Anato3 4bun

CELE MAI BUNE SINTEZE LA ANATO
1. ENDO SI EXO BOLTA

ENDOBOLTA
Este concava si formata din: solzul frontalului, cele 2 parietale si solzul occipitalului, solzul temporalului si
aripa mare a sfenoidului.
-Suturi: sutura coronara, sagitala, lamdoida, solzoasa, sfeno-temporala, sfeno-parietala, sfeno-frontala.
-Elemente osoase: creasta frontal(coasa creierului), fosa frontala, santul sinusului sagittal (sinus venos, coasa
creierului), foveole granulare, santuri arteriale(artere meningee medii), fosa parietala, protuberanta occipital int
c) santul longitudinal pentru sinusul venos longitudinal superior, care merge crescand pana la protuberanta
occipital interna, el poate fi mai accentuat in partea dreapta, iar protuberanta occipitala interna se poate continua
cu sinusul lateral drept.
EXOBAZA SAU SUPRAFAŢA EXTERIOARĂ A BAZEI
 Prezinta 7 oase
 Elemente osoase: glabella(bosa frontal mijlocie), bosele frontale, bregma, bosele parietale, gaurile
parietale(obelion), lambda, protuberanta occipital ext, linia temporala sup(fascia temp) si inf(m.
temporal), fosa temporala.
 Suturi: coronara, sagitala, metopica, lamdoida, solzoasa, sfeno-temporala, sfeno-parietala(pterion),
sfeno-frontala, temporo-occipitala(asterion)
2. ENDOBAZA
a) Fosa anterioara:
Componente osoase: partile orbitare frontale( impresiuni digitiforme, eminente mamilare, santuri vasculare),
creasta frontala, lama ciuruita a etmoidului( crista galli, bulbii olfactivi, filetele nervilor olfactivi, ram din artera
etmoidala ant), santurile sinusurilor sfenoparietale, procese clinoide ant(cortul crebelului), jugum sfenoidale,
limbul sfenoidal, santul chiasmatic, tubercului șeii
Orificii si comunicari: foramen caecum(vena emisara si prelungire a durei mater), gaurile si cananlele etmoidale
ant si post( pachetele VN etmoidale ant si post), canalele optice( n. Optic, a. Oftalmica), canalele carotico-
clinoidiene(a. Carotida int, plexul pericarotic int)
b) Fosa mijlocie:
Componente osoase: saua turceasca(hipofiza), procese clinoide medii si post, santul carotic (artera carotida int ,
„S”, sinus cavernos,), lingula sfenoidala - post de sant, impresiunea trigeminala Gasser( ggl trigeminal), post se
afla tuberculul retrogaserian Princeteau, eminenta arcuata( prezinta canalul semicircular sup), tegmen tympani,
hiatusul si santul n. Pietros mic si mare(n.pietros mic si n.pietros mare si ram pietroasa din a. Meningee medie),
incizura n. Abducens VI, incizura n. Trigemen V(Gruber), santul sinusului sup.
Orificii si comunicari: fisura supraorbitara(n. Oftalmic(lacrimal si frontal), n. III, IV, V, v. Oftalmice sup si inf,
n. Nazociliar), gaura rotunda(n. Maxilar), gaura ovala( n. Mandibular, artera mningee accesorie, n. Pietros mic),
gaura spinoasa(pachetul VN meningeal mediu/ n. Spinos sau ram meningeala din n.mandibular), gaura
Vesale( v.emisara), gaura Arnold(n. Pietros mic), gaura rupta(zona mediala- cartilaj, sup se afla artera carotida
int; zona laterala- n. Pietros mare si profund -> n. Canalului pterigoidian, ram anasmotica intre intre a. Carotida
int si a. Canalului pterigoidian, ram meningeal al a. faringiene ascendente, vene emisare din sinus cavernos)
c) Etajul posterior:
Componentele osoase : protuberanta occipitala int , creasta occpitala int( bifurca -> foseta vermiana),
santurile sinusurilor transveerse, tubercul jugular pe al carui verant post trec( n. IX, X, XI), orificiul int al
canalului hipoglosului( XII, ram meningee a n. Hipoglos, vene comitante, ram meningee din a. Faringiana
ascendenta), clivus(bulbul rahidian, puntea, a. Bazilara, partile terminale ale a. Vertebrale), santurile pietrose
inf, dorsum sellae (incizuri pentru III(sup) si IV(inf)), porul acustic int->meatul acustic int( creasta orizontala
falciforma-> 2 creste verticale sup si inf-> aria faciala ant si sup(VII), aria vest sup si post(VIII), aria cohleara
ant si inf si aria vestibulara inf – post(VII, n. intermediar Wrisberg-VII bis, acustico vestibular, a+v Acustica
int)), foseta subarcuata (canalul pietro-mastoidian – trec venule), foseta ungheala(deschiderea peductului
vestibului si cuntine un duct endolimfatic, o artera, o vena, o prelungire a durei mater), santul sinusului sigmoid
(jonct dintre mastoida si stanca occipitalului si prez gaura mastoidiana(vena emmisara si ram meningee din a.
Occipitala))
-Orificii si comunicari:
Gaura jugulara- limite: incizura jugulara-temporala si incizura jugulara-occipitala
-despartita de lig pietro-occipital(intre procesul intrajugular al temporalulu si al occipiitalului)
-antero-medial: IX, X, XI, a. Meningee post, si un ram meningeal din a. Occipitala
-postero-lateral: vena jugulara
Gaura occipitala mare(jonct dintre maduva spinarii si bulb, rad spiinale ale XI, a. Vertebrale si plexuri
periarteriale simpatice, a. Spinale post si spinala ant, tonsilele cerebeloase, meningele, prima dentculatie a lig
dintat, lig dintelui axisului, membrana tectoria.
3. EXOBAZA
a) Portiunea ant: Bolta palatina
-sutura cruciforma: sutura palatina sagitala si sutura palatina transversa, sutura interincisiva si sutura
incisiva.
-canalul incisiv->2 gauri incisive(n. Nazo-palatin, ram terminala a. Palatine mari), torus maxilar, torus
palatin,
-spina nazala post(m uvulei), creasta palatina post(m. Tensor al Valului palatin), marginea post a
palatului concava( aponevroza palatina si m tensor al valului palatin)
b) Etajul mijlociu:
-Procesele pterigoidine: lamele mediale(fata lat-m-pterig int, fata med- dlimit fosele nazale; sup-> inf:
tuberculul ptrigoid, incizura tubara, procesul tubar si carligul pterigoidian(fibre ale m. Constrictor sup al
faringelui si rafeul pterigomandibular)); lamele laterale(lat-m. Pterig ext; marg ant delimiteaza fisura
pterigomaxilara; marg post(aponevrova interpterigoidiana): inf-> sup: spina pterigoidiana(Cavinini), spina
Henle, spina Hyrtl(lig. Hyrtl)), fosa pterigoida(m. Pterigoid int),fosa scafoida( originea m. Tensor al valului
palatin)
Spina sfenoidului(lig. Sfenomandibular, lig. Pterigospinos(Civinini), fibre ale m. Constrictor sup al faringelui,
fascia faringobazilara
-Orificii: Coanele(deschidere nazofaringe), gaura rupta(zona mediala- cartilaj, sup se afla artera carotida int;
zona laterala- n. Pietros mare si profund -> n. Canalului pterigoidian, ram anasmotica intre intre a. Carotida int
si a. Canalului pterigoidian, ram meningeal al a. faringiene ascendente, vene emisare din sinus cavernos), fisura
orbitala inferioara(n. Maxilar -> n. Infraorbital, vasele infraorbitale, n. Zigomatic, ram orbitale ale ggl
pterigopalatin)
-Fata inf a stancii temporalului: gaura stilomastoidiana(VII, a. Stilomastoidiana), procesul
stiloid( buchetul stilian Riolan: m. Stilohioidian, stilofaringian, stiloglos, lig. Stilohioidian si stilomandibular),
fosa jugulara(bulbul sup al venei jugulare int, ostium introitus (ram auriculara a X va ajunge in canaliculul
mastoidian), orificiul inf a canalului carotic(art carotida int si plexul pericarotic int si prezint orificii pentru n.
Carotico-timpanici), fosulla petrosa(ggl inf al IX si contine deschiderea canaliculului cohleei(duct
perilimfatic)), orificiul inf al canaliculului timpanic, situat pe creasta jugulara- intre canalul carotic si fosa
jugulara(n. Timpanic (Jacobson), a. Timpanica inf)
-Scuama temporalului: tuberculul articular, fosa mandibulara( zona ant-articulara, fisura timpano-
scuamoasa- medial e fosa mandibulara, se bifurca in fisura pietro-scuamoasa si fisura pietro-timpanica(n.
Coarda-timpanului))
-Orificiul canalului musculo-tubar este impartit de septul canalului musculotubar in semicanalul m. Tensor al
timpanului(sup) si semicanalul tubei auditive(inf)
Portiunea bazilara a occipitalului: tuberculul faringian, ant-foseta navicular si foseta faringiana, 2 creste
laterale: sinostozica(ant) si musculara(post)
c) Etajul posterior:
Elementele osoase:
Pe linia mediană:gaura occipitală (jonct dintre maduva spinarii si bulb, rad spiinale ale XI, a. Vertebrale si
plexuri periarteriale simpatice, a. Spinale post si spinala ant, tonsilele cerebeloase, meningele, prima dentculatie
a lig dintat, lig dintelui axisului, membrana tectoria.), creasta occipitală externă(lig-nucal), protuberanţa
occipitală externă(m. Trapez)
Lateral:condilii occipitali,fosa condiliană(vena emisara de la sinusul sigmoid), linia nucală
inferioară,suprafeţele dintre cele două linii nucale(m. Suboccipitali),linia nucală superioară(m.trapez,
sternocleidomastoidian, splenius)
Medial de procesul mastoid(sternocleido si splenius)-> incizura mastoida(m-digstric post), medial de incizura
-> eminenta juxtamastoidiana si santul arterei occipitale
Canalul hipoglosului(XII, ram meningee a n. Hipoglos, vase comitante, ram menigee din a. Faringiaana
ascendenta)
4. OSUL MAXILAR FETE
 Corpul maxilarului are o forma piramidala: o baza, un varf, 3 fete, 3 margini.
 BAZA / FATA NAZALA
- Prezinta o serie de elemente anatomice: a) o creasta orientata antero-posterior, sub baza
procesului frontal, care se va articula cu cornetul inferior= CREASTA CONCALA b) Santul
lacrimal. Impreuna cu osul lacrimal + cornetul inferior, acest sant se transforma in CANALUL
NAZOLACRIMAL
- c) HIATUL MAXILAR, inapoia santului lacrimal; este un orificiu mare, cu contur neregulat
- Acest orificiu este micşorat foarte mult de:
- • osul lacrimal – înainte
- • lama verticală a palatinului – înapoi
- • masele laterale ale etmoidului – superior
- • cornetul nazal inferior – în jos
 FATA ANTERIOARA = concava a) GAURA SUBORBITARA, iar mai jos o mica depresiune: b)
FOSA CANINA, in care isi are originea muschiul ridicator al unghiului gurii c) fata anterioara se
terminna cu o scobitura larga, semiovalara, numita INCIZURA/ SCOBITURA NAZALA. !! Supero-
median de fosa canina: gaura suborbitara
 FATA POSTERIOARA / INFRATEMPORALA - in regiunea postero-laterala - Este rotunjita, face
parte din fosa infratemporala, supranumita si tuberozitatea maxilei - in partea inferioara este rugoasa si
se articuleaza cu osul palatin si cu procesul pterygoid
 FATA SUPERIOARA / ORBITARA - face parte din planseul orbitei - Prezinta santul suborbitar - in
partea anterioara, santul suborbitar se transforma intr-un canal suborbitar ce se deschide apoi prin gaura
suborbitara de pe fata anterioara a osului. Prin sant, canal si gaura suborbitara va trece manunchiul
vasculo-nervos suborbitar.
5. OSUL MAXILAR-MARGINI
a) Marginea anterioara:
- reprezentata de o creasta proeminenta
- Participa la formarea deschiderii orbitei, fapt pentru care se mai numeste si margine suborbitara
- pe sub ea trece canalul suborbitar
b) Marginea posterioara:
- corespunte aripii mari a sfenoidului cu care totusi nu se articuleaza
- intre cele 2 oase ramanne o despicatura, numita fisura orbitara inferioara, prin care trec artera si nervul
suborbitar
c) Marginea inferioara: -este concava -merge catre primul / al doilea molaR
6. SINUSUL MAXILAR
-Sinusul maxilar (antrul lui Highmore) este o cavitate pneumatică situată în corpul osului maxilar şi inconstant
în procesele acestuia
Componente Sinusul maxilar avand forma de piramida triunghiulara prezinta 4 pereti,peretele medial fiind
considerat baza acesteia, iar vf corespunde apofizei zigomatice
- Peretele superior formează parţial podeaua orbitei si conţine în grosimea lui şanţul, canalul şi
mănunchiul vasculonervos infraorbitar.
- Peretele inferior sau podeaua sinusală este format din osul alveolar corespunzător alveolelor
molarilor şi premolarilor, uneori extinzându-se până la nivelul caninului.
- Peretele anterior corespunde fosei canine, este subţire şi străbătut de canalele dentare superioare
şi anterioare(n. Alveolari sup ant, mijlocii).
- Peretele posterior este cel mai gros şi corespunde tuberozităţii maxilare. Prin intermediul său,
sinusul maxilar vine în raport cu fosa pterigomaxilară (infratemporala).
- Peretele medial corespunde peretelui lateral al foselor nazale şi conţine ostiumul sau hiatul
semilunar, orificiu de comunicare între sinus şi cavitatea nazală care se deschide la nivelul
meatului nazal mijlociu.
- Acest orificiu este micşorat foarte mult de:
- • osul lacrimal – înainte
- • lama verticală a palatinului – înapoi
- • masele laterale ale etmoidului – superior
- • cornetul nazal inferior – în jos
- Mucoasa sinusală este de tip respirator, formată dintr-un epiteliu cilindric pseudostratificat, cu
cili, care are rolul de a evacua mucusul şi secreţiile sinusale prin ostium, în meatul mijlociu.
Această mucoasă este susceptibilă patologiei infecţioase, alergice şi neoplazice
7. OSUL LACRIMAL
-Este un os pereche, foarte fragil, situat in partea anterioara a peretelui intern al orbitei.
- Are forma patrulatera, prezinta 2 fete si 4 margini.
- Fata externa prezinta o creasta verticala numita creasta lacrimala posterioara ,pe care se insera tendonul
reflectat al muschiului Orbicularul pleoapelor si care imparte fata in 2 portiuni: -posterior se articuleaza cu
etmoidul -anterior, impreuna cu apofiza frontala a maxilei, formeaza fosa lacrimala in care se gaseste sacul
lacrimal. Se continua inferior cu o prelungire desc care completeaza santul lacrimo-nazal al maxilei, alaturi de
apofiza lacrimala a cornetului inferior, contribuind astfel la formarea canalului lacrimo-nazal.
-Fata interna e plana si anterior formeaza meatul mijlociu al foselor nazale,iar postero-superior se articuleaza cu
masele laterale ale etmoidului.
-Marginea superioara se articuleaza cu frontalul
- Marginea inferioara se articuleaza cu suprafata orbitei.
-Marginea posterioara se articuleaza cu lama papiracee a maselor laterale ale etmoidului.
-Marginea anterioara se articuleaza cu apofiza frontala a mandibulei.
8. OSUL PALATIN LAMA ORIZONTALA
-Palatinul este un os pereche, situat în porţiunea posterioară a viscerocraniului.
-Are o formă caracteristică, fiind alcătuit dintr-o lamă orizontală şi o lamă verticală sau perpendiculară, unite
între ele în unghi drept. Mai prezintă şi trei mici procese.
-Astfel constituit, participă la formarea palatului osos, a cavităţilor nazale, a orbitei şi a fosei pterigopalatine.
-Orientare. Se aşază în jos lama mai mică, înapoi marginea ei concavă şi medial marginea ei mai groasă.
LAMA ORIZONTALĂ
- intră în constituţia treimii posterioare a palatului osos. –
Prezintă două feţe şi patru margini.
1. Faţa superioară sau nazală formează treimea posterioară a planşeului cavităţii nazale.
2. Faţa inferioară sau palatină participă la formarea plafonului cavităţii bucale; pe ea se găseşte orificiul palatin
mare. Inapoia marginii anterioare a acestei feţe se găseşte adesea o creastă transversală - este creasta palatină.
3. Marginea anterioară se uneşte cu procesul palatin al maxilei, cu care formează sutura palatină transversă.
4. Marginea posterioară este subţire şi concavă; dă inserţie palatului moale.
* 5. Marginea medială este groasă şi dinţată; ea se uneşte cu cea de partea opusă. Din unirea celor două margini
mediale rezultă creasta nazală (Crista nasalis), ce continuă posterior creasta nazală formată de cele două procese
palatine ale maxilei. Creasta nazală serveşte pentru articularea cu vomerul. La unirea marginii mediale cu cea
posterioară se găseşte o proeminenţă ce formează cu cea de partea opusă spina nazală posterioară (Spina nasalis
posterior).
6. Marginea laterală se uneşte cu lama perpendiculară a osului.
9. OSUL PALATIN LAMA VERTICALA

-Palatinul este un os pereche, situat în porţiunea posterioară a viscerocraniului.
-Are o formă caracteristică, fiind alcătuit dintr-o lamă orizontală şi o lamă verticală sau perpendiculară, unite
între ele în unghi drept.
-Mai prezintă şi trei mici procese.
-Astft^constituit, participă la formarea palatului osos, a cavităţilor nazale, a orbitei şi a fosei pterigopalatine.
-Orientare. Se aşază în jos lama mai mică, înapoi marginea ei concavă şi medial marginea ei mai groasă.
LAMA PERPENDICULARĂ (Lamina perpendicu- laris)
-se articulează cu tuberozitatea maxilei şi cu procesul pterigoid al sfenoidului
-Prezintă de studiat:
1. Faţa medială sau nazală (Facies nasalis) care ia parte la formarea peretelui lateral al cavităţii nazale.
-Prezintă două creste, orientate antero-posterior.
-Creasta inferioară, numită creasta conchală (Crista conchalis) serveşte pentru articularea cu cornetul inferior.
-Creasta superioară, numită creasta etmoidală (Crista ethmoidalis) se articulează cu cornetul mijlociu al
etmoidului.
2. Faţa laterală poate fi împărţită în trei zone.
-Zona anterioară se articulează cu tuberozitatea maxilei;
-zona posterioară se articulează cu procesul pterigoid.
-Zona mijlocie este netedă şi nu se articulează cu nici un alt os; ea formează peretele medial al fosei
pterigopalatine. Pe această porţiune se găseşte un şanţ vertical numit şanţul palatin mare care împreună cu un
şanţ similar de pe maxilă şi de pe procesul pterigoid formează canalul palatin mare.
3. Marginea anterioară se aplică pe faţa nazală a maxilei; ea micşorează astfel hiatul maxilar.
4. Marginea posterioară se articulează cu lama me- dială a procesului pterigoid.
5. Marginea inferioară se confundă cu lama orizon- tală a osului.
6. Marginea superioară emite două procese: orbitar şi sfenoidal; între acestea se formează scobitura
sfenopalatină
Procesul orbitar , Este situat înaintea scobiturii sfenopalatine.
-Prezintă trei feţişoare articulare şi două feţişoare nearticulare.
- Feţişoarele articulare pot fi numite astfel, după oasele cu care se articulează: maxilară, etmoidală şi sfenoidală.
-Feţişoarele nearticulare poartă numele de: orbitară (ia parte la formarea planşeului orbitei) şi pterigopalatină (ia
parte la formarea fosei omonime).
- Procesul sfenoidal este orientat posterior şi este acoperit de faţa inferioară a corpului sfenoidului.
-Amintim că acest proces formează împreună cu procesul vaginal al lamei mediale a procesului pterigoid,
canalul palato-vaginal.
-Scobitura sfenopalatină separă cele două procese descrise anterior.
-Ea este acoperită de corpul sfenoidului şi transformată astfel, în gaura sfenopalatină prin care trec ramuri
nervoase din ganglionul sfenopalatin şi artera sfenopalatină.
-Procesul piramidal. Ia naştere la locul de unire al lamei orizontale cu lama perpendiculară. Procesul piramidal
se îndreaptă înapoi şi lateral, pătrunzând în incizura pterigoidă dintre cele două lame ale procesului pterigoid.
Procesul piramidal este străbătut de două canale palatine mici, care se deschid pe faţa inferioară a procesului
prin două găuri palatine mici; ele sunt situate lângă gaura palatina mare de pe lama orizontala.
10. OSUL ZIGOMATIC

-Zigomaticul sau malarul este un os lat şi pereche, situat pe partea laterală şi superioară a feţei, unde formează
„pomeţii".
-Are formă patrulateră, şi prezintă trei feţe, cinci margini şi două procese.
-Orientare. Se aşază medial, faţa prevăzută cu un proces, înainte suprafaţa semilunară concavă a acestui
proces, în jos marginea cea mai rugoasă a osului.
- Faţa laterală este netedă; pe ea se insera muşchii zigomatici. Pe se găseşte un mic orificiu zigomatico-facial.
-Faţa temporală priveşte medial şi înapoi; ea participă la delimitarea foselor temporală şi infratemporală. Pe ea
se găseşte orificiul zigomatico-temporal.
- Faţa orbitară este netedă şi concavă. Se articulează cu aripa mare a sfenoidului şi cu corpul maxilei,
participând la formarea pereţilor lateral şi inferior ai orbitei-prin faţa sa concavă-şi la delimitarea fosei
temporale - prin faţa sa convexă. Pe această faţă se găseşte orificiul zigomatico-orbitar.
-Marginea antero-superioară este netedă şi concavă; formează o parte importantă a aditusului orbitei.
- Marginea antero-inferioară este rugoasă şi se articulează cu maxila formând sutura zigomatico-maxilară.
-Marginea postero-superioară ia parte la delimitarea fosei temporale şi pe ea se insera fascia temporală. –
Marginea postero-inferioară este groasă şi rugoasă; pe ea se insera muşchiul maseter.
-Marginea medială este dinţată şi se articulează în sus cu aripa mare a sfenoidului, iar în jos cu faţa orbitară a
maxilei.
-Osul zigomatic prezintă şi patru unghiuri. Dintre acestea importante sunt unghiul superior şi unghiul posterior.
Unghiul superior este format de procesul frontal care este gros şi dinţat. în sus aceasta se articulează cu procesul
zigomatic al frontalului, iar înapoi cu aripa mare a sfenoidului.
- Pe marginea posterioară a acestui proces, se găseşte o proeminenţă numită tuberculul marginal pe care se
insera fibre ale fasciei temporale. în apropierea marginii anterioare a procesului, pe faţa lui orbitară, se află o
mică ridicătură numită eminenţa orbitară pentru inserţia ligamentului palpebral lateral.
-Unghiul posterior este format de procesul temporal; acesta se îndreaptă înapoi şi se articulează cu procesul
zigomatic al temporalului formând arcada zigomatică.
-Conformaţia interioară. Osul zigomatic este străbătut de canalul zigomatic. Acesta ia naştere pe faţa orbitară
prin orificiul zigomatico-orbitar şi apoi se bifurcă în grosimea osului. Bifurcaţiile se deschid pe faţa laterală
prin orificiul zigomatico-facial şi pe faţa medială a osului prin orificiul zigomatico-temporal. Canalul zigomatic
are în totalitate forma unui Y şi conţine ramuri ale nervului zigomatic.
11. OASELE PROPRII ALE NASULUI
-Sunt situate de o parte şi de alta a liniei mediene, între ramurile montante ale maxilarelor, imediat dedesubtul
regiunii glabelare a osului frontal, în partea antero-superioara a fosei nazale corespondente.
• Faţa anterioara (antero-superio-externa sau cutanată): este convexă în sens transversal dar în sens vertical este
concavă superior şi inferior.
• • dă inserţie în partea sa infero-externa muschiului piramidal al nasului.
• este mai largă inferior şi prezinta un mic orificiu situat în treimea superioara prin care trece o venă mică.
• Faţa posterioara (nazală): Prezinta în partea posterioara asperităţi prin care osul se articulează cu spina nazală
a frontalului.
• Este netedă în rest şi prezinta pe toată întinderea sa un şanţ strâmt, şanţul etmoidal prin care trec ramurile
nazale lat din nervul nazal intern (sau nervul etmoidal anterior), ramura din nervul nazal, ramura al oftalmicului.
Marginea sup: se articulează cu frontalul (formând sutura frontonazală, intern faţă de apofizele montante ale
maxilarelor.)
• Pe linia mediană, la intersecţia oaselor nazale cu frontalul se găseşte punctul craniometric nasion.
Marginea inf: este subţire şi corespunde cartilajului lateral al nasului, prezinta la terminarea şanţului etmoidal o
mică incizură prin care trec ramurile laterale ale nervului etmoidal ant.
Marginea laterală: este tăiată ,,în bizou,, pe seama tăbliei interne a osului.
• se articulează cu apofiza montantă a maxilarului, formând sutura naso-maxilară.
Marginea int: Este foarte neregulată,rugoasă şi mai groasă inferior şi se articulează cu osul nazal de partea
opusă.
• Pe partea nazală prezinta o uşoară proeminenţă care împreună cu cea de partea opusă formează o mică creastă
sagitală care se articulează de sus în jos cu spina nazală a frontalului, apoi cu lama perpendiculară a etmoidului
şi cartilajul septului nazal, contribuind la formarea septului foselor nazale.
12. CORNETUL NAZAL INFERIOR
situat în cavitatea nazală, sub concha mijlocie a etmoidului. Este cel mai mare dintre cele trei cornete.
Cornetul inferior prezintă două feţe şi două margini.
1. Faţa medială este convexă; proemină în cavitatea nazală.
2. Faţa laterală este concavă; delimitează cu peretele lateral al cavităţii nazale meatul inferior.
3. Marginea superioară se fixează anterior - pe maxilă, iar posterior - pe lama perpendiculară a palatinului.
Această margine prezintă trei procese mici, dispuse dinainte înapoi:
a) procesul lacrimal articulat cu osul lacrimal;
b) procesul maxilar ce se aplică pe partea inferioară a hiatului maxilar şi contribuie la micşorarea acestui
orificiu;
c) procesul etmoidal care merge în sus şi seuneşte cu procesul unciform al etmoidului, contribuind la divizarea
hiatului maxilar în două orifîcii.
4. Marginea inferioară este liberă; sub ea se poate pătrunde în meatul inferior al cavităţii nazale.
13. VOMERUL
Vomerul este un os nepereche şi median, care ia parte la formarea septului nazal. Are forma unui fier de
plug.Porţiunea lui anterioară, de formă unui ic, poartă numele de partea cuneiformă a vomerului (Pars
cuneiformis vomeris). Prezintă de studiat două feţe şi patru margini.
1. Feţele - dreapta, respectiv stânga - participă la formarea peretelui medial (septal) al foselor nazale; pe ele se
găseşte şanţul vomerului care merge în jos şi înainte şi în care coboară nervul nazopalatin şi vasele sangvine
însoţitoare.
2. Marginea posterioară este subţire, tăioasă şi nearticulară, motiv pentru care se numeşte creasta choanală ; ea
priveşte spre faringe şi participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor).
3. Marginea inferioară se prinde pe creasta nazală de pe planşeul cavităţii nazale.
4. Marginea anterioară este oblică în jos şi înainte; se articulează cu lama perpendiculară a etmoidului şi cu
cartilajul septului nazal.
5. Marginea superioară prezintă un şanţ antero-posterior, delimitat de două aripi ale vomerului ; în şanţ pătrund
creasta inferioară şi ciocul sfenoidului. Se formează astfel canalul sfeno- vomerian median, umplut cu ţesut
conjunctiv. De o parte şi de alta, aripile vomerului ajung până la procesele vagi- nale de pe rădăcina procesului
pterigoidid şi apoi, mai departe până la procesul sfenoidal al osului palatin. Şanţul vomero-vaginal - format între
procesul vaginal şi faţa inferioară a corpului sfenoidal - este transformat de către aripa vomerului în canalul
vomero-vaginal sau sfeno-vomerian lateral, prin care merge o ramură a arterei sfenopalatine.
14. MANDIBULA CORP
Este un os median şi nepereche. Mandibula constituie singură maxilarul inferior. Prezintă un corp şi două
ramuri.
Orientare. Se aşază: înapoi - concavitatea corpului; în sus şi orizontal - marginea prevăzută cu alveole.
CORPUL. Are formă de potcoavă, cu concavitatea posterioară. Este alcătuit din două porţiuni complet sudate:
baza mandibulei şi porţiunea alveolară . Baza mandibulei constituie toată partea inferioară a corpului; pe ea se
sprijină porţiunea alveolară. Porţiunea alveolară ocupă partea superioară a corpului; ea se formează concomitent
cu apariţia dentiţiei şi se atrofiază la edentaţi.
Corpul considerat în totalitate, prezintă două feţe şi două margini.
1. Faţa anterioară prezintă o linie mediană verticală, numită simfiza mentonieră; această linie indică locul de
unire a celor două jumătăţi din care se formează mandibula. Simfiza mentonieră se termină în jos prin
protuberanta mentonieră. De o parte şi de alta a protuberantei se găseşte câte un mic tubercul mentoniermentale)
de la care porneşte - de fiecare parte - câte o linie oblică ce se termină pe marginea anterioară a ramurii
mandibulei. Linia oblică dă inserţie unor muşchi pieloşi (pielosul gâtului, coborâtor al unghiului gurii,
coborâtor al buzei inferioare).
Pe laturile protuberantei mentoniere sub premolarul al doilea se gă- seşte câte o gaură mentonieră prin care trec
elementele mănunchiului vasculo-nervos mentonier. Faţa anterioară mai prezintă o serie de proeminenţe
verticale, numite juga alveolaria; acestea corespund rădăcinilor dinţilor incisivi şi canini.
2. Faţa posterioară prezintă pe linia mediană patru mici procese: două superioare şi două inferioare, care
formează împreună spina mentonieră. Pe cele superioare se insera muşchii geniogloşi, pe cele inferioare
muşchii geniohioidieni. De o parte şi de alta a liniei mediane pleacă linia milohioidiană pe care se insera
muşchiul omonim. Deasupra liniei milohioidiene, faţa posterioară răspunde cavităţii bucale şi prezintă de
fiecare parte câte o depresiune care găzduieşte glanda sublinguală, numită din această cauză foseta sub-
linguală. Dedesubtul liniei milohioidiene, faţa posterioară a mandibulei răspunde gâtului, şi prezintă de fiecare
parte câte o foseta submandibulară pentru glanda submandibulară. Deasupra liniei milohioidiene şi paralel cu
ea, la nivelul premolarilor, se găseşte o proeminenţă numită Torsus mandibularis. Este inconstantă şi poate
constitui o piedică în purtarea unei proteze dentare,
3. Marginea inferioară prezintă, de o parte şi de alta a liniei mediane, fosa digastrică pentru inserţia muşchiului
omonim. Lateral de fosa digastrică, se află, de flecare parte, câte un şanţ determinat de trecerea arterei faciale.
La acest nivel se pot înregistra pulsaţiile acestei artere,
4. Marginea superioară este formată de porţiunea alveolară a corpului mandibulei; este proeminentă şi de aceea
Se mai numeşte şi proces alveolar inferior sau arcadă alveolară inferioară. Marginea superioară prezintă
alveolele dentare în care pătrund rădăcinile dinţilor. Alveolele sunt separate prin septuri interalveolare, In
alveolele destinate dinţilor multiradiculari se găsesc septuri interradiculare care separă rădăcinile acestor dinţi.
Alveolele dinţilor frontali (incisivi şi canini) proemină, formând juga alveolaria, acele menţionate la descrierea
feţei anterioare a corpului.
15. MANDIBULA RAMURI

