PROFESIONALE NIVELUL 5
PROIECT DE ABSOLVIRE
COORDONATOR: ABSOLVENT:
TÂRGOVIŞTE
2021
1
ÎNGRIJIRI ACORADATE PACIENȚILOR CU
ULCER GASTRO-DUODENAL
2
CUPRINS
MOTIVAȚIE .................................................................................................................... 6
CAPITOLUL I
NOŢIUNI DESPRE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA STOMACULUI ŞI DUODENULUI
1.1. Stomacul - noţiuni de anatomie .................................................................. 8
1.1.1. Configuraţia externă şi raporturile stomacului............................................ 8
1.1.2. Configuraţie internă şi structura ..................................................................9
1.1.3. Vascularizaţia şi inervaţia stomacului....................................................... 12
1.2. Stomacul - noţiuni de fiziologie ............................................................... 13
1.2.1. Funcția secretorie ...................................................................................... 13
1.3. Duodenul - noţiuni de anatomie ................................................................ 16
1.3.1. Configuraţie externă şi raporturi ............................................................... 16
1.3.2. Configuraţie internă şi structura…………………………………….. 17
1.3.3. Vascularizaţia şi inervaţia duodenului……………………………… 19
1.4. Duodenul - noţiuni de fiziologie ................................................................ 19
CAPITOLUL II
ULCERUL GASTRO - DUODENAL
2.1. Definiţie. Incidenţa .................................................................................... 23
2.2. Etiopatologie .............................................................................................. 24
2.2.1. Factori de mediu şi alimentari…………………………………….... 24
2.2.2. Factori genetici...........................................................................................24
2.2.3. Factori medicamentoşi……………………………………………… 25
2.2.4. Stresul ........................................................................................................ 25
2.2.5. Afecţiuni digestive şi nondigestive…………………………………. 25
2.3. Fiziopatologie ............................................................................................ 25
2.4. Tablou clinic.............................................................................................. 27
2.5. Evoluţie. Complicaţii ................................................................................. 34
Diagnostic pozitiv. Diagnostic diferenţial..................................................38
2.6. Tratament ................................................................................................... 39
2.6.1 Repausul ...................................................................................................... 39
2.6.2 Alimentaţia .................................................................................................. 40
2.6.3 Dieta în faza acută a bolii ulceroase ............................................................ 40
2.6.4 Dieta în perioada cronică a ulcerului ........................................................... 41
3
2.6.5 Medicaţia ..................................................................................................... 41
2.6.5.1 Antiacidele................................................................................................ 41
2.6.5.2 Anticolinergicele ....................................................................................... 42
2.6.5.3 Protectoare ale mucoasei gastrice ............................................................. 43
2.6.5.4 Antisecretorii ............................................................................................. 43
2.6.5.5 Antibacteriene ........................................................................................... 44
2.7. Strategia tratamentului medical în ulcer…................................................45
2.8. Tratament chirurgical ................................................................................ 46
CAPITOLUL III
CAZURI CLINICE ŞI ANEXE
CAZUL 1 ....................................................................................................................... 47
PUNCŢIA VENOASĂ.................................................................................................. 60
CAZUL 2… ................................................................................................................... 62
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ................................................................ 74
CAZUL 3. ...................................................................................................................... 77
PROBA ADLER. ........................................................................................................... 88
ANEXE .......................................................................................................................... 89
CONCLUZII… .............................................................................................................. 93
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................ 95
4
5
MOTIVAȚIE
Cu certitudine, mucoasa gastrică este cea mai protejată împotriva infecţiilor bacteriene. Există
însa o bacterie (Helicobacter pylori) bine adaptată la această nişă ecologică, având caractere
unice, care îi permit intrarea în mucus, ataşarea la celulele epiteliale, evitarea răspunsului imun şi
în consecinţă colonizarea persistentă şi transmiterea.
Denumirea provine de la forma helix, formă care se pare că este responsabilă de
adaptabilitatea şi capacitatea de infectare în mediul puternic acid de la nivelul stomacului.
Bacteria a fost identificată încă din anul 1875 de savanţi gemani, care nu o pot creşte în
condiţii de laborator.
În anul 1889 profesorul Walery Jaworski – Cracovia, identifică bacterii cu formă
caracteristică de helix (pe care le numeste Vibrio rugula), şi le consideră ca fiind responsabile de
patogenitatea afecţiunilor gastrice.
Observaţiile rămân în mare parte necunoscute pana în anii 1980, ani în care medicii australieni
Robin Warren (1979) şi Barry Marshall (1981), reuşesc să izoleze bacteria de la nivelul
stomacului şi, mai mult, să o cultive pe medii de cultura propice.
Tot ei sunt cei care incriminează bacteria ca fiind răspunzătoare de infecţiile gastrice.
Totodată, a fost documentată asocierea bolii ulceroase cu consumul cronic de antiinflamatorii
nonsteroidiene
Două tendinţe au fost obiectivate în ultimii 40 de ani:
1. rata spitalizării pentru ulcer a scăzut cu 50% în populaţia generală prin scăderea
numărului de internări pentru boala necomplicată;
2. rata intervenţiilor chirurgicale a scăzut cu aproximativ 80-90%, iar mortalitatea prin
ulcer, în ansamblu, a înregistrat o scădere în acest interval de timp.
Aceste date se explică prin eficienţa tratamentului antisecretor şi de ereditate a Helicobacter
pylori.
Fumatul reprezintă factor de risc pentru apariţia, menţinerea şi recurenţa ulcerului peptic.
Fumătorii sunt susceptibili să dezvolte un ulcer iar ulcerele apărute la fumători se vindecă mai
greu, fiind necesare doze mai mari de medicamentaţie, pe perioade mai lungi de timp. Studii
clinice controlate, efectuate pe mii de persoane, au arătat că restricţiile rigide de dietă nu aduc nici
un beneficiu în vindecarea ulcerelor necomplicate, aşa încât, în principiu, pacienţii pot mânca tot
ce doresc.
6
În concluzie, pacienţii cu ulcer activ sau cu simptomatologie cronică de tip ulceros sunt
sfătuiţi să mănânce trei mese pe zi, echilibrate din punct de vedere nutriţional şi cantitativ.
Băuturile alcoolice stimuleaza secreţia acidă, aşa încât pacienţii cu ulcer activ trebuie să
reducă sau să suprime consumul de alcool. Unele studii sugerează faptul că stresul poate exacerba
ulcerul peptic. Stresul emoţional nu poate fi considerat drept unic factor cauzator de ulcer,
deoarece după eradicarea bacteriei Helicobacter pylori şi oprirea consumului de antiinflamatoare
nesteroidiene, recidivele de ulcer scad numeric, independent de factorii emoţionali.
De aceea, se consideră că stresul poate fi un factor de risc numai pentru persoanele
susceptibile la boala ulceroasă.
7
CAPITOLUL I
Aparatul digestiv este constituit din totalitatea organelor care au ca funcții principale digestia
și absorbtia principiilor alimentare și totodată eliminarea reziduurilor neasimilabile ale
alimentelor ingerate. Organele aparatului digestiv formează un tub, de calibru diferit în diferitele
sale segmente și este constituit din: tubul digestiv și glandele anexe. Segmentele tubului digestiv
sunt:
• cavitatea bucală;
• faringele;
• esofagul;
• stomacul;
• intestinul subțire: (duoden, jejun, ileon)
• intestinul gros.
Glandele anexe sunt:
• glandele salivare: (parotide, sublinguale, submaxilare)
ficatul;
• pancreasul.
1.1. Stomacul - noțiuni de anatomie
Stomacul, organ cavitar, reprezintă segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. El se gaseste
în etajul superior al cavității abdominale (etajul supramezocolic), în loja gastrică, care este
delimitată de diafragm, ficat, mezocolonul transvers și peretele abdominal.
Stomacul este fixat în această lojă prin următoarele mijloace de fixare:
• continuitatea cu esofagul și duodenul;
• pediculul vascular;
• ligamentele peritoneale care leagă stomacul de organele vecine;
• presiunea abdominală.
8
1.1.1. Configurația externă și raporturile stomacului
Stomacul are forma literei “J” cand este gol și forma unui cimpoi când este plin (anexa 1). El
cuprinde două porțiuni: verticală și orizontală.
Porțiunea verticală se subîmparte în:
fundul stomacului (denumit și fornix)
• corpul stomacului.
Porțiunea orizontală este subîmpărțită și ea în:
• antrul piloric;
• canalul piloric,
Stomacul are:
• două fețe: anterioară și posterioară;
• două margini:dreapta și stânga;
• două orificii: superior și inferior.
Fața anterioară a stomacului vine, în raport cu fața inferioară a lobului stâng al ficatului, pe
care lasă o amprentă numită impresiunea gastrică, cu peretele anterior al abdomenului (triunghiul
Labbe) și cu mușchiul diafragm (spațiul semilunar Traube). Fața posterioară a stomacului vine în
raport, prin bursa omentală, cu peretele posterior al abdomenului, cu splina, cu glanda suprarenală
stângă, cu rinichiul stâng și cu pancreasul.
Marginea dreaptă sau mică curbura este concavă. Ea prezintă: o porțiune verticală, care se
întinde de la cardia până la incizura angulară și o porțiune orizontală, puțin ascendentă, cuprinsă
9
între incizura angulară și prima porțiune a duodenului. Între mica curbură a stomacului și ficat se
află un pliu peritoneal care leagă aceste două organe, numit micul epiploon sau epiploonul
gastrohepatic.
Marginea stângă sau marea curbură este convexă. Ea pornește de la cardia, unde formează cu
esofagul incizia cardiacă, înconjoară apoi fundul stomacului, după care prezintă o porțiune
verticală și una orizontală și puțin ascendentă ce se termină în dreptul orificiului piloric.
De pe marea curbură a stomacului pornesc mai multe pliuri peritoneale:
• marele epiploon - care acoperă organele din cavitatea abdominală;
• epiploonul gastrosplenic - care leagă stomacul de splina.
Orificiul superior al stomacului poartă denumirea de cardia; prin el stomacul comunică cu
esofagul (anexa 2). Orificiul inferior al stomacului, numit pilor, face legătura dintre stomac și
duoden.
1.1.2. Configurație internă și structură
Pereții stomacului sunt alcătuiți din patru straturi sau tunici:
• tunica mucoasă;
• tunica submucoasă;
• tunica musculară;
• tunica seroasă.
Tunica mucoasă sau mucoasa stomacului învelește suprafața internă a acestui organ. Ea are o
culoare roz mai ales când stomacul este plin și alba mată când acesta este gol. La examenul cu
ochiul liber se observă marele relief al stomacului, alcătuit din numeroase cute orientate dinspre
cardia spre pilor.
Cutele care brazdează mucoasa gastrică se anastomozează între ele sub forma unei rețele. La
nivelul micii curburi cutele lipsesc, această zona purtând numele de “șoseaua gastrică”.
Marele relief al stomacului este rezultanta contracției mucoasei, a tunicii musculare, la care ia
parte și țesutul conjunctiv lax din structura submucoasei.
La examenul cu lupa se observă “micul relief” al stomacului, constituit dintr-un important
număr de șanțuri circulare superficiale care împart suprafața mucoasei într-o mulțime de ridicături
mamelonare cu aspect de câmpuri poliedrice, numite “areole gastrice”. Acestea apar ca rezultat al
contracției musculaturii mucoasei.
