Excel

Pregătirea generală a utilizatorilor de
calculatoare
4 EXCEL
4.1 Noţiuni generale despre lucrul cu Windows şi Excel
4.1.1 Lansarea în execuţie şi părăsirea aplicaţiei Excel
Lansarea în execuţie a programului Excel
Sunt posibile următoarele variante:
 Se execută clic pe butonul Start, apoi se mută cursorul pe comanda Programs urmată de
Microsoft Excel şi se execută un clic.
 Se selectează un registru de lucru, o diagramă sau un fişier de comenzi macro prin
intermediul programului Windows Explorer.
 Se execută clic pe un document Excel aflat în submeniul Documents al butonului Start.
Programul Excel poate porni automat o dată cu lansarea mediului Windows, dacă se adaugă o
copie a pictogramei Excel în folderul Startup. Orice aplicaţie conţinută de dosarul Startup va
porni o dată cu programul Windows.
Specificarea unui dosar de pornire adiţional
1. Se activează programul Excel şi în meniul Tools se execută clic pe Options.
2. Se selectează tab-ul General.
3. Se introduce calea pentru dosarul care dorim să fie adiţional în caseta Alternate Startup File
Location.
4. Se execută clic pe OK.
Părăsirea aplicaţiei Excel
Se foloseşte una din următoarele metode:
 Se execută un clic pe meniul File şi un clic pe comanda Exit.
 Se execută un clic pe pictograma de închidere (X) situată în colţul dreapta-sus al ecranului.
 Dacă se utilizează tastatura, se apasă Alt+F şi apoi X sau Alt+F4.
Dacă s-au efectuat modificări în foaia de calcul, programul Excel va afişa o casetă de avertizare
în care veţi fi întrebat dacă doriţi să salvaţi documentul modificat. Se selectează Yes, dacă se
doreşte salvarea, sau No în caz contrar pentru toate casetele de avertizare care apar (pentru
fiecare registru în care s-au operat modificări).
4.1.2 Administrarea afişării foilor de calcul
Ascunderea titlurilor de rânduri şi coloane
Prin ascunderea acestora, ferestrele arată ca şi cum nu ar fi bazate pe foi de calcul. Această
opţiune nu afectează titlurile de linii şi coloane la tipărire.
1. În meniul Tools se execută clic pe Options.
2. Se selectează View.
3. Se deselectează caseta de validare Row & Column Headers.
Dezactivarea titlurilor de linii şi coloane la tipărire
1. În meniul File se selectează comanda Page Setup.
2. Se execută clic pe tab-ul Sheet.
3. Se deselectează caseta de validare Row and column headings.
Activarea şi dezactivarea barelor de derulare
197
calculatoare
2. Se execută clic pe tab-ul View.

3. Se selectează sau se deselectează caseta de validare Horizontal Scroll Bar sau Vertical
Scroll Bar.
Ascunderea sau afişarea barei cu formule
3. Se deselectează sau se selectează caseta de validare Formula Bar.
Ascunderea sau afişarea barei de stare
3. Se deselectează sau se selectează caseta de validare Status Bar.
Ascunderea sau afişarea etichetelor foilor
3. Se deselectează sau se selectează caseta de validare Sheets Tabs.
Observaţie: Dacă etichetele foilor sunt ascunse, comutarea între foi se poate face cu tastele
Ctrl+PgUp sau Ctrl+PgDown.
Activarea, dezactivarea sau colorarea grilelor
3. Se selectează sau se deselectează caseta de validare Gridlines, urmată de selectarea unei
culori din meniul de derulare Color.
Vizualizarea unei ferestre prin panouri multiple
1. Se activează fereastra.
2. Se selectează o celulă dedesubt şi la stânga faţă de locul unde se doreşte despărţirea ferestrei.
3. Se selectează Window, Split; fereastra se desparte deasupra şi la stânga faţă de celula activă.
Ascunderea unei ferestre
1. Se activează fereastra.
2. Se selectează Window, Hide.
Punerea în evidenţă a unei ferestre ascunse
1. În meniul Window se execută clic pe Unhide, care afişează caseta Unhide.
2. Din lista Unhide Workbook, se selectează titlul ferestrei ascunse pe care dorim să o facem
vizibilă.
Blocarea ferestrelor în anumite poziţii
1. Se poziţionează şi se dimensionează fereastra aşa cum se doreşte.
2. În meniul Tools se selectează Protection, iar din meniul în cascadă care apare se execută clic
pe Protect Workbook.
3. Se selectează caseta de validare Windows.
4. Se introduce o parolă pentru ca alte persoane să nu poată îndepărta protecţia.
5. Se selectează OK. Dacă s-a introdus o parolă, caseta Confirm Password cere reintroducerea
ei.
198
calculatoare
4.1.3 Crearea, deschiderea şi salvarea unui fişier registru de calcul

Crearea unui fişier registru de calcul
Se execută clic pe pictograma New sau se execută clic pe meniul File şi apoi pe New .
Deschiderea unui fişier registru de calcul
Se poate folosi una din următoarele metode:
 În bara cu instrumente Standard, se execută clic pe butonul Open .
 Clic-ul pe butonul Open (Deschide) este echivalent cu selecţia comenzii Open din meniul
File. Se localizează dosarul care conţine fişierul care trebuie deschis şi se execută dublu clic
pe numele fişierului.
 Se pot deschide registre de lucru executând dublu clic pe ele într-o fereastră de explorare
(Explorer) sau de navigare (My Computer), chiar dacă nu este lansată încă în execuţie
aplicaţia Microsoft Excel.
Salvarea unui fişier sub un alt nume şi / sau în alt dosar
În meniul File, se execută clic pe Save As. Se deschide dosarul în care dorim să salvăm fişierul,
se scrie noul nume în caseta File Name, după care se execută clic pe Save.
Salvarea curentă a fişierului
În meniul File, se execută clic pe Save sau se execută clic pe butonul Save din bara cu
instrumente Standard.
Salvarea automată a registrelor de calcul
1. În meniul Tools se execută clic pe Autosave. Dacă această comandă nu apare în meniul
Tools, se selectează Autosave din lista Add-ins Available.
2. Se selectează opţiunea Automatic Save Every.
3. Se introduce valoarea intervalului de timp dintre salvările automate.
4. Se alege una din opţiunile prezente.
5. Se marchează opţiunea Prompt Before Saving, dacă dorim ca Excel să interogheze înainte
de salvarea automată.
Salvarea şi închiderea ferestrelor multiple
La salvarea unui registru de calcul, sunt salvate toate ferestrele deschise din acest registru,
împreună cu mărimile şi formele curente.
Pentru a salva un registru de calcul cu o singură fereastră, se închid ferestrele în plus înainte de
salvare.
Salvarea unui fişier spaţiu de lucru
Fişierul spaţiu de lucru conţine informaţii despre toate registrele de calcul deschise la un
moment dat şi despre poziţia şi aranjarea lor pe ecran. Fişierele spaţiu de lucru pot să elimine
dezavantajul redeschiderii tuturor fişierelor din registrele de calcul şi rearanjării lor în acelaşi
mod în care erau în momentul închiderii.
Pentru a crea şi salva un fişier spaţiu de lucru, se procedează astfel:
1. Se deschid şi se aranjează registrele de calcul aşa cum dorim să fie salvate în spaţiul de lucru.
2. În meniul File se execută clic pe Save Workspace… pentru afişarea casetei de dialog Save
Workspace.
3. Se acceptă numele prestabilit RESUME.XLW sau se tastează un alt nume de fişier de spaţiu
de lucru în caseta de text File Name.
4. Se execută clic pe Save.
Observaţie: Nu trebuie mutate fişierele registrelor de calcul incluse într-un spaţiu de lucru
pentru a putea fi găsite în momentul deschiderii.
199
calculatoare
Comanda Save Workspace salvează numai numele registrelor şi adresa de pe ecran, nu şi

conţinutul lor. Pentru aceasta, fiecare registru trebuie salvat.
Crearea de copii de siguranţă ale unui registru în mod automat
1. În meniul File se execută clic pe Save As sau se apasă F12.
2. Se execută clic pe butonul Options…, care afişează caseta Save Options.
3. Se marchează caseta Always Create Backup.
4. Se selectează OK.
Selectarea foilor de calcul
Registrele de calcul pot fi compuse din cel mult 255 de foi de calcul, foi cu diagrame, module de
cod Visual Basic, comenzi macro.
• Pentru a selecta o singură foaie de calcul, se execută clic pe eticheta cu numele foii de calcul.
Pentru a selecta mai multe foi de calcul, se execută clic pe numele primei foi de calcul pe care
dorim să o selectăm, se ţine tasta SHIFT apăsată şi apoi se execută clic pe ultima foaie de calcul
pe care dorim să o includem în selecţie (pentru a selecta foi de calcul neadiacente, se ţine
apăsată tasta CTRL).
Afişarea etichetelor cu numele foilor de calcul
2. În fereastra Options se execută clic pe tab-ul View.
3. Se marchează caseta de validare Sheet Tabs (etichete foi).
Dacă cu toate acestea etichetele nu sunt afişate, se execută dublu clic pe caseta de separare dintre
etichete şi bara orizontală de derulare pentru restaurarea dimensiunilor iniţiale.
Selectarea celulelor
Pentru a selecta o celulă, se execută clic în celula respectivă. Această celulă devine celula
activă.
Pentru a selecta un domeniu de celule adiacente, se poate folosi una din următoarele metode:
 Se ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului şi se trage indicatorul dintr-unul din colţuri până
în colţul opus (pe diagonală) al domeniului vizat.
 Pentru un domeniu de dimensiuni mari, se selectează un colţ al domeniului, se apasă tasta
F5, se scrie în caseta Reference referinţa celulei corespunzătoare colţului opus al
domeniului, se ţine apăsată tasta Shift şi se execută clic pe butonul OK.
 Cu ajutorul mouse-ului, se pot folosi barele de derulare şi modul de lucru extins (tasta F8).
Acest mod consideră tasta Shift ca fiind apăsată.
 Pentru celulele cu date din zone dreptunghiulare, se selectează una din celule şi se apasă
combinaţia de taste CTRL+*. Deplasarea în interiorul selecţiei se va face cu Tab,
Shift+Tab, Enter, Shift+Enter.
Pentru a selecta mai multe celule neadiacente, se execută clic în fiecare celulă, ţinând tasta
CTRL apăsată.
Pentru a selecta mai multe domenii de celule, se parcurg următorii paşi:
1. Se selectează primul domeniu.
2. Se apasă combinaţia de taste Shift+F8 pentru a activa modul ADD (adăugare).
3. Se repetă pasul 1 pentru adăugarea altor domenii.
Pentru a selecta linii şi coloane, se foloseşte una din următoarele metode:
 Se execută clic pe antetul care conţine numele liniei sau coloanei. Se pot selecta linii sau
coloane adiacente trăgând cursorul de-a lungul numelor sau printr-un clic pe primul nume şi
un Shift+clic pe ultimul.
 Se utilizează Shift+tasta spaţiu pentru selectare linie curentă.
 Se utilizează Ctrl+tasta spaţiu pentru selectare coloană curentă.
200
calculatoare
Pentru a selecta celulele după conţinut, se parcurg etapele:

1. Dacă se doreşte căutarea unui anumit conţinut în întreaga foaie de calcul, se
selectează o celulă; pentru căutarea în interiorul unui domeniu, se selectează domeniul de
celule.
2. Se selectează Go to din meniul Edit sau se apasă tasta F5.
3. Se selectează Special din caseta de dialog Go To, care duce la afişarea casetei de
dialog Go To Special.
4. Se selectează una din următoarele opţiuni:
Comments (comentarii): selectează celulele care conţin comentarii.
Constants (constante): selectează celulele care conţin constante de tipul specificat în următoarea
listă de casete de validare.
Formulas (formule): selectează celulele care conţin formule ce produc rezultate de tipul
specificat în următoarea listă de casete de validare:
Numbers : selectează celulele care conţin numere.
Text : selectează celulele care conţin text.
Logicals : selectează celulele care conţin valori logice.
Errors : selectează celulele care conţin erori.
Blanks (spaţii goale): selectează celulele care sunt goale.
Current Region (zonă curentă): selectează o zonă dreptunghiulară de celule care conţine toate
celulele cu date (Ctrl+*).
Current Array (matrice curentă): selectează matricea care conţine celula activă.
Row Differences (diferenţe între linii): selectează celulele cu formule care au referinţe relative
diferite de cele ale altor formule din linie.
Column Differences (diferenţe între coloane): selectează celulele cu formule care au referinţe
relative diferite de cele ale altor formule din coloană.
Precedents (întâietate): selectează celulele utilizate în formula din celula selectată. Se bifează
una din următoarele casete de validare pentru a defini gradul de întâietate.
Dependents (dependenţe): selectează celulele cu formule care depind de rezultatul din celula
selectată. Se bifează una din următoarele casete de validare pentru a defini gradul de dependenţă:
Direct Only : selectează numai prima celulă cu întâietate sau dependentă.
All Levels : selectează toate celulele cu întâietate sau dependente.
Last Cell : selectează celula din extrema jos dreapta utilizată în foaia de calcul activă.
Visible Cells Only : selectează celulele vizibile; previne modificarea datelor din liniile sau
coloanele ascunse.
Objects : selectează toate obiectele grafice.
Conditional formats: selectează numai celulele cărora li s-a aplicat un format condiţional. Se
marchează unul din butoanele radio:
All: se selectează toate celulele formatate condiţionat.
Same: se selectează numai celulele care au aceeaşi formatare condiţională ca cea din
celula selectată.
Data validation: selectează numai celulele cărora li s-a aplicat un criteriu de validare a datelor.
Se marchează unul din butoanele radio:
All: se selectează toate celulele cărora li s-a aplicat un criteriu de validare a datelor
Same: se selectează numai celulele care au acelaşi criteriu de validare a datelor ca cel din
celula selectată.
201
calculatoare
4.1.4 Navigarea într-un registru de calcul şi într-o foaie de calcul

Defilarea prin foaia de calcul cu ajutorul mouse-ului
Această operaţiune permite vizualizarea diferitelor porţiuni ale foii de calcul şi poate fi făcută în
diferite moduri:
 Se execută clic pe săgeata orientată în jos din bara de derulare verticală aflată în partea
dreaptă a ferestrei pentru a defila în jos cu un rând.
 Se execută clic pe zona barei de defilare de sub caseta de defilare pentru a defila în jos cu un
ecran.
 Se mută indicatorul în caseta de defilare, se ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului, se mută
indicatorul înapoi către partea de sus a barei de defilare verticală şi apoi se eliberează butonul
mouse-ului pentru a defila înapoi în sus până la primul rând. Această operaţiune se numeşte
glisare (dragging).
Observaţie: Când se lucrează constant cu două sau trei foi dintr-un registru de calcul, se
foloseşte tasta F5 (Go To) şi în ferestra care apare se scrie numele şi referinţa celulei din foaia în
care dorim să lucrăm, sub forma: 'nume foaie'!$A$7. Caseta de dialog Go To reţine ultimele
patru locaţii accesate.
Atenţie: celula activă nu se mută în urma defilării prin foaia de calcul!
Derularea unei foi de calcul cu ajutorul tastaturii
Se apasă tasta Scroll Lock şi apoi una din următoarele taste:
 Derulare în sus cu o linie
 Derulare în jos cu o linie
 Derulare la dreapta cu o coloană
 Derulare la stânga cu o coloană
PgUp Derulare în jos cu o fereastră
PgDn Derulare în jos cu o ferestră
Ctrl+PgUp Derulare la dreapta cu o fereastră
Ctrl+PgDn Derulare la stânga cu o fereastră
Home Mutare pe celula din marginea stânga-sus din fereastră
Ctrl+Home Mutare pe celula A1
Ctrl+End Mutare pe colţul din dreapta-jos al foii de calcul
Deplasarea celulei active cu ajutorul tastaturii
 Deplasare celulă activă în sus cu o celulă
 Deplasare celulă activă în jos cu o celulă
 Deplasare celulă activă la dreapta cu o celulă
 Deplasare celulă activă la stânga cu o celulă
Tab Introduce datele şi deplasează celula activă la dreapta
Shift+Tab Introduce datele şi deplasează celula activă la stânga
Enter Introduce datele şi deplasează celula activă în jos (atunci când este selectată caseta Move
Selection after Enter şi opţiunea Down în caseta Direction din pagina Edit a
ferestrei Options din meniul Tools)
Shift+Enter Introduce datele şi deplasează celula activă în sus
Ctrl+săgeţi Deplasează celula activă în direcţia săgeţii până la atingerea marginii unui bloc de
date
Home Deplasează celula activă în coloana A a liniei curente
Ctrl+Home Deplasează celula activă în prima celulă a foii de calcul (A1)
Ctrl+End Deplasează celula activă în ultima celulă utilizată (care conţine date) în foaia de
calcul.
PgUp Deplasează celula activă în sus cu o fereastră
202
calculatoare
PgDn Deplasează celula activă în jos cu o fereastră

