Introducere

Opera literara "Moara cu noroc" publicata in anul 1881

de catre Ion Slavici in vol. "Novele din popor"
contureaza o imagine complexa a societatii ardelenesti
de la sfarsitul secolului XIX, reprezentand un moment
de referinta in evolutia prozei romanesti.

Gen si specie

Apartinand genului epic, aceasta opera se remarca prin

actiunea complexa, a carei intindere e mai mare decat
cea a schitei, care se defasoara pe un singur fir narativ
central, cu un numar relativ mic de personaje si un
conflict mai pronuntat, accentul deplasandu-se dinspre
relatarea evenimentelor spre caracterizarea
personajelor, trasaturi specifice nuvelei.

Caracter

- psihologic -
- conflictul interior al personajului dintre dorinta de a se
imbogati in tovarasia lui Lica si fondul sau cinstit, care
va duce in final la degradarea/dezumanizarea
personajului;
- surprinderea transformarilor interioare ale
personajului de la statutul de om cinstit pana la ultima
treapta a degradarii sale;
- utilizarea unor
 tehnici narative de investigatie psihologica: monologul
interior, introspectia, stilul indirect liber;
Curent

Textul se inscrie in estetica realista prin:

- ilustrarea veridica a lumii ardelenesti de la sfarsitul

secolului XIX sub aspect familial, moral, dar mai ales
social (clase sociale: cizmarul, carciumarul, etc.);
- tehnica detaliului semnificativ folosita pentru
prezentarea coordonatelor spatio-temporale (drumul
de la Ineu la Oradea: "nu zareai decat iarba si maracini")
si in caracterizarea personajelor (detalii vestimentare,
portrete);
- toponime: Ineu, Arad, Oradea, Sicula;
- repere cronologice: Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru, Pastele;
- teme si motive realiste: parvenirea, banul, familia;
- perspectiva narativa obiectiva dublata de stilul sobru,
neutru, cenusiu (fara inflorituri);
Tema

- din punct de vedere social - parvenirea lui Ghita de la

statutul de cizmar la cel de carciumar;
- din punct de vedere psihologic - surprinderea efectelor
 dezumanizante ale transformarilor sufletesti ce
provoaca degradarea cauzata de dorinta de inavutire;
- din punct de vedere moral - efectele negative asociate
cu dorinta de inavutire / banul asociat cu ideea de
destramare a familiei, de distrugere morala;

Secventa I

O prima secventa semnificativa o reprezinta venirea lui

Lica Samadaul la han deoarece marcheaza perturbarea
echilibrului familial. In mod realist, naratorul contureaza
trasaturile a doua categorii sociale: porcarul si
samadaul, celui din urma fiindu-i atribuite insusiri
precum o stare materiala buna, bun cunoscator al
psihologiei umane, fiind in acelasi timp un om aspru si
neindurat. Din aceasta categorie se individualizeaza
Lica Samadaul a carui vestimentatie prezentata prin
tehnica detaliului il plaseaza pe un statut superior.
Portretul fizic il surpinde ca un “om de 36 de ani, inalt,
uscativ ... cu ochii mici si verzi”.

Caracterele celor doua personaje se definesc prin

intermediul dialogului construit sub forma unui
interogatoriu condus de Lica. Raspunsurile lui Ghita
dovedesc prudenta, chibzuinta si hotararea de a-si
impune un punct de vedere “de carciumar sa nu intrebi
niciodata”.

Abordarea lui Lica, la final, se face dintr-o perspectiva

autoritara
 superioara, provocand nesiguranta lui Ghita, care nu
mai are dreptul la replica. Autocaracterizarea lui Lica
subliniaza trasaturile acestuia, precum influenta la
nivelul comunitatii “nimeni nu ma opreste-n cale”,
autoritatea “eu voiesc sa stiu” si faptul ca este stapanul
lumii din care face parte “de la mine nimeni nu cuteaza
sa fure”.

Plecarea lui Lica e urmata de primul moment de

nesinceritate din partea lui Ghita, care, framantat
ulterior, nu-si exteriorizeaza gandurile, ci le ascunde
“dorind sa ascunda nevestei gandurile grele”. Din acest
moment, in raport cu Lica, Ghita incepe sa simta ca are
o pozitie inferioara deoarece este insurat si tine la
imaginea sa la nivelul comunitatii.