La nivelul ariilor gastrice mucoasa este străbătută de numeroase orificii, care reprezintă
deschiderea unor invaginații (înfundături) numite “cripte gastrice” sau “foveole gastrice”. în
fundul acestor cripte se deschid glandele gastrice.
Mucoasa gastrica este constituită din:
10
• epiteliu
• corion
• glande
• musculara mucoasei
Epiteliul mucoasei gastrice este de tip cilindric unistratificat. El se întinde de la cardia, unde în
mod brusc înlocuieste epiteliul stratificat pavimentos al esofagului, și până la pilor, unde este
înlocuit de epiteliul intestinal. Din loc în loc epiteliul se întinde în corion formând criptele
gastrice. Celulele epiteliale îmbătrânite și descuamate sunt înlocuite de celulele situate în fundul
criptelor (celulele accesorii).
Corionul este format dintr-o rețea de fibre colagene și precolagene cu multe elemente elastice
și celulare (fibroblasti, celule reticulare, leucocite, plasmocite).
Elementelor fibrilare și celulare li se mai adaugă vase sanguine, limfatice și nervi.
Aparatul glandular este alcătuit din trei tipuri de glande:
1. cardiale - glandele cardiale, puțin numeroase și rudimentare se află în vecinatatea cardiei. Ele
sunt de tip tubular ramificat, cu secreție seroasă.
2. fundice - glandele fundice, numite și glande principale, se găsesc în regiunea fundului și
corpului stomacului. Sunt glande tubulare simple sau ramificate care strabat corionul, ajungând
până la musculara mucoasei și se deschid, în grup de câte trei - patru, în fundul unei cripte
gastrice.
3. pilorice - se aseamănă cu glandele Brunner din duoden și nu secretă acid clorhidric (glande
anacide); sunt mai rare, mai scurte și foarte ramificate. Se găsesc în regiunea antropilorică, mai
multe pe mica curbură.
Fiecare glandă prezintă trei porțiuni:
— un gat situat la deschiderea în criptă;
— un corp;
— o porțiune terminală.
Peretele glandei este separat de tesutul conjunctiv al corionului printr-o membrană bazală. El
este alcătuit din patru tipuri de celule și anume: principale, parietale, auxiliare și
cromoargentofine.
Celulele principale sau delomorfe sunt așezate pe membrana bazală, delimitând lumenul
glandei. Rolul lor este acela de a sintetiza și secreta pepsinogenul, profermentul din care ia naștere
pepsina. Aceste celule se mai numesc adelomorfe și sunt răspândite din loc în loc, printre celulele
principale. Rolul acestor celule este de a elabora și secreta acidul clorhidric.
11
Celulele auxiliare sau accesorii sunt situate la nivelul gâtului glandei. Rolul lor este de a
secreta mucus și enzime cu acțiune asupra dipeptidelor.
Celulele cromoargentofine se găsesc mai ales la nivelul porțiunii terminale a glandelor
principale. Acestea sunt celule de origine simpatică migrate din crestele ganglionare. Rolul lor nu
este încă stabilit.
Tunica mucoasa este separată de tunica submucoasă prin musculatura mucoasei (muscularis
mucosae). Aceasta este constituită din fibre musculare netede asezate pe două straturi:
— unul intern circular;
— unul extern longitudinal.
Când musculatura mucoasei se contractă, mucoasa se îngroașă și suprafața se cutează
micșorându-se.
Tunica submucoasa este constituita din tesut conjunctiv lax, în care se gasesc vase sanguine,
limfatice și plexuri nervoase vegetative.
Tunica musculara este formata din fibre musculare netede dispuse în trei straturi: extern,
mijlociu și intern.
Stratul extern este constituit din fibre asezate longitudinal, în continuarea stratului
longitudinal al esofagului. El se prelungeste cu stratul longitudinal al duodenului. Acest strat este
bine dezvoltat în regiunea pilorica, unde fibrele lui contribuie la formarea sfincterului piloric.
Stratul mijlociu, alcatuit din fibre dispuse circular, incercuieste corpul stomacului și se
îngroașă la nivelul pilorului, unde formează sfincterul piloric.
Tunică seroasă, formată dintr-un țesut conjunctiv lax acoperit de mezoteliul peritoneal, se
întrerupe la nivelul curburilor, unde se continuă cu cel al epiploon-urilor. în tunică seroasa se află
vasele și nervii care deservesc stomacul.
12
1.1.3. Vascularizația și inervatia stomacului
Vascularizația stomacului esta asigurată de artere, vene și vase limfatice (anexa 3).
Arterele care hrănesc pereții stomacului iau naștere din cele două arcade situate de-a lungul
marii și micii curburi, de unde se distribuie pe față anterioară și posterioară a stomacului.
Arcada de pe mica curbură este formată prin anastomoza dintre artera gastrică stângă (ramură
din arteră celiacă) și arteră gastrică dreapta (ramură din arteră hepatică).
Arcadă de pe marea curbură este formată prin anastomoza dintre artera gastroepiploica
dreapta (ramură a arterei gastroduodenale) și artera gastroepiploica stângă (ramură a arterei
splenice).
Fundul (fornixul) este vascularizat de arterele gastrice scurte (ramuri ale arterei splenice).
13
După ce pătrund în tunica seroasă și musculoasă, arterele formează la nivelul submucoasei un
plex din care pleacă numeroase ramuri. Dintre acestea unele se capilarizeaza la nivelul
muscularei mucoasei, altele străbat această foiță și formează o rețea de capilare dedesubtul și în
jurulglandelor.
Venele iau naștere din capilarele rețelei arteriale. Ele străbat în sens invers peretele
stomacului, formând un plex venos între fundul glandular și musculara mucoasei și un al doilea
plex în submucoasă. De aid ele urmează traiectul arterelor, ducând sângele direct sau indirect în
venă portă.
Limfaticele se formează în porțiunea superioară a mucoasei, dând naștere unui prim plex
subglandular. După ce străbat musculară mucoasei, vasele limfatice formează la nivelul
submucoasei un al doilea plex, apoi, la nivelul tunicii musculare, un al treilea plex. De aici limfa
este condusă, prin vase limfatice mai mari, la ganglionii limfatici regionali și mai departe în
canalul toracic.
Nervii stomacului provin din sistemul nervos vegetativ parasimpatic (nervul vag) și simpatic
(plexul celiac). Nervii vagi (drept și stâng) coboară de-a lungul esofagului și se unesc la nivelul
micii curburi, de unde trimit ramuri pe ambele fete ale stomacului.
Din plexul celiac pornesc ramuri care se îndreaptă spre stomac și la nivelul regiunii pilorice se
unesc cu ramurile nervului vag.
Fibrele nervoase simpatice și parasimpatice formează în pereții stomacului două plexuri:
— unul în tunica submucoasă, numit plexul submucos (Meissner);
—altul în tunica musculară, numit plexul mienteric (Auerbach).
Plexurile sunt formate din fibre nervoase și din celule nervoase. Din aceste plexuri
pornesc fibre nervoase care se distribuie la fibrele musculare, la epiteliul mucoasei gastrice și la
glande.
1.2. Stomacul – noțiuni de fiziologie
Transformările mecanice și chimice pe care le suferă alimentele în interiorul stomacului
poartă numele de digestie gastrică. Această este rezultanta a două funcții principale ale
stomacului: secreție și motorie
1.2.1. Funcția secretorie
Funcția secretorie a stomacului constă în elaborarea sucului gastric de către glandele mucoasei
gastrice. Acesta este un lichid incolor, ușor opalescent și cu o greutate specifică de 1,006 - 1,009.
Cantitatea de sue gastric secretată de stomac variază în funcție de alimentație, fiind în medie de 1
- 1,5 I/24 h.
14
Sucul gastric este alcătuit din apă (99%) și dintr-o foarte mică proporție (1%) de substanțe
solide organice și anorganice.
Substanțe anorganice sunt reprezentate de acidul clorhidric și de diferite săruri de sodiu,
potasiu, calciu și magneziu. Dintre acestea reținem îndeosebi clorură de sodiu, clorură de potasiu
și fosfații de calciu și de magneziu.
Acidul clorhidric, substanță anorganică principala și caracteristică a sucului gastric, intervine
în procesele chimice ale digestiei. El se află sub formă liberă cât și sub formă legată. Acidul
clorhidric liber determina pH-ul sucului gastric, care se cuprinde între 1,5 și 2,5.
Locul de formare și modul în care ia naștere acidul clorhidric nu sunt încă precizate. Există
unele dovezi care arată că acidul clorhidric este secretat de glandele regiunii fundice și anume de
celulele marginale sau parietale ale acestor glande.
Rolul fiziologic al acidului clorhidric constă în aceea că activează enzimele proteolitice din
acidul gastric. El se combină cu proteinele alimentare și formează combinații ușor atacabile de
către enzime.
Acidul clorhidric contribuie, de asemenea, la solubilizarea nucleoproteinelor și a colagenului,
la precipitarea cazeinogenului din lapte și la evacuarea conținutului gastric.
În sfârșit, prezența acidului clorhidric în stomac împiedică multiplicarea microorganismelor,
ajunse aici o dată cu alimentele, deci acest acid are rol antiseptic.
Substanțe organice sunt reprezentate prin mucină și prin enzime.
Mucina este formată din glicoproteine. Ea are rolul de a proteja mucoasa gastrică împotriva
acțiunii acidului clorhidric, a enzimelor proteolitice și a iritatiilor mecanice produse de alimente.
Mucina este secretată de celulele epiteliale de la suprafață mucoasei. Mucusul gastric este un gel
cu structura complexă constituit din mucină, apă, electroliți și celule descuamate; el se găsește pe
suprafață mucoasei gastrice sub formă unui strat subțire.
Rolul fiziologic al acestui mucus este de a apăra mucoasa gastrică împotriva agenților
mecanici termici și chimici. De asemenea, mucusul gastric protejează mucoasa
gastrică, împiedicând autodigestia acesteia sub acțiunea combinată a enzimelor proteolitice și
a HCI.
Enzimele sunt reprezentate prin pepsină, labferment și lipază gastrică. Pepsina este o enzima
secretată de celulele principale ale glandelor regiunii fundice sub formă de pepsinogen (enzima
inactivă), care este transformată în pepsina sub influența HCI din sucul gastric. în această constă
acțiunea activatoare a HCI. Pepsina este o enzima proteolitică care hidrolizează proteinele
alimentare. Ea acționează în mod optim numai în limitele pH-ului acid, realizat de HCI.
15
Pepsina produce degradarea parțială atât a proteinelor de origine animală, cât și a acelora de
origine vegetală. Fragmentele care se desprind din macromolecula proteică sunt de mărimi
diferite, purtând denumirea de albumoze primare, albumoze secundare și peptone (polipeptide).
Pepsina nu atacă anumite proteine cum sunt de exemplu mucina și keratinina, iar nucleoproteinele
sunt puțîn atacate de această enzimă. Pepsina mai produce și coagularea laptelui.
Labfermentul, chimozina sau renina gastrică, este o enzima prezența în sucul gastric al
sugarului. Ca și pepsina, el este secretat de celulele principale ale glandelor gastrice sub formă de
proferment și activat de HCI. La adulți labfermentul lipsește din sucul gastric.
Rolul fiziologic al acestei enzime este important la sugari, pentru că precipită cazeinogenul
solubil din lapte, pe care îl transformă în cazeină și paracazeinat de calciu. Separarea laptelui în
două fracțiuni, una solubilă, care rămâne în stomac și una lichidă, evacuată rapid în intestin,
permite stomacului să primească o cantitate considerabilă de lapte în raport cu volumul sau.
