zădărnicească
2In 19,26.
3Lc. 14, 26.
A tlu -ţi aminte de dragostea cea dintâi | 231
întreaga lucrare mântuitoare. Se cuvenea, prin urmare, ca

în orice împrejurare Hristos să Se arate neclintit în paza
poruncilor Sale, pentru a nu da o astfel de pricină vrăjma
şului diavol. El însuşi a împlinit toată legea prin supunerea
desăvârşită faţă de voia dumnezeiască a Tatălui. Ascultarea
faţă de ocrotitorii Lui pământeşti avea în cele din urmă o
însemnătate secundară. Domnul a nesocotit voia rudelor
Sale şi în altă împrejurare, atunci când mama Sa şi fraţii Săi
veniseră să-L ia din mulţimea
/ care ameninţaf să-L omoare:
„Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?"4
Maica Domnului şi-a lepădat propria-i dorinţă şi a primit
cu mare credinţă răspunsul Fiului ei. Acesta a fost pentru
ea un act de chenoză, de deşertare de sine, însă, asemeni
lui Avraam, ea a nu a încetat să nădăjduiască împotriva
oricărei nădejdi. Poate că nu înţelesese de ce Domnul nu îi
împlinise rugămintea, dar era încredinţată că orice făcea El
era după dreptate. Astfel, în Cana Galileii, Sfânta Fecioară
a primit să fie smerită de Fiul ei şi cu desăvârşită credinţă a
spus slujitorilor: „Faceţi orice vă va spune."
însă Domnul a cinstit-o pe Maica Sa. Apa s-a prefăcut
în vin, iar nunul a lăudat pe mire, zicând: „Orice om pune
întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab.
Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum." Sfinţii Părinţi ne
învaţă că Dumnezeu păstrează întotdeauna „vinul cel bun"
pentru sfârşit. Mai întâi trebuie să trecem prin suferinţe şi
prin necazuri, şi numai la sfârşit primim vinul cel ales al
harului Său.
De-a lungul slujirii Sale, Domnul a arătat că devota
mentul şi credincioşia omului trebuie să se îndrepte în
primul rând către Dumnezeu, prin ascultarea faţă de po
runcile Lui. Totuşi, învăţându-i pe ucenicii Săi că a venit pe
pământ ca să facă voia Tatălui Ceresc, iar nu voia oame
nilor, Hristos nu a nesocotit-o niciodată pe Maica Sa. încă
4Mt. 12, 48.

de la început ea a fost persoana cea mai însemnată în lucrarea

Lui de mântuire a lumii. Chiar şi în ceasul răstignirii Sale,
când întreaga-I slujire atârna parcă deasupra hăului morţii
veşnice, Domnul S-a îngrijit de Preacurata Lui Maică.3 Şi
cine putea da dovadă de mai multă ascultare, jertfelnicie şi
lepădare de sine decât Sfânta Fecioară? Ea a primit voia
Fiului ei, lepădându-şi propria-i voie în desăvârşită smerenie,
credinţă şi răbdare. Atunci când Domnul i S-a împotrivit,
zicând: „Ceasul Meu nu a venit încă," ea a îmbrăţişat cu multă
blândeţe această umilinţă, „silindu-L" astfel pe Mântuitorul
să-Şi descopere mai curând măreţia slavei Sale. Smerenia şi
deşertarea de sine a Maicii Domnului au grăbit ceasul arătării
slavei Fiului ei. In Evanghelia după Ioan acest „ceas" este
ceasul descoperirii Lui ca Mesia56, în timp ce în multe alte
locuri din Noul Testament el se referă la răstignirea Dom
nului, atunci când slava Sa avea să se arate în chip desă
vârşit în dragostea Lui până la moarte - plinirea lucrării
Sale răscumpărătoare.7
Acelaşi chip al deşertării de sine îl întâlnim şi în vieţile
sfinţilor, precum şi a multor credincioşi creştini. în ceasul
părăsirii, al durerii şi al încercărilor, ei îşi pun toată nă
dejdea în Dumnezeu şi, printr-un „salt" îndrăzneţ de cre
dinţă, se înalţă îndată din adâncul întunericului şi al pier
zării la lumina împărăţiei Cerurilor. După cum spune împă
ratul David în psalmi: „Iar eu am zis întru uimirea mea:
lepădat sunt de la faţa odăilor tăi. Pentru aceasta ai auzit glasul
rugăciunii mele când am strigat către Tine."8 Dumnezeu
îngăduie ca sfinţii Lui să treacă printr-o deplină deşertare
de sine, pe care ei o primesc însă cu toată credinţa, purtând
neîncetat în cuget gândul fericirii veşnice dăruite de Dumnezeu
5Vezi In 19, 26-27.

6Vezi In 5, 25, 28; 7, 30; 8, 20; 13,1.
7Vezi Mt. 26, 45; Mc. 14, 41.
8Ps. 30, 23-24.
A d u -li nminlc de dragostea cea dintâi | 233
drepţilor Săi. în felul acesta se înfăptuieşte trecerea de la

planul psihologic la cel ontologic, cum spunea adeseori Părintele
Sofronie.9 Aceasta este starea în care ne facem părtaşi energiei
dumnezeieşti a marii milostiviri a lui Hristos.
întocmai cum deşertarea de sine a Maicii Domnului a
grăbit venirea ceasului Fiului ei, în care Domnul Şi-a arătat
slava pentru a-i întări pe ucenici în credinţă, tot aşa şi
sfinţii, prin statornicia credinţei lor şi prin nădejdea mai
presus de orice nădejde, grăbesc ceasul marii milostiviri a
lui Dumnezeu. Poate că ei nu înţeleg întotdeauna de ce
Domnul îngăduie astfel de încercări în viaţa lor, dar rămân
neclintiţi în încredinţarea că toată dreptatea şi toată vir
tutea sunt ale lui Dumnezeu, Care rămâne binecuvântat şi
iubit în veac. Părintele Sofronie spunea că atunci când, ase
menea sfinţilor, vrem să-l aducem lui Dumnezeu pocăinţă
adevărată până la moarte, nu ne sunt îngăduite întrebări
de felul: „De ce mi se întâmplă mie una ca asta? De ce Te
porţi aşa cum mine, Doamne?" Pentru noi, adevărata înţe
lepciune se vădeşte în întrebarea: „Doamne, cian să fac ca
să nu cad în păcat şi să mă lipsesc de făgăduinţele Tale?"
Deşi foarte puţine, mărturiile Scripturii despre viaţa
Maicii Domnului sunt adevărate mărgăritare de mare preţ
care ne deschid calea spre înţelegerea tainelor lui Dumnezeu.
Minunea săvârşită de Domnul în Cana Galileii era menită
să-i întărească pe ucenici în credinţă, căci se cuvenea ca Hristos
să Se descopere pe Sine mai întâi acestora şi apoi mulţimilor.
Când Domnul a prefăcut apa în vin, ochii ucenicilor s-au
deschis. în acelaşi timp, şi în viaţa Maicii Domnului a avut
loc o mare schimbare: până atunci Hristos îi fusese supus,
în ascultare faţă de lege, însă din clipa aceea ea I s-a supus
Lui, atât ca Maică cât şi ca roabă a Sa.
Menirea vieţii noastre este să oglindim prin faptele noastre
slava lui Dumnezeu, slavă pentru care El ne-a zidit dintru
9 Vezi Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluati Athonitul, pp. 223-224;

Vom vedea pe Dumnezeu precum este, p. 124 şi Despre rugăciune, pp. 45-46.
început şi ne poartă neîncetat de grijă. Iar când vom muri,

vom muri spre aceeaşi slavă a Domnului, ca să ne împăr
tăşim de ea şi să petrecem pe veci într-însa. Hristos a luat
parte la viaţa omului ca un străin, ca un oaspete, şi datorită
smeritei Sale arătări a putut să-Şi întemeieze împărăţia. El
a fost oaspete la nunta din Cana, dar a folosit acest prilej
pentru a-Şi întemeia propria familie dumnezeiască, Biserica,
împărăţia Sa pe pământ, începând cu Preacurata Lui Maică
şi cu ucenicii Săi.
Precum apa s-a prefăcut în belşug de vin ales, la fel se
întâmplă şi cu noi atunci când ne cercetează Domnul: El umple
viaţa noastră cea săracă cu bogăţia propriei Lui vieţi, dând
sens întregii noastre existenţe, înnoind-o şi înfrumuseţând-o,
după cum însuşi a spus: „Eu am venit ca viaţă să aveţi, şi
din belşug să aveţi/'10
/vVn'V *jttii.syjvyll/
'"Cf. In 10, 10.

A DOUA PER IO A D Ă
II. Să nu prim iţi în zadar harul lui Dumnezeu

(II Corinteni 6, 1)
I
T t M O U i y
:
11
viata* veşnică/ a/ t a i d u m n e ze u /
în prima perioadă a vieţii duhovniceşti ni se descoperă

chipul vieţii celei adevărate pe care se cuvine să o urmăm.
In a doua perioadă, când această viziune se şterge parcă în
noi, Domnul ne sprijină şi ne întăreşte îndeosebi prin Sfânta
Liturghie. în Liturghie aflăm desăvârşirea vieţii dumne
zeieşti în Mielul lui Dumnezeu cel nevinovat şi fără prihană,
junghiat de la întemeierea lumii pentru mântuirea noastră1,
iar aceasta trezeşte în noi dorinţa de a ne trăi viaţa în duhul
jertfei dumnezeieşti a dragostei Sale.
Minunată taină este Sfânta Liturghie! Prin ea omul bi-
ruieşte deznădejdea pricinuită de starea căzută în care se
află şi care îl desparte de Dumnezeu, căci Domnul însuşi
binevoieşte să-l umbrească cu harul Său ori de câte ori se
înfăţişează înaintea Lui. Atunci când îi aducem şi îi oferim
lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie tot ce avem noi mai bun,
îndeosebi credincioşia noastră în perioada retragerii harului
Său, primim viaţă - propria Lui Viaţă. Numai Viaţa Lui ne
poate sprijini de-a lungul acestei perioade de părăsire şi
pustiire duhovnicească pe care o resimţim ca pe un vid
ontologic. Numai Dumnezeu ne ajută să supravieţuim şi să
rămânem neclintiţi r atunci când moartea ne ameninţă / din
toate părţile.
1C f Apoc. 13, 8, Ed. Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914.

întreaga istorie a Bisericii ne arată că Liturghia a fost

„locul" unde credincioşii au învăţat să trăiască în prezenţa
lui Dumnezeu şi să se împărtăşească de darurile Sale, de
„pâinea Vieţii ce se coboară din cer şi dă viaţă lumii"2. Cea
mai arzătoare dorinţă a omului, creat după chipul şi ase
mănarea lui Dumnezeu, este să intre în comuniune cu Zidi
torul său. Aşadar, preocuparea de căpetenie a omului du
hovnicesc este să aducă închinare lui Dumnezeu, căci numai
astfel îşi împlineşte adevărata lui menire şi se face părtaş
praznicului „duhurilor drepţilor celor desăvârşiţi"3 în ieru
salimul cel Ceresc. In Sfânta Euharistie omul se sfinţeşte şi
se uneşte cu Dumnezeu, împărtăşindu-se de desăvârşirea
harului dumnezeiesc. Hristos însuşi este de faţă în slujbele
Bisericii, îndeosebi în Sfânta Liturghie, potrivit făgăduinţei
Sale. Domnul locuieşte în mijlocul unşilor Săi pe care îi
zideşte drept Biserica Lui, Trupul Lui, fiind El însuşi Capul
acestui Trup, Care împărtăşeşte mădularelor Sale viaţa cea
adevărată şi darurile Duhului Sfânt.
Creştinii aduc închinare lui Dumnezeu în bisericile zidite
şi afierosite Domnului spre săvârşirea Sfintelor Sale Taine
şi spre propovăduirea cuvântului adevărului Său. Dumnezeu
sfinţeşte aceste lăcaşuri, le pecetluieşte cu Numele Lui şi le
adumbreşte cu harul Său; El vine să Se sălăşluiască într-
însele şi să locuiască în mijlocul oamenilor. Biserica lui
Dumnezeu îşi are obârşia în Vechiul Testament. Atunci când
împăratul Solomon a închinat lui Dumnezeu templul pe
care îl zidise, rostind o măreaţă şi solemnă rugăciune, Domnul
a primit darul său şi i-a răspuns: „Voi pune Numele Meu
peste acest templu, şi vor fi ochii mei şi inima mea acolo în
toate zilele. Voi petrece alături de acest popor şi voi umbla
în mijlocul lui."4 După aceste minunate făgăduinţe, Dumnezeu
a pecetluit templul cu Numele Lui şi templul s-a sfinţit.
2C/. In 6,33.
3Evr. 12, 23.
*C f III Rg. 9, 3-5.
A du-fi umilite de dragostea cea dintâi |239
Templele Noului Testament sunt lăcaşurile în care cre

dincioşii se împărtăşesc de harul Duhului Sfânt prin Taina
Sfântului Botez, a Mirungerii şi a Sfintei Euharistii. Ele îi
zidesc pe creştini ca Trup sfânt şi tainic al lui Hristos în care
aceştia îşi lucrează mântuirea de obşte.3 în acelaşi timp,
prin lucrarea Duhului Sfânt fiecare credincios devine templu
al lui Dumnezeu nefăcut de mâini omeneşti.56 Poate că nu
toţi creştinii îşi dau seama în ce chip sunt sau pot deveni
temple ale lui Dumnezeu zidite de Duhul Sfânt, deşi Apos
tolul li se adresează corintenilor ca şi cum aceasta ar fi fost
o realitate şi un adevăr îndeobşte cunoscut: „Nu ştiţi, oare,
că voi sunteţi templu al Iui Dumnezeu şi că Duhul lui
Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva templul lui
Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este
templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi."7 Această întrebare
este la fel de actuală în zilele noastre precum era şi atunci
pentru creştinii din Biserica primară.
Cum putem, aşadar, deveni temple ale lui Dumnezeu
nefăcute de mâni omeneşti şi părtaşi vrednici ai darurilor
Duhului Sfânt în Dumnezeiasca Liturghie? Nu trebuie să
uităm niciodată că Liturghia este o lucrare fără sfârşit. Fiecare
Liturghie este unică şi este săvârşită de Hristos însuşi; ea
este un act al descoperirii dumnezeieşti mai presus de
cuvinte, care îmbrăţişează întreaga zidire: cerul şi pământul,
îngerii şi oamenii, pe cei vii şi pe cei morţi deopotrivă.
Hristos S-a adus pe Sine însuşi jertfă o dată pentru tot
deauna întru puterea veşnică a Duhului Sfânt, iar Sfânta
Lui Jertfă rămâne în veac, sfinţindu-i pe toţi cei ce se îm
părtăşesc de ea, întrucât este pecetluită cu dumnezeiescul
Său Sânge vărsat pentru mântuirea lumii. Sfânta Liturghie
este expresia veşnică a „iubirii mai mari"8 a lui Hristos. Ea
5C/. IPt. 2,5.

bCf. II Cor. 5,1.
7I Cor. 3,16-17.
*Cf In 15,13.
este un „atelier" al dragostei, este unirea şi comuniunea

omului cu Mântuitorul Hristos şi cu celelalte mădulare ale
Trupului Său.
Prin chemarea sfântului Nume al Domnului, prin îm
părtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui şi prin cercetarea cu
vântului Său, omul devine mădular lucrător al comuniunii
iubirii dumnezeieşti. Chiar dacă luăm parte în fiecare zi la
Sfânta Liturghie, totuşi niciodată nu-i vom putea asimila
pe deplin conţinutul; dacă însă ne străduim să petrecem
neîncetat în Duhul în care se săvârşeşte Liturghia şi să ne
conformăm viziunii ei, atunci Dumnezeu ne va cerceta cu
harul Său şi ne va sfinţi. Cu cât este mai sfântă slujirea
preotului şi mai smerită participarea credincioşilor, cu atât
mai deplin se împărtăşesc toţi de taina împărăţiei lui Dum
nezeu. Atât împărăţia cea binecuvântată pe care o vesteşte
Dumnezeiasca Liturghie, cât şi Sfânta Jertfă a cărei pome
nire o săvârşeşte aparţin lui Hristos, căci El este „Cel ce
aduce şi Cel ce Se aduce", izvorul a tot harul şi a toată
sfinţenia. El este Arhiereul cel adevărat, singura jertfă curată
şi fără prihană, iar împărăţia Lui este veşnică şi „nu va
avea sfârşit", cum citim în Sfânta Scriptură.9 Actul liturgic
- tot ceea ce săvârşeşte preotul în timpul Liturghiei - anga
jează întreg Trupul lui Hristos: mai întâi Capul Trupului şi
începătorul mântuirii noastre, şi apoi mădularele lui, cre
dincioşii care se mântuiesc prin participarea vrednică la
Sfânta Liturghie.
Nu trebuie să uităm că însuşi Domnul ne-a poruncit să
facem pomenirea acestei jertfe. La Cina cea de Taină, când
Hristos le-a încredinţat ucenicilor Taina Trupului şi a Sângelui
Său, le-a poruncit să „facă aceasta" spre pomenirea şi măr
turisirea Lui şi a Noului Său Legământ cu omul.10 Această
poruncă vesteşte moartea Sa, care este pecetea Noului Tes
9C/. Dan. 7 ,1 4 ; Lc. 1,33.

10Mt. 26, 28.
AtUi-fi aminte de dragostea cea dintâi |241
tament, precum şi învierea şi a Doua Lui Venire, când fiecare

îşi va primi dreapta răsplată potrivit făgăduinţei Domnului.
Trebuie, aşadar, să împlinim această poruncă până când va
veni El11.
Cina cea de Taină vădeşte caracterul prorocesc al Sfintei
Liturghii. Inversând succesiunea istorică a evenimentelor,
Domnul a instituit mai întâi taina, pe care abia mai apoi a
pecetluit-o prin vărsarea scumpului Său Sânge. Astfel, El
Ie-a dat ucenicilor Sângele Său înainte de răstignirea pe
Golgota, arătându-le prin aceasta însemnătatea şi puterea
veşnică a ceea ce avea să se întâmple ca fapt istoric abia o zi
mai târziu. Cina cea de Taină a fost un eveniment prorocesc
ce va oglindi pururi adevărul veşnic. Acesta este înţelesul
şi scopul prorociei în Noul Testament: să rostească cuvinte
care rămân adevărate în veşnicie şi a căror putere este prin
urmare nepieritoare. Venirea lui Hristos a fost vestită de
proroci; El a venit şi va veni din nou, după cum însuşi a
spus. De asemenea, jertfa Sa a fost rânduită dintru început
în sfatul cel mai înainte de veci al Sfintei Treimi. Sfântul
Apostol Petru îl numeşte pe Mântuitorul „mielul nevinovat
şi neprihănit, Care a fost cunoscut mai înainte de înte
meierea lumii, dar care S-a arătat în anii cei mai de pe
urmă"12. El este Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii.13
Toate cele pe care Dumnezeu le-a gândit, le-a rostit ori le-a
înfăptuit vreodată în istoria neamului omenesc depăşesc
hotarele timpului şi rămân veşnic prezente şi lucrătoare.
Sfânta Liturghie este un act de slujire14, în acelaşi timp
dumnezeiesc şi omenesc: omenesc pentru că este comemorarea
unui eveniment istoric, iar dumnezeiesc întrucât evenimentul
"Cf. I Cor. 11, 24-26.

12Cf. IPt. 1,19-20.
13C/ Apoc. 13, 8.
14 Cuvântul „Liturghie" vine din grecescul λειτουργία, care este
compus din: λει- de la λαός: „lume, oameni, popor" şi -ουργία: „lucru,
muncă, slujbă", însemnând, aşadar, „munca, slujirea poporului".
a cărui pomenire o săvârşim este dumnezeiesc şi veşnic.

Precum Crucea a fost porunca dată Fiului pentru mântuirea
lumii, la fel şi noi, atunci când împlinim porunca Domnului
Care a zis: „Faceţi aceasta întru pomenirea Mea", pătrundem
în taina Crucii şi a învierii Fiului lui Dumnezeu. Oricând şi
oriunde se slujeşte Sfânta Liturghie, porunca Domnului
este împlinită în şi de către întreaga Biserică, actualizând
astfel taina cea din veac ascunsă a Crucii şi învierii lui Hristos
prin care harul dumnezeiesc este dăruit celor ce se îm
părtăşesc de El. împlinind porunca Domnului, ne facem
moştenitori ai vieţii Lui celei fără de sfârşit prin harul
dătător de viaţă ce se revarsă din Crucea şi din învierea Sa.
Atunci când ne împărtăşim de adevărul Lui veşnic, devenim
şi noi „contemporani" ai evenimentelor veşnice, intrând
aievea în veşnicie. în Liturghie nu există nici trecut, nici
viitor, ci toate sunt prezente în chip veşnic, chiar şi Judecata
de Apoi, după cuvântul Apostolului: „Peste noi au venit
sfârşiturile veacurilor."15
Astfel, de-a lungul vieţii noastre trecătoare primim măr
turii ale vieţii dumnezeieşti celei fără de moarte. Liturghia
şi cântările Bisericii ne vorbesc despre veşnicul Astăzi, despre
ziua cea neînserată a Arătării lui Dumnezeu. Cântăm, de
pildă: „Astăzi S-a născut Hristos..., Astăzi a înviat Hristos...,
Astăzi este începutul mântuirii noastre." Cântăm acest veşnic
Astăzi pentru că, împlinind porunca de a sluji Domnului,
primim un asemenea har ce ne ajută să pătrundem în eve
nimentele dumnezeieşti veşnic prezente. Din punct de vedere
istoric ele s-au petrecut o singură dată, dar rămân în veşnicie
prin puterea Duhului Sfânt. Atunci când săvârşim Sfânta
Liturghie pomenim şi dimensiunea veşnică a jertfei mântu
itoare şi de-viaţă-dătătoare a lui Hristos. Am putea spune
chiar că în Liturghie acest „acum" al nostru, personal şi
trecător, se umple de acel „pururea" al veşniciei lui Dumnezeu.
15C/.I Cor. 10,11.

In toate slujbele Bisericii zicem: „Şi acum şi pururea şi în

vecii vecilor", fiindcă ele se săvârşesc zilnic atât în momentul
istoric „acum", cât şi în acel „pururea" al împărăţiei ceru
rilor. îndeosebi Liturghia se săvârşeşte în limitele timpului
nostru pământesc, şi astfel timpul devine sfera duhovni
cească a întâlnirii omului cu Dumnezeu şi a renaşterii sale
întru veşnicia Lui.
în orice stadiu al vieţii duhovniceşti ne-am afla în călătoria
noastră pe acest pământ, Liturghia ne dă viaţă şi ne reîn
noieşte, făcându-ne părtaşi la realitatea cerească. în existenţa
noastră vremelnică şi supusă stricăciunii primim pregus-
tarea împărăţiei celei fără de sfârşit, în vreme ce înlăuntrul
nostru sporeşte neîncetat aşteptarea deplinei arătări a Dom
nului în ziua Celei de-a Doua şi slăvitei Lui Veniri.
Trebuie să subliniem aici faptul că pomenirea pe care o
săvârşim în cadrul Sfintei Liturghii nu este nici intelec
tuală, nici psihologică, sufletească. Fiind o împlinire a
poruncii mântuitoare a Domnului, ea este înainte de toate
o iniţiere duhovnicească în taina vieţii lui Hristos, Care
este Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit. Este partici
parea noastră la veşnicia şi la viaţa Dumnezeului-Treime.
Liturghia este şcoala în care învăţăm adevărul veşniciei,
adevăr ce nu poate fi cuprins de mintea omenească.
După ce i-a zidit pe protopărinţii noştri, Dumnezeu le-a
spus: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l
supuneţi."16 Dumnezeu a rostit aceste cuvinte o singură dată,
dar puterea lor rămâne până la sfârşitul veacurilor. Aşijderea,
Domnul a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu ...
Beţi dintru acesta toţi ..."17, şi Liturghia se întemeiază pe
aceste cuvinte care, de asemenea, rămân în veac. Dar la
temeiul fiecărui act liturgic stă şi următorul principiu
înfăţişat de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Timotei:
16Fc. 1,28.
17Mt. 26, 26-28.
„Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic

nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire; căci se sfin
ţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune."18 Astfel,
la Sfânta Liturghie facem pomenirea jertfei mântuitoare a
Domnului, fiindcă El însuşi ne-a poruncit-o prin cuvântul
Său. Ca să putem însă răspunde cum se cuvine la cuvântul
lui Dumnezeu, trebuie să-L chemăm pe Duhul Sfânt în
rugăciune stăruitoare, căci Duhul este Cel Care săvârşeşte
marea minune a Liturghiei, prefacerea darului de pâine şi
de vin în Trupul şi Sângele lui Hristos. în acest chip toate
„se sfinţesc prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune."
Primim cuvântul lui Dumnezeu în porunca euharistică a
lui Hristos, care ne-a fost transmisă din generaţie în gene
raţie de către Sfinţii Apostoli şi urmaşii lor, preoţii, şi îi
aducem lui Dumnezeu rugăciunea noastră, chemând pe
Duhul Sfânt. Amândouă lucrările, atât cea omenească, cât
şi cea dumnezeiască, sunt de neapărată trebuinţă, căci Litur
ghia este prin excelenţă întâlnirea dintre Dumnezeu şi om.
In Liturghie este recapitulată întreaga istorie a lucrării
de mântuire a lui Dumnezeu cu omul. în centrul ei stă
întruparea lui Hristos, Izbăvitorul lumii, viaţa şi jertfa Lui
mântuitoare, precum şi îndoita Sa arătare, înaintea lui
Dumnezeu şi înaintea omului, prin care L-a îndreptăţit pe
Dumnezeu-Tatăl înaintea omului şi pe omul căzut înaintea
lui Dumnezeu.
Ce înseamnă că Hristos L-a îndreptăţit pe Dumnezeu-
Tatăl înaintea omului? Omul căzut tinde să-L învinuiască
pe Dumnezeu pentru suferinţa lui, cerând egalitate şi dreptate.
De câte ori nu auzim strigătul deznădăjduit: „De ce eu,
Doamne? De ce ai îngăduit această nenorocire în viaţa mea?"
Ca răspuns la această întrebare chinuitoare, Părintele Sofronie
ne pune înainte imaginea piramidei fiinţării cosmice.19 în
181 Tim. 4, 4-5.

19Vezi Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan A thonitul, pp. 257-259.
vârful acestei piramide stau ocârmuitorii neamurilor, care,

potrivit cuvântului lui Hristos, „domnesc peste ele şi Ie
stăpânesc"20; la baza ei se află masele, cei săraci şi asupriţi.
Deşi mai-marii lumii acesteia se numesc „binefăcători",
puterea lor se întemeiază pe nedreptate şi inegalitate, iar
acest lucru nu este plăcut Domnului şi nu corespunde
simţului înnăscut al omului pentru dreptate, egalitate şi
libertate. Intr-adevăr, Hristos ne-a descoperit în Persoana
Sa o altfel de ierarhie, potrivit căreia cel ce slujeşte este mai
mare decât cel ce stăpâneşte şi „şade la masă." Astfel,
Domnul nu numai că a răsturnat piramida puterii lumeşti,
ci S-a smerit pe Sine, luând locul cel mai de jos în vârful
acestei piramide răsturnate şi purtând toată greutatea ne
dreptăţii ei. El a luat pe umerii Lui păcatele şi blestemul
întregii lumi.
Aşadar, în jertfa deşertării de Sine a lui Hristos, Dum
nezeu este îndreptăţit înaintea omului, arătându-Şi nesfârşita
iubire de oameni în Persoana Fiului Său. „Iubind pe ai Săi
cei din lume, până la sfârşit i-a iubit."21 Pentru noi Dum
nezeu îl dă morţii pe Fiul Său Cel Unul-Născut, şi „cum nu
ne va da, oare, toate împreună cu El?"22 Prin urmare, darul
Unuia-născut Fiului Său este neasemuit mai mare decât
orice cruce pe care pronia dumnezeiască ne cheamă să o
purtăm. Şi cum am putea îndrăzni să spunem că Dumne
zeu nemilos a adus asupra noastră suferinţe mai presus de
puterile omeneşti, când El însuşi a suferit mai mult decât
toţi şi a pătimit moarte de ocară pentru păcatele noastre?
Tâlharul cel bun s-a osândit pe sine pentru fărădelegile
lui şi nu L-a învinuit pe Dumnezeu, Care este drept şi bine
cuvântat în veac, iar această osândire de sine l-a îndreptăţit
înaintea Domnului. Simţul dreptăţii l-a condus mai întâi la
20Vezi Mt. 20, 25; Mc. 10, 42; Lc. 22, 25-27.
21 In 13,1.
22Rom. 8, 32.
246 | Arhimandrit Zahnria Zaharou
mărturisirea: „Noi pe drept suferim aceasta pentru faptele

noastre", şi numai apoi a dat glas rugăminţii sale: „Pome-
neşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta."
Chiar în ziua aceea el a devenit primul cetăţean al raiului23,
câştigându-şi mântuirea pentru că a dat toată dreptatea lui
Dumnezeu şi a luat asupra sa întreaga osândă. La fel a făcut
şi Prorocul Daniel atunci când a spus: „A Ta este, Doamne,
dreptatea, iar a noastră ruşinarea feţelor noastre."24 Mărtu
risirea tâlharului, ca de altfel întreaga lui purtare faţă de
Dumnezeu, s-a dovedit a fi prorocească, căci el a grăit ade
vărul înaintea Domnului, dându-I Acestuia toată dreptatea
şi recunoscându-şi propria nedreptate. El ne-a lăsat astfel o
pildă desăvârşită de osândire de sine şi ne este povăţuitor
adevărat pe calea pogorâtoare a smereniei.
Dar cum îl îndreptăţeşte Hristos pe om înaintea lui
Dumnezeu-Tatăl? Ca om, Hristos a dus o viaţă fără de păcat,
în desăvârşită ascultare faţă de Tatăl Ceresc. Dumnezeu a
binevoit întru Fiul Său, fiindcă în El s-a arătat omul aşa
cum îl închipuise Dumnezeu în sfatul Său cel mai înainte
de veci.25 Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului,
este marea bunăvoire a Tatălui, Care primeşte în Persoana
Unuia-Născut Fiului Său pe toţi cei ce păşesc pe urmele
Lui. în felul acesta omul este îndreptăţit în Iisus Hristos,
Cel ce ne-a dat pilda desăvârşirii omeneşti şi ne-a arătat
calea spre mântuire. Nimeni altul în afară de El nu ar fi putut
rosti cuvintele: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi."26
Sfânta Liturghie face pomenirea dragostei jertfelnice a
lui Hristos. Ea reprezintă icoana vieţii Mântuitorului, viaţă
pe care El a închinat-o lui Dumnezeu şi omului pentru
mântuirea lumii. întreg etosul jertfei Sale se oglindeşte în
23Vezi Lc. 23, 40-43.

24Dan. 9, 7.
25Vezi Mt. 3,17.
2hMt. 5,48.
A ilu -ţi numite de dragostea cea dintâi |247
cuvintele Prorocului Isaia pe care preotul le rosteşte la

începutul Proscomidiei: „Ca un miel spre junghiere s-a
adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa
nu Şi-a deschis gura Sa. întru smerenia Lui judecata Lui s-a
ridicat şi neamul Lui cine îl va spune?"27 într-adevăr, cine
poate spune naşterea Sa mai înainte de veci din Tatăl şi
naşterea în timp de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria? Şi
Sfântul Apostol Pa vel vorbeşte despre jertfa de Sine a lui
Hristos şi despre pogorârea Lui pentru a-1 ridica pe omul
căzut: „El, bogat fiind, pentru noi a sărăcit, ca noi cu
sărăcia Lui să ne îmbogăţim."28 Apostolul dorea cu ardoare
să sădească în inimile ucenicilor săi cugetul smerit al lui
Hristos cel pătimitor şi răstignit: „Când am venit la voi", Ie
spune el corintenilor, „am judecat să nu ştiu între voi altceva,
decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit."29 Iar galate-
nilor le scrie: „Cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeţi
adevărului, pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos
răstignit?"30
Prin desăvârşita Lui smerenie, Hristos a câştigat biruinţa
deplină şi definitivă, de dimensiuni supracosmice, care L-a
aşezat în centrul noii Sale zidiri. Pogorârea şi înălţarea Lui
au adus oamenilor darurile Duhului Sânt, după cum spune
Sfântul Pavel în Epistola sa către Efeseni: „Suindu-Se la
înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor. Iar aceea
că «S-a suit» - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele
mai de jos ale pământului?"31 Prin urmare, darurile Duhului
Sfânt au dat mărturie de împăcarea omului cu Dumnezeu,
precum şi de îndoita Sa jertfă şi îndreptăţire.
27Is. 53, 7-8.

28 C/. II Cor. 8, 9.
291 Cor. 2, 2.
30Gal. 3,1.
31 Ef. 4, 8-9.
Dragostea Lui smerită şi desăvârşită L-a făcut pe Hristos

să Se pogoare în părţile cele mai de jos ale pământului,
pentru ca noi să devenim părtaşi Vieţii Sale. Liturghia ne
învaţă / această iubire smerită a Domnului Care S-a făcut
tuturor slujitor, din dorinţa-I mistuitoare pentru mântuirea
lumii. Pe măsură ce sporim în cunoaşterea smereniei dra
gostei Sale, înlăuntrul nostru are loc o prefacere ce ne in
suflă spre umilinţă şi recunoştinţă. Ne sârguim, după cu
vântul Apostolului, „fie că petrecem în trup, fie că plecăm
din el, să fim bineplăcuţi Lui"32. Căci pentru noi lucrul cel
mai de seamă este să aparţinem Domnului şi să fim primiţi
de El.33Acestea sunt întocmai roadele nepreţuite ale Sfintei
Liturghii, de vreme ce nimic nu se poate asemăna cu ne-
voinţa pocăinţei pe care omul o ia asupra sa pentru dragostea
lui Hristos. Precum Domnul „nu a căutat plăcerea Sa"34, ci
„S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte,
şi încă moarte pe cruce"35, aşa şi noi se cuvine să cultivăm
în inimile noastre răspunsul cel drept la dragostea Lui şi să-L
iubim până în sfârşit. Acest răspuns constă în pocăinţa fier
binte născută din recunoştinţa pentru marea dragoste cu
care Hristos ne-a iubit pe noi36 şi ajunge până la ura de sine
la care ne cheamă porunca Lui.
Această lucrare a pocăinţei poate părea aspră şi chinuitoare
la început. Când însă de inima noastră se atinge focul „iubirii
mai mari" a lui Hristos, care constituie miezul Sfintei Li
turghii, atunci în noi se nasc simţăminte bineplăcute Dom
nului ce nu ne îngăduie să ne mai cruţăm. Dorim să-L
urmăm pe Hristos pe calea smereniei, să ne pogorâm până
la punctul cel mai de jos al piramidei răsturnate, ca să-L
32II Cor. 5,9.

33Cf. Rom. 14, 8. Vezi, de asemenea, nota 8 din cap. 5.
34Rom. 15, 3.
35Filip. 2, 8.
36Cf. Ef. 2,4.
Adu-ţi umilite de dragostea cea dintâi |249
întâlnim acolo şi să ne unim cu EI, ştiind că numai în EI

aflăm viaţă. Liturghia, datorită pocăinţei şi recunoştinţei
pe care le insuflă, ne uneşte cu Hristos, Care este Izvorul
Vieţii şi al Iubirii, piatra de temelie a noii făpturi.
„Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă."37
Dumnezeiasca Liturghie ne învaţă gândul cel dintru început
al lui Dumnezeu pentru om, iar Duhul Sfânt zugrăveşte în
inimile noastre chipul lui Hristos, Omul cel mai înainte de
veci. în starea noastră de păcat şi de stricăciune chipul
Domnului ne striveşte, dar ne şi insuflă în acelaşi timp.
Vedem cât de departe suntem de El, iar această conştiinţă
trezeşte în noi dorinţa ca toţi oamenii să cunoască adevărul
lui Hristos, ca să nutrească şi ei nădejdea vieţii veşnice.
Dorim ca şi semenii noştri să se învrednicească de darurile
pe care Dumnezeu le revarsă asupra noastră în timpul
Sfintei Liturghii. în felul acesta Liturghia dă naştere rugă
ciunii de mijlocire pentru întreaga lume. Ea aduce zdrobirea
inimii, care ne împărtăşeşte starea lui Hristos însuşi, şi astfel
ni se dăruieşte rugăciunea pentru întregul Adam. în acelaşi
timp, Liturghia ne umple de mângâierea harului, de odihna
Mângâietorului, căci umilinţa atrage întotdeauna mângâierea
harului dumnezeiesc: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor
mângâia."38 Treptat, întreaga noastră existenţă îmbrăţişează
viziunea duhovnicească pe care ne-o insuflă Sfânta Liturghie,
chipul de vieţuire înfăţişat în Liturghie şi în toate celelalte
Taine ale Bisericii.
Acest chip de vieţuire este calea Domnului, Care la Cina
cea de Taină le-a spus ucenicilor Săi: „V-am dat vouă pildă."39
Domnul S-a făcut toate pentru toţi. în „mai marea" Lui
dragoste, El a purtat păcatul şi blestemul întregii lumi şi a
gustat moartea în trup, dându-Şi viaţa pentru prietenii şi
37In 10,10.
38Mt. 5, 4.
39In 13,15.
pentru vrăjmaşii Săi, pentru cei „de aproape" şi pentru cei

„de departe". Iar pe noi ne cheamă să-L urmăm pe această
cale.
Părintele Sofronie spune că rugăciunea lui Hristos din
grădina Ghetsimani, pecetluită cu sudoarea Sângelui Său,
este modelul a toată rugăciunea liturgică.40 Domnul a primit
paharul voii Tatălui şi, mistuit de marea-I dorinţă pentru
mântuirea întregii lumi, a purtat în suflet întristare „până
la moarte"41. Versetul următor din rugăciunea arhierească
a lui Hristos ne dezvăluie această dorire arzătoare a sufletului
Său: „Părinte drepte, lumea pe Tine nu Te-a cunoscut."42
Cât de mult dorea Hristos ca toţi oamenii să-L cunoască pe
Dumnezeu şi să se mântuiască! în întristarea Lui pentru
întregul Adam, Domnul a îmbrăţişat viaţa omenirii din
toate timpurile întru puterea Duhului celui veşnic. Această
rugăciune universală era însuşi cuprinsul inimii Lui. Ea L-a
însoţit pe Cruce şi s-a pogorât cu El în mormânt şi în părţile
cele mai de jos ale pământului. Cuprinsul inimii Lui a rămas
mereu acelaşi: dorinţa ca toţi oamenii să se împace cu
Dumnezeu-Tatăl. Fiind fără de păcat, sfânt şi drept, El nu a
cunoscut stricăciunea43, ci a înviat şi cu acelaşi cuprins al
inimii S-a înălţat la ceruri împreună cu întreg neamul omenesc.
Hristos a înviat şi nimeni nu a rămas în mormânt. El a
murit, purtând toată lumea în inima Lui, S-a pogorât la iad
şi a înviat cu inima plină de dorinţa ca întregul Adam să
primească viaţa Lui cea fără de moarte.
în Liturghie Sfântul Duh adumbreşte cu harul Său tot
ceea ce îmbrăţişăm în rugăciune de-a lungul actului liturgic,
răspândindu-Şi binecuvântarea peste întreg neamul omenesc.

pp. 118,122-127.
41 Mt. 26, 38.
42 In 17, 25.
*C f. Ps. 15,10 şi Ps. 48, 9.
A tlu -fi aminte de dragostea cea dintâi |251
De aceea se cuvine ca preotul să aibă o conştiinţă adâncă şi

o inimă plină de milostivire, întrucât el îmbrăţişează toată
omenirea şi mântuirea ei, asemeni lui Hristos Cel Răstignit.
Nu numai preotul, ci şi fiecare credincios este chemat
la această rugăciune atotcuprinzătoare, urmând pilda învă
ţătorului nostru Hristos. Sfânta Liturghie reprezintă astfel
un minunat prilej de a aduce totul înaintea lui Dumnezeu
spre sfinţire. Atunci când preotul rosteşte cuvintele: „Ale
Tale dintre ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate",
el spune de fapt în numele credincioşilor: „Toate cele pe
care ni le-ai dăruit sunt ale Tale, Doamne. Ţie Ţi le înapoiem,
pentru că Tu pe toate le-ai înnoit pentru noi." îi aducem lui
Dumnezeu viaţa noastră trecătoare cu toate grijile ei, iar El
ne dă în schimb viaţa Lui dumnezeiască şi veşnică. în darul
de pâine şi de vin pe care îl oferim lui Dumnezeu punem
toată viaţa şi nădejdea noastră, recunoştinţa şi pocăinţa
noastră - întreg cuprinsul inimii şi al rugăciunii noastre.
Nu aducem Domnului doar o bucată de pâine şi nişte vin,
care singure sunt lipsite de însemnătate, ci împreună cu ele
îi dăruim credinţa, dragostea şi aşteptarea lui Dumnezeu
pe care le purtăm în inimă. Noi îi oferim fiinţa noastră cea
sărăcită şi căzută, iar El ne dă în schimb dragostea Lui,
Viaţa Lui, pe Sine însuşi. îi aducem jertfa noastră, „de toate
şi pentru toate", în lumina a tot ce a făcut Hristos pentru
noi şi în ascultare de porunca Lui. Iar Dumnezeu, Cel ce
este pururea credincios în făgăduinţele Sale, căci „nu poate
să Se tăgăduiască pe Sine însuşi"44, bineprimeşte jertfa cre
dincioşilor ce alcătuiesc Trupul Său, Biserica Sa, şi răspunde
punând însăşi viaţa Lui în Sfintele Daruri. Atunci preotul,
în numele lui Hristos, rosteşte cuvintele: „Sfintele, sfinţilor!",
care marchează unul din cele mai înălţătoare şi mai sfinte
momente ale Liturghiei. Este bunăvoirea Domnului ca noi
să ne împărtăşim de viaţa Lui.
Dăruindu-ne viata/ noastră trecătoare în schimbul vieţii /

veşnice a lui Dumnezeu, primim în schimbul vremelniciei
veşnicia. Pătrundem cu toată fiinţa în tărâmul Duhului, iar
starea noastră sufletească se preschimbă în stare duhovni
cească. Atunci când îi oferim lui Dumnezeu trăirile noastre
sufleteşti în Sfânta Liturghie, El le sfinţeşte şi le adum
breşte cu veşnicia Sa, iar noi devenim oameni duhovniceşti.
Trebuie să învăţăm să ne predăm cu totul lui Dumnezeu,
pentru ca El să prefacă stările noastre sufleteşti în stări
duhovniceşti. în vremea epiclezei, când preotul îl roagă pe
Dumnezeu să trimită Sfântul Duh „peste noi şi peste daru
rile ce sunt puse înainte", binecuvântarea Lui se pogoară
asupra tuturor cererilor noastre, inclusiv asupra rugăciu
nilor pe care le-am adus Domnului în odaia noastră. De
fapt, Liturghia începe din clipa când frământăm aluatul
pentru prescuri, pentru că în el punem toate dorinţele şi
durerile inimii noastre, atât pentru noi înşine, cât şi pentru
semenii noştri. Cu siguranţă că în clipa sfinţirii Darurilor
Dumnezeu cinsteşte şi aceste rugăciuni cu binecuvântările
Sale cele bogate.
în Persoana fără de păcat a lui Hristos, jertfa de Sine a
lui Dumnezeu este o jertfă desăvârşită. „Prin Duhul cel
veşnic" El S-a adus pe Sine jertfă o dată pentru totdeauna,
„dobândind o veşnică răscumpărare" pentru noi toţi.45 Cât
despre om, ofranda lui dă roadă atunci când este adusă în
duhul Jertfei unice a lui Hristos. Cu cât ne pregătim mai
temeinic, cu atât mai deplin va fi şi schimbul de viaţă ce are
loc în timpul Liturghiei. Aceasta este, bineînţeles, regula
generală, însă dreptatea lui Dumnezeu este mai presus de
orice lege. Uneori ne pregătim doar foarte puţin şi, totuşi,
Dumnezeu ne umple de viaţa Lui. Alteori se întâmplă să
trudim toată noaptea şi să nu „prindem nimic". Ceea ce are
însă însemnătate este smerenia şi simţământul nevredniciei
45Evr. 9 ,1 2 ,1 4 ,2 8 .
Adu-fi aniifi te de dragostea cea dintâi |253
noastre. Cu cât ne simţim mai nevrednici atunci când ne

apropiem de Dumnezeu, cu atât mai mult atragem asupra
noastră harul Său. II proslăvim pe Cel ce pe toate ni le dă în
dar.46 Nu trebuie să uităm că mântuirea este darul lui Dum
nezeu, Care îi binecuvântează pe toţi oamenii, precum şi
toate lucrurile pe care le-am îmbrăţişat în rugăciunea noastră
de cerere şi de mulţumire. Dacă în timpul Liturghiei ne
rugăm pentru întreaga lume, atunci întreaga lume va primi
binecuvântarea Domnului. Dacă Hristos a murit şi a înviat,
cuprinzându-i pe toţi în inima Sa, se cuvine ca şi noi, cei ce
suntem ai Lui, să-I urmăm pilda, căci aceeaşi taină lucrează
şi în noi. Tot ceea ce Ii oferim lui Dumnezeu atunci când ne
înfăţişăm înaintea Lui cu o inimă plină de râvnă şi de însu-
flare va reînvia împreună cu noi în clipa în care ne împăr
tăşim cu preacuratul Său Trup şi cu scumpul Său Sânge.
„Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel
ceresc ... " Aceasta este cântarea de biruinţă a credincioşilor
care şi-au dăruit viaţa lor trecătoare în schimbul vieţii lui
Dumnezeu, schimb ce reprezintă de fapt întregul temei al
Sfintei Liturghii. Drepţii din toate timpurile, atât din Vechiul,
cât şi din Noul Testament, s-au înălţat mai presus de lumea
zidită şi au aflat poarta către cer. De fiecare dată când au
primit viaţa cea fără de sfârşit a lui Dumnezeu în locul
vieţii lor vremelnice, ei I-au cântat Domnului o cântare de
biruinţă. Moise, de pildă, plin de Duhul lui Dumnezeu, a
strigat: „Ia aminte, cerule, şi voi grăi! Ascultă, pământule,
cuvintele gurii mele!"47 Iar când Prorociţa Ana a mers la
templu şi şi-a deşertat inima înaintea „Dumnezeului a toată
cunoştinţa"48, Acesta i-a ascultat rugăciunea şi i-a dăruit un
fiu, pe viitorul Proroc Samuel. Atunci Ana L-a preamărit
pe Dumnezeu, înălţându-I o minunată cântare de biruinţă.
AhCf. Rom. 8, 32.

47Deut. 32,1.
48Vezi I Rg. 2,1-10.
254 | Arhimandrit Zahnrin Zaharou
Schimbul de vieţi care are loc în timpul Sfintei Liturghii

este, fără îndoială, unul inegal, inegalitatea constând în faptul
că viata/ noastră trecătoare ne-a fost dată în dar. Cu toate
acestea, atunci când I-o oferim lui Dumnezeu, primim
viata Lui cea nestricăcioasă. Cu adevărat, minunat este
Dumnezeul nostru! Acest schimb se săvârşeşte acum
numai „în parte", fiind o pregustare a „vieţii lumii ce va să
fie", care îl întăreşte pe credincios prin încredinţarea că
viaţa lui „e ascunsă cu Hristos în Dumnezeu" şi se va
descoperi în toată plinătatea ei în ceruri, atunci când „Se va
arăta Hristos, Care este viaţa noastră."49 Intr-un anume
sens, am putea spune că acest schimb nu va fi niciodată
deplin aici pe pământ, căci omul, fiinţă mărginită, nu este
în stare să poarte plinătatea vieţii dumnezeieşti.
Liturghia ne învaţă să trăim neîncetat în aşteptarea
celei de-a Doua Veniri a lui Hristos şi cu fericita nădejde a
„arătării slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru
Hristos Iisus"50, când Dumnezeu va fi toate în toţi. Cu alte
cuvinte, Liturghia ne încurajează să cultivăm o conştiinţă
eshatologică: „Da, Doamne, Tu ştii că acum mă dăruiesc
Ţie numai în parte şi că dorinţa inimii mele este să fiu cu
totul al Tău. De aceea mă rog Ţie, nu mă lepăda în ziua cea
mare şi sfântă a slăvitei Tale Veniri, pentru ca schimbul
vieţii mele cu Viaţa Ta să fie desăvârşit şi veşnic." Dacă
învăţăm să trăim în acest duh eshatologic, niciodată nu ne
vom „obişnui" cu Sfânta Liturghie. Şi nu numai că nu ne
vom obişnui cu ea, dar fiecare Liturghie va fi pentru noi un
eveniment veşnic nou, o lucrare pururea nouă, un dar
nemeritat, iar nu ceva care ni se cuvine de la sine.
Plinătatea vieţii noastre în Hristos se va descoperi în
ziua celei de-a Doua Veniri a Domnului. Dumnezeu îi cheamă
pe credincioşi să se unească cu El, iar conştiinţa eshatologică
a Judecăţii de Apoi împreună cu însuflarea născută din
49C/ Col. 3,3-4.