-sunt două lame patrulatere, îndreptate oblic în sus şi înapoi. Ramurile formează cu corpul un unghi de 135-
140° la nou-născut, respectiv de 120° la adult. Ramurile prezintă două feţe şi patru margini.
1. Faţa laterală este acoperită aproape în întregime de muşchiul maseter; dealtfel, această faţă prezintă, în
porţiunea ei inferioară, o serie de rugozităţi care constituieuberozitatea masterină destinate inserţiei acestui
muşchi.
2. Faţa medială prezintă gaura mandibulei prin care pătrunde mănunchiul vasculo- nervos alveolar inferior.
Înaintea găurii, se găseşte o proeminenţă triunghiulară numită lingula mandibulei reper important pentru
anestezierea nervului mandibular. De la gaura mandibulei pleacă, în jos şi înainte, şanţul milohioidian pe unde
coboară artera şi nervul cu acelaşi nume. în partea inferioară a feţei, către unghiul mandibulei, se găsesc nişte
rugozităţi pentru inserţia muşchiului pterigoidian medial.
3. Marginea anterioară este tăioasă; se continuă cu linia oblică de pe corpul mandibulei.
4. Marginea posterioară este sinuoasă, groasă şi netedă. Ea lasă o impresiune adâncă pe glanda parotidă, care
îmbrăţişează această margine.
5. Marginea inferioară se continuă cu marginea infe- rioară a corpului. Din întâlnirea acestei margini cu cea
posterioară se formează unghiul mandibulei.
6. Marginea superioară este formată din trei elemente anatomice:
a) Procesul coronoidian este o lamă triunghiulară, situată în partea anterioară a marginii superioare. Este turtit
lateral. Baza se confundă cu marginea superioară a ramurii, iar vârful ascuţit este orientat în sus. Pe faţa
medială a procesului se află o proe- minenţă, care coboară de la vârf şi se continuă cu extremitatea posterioară
a liniei milohioidiene - se numeşte creasta temporală. Pe procesul coronoidian se insera muşchiul temporal.
b) Procesul condilian. Se desprinde din partea posterioară a ramurii mandibulei. Procesul condilian este
format:
- dintr-o coloană îngustă, numită colul mandibulei ; pe partea antero-medială a colului se găseşte foseta
pterigoidiană în care se insera muşchiul pterigoidian lateral;
- o proeminenţă elipsoidă cu care se continuă colul, numită capul mandibulei acesta ser- veşte pentru articularea
cu temporalul (articulaţia temporomandibulară). Direcţia sau axul capului mandibulei variază în raport cu tipul
de masticaţie al mamiferelor. Capul prezintă o creastă ce separă două versante; un versant anterior şi un
versant posterior, mai abrupt.
c) Scobitura mandibuleieste situată între procesul coronoidian şi procesul condilian; dă trecere mănunchiului
vasculonervos maseterin, destinat muşchiului omonim.
Conformaţia interioară.
Fiecare jumătate a mandibulei este străbătută de canalul mandibulei care conţine mănunchiul vasculonervos
alveolar inferior. Canalul mandibulei pleacă de la gaura mandibulei, merge în jos şi înainte, şi apoi se bifurcă:
ramura laterală, scurtă, se termină cu gaura mentonieră de pe faţa anterioară a corpului; ramura medială
continuă traiectul canalului mandibulei şi se termină sub rădăcina dinţilor incisivi; unii autori o numesc canal
incisiv. Din canalul mandibulei pleacă mici canalicule. Canaliculele conţin vase şi nervi din mănunchiul
alveolar inferior şi ajung la rădăcinile dinţilor.
16. PERETII ORBITEI
Orbitele sunt două cavităţi situate de o parte şi de alta a cavităţilor nazale; ele adăpostesc globii oculari
şi anexele lor.
Fiecare orbită este comparată cu o piramidă patru unghiulară şi prezintă de studiat: o bază îndreptată
înainte, un vârf îndreptat înapoi, pentru pereţi şi patru margini. Axul orbitei este oblic dinainte înapoi şi dinafară
înăuntru; prelungite înapoi, cele două axe s-ar întâlni la nivelul şeii turceşti.
Peretele superior, concav, este format de porţiunea orbitară a frontalului şi numai înpartea posterioară de
către aripa mică a sfenoidului. Pe acest perete se găseşte fosa glandei lacrimale.
Peretele inferior este compus din faţa orbitară a maxilei, faţa orbitară a osului zigomatic şi procesul
orbitar al palatinului. Cel mai important detaliu de pe acest perete îl reprezintă şanţul şi canalul suborbitar;
ultimul se deschide pe faţa anterioară a maxilei, prin gaura suborbitară. Şanţul şi canalul conţin artera şi nervul
suborbitar. Peretele inferior este subţire şi intră în raport cu sinusul maxilar, ceea ce explică nevralgiile
suborbitare în caz de sinuzită maxilară.
Peretele lateral. Este oblic, îndrep- tat înapoi şi medial. Este format din faţa orbitară a osului zigomatic,
aripa mare a sfenoidului şi porţiunea orbitară a frontalului. Pe acest perete se găseşte orificul zigomatico-
orbitar.
Peretele medial răspunde cavităţii nazale. în constituţia lui intră: procesul frontal al maxilei, lacrimalul,
lama orbitară a labirintului etmoidal şi faţa laterală a corpului sfenoidului. Pe acest perete se găseşte fosa sacului
lacrimal delimitat de creasta lacrimală anterioară a maxilei şi de creasta lacrimală posterioară de pe osul
lacrimal. Fosa sacului lacrimal se continuă cu şanţul lacrimal iar aceasta prin canalul nazolacrimal; canalul
nazolacrimal se deschide în meatul inferior al fosei nazale.
17. REBORDUL ORBITAR SI COMUNICARILE ORBITEI
Baza orbitei – îndreptată anterior, are formă de patrulater cu unghiuri rotunjite. Conturul (rebordul
orbitar) prezintă 4 margini:
• Marginea superioară – formată din arcada sprâncenară a frontalului. În 1/3 internă – şanţul supraorbitar – n.
frontal extern (ram extern al frontalului, ram din oftalmic) şi vasele supraorbitare. La 1 cm mai intern de acest
şanţ – şanţul n. frontal intern
• Marginea inferioară – formată de apofiza piramidală a maxilarului şi de malar
• Marginea externă – formată de malar
• Marginea internă – apofiza montantă a maxilarului Comunicările orbitei:
• Cu etajul anterior al bazei craniului prin gaura optică, fisura orbitară superioară şi conductele etmoidale
• Cu fosele nazale prin canalul lacrimo-nazal (se deschide în meatul inferior)
• Cu groapa pterigo-maxilară prin fisura orbitară inferioară
• Cu exteriorul prin gaura supraorbitară şi canalul malar (pentru n. temporo-malar).
Comunicările orbitei. Se realizează astfel:
1. Cu neurocraniul prin canalul optic, fisura orbitară superioară, orificiul etmoidal anterior şi orificiul etmoidal
posterior.
2. Cu fosa infratemporală prin fisura orbitară inferioară şi prin canalul zigomatic.
3. Cu fosa pterigopalatină prin porţiunea medială a fisurii orbitare inferioare.
4. Cu „faţa" prin şanţul şi canalul suborbitar.
5. Cu cavitatea nazală prin canalul nazolacrimal.
18. FOSELE NAZALE PERETI
Cavităţile nazale, dreaptă respectiv stângă sunt situate în centrul feţei. Fiecare dintre ele poate fi
asemănată cu un coridor turtit transversal, ce prezintă de studiat patru pereţi şi două orificii:
Peretele inferior sau planşeul este format: înainte - de procesul palatin al maxilei, iar înapoi - de lama
orizontală a osului palatin; între cele două oase se găseşte sutura palatină transversă. Acest perete este concav în
sens transversal. în partea anterioară se găseşte orificiul superior al canalului incisiv.
Peretele superior sau bolta se prezintă ca un şanţ îngust, curb, orientat dinainte înapoi. în constituţia lui
intră: nazalul, spina nazală a frontalului, lama orizontală (ciuruită) a etmoidului, feţele anterioară şi inferioară
ale corpului sfenoidului.
Peretele medial sau septul osos al nasului separă cele două cavităţi nazale. Este format în sus - de lama
perpendiculară a etmoidului, iar în jos - de vomer. Cele două oase delimitează un unghi deschis înainte, care la
omul viu este completat de cartilajul septului nazal.
Peretele lateral. în constituţia lui intră şase oase: maxila, lacrimalul, etmoidul, sfenoidul, lama
perpendiculară a palatinului şi cornetul inferior.
Pe acest perete se găsesc cornetul superior şi mijlociu (care aparţin etmoidului) respectiv cornetul
inferior (care este un os aparte). Cornetele delimitează cu peretele lateral al cavităţii nazale, cele trei meaturi:
superior, mijlociu şi inferior.
• în meatul superior se deschid celulele etmoidale posterioare.
• în meatul mijlociu se întâlnesc elementele descrise la faţa medială a labirintului etmoidal: - bula etmoidală şi
procesul uncinat; între ele se delimitează hiatul semilunar; acesta conduce în infundibulul etmoidal în care se
deschid sinusul frontal, sinusul maxilar şi celulele etmoidale anterioare.
• în meatul inferior se deschide canalul nazolacrimal între faţa medială a cornetelor şi septul nazal se formează o
fisură verticală, numită meatul comun. Porţiunea posterioară acestui meat, cuprinsă între extremitatea
posterioară a cornetelor şi choane, se numeşte meat nazofaringian ; prin el fosele nazale comunică cu faringele.
în partea postero-superioară a peretelui lateral, între cornetul superior şi faţa anterioară a corpului sfenoidului,
se delimitează un spaţiu îngust, numit reces sfeno- etmoidal în care se deschide sinusul sfenoidal. Tot aici se
găseşte şi gaura sfenopalatină care asigură comunicarea între fosa pterigopalatină şi cavitatea nazală; prin ea
trec artera sfenopalatină şi ramuri nervoase destinate mucoasei nazale.
Orificiul anterior al cavităţilor nazale sau apertura piriformă este circumscris de scobiturile nazale ale
celor două maxile şi de cele două oase nazale. în partea inferioară apertura piriformă este delimitată de către
spina nazală anterioară.
Orificiile posterioare ale cavităţilor nazale sau choanele. Sunt orificii dreptunghiulare şi formate astfel:
în jos – de lama orizontală a palatinului; în sus - de corpul sfenoidului - acoperit de aripile vomerului; lateral de
lama medială a procesului pterigoid; medial - de marginea posterioară a vomerului
19. FOSELE NAZALE-COMUNICARI
Comunicările cavităţilor nazale. Se realizează în felul următor:
1. Cu craniul - prin orificiile lamei orizontale a etmoidului.
2. Cu orbita - prin canalul nazolacrimal.
3. Cu fosa pterigopalatină - prin gaura sfenopalatină
4. . Cu cavitatea bucală prin canalul incisiv.
5. Cu sinusurile paranazale - prin orificiile de pe peretele lateral al cavităţii.
6. Cu faringele - prin choane.
7. Cu exteriorul - prin apertura piriformă.
20. FOSA INFRATEMPORALA
Este situată sub fosa temporală. Fosa infratemporală este o regiune topografică în care se găsesc cei doi
muşchi pterigoidieni, nervul mandibular şi artera maxilară. Fosa infratemporală are următorii pereţi:
1. Peretele lateral, format de faţa temporală a osului zigomatic şi a ramurii mandibulei.
2. Peretele anterior, format tuberozitatea maxilei.
3. Peretele medial, format de lama laterală a procesului pterigoid şi de tuberozitatea maxilei; aici se găseşte
fisura pterigomaxilară {Fissura pterygomaxillaris) ce conduce în fosa pterigopalatină.
4. Peretele superior este format în partea medială de faţa infratemporală de pe aripa mare a sfenoidului. în rest,
este reprezentat printr-un orificiu mare, prin care fosa temporală comunică cu fosa noastră.
5. Peretele inferior şi cel posterior lipsesc.
Comunicările fosei infratemporale. Se realizează astfel:
1) cu craniul - prin gaura ovală şi gaura spinoasă;
2) cu fosa temporală prin spaţiul larg, delimitat de arcada zigomatică;
3) cu fosa pterigopalatină prin fisura pterigomaxilară de pe peretele ei medial;
4) cu orbita prin fisura orbitară inferioară;
5) cu canalul mandibulei prin gaura mandibulei
21. FOSA PTERIGO-PALATINA

Fosa pterigopalatină este situată între tuberozitatea maxilei, procesul pterigoid şi lama perpendiculară a
palatinului. Este, de fapt, o anexă a fosei infratemporale, fiind situată în fundul acesteia. în fosa pterigopalatină
este situat nervul maxilar, ganglionul pterigopalatin şi terminaţia arterei maxilare. De la nervul maxilar,
ganglionul pterigopalatin şi artera maxilară pleacă multe ramuri, care străbat orificiile acestei fose şi se
răspândesc în regiunile învecinate.
Fosa pterigopalatină este comparată cu o piramidă patru-unghiulară, care prezintă o bază, un vârf şi
patru pereţi. Baza este îndreptată în sus. Este formată din faţa maxilară a aripii mari a sfenoidului şi de faţa
inferioară a corpului acestuia; prezintă:
a) gaura rotundă, prin care nervul maxilar pătrunde în această fosă;
b) fisura orbitară inferioară, prin care ies nervul maxilar şi artera suborbitară. Vârful este îndreptat în jos şi este
format prin întâlnirea procesului pterigoid cu tuberozitatea maxilei. Vârful se continuă cu trei canale: canalul
palatin mare prin care ies nervul palatin mare şi artera palatină des- cendentă, şi cele două canale palatine mici
pentru arterele şi nervii omonimi.
Peretele anterior este format de tuberozitatea maxilei; prezintă găurile şi canalele alveolare pentru
trecerea nervilor şi arterelor alveolare postero-superioare.
Peretele posterior este format de procesul pterigoid. Aici se găseşte canalul pterigoid prin care trece
nervul canalului pterigoidian.
Peretele medial este format de lama perpendiculară a palatinului. Aici se găseşte gaura sfenopalatină,
pentru trecerea arterei omonime şi a ramurilor nervoase destinate cavităţii nazale.
Peretele lateral lipseşte; el este înlocuit prin fisura pterigomaxilară.
Comunicările fosei pterigopalatine.
Se realizează astfel:
1) cu craniul - prin gaura rotundă;
2) cu orbita prin fisura orbitară inferioară;
3) cu cavitatea nazală - prin gaura sfenopalatină;
4) cu exobaza prin canalul pterigoidian;
5) cu palatul osos prin -canalul palatin mare şi canalele palatine mici;
6) cu alveolele dentare - prin orificiile şi canalele alveolare de pe tuberozitatea maxilei;
7) cu fosa infratemporală prin fisura pterigomaxilară
22. BOLTA PALATINA

Alcatuieste peretele superior al cavitatii bucale. Este alcatuit din: palatul dur (anterior) si palatul moale
(posterior).
Palatul dur
Situat anterior, alcatuit din apofizele palatine ale maxilarului si lamele orizontale ale oaselor palatine. Pe
linia mediana rafeul palatin, care se prelungeste anterior cu papila incisiva, iar posterior pe valul palatin. De o
parte si alta a rafeului se afila plicile transversale (la nou nascut au rol in supt). Tot aici se afla si foveolele
palatine, in care se deschid glandele salivare.
Are rol in narticularea consoanelor si in deglutitie. Pe el se aplica varful si astfel bolul alimentar este
impíos innapoi catre faringe. Plicile palatine transversale, proeminente la nou nascut, au rol in supt.
Palatul moale
Situat posterior, prelungește palatul dur
Sunt două porțiuni:
- anterioară: dispusă orizontal.
- posterioară: atârnă liber, formează vălul palatin.
La mijloc se află uvula palatină.
De la baza uvulei pleacă două arcurile: palatoglos (orientat spre partea laterală a limbii) și
palatofaringian (orientat spre peretele lateral al faringelui).
Între aceste arcuri se află fosa tonsilară, care este ocupată de amigdala palatină. Vălul palatin este
constituit din aponevroza palatină și tunica mucoasă. Aponevroza palatină este o lamă fibroasă, se inseră pe
marginea posterioară a palatului osos. Face contactul între cavitatea bucală și faringe. Vălul palatin contribuie la
închiderea foselor nazale în procesul deglutiției
23. ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA SUPRAFETE ARTICULARE
Articulaţia temporomandibulară leagă mandibula de baza craniului. Ea face parte din aparatul
dentomaxilar, un ansamblu de organe ce conlucrează la îndeplinirea unor importante funcţiuni cum sunt:
digestia bucală, fonaţia, deglutiţia şi constituirea fizionomiei umane. În afara articulaţiei temporomandibulare,
aparatul dentomaxilar mai cuprinde maxila şi mandibula, muşchii masticatori şi cei orofaciali, dinţii, glandele
salivare, buzele şi obrajii. Articulaţia temporomandibulară este o articulaţie condiliană.
SUPRAFEŢELE ARTICULARE.
- De partea temporalului avem fosa mandibulară şi tuberculul articular.
-Fosa mandibulară se prezintă ca o depresiune semi- elipsoidală, având axul oblic orientat dinainte-înapoi şi
dinafarăînăuntru. Ea este împărţită prin fisura lui Glaser în două porţiuni: una anterioară, articulară, dependentă
de scuama temporalului, şi alta posterioară, extra-articulară, dependentă de porţiunea timpanică a temporalului.
-Bolta fosei mandibulare este foarte subţire, fapt ce explică posibilitatea lezării ei (erodării) în cazul infecţiilor
purulente sau a fracturării în cazul traumatismelor de intensitate maimare.
- Tuberculul articular se prezintă ca o proeminenţă situată înaintea fosei mandibulare. Acest tubercul este
convex dinainte-înapoi şi uşor concav în sens transversal. Pe o secţiune sagitală, suprafaţa temporală (fosa
mandibulară şi tuberculul) are forma literei S culcat (ev). Tuberculul articular este acoperit de un strat subţire de
fibrocartilaj, în timp ce fundul fosei mandibulare este acoperit numai de periost.
-De partea mandibulei se găseşte un condil - capul mandibulei de formă elipsoidală, având axul mic de 9-10
mm şi cel mare de 18-20 mm. Fiecare condil este situat la partea postero-superioară a ramurii mandibulei de
care este unit printr- o porţiune mai îngustă, numită co1.
-Pe fiecare cap mandibular se observă două povârnişuri: unul anterior şi altul posterior. Din întâlnirea acestora
se formează o creastă paralelă cu axul mare al capului mandibulei. De notat că numai povârnişul anterior şi
creasta constituie suprafeţe articulare şi ele sunt acoperite de un strat subţire de cartilaj. Povârnişul posterior
poate fi acoperit numai pe o mică întindere de fibrocartilaj.
24. ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA CAPSULA SI MENISC

Discul larticular .
- Este un fibrocartilaj dezvoltat între suprafeţele articulare cu scopul de a stabili concordanţa dintre acestea. El
este de formă eliptică, mai gros la periferie (2-4 mm) şi mai subţire în partea centrală.
-Prezintă o faţă inferioară concavă ce corespunde convexităţii capului mandibular şi una superioară de forma
literei S culcate (os) pe secţiune sagitală. Această faţă este concavă înainte, unde răspunde tuberculului articular,
şi convexă înapoi, unde vine în raport cu fosa mandibulară.
Capsula.
-Are forma unui manşon dispus împrejurul articulaţiei. I se descriu două circumferinţe de inserţie şi două
suprafeţe. Circumferinţa superioară este compara- bilă cu baza mare a unui trunchi de con. Ea se insera: înainte,
pe marginea anterioară a tuberculului articular; înapoi, pe fundul fosei mandibulare înaintea fisurii petro-
timpanice Glaser; lateral pe rădăcina longitudinală a procesului zigomatic; medial, pe baza spinei sfenoidului.
Circumferinţa inferioară, comparată cu baza mică a unui trunchi de con, se insera pe colul mandibulei.
Suprafaţa interioară răspunde articulaţiei, Ea adera de disc, ceea ce face ca această cavitate articulară să
fie subdivizată în două etaje:
-unul superior, sprameniscal, şi altul inferior, inframeniscal
-Capsula articulară este formată din două feluri de fibre: unele lungi, întinse de la mandibulă la temporal, şi
altele scurte, de la temporal la periferia discului, sau de la aceasta până la mandibulă. Pe această por- ţiune a
ei, cât şi pe discul articular, se insera muşchiul pterigoidian lateral.
-Capsula articulară este mai subţire şi mai laxă anterior şi mai groasă posterior. La acest nivel, pe lângă fibrele
conjunctive, în structura capsulei intră şi un număr de fibre elastice, care formează frâul posterior al capsulei.
-Acesta îndeplineşte un dublu rol:
1) de a limita deplasarea înainte a discului şi a capului mandibulei în mişcarea de coborâre;
2) de a le readuce la locul iniţial, când mandibula revine la poziţia normală.
25. ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA-LIGAMENTE
-Ligamentul lateral Este un ligament scurt şi gros. El constituie principalul mijloc de întărire a capsulei
articulare. Se insera în sus pe rădăcina longitu- dinală a procesului zigomatic şi pe tuberculul de la originea sa,
iar în jos pe partea postero-externă a colului mandibulei. Prin fibrele sale anterioare el se opune deplasării
înapoi a condilului.
-Ligamentul medial de formă triun- ghiulară, inconstant şi mult mai subţire decât precedentul, se insera în sus
lângă spina sfenoidului, iar în jos pe partea posteromedială a colului mandibular.
Se mai descriu ca ligamente accesorii două bandelete fibroase, fără însă a li se atribui vreun rol în mecanica
articulară. Acestea sunt ligamentul sfenomandibular şi ligamentul stilomandibular.
-Ligamentul sfenomandibular merge de la spina osului sfenoid la lingula mandibulei; el se găseşte în ţesutul
cellular dintre cei doi muşchi pterigoidieni.
-Ligamentul stilo-mandibular se insera pe procesul stiloid, apoi coboară lărgindu-se şise prinde pe marginea
posterioară a ramurii mandibulei, în apropierea unghiului ei.
Articulaţia temporomandibulară are două membrane sinoviale distincte, una pentru camera suprameniscală alta
pentru camera infra-meniscală. Menţionăm că sinovialele se fixează la periferia discului articular.
26. MUSCHII MASTICATORI

Masticaţia este una din funcţiunile principale ale întregului aparat dentomaxilar. în masticaţie participă,
pe lângă cei trei muşchi masticatori propriu-zişi (temporalul. maseterul şi cei pterigoidieni) care au aproape
exclusivi numai acest rol mobilizator al mandibulei, şi alţi muşchi cu rol ajutător în masticaţie: muşchii picloşi
oro-faciali, muşchii limbii, muşchii suprahioidieni şi muşchii cranio- motori (muşchii cefei etc) .
1. Muşchiul temporal (M. temporalis) este cel mai puternic muşchi masticator, dispus ca o lamă sagitalâ
desfăşurată în evantai în regiunea temporală.
Inserţii.
Are o suprafaţă de origine foarte întinsă: pel întreaga fosă temporală până la linia temporală inferioară şi pe faţa
profundă a fasciei temporale care îi serveşte a aponevroză. De aici fasciculele converg către un tendoncare
cuprinde din toate părţile procesul coronoidian al mandibulei.
După direcţie, acţiune şi inervaţie i se pot distinge trei fascicule:
-fasciculul anterior cu direcţie aproape verticală; inervat de nervul temporal anterior; trage mandibula în sus;
-fasciculul mijlociu cu fibre uşor oblice de sus în jos şi înainte; e inervat de nervul temporal mijlociu şi trage
mandibula în sus şi posterior;
- fasciculul posterior e aproape orizontal, inervat de nervul temporal posterior şi trage mandibula posterior.
Inervaţie - Din nervul mandibular prin cei trei nervi temporali profunzi.
2. Muşchiul maseter este un muşchi puternic, patrulater şi gros, situat pe faţa laterală a ramurii mandibulei.
Datorită aşezării superficiale şi a volumului său, pe viu apare ca cel mai caracteristic muşchi masticator. Este
format din două porţiuni, deosebite prin direc- ţie şi aşezare.
Inserţii.
-Porţiunea superficială este mai oblică; se prinde pe marginea inferioară a arcadei zigomatice (în cele două
treimi anterioare) cu ajutorul unei aponevroze rezistente; fasciculele merg în jos şi înapoi şi se insera pe
unghiul mandibulei. Din cauza unor lame aponevrotice profunde, supra- feţe de inserţie a osului se poate
modela sub acţiunea forţelor de tracţiune, formând tuberozitatea maseterică.
-Porţiunea profundă ia naştere pe marginea inferioară şi faţa medială a arcadei zigomatice (în cele două treimi
posterioare) şi depăşeşte posterior porţiunea superficială; apoi trece vertical în jos şi se insera pe faţa laterală a
ramurii mandibulei; fibrele acestei porţiuni sunt mai scurte, O parte din porţiunea profundă urcă chiar până pe
faţa profundă a fasciei temporale şi se poate contopi cu muşchiul temporal.
Inervaţie.
-Nervul maseterin din mandibular.
Raporturi.
-Faţa superficială este acoperită de fascia maseterină. Prin intermediul ei, muşchiul vine în raport cu muşchii
superficiali (rizorius, zigomatic şi platisma) cu prelungirea anterioară a glandei parotide şi cu duetul nervului
parotidian, cu ramurile nervului facial ieşite din glanda parotidă şi cu artera transversă a feţei.
- Faţa profundă răspunde ramurii mandibulei, incizurii mandibulare prin care trece mănunchiul vasculo-nervos
maseterin, tendonului de inserţie al temporalului şi muşchiului buccinator, de care rămâne separată prin coipul
adipos al obrazului.
Acţiune.
-Componenta principală este cea de ridicare; datorită oblicităţii în plan sagital, muş- chiul arc şi o componentă
de propulsie.
- Componenta de lateralitate se datoreşte porţiunii superficiale care e orien- tată oblic de sus în jos şi medial (în
plan frontal), dar devine evidentă numai în contracţia unilaterală a muşchiu- lui. Când cei doi maseteri se
contractă simultan în totalitatea lor, rezultanta duce mandibula în sus şi puţin anterior.
3. Muşchiul pterigoidian medial este un muşchi gros, de formă patrulateră, aşezat ca şi maseterul pe ramura
mandibulei, însă pe faţa ei medială.
Inserţii.
- Se insera pe toată întinderea fosei pterigoide. Fasciculele merg în jos şi posterior (ca ale maseterului) şi lateral
(invers decât ale maseterului) şi se insera pe faţa medială a unghiului mandibulei. împreună cu maseterul
formează o puternică chingă musculară de forma literei V, cei doi muşchi fiind uniţi printr-o lamă tendinoasă la
nivelul unghiului mandibulei.
Raporturi.
- Pterigoidianul medial e situat în fosa infratemporală şi are raporturi foarte importante. Medial, e în raport cu
faringele, de care este separat prin elementele spaţiului îatero-faringian. Porţiunea verticalăal tcnsorului
vălului palatin se insera lângă pterigoidianul I medial. Lateral, muşchiul răspunde pterigoidianuluiteral, de care
e separate prin fascia interpterigoidianâ. ii jos, formează cu faţa medială a mandibulei un spaţiu unghiular
(spaţiul pterigomandibular) în care se găsesc nervul lingual, nervul şi artera alveolară inferioară.
Acţiune.
- Componenta principală a muşchiului este cea de ridicare si propulsie.Prin oblicitatea inversă în plan frontal
[faţă de cea a maseterului, în contracţie unilaterală duce nandibula medial.
Inervaţie.
- O ramură din nervul mandibular.
4. Muşchiul pterigoidian lateral ocupă un loc aparte în cadrul celor patru muşchi masticatori, atât după
semnificaţia filogenetică cât şi după acţiune. Are ca acţiune principală propulsia mandibulei caurmare a
orientării sale orizontale şi a punctului fîx situat anterior.
-Este un muşchi gros şi scurt, situat lateral şi deasupra precedentului, fiind ascuns ca şi acesta pe ramura
mandibulei.
Inserţii
-Este format din două porţiuni sau capete: fasciculul superior şi fasciculul inferior.
-Fasciculul superior / sfenoidal / infratemporal, ia naştere pe faţa infratemporală a aripii măria sfenoidumi.
-Fasciculul inferior / pterigoidian se insera pe faţa laterală alamei pterigoide laterale. Ambele fascicule converg
către articulaţia temporomandibulara, unde se insera în foseta pterigoidiană a procesului condilian; fibre
tendinoase din fasciculul superior se insera şi pe partea corespun- zătoare a capsulei şi a discului articular al
articulaţiei ternporomandibulare,
-Fasciculul superior este orientat orizontal sau uşor descendent dinainte înapoi şi dinăuntru în afară. Cel inferior
este oblic ascendent, dinainte-înapoi şi dinăuntru- în afară.
Raporturi.
- Faţa superioară răspunde bazei craniului;
-faţa antero-laterală răspunde maseterului, procesului coronoid şi tendonului temporalului, apoi corpului adipos;
faţa postero-mediala este în raport cu pterigoidianul medial.
- între cei doi muşchi pterigoidieni se află fascia interpterigoidiană.
- Muşchiul are raporturi importante cu ramurile nervului mandibular, cu artera maxilară şi cu ramurile ei.
-Traiectul arterei maxilare este strâns legat de pterigoidianul lateral. în raport cu el, artera poate să ocupe două
poziţii diferite.
-Varianta superficială, antepterigoidiană, este mai frecventă; artera înconjură marginea inferioară a muşchiului,
apoi se aşază pe faţa lui antero-laterală.
-Varianta profundă, interpterigoidiană; în acest caz artera este situată în spaţiul interpterigoidian, către marginea
inferioară a muşchiului pterigoidian lateral; ea încrucişează faţa postero-medială a fasciculului inferior şi se
apropie de procesul pterigoid.
Acţiune.
- Componenta principală este cea de propulsie. O altă componentă duce mandibula medial, dar numai dacă
acţionează unilateral. Cea mai slabă componentă duce mandibula în jos.
-Când muşchiul se contractă bilateral rămâne activă numai componenta de propulsie şi de coborâre.
-Contracţia unilaterala produce mişcarea de latero- pulsie
Inervaţie.
-O ramură din nervul mandibular, care pătrunde în partea posterioară a fasciculului inferior.
27. MUSCHII PIELOSI AI CRANIULUI

-Reprezentați de muschiul frontal, occipital și ai pavilionului urechii
-Mușchiul frontal: constituit din 2 mușchi, unul stâng și unul drept. Sunt subțiri, lati, patrulateri, fără inserții
osoase directe.
-M. Frontal formează cu mușchiul de parte opusa un unghi obtuz cu vârful in jos.
Raporturi:
- Fata anterioară corespunde pielii.
-Fata profunda acoperă craniul la care adera printr-un țesut conjunctiv lax. Marginea interna: verticala, foarte
scurta.
-Marginea externa: mai subțire, dirijata oblic in jos si înăuntru
Inervatie:
- ramura superioară a facialului
Acțiune:
-dacă cei doi mușchi se contracta simultan se încrețește pielea frunții. Acționează asupra aponevrozei
epicraniene și asupra pielii sprâncenei și spațiului intersprancenar.
-Mușchiul occipital: pe partea superioară a occipitalului. Turtit, patrulater, subțire.
-Marginea inferioară se insera pe 3/4 externe a liniei nucale sup.
- Marginea superioară se continua cu aponevroza epicraniana
Raporturi:
- Fata posterioară e acoperită de piele
-Fata anterioară acoperă bosa occipitala
-Marginea interna e oblica in sus și in afara
-Marginea externa, aproape orizontala se insera pe apofiza mastoida a temporalului Inervatie: ramura superioară
a temporalului
Acțiune:
-trage aponevroza epicraniana in jos și înapoi La 25% din populație se întâlnește un mușchi accesor: tranversum
nuchae.
-Mușchii pavilionului urechii: Auricular anterior/superior/posterior și temporal superficial .
-Auricular posterior: format din 2 fascicule care se întind orizontal de la pavilion la partea mastoidiana a
temporalului. Trage îndărăt pavilionul urechii și dilata intrarea in conductul auditive
-Auricular superior: cel mai mare și important dintre auriculari. Vertical, subțire, pe jumătatea posterioară a
tamplei.
-Forma de triunghi cu vârful in jos. Ridica usor pavilionul și dilata intrarea in conductul auditiv
-Auricular anterior: in partea inferioară a tamplei, deasupra arcadei zigomatice. Foarte mic și subțire, patrulater.
-Temporal superficial: acoperă toată jumătatea anterioară a tamplei. Mare dar extrem de subțire. Format din 2
fascicule. Trage pavilionul urechii inainte
28. MUSCHII PIELOSI AI ORBITEI
1) Orbicularul pleoapelor (orbicularis oculi) - muşchi larg, ce înconjoară orificiul palpebral, întinzându-se şi
pe orbită
. a) porţiune orbitară(externă) – pars orbitalis
b) porţiunea palpebrală(internă) – pars palpebralis
c) porţiunea lacrimală(m.lui Horner) – pars lacrimalis. –
Inervatie – filetele palpebrale ale facialului (temporo-facial) - Acţiune – partea palpebrală şi orbitară produc
prin contracţia lor închiderea orificiului palpebral, mobilizarea lacrimilor pe care le dirijează spre unghiul intern
al orbitei, unde le comprimă şi le obligă să intre prin punctele lacrimale deschise prin contracţia m.lui Horner
2) Sprâncenosul (m.corrugator supercilli) - muşchi lat, lung de 3-4 cm, aşezat deasupra arcadei sprâncenare -
se inseră pe partea internă a arcadei sprâncenare, de unde se îndreaptă oblic în sus şi înafară, iar la nivelul găurii
supraorbitare se prinde pe faţa profundă a dermului sprâncenei. - Inervaţia – filetele palpebrale ale temporo-
facialului. - Acţiunea – trage în jos şi înăuntru pielea sprâncenei, determinând apariţia ridurilor verticale şi
exprimând astfel durerea, mânia, nerăbdarea.
29. MUSCHII PIELOSI NAZALI
Reprezentați de transversul nasului, dilatatorul nărilor și mirtiform.