Lipază gastrică este o enzimă care acționează asupra lipidelor alimentare. Ea are o importanță
mare la sugar și redusă la adult. Lipaza gastrică scindează hidrolitic grăsimile fin emulsionate care
se găsesc în lapte.
Secreția sucului gastric este declanșată și reglată prin două mecanisme principale:
— un mecanism reflex, prin care se realizează reglarea reflexă a secreției gastrice;
— un mecanism umoral, prin care se realizează reglarea umorală a secreției gastrice.
Reglarea reflexă constă în participarea diferiților centri nervoși în mecanismul de secreție a
sucului gastric.
Arcul reflex al reflexului gastrosecretor este foarte complex.
Receptorii se găsesc în diferitele segmente ale aparatului digestiv (stomac, gură etc.). Căile
aferente sunt numeroase după sediul receptorilor. Centrii nervoși ai arcului reflex sunt de
asemenea complecși și multiplii, fiind situați în diferitele etaje ale sistemului nervos central, dar
cu preponderență în substanța reticulară din bulb. Căile eferente sunt reprezentate de sistemul
nervos vegetativ și îndeosebi de parasimpatic (nervul vag).
Reglarea umorală constă în participarea la mecanismul de secreție a sucului gastric a
hormonului numit gastrină. Acesta ia naștere în mucoasa stomacului din regiunea pilorică după 20
- 40 minute de la ingestia alimentelor (de la contactul cu alimentele),
trece apoi în sânge și ajungând la glandele gastrice le stimulează secreția.
Procesul gastrosecretor se desfășoară în trei faze:
1. Faza cefalică se realizează exclusiv printr-un mecanism reflex și anume prin reflexe
condiționate și necondiționate.
16
Contactul alimentelor cu mucoasa bucală este urmat de o abundență secreție de sue gastric
bogat în HCI și în pepsină. Alimentele excită mugurii gastrici din mucoasa bucală. Influxul
nervos care ia naștere este condus pe căile eferențe la un centru gastrosecretor din bulb, iar de aid
la nucleul dorsal al vagului, de unde, pe calea nervului vag, este transmis la glandele stomacului
care secretă sucul gastric.
Secționarea nervului vag face că declanșarea reflexă a secreției gastrice să nu mai aibă loc.
Centrul gastrosecretor din substanță reticulară din bulb se află sub influența centrilor vegetativi
din hipotalamus.
Reflexul gastrosecretor se poate obține și prin simplă vedere a alimentelor, prin mirosul sau
zgomotul caracteristic care provoacă secreția gastrică, fără ca alimentele să ia contact cu
receptorii cavității bucale. în acest caz secreția gastrică este declanșată printr-un reflex
condițional, deoarece ea se produce înainte că alimentele să fi ajuns în cavitatea bucală. Prin
excitarea receptorilor din organele de simt de către aspectul și mirosul alimentelor se declanșează
un reflex condiționat urmat de răspuns gastrosecretor.
Faza cefalică a secreției gastrice a fost demonstrată de I.P.Pavlov prin metodă “prânzului
fictiv”. Un câine purtător de fistula esofagiană și de fistula gastrică secretă ori de câte ori primește
alimente care nu vin în contact cu mucoasa gastrică, ele ieșind afară prin deschiderea esofagului.
Faza cefalică are o durată relativ scurtă nedepășind mai mult de 30 de minute.
Din cantitatea totală de sue gastric care însoțește ingerarea hranei, aproximativ 25 - 30% se
elaborează în faza cefalică.
Această fază are o importanță deosebită deoarece pe de o parte grăbește procesul de digestie,
iar pe de altă parte inițiază mecanismele fazelor următoare ale secreției gastrice.
2. Faza gastrică a secreției gastrice are la baza mecanisme duble - nervoase și umorale.
Primele sunt mai puțin importante. în această faza secreția apare ca rezultat al prezenței
alimentelor în stomac. Mecanismul nervos este declanșat de distensia stomacului pe care o produc
alimentele.
Mecanismul principal al fazei gastrice este umoral. Contactul alimentelor cu mucoasa gastrică
din regiunea antrala stimulează apariția hormonului numit gastrină, care este transportat de sânge
la nivelul celulelor gastrosecretorii pe care le activează. Gastrină este un polipeptid în structura
căruia intră 17 aminoacizi. Mecanismul umoral acționează câteva ore, atâta timp cât hrana rămâne
în stomac, fiind astfel responsabil de secreția unei importante cantități de sue gastric. Când pH-ul
acestui sue ajunge în jurul valorii 2, secreția de gastrină este oprită printr-un mecanism de
retroacție negativă.
17
Privită în ansamblu, secreția gastrică este declanșată printr-un mecanism exclusiv nervos
(reflexe condiționate și necondiționate) în faza cefalică și continuă printr-un
mecanism predominant umoral în faza gastrică. Secreția gastrică este condiționată astfel atât
cantitativ, cât și calitativ de natura și cantitatea alimentelor ingerate.
S-a constatat că anumite alimente că de exemplu carnea, peștele, pâinea albă produc cea mai
mare cantitate de sue gastric.
1.3. Duodemul - noțiuni de anatomie
Intestinul subțire este cel mai lung segment al tubului digestiv, măsurând peste 4 m. El se
întinde de la pilor până la valvula ileoceala (locul în care comunică cu intestinul gros).
Intestinul subțire are trei porțiuni:
• duodenul
• jejunul
• ileonul
18
nivelul vertebrelor Li - L2; mijloacele de fixare sunt: continuitatea cu stomacul și jejunul,
ligamentele peritoneale și pediculii vasculari.
Duodenul are forma unei potcoave, în scobitura căreia se găsește capul pancreasului. El
cuprinde patru mari porțiuni (anexă 4):
• bulbul duodenal
• porțiunea descendentă
• porțiunea orizontală
• porțiunea ascendentă
Bulbul duodenal este prima porțiune a duodenului și se întinde de la pilor până la colul vezicii
biliare, unde formează flexura duodenală superioară. El reprezintă porțiunea mobilă a duodenului
și este acoperit în întregime de peritoneu. Bulbul duodenal este legat de ficat, cu care vine în
raport prin ligamentul duodeno-hepatic.
Porțiunea descendența reprezintă cel de-al doilea segment al duodenului. Ea se întinde de la
flexura duodenală superioară până la flexura duodenala inferioară (limita inferioară a capului
pancreasului) și are o direcție verticală, coborând pe partea dreaptă a vertebrelor lombare Li - L2.
Porțiunea descendentă vine în raport cu față inferioară a ficatului și cu veziculă biliară situate
anterior, cu rinichiul drept, venă cava inferioară, bazinetul drept situate posterior. Concavitatea
duodenului înconjoară capul pancreasului cu care vine în raport. Porțiunea descendentă este
întretăiată de rădăcina mezocolonului transvers.
Porțiunea orizontală reprezintă cel de al treilea segment al duodenului.
Ea se întinde de la flexura duodenală inferioară până la punctul în care duodenul întâlnește
vasele mezenterice superioare. Are un traiect orizontal, de la dreapta la
stângă, trecând prin spatele vaselor mezenterice superioare și prin fața coloanei vertebrale și a
vaselor mari (aorta și vena cavă inferioară).
Porțiunea ascendentă, cel de-al patrulea segment al duodenului, continuă porțiunea orizontală
până la flexura duodenojejunala. Anterior ea vine în raport cu ansele jejunale. Se găsește în firida
colică stângă.
1.3.2. Configurație internă și structură
Peretele duodeului este alcătuit din patru tunici:
• mucoasă
• submucoasă
• musculară
• seroasă
Tunica mucoasă sau mucoasa duodenului tapetează suprafață internă a acestui organ.
19
La examenul cu ochiul liber se observă că mucoasa duodenală prezintă niște cute transversale
denumite plici circulare sau valvule conivente. Trebuie să reținem că aceste plici lipsesc la nivelul
mucoasei bulbului duodenal. Pe porțiunea descendentă se află două ridicaturi mamelonate, numite
papile, și anume:
• papila duodenală mare
• papila duodenală mică
Papila duodenală mare (caruncula mare) are în interiorul ei un mic diverticul, numit ampula
lui Vater, prin care canalul Wirsung se varsă în canalul coledoc. La punctul de vărsare a acestor
canale se află sfincterul lui Oddi, alcătuit din mușchi netezi.
Papila duodenală mică (caruncula mică) se găsește cu doi centimetri mai sus de papilă
duodenala mare; în ea se deschide canalul pancreatic secundar al lui Santorini. La examenul cu
lupa se observă niște proeminențe asemănătoare unor lamele anastomozate; acestea sunt
vilozitățile intestinale.
Mucoasa duodenală are, în linii generate, aceleași caractere structural că și mucoasa
intestinală, fiind formată dintr-un epiteliu și un corion.
Glandele duodenului sunt de două tipuri:
• Liberkuhn, prezente în tot intestinul subțire
• Brunner, existente numai în duoden
Glandele Brunner sunt glande mucoase, tubulo-acinoase, al căror canal excretor sinuos se
deschide fie la baza vilozităților, fie într-o glandă tubulară Liberkuhn. Ele se află atât în corionul
tunicii mucoase, cât și în tunică submucoasă.
Partea secretoare este alcătuită din celule poliedrice așezate pe o membrana bazală (celule de
tip mucos). Printre celulele de tip mucos se găsesc și celulele de tip seros (Paneth). Canalul
excretor este căptușit de același tip de celule care se găsesc în porțiunea excretoare, la care se
adaugă celule caliciforme.
Tunicile submucoasă și musculară sunt, din punct de vedere al structurii, asemănătoare cu
tunicile corespunzătoare ale jejunului și ileonului. Tunica submucoasă este formată din țesut
conjunctiv în care se află vase sanguine, fibre și celule nervoase, vase limfatice și foliculi
limfatici.
Tunica musculară se compune din două straturi de fibre musculare netede, unul extern, format
din fibre dispuse longitudinal, și altul intern, format din fibre dispuse circular. Cele două straturi
musculare sunt separate de o lama conjunctivă elastică, în care se găsește plexul nervos mienteric
și o rețea vasculară bogată.
20
Fibrele circulare se condensează la capătul inferior al ileonului, formând sfincterul de la
nivelul valvulei ileocecale. Acest sfincter asigură evacuarea ritmică și fracționată a conținutului
intestinal din intestinul subțire în intestinul gros.
Tunica seroasă înconjoară în întregime numai bulbul duodenal, în rest această tunică, formată
din peritoneul parietal, se găsește numai pe suprafață anterioară a duodenului.
1.3.3. Vascularizația și inervația duodenului
Arterele care irigă duodenul provin din arteră pancreaticoduodenala superioară (ramură din
arteră gastroduodenală) și din arteră pancreaticoduodenala inferioară (ramură din arteră
mezenterică superioară).
Venele drenează sângele către vena portă, iar limfaticele due limfa către ganglionii regionali și
mai departe, spre canalul toracic.
Nervii provin din sistemul nervos vegetativ simpatic și parasimpatic care formează plexurile
submucos (Meissner), situat la nivelul tunicii submucoase și mienteric (Auerbach), la nivelul
tunicii musculare.
1.4. Duodenul - noțiuni de fiziologie
Totalitatea transformărilor fizice și chimice pe care le suferă alimentele în interiorul
intestinului subțire poartă numele de digestie intestinală. La acest proces complex participa trei
organe importante, și anume pancreasul, ficatul și intestinul subțire. Pancreasul ia parte prin
secreția de sue pancreatic, ficatul prin secreția de bilă, iar intestinul subțire prin secreția sucului
intestinal și prin mișcările intestinului.