"T it2 ,1 3 .
pocăinţă ne ţin neabătuţi pe calea smerită a lui Hristos.

Rugăciunea pe care preotul o rosteşte înainte de a consuma
Sfintele Daruri redă în chip minunat această idee:
Plinitu-s-a şi s-a săvârşit, pe cât a fost în a noastră

putere, Hristoase Dumnezeul nostru, Taina rându
ielii Tale; că am avut pomenirea morţii Tale, văzut-am
chipul învierii Tale, umplutu-ne-am de viaţa cea nesfâr
şită, îndulcitu-ne-am de hrana Ta cea neîmpuţinată,
căreia binevoieşte a ne învrednici pe noi toţi şi în
veacul ce va să fie, cu harul Celui fără de început al
Tău Părinte şi al Preasfântului şi bunului şi de viaţă
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii ve
cilor.*1
Când înţelegem înfricoşata măreţie a acestui din urmă

eveniment, ne adunăm toată mintea şi inima în înţelesul
adânc al actului liturgic. îl aşteptăm pe Domnul cu toată
fiinţa noastră şi, întrucât acest lucru este bineplăcut lui
Dumnezeu, jertfa noastră de laudă află duhul cel bun al
harului, aşa cum s-a întâmplat cu drepţii şi sfinţii din toate
vremurile. Sufletul nostru caută să lepede cu desăvârşire
toată grija cea lumească, după îndemnul Cântării Heruvicului.
Suntem pe deplin încredinţaţi că „Hristos este în mijlocul
nostru" şi că El este în acelaşi timp „Cel ce aduce şi Cel ce
Se aduce". Intr-adevăr, nu putem pătrunde în miezul Sfintei
Jertfe dacă nu lepădăm mai întâi toată grija cea lumească,
orice gând străin, ca să-L primim pe „împăratul tuturor în
chip nevăzut înconjurat de cetele îngereşti", fiindcă acolo
„unde este împăratul, acolo sunt şi toate oştile Lui"5152. Liturghia
uneşte cerul cu pământul, întrucât Hristos, Dumnezeu-Omul,
Care cuprinde în Sine cerul şi pământul, este de faţă împreună
51 Din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare [L itu rg h ier, EIBMBOR,

Bucureşti, 2000, pp. 255-256].
52 Din „Slava" de la Litia Praznicului Botezului Domnului. [în M in eiu l
p e Ianuarie, EIBMBOR, Bucureşti, 1957, p. 139: „unde este de faţă împă
ratul este şi buna rânduială"; n. red.]
cu toţi îngerii şi sfinţii Lui. Liturghia este, cu adevărat,

împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, iar Hristos este aievea
în mijlocul nostru.
Sfânta Euharistie ne învaţă pomenirea neîncetată a lui
Dumnezeu, şi astfel ne deprindem a trăi mereu în prezenţa
Lui. Prezenţa vie a împăratului cerurilor ne înalţă mintea şi
inima în închinare şi cântare de laudă, astfel încât cu toţii
împreună, preot şi credincioşi, închipuim cetele îngereşti,
îi închipuim pe Heruvimi şi pe Serafimi, fiindcă dorim să-L
slăvim pe Dumnezeu asemenea lor. Precum aceştia privesc
neîncetat la slava lui Dumnezeu şi înalţă „cântări de laudă
fără tăcere"53, la fel şi credincioşii „iară şi iară" aduc mulţu
mire Domnului pentru slava Lui şi mijlocesc pentru mân
tuirea întregii lumi. O astfel de închinare îl va aşeza negreşit
pe Hristos în centrul vieţii noastre. Deprinzându-ne a ne
aminti mereu că petrecem înaintea Feţei lui Dumnezeu,
rămânem în legătură permanentă cu Duhul Lui cel ziditor,
iar aceasta ne învaţă cum să biruim cea mai nimicitoare
dintre patimi - akedia, uitarea lui Dumnezeu, care ne ucide
duhovniceşte54.
Urmând pilda cetelor îngereşti, învăţăm totodată cum
se cuvine a ne înfăţişa înaintea sfinţeniei lui Dumnezeu.
Iată cum descrie Prorocul Isaia55 arătarea slavei lui Dum
nezeu şi a Puterilor cereşti: „înaintea tronului stăteau Sera
fimii, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau
feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau." Serafimii
stau în jurul tronului lui Dumnezeu şi înalţă necontenite
cântări de laudă, strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul
Savaot!" Nu din constrângere se lipsesc ei de orice odihnă,
53 Liturghia Sfântului Vasile cel Mare [Liturghier, EIBMBOR, Bucu

reşti, 2000, pp. 255-256].
54 în sens literal, cuvântul grecesc „ακηδία" înseamnă „lipsa grijii
pentru mântuire".
55Is. 6.
Adu-ţi aminte de dra$o<tca cea dintâi \ 257
aducând Domnului neîncetată slavoslovie, ci din neostoita

lor sete de a se umple de slava dumnezeiască şi de a asimila
vederea lui Dumnezeu în fiecare por al fiinţei lor. Este cu
adevărat o mare minune faptul că Serafimii pot petrece
neîntrerupt în fericita contemplare a acestei slave; iar aceasta
numai datorită marii lor smerenii. Cu patru aripi ei îşi aco
peră goliciunea înaintea Ziditorului lor şi numai cu două
zboară, ceea ce dovedeşte că au mai multă smerenie decât
îndrăzneală. Deşi sunt îngeri, ei îşi acoperă goliciunea, în
trucât îşi aduc aminte că sunt făptură, că sunt plăsmuiţi de
Dumnezeu. Indrăznirea lor înaintea lui Dumnezeu izvorăşte
tocmai din marea lor smerenie. Potrivit Sfântului Maxim
Mărturisitorul, smerenia este conştiinţa că suntem fiinţe zidite
şi că ne-am primit viaţa „cu împrumut"56. Nu trebuie să uităm
că cele patru aripi ale smereniei dau putere celor două
aripi ale contemplaţiei. „Şi strigau unul către altul, zicând:
«Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pă
mântul de slava Lui!»" Slava pe care o vom primi de la
Dumnezeu va fi pe măsura smereniei noastre. Cu cât ne
smerim mai mult, cu atât mai mult ne va înălţa Domnul,
după cum însuşi a făgăduit: „Cine se va înălţa pe sine se va
smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa."57
Pentru ca închinarea îngerilor şi a oamenilor să fie bine-
plăcută lui Dumnezeu, ea trebuie să fie smerită şi lipsită de
orice îndrăzneală. într-adevăr, cu cât ne smerim mai mult,
cu atât mai mare îndrăznire şi sfinţenie ne dăruieşte Domnul
atunci când ne înfăţişăm înaintea Lui. îngerii îşi acoperă cu
evlavie feţele şi picioarele, vădindu-şi astfel dorirea fierbinte
după Dumnezeu şi desăvârşita lor smerenie. Aceste două
însuşiri - smerenia şi tânjirea neostoită după Domnul slavei -
se însoţesc mereu una pe cealaltă. Hristos însuşi ne-a învăţat
56 Vezi Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scurtă tâlcuire a rugăciunii

Tatăl nostru, în Filocalia, voi II, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2005, p. 263.
57Mt. 23,12.
calea aceasta „în zilele trupului Său"58. Ca Mare Arhiereu

după rânduiala lui Melchisedec, El a stat înaintea lui Dum
nezeu în grădina Ghetsimani, aducând cereri şi rugăciuni
„cu strigăt şi cu lacrimi ... şi a fost auzit pentru evlavia Sa,
şi deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit."59
Prin aceasta Hristos a lăsat pildă tuturor celor ce păşesc cu
smerenie pe urmele Lui, pentru ca şi aceştia să aducă în
chinare lui Dumnezeu după vrednicie, „cu evlavie şi cu
frică, fiindcă primesc o împărăţie neclintită"60.
în Sfânta Liturghie noi toţi, preot şi credincioşi, alcătuim
Trupul Bisericii, Trupul lui Hristos, al cărui Cap este Domnul
însuşi. Ca mădulare ale Trupului Său, noi suntem în acelaşi
timp mădulare unii altora; de aceea, dacă dorim să formăm
o adunare armonioasă, fiecare trebuie să aibă purtarea
cuvenită atât faţă de Capul Trupului, cât şi faţă de celelalte
^ mădulare. Această purtare se cade a fi una plină de iubire
şi de smerenie, după pilda Domnului însuşi şi a sfinţilor
( Săi îngeri. Putem aduce închinare lui Dumnezeu ca un singur
Trup numai dacă ne înfăţişăm înaintea Lui cu trezvie, cu
r frică şi cu evlavie, neuitând nici o clipă faptul că suntem
\ adunaţi în jurul tronului împăratului şi Dumnezeului nostru.
îndrăzneala şi mândria nu-şi au locul aici, fiindcă vedem
că Hristos sălăşluieşte în fiecare din semenii noştri.
Fiind un singur Trup, învăţăm „să luăm seama unul
altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune"61. îl
primim pe fratele nostru ca pe însăşi viaţa noastră, pentru
că trăim ca mădulare ale aceluiaşi Trup. Turma cea cuvân
tătoare a lui Hristos, care I se închină în duh şi în adevăr,
trebuie să fie însufleţită de Duhul Celui ce a fost adus „ca
un miel spre junghiere"62: duhul iertării, al îndelungii-răbdări,
58Evr. 5, 7.
59Cf. Evr. 5, 7-8.
60Cf. Evr. 12, 28.
61 Evr. 10, 24.
A tiu -ţi aminte de dragostea cea dintâi |259
al păcii, al iubirii frăţeşti şi al smereniei faţă de toţi.

Creştinul adevărat nu este iubitor de slavă, nici nu este
stăpânit de ambiţia luciferică de a se înălţa la cea mai înaltă
treaptă ierarhică. Ţelul nostru este să ne pogorâm, sme-
rindu-ne unul înaintea celuilalt, după pilda lui Hristos,
Care „n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi
dea sufletul răscumpărare pentru mulţi"6263. Inlăuntrul tem
plelor făcute de mâna omului pentru a adăposti sinaxele
liturgice, Hristos, piatra cea din capul unghiului, zideşte
templele lui Dumnezeu nefăcute de mână. Noi alcătuim
Trupul tainic al Bisericii prin care curge însăşi viaţa lui
Hristos-Dumnezeu, Capul Trupului. El este începătorul noii
făpturi, Izvorul comuniunii celei pline de har, Cel ce dă daruri
sfinţilor Săi. Unirea noastră întru EI ne încredinţează de
faptul că „Hristos Iisus este întru noi", că „trupul nostru
este templu al Duhului Sfânt"64, şi că Trupul credincioşilor
adunaţi laolaltă „în acelaşi loc"65 dă cea mai mare slavă şi
cinste Capului Său Care este Domnul. Ţelul suprem al exis
tenţei noastre este să-L preamărim pe Ziditorul nostru, să-I
aducem lui Dumnezeu vrednică închinare, şi izbutim să-l
împlinim numai atunci când suntem cu toţii uniţi în Hristos
la Sfânta Liturghie.
Liturghia este „locul" slujirii noastre proroceşti. Sfântul
Apostol Pavel îi îndeamnă pe corinteni să cânte psalmi, să
prorocească şi să înveţe atunci când se adună împreună,
pentru ca fiecare mădular să contribuie la zidirea Trupului
lui Hristos spre folosul tuturor.66 Când fiecare credincios
pune în slujba semenilor săi darul cu care a fost înzestrat
de Dumnezeu, în acest chip el ajută şi susţine viaţa întregului
Trup. îndeosebi la Sfânta Liturghie se cuvine ca fiecare dintre
62 C/. Is. 53, 7.

63Mt. 20, 28.
64Vezi II Cor. 13, 5 şi I Cor. 6,19.
65Fapte 2,1.
M'Cf. I Cor. 14, 26.
noi, şi mai cu seamă preotul, să aducă tot ce are el mai bun.

Liturghia ne dă prilejul să-I oferim lui Dumnezeu cele mai
bune gânduri şi simţăminte ale noastre, cele mai stărui
toare rugăciuni pentru noi înşine, pentru semenii noştri şi
pentru întreaga lume.
Insă pentru a trăi în chip prorocesc marele eveniment
al Liturghiei şi a-1 întâmpina cu o inimă plină de daruri şi
de simţiri duhovniceşti, trebuie să ne pregătim cum se
cuvine: prin lacrimi de pocăinţă, prin chemarea stăruitoare
a Numelui Domnului Iisus, prin cercetarea învăţăturii Evan
gheliei, printr-o sfântă şi adâncă uimire înaintea Tainei lui
Dumnezeu ş.a.m.d. Văzându-ne credinţa şi nevoinţa, Domnul
ne va dărui un cuvânt care să ne înflăcăreze inima spre
rugăciune. Starea inimii noastre la Liturghie va fi pe măsura
pocăinţei şi a ostenelii în rugăciune pe care le-am adus
Domnului în ascuns în odaia noastră. Dacă ne-am pregătit
cum se cuvine, vom pătrunde îndată în prezenţa lui Dum
nezeu. Truda şi darurile pe care le aducem la Liturghie
deschid înlăuntrul inimii noastre un loc duhovnicesc în
care duhul nostru se mişcă slobod, fără a atrage atenţia
celor din jur. Deşi înfăţişarea noastră înaintea lui Dumne
zeu este smerită, căci ne ferim să facem vreun gest vădit de
evlavie, duhul nostru se roagă şi vorbeşte cu Dumnezeu în
deplină libertate, în timp ce în inima noastră are loc un
minunat praznic. Suntem precum un cablu electric, care
din exterior poate părea „mort", dar în interior este străbătut
de o uriaşă energie. Duhul lui Dumnezeu „arde" înlăuntrul
adevăraţilor proroci, fără ca ei să lase să se întrevadă ceva
din mişcările inimii, după cuvântul Apostolului: „Cu duhul
fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi."67 Acesta este cel mai mare
dar pe care îl putem aduce şi datorită căruia pătrundem în
comuniunea darurilor tuturor celorlalte mădulare ale Bisericii
şi vieţuim în chip prorocesc: „Căci mărturia lui Iisus este
67Rom. 12,11.
A du-ti aminte de dragostea cea dintâi |261
duhul prorociei."686970Atunci darurile pe care Dumnezeu ni

le-a dat ca rod al rugăciunii noastre personale se unesc cu
darurile sfinţilor prezenţi în chip nevăzut la Sfânta Litur
ghie, precum şi cu darurile fraţilor noştri care se înfăţi
şează împreună cu noi înaintea lui Dumnezeu. Dacă izbutim
să intrăm în comuniunea harului dumnezeiesc, II îndrep
tăţim atât pe Făcătorul nostru, cât şi pe fraţii noştri, zi-
dindu-ne astfel mântuirea. „Prin har sunteti mântuiti!//69,
adevereşte Sfântul Apostol Pavel. Mai mult, atunci când
credincioşii se înfăţişează cu vrednicie înaintea Domnului,
făcând cu putinţă această comuniune a darurilor, se vor
înştiinţa şi inimile celor ce nu sunt încă mădulare ale Tru
pului lui Hristos; aceştia vor dori să se alăture Bisericii şi
vor fi astfel mântuiţi de Dumnezeu. In acest chip se păs
trează caracterul prorocesc al Liturghiei despre care apos- ^
tolii vorbesc cu multă simplitate în Fapte şi în Epistole. Singura
condiţie este să ne nevoim şi să ne pregătim cum se cuvine.
Dacă însă nu pregătim dinainte în inima noastră acel loc j
duhovnicesc despre care am vorbit mai sus şi nu venim la !
Liturghie aducând ca dar trăirile noastre duhovniceşti, '
atunci îl nedreptăţim şi pe Dumnezeu şi pe semenii noştri. :
De asemenea, ne nedreptăţim şi pe noi înşine, întrucât în
timpul Liturghiei nu este loc pentru rugăciune şi pregătire
individuală. Nu se cade să facem metanii sau cruci mari, să
bolborosim ş.a.m.d., cu alte cuvinte să ne rugăm „trupeşte"
şi să ne purtăm după bunul nostru plac acolo unde duhurile
prorocilor ar trebui să se supună prorocilor/0. De nu vom
face astfel, nu vom cunoaşte niciodată adevărata prefacere
duhovnicească. Vom intra în biserică ca o legătură de paie,
ca să nu spunem ca un „stâlp" de sare, şi vom ieşi ne
schimbaţi - morţi cu duhul şi înguşti la inimă.
68Apoc. 19,10.
69Ef. 2, 5.
70Cf. I Cor. 14, 32.
Sfântul Pavel spune că fiecare om primeşte un anumit

dar de la Dumnezeu.71 Oricât de mic şi de neînsemnat ar fi
darul nostru, dacă îl aducem şi-l oferim Domnului cu vred
nicie în adunarea liturgică, el ne uneşte cu Trupul lui Hristos
şi ne face părtaşi darurilor tuturor celorlalte mădulare. Li
turghia este, aşadar, vremea unei mari îmbogăţiri, căci intrăm
în comuniune cu toţi sfinţii şi, deşi suntem mădulare slabe
şi neputincioase, ne îmbogăţim cu darurile mădularelor
puternice ale Trupului care ne ajută cu rugăciunile lor. în
chip deosebit ne sprijină şi ne ocrotesc rugăciunile Maicii
Domnului.
hi timpul Sfintei Liturghii Ii mulţumim Domnului pentru
tot ce a făcut pentru mântuirea noastră şi pentru că ascultă
rugăciunile sfinţilor Săi. „Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te bine
cuvântăm, Ţie Iţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie,
Dumnezeului nostru." Lauda noastră este întreită (lăudăm,
binecuvântăm şi mulţumim), în timp ce numai o dată înălţăm
rugăciune de cerere. Aceasta arată că darurile „ştiute şi
neştiute" pe care Dumnezeu le-a revărsat din belşug asupra
neamului omenesc şi pentru care îi lăudăm sunt nemăsurat
mai mari decât orice l-am putea cere noi în rugăciune,
deoarece în Hristos toate lucrurile au fost deja săvârşite în
veşnicie. Nu rămâne decât ca El să ridice trupurile noastre
din stricăciune în Ziua de Apoi. Astfel, lauda şi recunoştinţa
noastră pentru toate darurile Sale negrăite ating apogeul în
timpul acestei cântări ce însoţeşte Epicleza, chemarea Duhului
Sfânt „peste noi şi peste Darurile acestea ce sunt puse înainte."
După pogorârea Duhului Sfânt şi prefacerea Sfintelor
Daruri în Trupul şi Sângele Domnului, preotul rosteşte: „încă
aducem această slujbă duhovnicească pentru cei adormiţi
întru credinţă: strămoşi, părinţi, patriarhi, proroci, apostoli,
propovăduitori, evanghelişti, mucenici, mărturisitori, pustnici
şi pentru tot sufletul cel drept care s-a săvârşit întru credinţă."
71 Vezi Rom. 12, 5-9.

Apoi el încununează pomenirea cetelor sfinţilor, zicând: „Mai

ales, pentru Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita
Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fe
cioara Maria." Hristos ni i-a dăruit pe sfinţii Săi şi, mai presus
de toţi, pe Preacurata şi Sfânta Lui Maică - cu adevărat cel
mai mare dar al lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. De
aceea, recunoştinţa noastră faţă de El atinge apogeul după
sfinţirea Cinstitelor Daruri, când preotul o pomeneşte pe
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Aşa cum sfinţii din toate vremurile aduc rugăciune de
pocăinţă pentru întreaga lume, la fel aducem şi noi rugă
ciune de mulţumire pentru binefacerile lui Dumnezeu faţă
de toţi oamenii, pentru darurile pe care le-a revărsat asupra
sfinţilor Săi, şi mai ales pentru că a preamărit-o pe Preacurata
Lui Maică („Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt
este numele Lui."72) Toate acestea Dumnezeu le-a săvârşit
pentru mântuirea noastră!
***
Părintele Sofronie numea rugăciunea liturgică „rugăciune
ipostatică" - rugăciune universală, proprie celui ce a do
bândit asemănarea cu Hristos şi a devenit „persoană ade
vărată".73 în ceasul rugăciunii din Ghetsimani, Hristos ne-a
descoperit adevărul Ipostasului Său, răstignirea pe Golgota
şi pogorârea Lui în părţile cele mai de jos ale pământului,
în Liturghie învăţăm să ne asemănăm Lui atunci când ne
înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu, aducându-I o rugăciune
ce îmbrăţişează întreaga lume, cu toate bucuriile şi sufe
rinţele ei. întocmai cum aducem pocăinţă pentru păcatele
noastre cele fără de voie, pe care poate nici nu le cunoaştem -
„De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă"74 -, dar care totuşi
72C/. Lc. 1, 49.

p. 117 şi Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum esle, p. 315.
74C/. Ps. 18,13.
sunt adânc înrădăcinate în inimile noastre, în acelaşi chip

ne bucurăm şi prăznuim, mulţumind Domnului pentru
toate binefacerile Sale „cele arătate şi cele nearătate". Sfinţii,
în rugăciunea lor ipostatică, aduc pocăinţă pentru toţi oamenii,
iar noi, prin rugăciunea noastră ipostatică, aducem mulţu
mită în numele întregului neam omenesc pentru toţi sfinţii
şi mai ales pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Liturghia ne împărtăşeşte harul Sfântului Duh, al Du
hului dătător de recunoştinţă. Sfântul Apostol Pa vel spune:
„Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dum
nezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu."75
Iar ceea ce dăruieşte Dumnezeu omului este însăşi veşnicia.
Impărtăşindu-ne de realitatea veşnică, devenim „contem
porani" ai evenimentelor veşnice care fac cu putinţă prezenţa
neîntreruptă a împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. în mă
sura în care îi încredinţăm/ lui Dumnezeu în duh de re-
cunoştinţă fiecare împrejurare sau eveniment din viaţa noastră,
în aceeaşi măsură Domnul ne dăruieşte harul Său. Sfântul
Varsanufie spune că recunoştinţa mijloceşte la Dumnezeu
pentru neputinţa noastră.76
Liturghia ne descoperă chipul în care se cuvine a vieţui
omul. Ea este şcoala în care învăţăm că Hristos este Alfa şi
Omega, centrul cerului şi al pământului, iar biruinţa Crucii
Sale este universală. Iar când ieşim din biserică, trebuie să
continuăm să trăim aşa cum ne-a învăţat Sfânta Liturghie.
Pe Muntele Sinai, Moise a primit de la Dumnezeu un model
de viaţă pe baza căruia a instituit legi pentru poporul lui
Israel. Ca împlinire a poruncii lui Hristos, Liturghia ne
deschide inima către harul tainei Crucii şi învierii Domnului.
Vedem acum că harul lui Hristos este ascuns în fiecare dintre
poruncile Lui, iar împlinindu-le trăim în chip liturgic şi
75C/. ICor. 2,12.

76 Cf. Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, în Filocalin, voi. XI,
Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009, Răspunsul 214, p. 353.
devenim temple vii închinate Dumnezeului-Treime. Liturghia

ne călăuzeşte la vederea împărăţiei lui Hristos, iar credin-
cioşia noastră faţă de chipul de vieţuire pe care ni-1 descoperă
ne pregăteşte să vieţuim pururea cu vrednicie în această
împărăţie.
întocmai cum la temeiul Sfintei Liturghii stau cuvântul
Domnului şi chemarea harului Duhului Sfânt, fără de care
nu se poate săvârşi marea minune a Liturghiei, la fel şi în
viaţa noastră de zi cu zi singura temelie adevărată şi de
nezdruncinat este cuvântul lui Dumnezeu, iar chemarea Nu
melui Său cea mai sfântă binecuvântare a noastră. Acestea
două fac cu putinţă săvârşirea celei mai mari minuni din
viaţa omului: unirea fiinţei sale zidite cu harul nezidit şi
veşnic al Duhului lui Dumnezeu. Domnul S-a pogorât în
părţile cele mai de jos ale pământului ca să aducă jertfă
desăvârşită pentru mântuirea noastră şi, în măsura în care
îl urmăm în această călătorie pogorâtoare, chemând Numele
Lui, păşim pe calea voii Sale celei sfinte. Astfel, orice jertfă
pe care o săvârşim pentru Hristos ne uneşte cu El şi ne ajută
să sporim întru asemănarea Lui.
Nu este cu putinţă să cuprindem dintr-o dată întreaga
măreţie a Sfintei Liturghii, însă de fiecare dată când luăm
parte la ea pătrundem în taina lucrării Domnului, iar aceasta
ne umple inimile de har şi de însuflare. Liturghia este pre
ocuparea de căpetenie a monahilor, care au venit la mănăs
tire pentru a aduce slavă şi mulţumită Domnului, pentru
chemarea Numelui lui Iisus Hristos şi pentru cuvântul lui
Dumnezeu. Acestea trei reprezintă temelia şi mângâierea
vieţii
/ monahale.
Atât timp cât pe pământ continuă să se săvârşească
Sfânta Liturghie şi omul nu încetează să-şi dăruiască viaţa
lui zidită în schimbul vieţii celei nezidite şi fără de sfârşit a
lui Dumnezeu mai există încă nădejde. Fie că lumea este
sau nu conştientă de acest lucru, Liturghia este un negrăit
dar al lui Dumnezeu pentru neamul omenesc, iar energia
rugăciunii ei ipostatice susţine viaţa întregului univers.
12
. . ../
sA^law w adancAA/twL· UaUVUAy
înfricoşător lucru şi totodată nespus de greu este a sta

înaintea judecăţii lui Dumnezeu! Astfel va fi, mai cu seamă,
în ziua plecării noastre din această lume, când nici oameni,
nici îngeri nu ne vor mai putea veni în ajutor. Numai cre-
dincioşia nestrămutată pe care I-am arătat-o lui Dumnezeu
de-a lungul vieţii noastre pământeşti ne va da puterea să în
fruntăm acel ceas înfricoşător. Dacă în toate ne supunem
voii Domnului şi nu ne abatem de la calea Lui, mai ales la
vreme de ispită, atunci El va rămâne cu noi nu numai în
vremea încercărilor, nu doar pentru un timp, ci pentru toată
veşnicia.
Dorinţa de a-şi închina întreaga viaţă lui Hristos şi de a
trăi în ascultare desăvârşită faţă de poruncile Lui îndreaptă
paşii omului pe calea monahală. Monahismul este un dar
al harului dumnezeiesc care ne dă puterea să fugim de de
şertăciunea acestei vieţi, să părăsim lumea, făcând un „salt"
de credinţă mai presus de puterile omeneşti, şi să intrăm în
mănăstire, în minunatul pridvor al împărăţiei celei veşnice.
Atunci când omul primeşte harul părăsirii lumii, în inima
lui se zămisleşte o nouă viaţă; el începe să audă glasul Dom
nului şi să-I simtă prezenţa în puterea Numelui Său. Simţirea
vie a lui Hristos în inima noastră este cea care ne dă tăria să
facem acest uimitor „salt" de credinţă în pofida firii noastre
1Extras dintr-un cuvânt duhovnicesc ţinut obştii unei mănăstiri.

căzute. Din nefericire însă mult prea uşor ne „obişnuim"

chiar şi cu acest chip dumnezeiesc de vieţuire, mai ales dacă
nu ştim să preţuim cum se cuvine harul cel dintâi şi starea
inimii pe care o insuflă el. Astfel cădem în nepăsare şi ne
întoarcem treptat Ia căile lumii. Nu mai luăm seama la inima
noastră, o părăsim şi nu mai simţim prefacerea pe care a
lucrat-o în noi Duhul Iui Dumnezeu. Pentru a înlocui această
pierdere, apelăm la reguli şi Ia canoane a căror împlinire cu
acribie ne va arunca mai devreme sau mai târziu în mulţu
mirea de sine, ajungând chiar să credem că ele ne pot „asigura"
mântuirea. Şi întrucât am pierdut comoara mângâierii dum
nezeieşti, lesne putem aluneca încă şi mai jos, la un chip de
vieţuire nevrednic de chemarea noastră. Iar aceasta ar putea
continua ani de-a rândul, dacă Dumnezeu, în marea Lui mi
lostivire, n-ar căuta spre noi şi nu ne-ar ridica din nepă
sarea şi din amorţeala noastră duhovnicească. Ferească Dom
nul să ne sfârşim viaţa în această stare!
Ispita aceasta poate fi însă ocolită. Dacă monahul îşi
săvârşeşte în chip înţelept nevoinţa, atunci el se va îngriji zi
şi noapte să intre în cămara inimii lui şi să petreacă neîncetat
într-însa. Această lucrare duhovnicească îi va sfinţi viaţa şi
îi va da puterea să-L slăvească pe Dumnezeu după vred
nicie şi să aducă mângâiere şi însuflare semenilor săi.
Dacă nu ne nevoim cu mărire de suflet, străduindu-ne
cu tot dinadinsul să vieţuim înlăuntrul inimii noastre, nu
vom cunoaşte niciodată patimile neîmblânzite pe care le
purtăm în noi şi nu ne vom putea stăpâni mişcările inimii
şi ale minţii. Vrând-nevrând vom păcătui, iar păcatul nu
poate atrage binecuvântarea lui Dumnezeu. Trebuie să ne
păstrăm inimile vii şi trezvitoare, ca să nu ajungem în cele
din urmă a ne înstrăina de Domnul. Scriptura spune că
„inima omului este adâncă"2, iar Dumnezeu o învredniceşte
de mare cinste. Tot cerul se pleacă spre rugăciunea unei inimi
2C/. Ps. 63,7.

ce însetează după Dumnezeu şi este gata să-L primească

într-însa pe Domnul şi Ziditorul ei. Dar dacă inima omului
rămâne nepăsătoare faţă de Dumnezeu, atunci el este numai
praf şi cenuşă păcătoasă. Să luăm, aşadar, aminte la inima
noastră şi s-o cultivăm cu mare grijă, fiindcă omul cel tainic
al inimii este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.3 Fie ca
Domnul să ne dăruiască şi nouă o astfel de inimă „adâncă",
vrednică de o simţire dumnezeiască şi duhovnicească!4
învăţăm să pătrundem în adâncul inimii prin rugăciunea
pe care o aducem Domnului în taină, în odaia noastră, şi
prin participarea la slujbele Bisericii. Iar dacă ne încumetăm
a păşi pe acest tărâm, vom trăi marea minune a unirii vieţii
noastre cu Viaţa lui Dumnezeu, minune ce se săvârşeşte numai
în inima omului. Cu adevărat, toată nevoinţa ascetică - postul,
privegherea, rugăciunea - nu are decât un singur scop: aflarea
inimii şi aducerea ei la suprafaţă. Cu toţii am simţit o anumită
căldură şi străpungere a inimii, de pildă în prima săptă
mână a Postului Mare, căci slăbiciunea trupească asumată
de bunăvoie face inima luminoasă şi simţitoare. Dar mai
presus de toate trebuie să ne nevoim în ascultare şi în sme
renia ce se naşte din împlinirea voii aproapelui nostru.
Ascultarea este calea cea mai scurtă către inimă, întrucât
smerenia află locul inimii, o descoperă şi o scoate la iveală.
Ea este apoi curăţită de păcat, pentru ca - slobodă de toată
întinăciunea - să poată chema Numele Domnului spre
mântuire. Această lucrare pregăteşte inima omului să de
vină lăcaşul Duhului Sfânt.
Lucrarea de căpetenie a monahului este a căuta neîncetat
noi chipuri şi mijloace de a-şi uni mintea cu inima, ca să
reînvie harul dăruit lui la început. Această nevoinţă are un
dublu aspect: în primul rând, monahul trebuie să fie insuflat de
o adâncă recunoştinţă faţă de Dumnezeu, Care l-a învrednicit
de o mare cinste. El este dator să-I mulţumească neobosit
3C /IPt. 3,4.
4C/. Pilde 15,14.
Domnului pentru negrăita Lui bunătate, pentru tot ce a

făcut pentru mântuirea sa şi a întregii lumi, pentru că este
atât de bun şi de milostiv şi nu este altul asemenea Lui. în
acest chip mulţumirea şi recunoştinţa nu au sfârşit pe pâmânt.
In al doilea rând, monahul trebuie să păstreze neîncetat în
inimă simţământul propriei sale nevrednicii înaintea sfin
ţeniei Iui Dumnezeu, pentru ca, văzându-şi păcatul în toată
urâciunea lui, să înveţe a se urî pe sine. Numai atunci va
ajunge la adevărata cunoaştere de sine, înţelegând că nu este
decât un trădător nelegiuit care pe nedrept deţine adevărul
lui Dumnezeu5.
Pentru a ne cultiva ogorul inimii avem trebuinţă, înainte
de toate, de plugul Crucii lui Hristos, care ne va călăuzi Ia
ascultarea faţă de cuvântul Lui şi ne va da puterea să ne
luăm şi noi crucea noastră. Nimeni nu poate purta Crucea
lui Hristos, căci durerea şi ocara zdrobitoare pe care le
cuprinde depăşesc orice închipuire omenească. Această Cruce
ne-ar strivi cu totul, întrucât poartă într-însa întreaga tra
gedie a omului, din ziua căderii sale din rai şi până la sfâr
şitul veacurilor. Ea cuprinde toată povara cosmică a neas
cultării lui Adam.
în ascultare de porunca lui Hristos, ne luăm şi noi mica
noastră cruce şi urmăm Domnului. Această cruce cuprinde
durerea şi jertfa necesare pentru a ne slobozi inima de orice
alipire pătimaşă şi viclenie ascunsă, ca să poată alerga nestin
gherită spre Dumnezeul său cel iubit şi să strige cu dor
către El. Atunci inima va fi mistuită de setea după Dumnezeu
şi va tânji să cheme neîncetat Numele cel sfânt al Lui. Singura
ei dorinţă
/ va fi să se unească cu Acela Care S-a unit cu firea
noastră omenească şi a îmbogăţit-o cu toate virtuţile Lui
dumnezeieşti, pentru ca noi „să ne facem părtaşi dumne
zeieştii firi"6. Astfel, purtând cu răbdare mica noastră cruce,
moştenim viaţa ascunsă în marea Cruce a lui Hristos.
5C f Rom. 1,18. (Gr.: „Tnv dAijeeiav ev d&iKÎ^ KaTtxovTiov").

6II Pt. 1,4.
Aşadar, nu trebuie să cădem în deznădejde atunci când

pierdem harul cel dintâi, ci mai degrabă să ne nevoim cu
osârdie în necazuri şi în suferinţe. Aceasta este marea cinste
de care ne-a învrednicit Dumnezeu, Care voieşte ca noi să
fim împreună-lucrători şi împreună-ziditori cu Dânsul la
înfăptuirea mântuirii noastre7 şi astfel să dobândim asemă
narea cu El. Domnul Se bucură să ne atribuie nouă această
lucrare ca şi cum ar fi propria noastră biruinţă. In pilda
Judecăţii de Apoi, la întrebarea drepţilor: „Doamne, când
am făcut noi ceva bun?", Domnul răspunde: „Adevărat zic
vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea
mici, Mie Mi-aţi făcut."8 Tocmai acesta este scopul lui Dum
nezeu: să atribuie omului faptele bune pe care El însuşi le
săvârşeşte într-însul. Noi nu trebuie decât să facem primul
pas, să ne ostenim puţin, iar El ne va dărui toate ale Sale.
Prin necazuri Domnul ne dă prilejul să dovedim că îl dorim
cu adevărat pe El, că vrem să-I aparţinem numai Lui.
Atunci ne va putea spune şi nouă: „Fiul Meu eşti tu, Eu
astăzi te-am născut! Intră întru bucuria Domnului tău."9
Iar dacă purtăm mereu în cuget şi în inimă gândul lui Dum
nezeu pentru om, nu vom cădea niciodată în nepăsare şi
recunoştinţa noastră faţă de El va spori neîncetat.
Să cercetăm cu luare aminte chipul în care Dumnezeu
S-a purtat cu Avraam, cu prorocii şi cu toţi sfinţii Săi, căci
astfel Se poartă El cu fiecare dintre noi, şi mai ales cu
monahii. Când vede că într-adevăr căutăm să vedem Faţa
Lui, Domnul aşază un obstacol în calea noastră, iar dacă
izbutim să-l depăşim prin credinţă, atunci El îngăduie să
vină asupra noastră greutăţi şi mai mari. Astfel dăm dovadă
de o asemenea credinţă, încât trecem peste obstacole care,
omeneşte vorbind, sunt cu neputinţă de biruit. Dacă stăruim
7Cf. I Cor. 3, 9.
8Mt. 25, 40.
9C/. Ps. 2, 7; Mt. 25, 21.
A d u -ţi aminte de dragostea cea dintâi |271
în credinţă, „nădăjduind împotriva oricărei nădejdi", toate

gândurile, toate puterile noastre sufleteşti se vor aduna
într-un singur gând cu care vom bate la poarta cerului. în
cele din urmă, prin credinţă omul va înfrunta chiar şi moartea
pentru a birui ispitele, întrucât ştie că aceasta este singura
cale ce duce la mântuire. întreaga lui fiinţă se adună în inimă
ca într-un nod strâns legat, iar el atârnă totul de mila lui
Dumnezeu, încredinţat că odată cu ispita Domnul va aduce şi
scăparea din ea10.
Părăsind deşertăciunea lumii acesteia, omul face primul
„salt" de credinţă în tânjirea sa către Dumnezeu. Al doilea
„salt" are loc atunci când se ridică din planul psihologic al
fiinţării în planul ontologic sau duhovnicesc. Primul salt
corespunde primei noastre răstigniri, prin care lumea este
răstignită pentru noi; cel de-al doilea reprezintă răstignirea
noastră faţă de lume.11 Aceasta este crucea prin care patimile
sunt dezrădăcinate dinlăuntrul nostru.
Totuşi, pentru ca Dumnezeu să poată fi proslăvit în noi,
trebuie să trăim prin credinţă până la sfârşit, străduindu-ne
să ne păstrăm inima vie, ca să vieţuim numai pentru Dum
nezeu, în comuniune neîntreruptă cu El. Pe măsură ce învăţăm
a arunca spre Domnul toată grija noastră12, ajungem să trăim
în fiecare zi minunea credinţei; atunci ne vom apropia de
Dumnezeu de fiecare dată ca şi cum ar fi pentru prima şi
ultima oară, mereu gata să-L slăvim atât în viaţă, cât şi în
moarte. în acest chip „va fi dreptul viu din credinţă"13.
în cea de-a doua perioadă a vieţii duhovniceşti, când
nu mai simţim în noi prezenţa harului dumnezeiesc, suntem
chemaţi să „facem totul ca să rămânem în picioare"14.
10C/ ICor. 10,13.

11Vezi Gal. 6,14.
12C/. Ps. 54, 25.
,3C/Evr. 10, 38.
14C/. Ef. 6,13.
Dumnezeu ne însuflă chipuri de a zămisli astfel de gânduri

smerite cum nu a mai cunoscut până atunci inima noastră.
Şi asemenea unor pescari iscusiţi, trebuie să ne aruncăm
mrejele în larg, ca să prindem aceste gânduri care ne pun
în legătură cu Duhul lui Dumnezeu şi ne deschid inima
spre a primi mângâierea Domnului. Căci am fost zidiţi pentru
mângâierea Lui, spre bucuria mântuirii Sale15. Pentru această
mângâiere a venit El pe pămînt, ne-a dat cuvântul Său şi a
pătimit pentru noi. Prorocul Isaia spune despre Hristos:
„Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc
sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi,
necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate.'" 16 Domnul
S-a făcut tot o rană pentru noi, mistuit de dorinţa de a ne
tămădui şi a ne dărui bucuria mântuirii Sale şi harul
mângâierii Lui celei nestricăcioase.
Pentru a răspunde cum se cuvine la nemărginita iubire
a Dumnezeului nostru, a Cărui întreagă fiinţă s-a făcut ca o
singură rană adâncă pentru mântuirea noastră, trebuie să
ne luptăm până la capăt şi să facem tot ce ne stă în putinţă
ca să rămânem în picioare. Fiecare dintre noi trebuie să-şi
afle propria cale de a păstra încordarea credinţei, iar Dom
nul ne va reaşeza în harul pe care l-am cunoscut la început
şi ne va înălţa la slava Lui. Noi însă suntem datori a-L iubi
cu o dragoste vrednică de dragostea Lui până la moarte.
Iubirea noastră faţă de El se va vădi în ura de sine, fiindcă
numai atunci când ne vom pierde sufletul pentru Hristos şi
ne vom urî pe noi înşine va înflori adevărata persoană17,
purtătoare a dragostei Lui celei desăvârşite. Atunci nimic
nu ne va mai putea clătina, nimeni nu ne va mai răpi pacea,
căci Numele Domnului ne va însoţi fiecare suflare. De vom
pierde însă din vedere acest ţel - ura de sine pentru porunca
15C/Ps. 50,13.
16Is. 1,6.
17Cf. Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, p. 265.
lui Dumnezeu - vom începe să ne tulburăm din pricina

unor lucruri mărunte, precum caracterul umil al îndeletni
cirii noastre, lipsa de atenţie ori de preţuire din partea se
menilor noştri ş.a.m.d. Pe scurt, vom trăi din nou pentru
noi înşine, în ticăloşia iubirii de sine.
Câtă vreme nu ne smerim, nu putem afla pace şi ne
chinuim cumplit, neînţelegând de ce Duhul lui Dumnezeu
nu sălăşluieşte întru noi. La fel se întâmplă şi atunci când
căutăm să primim cinste de la oameni, căci astfel ne împo
trivim Duhului lui Hristos, făcând cu neputinţă petrecerea
noastră în prezenţa Lui. Iar dacă ne lăsăm stăpâniţi de părerea
de sine, plăsmuind în minte închipuiri mincinoase despre
propriile noastre puteri şi trăiri duhovniceşti, cădem în
mândrie şi Duhul Sfânt nu Se poate odihni peste noi, nici
nu se află în inima noastră loc pentru iubirea de aproapele.
Trebuie, aşadar, să ne deşertăm pe noi înşine de tot ce ne
hrăneşte iubirea de sine. După cum spunea Părintele Sofronie,
„întorcându-ne întru nimic, devenim «materialul» din care
îi este propriu Dumnezeului nostru a făuri/'18 Dacă ne golim
fiinţa de valoarea iluzorie pe care singuri i-am atribuit-o,
atunci Domnul ne va umple cu propria Lui cinste, cu harul
şi cu Viaţa Lui. Dar pentru aceasta trebuie să dobândim mai
întâi ura de sine.
înţeleasă şi trăită corect, viaţa monahală este menită să
atragă asupra noastră harul lui Dumnezeu şi să ne ofere
sprijin în vremea retragerii lui. în perioada de părăsire, de
uscăciune duhovnicească, există primejdia de a ne pune
nădejdea în orice altceva afară de ascultare, ceea ce face ca
viaţa monahală să-şi piardă încordarea duhovnicească dă
tătoare de râvnă şi de însuflare. Adevărata putere a mona
hismului se arată atunci când nu avem altă mângâiere afară
de Domnul însuşi. De aceea şi Părinţii din vechime erau
foarte chibzuiţi în ceea ce priveşte hrana, lucrurile pe care
,KIbidcm, p. 179.
274 | Arhimandrit Zahario Zaharou
le aveau în chilie, precum şi orice cuvânt sau faptă. în zilele

noastre se fac pogorăminte pentru neputinţa omenească,
însă ascultarea desăvârşită faţă de rânduielile monahale ne
ajută foarte mult să redobândim harul prin care Dumnezeu
ne-a învrednicit a birui lumea şi a îmbrăţişa viaţa monahală.
Dacă începem să ne bizuim pe noi înşine sau pe mângâ
ierea pe care ne-o oferă oamenii ori lucrurile materiale,
atunci ne abatem de la adevăratul nostru ţel. Poate că
Dumnezeu ne va dărui din când în când câte o mică mân
gâiere, dar scopul nostru final este veşnica mângâiere a
înfierii. îl cinstim de pildă pe Sfântul Dositei, fiindcă prin
ascultare a ajuns la desăvârşire într-un timp foarte scurt şi
s-a învrednicit de aceeaşi cinste şi slavă ca şi marii părinţi
din mănăstirea lui. Acest lucrător desăvârşit al ascultării
era foarte aspru cu sine însuşi, silindu-se în tot lucrul să-şi
asculte glasul conştiinţei. Niciodată nu şi-a agonisit ceva
din voie proprie, nici nu şi-a îngăduit vreo mângâiere,
refuzând până şi hrana ce l-ar fi ajutat să se tămăduiască de
boala lui şi să rămână în viaţă: a preferat mai degrabă să
moară decât să-şi facă voia sa. Dar prin moarte el a fost ridicat
la viaţa cea adevărată, arătându-se a fi deopotrivă cu părinţii
sfinţi ai mănăstirii sale. Să mulţumim, aşadar, lui Dumne
zeu pentru că mănăstirile în care trăim fac pogorăminte
faţă de slăbiciunile noastre, dar să nu îngăduim ca aceasta
să devină regula generală; mai degrabă să ne osândim pe
noi înşine pentru neputinţa noastră, recunoscând că nu suntem
vrednici de desăvârşirea vieţii monahale.
îmi aduc aminte de un om drept şi temător de Dumne
zeu, care mi-a fost foarte apropiat şi la moartea căruia am
simţit în inimă mult har şi mângâiere, mărturie a darului
deosebit pe care îl primise de la Domnul. în nebunia mea,
L-am rugat atunci pe Dumnezeu să-mi arate cum de s-a
învrednicit acest om de un astfel de har şi am primit în
inimă răspunsul: „Pentru că a fost lipsit de toate în timpul
vieţii sale pământeşti." Cunoşteam viaţa grea şi suferinţele
acestui om, dar niciodată nu mă gândisem că ele se vor face

pricina unui asemenea dar. în acel moment o pace adâncă
mi-a cuprins întreaga fiinţă, ca o adeverire a simţământu
lui meu lăuntric. Credem şi mărturisim că Dumnezeu este
Dătătorul a toate, de aceea orice lipsă pe care o răbdăm în
această viaţă se va preschimba într-un bun veşnic, căci
Domnul are puterea să îndrepte nedreptăţile vieţii pămân
teşti şi să ne răsplătească pentru toate în viaţa de veci. Prin
urmare, omul nu se poate socoti niciodată nedreptăţit de
Dumnezeu.
Intr-una din cărţile sale, Părintele Sofronie face urmă
toarea afirmaţie surprinzătoare: pentru a se izbăvi de pri
goană, nevoitorul îşi devine însuşi prigonitor, într-o mă
sură mai mare decât ar putea vrăjmaşii să îl prigonească.19
în acelaşi context, Sfinţii Părinţi spun că putem ocoli su
ferinţa fără de voie îmbrăţişând suferinţa de bunăvoie.
Aşadar, dacă suntem înţelepţi, ne vom sârgui a ne curăţi
inima de bunăvoie, prin propria noastră osteneală, şi astfel
vom fi sloboziţi de suferinţa fără de voie pe care Dum
nezeu o îngăduie uneori ca imbold spre o tot mai adâncă
lepădare de sine. Se pare însă că, în general, omul nu pri
meşte cu uşurinţă suferinţa de bunăvoie, „preferând-o"
mai degrabă pe cea fără de voie. Ce minunat ar fi dacă
părinţii noştri duhovniceşti ar trebui să ne domolească
zelul, în loc să fie nevoiţi să ne îndemne a fi mai râvnitori!
Ce sarcină uşoară şi plăcută ar fi aceasta pentru un stareţ
sau pentru un duhovnic! Din păcate, după cum observa şi
Părintele Sofronie, lucrarea acestora este de cele mai multe
ori anevoioasă, dacă nu chiar neplăcută, fiindcă nu este primită
cu recunoştinţă.20
Dacă petrecem neîncetat în duhul pocăinţei şi al osândirii
de sine, în chip firesc vom trăi în armonie şi înţelegere cu
19Arhimandritul Sofronie, Naşterea întru împărăţia cea neclătită, trad.