Alt+PgUp Deplasează celula activă la stânga cu o fereastră
Alt+PgDn Deplasează celula activă la dreapta cu o fereastră
Pentru a deplasa celula activă la marginea unui bloc de celule, se execută dublu clic pe
marginea unei celule, în direcţia în care dorim să ne deplasăm.
4.1.5 Introducerea, editarea şi eliminarea datelor
Pentru a introduce date, se selectează o celulă, se scriu datele, după care se apasă ENTER sau se
selectează altă celulă.
Pentru a introduce datele în foaia de calcul prin intermediul barei de formule, se dezactivează
caseta de validare Edit Directly in Cell din pagina Edit a ferestrei Options din meniul Tools.
Introducerea textului
Se pot introduce max. 255 caractere (litere, numere, simboluri) într-o celulă.
Un număr poate fi introdus sub formă de text :
• plasând în faţa lui un caracter apostrof (') sau semnul egal (=) urmat de număr între
ghilimele. De ex. '45 sau ="45".
• prin intermediul funcţiei TEXT(). De ex. =TEXT(A1,"#"), în care celula A1 conţine
numărul 12 va duce la apariţia textului 12 cadrat la stânga.
Într-o celulă formatată cu stilul General, numerele introduse ca text vor fi aliniate la stânga, ca
textul obişnuit.
Într-o formulă care conţine text, ghilimelele trebuie încadrate de alte ghilimele. De exemplu,
formula ="""Moromeţii"""&" de M. Preda" va afişa textul "Moromeţii" de M. Preda.
Un domeniu de numere poate fi formatat ca text astfel: în meniul Format se selectează Cells,
apoi eticheta Number şi din lista Category opţiunea Text. Formatarea se încheie cu OK. Un
număr formatat ca text poate fi folosit în cadrul formulelor numerice.
Introducerea numerelor
Numerele sunt constante care conţin caracterele: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 - + . E e
Pentru a introduce un număr, se selectează celula dorită, se scrie numărul, apoi se apasă tasta
Enter.
Programele de calcul tabelar ţin evidenţa numărului introdus într-o celulă şi a formatului în care
acesta va fi afişat. Când se introduce un număr într-o celulă, programul Excel încearcă să
stabilească modul de formatare al lui. El acceptă şi afişează date cu diverse tipuri de formate,
prezentate mai jos:
Date introduse Format selectat
Rezultat
312 Număr, general 312
Data naşterii Text, aliniat la stânga Data naşterii
$13.09 Număr, format valută $13.09
27.6% Număr, format procent 27.60%
5 3/4 Număr, fracţie 5 3/4
0 1/3 Număr, fracţie 1/3
- 300 Număr, negativ -300
(300) Număr, negativ -300
28/12/98 dată, dd/mm/yyyy 28/12/1998
4/5 Dată, d/mmm (anul curent are valoarea prestabilită) 4-May
Introducerea numerelor cu poziţie zecimală fixată
1. În caseta de dialog Options din meniul Tools se selectează tab-ul Edit şi se marchează
caseta de validare Fixed Decimal.
2. În caseta de text Places (poziţii) se scrie numărul de poziţii zecimale dorit.
203
calculatoare
Exemplu. Pentru a introduce numărul 345.67, trebuie scris doar 34567. La apăsarea tastei Enter,
Excel va plasa automat punctul zecimal.
Introducerea valorilor de tip dată şi oră
Programul Excel recunoaşte valorile de tip dată şi oră introduse în formatele uzuale: 7/9/98,
9-Jul-98, 9-Jul (va fi folosit anul din data de sistem), Jul-98 (se vor afişa doar luna şi anul),
7/9/98 07:45 şi le converteşte în numere seriale, care reprezintă numărul de zile scurse de la
începutul secolului pâna la data introdusă. Ora este înregistrată ca o fracţie zecimală a unei zile
de 24 de ore. De ex. ora 12 este înregistrată cu valoarea 0.5, adică12/24. Separarea elementelor
care formează o valoare de tip dată se poate face cu oricare din caracterele / - sau spaţiu.
• Pentru a introduce într-o celulă data curentă, se apasă combinaţia de taste Ctrl+; şi pentru a
introduce ora curentă se apasă combinaţia de taste Ctrl+:.
• Valorile de tip oră pot fi introduse în următoarele formate: 13:32, 13:32:45, 1:32 PM, 1:32:45
PM, 6/8/95 13:32.
O valoare de tip dată introdusă într-o celulă care anterior a fost formatată cu un stil numeric va
apărea sub forma unui număr serial. Pentru a obţine afişarea corectă a valorilor introduse, se
execută clic pe meniul Format, apoi pe Cells (sau se apasă Ctrl+1), se selectează eticheta
Number, apoi Date sau Time din lista Category, după care se alege formatul potrivit de dată
sau oră.
Introducerea seriilor de numere sau date
Se alege comanda Fill (completare) din meniul Edit şi apoi comanda Series; dacă se foloseşte
mouse-ul, se trage marcajul de umplere. O serie de date poate numerota elementele dintr-o bază
de date, introduce o serie de valori consecutive, crea titluri sau serii de valori de intrare într-o
foaie de calcul.
 Pentru a crea serii lineare, se parcurg următorii paşi:
1. În prima celulă se introduce elementul de pornire (număr sau tip dată) pentru ca seria să fie
completată cu valori care cresc cu pasul de o unitate. Dacă se doreşte un alt pas, se
completează primele celule astfel încât să se obţină pasul de creştere dorit.
2. Se selectează domeniul de celule care conţine valorile de pornire pentru serie. În colţul din
dreapta-jos al domeniului apare marcajul de umplere, care are forma unui pătrăţel mic, negru.
3. Se trage marcajul de umplere cu butonul drept al mouse-ului apăsat pentru selectarea
domeniului care urmează a fi completat. În meniul rapid care apare se execută clic pe una din
următoarele comenzi:
Fill Series – selecţia este completată cu valori, crescând cu o unitate, având ca referinţă
elementul din prima celulă.
Fill Days – selecţia este completată cu zile, crescând cu o unitate, având ca referinţă elementul
din prima celulă.
Fill Weekdays – selecţia este completată cu zilele săptămânii, crescând cu o unitate, având ca
referinţă elementul din prima celulă.
Fill Months – selecţia este completată cu luni, crescând cu o unitate, având ca referinţă
elementul din prima celulă.
Fill Years – selecţia este completată cu ani, crescând cu o unitate, având ca referinţă elementul
din prima celulă.
Linear Trend - selecţia este completată cu valori rezultate dintr-o analiză de regresie lineară.
Valorile iniţiale nu sunt suprascrise. Această comandă este disponibilă doar atunci când sunt
completate şi selectate mai multe celule cu valori de pornire.
Growth Trend - selecţia este completată cu valori rezultate dintr-o analiză de regresie
exponenţială. Valorile iniţiale nu sunt suprascrise. Această comandă este disponibilă doar atunci
când sunt completate şi selectate mai multe celule cu valori de pornire.
Series - afişează caseta de dialog Series care va fi descrisă mai jos.
Selecţia va fi completată cu valorile iniţiale introduse şi cu valoarea aleasă.
204
calculatoare
 Pentru a crea serii de valori (numere sau tip dată) prin intermediul meniului, se procedează
astfel:
1. În prima celulă se introduce un număr sau o valoare de tip dată.
2. Se selectează domeniul care urmează să fie completat.
3. În meniul Edit se selectează Fill, apoi Series, care va duce la afişarea casetei de dialog
Series.
4. Se verifică dacă opţiunea Rows sau Columns este în acord cu tipul domeniului care urmează
să fie completat. De obicei, aceste opţiuni se configurează automat în funcţie de tipul
selecţiei realizate.
5. Se marchează caseta de validare Trend dacă se doreşte ca valorile să urmeze o linie de
creştere (scădere) liniară sau exponenţială. Această marcare va limita pasul 6 la opţiunile
Linear şi Growth.
6. Se marchează una din opţiunile Type:
• Linear – adaugă valoarea Step Value (valoare pas) numărului anterior din serie. Dacă este
marcată opţiunea Trend, se va utiliza o creştere liniară.
• Growth – multiplică valoarea Step Value cu numărul anterior din serie. Dacă este marcată
opţiunea Trend, se va utiliza o creştere exponenţială.
• Date – se va activa grupul de opţiuni Date Unit (unităţi dată) şi creşterea se va aplica
zilelor, zilelor din săptămână (numai cele lucrătoare), lunilor şi anilor.
• AutoFill – sunt create în mod automat serii care pot cuprinde date de tip text sau etichete.
În funcţie de tipul seriei care va fi creată, se parcurg etapele:
1.Se introduce valoarea Step Value. Acest număr este constanta cu care se vor modifica
valorile seriei de la celulă la celulă; poate fi un număr pozitiv sau negativ.
2.Se introduce valoarea Stop Value, dacă nu s-a delimitat destul de exact domeniul de
celule care va fi completat cu seria de numere.
3.Se execută clic pe OK.
Completarea seriei se opreşte atunci când este întâlnită marginea domeniului selectat sau se
ajunge la valoarea limită Stop Value. Dacă se foloseşte un pas negativ, valoarea de oprire trebuie
să fie mai mică decât cea de pornire.
 Pentru a crea serii de text şi titluri, trebuie avute în vedere următoarele:
• Programul Excel poate completa serii folosind liste predefinite sau liste personalizate create
anterior. Funcţia AutoFill recunoaşte cuvinte-cheie, ca numele de zile, luni şi abrevierile de
trimestre (Qtr1 va urma după Qtr4, etc.)
• Pentru a preveni umplerea unui domeniu cu aceeaşi valoare, se ţine apăsată tasta Ctrl, în
timp ce se trage marcajul de umplere.
 Pentru a crea liste personalizate, se parcurg următorii paşi:
1. Se execută clic pe Options din meniul Tools.
2. Se selectează Custom Lists.
3. Se selectează NEW LIST.
4. În caseta List Entries se introduc articolele dorite.
5. Se apasă butonul Add, urmat de OK.
Observaţie: Pentru a adăuga o listă ale cărei elemente se găsesc în celulele foii de calcul, se
selectează celulele care conţin elementele listei, se urmează paşii de mai sus, dar se alege Import
în loc de Add.
Folosirea funcţiei AutoComplete
Pentru a face mai rapidă introducerea elementelor de tip text care se repetă în cadrul unei
coloane, funcţia AutoComplete recunoaşte şi completează textul după introducerea primelor
caractere.
Această funcţie este activă dacă se parcurg următorii paşi:
1. Se execută clic pe meniul Tools.
205
calculatoare
2. Se execută clic pe Options.

3. În fereastra Options se execută clic pe Edit.
4. În pagina Edit, se selectează caseta Enable autocomplete for Cells Values.
Folosirea funcţiei Pick List
Introducerea datelor de tip text care se repetă se poate face selectându-le dintr-o listă, care este
afişată de funcţia Pick List. Acest lucru asigură consecvenţă şi acurateţe. Pentru aceasta, se
parcurg următorii paşi:
1. Crearea listei cu articole de tip text necesită scrierea lor într-o coloană.
2. Se execută clic cu butonul drept al mouse-ului în celula în care dorim să
introducem articolul şi se va afişa un meniu de comenzi rapide.
3. Se selectează comandă Pick, care afişează o listă a valorilor deja introduse în acea
coloană, scrise câte o singură dată. Se execută clic pe valoarea dorită din listă.
Utilizarea funcţiei AutoCorrect (corectare automată)
Funcţia Autocorrect a fost concepută să recunoască şi să corecteze erorile uzuale de scriere.
Această funcţie mai poate fi folosită pentru expandarea abrevierilor, pentru corectarea
majusculelor duble sau pentru adăugarea propriilor abrevieri sau corecturi. Pentru a adăuga
propriile corecturi, se parcurg următoarele etape:
1. În meniul Tools se execută clic pe comanda AutoCorrect.
2. În caseta de text Replace (înlocuire) se introduce abrevierea sau forma unei erori
de scriere uzuale.
3. În caseta de text With (cu) se introduce forma corectă a cuvântului sau propoziţiei
cu care va fi înlocuită abrevierea sau cuvântul eronat.
4. Se execută clic pe butonul Add (adăugare) pentru ca noul element să fie introdus
în lista funcţiei AutoCorrect.
5. Se repetă paşii 2-4 pentru fiecare element care va fi adăugat în listă.
6. La sfârşit se execută clic pe butonul OK.
Pentru a şterge unele elemente din lista funcţiei AutoCorrect, se parcurg etapele:
1. În meniul Tools se execută clic pe comanda AutoCorrect.
2. Se selectează din lista funcţiei elementul pe care dorim să-l înlăturăm.
3. Se execută clic pe butonul Delete (ştergere).
Editarea datelor
a) Pentru a edita date, se poate folosi una din metodele:
 Se selectează celula conţinând datele pe care dorim să le modificăm. Se scriu noile date, după
care se apasă tasta ENTER sau se selectează o altă celulă.
 Se execută dublu clic în celula care conţine aceste date. În celulă apare un I care clipeşte.
Acesta indică locul unde vor fi introduse modificările. Cu ajutorul tastelor de direcţie se
deplasează cursorul în locul unde se introduc modificările. După ce toate modificările au fost
efectuate, se apasă tasta ENTER.
 Având celula selectată, se apasă tasta F2 pentru a trece în modul editare. Se mută cursorul în
bara de formule până când se transformă într-un I. Se poziţionează în locul unde dorim să
edităm şi se execută un clic. Va apărea o bară verticală care clipeşte, indicând punctul unde
se va face inserarea.
Observaţie: La fiecare apăsare a tastei F4 referinţa la celulă ciclează prin toate combinaţiile de
referinţe absolute şi relative. Cu tasta F9 se calculează partea selectată dintr-o formulă.
b) Pentru a căuta un text, numere şi formule în foaia de calcul, se parcurg următorii paşi:
1. Se selectează celulele în care dorim să se desfăşoare căutarea. Dacă dorim o căutare în toată
foaia, selectăm o singură celulă.
206
calculatoare
2. Se selectează comanda Find din meniul Edit sau se apasă combinaţia de taste Shift+F5
pentru a afişa caseta de dialog Find.
3. Se scrie textul căutat în caseta de text Find What (ce se caută).
4. În lista derulantă Look In (căutare în…) se selectează numele articolelor care vor fi incluse
în operaţia de căutare (se caută în formulele, în valorile sau în comentariile din celulele
indicate).
5. Se marchează caseta de validare Find Entire Cells Only (căutare conţinut integral) dacă
dorim să căutăm celulele care conţin exact ceea ce s-a introdus în caseta de text Find What.
În caz contrar, pot fi găsite şi celulele care includ textul introdus.
6. În lista derulantă Search (căutare) se selectează opţiunea dorită pentru indicarea direcţiei de
căutare: By Rows (după linii) sau By Columns (după coloane).
7. Se marchează caseta de validare Match Case (Interpretare majuscule) dacă se doreşte
distincţia între caracterele obişnuite şi majuscule.
8. Se selectează comanda Find Next (repetare căutare) pentru a găsi următorul articol sau se
apasă Shift şi se selectează Find Next pentru a găsi articolul anterior.
Observaţie: În operaţiile de căutare se pot utiliza caracterele de înlocuire (wildcard): * pentru
căutarea oricărui grup de caractere, numere sau referinţe de celule şi ? pentru căutarea oricărui
caracter sau parte a unei referinţe. Ex. =A10~*(C3+*) introdus în caseta Find What duce la
căutarea formulelor care conţin orice caractere în locul ultimului termen din paranteză.
Caracterul ~ indică programului Excel să trateze asteriscul ca pe un caracter de tip text, nu ca
wildcard.
c) Pentru a înlocui un text, numere şi formule
Se foloseşte comanda Replace din meniul Edit, care este utilă când se revizuieşte o foaie de
calcul. Se pot găsi celule legate de alte celule, foi de calcul şi aplicaţii Windows prin căutarea
caracterului ! (semn de exclamare). Pentru aceasta, în caseta Find se selectează Formulas din
lista derulantă Look In şi se deselectează caseta de validare Find Entire Cells Only.
d) Pentru a realiza operaţia de căutare şi înlocuire, se parcurg etapele:
1. Se selectează celulele în care se va efectua căutarea. Selectarea unei singure
celule extinde procesul de căutare la întreaga foaie de calcul.
2. Se selectează comanda Replace din meniul Edit, care duce la apariţia casetei de
dialog Replace.
3. În caseta de text Find What se scrie textul, referinţa de celulă sau termenul de
formulă pe care dorim să-l înlocuim.
4. În caseta de text Replace With se introduce textul cu care se va face înlocuirea.
5. Se marchează caseta de validare Find Entire Cells Only dacă se doreşte ca
operaţia să se efectueze doar asupra acelor celule al căror conţinut este identic cu textul
introdus în caseta Find What. Se deselectează această casetă dacă se doreşte ca înlocuirile
să se producă şi în casetele care conţin textul introdus în caseta Find What.
6. Din lista derulantă Search, se selectează direcţia de desfăşurare a căutării: By
Rows (după linii) – căutare după linii începând cu celula curentă sau By Columns (după
coloane) – căutare după coloane începând cu celula curentă.
7. Se marchează caseta de validare Match Case (interpretare majuscule) pentru ca,
în procesul de căutare şi înlocuire să se facă distincţie între majuscule şi litere obişnuite.
8. Se selectează Replace All pentru a fi căutate şi înlocuite toate elementele, Find
Next pentru a găsi următorul element sau Replace pentru a fi înlocuit elementul curent.
e) Pentru anularea modificărilor efectuate, se selectează comanda Undo Replace din meniul
Edit.
Observaţie: Comanda Replace poate fi folosită pentru recalcularea celulelor selectate dintr-o
foaie de calcul. Pentru aceasta, se selectează celulele şi se foloseşte comanda Replace pentru a
înlocui semnul egal (=) cu semnul egal (=); toate formulele vor fi recalculate.
207
calculatoare
"Îngheţarea" panourilor
Pentru a păstra în permanenţă pe ecran liniile şi / sau coloanele care conţin titluri, se procedează
la “îngheţarea” lor. Pentru aceasta, se selectează o celulă situată imediat sub linia şi/sau în
dreapta coloanei, după care, în meniul Window, se execută clic pe Freeze Panes.
Ştergerea conţinutului celulelor
• Se selectează celula (sau domeniul de celule) care conţine datele pe care dorim să le
eliminăm, după care se apasă tasta DELETE. În acest mod este şters doar conţinutul, nu şi
formatele sau comentariile.
• Dacă se alege comanda Delete din meniul Edit, celula selectată este îndepărtată din foaia de
calcul. Pentru a obţine golirea ei de conţinut se recomandă comanda Clear din meniul Edit.
• Dacă se foloseşte mouse-ul, se selectează celulele dorite, se execută un clic cu butonul drept
şi, din meniul contextual, se alege comanda Clear Contents pentru a şterge conţinutul sau
Delete Comment pentru a şterge comentariul, dacă există.
Ştergerea celulelor, liniilor şi coloanelor
1. Se selectează celulele sau domeniul dorit, ori linia sau coloana pe care urmărim să o ştergem.
2. Se alege comanda Delete din meniul Edit sau se apasă Ctrl+- (minus), sau clic cu butonul
drept urmat de selecţia comenzii Delete. Va fi afişată caseta de dialog Delete doar dacă nu a
fost selectată o linie sau o coloană întreagă.
3. Pentru a şterge celule, se selectează direcţia în care vor fi deplasate celulele care rămân: Shift
Cells Left (spre stânga) sau Shift Cells Up (în sus). Pentru a şterge toată linia sau toată
coloana care conţine celulele selectate, se alege una din opţiunile Entire Row sau Entire
Column.
4. Se pot şterge rapid linii sau coloane prin selectarea lor (cu un clic pe titlul lor) şi comanda
Delete a meniului Edit sau cu combinaţia de taste Ctrl+-
Inserarea celulelor, liniilor sau coloanelor
1. Se selectează celula sau domeniul de celule unde dorim să facem inserarea.
2. Se alege comanda Cells din meniul Insert sau se apasă tastele Ctrl++. Dacă se foloseşte
mouse-ul, se execută clic cu butonul drept şi se selectează comanda Insert din meniul
contextual, care duce la afişarea casetei de dialog Insert.
3. Pentru inserarea de celule se selectează direcţia în care se vor deplasa celulele selectate: spre
dreapta sau în jos.
Observaţie: Excel inserează celule formatate identic cu cele de deasupra.
Repetarea sau anularea ultimelor comenzi executate
Pentru a repeta ultima comandă executată, se alege una din următoarele metode:
• Se selectează comanda Repeat din meniul Edit sau
• Se execută un clic pe butonul Repeat sau
• Se apasă tasta F4.
Pentru a anula una sau mai multe acţiuni, se alege una din următoarele metode:
• În bara cu instrumente Standard, se execută clic pe butonul Undo. Pentru a anula mai
multe acţiuni, se execută clic pe săgeata orientată în jos din dreapta butonului Undo, după
care se selectează acţiunile pe care dorim să le anulăm, sau
• Se selectează comanda Undo din meniul Edit, sau
• Se apasă combinaţia de taste Ctrl+Z.
Pentru a efectua din nou o acţiune anulată, se procedează astfel:
În bara cu instrumente Standard, se execută clic pe butonul Redo. Pentru a efectua din nou
mai multe acţiuni anulate, se execută clic pe săgeata orientată în jos din dreapta butonului Redo,
208
calculatoare
după care se selectează acţiunile pe care dorim să le reluăm sau se selectează comanda Redo din
meniul Edit.
4.1.6 Adăugarea de elemente grafice în foile de calcul
Pachetul Office este livrat cu aplicaţia Microsoft ClipArt Gallery, care oferă o colecţie de
imagini grafice, organizate pe categorii: afaceri, medicale, educaţionale etc.
Utilizarea aplicaţiei ClipArt Gallery
1. Se selectează Insert, Object.
2. Din lista Object se selectează Microsoft ClipArt Gallery.
3. Se selectează imaginea dorită, se execută clic pe butonul Insert şi apoi pe OK.
Formatul fişierelor grafice
Formatul programului Extensia fişierului
Tagged Image File Format TIF (imagini scanate)
Windows Metafile WMF
Encapsulated PostScript EPS
Windows Paint BMP
Windows Bitmaps BMP, DIB, RLE
Computer Graphics Metafile CGM
HP Graphic Language HGL
DrawPerfect WPG
Micrografx Designer DRW
Macintosh Picture PCT
Windows Enhanced Metafile EMF
JPEG File Interchange Format JPG
Portable Network Graphics PNG
PC Paintbrush PCX
AutoCAD Format 2-D DXF
Corel Draw CDR
Targa TGA
Kodak Photo CD PCD
Graphic Interchange Format GIF
Inserarea imaginilor grafice
1. Se selectează celula unde va apărea colţul din stânga sus al imaginii. Dacă nu este selectată
nici o celulă, imaginea va apărea în celula cea mai din stânga sus.
2. Se selectează Picture din meniul Insert.
3. Se selectează tipul de fişier căutat, în caseta cu listă derulantă List Files of Type.
4. Se localizează fişierul în lista de derulare Look in.
5. Se selectează fişierul imagine din lista Name. Pentru a-l previzualiza, se execută clic pe
butonul Preview.
Formatarea foilor de calcul cu un fundal grafic
Pentru a aplica un fundal grafic unei foi de calcul, se procedează astfel:
1. În meniul Format se selectează Sheet apoi Background, care afişează caseta de dialog
Sheet Background.
2. Se selectează fişierul grafic dorit, apoi se execută clic pe OK.
Pentru a înlătura fundalul grafic, se procedează astfel:
1. În meniul Format se selectează Sheet apoi Background, care afişează caseta de dialog
Sheet Background.
209
calculatoare
2. Se selectează Delete Background, apoi se execută clic pe OK.