Digestia intestinală continuă digestia bucală și digestia gastrică iar rezultatul final al acesteia
constă în descompunerea proteinelor, lipidelor și glucidelor până la elementele lor structurale care
pot fi absorbite în sânge: aminoacizi, acizi grași, glicerol și monozaharide.
Sucul intestinal, produs de secreția glandelor Liberkuhn din mucoasa intestinală, este un lichid
albicios, uneori vascos, cu pH cuprins între 7 și 8. Cantitatea de suc intestinal secretată în 24 de
ore variază între 1000 și 3000 ml.
Sucul intestinal este alcătuit din:
• apă
• săruri minerale
• substanțe organice.
Sărurile minerale sunt reprezentate de săruri de Na, K, Că și Mg, dintre care cele mai
importante sunt clorura și bicarbonatul de sodiu, care-i dau pH-ul alcalin.
Substanțele organice au că reprezentanți mucusul intestinal și diferite enzime:
• peptidazele;
21
• dizaharidaze;
• lipaze.
Peptidazele acționează asupra peptidelor cu lanțuri scurte, formate din 2, 3, și 4
aminoacizi (di, tri și tetra peptide), pe care le descompun în aminoacizi, formă sub care sunt
absorbite proteinele.
Dizaharidaze acționează asupra dizaharidelor. în sucul intestinal se găsesc următoarele
enzime:
— maltază, care desface maltoză în două molecule de glucoză;
— zaharază, care desface zaharoză în glucoză și fructoză;
— lactază, care desface lactoză în galactoză și glucoză.
Datorită acestor enzime, dizaharidele sunt deci transformate în monozaharide, formă sub care
sunt absorbite.
Sucul intestinal mai conține și cantități foarte mici de amilază.
Lipaza din sucul intestinal acționează asupra grăsimilor neutre, pe care le transformă în
glicerol și acizi grași, forme absorbabile.
În peretele intestinal se găsesc și enzime care acționează asupra acizilor nucleici, și anume
nucleaza (desface acizii nucleici în mononucleotide), nucleotidaza (desface mononucleotidele în
nucleozide și acid fosforic), nucleozidaza (desface nucleozidele în pentoze și baze azotate
purinice și pirimidinice).
Reglarea secreției intestinale este dublă:
• nervoasă;
• umorală.
Reglarea nervoasă se realizează prin intermediul reflexelor la care participă inervația
vegetativă intrinsecă a intestinului subțire.
Excitația mecanică a mucoasei intestinale de către alimente și în deosebi de celuloză, care este
nedigerabila, declanșează un reflex secretor local, al cărui arc se închide în plexurile nervoase
intrinsece din peretele intestinal (Meissner și Auerbach).
Cantitatea și calitatea secreției intestinale sunt influențate de sistemul nervos extrinsec
simpatic și parasimpatic care aduc influxul nervos din diferiți centri vegetativi ai sistemului
nervos central.
Reglarea umorală se realizează prin intermediul unei substanțe care ia naștere în mucoasa
intestinală, numită enterocrinina, această substanță a fost izolată și purificată.
Faza intestinală a secreției gastrice se realizează tot prin ambele mecanisme, reflexe și
umorale, dar cu preponderență evidentă a celor din urmă.
22
În această fază secreția gastrică este declanșată de prezența chimului gastric în duoden. în
cursul fazei intestinale se produce numai aproximativ 5% din totalul secreției gastrice. Prezența
chimului în duoden provoacă nu numai stimularea secretiei gastrice, ci și inhibiția ei.
Astfel, în cursul fazei intestinale, lipidele inhibă secreția și motricitatea gastrică atunci când
vin în contact cu mucoasa duodenală. Inhibiția secreției gastrice se realizează printr-un hormon,
denumit enterogastron, care ia naștere în celulele mucoase duodenale că urmare a contactului cu
chimul gastric. El ajunge pe cale circulatorie la nivelul glandelor gastrice și inhibă atât secreția de
pepsină, cât și de HCI.
Absorbția intestinală este un proces complex care constă în trecerea substanțelor alimentare
din tubul digestiv în mediul intern al organismului.
Cavitatea bucală, stomacul, colonul și rectul sunt segmente ale tubului digestiv în care
procesul de absorbție este slab reprezentat.
La nivelul stomacului se absorb într-o anumită măsură apa, clorurile, alcoolul, bioxidul de
carbon și unele medicamente, iar la nivelul colonului, și în special al cecului are loc tot absorbția
de apă și de substanțe minerale.
Organul cel mai important și mai adaptat pentru funcția de absorbție este intestinul subțire. La
nivelul acestuia se absorb toate substanțele alimentare necesare organismului.
23
CAPITOLUL II
În literatură medicală afecțiunea se mai întâlnește sub numele de boală ulceroasă sau ulcer
peptic. Această ultimă denumire a fost valabilă atâta timp cât agresiunea clorhidropepetica era
considerată factor etiopatogenic unic. în prezent, alături de agresiunile clorhidropepetice s-au
demonstrat rolul patogen al germenului Helicobacter pylori precum și importanța factorilor de
apărare, ceea ce face ca termenul de ulcer peptic să nu mai fie corespunzător.
Incidența ulcerului gastroduodenal la adulți în țară noastră este în jur de 8%,din W totalul
afecțiunilor digestive. Frecvența ulcerului duodenal (UD) este de 75%, iar a ulcerului gastric
(UG) de 25%. Predomină la bărbați față de femei (4/1), ulcerul duodenal apărând la o vârstă mai
tânără, între 30-40 am, iar ulcerul gastric după 40 ani/ Incidența reprezintă numărul de cazuri noi
care apar într-un anumit interval de timp, într-o populație dată. Studiile efectuate între 1963-1968
în districtul Copenhaga au găsit o incidența de 0,13% pentru ulcerul duodenal, de 0,03% pentru
ulcerul gastric și de 0,02% pentru ulcerul dublu. Prevalența reprezintă numărul total de cazuri
(cazuri noi plus cazuri vechi) care există într-o anumită perioadă de timp la o anumită populație.
Datele statistice arată că prevalența clinică se situează între 5-10% din populație. Prevalența
calculată pe baza studiilor necroptice este însă de 21-29% la bărbați și 11- 18% la femei.
Tendința generală. Începând din anul 1970 se constată o scădere lentă dar continuă a
incidenței ratei de spitalizare, a complicațiilor și indicațiilor chirurgicale. Tendința ciclică,
semnalează apariția de noi cazuri și creșterea numărului de cazuri în cursul lunilor de toamnă și
iarnă.
24
2.2. Etiopatogenie
În condiții fiziologice stimularea secreției gastrice se face direct, pe cale nervoasă (vegetativă)
și indirect, pe cale hormonală (gastrină) prin intermediul histaminei. Sinteză intracelulară de HCI
se realizează sub influență receptorilor H2 - histaminici și anhidrazei carbonice, ultima fiind
activată de Ca++ și inhibată de Mg++.
• fumatul crește incidența ulcerului, iar frecvența bolii se corelează cu durata fumatului;
fumatul intervine prin anularea mecanismelor inhibitorii ale secreției acide gastrice și scăderea
secretiei alcaline pancreatice.
Medicamentele favorizează ulcerul fie prin mecanism direct asupra celulelor mucoasei
gastrice și duodenale, fie prin inhibiția și diminuarea mecanismelor de apărare. Dintre
medicamentele incriminate frecvent se citează: Acidul acetilsalicilic, antiinflamatoriile
nesteroidiene și corticosteroizii.
2.2.4. Stresul
Afecțiunile digestive la care asocierea cu ulcerul este frecventă sunt: anomalii ale duodenului,
boala Crohn, pancreatita cronică, sindromul Zollinger-Ellison și ciroza hepatică.
2.3. Fiziopatologie
• Helicobacter pylori, factor bacterian de agresiune, prezent la peste 92% din ulcerele
duodenale și 70% din ulcerele gastrice. Dezvoltarea bacteriei este favorizată de pH-ul acid, iar
acțiunea ei este fie prin agresiune directă (enzime patogene și citotoxine) fie prin mecanism
indirect (creșterea secreției clorhidropeptice)
• acizii biliari acționează mai ales în ulcerul gastric prin rolul de detergent pentru lipide
tineri.
Caracteristicile durerii:
Durerea are anumite caracteristici care, precizate la anamneză, singure pot susține
diagnosticul de ulcer gastro-duodenal:
• ritmicitatea zilnică: durerile apar la un anumit interval, după ingestia alimentelor (în UG la
>2 - 1 ora deci precoce, în UD la 2 - 3 ore tardiv și nocturn), însoțindu-se de senzația de foame
(foame dureroasă), care se calmează după ingestia de alimente (durere - alimente - sedare) și
alcaline
27
• periodicitate sezonieră: durerile apar zilnic, în perioade de 3-4 săptămâni, mai ales
primăvarași toamna, alternând cu perioade de acalmie de luni sau ani.
Ritmicitatea și periodicitatea sunt caracteristice pentru UD necomplicat încât în absența
acestora diagnosticul de UD trebuie revizuit.
Ritmicitatea nu este respectată de UG și de ulcerul dublu (UG + UD)
Pe măsură ce UG și UD se cronicizează și se asociază cu alte boli digestive, perioadele
dureroase se prelungesc sau devin continue și atipice, iar perioadele de acalmie se scurtează.
28
29
30
31
Examenele paraclinice - utile în confirmarea diagnosticului sunt:
UG benign este cel mai frecvent rotund, cu marginile regulate, fundul de culoare roșie,
mucoasa din jur cu edem și pliuri convergente.
UG malign are contur neregulat, bourgeonat, sângerează spontan, mucoasa din jur
hiperemiata, cu pliurile dezordonate și amputate.
Nișa benignă proeminentă în afara lumenului gastric, are marginile bine determinate, cu
pliurile mucoasei regulate, radiind spre nișă și peristaltismul gastric păstrat, caractere care o
diferențiază de nișa malignă.
Aproximativ 10% din ulcerele gastro-duodenale nu sunt vizibile radiologic datorită edemului
inflamator sau hemoragiei care astupă nișa sau anumite localizări (prepiloric, fornix,
fața anterioară sau posterioară a stomacului).
În prezența unui sindrom clinic ulceros tipic examenul radiologic negativ nu exclude
diagnosticul de ulcer.
32
Când ulcerul gastroduodenal se asociază cu alte boli digestive (gastrită și duodenită cronică,
colecistopatii diverse, pancreatita cronică, enterocolită cronică s.a.) sau devine penetrant (în
pancreas sau ficat) simptomatologia devine atipică și diagnosticul dificil. în aceste situații,
examenele paraclinice adecvate precizează diagnosticul.
• Secreția gastrică. Testul maximal cu histamina Kay arată normo sau hipoaciditate (DAB < 2
mEq/ora, DAB < 20 mEq/ora) în UG și hiperaciditate (DAB > 2 mEq/ora, DAB > 20 mEq/ora) în
UD. Determinarea acidității gastrice nu este un test obligatoriu pentru diagnosticul de ulcer. Este
indicată în UD cu simptomatologie clinică tipică, dar cu examen radiologic și endoscopic
neconcludente, pentru diagnosticul diferențial al UG de cancer și anemia perniciosa (aclorhidrie
histaminorezistenta), precum și pentru diagnosticul sindromului Zollinger- Ellison.