Ierom Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba lulia, 2003, p. 146.
semenii noştri. Părintele Sofronie preţuia foarte mult ur

mătorul cuvânt duhovnicesc pe care o maică stareţă din
Serbia îl dăduse surorilor din mănăstirea ei: „Oriunde
mergi şi orice faci, caută să iei totdeauna locul al doilea."
Se cuvine ca în orice împrejurare să dăm întâietate seme
nilor noştri, pentru că acesta este cugetul lui Hristos. Sfântul
Apostol Pavel ne îndeamnă: „Nu faceţi nimic din duh de
ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul
socotească-1 mai de cinste decât el însuşi."21 Suntem, aşadar,
datori să-l aşezăm întotdeauna pe fratele nostru mai presus
de noi înşine, cinstindu-1 şi oferindu-i primul loc, căci, după
cuvântul Sfântului Siluan, „fratele nostru este viaţa noastră"22.
Dacă încercăm să păstrăm în orice împrejurare această
atitudine smerită, care este criteriul desăvârşit al iubirii
faţă de aproapele, vom umbla fără prihană în calea Dom
nului şi niciodată nu vor exista neînţelegeri între noi. Dacă
îl socotim pe fratele nostru mai de cinste decât noi, atunci,
cu siguranţă, vom împlini voia lui şi nu voia noastră.
Adevăratul creştin biruieşte numai atunci când el însuşi se
lasă biruit, când îşi dispreţuieşte propria-i voie. „Să nu caute
nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia."23 Această cale
ne înalţă treptat de la lucrare la contemplaţie, adică de la îm
plinirea practică a poruncilor dumnezeieşti la vederea lui
Hristos Care ne este pildă desăvârşită: „Gândul acesta să
fie în voi care era şi în Hristos Iisus."24 în general, omul se
Iasă mult prea uşor ademenit de gândul contemplaţiei, uitând
însă că viaţa practică este cheia ce-i deschide poarta către
vederea lui Dumnezeu.
în Scara dumnezeiescului urcuş, Sfântul Ioan spune că
sporirea duhovnicească a monahului nu se vădeşte în
21Filip. 2,3.
22Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 52, 397.
23Filip. 2,4.
24Filip. 2, 5.
A tiu -fi aminte ele dragostea cea dintâi |277
durata privegherilor, nici în numărul rugăciunilor, ci în

felul cum răspunde atunci când este ocărât: „Am văzut trei
călugări batjocoriţi deodată. Unul s-a simţit muşcat şi turburat,
dar a tăcut/7 Aceasta este prima treaptă duhovnicească, a
slugii celei bune. „Al doilea s-a bucurat pentru sine, dar s-a
întristat pentru cel ce l-a ocărât." Aceasta este treapta de
mijloc, a simbriaşului nădejdii. „Iar al treilea, întipărind în
sine vătămarea aproapelui, a vărsat lacrimi fierbinţi."25 Aceasta
este treapta cea mai înaltă, a fiului celui iubitor. Dacă dorim,
aşadar, să ne cunoaştem starea duhovnicească, să luăm aminte
cum reacţionăm atunci când suntem defăimaţi. Dacă ripos
tăm sau încercăm să ne îndreptăţim pe noi înşine, în
seamnă că ne urâm propriul suflet, după cuvântul Sfântului
Ioan Scărarul.26
Părintele Sofronie obişnuia să spună că monahii sunt
precum picăturile de apă care încearcă să se împotrivească
curentului unui mare fluviu, lucru cu neputinţă de înfăp
tuit fără lucrarea harului dumnezeiesc. Totodată, Stareţul
asemăna viaţa monahală cu încercarea de a menţine un ou
în echilibru pe un ac. Precum oul nu poate rămâne în poziţie
verticală dacă nu există în jurul lui un inel care să-l împiedice
să cadă, la fel şi viaţa monahului nu va putea avea statornicie
dacă nu se va sprijini pe „inelul" harului lui Dumnezeu.
Unul din cele mai puternice mijloace de a reaprinde în
inima noastră flacăra râvnei după Dumnezeu este aducerea
aminte de ceasul morţii. In lume oamenii fac din aniversarea
zilei de naştere un eveniment public - deşertăciunea deşer
tăciunilor! Singurul mod de a ne serba ziua de naştere în
chip bineplăcut Domnului este să-I dăm slavă şi mulţu
mită, pentru că El este Cel ce ne-a adus dintru nefiinţă la
fiinţă, Cel ce „nu S-a îndepărtat, toate făcându-le, până ce
25Cf. Sfântul ioan Scărarul, Scara, în Filocalia, voi IX, Cuv. V1II:27, p. 193.
2bIbidetii, Cuv. IV:44, p. 107.
ne-a suit la cer şi ne-a dăruit împărăţia Sa ce va să fie"27.

Atunci când Ii mulţumim lui Dumnezeu pentru darul vieţii,
atragem asupra noastră harul Lui care îndreptăţeşte acest
dar. Se cuvine, aşadar, să ne sărbătorim ziua de naştere
aducând mulţumită şi recunoştinţă lui Dumnezeu.
Pentru noi, creştinii, există însă şi o altă zi pe care ar
trebui s-o privim drept ziua noastră de naştere - ziua mutării
din această viaţă, fiindcă atunci va avea loc adevărata
naştere a omului întru împărăţia lui Dumnezeu „cea ne
clintită"28. Trecerea în veşnicie este evenimentul cel mai de
seamă din viaţa noastră, iar pentru a-1 putea sărbători cum
se cuvine, ca mădulare ale Bisericii celor întâi-născuţi şi
părtaşi ai praznicului celui din ceruri, trebuie să începem a
ne pregăti încă de pe acum, rugându-ne astfel Domnului:
„Doamne, Ţie mă rog, fii lângă mine în ceasul morţii mele,
când nici înger, nici om nu mă va mai putea ajuta, când
toate puterile mă vor părăsi şi nu voi mai fi în stare să strig
către Tine; dăruieşte-mi atunci negrăita bucurie şi veselie a
mântuirii Tale." Această rugăciune va rămâne la Domnul,
Care o va păstra pentru ziua aceea şi o va împlini, căci El
este pururea credincios şi nu ne părăseşte niciodată. în
ultimele clipe ale vieţii noastre, când sufletul se desparte
de trup, toate puterile ne părăsesc şi trupul, ofilit şi istovit,
începe să se descompună. Cu greu vom găsi atunci puterea
să ne rugăm lui Dumnezeu. Sfinţii izbutesc să păstreze
rugăciunea, deşi câteodată chiar şi cei aleşi trec prin mari
încercări în acele clipe înfricoşătoare. Cel mai bine este să
începem a ne ruga încă de pe acum pentru ceasul acela, iar
rugăciunea noastră va rămâne înaintea lui Dumnezeu, după
cum ne încredinţează Cartea Apocalipsei.29 De asemenea,
27Din Rugăciunea Anaforalei [Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, 2000,

p. 160].
“ Evr. 12, 28.
29Cf. Apoc. 8,3-4.
atunci când ne împărtăşim cu Sfintele Taine ale lui Hristos,

să ne rugăm astfel: „îţi mulţumesc Ţie, Doamne, că m-ai
învrednicit încă o dată a mă împărtăşi cu Sfântul Tău Trup
şi Sânge; dăruieşte-mi mie, până la suflarea mea cea mai de
pe urmă, să primesc sfinţirea Preacuratelor Tale Taine, şi
mai cu seamă în cea din urmă zi a călătoriei mele pe acest
pământ, sfânta şi marea zi a întâlnirii mele cu Tine. Amin."
Făptură căzută, omul se arată mai degrabă nepăsător
faţă de ceasul morţii. Gândul la plecarea noastră din această
viaţă ar trebui să ne umple inima de frica lui Dumnezeu şi
să ne insufle spre fapte bune, ca să fim pregătiţi în orice
clipă a întâmpina înfricoşatul ceas. Nu ştim când va veni
moartea asupra noastră, de aceea trebuie să raportăm
fiecare zi, fiecare ceas al vieţii noastre la ziua cea din urmă,
ziua adevăratei naşteri a omului întru veşnicie. Este nevoie
de multă însuflare, căci, după cum am spus mai înainte,
firea omenească uşor se pleacă spre cele pământeşti şi de
multe ori nu ştim să preţuim binecuvântările Iui Dumne
zeu, privindu-le ca pe ceva ce ni se cuvine de la sine şi care
ne stă oricând „la dispoziţie". Ne putem obişnui chiar şi cu
Sfânta împărtăşanie, luând Sfintele Daruri ale lui Hristos
„în mod mecanic", în loc să ne apropiem cu frică de Dum
nezeu şi cu credinţă. Ar trebui să primim fiecare împărtă
şanie ca pe prima şi poate ultima din viaţa noastră: prima,
întrucât nu putem pretinde vreodată că ne-am împăcat pe
deplin cu Dumnezeu, şi ultima, fiindcă ar trebui să trăim
neîncetat cu nădejdea eshatologică a vieţii viitoare, a pro
priei noastre „Treceri" către Paştele cel veşnic. Astfel, dacă
ne aducem mereu aminte de ceasul morţii, vom fi plini de
însuflare, iar când acest ceas va veni în cele din urmă, nu
ne va fi străin şi potrivnic, ci cunoscut şi mângâietor.
Trebuie să răbdăm cu smerenie părăsirea de către
Dumnezeu, să ne predăm cu totul Domnului, recunoscând
că nu suntem vrednici de mila Lui, şi numai atunci vom
afla pace. Să mărturisim cu zdrobire de inimă: „Doamne,
ştiu că sunt vrednic de această moarte, de această uscăciune

a inimii: ea este dreapta răsplată pentru păcatele mele/' O
astfel de rugăciune ne va aduce numaidecât pace în suflet.
Dar dacă în suferinţa noastră ne socotim vrednici de harul
dăruit nouă de Dumnezeu la început, atunci ne vom pierde
pacea. Este nevoie de multă atenţie şi trezvie, altminteri
vom cădea în înşelare. Durerea pe care o simţim trebuie
întotdeauna cumpănită de smerenie: „Doamne, merit această
ruşine, merit această stare care este o pregustare a morţii.
Merit a fi lepădat de la Faţa Ta, căci niciodată n-am săvârşit
vreun lucru bineplăcut înaintea Ta. Ţie Unuia se cuvine
toată slava, cinstea şi închinăciunea." Trebuie să ne purtăm
faţă de Dumnezeu precum au făcut prorocii, dând slavă
Celui Atotputernic şi osândindu-ne pe noi înşine. Ne pocăim
pentru că am mâniat milostivirea Lui cea iubitoare de oameni,
iar prin pocăinţă ne izbăvim de orice primejdie.
Ascultarea, de asemenea, îl fereşte pe om de toată
primejdia. Avem aici în vedere acel chip al ascultării care,
potrivit Părintelui Sofronie, reprezintă esenţa monahismu
lui şi care se naşte în inimă ca expresie a dragostei şi a
încrederii depline faţă de îndrumătorul nostru duhovnicesc.
Ascultarea nu este, aşadar, o formă de disciplină născută
din teama de pedeapsă. Adevăratul monah este asemenea
câinelui credincios ce-şi iubeşte stăpânul. Uneori stăpânul
îl loveşte, alteori îi aruncă o bucată de pâine, dar câinele nu
încetează să-l urmeze cu credincioşie şi dragoste statornică.
Fără această credincioşie nu vom cunoaşte niciodată măreţia
vieţii monahale. Monahismul este calea lui Hristos - a nu
avea unde să ne plecăm capul. Monahul îşi urmează Stă
pânul şi se hrăneşte din fărâmiturile ce cad de la masa Acestuia.
Altminteri niciodată nu-şi va putea astâmpăra foamea du
hovnicească, nici nu va fi în stare să dobândească adevă
ratul duh al monahismului, duhul lui Hristos, care ne dă
ruieşte harul înfierii.
Taina rugăciunii inimii îi atrage pe mulţi la viaţa mona

hală. Dar şi ea se întemeiază pe aceeaşi dăruire de sine şi
dragoste nefăţarnică faţă de povăţuitorul nostru duhovnicesc.
De nu vom fi mai întâi ascultători şi credincioşi duhovni
cului nostru, nu vom putea gusta din roadele rugăciunii
neîncetate în starea ei mai presus de fire, atunci când inima
se roagă singură chiar şi în timpul somnului. Credincioşia
faţă de părintele nostru nu ne va îngădui să ne mâhnim
sau să ne simţim jigniţi, dacă nu ne bucurăm de aprecierea
lui, sau dacă uneori, fiind şi el om, nu ne acordă atenţia
cuvenită. De fapt, ne este de folos ca duhovnicul sau fraţii
noştri să se arate nemulţumiţi de noi. Se cuvine să ne apropiem
de părintele nostru cu oarecare sfială şi teamă, mai ales la
început. Alături de cuvântul său blând, de bunăvoinţa şi
de dragostea sa răbdătoare trebuie să primim cu bucurie şi
nemulţumirea lui faţă de noi şi nerăbdarea prin care ne
pune la încercare credincioşia. Altminteri nu ne vom atinge
niciodată ţelul, acela de a birui păcatul şi de a dezrădăcina
patimile cuibărite înlăuntrul nostru.
Să fim, aşadar, încredinţaţi că tot necazul şi toată încer
carea ne sunt hotărâte şi rânduite cu acribie de către Dum
nezeu în nesfârşita Sa înţelepciune. Pentru noi nu există o
cale mai bună decât aceasta. Adevărata frică a lui Dumne
zeu este un mare dar, asemenea şi teama de părintele nostru
duhovnicesc. Iar într-o zi Domnul ne va da să cunoaştem
dragostea Lui cea desăvârşită care alungă toată frica.30 Atunci
se va zămisli în noi o altă frică - frica de a nu păcătui împo
triva sfinţeniei iubirii dumnezeieşti - şi vom putea măr
turisi şi noi împreună cu Sfântul Antonie: „Eu nu mă mai
tem de Dumnezeu, ci îl iubesc pe El". După cum observa
Sfântul Siluan, Marele Antonie „a zis aceasta pentru că în
sufletul lui era din belşug harul Sfântului Duh, Carele poartă
mărturia acestei iubiri, iar atunci sufletul nu poate grăi altfel."31
301 In 4,18.
31 Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, p. 399.
13
</vnAa/ iovi oomne/z^w
în Biserica lui Hristos, succesiunea apostolică este ga

rantată şi transmisă mai departe atât prin taina hirotoniei,
adică prin preoţia instituţională sau sacramentală, cât şi
prin „rânduiala lui Melchisedec" cea a harului. Aceasta din
urmă se numeşte harică pentru că este un dar al Duhului
Sfânt, care vine să întregească lucrarea preoţiei sacramen
tale şi poate exista independent de ea. Ambele forme de
slujire sunt necesare în viaţa Bisericii: avem nevoie de
preoţia liturgică, fiindcă fără ea nu se pot săvârşi Sfintele
Taine; însă avem trebuinţă şi de acel dar deosebit al Duhului
Sfânt prin care ne facem părtaşi Preoţiei împărăteşti a lui
Hristos. De acest dar se bucură toti / cei botezaţi
/ în Numele
Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh şi fără el preoţia sacra
mentală nu-şi poate împlini adevărata ei menire.
Distingem, aşadar, două dimensiuni în viaţa Bisericii: o
dimensiune orizontală, reprezentată de rânduielile şi Tainele
Bisericii, şi una verticală, care susţine viaţa sacramentală
autentică prin împărtăşirea din darurile Duhului Sfânt. Sfânta
Tradiţie a păstrat şi a transmis din generaţie în generaţie
instituţiile şi rânduielile Bisericii, pentru ca noi, prin rugă
ciuni şi cereri stăruitoare, să putem descoperi plinătatea
darurilor Duhului Sfânt ascunsă înlăuntrul lor. Rânduiala
Sfintei Liturghii, de pildă, se întemeiază pe cuvintele lui
Hristos: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu ... Beţi dintru
acesta toţi, acesta este Sângele Meu."1 De fiecare dată când
1Mt. 26, 26-28.

A du-fi amin le de dragostea cea dintâi |283
săvârşim Sfânta Liturghie întru pomenirea Domnului, ne

întemeiem pe cuvântul Său şi aducem rugăciuni stărui
toare cu credinţă şi cu dragoste, iar Duhul Sfânt Se pogoară
asupra noastră şi asupra darului de pâine şi vin. In felul
acesta cuvintele Iui Hristos se împlinesc „iarăşi şi iarăşi",
căci ele rămân în veac, după cum însuşi Domnul spune.2
Amândouă aspectele, atât cel instituţional, cât şi cel
haric, sunt de neapărată trebuinţă în viaţa creştinului: nu
putem nesocoti rânduielile Bisericii, fiindcă ele sunt vasele
în care se păstrează darurile pline de bună mireasmă ale
Duhului Sfânt. însă pentru a ne putea împărtăşi de aceste
daruri, trebuie să aducem prinos de rugăciune Domnului,
căci aceasta este legea ce garantează sfinţirea întregii zidiri.
La temeiul fiecărui act liturgic stă principiul apostolic potrivit
căruia „orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu
este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire; căci se sfinţeşte
prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune"3.
Unul din darurile minunate ale Duhului Sfânt este
taina cuvântului lui Dumnezeu, un dar neobişnuit şi para
doxal care se arată lucrător în slujirea duhovnicului, în
părinţenia duhovnicească. Cuvântul lui Dumnezeu nu se
descoperă cu uşurinţă, nici nu este dat „la întâmplare", ci
numai în anumite momente şi pentru anumite scopuri. Dar
cum ne facem părtaşi acestui cuvânt şi cum devine el apoi
lucrător înlăuntrul inimii noastre?
Pentru a putea „prinde" cuvântul lui Dumnezeu, avem
trebuinţă de o inimă curată, slobodă de întunericul gân
durilor rele, căci, după cum spune Domnul în Evanghelie,
numai cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu.4 La
Judecata de Apoi, frică şi ruşine mare se va pogorî peste
noi din pricina necurăţiei inimii noastre. Dacă vrem să
2C/. Mt. 24, 35.

3I Tim. 4, 4-5.
4 C f Mt. 5, 8.
284 I Arhimandrit Zaharia Zaharou
scăpăm de această ruşine şi să ne învrednicim a petrece şi

noi pururea cu Domnul, suntem datori a ne curăti inima de
toată întinăciunea, iar calea ce duce la această curăţie este,
potrivit Sfinţilor Părinţi, ascultarea.
In mănăstire, ca de altfel şi în familie şi în parohie, fiecare
lucrare împlinită cu sârguinţă şi din toată inima este expresia
iubirii noastre faţă de comunitatea căreia Dumnezeu ne-a
încredinţat. Ne arătăm dragostea prin muncă, iar recunoştinţa
şi credincioşia prin ascultare. Mai presus de toate stă însă
rugăciunea, prin care ne exprimăm dragostea faţă de Dum
nezeu şi dorinţa de a petrece neîncetat în prezenţa Lui.
Rugăciunea este mai de preţ decât munca, deoarece din ea
izvorăşte puterea de muncă şi râvna în îndeplinirea sarci
nilor noastre, păstrând astfel unitatea dintre trup şi suflet.
Totuşi, majoritatea Sfinţilor Părinţi aşază ascultarea mai
presus de rugăciune5, pentru că Hristos însuşi a venit în
lume ca să facă ascultare de Tatăl Ceresc, iar cel ce se predă
pe sine ascultării se aseamănă Fiului lui Dumnezeu.
Ascultarea este de neapărată trebuinţă pentru ca legătura
dintre ucenic şi părintele duhovnic să aducă roade. Taina
ascultării ne dă prilejul să ne lepădăm de omul cel vechi,
dimpreună cu toate faptele lui; totodată, ea ne slobozeşte
de nevoia de a ne încrede în propria noastră gândire, în
părerile şi în judecăţile noastre, şi ne dăruieşte libertatea de
a îmbrăţişa voia lui Dumnezeu. Iar tot cel ce a îmbrăţişat
voia Lui cea sfântă a aflat viaţă în însuşi Dumnezeu. Altfel
spus, ascultarea este un mare privilegiu dăruit nouă de către
Dumnezeu, căci prin ea învăţăm să pătrundem în şuvoiul
sfintei Sale voi şi suntem călăuziţi la viaţa cea veşnică.
Ascultarea ridică voia noastră omenească pătimaşă în
planul voii desăvârşite a lui Dumnezeu, fiind astfel cea
dintâi dintre virtuţi şi piatra de temelie a vieţii creştine,
fără de care nu putem ajunge la limanul mântuirii.

Ca să putem cunoaşte voia cea sfântă a Domnului şi

Dumnezeului nostru, trebuie să intrăm în legătură cu El
prin intermediul cuvântului Său. Dumnezeu îşi are propria
Sa limbă, o limbă aparte, şi pentru a ne-o însuşi trebuie să
ne învăţăm ascultarea fată de cuvântul Lui, fără a-1 iscodi
cu o gândire analitică sau filosofică. Sfântul Apostol Pavel
arată că Biserica nu este locul dezbaterilor sau al disputelor,
nici al celor ce vor să aibă ultimul cuvânt6, ci mai degrabă
locul unde învăţăm ascultarea şi smerenia, pentru a putea
„prinde" prin rugăciune cuvântul lui Dumnezeu.
După cum sublinia Părintele Sofronie, taina legăturii
duhovniceşti dintre stareţ şi ucenic ne ajută să recunoaş
tem „firul subţire" al voii dumnezeieşti în cuvintele de Dum
nezeu insuflate ale părintelui duhovnic.7 Cu toate acestea,
există oameni care niciodată nu fac ascultare. Atunci când
primesc un cuvânt de la părintele lor, ei încearcă să-l
„îmbunătăţească" adăugând încă alte zece cuvinte de la ei.
Duhovnicul nu le poate împărtăşi nici măcar un gând, nici
o fărâmă de har. însă dacă trăim în ascultare şi ne străduim
să înţelegem şi să vorbim limba lui Dumnezeu, atunci cu
credinţă cerem a cunoaşte voia Domnului, iar părintele
duhovnic ne răspunde la rândul său cu credinţă. El crede,
pentru aceea şi grăieşte.8 Căutând darurile Duhului Sfânt
în rânduielile Bisericii noastre, aflăm belşug de viaţă; iar
unul din cele mai mari daruri este a cunoaşte voia lui Dum
nezeu, pentru a o putea împlini întocmai în viaţa noastră.
Când primim un cuvânt de la părintele nostru şi ne „ascuţim"
auzul pentru a-1 prinde cu credinţă, atunci Dumnezeu ne
dă ceea ce ne este de trebuinţă ca să ne tămăduim duhov-
niceşte. Dar vindecarea depinde de ascultare şi de cunoaş
terea limbii lui Dumnezeu.
6Vezi I Cor. 11,16.

7Vezi Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 87,92-93.
8C/. II Cor. 4,13.
Aflarea voii lui Dumnezeu prin părintele duhovnic

este una din caile prin care ne însuşim limba Domnului. O
altă cale este să ne deşertăm inima cu smerenie înaintea
Lui atunci când ne aflăm în ispite sau în suferinţe, să ne
osândim pe noi înşine şi să-L îndreptăţim pe Dumnezeu
Care este binecuvântat în veac, refuzând totodată orice fel
de mângâiere lumească. Atunci cuvintele tămăduitoare ale
limbii Lui vor răsuna în inima noastră, dându-ne puterea
să preschimbăm suferinţa în energie pentru rugăciune.
Totuşi, aceste „revărsări" ale inimii trebuie sprijinite şi în
tărite de cuvântul lui Dumnezeu primit prin duhovnicul
nostru, întrucât cuvântul lui ne va călăuzi în rugăciune şi
ne va uni cu voia lui Dumnezeu. Aşadar, căile prin care ne
însuşim limba lui Dumnezeu ca să putem cunoaşte voia
Lui pentru noi se întrepătrund şi se completează una pe
alta.
Prima Carte a Regilor se deschide cu istorisirea vieţii unei
femei, pe nume Ana.9 Ea era bogată şi evlavioasă, dar nu
avea copii. Slujnica ei născuse mulţi prunci şi, plină de mân
drie, o dispreţuia pe stăpâna ei cea stearpă, pricinuindu-i
multă suferinţă. Dar Ana nu voia să răsplătească răul cu
rău. Intr-o zi, copleşită de durere şi de întristare, a mers la
templu şi şi-a vărsat inima înaintea Dumnezeului „a toată
cunoştinţa". Fiindcă „îşi mişca numai buzele", preotul Eli a
crezut că este beată sau nebună şi a alungat-o, mustrând-o:
„Pleacă de aici, pentru că eşti beată." Dar Ana a răspuns:
„Nu sunt beată, ci îmi dezvălui sufletul înaintea Domnului."
Atunci preotul Eli, el însuşi cercat în viaţa duhovnicească,
a înţeles şi i-a spus: „Mergi în pace. Dumnezeu te va cerceta
şi va plini cererea pe care I-ai făcut-o." Ana s-a întors acasă
şi deşi era stearpă, a zămislit un fiu, iar anul următor a
venit din nou la templu ca să-l închine pe Samuel lui
Dumnezeu, aducând cântare de laudă pentru minunea pe
care Domnul o făcuse cu dânsa.
9IRg.l.
Acest imn al Prorocitei Ana se regăseşte în a treia cân

tare din cele nouă pe care le rostim zilnic la canonul Utreniei.
O pomenim pe Prorocită Ana mai ales pentru că ea întru
chipează duhul umilinţei. De asemenea, folosim cuvintele
ei proroceşti în catavasia Cincizecimii, fiindcă cele întâm
plate cu ea sunt o preînchipuire a pogorârii Duhului Sfânt.
Preotul Eli a crezut că Ana este beată, întocmai cum s-a pe
trecut şi cu Sfinţii Apostoli: atunci când au început să vor
bească despre Hristos, după ce primiseră Duhul Sfânt, au
fost socotiţi beţi de către evreii care nu cunoşteau legea
Duhului.
Samuel a rămas la templu, unde a crescut în toată evlavia.
Şi pe când era încă mic copil, a auzit o voce chemându-1 în
somn: „Samuele, Samuele!" Neştiind de unde vine acel
glas, a alergat la preotul Eli, crezând că acesta l-a strigat,
dar preotul l-a trimis înapoi la culcare, spunându-i: „Nu te-am
chemat. Du-te şi te culcă." La fel s-a întâmplat şi a doua
oară. Când însă Samuel a auzit vocea a treia oară, Eli a
înţeles că Dumnezeu îl chema pe copil să fie prorocul Său,
ca să vestească întemeierea unei împărăţii în Israel şi să
pregătească astfel calea venirii lui Hristos. Aşa că i-a zis:
„Du-te, şi dacă te va chema din nou, spune-I: «Vorbeşte,
Doamne, că robul Tău ascultă!»" Iar Samuel a făcut întocmai
şi a primit astfel chemarea prorocească.10 L-a cunoscut pe
Dumnezeu şi i s-a descoperit cuvântul Lui.
în acest chip lucrează taina ascultării. Dacă Samuel nu
ar fi ascultat sfatul lui Eli, nu ar fi fost niciodată în stare să
desluşească glasul cel tainic al lui Dumnezeu, mei chemarea
de a fi proroc. în mod asemănător, prin preotul Eli Ana a
primit încredinţarea că rugăciunea i-a fost ascultată de
către Dumnezeul a toată cunoştinţa, atunci când şi-a dez
văluit sufletul înaintea Lui.
Aşijderea şi noi, se cuvine să venim la părintele nostru
duhovnicesc cu mare evlavie şi încredere, aşteptând cuvântul
101 Rg. 3,1-11.

lui cu toată atenţia. Trebuie să prindem întâiul cuvânt pe

care îl rosteşte, fără a adăuga ceva de la noi, să-l închidem
în inimă şi să punem punct. Iar pe măsură ce cugetăm la
fiecare din cuvintele lui Dumnezeu către noi şi păzim po
runcile Lui, ne însuşim minunata limbă a Domnului. începem
să o recunoaştem din ce în ce mai limpede în cuvântul du
hovnicului şi suntem călăuziţi treptat la cunoaşterea voii
lui Dumnezeu şi la plinătatea vieţii celei adevărate. Dar fără
ascultare rămânem surzi la cuvântul lui Dumnezeu în inima
noastră şi străini de limba Lui.
Atât Sfântul Siluan, cât şi Părintele Sofronie ne arată
calea de a pătrunde în tainele acestei mari ştiinţe a ascul
tării: trebuie să primim întocmai primul cuvânt al părin
telui nostru duhovnic, căci a-1 „îmbunătăţi" printr-un cuvânt
de-al nostru înseamnă a-1 desfiinţa, a-1 face nelucrător. Chiar
dacă ni se pare că avem de adăugat ceva important, un
cuvânt duhovnicesc mai înalt, se cade totuşi să tăcem, căci
a-1 rosti înseamnă a ne împotrivi legii Duhului lui Dum
nezeu. Părintele duhovnic se teme întotdeauna să nu gre
şească atunci când dă un cuvânt sau când povăţuieşte, şi
„de cum întâlneşte împotrivire, sau măcar o lăuntrică miş
care de neprimire din partea celui ce întreabă, nu îndrăz
neşte a stărui asupra cuvântului său, nu cutează a-1 întări
ca fiind expresia voii lui Dumnezeu, ci ca om se dă la o
parte"11.
Dacă cel ce se spovedeşte sau cere sfat duhovnicesc
adaugă la cuvântul primit de la părintele său un alt cuvânt
„mai înalt", atunci duhovnicul trebuie să ia în considerare
şi posibilitatea ca Dumnezeu să fi dat mai multă cunoştinţă
ucenicului. Sfântul Apostol Pavel spune: „Iar dacă se dă
cuvânt celui din urmă, să tacă cel dintâi."12 Dar vai de cel
din urmă dacă vorbeşte fără dreaptă-socoteală! Este adevărat
că la primul Sinod Ecumenic cuvântul lui Dumnezeu a fost
11 Arhimandritul Sofronie, C u viosu l Siluan A th on itu l, p. 88.

12Cf. I Cor. 14, 30.
A ilu -ţi aminte de dragostea cea dintâi | 289
dat Sfântului Atanasie cel Mare, celui mai tânăr membru al

sinodului, care la vremea aceea era numai diacon, dar acestea
sunt cu adevărat cazuri de excepţie.
Se cuvine, aşadar, să ne apropiem de părintele nostru
cu credinţă, iar nu cu superficialitate, cum se întâmplă din
nefericire de multe ori, ca să nu ne lipsim de darurile lui
Dumnezeu de care se învrednicesc cei smeriţi. Dacă vom
avea atitudinea cuvenită, vom izbuti să înţelegem limba lui
Dumnezeu, iar El ne va răspunde dând părintelui duhov
nic un cuvânt pentru mântuirea noastră. Glasul voii Lui va
răsuna atunci în inimile noastre, pentru că ne-arn apropiat
de această sfântă taină cu smerenie. Ne-am făcut vulnera
bili; ne-am dezvăluit slăbiciunile înaintea părintelui nostru,
şi tocmai într-o astfel de slăbiciune se desăvârşeşte puterea
lui Dumnezeu.13 Dar dacă ţinem cu tot dinadinsul la orgo
liul nostru, fiind mulţumiţi de noi înşine, de viaţa şi de rea
lizările noastre, atunci nu vom putea primi cuvântul pe
care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi - dacă ni se va da
acest cuvânt, căci rareori se întâmplă să se dăruiască cuvânt
de la Dumnezeu celor ce nu au trebuinţă de ei.
în acelaşi timp, o atitudine dreaptă ne deschide calea
spre toate celelalte comori ale Bisericii. Milioane de oameni
fac parte din Biserică, dar puţini sunt cei ce află locul du
hovnicesc al Bisericii, acel tărâm al harului Duhului Sfânt.
Mulţi sunt membri ai Bisericii, dar cu adevărat puţini sunt
cei care cunosc bogăţiile ascunse în fiecare din rânduielile
ei. Hristos a venit pe pământ ca să-i tămăduiască pe cei
bolnavi, însă cei ce se socotesc sănătoşi nu au nevoie de
doctor.14 Domnul îi vindecă şi îi mântuieşte numai pe aceia
care mărturisesc că au trebuinţă / de vindecare.
Părintele Sofronie vedea Tradiţia Bisericii ca pe un lanţ
neîntrerupt ce se întinde de-a lungul veacurilor, din vremea
13Cf. II Cor. 12,9.

14Mc. 2,17; Lc. 5, 31-32.
lui Hristos până în zilele noastre. Numai cei ce trăiesc în-

lăuntrul Tradiţiei sunt verigi ale acestui lanţ.15 Nu putem
deveni parte integrantă a Tradiţiei rămânând în afara
Bisericii: trebuie să trăim viaţa Bisericii pentru a nu mai fi
străini, ci fii şi fiice care locuiesc în casa Tatălui Ceresc şi se
împărtăşesc de darurile Duhului Sfânt ce curg din belşug
prin acest lanţ duhovnicesc. Aşadar, devenim verigă a lan
ţului Tradiţiei numai atunci când ne apropiem de părintele
nostru cu conştiinţa sărăciei noastre duhovniceşti, a slăbi
ciunii şi a vulnerabilităţii noastre, cu încredere nestrămu
tată şi în duh de smerenie. In acest chip se transmite mai
departe Tradiţia Bisericii.
Prin urmare, dacă dorim cu adevărat să auzim cuvântul
lui Dumnezeu, trebuie să avem o dreaptă aşezare duhovni
cească. Din scrierile Părintelui Sofronie aflăm că pentru a
cunoaşte voia lui Dumnezeu, pe lângă smerenie şi conştiinţa
propriei neputinţe, este nevoie şi de rugăciune din ambele
părţi: duhovnicul trebuie să se roage întotdeauna ca Dum
nezeu să-Şi descopere voia pentru robii Săi, pentru cei ce
vin la slujitorul Lui cu dorinţa de a se supune acestei voi;
iar cei care cer povăţuire trebuie să facă aceasta cu toată
credinţa, rugându-L pe Dumnezeu să le arate voia Lui prin
cuvântul părintelui duhovnic.16 Aceasta este calea cea mai
smerită şi mai sigură. Când şi duhovnicul şi ucenicul s-au
pregătit prin rugăciune, atunci negreşit Dumnezeu îşi va
face cunoscută voia Sa.
Părinţenia duhovnicească este vasul ales al Bisericii în
care se păstrează şi din care se revarsă către noi darurile
Duhului Sfânt. Dacă într-adevăr căutăm darul cuvântului
lui Dumnezeu, ce deschide inima şi aduce lacrimile dulci
ale pocăinţei, atunci să ne apropiem cu credinţă în Numele
15Arhimandritul Sofronie, C u viosu l Silunn A thon itu l, p. 92.

}6Ibidew , pp. 85-86. Vezi, de asemenea, Arhimandritul Sofronie, D espre
ru găciu n e, pp. 81-82.
A d u -li aimnlc de dragostea cea dintâi | 291
Lui. Cu credinţă şi cu rugăciune vom cere să cunoaştem

voia lui Dumnezeu, iar părintele nostru ne va răspunde la
rândul său cu credinţă şi cu rugăciune; vom primi întâiul
cuvânt pe care îl rosteşte şi harul lui Dumnezeu va spori
înlăuntrul nostru. Dar trebuie să fim sinceri şi să desco
perim la spovedanie gândurile noastre cele mai ascunse,
mărturisind totul deschis, pentru ca în noi să rodească taina
cuvântului dumnezeiesc.17
Monahismul, prin darurile Duhului Sfânt şi prin pre
zenţa lor dătătoare de viaţă în rânduielile Bisericii, păs
trează aspectul haric al succesiunii apostolice. In Epistola
către Efeseni, Sfântul Apostol Pavel vorbeşte cu multă în
flăcărare despre aceste daruri: „Suindu-Se la înălţime, a
robit robime şi a dat daruri oamenilor. Iar aceea că S-a suit
- ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos
ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit
mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi el a
dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti,
pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea sfinţilor/'18
Pogorârea lui Hristos la iad şi înălţarea Sa la ceruri au adus
pe pământ darurile Duhului Sfânt şi le-au revărsat asupra
neamului omenesc. Monahismul este darul prin care omul
se face următor vieţii smerite a lui Hristos. Monahul ia asupra
lui deşertarea de sine a lui Hristos şi, precum prin deşer
tarea Domnului ne-am făcut părtaşi tuturor darurilor Du
hului Sfânt, tot aşa şi viaţa monahală, trăită în chip autentic,
cuprinde toate darurile Duhului Sfânt prin care se înfăp
tuieşte desăvârşirea credincioşilor.
Primirea fără împotrivire a primului cuvânt al duhov
nicului spre zidirea şi mântuirea noastră este o chestiune
delicată care presupune multă atenţie, discernământ şi ascul
tare, căci nesocotirea acestui cuvânt poate avea urmări
17Cf. Is. 55,11.

,KEf. 4, 8-11.
dezastroase în viata / omului. Sfântul Siluan a cunoscut

taina primului cuvânt prin stareţul lui, Părintele Misail, pe
care l-a întrebat odată: „Cum poate şti monahul voia lui
Dumnezeu?" Iar răspunsul stareţului a fost: „Trebuie să
primească întâiul meu cuvânt drept voia lui Dumnezeu."19
Să nu uităm că părintele duhovnic, din smerenie, va păstra
de obicei tăcerea în ce priveşte însemnătatea primului său
cuvânt, gândind mai degrabă: „Cine sunt eu ca să îndrăz
nesc a descoperi semenilor mei voia lui Dumnezeu?" De
aceea este foarte important ca noi, mădularele Trupului tainic
ai lui Hristos, să ne folosim în chip înţelept de rânduielile
Bisericii ce ne-au fost încredinţate.
/ Biserica deţine
/ marea
comoară a cunoaşterii tainelor lui Dumnezeu20, de care se
cuvine a ne apropia cu frică şi cu evlavie.
Atât timp cât vom izbuti să păstrăm vie tradiţia şi cultura
duhovnicească a Bisericii noastre, cuvântul lui Dumnezeu
nu va înceta să răsune în inimile oamenilor, dând naştere
unei minunate şi măreţe ştiinţe: ştiinţa păstrării harului.
Trebuie să învăţăm a vorbi cu Dumnezeu astfel încât să
atragem asupra noastră mila şi îndurările Sale. De asemenea,
trebuie să ne deşertăm inima înaintea Lui pentru a învăţa
cum vorbeşte şi cum Se poartă Domnul cu noi. în acelaşi
timp, trebuie să fim pregătiţi a prinde cuvântul tămăduitor
pe care El îl dă slujitorului Său pentru mântuirea noastră.
Numai atunci ne vom putea împărtăşi din belşug de darurile
Duhului Sfânt tăinuite în legătura duhovnicească dintre
stareţ şi ucenic, prin care cunoaştem în chip nemijlocit voia
lui Dumnezeu şi care poartă într-însa sămânţa vieţii veşnice.21
19Vezi Arhimandritul Sofronie, C uviosul Siluan A th o n itu l, p. 87.

20Vezi Arhimandritul Sofronie, D espre ru găciun e, p. 82.
21 Cf. In 6, 68.
/4
s A t/căL· cu/ [m v sintyUA/ (ţâncb
Toate lucrurile mari şi însemnate din viaţa omului se

săvârşesc în inima lui. La botez ne îmbrăcăm cu Hristos şi
primim pecetea Numelui Său, pe care suntem datori a-1
purta cu vrednicie în inima noastră. în Faptele Apostolilor
Domnul i-a spus lui Anania: „Pavel îmi este vas ales, ca să
poarte numele Meu înaintea regilor tuturor neamurilor."1
Iar atunci când împăratul Solomon a închinat Dumnezeului
lui Israel templul pe care îl zidise, rostind acea minunată şi so
lemnă rugăciune2, Domnul a auzit cererea lui şi i-a răspuns:
„Am pus Numele Meu peste acest templu, şi vor fi ochii
mei şi inima mea acolo în toate zilele. Voi petrece alături de
fiii lui Israel şi voi umbla în mijlocul lor."3 Astfel, întocmai
cum templul lui Dumnezeu se sfinţeşte atunci când Domnul
îl pecetluieşte cu Numele Său, la fel şi noi, prin chemarea
neîncetată a sfântului Nume al lui Hristos, ne facem temple
sfinţite, temple ale Duhului Sfânt.
**★
Părinţii pustiei ne învaţă că împrăştierea minţii plăsmu
ieşte închipuiri ce se vădesc a fi piedici în calea rugăciunii
inimii. Ei îi sfătuiesc pe monahi să rămână în chilia lor,
ţinându-şi mintea în inimă, pentru că această lucrare îi va
1C/. Fapte 9,15.

2C/. III Rg. 8, 22-61; vezi, de asemenea, II Par. 6,14-42.
3C/. III Rg. 9,3.
294 | Arhimandrit Zahario Zaharou
învăţa toată virtutea. Intr-adevăr, toată nevoinţa noastră în

rugăciune constă în a ne îndupleca mintea să se sălăş-
luiască în inimă, căci inima este tronul lui Dumnezeu pe
care diavolul l-a luat în stăpânirea lui prin viclenie; de aceea
toată strădania noastră, toate puterile noastre sufleteşti trebuie
să se îndrepte spre alungarea potrivnicului, recucerirea
inimii şi statornicirea minţii înlăuntrul ei. Dacă cu ajutorul
lui Dumnezeu vrăjmaşul este izgonit din inimă, nu-i rămâne
altă cale decât să ne aducă război din afară.
Astfel, preocuparea neîncetată a celor ce caută adevărata
rugăciune este de a-şi „struni" mintea, de a o pogorî şi zăvori
în inimă, în timp ce vorbirea în deşert, grijile lumeşti şi, în
general, aplecarea către orice lucru pământesc sunt pentru
ei o piedică. Sfântul Grigorie Palama4 ne îndeamnă să fugim
chiar şi de discuţiile cu cei apropiaţi nouă, cu fraţii noştri
întru nevoinţă, căci ele ne întrerup împreună-vorbirea cu
Dumnezeu. Iar aceasta nu din dispreţ pentru semenii noştri,
ci din nevoia stăruitoare a duhului de a alege mereu „partea
cea bună"5. Şi dacă neîncetat ne vom sârgui să alegem această
parte bună, atunci inima noastră va răspândi pace şi vom
putea cu adevărat să-i folosim pe semenii noştri, fie şi
numai printr-un zâmbet sau prin câteva cuvinte. De acest
privilegiu se bucură nu atât preoţii şi duhovnicii, a căror
slujire presupune de multe ori îndelungi conversaţii cu
oamenii, cât mai ales monahii simpli. Aceştia sunt lipsiţi de
obişnuitele obligaţii sociale şi trăiesc în condiţii ce le îngă
duie să se dăruiască cu totul lucrării dumnezeieşti prin
care întreaga lor fiinţă se adună înlăuntrul inimii.
Aşadar, odată ce mintea a fost zăvorâtă în inimă şi
împărăţeşte înlăuntrul ei, vrăjmaşul nu poate decât să ne
AC f „AI celui dintru Sfinţi Părintelui nostru, Grigorie Palama, Arhi

episcopul Tesalonicului, către prea cinstita între monahii Xenia Cuvânt
«Pentru patimi şi despre bunătăţi, şi pentru rodurile care se nasc din
fără de grija minţii»", în F ilocalia d e In P rodrom u , voi II, Ed. Universalia,
Bucureşti, 2001, p. 222 .
5C/. Lc.10, 42.
Atht-ţi aminte de dragostea cea dintâi | 295
lupte din afară. Dar pe măsură ce învăţăm a ne stăpâni din

lăuntru toate mişcările inimii, începem să simţim fiecare
apropiere a potrivnicului. Atunci când un gând străin în
cearcă să se apropie de noi, chiar înainte de a şti ce fel de
ispită ne aduce el, un semnal lăuntric ne înştiinţează inima,
dându-ne de veste că vrăjmaşul se află în preajmă. Atunci
închidem degrabă uşa inimii, împiedicându-l pe cel rău să
intre. Precum submarinul este înconjurat de miliarde de
picături de apă, dar nici măcar una nu poate pătrunde
înăuntru, tot aşa şi inima în care prin harul lui Dumnezeu
s-a sălăşluit mintea este cu desăvârşire închisă oricărei energii
străine. Aceasta este starea trezviei desăvârşite de care se
învrednicesc cei ce cheamă necontenit Numele cel sfânt al
lui Iisus Hristos.
Chemarea neîncetată a Numelui Domnului ne ajută să
împlinim porunca de a-L iubi din toată inima noastră. El
este cu adevărat un Dumnezeu gelos, Care nu suferă să
împartă inima omului cu nimic altceva, şi cu atât mai puţin
cu patimile. Domnul ne cere să-I dăruim toată inima noastră,
pentru că doreşte să-i împărtăşească viaţa Lui cea sfântă.
Dacă o păzim de tot lucrul străin, atunci ea va fi în între
gime a Domnului, iar El va veni şi Se va sălăşlui într-însa.
Prin trezvie noi devenim temple ale nestricăcioasei Sale mân
gâieri, iar „slava Domnului va umple templul Domnului"6.
Rugăciunea lui Iisus ar trebui rostită neîncetat, însă
pentru a o putea păstra nu ajunge să o spunem numai cu
mintea, căci mintea uşor înclină către împrăştiere. Odată
cu cuvintele rugăciunii ar trebui să ne mişcăm puţin şi
limba, ca să ne aducem mereu aminte de lucrarea ei. întrucât
buzele nu se mişcă deloc, nimeni nu va şti că limba noastră
rosteşte în tăcere cuvintele: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieşte-mă." In felul acesta rugăciunea
ne va însoţi în tot locul şi în tot ceasul, oricare ne-ar fi
îndeletnicirea, şi vom petrece întreaga zi în prezenţa Domnului.
6C/. III Rg. 8,10-11.

Aceasta este cea mai bună pregătire pentru clipa când ne

înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu în biserică sau în odaia
noastră. Iar dacă rămânem necontenit în atmosfera rugă
ciunii, atunci nici o zi din viaţa noastră nu se va asemăna
cu cealaltă, căci fiecare zi ne va învăţa noi căi de a ne
deschide inima cercetării harului dumnezeiesc.
Rugăciunea inimii este „rugăciunea de un singur gând"
(μονολόγιστη ευχή). Este o rugăciune scurtă, concisă,
mărturie a înălţării omului în planul duhovnicesc, în timp
ce folosirea multor cuvinte în rugăciune arată că ne aflăm
încă la nivel sufletesc, psihologic. Vedem din Sfânta Scrip
tură că atunci când Dumnezeu vrea să Se descopere pe
Sine omului - de pildă, când îl cheamă la slujirea proro
cească, când îl povăţuieşte ori îl mustră - El rosteşte doar
câteva cuvinte. Cuprins de deznădejde, Sfântul Apostol Pavel
se ruga să fie izbăvit de ispită, iar Domnul i-a răspuns
printr-o singură propoziţie: „îţi este de ajuns harul Meu,
căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune."' La fel s-a
întâmplat şi atunci când Domnul i-a vorbit Sfântului Pavel
în închisoare sau Sfântului Petru în vedenia despre sutaşul
Corneliu.78 Iar Patriarhul Iacov, după ce s-a luptat cu Dum
nezeu toată noaptea, a primit cuvântul: „Pentru că ai fost
tare cu Dumnezeu, şi cu oamenii puternic vei fi."9 Când
vorbeşte Dumnezeu, cuvântul Său este precum fulgerul. El
nu face risipă de cuvinte, nici nu „ţine teorii", totul se con
centrează într-o singură propoziţie. De aceea vrea ca şi noi,
atunci când vorbim cu El, să purtăm în cuget un singur
gând, în care se adună toată inima noastră, tot sufletul nostru -
întreaga noastră fiinţă.
Pe măsură ce ne deprindem a ne ruga neîncetat, Dum
nezeu ne învaţă să vorbim şi să ne purtăm asemenea Lui,
7II Cor. 12, 9.