Pentru a controla repetabilitatea unui fundal, se procedează astfel:
1. Se deschide fişierul grafic ce va reprezenta fundalul, în Microsoft Paint.
2. În meniul Image se selectează Attributes. Apare caseta Attributes, care controlează mărimea
paginii din spatele imaginii grafice.
3. În caseta Width se tastează lăţimea hârtiei minus cele două lăţimi ale chenarului. Normal vor
fi 8.5 inch minus 1.5 inch, adică 7 inch.
4. În caseta Height se tastează înălţimea hârtiei, adică 9 inch.
6. Dacă se doreşte altă poziţie a imaginii pe fundalul paginii, se selectează imaginea şi se trage
în noua poziţie.
7. Se salvează ca un fişier BMP.
8. Se utilizează această imagine ca fundal. Deoarece imaginea grafică şi fundalul ei sunt de
aceeaşi mărime ca pagina tipărită Excel, trebuie să se vadă doar o singură imagine pe pagină.
Crearea obiectelor grafice
Foile de calcul Excel pot conţine obiecte grafice, care apar pe ecran şi se tipăresc. Ele se află pe
straturi care acoperă foaia de calcul şi se pot realiza folosind bara cu instrumente de desenare
Drawing. Aceste instrumente, împreună cu descrierea funcţiei lor, pot fi vizualizate selectând în
ordine: View, Toolbars, Customize…, Commands, Drawing.
a) Pentru a desena linii, elipse, dreptunghiuri şi arce, se parcurg etapele:
1. Se selectează butonul Drawing dorit, executând clic pe el. Cursorul se transformă într-o
cruciuliţă.
2. Se deplasează cruciuliţa în locul unde va apărea desenul. Pentru ca desenul să apară în poziţii
exacte, se procedează astfel:
 Se ţine apăsată tasta Shift pentru:
♦ a păstra liniile în poziţie verticală, orizontală sau la 45 de grade;
♦ a păstra forma circulară a elipselor şi a arcelor de cerc;
♦ a păstra ortogonalitatea dreptunghiurilor.
 Se ţine apăsată tasta Alt pentru a alinia colţul obiectului cu grila celulei.
3. Se trage cruciuliţa până când obiectul are dimensiunea şi orientarea dorite.
4. Se eliberează butonul mouse-ului pentru a finaliza desenul.
b) Pentru a desena liber obiecte, se parcurg etapele:
1. Se execută clic pe butonul instrumentului de desenare liberă (Freeform). Indicatorul
mouse-ului se schimbă într-o cruciuliţă.
2. Se mută cruciuliţa în locul unde începe desenul.
3. Se desenează utilizând unul din următoarele procedee:
• Se execută clic pentru a stabili capătul unei linii, se mută cursorul în locul unde trebuie să
fie următorul capăt şi se excută clic. Se continuă în acest fel pentru alt capăt. Programul
Excel desenează o linie dreaptă între fiecare clic.
• Se desenează linii netede ţinând apăsat butonul mouse-ului şi trăgând cruciuliţa.
• Cu butonul Scribble se poate desena orice formă dorim, ţinând butonul mouse-ului
apăsat.
c) Pentru a desena casete de text, se parcurg etapele:
1. Se execută clic pe butonul casetă de text . Indicatorul mouse-ului se transformă într-o
cruciuliţă. Se ţine apăsată tasta Shift dacă se doreşte o casetă de text pătrată. Se ţine apăsată
tasta Alt pentru alinierea casetei de text cu grila celulelor.
210
calculatoare
2. Se trage dintr-un colţ spre colţul opus, unde dorim să fie poziţionată caseta de text, apoi se
eliberează butonul mouse-ului.
d) Pentru a formata o casetă de text
1. Se selectează caseta (nu textul!), având grijă să nu apară cursorul de editare în interiorul
casetei.
2. În meniul Format, se execută clic pe Text Box… şi din caseta de dialog Format Text Box,
se aleg opţiunile de formatare dorite.
e) Pentru a reformata un obiect desenat liber
1. Se selectează obiectul sau poligonul, executând clic pe el.
2. Se execută clic pe butonul Edit Points. Acest buton este accesibil în lista derulantă a
butonului Draw (stânga jos), dacă obiectul desenat liber este selectat.
3. Se mută cruciuliţa pe unul din marcaje şi apoi se trage marcajul către o nouă poziţie.
4. Se efectuează clic pe fundal după efectuarea operaţiei de mai sus.
f) Pentru a fixa poziţia obiectelor, se parcurg următorii paşi:
1. Se selectează obiectul.
2. În meniul Format se selectează AutoShape…sau se execută clic cu butonul drept al
mouse-ului pe obiectul selectat şi se alege Format AutoShape…
3. Se selectează eticheta Properties.
4. Se selectează una din următoarele opţiuni ataşate:
Move and Size with Cells - Ataşează un obiect la celulele de sub colţurile stânga-sus şi
dreapta-jos ale obiectului. Obiectul se mută sau îşi schimbă dimensiunea în funcţie de celulele de
bază, linii sau coloane. Asocierea normală este făcută când obiectele sunt create pentru prima
dată.
Move but Don't Size with Cells - Ataşează obiectul doar celulei aflate sub colţul stânga-sus al
obiectului. Obiectul se mută împreună cu celula în timpul inserărilor sau ştergerilor, dar îşi
menţine mărimea şi proporţiile originale. Asocierea normală are loc când imaginile sunt lipite
sau diagramele sunt înglobate.
Don't Move or Size with Cells - Obiectele nu sunt ataşate foii de calcul de sub ele. Ele trebuie să
fie mutate şi dimensionate singure.
g) Pentru a proiecta butoane de comenzi macro
1. Se face vizibilă bara de instrumente Control Toolbox, executând clic pe Toolbars din
meniul View.
2. Se execută clic pe butonul Create Button. Indicatorul mouse-ului devine o cruciuliţă.
3. Se trage cruciuliţa pentru a proiecta butonul.
Copierea diagramelor neconectate la celule
Imaginile de diagrame neconectate se folosesc când dorim ca diagrama să nu reflecte
schimbarea datelor care au generat-o.
Pentru a crea imagini de diagrame neconectate, se parcurg următorii paşi:
1. Se selectează diagrama.
2. Se ţine apăsată tasta Shift şi se selectează Copy Picture din meniul Edit.
3. Se selectează opţiunea de copiere dorită: As Shown on Screen (aşa cum apare pe ecran) sau
As Shown when Printed (aşa cum apare când este tipărită).
4. Dacă se selectează As Shown on Screen, există posibilitatea de a alege Format Picture sau
Format Bitmap; se selectează OK.
5. Se activează foaia de calcul şi se selectează celula sau obiectul unde dorim să apară
imaginea.
6. În meniul Edit se selectează Paste.
211
calculatoare
Gruparea obiectelor grafice şi separarea unui grup în elemente individuale

a) Gruparea obiectelor le reuneşte într-un singur obiect, fiind mai uşor de mutat şi dimensionat
Pentru aceasta se procedează astfel:
1. Se selectează obiectele folosind una din tehnicile de selecţie multiplă.
2. Se selectează opţiunea Group din meniul Draw de pe bara cu instrumente Drawing sau se
execută clic cu butonul drept al mouse-ului pe unul din obiectele selectate şi se alege Group
din meniul contextual care apare.
b) Separarea unui grup în elemente individuale
1. Se selectează grupul.
2. Se selectează opţiunea Ungroup din meniul Draw de pe bara cu instrumente Drawing sau se
execută clic cu butonul drept pe grupul de obiecte selectat şi se alege Ungroup din meniul
contextual care apare.
Reordonarea straturilor obiectelor grafice
Obiectele grafice din Excel se suprapun unele peste altele în straturi, în ordinea în care au fost
create.
Un obiect din prim plan poate fi trimis în spate astfel:
2. Se selectează Send to Back din cadrul opţiunii Order a meniului Draw de pe bara cu
instrumente Drawing sau se execută clic cu butonul drept al mouse-ului pe obiectul selectat
şi se alege Order, apoi Send to Back din meniul contextual.
Un obiect din spate poate fi trimis în prim plan astfel:
2. Se selectează Bring to Front din cadrul opţiunii Order a meniului Draw de pe bara cu
instrumente Drawing sau se execută clic cu butonul drept pe obiectul selectat şi se alege
Order, apoi Bring to Front din meniul contextual.
Protejarea obiectelor grafice
1. Se marchează obiectele care rămân neprotejate şi în meniul Format se execută clic pe
AutoShape….
2. Se selectează eticheta Protection şi se deselectează caseta de validare Locked.
3. Pentru a activa protecţiile din foaia de calcul, în meniul Tools se selectează Protection, apoi
Protect Sheet şi se introduce o parolă dacă se doreşte.
4. Se execută clic pe OK. Doar obiectele care au fost deblocate înainte de a activa protecţia foii
pot fi modificate sau selectate, celelalte nu.
Pentru a dezactiva protecţiile într-o foaie de calcul, în meniul Tools se execută clic pe
Protection, apoi pe Unprotect Sheet (introducând parola şi apăsând OK dacă este necesar).
Tipărirea şi ascunderea obiectelor grafice
Pentru a tipăriri sau nu obiectele grafice, se parcurg paşii următori:
2. În meniul Format se alege AutoShape… şi apoi eticheta Properties.
3. Se selectează sau se deselectează caseta de validare Print Object.
Pentru a ascunde obiecte grafice, se parcurg paşii următori:
1. În meniul Tools se selectează Options.
3. Se execută clic pe butonul Hide All sau Show Placeholders din grupul Objects.
212
calculatoare
4.1.7 Mutarea şi copierea celulelor

Mutarea celulelor
Mutarea prin tragere şi plasare
Se trage chenarul unei celule sau al unui domeniu de celule în locul unde trebuie mutate.
Mutarea prin intermediul comenzilor
1. Se selectează celula sau domeniul care trebuie mutat.
2. Se alege comanda Cut din meniul Edit sau se execută clic pe butonul Cut (taie) din bara
de instrumente standard (sau se apasă combinaţia de taste Ctrl+X). Celulele selectate vor fi
marcate printr-un contur.
3. Se selectează colţul din stânga sus al noului domeniu.
4. Se alege comanda Paste din meniul Edit sau se execută clic pe butonul Paste (lipeşte) din
bara de instrumente standard (sau se pasă combinaţia de taste Ctrl+V).
Observaţie: Zona de unde au fost deplasate celulele va fi goală şi va avea formatul General,
deoarece conţinutul celulelor a fost deplasat împreună cu formatul şi notele ataşate.
Selectarea domeniului care urmează a fi mutat, urmat de un clic cu butonul drept, duce la
afişarea unui meniu de comenzi rapide, din care se poate alege comanda dorită.
Inserarea celulelor
Cu ajutorul mouse-ului
Se procedează ca la mutare, dar se ţine tasta Shift apăsată. Celulele selectate vor fi inserate în
poziţia indicată de marginea evidenţiată, deplasând celelalte celule în jos sau la dreapta.
Prin intermediul comenzilor
2. Se alege comanda Cut din meniul Edit sau se execută clic pe butonul Cut (taie) din bara
de instrumente standard (sau se apasă combinaţia de taste Ctrl+X). Celulele selectate vor fi
marcate printr-un contur.
4. Se alege comanda Cut Cells din meniul Insert. Atenţie ca acest lucru să nu provoace
deplasarea domeniului sursă ! Dacă apare caseta Insert Paste, se marchează una din cele
două casete de validare pentru deplasarea la dreapta sau în jos a celulelor existente.
Deplasarea celulelor într-un registru
Se trage selecţia peste eticheta foii de destinaţie, ţinând tasta Alt apăsată.
Prin intermediul comenzilor
Se procedează la fel ca la mutare, dar înainte de comanda Paste, se selectează foaia şi domeniul
de destinaţie.
Copierea celulelor în aceeaşi foaie sau în foi de calcul diferite
• Se ţine apăsată tasta Ctrl, în timp ce se trage chenarul unei celule sau al unui domeniu de
celule.
• Se ţine apăsată tasta Ctrl şi Alt, în timp ce se trage chenarul unei celule sau al unui domeniu
de celule peste eticheta altei foi de calcul.
Cu ajutorul tastaturii
2. Se alege comanda Copy din meniul Edit sau se execută clic pe butonul Copy (Copiază)
din bara de instrumente standard (sau se apasă combinaţia de taste Ctrl+C). Celulele
selectate vor fi marcate printr-un contur.
213
calculatoare
4. Se alege comanda Paste din meniul Edit sau se execută clic pe butonul Paste (lipeşte)
(sau se pasă combinaţia de taste Ctrl+V).
• Ctrl + ' copiază formula din celula de deasupra.
• Ctrl + " copiază valoarea din celula de deasupra.
Utilizarea marcajului de umplere pentru a completa celule adiacente
1. Se selectează celula sau domeniul de celule care conţine datele sau formulele.
2. Se trage marcajul de umplere (pătrăţelul negru din colţul dreapta jos al selecţiei) astfel încât
conturul cenuşiu să înconjoare toate celulele pe care dorim să le completăm.
Observaţie: Acest instrument poate fi dezactivat prin deselectarea casetei de validare Allow
Cell Drag and Drop din fereastra Edit a submeniului Options al meniului Tools.
Completarea unui domeniu de celule folosind Ctrl+Enter
1. Se selectează domeniul.
2. Se scrie formula sau valoarea în celula activă.
3. Se apasă Ctrl+Enter.
Formulele şi valorile vor umple celulele selectate.
Lipirea formatelor, valorilor sau datelor transpuse
1. Se selectează celula sau domeniul de celule.
2. Se alege comanda Copy din meniul Edit.
3. Se selectează colţul din stânga-sus al domeniului în care se face lipirea.
4. Se alege comanda Paste Special din meniul Edit.
5. Se selectează atributele care vor fi copiate: toate atributele, numai formule, numai valori,
numai formate, numai note, tot cu excepţia chenarelor.
6. Se selectează modul de combinare a informaţiilor din cele două domenii de celule.
7. Se selectează caseta de validare Skip Blanks pentru a nu lipi celule goale peste cele
existente.
8. Se selectează caseta de validare Transpose pentru a schimba liniile în coloane şi invers.
4.2 Configurarea unui fişier registru de calcul