Secventa II

Ultima secventa cuprinde etapa finala a degradarii

interioare a lui Ghita, atunci cand acesta o lasa pe Ana
in bratele Samadaului din dorinta de a-l prinde cu
ajutorul lui Pintea. Prin urmare, Ana isi pierde
increderea in sotul ei si comparandu-i pe cei doi afirma
ca “tu esti om, Lica, iar Ghita nu e decat o muiere in
haine de barbatesti”. Astfel, nemaiintelegand
comportamentul lui Ghita, ajunge sa-i cedeze lui Lica.

Esecul familiei lui Ghita este atat un esec al

comunicarii, cat si datorat orgoliului masculin. Crima
din final (Ghita o ucide pe Ana) se naste din disperarea
unui om care nu mai are
 nimic de pierdut. Moralistul Slavici isi pedepseste
personajele care comit abateri de la legile morale: pe
Ana - pentru adulter, pe Ghita - pentru patima pentru
bani, iar sfarsitul lui Lica e pe masura faradelegilor sale.
Se salveaza doar cei experimentati, batrana, si cei
inocenti, copiii, teza morala fiind ca nimic in viata nu
ramane nerasplatit.

Coordonate spatio-temporale

Actiunea se desfasoara in decursul unui an, intre doua

repere temporale cu valoare religioasa: de la Sf.
Gheorghe la Paste, prin care scriitorul anticipeaza
caracterul educativ al textului. Toposul ales este
verosimil (Fundureni, Ineu, Oradea, Arad), cea mai mare
parte a actiunii desfasurandu-se in zona de rascruce.
Toate elementele care apar in descrierea locurilor au
rol anticipativ, fiecare dintre acestea fiind purtator de
semnificatie ("nu zareai decat iarba si maracini").

Observatie: Topografia este un mod de a prezenta

sinuosul drum al constiintei protagonistului, care desi la
inceput este condus de intentii bune fata de familia sa,
pe parcurs se dezumanizeaza si ajunge sa cada prada
propriilor slabiciuni care-l conduc spre un sfarsit tragic.

Conflicte

- interior - puternic la nivelul

 protagonistului dintre dorinta de inavutire si fondul
cinstit care provoaca mustrari de constiinta. Acest
conflict va duce in cele din urma la dezumanizarea
personajului. Prin introspectie, personajului gaseste, ca
justificare, existenta unui destin mai puternic decat
vointa sa “asa m-a lasat Dumnezeu”;
- exterior - intre doua personaje puternice, insa Lica
reuseste sa-l domine pe Ghita prin intuirea slabiciunii
sale pentru bani si de asemenea prin frica celui care
are familie si doreste sa o protejeze; confruntarea se
incheie prin distrugerea totala a structurii interioare a
lui Ghita, a imaginii la nivelul comunitatii si a relatiilor
la nivelul familiei;
Statut – Ghita

Social

- inca din incipit in ipostaza cizmarului sarac,

nemultumit de propria conditie sociala;
- in postura de pater familias in cadrul unei familii
patriarhale;
- constientizand faptul ca pe umerii sai apasa
responsabilitatile familiei, decide sa ia in arenda,
carciuma, tocmai pentru a-i asigura un trai mai bun;
- odata mutat la moara, devine carciumar, schimbarea
de statut social implicand metamorfoze si la nivelul
statutului psihologic si moral;
Psihologic

- la inceput un caracter puternic;

- stapan pe sine,
 increzator in fortele proprii, nu ia in seama sfaturile
batranei sale soacre si se muta la moara;
- sub influenta Samadaului, barbatul isi pierde
increderea in sine si devine slab in fata tentatiei de a se
imbogati, asa cum o marturiseste el insusi in secventa
monologata: “Ei! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai
puternic decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi
vinovat ca are cocoase in spinare.”;
Moral

- se inscrie initial in sfera moralitatii;

- banul castigat in mod cinstit, imaginea de om onest in
fata colectivitatii rurale, familia reperezentand valorile
sale ontologice;
- intovarasirea cu Lica va duce insa la propria prabusire
morala;
- jura stramb la proces, complice la jaf si crima, se
indeparteaza treptat de familie, ajungand sa regrete ca
are nevasta si copii;
- nu-si poate asuma in totalitate riscul imbogatirii;
Statut - Lica