Mușchiul transvers al nasului: deasupra șanțului aripii nasului. Larg, subțire la origine și mai gros indarat.
Mușchi aponevrotic anterior și cărnos posteriorl Raporturi: acoperit anterior de piele, posterior de cei doi
ridicători. Acoperă cartilajul lateral al nasului la care adera prin țesut lax Inervatie: de nervul facial Acțiune:
pliseza pielea transversal și deprima aripa nasului când acționează concomitent cu coboratorii
Mușchiul mitriform: sub aripa nasului, între marginea ale lopata și mucoasa bucata care îl acoperă parțial.
Vertical, turtit, subțire, patrulater. Raporturi: acoperit de mucoasa bucala, orbicularul buzelor și cei 2 ridicatori.
Acoper partea anterioară a marginii alveolare. Inervatie: de către facial Acțiune: coboară aripa nasului, retrage
orificiul narinar
Dilatatorul nărilor: lama musculară foarte subțire pe partea inferioară a aripii nasului Raporturi: pe de o parte cu
tegumentele, pe cealaltă cu cartilajul aripii nasului. Dezvoltarea sa e extrem de variabila Inervatie: facial
Acțiune trage spre exterior aripa nasului, lărgește nara. Antagonistul celorlalte
30. MUSCHII PIELOSI AI GURII MUSCHII CONSTRICTORI
Se împart în 2 grupe:
Muşchi constrictori:
- muşchiul orbicularul buzelor
- muşchiul compresor al buzelor
Muşchi dilatatori:
- 10 muşchi divergenţi
- Muşchiul pielosul gâtului
MUŞCHI CONSTRICTORI:
1) Orbicularul buzelor
- are fibre dispuse concentric în grosimea buzelor, în jurul orificiului bucal. Format din orbicularul intern sic el
extern
2) Compresorul buzelor (musculus osculatorius)
- muşchi constrictor, format din fibre scurte întinse de la piele la mucoasă.
- Inervaţia – facial.
- Acţiune – rol în sugere, comprimă şi subţiază buzele.
31. MUSCHII PIELOSI AI GURII-MUSCHII DILATATORI
MUŞCHII DILATATORI:- se întind de la diferitele regiuni ale feţei şi ale gâtului spre buze. După aşezare sunt:
:- Muşchi profunzi
1)M. canin - Acţiune – este un ridicător al comisurii şi al buzei superioare.
2) M.buccinator - muşchi lat, triunghiular
- Acţiune – trage înafară şi îndărăt comisura bucală.
3) M.pătratul bărbiei - muşchi patrulater, situat în grosimea buzei inferioare.
- Acţiune – trage în jos şi răstoarnă în afară buza inferioară
4) M.moţul bărbiei - muşchi simetric situat în spaţiul cuprins între cei 2 pătraţi ai bărbiei.
- Acţiune – ridică pielea mentonului, formând nişte mici gropiţe.
- Muşchii superficiali
1) M.ridicător comun al aripii nasului - - Acţiune – trage în sus buza sup şi aripa nasului.
2) M.ridicător propriu al buzei superioare Acţiunea – ridică buza superioară
3) M.marele zigomatic - Acţiune – trage în sus şi înafară comisura bucală.
4) M.micul zigomatic - Acţiune – trage în sus şi înafară porţiunea mijlocie a buzei superioare
5) M.rizorius a lui - Acţiune – trage înafară şi în spate comisura labială, dând aspectul de
râs.
6) M.triunghiularul - Acţiune – duce comisura buzelor în jos şi înafară
7) M.pielosul gâtului - muşchi foarte larg, subţire, patrulater, ce acoperă regiunea antero- laterală a gâtului şi
partea inferioară a feţei. - Acţiune – trage în jos pielea bărbiei, coboară comisura buzelor şi formează pliuri pe
pielea gâtului; este şi un coborâtor al mandibulei
. Toţi muşchii pieloşi sunt inervaţi motor de cele două ramuri terminale, temporo şi cervico-faciale ale n.facial
32. MUSCHII ANT AI GATULUI
a) Marele drept anterior al capului (longus capitis): •Inserţia de origine pe tuberculii anteriori ai apofizelor
transverse ale vertebrelor C3, C4, C5 şi C6 •Inserţia terminală – pe apofiza bazilară a occipitalului, de o parte şi
alta a tuberculului faringian
b) Micul drept anterior al capului (rectus capitis anterior): •Inserţia de origine – pe apofizele transverse ale
primelor 2-3 vertebre cervicale •Inserţia terminală – pe apofiza bazilară a occipitalului, de o parte şi alta a
tuberculului faringian
c) Lungul gâtului (longus colli): •Formă triunghiulară cu 3 fascicule: -Unul longitudinal – se prinde pe
corpurile ultimelor 3 vertebre cervicale şi pe al primelor 3 toracice; -Un fascicul oblic ascendent care pleacă de
la primele 3 vertebre toracice la apofizele transverse ale vertebrelor c4, c5 şi c6; -Un fascicul oblic descendent
ce pleacă de la tuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor c3, c4 şi c5 la arcul anterior al
atlasului. Inervaţia – plexul cervical profund Acţiunea – înclină şi rotesc capul de aceeaşi parte cu muşchiul în
contracţie.
Muşchiul scalen anterior: •Inserţia de origine – pe tuberculii anterior ai apofizelor transverse ale C3, C4, C5 şi
C6 •Inserţia terminală – pe faţa superioară a primei coaste, pe tuberculul lui LISFRANC
Scalenul mijlociu: •Inserţia de origine pe tuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale C2, C3, C4, C5 şi C6
•Inserţia terminală – pe faţa superioară a coastei 1, înapoia tuberculului lui Lisfranc Între cei 2 scaleni, pe prima
coastă – spaţiul interscalenic pe unde trece a. subclaviculară şi ramurile plexului brahial.
Scalenul posterior: •Inserţia de origine – pe tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale C4, C5 şi C6
•Inserţia terminală – pe marginea supero-externă a coastei 2 Acţiune: când se contractă şi iau punct fix pe
coaste, înclină capul de aceeaşi parte, dar cu rotaţia de partea externă a muşchiului în contracţie. Când iau punct
fix pe coloana cervicală, ridică coastele (sunt muşchi inspiratori accesori).
Grupul muşchilor subhioidieni
Omohioidianul: •Inserţia de origine – pe incizura coracoidă a omoplatului •Inserţia terminală – pe corpul
hioidului •E un muşchi digastric: burta inferioară – inserţia pe omoplat, iar burta superioară – inserţia pe hioid.
Sterno-cleido-hioidianul: •Insrţia inferioară – prin 2 fascicule: pe stern şi pe claviculă •Inserţia terminală – pe
corpul hioidului
Sternotiroidienii: • inserţia de origine – pe manubriul sternal •Inserţia terminală – pe linia tiroidiană de pe
cartilajul tiroid
Tirohioidianul: •inserţia de origine – pe linia tiroidiană •inserţia terminală – pe corpul hioidului Acţiune:
coboară osul hioid Inervaţie: ansa hipoglosului, cu excepţia m. tirohioidian, care primeşte un ram direct din n.
hipoglos
Grupul muschilor suprahidoidieni: stilohioidian, digastric, milohioidian, geniohioidian
Muschii anteriori ai gatului- laterali si superficiali
Sterno-cleido-mastoidianul: •Inserţia de origine – pe manubriul sternal şi pe claviculă •Inserţia terminală – pe
mastoidă şi partea externă a liniei curbe occipitale superioare
Acţiune: •când se contractă simultan – extensia capului •când se contractă de o singură parte – înclinaţia
capului cu rotaţia capului de partea opusă muşchiului în contracţie. Inervaţia: nervul spinal (n. accesor) şi plexul
cervical profund
Grupul superficial – Pielosul gâtului
33. MUSCHII POST AI GATULUI
1. Planul muschilor profunzi:
Marele drept posterior al capului •Inserţia de origine – pe apofiza spinoasă a vertebrei a 2-a cervicale
•Inserţia terminaă – pe linia nucală inferioară, în partea externă
Micul drept posterior al capului: •Inserţia de origine – pe tuberculul posterior al atlasului •Inserţia terminală
– pe linia nucală inferioară, în partea internă
Muşchii oblici:
•Marele oblic (oblicul inferior) – de la apofiza spinoasă a C2 la apofiza transversă a C1
•Micul oblic (superior) – de la masele laterale ale atlasului, la spaţiul dintre cele 2 linii nucale Acţiune: extensie
cu rotaţie de aceeaşi parte a capului cu muşchiul în contracţie Inervaţie: nervul 1 cervical, cu excepţia oblicului
inferior (marele oblic) care primeşte un filet din ramura posterioară a nervului 2 cervical (nervul occipital al lui
Arnold). Între oblicul inferior, cel superior şi marele drept posterior al capului – un triunghi unde se găsesc
marele nerv occipital al lui Arnold şi artera occipitală.
Muşchiul transverso-spinos: de la apofiza transversă a unei vertebre cervicale, la apofizele spinale a 4
vertebre cervicale situate deasupra.
Muşchii interspinoşi: de la o apofiză spinoasă a unei vertebre, la cea a vertebrei superioare. Acţiune: când se
contractă de o parte, înclină coloana cervicală de aceeaşi parte cu muşchii în contracţie. În contracţie simultană
– rigidizarea coloanei.
2. Planul complexilor
Marele complex: •Inserţia de origine – pe apofizele spinoase ale primelor 5-6 vertebre toracice şi pe apofizele
spinoase ale ultimelor 4 cervicale •Inserţia terminală – pe occipital, între cele 2 linii nucale
Micul complex: •Inserţia de origine – pe apofizele spinoase ale ultimelor 5 vertebre cervicale şi a pimei
vertebre toracice •Inserţia terminală – pe mastoidă Acţiune: extensori ai capului cu înclinarea şi rotirea lui de
partea respectivă.
Muşchii intertransversali: - de la apofizele transverse ale primelor 5 vertebre toracice, la apofizele transverse
ale ultimelor 5 vertebre cervicale.
Partea superioară (cervicală) a masei sacro-lombare: •Inserţia de origine – în unghiul postero-intern al
primelor 5-6 coaste •Inserţia terminală – pe tuberculii posteriori ai apofizelor transverse ale ultimelor 5 vertebre
cervicale Acţiune: dacă ia punct fix pe coloană – ridicarea coastelor; dacă ia punct fix pe coaste – înclină
coloana de aceeaşi parte Inervaţia: n. cervicali şi primii n. toracici.
Spleniusul: •Inserţia de origine – pe jumătatea inferioară a ligamentului cervical posterior şi pe apofizele
spinoase ale primelor 5 vertebre toracice •Inserţia terminală – prin 2 capete: -Un capăt intern pe mastoidă şi pe
linia nucală superioară (splenius capitis) -O parte externă – pe apofizele transverse ale primelor 2 vertebre
cervicale (splenius cervicis) Acţiune: extensia capului cu rotaţia lui de partea opusă muşchiului în contracţie
Trapez (cel mai superficial) •Inserţia de origine – pe ligamentul cervical posterior şi pe apofizele spinoase ale
primelor 10 vertebre toracice •Superior se inseră pe linia nucală superioară •Inserţia terminală – pe centura
scapulară -Fibrele superioare (de pe cap şi ligamentul cervical superior) se termină pe claviculă -Fibrele mijlocii
se termină pe buza superioară a apofizei spinoase a omoplatului -Fibrele inferioare se termină pe buza inferioară
a apofizei spinoase a omoplatului Acţiune: •când ia punct fix pe centura scapulară – înclină coloana cu rotaţia
capului de partea opusă muşchiului în contracţie •când ia punct fix pe coloană – fibrele superioare şi cele
mijlocii, trag centura scapulară în jos şi înăuntru (acţiunea de căţărare), iar fibrele inferioare trag omoplatul în
jos şi înauntru. Inervaţia: dată de ramul extern al nervului spinal XI şi de un ram din plexul cervical profund
34. FASCIILE GATULUI
Fascia cervicala superficiala

Are originea pe partea mediana anterioara a gatului. Se intinde de la dreapta la stanga. Stabate regiunea
cervicala si inalneste 3 muschi: pielosul gatului, sternocleidomastoidian si marginea anterioara a trapezului . La
fiecare da cate o foita care se detaseaza la nivelul marginii anterioare.
Are forma unei teci cilindrice, cu 2 fete si 2 extremitati
Fata extena: e in raport direct cu pielea, unita printr-un tesut lax, inferior cu vena jugulara externa si cu ramurile
superficiale ale plexului cervical
Fata interna: Adera de muschiul milo-hioidian
Circumferinta superioara: si insera pe marginea inferioara a mandibulei, pe aponevroza maseterina, pe apofiza
stiloida, pe apofiza mastoida
Circumferinta interioara se insera pe buza anterioara a furculitei sternale, fata superioara a claviculei, acromion
si se termia pe apofiza spinoasa a vertebrei C7
Fascia cervicala pretraheala
Se intinde in sens vertical de la osul hioid la stern si clavicula iar in sens transversal de la umarul drept la
umarul stang . are o forma triunghiulara cu 2 fete si 3 margini.
Prezinta cinexiuni cu muschii sub-hioidieni, cu marile trunchiuri venoase de la baza gatului. Are rolul de a
mentne deschise venele de la baza gatuui in timpul inspirului si de a favorize intoarcerea venoasa
Fascia cervicala prevertebrala
o Aponevroza verticala, patrulatera care se intinde de la apofiza bazilara la partea superioara a coloanei dorsale,
iar in sens transversal de la apofizele transverse de parte drapta la cele de parte stanga.
Fata anterioara e acoperita de faringe si esofag, lateral de artera carotida primitive si vena jugulara interna.
Fata posterioara acopera portiunea cervicala a lig. Vertebral comun anterior si muschii prevertebrali
Prin marginile sale se fixeaza pe apofizele transverse imediat in afara muschilor pe care ii acopera.
35. ARTERA CAROTIDIANA COMUNA
Cele 2 carotide primitive, iau naştere din cârja aortei (cea stângă) şi din trunchiul arterial brahiocefalic (cea
dreaptă), prin urmare – diferenţe de lungime, direcţie şi rapoarte.
carotida comună stângă este mai lungă ca cea dreaptă cu 3 cm (lungimea trunchiului arterial brahiocefalic),
având şi o porţiune intratoracică. Are o direcţie oblică în sus, în afară şi înapoi până în regiunea gâtului, de unde
are traiect vertical ca şi carotida comună dreaptă.
Rapoartele carotidei comune stângi (în porţiunea intratoracică): -anterior – trunchiul venos brahiocefalic stâng
-posterior – artera subclaviculară stângă şi canalul toracic
-la dreapta (intern) – esofagul şi traheea
-la stânga (extern) – pleura şi plămânul stâng
•Rapoartele carotidelor comune la nivelul gâtului:
-anterior – glanda tiroidă, m. omohioidian, aponevroza cervicală mijlocie şi SCM
-posterior – muşchii prevertebrali, a. tiroidiană inferioară
-intern – organele axiale: laringe, faringe, esofag
-extern – vena jugulară internă
•La 1 cm deasupra marginii superioare a cartilajului tiroid, carotidele comune se împart în cele 2 ramuri
terminale: carotida externă şi internă.
•De la origine şi până la diviziune, carotidele comune nu dau niciun ram colateral.
•Îndărătul diviziunii carotidelor – un ggl intercarotidian (5 mm) sau glomus cu rol de chemoreceptor care va
înştiinţa sistemul nervos de variaţiile chimice ale sângelui – modificarea ritmului respirator.
36. ARTERA CAROTIDIANA EXTERNA RAPORTURI
Artera carotidă externă începe lateral de marginea superioară a cartilajului tiroid, la nivelul discului
intervertebral dintre a treia şi a patra vertebră toracică.
Reprezintă artera feţei, a gâtului şi a durei mater.
La originea sa, carotida externă se găseşte anterior şi intern faţă de carotida internă, după care se îndreaptă în
sus şi în afară, încrucişează faţa anterioară a carotidei interne după care fiecare arteră ocupă locul corespunzător
numelui său.
Traiectul arterei urmează apoi şanţul carotidian, ajunge la nivelul unghiului mandibulei, traversează muşchii
buchetului lui Riolan, după care pătrunde în loja parotidiană, unde la nivelul marginii posterioare a gâtului
condilului mandibulei se termină împărţindu-se în cele două ramuri terminale: temporala superficială şi
maxilara internă.
Loja carotidiană
In cadrul ei se gaseste prima portiune a arterei carotide externe. Are forma prismatic-triunghiulara.
. Prima porţiune a arterei carotide externe se întinde de la orginea ei până la burta posterioară a digastricului. În
această porţiune artera se găseşte în loja carotidiană de formă prismatic-triunghiulară şi are rapoarte cu pereţii
acesteia
- peretele intern este reprezentat de osul hioid (cornul mare este un reper important pentru ligatura carotidei
externe), constrictorul inferior şi mijlociu al faringelui.
- peretele posterior este reprezentat de muşchii prevertebrali acoperiţi de aponevroza prevertebrală cu lanţul
simpatic cervical.
În afară de rapoartele cu pereţii lojei carotidiene, artera carotidă externă mai are rapoarte şi cu conţinutul acestei
loje dispus pe patru planuri dianafară înăuntru:
1. Planul celulo-ganglionar este reprezentat de o cantitate de ţesut celular în care se găsesc numeroşi ganglioni
limfatici (ganglionii jugulari interni sau cervicali profunzi). Dintre aceşti ganglioni cel mai important este
ganglionul subdigastric al lui Küttner, la care vin limfaticele de la marginile limbii.
2. Planul venos este constituit de vena jugulară internă în care se varsă trunchiul venos tiro-lingo-faringo-facial.
3. Planul nervos este reprezentat de doi nervi: pneumogastric şi hipoglos.Între nervul hipoglos în sus, vena
jugulară internă înapoi şi trunchiul venos tiro-lingo-facial înainte se delimitează triunghiul lui Farabeuf în care
se găseşte artera carotidă externă.
4. Planul arterial este reprezentat de artera carotidă externă situată intern şi artera carotidă internă situată extern
În porţiunea a doua, carotida externă este situată între două planuri musculare: - înafară se găseşte burta
posterioară a digastricului, muşchiul şi ligamentul stilohioidian
- înăuntrul ei se găsesc ligamentul stilo-mandibular şi muşchii stiloglos şi stilofaringian care o separă de artera
carotidă internă.
Deci, artera carotidă externă trece prin furca muşchilor stilieni în timp ce muşchii stilieni profunzi se găsesc în
furca arterelor carotide. La acest nivel carotida externă descrie un cot care o conduce spre regiunea para-
amigadaliană.
Ramuri colaterale: artera tiroidiana superioara, artera linguala, artera faciala, artera faringiana ascendenta, artera
occipitala, artera auriculara posterioara.
37. ARTERA CAROTIDIANA INT RAPORTURI
Este ramul de bifurcație dorso-lateral al carotidei comune

Pătrunde în loja carotidiană, este apoi încrucișată de carotidiana externă și fiecare arteră își ocupă locul coresp.
nucleului
Pătrunde apoi în loja retrostiliană a spațiului maxilo-vertebro-faringian după care intră in craniu prin orificiu
inferior al canalului carotidian in stâncă
Iese din stâncă prin orif. situat in vf. ei, apoi strabate sinusul cavernos și se termina in aprop de apofiza clinoida
anterioara
Inainte de a se termina, Carotida Internă(CI) dă singurul ram colateral- Artera oftalmica
Carot interna are 4 portiuni
1.Prima portiune- situata in loja carotidiana unde are raporturi cu vena jug interna si cu nv vag situate in unghi
diedru
2.a doua potiune situate in loja retrostiliana a spatiului maxilo-vertebro-facial delimitat de ramura mandibulei
extern si intern de peretii laterali ai faringelui si posterior- coloana vertebrala
3. a treia portiune situate in interiorul canalului carotidian din stanca temporalului
-prezinta 2 portiuni orizonala si vertical
-canalul se termina la niv vf stancii
4. a 4a portiune sit in inter sant sinusului cavernos unde vine in raport cu sinusul cavernos, nv III, IV, V SI VI
CI se termina in vecinatatea apof clinoide anter unde se imparte in 4 ramuri terminale: a cerebrala anterioara, a
cerebrala mijlocie, a coroidiana anterioara, a comunicanta posterioara
Pe traiectul sau, CI da un singur ram collateral –ARTERA OFTALMICA
38. ARTERA TIROIDIANA SUP
Ia naştere pe faţa anterioară a CE, puţin deasupra originei

-Se îndreaptă orizontal, înainte şi înăuntru, paralel şi dedesubtul cornului mare al hioidului -Dupa aproximativ
1 cm, îşi schimbă direcţia în jos şi descrie o cârjă concavă în jos. Se angajează pe burta anterioară a omo-
hioidianului pentru a ajunge la vârful lobului tiroidian unde se împarte în ramurile terminale.
Pe traiectul ei, dă naştere la 5 ramuri colaterale: -a. subhioidiană
-a. sterno-cleido-mastoidiană mijlocie
-ramura muşchilor subhioidieni
-a. laringee superioară
-a. laringee inferioară
•Ajungând la polul superior al lobului tiroidian, se împarte în 3 ramuri terminale:
a) Ramura internă (anterioară)
b) Ramura posterioară – coboară vertical pe faţa posterioară a lobului şi se anastomozează cu un ram ascendent
venit din tiroidiana inferioară – anastomoza longitudinală retrolobară
c) Ramura externă – foarte subţire, se ramifică pe faţa externă a lobului tiroidian.
39. ARTERA LINGUALA
Se desprinde de pe faţa antero-internă a carotidei externe, dedesubtul arterei faciale. Traiectul arterei linguale
poate fi împărţit în patru porţiuni:
1. Prima porţiune (carotidiană) se întinde până la marginea posterioară a muşchiului hioglos. În această porţiune
artera se află în aria triunghiului lui Farabeuf.
2. A doua porţiune se află în regiunea suprahioidiană laterală unde artera linguală este situată sub muşchiul
hioglos. Mai întâi ea este orizontală şi este situată în triunghiul lui Beclard, apoi devine ascendentă fiind situată
în triunghiul lui Pirogoff.
3. A treia porţiune, foarte scurtă se găseşte în regiunea sublinguală. Artera este foarte sinuoasă şi vine în raport
cu genioglosul, extern cu hiatusul muscular delimitat de genioglos, milohioidian şi mucoasa planşeului bucal.
4. A patra porţiune se găseşte în grosimea limbii, unde artera ia numele de arteră ranină (după ce a dat
principalul ram colateral, artera sublinguală). Artera ranină este foarte flexuoasă, devenind din ce în ce mai
superficială
Artera linguală se termină la vârful limbii, unde se anastomozează cu artera similară de partea opusă,
constituind arcul ranin al lui Mayer.
Ramuri colaterale: Ramura suprahioidiană, Artera dorsală a limbii, Artera sublinguala
40. ARTERA FACIALA
Se mai numeşte şi maxilara externă. Ia naştere din carotida externă, puţin deasupra lingualei. Părăseşte regiunea
carotidiană, ajunge la glanda submandibulară, înconjură
marginea inferioară a mandibulei şi ajunge la faţă, îndreptându-se mai întâi spre comisura buzelor şi apoi spre
unghiul intern al ochiului unde se anastomozează cu artera nazală, ram din oftalmică. Din punct de vedere al
rapoartelor, artera facială are două porţiuni:
- în porţiunea cervicală se găseşte mai întâi în aria triunghiului Farabeuf , delimitat înapoi de vena jugulară
internă, anterior de trunchiul tiro-lingo-faringo- facial al lui Farabeuf şi în sus de nervul XII; ajunge apoi în
regiunea paraamigdaliană şi de aici în regiunea submandibulară, găsindu-se pe partea internă a glandei
submandibulare, apoi trece la faţă;
- în porţiunea facială, artera trece peste muşchii buccinator, canin, ridicătorul propriu al buzei superioare şi
comun al buzei superioare şi aripii nasului şi este acoperită de pielosul gâtului, marele şi micul zigomatic.
Vena facială se găseşte îndărătul arterei, formând coarda arcului descris de arteră.
Ramuri colaterale si terminale
În porţiunea cervicală:
1. Artera palatină ascendentă sau inferioară ia naştere din facială la 4-5 mm de originea ei.
2. Artera pterigoidiană se distribuie pterigoidianului intern.
3. Artera principală a glandei submandibulare se distribuie glandei.
4. Artera submentală este unul din cele mai voluminoase ramuri
În regiunea feţei:
1.Artera maseterină inferioară este o ramură subţire care se desprinde din artera facială în momentul când
aceasta încrucişează faţa externă a mandibulei.
2.Artera labială inferioară apare în apropierea comisurii bucale
3. Artera labială superioară este mai mare şi mai ondulată decât labiala inferioară
4. Artera aripii nasului se distribuie la aripa nasului şi dosul nasului.
Artera angulară este ramul teminal al facialei şi ajunge în unghiul intern al ochiului, unde se anastomozează cu
artera nazală din oftalmică, creând o anastomoză între sistemul arterei carotide externe şi sistemul arterei
carotide interne.
41. ARTERA FARINGIANA ASCENDENTA
Este cea mai subtire ramura colaterala a art. carot externe

Se desprinde de pe fata interna a acestei artere, la acelasi nivel cu lingual sau putin mai sus. Se indreaptă
vertical, aplicata pe peretele lateral al faringelui in care se ramifica. Se distrib. faringelui și muschiului
constrictor superior si mijlociu si muschilor prevertebrali
Ea mai da cateva ramuri colaterale- m. peristafilin si trompei lui Eustachio
Pt faringe artera trimite 3 artere faringiene superioara, mijlocie si infer.
In afara de aceste ramuri colat, art faring ascendenta mai da:
-o ramura timpanica ce patrunde in casa timpanului prin canalul Jacobson, se ramifica pe promontoriu și se
distribuie ferstrei ovale si rotunde
-2 ramuri meningee-destinate durei mater
-una posterioara si una inconstanta
-o ramura prevertebrala-lunga si subtire, se indreapta oblic dinauntru inafara, inconjoara posterior ggl. Simpatic
cervical superior
-o ramura ganglionara-pt ggl simpatic sup
-o ramura tubara –se distrib. Peretelui infer al trompei lui Eustachio
42. ARTERELE OCCIPITALA SI AURICULARA POSTERIOARA
Artera occipital
-se desprinde de pe fata post a art carotid externe putin deasupra originii facialei, cam la niv unghiului postero
super a triunghiului lui Farbeuf
-de la origine se indreapta oblic in sus, inapoi si inafara ,pe fata profunda a burtii poster a digastricului
-dupa ce incruciseaza vena jugulara interna, trece intre apofiza mastoid si apof transversa a atlasului, mergand
apoi aproape orizontal, in partea super a cefei, ca sa devina superficiala.
Se termina in 2 ramuri terminale:-interna si externa care se distrib regiunii occipitale si parietale posterioare
Ramuri colaterale
1.Artera sternocleidomast superioara
2.Ramuri musculare: m burta post a digastricului, m splenius, m marele si micul complex
3. Artera stilo-mastoidiana( poate proven din art auriculara post)
4. Art meningee
Ramuri terminale
1 ramura externa ce se va anastomoza cu ram din a auriculara post
1 ramura interna se va anastomoza cu ram din a temporala superf
Art auriculara poster
Ia nastere de pe fata poster a arterei carot externe, deasupra occipitalei.
Se indreapta oblic in sus si putin indarat, trecand inaintea stilohioidianului si burtii poster a digastricului.
Patrunde in loja parotidiana si dupa cativa cm o paraseste, cam la nivelul vf mastoidei, apoi sa devina super sis a
urce vertical prin santul retroauricular, sfarsind prin 2 ramuri terminale
43. ARTERA TEMPORALA SUPERFICIALA
Origine-ramura de bifurcatie externa si superficiala a carotidei externe

Traiect si raporturi
-de la origine urca vertical si iese din loja parotidiana impreuna cu nervul auriculo-temporal.
Trece apoi inaintea tragusului, incruciseaza in unghi drept rad post a apof zigomatice si la 2-3 cm deasupra
acesteia
Se imparte in 2 ramuri terminale
Are 2 portiuni:una infer- SUBZIGOMATICA(profunda) loja parotidiana
Si una superioara-SUPRAZIGOMATICA(superficiala) reg temporala
Pachetul vasculo-nervos temporal superf :vena satelita, nv auriculo temporal si artera
Ramuri colaterale
1.Art transversal a fetei- ramuri: articulare, parotidiene si musculare
2.Art zigomatico-orbitara ce vasculariz. M orbicularul pleoapelor
3.Art temporala porfunda posterioara ce vasculariz m temporal
4.Art auriculare anterioare (3) sup pt helix m auricular anterior
Mijlociu-helix
Infer-tragus, lob ureche
Ramuri terminale situate superficial
-ramura frontala pt pleoapa super si se anastom cu art supraorbit
-ramura parietala se anastomoz cu ram din a occipital si auriculara post , pt pielea capului, a fruntii, aponevrozei
epicraniene, m frontal auricular sup ,
44. ARTERA MAXILARA INTERNA TRAIECT SI RAPORTURI
Imediat dup ace ia nastere, art maxilara interna inconjoara dinafara inauntru gatul condilului mandibulei,
trecand prin butoniera retrocondiliana a lui Juvara, fiind insotita de nv auriculo-teporal, care este situate
deasupra ei.Apoi inconjoara dinauntru inafara marg infer a pterigoidianului extern, ajungand astfel pe fata lui
externa.
In 65 la suta din cazuri art are traict superficial mergand oblic inainte inauntru si in sus intre pterigoidianul
extern si m temporal, pana in portiunea super a tuberozit maxilei
In 35 la suta din cazuri art are un traiect profund intre m pterigoidian intern si extern, indreptandu –se spre baza
apof pterigoide
Perforeaza apoi dinauntru inafara pterigoidianul extern, trecand printer cele 2 fasc de origine ale acestuia si
ajunge apoi pe fata lui externa avand mai departe traiect obisnuit
Artera maxilara=Art Maxil Int
-e ramul terminal cel mai voluminous al carotidei externe
-ramura de bifurcatie interna si profunda
-se intinde din reg parotidiana unde ia nastere pana in fundul fosei pterigomaxilare unde se termina prin artera
sfenopalatina
45. ARTERA MAXILARA INTERNA RAMURI COLATERALE ASCENDENTE
Sunt in nr de 5:-timpanica, meningee mijlocie, mica meningee, temporala profunda mijlocie ,temporala
profunda anterioara
1.Art. timpanica-prima ramura colaterala
-ia nastere la nivelul butonierei retrocondiliene a lui Juvara sau chiar in loja parotidei.
Traverseaza scizura lui Glasser, impreuna cu ligam anter al ciocanului si ajunge in casa timpanului unde se
distribuie mucoasei, membrane timpanului si ciocanului
2.Art meningee mijlocie
-destul de voluminoasa, un traiect f lung
-se indreapta vertical in sus sit rec eintai prin bucla nervoasa pe care o form nv auriculo temporal.
Patrunde apoi in gaura mica rotunda si se indreapta inafara si dupa un traiect de 3-4 cm, sub sutura
sfenoparietala se imparte in 2 ramuri terminale:anterioara si posterioara
3. Mica meningee-subtire inconstanta si se indreapta oblic in sus si inauntru
-vasculariz etaj mijl al endobazei, cavum Meckeli, sfenoidul
4.Temporala Profunda mijlocie –cea mai voluminoasa
-ia nastere din art maxi lint la niv scizurii sigmoide
-vasculariz m temporal
5. Art temporala profunda anterioara- insotita de nv temporal profund anterior
-emite 2 ramuri orbitare
-una f subtire in orbita prin canalul malar
-una mai voluminoasa in orbita prin fanta sfeno maxilara
Se anastom cu temp prof mijl
46. ARTERA MAXILARA INTERNA RAMURI COLATERALE DESCENDENTE
In nr de 5:-art dentara infer

-art maseterina super
-bucala
-art pterigoidiana
-palatina super
1.Art dentara infer
-se desprinde din art maxilara interna in apropierea colului condilului mandibular
-impreuna cu nv dentar infer, oblic in jos inafara, catre orif super al canalului dentar al mandibulei, patrunde in
acest canal pana la niv gaurii mentoniere
-2 ramuri terminale:mentoniera pt partile moi ale barbiei si incisive pt canini, incisive si simfizei mentoniere
-ramuri colaterale:-pterigoidiene pt muschi
-art milohiodiana pt muschiul milohiodian
-osoase pt mandibular
-dentare pt dintii inf
2 Art. maseterina super- se indreapta in jos si inafara
-pt fascic profund al m maseter
-da o ramura articulara pt ATM
3. Art Bucala- se indreapta oblic in jos si inafara pe fata profunda a temporalului
-se distrib obrajilor, iriga buccinatorul, canalul lui Stenon si bula grasoasa a lui Bichat
4. Artere pterigoidiene in nr de 4-6 subtiri pt m pterigoidieni
5. Art palatina super/descend
-se desprinde in fundul fosei pterigo-maxilare in vecinat gaurii sfeno-palatine
-coboara vertical in canalul palatin post cu nv palatin anterior
-2 ramuri terminale: anterioara pt mucoasa palatului dur si gl palatine si posterioara pt valul palatin
47. ARTERA MAXILARA INTERNA RAMURI COLATERALE ANT
Sunt 2
1.Art alveolara=alveolo-antrala
-indreaptă oblic in jos, inafara si inainte, inconjoara tuberozit maxilarului super.
-2 ramuri terminale:externa(subtire-se termina pe fata superf a buccinatorului) si interna( se termina in peretele
anterior al sinusului maxilar)
-ramuri colaterale:osoase pt maxilar sup, sinusale pt sinus maxilar si descendente pt marg alveolara pt molarii si
premolarii superiori
2.Art. supraorbitara
-paraseste fosa perigo-maxilara in care a luat nastere prin fanta sfeno-maxilara
-2 categorii de ramuri terminale:ascendente pt pleoapa inf și descend pt obraji buza sup
-2 ramuri colaterale:orbitara( gl lacrimala si pleoapa infer) si dentara anterioara pt caniniii si incisivii superiori
48. ARTERA MAXILARA INTERNA RAMURI COLATERALE POST SI RAMURI TERMINALE
Posterioare: sunt 2
1.Art vidiana- ramura f subtire, strabate canalul vidian, vascularizeaza mucoasa faringelui
2.Art. Pterigo-palatina- se angajeaza cu nv faringian al lui Bock in canalul pterigo-palatin
Terminale:sunt 2
Art sfeno-palatina e singurul ram terminal al maxilarei interne si da 2 ramuri terminale:
-o ramura interna- perete inferior al foselor nazale si se anastomoz cu palatina super.
-o ramura externa( artera cornetelor si meaturilor) pe peretele extern al foselor nazale si vascularize sinusurile
frontale si canalele nazale
49. ARTERA OFTALMICA
Este principalul ram al arterei carotid interne, se desprinde din trunchiul acesteia la nivelul apofizei clinoide
anterioare
-ajunge in cavit. orbitara, prin gaura optica, alaturi de nv optic
-este situate intre nv optic(inauntrul ei), nv oculo motor(extern) si muschiul drept extern(inafara)
-prezinta 2 ramuri terminale: ascend(frontal) si descend(nazala)
Ramuri colaterale:
-artera lacrimala
-a. centrala a retinei
-a ciliare scurte posterioare
-a ciliare lungi posterioare
-a supraorbitara
-a etmoidala posterioara
-a etmoidala anterioara
-a palpebrala superioara
50. ARTERA SUBCLAVICULARA- TRAIECT SI RAPORTURI
Art subclav. dreptă ia nastere din trunchiul arterial brahiocefalic

Art. subclav. stg. direct din crosa aortei
Se intend de la origine pana la mijl claviculei, nivel de la care se continua cu art. Axilare
ART. SUBCLAV. DR.
RAPORT- Anterior- nervii pneumogastric, frenicul, ansa stelo-stelata a lui Viensseus, vena subclav, clavicular,
trunchi venos bbrahiocefalic, m subhioidieni, articulatia sterno-costo-claviculară
Indărăt-nervi recurenti, ligam care delim foseta Sebileau, ggl simpatic stelat
Inferior-dom pleural, nv recurrent, ansa lui Vieusseus, nv frenic+ ggl simpatic cervical inferior
ART. SUBCLAV. STG- mai lunga cu 3 cm
In segm intratoracic anterior-art carotidă comuna stg, nerv pneumogastric stg
Posterior- corpul primelor 2 vert. dorsale
Intern- traheea, esofag,nv recurent stg, canal thoracic
Extern- pleura, plaman stg
In segm interscalenic- trunchiurile plexului brachial separa art de scalenul mijlociu, situate deasupra si indaratul
ei
In portiunea postscalenica, arterele subclaviculare stau pe prima digitatie a muschiului mare dintat si sunt
acoperite de clavicular si muschiul subclavicular , plexul brachial fiind situate indaratul arterelor
51. ARTERA SUBCLAVICULARA- RAMURI COLATERALE
Sunt 9 ramuri- toate iau naștere din porțiunea prescalenică, mai puțin scapulara posterioară
1.Artera vertebrală
-de la origine urcă vertical între scalen și mușchii prevertebrali
-pătrunde în craniu prin gaura occipital
-formează trunchiul basilar
Ramuri colaterale-pt MADUVA SPINARII și rombencefal
Ramuri spinale- pt MS
Ramuri musculare-pt m. vecini
Ramuri-artera meningee post. Pt fosa cerebeloasă
-spinală post/anter. Pt bulb rahidian și maduva cervicala
-cerebeloasă infer+poster
52. VENA JUG INT
Este cel mai mare colector venos al capului și gâtului