• rezenta Helicobacter pylori se evidențiază prin metode invazive (testul rapid cu ureaza,
examenul histopatologic al frotiului colorat Giemsa, Gimenez sau Whartin-Starry, culturi pe
medii speciale) și metode neinvazive (teste serologice ce determină anticorpii anti Helicobacter
pylori și testul respirator cu uree marcată cu carbon radioactiv)
33
34
35
36
37
38
2.5.Tratament
Tratamentul medical cuprinde următoarele mijloace: repaus, alimentație și medicație.
2.5.1. Repausul
Spitalizare 2-3 săptămâni în ulcerele acute, ulcerele cronice cu perioade dureroase intense și complicate.
39
2.5.2. Alimentația
Regimul alimentar este adaptat după stadiul bolii: acut sau cronic.
Dieta este diferențiată în trei etape, în raport cu evoluția bolii. în primul stadiu care durează 3-
5 zile se recomandă consum de lapte în doze fracționate (câte 200 ml la 2 ore interval, în cursul
nopții la 4 ore, sau ori de câte ori apar dureri).
În cursul a 24 de ore se poate ingera până la 2000 ml lapte. Acesta trebuie fiert și administrat
călduț sau rece cu sau fără frișcă, ușor îndulcit (15-20 g zahăr la un litru de lapte), în funcție de
preferințele bolnavului. în funcție de intoleranța la lapte se poate adaugă la fiecare cană o linguriță
de carbonat de calciu (scade fermentațiile intestinale produse de lactoze) sau 5 mg de citrat de
sodiu (împiedică coagularea bruscă a cazeinei în stomac). Laptele se bea neecremat. Unii autori
recomandă în acest prim stadiu suc de grapefruit, care ar avea rol antiacid mai puternic.
În a doua fază a puseului acut, se mai introduc în dietă bolnavului supe de orez strecurat, supe
mucilaginoase, preparate cu lapte și unt, griș, fulgi de orez, ouă fierte moi, gelatină de lapte,
piureuri cu foarte puțîn unt. Acest regim durează 7-10 zile administrându-se astfel 1700-1800 de
calorii.
În faza a treia se adaugă perișoare dietetice din carne sau pește, legate cu ou, supe de cereale
pasate, pâine albă veche, brânză de vaci sau telemea desărată, făinoase fierte, supe de zarzavat
fierte cu făinoase și strecurate prin sită, prăjituri de casă (eclere). Carnea se fierbe bine și se
adaugă treptat. Se elimină treptat cărnurile grase și cele bogate în țesut conjunctiv, sau se dau în
cantitate mică întrucât cresc secreţia gastrică acidă.
Mesele se dau în cantități mici și repetate, 5-6 mese zilnic pentru a se asigură aportul caloric
necesar fără destinderea importantă a stomacului (se diminuează astfel efortul sau contractil și
secreţia gastrică). în stabilizarea dietetică a fazelor puseului acut, nu este atât de importantă
includerea cu rigurozitate a unui aliment într-o etapă sau alta, ci introducerea treptată a produselor
nutritive, evitarea în permanență a iritatiei chimice și mecanice, adaptarea regimului în funcţie de
preferinţele bolnavului, de toleranța sa digestivă și de starea sa de nutriție.
40
2.5.4. Dieta în perioada cronică a ulcerului
Regimul alimentar se compune din următoarele alimente (în raport de toleranța individului):
lapte dulce (simplu sau îndulcit), făinoase (fulgi de ovăz, griș, fidea, tăiței, urdă, caș), unt proaspăt
și nesărat, ouă (fierte moi sau ochiuri în apă), carnea de pasăre, vacă sau viței (bine fiartă sau
coaptă înăbușit în cuptor), carne de pește slab, zarzavaturi și legume fierte (carote, morcovi,
dovlecei, conopidă) pregătite cu unt sau ulei crud, pâine albă veche de o zi, biscuiţi, fructe coapte
la cuptor, sucuri de fructe, prăjituri de casă (gelatină, sufleuri, creme, tarte).
Sunt interzise următoarele produse nutritive: laptele bătut, iaurtul, chefirul, brânzeturile
fermentate, ouăle tari, maioneză, peștele gras, peștele conservat, zarzavaturile crude tari
(gogoșari, ridichi, varză, castraveți, ardei), legumele uscate (fasole, mazăre) ciupercile, ceapă,
usturoiul, condimentele, fructe oleaginoase, ciocolată, cafeaua, dulciurile concentrate, pâinea
neagră.
Se contraindică de asemenea ciorbele grase și supele în care carnea a fost pusă la fiert cu apă
rece (se eliberează substanțele cu efecte gastrice excitatorii). Se vor evita preparatele nedietetice
(prăjeli, rântașuri, sosuri), alimentele prea fierbinţi sau prea reci, apele carbogazoase.
Mesele vor fi fracționate în 4-5 prize. Prelungirea unui astfel de regim este indicată cel puţin
2-3 ani de la ultimul puseu evolutiv al bolii ulceroase. De două ori pe an primăvara și toamna,
perioade de recrudescență ale ulcerului, bolnavul va trebui să respecte o dietă mai severă,
prelungită câteva săptămâni.
2.5.5. Medicația
• antiacide
• anticolinergice
• pansamente gastrice
• antisecretorii
2.5.5.1. Antiacidele
41
• bicarbonat de sodiu;
• carbonatul de calciu(Dicarbocalm)
— trisilicatul de magneziu(Trisilicalm)
Când durerile sunt continue se administrează din oră în oră și nocturn (alcalinizare nocturnă
pe sondă). Deși bicarbonatul de sodiu este cel mai eficace antiacid, induce secundar hipersecreția
gastrică acidă prin eliberare antrala de gastrină, motiv pentru care nu se utilizează singular, ci în
asociere cu alte preparate din diverse formule magistrale. Preparatele de Mg produc diaree, iar
cele din Ca și Al constipație.
2.5.5.2. Anticolinergicele
Preparate:
• naturale
• Preparatele naturaie:
• Scopolamina (Scobutil)
Preparate de sinteză:
42
• Probanthine
Doza: se administrează unul din preparate, de 2-3 ori pe zi, cu 15-30 minute înaintea mesei de
prânz și seară la culcare.
Contraindicații: ulcer gastric și stenoza pilorică (prin acțiune antispastică măresc staza
gastrică, prelungind efectul acidopeptic al sucului gastric), glaucom și adenom de
prostată.Medicația anticolinergica clasică cu efect antisecretor slab este înlocuită astăzi de
blocantii specifici ai receptorilor colinergici de tip muscarinic M3, care nu dau reacțiile adverse
ale medicației anticolinergice clasice. Dintre medicamentele anticolinergice cel mai des utilizate,
sunt Pirenzepina și Telenzepina.
Preparate:
• Gelusil Lac fixează excesul de HCI din sucul gastric și formează o peliculă protectoare la
suprafața stomacului. Se administrează câte 1 cp. de mai multe ori pe zi, a.m. (se topesc în gură).
2.5.5.4. Antisecretorii
Preparate: Ederen, Ulcosilvanil (acetazolamida Na, K, Mg și Al), cp. 250 mg Doză: 25 mg/
Kg corp / zi (3-6 cp), două săptămâni în UG și trei săptămâni în UD, doză redusă încă 1-2
săptămâni după vindecarea radiologică și endoscopică.
43
Sunt interzise preparatele de Ca și produsele lactate (anhidraza carbonică este activată de
Ca++ și inhibată de Mg++).
Preparate
— Cimetidina (Tagamet, Histodil) 200 mg x 3/ zi în timpul meselor sau 400 mg seara la culcare;
— Famotidina, mai recent, 400 mg/zi, într-o singură priză la ora 19, timp de 4-6 săptămâni.
— Nizatidina, 150mg de 2 ori/zi sau 300mg doză unică -> Roxatidina, mult mai activă decât
Ranitidina; 150mg seara Efecte secundare:
psihice)
• Inhibitori ai pompei de protoni, constituie medicația unanim agreată astăzi datorită eficienței
terapeutice mari, reacțiilor adverse minime și complianței în administrare. Preparate utilizate:
Esomeprazol, Omeprazol, Lasoprazol și Pantoprazol.
2.5.5.5. Antibacteriene
44
• Metronidazol, Amoxicilină, Tetraciclină, Claritromicina, Amoxicilina,Tinidazol
,Furazolidon sunt antibiotice utile în eradicarea infecției cu Helicobacter pylori.
Pentru orientarea măsurilor terapeutice în ulcer specialiști din 19 țări europene și din Canada
și SUA au adoptat în 1996 la Maastricht, Consensul european.
Ulcerul gastric Helicobacter pylori pozitiv, a cărui vindecare se face mai greu și tendința spre
complicații este mai mare impune utilizarea triplei sau cvadruplei terapii.
sau
sau
45
® Omeprazol 20mg x 2/zi + Tetraciclină 500mg x 4/zi + Metronidazol 400mg x 3/zi + De Nol
480mg sau
Controlul eficacității tratamentului medical se va face după 5 săptămâni prin examen clinic,
radiologic și endoscopic (se evaluează obligatoriu eradicarea infecției și gradul de vindecare a
nișei).
Concluzii:
2.7.Tratament chirurgical
Indicații relative ale tratamentului chirurgical sunt: ulcerele cu recidive repetate, refractare
după 2 ani de tratament medical, la bolnavii peste 40 ani sau suspiciuni de malignizare.
46
CAPITOLUL III
CAZURI CLINCE
3.1 CAZUL 1
DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE: M. PRENUMELE: C. VARSTA: 55 ani SEX: F
DOMICILIUL LOCALITATEA Târgovişte
STRADA ...
JUDEŢUL Dâmboviţa
ANTECEDENTE
HEREDO-COLATERALE: fără importanţa ; neagă lues, TBC, sida şi bolile cronice
47
PERSONALE - menarha la 13 ani, ciclu regulat, nedureros, flux moderat, naşteri 1,
FIZIOLOGICE avorturi 0, menopauză din iulie 2008
PATOLOGICE: gastrită acută (2012).
FACTORI DE RISC consumă ocazional alcool, consumă zilnic cafea, fumătoare, orar
LEGAŢI DE MODUL DE neregulat al meselor.
VIAŢĂ:
48
Sistem nervos și organe de simt: orientare temporospatial, vede, aude, ROT prezente bilateral,
simetrice.
PRESCRIPŢII MEDICALE
TRATAMENT : Pe parcursul internării pacienta primeşte următoarea medicație:
Omeran 20 mg la 12 ore p.o.
Klabax 500 mg la 12 ore p.o
Metronidazol 250 mg la 6 ore p.o.
Metoclopramid 10 mg, 1cp x 3/zi p.o.
Venter 1 g, 1cp x 4/zi
OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA
INTERNARE
ÎNALŢIME: 1,67 cm.
GREUTATE: 60 kg
T.A : 110/50 mmHg
PULS : 88 bat /min.
TEMPERATURA: 37,2°C
49
RESPIRAŢIE : 18 resp / min.
