Universitatea ,,Ovidius” Constanța

Facultatea de Medicină ,,Ovidius” Constanța

Specializarea BFKTR

Disciplina: Semiologie chirurgicală și chirurghie

TUMORI TIROIDIENE,
DIAGNOSTIC
-referat-

COORDONATOR:
Șef Lucrări Dr. Ciufu Nicolae

STUDENT:
Popovici Alexandra-Eugenia, An II, Grupa IV

2021
 Tumori tiroidiene, diagnostic
Glanda tiroidă este o glandă endocrină, nepereche, situată în regiunea cervicală anterioară
la unirea 1/3 inferioară cu 1/3 medie Este formată din doi lobi cu aspect piramidal situaţi
laterotraheal şi uniţi printr-o lamă de ţesut situată pretraheal numită istm tiroidian. Ansamblul
formează imaginea literei H. Pe o secţiune orizontală (transversală) are forma unei potcoave ce
cuprinde în concavitatea sa traheea, imitând aspectul unui scut.

 Tiroida influențează modul în care funcționează fiecare celulă, țesut sau organ, de la
mușchi, oase și piele la tractul digestiv, creier, inimă și multe altele. Glanda tiroida îndeplinește
aceste roluri în primul rând prin secreția hormonilor tiroidieni care controlează rapiditatea și
eficiența cu care celulele transforma substanțele nutritive în energie, activitate chimică ce este
cunoscută sub numele de metabolism – altfel spus, glanda tiroidă are un rol important în reglarea
metabolismulul, astfel încât celulele să funcționeze normal.
Principalul produs hormonal secretat de glanda tiroidă este L-tetraiodotironina sau L-
tiroxina, iar cel de-al doilea hormon secretat este L-triiodotironina.

Cancerul tiroidian
Cancerul tiroidian este o entitate heterogenă din punct de vedere al tipului celulei de
origine, al gradului de diferenţiere, al evoluţiei și prognosticului, formele de origine epitelială,
bine diferenţiate și cu prognostic bun și foarte bun fiind, din fericire, cel mai frecvent întâlnite.
Cancerul tiroidian apare sub forma unui nodul solitar sau în cadrul unei guși
polinodulare. De maximă importanţă practică este recunoașterea caracteristicilor clinice care
ridică suspiciunea de nodul malign, deși este important de menţionat faptul că, de multe ori,
carcinomul tiroidian se găsește sub formă de microfocare în interiorul unor noduli fără
caracteristici clinice suspecte.
Deşi nodulii maligni pot avea anumite caractere morfologice la explorările imagistice,
puncţia aspirativă cu ac fin și examenul citologic al materialului obţinut este metoda cea mai
fidelă pentru diagnosticul diferenţial preoperator al unei leziuni. Tratamentul complex trebuie
adaptat fiecărui caz în parte pentru a asigura maximum de eficienţă.
 Cancerul tiroidian se clasifică în funcţie de celula de origine:

 Origine epitelială:
1. Carcinomul diferențiat:
Folicular;
Papilar;
Foliculo-papilar.
2. Carcinomul slab diferențiat;
3. Carcinomul nediferenţiat – anaplastic.
 Origine parafoliculară – carcinomul medular tiroidian;
 Origine în ţesutul stromal:
− limfom malign;
− sarcom;
− metastaze pe cale hematogenă.

Carcinomul papilar tiroidian se caracterizează prin prezenţa prelungirilor papilare,

alcătuite dintr-un miez fibro-vascular acoperit cu un monostrat de celule epiteliale şi care
prezintă la vârf corpii psamomatoşi: aglomerări de celule tumorale calcificate. Are o evoluţie
lentă prin extensie limfatică, existând însă şi excepţii, mai ales la vârstnici, la care evoluţia poate
fi agresivă, cu invazia traheei, a ganglionilor mediastinali sau transformare anaplastică.

Carcinomul folicular tiroidian poate fi minim invaziv (tumori încapsulate, cu invazie

capsulară şi vasculară redusă, evoluţie lentă) sau invaziv, mai rar. Evoluează prin extensie pe
cale limfatică şi hematogenă, determinând metastaze pulmonare şi osoase.