4.2.1 Vizualizarea şi modificarea proprietăţilor unui fişier
Vizualizarea proprietăţilor fişierelor
Pentru a vizualiza proprietăţile fişierelor, există următoarele modalităţi:
 În meniul File se execută clic pe Properties. În caseta care se deschide:
 Se utilizează eticheta General pentru a afişa numele, adresa, mărimea, datele de
creare şi modificare, atributele fişierului.
 Se utilizează eticheta Summary pentru a afişa informaţiile de sumar, incluzând
titlul, numele autorului, subiectul, cuvintele-cheie şi comentariile introduse.
 Se utilizează eticheta Statistics pentru a afişa datele statistice despre fişier.
 Se utilizează eticheta Contents pentru a afişa o listă a foilor de calcul ale
registrului.
 În caseta de dialog Open se selectează fişierul care se vizualizează. Se execută clic cu
butonul drept al mouse-ului pe acest fişier şi din meniul contextual se selectează Properties
sau se selectează butonul Commands and Settings (la Excel 97) şi apoi Properties, sau se
execută clic pe butonul Tools (ultimul din bara de instrumente la Excel 2000) şi se selectează
Properties.
214
calculatoare
Adăugarea unei proprietăţi unui fişier

1. În meniul File se execută clic pe Properties.
2. În pagina Summary, se introduce proprietatea dorită, după care se execută clic pe OK.
Sortarea unei liste de fişiere
Pentru Excel 97
1. Se selectează butonul Command and Settings din caseta de dialog Open.
2. Din meniul care apare, se selectează Sorting, care deschide caseta Sort By.
3. Se selectează una din următoarele opţiuni de sortare: File Name (alfabetic după nume), Size
(numeric după mărimea fişierelor), File Type (alfabetic după tipul fişierelor), Last Modified
(cronologic după data salvării fişierelor).
4. Se selectează ordinea de sortare :Ascending (crescătoare) sau Descending (descrescătoare).
Pentru Excel 2000
1. Se execută clic pe săgeata orientată în jos aflată pe butonul View din caseta de dialog Open.
2. Din meniul care apare, se selectează Arrange Icons şi apoi, din meniul în cascadă care apare
se selectează una din opţiunile de sortare, prezentate mai sus, la punctul 3.
3. Se selecteză OK.
Tipărirea fişierelor
1. Se selectează suprafaţa care urmează să fie tipărită.
2. Dacă este necesar, se stabileşte manual delimitarea paginilor (page breaks) prin utilizarea
comenzii Insert, Page Break.
3. Se selectează File, Print.
4. Se afişează lista de derulare Printer şi se selectează imprimanta corespunzătoare
configuraţiei.
5. Se selectează File, Page Setup pentru a stabili marginile, orientarea paginii, calitatea
tipăririi, antetele şi subsolurile de pagină, titlurile şi alte opţiuni.
6. Se execută clic pe butonul Print Preview pentru a vedea cum va arăta documentul tipărit.
Din modul previzualizare, se poate selecta butonul Print pentru a tipări documentul.
Sau
1. Se selectează unul sau mai multe fişiere care trebuie tipărite.
2. Se selectează butonul Commands and Settings (pentru Excel 97) sau Tools (pentru Excel
2000) din caseta de dialog Open şi apoi comanda Print sau se execută clic cu butonul drept
al mouse-ului pe fişierele selectate şi se alege Print.
Excel deschide fişierele, le tipăreşte şi apoi le închide.
Căutarea fişierelor
 După nume:
1. În caseta de dialog Open se introduce numele sau partea de nume în caseta de text File
Name. Se pot utiliza şi caracterele de înlocuire * şi ?
2. Se alege unitatea în care se face căutarea, utilizând lista de derulare Look In.
3. Se selectează butonul Find Now.
 După tip:
1. În caseta de dialog Open se lasă numele fişierului necompletat.

2. Se afişează lista derulantă Files of type şi se selectează tipul de fişier.
 După informaţiile File Properties sau după o porţiune de text conţinută în fişier:
1. În caseta de dialog Open se introduce opţional, numele fişierului, întreg sau parţial.
2. În caseta de text Text or property se introduce textul pe care dorim să-l căutăm.
3. Se selectează Find Now.
215
calculatoare
 Utilizând opţiunile de căutare Advanced:

1. În caseta Open, se selectează butonul Advanced (pentru Excel 97) pentru a afişa caseta
Advanced Find sau Tools (Excel 2000), apoi Find... pentru a afişa caseta Find.
2. Se selectează unitatea sau folderul în care se caută din lista Look In.
3. Se selectează opţiunea And sau Or.
4. Se afişează lista derulantă Properties şi se selectează proprietăţile care au conţinutul pe
care-l căutăm.
5. Se afişează lista derulantă Condition şi se selectează modul în care dorim să fie îndeplinite
condiţiile de căutare.
6. Se introduce valoarea care trebuie să fie îndeplinită în caseta Value.
7. Pentru a adăuga acest set de instrucţiuni de căutare în listă, se selectează butonul Add to
List.
8. Se repetă paşii 2-7 pentru a defini următorul set de instrucţiuni de căutare.
9. Se selectează Match case pentru a îndeplini exact criteriul literă mare, literă mică. Pentru a
căuta toate formele unui cuvânt, se selectează Match all word forms.
10. După ce se definesc toate criteriile de căutare, se selectează butonul Find Now.
Salvarea criteriilor de căutare
1. O dată definite criteriile de căutare, se selectează butonul Save Search din caseta de dialog
Advanced Find (Find la Excel 2000), care deschide caseta Save Search.
2. În caseta de text Name for this Search, se tastează un nume pentru criteriul de căutare.
Reutilizarea unui criteriu de căutare
1. În caseta de dialog Open se selectează butonul Commands and Settings (Tools, Find... la
Excel 2000).
2. Se selectează comanda Saved Searches (se execută clic pe butonul Saved Searched la Excel
2000).
3. Din lista care apare se selectează căutarea dorită.
4.2.2 Operaţii cu foi de calcul
Atribuirea de nume unei foi de calcul
• Se execută dublu clic pe eticheta foii de calcul, se introduce noul nume, după care se apasă
Enter sau
• Se execută clic cu butonul drept al mouse-ului pe eticheta foii de calcul şi din meniul
contextual care apare se alege Rename. Se scrie noul nume şi se apasă tasta Enter.
Copierea unei foi de calcul
Se ţine apăsată tasta CTRL în timp ce se trage eticheta foii de calcul.
Pentru a realiza această operaţie între două registre, acestea trebuie să fie deschise şi vizibile
simultan .
Mutarea unei foi de calcul
Se trage eticheta foii de calcul în noua poziţie, cu butonul stâng al mouse-ului apăsat.
Pentru a realiza această operaţie între două registre, acestea trebuie să fie deschise şi vizibile
simultan .
Eliminarea unei foi de calcul
Se foloseşte butonul drept al mouse-ului pentru a executa clic pe eticheta corespunzătoare, după
care, în meniul contextual, se execută clic pe Delete. Se execută clic pe OK în caseta de mesaj
pentru a confirma eliminarea.
216
calculatoare
Afişarea unei foi de calcul în vederea tipăririi

În bara cu instrumente Standard, se execută clic pe butonul Print Preview sau se foloseşte
opţiunea Print Preview a meniului File.
Centrarea datelor foii de calcul în pagină
1. Din meniul File se selectează Page Setup.
2. În cutia de dialog Page Setup (Aranjare pagină) se selectează tab-ul Margins (Margini).
3. Sub Center On Page (Centrează pe pagină), se selectează cutia de selectare Horizontally
(Pe orizontală) sau Vertically (Pe verticală).
Ascunderea liniilor grilei în timpul imprimării
1. Se selectează tab-ul Sheet (Foaie).
2. Sub Print (Imprimă) se şterge cutia de selectare Gridlines.
Tipărirea în alb-negru
Sub Print (Tipăreşte) se marchează caseta de selecţie Black And White (Alb-negru).
4.3 Utilizarea formulelor

Noţiunea de formulă
Formulele sunt elementele de bază ale unei foi de calcul Excel şi pot fi folosite pentru a efectua
operaţii simple de adunare, scădere, înmulţire, împărţire, dar şi calcule complexe de tip financiar,
statistic ori ştiinţific. De asemenea, prin intermediul lor, se pot face comparaţii şi se poate opera
asupra şirurilor de caractere.
4.3.1 Introducerea formulelor
♦ În bara de formule:
1. Se selectează celula care va conţine formula.
2. Se scrie semnul egal (=).
3. Se scrie o valoare, o referinţă de celulă, o funcţie sau un nume.
4. Dacă formula este completă, se apasă Enter sau se execută un clic pe caseta Enter (cea
marcată) din bara de formule. Dacă formula nu este completă, se continuă cu pasul următor.
5. Se introduce un operator (+, - etc.)
6. Se reia de la pasul 3.
♦ Într-o celulă
Se execută dublu clic în celula respectivă sau se selectează celula şi se apasă tasta F2.
Se continuă cu paşii 2, 3, 4, 5, 6 ca mai sus.
4.3.2 Introducerea formulelor de tip matrice
Matricile sunt domenii dreptunghiulare de formule sau valori pe care Excel le tratează ca fiind un
grup. Unele funcţii şi formule care lucrează cu matrici returnează rezultate care sunt tot matrici
sau pot furniza un rezultat afişat într-o singură celulă. Atunci când sunt folosite pentru înlocuirea
formulelor repetitive, memoria utilizată este mai mică. Chiar în cazul unei matrice de formule
care implică mai multe celule, programul Excel va păstra în memorie doar o singură formulă.
Pentru a introduce o formulă de tip matrice se procedează astfel:
1. Se selectează domeniul care va conţine formula de tip matrice (atenţie la ce urmează să fie
acest rezultat: o matrice sau o singură valoare!).
2. Se introduce formula prin scriere propriu-zisă sau prin indicare cu mouse-ul.
217
calculatoare
Se apasă combinaţia Shift+Ctrl+Enter pentru a introduce formula ca fiind de tip matrice.

Aceasta apare între acolade {}. De exemplu, în foaia prezentată mai jos calculăm costurile prin
înmulţirea preţurilor cu cantităţile, folosind o formulă de tip matrice. Acoladele simbolizează că
formula este o matrice şi că
domeniul matrice trebuie să
fie tratat ca o entitate unică.
Nu se pot insera linii sau
coloane în acest domeniu şi
nu este posibilă ştergerea
componentelor sale sau edi-
tarea unei singure celule.
Pentru a modifica o matrice,
ea trebuie selectată mai întâi.
Se pot introduce funcţii care
operează cu valori din matri-
ce matematice. Ele folosesc
ca date de intrare matrici de
valori şi furnizează o celulă
sau o matrice de rezultate.
Să presupunem că în celula
D13 dorim să afişăm totalul
general, fără a mai calcula
separat valorile. Se poate
face acest lucru, într-o singură celulă cu o formulă de tip matrice, astfel:
=SUM(B2:B11*C2:C11) Formula se introduce apăsînd combinaţia de taste Shift+Ctrl+Enter.
Calculul matricilor de rezultate
Prezentăm mai jos o singură formulă de tip matrice, care poate înlocui mai multe formule
obişnuite. Formulele din celulele C17 şi D17 realizează completarea datelor, conform cu
elementul din A17. De exemplu, formula din C17 însumează cantităţile corespunzătoare
elementului "Carti" aflat în A17, din domeniul C2:C12. Funcţia IF compară conţinutul celulei
A17 cu valorile din fiecare celulă a domeniului A2:A12. Când este găsit un element care verifică
această condiţie, la totalul făcut de funcţia SUM, se adaugă elementul corespondent din
domeniul C2:C12. Această formulă nu va funcţiona corect, dacă nu va fi introdusă ca o formulă
de tip matrice! În celula D17 a fost introdusă următoarea formulă:
{=SUM(IF(A17=A2:A12;B2:B12*C2:C12))} E simplu ce calculează, nu?
Afişarea formulei în celulă
Se execută dublu clic pe celulă sau se apasă tasta F2.
Copierea formulei în alte celule
 Dacă celulele sunt alăturate, se glisează butonul de umplere în celulele de destinaţie.
 Dacă celulele nu sunt alăturate, se folosesc instrucţiunile Copy şi Paste sau se trage conturul
celulei având tasta CTRL apăsată.
Excel copiază formula în celelalte celule şi adaptează referinţele relative ale formulei.
Introducerea referinţelor de celule prin indicare
Întotdeauna o celulă este referită prin titlul liniei şi al coloanei.
1. Se selectează celula în care se va introduce formula.
2. Se scrie semnul = (egal).
3. Se indică celula (adică se execută clic în celulă) sau domeniul de celule (adică se selectează
domeniul de celule) care se referă.
218
calculatoare
4. Se validează formula apăsând tasta Enter.

4.3.3 Utilizarea referinţelor relative în cadrul formulelor
Implicit, Excel utilizează referinţe relative pentru adresarea celulelor, astfel că, atunci când se
copiază formula în noua celulă, referinţele se vor schimba conform noii poziţii.
Formulele pot fi afişate în format R1C1 (format linie coloană) prin alegerea comenzii Options
din meniul Tools, prin selectarea etichetei General şi marcarea casetei de validare R1C1. În
aceste format, referinţele se referă la celula curentă.
De exemplu, formula din celula C5, care este =B5+B5*C16, devine =RC[-1]+RC[-1]*R[11]C,
în care C[-1] înseamnă o coloană mai la stânga şi R[11] înseamnă 11 linii mai jos.
Utilizarea referinţelor absolute în cadrul formulelor
Pentru a preveni modificarea referinţelor de celule atunci când se copiază o celulă într-o nouă
poziţie, se folosesc referinţe absolute. Acestea se indică prin plasarea simbolului $ (dolar)
înaintea literei coloanei sau numărului liniei pe care dorim să le "îngheţăm". În formatul R1C1, o
referinţă absolută se obţine prin scrierea explicită a numărului liniei sau coloanei, fără a le
încadra în paranteze pătrate.
De exemplu, prin copierea formulei =B5*$B$18, singurul termen care se va modifica va fi
primul.
Introducerea de referinţe absolute se poate face în două moduri:
• Se pune semnul $ înaintea liniei sau coloanei care nu trebuie să se modifice. În formatul
R1C1 se elimină parantezele pătrate.
• Se mută cursorul de inserare în bara de formule astfel încât să fie plasat în interiorul
referinţei de celulă şi se apasă tasta F4 (tasta de referinţe absolute). La fiecare apăsare a
acestei taste, tipul de referinţă se schimbă.
Referirea altor foi din registrul de calcul
Se scrie în formulă, înaintea referinţei celulei, numele foii din care face parte, urmat de semnul !
(semnul exclamării).
De exemplu, celula A1 din foaia Sheet 3 poate fi referită astfel: Sheet3!A1
4.3.4 Introducerea referinţelor 3-D
Referinţele 3-D referă un domeniu de celule cuprins în două sau mai multe foi ale registrului.
De exemplu, formula
=SUM(Sheet2:Sheet4!$A$1:$A$9
realizează însumarea tuturor valorilor celulelor din domeniul $A$1:A$9 din fiecare foaie de calcul
Sheet2… Sheet4 şi creează un total general.
Operatori de referinţă
Operator Exemplu Tip Rezultat
: SUM(A12 : C24) Domeniu Evaluează ca o referinţă unică celulele din zona
dreptunghiulară definită de cele două colţuri.
, SUM(A12 : A24, B36) Uniune Evaluează două referinţe ca fiind una singură.
spaţiu SUM(A12 : A24 A16 : B20) Intersecţie Evaluează celulele comune celor două referinţe (dacă
nu există celule comune se va întoarce rezultatul
#NULL).
Denumirea domeniilor de celule
♦ Domeniile cu nume au proprietatea de se redimensiona atunci când le sunt adăugate sau
şterse linii sau coloane.
♦ Existenţa numelor de domenii sau celule uşurează referirea la foi de calcul din alte registre,
neavând nevoie de cunoaşterea referinţei de celule; o formulă de tipul =BILANT.XLS!
219
calculatoare
Vânzări va aduce în celula activă a foii de calcul curente valoarea din celula Vânzări din
registrul BILANT.XLS.
♦ Numele trebuie să înceapă cu o literă sau cu simbolul de subliniere (_), iar în interior nu sunt
permise caracterele spaţiu şi liniuţa de unire.
Pentru a denumi celule sau domenii de celule, se selectează celula sau domeniul de celule şi se
atribuie denumiri alegând una din următoarele modalităţi:
♦ prin comanda Insert, Name, Define;
♦ prin intermediul casetei de nume (plasată în stânga barei de formule);
♦ prin comanda Insert, Name, Create, folosind text din foaia de calcul, text care de obicei
constă în titluri de linii şi coloane.
Observaţie: Implicit, numele definite prin comanda Insert, Name, Define sau folosind caseta de
nume vor fi aplicate întregului registru.
Pentru a putea aloca acelaşi nume care să refere mai multe domenii de celule din foi de calcul
diferite, va trebui să se creeze nume la nivel de foaie de calcul prin introducerea în caseta Names
in Workbook a numelui foii înainte de numele domeniului de celule. Ex. Sheet2!Venit_Net. În
cazul existenţei a două nume identice, unul definit la nivel de foaie şi altul la nivel de registru,
are prioritate cel definit la nivel de foaie.
Crearea de nume 3D
În caseta de text Refers to din caseta de dialog Define Name, se include o referinţă 3D. De ex.
pentru definirea unui nume care să refere celulele B1:B12 din Foaia1 pâna la Foaia 6 dintr-un
registru, se scrie :
=Foaia1:Foaia6!B1:B12
Observaţie: Dacă se copiază în alt registru o formulă care foloseşte un nume care există deja în
registrul respectiv, va fi afişată o casetă care întreabă dacă se doreşte păstrarea definiţiei (Yes)
sau înlocuirea ei cu cea din registrul sursă (No).
Denumirea formulelor şi valorilor
Se poate denumi orice număr sau formulă,
nefiind necesar ca acestea să se găsească în
foaia de calcul. Pentru aceasta, se procedează
astfel:
1. În meniul Insert se selectează Name, apoi
Define.
2. Se selectează caseta Names în workbook
şi se introduce numele.
3. Se selectează caseta de text Refers to.
4. Se scrie numărul sau formula, editarea
putându-se face la fel ca în bara de formule. Pentru a utiliza tastele săgeţi la deplasarea în
interiorul formulei, se apasă tasta F2 pentru a trece în modul editare; altfel, tastele săgeţi vor
indica anumite celule din foaia de calcul.
5. Se alege OK.
Observaţie: Dacă în caseta de text Refers to se creează formule utilizând indicarea cu mouse-ul
a referinţelor de celule, Excel va lua în considerare doar referinţele absolute, pentru că în mod
obişnuit, un nume este aplicat unei anumite celule din foaia de calcul. Se pot scrie şi referinţe
relative, apăsând succesiv tasta F4, care schimbă modul de prezentare a referinţelor.
Aplicarea numelor
În cazul în care formulele sunt create înaintea numelor şi se doreşte ca aceste nume să apară în
formule, va fi necesară o operaţie de aplicare a numelor. Pentru a aplica nume existente
formulelor care conţin referinţe de celule, se parcurg următoarele etape:
220
calculatoare
1. Se selectează celula sau domeniul de celule.