VĂZ : Bun
AUZ: Bun
NEVOI FUNDAMENTALE
1. A RESPIRA: independentă
2. A MÂNCA, A BEA: dependentă: epigastralgii, greaţa, vărsături
3. A ELIMINA: dependentă: vărsături
4. A SE MIŞCA: dependentă: epigastralgii
5. ADORMI, A SE ODIHNII: dependentă: epigastralgii, anxietate
6. A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCĂ: Independentă
7. A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN Independentă
LIMITE NORMALE :
8. A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA dependentă: Astenie
TEGUMENTELE:
9. A EVITA PERICOLELE : Independentă
10. A COMUNICA: dependentă: Durere
11. A-ŞI PRACTICA RELIGIA: independentă
12. A SE RECREA: dependentă: astenie, durere
13. A FI UTIL: dependentă: astenie, durere
ASPECTE PSIHOLOGICE
1.STAREA DE normală
CONŞTIENŢĂ:
2. COMPORTAMENT: normal uşoară (explicabilă )
anxietate
3. MOD DE INTERNARE: SINGUR SALVARE FAMILIA Da ALTUL
3. PARTICULARITĂŢI: fără particularităţi
50
ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAŢĂ : SINGUR FAMILIE Da ALTUL
MEDIUL (HABITAT): RURAL URBAN Da
OCUPAŢII , LOISURI:
PARTICULARITĂŢI:
PROBLEME SOCIALE: Nu prezintă probleme în ceea ce priveşte veniturile materiale
INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFACUTE Din cele 14 nevoi fundamentale sunt afectate 9, fiind de dependenţă şi
: numai 5 de independenţă.
POSIBILITĂŢI DE EVOLUŢIE
VINDECARE Da
STABILIZARE AMELIORARE
AGRAVARE
DECES
51
EXTERNAREA DIN revederea cu membri familiei
SPITAL:
OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
1.OBIECTIVE GLOBALE :
Echipa medicală are ca obiective globale de îngrijire să asigure şi să redea autonomia bolnavei, să o
ajute să-şi dobândească confortul fizic şi psihic şi să-şi recapete încrederea în sine şi să o instruiască
în ceea ce priveşte continuarea tratamentului în ambulator, precum şi evitarea factorilor de risc pentru
bolile digestive.
2.OBIECTIVE SPECIFICE :
• Să asigur pacientei un salon aerisit, cu un pat curat, cu lenjerie curată
• Să urmăresc starea generală a pacientei pe tot parcursul internării.
• Să urmăresc respectarea regimului alimentar indicat.
• Să monitorizez funcţiile vitale şi să le consemnez în foaia de observaţie.
• Să urmărescă aportul lichidian , diureza zilnică şi tranzitul intestinal.
• Să combată anxietatea.
• Să pregătescă pacienta şi să o conducă pentru efectuarea investigaţiilor paraclinice.
• Să recolteze produsele biologice pentru examenele de laborator.
• Să administreze tratamentul prescris.
• Să educe pacienta să-şi respecte tratamentul prescris şi regimul alimentar indicat.
52
S-au efectuat următoarele investigaţii: hemoleucograma:
Hb = 12,4 g%, Ht = 40%, leucocite = 10.100 / mm3, VSH = 11 mm / h, calcemie = 10,1 mc,
glicemie, = 70 mg%, proteinemie = 6,9 mg%, TGP = 15 ui,TGO = 24 ui,
proba Adler = negativa,
examen complet de urină: densitate = 1020, pH acid, albumina absentă, glucoza absentă, sediment
urinar în limite normale.
Rx. cord-pulmon: imagine toracică normală
MODUL DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE SINGUR - CU FAMILIA Da ALTUL -
MIJLOC DE maşina familiei
TRANSPORT
53
PLAN DE ÎNGRIJIRE
54
consemnez în toracică normală.
foaia
de observaţie.
55
/mm3;
• VSH = 11 mm/h;
• Calcemie =10,1
mg%;
• Glicemie, = 70 mg%;
• Proteinemie = 6,9
mg%;
• TGP = 15 ui, TGO =
24ui;
• Examen complet de
urină: densitate =
1020, pH acid,
albumina absentă,
glucoza absentă,
sediment urinar în
limite normale.
56
• Anxietate, se • Să captez electrocardio- • Primeşte cu
acomodează greu scaunul, grafie; dificultate
cu condiţiile de urina şi • Pregătesc alimentaţia;
spitalizare. vărsăturile; pacienta • Anxietate, se
• Să-i efectuez pentru examenul acomodeaza greu cu
ex.paraclinice endoscopic; condiţiile de
indicate • Măsor funcţiile spitalizare;
de medic; vitale şi le • T = 36,5°C;
• Să pregatesc consemnez în • Î = 167 cm;
pacienta pentru fişă. • G = 60 kg;
examenul • TA = 120 / 70 mm
electrocardio- Hg;
grafic şi • AV= 80 bat/min;
examenul • Resp. = 20
endoscopic; resp/min;
• Să-i măsor • Aport hidric =
funcţiile 1600ml;
vitale şi să le • Diureza =1500 ml;
consemnez în • Scaun =1, normal;
foaia de •Varsaturi = 0;
observaţie. • Ex. endoscopic: la
nivelul peretelui
anterior duodenal se
evidenţiază o nişă
rotundă, cu margini
bine delimitate,
diametru de 0,8 cm.
Se va preleva un
fragment bioptic.
57
• dietă echilibrată, cu 4-5 mese pe zi, orar fix, uşor digerabilă, (se Înmânează
bolnavului lista cu alimentele permise)
58
59
PUNCŢIA VENOASĂ
• Definiţie
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de
puncţie.
• Scop:
— explorator - recoltarea sângelui pentru examene de laborator biochimice, hematologice,
serologice şi bacteriologice
— terapeutic - administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase,
recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale, executarea transfuziei de sânge sau derivate ale
sângelui.
• Locul puncţiei:
— venele epicraniene şi vena jugulară (mai ales la sugar şi copilul mic)
— venele de la plică cotului (mediobazilica şi mediocefalica)
— venele antebraţului
— venele de pe faţa dorsală a mâinii
— venele maleolare interne
• Materiale:
— de protecţie: muşama, aleza, perna elastică
—pentru dezinfecţia tegumentelor (tip I se aplică dezinfectantul pe piele cu un tampon
dezinfectat, durata de acţiune fiind de 30 secunde pana se evapora dezinfectantul)
— instrumentar şi materiale sterile: ace de 25-30 mm, 10/10 mm, seringi de capacitate diferită în
funcţie de cantitatea de medicamente administrată, mănuşi chirurgicale, tampoane
— nesterile: garou, tăviţa renală, lampă de spirt, pilă de taiat fiole -> soluţii dezinfectante: alcool,
alcool iodat
— medicamente: fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile.
• Pregătirea pacientului:
-psihică - se informează asupra scopului puncţiei
- fizică - se asează pacientul într-o poziţie confortabilă (decubit dorsal), se examinează calitatea şi
starea venelor, se aşează braţul pe perna elastică şi muşama în aducţie şi extensie maximă, se
dezinfectează tegumentul pentru venele de la membre, se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm.
deasupra locului puncţiei, strângându-l astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima
artera; se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente.
60
• Tehnica:
—asistenta medicală se spală pe mâini, se dezinfectează, încarcă seringa, îmbracă mânuşile sterile
— se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitând o uşoara
compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
— se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între
police şi restul degetelor
— se pătrunde cu acul traversând în ordine în direcţie oblică (< 30°), tegumentul şi apoi peretele
venos până ce acul înaintează în gol
— se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venos
— se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa (apare sânge în seringă)
—se îndepărtează staza venoasă prin îndepărtarea garoului şi desfacerea pumnului
— se administrează soluţia medicamentoasă încet
— dupa introducerea întregii cantităţi de soluţie medicamentoasă se aplică tamponul îmbibat în
soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul
—se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală
— se face toaleta locală a tegumentului şi pansament local
—se supraveghează pacientul.
• Accidente şi intervenţii:
— hematomul - prin infiltrarea sângelui în ţesutul perivenos - se retrage acul şi se comprimă locul
puncţiei 1-3 minute
— străpungerea venei (perforarea peretelui opus) - se retrage acul în lumenul venei
—ameţeli, paloare, lipotimie - se întrerupe puncţia, pacientul se aşează în decubit dorsal, fără
pernă, se anunţa medicul
— flebalgie - durere pe vasul de sânge
— accidente tardive - SIDA, sifilis, hepatita B, septicemie.
61
3.2 CAZUL 2
DOSAR DE ÎNGRIJIRE
DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE: V. PRENUMELE: I. VÂRSTĂ: 47 ani SEX: M
DOMICILIUL : LOCALITATEA Târgoviște
STRADA
JUDEŢUL Dâmboviţa
ANTECEDENTE
HEREDO-COLATERALE: fără importanţă neagă lues, TBC, SIDA şi bolile cronice
PERSONALE FIZIOLOGICE: fără importanţă
PATOLOGICE: fără importanţă
62
FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ: consumă ocazional alcool, consumă
zilnic cafea, fumător, orar neregulat al meselor, consumă frecvent alimente conservate, munceşte
uneori şi în timpul nopţii, a primit tratament indelungat cu Ketoprofen pentru dureri la nivelul
coloanei vertebrale lombare.
63
fiziologice, organe genitale externe de aspect normal.
Sistem nervos şi organe de simţ: orientat temporospaţial, vede, aude, ROT prezente bilateral,
simetrice.
PRESCRIPŢII MEDICALE
TRATAMENT : Pe parcursul internării pacientul primeşte următoarea medicaţie:
• No - Spa 40 mg, 1 cp x 3/zi p.o.
• Lanzap 30 mg / zi p.o.
• Klacid 500 mg la 12 ore p.o
• Duomox 1 g la 12 ore p.o.
• De Noi, 120 mg, 2 cp x 2/zi
• Metoclopramid 10 mg, 1 cp x 3/zi p.o
EXAMINĂRI: S-au efectuat urmatoarele investigaţii: hemoleucograma, VSH, calcemie,
glicemie, proteinemie, TGP, TGO, proba Adler, examen complet de urina, ex. endoscopic,
examen histopatologic pentru Helicobacter pylori, testul Elisa pentru anticorpi anti Helicobacter
pylori, Rx. cord-pulmon, echografie abdominala.
REGIM: lactat în primele 7 zile, apoi se adaugă supe strecurate, fulgi de ovăz, ou moale, piure
de legume, pâine uscată, făinoase fierte, carne de pasăre şi vită fiartă/friptă.
OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA INTERNARE
ÎNĂLŢIME : 1,68 cm.
GREUTATE: 70 kg
T.A: 140 / 70 mmHg
PULS : 84 bat /min.
TEMPERATURA: 37,1°C
RESPIRAŢIE : 18 resp / min.
VĂZ : Bun
AUZ: Bun
NEVOI FUNDAMENTALE
1. A RESPIRA: independentă
2. A MÂNCA ŞI A BEA: dependentă epigastalgii, greaţă, vărsături
64
3. A ELIMINA: dependentă vărsături
4. A SE MIŞCA: dependenta epigastalgii,
5. A DORMI, A SE ODIHNII: dependentă epigastalgii, anxietate
6. A SE ÎMBRACA , A SE independentă
DEZBRĂCĂ:
7. A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN independentă
LIMITE NORMALE :
8. A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA dependentă
TEGUMENTELE:
9. A EVITA PERICOLELE : independentă
10. A COMUNICA: dependentă durere
11. A-ŞI PRACTICA RELIGIA: independentă
12. A SE RECREA: dependentă astenie, durere
13. A FI UTIL: dependentă astenie, durere
14. A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ dependentă necesită educaţie pentru sănătate
SĂNĂTATEA:
ALERGIC LA nu este alergic
ASPECTE PSIHOLOGICE
1.STAREA DE Normală
CONŞTIENŢĂ:
2.COMPORTAMENT: normal, uşoara (explicabilă)
anxietate
3.MOD DE SINGUR - SALVARE - FAMILIA da ALTUL -
INTERNARE:
4. PARTICULARITATE Fără
particularităţi
ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAŢĂ SINGUR DE FAMILIE Da ALTUL
MEDIUL (HABITAT) RURAL Da URBAN
OCUPAŢII , LOISURI
PARTICULARITATE
65
PROBLEME SOCIALE Nu prezintă probleme în ceea ce priveşte veniturile materiale ale
familiei
INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE : Din cele 14 nevoi fundamentale sunt afectate 9, fiind de
dependenţă şi numai 5 de independenţă.