Social

- statutul sau ramane nemodificat;

- e Samadaul, capetenia porcarilor din zona
Ineului;
Psihologic:

- un adaptat al lumii capitaliste;

- e lipsit de macinari interioare;
- scopul sau este sa-si subordoneze partenerul de
afaceri prin propriile-i slabiciuni;
Moral

- principiile de viata il plaseaza in afara sferei moralului;

- in viziunea lui, banul, afacerile necurate sau placerea
de a ucide cu sange rece reprezinta un adevarat modus
vivendi;
Modalitati de caracterizare - Ghita

Autocaracterizare:

- “Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat

vointa mea?”
Caracterizare directa:

- “un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe

ganduri, se bucura cand o vedea pe dansa vesela” -
narator
- “acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea pentru
orice lucru de
 nimic, nu mai zambea ca inainte” - narator
- “Ghita e un om drept si bland la fire... nu voieste sa
atate mania oamenilor rai” - Ana
- “tu esti om Lica, iara Ghita nu e decat o muiere in
haine barbatesti” - Ana
- “esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine, as
rade si de dracul” – Lica
Modalitati de caracterizare – Lica

Autocaracterizare:

- “voi fi facut ce voi fi facut, dar am facut, asa ca

oricinepoate sa creada ce-i place, insa nimeni nu stie
nimic”
Caracterizare directa:

- “Lica era un om la 36 de ani, inalt, uscativ si supt la

fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu
sprancenele impreunate la mijloc” - narator
- “Lica e porcar” - narator
- “E un om patimas si nu e bine sa te duci departe cu el”
- Ana
Celelalte personaje oglindesc calitatile si defectele

- in relatia cu batrana soacra se

 releva opozitia dintre mentalitati: cea traditionala, care
promoveaza valorile religioase si familia patriarhala,
conform careia omul are un destin prestabilit, si ce asa-
zis moderna, capitalista, a carei valoare suprema este
banul / debutul dialogului ii apartine soacrei, e o
constatare exprimata apasat printr-un verb la modul
conjunctiv cu valoare imperativa “omul sa fie multumit
cu saracia sa, caci daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea
colibei tale te face fericit” / saracia e asociata cu
fericirea, in timp ce bogatia este vazuta ca o posibila
sursa de nefericire;
- in relatia cu Ana, la inceput, apare in ipostaza de sot
iubitor si tandru, ca pe parcursul nuvelei sa se
distanteze treptat de aceasta;
- cel care ii conditioneaza involutia ontologica,
prabusirea morala, este Lica, relatia dintre cei doi fiind
urmarita pe tot parcursul nuvelei;
Relatia:

In vreme ce Ghita este surprins de-a lungul

transformarii sale de la omul cinstit la cel ajuns pe
ultima treapta a degradarii morale, Lica este un
personaj static, egal cu sine insusi de la inceput pana la
sfarsit. El este prin excelenta personajul negativ: bine
conturat, exercita o fascinatie malefica asupra celor din
jur. La nivelul lui Ghita, patima banului si presiunea lui
Lica il indeparteaza de ceea ce are mai sfant: familia,
iubirea, linistea colibei.

In transformarea sa, el parcurge trei etape definitive:

- ipostaza
 initiala de om onest, stapan pe propriul destin, care isi
asuma grija familiei;
- cea intermediara, a indeciziilor, a pendularilor intre
respectarea normelor etice si atractia castigurilor
necinstite;
- ipostaza finala, omul cu constiinta distrusa, corupt
moral si sufleteste, capabil de crima;
Cele doua personaje, Ghita si Lica sunt construite pe
baza unui raport de forte dintre un personaj puternic si
unul slab care este dominat prin identificarea unor
slabiciuni omenesti si prin frica celui care are familie si
se teme pentru siguranta ei. Daca la inceput Ghita este
un personaj indecis si moale in lupta cu Lica se fortifica
pana la nivelul in care e pregatit sa jertfeasca totul
pentru a-si obtine razbunarea. Lica nu sufera
transformari majore, el ramane personajul negativ, care
prin fascinatia malefica pe care o exercita tulbura
echilibrul unei lumi linistite.