Adună sângele de la encefal+învelișuri, glob ocular+anexe, viscerele gâtului, regiunea anterioară a gâtului
ORIGINE-de la gaura ruptă posterioară, continua sinusul venos lateral/ sigmoid
Coboară vertical până la baza gâtului, se unește cu vena subclaviculară și formează TRUNCHIUL VENOS
BRAHIOCEFALIC
Prezintă 2 dilatații:
BULBUL SUPERIOR- golful venei jugulare
BULBUL INFERIOR-sinusul jugularei
2 valvule osteale
RAPORTURI
Dedesubt coboară inafara carotidei interne(C.I.) și înafara carotidei commune(CC) până la baza gâtului unde se
termină
-Antero-extern- rapoarte musculare
-acoperită de muschiul sterno-cleido-mastoidian
-incrucișată de burta posterioară a muschiului digastric
-raport cu parotid
-traversată de nervul accesor(XI)
-încrucișată de burta superioară a muschiului omohioidian
-traversată de vena jugulară anterioară
AFLUENTI
-Sinus pietros inferior
-Sinus petro-occipital
-Venă condiliană anterioară
-Vene faringiene
-Trunchiul tiro-lingo-faringo-facial (Farabeuf)
-Limfatici- canalul thoracic și canalul limfatic drept
53. VENA JUGULARA EXT
Colectează sângele venos de la pereții cutiei craniene, de la regiunile profunde ale feței și de la planurile
superficiale ale regiunii posterioare și laterale ale gâtului.
ORIGINE- în loja parotidiană sub colul condilului mandibulei la unirea venelor temporală superfiacială și
maxilară internă formând vena retromandibulară
-Coboară în grosimea parotidei între Artera Carotidă Externă și nervul facial, se împarte în 2 ramuri anterior-se
unește cu vena facial și posterior+vena auriculară posterioară- dând vena jugulară externă
-Se varsă în vena subclaviculară
TRAIECT ȘI RAPORTURI
In regiunea parotidiană-coboară vertical în grosimea parotidei
-Înafara Arterei Carotide Externe(ACE)
-Înăuntrul nervului facial (VII)
În regiunea sternocleidomastoidiană- direcție oblică în jos și înapoi încrucișând muschiul sterno-cleido-
mastoidian
-Acoperită de muschiul platysma și piele
-În regiunea supraclaviculară- traiect foarte scurt
-Se varsă în vena subclaviculară înainte sau extern muschiului scalen anterior
-Prezintă valvule insuficiente- în porțiunea mijlocie și la terminarea ei
AFLUENȚI
-Vene auriculare posterioare
-Vena cervicală transversal
-Vena scapulară superioară si posterioară
-Vene occipital
-Vena jugulară anterioară
ANASTOMOZE
-Cu vena jugulară internă prin vena carotidă externă
-Cu vena jugulară anterioară
-Cu vena cefalică
54. VENELE JUGULARE ANT SI POST
VENA JUGULARĂ ANTERIOARĂ

ORIGINE: colectează venulele din reg. anterioare ale gâtului
Form in reg suprahioidiană prin unirea mai multor vene superficiale submandibulare
Se varsă in: vena subclaviculară sau vena jugulară externă
TRAIECT ȘI RAPORTURI: coboară vertical pană la incizura sternală
Se îndreaptă înafară trece pe sub m. sternocleidomastoidian apoi se varsă in venulele superficiale
submandibulare
La origine- deasupra aponevrozei cervicale superf.
Sub osul hioid
Patrunde in spatial suprasternal, se curbează, îndreptându-se înafară, încrucișează muschiul
sternocleidomastoidian și se termină
ANASTOMOZE- transversal- arcul venos jugular
Cu vena jugulară internă
VENA JUGULARĂ POSTERIOARĂ

ORIGINE- in plexul venos occipito-vertebral
Se termină în trunchiul venos brahiocefalic
TRAIECT- se îndreaptă în jos și înăuntru, înapoia marelui oblic al capului până la apofiza spinoasă a axisului
apoi se îndreaptă oblic în jos și înafară, între muschiul mare complex și transversal spinos până la C7
Se varsă în trunchiul venos brahiocefalic
ANASTOMOZE
Vena jugulară internă
Vena jugulară externă
Vena vertebrală
55. VENA VERTEBRALA
ORIGINE: in plexul occipito-vertebral
-se form din - confluentul occipito-vertebral
-vena condiliana post
-vena emisara mastoidiana
-vena m. Profund al cefei
-se varsa in trunchiul venos brahiocefalic
TRAIECT: -coboara prin gaurile transverse ale primelor 6 vertebre cervicale
-apoi se indreapta in jos si inainte, trece vertical in spatele venei jugulare int, inaintea ggl simpatic cervical inf
-se varsa in trunchiul venos brahiocefalic
AFLUENTI
-venele din plecurile extrahioidiene ant si post
-venele spinale din plecuri intrahioid
-vena cervicala ascendenta
-vena cervicala profunda
-vena intercostala 1, uneori
ANASTOMOZE
-cu sinusurile venoase craniene
-vena occipitala
-vena jugulara post
56. LIMFATICELE CAPULUI SI GATULUI

CERCUL GANGLIONAR PERICERVICAL - 5 grupe -
1. Grupul occipital (superf si profund) primeste limfa din partea occipitala a scalpului si de la ceafa
2. Grupul mastoidian - 4 ggl in reg mastoidiana - primeste limfa din pav urechii, CAE si pielea capului
3. Grupul parotidian - primesc limfa de la pielea capului, pleoape, rad nasului, urechea ext, mijl parotida,
mucoasa foselor nazale
4. Grupul submandibular - primesc limfa din porț int a pleoapelor, nas, obraji, buze, gingii, planseu bucal
5. Grupul submental - 2-3 ggl- primesc limfa de la barbie, obraji, gingie, buza inf, planseu bucal, vf limbii
6. Grupul facial
LIMFATICELE GATULUI - grupe ganglionare superf si profunde
LANTUL JUGULAR ANT - aferente - grupul ggl submental

Eferente - ggl jugulari int si cervicali transversi
LANTUL JUGULAR EXT - primesc limfa de la nodulii parotidieni si mastoidieni
GRUPUL CERVICAL SUPERFICIAL - colecteaza limfaticele partilor moi supraclaviculare
Eferente spre grupul ggl cervical profund
GRUPUL GGL CERVICAL LAT PROFUND - gr jugular intern cu ggl sup mijl inf
-grupul spinal
-grupul cervical transvers
GRUPUL CERVICAL PROFUND JUXTAVISCERAL
-ggl linguali
-ggl retrofaringieni
-ggl intrahioidieni
-ggl prelaringieni
-ggl pretraheali
-ggl recurentiali/ paratraheali
57. NERVUL GLOSOFARINGIAN ORIGINE REALA, APARENTA, TRAIECT IS RAPORTURI

Origine reala : N. Glosofaringian are originea reala a fibrelor branhiomotorii in treimea superioara a nucleului
ambiguu, a celor parasimpatice – visceroaferente preganglionare – in nucleul salivator inferior, situat ca si
precedentul in bulb , iar a celor senzitive-somato- si visceroaferente generale si speciale- in ggl superior si
inferior de pe traiectul nervului.
Origine aparenta : Se afla in santul lateral posterior intre n. Facial si vestibulocohlear situati superior si n. Vag
situat inferior In traiectul intracranian se afla in spatiul subarahnoidian, invelit intr-o teaca piala proprie situat
anterior de n vag si accesor.
58. NERVUL GLOSOFARINGIAN RAMURI COLATERALE SI TERMINALE

1. N timpanic : se desprinde din ggl inferior , indreptandu-se initial antero-lateral , apoi devine vertical
patrunzand impreuna cu ramura timpanica din a. Faringiana ascendenta in canalul timpanic de pe fata inferioara
a stancii. El ajunge in peretele medial al cavitatii timpanice , unde intra in alcatuirea plexului timpanic.
2.Ramura comunicanta cu ramura comunicanta a n.vag care ajunge la ggl superior al n.vag.
3.Ramura sinusului carotic :care inerveaza sinusul carotic , reprezentand calea aferenta a reflexelor baro- si
chemoreceptoare.
4.Ramuri faringiene : formeaza impreuna cu ramurile din vag si din simpaticul cervical plexul faringian situat
pe laturile faringelui. Prin aceste ramuri n.vag inerveaza m.palatofaringian ,palatglos, ridicator al valului
palatin, tensor al valului palatin, constrictori superior si mijlociu al faringelui prin fibre visceroaferente,
branhio-motorii etc.
5.Ramura m.stilofaringian
6.Ramuri tonsilare care inerveaza mucoasa dintre cele 2 arcuri palatine.
7.Ramuri linguale : care inerveaza senzitiv treimea posterioara a mucoasei lingualeprin fibre viscero-aferente
generale . senzorial papilele foliate prin fibre viscero-aferente speciale si parasimpatic glandele linguale prin
fibre preganglionare.
Ramuri terminale:
La baza limbii, nervul glosofaringian dă naștere unui buchet de ramuri terminale. Acestea se anastomozează cu
ramurile de pe partea opusă formând plexul lingual. Din acesta pornesc filete pentru mucoasa limbii situată
posterior de „V”-ul lingual, precum și pentru mucoasa limbii din jurul papilelor „V”-ului lingual
Anastomoze :
• nervul facial: prin ansa lui Haller,
nervii pietroși superficiali și ramura linguală a facialului;
• nervul trigemen: sub mucoasa limbii, la nivelul „V”-ului lingual;
• nervul vag și simpaticul: prin plexul faringian și intercarotidian.
59. NERVUL VAG-ORIGINE REALA, APARENTA

Origine de reala : originea reala a fibrelor sale motorii se gaseste in cele doua treimi inferioare ale nucleului
ambiguu , a celor parasimpatice in nucleul dorsal al vagului, iar a celor senzitive in cei 2 ganglioni de pe
traiectul sau. Origine aparenta: Se afla in santul lateral posterior ,inferior de glosofaringian si superior de n.
Accesor. In traiectul sau , n. Vag iese din craniu , traverseaza
gatul , toracele si ajunge in abdomen.
60. NERVUL VAG TRAIECT SI RAPORTURI
Traiect : Nervul vag se îndreaptă oblic anterior, superior și lateral, alături de glasofaringian și
accesor. Ajunge la gaura jugulară, o traversează, apoi își schimbă direcția și intră în constituția pachetului
vasculo-nervos al gâtului, care coboară vertical. Străbate gâtul, merge anterior de artera subclaviculară,
pătrunde în torace, trece posterior de pediculul pulmonar și străbate mediastinul posterior. Nervii vagi se
apropie de marginile esofagului toracic, iar în porțiunea inferioarp, vagul stâng trece anterior de esofag, iar
vagul drept trece posterior. Nervii vagi împreună cu esofagul traversează hiatul esofagian al diafragmei toracice
și pătrund în abdomen, unde se termină.
Raporturi:
- De la origine la gaura jugulară: vine în raport medial, anterior și superior cu nervii glosofaringian,
vestibulocohlear, facial și intermediar. Lateral, posterior și inferior vine în raport cu nervul accesor și cu
porțiunea terminal a
sinusului lateral.
- În gaura jugulară: este situat între cele două fascucule ale ligamentului jugular, alături de accesor și de artera
meningee posterioară. Antero-medial de nervul vag se află nervul glosofaringian, iar postero-lateral se găsește
golful venei jugulare interne.
- Sub gaura jugulară: coboară posterior de carotida internă și vena jugulară internă și prezintă raporturi cu nervii
accesor, glosofaringian, hipoglos, simpaticul cervical. La acest nivel se anexează și ganglionul plexiform.
- La nivelul gâtului: vagul contribuie la constituția pachetului vasculo-nervos, coboară vertical, între jugulara
internă și carotida internă
61. NERVUL VAG RAMURI COLATERALE TERMINALE

Ramuri colaterale:
1.Ramura meningeala : se desprinde din ggl superior , patrunde in craniu prin gaura jugulara si inerveaza dura
mater din fosa craniana posterioara si sinusul lateral.
2. Ramura auriculara : se desprinde din ggl
superior ,patrunde in canaliculul mastoidian ajungand prin acesta la fisura timpanomastoidiana. Aceasta ramura
inerveaza pavilionul urechii , fiind singura ramura cutanata a n.vag . Unele din fibrele sale ajung in acest
teritotiu pe calea n. Intermediar, pe care il insoteste incepand din interiorul canalicului mastoidian.Distributia
cutanata a n.vag explica declansarea unor reflexe vagale ( tuse, stranut, bradicardie) prin excitarea pavilionului
urechii .
3. Ramuri faringiene : se desprind din ggl inferiori si formeaza impreuna cu ramurile din n. Glosofaringian si
din ggl simpatic cervical superior plexul faringian situat pe fata laterala si posterioara a faringelui.
4.Ramuri cardiace cervicale superioare: se desprind din n.vag
inferior de ggl.inferior, cele stangi coborand anterior de a.carotida comuna, iar cele drepte in lungul trunhiului
brahiocefalic. Ele intra in alcatuirea plexului cardiac .
5. N.laringeu superior : se desprinde la nivelul ggl. Inferior . La origine se afla intre a.carotida interna si ggl
cervical superior, intre ea si n.hipoglos gasindu-se ggl inferior al n vag.
6.Ramuri cardiace cervicale inferioare: care se pot desprinde si din n.laringeu recurent, ajungand la plexul
cardiac dupa ce au trecut printre arcul aortic si a.pulmonara dreapta. 7.N.laringeu recurent:are origine si
raporturi diferite in stanga si in dreapta. Astfel, n.recurent drept se desprinde din n.vag la locul in care acesta
vine in raport cu a.subclavia. ,trece inferior si apoi posterior de aceasta si de a.carodita comuna asezandu-se
apoi posterior de trahee si lateral de esofag. N.recurent stang se
desprinde in torace la nivelul arcului aortic , trece inferior si posterior de acesta si se aseaza intre trahee si
esofag.
8.Ramuri cardiace toracice: se desprind din n.vag inferior denn.recurenti.
9.Ramuri bronsice:se desprind din n.vag la locul in care acesta incruciseaza bronhia principala . Ele formeaza
un plex peribronsic , care se continua in hil in plexul pulmonar.
10.Plexul esofagian:format din ambii nn.vagi in jurul esofagului
11.Ramuri gastrice
anteriore :desprinse in special din n.vag stang
12.Ramuri gastrice posterioare: desprinse in special din n. Vag drept
13. Ramuri hepatice
14.Ramuri coeliace
15.Ramuri renale
62. NERVUL ACCESOR SPINAL
Origine reala: Are origine prin 2 radacini: radacina spinala in partea postero-laterala a cornului anterior al
maduvei cervicale si radacina craniana in nucleul ambiguu din bulb. Aceasta dubla origine il deosebeste de
ceilalti nervi cranieni si putand fi socotit ca un nerv spinal inglobat la nervii cranieni , radacina sa craniana
separandu-se in evolutia filogenetica de n vag si capatand fibre medulare.
Origine aparenta : Originea radacinii craniene se gaseste in santul lateral posterior, inferior de cea a n. Vag.
Radacina medulara paraseste maduva spinarii prin cornul lateral , anterior de radacina posterioara la nivelul C5,
avand apoi traiect ascendent .
N accesor :traiect si raporturi , ramuri
Traiect: Rădăcina medulară merge ascendent prin canalul vertebral, pătrunde în cutia craniană prin gaura
occipitală și se unește cu rădăcina bulbară, astfel dând naștere nervului accesor. Acesta se îndreaptă lateral,
anterior și superior, străbate gaura jugulară, iar apoi se bifurcă formând două ramuri terminale
Raporturi: În canalul vertebral, rădăcina medulară merge vertical de-a lungul primulor cinci mielomere
cervicale, anterior de rădăcinile posterioare ale primilor cinci nervi cervicali și posterior de ligamentul dințat.
– La trecerea prin gaura occipitală, rădăcina medulară încrucișează posterior marginea superioară a ligamentului
dințat și fața posterioară a arterei vertebrale.
– În etajul posterior al bazei craniului, cele două ramuri fuzionează. Inițial, nervul accesor se găsește sub nervii
vag și glosofaringian, ulterior trecând lateral de ei. Nervul accesor trece prin șanțul brăzdat, pe versantul
posterior al tuberculului occipital, astfel ajungând la spațiul subarahnoidian.
– La nivelul găurii jugulare, nervul accesor trece prin compartimentul anterior împreună cu nervul vag și artera
meningee posterioară. Nervul accesor se găsește medial de golful venei jugulare interne și lateral de artera
meningee posterioară, de nervul vag și cel glosofaringian.
Ramuri:
1.Ramura interna:care este reprezentata in special de radacina sa craniana , fiind considerata ca o ramura
aberanta a n.vag. Ea se anastomozeaza cu n.vag patrunzand in ggl.inferior al acestuia si se distribuie muschilor
laringieni ai valului palatin si constrictorului superior al faringelui.
2.Ramura externa : se indreapta oblic inferior si lateral., posterior de m. Stilohioidian si de
pantecele posterior al m.digastric si trce lateral de v. Jugulara interna pe care o incruciseaza anterior sau
posterior , apoi perforeaza m.digastric si m. SCM , ajungand in fosa supraclaviculara superior de osul hioid.
63. NERVUL HIPOGLOS
Origine reala: este in nucleul hipoglos din bulb
Origine aparenta : se afla in santul preolivar sub forma a 10-15 filete nervoase dispuse vertical , care vor forma
un trunchi superior si altul inferior.
N hipoglos :traiect si raporturi
• Raporturi: În erajul posterior al craniului:
→ nervul XII intersectează artera vertebrală (situată inferior) şi artera cerebeloasă inferioară (situată posterior)
→ străbate arahnoida şi dura mater
→ se angajează în canalul condilian anterior - unde este întovărăşit de artera meningee posterioară (ram
terminal al arterei faringiene ascendente) şi de vena condiliană anterioară.
• Baza craniului → în loja retrostiliană a spaţiului mandibulo-vertebro-faringian - având rapoarte cu celelalte
organe din acest spaţiu:
• ACI,
• VJI,
• nervii X, IX, XI,
• simpaticul cervical.
→ descendent şi anterior, trece printre VJI (lateral) şi ACI şi nervul pneumogastric (medial)
→ intersectează faţa laterală a ACE (puţin inferior punctului unde din această arteră se desprinde occipitala)
→ orizontal, anterior
• În regiunea suprahioidiană - unde
→ străbate triunghiul lui Beclard (stând pe muşchiul hioglos)
→ formează latura superioară a triunghiului lui Pioogoff
→ se angajează împreună cu canalul lui Warton (situat superior lui), prin fanta dintre muşchiul hioglos şi
muşchiul milohioidian
• În lojă sublinguală - unde se împarte în ramurile sale terminale.
Traiect : Nervul iese din craniu pringaura hipoglosului din fosa posterioara si mergeulterior medial de nervii
IX,X si XI ia traiect posterior de ganglionul inferior al vagului si merge printre artera carotida interna si vena
jugulara interna pana la nivelul muschiului digastrics.Traiectul nervului merge ulterior lateral de bifurcatia
carotidei commune spre muschiul hipoglos,trece spre marginea posterioara a muschiului milohioid si se divide
in ramuri care inerveaza musculature intrinseca a limbi precum si pe cea extrinseca(muschii genioglos,stiloglos
si hioglos);muschiul palatoglos e inervat de nervul vag.
N hipoglos: ramuri colaterale si terminale , anastomoze
1. Ramuri colaterale:
a)Ramul meningeal:→ se desprinde din nervul hipoglos la ieşirea acestuia din canalul condilian anterior
→ urcă prin acest canal pe latura laterală a nervului hipoglos
→ în craniu unde va inerva dura mater din vecinătate.
b)Ramuri vasculare:
→ se desprind la diverse nivele şi → se distribuie pereţilor ACI şi VJI.
c)Ramul descendent:
→ se desprinde din hipoglos la nivelul la care acesta intersectează ACE şi devine din vertical, transversal
→ descendent în unghiul diedru dintre ACI şi VJI, până la nivelul unde tendonul intermediar al
homohioidianului intersectează aceste vase
→ se anastomozează, anterior de VJI, cu ramul descendent din plexul cervical profund formând ansa
hipoglosului.
Din ansa hipoglosului se desprind filete nervoase pentru:
• muşchii homohioidian, sternocleidomastoidian, sternotiroidian.
• nervii tirohioidian, hioglos, stiloglos şi geniohioidian inervează muşchii cu acelaşi nume.
2. Ramuri terminale - iau naştere pe faţa laterală a muschiului genioglos şi sunt destinate muşchilor limbii pe
care îi inervează.
3. Anastomoze cu:
• Ganglionul cervical superior al marelui simpatic;
• Nervul pneumogastric - la nivelul ganglionului plexiform;
• Nervul lingual - printr-o ansă nervoasă care se găseşte pe faţa laterală a muschiului hioglos;
• Plexul cervical profund - formând ansa hipoglosului.
64. PLEXUL CERVICAL

Asigura prin ramurile sale , inervatia cutanata a gatului si , in parte, pe cea a capului , a umarului si a peretelui
toracic anterior ; el inerveaza de aseamana , motor si senzitiv , m. Diafragm si unii dintre muschii gatului.
Plexul este constituit din 4 trunchiuri de origine , anastomozate intre ele; trunchiurile , reprezentate de
ramurile ventrale ale n.spinali C1- C4 , cuprind alaturi de fibre somatice si fibre vegetative , ce provin de la ggl
simpatic cervical superior, prin ramuri comunicante. In majoritatea cazurilor , ramurile ventrale C2- C4 se
impart fiecare in 2 ramuri , ascendenta si descendenta , care se unesc cu cele supra si subiacente si formeaza 3
anse suprapuse , situate in dreptul vertebrelor cervicale C1-C4. La constituirea primei anse participa ramuria
ventrala C1 in intregime si ramura ascendenta din C2. Ramura descendenta a celui de al patrulea trunchi se
uneste cu ramura C5, contribuind astfel la formarea plexului brahial. Dispozitia de mai sus, considerata tipica ,
poate fi modificata prin absenta ansei inferioare , iar exceptional si a celei mijlocii; cele mai numerioase
varinate se datoresc , insa modului in care participa si contributiei pe care o aduc ramurile ventrale. , la
alcatuirea fiecarei anse in parte. Cu exceptia celei superioare , constanta si intotdeauna bine conturata , celelalte
doua anse sunt adesea abia schitate , greu de individualizat , iar ramurile plexului par a continua direct
trunchiurile de origine .
Ramura ventrala C1 :cea mai subtire dintre toate 4 , apare intre occipital si atlas , in santul arterei
vertebrale . Situata inferior si medial de a. Vertebala pe care o insoteste , ea se indreapta lateral si trece pe fata
superioara a proc. Transvers al atlasului. In dreptul gaurii transverse se desparte de artera, isi schimba directia si
coboara printre fibrele m. Drept anterior al capului, pe fat anterioara a proc.transvers C1, unde intra in alcatuirea
primei anse.
Ramura ventrala C2 : este subtire si ea are un traiect aproape orizontal fiind situata la inceput intre atlas
si axis, lateral de articulatia atlanteaxiala. Ea patrunde apoi in primul spatiu intertransversar , trecand posterior
de vasele vertebrale , iar la iesirea din spatiu se aseaza intre m. Lungul capului sau scalen anterior si m.
Ridicator al capului. Ramura ventrala C3: Ea este cea mai voluminoasa , strabate al doilea spatiu
intertransversar, incrucisand posterior vasele vertebrale , dupa care patrunde intre m.lungul capul si scalen
mijlociu.
Ramura ventrala C4 : Este de asemenea voluminoasa , are acelasi traiect si raporturi ca precedenta in
spatiul intertransversar corespunzator, apoi trece intre m.scaleni superior si mijlociu. Ramura ei ascendenta
participa la formarea ansei inferioare a plexului cervical: cea descendenta reprezinta anastomoza dintre acest
plex si trunchiul superior al plexului brahial.
65. SIMPATICUL CERVICAL
Prezinta ca limita superioara baza craniului, iar ca limita inferioara apertura superioara a toracelui. Este situat
profund in raport cu muschii prevertebrali si prin intermediul acestora cu procesele transverse ale vertebrelor
cervicale. Lantul simpatic cervical prezinta trei ganglioni cervicali: superior, mijlociu si inferior care comunica
prin ramurile interganglionare.
1. Ganglionul cervical superior
Cel mai voluminos ganglion cervical simpatic realizeaza urmatoarele raporturi:
- anterior: cu artera carotida interna
- posterior: cu vertebrele C2, C3 si cu muschiul lung al capului
- medial: cu faringele
- lateral cu elementele musculoligamentare ce formeaza buchetul lui Riolan
Din ganglionul cervical superior se desprind urmatoarele ramuri aferente:
A. Nervul jugular isi are originea in neuronii extremitatii superioare a ganglionului superior.
Are un traiect ascendent indreptandu-se catre gaura jugulara, unde se imparte in doua ramuri:
- ramura anastomotica pentru ganglionul superior al nervului vag
- ramura anastomotica pentru ganglionul inferior al nervului glosofaringian
B. Nervul carotic intern
Cu traiect ascendent, insoteste artera carotida interna patrunzand in canalul carotic sub forma a doua ramuri
colaterale: mediala si
laterala care formeaza de-a lungul traiectului arterei plexul carotic intern.
Din plexul carotic se desprind:
• - nervul caroticotimpanic
• - radacina simpatica a ganglionului ciliar
- nervul pietros profund C. Nervii carotici externi formeaza de-a lungul traiectului arterei carotide externe
plexul carotic extern care se continua cu plexul carotic comun si cu plexuri secundare ce se organizeaza in jurul
ramurilor colaterale ale arterei carotide externe astfel:
- plexul tiroidian superior ce este dispus in jurul arterei tiroidiene superioare
- plexul lingual situat pe traiectul arterei linguale si a ramurii acesteia artera sublinguala
- plexul facial, dispus in jurul arterei faciale
D. Ramurile faringiene, participa la formarea plexului nervos faringian impreuna cu fibre parasimpatice din
nervul glosofaringian si nervul vag. E. Nervul cardiac cervical superior, constituie o aferenta a plexului nervos
cardiac.
2. Ganglionul cervical mijlociu
Mai putin voluminos decat cel superior, se afla situat la nivelul vertebrei C6. Realizeaza raporturi cu arcul
arterei tiroidiene interioare. Emite urmatoarele eferente:
- fibre destinate plexului nervos tiroidian
- nervul cardiac cervical mijlociu
Cu originea in neuronii extremitatii inferioare a ganglionului cervical mijlociu are un traiect descendent alaturi
de artera carotida comuna si face sinapsa in plexul cardiac.
3. Ganglionul cervicotoracic
Acest ganglion se formeaza prin fuzionarea ganglionului cervical inferior cu primul ganglion toracal. Numit si
ganglionul stelat se afla situat in dreptul procesului transvers al vertebrei C7, posterior de artera subclaviculara,
la nivelul originii arterei vertebrale.
Din ganglionul stelat se desprind urmatoarele ramuri:
A. Ansa subclaviculara numita si ansa lui Vieussens, inconjoara in sens anterosuperior artera subclaviculara,
pentru a reveni in ganglionul stelat.
B. Nervul cardiac inferior Reprezinta ramura destinata plexului cardiac.
C. Nervul vertebral.Se angajeaza, impreuna cu artera vertebrala prin gaura transversala a vertebrei C7, formand
un plex periarterial, numit plexul vertebral
66. LARINGELE- CARTILAJE
- Limite:
 superior: marginea superioară a cartilagiului tiroid (vertebra C4)
 inferior: marginea inferioară a cartilagiului cricoid (marginea inferioara a corpului C6)
- Structura:
 schelet cartilaginos
 ligamente care unesc laringele de formaţiunile din vecinătate sau cartilajele între ele
 muşchi
 mucoasa
 submucoasa
- Cartilajele laringelui:
 cartilajele neperechi :Cricoid, Tiroid, epiglotic
 cartilajele perechi: Aritenoide, corniculate ale lui Santorini, cuneiforme ale lui Morgagni ,sesamoide
anterioare
 cartilaje inconstante: interaritenoidian ,sesamoide posterioare
- Cartilaj cricoid:
 Inel cu pecete (pecetea orientata posterior)
 Arcul anterior care are la locul de unire cu pecetea două suprafeţe articulare pentru coarnele mici ale
cartilajului tiroid
 Pe marginea superioară - membrana crico-tiroidiană
 pe marginea inferioară - membrana crico-traheală
 Pecetea are 20-25 mm înălţime şi prezintă pe marginea superioară, în părţile laterale, două faţete
articulare pentru baza cartilajelor aritenoide
- CARTILAJ TIROID: două lame laterale, patrulatere, unite median prin marginea lor anterioară şi
formând un unghi diedru de aproximativ 90° deschis posterior
 Faţa anterioară
o proieminenţa laringiană
o linia oblică:
o muşchii tiro-hioidieni
o muşchii sterno-tiroidieni
o constrictorul inferior al faringelui
 Faţa posterioară
o unghiul tiroidului
o epiglota
o muşchii tiro-aritenoidieni
o muşchii tiro-epiglotici
o două suprafeţe plane
 Marginea superioară :incizura tiroidiană - membrana tiro-hioidiană
 Marginea inferioară : membrana crico-tiroidiană
 Marginile laterale
o Superior - coarnele mari ale tiroidului
o Inferior - coarnele mici ale tiroidului
- CARTILAJ EPIGLOTIC
 Faţa anterioară :
o superior este liberă - se continuă trei repliuri gloso-epiglotice între care se găsesc valeculele epiglotice
o inferior - în concavitatea hioidului şi a cartilajului tiroid
 Faţa posterioară (faringiană) - mucoasă
 Marginile laterale – se continua cu repliurile ariteno-epiglotice şi faringo-epiglotice
 Extremitatea inferioară - fixată prin ligamentul tiro-epiglotic în unghiul diedru al tiroidului.
- CARTILAJE ARITENOIDE
 Faţa internă - delimitează glota respiratorie
 Baza - triunghiulară
 articulaţia cu pecetea cricoidului
 in unghiul ei anterior
 apofiza vocală (pentru ligamentul corzii vocale inferioare)
 Posterior :apofiza musculară (pentru muşchii laringelui)
- CARTILAJE CORNICULATE SANTORINI:pe vârful cartilajelor aritenoide
- Cartilajele cuneiforme ale lui Wriesberg sau Morgagni : In grosimea repliurilor ariteno-epiglotice,
înainte şi în afara cartilajelor corniculate
67. LARINGELE-MEMBRANA SI LIGAMENTE
- Ligamentele si membranele externe si interne unesc cartilajele intre ele si sustin tesuturile de invelis ale
organului.
- membrana tirohioidiana-se intinde de la marg sup . a cartilajului tiroid pana la osul hyoid.
- ligamentul cricotraheal se intinde intre mag. Inf a inelului cricoid si primul inel traheal.Este intarita
lat.de lig.tirohioidienelat.Intre lig.tirohioidian ,epiglota indarat,cart.hioidian jos se delimiteaza spatial
tiro-hio- epiglotic cu t.grasos
- Lig. Gloso-epiglotice se intend de la baza epiglotei pana la “V” ul lingual.
- aceste lig.sunt 3 la nr.:2 lig gloso epiglotice lat. Si un lig.median -intre aceste lig. Se delimiteaza niste
depresiuni :valecule
- Lig.intrinseci unesc cartilajele din interiorul laringelui: -lig./mb.cricotiroidiana-leaga cart.tiroid de inelul
cricoidului -Lig. Ariteno-epiglotice unesc cart.aritenoide de epiglota -Lig.tiro-aritenoide sup.si inf.
Leaga cart. Tiroid de cart.aritenoide si intra in constitutia corzilor vocale sip.si inf.
- lig.tiro aritenoid Inf se insea ant.pe intrandul tiroidian si post pe apofiza vocala cart.aritenoide
68. LARINGELE-MUSCHII EXTRINSECI SI INTRINSECI