Echipa medicală are ca obiective de îngrijire să asigure şi să redea autonomia bolnavului şi să îl
ajute să-şi recapete încrederea în sine.
POSIBILITĂŢI DE EVOLUŢIE
VINDECARE Da
STABILIZARE, AMELIORARE -
AGRAVARE -
DECES -
66
OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
1.OBIECTIVE GLOBALE : Echipa medicală are ca obiective globale de îngrijire să asigure şi
să redea autonomia bolnavului, să îl ajute să-şi dobândească confortul fizic şi psihic şi să-şi
recapete încrederea în sine şi să îl instruiască în ceea ce priveşte continuarea tratamentului în
ambulator, precum şi evitarea factorilor de risc pentru bolile digestive.
2.OBIECTIVE SPECIFICE :
• Să asigur pacientului un salon aerisit, cu un pat curat, cu lenjerie curată.
• Să urmăresc starea generală a pacientului pe tot parcursul internării.
• Să urmăresc respectarea regimului alimentar indicat.
• Să monitorizez funcţiile vitale şi să le consemnez în foaia de observaţie.
• Să urmăresc aportul lichidian , diureza zilnică şi tranzitul intestinal.
• Să combat anxietatea.
• Să pregătesc pacientul şi să il conduc pentru efectuarea investigaţiilor paraclinice.
• Să recoltez produsele biologice pentru examenele de laborator.
• Să administrez tratamentul prescris.
• Să educ pacientul să-şi respecte tratamentul prescris şi regimul alimentar indicat.
67
Rx. cord-pulmon: imagine toracică normală
Ecografie abdominală: ficat de dimensiuni şi ecostructură normală, colecist normal, pancreas
omogen, rinichi de dimensiuni şi ecostructură normală, fără imagini de calculi.
Ex. endoscopic : la nivelul peretelui anterior duodenal se evidenţiază o nişă rotundă, cu margini
bine delimitate, diametru 1,1 cm. Se prelevă un fragment bioptic.
Test Elisa pentru anticorpi anti Helicobacter Pylori = pozitiv
Ex. histopatologic : în coloraţie Giemsa prezent Helicobacter Pylori
În urma examenului clinic şi a investigaţiilor paraclinice se stabileşte diagnosticul de
Ulcer duodenal, Helicobacter Pylori pozitiv.
S-a efectuat tratament cu:
• No - Spa 40 mg, 1 cp x 3/zi p.o.
• Lanzap 30 mg / zi p.o. dimineaţa
• Klacid 500 mg la 12 ore p.o
• Duomox 1 g la 12 ore p.o.
• De Noi, 120 mg, 2 cp x 2/zi
• Metoclopramid 10 mg, 1 cp x 3/zi p.o
Evoluţie favorabilă sub tratament
Se externează cu urmatoarele recomandări :
• dietă echilibrată, orar fix, uşor digerabila (se înmanează bolnavului lista cu alimentele permise)
• evită: cafeaua, alcoolul, condimentele, fumatul, stresul
• continuă tratamentul recomandat la domiciliu
• se interzice; cafeaua, alcoolul, condimentele, fumatul, stresul
• control la 24.03.2021 în policlinică
• dispensarizare la medicul de familie
• se înmaneaza scrisoarea medicală către medicul de familie
MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE : SINGUR - CU FAMILIA Da ALTUL -
MIJLOC DE maşina familiei
TRANSPORT :
68
PLAN DE ÎNGRIJIRE
69
consemnez în
foaia de
observaţie.
70
consemnez în • VSH = 12 mm/h;
foaia de • Calcemie = 10,9 mg%;
observaţie. • Glicemie, = 72 mg%;
• Proteinemie = 6,4 mg%;
• TGP = 11 ui;
• TGO = 14 ui;
• proba Adler = negativă.
71
funcţiile vitale fişă; sediment urinar în limite
şi să le • Conduc normale;
consemnez în pacientul la • Ex. endoscopic : la
foaia de examenul nivelul peretelui anterior
observaţie. endoscopic. duodenal se evidenţiază o
nişă rotundă, cu margini
bine delimitate, diametru
0,8 cm;
• Se prelevă un fragment
bioptic.
• dietă echilibrată, cu orar fix, uşor digerabilă (se înmanează bolnavului lista cu
alimentele permise)
72
73
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Definitie
Medicamentele sunt substante extrase sau sintetizate din produse de origine minerala, vegetala, animala
utilizate cu scopul de :
- profilaxia imbolnavirilor;
- ameliorarea bolilor;
- vindecarea bolilor.
Doza de administrare
In functie de doza administrata , acelasi produs poate actiona ca aliment, medicament sau toxic, astfel se
pot diferentia :
- doza terapeutica=doza administrata in scop terapeutic fara efect toxic;
- doza maxima=doza administrata in cantitatea cea mai mare fara actiune toxica asupra
organismului;
- doza toxica=doza administrata care provoaca fenimene toxice grave pentru organism;
- doza letala=doza care conduce la decesul pacientului .
Prescrierea medicamentelor
Medicamentele sunt prescrise de medic si notate in foaia de observatie a pacientului internat sau pe
retete in cazul pacientului ambulator.
Prescrierea consta in :
- numele medicamentului;
- concentratie si cantitati;
- doza unica sau pe 24 h;
- mod de administrare;
- orarul administrarilor;
- administrare in raport cu servitul meselor.
74
- doza corecta de administrare;
- timpii de executie;
- actiunea farmacologica a medicamentelor;
- frecventa de administrare si intervalul de dozare;
- efectul ce trebuie obtinut;
- contraindicatiile si efectele secundare;
- interactiunea dintre medicamente.
Asistenta medicala verifica si identifica:
- calitatea medicamentelor;
- integritatea medicamentelor;
- culoarea medicamentelor;
- decolorarea sau supracolorarea;
- sedimentarea, precipitarea sau existenta flocoanelor in solutie;
- lichefierea medicamentelor solide;
- opalescenta solutiilor.
Asistenta medicala respecta:
- calea de administrat prescrisa de medic;
- dozajul prescris, orarul de administrare si somnul pacientului;
- incompatibilitatea de medicament;
- administrarea rapida medicamentelor deschise;
- ordinea de administrare a medicamentelor (tablete,solutii,picaturi,injectii,supozitoare,ovule
vaginale);
- servirea pacientului cu doza unica de medicamente pe cale orala.
Asistenta medicala informeaza si anunta :
- pacientul pentru medicamentele prescrise, in ceea ce priveste modul de administrare, cantitatea,
efectul scontat si eventualele reactii secundare;
- medicul asupra efectelor secundare si eventualelor greseli de administrare a medicamentelor.
Asistenta medicala efectueaza administrarea medicamentelor in conditii de igiena, asepsie, dezinfectie,
sterilizare si mentinere a masurilor de supraveghere si control a infectiilor nosocomiale sau
intraspitalicesti.
Mod de administrare
75
- calea digestiva=oral, sublingual, gastric,intestinal,rectal;
- calea respiratorie;
- calea percutanta=tegumente si mucoase;
- calea urinara;
- calea parentrala;
- modul de administrare al medicamentelor este prescris de medic pe urmatoarele consideratii:
starea generala si toleranta individuala a pacientului;
particularitati anatomice si fiziologice ale pacientului;
capacitatea de absorbtie si timpul acesteia;
efectul asupra caii de administrare(mucoase,tegumente);
interactiunea dintre combinatiile de medicamente administrate;
scopul urmarit si evolutia bolii pacientului.
76
3.3 CAZUL 3
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA TARGOVISTE
SECTIA GASTROENTEROLOGIE
DOSAR DE ÎNGRIJIRE
DATE IDENTIFICARE
NUMELE T. PRENUMELE C. VARSTA 52 ani SEX M
DOMICILIUL: LOCALITATEA
STRADA
JUDETUL Dâmboviţa
ANTECEDENTE
HEREDO-COLATERALE fără importanţă ; neagă lues, sida şi bolile cronice în familie.
PERSONALE FIZIOLOGICE fără importanţă
PATOLOGICE: HTA esenţială din 2009, în tratament cu Captopril, 25 mg la 12 ore, tratament
77
luat cu intermitenţă, ulcer gastric diagnosticat în anul 2013.
FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ: consumă zilnic alcool, consumă zilnic
cafea, fumător, orar neregulat al meselor,consumă frecvent alimente conservate, munceşte deseori
în ture de noapte.
78
Aparat urogenital: loji renale nedureroase la palpare, rinichi nepalpabili, micţiuni
fiziologice, organe genitale externe de aspect normal.
Sistem nervos şi organe de simt: orientat temporospaţial, vede, aude, ROT prezente bilateral,
simetrice, cefalee, acufene.
PRESCRIPŢII MEDICALE
TRATAMENT :
• Maalox, suspensie, 1 ling, x 3 ori/zi
• Ornez 20 mg, 1 cp x 2/zi p.o.
• Klacid 500 mg 2 cp x 2/zi p.o.
• Amoxil, 1 g la 12 ore p.o.
• De Noi, 120 mg, 2 cp x 2/zi
• Metoclopramid 10 mg, 1 cp x 3/zi p.o
• Prestarium 10 mg, 1 cp/zi dimineaţa p.o.
• Indapamid 2,5 mg, 1 cp/zi p.o.
EXAMINĂRI: S-au efectuat urmatoarele investigaţii: hemoleucograma, VSH, calcemie, glicemie,
proteinemie, TGP, TGO, proba Adler, examen complet de urina, ex. endoscopic.
Examen histopatologic pentru Helicobacter pylori, Rx. cord-pulmon, ecografie abdominala.
Testul Elisa pentru anticorpi anti Helicobacter pylori.
REGIM: lactat în primele 7 zile,se adaugă supe strecurate, fulgi de ovăz, ou moale, piure de
legume, pâine uscată, făinoase fierte, carne de pasăre şi vită fiartă/friptă, hiposodat.
OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA INTERNARE
ÎNĂLŢIME 1,70 cm
GREUTATE 65 kg
T.A 160 / 90 mmHg
PULS 83 băt/min.
TEMPERATURA 37,1°C
RESPIRAŢIE 18 resp / min.