8C/. Fapte 12, 8; 10,19-20.
iar aceasta se va oglindi treptat în toate întâlnirile şi con

vorbirile noastre. Atunci când Părintele Vladimir, un pustnic
din Sfântul Munte, i-a cerut Părintelui Sofronie un cuvânt
pentru mântuirea sufletului, acesta i-a răspuns plin de
duhul rugăciunii neîncetate: „Stai la marginea prăpastiei
deznădejdii, iar dacă simţi că nu mai poţi, fă un pas înapoi
şi bea o ceaşcă de ceai." Răspunsul Stareţului a fost scurt,
dar încărcat de har. In ziua următoare, coborând scările spre
curtea principală a mănăstirii, Părintele Sofronie l-a întâlnit
pe Sfântul Siluan, care l-a întrebat: „A trecut ieri pe la tine
Părintele Vladimir?" Conversaţia n-a durat mult, nici n-a
urmat cursul firesc al unei întâlniri dintre doi oameni din
lume: „Da, a trecut pe la mine, pentru că...etc." „Şi ce i-ai
spus?" „I-am spus asta şi asta..." N-a fost nevoie de toate
acestea. Convorbirea dintre monahii care petrec neîncetat
în rugăciune este asemenea fulgerului. Răspunzând la în
trebarea Sfântului Siluan, Părintele Sofronie a trecut peste
toate aceste etape psihologice, mergând direct la esenţă:
„Am greşit cu ceva?" Sfântul Siluan a răspuns: „Nu, n-ai
greşit, dar cuvântul acesta depăşeşte măsura Părintelui
Vladimir. Vino mâine la mine să stăm de vorbă." In puţine
cuvinte s-a spus totul. Cât de scurtă este convorbirea dintre
cei ce „desăvârşesc sfinţenia în frica lui Dumnezeu"10!
Vrednică de amintit aici este şi întâlnirea dintre Sfântul
Siluan şi Părintele Stratonic, în cursul căreia s-au pus trei
întrebări, toate găsindu-şi răspunsul într-o singură frază.11
Ea ilustrează întocmai principiul duhovnicesc la care făcea
referire Părintele Sofronie atunci când spunea că fiecare
întâlnire cu fratele nostru poate fi un eveniment prorocesc,
cu condiţia ca şi noi să trăim în duh prorocesc, adică în acel
duh care ne ajută să desluşim glasul veşniciei. Atunci vor
bim din perspectiva veşniciei şi cuvintele noastre au o
,(,II Cor. 7,1.

11Vezi Arhimandritul Sofronie, C u viosu l S ilu an A th o n itu l , pp. 62-63.
valoare nepieritoare. Astfel devenim şi noi proroci, căci tot

cel ce rosteşte adevăruri veşnice, insuflat fiind de Duhul
Sfânt Care sălăşluieşte în el, este proroc adevărat al Noului
Testament. Insă pentru a putea fi povăţuiţi de Duhul lui
Dumnezeu în toate întâlnirile noastre, trebuie să purtăm în
cuget un singur gând şi să urmărim un scop duhovnicesc.
Mulţi oameni au văzut acest principiu duhovnicesc
lucrând cu putere în întâlnirile lor cu Părintele Sofronie.
Unii dintre noi am avut marele privilegiu de a vorbi cu
Părintele în fiecare zi. Ii băteam la uşă şi intram la dânsul
în orice ceas din zi ori din noapte. Aveam chiar şi cheia de
la căsuţa lui, în caz că-1 găseam dormind, iar el ne primea
totdeauna cu bucurie. Ce lucru minunat era să putem veni
la el, să-l trezim, mişcându-i uşurel fotoliul, şi să-l întrebăm:
„Părinte, am o problemă, ce să fac?" Şi într-o clipită primeam
răspuns, şi ştiam că vine de la Dumnezeu, căci cuvântul lui
încărcat de har era rodul petrecerii sale neîncetate în
Dumnezeu.
Părintele Sofronie numea discuţiile lungi la spovedanie
traitements psychologiques - „tratamente psihologice." Spunea
aceasta cu oarecare ironie, fiindcă şi el era uneori nevoit să
lungească cuvântul la spovedanie şi ştia că aceasta nu este
calea desăvârşirii. Desăvârşirea vieţii constă în a trăi cu un
singur gând, a ne ruga cu un singur gând, iar dacă trebuie
să vorbim, să rostim doar câteva cuvinte. Această lucrare
întregeşte şi tămăduieşte inima omului, care este centrul
duhovnicesc al fiinţei sale, şi atunci omul petrece cu adevărat
în tărâmul duhovnicesc.
Dacă nu vom cultiva prin rugăciune această ştiinţă a
vieţuirii cu un singur gând, taina Sfintei Spovedanii se va
transforma într-o lungă discuţie la nivel sufletesc, o adevă
rată povară pentru duhovnic, întrucât timpul nu va fi nici
odată de ajuns. De asemenea, întregul Trup al Bisericii va
suferi din această pricină şi va fi păgubit, căci mădularele
lui nu vor învăţa niciodată să trăiască în chipul prorocesc
al inimii.
Am avut bucuria să întâlnesc şi alţi părinţi duhovni

ceşti, cunoscători ai marii ştiinţe a vieţuirii cu un singur
gând. Unul dintre aceştia a fost Părintele Haralambie, ucenic
al Stareţului Iosif Isihastul, pe care l-am cunoscut pe când
vieţuia încă la schitul său din Sfântul Munte. Pe atunci
obştea lui număra numai optsprezece monahi; mai apoi,
crescând numărul fraţilor, s-au mutat cu totii la Mănăstirea
Dyonisiou. Părintele Haralambie vorbea foarte puţin; îţi
spunea numai câteva cuvinte, dar ele erau pline de putere
şi de har. Te foloseai chiar şi numai stând lângă dânsul,
căci căldura răsuflării sale îţi împărtăşea o stare duhovni
cească deosebită. Era cu adevărat un om sfânt. Pravila foarte
simplă pe care o urmau la schit prevedea printre altele spo
vedania zilnică. Seara rosteau Rugăciunea iui Iisus timp de
trei sau patru ceasuri, apoi se mărturiseau cu toţii şi slujeau
Sfânta Liturghie.
Când m-am întors din Sfântul Munte, i-am povestit
plin de entuziasm Părintelui Sofronie despre rânduiala spo
vedaniei zilnice şi l-am întrebat de ce nu o practicăm şi noi
la mănăstire. „Intr-adevăr", a răspuns el, „mărturisirea zilnică
poate fi de mare folos, atunci când ştim să o facem cum se
cuvine. Nu trebuie să dureze mai mult de câteva minute.
Cel ce se spovedeşte trebuie să identifice gândul care-1 tulbură,
să-l dezvăluie duhovnicului şi să pună punct." De pildă,
cineva mărturiseşte: „Părinte, am avut cutare gând...", la care
părintele răspunde: „E de la vrăjmaşul. Ai grijă." Nu e
nevoie de mai mult.
Rânduiala spovedaniei zilnice aduce în inimă frica lui
Dumnezeu, sporeşte trezvia duhului şi dă naştere unei
atmosfere sfinte, pline de însuflare. Ea ne înzestrează totodată
cu o desăvârşită limpezime a conştiinţei înaintea lui Dum
nezeu, îndeosebi atunci când ne împărtăşim cu Sfintele
Taine. Dacă ne apropiem de Sfintele Daruri cu „cuget curat",
cum spune Sfântul Apostol Pavel12, atunci ne învrednicim
12 C/ Evr. 10, 22; I Cor. 11, 29.

de plinătatea binecuvântării lui Dumnezeu. în Sfânta împăr

tăşanie unii primesc numai pâine şi vin, alţii o anumită
însufleţire duhovnicească, dar cei curaţi cu inima II pri
mesc pe însuşi Dumnezeu în toată tăria şi puterea Lui.
In felul acesta, fiecare întâlnire cu semenii noştri, dar
îndeosebi cu duhovnicul nostru, poate fi un eveniment
prorocesc, cu condiţia să ne „înarmăm" cu „rugăciunea de
un singur gând", cum o numesc Sfinţii Părinţi, silindu-ne
neîncetat mintea să petreacă în inimă. Astfel ne deprindem
a trăi cu un singur gând şi a mărturisi la spovedanie numai
acel gând care ne tulbură duhul şi ne împiedică să ne ur
mărim neabătut ţelul nostru duhovnicesc. Aşa cum cel ce
vede o piatră în drumul lui o dă numaidecât la o parte,
dintr-o singură mişcare, la fel şi noi, recunoscând gândul
care ne supără, îl înlăturăm degrabă printr-o scurtă spove
danie, ca pe o stavilă ce s-a ivit în calea noastră. Atunci
totul devine mai simplu şi mai limpede. Omul se înalţă în
planul ontologic sau duhovnicesc, lăsând în urmă tot ce
este psihologic sau sufletesc. Altminteri toate întâlnirile şi
spovedaniile noastre se vor transforma în discuţii nesfâr
şite la nivel psihologic care nu aduc folos nimănui.
Societatea secularizată din zilele noastre priveşte totul
din perspectiva psihologiei, şi uneori suntem şi noi nevoiţi
să procedăm astfel. Cu toate acestea, trebuie să căutăm fo
losul duhovnicesc al vieţuirii cu un singur gând, altminteri
vom pierde minunata învăţătură şi tradiţie a Părinţilor noştri.
Mulţi oameni au învăţat să trăiască în acest chip, chiar în
mijlocul lumii şi al grijilor vieţii de zi cu zi. Toate sunt cu
putinţă, atâta timp cât vieţuim în ascultare şi cerem binecu
vântare pentru orice lucru.
★ **
La scurt timp după venirea mea în mănăstire, Părintele
Sofronie mi-a spus: „Dacă vrei să dezrădăcinezi patimile
dinlăuntrul tău, trebuie să înveţi să plângi." Cel ce plânge
înaintea Iui Dumnezeu are un singur gând. Nu putem plânge
dacă mintea ne este plină de multe şi felurite gânduri. De

ne vom sili însă cugetul să se tină cu tărie numai de un sin
gur gând, pe care ni-1 dă Dumnezeu, atunci acel gând va
lucra unirea mintii noastre cu inima. Gândurile acestea vii
şi pline de har deschid inima omului şi îi împărtăşesc o
nouă cunoaştere a tainelor lui Dumnezeu. Adeseori ele ne
sunt dăruite de Domnul însuşi în vremea rugăciunii, alteori
le primim de la părintele nostru duhovnicesc, ori ne sunt
insuflate de citirea Sfintei Scripturi, de cercetarea cuvântului
lui Dumnezeu. Un astfel de gând este cuvânt viu, un căr
bune aprins, precum acela care s-a atins de buzele Prorocului
Isaia.13
Dacă trăim, ne rugăm, ne spovedim şi plângem înaintea
lui Dumnezeu cu un singur gând, mintea ni se va curăţi şi
vom avea atitudinea cuvenită în fiecare întâlnire cu semenii
noştri. De asemenea, vom putea recunoaşte cu uşurinţă gân
durile care ne tulbură şi le vom mărturisi fără ocolişuri
părintelui duhovnic la spovedanie. Şi treptat, pe măsură ce
ne redobândim unitatea şi curăţia dintru-nceput a inimii,
firea noastră va fi ridicată din starea ei căzută şi dezbinată,
se va întregi şi se va tămădui.
13Vezi Is. 6, 6-7.

15
c£uj2ia/ cu/ ispitele/
Cu adevărat, fericit este omul pentru că se poate pogorî

şi smeri pe sine înaintea lui Dumnezeu, căci astfel atrage
asupra sa bunăvoinţa Celui Preaînalt, Care vine să Se unească
cu el şi să-l cerceteze cu harul Lui. Această putere a omului
de a se pogorî pe sine izvorăşte din credinţă, care îl învaţă
să-şi pună nădejdea numai în Dumnezeu, iar nu în vreun
lucru trecător din lumea aceasta. El nădăjduieşte, „împo
triva oricărei nădejdi", că Domnul va împlini ceea ce este
cu neputinţă, că va săvârşi cea mai mare minune a Sa, învred-
nicindu-1 pe cel păcătos să şadă la masa Lui în împărăţia
cerurilor.1
Atunci când suntem ameninţaţi de moarte, ni se oferă
prilejul cel mai bun de a îmbrăţişa pentru veşnicie calea de-
viaţă-dătătoare a Domnului. Până şi cea mai neînsemnată
prefacere a inimii este de ajuns pentru a ne îndrepta paşii
pe această cale. Nu trebuie decât să rostim o rugăciune
simplă, precum: „Slavă Ţie, Doamne! Slavă Ţie, Dătătorule
de viaţă şi Biruitorule al morţii!" şi să ne încredinţăm pe
noi înşine sfintei Sale voi. Şi cu cât este mai puternică ame
ninţarea morţii, cu atât mai mult această mică prefacere a
inimii ne va deschide calea către viaţa în Dumnezeu şi ne
va lărgi fiinţa ca să primească cercetarea harului dumnezeiesc.
De cele mai multe ori însă, viaţa nu ne este în primej
die şi
3 nu simţim, în mod real ameninţarea
/ morţii.
/ De aceea
1Cf. Lc. 2 2 , 30.

avem trebuinţă de nevoinţa ascetică, căci ea ne ajută să

păstrăm pomenirea morţii, pentru ca lumina vieţii să stră
lucească necontenit înlăuntrul nostru. în mănăstiri, această
nevoinţă face parte din viaţa de zi cu zi a călugărului: me
taniile, rugăciunile, slujbele lungi în biserică, precum şi
micşorarea de sine înaintea fraţilor săi, toate îl ajută să moară
sieşi, ca să trăiască numai pentru Dumnezeu. Monahul în
truchipează rugăciunea Psalmistului: „Vezi smerenia mea
şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele."2 Necazurile
şi suferinţele smeresc şi zdrobesc inima omului, iar de inima
înfrântă Dumnezeu Se apropie îndată. „Inima înfrântă şi
smerită Dumnezeu nu o va urgisi."3 Intr-adevăr, Domnul nu
poate nesocoti inima care suferă; dimpotrivă, El Se va pleca
spre ea cu toată bunăvoinţa şi dragostea Lui: „Iată, un om a
venit să stea înaintea mea cu inimă adâncă."4 însă adâncurile
inimii se descoperă numai prin multă durere şi suferinţă,
smerenie şi umilinţă.
Sfântul Siluan spune că trupul îl putem usca degrabă prin
post, sau fără de voie prin boli, însă pentru a ne supune
sufletul, astfel încât el să fie pururi smerit, este nevoie de
multă răbdare. Sfânta Maria Egipteanca şi-a topit trupul în
scurt timp, căci în pustie nu avea cu ce să se hrănească, iar
cele două pâini pe care le adusese cu sine de mult se
făcuseră tari ca piatra; dar în adâncul sufletului ea a trebuit
să se lupte cu patimile ca şi cu nişte fiare sălbatice - o luptă
crâncenă care a durat ani îndelungaţi.5 De câte ori o războia
un gând pătimaş, cădea cu faţa la pământ şi se ruga până
ce lumina lui Dumnezeu venea şi strălucea peste dânsa. Şapte
sprezece ani i-au trebuit ca să înveţe să păstreze smerenia.
Dar odată ce şi-a însuşit învăţătura Domnului, n-a mai putut
2Ps. 24,19.
3Ps. 50,18.
4 Cf. Ps. 63, 7, Ed. Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914.
5Vezi Arhimandritul Sofronie, C u viosu l S ilu an A th o n itu l, p. 325.
fi clătinată de atacurile şi uneltirile vrăjmaşului, căci de acum

era întărită de Duhul lui Dumnezeu Care sălăşluia într-însa.
Moartea ne poate împresura din multe părţi şi în felurite
chipuri. Cel mai adesea propriile noastre gânduri pătimaşe
- gânduri necuviincioase, gânduri de invidie, de judecată
sau de mândrie - ameninţă nemijlocit viaţa inimii. Dintre
toate, cele mai primejdioase sunt gândurile de mândrie, care
pot perverti într-atât firea omului, încât uneori ea devine chiar
demonică. In esenţă însă, toate gândurile pătimaşe poartă
în ele sămânţa / morţii.
/
De obicei încercăm să luptăm împotriva acestor gânduri
rugându-ne, de pildă, astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, mi-
luieşte-mă! Doamne Iisuse Hristoase, izbăveşte-mă de patimile
de ocară şi de ispita vrăjmaşului!" Insă nu întotdeauna această
rugăciune aduce în noi schimbarea dorită; atunci este mai
bine să ne oprim pentru o clipă, să ne plecăm capul şi să ne
pogorâm şi mai mult mintea şi să mărturisim cu zdrobire
de inimă: „Doamne, eu sunt cel mai mare păcătos. Nevrednic
sunt nu numai de împărăţia Ta, ci chiar şi de această viaţă
trecătoare. Doamne, Tu vezi neputinţa mea, vino în ajutorul
meu." Iar dacă stăruim, vom ajunge să cunoaştem puterea
acestei rugăciuni. Secretul este următorul: este de ajuns ca
un gând cu adevărat smerit să atingă inima omului, pentru
ca el să se izbăvească numaidecât de înrâurirea vrăjmaşului.
Sfântul Siluan mărturiseşte că de îndată ce-şi smerea
inima şi o pogora în flăcările iadului, sufletul i se curăţa de
orice gând păcătos.6 Iar aceasta pentru că este cu neputinţă
ca un gând pătimaş să mai zăbovească în mintea ce se
osândeşte pe sine la iad. Ţinându-şi mintea în iad, Sfântul
Siluan s-a smerit atât de mult, încât vrăjmaşul a fost nevoit
să-l slobozească. Diavolul nu suferă să se pogoare, căci singura
lui dorinţă este să se înalţe şi să răpească, de este cu putinţă,
însuşi tronul lui Dumnezeu. Cu adevărat, minunată este taina
6C/. ibid em , p. 460.

A tiu -ţi aminte de dragostea cea dintâi | 305
aceasta: omul nu trebuie decât să se osândească pe sine

înaintea lui Dumnezeu, pentru ca inima să i se smerească
fie şi numai puţin, şi îndată gândul ce-i pricinuia tulburare
se depărtează de la el. Iar atunci când inima participă la
rugăciune cu străpungere şi lacrimi, Domnul o pecetluieşte
cu mila Lui, iar gândurile păcătoase nu se mai pot apropia
de ea.
Atunci când suntem tulburaţi de gânduri, când ne cople
şeşte neputinţa şi deznădejdea şi ne simţim secătuiţi de
orice putere, în loc să ne rugăm împotriva acestor gânduri,
ar trebui mai degrabă să ne pogorâm mintea în inimă şi să
ne osândim pe noi înşine cu credinţă înaintea lui Dumnezeu.
Dar dacă, smerindu-ne cugetul, ne lăsăm cuprinşi de frică
şi de deznădejde, atunci mai bine renunţăm cu totul la
această lucrare, pentru că este mai presus de puterile noastre.
De avem însă credinţă şi nădejde în Dumnezeu şi cu băr
băţie ne osândim pe noi înşine, vom fi sloboziţi de îndată,
iar însuflarea noastră va spori şi mai mult. Vom vedea să-
vârşindu-se în noi minunea lui Dumnezeu: Cel ce S-a po
gorât la iad ne va însoţi în pogorârea miliţii noastre, şi
acelaşi Domn, Care S-a suit mai presus de ceruri şi a robit
robime, ne va scoate din iadul patimilor noastre şi ne va
duce în împărăţia harului Său/ Să fim însă încredinţaţi că
fără o adevărată pogorâre nu există adevărată înălţare.
„împărăţia morţii este casa mea/'7 8 Aceste cuvinte ale
Dreptului Iov înfăţişează starea sufletului lipsit de harul lui
Dumnezeu. Iadul este „locul" din care Dumnezeu lipseşte.
Cum să înţelegem atunci cuvântul Domnului către Sfântul
Siluan: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui"? Când ne
aflăm în iad, pentru că am pierdut harul dumnezeiesc din
pricina păcatelor noastre şi a gândurilor rele, ne socotim
vrednici de părăsirea lui Dumnezeu şi mărturisim: „Da,
Ef. 4, 9-10.
7 Cf.
8Iov 17,13.
Doamne, m-am sălăşluit în iad şi eu singur sunt vinovat

pentru aceasta, căci am făcut din casa Ta o peşteră de tâlhari.
Ţie Ţi se cuvine toată slava, iar mie acest iad." în felul acesta
ne smerim cugetul şi îl ţinem în iadul de care suntem vred
nici, dar nu deznădăjduim; mai curând dăm slavă lui Dum
nezeu şi, treptat, credinţa noastră în mila Lui va birui iadul
din noi.
De oriunde s-ar apropia moartea, bătând la uşa sufletului
nostru, nu trebuie să cădem pradă fricii. Atâta timp cât stăm
înaintea Domnului şi îi mulţumim pentru toate, nu avem
de ce ne teme, întrucât credinţa în Dumnezeu este mai tare
decât moartea care ne ameninţă. Sfinţii Părinţi spun că la
vreme de boală sau de mare încercare, ori atunci când suntem
nedreptăţiţi sau năpăstuiţi, nimic nu este mai bineplăcut
lui Dumnezeu decât slavoslovia: „Slavă Ţie, Doamne, pen
tru toate. îţi mulţumesc pentru toate binefacerile Tale faţă
de mine, nevrednicul, precum şi pentru necazurile pe care
le-ai îngăduit în viaţa mea." în felul acesta, energia su
fletească a durerii şi a suferinţei se preface în energie du
hovnicească pentru împreună-vorbirea cu Dumnezeu. Când
omul se deprinde a vorbi cu Dumnezeu, fie osândindu-se
pe sine, fie dând slavă Domnului, este ca şi cum în inima sa
ar opera un „transformator" care preschimbă orice fel de
energie în rugăciune. De pildă, energia bucuriei se poate
preface în rugăciune de mulţumire. în acest chip, omul
vorbeşte neîncetat cu Făcătorul său. Pentru ca dialogul nostru
cu El să devină cât mai statornic, Domnul îşi retrage harul
de la noi. Gândul Său mântuitor este să ne aducă din nou
în rai, învăţându-ne să petrecem mereu în prezenţa Lui,
asemeni lui Adam care înainte de cădere privea numai
către Dumnezeu şi vorbea neîncetat cu El.
O altă cale, pozitivă, de a zădărnici şi nimici energia
ispitelor este să încercăm a ne spori mereu dorul după
Dumnezeu. Când mintea ne este cu totul adâncită în Dum
nezeu, rugăciunea este atât de intensă şi durerea pocăinţei
A d ti-fi aminte de draconica cea dintâi | 307
atât de adâncă, încât orice ispită se risipeşte de la sine. Ispi

tele lumii acesteia sunt precum focul, iar pentru a le stinge
avem trebuinţă / de focul atotmistuitor al lui Dumnezeu.
In ceea ce priveşte ispitele care vin asupra noastră din
afară, Sfântul Apostol Iacov ne îndeamnă să le privim ca
pe o mare bucurie şi o cinste deosebită.9 Ele sunt adevărate
prilejuri de a ne dovedi dragostea faţă de Dumnezeu,
socotindu-L pe El mai de preţ decât lumea aceasta şi căile
ei, şi de a ne pune toată nădejdea în Cel ce poate învia şi
morţii. Să nu pierdem, aşadar, aceste prilejuri, pentru ca
Duhul lui Dumnezeu să binevoiască a Se odihni peste noi.10
Mai mult, setea noastră de Dumnezeu va fi ostoită de
mângâierea Lui cea nestricăcioasă, a cărei neasemuită dulceaţă
covârşeşte searbădă amărăciune a bucuriilor lumeşti. Şi
când purtăm în noi harul mângâierii Sale, iar inima ni se
desfată de praznicul duhovnicesc, înţelegem că această
comoară pe care am primit-o este negrăit mai mare decât
orice ne-ar putea oferi lumea şi căile ei. Atunci în chip
firesc îi vom da întâietate Aceluia Care „este mai mare decât
inima noastră"11. Iar în tânjirea noastră după o cunoaştere
tot mai adâncă a măreţieit Sale, nici nu mai luăm seama la
ispite, căci râvna cea dumnezeiască mistuie orice lucru negativ
din viaţa noastră şi ne dă puterea să călcăm peste toate
uneltirile vrăjmaşului. [
1, 2.
9 Cf. la c .
10C/. IPt. 4,12-14.
111 In 3, 20.
16
cfZâuna/ peni/ui/ ca&a/ tu i/ û m u & z& u /
C e l c e a c u n o s c u t d r a g o s t e a lu i D u m n e z e u în D u h u l
S fâ n t, a c e la n u c u n o a ş t e o d ih n a n ic i z iu a n ic i n o a p t e a ; şi
m ă c a r c ă tr u p u l i s -a f ă c u t n e p u t in c io s ş i v o ie ş t e s ă s e
în t in d ă p e la v iţă , c h ia r şi p e la v iţ ă s u fle tu l, n e o s to it, d in
to a te p u t e r i le tra g e c ă tr e D u m n e z e u , T a tă l s ă u ?
în Vechiul Testament, înţeleptul Solomon spune că râvna

cea dumnezeiască, însuflarea fiilor prorocilor, este „la fel
de tare ca moartea"2. Noul Testament ne încredinţează însă
că iubirea este mai tare decât moartea3, căci Hristos, prin
jertfa Lui desăvârşită, a biruit moartea şi a înlăturat pentru
totdeauna boldul ei.
Sfânta râvnă, tânjirea arzătoare după Domnul slavei,
este rodul dumnezeieştii însuflări, fără de care omul nu
poate duce o viaţă înţeleaptă şi dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
Fără însuflare nu vom putea înfrunta ispitele şi, în starea
noastră căzută şi rănită de păcat, vom sfârşi prin a-i răni şi
noi pe semenii noştri. Râvna pentru Dumnezeu mistuie
însă toată pornirea spre păcat şi tot răul din viaţa noastră,
dându-ne puterea să alergăm pe calea poruncilor lui Hristos.
Râvna ne ajută să sporim în viaţa duhovnicească, fiind,
după cuvântul Părintelui Sofronie, energia sau puterea Du
hului Sfânt în inimă. Dacă omul se sârguieşte să adune
1Arhimandritul Sofronie, C u viosu l Siluan A th on itu l, p. 416.

2Cânt. 8, 6.
3C/ Apoc. 12,11.
A iiu -ţi aminte de dragostea cea dintâi | 309
această energie în inima lui, atunci dumnezeiasca însuflare

va spori înlăuntrul său şi nu-i va da odihnă până ce nu va
fi cu totul „stăpânit7' de ea şi „îndestulat de vederea slavei
lui Dumnezeu", cum zice Psalmistul4.
Părinţii din vechime spuneau că inima insuflată de
Dumnezeu „pătimeşte cele dumnezeieşti". într-adevăr, inima
care arde de însuflare se lărgeşte în tânjirea ei neostoită de
a-L primi într-însa pe Cel ce este mai presus de timp şi de
spaţiu. Cum să nu sufere întregul nostru om lăuntric când
inima ne este atât de mică, iar „Dumnezeu este mai mare
decât inima noastră"5? însăşi inima noastră ne osândeşte, căci
nu suntem în stare a cuprinde plinătatea iubirii dumnezeieşti.
Râvna cea dumnezeiască nu constă în manifestarea în
exterior a evlaviei, care, după cuvântul Sfântului Apostol
Pavel, are doar o valoare relativă: „Căci deprinderea tru
pească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate
este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce
va să vină."67Mult mai de preţ este lucrarea lăuntrică a evlaviei,
lucrarea pe care o săvârşim în inima noastră pentru a o
şlefui şi a o curăţi, până când ajunge să „funcţioneze" ca un
„radar" duhovnicesc, ca să folosim cuvintele Părintelui So-
fronie7, prinzând fiecare mişcare a voii lui Dumnezeu şi
fiind oricând gata să o împlinească. Desăvârşirea vieţii constă
tocmai în a ne supune în chip liber voia noastră omenească
voii lui Dumnezeu.
însă pentru a putea „recepţiona undele" voii lui Dum
nezeu, trebuie să ne procurăm mai întâi „aparatura" necesară.
Avem nevoie de o inimă curată, în stare să desluşească şi
să „prindă" voia lui Dumnezeu, de o inimă sensibilă şi ageră,
cultivată prin chemarea neîncetată a sfântului Nume a lui
4C/. Ps.16,15.
51 In 3, 20.
6I Tim. 4, 8.
7 Vezi N e vorbeşte P ărintele Sofronie. S crisori, trad. Pr. Prof. Teoctist
Caia, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 158.
Iisus şi prin lacrimi de pocăinţă, de vreme ce într-un chip

sau altul cu toţii am fost răniţi de păcat. Dumnezeiasca râvnă
se arată, aşadar, în predarea deplină şi de bunăvoie a micii
noastre voi omeneşti voii lui Dumnezeu şi îşi găseşte expresia
desăvârşită în lucrarea lăuntrică pe care o înfăptuim asupra
inimii noastre.
Cel ce şi-a curăţit inima de patimi va avea în orice îm
prejurare purtarea cuvenită, ştiind ce este bineplăcut lui
Dumnezeu şi făcând totul din inimă. De pildă, dacă îl ajută
pe aproapele său, îl ajută din toată inima. Omul „simte"
dispoziţia semenilor săi şi îşi dă seama dacă ajutorul primit
din partea lor este oferit sau nu de bunăvoie şi din tot su
fletul. Uneori ajungem să regretăm că am cerut ajutorul cuiva,
căci cel ce nu dă cu bucurie împrăştie venin şi amărăciune
în jurul său. „Dumnezeu iubeşte pe cel ce dă cu voie bună"8,
a cărui inimă este vie şi îl călăuzeşte în toate faptele sale.
Unul ca acesta face totul din inimă - dă din inimă, iartă din
inimă9, vorbeşte cu Dumnezeu din inimă. Atât în relaţia cu
Dumnezeu, cât şi cu aproapele nostru trebuie să ne silim a
ne păstra inima vie şi a face totul cu voie bună, altminteri
faptele noastre nu vor fi de folos semenilor noştri.
Stăpânitorii lumii acesteia nu se preocupă prea mult de
starea sufletească a subalternilor lor, principala lor grijă este
îndeplinirea sarcinii şi obţinerea unui profit. Pentru noi,
creştinii, lucrurile stau altfel. Noi ne împlinim lucrarea având
mereu mintea la Dumnezeu, în lumina legăturii noastre
personale cu El. Stăpânul nostru Hristos nu are nevoie de
slujirea noastră, El nu are trebuinţă de nimic. Singurul lucru
pe care ni-1 cere este: „Fiule, dă-Mi Mie inima ta."10 Şi cât
de mult Se bucură Domnul când îi dăruim inima noastră şi
îi slujim cu ardoare, pentru ca să aibă astfel un „pretext" să
8II Cor. 9, 7.
9C/.M t. 18,35.
10Pilde 23, 26.
ne dea în schimb toate ale Sale! Dacă vieţuim plini de

râvnă pentru Dumnezeu, Ii oferim „prilejul" să ne împăr
tăşească Viaţa Lui. Domnul ne cearcă inimile şi rărunchii11
zi şi noapte, ca să ne poată răsplăti după inima noastră,
precum spune Psalmistul: „Dea ţie Domnul după inima ta
şi tot sfatul tău să-l plinească/'12
Domnul doreşte ca noi să ne apropiem de El nu doar cu
teamă şi cu evlavie, ca de Ziditorul cel Atotputernic, ci şi
cu încrederea şi dragostea cu care făptura căzută se apropie
de Mântuitorul, Izbăvitorul şi Binefăcătorul ei. El aşteaptă
să I ne supunem ca unui Tată, din respect şi recunoştinţă,
iar nu pentru că este Domnul şi Stăpânul nostru. Numai
atunci ne vom supune cu smerenie, iar această supunere
smerită ne va deschide calea spre iubirea dumnezeiască. In
felul acesta vom ajunge să-L cunoaştem pe Domnul ca pe
Marele nostru Binefăcător, ca pe Cel ce în tot ceasul ne
poartă de grijă şi caută neîncetat către sufletul nostru. El a
făcut din inima noastră principala Lui ţintă pe care o cerce
tează de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa.13
Se cade, aşadar, ca şi noi să-L punem pe Dumnezeu în centrul
vieţii noastre şi să întemeiem o legătură vie şi statornică cu El.
Moştenirea de care nădăjduim a ne învrednici în împă
răţia cea veşnică depinde de râvna duhovnicească pe care
o cultivăm în această viaţă. Dumnezeu ne cere să-I dăm
inima noastră pentru ca El însuşi să aprindă în ea focul
iubirii Sale dumnezeieşti. Toate lucrările exterioare, împli
nirea rânduielilor şi a canoanelor, ar trebui să fie numai
expresia firească a râvnei lăuntrice care arde în inimile
noastre. Cât de mult S-a bucurat Domnul de cei doi bănuţi
ai văduvei celei sărace! El nu Se uită la mărime ori la canti
tate, ci caută la inima smerită. Minunat, cu adevărat, este
11 Cf. Ps. 7,10.

12Ps. 19,4.
13C f Iov 7,18.
faptul că darurile lui Dumnezeu pot sălăşlui numai într-o

inimă înfrântă şi smerită. Dar dacă inima omului se răceşte,
atunci răutatea pune stăpânire pe el, iar patimile prind din
nou puteri.
Pentru cei ce urmează căile lumii acesteia râvna cea dum
nezeiască este de neînţeles şi, prin urmare, de nesuportat.
O monahie mi-a povestit că a trebuit să meargă odată la
doctor pentru că avea febră. După ce a consultat-o, doc
torul i-a zis: „Numai gândul de a fi călugăr e de ajuns ca
să-ţi crească temperatura!" Ca şi cum ar fi spus: „Nu e de
mirare că o monahie are febră; eu unul, numai dacă mă
gândesc la călugărie încep să tremur de spaimă!" Cum se
explică oare această spaimă? Foarte simplu: poruncile lui
Dumnezeu sunt de nesuferit pentru omul „sufletesc", fiindcă
îl cheamă să urască tocmai lucrul pe care el se sprijină -
lumea aflată sub stăpânirea celui rău. înfricoşătoare, cu
adevărat, sunt cele pe care le cere Domnul de la noi: să ne
lepădăm de lume şi să renunţăm la orice legătură pătimaşă
faţă de ea, să-L urmăm şi să-L iubim pe El până la ura de
sine. Poruncile Lui sunt de nepurtat mai ales pentru o inimă
strâmtă şi împietrită din pricina propriei sale răceli.
Dar când Dumnezeu ne încălzeşte şi ne lărgeşte inima,
atunci urmăm cu bucurie calea poruncilor Lui. „Pe calea po
runcilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea."14 Domnul
însuşi ne îndeamnă: „Luaţi jugul Meu asupra voastră ... căci
jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară."15 Povara şi
jugul Lui vor deveni bucuria şi mângâierea noastră dacă le
vom purta din dragoste pentru El. Sfântul Ioan Evanghe
listul ne încredinţează şi el că poruncile lui Dumnezeu „nu
sunt grele"16, ci cu adevărat uşoare, atunci când toată dorirea
noastră se îndreaptă spre Domnul.
14 Ps. 118,32.
15Mt. 11, 29-30.
Părintele Sofronie ne povestea că, fiind tânăr monah în

Sfântul Munte, aştepta cu nerăbdare venirea Postului Mare,
ca pe un minunat praznic duhovnicesc. într-adevăr, Postul
Paştilor este o perioadă de prăznuire duhovnicească şi cu
toţii, negreşit, am gustat din bucuria lui într-o măsură mai
mică sau mai mare. Dacă începem postul cu râvnă, Dum
nezeu ne mângâie cu harul Său. Insă trebuie să ne sârguim
a păstra acest har până la sfârşitul săptămânii a şasea, ca să
ne învrednicim a-L urma şi noi pe Domnul în Sfintele Lui
Pătimiri.
In omilia sa la pilda vameşului şi a fariseului, Sfântul
Grigorie Pa lama spune că cei smeriţi cu duhul, cei ce se so
cotesc vrednici de osânda cea veşnică, rabdă cu bărbăţie nu
numai ocara, dar şi paguba şi boala, precum şi toată neno
rocirea şi vătămarea.17 Acest pasaj ne ajută să înţelegem mai
bine cuvântul pe care Domnul l-a dat Sfântului Siluan şi,
prin el, întregii noastre lumi deznădăjduite: „Ţine-ţi mintea
în iad şi nu deznădăjduit Cu adevărat, mare este acest
cuvânt! Se cuvine, aşadar, să ne smerim şi noi şi să ne re
cunoaştem vrednici de iad din pricina nepăsării noastre şi
a refuzului de a ne supune voii lui Dumnezeu. Atunci nu
vom mai lua seama la lucrurile negative din jurul nostru,
iar râvna şi tânjirea noastră după Dumnezeu ne vor aduce
mare bucurie. Dar dacă părăsim rugăciunea şi lăsăm să ni
se stingă flacăra inimii, atunci nu vom mai putea înfrunta
atacurile vrăjmaşului şi vom cădea din nou în robia pati
milor: vom fi mereu nemulţumiţi, vom cârti, îl vom judeca
pe aproapele nostru, vom vorbi în deşert ş.a.m.d.
Cu puţină râvnă, chiar şi cel ce are o fire dificilă se poate
birui pe sine, căci râvna pentru rugăciune naşte frica lui
Dumnezeu. El ştie că dacă va lăsa firea să-l stăpânească,
atunci va pierde rugăciunea şi mângâierea ce vine odată cu
ea, şi întrucât nu vrea să se lipsească de aceste daruri
17Cf. Sfântul Grigorie Palama, O m ilii, voi. 1, Ed. Anastasia, Bucureşti,

2004, p. 28.
nepreţuite, se sileşte a-şi îmblânzi firea şi a-şi înfrâna por

nirile rele. Aşadar, să nu ne închipuim că avem motive
întemeiate să ne purtăm urât cu semenii noştri, numai pentru
că suntem „dificili din fire"! Şi să nu căutăm a ne îndreptăţi
pe noi înşine atunci când părăsim frica lui Dumnezeu şi
refuzăm să ne smerim, neîngrijindu-ne a ne stăpâni firea şi
a ne struni limba. Limba este un mădular mic, spune Sfântul
Apostol lacov, dar în stare a frânge până şi oasele.18 Ea ne-a
fost dată ca să-L slăvim pe Dumnezeu, nu ca să-l clevetim pe
fratele nostru.
Dumnezeiasca râvnă este cheia care ne ajută să-i înţelegem
pe sfinţi, să înţelegem caracterul şi felul de a fi al fiecăruia.
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, de pildă, deşi firi foarte dife
rite, au fost însufleţiţi de aceeaşi râvnă pentru Dumnezeu.
Chiar dacă între ei au existat şi neînţelegeri, aşa cum aflăm
din Faptele Apostolilor, ei au ştiut întotdeauna să se smerească
pe sine înaintea celuilalt şi să-şi dea întâietate unul altuia.
Vedem cu câtă admiraţie vorbeşte Sfântul Petru despre
Sfântul Pavel19; vedem, de asemenea, cum Apostolul Pavel
s-a plecat în faţa Apostolului Petru ca înaintea unuia mai în
vârstă şi mai cercat decât el, atunci când a mers la Ierusalim
să-i ceară sfatul, pentru a nu alerga „în zadar"20. Cât de mult
dorea el să primească încredinţare din partea lui Petru care
era un simplu pescar! Poate că în învăţătură Sfântul Pavel
îl întrecea cu mult pe Sfântul Petru, dar şi acesta din urmă
primise Duhul Sfânt în aceeaşi măsură - dacă nu într-o măsură
mai mare, fiind cel dintâi dintre apostoli. Biserica însă îi
prăznuieşte împreună, ceea ce înseamnă că amândoi sunt la
fel de mari înaintea lui Dumnezeu.
Plini de râvnă, Sfinţii Apostoli au alergat până la mar
ginile pământului, propovăduind Evanghelia. Aceeaşi râvnă
18C /Iac. 3,5-6.

19Vezi II Pt. 3,15-16.
2UVezi Gal. 2, 2.
i-a insuflat şi pe mucenici să-şi verse sângele pentru Hristos.

Cât despre monahii cei nevoitori, părinţii noştri insuflaţi
de Dumnezeu, ei au dus o viaţă aspră, neluând seama la
greutăţi şi la necazuri. Traiul în pustie, hrănindu-se doar
cu puţină pâine uscată, era pentru ei un adevărat praznic,
pentru că ştiau că Dumnezeu le poartă de grijă. Părintele
Sofronie ne-a povestit că, pe când trăia ca pustnic în Sfân
tul Munte, a găsit odată în pădure migdale amare. Foarte
bucuros, a mâncat şase migdale, dar curând după aceea a
început să-l doară stomacul şi a trebuit să meargă la toaletă.
Acolo erau nişte ziare vechi, şi luând unul în mână, privirea
i s-a oprit asupra următoarelor cuvinte: „Mai mult de două
sprezece migdale amare pot provoca moartea/' Domnul
însuşi intervenise pentru a-1 salva. Migdalele amare erau o
raritate în pustie, o adevărată delicatesă, iar Părintele ar fi
mâncat cu siguranţă mai mult de şase. Atât de lămurit s-a
arătat purtarea de grijă a Iui Dumnezeu faţă de el, încât
Stareţul a fost cuprins de o negrăită recunoştinţă, vărsând
lacrimi de mulţumire pentru marea iubire de oameni a lui
Dumnezeu.
Părintele ne-a povestit şi o altă întâmplare asemănă
toare. Odată, în timp ce cobora spre peştera sa din Karulia,
a alunecat şi în ultimul moment a izbutit să se agaţe cu mâna
de unul din tufişurile ce creşteau pe marginea prăpastiei,
rămânând pe jumătate suspendat deasupra mării. Atunci a
strigat: „Slavă Ţie, Doamne!", şi într-o clipită Dumnezeu i-a
descoperit, într-un fel de vedere panoramică, toate mo
mentele din viata / lui în care fusese izbăvit de la moarte.
Orice primejdie sau lipsă poate fi pentru monahi un prilej
de prăznuire. Dumnezeu este atât de aproape de ei, încât
până şi lipsa somnului devine izvor de mare bucurie, atunci
când noaptea întreagă se preface într-o adevărată sărbătoare.
Marii nevoitori ai duhului rabdă tot felul de greutăţi, însu
fleţiţi de neostoita lor râvnă pentru Dumnezeu.
Pentru Sfântul Siluan, toate aceste nevointe / ale omului
sunt expresia iubirii faţă de Dumnezeu, căci cine iubeşte,
acela neapărat se şi roagă. Prin urmare, cel ce nu se roagă

nu-L iubeşte pe Dumnezeu.*21 Iar dacă II iubim pe Dumnezeu,
singura noastră dorire este a vorbi cu Cel Iubit. Ascultarea,
de asemenea, izvorăşte din dragoste. Sfântul Siluan spune
că este uşor şi firesc să facem ascultare dacă în noi există fie şi
numai puţină dragoste.22 Căci dacă îl iubim pe părintele nostru
duhovnicesc, pe fraţii şi pe surorile noastre, cum i-am putea
oare refuza atunci când ne roagă să facem ceva pentru ei? O
asemenea dragoste este mărturia râvnei celei dumnezeieşti.
Dumnezeiasca râvnă este un dar care ne ocroteşte şi ne
păzeşte de multe rele. Dacă pe parcursul întregii zile de
lucru principala noastră preocupare este să păstrăm rugă
ciunea în minte şi în inimă şi să ne dăruim cât mai deplin
Domnului, atunci când ne vom înfăţişa înaintea Lui în ceasul
rugăciunii deja vom fi lepădat de la noi tot ce este negativ.
Unii oameni înclină să observe numai lucrurile negative
din jurul lor şi să zăbovească asupra lor, alţii, dimpotrivă,
nici nu le zăresc. Trebuie numai să căutăm cu toată inima
cele ale lui Dumnezeu şi să facem tot ce ne stă în putinţă ca
să ne dăruim Domnului în chip bineplăcut Lui, şi tot răul
va dispărea de la sine. Ba mai mult, râvna pentru Dumne
zeu ne va umple viaţa de lucruri pozitive.
în scrisorile către David Balfour, Părintele Sofronie vor
beşte despre nevoinţa ascetică pozitivă. Pentru a spori du-
hovniceşte nu este de ajuns numai să ne luptăm împotriva
diferitelor patimi şi să ne păzim mintea de gândurile păcă
toase. Aceasta este doar prima jumătate a biruinţei. Trebuie,
de asemenea, să ne silim a câştiga teren duhovnicesc, astfel
încât starea în care ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu în
rugăciune să oglindească curăţia nemărginitei Sale iubiri
de oameni. Râvna cea dumnezeiască ne ajută să înaintăm
spre desăvârşire, dând vieţii noastre un conţinut pozitiv şi
însuflându-ne la tot pasul. Alături de frica lui Dumnezeu,
21 Cf. Arhimandritul Sofronie, C u viosu l Siluan A th o n itu l, p. 317.

p. 449.
21lb id em ,
A tlu -ţi aminte de dragostea cea dintâi | 317
ea ne dă putinţa să ne ridicăm în „planul transcendent al

iubirii dumnezeieşti", cum îl numeşte Părintele Sofronie.
Râvna, fie şi într-o măsură foarte mică, este darul lui
Dumnezeu, fiindcă numai El ne poate împărtăşi propria
Lui stare. întruchiparea desăvârşită a sfintei râvne este Dom
nul Hristos însuşi, Care a luat în mâna Sa biciul pentru a
curăţi casa lui Dumnezeu. Se cade, aşadar, ca şi noi, cei ce
suntem casa Lui, să ne curăţim inimile folosind drept bici
porunca Lui mântuitoare, cuvântul Lui cel sfânt şi dumne
zeiescul Său Nume. Dacă ne silim să păzim poruncile Dom
nului, să cugetăm la cuvântul Său în inimile noastre şi să
chemăm Numele Lui, totdeauna vom arde de dragoste pentru
El şi vom străluci de lumina prezenţei Sale. Această lumină
dumnezeiască scoate la iveală şi mistuie orice gând străin
ce încearcă să ne abată atenţia de la Dumnezeu şi să ne
despartă de El şi de semenii noştri.
Sfântul Ioan Scărarul spune: „Alungă pe vrăjmaş cu
Numele lui Iisus!"23 Numele lui Hristos este biciul care cu-
răţeşte şi înnoieşte templul lui Dumnezeu în noi. Şi cu cât
ne îndulcim mai mult de sfântul Nume al Domnului şi de
cuvântul Lui cel viu, cu atât mai mult ne va umple El de
viaţă. Ne va lărgi inima ca să putem alerga cu uşurinţă pe
calea poruncilor Sale, şi însuşi va păzi sfânt şi neprihănit
templul Său înlăuntrul nostru.
întrebarea 1: Aţi putea să ne sfătuiţi cum să cumpănim

râvna în viaţa duhovnicească cu nevoia de a ne păzi de
mândrie? Mi se pare că râvna ne duce adeseori la mândrie.
Râvna pentru Dumnezeu se poate transforma uşor în fari
seism, judecarea aproapelui, dispreţ, dezbinare, etc. Cum
să ne păzim de toate acestea?
23Cf. Sfântul Ioan Scărarul, Scara, în Filocnlia, voi. IX, Cuv. XV:7, p. 223.
Răspuns: Există râvnă şi râvnă. Adevărata râvnă este

smerită, ascunsă; ea nu se arată în afară şi nu uzurpă spa
ţiul duhovnicesc al semenilor noştri. Trebuie să învăţăm să
trecem neobservaţi în această lume. Râvna care caută să
iasă în evidenţă este rodul mândriei şi răneşte conştiinţa
fraţilor noştri, pentru că vrea să ocupe tot locul. Avem tre
buinţă de râvnă pentru mântuire, dar râvna cea adevărată
se limitează la relaţia noastră personală cu Dumnezeu. Nu
este o râvnă spre îndreptarea aproapelui, ci spre propria
noastră îndreptare. Părintele Sofronie obişnuia să spună:
„Am o singură dorinţă arzătoare: să schimb lumea, schim
bând un singur om - pe mine însumi:" De aceea purtarea
noastră în biserică trebuie să fie smerită, ca să nu rănim
conştiinţa fraţilor noştri. De exemplu, în timpul slujbei trebuie
să evităm gesturile exagerate de evlavie, pentru a nu atrage
atenţia celor din jur asupra noastră.
Îmi amintesc de o istorioară din Pateric, unde se po
vesteşte cum un monah bătrân, un mare nevoitor, socotind
că se află singur în biserică, a lăsat să-i scape un suspin în
timpul rugăciunii. - Este firesc. Atunci când suntem singuri,
putem fi „harismatici", adică putem vorbi cu Dumnezeu în
orice chip, predându-ne cu totul Duhului Său, de vreme ce
nu ne vede şi nu ne aude nimeni. - îndată însă a auzit un
mic zgomot care venea dintr-un ungher al bisericii, unde
se afla un frate începător. Atunci bătrânul i-a făcut metanie
fratelui, zicând: „Iartă-mă, frate, că încă nu am pus început
bun!" A spus aceasta pentru că nu voia să-şi descopere
starea lăuntrică.
Când eram student la Institutul Teologic „St. Serge"
din Paris, am auzit de la unul din profesorii mai în vârstă
că, potrivit unei legi nescrise a preoţiei, nu se cade ca pre
otul în timpul Sfintei Liturghii, de pildă la Heruvic, să-şi
ridice mâinile mai sus de nivelul urechilor. Trebuie să facem
totul ca să ne păzim smerenia, să păzim pacea şi conştiinţa
fraţilor noştri, pentru a nu da pricină invidiei duhovniceşti
A ilu -ţi aminte tic dragostea cea dintâi | 319
- o patimă nimicitoare, atât pentru noi cât şi pentru semenii

noştri.
După cum scrie Părintele Sofronie în cartea sa despre
Sfântul Siluan, cu toţii am adus o jertfă atunci când am
devenit preoţi sau călugări. Deşi, într-un fel, jertfa este aceeaşi,
totuşi unii sporesc mai mult şi alţii mai puţin, iar cei din
urmă nu pot accepta cu uşurinţă această inegalitate. Purtăm,
aşadar, cu toţii o mare răspundere şi trebuie să facem tot ce
ne stă în putinţă ca să nu stârnim în semenii noştri invidia
duhovnicească.
întrebarea 2: Aţi putea să ne spuneţi ceva despre post şi

despre felul cum putem înfrunta ispitele?
Răspuns: In ţările ortodoxe din Estul Europei, bătrânii
spun că postul este jumătate de rugăciune. Folosul postului
este însă mult mai mare. Postul este ascultare faţă de Trupul
Bisericii. Prin postul pe care eu îl ţin în Anglia păstrez uni
tatea cu dumneavoastră care postiţi în America. Aceasta
înseamnă că lucrăm în armonie, ca mădulare ale unui singur
Trup. Mă tem să calc postul, pentru că atunci rup unitatea
cu dumneavoastră şi cu ceilalţi creştini din întreaga lume.
Iată de ce este atât de important postul, şi mă bucur că l-aţi
amintit.
întrebarea 3: întrebarea mea se referă la râvnă, la smerenie

şi la ideea de ruşine. în Epistola către Filimon, Sfântul
Pavel îl roagă pe acesta să-l primească înapoi pe Onisim ca
pe un frate, spunându-i: „Te rog, primeşte-1, iar de te-a
păgubit cu ceva, sau îţi este dator ceva, pune aceasta în
socoteala mea. Eu îţi voi plăti/' Iar apoi zice: „Ca să nu-ţi
spun că şi tu îmi eşti dator cu tine însuţi."24 întotdeauna m-am
întrebat: Oare în acest pasaj, precum şi în altele asemenea
lui, Sfântul Apostol Pavel încearcă să-l ruşineze pe Filimon
pentru a-1 aduce la ascultarea de Dumnezeu?
24Cf. Filim. 1,18-19.