- Muşchii extrinseci se întind de la laringe la organele vecine
 subhioidieni (sterno-tiroidieni, tiro-hioidieni)
 suprahioidieni (ridicători ai hioidului şi laringelui)
 stilo-faringian
 faringo-stafilin
 constrictori inferior al faringelui
- Muşchii intrinseci ai laringelui
 muşchi tensori ai corzilor vocale
o muşchiul vocal
o crico-tiroidieni
 muşchi dilatatori ai glotei
o muşchii crico-aritenoidieni posteriori
 muşchii constrictori ai glotei
o muşchii crico-aritenoidieni laterali
o muşchii ari-aritenoidieni
o Muschii ari-epiglotici
o muşchii tiro-aritenoidieni (strat superficial si intern – m. vocal)
o muşchiul ari-aritenoidian transvers
o muşchii ari-aritenoidieni oblici
69. ENDOLARINGELE
-prezenta a 2 p.de repliuri imparte endolaringele in 3 etaje:
1.Etajul supraglotic(vestibule) Este delimitat:-ant de epiglota -lat de lig ariteno epiglotice -post de RIMULA
(incizura inter aritenoida)
2.Etajul glotic: spatial dintre corzile vocale sup si inf
-se prelungeste lat cu niste expansiuni ->ventriculii lui Morgagn –repliuri care nu au rol in fonatiw
3.Etajul infraglotic sau inf –sun corzile ocale adevarate,se cont in jos cu traheea
70. RAPORTURILE LARINGELUI
-In ext laringele are forma de trunchi de piramida triungh. Cu baza mare in sus si baza mica in jos
-Are 3 fete
*Fetele antero ext vinn in rap cu lobii tiroidieni si cu m subhioidieni
*Fata post vine in rasp cu etajul inf al fairngelui =>laringo faringele
-Vascularizatie: arterial-arterele laring sup si in ram din art tiroidiana sup
-Venele se strang in trunchiul vneos tirolingofaringofacial a lui Farabeuf(se varsa in v jung int)
71. LARINGELE-VASCULARIZATEI SI INERVATIE
VASCULARIZATIE:
-Arterele:
■Laringiana superioara (ram din a. tiroidiana superioara)
■Laringiana inferioara
■Laringiana posterioara (ram din tiroidiana inferioara)
-Venele
■VJI
■v. subclaviculara
-Limfatice
■Ggl. Jugulari interni, recurentiali
INERVATIE:
-Motorie
■N. laringeu inferior (X)
■N. laringeu superior (X) – m. crico-tiroidieni
-Senzitiva
■Nervul laringeu superior
■Ansa Galien (anastomoza cu n. recurent)
-Simpatica
■Ggl. Cervical mijlociu
72. FARINGELE-RAPORTURI
• Peretele post.:pleaca 2 septuri cu directive sntero-posterioara numite septurile lui Charpy ce tin de la apofiza
transversa si delimiteaza cu fairngele un spatiu numit spatiu retro-fairngo- esofagian a lui Hencke unde se gasste
tes.celular lax si ggl. Limfatici retro-fairngieni
• Perete lat.:sunt inpartiti de un plan imaginar ce trece prin marginea inf. A ramurii mandibulei in 2 portiuni:
-una sup ce se gaseste deasupra planului=portiunea cefalica
-una inf ce se afla sub plan=portiune cervicaala(apartine gatului)
a)Port.cefalica: delimiteaza impreuna cu ramura mandibulei si cu C1 un spatiu de forma triunghiulara numit
spatiu maxilo- vertebro-faringian ce are un etaj superior=glandular ocupat de gl.parotida si unul inf care e
impartit de ligamenul stilofairngian in 2 loje :prestiliana si retrostiliana
In loja prestiliana se gasesc prelungirile anterioare ale gl.parotide si artera carotida ext,iar in loja retrostiliana se
gasesc:carotida inerna,vena jugulara int,simpaticul cervicar si n.9,10,11,12
b)Port. Cervicala:
-e imparitita de un plan imaginar care trece prin margina sup a cartilajului tiroid in 2 segmente: =>unul
inf,sit.sub plan,und eperetele lat.al faringelui are rapoarte cu artera carot.comuna,vena jug.int,n.vag(pachet
vasculo nervos al gatului) si cu lobii tiroidieni=>unul sup,sit.deasupra planului ,unde peretele lat. Vine in rap.cu
art.carot.int+ext,n.10 si 12 si cu simpaticul cervical .
Inervatie : a faring.ext ram din ? ACE
A palatine sup ram din a max int A palatine inf ram din facial Venele se varsa in trunchiul tiro lingo facial
Limf se varsa in ggl fairngieni si submaxilari
73. MUSCHII CONSTRICTORI AI FARINGELUI
-sup, mij si inf - se acopera unul pe celalalt invers decat tiglele
CONSTRICTORUL SUPERIOR
-forma patrulatera
-originea are 4 fascicule:
1.pterigoidian- se insera pe marg post a aripii int a apofizei pterigoide
2.pterigo-mandib - se insera pe lig omonim
3.lingual- se ins pe laturile radacinii limbii
4.miohioidian - se ins pe partea post a liniei miloh
-insertia : tuberculul faringian si rafeul median post
CONSTRICTORUL MIJLOCIU
-forma triunghiulara
-originea are 2 fascicule: condro faringian- se prinde pe ligam stilo-hioidian si coarnele mici ale hioidului si
cerato-faringian - se prinde pe coarnele mari ale hioidului
-insertia: rafeul median post
CONSTRICTORUL INFERIOR
-forma trapezoidala
-originea are 3 fascicule
1.tiroidian-se ins pe linia oblica si pe marg post a tiroidului
2.cricoidian-se insera pe larutile cartil omonim
3.tirocricoidian- se insera pe ligam cricotiroidian lat
-insertia: baza mare pe rafeul median post
CELE 3 PERECHI DE MUSCHI CONSTRICTORI ALCAT O CHINGA CARE PRIVESTE CU CONCAVIT
ANT
*cand se contracta: mics diam antero post al faringelui
*constrict mijl si inf au o directie oblica, scurteaza faringele
74. NASOFARINGELE
• Forma cubinca cu 6 fete.
1. Peretele sup.:
-coresp. Pereteleui inf a corpului sfenoidului ,si in partea post apofizei bazilare a occipitalului
-este separate de fosele nazale printr-o pereche de repliuri num.repliuri salpingo-nazale care merg de la coarnele
nazale pana la orificiul faringian al trompei lui Eustachio.
Pe aceste repliuri se gasesc: amigdala faringiana ,bosa faringiana si hipofiza faringiana.
2. Peretele inf.:
-format in partea ant. De palatal dur,iar post. de palatal moale -separa rinofaringele de orofaringe
3. Peretele ant.:
-lipseste ,comunica cu fosele nazale
4. Peretele post.:
-continua in panta dulce cu peretele superior si este form din primele 2 vertebre cev(axis si atlas)
5. Peretii laterali
-prezinta orificiul faringian al trompei lui Eustachio .
-acest orificiu are forma triunghiulara cu vf.in sus si bazai in jos,se gaseste la 1 cm indaratul cozii cornetului
nazal inf si la 1 cm deasupra valului palatin
-este delimitat ant si post de 2 repliuri mucoase: unul ant=repliu salpingo-palatin si unul post=repliul salpingo
faringian
-la nivelul acestui orificiu se gasesc amigdala tubara a lui Gerbach ,care,impreiuna cu amigdala faringiana
,amig.linguala si palatine form. Marele cerc limfatic al fairngelui al lui Waldeger
-indaratul orificiulio faringian al trompei lui Eustachio se gaseste o depresiune numita foseta lui Rossenmuller/
75. OROFARINGELE
□ Forma de cub(6 fete)
□ De la planul ce trece prin marginea liberă a vălului palatin până la planul convenţional dus prin osul hioid
care corespunde marginii superioare a epiglotei
1. PERETE POSTERIOR – C3
2. PERETI LATERALI – prez amigdalele palatine care sunt sit in lojele amigdaliene(si pilierii palatoglos si
palatofaringian)
□ Loja amigaliana are forma triungh.
□ Intre amigdala si loja =foseta supraamigdaliana
3. PERETE ANTERIOR – cavitatea orala si istmul orofaringian:
□ Superior - vălul palatin si lueta, □ Inferior -baza limbii si amigdala linguală (cercul limfatic Waldeyer)
□ lateral - pilierii anteriori ai vălului palatin
4. PERETE SUPERIOR – p.dur si moale
5. PERETE INFERIOR –lipseste ,orofaringele comunica liber cu laringele –limita este un plan fictive care trece
prin marg inf a laringelui(trece prin corpul osului hyoid)
76. LARINGOFARINGELE
• de la planul orizontal dus prin osul hioid până la planul dus prin marginea inferioară a cricoidului • Peretele
sup:lipseste=>comunicare cu orofaringele
• Peretele inf:delimitat de un repliu de mucoasa=gura esofagului al lui Kellian (se gaseste la 12-14cm sub
arcadele dentARE)
• Peretele ant.:in partea ant reprez de orificiul sup.al faringelui • in parta inf reprez de fata post.a
laringelui(peretele aritenoidului ,cart aritenoide,muschii)
• PERETE ANTERIOR - aditusul laringian şi peretele posterior al laringelui
• repliurile faringo-epiglotice
• pe acest perete se obs 2 santuri care se cont.si pe peretii lat. Num sinusuri piriforme prin care se scurg
alimentelelichide si smeilichide
• Peretele post:reprez de corpul vertebr C5 si C6
• Peretele lat.:prez.sinusuruile piriforme,intrerupte de o proeminenta deerminata de n.laringeu.sup.
• ORIFICIUL INFERIOR –
stramtoarea cricoidiana (esofagul)
77. FARINGELE-VASCULARIZATIE SI INERVATIE
a). artere- ramuri din aa. faringiană ascendentă, palatină ascendentă (ramură a facialei), maxilară,
linguală și tiroidiană inferioară
b). vene- plexul venos situat la exteriorul faringelui drenează sângele în vena jugulară internă
c). limfatice- drendează limfa în gg. limfatici cervicali profunzi, fie direct, fie după releu în gg. retrofaringieni
d). inervație – plexul faringian, format din ramuri ale nervilor IX, X și fibre din simpaticul cervical
-fibre branhiomotorii- din nervii IX (m.stilofaringian) și X(mm.constrictori)
- fibre senzitive - din nervii IX(pentru nazo-și bucofaringe) și X (pt.laringofaringe), dar și din nervul maxilar pt
o mică zonă din mucoasa faringiană situată posterior de orificiul tubei auditive
- fibre vegetative- fibre simpatice din gg.simpatic cervical superior și fibre parasimpatice din vag
78. TRAHEEA CERVICALA
Traheea este un organ impar și situat în planul medio-sagital al organismului, anterior de esofag, în
regiunea inferioară a gâtului și a mediastinului. Aceasta aparține căilor aeriene inferioare ( aparatului
respirator). Structural, traheea este un conduct tubular susținut de un schelet fibro-cartilaginos dispus în
continuarea laringelui. Rolul principal al traheei constă în transportul gazelor respiratorii.
o Limite, traiect, localizare
- Localizarea:
 Didactică: începând cu vertebra cervicală a șasea (C6), de la acest nivel continuând descendent
laringele și până în dreptul vertebrei toracale a patra (T4) unde se va diviza în cele două bronhii
principale.
 În realitate: situarea traheei nu este fixă, pe de o parte datorită structurii sale elastice care îi
permite să se alungească spre superior și pe de altă parte prin legătura anatomică și funcțională
care există între laringe și trahee. Aceasta din urmă se sincronizează cu mișcările în care este
antrenat laringele, ascensionând în timpul deglutiției, alungindu-se atunci când laringele se ridică
și scurtându-și lungimea atunci când laringele coboară.
În funcție de regiunea anatomică la nivelul căreia este situată traheea, ea a fost împărțită în două
segmente: cervicala si toracala
Traheea cervicală – ce aparține gâtului și care se întinde de la vertebra a patra cervicală (C4) până la nivelul
aperturii superioare a toracelui. Traheea cervicală este ușor oblică dinspre anterior spre posterior, aceasta
îndepărtându-se de planul superficial reprezentat de tegument pe măsură ce coboară spre torace. De aceea,
distanța față de suprafața corpului este de 15-20 mm la orificiul superior al traheei și crește progresiv atingând
45 mm la nivelul aperturii toracice și aproximativ 76 mm la limita inferioară a acesteia.
Raporturile de vecinătate ale traheei
– două comunicări:
**superior cu laringele
**inferior cu segmentul toracic al traheei și patru pereți: posterior, traheea este în raport cu esofagul, lateral,
raporturile traheei sunt importante anatomic și numeric și dinspre anterior spre posterior sunt cu: lobii
tiroidieni, mănunchiul vascular și nervos al gâtului compus din artera carotidă comună, vena jugulară internă și
nervul vag, noduri limfatice cervicale și cel mai posterior, situat în unghiul diedru format între trahee și esofag,
în stânga și ușor distanțat în dreapta, se află în raport de vecinătate cu nervul laringeu recurent corespunzător.
**Raporturile anterioare ale traheei sunt cu istmul glandei tiroide în dreptul inelelor traheale doi și trei, artera
tiroidiană IMA ( prezența acesteia artere nu este constantă) și cu plexul venos impar ce drenează sângele de la
glanda tiroidă și de la trahee.
--Vascularizația și inervația
Vascularizația arterială este asigurată de:
– ramurile traheale provenite din artera tiroidiană inferioară irigă segmentul cervical al traheei
– Arterele bronhice sunt responsabile pentru irigarea arterială a segmentului traheal toracic.
Drenajul venos este de asemenea diferit în funcție de segmentul interesat:
– porțiunea cervicală este deservită de către plexul tiroidian impar tributar venelor brahiocefalice
– sângele venos al porțiunii toracale este drenat în venele intercostale și ulterior în venele sistemului azigos.
Vasele limfatice ale traheei cervicale se indreaptă spre nodurile limfatice cervicale laterale profunde, în timp ce
limfa traheei toracice este colectată de limfaticele tributare nodurilor traheobronhice superioare, nodurilor
traheobronhice inferioare, celor pretraheale și celor paratrahele, precum și nodurilor limfatice mediastinale
posterioare.
Inervația traheei este pur vegetativă, dublă, simpatică și parasimpatică.
– inervația simpatică are originea în ganglioii nervoși simpatici cervicali și toracici și are acțiune vasomotorie
–inervația parasimpatică este asigurată de terminațiile nervoase ce au ca destinație fibrele musculare netede și
glandele secretorii și provine din nervul laringeu recurent, ramură a nervului vag.
79. ESOFAGUL CERVICAL
Esofagul este un conduct musculo-membranos care uneste faringele cu stomacul .
A. Anatomia esofagului :Se împarte , dupa regiunile pe care le strabate , în trei segmente : un segment cervical ,
un segment toracic si un segment abdominal . Are o lungime de 20-25 cm si un calibru de 2-2,5 cm .
-Esofagul cervical
*Segmentul cervical al esofagului este situat pe planul cel mai profund al regiunii subhioidiene , posterior de
portiunea cervicala a traheii
*Are o lungime de 5-6cm , începe de la nivelul marginii inferioare a cartilagiului cricoid , 15-16 cm sub arcada
dentara (anterior vertebrei C6) si se termina la nivelul planului orizontal care trece prin marginea superioara a
manubriului sternal . Ca traiect se proiecteaza pe linia mediana , usor derivat spre stânga .
*Prin marginea stânga depaseste fata laterala a traheii , marginea dreapta este prinsa în unghiul diedru dintre
trahee si coloana vertebrala . Împreuna cu traheea este învelit într-o tunica formata dintr-un tesut conjunctiv ,
alcatuind o teaca fibroasa care continua pe ce a faringelui si se prelungeste în mediastin pâna la muschiul
diafragm . Aceasta teaca contine , în unghiul traho-esofagian , nervii recurenti (ramuri ale nervului vag) .
*Prezinta raporturi , anterior cu peretele posterior al traheii . O mica portiune depaseste traheea în stânga si
ramâne neacoperita de ea . Aceasta parte vine în raport cu nervul recurent stâng , cu ramurile arterelor tiroidiene
, cu venele satelite si ganglionii recurentiali si cu marginea posterioara a lobului tiroidian stâng .
*Posterior , esofagul este în raport cu fata anterioara a coloanei cervicale , acoperita cu muschii prevertebrali si
lama prevertbrala a fasciei cervicale .
*Marginea stânga , neacoperita de trahee este mai accesibila si se practica esofagotomia externa fiind marginea
chirurgicala a esofagului .
*Marginea dreapta ascunsa la o adâncime de 2-3 mm între coloana vertebrala si trahee , este superior în raport
cu nervul recurent drept care se apropie treptat de aceasta margine si cu artera tiroidiana inferioara si ramurile ei
, care se desfac în evantai , între trahee si coloana vertebrala .
*La distanta , cele doua margini ale esofagului au raporturi , laterale cu lantul simpatic cervical (ganglionul
mijlociu) artera carotida primitiva , vena jugulara interna si nervii vagi . Marginea stânga inferioara a esofagului
este în raport cu canalul toracic .
Vascularizatie si inervatie
Irigatia arteriala provine , mai ales , din artera tiroidiana inferioara prin ramurile sale esofagiene superioare , iar
cea venoasa este reprezentata de venele esofagiene superioare , ce se varsa în venele tiroidiene superioare.
Limfa dreneaza în limfonodulii cervicali profunzi .
Inervatia este asigurata de ramuri ale nervilor vag (X) , glosofaringian (IX) si filete din trunchiul simpatic
cervical .
80. GLANDA TIROIDA-RAPORTURI
RAPORTURI ALE ISTMULUI TIROIDIAN:
Fața anterioară, ușor convexă, acoperită de:
- mușchii subhioidieni
- lama pretraheală
- lama fasciei cervicale superficiale
- venele jugulare anterioare
- m. platisma
- piele
Fața posterioară, ușor concavă:
- traheea - cartilajele 2 si 3
Marginea superioara:
- lobul piramidal (piramida lui Lalouette) - stanga, fixat la hioid prin m. ridicator al tiroidei, rest al canalului
tireoglos
- arcada vasculara supraistmica
Marginea inferioara:
- aponevroza tiro-pericardica, cu venele tiroidiene inferioare
- incizura sternala (2-3 cm), uneori exista gusa plonjanta in mediastin
RAPORTURI ALE LOBILOR TIROIDIENI
Fata antero-externa:
- fascia pretraheala, muschii subhioidieni
- muschiul sterno-cleido-mastoidian (inferior)
- m. platisma, piele
Fata interna:
- laringe, trahee (fixata de tiroid, cricoid, primul inel traheal)
- faringe, esofag
- n. recurent, vasele tiroidiene inferioare
Fata postero-externa:
- pachetul vasculo-nervos al gatului (a. carotida comuna, v. jugulara interna, n. vag)
- lantul S cervical
Marginea postero-externa: - n. recurent dr. (cel stang e intre trahee si esofag)
- glandele paratiroide sup si inf.
Baza: - inelul traheal 5, vasele tiroidiene inferioare
varful: - vasele tiroidiene superioare, n. laringeu superior, a. laringiana
81. GLANDA TIROIDA-VASCULARIZATIE SI INERVATIE

VASCULARIZATIE
Glanda tiroidă este cel mai vascularizat organ al corpului(5 l sânge/oră, respectiv 1%

din debitul cardiac, depășind de trei ori pe cel al creierului și de 6 ori pe cel al rinichilor)
Arterele. Glanda are două artere perechi la care se adaugă o arteră inconstantă nepereche:

-artera tiroidiană superioară (dreaptă și stângă) - ram colateral al carotidei externe, cu 3 ramuri terminale:
ant, post și lat
-artera tiroidiană inferioară (dreaptă și stângă) - ram din a. subclaviculara
-artera tidoidiană ima, mediană sau mijlocie Neubauer, ram din trunchiul arterial brahio-
cefalic, prezentă la aprox 10% din cazuri
Venele iau naștere din rețelele perifoliculare și formează la suprafața glandei un plex foarte bogat din care

de formează 3 grupe de vene: sup, mijl și inf.
-venele tiroidiene superioare, în număr de 2-3, se varsă în trunchiul venos tiro-lingo-faringo-
facial Farabeuf si apoi in vena jugulară internă
-venele tiroidiene mijlocii adună sângele din partea laterală a lobilor tiroidieni,
se îndreaptă lateral și se varsă în vena jugulară internă
-vena tiroidiană inferioară se varsă în vena subclaviculara
Limfaticele - ggl. prelaringieni ,pretraheali si jugulari interni
INERVATIE
• Cei mai numeroși nervi sunt
de natură simpatică și provin din lanțul simpatic cervical. O mică parte din filetele nervoase sunt parasimpat
ice, vagale si senzitive.
• Nervii glandei formează plexuri perivasculare, însoțind vasele până în parenchim.
• Plex tiroidian superior (ggl. S superior, nv. laringeu superior )
• Plex tiroidian inferior (ggl. S superior si mijlociu, n. recurent din vag)
Fibrele vegetative asigură vasomotricitatea și secreția glandulară, iar cele senzitive asigură perceperea durerii di
n teritoriul tiroidei.
82. LOJA PAROTIROIDIANA

Forma de piramida triunghiulara. Prezinta: 3 pereti,3 marg ,2 extremitati sau baze. Peretele ext: aponevroza
cervicala profunda (de la teaca m. sternocleidomastoidian pana la aponevroza maseteriana)
Peretele post: prelungirea fasciei cervicale profunda care se desprinde de la marg ant a sternocleidomastoidian
si ,se indreapta inauntru, trece inaintea apof mastoid si a burtii post a digastricului apoi inaintea apofizei stiloide
si a buchetului stilian pana la peretele lat al faringelui
Peretele ant: prelungire cervicala profunda la niv peret.lat al faringelui. Se indrapta dinauntru inafara, trecand
mai intai inapoia m.pterigoidian intern, inapoia ramurei montate a mandibulei si apoi a maseterului ,dupa care
fuzioneaza cu aponevroza acestui muschi.
Extremitatea superioara coresp bazei craiului si vine in rap ant cu ATM iar post cu conductul auditiv ext.
Extremitatea inf: formeaza de un sept fibros care se intinde de la marg ant a sternocleidomastoidianului pana la
unghiul mandibular =sept inermandibulo-parotidian (separa gl parot de gl submandibulara)
83. GLANDA PAROTIROIDA

Sit. In loja parotidiana
Are 3 pereti
1. Ext aponevroza cervicala superficiala
2. Post-prelungirea apofizei cervicale superficiale ce trece dinafara-inauntru , apofiza mastoida, apoi apofiza si a
buchetului stilian al lui Riolan terminandu se pe peretele lat al faringelui
3. Ant-prelungirea parotidiana a apofizei cervicale care se reflecta pe peretele lat al faringleui, trecand succesiv
indaratul pterigoidianului intern, ramului mandibulei, m.maseter
4. Sup-baza craniului
5. Inf-lig care se intinde de la apof mastoid pana la ram Mandib=ligamentul inter maxilo parotidian care separa
loja parotidiana de submaxilara
In interiorul glandei avem 3 planuri:
1.un plan profund-arterial:ACE
2.plan venos VJE
3.plan nervos: n. 7
Gl.parotida are 2 prelungiri :
1.maseterina (ant) se deprinde din canalul stenon
2.interna sau faringiana se gaseste in loja prestiliana
-canalul excretor al gl.=Canal stenon
-din p .ant a gl parotide se indreapta inainte ,directive vertical,strabate bula lui Bichat(bula grasoasa) si se
deschide in vest bucal la nivelul gatului celui de al 2 lea molar superior
Traiectul canaluli lui stenon este dat de o linie care uneste tragusul cu baza septului nazal
Vascularizatie: ram din temporala superficiala si max interna
Limfticele la ggl parotidieni
Inervatia functionala- fibre ce provin din nerv salivator inf din bulb care urca inainte pe calea n9 ,apoi pe o ram
a n timpanic (Jacobs),micul nrv pietros prefund care transporta aceste fibre la ggl lui Arnold=>fb preluate de n
auriculo timpanic =>transporta fibre la gl parotid
84. LOJA SUBMAXILARA

Perete antero-extern: foseta de pe faţa internă a ramurei orizontale a mandibulei
Perete intern M. milohioidian, M. Hioglos, foiţa profundă a aponevrozei cervicale superficiale
Perete postero-extern: foiţa superficială a aponevrozei cervicale superficiale
La polul posterior al glandei se alipeşte de foiţa profundă a aponevrozei și formează septul intermaxilo-
parotidian
Polul anterior: hiatus - între muşchiul milohioidian şi hioglos prelungirea anterioară a glandei submaxilare,
canalul Wharton, nervul hipoglos
▪Polul posterior
▪pensa arterio-venoasă a vaselor faciale
Vascularizație și inervație
▪Artera submentală (a. facială)
▪A. linguală
▪Vena facială
▪Ganglionii submandibulari
▪Inervație secretorie – VII-CTlingual-ggl. submandibular
85. GLANDA SUBMAXILARA

Sit in loja submax, forma de prisma triunghiulara- are 3 pereti
1.perete supero ext :foseta submax situate pe fata post a corpului mand , dedesubtul liniei oblice
2.antero ext: apofiza cervic sup
3.intern-submaxilar-trece intern fata de muschii hioidieni si se termina pe linia oblica interna
Extr.post :ligamentul inter maxilo parotidian
Ext ant: prin care loja submax comunica cu loja sublinguala; canalulu excretor al gl submax=canalului lui
Whorton se desch.pe fata ext a limbii
Vascularizatia: artere care prvin din a facial
Venele se varsa in trunchiul Tiro lingo faringo facial al lui Faraboef
Inervatia secretorie: fibre cu originea in nucleul salivator sup din bulb a nrv 7 ->n coarda timp->n lingual din
ram mandib->inerveaza gl submax
Pe calea n 7->n coarda timpanului >anastomoza dintre n coarda timp si n ling ->transportat la glanda
submaxilara
86. LOJA SI GLANDA SUBLINGUALA

Loja sublinguala:3 pereti ,3 margsi 2 baze-reprezinta spatiul cuprins intre diafragma orala,mucoasa sublinguala
si arcul mandibular
Perete antero ext :format de foseta sublinguala de pe fata interna a corpului mandibular antero-superior a liniei
milohioidiene.
Perete postero intern: format de m. genioglos si hioglos .
Intre fata interna a glandei si acest perete se gaseste ductul submandibular cu prelungirea ant a glandei nervul
lingual si vasele sublinguale.
Peretele sup e format de mucoasa orala de la nivelul santului alveolo lingual.
Peretele inf e form. de m milohioidian .
Extremitatile anterioare comunica intre ele, indaratul simfizei mentoniere
Extremitatea post comunica cu loja submandibulara
Glanda sublinguala
Sit in loja sublinguala, prezinta 2 pereti si 2 extrem
1.Peretele antero ext- foseta sublinguala care se gaseste pe fata interna a corpului mandibulei
2.postero intern-m genioglosi
Extremitati
1.Extremitatea posterioara-comuna cu loja submaxilara
2.Extremitatea anterioara-comunica cu loja sublinguala de parte opusa, comunicare care se gaseste indaratul
corpului mand.
-este o extremitate acinoasa
-formata din unorea a aprox 30 de acini
15-20 de acini se unesc=>canalul excretor principal al gl subling =canalul lui Rivinius-Bartolini ( se desch pe
fata int a limbii, indaratul si inafara deschiderii lui Wharthon -restul acinilor se deschid tot pe fata inf a limbii
,inafara si indaratul deschiderii canalului lui Rivinius Bartolini-gl sublinguala este vascularizata de un ram al a
linguale
-venele se varsa in triunghiul tiro lingo faring faringian a lui Farabeuf
Limfaticele merg ls ggl submentali
Inervatia secretorie a gl –fibre cu origine in n saliv sup->n7 -> n coarda timpanului ->anastomoza dintre gl
subling si n ling
87. LIMBA-RAPORTURI
-Organ musculo-membranos
-are 2 fete,2 marg ,baza ,varf.
1. Fata sup.-prez la unirea 2/3 ant cu 1/3 post papile circumvalare sub forma de “v”=”v”ul lingual->imparte fata
intr-o portiune ant si post
Portiunea ant-pe linia mediana prezinta santul longitudinal.
-indaratul “V”ului=o depresiune=>gaura oarba linguala
-la niv.gaurii pleaca uneori un canal care duce la gl tiroida=canal tireoglos
-indaratul gaurii =baza epiglotei
-de la epiglota pleaca 3lig.=>lig.glosoepiglotice medial
-intre lig.=2 depresiuni=valecule
2. Fata post.:prez.pe linia mediana un repliu de muscoasa sub forma semilunara =fraul limbii-în partea
posterioară mucoasa limbii prezintă deschiderea glandelor salivare mari=Canalele lui Wharthon-lat si inapoia
canaleleor lui Wharthon se gasesc deschiderile canalelor Rivinius-Bartholin
-pe marg.limbii sipe fata inf se gasesc venele ranine
VF.limbii :situat ant-ca si marginile limbii vin in raport cu arcadele dentare
Baza limbii-sit post.
-este fixate de osul hyoid
-in grosimea limbii se gasesc gl.salivare care in ap de varful limbii=>conglomeratul lui Bladin si Nukn Iar la
baza =>Conglomeratul lui Weber
In alcatuirea limbii intra osul hyoid,muschi,mucoasa,formatiuni ligamentare
Form.ligamentare:2 la nr
1.Forma patrulatera=mbr hioglosiana ,se insera>inf.pe corpul hioidului si >sup pierde treptar in fasc.musc ale
limbii
2.Septul lingual=forma de coasa
-baza se pierde pe corpul hioidului
-vf ajunge pana la vf limbii
-pe acest sept se prind muschii limbii
88. LIMBA-VASCULARIZATIE SI INERVATIE
Arterele, linguale, mandibulare, maxilare ale caror ramificatii formeaza plexuri sub mucoasa linguala irigand
atat mucoasa cat si muschii. Sangele venos este drenat prin venele linguale spre vena jugulara interna
Limfaticele dreneaza in ganglionii submandibulari si cervicali.
Inervatie: n.12
Inervatia motorie – n hipoglos –inerveaza toti m limbii
89. MUSCHII LIMBII

- Muschii limbii sunt muschi striati, in numar de 17, opt pereche si unul nepereche
- Muschii limbii-se impart in m extrinseci si intriseci
- M.extrins.-insertia pe organe si oase din jur,se impart in :
 m.cu insertia pe oasele din vecinatate genioglosi, hioglosi, stiloglosi
 m.cu inser.pe organelle Vecine:faringoglos ,palatoglos ,amigdaloglos
 m cu insertia si pe oase si pe organe: lingualul superios si inf
 M.cu insertia pe oase:
o M.genioglosi- cu insertie pe apofizele genii sup. Impartiti in 3 feluri de fibre : sup,mijl,post
Actiune: fibrele ant trag vf limbii in sus indara, mijl trag limba indarat, Post coboara fata limbii
o M.tireoglosi :Insertie de origine prin 2 fascule: bazioglosi si ceratoglos, Insertie terminala: pe
formatiunile ligamentare ,Actiune retractor al limbii
o M.stiloglos : insertie pe apof stiloida si Insertie terminal pe limba, Actiune-trage baza limbii in sus si
indarat
 M.cu inseria pe organele din vecinatate :
o M.amigdaloglos: I.O pe aponevroza faring.,lat de amigdalele palatine
o M.palatoglos:IO pe palatal moale
o M.faringoglos: considerat fasc.adjuvant al contrictorului sup. Actiune: Trag baza limbii in sus si indarat
cu ex.palatoglosului
 M cu insert.si pe os si pe organ
o M.lingual sup. I.O pe fata sup . a limbii, Actiune –trage vf limbii in sus si indarat
o M.lingual inf >sit pe fata inf a limbii, Act.-trag indarat vf.limbii
- M intrinseci:cu origine si terminatie in limba
 M.tranversi :de la septul lingual pana la marg limbii; Rol in supt
 Mucoasa limbii prezinta papile cu muguri gustative
 Papilele circumvalate sunt cele mai mari
90. URECHEA EXTERNA

• Expansiune lamelară aderentă prin 1/3 anterioară şi liberă prin 2/3 posterioară, formând cu capul un unghi
deschis posterior –unghiul cefalo-auricular
• Aşezat înaintea apofizei mastoide, în spatele ATM, iar limitele superioară şi inferioară fiind în dreptul
sprâncenei, respectiv la nivelul septului nazal
• Prezintă 2 feţe
a) Faţa externă: priveşte oblic în afară, înainte şi puţin în jos, neregulată şi prezintă:
• Conca – depresiune profundă ce se continuă în interior cU conductul auditiv extern
• Helixul – relief situat la periferiaurechii. Începe în interiorul concăi printr-o extermitate numită rădăcina
helixului. După ce înconjoară tot pavilionul, setermină la partea lui posterioară printr-o porţiune – coada
helixului. Pe toată lungimea lui, helixul se răsfrânge în afară, iar dedesubtul lui se delimitează un şanţ paralel cu
el – şanţul helixului.
• Antehelixul – ia naştere în dreptul cozii helixului şi este
plasat înaintea acestuia. Se îndreaptă în sus şi se termină desfăcându-se în 2 braţe care cuprind între ele foseta
naviculară a pavilionului.
• Tragusul – relief triunghiular situat înaintea concăi. Este
despărţit de rădăcina helixului printr-un şanţ helixo-tragian. Pe faţa internă a tragusului – fire de păr care
alcătuiesc „Barbula Hirci”
• Antetragusul – formă ovalară, situat înapoia tragusului, postero inferior de concă. Are înaintea sa originea
antehelixului
b) Faţa internă – priveşte către mastoidă
c) Circumferinţa – se formează la limita între cele 2 feţe
d) Lobulul urechii – triunghiular, semicircular sau patrulater, situat inferior.
Pavilionul este format din:
• Schelet fibro-cartilaginos:
- Ocupă toată întinderea pavilionului, fără lobulul urechii
- Reproduce toate formaţiunile de pe faţa externă şi internă
• Ligamente:
- Extrinseci – unesc pavilionul cu regiunile vecine
- Intrinseci – unul anterior, uneşte tragusul cu tuberculul zygomatic şi aponevroza temporală.
Ligamentul posterior uneşte convexitatea concăi cu mastoida.
• Muşchi:
- Extrinseci: auricular anterior, superior şi posterior
- Intrinseci (în număr de 6):marele şi micul muşchi ai
helixului, m.tragusului, m.antitragusului, m.transvers şi m.oblic.
• Înveliş cutanat
Vascularizaţia – din 2 surse: temporala superficială şi auriculara posterioară
Inervaţia: motorie – ramuri din facial, senzitivă n.auriculotemporal, ramul auricular al pneumogastricului şi
n.auricular din plexul cervical superficial
Canalul auditiv extern
• Un conduct dispus între concă şi urehea medie
• Are direcţie oblică din afarăînăuntru şi dinapoi-înainte
• Prezintă pe traiect o serie de curburi (S italic)
• Structural este format din 2 părţi: una internă (osoasă) săpată în osul temporal şi alta externă (fibro-
cartilaginoasă)
• Pereţii anterior, inferior şi posterior ai segmentului osos sunt fomaţi din osul timpanal, iar peretele superior
este format de solzul temporalului.
• Descriptiv, prezintă 4 pereţi:
• Peretele anterior – raport cu ATM şi condilul mandibulei
• Peretele posterior –corespunde apofizei mastoide
• Peretele superior – corespunde tegmen timpani al osului temporal
• Peretele inferior – corespunde glandei parotide
• Este îvelit pe faţa internă de tegument – conţine glande ceruminoase (glande sebacee modificate), glande
sudoripare şi peri rudimentari
• Vascularizaţia – a.temporală superficială şi auriculara posterioară pentru porţiunea fibro-cartilaginoasă şi
a.timpanică pentru porţiunea osoasă
• Inervaţia – senzitivă – n.auriculotemporal, ramul auricular al plexului cervical superficial şi ramul senzitiv al
facialului.
91. URECHEA MEDIE-PERETI

CAVITATEA TIMPANICA (CASA TIMPANULUI)
- Cubica (LENTILA BICONVEXA)– 6 pereti
- Continut:
- OSCIOARE – CIOCAN, NICOVALA, SCARITA
- LIGAMENTE
- MUSCHI
- VASE, NERVI
- MUCOASA
1. PERETE SUPERIOR (CRANIAN) – tegmen timpani
2. PERETE POSTERIOR (MASTOIDIAN)
- orificiul aditus ad antrum
- foseta apofizei orizontale a ciocanului
- orificiul de intrare a n. coarda timpanului (VII)
- piramida pt. insertia m. scaritei
3. PERETE INFERIOR (JUGULAR) – golful v. jugulare interne
4. PERETE ANTERIOR (TUBO-CAROTIDIAN)