2. Se alege comanda Insert, Name, Apply, care va fişa caseta de dialog Apply Names.
3. Se selectează numele dorite din caseta de listare Apply Names, folosind tastele Shift sau
Ctrl în combinaţie cu un clic de mouse pentru a selecta mai multe nume adiacente sau
neadiacente.
4. Se marchează caseta de validare Ignore Relative/Absolute pentru ca numele să înlocuiască
referinţele relative şi absolute. În mod normal, această casetă trebuie să fie selectată;
deselectarea ei face ca numele absolute să fie aplicate referinţelor absolute şi numele relative
celor relative.
5. Se marchează casetele de validare Use Row şi Column Names dacă se doreşte ca Excel să
denumească referinţele celulelor situate la intersecţia dintre o linie şi o coloană de nume.
6. Se selectează Options care pune la dispoziţie următoarele opţiuni:
♦ Omit Column Name if Same Column (omitere nume de coloană în cazul
coincidenţei de coloană)
♦ Omit Row Name if Same Row (omitere nume de linie în cazul coincidenţei de
linie)
7. Se alege OK.
Soluţionarea erorilor din formule
Eroare Mod de rezolvare
#DIV/0! Se examinează referinţele la celulele goale sau cu
Tentativă a formulei de valoarea zero.
împărţire la zero.
#N/A Se verifică dacă au fost introduse datele care folosesc
Formula face referire la o funcţia NA() sau se verifică dimensiunea argumentelor
celulă care are o intrare #N/A. de tip vector sau corectitudinea argumentelor funcţiilor.
#NAME? Se va verifica dacă:
Excel nu recunoaşte o ♦ denumirile există şi sunt corect scrise;
denumire. ♦ funcţiile sunt ortografiate corect (atenţie la spaţii);
♦ textul folosit în formulă este încadrat de ghilimele;
♦ există ":" care definesc un domeniu de celule;
♦ s-a făcut o referire la o denumire incorectă sau
inexistentă dintr-o foaie de calcul legată.
#NULL! Se verifică dacă referinţa la celulă sau domeniu este
Formula specifică două zone introdusă corect. De ex. =SUM(A:A10 B5) va produce
care nu se intersectează. această eroare din cauza lipsei virgulei dintre cele două
zone.
#NUM! Se verifică dacă argumentul numeric se află în afara
Formula are probleme cu un domeniului de valori acceptat pentru intrări.
număr.
#REF! Se verifică dacă :
Referinţa la celulă este ♦ există celule şterse referite de formulă sau indexuri
incorectă. care depăşesc gama utilizată în funcţie;
♦ există deplasări în afara limitelor foii de calcul;
♦ referinţele externe ale foii de calcul mai sunt
valabile.
#VALUE! Se verifică dacă valorile utilizate ca argumente sunt
Valoarea nu este de tipul "înţelese" de funcţiile care le folosesc.
aşteptat de către argument sau
de către rezultatul unei operaţii
221
calculatoare
de intersecţie, atunci când

domeniile care fac obiectul
evaluării nu se intersectează.
Detectarea erorilor din formule prin evaluarea unei funcţii sau a unui termen
1. În bara de formule se selectează pe rând elementele componente ale formulei care pot
produce eroarea respectivă.
2. Se apasă tasta F9, fapt care duce la înlocuirea porţiunii selectate cu rezultatul calculat.
3. Se repetă procedeul cu diferitele părţi ale formulei până se găseşte eroarea.
4. Se apasă Esc sau Cancel pentru a reveni la forma iniţială a formulei sau Enter dacă se
doreşte ca rezultatul să înlocuiască formula.
Însumarea unui domeniu folosind instrumentul AutoSum
1. Se execută clic pe celula în care dorim să inserăm formula SUM.
2. Se execută clic pe butonul AutoSum.
3. Se defineşte domeniul de însumat prin tragere cu mouse-ul, după care se apasă ENTER.
Crearea numelor de celule folosind etichetele din celulele adiacente.
1. Se selectează un domeniu care include celulele ce urmează
a fi denumite şi celulele conţinând etichetele.
2. În meniul Insert, se indică Name, apoi se execută clic pe
Create.
3. În caseta Create names in se selectează poziţia celulelor
care conţin etichetele ce vor da numele celulelor: sus, stânga,
jos, dreapta.
Inserarea numelor în formule
♦ Prin indicare:
Se execută clic pe celula nominalizată pe care dorim să o includem în formulă.
♦ Cu ajutorul meniurilor:
1. Se mută cursorul de inserare în bara de formule (sau în celulă) în poziţia în care trebuie
inserat numele.
2. Se activează foaia sau registrul de calcul care conţine numele referinţei.
3. Se alege Insert, Name, Paste care afişează caseta Paste Name (lipire nume). Dacă nu a fost
ataşat nume celulelor, domeniilor, formulelor sau valorilor, comanda Paste nu este
accesibilă.
4. Se selectează numele dorit din lista derulantă de nume.
5. Se execută clic pe OK, se completează formula şi se apasă tasta Enter.
Inserarea funcţiilor în formule
1. Se poziţionează cursorul de inserare în bara de formule (sau în celulă) în poziţia unde va fi
inserată funcţia.
2. Se alege comanda Function din meniul Insert sau se execută clic pe butonul Paste
Function.
3. Se alege funcţia dorită.
Utilizarea etichetelor în formule
Într-o formulă se pot introduce etichete de date, text între ghilimele şi valori de tip dată şi oră.
De ex. dacă celula cu numele TOTAL_BUGET conţine valoarea 34500, formula:
="Bugetul total este "&TOTAL_BUGET
va afişa următoarea informaţie: Bugetul total este 34500
222
calculatoare
Pentru a efectua operaţii aritmetice cu valori de tip dată explicite, care nu se găsesc în celule, se
folosesc formule ca cea de mai jos:
="8/05/99"-"8/05/53"
care calculează şi afişează numărul de zile dintre cele două date.
Schimbarea formulelor în valori
1. Se selectează celula care conţine formula şi se intră în modul editare prin apăsarea tastei F2
sau prin clic în bara de formule sau dublu clic pe celulă.
2. Se apasă tasta F9, apoi se apasă tasta Enter.
4.4 Formatarea profesională a foii de calcul

4.4.1 Formatarea unei foi de calcul prin intermediul comenzii AutoFormat
În acest fel se pot aplica formate predefinite etichetelor, fundalurilor, liniilor, câmpurilor de
sumă şi numerelor din tabelele Excel. Ele includ formatări pentru numere, margini, fonturi,
modele, aliniamente, lăţimi şi înălţimi de celule, din care se pot selecta cele pe care dorim să le
utilizăm.
1. Se selectează domeniul
în care se află plasat
tabelul sau, în cazul în
care tabelul este alcătuit
dintr-un bloc contiguu
de celule, înconjurat de
linii şi coloane fără
conţinut, este suficientă
selectarea unei singure
celule.
2. Se selectează comanda
AutoFormat din
meniul Format.
3. Din lista Table Format
se selectează formatul
dorit.
Pentru utilizarea parţială a
funcţiei, se foloseşte buto-
nul Options care afişează
informaţiile din chenarul
Formats to apply. Cele
şase casete de opţiuni pot fi deselectate sau selectate parţial, pentru a reflecta preferinţele
utilizatorului.
4.4.2 Formatarea celulelor

Formatarea fontului, a dimensiunii sau a stilului caracterelor (aldine, italice sau subliniate)
Fonturile sunt diverse modele de caractere a căror mărime se măsoară în puncte. Un punct
reprezintă 1/72 dintr-un inch.
Excel permite utilizarea a cel mult 256 de fonturi diferite într-o foaie de calcul. Windows ‘95
încorporează tehnologia True Type, care generează caractere de diferite forme, dimensiuni şi
stiluri.
223
calculatoare
• Formatarea prin intermediul meniurilor:

1. Se selectează celula, domeniul sau domeniile multiple.
2. Se alege comanda Cells din meniul Format.
3. Se selectează fontul dorit din caseta de listare Font.
4. Se selectează titlul fontului din caseta Font Style.
5. Se selectează dimensiunea fontului din caseta Size.
6. Se selectează tipul de subliniere din lista derulantă Underline: None (nici una), Single sau
Single Accounting (simplă), Double sau Double Accounting (dublă).
7. Se selectează o culoare din lista Color. Folosiţi opţiunea Automatic pentru o imprimantă
alb-negru.
8. Din grupul Effects se marchează orice combinaţie a casetelor de opţiuni Strikethrough (tăiere
cu o linie), Superscript (exponent) sau Subscript (indice).
9. Se alege OK.
• Formatarea folosind barele de instrumente
Se execută clic pe butonul corespunzător din bara cu instrumente de formatare.

• Formatarea folosind comenzile rapide:
Format Comandă rapidă
Aldin Ctrl+2 sau Ctrl+B
Cursiv Ctrl+3 sau Ctrl+I
Subliniat Ctrl+4 sau Ctrl+U
Strikethrough Ctrl+5
Alinierea şi rotirea textului şi a numerelor
• Folosind bara de instrumente Formatting
1. Se selectează celula sau domeniul.
2. Se execută clic pe unul din butoanele de aliniere Left (stânga), Right (dreapta), Center
(centru) sau Justify (aliniere la ambele capete).
• Folosind meniul Format
1. Se selectează celula sau domeniul.
2. Se selectează comanda Cells din meniul Format.
3. Se selectează eticheta Alignment.
4. Se marchează una din opţiunile de aliniere din grupul Horizontal.
5. Se marchează una din opţiunile de aliniere din grupul Vertical.
6. În grupul Orientation, se stabileşte mărimea rotaţiei textului din celula selectată. Se
utilizează un număr pozitiv în caseta Grade (Degree) pentru a roti textul selectat în sensul de
la stânga jos spre dreapta sus în celulă. Se utilizează grade negative pentru a roti textul în
sensul de la stânga sus la dreapta jos în celula selectată. Rotirea se mai poate realiza prin
tragerea marcajului care are forma unui mic romb de culoare roşie, în direcţia dorită.
Centrarea textului între mai multe celule
• Folosind butonul Center Across Columns:
1. Se scrie şi se formatează textul în celula din stânga domeniului în care dorim să
realizăm centrarea.
3. Se execută clic pe butonul Center Across Columns.
• Prin intermediul opţiunilor etichetei Alignment:
224
calculatoare
1. Se scrie şi se formatează textul în celula din stânga domeniului în care dorim să

realizăm centrarea.
3. Se selectează comanda Cells din meniul Format şi eticheta Alignment.
4. Se marchează opţiunea Center Across.
5. Se alege OK.
Aranjarea textului pentru afişarea sa într-o singură celulă
1. Se selectează celula sau domeniul dorit.
2. Se alege opţiunea Cells din meniul Format.
3. Se selectează eticheta Alignment şi se marchează caseta Wrap Text.
Observaţie: Pentru a ajusta înălţimea unei celule atunci când lungimea textului depăşeşte dimensiunea
celulei, se execută dublu clic pe marginea de jos a antetului liniei.
Asocierea textelor sau textelor şi numerelor din celule diferite într-o singură celulă
Se foloseşte concatenarea, care combină text, numere şi valori într-o singură celulă.
Exemplu: Celula A1 conţine textul "Vânzările din ", celula B1 conţine data 08/05/1998, celula
C1 conţine textul "sunt: " iar celula D1 conţine valoarea 448550,00.
Uniunea conţinutului acestor celule se poate face cu formula:
=A1&TEXT(B1,"mmmm")&C1&TEXT(D1;"#.### lei")&".", în final obţinându-se:
Vânzările din mai sunt: 448.550 LEI.
Funcţia TEXT() formatează conţinutul celulelor B1 şi D1 pentru a fi afişate ca nume de lună şi
respectiv ca număr însoţit de simbolul monetar.
Observaţie: La setările regionale trebuie să fie setată zona geografică Romania, simbolul
zecimal trebuie să fie virgula iar separatorul de listă punctul şi virgula.
Introducerea sfârşiturilor de linie în celule
Pentru a introduce o linie goală în interiorul unui paragraf, se apasă simultan tastele Alt+Enter,
în acest fel cursorul trece pe rândul următor în interiorul celulei.
4.4.3 Formatarea numerelor
Formatarea numerelor pentru a fi afişate identic cu valorile utilizate în calcule
Se alege comanda Options din meniul Tools, se selectează eticheta Calculation şi se marchează
caseta Precision as Displayed.
Stabilirea preciziei celulelor selectate
Se foloseşte funcţia ROUND(), care are ca rezultat rotunjirea valorilor la un număr de zecimale
precizat. Forma acestei funcţii este: =ROUND(număr, număr_poziţii). Dacă număr_poziţii
este zero, numărul va fi rotunjit la o valoare întreagă.
Exemple: ROUND(125,346;2) va furniza rezultatul 125,35
ROUND(234432;-2) va furniza rezultatul 234400
Dacă argumentul număr_poziţii este pozitiv, numărul va fi rotunjit la poziţiile zecimale
specificate, la dreapta punctului zecimal. În cazul în care număr_poziţii este negativ, se va
produce rotunjirea spre stânga punctului zecimal.
Realizarea formatelor personalizate
Simbol de Funcţie
formatare
General Este formatul implicit al celulelor neformatate. Afişează numerele cât de
precis este posibil în funcţie de lăţimea coloanei. În cazurile de depăşire a
dimensiunii celulei se foloseşte afişarea în notaţie ştiinţifică.
225
calculatoare
# Acţionează ca un placeholder (înlocuitor) pentru caractere numerice. Când un număr