Răspuns: Apostolul încearcă să trezească în el un

simţământ smerit de recunoştinţă, de cinste. In alt loc el
spune: „Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti,
este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti
ale voastre?"25 „Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea
şi nu am scris acestea, ca să se facă cu mine aşa" 26, zice el
mai departe. Aşa procedează Sfântul Pavel. El le scrie corin-
tenilor: „Căci dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă
înveselească, dacă nu cel întristat de mine?"27Intristându-i,
el îi instruia şi îi învăţa ca să-i aducă la smerenie, întrucât
smerenia atrage harul, iar harul îl fereşte pe om de ispite şi
de tot lucrul rău.
Aşadar, ne este de folos să fim uneori certaţi sau în
dreptaţi de părinţii noştri duhovniceşti. Frica de mai-marii
noştri este mântuitoare. De multe ori numai gândul: „Cum
îi voi mărturisi stareţului meu lucrul acesta?" a fost de ajuns
ca să mă ferească de păcat. Nu este rău să ne temem de
mai-marii noştri, dar nu trebuie numai să ne temem de ei,
ci se cuvine să-i iubim şi să-i respectăm în acelaşi timp.
Atât frica Domnului, cât şi frica de mai-marii noştri sunt
un dar de la Dumnezeu care ne ocroteşte.
Odată i-am spus unuia din părinţii noştri de la mănăs
tire: „Cum putem supravieţui în această lume? Ca să su
pravieţuiască, omul trebuie să fie fără greşeală, desăvârşit!
La tot pasul întâlneşte numai greutăţi şi ispite." La care el mi-a
răspuns: „Greşeşti. Nu trebuie să fim desăvârşiţi, trebuie
numai să avem un punct de referinţă, căci dacă avem un
punct de referinţă, atunci păstrăm frica lui Dumnezeu care
ne ocroteşte." Aşadar, cu toţii avem nevoie de un punct de
referinţă. Vai nouă, dacă ne încredem în noi înşine şi nu
ascultăm de nimeni, căci nu vom putea supravieţui în
251 Cor. 9,11.

261 Cor. 9,15.
27II Cor. 2, 2.
lumea aceasta. Ispitele şi necazurile sunt atât de mari, încât

propriile noastre puteri nu sunt îndeajuns pentru a le putea
birui.
întrebarea 4: Gândindu-mă la ce aţi spus mai înainte despre

faptul că preotul ar trebui să evite orice gest exagerat în
timpul slujbei şi că în general nu trebuie să-i ispitim pe
semenii noştri prin faptele noastre, mă întrebam dacă n-aţi
vrea să extindem puţin această temă, vorbind poate şi despre
care ar trebui să fie intensitatea vocii preotului la slujbă, a
cântăreţilor la strană sau a corului?
Răspuns: Cred că ar trebui să facem totul cu măsură,
după cum spune Sfântul Apostol Pavel. Aveţi dreptate, în
cântat, ca de altfel în tot ce facem, trebuie să fim cumpătaţi.
Nu trebuie să atragem atenţia asupra noastră, pe cât se poate
să trecem neobservaţi. Sfinţii, după cum citim în vieţile lor,
au trăit în chip smerit, necunoscuţi de nimeni, nevăzuţi,
ascunşi.
îmi amintesc de doi tineri, soţ şi soţie, care au studiat
teologia la Salonic. El făcea teologia pentru a deveni preot.
Era foarte inteligent şi talentat, dar soţia lui era un caracter
mai dinamic, mai activ. Odată au vizitat parohia unui prieten
de-al meu care este preot. Acesta, observând că soţia vii
torului preot este mult mai energică, i-a spus: „Dacă vrei să
fii preoteasă, nu trebuie să fii văzută sau auzită." Dând
dovadă de înţelepciune, tânăra a urmat sfatul acelui preot.
Soţul ei este deja preot de şapte sau opt ani, un preot foarte
bun, iar ea o minunată preoteasă.
întrebarea 5: Care ar fi calea cea mai bună de a reaprinde

râvna cea dumnezeiască în inimile credincioşilor noştri? Foarte
mulţi dintre ei nu sunt nici fierbinţi, nici reci.
Răspuns: Râvna este molipsitoare. Dacă ne sporim pro
pria noastră râvnă pentru Dumnezeu în chip smerit,
aceasta îi va mişca şi pe ei. In Pateric citim că un tânăr l-a
întrebat pe un bătrân: „Cum să dobândesc frica Iui Dum

nezeu?" Şi a primit răspuns: „Mergi de găseşte un om cu
frica Domnului şi te alipeşte de el, şi vei avea şi tu frică de
Dumnezeu." Râvna este molipsitoare. Cred că singura cale
este să fim noi înşine mai râvnitori, să ne săvârşim lucrarea
cât putem de bine şi să-L iubim pe Dumnezeu şi pe oameni.
Dar trebuie să facem totul cu smerenie, nu în mod specta
culos sau ostentativ. Un prieten de-al meu, când era tânăr,
l-a întrebat pe un bătrân înţelept: „Care sunt lucrurile de
care am nevoie pentru a fi preot?" Iar acesta i-a răspuns:
„Două lucruri îţi sunt de trebuinţă: să-L iubeşti pe Dumnezeu
şi să-i iubeşti pe oameni!"
Am observat că dacă noi preoţii ne smerim înaintea
credincioşilor, aceştia devin mai râvnitori. Dacă preotul, cu
smerenie şi cu sinceritate, se pune pe sine mai prejos decât
toţi cei ce vin la el, trezeşte în ei un simţământ de recunoş
tinţă, de cinste, care le sporeşte râvna. Am amintit aceasta
atunci când am vorbit despre femeia cananeeancă.
Odată, aflându-mă în biroul Părintelui Sofronie, acesta
mi-a spus: „Pentru a-i ajuta pe oameni, mă pun pe mine
însumi mai prejos decât toţi cei ce păşesc pragul acestei
încăperi. Ca să le pot împărtăşi un cuvânt, mă fac mai mic
decât toţi." Ca preoţi, nu trebuie să lucrăm în chip autoritar,
ci trebuie să ne purtăm cu smerenie, astfel încât oamenii să
se simtă cinstiţi. Aceasta îi va insufla să se dăruiască şi mai
mult preotului, să fie şi mai binevoitori faţă de el.
întrebarea 6: In parohia mea sunt mulţi oameni care vin

la orodoxie dintr-un mediu penticostal. Ei întreabă mereu
despre vorbirea în limbi, iar comentariul dumneavoastră
de mai înainte atinge un subiect pe care am încercat să-l
discut cu ei. Am încercat să-i fac să înţeleagă că vorbirea în
limbi este ceva diferit, că în Biserică avem acum o rugă
ciune mai adâncă. Mulţi / dintre ei se tem că Biserica le va
interzice unele lucruri şi le va impune altele. Le-am spus că
A d u -li aminte de dragostea cea dintâi | 323
Biserica îi cheamă la o viaţa mai adâncă pe care ei nu au

descoperit-o încă. Prin urmare, trebuie să fie dispuşi să re
nunţe Ia acele fenomene superficiale pe care le-au căutat
până atunci şi să meargă la esenţă. Aţi putea să ne spuneţi
mai multe despre aceasta?
Răspuns: In cartea mea Omul cel tainic al inimii am vorbit
pe larg despre această temă. Voi încerca să rezum aici câteva
idei.
Eu nu le-aş spune oamenilor că vorbirea în limbi este
ceva superficial, dimpotrivă, aş încerca s-o privesc într-un
mod cât se poate de pozitiv. Atunci când S-a pogorât Duhul
Sfânt la Cincizecime, prin darul vorbirii în limbi El i-a în
văţat pe oameni să slujească lui Dumnezeu cu inima, să
treacă de la rugăciunea exterioară a Vechiului Testament Ia
rugăciunea lăuntrică a Noului Testament, să fie conştienţi
de faptul că Dumnezeu lucrează în inima lor. Dar, treptat,
Biserica a găsit o altă cale de a cultiva inima: prin chemarea
Numelui lui Hristos, prin Rugăciunea lui Iisus. Rugăciu
nea lui Iisus, rugăciunea inimii, a înlocuit darul vorbirii în
limbi. Este o rugăciune mai discretă, mai ascunsă şi, prin
urmare, mai sigură. O putem săvârşi oriunde, fără să atra
gem atenţia celor din jur asupra noastră, şi astfel inima îşi
poate împlini neîncetat lucrarea ei înaintea lui Dumnezeu.
Dar chiar şi astăzi se pot face analogii între rugăciune şi
vorbirea în limbi. Când suntem singuri putem folosi orice
cuvinte pentru a vorbi cu Dumnezeu, ne putem adresa
Domnului într-un mod foarte personal, ceea ce nu putem
face atunci când sunt şi alţi oameni de faţă. De pildă, Ii
spunem lui Dumnezeu: „îţi mulţumesc, Doamne, pentru
că eşti atât de bun şi de minunat şi nu este altul asemenea
Ţie..." ş.a.m.d. Ştiu că glosolalia se asociază uneori cu si
tuaţii morbide, de-a dreptul nebuneşti, dar eu încerc s-o
privesc în modul cel mai pozitiv şi mai sănătos cu putinţă.
Să admitem că şi în zilele noastre unii oameni primesc
darul vorbirii în limbi. Foarte bine! însă aceasta ar trebui să
fie doar o perioadă de tranziţie, care să-i ajute să-şi afle

adâncul inimii şi să-i aducă înapoi în sânul Bisericii, unde
vor învăţa mai apoi că Biserica dispune de alte căi, mult
mai bune, de a cultiva inima.
/7
cYl/h A yltu m im i
Fiind mădulare slabe şi neputinciose ale marelui şi slă-

vitului Trup al lui Hristos, noi ne bizuim pe rugăciunile şi
mijlocirile sfinţilor, care sunt mădularele tari ale Bisericii,
iar dacă îi mulţumim Domnului pentru ei, ne facem părtaşi
marii lor credinţe, puterii şi darurilor lor duhovniceşti.
Sfântul Varsanufie arată că mulţumirea pe care o aducem
lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale plineşte neajunsu
rile noastre şi mijloceşte înaintea Domnului pentru neputinţa
noastră.1 Dacă ne dăruim cu tot sufletul acestui duh de re
cunoştinţă, Dumnezeu ne va umple de binecuvântările Sale
cele bogate şi ne va insufla spre o râvnă tot mai fierbinte. Şi
va veni clipa când pretutindeni vom vedea minunata pur
tare de grijă a lui Dumnezeu şi îi vom mulţumi pentru
toate darurile Sale, chiar şi pentru aerul pe care ni l-a dă
ruit „spre răsuflare", cum citim într-una din rugăciunile
Tainei Botezului. în acelaşi timp, duhul recunoştinţei îl că
lăuzeşte pe om la pocăinţă, întrucât simte că în starea lui
căzută nu poate aduce Domnului mulţumită după vrednicie.
Mulţumind lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care
le-a revărsat asupra noastră, dar şi pentru binefacerile Sale
faţă de toţi oamenii din toate locurile şi din toate timpurile,
pătrundem în marele şuvoi al recunoştinţei şi mijlocirii
sfinţilor pentru întreaga lume. Dumnezeu ne înzestrează
1C f Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Scrisori du hovn iceşti , în F ilocaliaf voi. XI,

Răspunsul 214, p. 353.
cu darurile Sale spre folosul tuturor, spre folosul întregii

lumi. Mărturie ne stau, înainte de toate, darurile duhov
niceşti de care s-au învrednicit sfinţii lui Dumnezeu şi mai
ales Preasfânta şi Preacurata Lui Maică. Atunci când îi mul
ţumim Domnului pentru aceste daruri, este ca şi cum am
săvârşi propria noastră liturghie înaintea Lui, după chipul
Sfintei Liturghii. în general, recunoştinţa „lărgeşte" inima
omului, iar rugăciunea de mulţumire pentru darurile se
menilor noştri face ca acestea să devină ale noastre, îmbo-
găţindu-ne duhovniceşte în chip tainic. Precum mărtu
riseşte şi Apostolul Pavel: „Căci toate sunt pentru voi, pentru
ca, înmulţindu-se harul să prisosească prin mai mulţi mul
ţumirea, spre slava lui Dumnezeu."2 Prin urmare, recunoş
tinţa nu numai că biruieşte în noi josnica patimă a invidiei,
dar ne şi îmbogăţeşte cu darurile fraţilor noştri, spre slava
lui Dumnezeu.
Atunci când ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu în ru
găciune, ar trebui să purtăm în inima noastră întreaga fa
milie sau obşte monahală căreia ne-a încredinţat Dumne
zeu, şi pe fiecare membru al ei în parte; dacă suntem
patruzeci într-un loc, patruzeci de suflete se cuvine să fie
prezente în inima noastră. Domnul ne porunceşte să fim
uniţi ca un singur om prin puterea Duhului Său, astfel încât
între noi să nu existe dezbinare. Iar dacă suntem cu toţii
insuflaţi de acelaşi duh şi vieţuim întru acelaşi gând, atunci
Dumnezeu ne va dărui această unitate şi nici un membru
al obştii nu va lipsi din inima noastră în vremea rugăciunii.
Fiecare adunare sau obşte peste care Dumnezeu îşi re
varsă harul Său alcătuieşte Trupul lui Hristos. Domnul însuşi
este prezent în chip nevăzut ca şi Cap al Trupului în Care
sălăşluieşte plinătatea harului Său. Din mulţimea harismelor
Lui fiecare mădular primeşte câte un dar şi, întrucât Trupul
este unul, puterea unui mădular se împărtăşeşte şi celorlalte:
2Cf. II Cor. 4,15.

puterea Capului se transmite piciorului, iar tăria braţului

se împărtăşeşte mâinii şi invers, după cuvântul Apostolului:
„Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă îm
preună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se
bucură împreună/'3
Aşadar, atunci când ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu
în rugăciune, fiecare frate sau fiecare soră ocupă un loc aparte
în inima noastră şi, mulţumindu-I Domnului pentru ei, ne
facem părtaşi darurilor lor şi ne îmbogăţim în chip tainic,
fără a ne osteni în vreun fel. Când ne rugăm, fie în biserică,
fie în chilia noastră, putem începe cu o astfel de rugăciune:
Mulţumesc Ţie, Doamne, că m-ai învrednicit din

nou a mă înfăţişa înaintea Ta împreună cu fraţii mei,
în biserica Ta cea sfântă, sălaşul cei negrăit al slavei
Tale.
Binecuvântează-ne pe noi, cei ce stăm înaintea Ta,
şi cercetează-ne cu harul Sfântului Tău Duh.
Dăruieşte sufletului şi cugetului nostru a se des
făta de chemarea Numelui Tău.
Umple inimile noastre de darurile bunătăţilor Tale
şi nu lăsa pe nici unul dintre noi să iasă din sfânt
lăcaşul Tău lipsit de mângâierea cea nestricăcioasă a
Duhului Sfânt.
Căci Tu, Doamne, eşti lumina celor cereşti, mân
tuirea celor pământeşti, lauda sfinţilor şi a mea, ne
vrednicului, singură scăpare, nădejde şi mângâiere.
Tu îi iubeşti pe fraţii mei şi Ţie îţi mulţumesc, pentru
că eşti bun, milostiv şi iubitor de oameni şi nu este
altul asemenea Ţie, şi Tu rămâi binecuvântat şi slăvit
în veac, fie că mă voi mântui, fie că nu.
O astfel de rugăciune cultivă în noi duhul unităţii şi

atrage asupra noastră asemenea binecuvântări de la Dum
nezeu, încât am vrea ca ea să nu se mai sfârşească niciodată.
Şi, străină minune, puterea acestei rugăciuni creşte pe măsură
31 Cor. 12,26.
ce ne rugăm. Dacă pomenim pe fiecare membru al obştii, al

parohiei sau al familiei noastre pe nume, începând cu întâi-
stătătorul (adică stareţul sau preotul paroh, episcopul sau
capul familiei) până la cel din urmă frate sau cea din urmă
soră, atunci Dumnezeu va binecuvânta întreaga comuni
tate sau familie, întărind şi mângâind inimile tuturor. El
însuşi ne va insufla spre o rugăciune tot mai fierbinte pentru
fraţii noştri, din marea Lui dragoste pentru ei, şi ne va umple
de darurile Sale, de pace şi de iubire unul pentru altul. Astfel
se vor împlini în noi cuvintele Apostolului: „Iubiţi-vă unul
pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa/'4 Atunci fiecare
întâlnire cu fratele nostru va fi un adevărat eveniment pro
rocesc - nu în sensul că vom proroci viitorul, ci în înţelesul
că vom face cunoscută voia lui Dumnezeu pentru om, ca să
se arate în noi adevărul lui Dumnezeu. Dacă îi purtăm pe
fraţii noştri în inimă, inimile lor vor primi înştiinţare şi se
r vor umple de bucurie. Astfel, cu toţii laolaltă vom fi împreună-
lucrători cu Dumnezeu la mântuirea semenilor noştri. Atunci
va împărăţi pacea Domnului „care covârşeşte orice minte"5.
Ca mădulare ale unui singur Trup, fiecare dintre noi are
datoria de a se îngriji de sănătatea Trupului, de a apăra şi
ocroti viaţa obştească. Domnul spune: „Dacă îţi vei aduce
darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău
are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului,
şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău."6 Nu ne îndeamnă,
aşadar, să ne împăcăm cu fratele nostru atunci când ştim că
l-am rănit - lucru de la sine înţeles -, ci atunci când acesta
şi-a pierdut pacea din pricina noastră, deşi noi nu i-am
greşit cu nimic. Dumnezeu vrea ca noi să ne smerim cât
mai mult înaintea fraţilor noştri, indiferent dacă dreptatea
este sau nu de partea noastră. Atunci inima lor va fi mişcată
4C /IP t. 1, 22.
5Filip. 4, 7.
6Mt. 5, 23-24.
de smerenia noastră şi ei se vor apropia din nou de Dum

nezeu. In acest chip lucrăm împreună cu Dumnezeu la
mântuirea semenilor noştri.
Este foarte important ca mădularele Trupului să fie unite
prin legătura dragostei. Noi toţi, oriunde ne-am afla - în
parohie, în mănăstire sau în familie - alcătuim Trupul lui
Hristos. Dacă suntem uniţi între noi, asemeni unui nod
strâns legat, vom fi ca o fortăreaţă de necucerit, iar vrăj
maşul nu se va putea apropia de noi. Mai mult, ne vom
mângâia duhovniceşte şi ne vom îmbogăţi unul pe altul.
Atunci biruinţa lui Hristos, Care a spus: „îndrăzniţi, eu am
biruit lumea!"7, va fi şi a noastră. In smerenia Sa, Domnul
Se bucură să vadă că ne-am făcut împreună-lucrători cu
Dânsul la împlinirea înaltei meniri la care ne-a chemat mai
înainte de întemeierea lumii - să devenim asemenea Lui,
să purtăm în noi înşine întregul Adam. Dacă ne silim să-i
purtăm pe semenii noştri în inimă, treptat, inima ni se va
lărgi şi va veni ziua când îi vom cuprinde într-însa nu
numai pe membrii apropiaţi ai familiei noastre duhovni
ceşti, ci şi întreaga lume, după pilda lui Hristos, Noul Adam.
Astfel ajungem la asemănarea cu Hristos, asemănare
pentru care Domnul însuşi Se osteneşte neîncetat, slujind
făpturii Sale. Negreşit, Dumnezeu Şi-a aţintit privirea asupra
omului, cum citim în Cartea lui Iov.8 Domnul este cu ade
vărat un Dumnezeu gelos, Care nu primeşte să împartă cu
nimeni inima omului, căci ea îi este hărăzită numai Lui.
Din dorinţa smerită de a Se uni cu noi, Domnul îngăduie
plugului Crucii Sale să are ţarina inimii noastre, pentru ca
durerea născută din dezrădăcinarea tuturor celor de care
ne-am alipit inima în chip atât de tragic să ne dea puterea
de a-L iubi şi urma pe El cu tot sufletul, oriunde ne va călăuzi.
7 In 16,33.
8C/. Iov 7,17.
întrebarea 1: Cum să găsim mângâiere în slujirea noastră

pastorală, atunci când vedem că, deşi ne dăruim cu tot su
fletul credincioşilor noştri şi le slujim cât putem noi mai
bine, totuşi nu suntem în stare să facem şi să-i învăţăm tot
ce ştim că este necesar? Cum putem fi siguri că ceea ce
facem este de ajuns?
Răspuns: Iertaţi-mă, părinte, dar cred că niciodată nu
putem fi siguri. Insă nădăjduim în Dumnezeu şi facem tot
ce ne stă în putere, lăsând restul în seama Lui. înainte de
toate, trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să vorbească
inimii lor.
Am cunoscut un preot care avea trei fii, toţi trei ca nişte
îngeri. Odată l-am întrebat: „Părinte, cum ai izbutit să le
dai o educaţie atât de bună?" - unul din ei a fost hirotonit
diacon, iar ceilalţi doi sunt cântăreţi în parohia sa - „Cum
ai reuşit să-i faci să fie atât de credincioşi, atât de evlavioşi
şi de minunaţi în purtarea lor, ca nişte îngeri?" Iar el mi-a
răspuns: „Credeţi-mă, părinte, că niciodată nu i-am învăţat
în cele ale credinţei. însă când erau mici, obişnuiam să
merg şi să îngenunchez lângă patul lor noaptea, pentru o
jumătate de oră, şi să mă rog pentru ei. Şi îi spuneam lui
Dumnezeu toate cele pe care voiam să le spun copiilor, iar
El le punea în inima lor."
Cred că putem aplica acelaşi pricipiu şi în cazul eno
riaşilor noştri. Să-I spunem lui Dumnezeu tot ce am vrea să
audă aceştia, iar dacă ne apropiem de ei cu această rugă
ciune în inimă, cu siguranţă că inima lor va primi înştiin
ţare şi va fi mişcată, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel.9
Mai întâi îi spunem lui Dumnezeu ceea ce am vrea să le
spunem credincioşilor noştri, apoi ne rugăm şi lăsăm totul
în seama Lui.
9Cf. Ef. 4,29.

întrebarea 2: Părinte, aţi putea explica mai pe larg ce în

seamnă cuvântul νους? Sunt ortodox de peste cincisprezece
ani, dar încă nu am reuşit să-l înţeleg. Care este legătura
dintre νους şi inimă?
Răspuns: Cuvântul νους desemnează puterea duhovni
cească cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om pentru a-I
vedea Faţa. Este cea mai însemnată facultate a inimii, ochiul
inimii. Uneori cuvintele inimă şi νους se folosesc unul în locul
celuilalt. Insă prin νους trebuie să înţelegem acea facultate
noetică, acea putere dăruită de Dumnezeu omului ca să
poată vedea Faţa Domnului. A vedea Lumina necreată este
cu putinţă numai atunci când mintea se uneşte în chip ar
monios cu inima - folosesc cuvântul minte, de vreme ce nu
există un alt cuvânt pentru νους - fiindcă atunci omul se
îmbracă cu putere de Sus şi nu există primejdia de a cădea în
înşelare. însă pentru ca mintea să fie răstignită prin îm
plinirea poruncilor lui Dumnezeu şi să se pogoare în inimă,
trebuie ca inima să fi trecut prin focul umilinţei, al zdrobirii,
şi prin durerea pocăinţei. Pogorându-se, mintea se botează
în durerea inimii şi, prin energia harului dumnezeiesc, iese
din apa acestui botez curăţită şi primeşte puterea de a sluji
Domnului. De aceea, atunci când se uneşte cu inima, mintea se
face asemenea fulgerului. Este întărită de energia inimii şi
devine foarte ageră în rugăciune, fiind în stare să „prindă"
cu repeziciune cuvântul lui Dumnezeu şi să pătrundă
tainele Sale.
Părintele Sofronie spunea că precum fulgerul străbate
într-o clipită orizontul de la răsărit până la apus, tot aşa şi
mintea lui Dumnezeu sălăşluită în sfinţii Lui măsoară într-o
singură mişcare toate cele cereşti şi cele pământeşti.10
Am vorbit despre unirea minţii cu inima şi cu alte ocazii
şi am spus că ea se poate înfăptui numai prin harul lui Dumne
zeu, iar nu cu ajutorul unor metode tehnice sau al înţelepciunii
10Arhimandritul Sofronie, Vom vedea p e D u m n ezeu p recu m este, p. 142.

omeneşti. Mijlocul cel mai puternic pe care ni l-a dăruit Dum

nezeu în acest scop este însuşi Numele Său. Atunci când îl
chemăm cu atenţie, cu evlavie şi cu smerenie, acest Nume
ne deschide calea spre tot lucrul bun. Numele Domnului este
cel care uneşte mintea cu inima, întrucât poartă în sine energia
prezenţei lui Dumnezeu, energia mântuirii.
Când mintea şi inima lucrează în armonie, gândurile rele
nu mai pot pătrunde în inimă, iar mintea devine atât de
curată şi de ageră, încât este în stare să „prindă" însuşi cu
vântul lui Dumnezeu, gândurile lui Dumnezeu. Aceasta ne
sporeşte însuflarea şi ne îmbogăţeşte viaţa. învăţăm să re
cunoaştem lucrarea vrăjmaşului şi să alungăm de îndată
gândurile cu care ne ispiteşte. După cum spune Sfântul
Apostol Pavel: „Gândurile satanei nu ne sunt necunoscute."11
Insă nu trebuie să ne oprim aici; trebuie, de asemenea, să
devenim în stare a prinde cuvântul lui Dumnezeu, iar aceasta
o poate face numai o minte care a fost renăscută prin pogo
rârea în inimă, o minte ce poartă într-însa energia mântuirii
şi focul iubirii lui Hristos.
întrebarea 3: Aşadar, mintea (νους) este cea care vede Faţa

lui Hristos. Aţi vorbit, de asemenea, despre a doua perioadă
a vieţii duhovniceşti, cea a curăţirii duhului. Atunci când
spuneţi că Dumnezeu îşi retrage harul de la noi, aceasta
înseamnă că îşi ascunde Faţa, astfel încât mintea nu o mai
poate vedea?
Răspuns: Da, aşa este, Dumnezeu îşi ascunde Faţa ca să
ne sporească setea duhovnicească.
întrebarea 4: Vă pun această întrebare cu oarecare teamă

şi sfială, pentru că oglindeşte probabil lipsa mea de maturitate
ca preot. Pentru a o formula mai bine, am să vă povestesc o
întâmplare pe care am auzit-o de la un alt preot. Acesta mi-a
11Cf. II Cor. 2,11.

spus că în ziua când a sosit în prima lui parohie, intrând în

holul clădirii parohiale, o femeie l-a întâmpinat cu cuvintele:
„Nu îmi place de dumneata/' Nedumerit, el a întrebat-o:
„Poftiţi, ce aţi spus?" „Nu-mi place episcopul pe care-1
avem, iar dumneata eşti omul episcopului. De aceea nu-mi
place nici de dumneata!", a fost răspunsul femeii. Ea îl privea
pe preot ca pe un duşman, fiindcă reprezenta o autoritate
de care nu voia să asculte. Iar atitudinea ei nu s-a schimbat
în tot timpul cât preotul a slujit în acea parohie.
Şi eu am întâlnit credincioşi cu o astfel de atitudine şi
cred că şi alţi confraţi ai mei preoţi; este foarte greu să găsim
modalitatea de a ne împăca cu ei şi de a face ca slujirea
noastră faţă de ei să dea roade. Se pare că unii oameni au o
antipatie faţă de noi numai pentru că suntem preoţi sau pentru
ceea ce reprezentăm. Cum ajungem la inimile acestor oameni?
Răspuns: în fiecare clipă a vieţii noastre trebuie să
cerem povăţuire de la Hristos, Care a zis: „Unul este învă
ţătorul vostru, Hristos."12 Şi nu trebuie să uităm pilda Lui.
El ne-a mântuit prin slăbiciunea Lui, nu prin atotputernicia
Lui, pentru că n-a voit să ne desfiinţeze libertatea, persona
litatea. A ales să vină în această lume slab şi vulnerabil şi
ne-a mântuit prin această vulnerabilitate, prin smerenia Sa.
S-a smerit pe Sine până în sfârşit, punându-Se mai prejos
de toţi oamenii, pentru ca pe toţi să-i ridice.
în astfel de situaţii avem deci prilejul să ne smerim şi
noi înaintea semenilor noştri, să nu ne supărăm, să nu intrăm
în conflict cu ei. Trebuie numai să ascultăm cu smerenie,
schiţând un zâmbet, însă un zâmbet adevărat, şi să ne rugăm:
„Doamne, grăieşte Tu cuvânt bun inimii lor!" Doar atât.
Aceasta este calea cea mai bună. Uneori nu-i putem con
vinge pe oameni prin cuvinte.
Când am devenit duhovnic, Părintele Sofronie mi-a spus:
„Acum că eşti duhovnic, să nu începi să faci observaţii
12Mt. 23,8,10.
fraţilor. Să nu-i mustri, nici dacă îi vezi umblând cu capul

în jos şi cu picioarele în sus! Dar când de o sută de ori îi vei
fi ridicat din căderea lor, din ispitele lor, şi de o sută de ori
îi vei fi ajutat să stea din nou în picioare, atunci ei de bună
voie îşi vor încredinţa viaţa în mâinile tale şi te vor asculta
orice le vei spune."
Am cunoscut un staret/ care niciodată nu a făcut vreo
observaţie cuiva, era de ajuns ca fraţii să se uite la el pentru
a se îndrepta. Aceasta este calea cea mai bună de a câştiga
dragostea tuturor. Iertaţi-mă! Să nu uităm că Dumnezeu
ne-a mântuit prin vulnerabilitatea şi slăbiciunea Sa, iar Sfântul
Pavel spune că „slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puter
nică decât tăria oamenilor"13.
întrebarea 5: Puţin mai înainte aţi vorbit despre energii.

Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte şi despre mişcarea New
Age care afirmă că totul este relativ şi că omul trebuie numai
să-şi urmeze impulsurile inimii pentru a fi bineplăcut înaintea
lui Dumnezeu?
Răspuns: Ei spun că totul este relativ pentru că învierea şi
Crucea nu fac parte din viaţa lor. Pentru noi, viaţa absolută
este Crucea şi învierea lui Hristos prin care ne mântuim.
Acestea sunt tocmai lucrurile ce le lipsesc, şi de aceea totul
este relativ pentru ei.
întrebarea 6: în primele conferinţe aţi vorbit despre psi

hologie. Pentru mine vindecarea, în special vindecarea tru
pului, este o temă foarte importantă. Dar îmi dau seama că
tămăduirea trupului nu are decât o mică însemnătate, în
timp ce adevărata tămăduire a omului are loc pe un alt plan,
mult mai profund. întotdeauna am văzut psihologia ca
fiind strâns legată de trup, operând deci la un nivel super
ficial, totuşi cred că, într-o oarecare măsură, ea poate fi de
folos şi pentru tămăduirea sufletului: prin mecanisme de
13C/. I Cor. 1,25.

apărare, încercarea de a pătrunde în probleme de subconştient

care îi tulbură pe oameni, chiar şi numai la nivel psihologic,
în aceste cazuri psihologia ar putea avea o oarecare valoare.
Dar dumneavoastră ati spus că ea nu vindecă. Corecta ţi-mă
dacă greşesc.
Răspuns: Am spus că psihologia nu oferă o tămăduire
duhovnicească deplină. Aceasta nu înseamnă însă că tre
buie să desfiinţăm instituţiile lumii în care trăim. Cred că
psihologia are o valoare relativă şi poate fi de folos pentru cei
ce nu cunosc altceva şi nu ştiu unde să caute ajutor. Dar
pentru noi, psihologia nu este sfârşitul problemei, nu are
ultimul cuvânt în procesul vindecării. Noi credem că omul
poate afla tămăduire numai atunci când s-a împăcat cu
Dumnezeu. Nu sunt împotriva instituţiilor lumii acesteia.
Psihologia şi psihiatria se întemeiază pe anumite observaţii,
investigaţii ş.a.m.d., şi-i pot ajuta pe oamenii care nu au nimic
altceva. Dar pentru noi, care ştim că putem sta înaintea Feţei
lui Dumnezeu şi rosti cuvuitele: „Binecuvântată este împărăţia
Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh", psihologia se dove
deşte neputincioasă. Noi avem alte reguli. Trebuie să facem
tot ce ne stă în putinţă ca să rămânem în harul pe care l-am
primit.
întrebarea 7: Am pus această întrebare deoarece consider
că adeseori preoţii recurg mult prea uşor la ajutorul psiho
logiei. Cum putem găsi echilibrul în această problemă?
Răspuns: în Grecia, de pildă, unii duhovnici colabo
rează cu psihologi creştini şi uneori obţin rezultate foarte
bune. Dar ultimul cuvânt aparţine Bisericii. „Dacă suntem
cărturari cu învăţătură despre împărăţia cerurilor vom scoate
din vistieria noastră lucruri noi şi vechi."14 Adică, vom pune
toate cunoştinţele dobândite în această lume în slujba lui
Dumnezeu şi a semenilor noştri. Fiecare lucru poate fi folo
sitor - scoatem din vistierie şi vechi şi noi. Lucrurile vechi
u Cf. Mt. 13, 52.

sunt darurile omului sufletesc, ale omului firesc; cele noi sunt
darurile Duhului Sfânt pe care Dumnezeu le-a adăugat da
rurilor fireşti. Toate trebuie să lucreze în armonie, spre zi
direa templului lui Dumnezeu în inimile noastre.
întrebarea 8: Aţi amintit mai înainte că l-aţi cunoscut pe

Părintele Porfirie şi mă întrebam dacă aţi putea să ne povestiţi
vreo întâmplare legată de dânsul.
Răspuns: Vă pot relata propria mea întâlnire cu Părintele
Porfirie, prin care am cunoscut darul său. L-am vizitat de
mai multe ori pe Părintele. Odată am stat în Sfântul Munte
timp de două luni. Inima mi-era foarte îndurerată şi mă
rugam neîncetat pentru o anumită problemă. La Atena o
vizitasem pe sora mea care îmi spusese că nu poate avea
copii. Niciodată nu am păstrat legătura cu familia mea şi,
în general, nu mă gândesc prea mult Ia ei. Dar atunci această
veste m-a zguduit, m-a mâhnit aşa de tare, încât am început
să mă rog cu toată puterea pentru sora mea. Plecând din
Sfântul Munte, l-am rugat pe un prieten de-al meu să vină
cu mine la Părintele Porfirie. Când am ajuns acolo, Părintele
era bolnav la pat. Am intrat să luăm binecuvântare, iar el
m-a întrebat: „Ai ceva să-mi spui?" „Da, părinte," am răs
puns eu, „sunt foarte mâhnit din pricina surorii mele care
locuieşte la Atena." Dar nu i-am spus care era problema,
sau cu ce se ocupa sora mea. „Da, nu poate avea copii", a
zis Bătrânul, „dar spune-i că este ceva psihologic. Dacă se
linişteşte, va avea unul." Nici măcar nu-i spusesem că este
căsătorită. Am rămas fără grai.
M-am întors la Atena şi i-am zis surorii mele: „Dacă acest
om al lui Dumnezeu a vorbit astfel, fără ca eu să-i fi spus
ceva despre tine, ba chiar a făgăduit că vei avea un copil,
înseamnă că aceasta este voia lui Dumnezeu. Mergi să iei
binecuvântarea lui!" Un alt prieten de-al meu a ajutat-o să
ajungă la Părintele Porfirie, care a binecuvântat-o, şi ea a
născut o fetiţă după doisprezece ani de căsnicie. Din această
întâmplare se poate vedea totul: darul străvederii, al proro

cirii şi minunea lui Dumnezeu. L-am vizitat de mai multe ori
pe Părintele, dar aceasta a fost singura dată când şi-a des
coperit atât de limpede darul străvederii şi al înainte-vederii.
Insă am auzit foarte multe întâmplări minunate despre dânsul.
Cred că fiecare om din Grecia are ceva de povestit despre
Părintele Porfirie.
Odată o stareţă din nordul Greciei a mers să-l întrebe
pe Părintele Porfirie în care loc din incinta mănăstirii să sape
ca să afle apă. Bătrânul i-a spus: „Sapă în cutare loc, în spatele
mănăstirii, lângă drum." Şi i-a descris locul ca şi cum l-ar fi
văzut la televizor, deşi niciodată nu fusese acolo. Insă stareţa
s-a gândit să-l ispitească şi i-a zis: „Dar, părinte, acolo nu e
nici un drum." „Stai puţin," a răspuns Părintele Porfirie. A
început să deseneze planul mănăstirii şi i-a arătat apoi locul
respectiv. Atunci stareţa a căzut la picioarele lui şi i-a cerut
iertare.
Sunt multe întâmplări de felul acesta. îmi amintesc, de
pildă, de o stareţă a unei mari mănăstiri din Grecia, o maică
deosebită, care cântă foarte frumos, dar a cărei sănătate este
foarte fragilă. Odată aveau priveghere de toată noaptea în
mănăstire şi maica stareţă cânta şi ea la strană. La Doxologie,
maicile au luat nota foarte sus, iar maica stareţă s-a neli
niştit, gândindu-se în sinea ei: „Cum voi atinge o notă atât
de înaltă? Când voi ajunge la Aghios Athanatos („Sfinte fără
de moarte"), mă vor lăsa puterile, va trebui să mă opresc.
Mi-e cu neputinţă să urc atât de sus." Dar şi-a făcut semnul
crucii şi a continuat. Iar Domnul a ajutat-o. Cum a intrat în
chilie după slujbă, a şi sunat telefonul. Era Părintele Porfirie,
care i-a spus: „Cel fără de moarte a venit şi a luat de la tine
moartea. Slavă Lui!" Ştia gândurile oamenilor; văzuse gândul
care o supăra pe maica stareţă şi a sunat-o ca s-o întărească
şi s-o mângâie după priveghere.
Multe astfel de întâmplări am auzit despre Părintele
Porfirie. A fost cu adevărat un mare sfânt, un mare proroc.
întrebarea 9: Mă întreb dacă Părintele Sofronie a vorbit

vreodată despre starea Bisericii Ortodoxe în lumea de astăzi.
Răspuns: Părintele a parcurs toate etapele vieţii în
Dumnezeu: mai întâi a fost călugăr într-o mănăstire de
obşte, apoi a trăit ca pustnic într-o peşteră timp de opt ani,
perioadă în care a devenit duhovnic al multor monahi din
Sfântul Munte, apoi a revenit în Europa, unde a întemeiat
o mănăstire al cărei stareţ a fost timp de mai mulţi ani;
ultimii nouăsprezece ani din cei nouăzeci şi şapte ai vieţii sale
i-a petrecut în retragere într-o căsuţă din incinta mănăstirii.
Părintele a spus de multe ori că în condiţiile lumii
noastre moderne omul nu mai poate duce o viaţă isihastă
aşa cum o cunoscuse el în pustie.15 Singurul lucru care ne
rămâne acum este Sfânta Liturghie. Dacă slujim Liturghia
cu evlavie şi cu luare-aminte, aflăm acelaşi har ca şi în viaţa
isihastă, poate chiar un har mai mare. Din acest motiv, dacă
păstrăm în chip cuvenit Liturghia, putem nutri nădejdea
reînnoirii, chiar a renaşterii întregii lumi. Această criză ge
nerală cu care ne confruntăm cu toţii astăzi - şi care este
posibil să se amplifice - îi va obliga pe mulţi să caute o
rezolvare duhovnicească a problemei şi îi va aduce înapoi
în sânul Bisericii. Iar dacă acest lucru se întâmplă deja cu
un număr restrâns de oameni, Dumnezeu are puterea să îl
generalizeze.16 Părintele era foarte optimist - „câtă vreme
păstrăm Liturghia'', spunea el adeseori.
Era un om cu atâta experienţă duhovnicească, cu ani
mulţi de slujire la altar, şi totuşi, de fiecare dată când urma
să săvârşească Sfânta Liturghie era cu totul absorbit în aş
teptarea momentului, gândindu-se numai că a doua zi di
mineaţa se va înfăţişa înaintea altarului lui Dumnezeu. Avea
o adevărată pasiune pentru Liturghie. Pentru el, a sluji
15Vezi N e v orb eşte P ă rin tele S ofron ie. Scrisori, p. 55.

16Vezi Arhimandritul Sofronie, R u găciu n ea, ex p erien ţa v ieţii v eşn ice,
p .141.
Liturghia era un mare eveniment, şi de fiecare dată era ca

şi cum ar fi slujit pentru prima oară.
Dacă îmi îngăduiţi, am să fac aici o mică paranteză şi
am să vă povestesc ceva. Eu am fost hirotonit preot de Arhi
episcopul Ciprului, înaltpreasfinţitul Hrisostom, un mare
ierarh care a trecut de curând la Domnul. Trei dintre noi
primiserăm hirotonia în acelaşi timp, doi întru preot şi unul
întru diacon. Eu fusesem hirotonit primul în Cipru, iar
ceilalţi doi la Constantinopol, dar întrucât n-am vrut să mă
întorc la mănăstire înaintea lor, am aşteptat în Cipru o
săptămână, până ce au fost hirotoniţi şi ei, şi apoi am aranjat
să ne înapoiem cu toţii în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră. A fost
un moment de mare bucurie pentru Părintele Sofronie, care
ne-a întâmpinat cu cuvintele: „Vreau ca cei nou-hirotoniţi
să slujească prima lor Liturghie împreună cu mine." Iar
nouă ne-a spus, arătând spre Sfântul Altar: „Aveţi grijă, să
nu vă obişnuiţi niciodată cu locul acesta." Nu voi uita
niciodată aceste cuvinte.
întrucât eu am fost nevoit să aştept o săptămână în
Cipru, am izbutit să slujesc acolo câteva Liturghii şi să mă
familiarizez puţin cu rânduiala slujbei. In ceea ce-I priveşte
pe celălalt preot, părintele Rafail, el fusese diacon timp de
douăzeci şi unu de ani - fusese hirotonit la vârsta de
douăzeci şi doi de ani, pentru că Părintele Sofronie avusese
atunci mare nevoie de un diacon. Deci, prima Liturghie am
sjujit-o toţi trei împreună cu Părintele Sofronie, iar a doua a
revenit părintelui Rafail. Şi deşi fusese diacon timp de
douăzeci şi unu de ani, părintele Rafail a slujit cu oarecare
stângăcie prima lui Liturghie. Dar Părintele Sofronie a fost
foarte mulţumit, a apreciat mai mult această stângăcie a lui
decât dacă ar fi slujit fără greşeală şi sigur pe sine, pentru că
aceasta arăta că părintele Rafail îşi împlinise slujba de diacon
cu multă smerenie, fără a se gândi vreodată la vrednicia
preoţească.
în ceea ce mă priveşte, eu am venit la mănăstire cu gândul
de a deveni preot. Fiind încă în lume, student la Londra,
obişnuiam să mă rog noaptea citind Anaforâua Liturghiei

Sfântului Vasile cel Mare, care îmi aducea mare bucurie şi
mângâiere duhovnicească. Atunci mi-a venit gândul: „Dacă
eu, un biet student din Londra, citind această Anaforâ,
sunt răpit de harul ei, ce se întâmplă oare cu cei ce stau
înaintea altarului lui Dumnezeu şi rostesc aceste rugăciuni?
Trebuie să mă fac preot/7 Aşa mi-a venit gândul. Când am
mers la mănăstire, i-am mărturisit Părintelui Sofronie acest
gând, iar el mi-a spus: „Nu te mai gândi la asta acum," -
aveam numai douăzeci de ani - „pentru ca mintea să-ţi fie
slobodă pentru rugăciune. Preoţia va veni când va fi vremea,
ca dar de la Dumnezeu. Dar tu să nu-ţi faci planuri şi să nu
te mai gândeşti la asta! Lasă totul în seama lui Dumnezeu!"
O dată sau de două ori m-a mai supărat acest gând şi i
l-am mărturisit din nou Părintelui, pentru că ştiam că este
o piedică pentru rugăciune. Nu ştiam că de fapt Părintele
ar fi vrut să fiu hirotonit, dar atunci nu era posibil din pricina
unor circumstanţe practice - abia mai târziu am aflat acest
lucru. In cele din urmă mă obişnuisem să fiu călugăr simplu
şi mă simţeam foarte bine. Liturghia mea era vremea
rugăciunii personale la chilie. Chiar uitasem de hirotonie.
Iar după câţiva ani, când Părintele Sofronie mi-a spus: „O
să fii hirotonit", m-am gândit în sinea mea: „Probabil că o
să mă facă diacon." Dar Părintele a răspuns gândului meu,
zicând: „Nu diacon, ci preot şi duhovnic în acelaşi timp."
Atunci m-am predat voii lui Dumnezeu. Când este vorba
despre astfel de daruri, e bine să nu le căutăm, nici să
„uneltim" ca să le dobândim, ci trebuie să vină ca daruri de
la Dumnezeu, daruri de Sus. Nimeni să nu îndrăznească
să-şi ia singur această cinste, ci numai dacă este chemat de
Dumnezeu.17
Aşadar, Părintele Sofronie spunea că dacă vom izbuti
să păstrăm anumite elemente ale Tradiţiei noastre, atunci
17Cf. Evr. 5,4.