- orificiul tubei auditive EUSTACHIO
- orificiul de iesire a n. coarda timpanului
- inferior – raport cu canalul carotidian si a. carotida interna
5. PERETE INTERN (LABIRINTIC)
- promontoriu (melc osos) – n. Jacobson (IX)
- depresiunea ferestrei ovale (post-sup)– talpa scaritei
- depresiunea ferestrei rotunde (post-inf) – rampa timp.
- depresiunea sinus timpani (sup) – ampula CSP
- conductul m. ciocanului (ant-sup)
- proeminenta CSE (post-sup)
- proeminenta apeductului FALOPPE (N. FACIAL)
6. PERETE EXTERN (TIMPANIC)
- membrana timpanica, inclinata in jos si inauntru, la 40° cu peretele inf. al CAE, bombat spre CAE
STRUCTURA – strat cutanat (extern), fibros, mucos
- pars densa (inferior)
- pars flacida – membrana Schrappnel
- portiune osoasa superior de timpan (epitimpan)
»
92. URECHEA MEDIE-CONTINUT

1. OSCIOARELE URECHII MEDII
- CIOCAN (MALEUS) – coada se sprijina pe mb. Timpanica
- NICOVALA (INCUS) – corpul nicovalei se articuleaza cu capul ciocanului
- ram orizontal, ram vertical (se articuleaza cu scarita)
- SCARITA (STAPES)- baza fixata la membrana ferestrei ovale
2. LIGAMENTE
- 4 LIGAMENTE MALEOLARE (ANT, POST, SUP, INF)
- 2 LIGAMENTE ALE NICOVALEI (SUP, POSTERIOR)
- LIGAMENTUL INELAR AL BAZEI SCARITEI
3. MUSCHI
- - M. CIOCANULUI (TENSOR TYMPANI) – protectie la zgomotele puternice (n. V)
- - M. SCARITEI (STAPEDIUS) – amplificator al sunetelor (n. VII)
4. NERVUL COARDA TIMPANULUI
5. MUCOASA
6. VASCULARIZATIA – a. stilomastoidiana, a. timpanica, a. meningee mijlocie, a. faringiana
7. INERVATIA – n. lui Jacobson (IX), plexul S,
93. LABIRINTUL OSOS-VESTIBULUL SI CANALELE SEMICIRCULARE OSOASE

 VESTIBUL OSOS – cubic
- pe peretele extern – fereastra ovala
- anterior comunica cu rampa vestibulara prin orificiul vestibular,
- de pe peretele inferior se detaseaza lama spirala incompleta care separa rampa vestibulara de cea
timpanica
 3 CANALE SEMICIRCULARE OSOASE
– SUPERIOR (prezinta extremitatea ampulara comuna cu cel posterior)
- POSTERIOR
- EXTERN
94. MELCUL OSOS

2 ture si jumatate de spira, cu varful anterior si baza posterior (corespunde fosetei cohleare
- Capsula periferica
- Columela (conica)- varful- helicotrema
- Sept spiral (lama spirala)- lama de contururi
95. LABIRINTUL MEMBRANOS

1. VESTIBUL MEMBRANOS
- UTRICULA –contine macula utriculara
- SACULA – macula saculara (otoliti)
- CANAL ENDOLIMFATIC (“Y”)
2. CANALE SEMICIRCULARE MEMBRANOASE – se deschid in utricula, la nivelul ampulelor se afla
crestele acustice (cupola terminala in care patrund perii auditivi)
3. MELC MEMBRANOS – canalul cohlear
96. TUNICA FIBROASA A GLOBULUI OCULAR

- Tunica fibroasa formeaza stratul extern –de protectie- al globului ocular si este alcatuita dintr-o parte
posterioara , mare caintindere si opaca, numita sclerotica si alta anterioara, redusa ca suprafata si
transparenta numita cornee.
- Sclerotica este formata din fascicule de fibre de colagen cu directie radiara si circulara , printre care se
afla fibre elastic si fibroblasti.
- Fata ei externa , de culoare alba-sidefie, este legata prin tracturi colagene laxe de capsula Tenon, astfel
incat este permisa mobilitatea globuluiocular; tot pe ea se insera fibrele tendinoase ale muschilor
globului ocular
- . In stratul profund al scleroticei, mai ales in partea posterioara, se gasesc melanocite sau cellule
pigmentare,iar intre ea si coroida se afla un strat de tesut conj. Lax care formeaza lama supracoroidiana.
- In partea postero-mediala,sclerotic prezinta o zona perforata de numeroase orificii prin care ies fibrele
nervului optic, numita lamina cribosa ( lama ciuruita).
- In partea anterioara se afla jonctiunea sclerocorneara, marcata pe fata exterioara de santul sclerei.
- In profunzimea acestei regiuni se gaseste un canal paralel cu marginea corneei, numit canalul Schlemm
sau sinusul venos al sclerei.
- El comunica cu reteaua venoasa si are rolul de a drena umoarea apoasa din camera anterioara a globului
ocular.
97. TUNICA VASCULARA A GLOBULUI OCULAR

Tunica vasculara formeaza stratul mijlociu al peretelui globului ocular si este alcatuita din 3 parti
:coroida, corpul ciliar si irisul.
-coroida : se intinde de la polul posterior si pana la ora serrata. Intre ea si sclerotica se afla stratul de tesut conj.
Supracoroidian. Dupa acest strat urmeaza stratul vaselor mari, sub care se afla stratul capilar, si mai profund
membrana Bruch, groasa de 1-4μ si formata din fibre elastice fine. Aceasta membrana are raporturi stranse cu
epiteliul pigmentar al retinei. Venele din coroida cu traiect spiralat se numesc vene vorticoase. Prin bogatia sa in
vase sanguine, coroida are un rol important in nutritia globului ocular.
-corpul ciliar: continua anterior coroida si se intinde de la ora serrata la circumferinta irisului si jonctiunea
sclero-corneana. Pe sectiune el are forma triunghiulara , cu varful la ora serrata si baza la iris ; pe fata interna
este invelit de retina ciliara. Corpul ciliar este alcatuit din procesele ciliare si muschiul ciliar. Procesele ciliare
sunt 70-80 de ghemuri vasculare cu rol in producerea umorii apoase . Ele proemina in spatiul dintre iris si
cristalin si formeaza in totalitatea lor coroana ciliara. Muschiul ciliar , format din fibre musculare netede, este
alcatuit din 3 portiuni : una spre sclera cu directie meridionala ( m. Brucke) , alta cu fibre radiare numit si m.
Tensor al coroidei si cea de a 3 a portiune cu fibre circulare ( m. Muller), care apare la 2-3 ani dupa nastere. El
ocupa cea mai mare parte a corpului ciliar, este profund si prin contractie trageanterior coroida si relaxeaza
aparatul de suspensie al cristalinului , intervenind deci in acomodarea refractiei. Muschiui ciliar si muschii
irisului sunt muschii intrinseci ai globului ocular.
-irisul: are forma unei diafragme dispusa in plan frontal inaintea cristalinului , care prin circumferinta mare ,
periferica, se continua cu corpul ciliar, iar in centru prezinta orificiul numit pupila, marginit de circumferinta
mica a irisului sau marginea pupilei. Diametrul irisului este de 12 mm.
Pe fata anterioara care privestespre cornee , se observa striatii radiare fine si doua zone diferit colorate , una
externa sau ciliara ( inelul colorat extern), mai lata si alta interna ( inelul colorat intern).
Fata posterioara a irisului priveste spre cristalin, este de culoare neagra si este captusita de epiteliul pigmentar al
retinei iridiene.
Structural , irisul este alcatuit din : stroma irisului, vase sangvine , m. Sfincter si m. Dilatator al pupilei, formati
din fibre musculare netede, din endoteliu sau membrana anterioara a irisului si din epiteliul pigmentar posterior
ce apartine retinei iridiene.
Structura irisului este formata dincelule conj. si fibre colagene subtiri, reduse cantitativ si este dispusa in 2 lame
limitante, una anterioara si una posterioara.
Celulele conj. din partea anterioara se alatura, formad un strat endotelial discontinuu sau membrana anterioara a
irisului , care se continua cu endoteliul posterior al corneei. Celulele stromei conj. Sunt incarcate cu pigment ,
cantitatea de pigment imprimand culoarea irisului.Vasele sangvine au in general dispozitie ondulat-radiara. M.
sfincter al pupilei este format din fibre circulare dispuse in jurul orificiului pupilar. El este inervat de fibre
parasimpatice venite prin n. Oculomotor ( III ) , iar centrul contractil se afla in nucleul accesor al
oculomotorului din mezencefal. M. Dilatator este constituit din fibre radiare si este inervat de fibre simpatice
din ganglionul cervical superior. Centrul sau contractil se afla la cornul lateral al maduvei C8-T2.
Micsorarea pupilei se numeste mioza iar marirea se numeste midriaza.
98. TUNICA NERVOASA A GLOBULUI OCULAR
Tunica nervoasa sau retina formeaza stratul intern al peretelui globului ocular si functional ea reprezinta
receptorul propriu-zis al analizatorului optic. Retinei i se disting 3 parti : ciliara si iridiana, optica.
a) ciliara: se intinde de la ora serrata pe fata inerioara a corpului ciliar , pe care il inveleste. Ea este formata dintr
un strat extern pigmentar si altul intern nepigmentar si nu indeplineste functii fotoreceptoare
b) iridiana : imbraca fata posterioara a irisului si , diferit de cea ciliara, este alcatuita dintr-un strat intern
pigmentar si altul extern nepigmetar
c) optica : retina optica sau vizuala ocupa toata partea posterioara a fetei interioare a globului ocular si se
intinde anterior pana la ora serrata unde se continua cu retina ciliata. Fata ei exterioara vine in raport cu coroida
iar fata interioara cu corpul vitros.
In partea posterioara a retinei se afla 2 regiuni distincte: macula lutea sau pata galbena , cu o depresiune
in centru numit fovea centralis si papilla nervului optic. Macula lutea si fovea centralis corespund polului
posterior al axului vizual . Ca structura , fovea centralis contine numai cellule cu con, este lipsita de vase
sangvine si functional reprezinta zona vederii clare, diurne. Papila optica, situatain vecinatatea maculei, este
regiunea prin care parasesc retina fibrele nervului optic. Avand structura diferita ea nu are functii recepoare.
Structura retinei vizuale este adaptata functiei fotoreceptoare . Stratul cel mai extern, situat deci spre
coroida , este format din celule pigmentare , de forma prismatica , dispuse pe un singur rad si incarcate cu
fuscina , un pigment de culoare brun-inchis.
Celulele pigmentare trimit prelungiri citoplasmatice care se dispun in jurul fiecarui con si bastonas ,
formand cate o camera obscura in jurul acestora. Cand ochiul este expus la lumina pigmentul coboara in
prelungiri , iar in lipsa luminii trece in corpul celulei.
Celula cu bastonas are forma cilindrica si este formata din prelungirea periferica sau bastonasul si din
corpul celulei, de la care pleaca prelungirea centrala cu structura axonica : acesta face sinapsa cu prelungirea
periferica a neuronului bipolar. Bastonasul este format dintr-un segment extern si altul intern.
Din suprapunerea si inlantuirea straturilor nervoase ale retinei rezulta 10 straturi microscopice descrise
clasic si care de la exterior spre interior , sunt urmatoarele :
-strat pigmentar
- straturilor conurilor si bastonaselor
-membrana limitanta externa
-stratul granular extern
-stratul plexiform
99. GLOBUL OCULAR-MEDII TRANSPARENTE SI REFRINGENTE

- corneea : continua sclerotica in partea anterioara a globului
- ocular , este transparenta . In structura corneei se gasesc , in sens antero-posterior, urmatoarele 5 straturi
a)Epiteliul anterior, de tip pavimentos stratificat, care la circumferinta corneei se continua cu epiteliul
conjunctivei bulbare.
b) lama elastica anterioara sau membrana Bowman, este o condensare a tesutului propriu al corneei si pe ea este
asezat epiteliul anterior
c) tesutului propriu formeaza 90% din grosimea corneei si este alcatuita din fibre collagen dispuse sub forma de
lamele , fibriblasti si celule limfoide
provenite din sange prin partea periferica a corneei. In tesutul propriu se afla spatii lacunare prin care circula
limfa.
d)Membrana elastica posterioara sau membrana Descement, este produsa de celulele stratului urmator si se
continua cu trabeculele din regiunea irisului . Ea este constituita din filamente de proteine fibroase
e) Endoteliul posterior este ultimul strat al corneei, dispus pe membrana Descemet si se continua cu epiteliul
anterior al irisului . Este format dintr-un strat de celule cubice mari. Corneea nu are vase sangvine si se hraneste
prin lichidele spatiilor lacunare din interiorul sau. In grosimea ei se afla fibre nervoase amielinice . Desi este o
membrana transparenta , transparenta ei este mai mica decat a umorii apoase sau a sticlei.
-cristalin: este un organ transparent , de forma unei lentil biconvexe , situat in plan frontal, posterior de iris. El
prezinta o fata anterioara convexa , alta posterioara , mai bombata decat precedenta si o circumferinta sau
ecuator. Structural, cristalinul este invelit la exterior de o membrana subtire , dar rezistenta numita capsula
cristalinului sau cristaloida . In interior , pe fata profunda a cristaloidei anterioare este dispus epiteliul
cristalinului , format din celule cubice, turtite si spre ecuator ,cilindrice,asezate pe un singur rand. Prelungirile
acestor celule dau nastere in tot timpul vietii fibrelor cristalinului, din substanta proprie a acestuia. Pe masura ce
se formeaza, fibrele se dispun in straturi concentrice cu directie arcuta. Ele sunt formate inframicroscopic din
numeroase fibre .
Circumferinta cristalinului este legata de corpul ciliar prin ligamenul suspensor al cristalinului. Sub actiunea m.
Ciliar cristalinul isi modifica curbura,constintuind astfel principalul organ al acomodarii.Cristalinul , prin
pozitia sa frontala si prin ligamentul suspensor, subimparte cavitatea globului ocular intr-o camera anterioara, in
care se afla umoarea apoasa si o camera posterioara in care se gaseste corpul vitros. Camera anterioara cuprinsa
intre cristalin si cornee si prin iris este subimpartita in 2 compartimente ce comunica prin pupila.
-umoarea apoasa : este un lichid transparent produs de procesele ciliare si se aseamana din punctul de vedere al
compozititei chimice cu LCR. Secretata in partea camerei anterioare dintre iris si cristalin , ea trece pin pupila in
compartimentul anterior , dintre iris si cornee si prin spatiile conjunctive, care comunica cu camera anterioara ,
se varsa in canalul Schlemm , iar din acesta in sistemul nervos al glbului ocular
-corpul vitros: este o substanta gelatinoasa omogena si transparenta , care ocupa camera posterioara a globului
ocular dintre cristalin si retina. La exterior , el prezinta un strat mai dens , impropriu , numit membrana
hialoidiana
100. MUSCHII EXTRINSECI AI GLOBULUI OCULAR

În număr de 6 din care 4 drepţi ( superior, inferior, intern, extern) şi 2 oblici (superior şi inferior)
• Inserţia de origine a drepţilor si a marelui oblic – în fundul orbitei
printr-un tendon unic – tendonul lui Zinn
• Prin tendon – 2 orificii pentru n.optic intern şi extern – inelul lui Zinn pentru n.oculomotor comun, extern,
ramul nazal al oftalmicului şi rădăcina simpatică a
ggl.oftalmic
• Inserţia terminală – pe sclerotică, la distanţe diferite de
marginea corneei
• Marele oblic se îndreaptă spre unghiul suepro-intern al orbitei,
se reflectă şi se inseră pe sclera retroecuatorial în cadranul
supero-extern la 15mm de marginea corneei
• Micul oblic are inserţia de origine pe marginea externă a orificiului superior al canalului nazal, înapoia sacului
lacrimal, iar inserţia terminală este pe scleortică
101. PLEOAPA SI CONJUNCTIVA

Pleoapele sunt 2 repliuri cutaneo-musculo-membranoase mobile, situate în regiunea palpebrală
•Acoperă parţial sau total ochiul (deschise sau închise)
•Prezintă 2 feţe, 2 extremităţi şi 2 margini
a) PleOapa superioară (mai mare)
•Faţa anterioară – în partea superioară (concavă) – şanţul transversal orbito-palpebral superior. Când ochiul este
deschis, faţa anterioară este acoperită de un repliu cutanat transversal.
•Faţa posterioară – concavă, acoperită de conjunctivă
b) Pleoapa inferioară (mai mică)
•Faţa anterioară (cutanată) este convexă şi mulată pe ochi – inferior, la limita cu orbita – şanţul transversal
orbito-palpebral inferior
Faţa posterioară – concavă, acoperită de conjunctivă – faţă mucoasa
Extremităţile – se unesc (superioară şi inferioară) şi formează comisura externă, respectiv internă
Marginile fiecărei pleoape sunt una aderentă (orbitară) – raport cu rebordul orbitei şi alta liberă – prezitnă în
partea internă câte o ridicătură – tuberculul lacrimal.
Tuberculul lacrimal împarte pleoapa în 2 porţiuni: una internă, aciliată (1/8 din lungimea pleoapei) şi alta
externă, ciliată (7/8 din lungimea pleoapei).
În vârful tuberculilor lacrimali – punctele lacrimale de la care pornesc canaliculele lacrimale
•Septum orbital – un diafragm care închide baza orbitei – este format dintr-o porţiune centrală –bandeleta tarsă
şi una periferică – ligamentul larg.
•Bandeleta tarsă – lamă fibro-elastică groasă, ovalară, câte una pentru fiecare pleoapă. Extremităţile lor se unesc
şi formează ligamentul palpebral extern, respectiv intern.
•Ligamentul lateral extern se inseră pe rebordul orbitar extern
•Ligamentul lateral intern reprezintă tendonul muşchiului orbicular al pleoapelor cu 2 porţiuni (una directă şi
alta reflectată) între care – sacul lacrimal.
•Pe marginea orbitară a pleoapei superioare, lângă ligamentul larg – muşchiul lui Müler (ridicător al pleoapei
superioare – porţiunea profundă)
•Ligamentul larg – membrană fibroasă în continuarea periostului orbitei până la marginea orbitară a pleoapei
superioare pe care se prinde.
•Planurile superficiale:
-Piele – fină, mobilă
-Ţesutul celular subcutanat – ţesut conjunctiv lax cu puţină grăsime
-Stratul muscular striat – orbicularul pleoapei
-Ţesutul conjunctiv lax submuscular
-Planul profund (mucoasă – conjunctiva palpebrală)
•Vascularizaţia:
-Artere principale – a.palpebrale superioară şi inferioară (din oftalmică)
-Artere secundare din suborbitară, supraorbitară, frontală internă, nazală, lacrimală, transversă a feţei şi
temporală superficială.
-Se realizează reţelele pretarsiană şi retrotarsiană
•Inervaţia:
-Senzitivă – n.nazal extern, frontal intern şi extern, lacrimal şi suborbitar
Motorie – ramuri din temporo-facial
Conjunctivita
•Cavitatea conjunctivală
-formă de sac deschis anterior la nivelul fantei palpebrale, între faţa profundă a pleoapelor şi faţa anterioară a
globului ocular, căptuşită de o membrană mucoasă – conjunctiva.
-Peretele anterior – conjunctiva de pe faţa profundă a pleoapelor
-Peretele posterior – conjunctiva de pe faţa anterioară a globului ocular
- Fornixul – trecerea de la conjunctiva pleoapei la cea a globului ocular (fund de sac) – 3 funduri de sac:
superior, inferior şi intern
•Conjunctiva palpebrală:
-De la marginea liberă a pleoapelor (faţa profundă) la fundul de sac conjunctival
-Fină, rozie, transparentă (galbenă – icter, albicioasă – anemie)
•Conjunctiva fundurilor de sac:
-Continuă conjunctiva palpebrală cu cea oculară (superior, inferior şi intern)
-Conjunctiva fundului de sac intern, se îngroaşă realizând 2 formaţiuni alăturate: una internă – caruncula
lacrimală si una externă – plica semilunară
•Conjunctiva bulbară sau oculară:
-Acoperă sclerotica
-Se prinde de glob la nivelul bulbului sclero-cornean
-Transparentă – se vede sclerotica
Vascularizaţia: a.pleoapelor şi a.ciliare anterioare
Inervaţia: senzitivă – n.lacrimal (în afară), n.nazal extern (înăuntru) şi nervii ciliari (porţiunea centrală)
102. NERVUL CRANIAN III
Originea reală – nucleu din calota pedunculara
• Originea aparentă – şanţul de pe faţa internă a pedunculului cerebral
• Trece prin sinusul cavernos şi intră în orbită prin fanta sfenoidală la nivelul inelului Zinn
• Se împarte în 2 ramuri:
- Unul superior pentru dreptul superior, ridicătorul pleoapei superioare
- Unul inferior pentru dreptul inferior, intern şi micul oblic
103. NERVII CRANIENI IV SI VI

 Nervul IV
Provine dintr-un nucleu din calota pedunculară, sub nucleul oculomotorului (originea reală)
Se îndreaptă spre faţa dorsală a trunchiului cerebral, se încrucişează pe linia mediană cu cel din partea opusă,
iese pe faţa posterioară a trunchiului (originea aparentă), de o parte şi alta a valvulei lui Vieussens.
Înconjoară faţa laterală a pedunculului cerebral, trece prin sinusul cavernos şi pătrunde în orbită prin fanta
sfenoidală în afara inelului Zinn
Se distribuie marelui oblic
 Nervul VI
Nerv motor cu originea in puntea lui varolio
Nucleul abducens
Responsabil de mișcarea laterală a globului ocular.
Inervează mușchiul drept extern
104. APARATUL LACRIMAL

a) Glanda lacrimală
•Situată în partea supero-antro-externă a orbitei
•Împărţită de aponevroza ridicătorului pleoapei superioare în 2 părţi: principală (orbitală – pars orbitalis) şi
secundară (palpebrală – pars palpebralis)
•Porţiunea orbitară:
•Formă de migdală cu diametrul de 20mm
•Situată în foseta lacrimală (partea supero-externă a bazei orbitei)
•Prezintă:
-o faţă supero-externă – convexă
-una infero-externă – concavă
-o margine anterioară – raport cu septum orbitale
-o margine posterioară – prezintă hilul (a. şi n. lacrimal)
•porţiunea palpebrală:
•situată deasupra fundului de sac conjunctival superior, în grosimea părţii externe a pleoapei, sub aponevroza
ridicătorului pleoapei superioare
•prezintă o faţă superioară în raport cu aponevroza ridicătorului pleoapei şi o faţă inferioară în raport cu fundul
de sac conjunctival
Ambele porţiuni prezintă canale excretoare care fuzionează şi se deschid în partea externă a fundului de sac
conjunctival superior.
Vascularizaţie: artera lacrimală
Inervaţie: nervul lacrimal al oftalmicului. Vegetativ – filete parasimpatice din ggl sfeno-palatin
b) Căile lacrimale propriu-zise – formate din:
•Lacul lacrimal – mărginit superior şi inferior de porţiunile acilare ale pleoapelor. E delimitat în afară de o linie
care trece prin cei 2 tuberculi lacrimali.
•Punctele lacrimale – în vârful tuberculilor lacrimali, situate – cel superior la 6 mm în afară de ligamentul
palpebral intern, iar cel inferior la 6,5 mm.
•Calanele lacrimale – unul superior şi unul inferior, se unesc într-un canal de 1-3mm care se deschide în sacul
lacrimal
•Sacul lacrimal – rezervor membranos de 15/7mm situat în foseta lacrimală din unghiul intern al bazei orbitei
între tendonul direct şi cel reflectat al ligamentului palpebral intern.
•Canalul nazal – conduct osos de 12-16 mm oblic în jos, înapoi şi înăuntru, care se deschide în meatul inferior.
Vascularizaţia: a.palpebrală inferioară şi a.nazală
Inervaţia: n.nazal extern.
105. MADUVA SPINARII-CONFORMATIE EXTERNA SI RAPORTURI

 Conformatie externa:
- Fiind uşor turtită ant-post, ii deosebim măduviei patru feţe:
a) Faţa ventrală, este cuprinsă între două şanţuri colaterale ventrale drept şi stâng. Aceste şanţuri sunt ireale,
fiind doar marcate de ieşirea rădăcinilor ventrale motorii ale nervilor spinali.
- Pe mijlocul faţei ventrale se află şanţul median ventral, care este profund şi larg de cca.2 mm. Împreună cu
şanţurile colaterale, delimitează pe suprafaţa măduviei cordoanele ventrale.
b) Faţa dorsală este şi ea delimitată de de două şanţuri colaterale dorsale, prin care pătrund în măduvă rădăcinile
dorsale, senzitive ale nervilor spinali.
- Pe mijlocul feţei dorsale se află un şanţ îngust, şanţul median dorsal, din fundul căruia pătrunde în măduvă
septul median dorsal, de natură glială.
- Şanţul median împreună cu cele colaterale delimitează cordoanele dorsale. În regiunea cervicală fiecare
cordon dorsal este subdivizat de un şanţ paramedian, într-un tract a lui Goll, intern şi a lui Burdach, aşezat
extern.
c) Feţele laterale sunt delimitate de fiecare parte de şanţuri colaterale ventrale şi dorsale şi corespund
suprafeţelor exterioare ale cordoanelor laterale ale măduvii.
 Raporturi:
- Învelită în meningele spinal, măduva are raporturi, prin intermediul acesteia şi a spaţiului peridural, cu pereţii
osoşi ai canalului rahidian:
- ant.ei se află corpurile vertebrale, despărţite prin discurile intervertebrale, precum şi ligamentul vertebral
comun post.
- lat.se găsesc pedicolii vertebrali care delimitează între ei găurile de conjugare, prin care se angajează
trunchiurile nervilor spinali.
- post.se găseşte peretele chirurgical al canalului rahidian, format de lamele vertebrale unite prin ligamentele
galbene, precum şi baza de implantare a apofizelor spinoase.
106. MADUVA SPINARII-SUBSTANTA CENUSIE

A. coarnele anterioare(ventrale):
-contin dispozitivul somatomotor, care este mai bine dezvoltat in regiunile intumescentelor/ dilatarilor.
-sunt mai late si mai scurte decat coarnele dorsale si contin 2 tipuri de neuroni somatomotori ai caror axoni
formeaza radacina ventral a nervilor spinali.
b)coarnele posterioare(dorsale):
-contin neuroni ai cailor senzitive, care au remnificatia de deutoneuroni.
- impartite de o strangulatie in: capul cornului dorsal <stratul zonal Waldeyer, substanta gelatinoasa Roland,
nucleul capului> si baza cornului dorsal
107. MADUVA SPINARII-SUBSTANTA ALBA

- La acest nivel întâlnim o serie de cordoane - anterioare, posterioare şi laterale - care conţin fibre lungi
ascendente (centripete) şi descendente (centrifuge) cu dispoziţie periferică, cât şi unele fibre scurte de
asociaţie care leagă diferite segmente apropiate ale măduvei spinării fără însă a o părăsi
- Fibrele lungi au traiect vertical şi conectează măduva cu encefalul. Fibrele scurte realizează funcţia de
centru reflex al măduvei spinării fiind situate în imediata vecinătate a substanţei cenuşii.
- Fibrele substanţei albe cu aceeaşi origine, aceeaşi terminaţie şi aceeaşi funcţie ocupă aceeaşi porţiune
din cordon. Originea fibrelor poate să fie:
 encefalică, fiind reprezentată de axoni ai unor neuroni din scoarţa cerebrală sau nucleii
trunchiului cerebral care străbat nevraxul;
 medulară fiind reprezentată de axonii celulelor substanţei cenuşii a măduvei; - extranevraxială,
fiind reprezentată de axonii celulelor situate la nivelul ganglionului spinal. După funcţie
fasciculele pot fi senzitive (ascendente), motorii (descendente) şi de asociaţie. Fasciculele sau
tracturile senzitive sunt formate din fibre lungi verticale care conduc ascendent spre encefal sau
structurile subiacente influxurile plecate de la neuronii ganglionului spinal.
- Fasciculele sau tracturile motorii sunt formate din fibre lungi verticale ce conduc descendent influxurile
nervoase de la encefal sau structurile subiacente spre celulele motorii ale măduvei. Fasciculele de
asociaţie sunt formate din fibre lungi, mijlocii sau scurte care conduc ascendent sau descendent influxuri
de la un mielomer la mielomerele supra sau subiacente. Nu părăsesc măduva spinării şi se împart în 3
categorii:
 homolaterale (tautomere) ce pleacă din substanţa cenuşie dintr-o parte şi trec apoi în substanţa
albă de aceeaşi parte pe care o străbat atât ascendent cât şi descendent
 heterolaterale (heteromere) cu punct de plecare din substanţa cenuşie dintr-o parte apoi cu un
parcurs ascendent sau descendent prin substanţa albă de partea opusă
 bilaterale (hecatomere) cu punct de plecare din substanţa cenuşie dintr-o parte cu un parcurs
ascendent sau descendent prin substanţa albă de aceeaşi parte, dar şi de partea opusă.
- Cordoanele de substanţă albă se întind în tot lungul măduvei, dar au o dezvoltare variabilă în funcţie de
nivelul medular considerat.
108. BULBUL RAHIDIAN

- porţiunea inferioară a trunchiului cerebral, este delimitat de măduva spinării de o zonă uşor strâmtată
numită coletul bulbului situată puţin dedesubtul decusaţiei piramidale şi puţin deasupra emergenţei
primului nerv cervical, iar de punte este separat prin şanţul bulbopontin, care nu are existenţă reală decât
pe faţa anterioară şi pe feţele laterale, din care emerg rădăcinile nervilor cranieni VI, deasupra piramidei
bulbare, VII şi VIII deasupra olivei bulbare.
- Faţa anterolaterală este divizată în două părţi simetrice de fisura mediană anterioară (fissura mediana
anterior; şanţul median anterior), care în porţiunea sa mijlocie prezintă decusaţia piramidală Mistichelli.
- De-o parte şi de alta a fisurii mediane se găsesc piramidele bulbare despărţite spre lateral de olivele
bulbare (oliva) prin şanţul preolivar (sulcus anterolateralis;colateral anterior), în care îşi are originea
aparentă nervul cranian XII.
- Posterior de olivele bulbare este situat şanţul retroolivar şi o porţiune îngustă din cordonul lateral.
- Deasupra olivelor bulbare se găseşte foseta supraolivară, de unde ies nervii cranieni VII şi VIII.
- Posterior de cordonul lateral se întâlneşte şanţul colateral posterior (sulcus posterolateralis), la acest
nivel avându-şi originea aparentă nervii cranieni IX, X şi XI
- Faţa posterioară a bulbului prezintă două porţiuni distincte, una inferioară şi alta superioară.
- Porţiunea inferioară sau extraventriculară măsoară sub un cm şi se aseamănă cu măduva spinării.
Aceasta prezintă şanţul median posterior care este mărginit de fasciculele lui Goll, situat medial şi
Burdach situat lateral, terminat în sus la nivelul obexului.
- Între fasciculele lui Goll şi Burdach se găseşte şanţul intermediar.
- Fasciculul lui Goll va forma piramidele posterioare care se termină printr-o proeminenţă numita clava.
- La nivelul porţiunii superioare sau ventriculare cordoanele se separă între ele, formând astfel membrana
tectoria, care acoperă ventriculul IV.
- La nivelul bulbului şi al punţii se găseşte planşeul ventriculului IV, planşeu care are o formă de romb
prezentând un triunghi inferior bulbar şi un triunghi superior pontin.
- Triunghiul bulbar este format la rândul sau din alte trei triunghiuri sau aripi.
- Prima aripă este aripa albă internă ( triunghiul hipoglosului) care se prezintă ca o proeminenţă rotunjită
transversal, de formă triunghiulară cu baza în sus şi vârful la nivelul unghiului inferior al ventriculului.
- Prezintă o creastă ventriculară care împarte aripa într-un versant medial, care este în raport cu nucleul
nervului cranian XII, şi într-un versant lateral în raport cu nucleul intercalat Staderini.
- Lateral aripa albă internă este mărginită de un şanţ numit sulcus limitans.
- Cea de-a doua aripă este aripa cenuşie (fovea inferior; triunghiul vagului) care are baza orientată în jos.
Conţine nucleul dorsal al vagului.
- Al treilea triunghi sau aripa albă externă corespunde unor 3 nuclei şi are baza orientată în sus. Aripa
albă externă este străbătută transversal de o serie de fascicule reliefate. Aceste fascicule prezintă striile
acustice şi pot fi urmărite până în dreptul tuberculului auditiv.
109. PUNTEA
- Puntea este separată de bulb prin intermediul șantului bulbo-pontin, locul originii aparente a nervilor
abducens, faciali (perechea a VII-a de nervi cranieni) și vestibulocohleari (perechea a VIII-a de nervi
cranieni).
- Fața anterioară, ce corespunde segmentului bazilar al osului occipital, este formată din fibre transversale
cu direcție posterioară , ce se continuă cu pedunculii cerebeloși mijlocii.
- Pe linia mediană prezintă un șanț puțin adânc în care este adăpostită artera bazilară, șanțul bazilar.
- La limita dintre fața anterioară și pedunculii cerebeloși mijlocii este locul de emergență a nervilor
trigemeni (perechea a V-a de nervi cranieni).
- Fața posterioară face parte din planșeul ventriculului IV.
110. MEZENCEFALUL
- Mezencefalul se află în continuarea cranială a punții, fiind separat de aceasta prin șantul
pondopeduncular.
- Este alcătuit din cei doi pedunculi cerebrali.
- Fața anterioară prezintă între cei doi pedunculi o zonă triunghiulară cu vârful spre caudal, numită fosa
interpedunculară.
- Partea posterioară a fosei are aspect ciuruit și poartă denumirea de substanța perforată posterioară, zonă
perforată de ramuri din arterele cerebrale posterioare.
- Pe fața medială a pedunculilor cerebrali se vede un șanț medial, locul originii aparente a nervilor
oculomotori.
- Față ventrală a pedunculului cerebral este încrucișată în vecinătatea punții de către arterele cerebrală
posterioară și cerebeloasă superioară, iar la intrarea in emisfera cerebeloasă de către tractul optic, care se
îndreaptă spre corpul geniculat lateral.
- Pe fața laterală este încrucișat de nervul trohlear.
- Fața posterioară a mezencefalului este formată de tectul mezencefalic pe care se văd de o parte și de alta
a liniei mediane câte două proeminențe: una cranială, coliculul superior, și alta caudală, coliculul
inferior.
- Între coliculi se găsesc un șant longitudinal și unul transversal formând șanțul cruciform.
- De la fiecare colicul pornește în direcție laterală câte o bandă de fibre numită braț: brațul coliculului
superior și brațul coliculului inferior.
111. COLOANELE MOTORII ALE TRUNCHIULUI CEREBRAL