lipseşte, nu se afişează valoarea zero. Fracţiile zecimale sunt rotunjite la
numărul de caractere # de după punctul zecimal. Cu formatul $#.##,
valoarea 3.5 va fi afişată ca $3.5, numărul 0.245 ca $.25 iar numărul
12323.00 ca $12323. (în acest caz simbolul zecimal este punctul).
0 Acţionează ca un placeholder pentru caracterele numerice. Utilizat pentru afişarea unui 0
atunci când nu este introdus un număr. Fracţiile zecimale sunt rotunjite la
numărul de caractere 0 din dreapta punctului zecimal. Cu formatul
$##0.00, valoarea 3.5 va fi afişată $3.50, iar 0.245 va apărea ca $0.25.
? La fel ca 0, acţionează ca un placeholder pentru caractere numerice. Zerourile
nesemnificative sunt înlăturate şi sunt inserate spaţii pentru păstrarea
alinierii. Se utilizează acest simbol pentru partea întreagă a unui număr
fracţionar astfel încât să nu se afişeze un număr la introducerea unei valori
cum ar fi 0 3/4.
_(subliniere) Produce ignorarea lăţimii caracterului următor. Scriind_) la sfârşitul unui
format pozitiv va fi inserat un spaţiu de dimensiunea parantezei dreapta
")", dând astfel posibilitatea alinierii corecte a numerelor pozitive cu cele
negative incluse în paranteze.
. (punct) Stabileşte locul punctului zecimal. Se foloseşte 0 la dreapta punctului
pentru indicarea modalităţii de formatare (dacă în setările regionale nu a
fost selectată virgula ca simbol zecimal).
, (virgulă) Stabileşte poziţia miilor (dacă în setările regionale nu a fost selectat
punctul ca separator de mii).
% Multiplică cu 100 valoarea introdusă şi afişează numărul ca procent, cu semnul %.
E_E+e_e+ Afişează numerele în notaţie ştiinţifică. Unul sau mai multe caractere 0 sau
# la dreapta lui E sau e indică puterea exponentului.
: $ _ + () Afişează caracterul respectiv în aceeaşi poziţie în numărul formatat.
/ (slash) Utilizat ca separator de fracţii. Se scrie un număr întreg urmat de o
fracţie 1 2/3 pentru a produce afişarea 1 2/3.
\ (backslash) Indică un singur caracter text sau un simbol, atunci când precede o valoare
introdusă.
"text" Afişează textul cuprins între ghilimele.
* caracter Completează coloana cu caracterul ce urmează simbolului * până la
marginea din dreapta a celulei.
@ Acţionează ca un cod de format, indicând locul pe care îl va ocupa textul introdus de
utilizator.
[culoare] Formatează conţinutul celulei cu culoarea indicată.
[condiţie valoare] Foloseşte instrucţiunile condiţionale din formatul numărului pentru a
stabili când va fi folosit respectivul format.
Afişarea textului împreună cu numere
Se include textul respectiv între ghilimele şi se inserează în poziţiile corespunzătoare din
formatul personalizat. De exemplu, cu formatul de mai jos:
“P/N “####-###;”Folosiţi valori pozitive”;”Introduceţi un număr nenul”
numărul 1234567 va fi afişat ca P/N 1234-567. Introducerea unui număr negativ duce la afişarea
mesajului Folosiţi valori pozitive, iar la scrierea unui zero se va afişa mesajul Introduceţi un
număr nenul.
Observaţie. Numărul din celulă este în continuare disponibil pentru efectuarea de calcule.
Ascunderea numerelor prin folosirea formatelor personalizate
Pentru a inhiba afişarea numerelor, nu se scrie nimic între caracterele punct şi virgulă
corespunzătoare (unde programul Excel caută formatul).
226
calculatoare
Exemple:
Format personalizat Pozitiv Negativ Zero
$#,###_);($#,###); $2,500 ($2,500)
$#,###_);; $2,500
$#,###_);($#,###);"Zero" $2,500 ($2,500) Zero
;; Toate valorile sunt ascunse, dar se pot folosi în calcule.
Observaţie: Numerele ascunse sunt vizualizate în bara de formule. Pentru a nu fi afişate nici în
bara de formule, se alege comanda Cells din meniul Format, se selectează eticheta Protection şi
se marchează caseta de validare Hidden. În momentul în care se va activa protejarea foii sau
registrului de calcul, conţinutul celulelor respective nu va mai apărea în bara de formule.
Utilizarea culorilor pentru formatarea datelor
Se indică culoarea dorită prin introducerea numelui sau numărului culorii între paranteze pătrate,
în zona corespunzătoare din formatul personalizat. De exemplu, pentru a afişa numerele pozitive
cu culoare verde, iar cele negative cu roşu şi în paranteză, se foloseşte următorul format:
[GREEN]$#,##0.00_);[RED]($#,##0.00) sau [COLOR4]$#,##0.00_);[COLOR3]($#,##0.00), 4
şi 3 fiind numerele de ordine ale celor două culori din paleta de culori.
Formatarea condiţionată
Se foloseşte simbolul de formatare [condiţie valoare]. De exemplu, cu formatul:
[BLACK][>=1000]0.00;[RED][<=500]0.00;[BLUE]0.00
se vor afişa cu negru numerele mai mari sau egale cu 1000, cu roşu cele mai mici sau egale cu
500 şi cu albastru cele cuprinse între 500 şi 1000.
Ascunderea zerourilor nesemnificative
• Pentru a ascunde toate zerourile din foaia de calcul se selectează: Tools\Options\View şi se
elimină marcajul casetei Zero Values.
• Pentru ascunderea zerourilor folosind un format personalizat, se introduce un caracter punct
şi virgulă în poziţia corespunzătoare. De exemplu: #.##;-#.##;
În formule, se foloseşte funcţia IF(): =IF(A12+B12=0,"",A12+B12). Dacă suma valorilor din
celulele A12 şi B12 este zero, se va afişa ceea ce se găseşte între ghilimele, adică nimic; în caz
contrar se va afişa rezultatul formulei. Nu se recomandă introducerea unui spaţiu între ghilimele
pentru că pot apărea probleme în lucrul cu bazele de date sau cu diferite funcţii.
Utilizarea formatelor predefinite pentru valorile de tip dată şi oră
1. Se selectează celula sau domeniul respectiv.
2. Se alege comanda Cells din meniul Format.
3. Se selectează eticheta Number.
4. Din caseta Category se selectează Date sau Time.
5. Se selectează formatul dorit din caseta Type.
Cu ajutorul tastelor de comenzi rapide:
Comandă rapidă Rezultatul formatării
Shift+Ctrl+@ Aplică formatul h:mm AM/PM
Shift+Ctrl+# Aplică formatul d-mmm-yy
Exemple de formate personalizate pentru dată şi oră:
Format Afişare
dddd Vineri
mmmm d, yyyy Aprilie 1, 1996
d mmm, yy 1 Apr, 96
yy/mm/dd 96/04/01
[BLUE] d mmm, yy 1 Apr, 96 (cu albastru)
227
calculatoare
[RED][>=35422] d mmm, yy; d mmm, yy 23 Dec, 96 (cu roşu)

[RED][>=35422] d mmm, yy; d mmm, yy 22 Dec, 96 (cu negru)
Observaţie: Numărul 35422 este numărul serial al datei 23 Dec, 96.
Copierea formatării
Se selectează celula care conţine formatările pe care dorim să le aplicăm altor celule, după care
se execută dublu clic pe butonul Format Painter. Cursorul va fi însoţit de simbolul pensulă
şi, excutând clic într-o celulă, aceasta va căpăta formatările dorite.
Ascunderea coloanelor
1. Se deplasează indicatorul mouse-ului pe linia separatorului de coloană din partea dreaptă a
coloanei care trebuie ascunsă până se transformă într-o săgeată cu două capete.
2. Se trage de acest separator spre stânga până când va depăşi separatorul anterior.
sau
1. Se selectează coloana sau coloanele care trebuie ascunse.
2. Se execută clic cu butonul drept al mouse-ului pe domeniul selectat.
3. Din meniul contextual se alege opţiunea Hide.
Vizualizarea coloanelor ascunse
a. Cu mouse-ul
1. Se plasează cursorul mouse-ului pe linia de separaţie dintre coloane, în partea
dreaptă a coloanei (coloanelor) ascunse, până când acesta se transformă într-o săgeată
orizontală cu un mic spaţiu între cele două capete.
2. Se trage acest separator spre dreapta şi se eliberează butonul mouse-ului.
b. Cu tastatura
1. Se selectează celule sau coloane care mărginesc coloana (coloanele) ascunsă(e).
2. Se alege comanda Format, Column, Unhide.
Modificarea lăţimii coloanelor
a. Folosind mouse-ul:
1. Se selectează coloanele prin tragerea mouse-ului peste antetele corespunzătoare.
Pentru o singură coloană, nu este necesară selectarea ei. Coloanele neadiacente se
selectează prin clic pe antetul lor, cu tasta Ctrl apăsată.
2. Se deplasează mouse-ul pe marginea dreaptă a antetului oricăreia dintre coloanele
selectate şi se trage la dreapta sau la stânga pentru mărirea sau micşorarea lăţimii tuturor
coloanelor din selecţie.
3. Pentru ca lăţimea coloanei să permită afişarea celei mai mari valori introduse, se
execută dublu clic pe separatorul de antet de coloană din partea dreaptă a coloanei care se
ajustează.
b. Folosind comenzi din meniuri
1. Se selectează celule din coloanele a căror lăţime se modifică. Selectarea mai
multor coloane se poate realiza prin selectarea câte unei celule din fiecare.
2. Se alege opţiunea Column din meniul Format.
3. Se utilizează unul din următoarele procedee:
♦ Se alege Width (lăţime) pentru a ajusta coloana la o lăţime bazată pe dimensiunea
fontului Normal. Va fi afişată caseta de dialog Column Width, în care se introduce
lăţimea (în număr de caractere) şi apoi se alege OK.
♦ Se alege AutoFit Selection (dimensionare automată după selecţie) pentru ca
lăţimea coloanei să aibă ca referinţă celula cu cel mai mare conţinut din selecţie.
♦ Se alege Standard Width (lăţime standard) şi apoi OK pentru ca lăţimea
coloanelor selectate să fie cea implicită (adică 8.43).
228
calculatoare
Ajustarea înălţimii liniilor

a. Cu mouse-ul
1. Se selectează una sau mai multe linii.
2. Se deplasează cursorul mouse-ului sub antetul unei linii din selecţie până ia forma
unei săgeţi verticale cu două capete.
3. Se trage mouse-ul în jos, cu butonul stâng apăsat, până se obţine dimensiunea
dorită, apoi se eliberează butonul.
Pentru ca lăţimea unei linii să se modifice automat astfel încât să cuprindă complet conţinutul
celulelor, se execută dublu clic pe marginea inferioară a antetului de linie.
b. Cu tastatura
1. Se selectează o celulă din fiecare linie care urmează să fie modificată.
2. Se execută clic pe Row din meniul Format şi apoi pe Height (înălţime), care
duce la afişarea casetei de dialog Row Height.
3. Se introduce valoarea înălţimii liniilor şi apoi se execută clic pe OK. Pentru
ajustarea automată, se alege AutoFit.
4.4.4 Crearea, aplicarea şi modificarea stilurilor
Crearea unui stil
a. Pe baza unui exemplu
Se selectează celula care conţine toate atributele de formatare pe care dorim să le includem în
stil, după care se execută clic pe Style în meniul Format. Se introduce numele noului stil, după
care se execută clic pe OK.
b. Prin definirea sa
1. Se alege opţiunea Style din meniul Format.
2. Se selectează lista derulantă Style Name şi se introduce un nume.
3. Se alege butonul Modify pentru a afişa caseta Format Cells.
4. Se selectează etichetele şi opţiunile dorite şi se alege OK.
Aplicarea unui stil
Se selectează celulele cărora dorim să le aplicăm stilul, după care se execută clic pe Style, în
meniul Format. Se selectează stilul dorit din caseta Style Name şi se execută clic pe OK.
Preluarea unui stil din alt registru de calcul
1. Se deschid ambele registre de calcul şi se activează registrul în care se vor importa stiluri.
2. Se alege comanda Style din meniul Format.
3. Se alege butonul Merge. Va fi afişată caseta de dialog Merge Styles.
4. Din caseta de listare Merge Styles From se selectează registrul sursă care conţine stilurile pe
care dorim să le copiem.
5. Se alege OK. În cazul în care există stiluri care au acelaşi nume în ambele registre, dar includ
combinaţii diferite de formate, va apărea o casetă de avertizare care oferă trei alternative de
preluare de stiluri:
♦ Se selectează Yes pentru ca stilurile din registrul sursă să înlocuiască stilurile cu
nume identic din registrul de destinaţie.
♦ Se selectează No dacă se doreşte preluarea doar a stilurilor cu nume diferite.
♦ Se selectează Cancel pentru a anula operaţia de preluare de stiluri.
Se revine în caseta de dialog Style.
6. Se alege butonul Cancel pentru a închide caseta Style, fără aplicarea stilului creat selecţiei
curente.
229
calculatoare
Modificarea definiţiei unui stil

În meniul Format, se execută clic pe Style. Se selectează în caseta Style Name stilul pe care
dorim să-l modificăm, după care se execută clic pe Modify. Se modifică atributele stilului după
care se execută de două ori clic pe OK.
Redefinirea stilului implicit (Normal)
Formatul implicit (standard) este inclus în stilul Normal, care este folosit în toate celulele
neformatate şi de asemenea pentru afişarea titlurilor de linii şi coloane şi a fonturilor implicite
pentru tipărirea antetelor şi a notelor de subsol la imprimantă.
Pentru a redefini acest stil, se procedează ca şi în cazul redefinirii unui stil oarecare:
1. Se alege comanda Style din meniul Format.
2. Se selectează butonul Modify care afişează caseta Format Cells.
3. Se selectează eticheta care corespunde tipului de format pe care dorim să-l redefinim (în
cazul nostru, Normal).
4. Se modifică opţiunile selectate pentru a obţine noile caracteristici ale stilului.
5. Se alege OK.
Observaţie: Redefinirea unui stil duce la schimbarea sa în toate foile aceluiaşi registru.
Modificarea Fontului implicit
1. Se alege comanda Option din meniul Tools.
2. Se selectează tab-ul General.
3. Se selectează un nou font implicit din lista Standard Font şi o nouă dimensiune din lista
Size.
4. Se alege OK.
Observaţie: La următoarea lansare a programului Excel, fontul selectat va fi folosit ca font
Normal în toate foile şi registrele, cu excepţia acelora în care prioritar este un document şablon.
Deprotejarea şi ascunderea formulelor
În mod implicit, celulele sunt protejate şi vizibile. Ele pot fi formatate astfel încât utilizatorul să
poată introduce date sau al căror conţinut să nu fie afişat în bara de formule. Protecţia şi
ascunderea celulelor va avea loc doar după alegerea comenzii Protection… din meniul Tools.
1. Se selectează celula sau domeniul de celule care se deprotejază sau al căror conţinut nu
trebuie să apară în bara de formule.
2. Se alege opţiunea Cells din meniul Format.
3. Se selectează eticheta Protection din caseta de dialog Format Cells.
4. Se deselectează caseta de validare Locked (blocat) sau se bifează caseta de validare Hidden
(ascuns).
5. Se alege OK.
Atenţie: se poate continua modificarea şi vizualizarea conţinutului celulelor din foaia de calcul
atâta timp cât foaia nu este protejată.
Protejarea foilor de calcul
1. Se alege comanda Protection… din meniul Tools.
2. Se alege Protect Sheet (protejare foaie) sau Protect Workbook (protejare registru).
3. Se selectează categoriile de obiecte cărora le va fi aplicată comanda: Contents (conţinut),
Objects (obiecte) sau Scenarios (scenarii) pentru foi şi Structure (structură) sau Windows
(ferestre) pentru registre.
4. Dacă se doreşte, în caseta de text Password (parolă) se poate introduce o parolă, care poate
conţine numere, spaţii, majuscule sau nu.
5. Se alege OK.
♦ Ferestrele, conţinutul celulelor şi obiectele protejate nu pot fi mutate, dimensionate sau
formatate.
230
calculatoare
♦ Protejarea conţinutului celulei nu va permite modificarea decât dacă celula respectivă este
formatată ca deblocată.
♦ Protejarea scenariilor previne modificarea seturilor de date.
Protejarea structurii registrului nu va permite inserarea, ştergerea sau mutarea foilor.
Deprotejarea unei foi sau unui registru de calcul
1. Se alege comanda Protection din meniul Tools.
2. Se selectează Unprotect Sheet sau Unprotect Workbook.
Sugestii: Pentru a crea formulare pentru introducerea datelor, se deblochează celulele în care
trebuie introduse valori. Înainte de introducerea datelor, se protejază conţinutul foii. Apăsarea
tastei Tab sau a combinaţiei Shift+Tab deplasează celula activă doar în cadrul celulelor care nu
sunt blocate.
Aplicarea chenarelor
Se selectează celulele ce urmează a fi formatate. În bara cu instrumente de formatare, se execută
clic pe săgeata orientată în jos a instrumentului Borders, după care se execută clic pe
butonul chenarului corespunzător.
Aplicarea umbririlor
Se selectează celulele ce urmează a fi formatate. În bara cu instrumente de formatare, se execută
clic pe săgeata orientată în jos a paletei Fill Color, după care se execută clic pe o culoare.
Stabilirea marginilor paginii

În meniul File, se execută clic pe Page Setup. Se execută clic pe eticheta Margins şi se stabilesc
marginile.
Crearea antetelor şi subsolurilor personalizate
1. În meniul File se execută clic pe Page Setup.
2. Se execută clic pe eticheta Header/Footer şi apoi se execută clic pe butonul Custom
Header, respectiv Custom Footer.
3. Se scriu şi se formatează antetele şi subsolurile în casetele de dialog Header şi Footer.
4.4.5 Construirea formularelor (şabloanelor) cu ajutorul controalelor
Crearea unui şablon (conceptul de şablon)
Un şablon este un fişier registru de lucru utilizat ca model pentru crearea altor registre de calcul.
Documentele create dintr-un şablon, conţin aceeaşi aşezare în pagină, text, formule de date,
configurare, stiluri, formate, nume, comenzi macro, elemente de control ale foilor de calcul şi
module Visual Basic care se regăsesc în şablonul original. Un şablon poate fi creat:
• Pornind de la un şablon predefinit:
1. Se selectează File, New, care afişează caseta New.
2. Se selectează eticheta Spreadsheet Solutions, care vizualizează şabloanele puse la dispoziţie
de Excel, sau Office 95 Templates sau Other Documents.
3. Se selectează şablonul dorit, urmat de OK.
• Fără a folosi un şablon predefinit
Dacă nici unul din şabloanele predefinite nu se potriveşte necesităţilor, se procedează astfel:
1. Se deschide sau se creează un registru de calcul care va fi utilizat ca un model pentru crearea
şablonului.
2. Se includ date, formate, note, comentarii şi alte informaţii necesare documentului.
231
calculatoare
3. Se salvează sub forma unui şablon (vezi mai jos).