A tiu -ţi aminte de dragostea cea dintâi | 341
unicitatea ei faţă de celelalte tradiţii religioase sau filozo

fice va deveni evidentă. Iar cele mai importante elemente
care scot la iveală această unicitate sunt, după cuvântul lui,
Liturghia şi teologia persoanei. Stareţul avea o mare dra
goste pentru Sfânta Liturghie în care vedea forma cea mai
înaltă a rugăciunii ipostatice. De asemenea, era încredinţat
că dacă reuşim să definim şi să exprimăm ce înseamnă cu
adevărat persoana în antropologia noastră, atunci unici
tatea Tradiţiei ortodoxe va fi de netăgăduit.
întrebarea 10: Cum ar trebui să se pregătească preotul

pentru a sluji Sfânta Liturghie?
Răspuns: Când eram simplu monah, încercam întot
deauna să mă pregătesc pentru Sfânta Liturghie prin pro
pria mea pocăinţă înaintea lui Dumnezeu. Când am devenit ^1
preot, fără să-mi dau seama, rugăciunea mea s-a schimbat.
Acum mă rog mai puţin ca Domnul să mă primească părtaş
Cinei Sale celei de Taină, şi mai mult ca să-mi dăruiască harul
de mă înfăţişa înaintea Lui în chip bineplăcut. Şi bineînţeles,
această înfăţişare înaintea lui Dumnezeu cere pregătire.
Părintele Sofronie vorbea cu multă admiraţie despre
popoarele din vechime, despre fiii prorocilor şi despre
drepţii Vechiului Testament, care deşi erau nomazi aveau
o mare cultură duhovnicească. Stareţul amintea pilda lui
Iov: când prietenii lui Iov, teologii acelei vremi, au venit să-l
cerceteze şi să-l mângâie în suferinţa lui, ei au stat înaintea
lui Iov şi Iov înaintea lor, păstrând tăcerea vreme de o
săptămână.18 Timp de şapte zile fiecare a măsurat inimile
celorlaţi, înainte de a rosti vreun cuvânt. Iar a şaptea zi,
când în cele din urmă au grăit, cuvântul lor a răsunat precum
tunetul. A fost ca şi cum în acea clipă ar fi tunat Dumne
zeul slavei.
Aşadar, pentru ca marile evenimente din viaţa noastră
să ne aducă cu adevărat folos, trebuie să fie precedate de o
l*C f. Iov 2,13.

pregătire temeinică. Părintele Sofronie arăta, de asemenea,

că înainte de Schimbarea la Faţă, timp de şapte zile Domnul
nu a săvârşit nici o minune şi nu a rostit nici un cuvânt,
străbătând Samaria în tăcere alături de ucenicii Săi, în
drumul lor spre Muntele Tabor. In felul acesta El îi pregătea
pe apostoli, îndeosebi pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, pentru
marele eveniment al arătării slavei Feţei Sale.
Având în vedere cele spuse mai sus, este bine să încer
căm şi noi să păstrăm pentru un timp tăcerea, dacă se poate
începând din seara precedentă slujirii Sfintei Liturghii. Ştiu
că suntem cu toţii foarte ocupaţi, chiar şi în mănăstire, dar
ar trebui să ne facem puţin timp să citim cuvântul lui
Dumnezeu şi să chemăm Numele Lui, plini de aşteptarea
de a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Său. Acestea sunt
cele două mijloace pe care Dumnezeu ni le-a dăruit pentru
a ne zidi inimile ca temple ale Duhului Sfânt, temple ale
Dumnezeirii Sale. Dacă dăruim puţin timp cercetării cu
vântului lui Hristos şi chemării Numelui Său celui Sfânt,
atunci împărtăşirea noastră va da roade duhovniceşti.
Domnul le-a spus ucenicilor Săi: „Acum voi sunteţi curaţi,
pentru cuvântul pe care vi l-am spus/'19 La fel i-a zis şi
Apostolului Petru atunci când acesta nu voia să primească
ca Domnul să-i spele picioarele: „Cel ce a făcut baie n-are
nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat."20
Aşadar, dacă vrem şi noi să ne curăţim, trebuie să ne
facem timp pentru cuvântul lui Hristos şi pentru chemarea
Numelui Său, căci acestea ne vor însemna cu pecetea cea
plină de bună mireasmă a prezenţei şi a păcii Domnului, la
care El va adăuga plinătatea sfinţeniei Sale atunci când ne
vom împărtăşi cu Trupul şi Sângele Lui în ziua următoare.
Liturghia, precum toate celelalte slujbe ale ciclului liturgic,
începe din seara precedentă. Ne este, aşadar, de folos să ne
19In 15,3.
20In 13,10.
începem şi noi pregătirea din ajun, îndreptându-ne toate

gândurile spre sfânta slujbă şi încercând să găsim calea cea
mai bună de a ne înfăţişa înaintea Iui Dumnezeu în chip
bineplăcut Lui, astfel încât El să binevoiască a ne primi. Şi
dacă citim cuvântul Său cu această încordare duhovni
cească, poate că un verset din Sfânta Scriptură se va aprinde
în inima noastră şi ne va umple de însuflare, iar acel verset
va fi de ajuns ca să ne pregătească pentru a ne înfăţişa înaintea
Domnului a doua zi la Liturghie.
Cu toţii avem trebuinţă de puţină pregătire. Mi-e ruşine
să mărturisesc, dar câteodată nu izbutesc să mă pregătesc
de cu seară, pentru că trebuie să spovedesc şi să vorbesc cu
oamenii până târziu, iar când ajung în chilie sunt foarte
obosit. Dar atunci încerc să mă trezesc devreme a doua zi şi
să mă pregătesc înainte de a merge la biserică.
întrebarea 11: Aţi putea să ne vorbiţi puţin despre primii

dumneavoastră paşi pe calea duhovniciei, precum şi despre
momentele hotărâtoare care v-au marcat formarea ca părinte
duhovnic?
Răspuns: Sfântul Simeon Noul Teolog spune undeva că
Dumnezeu nu a creat stăpâni şi slugi, ci părinţi şi fii, şi că
adevăraţii fii devin la rândul lor părinţi. Deci, înainte de a
deveni noi înşine părinţi şi a da naştere propriilor noştri fii
duhovniceşti, trebuie să fim mai întâi fii. Aceasta în
seamnă că trebuie să trecem printr-o perioadă de ucenicie,
să învăţăm smerenia în ascultare de un părinte duhovni
cesc, fiind gata să răbdăm câteodată puţină ruşine şi să ne
smerim primind îndreptarea lui. Şi fără să ne dăm seama,
fiecare întâlnire cu duhovnicul nostru ne va împărtăşi ceva,
iar peste câţiva ani - depinde de cât de profund ne trăim uce
nicia - toate aceste pietricele vor fi puse laolaltă şi vor
forma un minunat mozaic, adică ne vor arăta chipul în care
trebuie să vieţuim.
Nu există reţete speciale. Există însă ucenicie, ascultare.
Suntem aruncaţi în mare şi trebuie să înotăm pentru a ajunge
la mal. înainte de toate, trebuie să învăţăm smerenia în

relaţia cu părintele nostru duhovnic. Trebuie să învăţăm să
ne cunoaştem limitele şi slăbiciunile, ca să putem fi milos
tivi şi îngăduitori faţă de cei care vin la noi. Să nu credem
că, fiind duhovnici, ştim totul sau putem face totul. Şi chiar
ca duhovnici, nu trebuie să încetăm a fi ucenici, căci toţi
suntem ucenici - „unul este învăţătorul nostru, Hristos"21.
Nu putem supravieţui ca duhovnici fără să avem un punct
de referinţă în Biserică, în special în ziua de astăzi, în
condiţiile lumii în care trăim. Ar trebui să fim desăvârşiţi
precum îngerii, dar nu suntem. însă dacă avem un punct
de referinţă,
/ vom fi mai temători, iar această frică ne va
face înţelepţi, pentru că vom învăţa să socotim mai de preţ
cele veşnice decât cele vremelnice.
O altă cale este să cercetăm Sfintele Scripturi. Uneori
neglijăm citirea Scripturii. „Cuvântul lui Hristos să locuiască
întru voi cu bogăţie"22, spune Sfântul Apostol Pavel. Trebuie
să ne raportăm neîncetat la cuvântul lui Dumnezeu, căci el
ne este scăpare, întărire şi călăuză la vreme de încercare.
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să sălăşluiască îmbelşugat
întru noi, pentru ca atunci când avem nevoie de ajutor, Dom
nul să poată da viaţă comorii pe care am adunat-o înlăun-
trul nostru. Mai târziu vom putea pune aceste cunoştinţe în
slujba semenilor noştri, spre propria lor zidire şi însuflare.
Când am devenit duhovnic, Părintele Sofronie m-a
sfătuit: „Să nu-ţi pui nădejdea în ce ai auzit de la alţii, sau
în învăţăturile minunate pe care le-ai citit şi te-au impre
sionat. Atunci când vorbeşti cu oamenii, pogoară-ţi mintea
în inimă şi roagă-te în taină ca Domnul să-ţi dea cuvânt
pentru momentul acela. în felul acesta, rugându-te întotdeauna
înainte de a povăţui ori îndruma pe cineva, negreşit Dum
nezeu va fi părtaş la cuvântul pe care-1 vei spune." Uneori
21 Mt. 23, 8,10.

22Col. 3,16.
cuvântul este dat în chip lămurit de Dumnezeu, dar chiar

dacă nu vine în întregime de la El, totuşi poartă binecuvân
tarea Domnului prin faptul că am chemat Numele Lui
înainte de a-1 rosti. întrucât suntem învestiţi cu harul preoţiei,
dacă cerem cu credinţă un cuvânt de la Dumnezeu de
fiecare dată când vorbim cu oamenii - „Crezut-am, pentru
aceea am grăit"23 - atunci noi înşine vom fi uimiţi de cuvin
tele ce vor ieşi din gura noastră. Vom fi uimiţi, pentru că în
acel moment El ne va da „gură şi înţelepciune"24, precum a
făgăduit în Evanghelia după Luca. Domnul a spus că
atunci când vom fi duşi în faţa judecătorilor nu trebuie să
ne gândim mai dinainte ce vom spune, căci El ne va da
cuvânt căruia vrăjmaşul nostru nu-i va putea sta împotrivă.
Aşadar, dacă cerem cu credinţă, ni se va da un cuvânt care
ne va ajuta în primul rând pe noi, iar apoi pe cei ce au
nevoie de sfatul şi de povăţuirea noastră.
îmi aduc aminte de o doamnă pe care o stimam foarte
mult, fiindcă mă ajutase de multe ori atunci când veneau la
mine oameni cu probleme mari; era o femeie deosebită,
foarte evlavioasă şi jertfitoare. - Odată nu ştiam cum să-l
ajut pe un tânăr care avea probleme cu drogurile; doamna
respectivă s-a oferit să-l ia la ea acasă pentru şase luni, până
ce a depăşit starea critică şi a putut să se integreze din nou
în societate. Slavă Domnului, până acum totul a mers foarte
bine cu acel tânăr. Este căsătorit şi are trei copii. - Aveam,
aşadar, mare respect şi admiraţie pentru această doamnă,
într-o zi a venit la mine şi mi-a spus: „Nu ştiu A
ce se în-
tâmplă, dar mă rog şi sufletul nu-mi este împăcat. îmi cercetez
cugetul şi nu văd unde am greşit. Spuneţi-mi ce să fac." Nu
ştiam ce să-i răspund; eu aveam numai admiraţie pentru
dânsa. în acel moment Dumnezeu m-a ajutat, dându-mi un
cuvânt pentru ea. I-am zis: „Nu ajunge să ne cercetăm pe
23Ps. 115,1.
24 Lc. 21,15.
noi înşine, bizuindu-ne doar pe propria noastră judecată, şi

să nu descoperim în noi nici o vină. Trebuie să ne cercetăm
starea în lumina poruncilor lui Hristos, ca să vedem cum
vrea El să fim cu adevărat. Aşa că strigaţi către El: «Doamne,
de cele ascunse ale mele curăţeşte-mă.» Rugaţi-vă astfel şi
Domnul vă va descoperi unde v-aţi poticnit." „Bine", a în
cuviinţat ea. Peste trei zile a venit din nou şi mi-a spus:
„Acum ştiu. Dumnezeu mi-a arătat unde am greşit", şi mi-a
mărturisit care era greşeala. Bineînţeles că citisem versetul
respectiv în psalmi25, dar nu-1 folosisem niciodată, nici măcar
nu mă gândisem vreodată la el. Dar Dumnezeu mi l-a des
coperit tocmai în clipa aceea, ca să-l pot spune doamnei
respective.
Am auzit întâmplări asemănătoare şi de la alţi confraţi
preoţi şi sunt sigur că şi dumneavoastră cunoaşteţi nume
roase astfel de cazuri, când, datorită harului mai presus de
fire al preoţiei cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, cuvântul
Lui ne este dăruit în chip minunat - nu pentru noi, ci pentru
cei ce ne cer sfatul în numele Lui. Să îndrăznim, aşadar, şi
să nu ne punem nădejdea în ceea ce am citit sau am auzit
de la alţii. Părintele Sofronie mi-a spus să nu mă bizui nici
măcar pe cuvântul pe care l-am dat altor persoane şi care
le-a fost de ajutor, ci de fiecare dată să cer cuvânt nou de la
Dumnezeu. Poate că la început nu vom izbuti să împlinim
această lucrare cum se cuvine, dar dacă nu încercăm, nu
vom învăţa niciodată. Slujirea noastră devine cu adevărat
prorocească dacă ne rugăm înainte de a rosti sau face orice
lucru. Cum începem? Odată i-am pus Părintelui Sofronie
această întrebare, iar el mi-a răspuns: „începem totul de
aici", şi şi-a dus mâna la frunte pentru a-şi face semnul
crucii. Un răspuns foarte practic, fără prea multă teorie:
„începem totul de aici."
25Ps. 18,13.
A tlu -fi aminte de dragostea cca dintâi | 347
întrebarea 12: Aţi spus că, slujind Sfânta Liturghie, pă

trundem în rugăciunea arhierească a lui Hristos. Pentru a-mi
formula întrebarea, vă voi povesti o întâmplare.
Acum şase luni am mers să-l vizitez pe unul din eno
riaşii mei care era internat în spital. Când am ieşit din salon,
am întâlnit o tânără care m-a rugat să vin să-i binecuvântez
copilaşul. „Fireşte", am încuviinţat cu bucurie, iar ea m-a con
dus la secţia de maternitate. Aşteptam cu nerăbdare clipa
binecuvântării pruncului, dar vorbind cu tânăra mamă am
aflat marea tragedie prin care trecea. Viaţa ei era un ade
vărat iad: copilul pe care îl născuse nu era al soţului, ci al
prietenului ei; fusese arestată pentru că poliţia găsise dro
guri la ea acasă, care aparţineau de fapt prietenului ei, însă
ea luase vina asupra sa pentru ca el să nu meargă la închi
soare pe viaţă. Ea însăşi luase droguri în trecut. Era dez
nădăjduită. Mi-a spus: „Copilul ăsta este singurul lucru
bun din viaţa mea, dar cred că mi-1 vor lua pentru ce am
făcut." I-am binecuvântat copilaşul, m-am rugat pentru ea
şi i-am spus: „ O să vin din nou mâine, să văd ce mai faceţi."
Dar când am revenit a doua zi, mi s-a spus că nu mai era
acolo, o mutaseră în altă parte şi nici măcar nu au putut să-mi
spună numele ei. Pur şi simplu dispăruse.
Ajung acum la întrebarea mea: Dacă în biserică, la Sfânta
Liturghie, ne rugăm nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru
întreaga lume, este adevărat că rugăciunea noastră se răs
frânge şi asupra oamenilor din lumea zdrobită de afară,
această lume iremediabil zdrobită? Oare rugăciunea noastră
ajunge şi la aceşti oameni?
Răspuns: Cred că aţi spus un mare adevăr, părinte! Am
constatat că atunci când preotul se roagă pentru sine însuşi,
se pare că Dumnezeu nu-1 ascultă; dar dacă ne rugăm pentru
alţii Dumnezeu ne aude rugăciunea, ne împlineşte cererea.
Domnul Se bucură atunci când ne rugăm pentru semenii
noştri, pentru că aceasta este menirea slujirii noastre. Iar dacă
rugăciunea pentru o anumită persoană vine în chip firesc,
nu trebuie să ne oprim, căci este un semn că Dumnezeu

vrea să-l ajute pe omul acela.26 Dumnezeu aşteaptă numai o
mică contribuţie din partea noastră, care este însă esen
ţială, căci fără aceasta El nu va săvârşi nimic.
întrebarea 13: Sfântul Ioan Gură de Aur spune că dintr-o

mie de duhovnici numai unul se mântuieşte. Care ar fi,
după părerea dumneavoastră, un sfat nepotrivit pe care, ca
preoţi, l-am putea da cuiva la spovedanie, sfat care nu este
bineplăcut lui Dumnezeu?
Răspuns: Ştiu că preoţia este un lucru foarte primejdios
şi cunosc cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care zice:
„Nu cred că se vor mântui mulţi preoţi/7 Cu toate acestea,
Domnul spune că cele cu neputinţă la oameni sunt cu pu
tinţă la Dumnezeu. Şi credem acestui cuvânt, credem că El
va împlini cele cu neputinţă, adică să-i mântuiască chiar şi
pe unii ca noi. Dar de asemenea, nu trebuie să uităm nici
cuvintele Domnului din Sfânta Evanghelie după Ioan despre
grăuntele de grâu care, de nu va cădea în pământ şi nu va
muri, nu va aduce roadă.27 Deci să nu ne cruţăm pe noi
înşine şi să semănăm cu nădejde. Slujirea noastră este, prin
excelenţă, o lucrare a cuvântului. Trebuie să semănăm cu
nădejde, căci oricine seamănă cu binecuvântare va secera
binecuvântări. Iar cel ce seamănă cu zgârcenie va secera cu
zgârcenie.
Ar trebui să folosim orice prilej pentru a semăna cu
vântul lui Dumnezeu, iar nu să aşteptăm să vină duminica
ca să rostim obişnuita predică de cinci sau zece minute. Să
facem precum părintele N. atunci când tânăra mamă l-a
rugat să-i binecuvânteze copilaşul. De pildă, când oamenii
vin să îmbisericească pruncul la patruzeci de zile de la naştere,
ar trebui să rostim câteva cuvinte. Am putea să le spunem:
26Vezi Arhimandritul Sofronie, C u viosul Siluan A th o n itu l , p. 523.

27C/. In 12, 24.
„Acum aduceţi acest copil înaintea lui Dumnezeu, îl oferiţi

Domnului, iar El îl încredinţează înapoi grijii dumnea
voastră. De acum înainte veţi fi iconomii creşterii şi educării
acestui copil, pentru care veţi primi răsplată. Creşteţi, aşadar,
pruncul în frica şi învăţătura Domnului, iar El vă va răs
plăti." Bineînţeles că putem folosi şi alte cuvinte, există nenu
mărate chipuri de a-i încuraja pe oameni. Oricare ar fi mo
tivul pentru care vin la noi, pentru botez, pentru cununie, etc.
trebuie să le dăm un cuvânt. Botezul, spre exemplu, este
un prilej foarte bun de a spune câteva cuvinte. Fireşte, nu
trebuie să exagerăm; un cuvânt clar, concis, va aduce mai
mult folos decât o predică lungă. E bine însă ca de fiecare
dată să spunem câteva cuvinte, pentru că îndeosebi în ziua de
astăzi oamenii sunt însetaţi / să audă cuvântul lui Dumnezeu.
Am constatat că mănăstirile care propăşesc sunt acelea
în care stareţul îi hrăneşte pe călugări din belşug cu cuvântul
lui Dumnezeu; viaţa duhovnicească înfloreşte acolo unde
cuvântul Domnului sălăşluieşte întru bogăţie. Oamenii din
ziua de astăzi, fie ei călugări ori mireni, vor să audă cuvântul
lui Dumnezeu, vor să fie îndrumaţi. Văd aceasta la fraţii
mai tineri din mănăstirea noastră. Vin şi-mi spun: „Părinte,
mâine este praznicul Maicii Domnului. Daţi-mi un cuvânt
pentru privegherea de astă seară." Sau: „Se apropie Săptămâna
Mare. Daţi-mi un cuvânt!" Uneori cuvântul vine în chip
firesc, alteori nu. Atunci le împărtăşesc cuvântul cu care m-am
rugat eu însumi în chilie; şi acesta poate fi folositor. Mi-e
ruşine că nu am întotdeauna un cuvânt de la Dumnezeu
pentru ei. Ei cer un cuvânt care să le sporească râvna şi să
le insufle inima spre rugăciune.
A T R E IA PER IO A D Ă
Eu astăzi Te-am născut

(Psalmi 2, 7)
18
cfâiwwnţa/ tuL· SHjiisias/ a&oipAxi/ m/yiUo

—moştenirea/ omaitw
După cum ne dă mărturie Sfânta Evanghelie, Hristos a

venit pe pământ ca să aducă tămăduire oamenilor şi să-i
slobozească de urmările ucigătoare ale păcatului. Fiul lui
Dumnezeu S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat ca să surpe
lucrările vrăjmaşului diavol şi să nimicească moartea, pe care
Dumnezeu nu o rânduise dintru început pentru om şi care
intrase în viaţa acestuia ca un fur. Domnul n-ar fi putut
niciodată să-l zidească pe om, cea mai minunată dintre făp
turile Sale, spre moarte. El l-a zidit spre viaţă, după chipul
şi după asemănarea Sa. Este adevărat că păcatul nostru a
deschis uşa morţii, dar Sfinţii Părinţi spun că Dumnezeu,
în dreapta Lui judecată, a îngăduit aceasta pentru ca omul
să nu devină nemuritor în starea lui de păcat şi de stricăciune.
Moartea este acea „putere pedepsitoare", cum o numeşte
Sfântul Maxim Mărturisitorul1, care ne ajută să ne venim în
fire, să judecăm drept şi să căutăm calea spre mântuire,
Calea Vieţii, care este Hristos însuşi.
Este foarte important să înţelegem taina morţii. După
căderea lui Adam, legea păcatului a intrat în viaţa omului
şi de atunci patimile şi-au pus pecetea asupra fiecăruia dintre
noi. Viaţa noastră începe în durere, iar pe măsură ce trăim în
robia păcatului, înlăuntrul nostru creşte treptat împotrivirea
1Vezi Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talnsie, Răs

punsul 61, în Filocnlin, voi. 3, Ed. Harisma, Bucureşti, 1994, p. 337.
faţă de voia lui Dumnezeu. Şi cu cât ne împotrivim mai mult

voii Lui celei de-viaţă-dătătoare şi ne supunem patimilor,
cu atât mai mult ne predăm pe noi înşine morţii. însăşi venirea
noastră în această lume se săvârşeşte în păcat, după cuvântul
Psalmistului2, iar urmarea inevitabilă a păcatului este moartea,
căci tot ce începe în chip nelegiut prin păcat nu se poate
sfârşi decât prin „dreapta" şi „cuvenita" răsplată a morţii.
Moartea nu este însă numai o putere care ne pedepseşte, ci
şi tiranul care ne ţine strâns în menghina fricii3. Am fost zidiţi
spre a trăi veşnic, de aceea este firesc ca înlăuntrul nostru
năzuinţa după nemurire să se împletească cu frica morţii.
Legea păcatului a pătruns în viaţa omului prin propria
lui fărădelege şi de atunci existenţa sa nu se mai îndreaptă
în chip firesc spre nemurire. Dorinţa după nemurire nu se
stinge, dar umbra morţii este cât se poate de reală. In agonia
lui, omul născoceşte căi de a scăpa de realitatea chinuitoare
a morţii, căutându-şi refugiul în patimi. Astfel, el se afundă
tot mai mult în păcat, iar moartea îşi întăreşte stăpânirea
asupra lui. De aici tragicul cerc vicios ce caracterizează con
diţia umană: în încercarea amăgitoare de a prelungi această
viaţă trecătoare şi de a-i da un sens în pofida morţii, omul
îşi caută mângâierea în patimi, dar sfârşeşte prin a fi tot mai
încătuşat de puterea morţii şi de cumplita ei ameninţare.
Cu cât păcătuieşte mai mult, cu atât creşte şi biruinţa morţii
asupra lui. După cuvântul Scripturii, moartea este cel mai
mare vrăjmaş al omului4, însă omul alege o cale greşită de
a lupta împotriva ei - calea iubirii de sine. Ca să supravie
ţuiască, el este în stare de orice fărădelege.
Cum dar vom ieşi din acest cerc vicios al patimii, al
păcatului şi al morţii? Dumnezeu, în negrăita Sa înţelep
ciune, ne-a dăruit un nou început: Om Nou a venit în lume,
2Ps. 50, 6.
3C/ Evr. 2,15.
4C f.l Cor. 15, 26.
A ifu -ţi aminte de dragostea cea dintâi | 355
Care nu a fost zămislit în pofta stricăcioasă a patimilor şi

asupra Căruia moartea, ca plată a păcatului, nu avea nici o
stăpânire, dar Care de bunăvoie a ales să Se dea pe Sine
morţii. Astfel, prin moartea Lui nedreaptă, Hristos a osândit
moartea şi a slobozit neamul omenesc din robia vrăjmaşului.
Acest nou început a fost pus şi împlinit de Mântuitorul
Hristos. El a primit firea noastră „nu din sânge, nici din
poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dum
nezeu"1, adică de Ia Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria. Ză
mislirea şi naşterea Lui nu s-au amestecat cu stricăciunea
păcatului, de aceea Fiul lui Dumnezeu născut din Fecioară
nu era supus morţii. Dumnezeu fiind, El era fără de păcat
şi nu ar fi trebuit să moară. Cu toate acestea, de bunăvoie şi
în deplină ascultare faţă de Tatăl Ceresc, Hristos a primit
moartea în trup, fără să fi gustat vreodată păcatul, precum
însuşi mărturiseşte: „Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat?"567
El este într-adevăr Mielul lui Dumnezeu cel neprihănit şi
nevinovat, Care ridică păcatele lumii/
Moartea - vrăjmaşul cel mai de temut al omului - a fost
batjocorită, căci, înghiţindu-L pe Domnul cerului şi al pă
mântului, a fost martora celei mai mari minuni din istoria
omenirii: moartea lui Hristos, fiind cu totul nedreaptă, ne
firească şi fără de vină, a biruit puterea morţii prin care vrăj
maşul ţinea în robie întreg neamul omenesc. Moartea a fost
biruită de puterea dumnezeiască a Vieţii. Hristos a murit
cu adevărat, dar fiind fără de păcat, nu era cu putinţă ca El
să cunoască stricăciunea. Dumnezeu „n-a lăsat pe Cel Sfânt
al Său să vadă stricăciunea" în mormânt8 şi L-a înviat a treia
zi. Pătimind moarte nedreaptă din dragoste pentru noi, în chip
liber şi de bunăvoie, Iisus Hristos a biruit desăvârşit şi pentru
totdeauna moartea noastră cea dreaptă şi, în negrăita Sa
5In 1,13.
In 8, 46.
7Cf. In 1,29.
8C/ Ps. 15,10; Ps. 48,9. Vezi, de asemenea, Fapte 2, 27; 13, 34-37.
milostivire, ne dăruieşte şi nouă această biruinţă spre moş

tenire veşnică.
Cei ce se unesc duhovniceşte cu Hristos sunt renăscuţi
prin Duhul Sfânt şi trăiesc potrivit legii celei noi a lui Dum
nezeu, făcându-se părtaşi vieţii care începe cu moartea faţă
de păcat şi lepădarea iubirii de plăcere. Murind de bună
voie loruşi pentru porunca Domnului, ei se nasc întru viaţa
cea veşnică a învierii Sale. Astfel, renaşterea duhovnicească
a omului înseamnă moştenirea biruinţei lui Hristos asupra
diavolului, asupra păcatului şi asupra morţii.
în Sfântul Botez noi ne „îmbrăcăm" cu Hristos, şi anume
cu firea omenească a lui Hristos în care locuieşte trupeşte
plinătatea Dumnezeirii. Altfel spus, ne îmbrăcăm cu ne
murirea Lui. Sfinţii
/
Părinţi ne învaţă
r /
că dacă omul n-ar mai
săvârşi nici un păcat după botez, n-ar trebui să sufere moar
tea trupească, pentru că acolo unde păcatul a fost şters,
moartea, ca urmare a acestuia, este de asemeni înlăturată.
Dar Dumnezeu, în nesfârşita înţelepciune a iconomiei Sale,
a îngăduit ca sfinţii Lui să guste moartea - chiar şi Prea
sfânta Sa Maică - pentru ca şi în moartea lor, precum în propria
Lui moarte, moartea însăşi să fie osândită ca nedreaptă.
Deşi nu a păcătuit niciodată, nici măcar cu gândul, Maica
Domnului s-a făcut şi ea părtaşă sorţii de obşte a neamului
omenesc. Mai mult, ea n-ar fi putut urma o altă cale decât
cea a Fiului ei. Când murim în ascultare faţă de porunca lui
Hristos, răstignindu-ne pe noi înşine de bunăvoie din dorinţa
de a trăi potrivit voii Sale, moartea noastră este şi ea o
biruinţă asupra morţii. Atunci, prin harul lui Dumnezeu,
moartea cea veşnică este un sfârşit nedrept chiar şi pentru
noi păcătoşii. Ne pogorâm în mormânt, luând cu noi făgă
duinţa învierii lui Hristos, şi în Ziua celei de-a Doua Lui
Veniri, la glasul trâmbiţei îngerului, vom învia cu trupuri
nestricăcioase şi vom fi răpiţi în nori „ca să întâmpinăm pe
Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul/'9
9I Tes. 4,16-17.
„îndrăzniţi dar, Eu am biruit lumea", spune Domnul.10

Biruinţa Lui este moştenirea noastră. Hristos ne-a dăruit Trupul
Său în şi prin care moartea a fost nimicită, iar prin Sfintele
Sale Taine El ne hrăneşte neîncetat cu mâncare şi băutură
cerească. în felul acesta moartea este biruită înlăuntrul nostru,
căci Trupul şi Sângele Domnului, pline de viaţa Lui, sunt
„antidotul" împotriva morţii noastre. Hristos ne-a dăruit bi
ruinţa Lui întru moştenire nestrămutată, făcându-ne părtaşi
vieţii veşnice alături de EL
;
E
10In 16,33.
19
A treia perioadă a vieţii duhovniceşti este mult mai bogată

decât prima, căci harul sălăşluieşte acum nestrămutat şi
veşnic înlăuntrul nostru. El este încununarea luptei pe care
am purtat-o împotriva puterii morţii. Câtă vreme se află
încă sub legea păcatului, omul suspină şi se tânguieşte
împreună cu Apostolul şi cu întreaga fire umană căzută:
„Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii
acesteia?"1Dar noi, „pe care frica morţii ne ţinea în robie toată
viaţa"2, suntem sloboziţi acum prin harul lui Dumnezeu:
„Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă."3 Putem şi noi
striga, asemeni Apostolului Pavel: „Moartea a fost înghi
ţită de biruinţă. Unde îti este, moarte, biruinţa ta? Unde îti
este, moarte, boldul tău?"4
După o dreaptă şi legiuită nevoinţă în taina certării Dom
nului în timpul celei de-a doua perioade, omul intră în stă
pânirea comorii pe care Dumnezeu i-o încredinţase la în
ceput, dar asupra căreia îşi pierduse dreptul din pricina în
străinării de Ziditorul lui. A doua perioadă a vieţii duhov
niceşti este, aşadar, de mare preţ, pentru că îi împărtăşeşte
omului experienţa osândei morţii. Greutăţile prin care trece
1Rom. 7, 24.
2Cf. Evr. 2,15.
3I In 3,14.
41 Cor. 15, 54-55.
acum îl curăţesc de trufaşa înclinare spre îndumnezeirea

de sine şi îl desprind de tot lucrul zidit, iar durerea ce înso
ţeşte această prefacere lăuntrică îi deschide inima spre a
primi harul lui Dumnezeu.
Din orice latură am privi ori am descrie retragerea
harului, ea aduce omului mult folos duhovnicesc. Unii
sfinţi, după ce au răbdat încercările celei de-a doua perioade
şi au gustat din roadele ei, au mers până într-acolo, încât L-au
rugat pe Dumnezeu să Se depărteze din nou de la ei, pentru
a-şi arăta şi mai mult credincioşia faţă de El în „valea umbrei
morţii"5. O asemenea lepădare de sine întâlnim în viaţa
Sfântului Ioan Colov, unul din Părinţii pustiei.6 Biruind pa
timile, el a simţit însă că slăbise încordarea rugăciunii pe care
o cunoscuse în timpul luptei, şi s-a rugat stăruitor lui Dum
nezeu să i se întoarcă patimile, ca să-şi sporească din nou
nevointa.7
/ 8
A doua perioadă ne încredinţează că numai lucrurile
care îşi au obârşia în Dumnezeu au valoare veşnică. Un
adânc simţământ de smerenie ia naştere înlăuntrul nostru,
pe măsură ce înţelegem că mântuirea nu ne aparţine nouă
de drept - ea este darul lui Dumnezeu. Aceasta dă stator
nicie vieţii noastre şi ne ajută să sporim în cunoaşterea lui
Dumnezeus şi a binefacerilor Sale, pentru care Ii aducem
neîncetat laudă şi mulţumită. Sfântul Maxim Mărturisitorul
spune că darurile de care s-au învrednicit sfinţii sunt pe
măsura iubirii şi a recunoştinţei lor faţă de Dumnezeu.9 Cu
alte cuvinte, numai cele pe care le recunoaştem ca fiind darul
lui Dumnezeu şi pentru care îi mulţumim cu smerenie pot
SC/ Ps. 22,4.

6Vezi P atericul, p. 99.
7Vezi Arhimandritul Sofronie, C u viosul S ilu an A tlion itu l, p. 75.
8C/. Col. 1,10.
9 Cf. Sfântul Maxim Mărturisitorul, C ap ete teolo g ice. S u ta în tâia, 2 9 , în
Filocnlia, voi. 2, Ed. Harisma, Bucureşti, 1993, p. 157.
deveni ale noastre cu adevărat. De pildă, dacă nu L-am

ruga pe Domnul să binecuvânteze mâncarea şi băutura pe
care ni le dă, este ca şi cum le-am fura de la Acela Care, în
marea Lui milostivire şi iubire de oameni, ne dă totul în
dar.
O altă trăsătură caracteristică celei de-a treia perioade a
vieţii duhovniceşti este nestrămutata dragoste de Dumnezeu
şi de aproapele. Ţinându-ne cu tărie de porunca iubirii de
Dumnezeu în cea de-a doua perioadă, atunci când moartea
ne ameninţă la tot pasul, învăţăm că nădejdea, credinţa şi
dragostea sunt mai tari decât moartea.10 Tot omul păcătos
este stăpânit de iubirea de sine. „Din frica morţii noi toţi
am păcătuit"11, spune Sfântul Apostol Pavel. Frica de moarte
ne-a făcut, aşadar, egoişti, agresivi, gata să luptăm cu orice
preţ pentru propria noastră supravieţuire. Acest duh este
însă potrivnic cuvintelor lui Hristos: „Nu vă temeţi de cei
ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă"12 şi, în esenţă,
tuturor poruncilor Sale, care ne învaţă iubirea de aproapele
şi lepădarea de sine.
A înfăţişa minunatele trăiri duhovniceşti ce însoţesc ultima
perioadă a vieţii în Dumnezeu nu este lucru uşor. După ce
L-am încredinţat pe Domnul că îi aparţinem, suntem slo
boziţi de lupta cu patimile. în Vechiul Testament îl vedem
pe Patriarhul Iacov mai întâi ca pe cel ce se îndeletniceşte
cu făptuirea, nevoindu-se să se arate credincios Domnului
ca să dobândească binecuvântarea Lui. Iacov s-a luptat toată
noaptea cu Dumnezeu. El ştia că pentru a-1 putea înfrunta pe
fratele său Isav, care venea asupra lui să-l omoare, avea tre
buinţă de binecuvântarea Domnului, o binecuvântare mai
tare decât însăşi moartea ce îl ameninţa. Spre dimineaţă, Iacov
a izbutit să intre în prezenţa lui Dumnezeu şi a auzit glasul
10C f Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, p. 98.

11C f Rom. 5,12.
12Mt.lO, 28.
A iiu -fi aminte de dragostea cea dintâi J 361
Lui, zicându-i: „Pentru că ai fost tare cu Dumnezeu, şi cu

oamenii puternic vei fi."13 Tot atunci a primit şi un nume
nou - Israel - care se tâlcuieşte „mintea de Dumnezeu
văzătoare", trecând astfel de la făptuire la contemplaţie.
Prin valoarea ei veşnică, lupta lui Iacov cu Dumnezeu s-a
făcut pildă vrednică de urmat pentru toţi aceia care vor să
se apropie de Domnul şi să dobândească harul Lui.
Dacă izbutim să-L încredinţăm pe Dumnezeu că suntem
ai Lui şi statornicim cu El o legătură adevărată, atunci toate
legăturile cu semenii noştri şi, în general, toată viaţa noastră
se vor întări prin binecuvântarea Lui. Astăzi oamenii sunt
preocupaţi să cultive relaţii bune cu semenii lor. Secretul
reuşitei îl aflăm în lupta lui Iacov cu Dumnezeu şi în cu
vântul pe care l-a primit de la EI. Calea cea mai sigură de a
ne înţelege bine cu semenii noştri şi a vieţui în chip înţelept
în această lume este să-L convingem pe Dumnezeu că suntem
ai Lui. Sfântul Ioan Scărarul spune că o viaţă întreagă nu
este de ajuns pentru ucenicul care caută să-i dovedească
părintelui său duhovnicesc prin cuvinte dragostea ce i-o
poartă. Dar dacă mai întâi îl încredinţează pe Dumnezeu
de iubirea-i sinceră faţă de stareţ printr-o viaţă trăită în
adevărată ascultare, atunci Domnul însuşi va înştiinţa inima
bătrânului.14 Aceasta este calea cea mai sigură şi mai dreaptă,
iar ea se întemeiază pe acelaşi cuvânt al lui Dumnezeu către
Iacov, chiar dacă exprimat aici sub o altă formă.
Cu câteva luni înainte de mutarea sa la Domnul, Părin
tele Sofronie a ţinut o minunată cuvântare duhovnicească
despre înfierea omului de către Dumnezeu. Cuvintele sale,
pe care le-am mai amintit de-a lungul acestei cărţi, sunt
pline de însuflare: „în fiecare zi îi spunem lui Dumnezeu:
«Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă». Dar cine suntem noi ca
să-I spunem Domnului: «Al Tău sunt eu»? Mai întâi trebuie

14Cf. Sfântul Ioan Scărarul, Scara, în Filocalia, voi. IX, Cuv. IV:39, p. 306.
să-L încredinţăm pe Dumnezeu că îi aparţinem, iar când L-am

încredinţat cu adevărat, vom auzi şi noi glasul Său, zicându-ne:
«Da, Fiul Meu eşti tu, Eu astăzi te-am născut.»" Aceste
cuvinte se referă în primul rând la Fiul cel Unul-Născut al
Tatălui Ceresc, dar ele se pot împlini cu fiecare fiu al lui
Dumnezeu care a fost renăscut prin harul lui Hristos.
Dacă scopul celei de-a doua perioade a vieţii duhovni
ceşti este să-L încredinţăm pe Dumnezeu că suntem ai Lui,
acelaşi principiu stă şi la temeiul perioadei de încercare în
cazul celor ce vor să îmbrăţişeze viaţa monahală. Este nevoie
de câţiva ani pentru ca începătorul să poată convinge inima
părintelui său duhovnicesc şi a întregii obşti de credinţa şi
dragostea lui curată faţă de ei. De bună seamă, a-i încre
dinţa pe deplin nu este cu putinţă, căci se poate întâmpla
ca monahul să-şi trăiască în chip drept nevoinţa vreme de
zece sau chiar douăzeci de ani, iar apoi să cadă în nepăsare
şi în trândăvie. Totuşi, chemarea monahală trebuie cercată,
de aceea este rânduită această perioadă de noviciat înainte
de tunderea în monahism. Sfântul Apostol Pavel îl sfătu
ieşte pe Timotei: „Nu-ţi pune mâinile degrabă pe nimeni."15
Cu alte cuvinte: „Pune-i întâi la încercare, cunoaşte-i, trăieşte
alături de ei. S-au deprins întru smerenie? Numai atunci
sunt vrednici de încredere."
In perioada de început a Bisericii, Părinţii căutau să în
credinţeze diferitele slujiri, precum cea de episcop, de preot
sau de econom, acelora care îşi agonisiseră mai întâi virtutea
smereniei, pentru ca cinstea slujirii respective să nu li se facă
pricină de trufie şi slavă deşartă. La fel Se poartă şi Dum
nezeu cu noi. „Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi
mărgăritarele voastre înaintea porcilor."16 Toate darurile lui
Dumnezeu sunt adevărate mărgăritare, iar dacă El mai
înainte vede că nu le vom dărui cinstea cuvenită, atunci va
151 Tim. 5, 22.

16Mt. 7, 6.
A riii-fi aminte de dragostea cea dintâi | 363
îngădui să fim mai întâi cercaţi ca să ne curăţim. Şi când, în

cele din urmă, vom primi mărgăritarul de mare preţ, atunci
îl vom ascunde în inima noastră, ocrotindu-1 şi cinstindu-1
cum se cuvine. Trebuie să-I dovedim lui Dumnezeu că
suntem vrednici de încredere, pentru ca El să ne poată dărui
harul cel desăvârşit al înfierii. Iar când îl vom dobândi, vom
fi cu mare grijă să nu-1 pierdem. Rănile pe care le-am primit
lovindu-ne de „stâncile" tari ale celei de-a doua perioade
ne vor învăţa să fim cu luare-aminte, ca nu cumva să ne
vătămăm din nou, şi astfel vom putea păstra mai bine darul
încredinţat nouă. Dar chiar şi atunci îl putem pierde, căci
omul este supus clătinărilor până la sfârşitul vieţii sale.
Părintele Sofronie înfăţişează ultima perioadă a vieţii
duhovniceşti ca perioada asemănării cu Dumnezeu. Omul
a fost renăscut prin har, iar poruncile Domnului s-au sta
tornicit drept singura lege a fiinţei sale. împlinirea lor a
devenit acum însăşi firea noastră. De pildă, dacă un frate se
smereşte înaintea noastră, iar noi, în chip firesc şi spontan,
răspundem smerindu-ne încă şi mai mult înaintea lui, acesta
este un semn al renaşterii noastre în Duh, căci astfel se poartă
cei desăvârşiţi.
în Pateric se povesteşte despre un călugăr care a mers la
Alexandria să-şi vândă rucodelia.17 Un om din cetate, a
cărui fiică era chinuită de demoni, auzise că numai călugării
din pustie ar putea s-o tămăduiască, dar din smerenie aceştia
refuzau să facă minuni, ca să nu fie slăviţi de oameni şi
astfel să-şi piardă liniştea, isihia lor. Atunci nefericitul tată
a recurs la un şiretlic: l-a chemat pe monah la el acasă,
pretinzând că vrea să-i cumpere rucodelia. Când acesta a
intrat pe uşă, tânăra demonizată a venit şi i-a dat o palmă;
monahul a întors numaidecât şi celălalt obraz, iar diavolul,
aruncând-o pe fată la pământ şi zguduind-o cu spume, a
ieşit din ea. N-a putut suferi o asemenea smerenie. Monahul
17Patericul, Pentru Avva Daniil, 3, p. 50.

l-a alungat pe demon împlinind numai porunca Domnului,

nici măcar n-a fost nevoie să facă rugăciune. Atunci când
smerenia poruncilor Evangheliei devine singurul temei al
fiinţei noastre, mândria patimilor este nimicită. Acesta este
începutul îndumnezeirii omului.
Plinătatea desăvârşirii creştine nu poate fi atinsă în
această lume. Noi „aşteptăm învierea morţilor şi viaţa vea
cului ce va să fie", cum rostim în Crez. Totuşi, sămânţa
învierii se seamănă în această viaţă; aici şi acum primim
arvuna moştenirii viitoare şi pârga vieţii veşnice. La această
experienţă se face părtaş deopotrivă sufletul şi trupul nostru.
Fireşte, în cele din urmă vom muri, fie şi numai ca urmare
a păcatelor noastre anterioare, dar harul primit în această
viaţă va însoţi trupul în mormânt şi sufletul în ceruri. Iar la
glasul trâmbiţei celei din urmă acelaşi har va uni din nou
trupul şi sufletul, şi omul întreg se va înfăţişa înaintea sca
unului de judecată al lui Hristos. Acolo îşi va lua dreapta
răsplată pentru faptele sale şi numai atunci va cunoaşte
plinătatea vieţii în Hristos.
20
> nou/uv &>uA/

în Vechiul Testament Dumnezeu a vorbit poporului Său
prin gura Prorocului Iezechiel: „Lepădaţi de la voi toate
păcatele voastre cu care a ti greşit şi vă faceţi o inimă nouă
şi un duh nou. De ce să muriţi voi, casa lui Israel?"1 Şi iarăşi:
„Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da."2 Iar împă
ratul David s-a rugat Domnului astfel: „Inimă curată zideşte
întru mine şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale
mele."3 Prorocii din vechime ştiau că omul nu se poate
naşte întru împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu dobândeşte
mai întâi un duh nou şi o inimă nouă - „inima adâncă",
cum o numeşte Părintele Sofronie4, care este de mare preţ
înaintea lui Dumnezeu.
Această naştere din nou schimbă din temelii viaţa omului,
reînnoindu-i întreaga fiinţă. Ea este însoţită de simţiri şi
cugete noi, dumnezeieşti, de o nouă însuflare şi de o dra
goste arzătoare pentru Sfânta Scriptură. Părintele Sofronie
o aseamănă cu „Big Bang-ul" despre care vorbesc astronomii
zilelor noastre, căci omul trece de la realitatea pământească
la realitatea cerească, în care duhul său este răpit de Duhul
lui Dumnezeu. însă dacă nu va izbuti să-şi afle adâncul
1Iez. 18, 31.

2Iez. 36, 26.
3Ps. 50,11.
4 Vezi Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este,
274; C/. I Petr. 3, 4.
366 | Arhimandrit Za har ia Za ha rou
inimii, nu va pătrunde niciodată în tărâmul Duhului şi nu

va putea cunoaşte tainele Lui.
In Noul Testament, Hristos vorbeşte cu Nicodim despre
naşterea din nou în Duh.5 Taina aceasta este însă de nepă
truns pentru învăţătorul de lege, care Ii cere Domnului să-i
desluşească înţelesul cuvintelor Sale. Domnul îi răspunde:
„Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii
de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e
născut din Duhul/'
Văzând că Nicodim încă nu înţelege, Domnul îl mustră
uşor: „Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum
veţi crede cele cereşti?" Apoi îi descoperă în chip lămurit
că El este Mesia, Omul „Care S-a pogorât din ceruri" şi Care
trebuie să Se înalţe precum odinioară şarpele înălţat de
Moise în pustie spre tămăduirea fiilor lui Israel: „Şi după
cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se
înalte
/ Fiul Omului."
Convorbirea dintre Hristos şi Nicodim, ca de altfel în
treaga Evanghelie după Ioan, ne arată că omul poate cunoaşte
adevărurile dumnezeieşti numai din cercare, iar pentru
aceasta trebuie să facă un experiment. Trebuie sa guste ade
vărul, căci nu poate pătrunde cu mintea necercetatele căi
ale Duhului, şi cu atât mai puţin firea Lui cea dumnezeiască;
omul poate cunoaşte numai lucrarea Duhului în viaţa sa.
„Vino şi vezi", îl îndeamnă Filip pe Natanael.6 „încearcă tu
însuţi acest lucru şi vezi ce se întâmplă." Acesta este şi în
demnul pe care Domnul i-1 adresează lui Nicodim. Numai
schimbarea vieţii sale prin încredinţarea lăuntrică că „s-a
mutat de la moarte la viaţă"7 îl poate convinge şi întări
întru Adevăr.
înnoirea şi renaşterea omului sunt ţelul de căpătâi al
Evangheliei lui Hristos. Sfântul Petru, de pildă, vorbeşte
5Vezi In 3,1-21
6 I n i, 46.
7 In 5, 24.
A ih i-li aminte de dragostea cea dintâi |367
despre naşterea din nou „nu din sămânţă stricăcioasă, ci

din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care
rămâne în veac,/8. Iar Sfântul Pavel adevereşte că omul du
hovnicesc, omul care s-a născut din nou, nu poate fi judecat
de nimeni şi de nimic din lumea aceasta; însă, fiind duhov
nicesc, el are puterea să judece toate lucrurile.89 Intr-adevăr,
duhul omului care a fost renăscut în Hristos poate „măsura"
întreg pământul într-o singură mişcare.
Domnul ne cere să împlinim lucruri care pentru mintea
noastră omenească pot părea lipsite de noimă. De pildă, EI
ne porunceşte să ne urâm pe noi înşine şi însăşi viaţa noastră,
dacă vrem să fim ucenicii Lui.10Ţelul acestor porunci aspre
este însă unul ceresc şi mântuitor, căci sunt menite să ne
călăuzească la renaşterea întru viaţa cea veşnică.
Când fiinţa noastră se pătrunde de veşnicie, întrezărim
primele semne ale acestei naşteri din nou. In primul rând,
ne împăcăm cu Dumnezeu şi nu ne mai temem de El, ci II
iubim ca pe un Tată, ca pe Binefăcătorul şi Mântuitorul
nostru. Sfântul Antonie cel Mare a fost întrebat odată de un
alt nevoitor al pustiei: „Cum de s-a mărit numele tău între
oameni mai mult decât al meu, deşi eu mă ostenesc mai
mult decât tine?" La care Sfântul a răspuns: „Pentru că II
iubesc pe Dumnezeu mai mult."11
în al doilea rând, ne împăcăm cu semenii noştri, trăind
în pace şi înţelegere cu tot omul. Sfântul Apostol Pavel
spune: „Iertaţi unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat
vouă, în Hristos."12 Dobândind noi înşine iertare, putem
ierta cu uşurinţă şi celorlalţi. Nu-1 mai vedem pe aproapele
nostru ca pe o ameninţare, ci precum îl vede Dumnezeu, ca
8C/ IPt. 1,23.