Carcinomul tiroidian slab diferenţiat (insular, solid sau trabecular) este o tumoră de
origine foliculară cu proprietăţi morfologice şi biologice intermediare între carcinomul
diferenţiat şi cel anaplastic. Extensia extratiroidiană limfatică, esofagiană și traheală, precum şi
invazia vaselor sangvine sunt comune. Este un cancer agresiv şi adesea letal. Metastazele locale
ganglionare şi la distanţă (pulmonare, osoase, cerebrale) sunt frecvente.
 Carcinomul anaplastic este o tumoră neîncapsulată, înalt invazivă în structurile vecine
(laringe, esofag, piele, muşchi, vase sangvine), cu extensie rapidă limfatică şi hematogenă. În
aceeaşi tumoră carcinomul nediferenţiat poate coexista cu focare de carcinom papilar sau
folicular. Deci este posibil ca, în timp, la nivelul unei tumori bine diferenţiate să apară o mutaţie
care să determine evoluţia către forma anaplastică. Se manifestă clinic prin creşterea rapidă a
unei mase cervicale dureroase, eventual într-o guşă cu un nodul vechi. Tumora invadează
structurile vecine, ducând la disfonie, stridor, disfagie.

Carcinomul medular tiroidian poate fi sporadic sau familial. Este o tumoră neîncapsulată,
a cărei stromă conţine amiloid, imunohistochimic pozitivă pentru calcitonină şi antigen
carcinoembrionar. Evoluează prin extensie locală, limfatică şi hematogenă.

Diagnosticul paraclinic al cancerului tiroidian:

Dintre parametrii plasmatici, singurul care are relavanţă este dozarea calcitoninei a cărei
valoare semnificativ crescută indică prezenţa carcinomului medular tiroidian.

Următoarele teste pot fi utilizate pentru diagnosticarea cancerului tiroidian:

1. Clinică:
Date anamnestice şi clinice care sugerează malignitatea sunt: istoric familial de
cancer tiroidian, expunerea la iradiere externă în copilărie, evoluţie rapidă,
consistenţa dură şi margini neregulate, prezenţa adenopatiei ipsilaterale,
îngroşarea vocii, fixarea nodulului la structurile adiacente. Nu există diferenţe
semnificative în ceea ce priveşte riscul de malignitate între nodulii hipofuncţionali
solitari şi cei din guşile polinodulare.
2. Examenul fizic:
 Medicul va simți gâtul, glanda tiroidă, gâtul și ganglionii limfatici în gât, pentru
creșteri neobișnuite sau umflături. Dacă se recomandă intervenția chirurgicală,
laringele pot fi examinate în același timp cu un laringoscop, care este un tub
subțire, flexibil, cu lumină.
3. Analize de sânge:
Nivelurile hormonilor tiroidieni - hormonii tiroidieni reglează metabolismul unei
persoane. Medicul va folosi acest test pentru a afla nivelurile actuale ale
hormonilor tiroidieni triiodotironină (T3) și tiroxină (T4) din organism.
Hormonul stimulator al tiroidei (TSH) . Acest test de sânge măsoară nivelul TSH,
un hormon produs de glanda pituitară lângă creier. Dacă organismul are nevoie de
hormon tiroidian, glanda pituitară eliberează TSH pentru a stimula producția.
Tg și TgAb . Tiroglobulina (Tg) este o proteină produsă în mod natural de tiroidă,
precum și de cancerul tiroidian diferențiat. După tratament, ar trebui să existe
niveluri foarte scăzute de tiroglobulină în sânge, deoarece scopul tratamentului
este îndepărtarea tuturor celulelor tiroidiene. Dacă Tg crește după o intervenție
 chirurgicală și / sau iod radioactiv, poate fi un semn al unui cancer mai mare. Un
test de marker tumoral poate fi făcut pentru a măsura nivelul Tg al corpului
înainte, în timpul și / sau după tratament. Există, de asemenea, un test pentru
anticorpii tiroglobulinici (TgAb), care sunt proteine produse de organism pentru a
ataca tiroglobulina care apar la unii pacienți. Dacă se găsește TgAb, se știe că
interferează cu rezultatele testului de nivel Tg.
Teste medulare specifice tipului. Dacă MTC este o posibilitate, medicul va
comanda teste de marker tumoral pentru a verifica nivelurile ridicate de
calcitonină și antigen carcinoembrionar (CEA). De asemenea, medicul trebuie să
recomande un test de sânge pentru a verifica prezența proto-oncogenelor RET, în
special dacă există antecedente familiale de MTC.
4. Ecografie:
Folosește unde sonore pentru a crea o imagine a organelor interne. O baghetă cu
ultrasunete sau o sondă este ghidată peste pielea zonei gâtului. Undele sonore de
înaltă frecvență creează un model de ecouri care arată medicului dimensiunea
glandei tiroide și informații specifice despre orice noduli, inclusiv dacă un nodul
este solid sau un sac plin cu lichid numit chist.
5. Biopsie - îndepărtarea unei cantități mici de țesut pentru examinare la microscop.
Aspirarea fină a acului. Această procedură se efectuează de obicei în cabinetul
unui medic sau clinică. Este un pas important de diagnostic pentru a afla dacă un
nodul tiroidian este benign sau canceros. Un anestezic local poate fi injectat în
piele pentru a amorți zona înainte de biopsie. Medicul introduce un ac subțire în
nodul și îndepărtează celulele și puțin lichid. Procedura poate fi repetată de 2 sau
3 ori pentru a obține probe din diferite zone ale nodulului. Un raport al
rezultatelor acestui test este creat de citopatolog. Testul poate fi pozitiv, ceea ce
înseamnă că există celule canceroase, sau negativ, ceea ce înseamnă că nu există
celule canceroase. Testul poate fi, de asemenea, nedeterminat, ceea ce înseamnă
că nu este clar dacă există cancer.
Biopsie chirurgicală . Dacă biopsia de aspirație a acului nu este clară, medicul
poate sugera o biopsie în care nodulul și eventual lobul afectat al tiroidei vor fi
îndepărtați prin intervenție chirurgicală. Îndepărtarea nodulului singur nu este de
obicei recomandată din cauza potențialului de a elimina incomplet tumoarea
potențial canceroasă fără suficiente margini, care este o zonă de țesut în jurul
nodului. Această procedură se face de obicei sub anestezie generală. Poate
necesita și o spitalizare.
6. Testarea moleculară a probei de noduli;
7. Scanare cu radionuclizi:
Această scanare se va face fie folosind o cantitate foarte mică, inofensivă, de iod
radioactiv I-131 sau I-123, numit trasor. Este folosit cel mai adesea pentru a afla
mai multe despre un nodul tiroidian. În acest test, pacientul înghite trasorul, care
este absorbit de celulele tiroidiene. Acest lucru face ca celulele tiroidiene să apară
 pe imaginea scanată, permițând medicului să vadă diferențele dintre aceste celule
și alte structuri ale corpului.
8. Radiografie;
9. Tomografie computerizată:
creează o imagine tridimensională a interiorului corpului folosind raze X luate din
diferite unghiuri. Un computer combină aceste imagini într-o vedere detaliată,
transversală, care prezintă orice anomalii sau tumori. O scanare CT poate fi
utilizată pentru a măsura dimensiunea tumorii. Uneori, un colorant special numit
mediu de contrast este dat înainte de scanare pentru a oferi detalii mai bune asupra
imaginii. Acest colorant poate fi injectat în vena pacientului sau administrat ca o
pastilă de înghițit.
CT-urile sunt adesea folosite la persoanele cu cancer tiroidian pentru a examina
părți ale gâtului care nu pot fi văzute cu ultrasunete.
10. Tomografie cu emisie de pozitroni.

Bibliografie:
https://www.medichub.ro/reviste/practica-veterinara-ro/hormonii-tiroidieni-secretie-
transport-sinteza-id-442-cmsid-69

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/glanda-tiroida-ce-este-si-cum-functioneaza
 https://www.cancer.net/cancer-types/thyroid-cancer/diagnosis

https://www.spitalul-municipal-timisoara.ro/data_files/content/sectii/clinica-de-chirurgie-
generala-ii/ghid-diagnostic-si-tratament-cancer-tiroidian-diferentiat-derivat-din-epiteliul-fo.pdf

https://rjmp.com.ro/articles/2015.3/PM_Nr-3_2015_Art-6.pdf

https://www.chirurgietm.ro/images/cursuri/tiroida.pdf

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/12210-thyroid-cancer