- Coloana motorie somatică ce este reprezentată de:
 Pentru bulb: nucleul motor principal şi nucleii accesori ai hipoglosului;
 Pentru punte: nucleul motor al nervului abducens;
 La nivelul mezencefalului: nucleul motor al nervului oculomotor şi nucleul motor al nervului
trohlear.
- Coloana motorie branhială ce este reprezentată de:

 la nivelul bulbului: superior, nucleul faringian (originea reală a fibrelor motorii ale nervilor IX şi
X) şi inferior, nucleul laringian (origina reală a fibrelor motorii ale rădăcinii bulbare a nervului
XI) .
 La nivelul punţii: nucleul motor al facialului şi nucleul motor al trigemenului.
- Coloana motorie viscerală este alcătuită din:
 La nivelul bulbului: nucleul dorsal al vagului şi nucleul salivator inferior;
 La nivelul punţii: nucleul salivator superior şi nucleul lacrimonazal;
 La nivelul mezencefalului: nucleul oculomotor accesor (Edinger-Westphal sau ciliar)
112. COLOANELE SENZITIVE ALE TRUNcHIULUI CEREBRAL

- COLOANA SENZITIVA SOMATICA cuprinde nucleii situaţi ȋntre punte şi bulb:
 Nucleii acustici sau cohleari ce sunt localizaţi ȋn profunzimea tuberculului acustic şi se ȋmpart ȋn
unul anterior şi unul posterior;
 Nucleii vestibulari ce sunt localizaţi ȋn profunzimea ariei vestibulare şi sunt ȋn număr de 4:
superior sau Bechterev, inferior sau Roller, medial sau Scwalbe şi lateral sau Deiters.
- COLOANA SENZITIVA SOMATICA GENERALA (V):
 NUCLEU SPINAL (BULBAR)- nuclei: ORALIS, INTERPOLARIS, CAUDALIS -
Interconectat cu fibre din IX, X
 NUCLEU PONTIN (sensibilitate epicritica)
 NUCLEU MEZENCEFALIC (sensibilitate proprioceptiva)
- COLOANA SENSIBILITATII GENERALE VISCERALE: nucleul ambiguu.
113. NUCLEII INTERSEGMENTARI SI SUPRASEGMENTARI AI TRUNCHIULUI CEREBRAL

- La nivelul trunchiului cerebral nucleii se pot ȋmpărţi astfel:
 Nuclei segementari;
 Nuclei intersegmentari;
 Nuclei suprasegmentari.
A. Nucleii segmentari sunt reprezentaţi de nucleii de origine ai fibrelor motorii şi nucleii terminali ai
fibrelor senzitive ale nervilor cranieni.
B. Nucleii intersegmentari pot fi clasificaţi astfel:
 Nuclei bulbari: gracilis/ goll, cuneat/ Burdach, cuneat accessor, olivar inf si olivar accessor,
arcuati
 Nuclei pontini: complexul olivar sup, nucleul trapezoid, nucleul lemniscului lat.
 Nuclei mezencefalici: nucleul rosu, subst neagra, nucleiii oculomotori accesori (nucleul
interstitial a lui cajal, rostral, nuclei comisurii post ), nucleul interpeduncular a lui gudden, aria
tegmentala ventrala
 Nuclei ai formaţiunii reticulate a trunchiului cerebral.: dorsal, lat., central, medular
- Nucleul salivator inferior este localizat la nivelul bulbului
- Nucleul salivator superior este localizat la nivelul punţii
- Nucleul roşu şi substanţa neagră sunt nuclei intersegementari de la nivelul mezencefalului.
- Nucleul roşu prezintă două porţiuni şi anume: paleorubrum ce este localizat ȋn porţiunea inferioară, ȋn
alcătuirea sa intrând neuroni mari şi neorubrum ce este localizat ȋn porţiunea superioară ȋn alcătuirea sa
intrând neuroni mici.
- Substanţa neagră este localizată tot la nivelul mezencefalului şi este alcătuită tot din două părţi: pars
compacta şi pars reticulata.
- Complexul olivar inferior este un nucleu intersegmentar bulbar ce este alcătuit din trei componente:
 Nucleul olivar inferior principal;
 Nucleul olivar accesor medial;
 Nucleul olivar accesor lateral.
114. SUBSTANTA ALBA A TRUNCHIULUI CEREBRAL

- Substanţa albă a trunchiului cereberal este reprezentată de:
A. Fibrele cerebeloase sunt dispuse sub forma celor trei perechi de pedunculi cerebeloşi.
- Pedunculii cerebeloşi inferiori primesc aferenţe prin intermediul tracturilor: spinocerebelos posterior,
arcuatocerebelos, vestibulocerebelos, cuneocerebelos, olivocerebelos, paraolivocerebelos,
trigeminocerebelos, iar eferenţe se realizează prin intemediul fibrelor cerebeloolivare,
cerebelovestibulare, cerebeloreticulare.
- Pedunculii cerebeloşi mijlocii sunt alcătuiţi din fibre pontocerebeloase.
- Pedunculii cerebeloşi superiori primesc aferenţe prin intermediul tracturilor: spinocerebelos anterior,
ceruleocerebelos, rubrocerebelos, iar eferenţele sunt realizate prin intermediul fibrelos cerbelotalamice şi
fibrelor cerebelorubrice.
B. Căile ascendente cu origine medulară sunt reprezentate de:
- Căile spinobulbare - primul neuron este ȋn ganglionul spinal, al doilea neuron este ȋn nucleii bulbari
(gracilis, cuneat, cuneat accesor), al treilea neuron este ȋn nucleul ventral posterolateral de nivelul
talamusului, iar al patrulea neuron este localizat la nivel cortical ȋn ariile somestezice I şi II.
- Rol: transmiterea sensibilităţii tactile fine, diferenţiale, kinestezice conştiente.
- Căile spinotalamice sunt ȋn număr de două: calea paleospinotalamică şi calea neospinotalamică.
- Pentru calea paleospinotalamică primul neuron este la nivelul ganglionului spinal, al doilea neuron este
la nivelul cornului posterior al măduvei, iar al treilea neuron este la nivelul nucleilor intralaminari şi
posterior faţă de talamus.
- Pentru calea neospinotalamică primul neuron este la nivelul ganglionului spinal, al doilea neuron este la
nivelul cornului posterior al măduvei, al treilea neuron este la nivelul nucleilor intralaminari, posterior şi
posterolateral faţă de talamus, iar al patrulea neuron este la nivel cortical, ȋn aria somestezică I.
- Căile spinocerebeloase sunt reprezentate de fasciculul spinocerebelos posterior şi fasciculul
spinocerebelos anterior.
- Fasciculul spinocerebelos anterior are primul neuron la niveul ganglionului spinal, al doilea neuron la
nivelul cornului posterior al măduvei, iar al treilea neuron la nivelul paleocerebelului.
C. Fibrele descendente sunt reprezentate de:
- Fasciculul rubrospinal;
- Fasciculul tectospinal;
- Fasciculul vestibulospinal;
- Fasciculul reticulospinal;
- Fasciculul interstiţiospinal;
- Fasciculul fastigiospinal;
- Fasciculul olivospinal.
D. Formaţiunea reticulată a trunchiului cerebral este alcătuită atât din substanţă cenuşie cât şi din
substanţă albă. Este situată central la nivelul trunchiului cerebral, pe toată lungimea lui având
multiple funcţii:
- Centrii de integrare asigurând: presiunea sanguină, contracţia cordului, respiraţia, centrii vomei, a micţiunii şi
a funcţiilor sexuale;
- Centrii reticulari activatori;
- Centrii de modulare a ȋntregului sistem central ce susţin atenţia şi ciclul somn-veghe;
- Centrii motori ce coordonează atât tonusul muscular cât şi postura;
- Centrii ce coordonează mişcările globilor oculari.
- Aferenţele formaţiunii reticulate sunt reprezentate de căile senzitive, motorii şi viscerale.
- Eferenţele formaţiunii reticulate sunt spre măduvă, dar şi spre diencefal.
115. CEREBELUL-CONFORMATIE EXTERNA SI RAPORTURI

- Cerebelul are forma unui ovoid cu axul mare transversal de 8-10 cm; diametrul său ant-post variază între
150-200 g.
- Se descriu:
 porţiune mediană, proeminentă şi alungită ant-post numită vermisul cerebelos.
 două părţi lat.mai voluminoase, numite emisferele cerebeloase.
- Faţa sup.
 prezintă o proeminenţă mediană vermis sup. Pe laturile acestuia se află emisferele cerebeloase,
care pe această faţă sunt plane şi înclinate în jos şi înafară.
- Faţa inf.
 Prezintă pe linia mediană un şanţ adânc numit valecula, în fundul căruia găsim vermisul inf.
 Acesta din treimea sa post trimite lat., în fiecare emisfer cerebelos căte un braţ de substanţă albă,
formând un relief în cruce numit piramida lui Malacarne.
 Pe laturile valeculei se găsesc amisferele cerebeloase, care pe această faţă sunt convexe.
- Faţa ant.
 priveşte spre cavitatea ventriculului IV.
 îi deosebim două porţiuni.
 Porţiunea inf.
o care prezintă extremitatea ant.a vermisului inf.numit lueta.
o De pe laturile ei se desprind două lame de substanţă albă, care se îndreaptă transversal
spre doi lobuli cerebeloşi numiţi floculi.
o Aceste lame, care alcătuiesc vălul medular post.se răsfrâng în jos, pentru a se continua
cu membrana tectoria a ventriculului IV.
 Porţiunea sup.
o este reprezentată de fundul de sac post.al ventriculului IV şi este delimitată:
o în sus, de vălul medular ant.
o lat., de masa reunită a celor trei pedunculi cerebeloşi
o în jos, de vălul medular post.
- Privit în ansamblu îi deosebim trei feţe şi o circumferinţă.
 Pe suprafaţa ext.a neurocraniului, loja cerebeloasă se proiecteză sub linia care prelungeşte
apofiza zigoamtică până la protuberanţa occipiatală ext.
 Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin intermediul unor cordoane nervoase numite
pedunculi cerebeloşi:
 doi pedunculi cerebeloşi inf.care îl leagă de bulb şi măduvă şi acre în porţiunea lor bulbară se
numesc corpi restiformi.
 doi pedunculi cerebeloşi mijlocii, foarte dezvoltaţi la om, care unesc emisferele cerebelului de
feţele lat ale punţii.
 doi pedunculi cerebeloşi sup.care fac legătura cu pedunculii cerebrali.
 Circumferinţa cerebelului
o separă faţa sup.de cea inf.prezentând pe ea un şanţ adânc numit marele şanţ
circumferenţial al lui Vicq d”Azyr. Post.şi median acest şanţ este întrerupt de o mică
scobitură numită incizura marsupiulis. În această incizură găsim extremitatea post.a
vermisului şi tot în ea pătrunde marginea ant.a coasei cerebelului.
116. SUBSTANTA CENUSIE A CEREBELULUI

- Pe secţiune, cerebelul are trei porţiuni care sunt reprezentate de substanţa periferică cenuşie (scoarţa
cerebeloasă), substanţa albă şi substanţa cenuşie centrală.
- SUBSTANŢA CENUŞIE este situată atât la periferie unde formează cortexul cerebelos cât şi în
interiorul cerebelului unde formează nuclei cerebelului.
- Scoarţa cerebelului (cortexul cerebelos; cortex cerebellaris) este alcătuită din trei straturi:
 stratul molecular (stratum moleculare) situat superficial, cu funcţie de asociaţie;
 stratul celulelor lui Purkinje (stratum piriformium), intermediar, cu rol efector;
 stratul granular (stratum granulosum) situat profund, cu rol receptor.
- Nucleii cerebelului sunt situaţi în porţiunea anterioară a cerebelului în plină masă de substanţă albă. Sunt
în număr de 4. Enumeraţi din afară înauntru aceştia sunt:
 nucleul dinţat: (nucleus dentatus) este format dintr-o lamă de substanţă cenuşie neregulat plisată
cu deschiderea orientată anterior şi medial. Este nucleul neocerebelului.
 nucleul emboliform: (nucleus emboliformis) are aspectul unei coloane de substanţă cenuşie
orientată sagital, paralel cu linia mediană.
 nucleul globulos: (nucleus globosus) este situat medial de nucleul emboliform.
 nucleul fastigial: (nucleus fastigii) este situat în vermis deasupra ventriculului IV. Are aspectul
unei mase cenuşii ovoidale cu axul mare anteroposterior. Cei 2 nuclei fastigiali sunt separaţi unul
de celălalt printr-o lamă de substanţă albă. Nucleul fastigial este nucleul arhicerebelului
 Nucleul emboliform şi nucleul globulos aparţin paleocerebelului.
117. CIRCUITELE CEREBELULUI

- Aferenţe cerebeloase
 Principalele aferențe din alte regiuni ale SNC sosesc de la cortex (prin nuclei pontini), de la
olivele bulbare, de la nuclei vestibulari și de la formațiunea reticulară.
 Aferenţe de la periferie sosesc prin 4 tracturi nervoase: tracturile spinocerebeloase dorsal şi
ventral, calea spino-reticulară şi calea spino-olivară - din FR şi olivele bulbare informaţia este
trimisă spre
 cerebel. Astfel, cerebelul primesşte continuu informaţii, la un nivel subconştient, depsre poziţia
şi mişcările corpului.
- Eferenţe cerebeloase
 Singura sursă a eferenţelor cerebeloase sunt nucleii cerebeloşi, situaţi profund în masa
cerebelului, de ambele părţi: nucleul dentat, nuclei interpuși şi nucleul fastigial.
 Nucleii vestibulari pot şi şi ei consideraţi nucleii profunzi cerebeloşi, datorită conexiunilor pe
care le au cu cerebelul.
 Nucleii cerebeloşi primesc aferenţe din 2 surse:
o fibrele aferente spre cerebel (impulsuri excitatorii)
o cortexul cerebelos (impulsuri inhibitorii).
 Eferențele nucleilor cerebeloși sunt multiple:
o un circuit pleacă din zona intermediară a scoarţei cerebeloase - nucleii interpuşi – talamus
- cortexul cerebral - structuri ale liniei mediane a talamusului-ganglionii bazali – nucleul
roşu – FR.
 Acest circuit coordonează activitatea reciprocă a muşchilor flexori şi extensori ai segmentelor
periferice ale membrelor
o un circuit inferior: vermis – nucleii fastigiali – bulbpunte - nucleii vestibulari, reticulari,
maduva spinarii (rol in postură şi echilibru)
o un al treilea circuit- cortex cerebelar lateral – nucleu dinţat – thalamus - cortex cerebral,
cu rol în coordonarea mişcărilor secvenţiale generate de cortexul cerebral.
118. TALAMUS-CONFORMATIE EXTERNA SI RAPORTURI
- Formă de nucleu ovoid de substanţă cenuşie cu marele ax orientat oblic înainte şi înăuntru
- 4 feţe şi 2 extremităţi
a) Faţa superioară:
- Acoperită de o lamă de subst albă-stratum zonale
- Extern este delimitată de nucleul caudat printr-un şanţ – şanţ talamo-striat
- Intern este delimitată de pedunculul anterior al epifizei cu care delimitează un trigon – trigonul
habenular cu nucleul habenular
- Este străbătută de un şanţ coroidian în 2 porţiuni: una laterală care face parte din ventriculul lateral şi
alta internă acoperită de trigonul cerebral.
b) Faţa inferioară:
- Vine în raport cu regiunea subtalamică unde găsim nuclei şi fibre.
- Nucleii: nucleul subtalamic al lui Louis. Zona incerta, extremitatea superioară a nucleului ruşu şi a subst.
negre şi nucleii câmpului lui Forel.
- Fibrele se întretaie şi alcătuiesc câmpul lui Forel. Sunt reprezentate de ansa lenticulară, fascicolul
lenticular şi cel dento-talamic.
c) Faţa internă:
- Ia parte la formarea peretelui lateral al ventriculului III
- Este separată de hipotalamus printr-un şanţ concav cu concavitatea în sus – şanţul lui Monroe.
d) Faţa externă – este în raport cu capsula internă

- Extremitatea anterioară delimitează cu trigonul cerebral orificiul lui Monroe prin care ventriculul III
comunică cu ventriculul lateral
- Extremitatea posterioară este mai dezvoltată şi se numeşte pulvinar. Sub pulvinar avem 2 proeminenţe:
corpul geniculat medial şi lateral.
- Faţa internă este legată de cea din partea opusă printr-o comisură – comisura cenuşie.
119. NUCLEII TALAMICI

- Nucleii talamici sunt impartiti in mai multe grupe:
 nucleii anteriori
 nucleii mediali
 nucleii laterali
 nucleii ventrali
 nucleii intralaminari – se gasesc in grosimea lamei medulare interne
 nucleii liniei mediane – se gasesc intre nucleii talamici si ependim
 nucleul reticular talamic – se gaseste intre lama medulara externa si capsula interna
- Nucleii sunt clasificati in 3 categorii:
a) Nuclei cu conexiuni specifice (R) – de releu

nucleii: anteriori, ventrali posteriori, corpii geniculati
b) Nuclei de asociatie specifici (A)
nucleii: liniei mediane, reticular
c) Nuclei cu conexiuni subcorticale (SC) sau nuclei cu proiectie corticala difuza (D)
nucleul ventral anterior, nuceul reticular si o parte din nucleii intralaminari.
120. HIPOTALAMUSUL
- Situat sub talamus
- Are o faţă superioară acoperită de talamus şi una inferioară care se observă în spaţiul opto-peduncular.
- Spaţiul opto-peduncular este de formă rombică şi e delimitat supero-extern de tracturile optice şi infero-
extern de pedunculii cerebrali.
- Faţa inferioară are 3 regiuni:
 Una anterioară mascată de chiasma optică (regiunea suboptică)
 Una mijlocie (zona infundibulo-tuberiană) de pe care se desprinde tulpina hipofizei
 Zona posterioară – reprezentată de corpii mamilari
121. CONFORMATIA EXTERNA A EMISFERELOR CEREBRALE

- Formă de semi-ovoid
- Prezintă 3 feţe, 3 margini şi 2 poli
- Pe suprafaţa lor, avem şanţuri de 3 categorii:
 Cele mai adânci (de oridinul I)– scizuri – împart faţa externă în lobi
 Şanţurile de oridinul II (mai puţin adânci) – împart lobii în girusuri
 Şanţuri de ordinul III (cele mai superficiale) – împart girusurile în lobuli
- Între 2 girusuri învecinate se stabilesc legături care se numesc pliu de pasaj dacă girusurile aparţin unor
lobi diferiţi, sau de anastomoză, dacă aparţin aceluiaşi lob
- Pe faţa externă se găsesc următoarele girusuri:
 Şanţul lui Sylvius (scizura laterală) – începe pe faţa inferioară, încrucişează marginea externă,
după care are traiect în sus şi îndărăt. Ea dă 2 prelungiri: una anterioară (orizontală) şi alta
posterioară (verticală).
 Scizura lui Rolando (centrală) care începe pe faţa internă, încrucişează marginea superioară şi
coboară pe faţa externă, terminându-se în unghiul format de scizura lui Sylvius cu prelungirea
verticală.
 Scizura perpendiculară externă (parieto-occipitală) începe pe faţa internă, încrucişează marginea
superioară şi se temină pe faţa externă.
- Scizurile împart faţa externă a emisferului cerebral în 4 lobi: frontal, parietal, temporal şi occipital
a) Lobul frontal:
- Pe faţa externă a lui, se găsesc 2 şanţuri paralele cu marginea superioară – şanţurile frontale superior şi
inferior.
- La extremitatea posterioară se bifurcă şi formează al treilea şanţ paralel cu scizura lui Rolando (şanţul
precentral).
- Ele împart faţa ext a lobului frontal în girusurile:
 Frontal I (superior) – deasupra şanţului frontal superior
 Frontal II (mijlociu) – între cele 2 şanţuri
 Frontal III (inferior) – sub şanţul frontal inferior
 Frontal IV (precentral) – între şanţul precentral şi scizura central
- Aria precentrală (frontală IV) este aria motorie principală.
- Girusul frontal inferior (frontal III) este împărţit de cele 2 prelungiri ale scizurii lui Sylvius în 3 zone:
orbitară (sub prelungirea orizontală), triunghiulară (între cele 2 prelungiri) şi opreculară.
- La nivelul zonei operculare – centrul vorbirii articulare a lui Broca.
- Între lobul frontal şi cel parietal se delimitează 2 pliuri de pasaj:
 unul la extremitatea superioară a scizuriii Rolando – lobul paracentral
 altul la extremitatea inferioară a scizurii Rolando – opercul rolandic.
b) Lobul parietal
- Este delimitat înapoia scizurii Rolando, deasupra scizurii Sylvius şi înaintea scizurii perpendiculare
externe.
- Prezintă un şanţ (şanţul interparietal) (de oridinul II) care se împarte în 2 braţe la extremitatea superioară
(formă de T).
- El împarte lobul parietal în 3 girusuri:
 parietal superior
 inferior (sub şanţ)
 parietal postcentral (aria senzitivă principală).
c) Lobul temporal
- Situat pe faţa externă a emisferelor inferior de scizura Sylvius, fiind delimitat de lobul occipital printr-un
plan fictiv ce trece prin extremitatea posterioară a corpului calos.
- Se observă 2 şanţuri de ordinul II – temporal superior şi inferior, paralele cu scizura Sylvius.
- Se identifică 3 girusuri: temporal I, II şi III sau inferior, sub şanţul inferior.
- Între girusul temp superior şi lobul parietal – formaţiuni de legătură ce trec prin fundul scizurii Sylvius
şi care formează circumvoluţiunile lui Heschl.
d) Lobul occipital
- Delimitat sub scizura perpendiculară externă şi înapoia planului fictiv care trece prin corpul calos.
- Se observă 2 şanţuri paralele cu scizura perpendiculară externă:
 şanţul occipital superior
 şanţul occipital inferior.
- Avem girusurile: occipital I (superior), II (mijlociu) şi III sau inferior.
e) Pe faţa externă a emisferelor cerebrale, în afară de cei 4 lobi, mai avem un lob în fundul scizurii lui Sylvius –
lobul insulei.
- Are formă aproximativ triunghiulară cu baza în sus şi vârful în jos.
- Este împărţit printr-un şanţ de ordinul II în 2 regiuni:
 Regiunea anterioară cu 3 lobuli: i1, i2, i3
 Regiunea posterioară cu 2 lobi: i4 şi i5
- În fundul scizurii Sylvius:
 Trec circumvoluţiunile lui Heschl
 Se găseşte lobul insulei
 Se găseşte artera silviană (cerebrală mijlocie).
122. SCOARTA CEREBRALA

- Scoarţa cerebrală este reprezentată de substanţa cenuşie şi ȋnveleşte suprafaţa externă a emisferelor
cerebrale, pătrunzând totodată ȋn toate şanţurile şi fisurile existente.
- Este alcătuită din celule şi fibre nervoase amielinice, prezentând două zone: alocortexul şi izocortexul.
 Alocortexul:
o acoperă girusurile de la nivelul feţei infero-mediale, intrând ȋn alcătuirea sistemului
limbic.
o Ȋn structura sa intră de la exterior la interior: un strat molecular, un strat granular şi un
strat piramidal.
o Stratul granular ȋndeplineşte funcţia de receptor, iar cel piramidal de efector.
o Alocortexul se ȋntinde la nivelul girusului dinţat, a hypocampusului şi a sistemului
limbic.
 Izocortexul
o acoperă cea mai mare parte a emisferelor cerebrale şi poate fi divizat ȋn mezocortex şi
ectocortex.
o Mezocortexul este alcătuit din şase straturi ce prezintă următoarele trăsături: Sunt
alcătuite preponderent din neuroni piramidali; Straturile granulare au o densitate mai
mică; Fibrele intracorticale radiare sunt ȋn număr mai redus; Se ȋntinde la nivelul
girusului cingular, girusului parahypocampic şi la nivelul lobului piriform.
 Ectocortexul reprezintă cea mai mare parte a izocortexului şi este alcătuit din neuroni şi fibre
nervoase amielinice.
o Neuronii ce intră ȋn alcătuirea ectocortexului pot fi ȋmpărţiţi ȋn cinci clase: Celulele
orizontale a lui Cajal, Celulele granulare sau stellate, Celulele piramidale (neuronii Betz
şi neuronii Meynert.), Celulele fuziforme, Celulele lui Martinotti
Ariile corticale
sunt anumite porţiuni ale scoarţei cerebrale ce se pot clasifica din punct de vedere morfo-funcţional ȋn:
- Arii senzoriale sau receptoare;
- Arii motorii sau efectoare;
- Arii de asociaţie;
- Arii vegetative.
123. NUCLEII BAZALI

- Nucleii bazali sunt: nucleul caudat, putamen si globus pallidum
- Au rol in controlul motricitatii, mers, coordonarea miscarilor (corea Huntington).
- Nucleii bazali sunt o colecție de corpi neuronali localizați de-o parte și de alta a talamusului, dedesubtul
girusului cingulat, în afară și deasupra sistemului limbic.
- Doi dintre nucleii bazali se găsesc lateral de talamus, globus pallidus, mai aproape de talamus, și
putamen, mai aproape de cortexul cerebral. Împreună, globus pallidus și putamen constituie nucleul
lentiform.
- Nucleul caudat circumscrie fata laterală a talamusului sub forma unei virgule, prezentând trei segmente,
cap, corp și coada.
- Nucleul lenticular și nucleul caudat sunt denumiți corpi striați, datorită aspectului caracteristic conferit
de benzile de substanță albă a capsulei internă care îi străbat.
124. SUBSTANTA ALBA A EMISFERELOR CEREBRALE

- Clasificarea functionala a fibrelor nervoase mielinizate din interiorul emisferelor cerebrale:
 Fibre de proiectie ascendente si descendente
 Fibre de asociatie,intraemisferice; formeaza fasciculele de asociatie
 Fibre comisurale,interemisferice; formeaza structurile comisurale cerebrale
- Clasificare descriptiva a substantei albe pe sectiuni prin emisferele cerebrale:
 Centrul semioval Flechsig – pe sectiuni orizontale,superior de nucleii bazali
 Centrul oval Flechsig –pe sectiuni frontale, superior de nucleii bazalilari
- FIBRELE DE PROIECTIE
 sunt ascendente (corticopete)ce trimit catre creier informatii senzitivo- senzoriale
 descendente (corticofuge), ce trimit spre periferie comenzi pentru motilitatea voluntara si
semiautimata.
 Fibrele sunt dispuse in eventai si converg spre trunchiul cerebral
 Superior de talamus – coroana radiata a lui Reil,
 la nivelul talamusului si nucleilor bazali – capsullele albe interna, externa.
 Nu toate fibrele patrund in capsula alba interna, ele sunt mai scurte:
o fibrele descendente – o parte se opresc in talamus si nucleii bazali
o fibrele ascendente – o parte pleaca da la talamus si se opresc la scoarta, patrunzand in
coroana radiata ca radiatii talamocorticale
125. CORPUL CALOS
- O formatiune ce apare in creierul mamiferelor
- Cea mai mare structura de substanta alba a creierului
- Este alcatuit din fibre comisurale (mediaza comunicarea intre cele 2 emisfere cerebrale):
 Cu diametru mare ( mediaza coordonarea senzitivo-motorie)
 Cu diametru mic (conecteaza ariile de asociatie)
- este divizat în următoarele segmente:
 rostrum (anterior),
 genunchi (conectează partea anterioară a lobilor frontali),
 corp (conectează partea posterioară a lobilor frontali, lobul parietal şi partea superioară a lobului
temporal),
 splenium (conectează lobii occipitali)
126. TRIGONUL CEREBRAL

- este alcătuit din două coloane de substanţă albă, ce se unesc central formând corpul fornixului.
- Anterior şi posterior faţă de corp, aceste coloane sunt despărţite, realizând pilierii anterior, respectiv,
posteriori.
- Corpul fornixului are forma unui triunghi aşezat cu baza posterior.
- Raporturi:
o superior - corpul calos;
o inferior - ventriculul III şi talamusul.
- Prezintă două feţe, una superioară şi una inferioară, trei margini şi trei unghiuri.
o Faţa superioară:
- ȋn porţiunea posterioară fuzionează cu corpul calos;

- ȋn porţiunea anterioară intră ȋn alcătuirea planşeului coarnelor anterioare ale ventriculilor laterali;
- median, se uneşte cu septum pellucidum.
o Faţa inferioară:
- ȋn porţiunea mediană intră ȋn alcătuirea plafonului ventriculului III;
- ȋn porţiunile laterale intră ȋn raport direct cu faţa superioară a talamusului.
- Marginile laterale au raport cu şanţurile coroide şi cu plexurile coroide ale ventriculilor laterali.
- Marginea posterioară fuzionează cu faţa inferioară a corpului calos.
- Pilierii anteriori se ȋndepărtează unul de celălalt şi ȋnconjoară polul anterior al talamusului alături de care
delimitează orificiul lui Monro. Ulterior, depăşesc comisura albă anterioară, peretele anterior al
ventriculului III şi se termină la nivelul corpilor mamilari.
- Pilierii posteriori ȋnconjoară polul posterior al talamusului, ajunge la nivelul planşeului ventriculului
lateral, şi anume ȋn cornul temporal, unde se continuă cu fimbria şi hipocampul.
127. CAPSULA ALBA INTERNA
- este un strat masiv (cu o grosime de 8-10 mm) de substanță albă a emisferelor cerebrale care separă
nucleul caudat și talamusul situați medial de nucleul lenticular (globul palid și putamen) situat lateral.
- se compune din:
 fibre ascendente de la talamus spre cortexul cerebral care compun radiația talamică anterioară,
radiația talamică posterioară, radiația talamică superioară și radiația talamică inferioară. Printre
fibrele ascendente se numără radiațiile optice, auditive și senzoriale somatice.
 fibre descendente de la cortexul cerebral spre talamus, regiunea subtalamică, mezencefal,
rombencefal și măduva spinării.
- Capsula internă este principala cale prin care cortexul cerebral este conectat cu trunchiul cerebral și
măduva spinării.
- Lateral și superior se continuă cu coroana radiată care constituie o parte majoră a substanței albe a
emisferelor cerebrale, caudal și medial se continuă cu piciorul cerebral (pedunculul mezencefalic), mult
mai redus în dimensiuni, care conține și fibre corticospinale.
- Pe secțiunea orizontală capsula internă are o forma literei "V", care se deschide lateral, unghiul obtuz al
"V" se numește genunchi, iar segmentul anterior și posterior a lui "V" se numește respectiv, brațul
anterior și brațul posterior.
- Capsula internă este alcătuită din următoarele 5 segmente:
 brațul anterior al capsulei interne
 genunchiul capsulei interne
 brațul posterior al capsulei interne
 partea retrolenticulară (sau retrolentiformă) a capsulei interne
 partea sublenticulară (sau sublentiformă) a capsulei interne
128. VENTRICULII LATERALI