9Vezi I Cor. 2,15.
1(1C f Lc. 14, 26.
11Vezi Patericul, Pentru Avva Ammun Nitriotul, 1, pp. 33-34.
12C f Ef. 4, 32.
pe una din frunzele unui copac uriaş, membrul unei mari

familii. Fiecare semen al nostru este un dar al lui Dumne
zeu pentru noi, de aceea se cuvine să-I mulţumim Domnu
lui pentru fraţii noştri şi pentru darurile pe care le-a re
vărsat asupra lor.
In al treilea rând, ne împăcăm cu viaţa noastră. Nu ne
mai tulburăm şi nu ne mai facem griji pentru ce se va în
tâmpla cu noi, fiindcă ne încredinţăm pe noi înşine cu nă
dejde proniei lui Dumnezeu. Hristos ne-a făgăduit că nici
un fir de păr din capul nostru nu va cădea fără ştirea Lui.
El ne poartă de grijă mai mult decât păsărilor cerului, care
nu duc lipsă de nimic, căci Tatăl Ceresc le hrăneşte şi le
ocroteşte13. în acest chip ne păstrăm pacea, oricâte greutăţi
ne-ar aduce viitorul, pentru că ne punem toată nădejdea în
Dumnezeu, Care neîncetat veghează asupra noastră în marea
Sa iubire de oameni.
în al patrulea rând, ne împăcăm cu noi înşine. Fiind pe
deplin împăcaţi cu Dumnezeu şi ştiind că veşnicia a început
să ne ocârmuiască viaţa, ne împăcăm acum cu însăşi fiinţa
noastră. Firea nu ne mai este dezbinată în chip tragic, dife
ritele puteri ale sufletului încetează să ne mai tragă în
direcţii opuse. Trupul, mintea şi inima, toate mădularele şi
simţurile noastre lucrează în desăvârşită armonie, căci Dum
nezeu ne-a dat puterea să trecem zidul firii noastre căzute14
şi să nu mai vieţuim nouă înşine, ci lui Hristos Care sălăş
luieşte în noi.15 Astfel ne împăcăm cu noi înşine, pentru că
El ne-a tămăduit şi ne-a readus la comuniunea cu El.
Nenumărate şi negrăite sunt manifestările vieţii veşnice,
atunci când ea începe să se reverse din belşug în inima
noastră! Totuşi, chiar şi cele mai înalte daruri duhovniceşti
şi cea mai adâncă pace nu sunt decât chezăşia vieţii dum
nezeieşti, de care ne vom împărtăşi pe deplin în veacul viitor.
13C/Mt. 6, 26; Lc. 12, 24.

14 C/. Ps. 17,32.
15C/. Gal. 2, 20.
A (iu-fi aminte de dragostea cea dintâi |369
Primind pregustarea celor ce vor să fie, petrecem în nă

dejdea vie şi în aşteptarea unor lucruri încă şi mai mari. O
astfel de nădejde ne ajută nu doar să vieţuim în chip
înţelept aici pe pământ, dând întâietate celor netrecătoare
faţă de cele vremelnice, ci ea însăşi poartă mărturie vieţii
veşnice care deja s-a sălăşluit întru noi.
21
c& uA£/uaa1/ca/i#/ nu/ dă' cyie& nMîadată/
Precum voiţi sa vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi ase

menea; şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi
avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei... Ci
iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut,
fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va
f i m ultă şi veţi f i fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei
nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru
este m ilostivf
Aceste cuvinte ale lui Hristos ne pun înainte două căi,

două chipuri de vieţuire: pe de o parte calea „firească" - a
face bine celor ce ne fac bine şi a iubi pe cei ce ne iubesc pe
noi; pe de altă parte calea Evangheliei, mult mai înaltă,
prin care Domnul ne cheamă la o viaţă mai adâncă, mai
presus de fire, chipul vieţii celei desăvârşite a lui Dumnezeu:
„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut,
fără să nădăjduiţi nimic în schimb. Fiţi milostivi, precum şi
Tatăl vostru este milostiv." Această poruncă ridică duhul
omului la mari înălţimi, pentru că prin ea ne facem fii ai
Tatălui Ceresc şi dobândim asemănarea cu Dumnezeu.
Poruncile Domnului nu poartă un caracter negativ. Hristos
nu spune: „Nu faceţi altora ceea ce nu voiţi să vă facă ei
vouă", ci „faceţi cele pe care voi înşivă le socotiţi de mare
preţ, care vă mulţumesc şi vă odihnesc sufletul şi pe care
aţi dori să le primiţi, la rândul vostru, de la ceilalţi." Ca să
ne aducă cu adevărat folos, nevoinţa creştină trebuie să
1Lc. 6,31-36.
aibă un caracter pozitiv, căci ea nu se reduce la respectarea

unui cod de legi şi de canoane de felul „nu face lucrul
acesta sau acela", ci este calea ce duce la desăvârşire: „Fă
aceasta şi fii desăvârşit."2 Creştinul nu se nevoieşte numai
să se lepede de patimile omului celui vechi, ci şi să se îm
brace cu omul cel nou, cu Noul Adam, adică cu Hristos însuşi.
Din acest punct de vedere creştinismul se ridică deasupra
religiilor orientale precum budismul sau hinduismul, pentru
că acestea iau în considerare numai prima parte, „lepădarea"
de omul cel vechi, care singură nu ne poate aduce mântuirea.
Poate că niciodată n-am făcut vreun rău semenilor noştri,
totuşi aceasta nu înseamnă că am ajuns deja la desăvârşire,
căci criteriul nostru nu este unul de „bună purtare" la nivel
uman, ci cuvântul lui Dumnezeu, Care a spus: „V-am dat
vouă pildă."3 Adevărata nevoinţă este, aşadar, pozitivă, ea
este calea Domnului care ne înaltă / la viata/ lui Dumnezeu
însuşi. Iar când Hristos ne porunceşte: „Iubiţi pe vrăjmaşii
voştri. Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv",
El ne cere de fapt: „Fiţi desăvârşiţi. Fiţi ca Dumnezeu!" Che
marea noastră este să devenim „mici dumnezei", căci, după
cuvântul Psalmistului, „Dumnezeu este preamărit în adu
nare de dumnezei"4.
Poruncile lui Dumnezeu sunt de nepătruns pentru mintea
omenească şi covârşesc puterile noastre de a le împlini5,
smerindu-ne chiar din clipa în care încercăm să ne apropiem
de ele. Lucrarea lor este una cu totul aparte: ele zdrobesc
orgoliul întunecatei noastre minţi şi inimi şi pregătesc calea
harului, ca să vină şi să se sălăşluiască întru noi. Poruncile
dumnezeieşti scot la iveală nedesăvârşirea noastră, neputinţa
2C/. Mt. 5, 48.

3C/ In 13,15.
4 Cf. Ps. 81,1 şi Ps. 88, 7-8 în versiunea diortosită după Septuaginta
de I.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania.
5 Vezi Arhimandritul Sofronie, Vom vodca pe Dumnezeu precum este,
p. 99.
şi sărăcia noastră duhovnicească, şi ne silesc să strigăm din

adâncul inimii la Dumnezeu, rugându-L să vină şi să îm
plinească El însuşi în noi aceste porunci. Altă cale în afară
de aceasta nu există, după cuvântul Domnului: „Fără Mine
nu puteţi face nimic."6
Ştim că cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu este
porunca iubirii - iubirea de Dumnezeu şi iubirea de aproapele,
în acestea două se cuprind toată Legea şi Prorocii, tot cerul
şi pământul. Iar încununarea poruncii iubirii de aproapele
este dragostea şi rugăciunea pentru vrăjmaşi. Cel ce-şi iubeşte
vrăjmaşii îl iubeşte pe fratele său şi pe Dumnezeu în chip
desăvârşit, iar înlăuntrul lui sălăşluieşte Duhul lui Dumnezeu-
Mântuitorul, Care Şi-a întins mâinile pe cruce şi i-a îmbră
ţişat pe toţi deopotrivă, pe prieteni şi pe vrăjmaşi, pe cei de
aproape şi pe cei de departe, pe cei ce-L cunosc şi pe cei ce
nu-L cunosc pe El. Aşadar, dacă îi iubim pe vrăjmaşii noştri
şi facem bine celor ce ne urăsc pe noi, atunci împlinim cele
două mari porunci în toată desăvârşirea lor şi îl cunoaştem
pe Dumnezeu precum este.
Potrivit învăţăturii Părintelui Sofronie, porunca iubirii
de vrăjmaşi alungă orice urmă de mândrie din noi. Pentru
a o împlini trebuie să ne smerim până la capăt, ca să facem
loc Duhului Sfânt înlăuntrul nostru. Sfântul Siluan spune
că iubirea de vrăjmaşi este criteriul cel mai sigur al pre
zenţei Sfântului Duh în noi, căci în omul iubitor de vrăjmaşi
sălăşluieşte îmbelşugat Duhul Sfânt.7 Iar prezenţa Duhului
lui Dumnezeu în noi înseamnă în acelaşi timp şi prezenţa
adevărului în noi, fiindcă Duhul Sfânt, împăratul Ceresc şi
Mângâietorul, este şi Duhul Adevărului Care ne călăuzeşte
la tot adevărul. Iubirea de vrăjmaşi este, aşadar, calea cea
mai bună către adevărata cunoaştere de Dumnezeu, întrucât
6In 15,5.
7Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 114,124,170,250.
Duhul ne conduce la „cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu" şi

„la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos"8.
Poruncile dumnezeieşti sunt menite să ne slobozească
din robia păcatului şi a morţii, iar cei ce prin harul lui Dum
nezeu au dobândit iubirea de vrăjmaşi au biruit deja moartea.
De aceea spune Sfântul Siluan că mântuirea omului care
nu-şi iubeşte vrăjmaşii este îndoielnică, întrucât Sfântul
Duh nu locuieşte în chip văzut înlăuntrul său.9 Mântuirea
nu se dobândeşte numai din credinţă, cum afirmă unii, nici
numai din fapte bune, cum socotesc alţii, ci izvorăşte din
petrecerea Duhului Sfânt deopotrivă în sufletul şi în trupul
nostru. Pentru creştinii ortodocşi mântuirea este o experienţă
ontologică, iar nu o convingere abstractă. Dumnezeu caută
inima omului ca să Se sălăşluiască într-însa, dar inima va fi
cu desăvârşire slobodă să devină lăcaşul Domnului numai
atunci când mintea este răstignită prin poruncile dumne
zeieşti, îndeosebi prin porunca iubirii de vrăjmaşi. Numai
atunci, după cuvântul Apostolului, „Duhul slavei şi al lui
Dumnezeu Se odihneşte peste noi"10.
Cel ce nu se străduieşte să-i poarte pe toţi semenii lui în
inimă nu este vrednic de Dumnezeu. Oare Domnul îşi va
recunoaşte chipul Său în noi în Ziua Judecăţii dacă în dra
gostea noastră nu-i vom cuprinde pe toţi oamenii în mod
egal şi fără excepţie? El ne va număra printre oile turmei
Sale celei alese şi ne va face casnicii Lui numai dacă vom fi
urmat pilda samarineanului milostiv, care, în pofida urii
evreilor, avea o inimă plină de îndurare.11 Silindu-ne a ne
arăta milostivi faţă de fraţii noştri, Dumnezeu va veni în
ajutorul nostru şi ne va lărgi inima, şi astfel îi vom îmbră
ţişa pe toţi în inima noastră şi chiar vom suferi pentru fiecare
8Ef. 4,13.
9Cf. Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, pp. 403-404.
10C/. IPt. 4,14.
11Col. 3,12; gr.: σπλάγχνα οικτιρμου.
în parte. Trebuie, aşadar, să ne îmbrăcăm cu „milostivirile

îndurării" şi cu o adâncă smerenie, dacă vrem să dobân
dim dumnezeiasca universalitate.
Un exemplu simplu este de ajuns ca să înţelegem cât de
mare şi de minunată este iubirea de vrăjmaşi. Să presu
punem că am avut o neînţelegere cu fratele nostru pentru
care noi înşine suntem de vină. Şi totuşi, ne vine greu să ne
smerim înaintea lui şi să-i spunem: „Am greşit, iartă-mă!"
Cu cât mai grea ne este însă răstignirea atunci când trebuie
să-l iubim pe cel ce ne-a rănit, deşi conştiinţa ne dă mărturie
că suntem nevinovaţi! însă aceasta este calea lui Hristos Care
ne-a iubit până în sfârşit, măcar că îi eram vrăjmaşi.12 El nu
Şi-a cruţat propria viaţă, ci a luat asupra Sa toată tragedia
omenirii, cumplitul blestem al întregii lumi căzute. Ba mai
mult, în fiecare Liturghie Domnul ne îngăduie nouă, vrăjma
şilor Lui, să ne împărtăşim cu însuşi Trupul şi Sângele Său,
căci singura Lui dorire este ca toţi oamenii să se mântuiască.
Iubirea de vrăjmaşi este, prin urmare, „nebunia" credinţei
noastre, „nebunia crucii"13. Şi vai de cel ce nu primeşte această
nebunie, căci el însuşi suferă de un alt fel de nebunie, cum
plită şi nimicitoare: „Zis-a cel nebun în inima sa: «Nu este
Dumnezeu!»"14. Cu adevărat, pentru un asemenea om Dum
nezeu nu există, căci el nu se înduioşează la vederea lui
Hristos-Dumnezeu Care îşi întinde mâinile pe cruce din iubire
pentru vrăjmaşii Săi. Atât de împietrit este acest nebun,
încât în inima lui nu mai poate pătrunde cuvântul vieţii,
cuvântul Crucii - tocmai acel cuvânt care ne tâlcuieşte în
chipul cel mai grăitor ce înseamnă iubirea de vrăjmaşi:
„Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac."15
Aşadar, în sânul adevăratei Biserici sălăşluiesc acele
suflete de Dumnezeu purtătoare care îl cunosc pe Domnul
12C f Rom. 5,10.

n Cf. I Cor. 1,18.
14Ps. 13,1 şi Ps. 52,1.
15Lc. 23, 34.
şi dragostea Lui până la moarte şi păzesc poruncile Sale.

Osândiţi fiind, ei nu se apără; ocărâţi fiind, binecuvântează,
prigoniţi fiind, rabdă.16 Ei răsplătesc răul cu binele, urmând
pilda lui Hristos, „începătorul şi plinitorul credinţei noastre"17.
Iar noi, credincioşii, avem binecuvântarea de a trăi alături de
aceşti sfinţi ai lui Dumnezeu, de a vorbi cu ei şi de a ne izbăvi
de greşeli prin rugăciunile lor.
întrebarea 1: Aţi putea explica mai pe larg cum ne răstignim

mintea pentru ca Hristos să Se poată sălăşlui în inima noastră?
Răspuns: în starea noastră căzută, mintea ne este îm
prăştiată în toată lumea zidită, în pofte, în închipuiri ş.a.m.d.
Este deci despărţită de inimă. Toată strădania noastră se
îndreaptă spre a aduce mintea înapoi în inimă şi a o uni cu
aceasta, pentru ca omul să se poată înfăţişa înaintea lui
Dumnezeu cu toată fiinţa lui şi să fie recunoscut de către El.
Dumnezeu ne recunoaşte ca fii ai Săi atunci când ne în
toarcem la El cu toată inima, cu toată mintea, cu toată fiinţa
noastră.
Dar cum ne adunăm gândurile înlăuntrul nostru, când
ele sunt atât de risipite în această lume? O cale este a le răstigni
prin poruncile Evangheliei. După cum am spus mai înainte,
atunci când ne cercetăm pe noi înşine în lumina poruncilor
Evangheliei, vedem cât de departe suntem de ele, iar în dorinţa
de a le păzi, mintea se smereşte şi este răstignită. Această
smerenie ajută mintea să se pogoare, să se sălăşluiască în
inimă. Dacă ne răstignim mintea, adică ne cercetăm pe noi
înşine cu asprime în lumina poruncilor Evangheliei, ne vom
vedea propria sărăcie duhovnicească, iar smerenia ce însoţeşte
această viziune atrage harul dumnezeiesc şi Domnul ne va
16C/. I Cor. 4,12.

l7Evr. 12,2.
uni din nou mintea cu inima. Fără harul lui Dumnezeu,

mintea nu se poate uni cu inima. Aceasta este tăierea împrejur
a minţii, răstignirea minţii, pe care se nevoiau s-o dobândească
părinţii isihaşti din veacul al XlV-lea, pentru ca isihia lor să
aducă roadă desăvârşită. Dacă mintea nu află inima, înfăţi
şarea noastră înaintea lui Dumnezeu nu are putere şi nu vom
cunoaşte niciodată schimbarea dătătoare de viaţă a dreptei
Celui Preaînalt.
întrebarea 2: Aşadar, pentru a-L putea iubi pe Domnul

Dumnezeu din toată inima noastră, din toată puterea noastră
şi din tot sufletul nostru, este nevoie ca mintea şi inima să
fie unite prin smerenie?
Răspuns: Da. Precum Domnul S-a pogorât în părţile
cele mai de jos ale pământului şi apoi S-a înălţat şi a robit
robime şi a dat daruri oamenilor18, la fel şi noi trebuie să
urmăm calea Lui. Trebuie să ne pogorâm în adâncul inimii,
şi avem nevoie de multă credinţă şi îndrăzneală ca să în
fruntăm întunericul pe care îl purtăm în inimă. Aceasta este o
răstignire care ne smereşte şi ne dă puterea, prin har, să ne
înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu în chip bineplăcut Lui.
întrebarea 3: In societatea şi cultura noastră modernă

întâlnim foarte des expresia: „Urmează-ţi inima". O auzim
tot timpul, chiar şi în reclamele de la televizor. Aţi putea
comenta puţin această idee care pricinuieşte atât de mult
rău în lumea de astăzi?
Răspuns: Atunci când spun: „Urmează-ţi inima!", nu
inima este cea pe care o urmează ei, ci pofta simţurilor. Inima
este un loc duhovnicesc, o putere duhovnicească.
întrebarea 4: Ce legătură există între rugăciunea monahilor

şi deschiderea inimii de către Iisus Hristos? Oare această des
chidere a inimii este dăruită numai călugărilor?
18Vezi Ef. 4, 8-10.

Răspuns; Pentru mine în mănăstire, Trupul lui Hristos îl

alcătuiesc cei patruzeci de vieţuitori ai obştii. în parohie,
Trupul lui Hristos sunteţi dumneavoastră, preotul, şi cre
dincioşii. Iar Hristos este prezent în mijlocul vostru şi Se
bucură să-l vadă pe slujitorul Său mijlocind între El şi cre
dincioşi şi purtându-i pe toţi în inima lui. Slujirea dum
neavoastră este cu adevărat un exerciţiu de a dobândi uni
versalitatea iubirii lui Hristos. Şi toate lucrurile bune pe care
le faceţi - fiecare cuvânt bun pe care îl spuneţi unui enoriaş,
fiecare mângâiere pe care i-o aduceţi în necazul lui, fiecare
povaţă sau încurajare pe care i-o daţi spre a-şi reînnoi viaţa
- toate acestea vă vor lărgi inima. în plus, toate faptele bune
pe care le săvârşiţi ca preot în parohie vor sta de-a dreapta
dumneavoastră Ia Judecata de Apoi şi vă vor îndreptăţi
înaintea Iui Dumnezeu.
Am auzit odată o istorioară despre un pustnic care avea
doi ucenici: unul era ieromonah, iar celălalt simplu monah. în
satul din apropierea schitului murise preotul şi nu mai era
cine să slujească Sfânta Liturghie. Atunci bătrânul pustnic,
din dragoste pentru oameni, a preferat să se lipsească de
ucenicii lui, trimiţându-i pe amândoi să-i ajute pe săteni şi
să slujească Liturghia până la venirea noului preot. înainte
de plecare, i-a dat fiecăruia câte un cuvânt. Monahului i-a
spus: „Să ai neîncetat pe buze, în minte şi în inimă Numele
lui Hristos." Iar preotului i-a spus: „Să ai neîncetat pe buze,
în minte şi în inimă numele credincioşilor tăi." Aceasta arată
care este slujirea preotului şi care cea a monahului. într-un
fel, aceeaşi lucrare pe care noi o avem în mănăstire preotul
o are în parohia lui. De fiecare dată când preotul se înfă
ţişează înaintea lui Dumnezeu şi rosteşte cuvintele: „Ale
Tale dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate,"
darurile pe care le aduce trebuie să-i cuprindă pe toţi cei
prezenţi la slujbă, rugăciunea lui trebuie să-i îmbrăţişeze pe
toţi enoriaşii, pomenindu-i, dacă se poate, pe fiecare pe nume.
Dacă nu este cu putinţă, cel puţin să-i pomenească pe câţiva
dintre ei, sau să se roage pentru ei la general. în acest chip,

Liturghia şi slujirea preotului sunt un foarte bun exerciţiu
pentru a dobândi universalitatea iubirii lui Hristos.
în mănăstire, de asemenea, călugării se nevoiesc să poarte
toată obştea în inima lor şi astfel, treptat, inima li se lărgeşte,
până ce ajung să cuprindă într-însa întreaga lume pentru care
mijlocesc înaintea Iui Dumnezeu. Odată mă aflam într-o
mănăstire şi am văzut pe un frate plângând. L-am întrebat:
„Ce s-a întâmplat, frate?" Şi cum nu-mi putea răspunde din
pricina suspinelor, i-am zis: „Hai să mergem în paraclis şi
să stăm de vorbă acolo." Am mers în paraclis şi cu ochii în
lacrimi mi-a spus: „Privesc în inima mea şi văd că unul din
fraţi lipseşte! Nu pot îndura acest lucru!" Era un monah
foarte simplu, dar trăia acest adevăr al universalităţii iubirii
lui Hristos. Avea pace în suflet numai atunci când îi vedea
pe toţi fraţii prezenţi în inima lui. Se pare că inima i se răcise
faţă de unul dintre ei şi se simţea mutilat din această pricină.
Totuşi, slujirea monahului se deosebeşte de cea a preo
tului prin faptul că este o slujire smerită, ascunsă. Lucrarea
preotului în parohie este mai înaltă, fiindcă el îi călăuzeşte
pe credincioşi şi mijloceşte înaintea Domnului pentru ei,
asemenea unui avocat care apără cauza clientului său înaintea
curţii. Preotul încearcă necontenit să-i împace pe credincioşi
cu Dumnezeu, iar aceasta este cu adevărat o lucrare măreaţă.
Am primit marea „slujire a împăcării"19, spune Sfântul Apostol
Pavel. împlinind această slujire, mijlocind şi rugându-ne Dom
nului pentru oameni, aflăm har înaintea Lui, iar în Ziua Ju
decăţii toate faptele bune pe care le-am săvârşit pentru eno
riaşii noştri ne vor îndreptăţi înaintea lui Dumnezeu.
Dumneavoastră aveţi adevărata preoţie. Călugărul are un
alt fel de preoţie, preoţia universală. El trebuie să-şi lucreze
propria mântuire şi să mijlocească pentru mântuirea întregii
lumi prin rugăciunile sale, prin propria lui pocăinţă adusă
19II Cor. 5,18.

în ascuns înaintea lui Dumnezeu. Dumneavoastră aveţi / o

preoţie mai concretă, mai înaltă - preoţia liturgică, cu care
aţi fost învestit de către Biserică. întreaga Biserică este de
partea dumneavoastră şi vă sprijină.
Am să vă mai spun ceva. Cu câţiva ani înainte de a
deveni preot, am început să ţin credincioşilor un cuvânt de
învăţătură în biserică, în fiecare duminică după-amiaza, iar
cu un an înainte de hirotonie Părintele Sofronie chiar îi încuraja
pe oameni să vorbească cu mine. Odată, o studentă a venit
să-mi ceară sfatul şi, mişcată de cuvintele pe care i le-am spus,
plină de umilinţă şi-a vărsat sufletul înaintea mea şi mi-a
povestit viaţa ei. Şi cu adevărat trecuse prin multe nenorociri
şi păcate, iar eu, auzind toate acestea, m-am tulburat. Am
alergat îndată Ia Părintele Sofronie şi i-am spus: „Iată, mi-a
povestit toată viaţa ei, toate păcatele pe care le-a făcut. Nu
pot purta astfel de lucruri şi sunt tulburat." Părintele mi-a
răspuns: „Eu ţi-am spus numai să vorbeşti cu oamenii, nu
să Ie asculţi spovedania şi să afli lucruri despre viaţa lor
particulară." „Mişcată de cuvântul meu, şi-a deschis sufletul
şi n-am putut s-o opresc", am zis eu. Părintele m-a sfătuit
atunci să am grijă. Opt luni mai târziu am fost hirotonit
preot şi duhovnic şi apoi am auzit spovedanii mult mai
grave decât aceea, dar niciodată nu am mai fost tulburat.
Atunci am înţeles că eram în ascultare de Biserică, în spatele
meu aveam întreaga Biserică a lui Dumnezeu care mă spri
jinea, Biserica din cer şi Biserica de pe pământ. Am fost
învestiţi cu o slujire măreaţă, iar în această slujire putem
face mult mai mult decât credem, pentru că suntem spri
jiniţi de toţi sfinţii din cer şi de pe pământ.
Acestea sunt, aşadar, cele două feluri de preoţie - preoţia
sacramentală şi preoţia împărătească. Dar slujirea preotului
va da roadă deplină dacă înlăuntrul său lucrează şi preoţia
împărătească. De fapt, avem trebuinţă de amândouă. Când
am devenit preot, am descoperit cu bucurie, dar şi cu cutre
mur, că pomenind numele credincioşilor la Sfânta Proscomidie
era ca şi cum aş fi rostit Rugăciunea lui Iisus. Fiecare nume pe

care îl pomeneam îmi aducea valuri de mângâiere dumne
zeiască. Atunci am înţeles că pomenirea numelor la Pros-
comidie are aceeaşi putere ca şi Rugăciunea lui Iisus, pentru
că îi pomenim pe hristoşii Domnului nostru. Noi toţi suntem
hristoşii lui Hristos!
întrebarea 5: Teologia pastorală ne învaţă că preotul trebuie

să împlinească toate cele zece porunci şi chiar să se ridice
deasupra lor. Iar Preasfinţitul nostru spune că datorită Sfintei
Taine a Hirotoniei preoţii sunt chiar mai presus de îngeri,
încercăm să ne spovedim cât putem de des atunci când
găsim un preot ortodox, dar între spovedanie şi altar inter
vin totuşi păcate nespovedite pe care le purtăm cu noi,
gânduri care ne tulbură şi pe care nu ajungem să le desco
perim la spovedanie. E greu să venim la altarul Domnului,
care este atât de sfânt, şi să ne înfăţişăm înaintea împăratului
cerurilor cu toate aceste mici păcate, gânduri, mânie... Ce
ne sfătuiţi? Să intrăm cu ele în Sfântul Altar, sau să încercăm,
•pe cât se poate, să ne spovedim mai des?
Răspuns: Odată, un preot din Cipru, mai tânăr decât
mine, care venise în vizită la noi Ia mănăstire, m-a rugat să-i
dau câteva sfaturi generale despre lucrarea duhovniciei. I-am
răspuns: „Părinte, pentru această slujire nu există reţete. Trebuie
să strigăm neîncetat la Dumnezeu. Am fost aruncaţi în mare
şi trebuie să înotăm ca să ajungem la mal."
Dacă ne facem spovedania, ori de câte ori putem, cu
cuget curat, iar între spovedanii se întâmplă ceva care ne
tulbură, atunci ne pocăim şi ne deşertăm inima înaintea lui
Dumnezeu. Intrăm în altar cu inima înfrântă, simtindu-ne
cu totul nevrednici de sfinţenia şi de dragostea Domnului,
şi sunt încredinţat că Dumnezeu nu ne va trece cu vederea,
ştiind că facem tot ce ne stă în putinţă. Important este să
avem inima înfrântă când venim la altar. însă din clipa în
care am intrat acolo, să lăsăm deoparte rugăciunea de pocăinţă!
Trebuie să ne concentrăm la ce avem de făcut pentru Li

turghie - aceasta este rugăciunea noastră. Dacă vrem să ne
rugăm şi să ne pregătim cu zdrobire de inimă, trebuie să o
facem înainte de a trece pragul altarului.
De aceea nu se cade ca preotul, mai ales dacă este tânăr,
să plângă în timpul Sfintei Liturghii. Nu este greu să plângem
la Liturghie, fiindcă suntem sprijiniţi de rugăciunea celorlalţi.
Insă, după cum am spus mai înainte, preotul trebuie să evite
pe cât posibil orice semn exterior de evlavie. Poate că este
îngăduit unui preot în vârstă sau unui episcop care, ca un
adevărat părinte, poartă în sine întreaga viată a parohiei
sau a eparhiei respective, dar pentru un preot mai tânăr
acest lucru este primejdios, pentru că îl poate arunca în mân
drie şi, cu siguranţă, nici pe credincioşi nu-i foloseşte să-l
vadă plângând. Dacă vrem să plângem, trebuie s-o facem
în chilia noastră, înainte de a intra în altar.
întreba ren 6: Vă rugăm să ne spuneţi câteva cuvinte despre
deasa împărtăşanie. Unii credincioşi nu se împărtăşesc decât
o dată pe an, deşi participă în mod regulat Ia Sfânta Liturghie,
în timp ce alţii iau Sfânta împărtăşanie mai des.
Răspuns: Ca preoţi, trebuie să-i învăţăm înainte de toate
să nu se uite în jur şi să nu judece. Cel care ia Sfânta îm
părtăşanie mai des poate că se nevoieşte şi se pregăteşte
pentru aceasta, în timp ce altul se împărtăşeşte mai rar din
smerenie - Dumnezeu îi primeşte pe amândoi deopotrivă.
Trebuie să fim smeriţi şi să nu ne uităm ce fac ceilalţi sau
să-i judecăm. Nu deasa împărtăşanie este cea care ne în-
dreptează înaintea lui Dumnezeu, ci împlinirea poruncilor
Lui. După cum le spune Sfântul Pavel corintenilor, nu căsă
toria sau fecioria ne înfăţişează înaintea lui Dumnezeu şi dă
vrednicie vieţii noastre, ci paza poruncilor Sale.20
Totuşi, atunci când oamenii se apropie de Hristos, în
chip firesc vor dori să se împărtăşească mai des, pentru că
20Vezi I Cor. 7.
Â
aceasta este viaţa noastră. De aceea se săvârşeşte Liturghia

- ca să ne hrănească şi să ne sprijine duhovniceşte. Putem
supravieţui trei săptămâni fără Liturghie, după aceea începem
să simţim
/ în noi lucrarea nimicitoare a morţii. · Ca să trăim
avem nevoie de Liturghie.
Iar dacă dintr-o anumită pricină se întâmplă să nu putem
lua Sfânta împărtăşanie, aceasta nu înseamnă că nu ne putem
împărtăşi de harul Liturghiei. Dacă ne înfăţişăm înaintea
lui Dumnezeu în chip cuvenit, cu smerenie şi cu rugăciune,
putem chiar să ne învrednicim de acelaşi har ca şi cei ce se
împărtăşesc. Liturghia, prin ea însăşi, este o prezenţă dum
nezeiască dătătoare de har.
Dar este firesc ca cei renăscuţi duhovniceşte să dorească
să se împărtăşească mai des, să cerceteze cuvântul lui Hristos
şi să cheme neîncetat Numele Lui, pentru că acestea sunt cele
trei mijloace prin care omul devine templu al Dumnezeirii.
Revenind la problema desei sau mai puţin desei împăr
tăşanii, în ceea ce mă priveşte, eu sunt pentru deasa împăr
tăşanie. Când oamenii mă întreabă dacă se pot împărtăşi,
le spun: „Da, vă puteţi împărtăşi la fiecare Liturghie, dacă
conştiinţa vă dă mărturie bună şi dacă vă pregătiţi dinainte."
Numai dacă oamenii învaţă să se pregătească prin rugă
ciune şi pocăinţă vor trage foloase de pe urma Sfintei îm
părtăşanii. Deasa împărtăşire nu poate decât să ne fie de
folos, să ne însufle şi să ne îmbogăţească viaţa, numai să nu
ne împărtăşim din obişnuinţă şi fără pregătire.
întrebarea 7: Nu prea sunt de acord cu cuvântul „a con

vinge." Aţi spus că trebuie „să-L convingem" pe Dumne
zeu că suntem ai Lui. Şi, iertaţi-mă, nu înţeleg ce vreţi să
spuneţi prin „hristoşii lui Hristos".
Răspuns: Aveţi dreptate, părinte, toate cuvintele noastre
sunt neîndestulătoare. De fapt, nu pe Dumnezeu îl convingem,
ci mai degrabă trebuie să ne convingem pe noi înşine că
suntem vrednici să păstrăm harul în viaţa noastră. De exemplu,
dacă ne-am rugat cu lacrimi şi cu toată inima, acesta este

un semn că rugăciunea noastră a ajuns la urechile Domnului
Savaot. De asemenea, dacă rugăciunea purcede din adâncul
inimii omului, atunci ea va fi auzită de Dumnezeu.
Nu întotdeauna găsim cu uşurinţă cuvintele potrivite.
Sfântul Pavel spune că toată făptura suspină împreună cu
omul din pricina căderii21, ca şi cum zidirea necuvântătoare
ar putea înţelege căderea omului. Ce vrea să spună de fapt
prin aceasta? Anume că durerea omului este atât de mare,
încât vede întreaga făptură suspinând împreună cu el. Şi
acelaşi om, când este cu adevărat renăscut duhovniceşte,
când L-a „convins" pe Domnul şi a primit harul, vede cum
toată zidirea II slăveşte şi ÎI laudă pe Dumnezeu. Uneori
suntem nevoiţi să recurgem la imagini antropomorfice pentru
a ne exprima ideile, întrucât nu dispunem de alte mijloace.
întrebarea 8: Şi ce înseamnă „hristoşii lui Hristos"?

Răspuns: Ce înseamnă „Hristos"? - Cel ce a fost uns de
Duhul Sfânt. Ca Fiu al lui Dumnezeu, Hristos a uns în
Ipostasul Său firea umană prin firea Sa dumnezeiască. Această
unire dintre firea dumnezeiască şi cea omenească este o
ungere. In acest sens, cuvântul „Hristos" ar putea însemna
două firi într-un singur ipostas. Aşadar, şi noi suntem hristoşi,
pentru că avem un ipostas, cel omenesc, şi două firi, anume
firea noastră omenească şi firea dumnezeiască pe care o
primim la botez, atunci când ne îmbrăcăm cu firea lui Hristos
după har, după energie. în acest chip noi toţi suntem hris
toşii lui Hristos.
întrebarea 9: în cuvântul de ieri aţi vorbit despre gândurile

pătimaşe. în cartea Muntele tăcerii21, citim despre desfăşurarea
progresivă a acestor gânduri: la început suntem ispitiţi de
21 Cf. Rom. 8, 22.

22Carte de spiritualitate ortodoxă scrisă de Kyriacos Markides (New
York: Image, 2002).
L
un gând, apoi începem să discutăm cu el, până ce ajungem

să i ne supunem. In ce moment gândul devine într-adevăr
păcat? Cu toţii suntem ispitiţi de gânduri, dar, după cum
spune autorul cărţii respective, dacă le alungăm cu Rugă
ciunea lui Iisus, ele nu sunt considerate păcat.
Răspuns: In ce stadiu un gând începe să fie păcat?
Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să alungăm gândurile de la bun
început, pentru a evita lupta cu ele. Un gând începe să fie
păcat atunci când inima se tulbură şi simţim cum un nor
negru începe să o învăluiască. Dacă primim un gând pătimaş
sau un gând rău despre cineva, îndată un nor greu ne îm
povărează inima şi avem trebuinţă de lacrimi pentru a-1
putea risipi, de lacrimi şi de spovedanie. Avem deci timp
să ne îndreptăm, căci gândul nu devine numaidecât păcat,
dar ne este mai de folos şi avem mai puţin de luptat dacă îl
respingem de la început. Trebuie să zdrobim pruncii Babi-
lonului de piatra lui Hristos, cum spune Psalmistul23 - pruncii
sunt gândurile de la vrăjmaşul. îndată ce se ivesc, când
sunt încă prunci, le zdrobim de piatra lui Hristos, care este
Numele Lui.
Să zicem că îmi vine un gând rău: să-l omor pe fratele
meu. Evident că acest gând nu este de la mine. Cum să-mi
omor fratele? Nu poate fi decât de la vrăjmaşul. Nu primesc
un astfel de gând, aşa că nu mă voi teme de el, ci îl voi
alunga de îndată. Dar dacă gândul revine cu insistenţă, acesta
este un semn că trebuie să fiu mai atent. Iar dacă încep să pun
la cale în mintea mea cum să săvârşesc crima, atunci gândul
începe să fie păcat. Dar chiar şi atunci există cale de întoarcere,
în fiecare stadiu al desfăşurării gândului putem pune punct,
luând chiar răsplată pentru lupta noastră. Dumnezeu ne-a
dat puterea să ne oprim înainte de a săvârşi păcatul. Dar
întotdeauna trebuie să încercăm să alungăm gândul de la
bun început, ca să ocolim ispitele ce ne vin dacă primim să
23C/. Ps. 136,8-9.

A du-li aminte de dragostea cea dintâi |385
stăm de vorbă el. în plus, trebuie să ne străduim a avea gânduri

bune, a cultiva nevointa ascetică pozitivă, cum am spus mai
înainte, câştigând tot mai mult teren duhovnicesc, astfel
încât să nu mai luăm seama la gândurile negative. Altfel
spus, ne îmbogăţim cu gânduri bune, ca să nu mai dăm
atenţie celor rele. Iar acest lucru se întâmplă în chip firesc
ori de câte ori citim Sfânta Scriptură. Atunci mintea şi toate
gândurile noastre sunt robite spre ascultarea lui Hristos,
cum spune Sfântul Apostol Pa vel.24 Adică mintea noastră
este atrasă cu totul de cuvântul lui Hristos. Aceasta este o
trezvie pozitivă, care este mult mai folositoare.
Întrebarea 10: Cum să uit păcatele pe care le-am săvârşit?

îmi vin tot timpul în minte, deşi le-am mărturisit la spove
danie şi am primit dezlegare.
Răspuns: Da, aveţi dreptate, de multe ori întâlnim
această problemă. Dacă am mărturisit păcatul cu smerenie,
iar amintirea lui încă ne mai chinuie, atunci ne deşertăm
sufletul înaintea lui Dumnezeu, facem pocăinţă şi îl ştergem
înaintea Domnului pentru veşnicie. Astfel punem punct, pă
catul nu mai este al nostru. în viaţă se pot întâmpla multe
lucruri nefericite pe care nu le mai putem îndrepta, dar pe
care le putem desfiinţa înaintea lui Dumnezeu prin pocăinţă,
pentru a nu le mai afla înaintea noastră în veşnicie. Iar sem
nul că păcatele ne-au fost iertate este că nu ne mai tulburăm
atunci când ni le reamintim, ca şi cum altcineva le-ar fi să
vârşit, iar nu noi.
întrebarea 11: Părinte, ce ne puteţi spune despre plânsul

neîncetat şi despre lacrimi? Oare uităm păcatele pe care le-am
săvârşit, sau plângem pentru ele şi pentru păcatele întregii
lumi?
Răspuns: Dacă plângem numai pentru păcatele noastre,
plânsul nostru nu va dura multă vreme. De plângem însă
24C/. II Cor. 10,5.

pentru că dorim să-I aducem lui Hristos toate câte sunt

vrednice de El, ca răsplată pentru tot ce a făcut pentru noi,
atunci pocăinţa noastră nu va avea sfârşit.
Sfântul Ioan Colov s-a luptat cu bărbăţie împotriva
patimilor şi a fost slobozit de ele. Curând însă a simţit că
pierduse încordarea pocăinţei ce-i însoţise nevoinţa şi s-a
rugat lui Dumnezeu să i se întoarcă patimile, ca să petreacă
neîncetat în acea rugăciune şi încordare a pocăinţei care îi
aduseseră atât folos duhovnicesc. întrebat despre acest
lucru, Sfântul Siluan a spus că Sfântul Ioan Colov s-a rugat
să i se întoarcă patimile pentru că nu primise încă darul
rugăciunii pentru lume. Dacă ar fi primit acest dar - acea
rugăciune pe care niciodată nu o putem plini în chip de
săvârşit în această viaţă - plânsul şi tânguirea Iui pentru
întreaga lume nu ar fi luat niciodată sfârşit. Şi Sfântul
Siluan adevereşte că atât timp cât omul se luptă cu pati
mile, înlăuntrul său nu poate sălăşlui rugăciunea stăruitoare
pentru lume, care este vederea curată a lui Dumnezeu.25
Aşadar, dacă plângem numai pentru păcatele noastre,
foarte curând plânsul nostru va lua sfârşit, căci în marea
Lui milostivire, Dumnezeu degrabă ne iartă păcatele. Dar
dacă plângem din recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi pentru
că vrem să-I aducem Domnului „câte sunt adevărate, câte
sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt
vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun"26, cum le scrie
Sfântul Pavel filipenilor, atunci nu va fi capăt pocăinţei
noastre. Şi într-adevăr, pocăinţa nu are hotar pe pământ.
Evanghelia începe şi se sfârşeşte cu propovăduirea pocăinţei.
Vă amintiţi că înainte de înălţarea la cer Domnul le-a po
runcit apostolilor să propovăduiască pocăinţa în numele
Lui la toate neamurile şi să le boteze în numele Sfintei Treimi.
Pocăinţa nu are sfârşit pe pământ, fiindcă singurul nostru

2hC/. Filip. 4,8.
A tlu -ţi aminte de dragostea cea dintâi |387
punct de referinţă este Hristos; trebuie să ne asemănăm Lui

şi să urmăm pilda pe care ne-a dat-o El, iar a ajunge la această
desăvârşire noi nu vom izbuti niciodată. Iată de ce pocăinţa
născută din recunoştinţă şi din dragoste faţă de Dumnezeu
este fără de sfârşit.
întrebarea 12: Care este legătura episcopului dumnea

voastră cu viaţa mănăstirii? Care sunt asemănările şi deo
sebirile dintre relaţia unui episcop cu o parohie şi relaţia lui
cu o mănăstire?
Răspuns: Cred că este acelaşi lucru. Episcopul este centrul
unităţii în Biserică; el poartă răspunderea pentru viaţa Bise
ricii şi mai ales pentru unitatea ei, pentru integritatea cre
dinţei. Episcopii sunt păstorii care păzesc hotarele Bisericii
şi-i împiedică pe vrăjmaşi să pătrundă înăuntru. De aceea
trebuie să ascultăm de episcopii noştri, nu pentru că sunt
stăpâni, ci pentru că sunt părinţi şi pentru că păstrează pentru
noi unitatea credinţei şi plinătatea darurilor Duhului Sfânt ^
pe care ni Ie dă Biserica. Este Ia fel pentru toţi, atât în mă
năstiri, cât şi în parohii.
întrebarea 13: Am o întrebare legată de conştiinţă. Pentru

mine, conştiinţa joacă un rol de seamă în slujirea preotului.
Când oamenii vin la spovedanie, întotdeauna apelez la această
facultate a sufletului, le spun să-şi asculte conştiinţa. încerc
să-i învăţ să-şi facă timp în viaţa lor să se liniştească şi să
conştientizeze ce se petrece înlăuntrul lor, îndeosebi atunci
când se pregătesc pentru spovedanie - deoarece de multe
ori oamenii vin la spovedanie cu o listă întreagă de probleme,
înşirând toate lucrurile mărunte pe care le-au făcut, fără să
meargă însă la esenţă. Dar am descoperit, de-a lungul slujirii
mele pastorale, că acest mod de abordare, prin conştiinţă, îi
poate ajuta pe oameni. Cred că datorită harului dumnezeiesc
ce lucrează în noi prin taina Sfântului Botez singurul chip
în care Dumnezeu vorbeşte cu noi este prin conştiinţa noastră.
Este corect, sau credeţi că se mai poate adăuga ceva?
.
L
Răspuns: Sfântul Botez este mare, dar nu este totul. Trebuie

să ne hrănim cu Trupul şi Sângele lui Hristos şi să păzim
poruncile Lui, ca să sprijinim harul pe care l-am primit la
botez. De asemenea, există o problemă, pentru că nu toţi se
pot bizui pe conştiinţa lor în aceeaşi măsură. Cei care au
fost luminaţi de har au criterii mult mai înalte; ei şi-au cultivat
şi curăţit conştiinţa şi nu îngăduie nici cea mai mică mişcare
a inimii potrivnică poruncilor lui Hristos. Dar alţii, care nu
au cunoscut o asemenea luminare, au măsuri mult mai mo
deste. Aici intervine lucrarea preotului: să predice, să-i sfă
tuiască, să le trezească conştiinţa şi să-i îndemne să citească
cuvântul lui Dumnezeu, îndeosebi Sfânta Evanghelie. Iar
dacă cercetăm cuvântul Domnului şi ne rugăm, atunci con
ştiinţa ni se va subţia tot mai mult şi standardele noastre
vor urca în chip firesc. Atunci va da roade lucrarea dumnea
voastră. Dar unii oameni trebuie pregătiţi pentru aceasta.
n
Sin & ven u l· ha/uccl·
O , s m e r e n ia lu i H r is to s ; ea d ă s u fle t u lu i n e g r ă ita b u
c u r ie în D u m n e z e u . D in d r a g o s te a d e D u m n e z e u s u fle t u l
u it ă ş i c e r u l ş i p ă m â n tu l ş i în tâ n jir e a lu i, s e în to a r c e cu
to tu l c ă tr e D u m n e z e u .1
Mare şi negrăită este taina prin care omul, făptură zidită,

poate ajunge la cunoaşterea Ziditorului său! El îl poate cu
noaşte pe Dumnezeu în primul rând fiindcă a fost creat după
chipul şi după asemănarea Lui, în stare să-I oglindească
desăvârşirea. Pentru a-1 ajuta pe om să atingă această desă
vârşire, Domnul i-a dat îndoita poruncă a iubirii: să-L iubească
pe Dumnezeu din toată inima sa, din tot sufletul său şi din
toată puterea sa, iar pe aproapele său ca pe sine însuşi.2 Prin
această poruncă Dumnezeu mult l-a înălţat şi l-a înnobilat
pe omul pe care l-a plămădit din ţărâna pământului. în al
doilea rând, omul II poate cunoaşte pe Dumnezeu din îm-
preună-lucrarea cu El: Dumnezeu, Cel infinit de mare, bine
voieşte să depindă de noi, cei infinit de mici, în plinirea gân
dului Său pentru om. Pentru ca Domnul să lucreze, trebuie
însă ca omul să se supună de bunăvoie marelui şi atotpu
ternicului Dumnezeu, căci El aşteaptă să I ne dăruim în chip
liber, ceea ce ne adevereşte măreţia înaintea lui Dumnezeu.
Dar înainte de toate, după cum spune Sfântul Siluan,
omul îl cunoaşte pe Dumnezeu prin smerenie: „Sufletului