VĂZ bun
AUZ bun
79
NEVOI FUNDAMENTALE
1. A RESPIRA independentă
2. A MÂNCA ŞI A BEA dependentă epigastalgii, greaţă, vărsături
3. A ELIMINA dependentă vărsături
4. A SE MIŞCA dependentă epigastalgii
5. A DORMI, A SE ODIHNII dependentă epigastalgii, anxietate
6. A SE ÎMBRĂCA , A SE DEZBRĂCA independentă
7. A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA independentă
ÎN LIMITE NORMALE :
8. A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA dependentă
TEGUMENTELE:
9. A EVITA PERICOLELE independentă
10.A COMUNICA dependentă durere
11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA independentă
12.A SE RECREA dependentă astenie, durere
13.A FI UTIL dependentă astenie, durere
14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINA dependentă necesită educaţie pentru sănătate
SĂNĂTATEA:
ALERGIC LA nu este alergic
ASPECTE PSIHOLOGICE
1.STAREA DE CONSTIENŢĂ normală
2.COMPORTAMENT normal uşoară (explicabilă ) anxietate
3.MOD DE INTERNARE SINGUR- SALVARE- FAMILIA da ALTUL -
4.PARTICULARITATE fără particularităţi
ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAŢĂ SINGUR - DE FAMILIE Da ALTUL-
MEDIUL (HABITAT) RURAL Da URBAN-
OCUPAŢII , LOISURI
PARTICULARITATE
PROBLEME SOCIALE: Nu prezintă probleme în ceea ce priveşte veniturile materiale ale
80
familiei
INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFACUTE : Din cele 14 nevoi fundamentale sunt afectate 9, fiind de
dependenţă şi numai 5 de independenţă.
Echipa medicală are ca obiective de îngrijire să asigure şi să redea autonomia bolnavului
şi să îl ajute să-şi recapete încrederea în sine, să obţină complianţa pacientului în vederea
continuării tratamentului în ambulator.
POSIBILITĂŢI DE EVOLUŢIE
VINDECARE 1 DA
STABILIZARE, AMELIORARE 2 DA
AGRAVARE - -
DECES - -
OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
1. OBIECTIVE GLOBALE : Echipa medicală are ca obiective globale de îngrijire să asigure şi
81
să redea autonomia bolnavului, să îl ajute să-şi dobândească confortul fizic şi psihic şi să-şi
recapete încrederea în sine şi să îl instruiască în ceea ce priveşte continuarea regimului alimentar,
regimului de viaţă şi tratamentului în ambulator, precum și evitarea factorilor de risc pentru bolile
digestive şi cardiace de calculi.
2. OBIECTBVE SPECIFICE :
• Să asigur pacientului un salon aerisit, cu un pat curat, cu lenjerie curata.
• Să urmăresc starea generală a pacientului pe tot parcursul internării.
• Să urmăresc respectarea regimului alimentar indicat.
• Să monitorizez funcţiile vitale şi să le consemnez în foaia de observaţie.
• Să urmăresc aportul lichidian , diureza zilnică şi tranzitul intestinal.
• Să combat anxietatea.
• Să pregătesc pacientul şi să îl conduc pentru efectuarea investigaţiilor paraclinice.
• Să recoltez produsele biologice pentru examenele de laborator.
• Să administrez tratamentul prescris.
• Să educ pacientul să-şi respecte tratamentul prescris şi regimul alimentar indicat.
82
Ecografie abdominală: ficat de dimensiuni şi ecostructură normală, colecist normal, pancreas
omogen, rinichi de dimensiuni şi ecostructura normala, fără imagini de calculi
Ex. endoscopic : Ia nivelul micii curburi gastrice se evidentiază o nişă rotundă, cu margini bine
delimitate, diametru 1,2 cm, pliurile mucoasei gastrice converg către nişă. Se prelevă un fragment
bioptic.
Test Elisa pentru anticorpi anti Helicobacter Pylori = pozitiv
Ex. histopatologic, în coloraţie Giemsa = prezent Helicobacter Pylori
Se efectuează tratament cu:
• Maalox, suspensie, 1 ling, x 3 ori/zi
• No - Spa 40 mg, 1 cp x 3/zi p.o.
• Ornez 20 mg,1 cp x 2/zi p.o.
• Klacid 500 mg, 2 cp x2/zi p.o.
• Amoxil, 1g la 12 ore p.o.
• De Noi, 120 mg, 2 cp x 2/zi
• De Noi, 120 mg, 2 cp x 2/zi
• De Noi, 120 mg, 2 cp x 2/zi
• Indapamid 2,5 mg, 1 cp/zi p.o.
Se externează cu următoarele recomandări:
• dietă echilibrată, orar fix, uşor digerabilă, hiposodată (se înmanează bolnavului lista cu
alimentele permise)
• evită: cafeaua, alcoolul, condimentele, fumatul, stresul
• continuă tratamentul recomandat la domiciliu
• dispensarizare la medicul de familie
• control la policlinică peste o lună
• se înmanează scrisoarea medicală către medicul de familie
MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE SINGUR - CU FAMILIA Da ALTUL -
MIJLOC DE TRANSPORT maşina familiei
83
PLAN DE ÎNGRIJIRE
84
• Rx. cord-pulmon:
imagine toracică
normală, cord de aspect
normal.
85
consemnez în • Ht = 42%;
fişă; • Leucocite = 6.100 /
• Efectuez mm3;
recoltarea • VSH = 8 mm / h;
probelor de • Calcemie = 11,2 mg%;
laborator. • Glicemie, = 82 mg%;
• Proteinemie = 6,8
mg%;
• TGP = 16 ui, TGO =
19 ui;
• Proba Adler =negativă.
86
în foaia de grafic 10 mg, C/ >1 • Scaun = 1, normal;
observaţie. şi examenul cp/zi p.o. • Vărsături = 0;
• Să monitorizez endoscopic; dimineaţa; • Examen complet de
ingesta şi • Măsor • Indapamid urina:densitate = 1028,
excreta. funcţiile 2,5 mg, 1 cp/zi pH acid, albumina
vitale şi le p.o.; absentă, glucoza
consemnez în absentă,sediment urinar
fişă; în limite normale;
• Conduc • EKG = fără modificări
pacientul la semnificative;
examenul • Ex. endoscopic : la
EKG şi nivelul micii curburi
examenul gastrice se evidenţiază o
endoscopic. nişă rotundă, cu margini
bine delimitate,diametru
1,2 cm, pliurile
mucoasei gastrice
converg catre nişă;
• Se prelevă un fragment
bioptic.
• dietă echilibrată, cu 5-6 mese pe zi, uşor digerabilă, hiposodată (se înmanează
bolnavului lista cu alimentele permise)
• SCOP
Determinarea hemoragiilor oculte.
Hemoragiile oculte apar în caz de sângerări gastro-intestinale mici (ulcer, boli neoplazice).
Recoltarea scaunului pentru hemoragiile oculte impune respectarea unor indicaţii privind
alimentaţia bolnavului:
— înainte de recoltarea fecalelor i se va administra bolnavului, timp de trei zile, un regim
alimentar compus din lapte şi făinoase;
— alimentaţia bolnavului va fi lipsită de carne, alimente care conţin sânge şi fier, fructe, legume
verzi, cacao, ciocolată;
— nu sunt permise medicamente pe bază de fier sau hemoglobină;
— nu se fac extracţii dentare;
— se verifică dacă bolnavul nu prezintă gingivoragii, epistaxis.
• TEHNICA
Dimineaţa pacientul este pus să defece.
Asistenta medicală recoltează materiile fecale din mai multe puncte.
După recoltare se etichetează şi se trimite la laborator.
• REZULTATUL
Dacă sunt hematii în scaun rezultatul este pozitiv. Daca hematiile sunt absente, rezultatul este
negativ.
88
89
90
91
92
CONCLUZII
Cu toate că dieta şi modul sănătos de alimentare au o mare importanţă în tratamentul
ulcerului gastric şi a ulcerului duodenal acestea nu pot fi considerate ca elementul de bază şi, în
niciun caz, nu se permite înlocuirea tratamentului cu medicamente, descris mai sus, printr-o dietă.
Dieta poate facilita însănătoşirea, dar nu poate eradica cauzele bolii ulceroase, de aceea, în
lipsa tratamentul de bază adecvat, chiar şi în cazul respectării riguroase a dietei, ulcerul va
continua să se dezvolte.
Recomandari transmise de asistentul medical privind dieta în cazul ulcerului:
• străduiţi-vă să mâncaţi mai puţin dintr-o singură dată, dar mâncaţi mai des. Cantităţile mari de
alimente, consumate dintr-o dată, provoacă secreţia sporită a sucului gastric, care, în cazul
leziunilor ulceroase, irită pereţii stomacului. În niciun caz nu vă supraalimentaţi.
• încercaţi să mâncaţi căt mai puţin înainte de somn.
• straduiţi-vă să nu consumaţi lapte sau consumaţi, în cantitati foarte mici, numai lapte degresat.
Consumul laptelui poate conduce la o uşurare momentană a pirozisului şi altor simptome ale
ulcerului, dar laptele provoacă secreţia sporită a sucului gastric, care face ca simptomele
enumerate să reapară în câteva ore. Se explică acest fapt prin aceea că laptele conţine calciu şi
proteine, care sporesc secreţia acidului în stomac.
• straduiţi-vă să nu faceţi pauze îndelungate între mese. În cazul bolii ulceroase, trebuie să vă
alimentaţi de 4-5 ori pe zi. Luaţi neapărat micul dejun.
• daca observaţi ca unele produse alimentare vă provoacă dureri abdominale, arsuri la stomac şi
alte simptome ale bolii ulceroase, încercaţi să evitaţi consumul acestora.
• nu excludeţi din lista alimentelor admisibile citrice şi alte fructe, condimente (cu condiţia că
anume aceste alimente nu vă provoacă pirozisul), dar este de dorit să nu exageraţi în consumul
acestora.
• încercaţi să introduceţi în dieta dvs. mai multe produse care conţin glucide complexe şi fibre:
cereale, pâine cu tărâţe, paşte, cartofi. Aceste produse neutralizează aciditatea în exces, bine se
digeră şi sunt foarte nutritive.
• în timpul agravării ulcerului, limitaţi-vă, pentru cateva zile, numai la consumul produselor uşor
digerabile: iaurt, piure de cartofi, orez fiert, supă de legume, etc.
• încercaţi să evitaţi consumul grăsimilor. Grăsimile se digeră mai greu şi provoacă secreţia
sporită a sucului gastric.
93
• încercaţi să evitaţi complet, sau limitaţi la maximum, consumul băuturilor alcoolice. Cele mai
dăunatoare în cazul bolii ulceroase sunt berea şi băuturile alcoolice tari (vodca, coniac etc.). Se
cunoaşte faptul că peste 1,5 ore după consumul berii aciditatea în stomac se dublează.
• renunţaţi la fumat!
94
BIBLIOGRAFIE
1. BORUNDEL C. - Manual de medicină internă pentru cadre medii Ed. BIC ALL,
Bucureşti, 2000
2. BURGHELET. - Patologie chirurgicală, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986
3. GERASIM L. - Medicina internă Ed.Medicală, Bucureşti, 2002
4. HARRISON - Principiile medicinei interne Ed. Teora , Bucureşti, 2000
5. MOGOȘ GH. IANCULESCU A. - Compendiu de anatomie şi fiziologie, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1972
6. Mc VAN B. - Nursing Procedures Ed. Springhouse Corporation, Baltimore, Maryland,
2000
7. MOGOS GH. - Boli Interne Ed. Medicală, Bucureşti, 1975
8. MQZESC. - Tehnica îngrijirii bolnavului, Ed. Medicală, Bucureşti, 1998
9. PROCA E. - Patologie chirurgicală, Ed. Medicală, Bucureşti, 1989
10. TITIRCA L. - Ghid de nursing, Ed. Viaţa Medicală Romanească, Bucureşti, 1998
11. TOWER L.B. - Medical - surgical Nursing, Ed. Springhouse Corporation,
Baltimore,Maryland, 2000
95