- Sunt 2 cavităţi cu formă de potcoavă cu concavitatea îndreptată anterior, situate în grosimea emisferelor
cerebrale.
- Fiecare are 3 prelungiri: antero-superioară (cornul frontal), una antero-inferioară (cornul sfenoidal) şi
alta posterioară (cornul occipital)
- Fiecare din aceste coarne are un perete superior (plafon) şi un perete inferior (planşeu)
a) Cornul frontal:
Plafonul – partea inferioară a corpului calos
Planşeul – capul şi corpul nucleului caudat, talamusul şi partea superioară a trigonului cerebral
b) Cornul sfenoidal:
Plafonul – coada nucleului caudat şi talamusul
Planşeul – 3 proeminenţe care aparţin rinencefalului şi care se găsesc una în concavitatea celeilalte: cornul lui
Ammon, corpul brodant şi corpul gudronat
c) Cornul occipital:
Plafonul – fibre care aparţin tapetumului şi forcepsului posterior
Planşeul – 2 proeminenţe de substanţă albă: bulbul cornului posterior şi scizura calcarină.
129. VENTRICULUL 3
- Situat pe linia mediană între cei 2 nuclei talamici, sub trigonul cerebral şi deasupra hipotalamusului
- Comunică cu ventriculii laterali prin orificiile lui Monro şi cu ventriculul IV prin apeducul lui Sylvius
- Formă de pâlnie turtită lateral, cu baza în sus
- Are 2 pereţi laterali, un plafon (baza) şi un planşeu format din 2 margini (anterioară şi posterioară). Cele
2 versante se unesc şi formează vârful ventriculului III.
a. Pereţii laterali:
 Formă triunghiulară cu vârful în jos
 Prezintă un şanţ antero-posterior concav superior – şanţul lui Monro – se termină posterior într-o
depresiune deasupra orificiului superior al apeductului Sylvius.
 Şanţul lui Monro împarte peretele lateral într-un etaj superior (talamic) şi altul inferior (hipotalamic).
I. Etajul talamic ţine anterior până la stâlpul anterior al trigonului cerebral, superior este delimitat de
plafon prin pedunculul anterior al epifizei (habena), iar inferior este separat de etajul hipotalamic prin
şanţul lui Monro. Are aspect ovalar cu axul mare oblic în sus şi dinainte înapoi. Este format de faţa
talamusului şi prezintă în mijloc comisura cenuşie cu aspect de punte transversală între feţele interne ale
celor 2 nuclei talamici.
II. Etajul inferior este situat sub cel talamic, are formă triunghiulară cu baza spre şanţul Monro şi vârful în
jos, spre infundibul. Este constituit din regiunea infundibulo-tuberină a hipotalamusului.
b. Plafonul (baza):
- Triunghiular, cu vârful înainte, între cele 2 orificii ale lui Monro şi cu baza înapoi
- Lateral, se întinde până la nucleii talamici
- Este format de jos în sus de membrana tectoria şi vălul coroidian superior, prin intermediul cărora vine
în contact cu trigonul cerebral.
- Membrana tectoria se întinde de la un talamus la altul, se răsfrânge şi se continuă pe feţele interne ale
nucleilor talamici cu membrana ependimară a ventriculului III.
- Superior, membrana este aderentă feţei inferioare a vălului coroidian superior, format din 2 foiţe ale
piei-mater. Între cele 2 foiţe există o prelungire a spaţiului subarahnoidian cu arteriole din arterele
coroidiene mijlocii şi venule ce drenează în venele lui Galien.
- Aceste ramificaţii vasculare formează plexurile coroide ale ventriculului III
c. Planşeul ventriculului III:
- Prezintă o margine anterioară şi una posterioară. Locul lor de întâlnire reprezitnă vârful ventriculului III
- Marginea anterioară este oblică de sus în jos şi dinainte înapoi, formată din mai multe elemente:
 Anterior şi superior – stâlpii anteriori ai trigonului cerebral care formează între ei un spaţiu triunghiular
– vulva – cu baza în jos
 Comisura albă anterioară
 Lama terminală – de la ciocul corpului calos până la chiasma optică
 Chiasma optică, care împreună cu lamela supraoptică, delimitează un diverticul – recesul optic
 Versantul anterior al tuber cinereumului
- Marginea posterioară – alcătuită de la vârful ventriculului III spre înapoi şi în sus de:
 Versantul posterior al tuber cinereumului
 Spaţiul perforat posterior
 Substanţa albă a pedunculilor cerebrali
 Orificiul superior al apeductului Sylvius
 Comisura albă posterioară
 Baza epifizei
d. Vârful ventriculului III – realizat din unirea celor 2 margini ale planşeului , se continuă descendent cu
tija pituitară.
e. Cavitatea ventriculului III – căptuşită de membrana ependimară şi conţine LCR provenit din secreţia
plexurilor coroide sau din ventriculii laterali prin orificiile lui Monro. De aici, LCR trece prin orificiul
superior al apeductului Sylvius (anus) spre ventriculul IV.
130. VENTRICULUL 4
- Format de cavitatea primitivă a rombencefalului
- Delimitat anterior de faţa posterioară a bulbului şi punţii, posterior de cerebel şi lateral de pedunculii
cerebeloşi superiori şi inferiori
- Formă rombică cu axul mare (30-35 mm) logitudinal şi axul mic (15-20 mm) transversal
- Are 2 pereţi: anterior (bulbo-pontin), posterior (cerebelo-tectorial), 4 laturi şi 4 unghiuri
a. Peretele anterior (planşeul) – format de 2 triunghiuri lipite prin bazele lor: unul superior –
pontin şi altul inferior – bulbar
 Triunghiul inferior (calamus scriptorius):
o Prezintă pe linia mediană un şanţ – tija calamusului, care la unghiul inferior are formă
triunghiulară – ciocul calamusului.
o Înapoia şanţului – o lamă de substanţă cenuşie, de la un fascicul Goll la altul – obex.
o Lateral de tija calamusului (stânga-dreapta) – câte 3 formaţiuni triunghiulare – aripi: 2
aripi albe între care una cenuşie de fiecare parte.
o Aripa albă internă – în profunzimea ei – nucleul n.XII
o Aripa albă externă – nucleii vestibulari şi acustici
o Aripa cenuşie – nucleul fasciculului solitar şi nucleii vegetativi parasimpatici bulbari
 Triunghiul superior (pontin):
o Prezintă un şanţ pe linia mediană în continuarea tijei calamusului scriptorius până la
apeductul lui Sylvius
o În afara şanţului şi deasupra aripei albe externe – o proeminenţă rotunjită – eminenţia
teres în profunzimea căreia – nucleul n.VI. Se continuă în sus cu un cordon longitudinal –
funiculus teres. Cele 2 formaţiuni delimitează pe linia mediană foseta media.
o Lateral, aproape de unghiul extern, apare baza aripei albe externe – tuberculul acustic.
o Deasupra tuberculului acustic – foseta superior sau foveea trigemeni – în profunzimea ei
este nucleul masticator al trigemenului
o Superior şi lateral de foveea trigemeni – locus coeruleus
 Sub planşeul ventriculului IV – centrii vegetativi (respiratori, cardiaci, vasomotori)
b. Peretele posterior (plafonul) – prezintă 3 porţiuni:
- Porţiunea inferioară – constituită din 2 planuri:
 Membrana tectoria
o Ocupă spaţiul dintre cei 2 corpi restriformi, cu vârful inferior
o Baza se fixează la elementele care delimitează în jos diverticulul ventricular
o Pe părţile laterale, după ce formează lingula, se reflectă pentru a acoperi planşeul.
 Vălul carotidian inferior
o Prezintă îngroşări neregulate formate din ghemuri conjunctivo-vasculare dispuse sub
formă de cordoane – plexurile coroide ale ventriculului VI (formă de T) cu ramura
verticală dublă şi 2 ramuri orizontale;
o Ramura verticală formează plexurile mediene care se termină inferior de o parte şi alta a
orficiului lui Magendie;
o Ramurile transversale formează plexurile coroide transversale.
o Orificiul lui Magendie (7-8 mm/5-6 mm) este deasupra ciocului calamusului, pe linia
mediană. Prin acest orificiu – comunicarea ventriculului IV cu spaţiul subarahnoidian.
- Porţiunea superioară – alcătuită pe părţile laterale de feţele anterioare ale pedunculilor
cerebeloşi superiori şi de faţa anterioară a valvulei lui Vieussens
- Porţiunea mijlocie:
 Reprezintă diverticulul ventriculului IV
 Delimitată lateral de pedunculii cerebeloşi superiori, mijlocii şi inferiori fuzionaţi, în sus de
valvula lui Vieussens şi în jos de vermisul inferior şi valvulele lui Tarin
c. Marginile ventriculului IV:
- 2 supero-interne – reprezentate de linia de unire a pedunculilor cerebeloşi superiori cu puntea
- 2 infero-interne – corespund locului unde membrana tectoria se continuă prin lingulă cu
membrana ependimară care acoperă planşeul ventriculului IV.
d. Unghiurile:
- Unghiul superior – se continuă cu apeductul lui Sylvius prin care comunică cu ventriculul III
- Unghiul inferior – se continuă cu canalul ependimar
- Unghiurile laterale (2) – sunt situate în locul unde diametrul transversal întâlneşte pedunculii
cerebeloşi inferiori. Ele se prelungesc lateral cu 2 culoare transversale – recesusurile
transversale. Acestea, spre partea posterioară poartă numele de „cornul abundenţei” care se
deschide în spaţiul subarahnoidian prin orificiul lui Luschka.
131. FORMAREA SI CIRCULATIA LICHIDULUI CEFALO-RAHIDIAN

- Lichidul cefalorahidian (LCR) este un lichid clar și transparent care umple sistemul ventricular cerebral,
canalul ependimar, spațiile subarahnoidiene cerebrale și medulare
- FORMARE:
 Lichidul cefalorahidian se formează în două etape succesive.
 I. ultrafiltrarea plasmei în lichid extracelular are loc prin pereții capilarelor fenestrate, lichidul
trecând apoi prin membrana bazolaterală a celulelor epiteliale coroidale
 II. celulele epiteliale coroidale secretă fluidul în ventriculi.
 plexurile coroide produc LCR prin absorbția și a altor substanțe, de exemplu: un metabolit al
serotoninei, acid 5-hidroxiindolacetic.
- CIRCULATIE:
 Este produs de către plexurile coroide (celule ependimare speciale), producția de LCR fiind în
jur de 500-1200 mL/zi, acesta fiind reînnoit zilnic de 3-4 ori.
 Volumul total este în jur de 150 ml.
 LCR este resorbit la nivelul vilozităților arahnoidiene de către sistemul venos cerebral.
 Presiunea normală a LCR (în decubit dorsal) este în jur de 5-10 mm Hg, o presiune mai mare de
15 mmHg putând indica hipertensiune intra-craniană. În ortostatism, presiunea intracraniană este
în jur de 14-25 mm Hg. Majoritatea variațiilor presiunii LCR se datorează compresiunii asupra
venei jugulare sau datorită tușitului.
- FUNCTII:
 Rol de protecție a țesutului nervos împotriva traumatismelor, prin amortizarea unor șocuri la care
este supusă cutia craniană;
 Rol de protecție imunologică a sistemului nervos central;
 Rol de transport al unor substanțe nutritive, hormoni, medicamente;
 De asemenea, LCR are rol în curățarea SNC de diferite deșeuri metabolice, eliminându-le pe
acestea prin bariera hematoencefalică;
 LCR constituie o barieră în calea pătrunderii în țesutul nervos a unor substanțe dăunătoare din
sângele circulant;
 Greutatea efectivă a creierului scade de la 1400 g la 25 g, datorită plutirii in LCR. Altfel, masa
crescută a creierului ar fi împiedicat funcționarea propice a neuronilor de la baza sa, precum și
vascularizația bogată a encefalului.
132. MENINGELE SPINAL

- De la exterior spre interior se disting : DURA MATER (meningele tare), ARAHNOIDA si PIA MATER
(meningele moale)
- Dura mater este un invelis opac, dur, constituit dintr-un tesut conjunctiv colagenos neregulat, dens, care
compartimenteaza incomplet cavitatea craniana si adaposteste sinusurile venoase durale. Comparativ cu
aceasta, arahnoida este mult mai subtire, iar pia mater este cea mai subtire si transparenta dintre cele trei
membrane
- Intre dura mater si arahnoida se defineste spatiul subdural, mai ingust, iar arahanoida si pia mater sunt
despartite de spatiul subarahnoidian, care variaza in dimensiuni, cele mai mari portiuni luand denumirea
de cisternele subarahnoidiene.
- Spatiul subarahnoidian contine lichid cefalorahidian (LCR), secretat de plexurile coroide ale sistemului
cerebroventricular. LCR circula in acest spatiu subarahnoidian si este reabsorbit in sistemul venos prin
granulatiile arahnoide in asociere cu sinusurile venoase durale.
- In unele regiuni ale craniului, dura mater poate fi diferentiata usor de endost, insa la baza craniului, in
jurul foramenului magnum, cele doua straturi fuzioneaza si adera la structurile osoase.
- Dura mater spinala constituie un tub, al carui extremitate superioara se ataseaza la muchia gaurii
occipitale mari si la fetele posterioare ale corpurilor vertebrelor C2, 3, precum si prin benzi fibroase la
ligamentul longitudinal posterior, dar mai ales inspre capatul caudal al canalului vertebral. Tubul dural
se ingusteaza la marginea inferioara a vertebrei S2. Captuseste filum terminale al maduvei spinarii si se
imbina cu periostul coccisului.
- Arahnoida spinala continua arahnoida craniana de la nivelul gaurii occipitale mari in coloana
vertebrala. Este strans aplicata pe aspectul profund al durei mater. In locurile unde vasele si nervii
patrund in spatiul subarahnoidian sau il parasesc, arahnoida se reflecta pe suprafata acestor structuri,
constituindu-le atat vaselor cat si nervilor un invelis subtire de celule leptomeningeale.
- Astfel, se formeaza un unghi subarahnoidian cand nervii trec prin dura in orificiile intervertebrale.
- La acest nivel, straturile leptomeningelui (arahnoida si pia mater) fuzioneaza si se continua cu perinervul
(stratul care inconjoara un fascicul de fibre in cadrul unui nerv periferic), iar epinervul vine in
continuarea durei. Un astfel de aranjament sigileaza spatiul subarahnoidian, mentinand LCR in acest
compartiment, cand nervii devin de domeniul sistemului nervos periferic
- Pia mater Captuseste intim maduva spinarii la suprafata. In regiunea craniana a fost descrisa o matrice
subpiala, care de altfel exista si la nivelul maduvei spinarii, insa este mai groasa si se continua aici cu
miezul colagenos al ligamentului dintat.
- Dincolo de conul medular, pia mater se contina cu filum terminale.
133. MENINGELE CRANIAN

- De la exterior spre interior se disting : DURA MATER (meningele tare), ARAHNOIDA si PIA MATER
(meningele moale)
- Dura mater este un invelis opac, dur, constituit dintr-un tesut conjunctiv colagenos neregulat, dens, care
compartimenteaza incomplet cavitatea craniana si adaposteste sinusurile venoase durale. Comparativ cu
aceasta, arahnoida este mult mai subtire, iar pia mater este cea mai subtire si transparenta dintre cele trei
membrane
- Intre dura mater si arahnoida se defineste spatiul subdural, mai ingust, iar arahanoida si pia mater sunt
despartite de spatiul subarahnoidian, care variaza in dimensiuni, cele mai mari portiuni luand denumirea
de cisternele subarahnoidiene.
- Spatiul subarahnoidian contine lichid cefalorahidian (LCR), secretat de plexurile coroide ale sistemului
cerebroventricular. LCR circula in acest spatiu subarahnoidian si este reabsorbit in sistemul venos prin
granulatiile arahnoide in asociere cu sinusurile venoase durale.
- Dura mater craniana, care captuseste cavitatea craniana, difera de dura mater spinala in principal prin
relatia sa cu structurile osoase inconjuratoare. In constitutia sa, dura mater prezinta spre exterior, stratul
endostal, iar spre interior, stratul meningeal. Aceste straturi vin in contact, cu exceptia locului unde
incorporeaza sinusurile venoase ce dreneaza sangele de la nivelul creierului.
- Dura mater adera pe suprafetele interne ale oasele craniene, in special la nivelul suturilor, bazei craniului
si in jurul gaurii occipitale mari.
- Benzile fibroase trec din dura in structurile osoase, motiv pentru care devine mai dificila indepartarea
durei de liniile de sutura la craniile tinere. Odata cu inaintarea in varsta, insa, liniile de sutura
fuzioneaza, dura se separa de acestea, se ingroasa, devine mai putin maleabila si mai ferm aderenta la
suprafata interna a craniului, mai ales la nivelul calvariei.
- Aranhnoida impreuna cu pia mater sunt uneori mentionate ca leptomeninge..
- In mod conventional, se descriu 3 straturi ale arahnoidei. Stratul extern, la interfata dura-arahnoida, este
format la randul sau din 5-6 straturi de celule alaturate prin numerosi desmozomi si jonctiuni stranse. In
ansamblu, stratul formeaza o bariera care in mod normal previne scurgerea LCR prin arahnoida in
spatiul subdural. Stratul mijlociu al arahnoidei este intim aplicat pe stratul extern si este constituit din
celule poligonale alaturate prin desmozomi si jonctiuni gap, iar celulele stratului intern se intrepatrund
cu fasciculele de colagen ce continua cu trabeculele care strabat spatiul subarahnoidian
- PIA MATER in general, este unistratificata, prezenta sub forma unei membrane epiteloide, care
urmareste intim conturul creierului, mentinand un contact neintrerupt cu suprafata creierului, spre
deosebire de arahnoida sau dura mater.
- Pia mater este vasculara si datorita faptului ca este subtire, vasele de sange sunt inconjurate fie de
trabeculele arahnoidei, fie de celulele proprii ale acesteia.
- Interpusa intre spatiul subarahnoidian si creier, pia mater are rol in degradarea neurotransmitatorilor si
in prevenirea deplasarii unor particule dintr-un compartiment in celalalt, dupa cum reiese din
imposibilitatea eritrocitelor sa treaca prin pia mater, in cazul unei hemoragii subarahnoidiene
134. SINUSURILE VENOASE ALE DURAMATER CRANIENE

- sunt canale venoase care se gasesc între straturile endosteale și meningeale ale durei mater din
creier.
- Acestea primesc sânge din vene cerebrale, primesc lichidul cefalorahidian (LCR) din spațiul
subarahnoidian prin granulațiile arahnoide și se varsă, în principal, în vena jugulară internă.
- Pereții sinusurilor venoase durale sunt compuse din dura mater căptușită de endoteliu, un strat
specializat de celule aplatizate care se găsesc în vasele de sânge. Acestea diferă de alte vase de
sânge, prin faptul că le lipsește complet unul dintre straturile vaselor (de exemplu, tunica
mijlocie ) caracteristică arterelor și venelor. De asemenea, îi lipsesc și valvele (în vene, cu
excepția circulației sanguine materno-fetale, (adică artera placentară și artere pulmonare),
ambele purtând sânge neoxigenat).
- Sinusurile venoase
 Anterior:
o Sinusurile sfenoparietale dreneaza la Sinusurile cavernoase
o Sinusurile cavernoase dreneaza la Sinusurile petrosale superioare și inferioare
 Mijlociu
o Sinus sagital superior- De obicei, devine sinus transvers drept sau confluența
sinusurilor
o Sinus sagital inferior- Sinus drept
o Sinus drept- De obicei, devine sinus transvers stâng sau confluența sinusurilor
 Posterior
o Sinus occipital- Confluența sinusului
o Confluența sinusurilor- Sinusuri transversale dreapta și stânga
 Lateral:
o Sinusul petrosal superior- Sinusuri transversale
o Sinusuri transversal- Sinusul sigmoid
o Sinusul petrosal inferior- Vena jugulară internă
o Sinusurile sigmoide- Vena jugulară internă
135. ARTERA CEREBRALA ANTERIOARĂ

- Este ramul mai mic dintre cele doua ramuri terminale ale arterei carotide interne.
- DPV chirurgical se imparte in trei portiuni:
 A1 – de la terminatia arterei carotide interne la jonctiunea cu artera comunicanta
anterioara;
 A2 – de la jonctiunea cu artera comunicanta anterioara la originea arterei
calosomarginala;
 A3 – portiunea distala de originea arterei calosomarginale.
- Artera cerebrala anterioara incepe la nivelul extremitatii mediale a fisurii laterale.
- Trece anteromedial, peste nervul optic catre fisura longitudinala mare, unde se conecteaza cu
omoloaga sa de partea opusa, printr-o artera comunicanta anterioara transversa scurta.
- Artera comunicanta anterioara are aproximativ 4 mm in lungime si poate fi dubla.
- Da numeroasa ramuri care ajung la chiasma optica, lama terminala, hipotalamus, ariile
paraolfactive, coloanele anterioare ale fornixului si girusul cingular.
- Cele doua artere cerebrale anterioare trec prin fisura longitudinala mare, in jurul genunchiului
corpului calos, iar ulterior de-a lungul suprafetei superioare catre extremitatea sa posterioara,
unde se anastomozeaza cu arterele cerebrale posterioare.
- Arterele cerebrale anterioare emit ramuri corticale si centrale.
- Ramuri:
 corticale sunt denumite in functie de distributia acestora.
 Doua sau trei ramuri orbitale se ramifica pe suprafata orbitala a lobului frontal si se
distribuie cortexului olfactiv, girusului drept, girusului orbital medial.
 Ramurile frontale ajung la corpul calos, girusul cingular, girusul frontal medial si
lobulul paracentral, iar ramurile parietale se distribuie precuneusului.
 Atat ramurile frontale, cat si cele parietale trimit vase subtiri peste marginea
superomediala a emisferei cerebrale care ajung sa vascularizeze teritorii pe suprafata
superolaterala.
 ramurile corticale ale arterei cerebrale vascularizeaza arii din cortexul motor si
somatosenzitiv, corespunzatoare membrului inferior.
 Ramurile centrale ale arterei cerebrale anterioare iau nastere din portiunea proximala si
patrund in substanta perforata anterioara si lama terminala. Colectiv, acestea
vascularizeaza ciocul corpului calos, septul pelucid, partea anterioara a putamenului,
capul nucleului caudat si partile adiacente ale capsulei interne.
 Imediat proximal sau distal de jonctiunea cu artera comunicanta anterioara, artera
cerebrala anterioara da nastere arterei striate mediale, care se distribuie partii anterioare
a capului nucleului caudat si regiunilor adiacente ale putamenului si capsulei interne.
136. ARTERA CEREBRALA LATERALA

- Artera cerebrală mijlocie (artera sylviană) este o ramură voluminoasă care pare să continue artera
carotidă internă (cel mai mare ram terminal )
- Se îndreaptă lateral, trece peste substanţa perforată anterioară pentru apătrunde în şanţul lateral
al lui Sylvius.
- În dreptul lobului insulei se împarte într-un mare număr de ramuri orientate în sens
posterosuperior, ramuri care se distribuie feţei convexe a emisferului.
- RAMURI:
 Corticale: includ ramuri orbitale catre girusul frontal inferior si suprafata orbitala laterala
a lobului frontal
 Frontale: ajung la girusurile frontale precentral, mijlociu si inferior.
 Doua ramuri parietale sunt distribuite girusului postcentral, portiunii inferioare a
lobulului parietal superior si intregului lobul parietal inferior.
 Doua sau trei ramuri temporale vascularizeaza suprafata laterala a lobului temporal.
 Corticale: vascularizeaza cortexul motor si cortexul somatosenzitiv, ce corespund
intregului corp (cu exceptia membrului inferior), aria auditiva si insula.
 centrale(arterele striata laterala si lenticulostriate): iau nastere aproape de origine si
patrund in substanta perforata anterioara alaturi de artera striata mediala. Arterele striate
laterale ascensioneaza in capsula externa peste portiunea inferioara a aspectului lateral al
complexului lentiform, se orienteaza apoi catre medial, traverseaza complexul lentiform
si capsula interna si se intind pana la nivelul nucleului caudat
137. ARTERA CEREBRALĂ POSTERIOARĂ

- Este ramul terminal al arterei bazilare.
- Artera cerebrala posterioara este mai mare decat artera cerebeloasa superioara, de care este separata
aproape de originea sa prin nervul oculomotor si, lateral de mezencefal, prin nervul trohlear.
- TRAIECT: Trece lateral, paralel cu artera cerebeloasa superioara si primeste artera comunicanta
posterioara. Inconjoara apoi pedunculul cerebral si abordeaza suprafata cerebrala tentoriala, unde se
distribuie lobilor temporal si occipital
- Artera cerebrala posterioara vascularizeaza ariile vizuale ale cortului cerebral, precum si alte structuri ce
constituie calea de conducere vizuala
- DPV chirurgical e impartita in 3 portiuni:
 P1 – de la bifurcatia arterei bazilare la jonctiunea cu artera comunincanta posterioara;
 P2 – de la jonctiunea cu artera comunicanta posterioara la portiunea din cisterna
perimezencefalica;
 P3 – portiunea care trece prin fisura calcarina.
- RAMURI:
 corticale: denumite in functie de distribuia acestora
 -temporale (2): se distribuie uncusului, girusurilor parahipocampic, occipitotemporal
medial si lateral.
 occipital: se distribuie cuneusului, girusului lingual si suprafetei posterolaterale a lobului
occipital.
 parieto-occipitale :se distribuie cuneusului, dar si precuneusului.
 Centrale: vascularizeaza structuri subcorticale. Mai multe ramuri centrale posteromediale
iau nastere din portiunea incipienta a arterei cerebrale posterioare si impreuna cu ramuri
similare din artera comunicanta posterioara patrund in substanta perforata posterioara
pentru a vasculariza partea anterioara a talamusului, subtalamusul, peretele lateral al
ventriculului al treilea si globus pallidus.
Una sau mai multe ramuri coroidiene posterioare trec peste corpul genicular lateral pe
care il vascularizeaza inainte de a patrunde in partea posterioara a cornului inferior al
ventriculului lateral prin portiunea inferioara a fisurii coroidale si de a se distribui
plexului coroid de la acest nivel.
 centrale posterolaterale pleaca din artera cerebrala posterioara vascularizeaza pedunculul
cerebral si partea posterioara a talamusului, coliculii superior si inferior, glanda pineala si
corpul geniculat medial
138. VENA MARE A LUI GALIEN (MAREA VENA CEREBRALA)
-Unul dintre vasele mari de sange din craniu
-Dreneaza telencefalul encefalului
-Considerată una dintre venele cerebrale profunde
- Cea mai mare parte a sângelui din venele cerebrale profunde este colectat de marea venă cerebrală. Aceasta
vine din partea inferioară a capătului posterior al corpului calos.
-Venele creierului au pereți foarte subțiri și nu au valve. Ele se formează în creier și sunt localizate în spațiul
subarahnoidian. Acestea străpung învelișul arahnoid și stratul meningeal din dura mater și se varsă în sinusurile
venoase craniene.
- Alte vene cerebrale profunde sunt venele cerebrale interne formate prin unirea venei talamostriate superioare
și a venei coroide superioare în foramina interventriculară
-Venele cerebrale interne pot fi văzute pe suprafețele superioare ale nucleelor caudate și talamie chiar sub
corpul calos .
-Venele de la poli anterori ai talamusului se îmbină posterior cu glanda pineală pentru a forma marea venă
cerebrală.
- Venele superficiale ale părților dorsale ale emisferelor se ridică în sus și în mediu și se golesc în sinusul sagital
superior mare în marja superioară a falxi cerebri .
- Sinusul sagital superior se împarte în două părți numite sinusurile transversale, unde falxi cerebri întâlnește
tentorium cerebelli. Sinusul sigmoid, care continuă sinusul transvers, se varsă în vena jugulară la nivelul
foramenul jugular. Vena jugulară internă părăsește craniul și se lasă în jos până la gât.
NERVUL TRIGEMEN
Este cel mai voluminos dintre nervii cranieni. Este un nerv mixt.
Originea reală a fibrelor motorii se găseşte în doi nuclei: unul principal care se găseşte în calota protuberanţială
şi unul accesor în mezencefal.
Originea reală a fibrelor senzitive se găseşte în ganglionul lui Gasser, de pe traiectul nervului.
Celulele din acest ganglion au două prelungiri: una periferică care recepţionează impulsurile exteroceptive şi
una centrală care va intra în nucleul gelatinos al lui Rolando (din bulb şi punte).
Originea aparentă se află pe faţa anterioară a punţii, la limita dintre aceasta şi faţa laterală.
Nervul este format din două rădăcini: una externă, voluminoasă (rădăcina senzitivă) şi una internă, subţire
(rădăcina motorie). Nervul se îndreaptă apoi înainte până atinge marginea superioară a stâncii temporalului,
apoi se lăţeşte luând formă de evantai, luând numele de plexul triunghiular al trigemenului. Nervul se termină în
concavitatea ganglionului lui Gasser.
Ganglionul lui Gasser este cel mai voluminos ganglion cerebro-spinal, are o formă semilunară. El se găseşte în
foseta gasseriană, într-o lojă fibroasă formată de o dedublare a durei-mater numită cavum Meckel. Ganglionul
lui Gasser prezintă:
- o margine posterioară, în care primeşte plexul triunghiular
; - o margine anterioară, de unde pleacă cele trei remuri ale sale;
- o faţă superioară;
- o faţă inferioare, uşor convexă, în raport cu foseta gasseriană de pe faţa anterosuperioară a stîncii;
- două extremităţi: internă şi externă. În cursul traiectului său, nervul trigemen nu dă nici un ram colateral, el dă
trei ramuri terminale: - nervul oftalmic al lui Willis - nervul maxilar superior (nervul maxilar) - nervul maxilar
superior (nervul mandibular)
NERVUL FACIAL
Este un nerv complex: motor, senzitiv, senzorial şi parasimpatic.
El prezintă două rădăcini: una motorie (facialul propriu-zis) şi una senzitivă (intermediarul lui Wriesberg).
Originea reală a fibrelor motorii: nucleul motor al facialului din calota pontină.
Nucleul poate fi subdivizat ]n mai multe subgrupe:
- facialul inferior pentru aproape toţi muşchii mimicii;
- două grupe intermediare pentru muşchii pavilionului urechii;
- facialul superior sau dorsal destinat orbicularului pleoapelor, frontalului şi sprâncenosului; acest subgrup
primeşte aferenţe de la ambele emisfere cerebrale.
Originea reală a fibrelor senzitive: ganglionul geniculat, situat la nivelul genunchiului facialului.
Originea reală a fibrelor parasimpatice se află în doi nuclei vegetativi din punte: nucleul lacrimo-muco-nazal al
lui Yagita şi nucleul salivar superior.
Originea aparentă a facialului se află în foseta supraolivară: rădăcina motorie (voluminoasă) situată intern, iar
cea senzitivă situată extern.
Din punct de vedere al rapoartelor, nervul facial se împarte în trei porţiuni:
a) o porţiune intracraniană în care nervul ocupă etajul posterior al craniului şi conductul auditiv intern.
b) o porţiune pietroasă în care nervul străbate stânca, prin apeductul lui Fallope.
c) o porţiune extracraniană în care nervul străbate patrulaterul facialului şi apoi parotida.
În prima porţiune nervul este situat în loja cerebeloasă (unghiul ponto-cerebelos). Pătrunde în conductul auditiv
intern, unde este întovărăşit de nervul acustico-vestibular şi artera auditivă internă, apoi se angajează în
apeductul lui Fallope. În apeductul lui Fallope nervul este întovărăşit de artera stilo-mastoidiană, descriind trei
porţiuni drepte: labirintică, timpanică şi mastoidiană, separate între ele prin două porţiuni curbe numite
genunchiul şi cotul facialului.
După ce iese din craniu prin gaura stilo-mastoidiană, nervul străbate patrulaterul facialului delimitat astfel:
 - superior - baza craniului;
 - inferior - burta posterioară a digastricului
;  - anterior - glanda parotidă;
 - posterior - mastoida şi marginea anterioară a sterno-cleido-mastoidiană.
Pătrunde apoi în glanda parotidă pe care o străbate şi unde se împarte în trei ramuri terminale: superioară
(temporo-facială), mijlocie (transverso-facială) şi inferioară (cervico-facială). Toate aceste ramuri inervează
muşchii pieloşi ai capului şi gâtului.
Ramurile colaterale ale facialului se împart în ramuri intrapietroase şi extrapietroase.
Ramurile intrapietroase:
1. Marele nerv pietros superficial iese din stâncă prin hiatusul lui Fallope şi se uneşte cu marele nerv pietros
profund şi cu un filet simpatic, formând marele nerv vidian care ajunge în ganglonul sfeno-palatin al lui Meckel
de pe traiectul nervului maxilar. Pe acest nerv vin filete parasimpatice cu originea în nucleul lacrimo-muco-
nazal.
2. Micul nerv pietros superficial iese din stîncă prin hiatusul lui Fallope accesor, se uneşte cu micul nerv pietros
profund, formând micul nerv vidian şi se termină în ganglionul otic al lui Arnold de pe traiectul nervului
mandibular.
3. Nervul muşchiului scăriţei inervează muşchiul scăriţei.
4. Nervul coarda timpanului ajunge în casa timpanului, unde se găseşte între ciocan şi nicovală, după care
ajunge în fosa zigomatică unde se anastomozează cu nervul lingual din maxilarul inferior, distribuindu-se
glandelor submaxilare şi sublinguale.
5. Nervul senzitiv al conductului auditiv extern se distribuie zonei lui Ramsay - Hunt: faţa externă a timpanului,
tegumentele conductului auditiv extern, conca, tragusul, rădăcina helixului, foseta naviculară.
Ramurile extrapietroase:
1. Nervul auricular posterior inervează muşchiul occipital şi muşchii auricular posterior şi superior.
2. Nervul stilo - hioidian şi 3. Nervul pentru burta posterioară a digastricului pentru muşchii cu acelaşi nume.
4. Nervul lingual din facial este inconstant, se distribuie muşchilor stiloglos, glosostafilin. Nervul facial se
anastomozează cu nervii V, VIII, IX, X, plexul cervical superficial şi simpaticul cervical.

Anato3 4bun

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anato3 4bun

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CELE MAI BUNE SINTEZE LA ANATO

1. ENDO SI EXO BOLTA

9. OSUL PALATIN LAMA VERTICALA

10. OSUL ZIGOMATIC

15. MANDIBULA RAMURI

21. FOSA PTERIGO-PALATINA

22. BOLTA PALATINA

24. ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA CAPSULA SI MENISC

26. MUSCHII MASTICATORI

27. MUSCHII PIELOSI AI CRANIULUI

Reprezentați de transversul nasului, dilatatorul nărilor și mirtiform.

34. FASCIILE GATULUI

Fascia cervicala superficiala

36. ARTERA CAROTIDIANA EXTERNA RAPORTURI

37. ARTERA CAROTIDIANA INT RAPORTURI

Este ramul de bifurcație dorso-lateral al carotidei comune

38. ARTERA TIROIDIANA SUP

Ia naştere pe faţa anterioară a CE, puţin deasupra originei

39. ARTERA LINGUALA

40. ARTERA FACIALA

41. ARTERA FARINGIANA ASCENDENTA

Este cea mai subtire ramura colaterala a art. carot externe

43. ARTERA TEMPORALA SUPERFICIALA

Origine-ramura de bifurcatie externa si superficiala a carotidei externe

45. ARTERA MAXILARA INTERNA RAMURI COLATERALE ASCENDENTE

46. ARTERA MAXILARA INTERNA RAMURI COLATERALE DESCENDENTE

In nr de 5:-art dentara infer

48. ARTERA MAXILARA INTERNA RAMURI COLATERALE POST SI RAMURI TERMINALE

49. ARTERA OFTALMICA

50. ARTERA SUBCLAVICULARA- TRAIECT SI RAPORTURI

Art subclav. dreptă ia nastere din trunchiul arterial brahiocefalic

51. ARTERA SUBCLAVICULARA- RAMURI COLATERALE

Este cel mai mare colector venos al capului și gâtului

54. VENELE JUGULARE ANT SI POST

VENA JUGULARĂ ANTERIOARĂ

VENA JUGULARĂ POSTERIOARĂ

56. LIMFATICELE CAPULUI SI GATULUI

LIMFATICELE GATULUI - grupe ganglionare superf si profunde

LANTUL JUGULAR ANT - aferente - grupul ggl submental

57. NERVUL GLOSOFARINGIAN ORIGINE REALA, APARENTA, TRAIECT IS RAPORTURI

58. NERVUL GLOSOFARINGIAN RAMURI COLATERALE SI TERMINALE

59. NERVUL VAG-ORIGINE REALA, APARENTA

61. NERVUL VAG RAMURI COLATERALE TERMINALE

64. PLEXUL CERVICAL

68. LARINGELE-MUSCHII EXTRINSECI SI INTRINSECI

81. GLANDA TIROIDA-VASCULARIZATIE SI INERVATIE

Glanda tiroidă este cel mai vascularizat organ al corpului(5 l sânge/oră, respectiv 1%

Arterele. Glanda are două artere perechi la care se adaugă o arteră inconstantă nepereche:

Venele iau naștere din rețelele perifoliculare și formează la suprafața glandei un plex foarte bogat din care

• Plex tiroidian superior (ggl. S superior, nv. laringeu superior )

• Plex tiroidian inferior (ggl. S superior si mijlociu, n. recurent din vag)

82. LOJA PAROTIROIDIANA

83. GLANDA PAROTIROIDA

84. LOJA SUBMAXILARA

85. GLANDA SUBMAXILARA

86. LOJA SI GLANDA SUBLINGUALA

89. MUSCHII LIMBII

90. URECHEA EXTERNA

91. URECHEA MEDIE-PERETI

4. PERETE ANTERIOR (TUBO-CAROTIDIAN)

92. URECHEA MEDIE-CONTINUT

93. LABIRINTUL OSOS-VESTIBULUL SI CANALELE SEMICIRCULARE OSOASE

94. MELCUL OSOS