2L c. 10, 27.
L
smerit Domnul îi descoperă tainele Sale."34Această smerenie

a sufletului este ea însăşi o taină mai presus de înţelegerea
omenească. Domnul spune: „V-am dat vouă pildă/74 Hristos
S-a descoperit pe Sine omului prin smerenia Sa, care i-a
fost Sfântului Siluan izvor de mare însuflare în tânjirea lui
fierbinte după Domnul slavei. Smerenia L-a făcut pe Dum
nezeu să Se pogoare pe pământ şi tot prin smerenie omul
ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Tainelor Sale.
Cunoaşterea lui Dumnezeu nu este o cunoaştere abstractă,
ci una fiintială, ontologică; prin fiinţa lui omul se face părtaş
Duhului lui Dumnezeu, energiei, harului şi milostivirii Sale.
Nu putem pretinde că ştim ceva despre Dumnezeu dacă în
noi nu sălăşluieşte Duhul Lui cei Sfânt, căci cunoaşterea Dom
nului şi a adevărului Său este dată numai în Duhul Sfânt.
Potrivit învăţăturii Părinţilor noştri, există mai multe feluri
de smerenie.5 Prima treaptă a smereniei este a şti că suntem
păcătoşi, că suntem bolnavi sufleteşte şi duhovniceşte şi că
avem trebuinţă de un Doctor Care să ne tămăduiască. A
doua treaptă este smerenia ascetică, când ne socotim pe noi
înşine mai răi decât toţi oamenii, fiindcă ne arătăm nevrednici
de Dumnezeu în fiecare zi a vieţii noastre. O astfel de sme
renie vine din cunoaşterea de sine pe care o dobândim prin
luminare dumnezeiască; iar dacă sporim în această cunoaş
tere, vom ajunge la o treaptă şi mai înaltă a smereniei.
Smerenia atrage energia harului dumnezeiesc, iar pe
măsură ce această energie se adună înlăuntrul omului, chipul
lui Hristos se zugrăveşte în inima lui. Atunci omul tânjeşte
şi însetează ca acest chip să se contureze în el tot mai lim
pede şi mai desluşit. El vede chipul cel desăvârşit, icoana
neprihănită a lui Hristos însuşi, şi îl compară cu palida lui
oglindire în propria sa fiinţă, înţelegând că nu se ridică nici

4In 13,15.
5Vezi, de exemplu, Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul,
p. 333.
pe departe Ia înălţimea chemării sale. Iar aceasta îl insuflă

zi de zi în nevoinţa sa de a păzi poruncile lui Dumnezeu. El
îşi aduce aminte de cuvintele lui Hristos: „Aşa şi voi, când
veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi
netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem."6
Astfel omul trăieşte neîncetat cu conştiinţa nevredniciei sale,
cugetând întru sine: „Multe daruri am primit de la Dum
nezeu: harul de a fi zidit după chipul şi asemănarea Lui,
harul de a-L cunoaşte pe Domnul. Iar eu, ticălosul, sunt atât
de departe de EI."
Mari şi minunate daruri îi sunt hărăzite omului care
petrece neîncetat într-o astfel de smerenie. Văzându-şi propria
nimicnicie, el învaţă să dea slavă şi mulţumită lui Dumnezeu
şi să-l aşeze pe fratele său mai presus de sine. In felul acesta
energia dumnezeiască se adună treptat în inima lui şi va
veni ziua când ea îi va umple întreaga fiinţă şi îi va lărgi inima.
Această „lărgire" a inimii este o mare taină duhovnicească,
însoţită de nenumărate trăiri mai presus de fire. Omul începe
să vadă din ce în ce mai limpede Cine este şi cum este Domnul
Hristos, şi plin de uimire şi de încântare strigă: „Cât de mi
nunat eşti Tu, Doamne!" Cunoscându-L pe Hristos, Noul
Adam, Cel ce a împreunat în Sine cerul şi pământul, inima
omului se lărgeşte atât de mult şi de adânc, încât ajunge şi
ea să îmbrăţişeze cerul şi pământul.
Există însă o formă absolută, desăvârşită a smereniei,
pe care Sfântul Siluan o numeşte smerenia lui Hristos. Această
smerenie este de o cu totul altă natură; ea nu poate fi descrisă
în cuvinte, pentru că este dumnezeiască şi se face cunoscută
acelora care, asemeni Sfântului Siluan, s-au învrednicit a-L
vedea pe Hristos în Duhul Sfânt. Acestora Domnul le îm
părtăşeşte starea Lui smerită şi astfel ei cunosc din cercare
că El este negrăită smerenie. în nesfârşita Sa iubire de oameni,
Domnul cel smerit Se dă pe Sine morţii pentru mântuirea
noastră. înaintea acestei smerenii a lui Hristos inima omului
6 Lc. 17,10.
L·
se umple de o adâncă recunoştinţă, iar el se socoteşte cu totul

nevrednic de un asemenea Dumnezeu Care primeşte să moară
pentru ca omul să trăiască.
Astfel, a-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a ne asemăna
Lui în smerenie. Domnul însuşi ne cheamă să-L urmăm:
„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine,
că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor
voastre/'7 Dacă râvnim a pătrunde în taina Fiului lui Dum
nezeu, trebuie să avem şi noi inima blândă şi smerită a
Domnului Iisus, altminteri vom fi lipsiţi de cercetarea Lui
şi străini de Sfintele Sale Taine.
Neîncetata preocupare a sfinţilor este să petreacă cu
inima smerită înaintea lui Hristos. Ei au învătat / că numai
cei smeriţi cu inima pot primi darurile Duhului Sfânt şi au
înţeles îndoita cale a Domnului: mai întâi pogorârea la iad,
prin chenoza sau deşertarea Lui de Sine, iar apoi înălţarea
mai presus de ceruri. Sfinţii se nevoiesc să se smerească cât
mai mult şi să se „supună oricărei orânduiri omeneşti pentru
Hristos"8, ştiind că El „îi va înălţa la timpul cuvenit"9. Iată
cum îşi descrie Sfântul Siluan propria nevoinţă: „Şi eu mă
smeresc zi şi noapte, şi totuşi încă nu m-am smerit cum se
cuvine, dar în Duhul Sfânt sufletul meu a cunoscut smerenia
lui Hristos, cea pe care ne-a poruncit a o învăţa de la Dânsul,
şi tras este sufletul meu către El necontenit."10
Sfântul Siluan a făcut din smerenie telul
/ vieţii
/ sale. El
dorea cu ardoare să redobândească acea smerenie pe care o
cunoscuse în chipul blând şi bun al lui Hristos în slavă.
Sfântul se făcuse părtaş smereniei celei negrăite a Fiului lui
Dumnezeu şi cunoscuse dinlăuntru, din cercare, cugetul şi
gândul Domnului însuşi, anume dorirea Lui ca toţi oamenii
să se mântuiască şi să vină la cunoaşterea lui Dumnezeu.
7Mt. 11,29.
8C /IPt. 2,13.
9IPt. 5, 6.
Inima i s-a lărgit, iar în Hristos el a îmbrăţişat toate po

poarele pământului, rugându-se neîncetat pentru ele ca să-L
cunoască pe Dumnezeu în Duhul Sfânt.
Până la sfârşitul vieţii sale Sfântul Siluan s-a judecat pe
sine după măsura smereniei de nedescris a Mântuitorului,
cercetându-şi fiecare faptă, fiecare mişcare a inimii în lu
mina harului pe care îl primise în clipa vederii lui Hristos.
Din cuvintele sale: „încă nu m-am smerit cum se cuvine",
rostite cu puţin timp înainte de moarte, înţelegem că el se
cântărea pe sine după măsura vârstei deplinătăţii Iui Hristos,
adică după măsura smereniei dumnezeieşti celei desăvârşite.
Sfântul fusese rănit de smerenia Domnului pe care o cu
noscuse în Duhul Sfânt, şi i se descoperise în întregime
înţelesul cuvintelor lui Hristos: „Veniţi Ia Mine toti cei osteniţi
şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu
asupra voastră şi învăţaţi-vă de Ia Mine, că sunt blând şi
smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre."11
„O, smerenia lui Hristos!", exclamă Sfântul Siluan, „ea
dă sufletului negrăita bucurie în Dumnezeu. Din dragoste
de Dumnezeu, sufletul uită şi cerul şi pământul şi în tânjirea
lui, se întoarce cu totul către Dumnezeu."12 Sufletul său cu
noscuse taina smereniei şi deţinea acum plinătatea adevă
rului - comoara cunoaşterii lui Dumnezeu în Persoana lui
Iisus Hristos, cum spune Sfântul Apostol Pavel13. Sufletul
pe care Dumnezeu l-a ales în acest chip nu doreşte decât a-L
contempla pe Hristos-Domnul. Pentru noi, raiul este însuşi
Hristos, raiul este cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea noastră
cu Persoana Ziditorului şi Domnului nostru celui iubit. După
cuvântul Sfântului Siluan, omul uită şi cerul şi pământul,
căci nimic nu este mai presus decât a vedea chipul lui Hristos şi
a petrece pururi întru Domnul. Când Mântuitorul S-a schimbat
11 Mt. 11, 28-29.

12C/. Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, p. 299.
13C/. II Cor. 4,6.
la Faţă pe Muntele Tabor, cei trei apostoli au văzut lumina

slavei Feţei Sale şi au strigat: „Bine este să fim noi aici/'14
Omul smerit care poartă în inimă chipul lui Hristos
petrece într-o stare de har şi de desăvârşire ce cuprinde în
sine puterea Crucii. Lepădând cele ale lumii şi dezrădăci
nând patimile dinlăuntrul său, el l-a încredinţat pe Dum
nezeu că este al Lui şi s-a predat pe sine cu totul sfintei Sale
voi. Dumnezeu îl recunoaşte drept fiu al Său, iar harul îl ia
sub oblăduirea lui. Acum nu mai lucrează el, ci harul însuşi
lucrează pentru dânsul şi îl călăuzeşte la contemplarea lui
Dumnezeu (theoria). Omul este cuprins de o sfântă uimire
înaintea dragostei lui Dumnezeu, înaintea puterii Crucii şi,
la rândul său, se supune crucii iubirii. Harul nu îngăduie nici
cea mai mică pornire păcătoasă a inimii, iar el petrece până
la sfârşitul vieţii în această stare de încordare duhovnicească.
Simţământul de adâncă recunoştinţă ce-i umple sufletul îi
înteţeşte flacăra inimii, îndemnându-1 să-I mulţumească Dom
nului pentru fiecare persoană pe care o întâlneşte, pentru
tot lucrul bun săvârşit de Dumnezeu în viaţa lui şi a seme
nilor săi, pentru fiecare răsuflare, pentru fiecare picătură
de apă. Şi cu cât mulţumeşte mai mult, cu atât i se lumi
nează mai mult ochii sufletului şi începe să vadă noi şi noi
lucruri pentru care se cuvine să aducă mulţumire.
Harul s-a întors de acum pentru totdeauna. Omul a fost
slobozit de patimi şi a murit păcatului, iar puterea desăvâr
şită a tainei Crucii lui Hristos îi călăuzeşte paşii. Duhul lui
Dumnezeu îi ocârmuieşte viaţa şi îl poartă oriunde voieşte,
precum călăreţul îşi mână calul. Citim, de pildă, în Sfânta
Scriptură că Duhul Sfânt l-a dus pe Apostolul Pavel în Mace
donia; acelaşi Duh l-a mânat pe Sfântul Filip pe drumul spre
Gaza, pe care călătorea şi famenul etiopian. Toţi apostolii
au fost „roibii" Domnului, morţi păcatului şi trăind numai
Duhului lui Dumnezeu, Căruia I s-au dăruit întru totul. La
14Mt. 17,4.
AiUi’ ţ i aminte de dragostea cea dintâi |395
fel şi noi, nu ne putem numi prietenii Crucii, dacă nu ne-am

făcut mai întâi duşmanii păcatului, căci fie suntem vii pentru
Dumnezeu şi morţi păcatului, fie vii păcatului şi morţi
pentru Dumnezeu.
Smerenia lui Hristos sălăşluieşte în îngeri şi în sfinţi.
Serafimii au câte şase aripi: cu două îşi acoperă faţa, cu două
picioarele, iar cu două zboară în jurul tronului lui Dumnezeu,
strigând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Aşadar, ei zboară numai cu
două aripi, aducând slavă Domnului, iar celelalte patru Ie
acoperă goliciunea, adică firea lor zidită, vădindu-le smerenia
înaintea lui Dumnezeu. Ei ştiu că, fiind făptură, existenţa
lor are un început şi că numai Dumnezeu este fără de început.
Cele patru aripi ale smereniei dau putere celorlalte două cu
care ei II slăvesc neîncetat pe Făcătorul lor. Astfel lucrează
taina smereniei în rândul îngerilor. Fără smerenie, nici om,
nici înger nu poate sta înaintea Feţei Atotputernicului Dum
nezeu, a Cărui smerenie veşnică este de necuprins.
Smerenia lui Hristos ne deschide calea către marea virtute
a iubirii, iar omul este purtat spre ea de Duhul Sfânt, asemeni
unui roib mânat de însuşi Dumnezeu. însă iubirea nu-şi poate
păstra strălucirea, nici prospeţimea şi nici buna mireasmă,
dacă nu este dreasă cu sarea smereniei, căci Domnul îşi
descoperă tainele Sale numai celor cu adevărat smeriţi.
Smerenia lui Hristos, nespus de dulce şi de blândă,
slobozeşte inima de povara alipirilor ei pătimaşe. Nu există
un dar mai mare pentru om decât libertatea de a-L căuta
pe Ziditorul şi Mântuitorul său, de a-şi simţi inima vie şi
însetând după Dumnezeu. Atunci când întâlnim un om cu
adevărat smerit, simţim libertatea în care petrece acesta. El
şi-a aflat „inima adâncă" şi, ancorând într-însa întreaga lui
fiinţă, este acum în stare a-i iubi pe semenii săi, a le asculta
durerile şi a suferi împreună cu ei. Un astfel de om a atins
universalitatea lui Hristos aici pe pământ şi s-a făcut părtaş
zidirii celei noi, comuniunii tuturor sfinţilor.
15Vezi Is. 6, 2-3.

396 | Arhimandrit Zaha rin Za ha io u
Trei lucruri ne sunt de trebuinţă dacă vrem să stăm şi

noi înaintea lui Dumnezeu împreună cu sfinţii: o inimă slo
bodă de toată alipirea, „milostivirile îndurării"16 faţă de
toţi oamenii, chiar şi faţă de vrăjmaşi, şi o adâncă smerenie.
O astfel de smerenie ne dă puterea să-L iubim pe Dum
nezeu şi când ne binecuvântează şi când ne mustră, aşa
cum au făcut cei trei tineri în cuptorul de foc din Babilon,
care l-au înfruntat pe împăratul Nabucodonosor: „Dumne
zeul nostru Căruia Ii slujim poate să ne scape şi ne va scăpa
din cuptorul cel cu foc arzător şi din mâna ta, o, rege! Şi
chiar daca nu ne va scăpa, ştiut să fie de tine, o, rege, că noi
nu vom sluji dumnezeilor tăi şi înaintea chipului de aur pe
care tu l-ai aşezat nu vom cădea la pământ! Numai Dum
nezeului nostru ne vom închina."17
O altă pildă minunată de smerenie este femeia cana-
neeancă: atât de adâncă era smerenia ei, încât se socotea pe
sine asemenea unui câine înaintea Stăpânului Hristos. Câinele,
fie că îi arunci o bucată de pâine, fie o piatră, răspunde cu
aceeaşi dragoste şi devotament, rămânând în orice împre
jurare credincios stăpânului său. Şi noi trebuie să primim
cu bucurie mustrarea Domnului, de vrem să auzim cuvintele
pe care i le-a spus femeii cananeence: „Mare este credinţa
ta; fie ţie după cum voieşti."18 Dacă inima noastră s-a deprins
a îmbrăţişa povăţuirea Domnului şi a primi certarea Lui, ştiind
că singur Hristos este învăţătorul nostru19, atunci ne vom
învrednici şi noi de darul nespus de mare al înfierii, vom fi
fii şi fiice care se împărtăşesc de însăşi Viaţa Tatălui lor.
Cel ce şi-a smerit şi şi-a curăţit inima de patimi îi vede
pe toţi oamenii şi toate lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu.
El nutreşte faţă de toţi aceeaşi dragoste, întocmai ca şi
16Col. 3,12.
17Cf. Dan. 3,17-18 (sublinierea noastră).
18C f Mt. 15, 28.
19Cf. Mt. 23,10.
Aiiu-\i aminte de dragostea cea dintâi | 397
Dumnezeu, şi se minunează de purtarea Lui de grijă fată

de toată făptura, strigând: „Slavă Ţie, Doamne! Toate cu
înţelepciune le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea
Ţie?"20 Sfântul Evanghelist Ioan spune că atunci când vom
vedea Lumina lui Hristos, când îl vom vedea precum este,
vom fi şi noi lumină, căci vom fi asemenea Lui.21 Cel curat
cu inima vede şi simte precum însuşi Dumnezeu. Legea
Domnului s-a statornicit în inima lui, iar el vorbeşte şi lu
crează după cum îl insuflă Duhul lui Dumnezeu, împlinind
în chip desăvârşit poruncile Evangheliei, căci însuşi Domnul
Şi-a făcut sălaş înlăuntrul său.
Trezvia este starea firească a inimii smerite. Atunci când
inima arde de rugăciune, mintea păstrează cu uşurinţă în
orice împrejurare pomenirea plină de însuflare a lui Dum
nezeu. Fiecare gând ce vine de la vrăjmaşul este mistuit de
îndată, iar mintea nu mai alunecă spre gânduri omeneşti
fireşti, inima păstrează tot ce i-a dăruit Domnul în rugă
ciune, iar pomenirea lui Dumnezeu înlăuntrul ei este atât
de statornică, încât nici întâlnirea cu semenii lui nu-i poate
întrerupe lucrarea duhovnicească.
Comoara tăinuită în inima noastră ne dă putere, nădejde
şi curaj în tot lucrul bun. Ea ne umple de nestricăcioasă mân
gâiere şi ne insuflă s-o cultivăm din toate puterile noastre.
Această nepreţuită comoară, această flacără a inimii nu ne
îngăduie să păşim pe o cale greşită, curmând orice pornire
spre mânie şi îndreptând orice înclinare pătimaşă. Ea ră
sună înlăuntrul nostru ca un glas care ne avertizează: „Nu
mai săvârşi astfel de lucruri, altminteri voi pleca de la tine."
Iar noi răspundem: „Vai mie, de îmi voi pierde comoara.
Mai bine mă feresc de ispită." Precum mărturiseşte şi marele
Apostol al lui Hristos: „Căci mai bine este pentru mine să
mor, decât să-mi zădărnicească cineva lauda."22 Astfel omul
20C f Ps. 103,25 şi Ps. 70, 22.

21 Cf. Ps. 35, 9 şi I In 3, 2.
221 Cor. 9,15.
L
trăieşte fără de păcat. Dar dacă inima îi este lipsită de căldura

harului, el nu poate gândi, nici vieţui în acest chip, căci
neavând nici o comoară, nu cunoaşte teama de a o pierde.
Apostolul Pavel spune că „tot ce nu este din credinţă
este păcat"23. Orice lucru făcut fără simţirea lui Dumnezeu
în inimă se săvârşeşte în întunericul păcatului, iar în întu
neric omul nu vede pe unde păşeşte. Simţământul prezenţei
lui Dumnezeu lucrează însă înlăuntrul nostru ca un fel de
busolă, călăuzindu-ne la tot lucrul bun: „Mergi acolo, dar
pe altă cale." „Fă aceasta şi fugi de aceea." „Nu rosti cu
vântul acesta, căci nu-1 va folosi pe fratele tău, ci spune-1
mai degrabă pe acela." „Alungă acest gând!" şi aşa mai
departe. Astfel vieţuiesc cei desăvârşiţi, păzind şi slujind
neîncetat comorii ascunse în inima lor, mărgăritarului de
mare preţ care este însuşi Hristos cel smerit. Viaţa Lui le umple
din belşug inimile. Precum femeia ştie că a luat în pântece,
tot aşa şi inima omului, simţind mişcările Duhului, ştie că
este plină de Viaţa cea Dumnezeiască.
Această simţire vie a lui Dumnezeu în inima noastră ne
aduce mare mângâiere. Viaţa este grea până ce izbutim să
dobândim o anumită măsură a harului, până ce câştigăm
un anumit „capital" duhovnicesc din „dobânda" căruia să
putem trăi. în lume oamenii trudesc din greu pentru a face
economii care să le asigure un trai liniştit la bătrâneţe. La
fel şi noi, se cuvine să ne nevoim ani de-a rândul ca să do
bândim acea curăţie duhovnicească prin care să putem sta
cu îndrăznire şi încredere înaintea lui Dumnezeu în rugă
ciune şi să-I vedem Faţa.
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este cel mai mare dar pe
care Dumnezeu-Tatăl îl putea face vreodată neamului ome
nesc; în acelaşi timp El este şi cel mai mare dar al oamenilor
către Dumnezeu-Tatăl. însă Domnul este şi cel mai mare dar
pe care noi îl putem oferi semenilor noştri. Cel ce a devenit
23Rom. 14, 23.

A tiu -fi aminte de dragostea cea dintâi |399
„bună mireasmă a lui Hristos"24 poartă înlăuntrul său şi

răspândeşte smerenia şi dragostea lui Hristos prin harul Du
hului Său. întreaga Iui viată devine o predică fără cuvinte,
o slujire adusă cu smerenie aproapelui său, prin care dăru
ieşte tuturor pace şi sfinţenie. El ia asupră-şi sarcina fratelui
său, urmând pilda lui Hristos Care poartă povara întregii
lumi.
Spre slavă l-a zidit Dumnezeu pe om în această lume,
iar omul este dator să-I întoarcă această slavă Iui Dumnezeu.
După ce ne-a dăruit toate ale Sale, tot ce este EI, Domnul
aşteaptă ca noi să-L slăvim atât în viaţă, cât şi în moarte,
pentru ca moartea însăşi să fie biruită în noi. Când ajungem
să înţelegem cinstea de care Dumnezeu l-a învrednicit pe
om, răspundem înălţând o cântare de laudă Ziditorului nostru,
într-adevăr, El ne-a zidit pentru a aduce cântări de slavă şi
de mulţumită Numelui Său celui Sfânt: „Cântaţi Domnului
cântare nouă."25 în Sfânta Scriptură găsim nenumărate pilde
de sfinţi care, fiind răpiţi în lumea dumnezeiască, au adus ^
Iui Dumnezeu cântare de laudă insuflată de Duhul Sfânt.
După ce a văzut Faţa lui Dumnezeu, Moise a stat
înaintea Lui şi a zis: „Ia aminte, cerule, şi voi grăi! Ascultă,
pământiile, cuvintele gurii mele!"26 Cuvintele sale îndrăzneţe
erau rodul încredinţării că Dumnezeu însuşi Se sălăşluise
în inima lui. în acelaşi chip, fiecare credincios care s-a mutat
de la întuneric la Lumina lui Dumnezeu, de la moarte la
Viaţă, aduce Domnului cântare de laudă şi de biruinţă. Şi
noi înălţăm propria noastră cântare de laudă după ce ne-am
împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Hristos: „Am văzut Lumina
cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat cre
dinţa cea adevărată." Aceasta este cântarea noastră pascală
de mulţumire pentru darul vieţii veşnice.
24Cf. II Cor. 2,15.

25 Ps. 32, 3; Ps. 95,1; Ps. 97,1; Ps. 143,9.
2hDeut. 32,1.
Vrednică de amintit aici este şi cântarea de laudă a Maicii

Domnului. Primind de la Arhanghel vestea cea minunată,
ea s-a încredinţat pe sine cu totul voii lui Dumnezeu, într-o
desăvârşită ascultare şi smerenie. Duhul Sfânt a adumbrit-o,
iar câteva luni mai târziu acelaşi Duh Sfânt a adeverit
alegerea ei de către Dumnezeu prin gura verişoarei sale
Elisabeta, care în chip prorocesc a numit-o „binecuvântată".
Atunci Fecioara Maria, insuflată de Duhul Sfânt, a cântat
Celui Preaînalt cântarea ei de biruinţă: „Măreşte sufletul
meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu
Mântuitorul meu [...]."2/ Maica Domnului a adus această
cântare de mulţumire Domnului şi Mântuitorului ei o singură
dată şi n-a avut trebuinţă s-o repete, căci era cântare desă
vârşită, înălţată în veşnicia Duhului Sfânt. Cântarea ei a
devenit moştenirea veşnică a întregului „neam" creştinesc,
de aceea şi noi ne umplem de bucurie numind-o „binecu
vântată", urmând pilda Sfintei Elisabeta.
Sunt clipe în care, prin darul lui Dumnezeu, duhul nostru
se înalţă de pe pământ la cer şi simţim că până şi slavosloviile
noastre sunt rostite în Duhul Sfânt. Dacă însă cântarea
noastră de biruinţă ar fi în aceeaşi măsură insuflată de Duhul
Sfânt ca şi cea a Maicii Domnului, atunci ar fi îndeajuns s-o
cântăm şi noi o singură dată, căci puterea ei ar rămâne în
veşnicie. Dar câtă vreme nu am ajuns încă la capătul ur
cuşului nostru duhovnicesc, avem nevoie să învăţăm mereu
noi şi noi cântări, pentru a deprinde desăvârşita Cântare a
cereştii şi veşnicei Slave, jertfa de laudă adusă lui Dum
nezeu de Preacurata Lui Maică şi de toate cetele îngerilor şi
ale sfinţilor Săi. Cel ce a gustat şi s-a desfătat de dulceaţa
unei noi cântări, acela şi-a descoperit adâncul inimii, a cu
noscut smerenia lui Hristos şi neobosit va căuta Faţa Dum
nezeului lui Iacob, căci face parte din neamul Lui2728.
27Vezi Lc. 1,46-55.

28 C/ Ps. 23, 6.
Sfintele Evanghelii înfăţişează cartea neamului lui Iisus

Hristos, strămoşii Săi după trup de la Adam până la naşterea
Lui din Fecioară ca Dumnezeu întrupat. După moartea şi
învierea Sa, o altă seminţie a luat naştere, cea a urmaşilor
Săi după Duh, neamul celor ce au iubit smerita arătare a
Domnului29 şi I-au gătit Ioc ca să Se nască în inimile lor.
Aceştia au cultivat cu grijă chipul lui Hristos înlăuntrul lor
şi astfel s-au născut întru slava împărăţiei celei fără de sfârşit.
Naşterea este prilej de bucurie. Femeia, după ce naşte,
„nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a
născut om în lume"30. La fel va fi uitată şi durerea pe care
am suferit-o ca să ne naştem întru slăvită împărăţie a lui
Dumnezeu, căci Domnul însuşi, în smerenia Sa de nepătruns,
va fi slujitorul nostru şi va şterge toată lacrima din ochii
noştri.31
Dumnezeului Părinţilor noştri I se cuvine toată slava

în vecii vecilor.
AMIN.
29Cf. II Tim. 4,8.

30 In 16, 21.
31 Apoc. 7,17; 21, 4.
9ndcce/ de/ te/vm&vw s^yiA^^t/vistUU/
Vechiul Testament
Facerea I Regi
1 ,2 52 1 286
1 .2 8 243 2 .1 - 10 253
12 .1 23 2 ,6 164
2 2 .2 24 3 .1 - 11 287
28 ,1 2 93
29,18-28 170 I I I Regi
3 2 .2 8 33 ,2 9 6 ,3 6 1 8.1 0 - 11 295
8,22-61 293
Ieşirea 9 ,3 293
9,3-5 238
3 ,1 4 17,127
6 ,1 -8 42
I I Paralipomena
1 4 .1 3 - 31 42
6,14-42 293
2 4 .1 4 - 18 225
3 4 .1 0 .2 8 42
Iov
Numerii 1.10- 11 196

1.21 164
1 1 ,1 6 -1 7 ,2 4 -2 9 51
1.22 81
2,13 341
Deuteronom
7.17 18,124,329
32 92 7.17- 20 40
3 2 ,1 2 5 3 ,3 9 9 7.17- 21 109
7.18 84,311
Iosua 7,20 18,109
6 ,2 0 225 15,14 124
404 | Arhim. Zaharia Zaharou
1 7 ,1 3 305 88, 7-8 371

42, 5-6i 1 6 6 ,1 9 7 9 5 ,1 89, 90, 399
9 7 ,1 89, 399
P salm ii 103, 24 151
2 ,7 3 0 ,1 8 9 ,2 7 0 103, 25 397
2 ,1 2 164 1 1 0 ,1 0 139
7 ,1 0 311 1 1 5 ,1 345
8 ,4 124 118, 25 185
1 3 ,1 374 118, 32 170, 312
1 5 ,1 0 250, 355 118, 94 2 2 ,1 8 9
1 6 ,4 175 1 1 8 ,1 5 5 200
1 6 ,1 5 67, 309 1 2 5 ,1 4 2 ,1 6 2
17, 32 368 136, 8-S> 384
1 8 ,1 3 166, 263, 346 1 4 3 ,3 124
1 9 ,4 311 1 4 3 ,9 399
2 2 ,4 359 1 4 5 ,8 117
2 3 ,6 400 1 4 5 ,9 89
2 4 ,1 9 303
2 9 ,5 169 Pilde
2 9 ,6 157 4 , 1 8 47
30, 23 216 1 5 ,1 4 2 0 ,1 2 4 , 268
30, 23-•24 232 1 7 ,1 6 115
3 2 ,3 89, 399 23, 26 310
3 3 ,8 85
3 5 ,9 397 Ecclesiastu l
4 8 ,9 2 5 0 ,3 5 5 2 ,1 117
5 0 ,6 354
5 0 ,1 1 365 C ântarea C ântărilor
5 0 ,1 3 272 8 ,6 308
5 0 ,1 8 182, 303
5 2 ,1 374 Isaia
5 4 ,2 5 271 · 1 ,6 272
6 2 ,4 2 8 ,1 3 6 6 256
6 3 ,7 18, 41, 65, 267, 303 6, 2-3 395
7 0 ,2 2 397 6, 6-7 301
7 6 ,1 0 118 6 ,7 69
8 1 ,1 371 1 2 ,3 97
1 3 , 8 53 D an ie l
4 0 . 1 224 3 , 1 2 394
4 1 , 1 8 97 3 ,1 7 - 1 8 396
4 3 .1 30 7 ,1 4 240
4 4 ,3 97 9 , 7 7 6 ,1 4 1 , 1 9 6 , 2 4 6
53, 7 58, 259
5 3 ,7 - 8 247 M ih eia
5 5 ,1 1 291 7 ,9 7 6 ,1 8 4
Ierem ia Ioil
3 . 2 2 - 23 89 2 ,2 3 - 2 7 51
4 8 ,1 0 137 3 , 1 50, 200
3 . 1 . 5 51
P lângerile lui Ierem ia
3 . 5 51
3 .2 2 - 23 89
Zaharia
Iezechiel
3 ,1 0 87
18 ,3 1 365
3 6 ,2 4 -2 8 51
în ţelepciu n ea lui So lom o n
36, 26 50, 365
6 ,6 217
3 7 , 9 51
406 I Arhim. Zaharia Zaharou
Noul Testament
Matei
3 ,9 26 23, 8 ,1 0 333, 344
3 ,1 7 246 2 3 ,1 0 396
2 3 ,1 2 257
4 ,4 1 6 4 ,1 7 2
2 4 ,3 5 283
5 . 3 200
2 5 ,6 42
5 . 4 249
25, 21 1 5 ,1 2 7 , 270
5 .8 2 5 ,1 1 5 ,2 8 3 ,3 0 9
2 5 ,3 7 -3 9 148
5 ,2 3 - 2 4 328
2 5 .4 0 270
5, 48 246, 371
26, 26-28 243, 282
6 ,1 2 19
2 6 .2 8 240
6 . 1 4 19
2 6 ,3 8 250
6 , 2 6 368
2 6 ,4 5 232
7, 6 189, 362
2 6 ,7 5 177
7 . 1 4 125
27, 42 1 2 9 ,1 9 3
7 .2 1 52
7 . 2 2 27
Marcu
1 0 . 8 47
2 . 1 7 289
1 0 .2 8 360
4, 8, 20 22
1 0 , 3 2 19
9 .4 8 167
1 1 ,1 1 203
1 0 ,4 2 245
1 1 .2 8 - 29 393 1 4 .4 1 232
1 1 . 2 9 392
1 1 .2 9 - 30 312 Luca
11, 30 1 5 2 ,1 7 0
1 ,1 - 4 114
1 2 ,2 4 - 2 7 59
1 ,3 3 240
1 2 ,3 1 59
1 ,4 6 - 5 5 400
1 2 , 4 8 231
1 .4 9 263
1 3 , 5 2 335 1 , 5 2 197
1 5 .2 8 396 3 , 7 49
1 7 ,1 -2 225 3 . 1 8 49
1 7 ,4 394 4 ,4 1 6 4 ,1 7 2
1 8 ,3 5 310 5 . 3 1 - 32 289
1 9 ,2 6 26 6 .3 1 - 36 370
2 0 ,2 5 245 7 . 2 8 203
2 0 . 2 8 259 1 0 , 2 7 389
2 2 ,3 7 - 3 9 134 1 0 .4 2 8 ,7 1 ,2 9 4
Ad ii- fi aminte de dragostea ta cea dintâi J 407
1 2 , 2 4 368 3 ,2 7 - 3 0 203
12, 4 8 220, 226 4 8 6 ,9 6
12, 49 168, 222 4 ,1 4 47
1 2 , 5 0 168 5 . 2 4 366
1 3 ,2 6 - 2 7 27 5 , 2 5 , 2 8 232
1 4 ,1 6 - 2 4 89 5 , 3 7 44
14, 26 230, 367 6, 33 238, 329, 357
1 5 , 7 144 6 ,4 1 172
1 5 .1 1 - 32 133 6 ,4 5 183
1 5 , 2 0 143 6 ,5 6 -5 7 55
15, 31 26, 29 6 ,6 0 49
1 6 . 1 1 - 12 158 6 ,6 3 55
1 6 , 1 2 44 6 ,6 8 292
1 7 , 1 0 391 7 ,3 0 232
18, 8 14, 31 7 ,3 9 208
1 8 ,3 5 - 4 3 173 8 .2 0 232
1 9 , 3 66 8 .2 4 1 6 ,5 9
1 9 ,5 -1 0 68 8 ,4 6 355
2 1 .1 2 - 15 62 1 0 .1 0 5 5 ,2 3 4 ,2 4 9
2 1 ,1 5 345 1 2 .2 4 348
2 1 ,2 8 31 1 2 ,4 9 56
2 2 ,2 5 -2 7 245 1 3 ,1 231, 244
2 2 ,3 0 302 1 3 .1 0 342
2 2 ,6 2 177 1 3 ,1 5 2 4 8 ,3 7 1 ,3 9 0
2 3 ,3 4 374 1 4 ,6 105
2 3 ,4 0 -4 3 246 14,16-18 47
2 3 .4 6 196 1 4 .2 6 56
23-24 60 1 4 .2 7 46
1 5 ,3 342
loan 1 5 ,5 4 8 ,3 7 2
1 , 1 3 355 1 5 .1 1 205
1/ 29 355 1 5 ,1 3 239
1 ,4 3 - 5 1 82 1 5 .2 0 212
1 . 4 6 366 16,7 -1 1 58
1 , 5 1 93 1 6 ,8 99
2 229 1 6 ,1 6 61
3 ,1 - 2 1 366 16.21 401
3 , 5 52 16.24 205
3 ,8 35 16,33 329,357
408 | Arhim. Zaharia Zaharou
17, 25 250 8, 32 245, 253

19, 26 230 8, 35, 39 175
19, 26--27 232 1 2 ,1 157
20, 22 51 1 2 ,5 -9 181, 262
20, 29 168 12,11 169, 260
21,16· -17 148 1 4 ,8 197, 248
21, 20--22 146 14, 23 398
1 5 ,3 248
Faptele A p osto lilor
2 , 1 259 I C orinteni
2, 27 355 1 ,1 8 374
5 ,1 8 - 2 0 209 1,2 0 -2 1 111
9 ,1 5 293 1 ,2 5 8 2 ,1 9 3 , 334
10,19--20 296 2, 2 194, 247
1 2 ,8 296 2 ,1 1 176
13, 34--37 355 2 ,1 2 92, 264
1 4 ,1 5 7 9 ,1 4 3 2 ,1 5 38, 39, 367
16, 25 -26 209 3 , 9 270
1 7 ,3 193 3 ,1 6 - 1 7 239
3 ,1 8 157
2 6 ,1 9 162
4 ,1 2 375
26, 22--23 193
6 ,1 9 259
7 381
Rom ani
7, 20, 24, 27 120
1 ,1 7 27
9 ,1 1 320
1 ,1 8 269
9 ,1 5 320, 397
2 ,2 9 53 10 ,1 1 242
4 ,1 7 23 1 0 ,1 3 271
4 ,1 8 22, 23 1 1 ,1 6 285
5, 8-10i 93 11, 24- 26 241
5 , 1 0 374 1 1 ,2 9 299
5 , 1 2 360 12, 26 327
5, 20 223 14, 26 259
6 ,1 1 111 14, 30 288
7 ,1 4 - 2 5 211 14, 32 261
7 ,2 4 358 15, 26 354
7 ,2 4 - 2 5 212 15, 31 172
8 ,2 1 - 2 6 53 15, 54- 55 358
8, 22 383 1 5 ,5 5 209
A d u -fi aminte de dragostea ta cea dintâi ( 409
II Corinteni E fe se n i
1 . 3 - 7 224 1,3-5 108
1, 9 2 2 ,1 5 6 2.4 248
1 ,9 - 1 0 94 2.5 261
2, 2 49, 75, 320 2,14 96
2 .1 1 332 3,18 70,80
2 . 1 5 399 3,20 195
3 . 3 - 7 48 4.8- 9 247
4, 6 393 4, 8-10 201, 376
4 .1 3 285 4.8- 11 291
4 .1 5 326 4.9- 10 305
4 .1 8 1 2 2 ,1 6 2 4,13 373
5 .1 239 4.29 330
5 , 4 211 4,32 367
5 ,8 - 1 0 123 6.12 197
5 ,9 248 6.13 151, 211, 271
5 .1 8 378
6 .1 183 F ilip e n i
7, 1 95, 297
1.29 14,119,173,198
8, 9 187, 247
2,1 193
9 ,7 310
2.3 276
10, 5 142, 385
2.4 276
12, 9 198, 289, 296
2.5 276
1 3 ,5 259
2,6-8 154,187
Galateni 2,8 248
2 .2 314
2.10- 11 154
2 ,2 0 1 7 2 ,3 6 8
4.7 328
3 ,1 247
4.8 30,386
3 .1 1 27 4.13 120
3 ,2 7 40
4.6 53 Coloseni
4.19 74 1,10 359
5.6 16,95 3,3 65
5,26 181 3,3-4 254
6.14 150,271 3,12 199,373,396
6,17 53 3,16 344
410 I Arhim. Zaharia Zaharou
I Tesaloniceni 9 , 1 2 , 1 4 , 28 252
4,16-17 356 1 0 .2 2 299
4.17 123 1 0 ,2 4 258
5,23 212 1 0 .3 1 95
1 0 .3 2 163
I Timotei 10, 38 27, 28, 271
1.15 74 1 0 ,3 8 - 3 9 95
2.13 251 1 1 .1 85
4, 4-5 244, 283 1 1 .6 17
4,8 309 1 2 .1 216
5.22 362 1 2 .2 375
1 2 .4 158
II Timotei 12 ,6 -1 1 26
1.6 191 1 2 .6 76
2.13 54 1 2 .7 187
2.22 52 1 2 ,1 4 22
3.17 37 1 2 .2 3 238
4, 8 92, 401 12, 28 258, 278
1 3 .1 2 187
Tit 1 3 .1 3 71
1 3 ,1 7 57
2,10 114
2.13 254
Iacov
Filimon 1 .2 3 8 ,3 0 7
1,18-19 319 2 , 1 9 16
3 ,5 - 6 314
Evrei 4, 6 50, 75
5 .1 3 31
1,1 41
2.15 209, 354, 358
I Petru
3.7- 8 42
3.17 187 1 .4 269
5,4 340 1 ,1 9 - 2 0 241
5.7 258 1 .2 2 328
5.7- 8 258 1 .2 3 367
6,4-6 29,95 2 .5 239
6.13 270 2 .1 3 1 8 0 ,3 9 2
7,19 48 3 ,4 268
A ih i-fi aminte de dragostea ta cea dintâi |411
4 ,1 2 - 1 4 307 4 ,1 8 281
4 ,1 2 ,1 4 189 5 , 3 312
4 ,1 4 1 2 6 ,1 3 3 , 373 5 , 4 171
4 ,1 7 - 1 8 1 2 6 ,1 9 5
5, 5 50, 75 Iuda
5, 6 1 4 1 ,1 5 6 , 392 1 ,1 7 163
II Petru Apocalipsa
1 ,4 269 2, 3-5 27
1 ,1 9 151 2 , 4 41
2 ,2 0 93 2 ,4 - 5 3 2 ,1 1 0 ,1 6 2
3 ,1 6 15
3 ,1 5 - 1 6 314
3, 20 40, 8 8 ,1 0 9
7 ,1 7 401
I Ioan
8 ,3 -4 278
1 ,1 172 12,11 308
1 ,5 25 1 3 ,8 237, 241
3 ,2 2 5 ,4 4 ,1 1 4 ,3 9 7 1 9 ,1 0 261
3 , 3 115 2 1 ,4 401
3 ,1 4 358 21, 27 21
3 ,2 0 3 0 7 ,3 0 9 2 2 ,1 1 15
„Părinţii veacului al patrulea - perioadă de
mare însuflare şi înflorire duhovnicească a
Bisericii - au arătat în repetate rânduri că în
vremurile din urmă creştinii nu vor mai putea
purta asprimea nevoinţei ascetice, nici săvârşi
■ .y faptele dumnezeieşti ale părinţilor din
vechime. Ei au adăugat însă că cei-ce vor izbuti
i vjăL-W-Av\a
numai să păstreze credinţa vor primi mai
multă slavă în ceruri decât părinţii carefăc__ „
minuni şi în v ia ţţp g
privilegiul epocii noastre este acela de a păstră plinătatea
credinţei, iar aceasta presupune o măsură a harului mai mare
chiar decât aceea a părinţilor careînviau şi m orţiîflj
Arhimandrit Zaharia Zabarou
Cartea de faţă este o incursiune în teologia l | | | i \ ţ

Sofronie despre cele trerperioade ale vieţii duhoVniGeştifîla;; \ j
de unul din cei mai apropiaţi ucenici ai săi, Arhimandritul
Zaharia Zaharou, care a avut privilegiul şi b ih e c M ^ t ^ ^ ^ ^ ^ p
vieţui mulţi ani alături de fericitul Stareţ şi de a fi părtăş.îteet·
învăţăturii acestuia, atât celei scrise, cât mai ales celei transmise
prin viu-grai. Multe din temele duhovniceşti d&şŞfJ:êaCr^. *
învăţat Părintele Sofronie nu au fost formulate în scris, elefl^dV^
scoase la iveală de către Părintele Zaharia, pentru a întregi
opera nepreţuită a Stareţului. Una dintre aceste teme, cea
privitoare la cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti, este
oferită acum cititorului împreună cu expIicaţiî
folositoare. De-a lungul cărţii, cititorul se întâlneşte cu
învăţătura Părintelui Sofronie, atât prin citatele care fac
trimitere la scrierile sale, cât şi prin bogatele exemple din
învăţătura sa orală.
edituradoxologia.ro
DOXOLOCI A
31Editura.Doxologia

Arhim. Zaharia Zaharou - Adu-Ti Aminte de Dragostea Cea Dintai

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhim. Zaharia Zaharou - Adu-Ti Aminte de Dragostea Cea Dintai

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhimandrit

sA cLo-U/ сипигЬе/ de/ cUafyO&tea/ cew dintâi/

C@elc h e i pe*i<wdc‘ a Ce' v ieţii didiavnice&U'

I. Monahia Porfiria (trad.)

© 2015 World copyright o f Archimandrite Zacharias (Zacharou’s) text

No translations to be made from the original or translations o f the original

© 2015 o f the present edition

© 2015 o f this translation

de/ cl/ia^a&tea/ cew d in tâ i/

c(Lq/Iq/ Ia el· jze/tioa d eca lc/ \xieliv chJiQv-nice&U/

îiv tealaqia ^auntehu/ Sofionio

Traducere din limba engleză de

în traducerea în limba română a cărţii Adu-ţi aminte de dragostea cea

Cartea de fată este o incursiune în teologia Părintelui

cum putem preschimba suferinţele acestei perioade în ade­

1Cf. Lc. 10,42.

(lw ediţia/ în/ UmAa/ en^te^ă/)

Acestea trei sunt legătura care le strânge şi le ţine pe

In tratatul său ascetic clasic, Scara dumnezeiescului urcuş,

Sofronie, Părintele Zaharia înfăţişează viaţa duhovnicească

Dreptul din credinţă va fi viu

Dacă dorim cu adevărat să fim făptură nouă, mădulare

înlăuntrul nostru. Această credinţă de început este însă de

noastră se caracterizează prin căderea de la credinţa Părin­

3Cf. Apoc. 3,16.

căci urmând calea Crucii el se face ucenic al vieţii binecu­

Aşadar, ţelul nostru este credinţa cea adevărată, care

noastre. O astfel de credinţă dinamică aprinde şi păstrează

11Cf. Ps. 63, 7 în versiunea diortosită după Septuaginta, redactată,

a devenit ţinta cercetării dumnezeieşti va sta înaintea Dom­

Dumnezeu doreşte cu adevărat ca omul să fie egalul

18Cf. Pilde 15,14 (Gr.: voepd k q î 0 a a aîa0r|ai<;).

doar produsul minţii omeneşti? Afirmând caracterul logic

iyApoc. 21, 27.

Domnul"20. Pentru aceasta el investeşte toţi talantii cu care

spre nădejdea mai presus de orice nădejde, căci ea ne dă

avea urmaşi, deşi trupul îi era amorţit de bătrâneţe. Iar el

29Cf. Fc. 22, 2.

încercare în chip diferit, uneori foarte aspru. Unii pot ajunge

împlinirea acestui al doilea chip al credinţei cere mari

Prin urmare, dreptul va rămâne neclintit în această a

La început însă, Dumnezeu este foarte îngăduitor cu

cuvinte pe care I le-a adresat Fiului Său Celui Unuia-Născut.

întrebarea 1: Ce înţelegeţi prin „deznădejdea harică"?

întrebarea 2: Există vreo legătură între deznădejdea harică

întrebarea 3: De ce în vremurile din urmă credinţa

46C/ Îs. 43,1.

Răspuns: Pentru că se va înmulţi egoismul şi se va răci

prima la biserică şi cum adeseori bunicul o bătea pentru că

întrebarea 4: Părinte, pentru a ilustra cele spuse de dum­

întrebarea 5: Aţi vorbit despre Avraam şi despre marea

oare calea cea dreaptă în legăturile cu ceilalţi, cu cei pe care

53Fc. 32, 28, Ed. Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914.

Isav a simţit binecuvântarea pe care fratele său o dobân­

c^eZey tvei/ p&vioade/ ate/ uieţU/ dakoAm ic&şii/

„Viaţa duhovnicească este asemeni unei sfere", obişnuia

primi chiar de la început, din prima clipă a întâlnirii sale cu

2Vezi: Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este,

Stareţul spunea adeseori că această călătorie duhovni­

3Vezi Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este,

harul mântuirii în cea de-a treia perioadă şi poate acum să-i

6C/. ICor. 2,15.

101 Cor. 2,15.

cum putem preschimba suferinţele acestei perioade în ade

noastră se caracterizează prin căderea de la credinţa Părin

căci urmând calea Crucii el se face ucenic al vieţii binecu

a devenit ţinta cercetării dumnezeieşti va sta înaintea Dom

întrebarea 4: Părinte, pentru a ilustra cele spuse de dum

Isav a simţit binecuvântarea pe care fratele său o dobân

Stareţul spunea adeseori că această călătorie duhovni

Prin urmare, dacă vrem să devenim oameni duhovni

întrebarea 2: Cum poate cineva ocoli mândria, în încer