Crearea unui formular (şablon) cu ajutorul controalelor
Se afişează bara de instrumente Forms (Formulare) cu meniul View, Toolbars, Forms, care
conţine următoarele butoane:
Buton Denumire Descriere
Etichetă Este un text pentru denumirea articolelor sau pentru instrucţiuni.
Casetă de editare Casetă de introducere date pentru text, numere, date calendaristice
sau referinţe la celulă. Nu este disponibilă pe o foaie de calcul.
Casetă de grup Un chenar care grupează chenarele pentru opţiuni. Dintr-un grup
nu poate fi selecţionat decât un singur buton de opţiuni.
Buton de creare Creează un buton pentru a i se ataşa un macrou.
Casetă de validare Caseta de validare produce o ieşire TRUE (ADEVĂRAT) atunci

când este selectată şi FALSE (FALS) când nu este selectată.
Buton de opţiuni Numai un singur buton de opţiuni poate fi selectat dintr-un grup. El
întoarce numărul butonului selectat.
Casetă cu listă O listă cu text care întoarce numărul articolului selectat.
Drop-Down O listă derulantă condensată, conţinând text, care întoarce numărul

articolului selectat.
Combinaţie ListEdit O listă de text cu o casetă de editare. Nu este disponibilă pe foaia

de calcul.
Combinaţie Drop-Down Edit (listă derulantă cu casetă de editare) O listă derulantă

condensată, cu o casetă de editare. Nu este disponibilă pe foaia de
calcul.
Bară de derulare O bară de derulare care poate fi trasă, care întoarce un număr aflat
între limitele de sus şi de jos ale domeniului.
Buton de incrementare/decrementare Un contor care întoarce o valoare ce poate fi

incrementată sau decrementată cu valori întregi, în funcţie de
săgeata pe care se execută clic.
Proprietăţi control Afişează o casetă de dialog pentru controlul selectat. Este folosită
pentru configurarea comportamentului controlului.
232
calculatoare
Cod de editare Utilizată pentru editarea codului atribuit controlului selectat. Este
folosit şi pentru casete de dialog şi pentru foi de calcul.
Caroiaj cu două stări Activează sau dezactivează caroiajul într-o foaie de calcul sau de
de dialog.
Activare de dialog Afişează caseta de dialog pe foaia de dialog activă. Este utilizată
pentru a testa o casetă de dialog care a fost desenată. Nu este
disponibilă pentru o foaie de calcul.
Formatarea unei foi de calcul pentru a semăna cu un formular
1. În meniul Window, se execută clic pe New Window.
2. În fereastra nouă se face activă foaia de calcul, apoi se execută clic pe butonul Restore
Window pentru a pune foaia de calcul într-o fereastră.
3. În meniul Tools se selectează Options... şi din fereastra Options se execută clic pe View.
4. Se deselectează toate casetele de validare din grupul Window options.
Adăugarea controalelor la o foaie de calcul
Un control este legat de o celulă din
foaia de calcul. Valoarea selectată sau
introdusă în control este transferată în
celula de care este legat controlul.
Pentru a plasa un control într-o foaie de
calcul, se procedează astfel:
1. Se execută clic pe butonul din bara
de instrumente Forms care
reprezintă controlul.
2. Se mută marcajul de referinţă în
colţul din stânga-sus al locului
unde va fi plasat şi se trage în jos şi
la dreapta, cu butonul stâng apăsat.
3. Se eliberează butonul mouse-ului.
Schimbarea formatului unui control
1. Cu butonul drept al mouse-ului se execută clic pe control şi apoi se alege Format, Object
din meniul rapid.
2. Se alege una din următoarele opţiuni:
Font. Se poate folosi numai pentru butonul comenzii de macro. Fonturile de pe alte controale
nu pot fi formatate.
Modele. Se selectează tipul, dimensiunea şi grosimea chenarului. Se include o culoare sau un
model de umplere.
Protecţie. Se alege dacă un obiect poate fi mutat, redimensionat sau schimbat. Unele
controale pot avea text protejat, care se activează prin meniul Tools, Protection, Protect
Sheet.
Proprietăţi. Se limitează modul în care un control se deplasează sau se redimensionează
atunci când celulele de dedesubt sunt mutate sau redimensionate.
Control. Aceste configurări determină valoarea prestabilită pentru un control, limitele pentru
datele controlului şi unde vor fi trecute datele de intrare. Opţiunile disponibile depind de
controlul selectat în etapa 1.
233
calculatoare
Adăugarea casetelor de validare pentru răspunsurile TRUE/FALSE

1. Se execută clic cu butonul drept al mouse-ului pe caseta de validare care a fost desenată în
foaia de calcul şi se alege Format Object.
2. Se selectează eticheta Control.
3. Se selectează valoarea prestabilită a casetei de validare astfel:
Unchecked pentru rezultat FALSE, Checked pentru rezultat TRUE şi Mixed pentru rezultat
#NA. Se alege caseta de validare 3D Shading pentru a crea impresia de adâncime.
4. Se selectează caseta de editare Cell Link, apoi se execută clic pe celula în care se păstrează
rezultatele casetei de validare. Se poate folosi meniul Window sau numele de etichete pentru
a afişa alte foi cu care se poate lega controlul.
Observaţie: Se poate folosi o casetă de validare combinată cu o funcţie IF.
Dacă celula legată este B12, cu formula
=IF($B$12,"LOCAL","INTERNATIONAL")
introdusă în celula A1, se obţine mesajul LOCAL sau INTERNATIONAL în funcţie de
selectarea casetei de validare.
Adăugarea butoanelor de opţiuni pentru alegere multiplă
Butoanele de opţiuni se folosesc pentru a face o singură alegere dintr-un grup de posibilităţi.
Aceste butoane se interblochează, permiţând selectarea unuia singur. Se pot crea grupuri
multiple de butoane, incluzând fiecare grup într-o casetă de grup, desenată cu instrumentul de
grup. Rezultatul provenit de la un grup de butoane de opţiuni apare într-o singură celulă.
1. Se desenează o casetă de grup. În timp ce caseta este selectată, se tastează un titlu care-l va
înlocui pe cel prestabilit.
2. Se execută clic pe instrumentul butonului de opţiune şi se desenează un buton de opţiune în
interiorul casetei de grup. În timp ce este selectat butonul de opţiune se tastează un titlu.
3. Se execută clic dreapta pe butonul de opţiune şi se alege Format, Object, Control. Se
selectează una din valorile: Unchecked, Checked, Mixed pentru a stabili valoarea
prestabilită pentru buton şi celula care a fost legată la rezultat.
4. Se selectează caseta de editare Cell Link, apoi se execută clic pe celula foii de calcul care va
conţine rezultatele provenind de la grupul de butoane de opţiuni.
5. Se alege OK.
Se revine la etapa a doua pentru a crea un alt buton de opţiune.
Selectarea unui buton înscrie în celula legată numărul lui de ordine:1,2 etc.
Se poate utiliza funcţia =CHOOSE(LinkCell, Result1, Result2, Result3,…) pentru a schimba
rezultatele alegerii. De exemplu, pentru a converti numerele 1, 2 sau 3 în trei rezultate de tip text,
se poate folosi o formulă de tipul: =CHOOSE($B$2,"Luni","Marti","Miercuri").
Dacă celula care conţine această formulă este formatată pentru a afişa date calendaristice, se
poate alege între datele de ieri, azi şi mâine:
=CHOOSE($B$2,NOW()-1,NOW(),NOW()+1).
Adăugarea casetelor cu listă sau a listelor derulante condensate
O casetă cu listă sau o listă derulantă condensată restrânge posibilităţile de alegere la o listă
definită de articole. Limitarea selecţiilor împiedică utilizatorul să tasteze greşit, să introducă
coduri inexistente sau să utilizeze date învechite. Se poate utiliza o valoare dintr-o listă pentru a
căuta date dintr-o altă listă.
1. Se introduce pe foaia de calcul o listă verticală de articole, care dorim să apară în listă.
2. Se execută clic pe List Box sau pe butonul Combo Box şi se desenează o casetă cu listă pe
foaia de calcul. Lista derulantă condensată trebuie făcută la înălţimea necesară unui articol.
3. Se execută clic pe listă cu butonul din dreapta şi se alege Format, Object, iar din caseta
Format Object se alege Control. Pentru o listă condensată, caseta Control conţine în plus
caseta de editare Drop Down Lines, în care se introduce numărul de linii care se afişează la
momentul apariţiei listei.
234
calculatoare
4. Se selectează caseta Cell Link şi se execută clic în celula care va primi rezultatele listei.
5. Se selectează caseta Input Range şi apoi se trage de-a lungul domeniului care conţine lista.
Această listă apare în caseta cu listă sau în lista derulantă condensată.
6. Se alege OK.
Rezultatul unei selecţii din listă este un număr care reprezintă poziţia din listă a articolului
selectat. Pentru a converti acest număr în articolul propriu-zis din listă se foloseşte funcţia
INDEX, care are următoarea sintaxă:
=INDEX(ItemListReference,LinkCell,1)
De exemplu, dacă în domeniul A1:A5 avem o listă de nume, aceasta va fi utilizată pentru
domeniul Input Range. Folosim ca celulă legată celula A8. Această celulă este locul unde apare
poziţia numerică a articolului selectat .
În celula G2 putem afişa numele selectat folosind formula:
=INDEX(A1:A5,A8,1)
Dacă în domeniul B1:B5 avem o listă de telefoane, care se pot căuta mai greu, utilizăm o căutare
alternată, indicând formulei INDEX domeniul B1:B5, utilizatorul având acces la numele, mai
uşor de recunoscut, al persoanelor, astfel:
=INDEX(A1:B5,A8,2)
Adăugarea butoanelor de incrementare / decrementare
Aceste butoane au două vârfuri de săgeată, care, la executarea unui clic pe ele, duc la
incrementarea sau decrementarea valorii afişate în celula legată la acest buton.
1. Se execută clic cu butonul drept al mouse-ului pe controlul de tip buton de incrementare /
decrementare care tocmai a fost desenat pe foaia de calcul şi apoi se alege Format, Object.
2. Se selectează eticheta Control şi se introduce în caseta Current Value valoarea pe care
dorim s-o aibă celula legată la deschiderea foii de calcul. Se introduce în caseta Minimum
Value cea mai mică valoare pe care dorim să o producă butonul de incrementare şi în caseta
Maximum Value, cea mai mare valoare dorită (domeniul de valori posibile este de la 0 la
30000). În caseta Incremental Change se scrie valoarea care se adaugă sau se scade la
235
calculatoare
fiecare clic pe controlul corespunzător. Se selectează caseta de editare Cell Link, se execută
clic pe celula care va primi rezultatul apoi se alege OK.
Adăugarea barelor de derulare pentru a introduce numere cu domeniu de variaţie mare
1. Se execută clic cu butonul drept pe controlul de tip bară de derulare, care tocmai a fost
desenat pe foaia de calcul şi apoi se alege Format, Object.
2. Se selectează eticheta Control şi se introduce în caseta Current Value valoarea pe care
dorim s-o aibă celula legată la deschiderea foii de calcul.
3. Se introduce în caseta Minimum Value cea mai mică valoare pe care dorim să o producă
butonul de incrementare şi în caseta Maximum Value, cea mai mare valoare dorită
(domeniul de valori posibile este de la 0 la 30000). În caseta Incremental Change se scrie
valoarea care se adaugă sau se scade la fiecare clic pe controlul corespunzător, iar în caseta
de editare Page Change, se introduce cantitatea cu care se schimbă valoarea atunci când se
execută clic pe partea gri a barei de derulare. Se selectează caseta de editare Cell Link şi se
execută clic pe celula care va primi rezultatul.
4. Se alege OK.
Modificarea controalelor
Se selectează controlul cu un clic pe el şi tasta Ctrl apăsată. Pentru a selecta mai multe controale,
se ţin apăsate simultan tastele Shift+Ctrl, în timp ce se execută clic pe fiecare control. Dacă
controalele sunt localizate unul lângă altul, se execută clic pe butonul Select de pe bara cu
instrumente Drawing şi se trage un dreptunghi în jurul controalelor.
Se alege Format, Control…care afişează caseta Format Control de unde se pot modifica
controalele selectate.
Pentru a realiza o copie a unui control în vecinătatea imediată a originalului, se selectează
controlul, apoi, ţinând tasat Ctrl apăsată, se trage imaginea originalului. Pentru o copie la distanţă
se folosesc comenzile Edit, Copy şi Edit, Paste. Copiile au aceeaşi celulă legată ca şi originalul.
Controlarea recalculării
O modalitate de a controla recalcularea este ascunderea modificărilor realizate prin controale
până în momentul în care suntem gata să recalculăm. De exemplu, se pot ascunde modificările
care rezultă dintr-un buton de incrementare / decrementare folosind o funcţie IF controlată cu
ajutorul unui buton de validare.
Voalarea sau golirea controalelor

Voalarea unui control împiedică selectarea lui.
Se pot crea liste fără un articol selectat pentru a forţa alegerea lui.
236
calculatoare
Se pot afişa butoane de opţiune cu nici un buton selectat pentru a forţa utilizatorul să aleagă în
loc să accepte butonul implicit.
♦ Pentru a voala o casetă de validare sau un grup de butoane de opţiuni, se introduce formula
=NA() în celula legată.
♦ Pentru a elimina selecţia dintr-o listă, se tastează 0 sau funcţia =NA() în celula legată.
Tipărirea formularelor fără control
1. Se selectează controlul.
2. Se alege comanda Format Object, se selectează caseta de dialog properties şi se
deselectează caseta de validare Print Object.
Protejarea unui formular
Protejarea foii de calcul este necesară pentru a împiedica schimbarea formatării sau ştergerea
formulelor.
Atenţie! Celulele legate la controale trebuie să rămână neprotejate astfel încât controlul să poată
introduce noul rezultat.
Pentru a împiedica utilizatorii să altereze accidental celula de legătură, se leagă toate controalele
la celule aflate pe o singură foaie a registrului de calcul şi se ascunde această foaie, selectând-o şi
alegând Format, Sheet, Hide.
Salvarea unui registru de calcul sub forma unui şablon
În meniul File se execută clic pe Save As. În caseta Save As Type, se selectează Template,
după care se execută clic pe Save. Documentul este salvat cu extensia XLT.
Observaţie: Modificarea unei extensii de fişier în XLT urmată de salvare nu salvează fişierul
ca şablon, ci trebuie urmată calea de mai sus.
Şablonul devine imediat accesibil dacă este salvat într-unul din dosarele cu şabloane al folderului
Office.
Deschiderea unei copii a unui şablon (crearea registrelor de calcul pe baza unor şabloane)
Deschiderea unui şablon creează un document nou, bazat pe acel şablon. El primeşte temporar
acelaşi nume cu cel al şablonului, urmat de o cifră, care reprezintă numărul de documente care
au la bază acest şablon. Şablonul rămâne neschimbat.
În meniul File, se execută clic pe New. Se execută clic pe eticheta reprezentând dosarul în care a
fost stocat şablonul, după care se execută dublu clic pe pictograma şablonului.
Crearea autoşabloanelor
Un şablon salvat în dosarul XLSTART cu numele BOOK, va servi ca bază pentru toate
registrele noi de calcul care vor fi create.
Diferenţele cheie între şablonul obişnuit şi autoşablon sunt:
• Şabloanele obişnuite pot fi utile indiferent unde sunt salvate şi cum sunt numite.
• Un autoşablon, în general, este util doar dacă se salvează sub numele BOOK.XLT în dosarul
XLSTART. Pornirea aplicaţiei Excel deschide o copie a autoşablonului, fără a mai afişa
caseta New.
Inserarea şabloanelor foi
Pentru a insera o foaie dintr-un şablon într-un registru curent, se parcurg următorii paşi:
1. Se execută clic cu butonul drept pe eticheta foii înaintea căreia se va insera foaia şablon, fapt
care duce la apariţia meniului rapid.
2. Se alege Insert.
3. Se selectează şablonul (care se recomandă să nu aibă decât o foaie, cea care conţine efectiv
datele).
4. Se alege OK.
237
calculatoare
4.5 Organizarea si prelucrarea datelor

4.5.1 Consolidarea listelor multiple
Deschiderea unui grup de fişiere
1. În meniul File se execută clic pe Open.
2. În caseta de dialog Open, se ţine apăsată tasta CTRL şi se execută clic pe mai multe fişiere,
pentru a le selecta.
3. Se execută clic pe butonul Open.
Aranjarea ferestrelor multiple pe suprafaţa de lucru
1. În meniul Window, se execută clic pe Arrange.
2. Se selectează un tip de aranjare a ferestrelor pe ecran: separate prin bare verticale, separate
prin bare orizontale, separate prin bare orizontale şi verticale.
Copierea unei foi dintr-un registru de calcul într-altul
Se procedează în unul din următoarele moduri:
• Se aranjează cele două registre (sursa şi destinaţia) încât să fie vizibile amândouă pe ecran.
Se ţine apăsată tasta CTRL şi se trage eticheta foii de calcul dintr-un registru de calcul
într-altul, cu butonul stâng al mouse-ului apăsat.
• Se trage eticheta foii de calcul dintr-un registru de calcul într-altul, cu butonul drept al
mouse-ului apăsat. Când se eliberează butonul mouse-ului, apare un meniu contextual, în
care se execută clic pe Copy Here.
• Se execută clic cu butonul drept al mouse-ului
pe numele foii care se copiază. Din meniul
contextual care apare se execută clic pe Move
or Copy. Apare fereastra de dialog prezentată
alăturat. Se derulează lista To book şi se alege
registrul de destinaţie, apoi se precizează locul
unde va fi copiată foaia: înaintea uneia din
foile existente sau la sfârşitul registrului de
lucru. Se marchează caseta de validare Create
a copy pentru a se realiză o copie şi nu o
mutare. Se execută clic pe butonul OK.
Centralizarea mai multor liste într-o singură listă
1. Se selectează o foaie de calcul liberă şi se execută clic în celula care va constitui colţul din
stânga-sus al listei centralizate.
2. În meniul Data, se execută clic pe
Consolidate. Apare caseta alăturată.
3. Se execută clic în caseta Reference,
se selectează o foaie de calcul
conţinând o listă, apoi se selectează
celulele cu date, inclusiv etichetele
de câmpuri, după care se execută
clic pe Add.
4. Se repetă aceşti paşi pentru fiecare
listă pe care dorim să o includem în
centralizare.
238
calculatoare
5. Se selectează casetele de validare Use Labels In Top Row and Left Columns, după care se
execută clic pe OK.
Crearea unui format numeric condiţional
1. Se selectează celulele ce urmează a fi formatate.
2. În meniul Format, se execută clic pe Conditional Formatting. Apare caseta Conditional
Formatting, care permite introducerea criteriilor de formatare condiţionată.
3. Se selectează condiţiile referitoare la valoarea celulei, se execută clic pe butonul Format...

pentru a indica formatarea dorită.
4. Pentru a introduce mai multe criterii, se execută clic pe butonul Add>> şi se introduce
următoarea condiţie şi formatarea corespunzătoare.
4.5.2 Filtrarea în vederea găsirii anumitor informaţii
Activarea şi dezactivarea caracteristicii AutoFilter săgeţi de filtrare
1. Se selectează o celulă din tabelul care va
fi filtrat.
2. În meniul Data, se execută clic pe Filter,
apoi pe AutoFilter. Sunt afişate săgeţile
de filtrare în dreapta etichetelor de
câmpuri.
Selectarea criteriilor de filtrare
Se folosesc săgeţile de filtrare. În antetul
coloanei, se execută clic pe săgeata de
filtrare corespunzătoare criteriului dorit,
după care se execută clic pe elementul dorit
din lista care apare.
Eliminarea unui criteriu de filtrare
În antetul coloanei, se execută clic pe săgea-
ta de filtrare corespunzătoare criteriului pe
care dorim să-l eliminăm, după care se
execută clic pe All.
Filtrarea celor mai mari sau celor mai
mici zece valori
În antetul coloanei, se execută clic pe Top
10, după care, în caseta de dialog Top 10
AutoFilter, se selectează Top sau Bottom.
239
calculatoare
Filtrarea folosind criterii multiple

Se execută clic pe orice săgeată de filtrare, după care se execută clic pe Custom. Apare caseta
Custom AutoFilter, în care se pot introduce criterii de filtrare complexe.
Selectarea unei funcţii AutoCalculate
Se foloseşte butonul drept al mouse-ului
pentru a executa clic pe caseta
AutoCalculate din bara de stare (Status
Bar), după care, în meniul contextual
care apare, se execută clic pe funcţia
respectivă. Dacă bara de stare nu este
afişată, ea se poate aduce pe ecran
selectând opţiunea Status Bar din
meniul View.
Calcularea înregistrărilor filtrate
folosind funcţia SUBTOTAL
Se activează caracteristica AutoFilter,
după care se selectează o celulă situată
cu cel puţin o linie dedesubtul ultimei
celule din câmpul pe care dorim să-l
calculăm. În bara cu instrumente
Standard, se execută clic pe butonul
AutoSum şi apoi se stabileşte prin Autocalculate
tragere cu mouse-ul domeniul de
însumare, dacă cel stabilit de Excel nu
este şi cel dorit.
4.5.3 Organizarea datelor prin sortare şi subtotalizare
Pentru a realiza cumulări sau subtotalizări, este necesar ca toate datele care se cumulează să fie
alături. Pentru aceasta sunt necesare operaţiile de ordonare (sortare).
Sortarea datelor după maximum trei chei
Se parcurg etapele următoare:
1. Se selectează o celulă din lista pe care dorim să o sortăm, după care, în meniul Data, se
execută clic pe Sort. Apare caseta Sort
alăturată.
2. În casetele Sort By şi Then By, se selectează
câmpurile după care dorim să efectuăm sortarea.
3. Se aleg opţiunile de sortare: crescătoare sau
descrescătoare, pentru fiecare din cheile alese.
4. Se selectează butonul radio Header row dacă
lista are cap de tabel.
Sortarea datelor după mai mult de trei chei
1. Se sortează mai întâi după cele trei chei
imbricate (chei secundare).
2. Se sortează încă o dată după cheia principală.
240
calculatoare
4.5.4 Subtotalizarea unei întregi liste de date

Pentru ca subtotalurile să funcţioneze corect, datele trebuie organizate în coloane (câmpuri)
etichetate. Excel utilizează etichetele de coloană pentru a determina cum sunt grupate datele şi
cum se calculează totalurile. De asemenea, pentru a putea face un subtotal, este nevoie ca datele
să fie sortate în cadrul grupului.
Adăugarea de subtotaluri
1. Se selectează o celulă din lista pe care dorim să
o subtotalizăm.
2. În meniul Data, se execută clic pe
Subtotals.
3. În caseta At each change in, se selectează
câmpul pentru care dorim să creăm
subtotaluri.
4. În caseta Use function, se selectează tipul de
calcule pe care dorim să le efectueze
subtotalizarea.
5. În caseta Add subtotal to, se selectează
câmpurile care dorim să fie calculate.
6. Se selectează caseta de validare Replace
current subtotals pentru a înlocui orice
subtotaluri existente.
7. Se selectează caseta de validare Page break between groups, dacă se doreşte inserarea un
salt de pagină înaintea fiecărui grup.
8. Pentru a plasa totalurile înainte de grupul de date, se deselectează caseta de validare
Summary bellow data (cumul plasat sub date).
Atenţie: lista în care se adaugă subtotaluri trebuie să fie ordonată după câmpurile pentru care se
creează subtotaluri.
Eliminarea subtotalurilor
1. În meniul Data, se execută clic pe Subtotals.
2. Se execută clic pe Remove All.
Crearea unui al doilea nivel de subtotaluri
Se creează mai întâi nivelul principal de subtotaluri, apoi se creează al doilea nivel de
subtotaluri folosind aceeaşi procedură, însă se dezactivează caseta de validare Replace Current
Subtotals înainte de a rula al doilea nivel de subtotaluri.
241
calculatoare
Utilizarea subtotalurilor pe date filtrate

1. Se alege Data, Filter, AutoFilter.
2. Se execută clic pe săgeata de lângă coloana pe care dorim s-o folosim ca filtru şi se alege una
din intrările din listă. După această operaţie, toate rândurile care nu îndeplinesc criteriul vor
fi ascunse. Acum se pot crea subtotaluri doar pentru rândurile afişate.
3. Se alege Data, Subtotals pentru a selecta subtotalurile pe care dorim să le calculăm.
Ascunderea/afişarea detaliilor unei structuri
Se execută clic pe butonul Hide Detail / Show Detail sau pe un buton de
structurare de nivel inferior.
4.5.5 Sintetizarea foii de calcul
Sintetizarea oferă posibilitatea de a extinde sau a micşora foile de calcul sau rapoartele astfel
încât să apară mai mult sau mai puţin detaliat.
Excel poate crea automat o sintetizare a datelor dacă ele sunt aşezate într-un mod consecvent. Se
pot crea şi sintetizări manuale dacă Excel nu înţelege modelul pentru informaţia de cumul şi
pentru cea de detaliu din foaia de calcul.
Utilizând configurarea prestabilită, Excel caută să vadă dacă formulele cumulează rândurile de
deasupra şi dinspre stânga. Direcţia de efectuare a cumulului trebuie să fie consecventă de-a
lungul întregii zone. Se pot crea până la opt niveluri de detaliu din rânduri şi coloane. Pe o foaie
de calcul se poate plasa doar o singură sintetizare.
Crearea unei sintetizări în mod automat
1. Dacă se doreşte sintetizarea datelor din cadrul unei părţi a foii de calcul, se selectează
domeniul dorit. Pentru sintetizarea întregii foi de calcul, se selectează o singură celulă.
2. Se inserează manual liniile pentru subtotaluri, se introduc formulele de totalizare şi
denumirile dorite. Se formatează liniile de total.
3. Se execută clic pe Data, apoi pe Group and Outline.
4. Se execută clic pe Auto Outline.
În acest exemplu am realizat grupări doar pentru ţările din care se importă mai multe mărci şi
tipuri de produse.
242
calculatoare
Crearea manuală a unei sintetizări

1. Se selectează celulele din rândurile şi coloanele pe care vrem să le grupăm într-un nou nivel
al sintetizării, fără să includem celula care conţine formula de cumulare.
2. Se alege Data, Group and Outline, Group sau se apasă butonul Group sau tastele
Alt+Shift+săgeată dreapta pentru a grupa elementele selectate pe un nivel .
3. Din caseta de dialog Group care apare, se selectează Row sau Columns, în funcţie de ce
anume dorim să grupăm, apoi se execută clic pe OK. Dacă s-a selectat o linie sau o coloană
întreagă, această casetă nu apare.
4. Se parcurg etapele de mai sus pentru fiecare secţiune pe care dorim s-o sintetizăm.
Observaţie: Dacă se apasă de mai multe ori pe butonul Group, având aceeaşi selecţie, nivelul
grupării creşte.
Anularea unei sintetizări
1. Se selectează secţiunea pe care dorim s-o degrupăm.
2. Se execută clic pe Data, apoi pe Group and Outline, Ungroup sau se apasă butonul
Ungroup sau tastele Alt+Shift+săgeată stânga.
Crearea unei sintetizări cu comanda Setting
1. Dacă se doreşte sintetizarea pentru o parte a foii de calcul, se selectează domeniul. Pentru a
sintetiza toată foaia, se selectează o celulă.
2. Se execută clic pe Data, apoi pe Group and Outline, Settings, care deschide caseta de
dialog Outline.
3. Se selectează modul în care sunt organizate datele, prin validarea sau invalidarea celor două
casete de opţiuni.
4. Dacă se doreşte aplicarea de stiluri, se validează caseta Automatic Styles.
5. Se alege Create.
Eliminarea unei sintetizări
1. Se selectează domeniul (dacă acoperă toată foaia, se apasă Shift+Ctrl+spaţiu sau se execută
clic la stânga antetului coloanei A).
2. Se execută clic pe Data, apoi pe Group and Outline, Clear Outline.
243
calculatoare
Manevrarea afişării unei sintetizări

 Ascunderea simbolurilor de sintetizare
1. Se selectează Tools, Options, View.
2. Se şterge caseta de validare Outline Symbols.
 Afişarea nivelurilor de sintetizare
1. Se selectează Tools, Options, View.
2. Se marchează caseta de validare Outline Symbols sau se apasă butonul Show Outline
Symbols sau se apasă simultan tastele Ctrl+8.

Observaţie: Butonul Show Outline Symbols (Afişează simboluri de sintetizare) se poate adăuga
într-o bară de instrumente prin tragerea lui din categoria Data a casetei de dialog Customize.
Formatarea unei sintetizări
• Dacă se creează o sintetizare nouă, se alege Data, Group and Outline, Settings şi se
selectează Automatic Styles.
• Dacă se doreşte aplicarea de stiluri unei sintetizări existente, se selectează celulele dorite şi se
alege Data, Group and Outline, Settings apoi Apply Styles.
Construirea diagramelor din anumite niveluri de sintetizare
Se pot crea diagrame din datele vizibile într-o sintetizare sau din toate datele.
Pentru a prestabili dacă diagramele vor fi desenate folosind toate datele sau numai pe cele
vizibile dintr-o sintetizare, se parcurg etapele:
1. Se execută dublu clic pe diagramă, dacă aceasta este inclusă sau se selectează eticheta foii,
dacă se află pe o foaie separată. Meniul de diagrame trebuie să fie disponibil.
2. Se alege Tools, Options, Chart.
3. Se marchează caseta Plot Visible Cells Only.
4.6 Manevrarea si analiza datelor
4.6.1 Utilizarea formulelor pentru manevrarea textului
Excel oferă posibilitatea de a manevra text, numere şi date calendaristice. Manipularea textului
este utilă pentru combinarea textului şi numerelor în facturi tipărite, crearea titlurilor din
rezultate numerice şi utilizarea datelor dintr-o bază de date pentru a crea o listă de expediţie.
Crearea unui şir de tip text
Se utilizează operatorul de concatenare & (ampersand), cu ajutorul căruia se pot asocia texte,
numere sau conţinuturi de celule. Textul se include între ghilimele.
Conţinut Conţinut
Formula Rezultat
celula A1 celula B1
="Acum"&" şi aici" Acum şi aici
Popa Viorel =A1&" "&B1 Popa Viorel
=Concatenate(A1," ",B1) Popa Viorel
Popa Nan 98 (ca text) A1&" "&B1 Popa Nan 98
="Crăciun Fericit! Astăzi este Crăciun Fericit! Astăzi este
25/12/99
"&B1 36519
="Crăciun Fericit! Astăzi este Crăciun Fericit! Astăzi este 25
"&Text(B1,"dd mmm. yyyy") dec. 1999
Funcţia TEXT este trucul cel mai rapid pentru a depăşi lăţimea unei coloane în cazul numerelor
foarte mari, fără a produce apariţia semnelor #### care indică o coloană îngustă. Această funcţie
este de asemenea utilă pentru titluri numerice. Pentru ca numărul 7890000, memorat în celula B5
244
calculatoare
să se potrivească într-o celulă îngustă, se utilizează următoarea formulă care afişează numărul
formatat ca text, astfel încât el să poată depăşi dimensiunea unei celule: =TEXT(B5;"#.##0"),
formulă care se introduce în celula îngustă şi duce la afişarea următoarei informaţii: 7.890.000
4.6.2 Utilizarea formulelor pentru luarea deciziilor
Funcţia IF() (dacă) poate lua decizii pe baza verificării rezultatului, adevărat sau fals, al unui test
condiţionat.
Funcţia IF utilizează următorul format:
IF(test_logic, valoare_dacă_adevărat, valoare_dacă_fals)
Să considerăm următoarea formulă: =IF(B1>50, B1*2, "Valoare prea mică!")
În acest exemplu, dacă B1 este 55, atunci funcţia IF întoarce valoarea 110. Dacă B1 are valoarea
13, atunci celula care conţine funcţia va afişa textul: Valoare prea mică! (Atenţie: celula care
conţine funcţia este bine să fie diferită de A1! De ce?)
4.6.3 Realizarea deciziilor simple
Se utilizează funcţia IF pentru a face comparaţii. Într-o foaie de calcul care conţine pe coloana C,
începând cu rândul 7, extrasele de cont şi pe coloana alăturată D, numărul de zile cu care s-a
întârziat plata valorii din cont, se poate folosi pentru coloana E funcţia IF() în felul următor:
=IF(D7<31, C7,0), care va afişa valoarea extrasului de cont dacă numărul de zile este mai mic
decât 31, sau 0 în caz contrar.
4.6.4 Realizarea deciziilor complexe
Pentru o condiţie complexă, se foloseşte funcţia IF în combinaţie cu funcţiile AND() sau OR().
Pentru a verifica dacă un număr se află într-un domeniu de valori, se foloseşte funcţia AND()
(care dă valoarea ADEVĂRAT atunci când toate argumentele funcţiei sunt adevărate) sau
funcţia OR() (care produce un răspuns cu valoarea ADEVĂRAT atunci când oricare dintre
argumentele sale are valoarea ADEVĂRAT).
Exemple
=IF(AND(D7>30;D7<61);C7;0)
Dacă celula D7 conţine o valoare mai mare decât 30 şi mai mică decât 61, funcţia IF produce
valoarea aflată în C7, în caz contrar fiind 0.
=IF(OR(B12=45;B12="Nu sunt date");"OK";"")
Dacă celula B12 conţine valoarea 45 sau Nu sunt date, atunci formula produce textul OK. Dacă
celula nu conţine nici una din aceste valori, rezultatul este nul şi celula care conţine formula nu
va afişa nimic.
4.7 Verificarea introducerii datelor
La introducerea datelor în foaia de calcul, se pot împiedica erorile de preluare prin intermediul
unor formule care fac verificarea comparativă, automată a datelor pe măsură ce sunt introduse.
Exemple:
Celulă Validare Formulă
G4 Data calendaristică =IF(D4>DATEVALUE("1/1/1995");"";"Introduceţi o dată
după 1/1/95 după 1/1/95")
G6 Număr articol în lista
de articole aflată în =IF(ISNA(MATCH(D6;I3:I9;0));"Număr incorect";"')
celulele I3:I9
G8 Nume departament în =IF(ISNA(MATCH(D8;J3:J6;0));"Vest,Est,Sud,Nord";"")
lista de departamente
245
calculatoare
aflată în celulele J3:J6

G10 Domeniu de cantităţi =IF(AND(D10>4;D10<21);"";"Numai valori între 5 şi 20"
În aceste formule, funcţia IF combinată cu un test condiţionat decide dacă datele de intrare
introduse în coloana D sunt corecte sau nu.
În celula G6, funcţia MATCH() se uită la valorile din domeniul I3:I9 (în care avem datele: 112,
114, 117, 134, 156, 178, 13) pentru a găsi dacă există o echivalenţă cu conţinutul celulei D6.
Argumentul 0 precizează faptul că funcţia trebuie să caute o echivalenţă exactă. În situaţia în
care aceasta nu există, funcţia va da o valoare de eroare #N/A!. Funcţia ISNA detectează valorile
#N/A! corespunzătoare situaţiilor în care nu există o echivalenţă exactă; ea afişează textul de
avertizare NUMĂR INCORECT. Atunci când funcţia găseşte o echivalenţă exactă, pe ecran nu
se afişează nimic.
4.8 Utilizarea formulelor pentru căutarea datelor în tabele
Tabelele de căutare oferă o modalitate eficientă de a produce numere sau text care nu pot fi
calculate prin intermediul unei formule, cum ar fi de exemplu o tabelă de impozite sau de
comisioane. Excel are două tehnici de căutare a informaţiei în tabele.
Prima metodă utilizează funcţiile LOOKUP(), care informează asupra existenţei în tabel a
valorii căutate, iar tabelul trebuie să fie sortat.
A doua metodă foloseşte combinaţia de funcţii INDEX() şi MATCH() pentru a găsi o
echivalenţă exactă în tabel, metodă bună în cazul echivalenţelor exacte, cum ar fi aflarea
cantităţilor aflate în stoc la un anumit produs.
4.8.1 Utilizarea funcţiilor Lookup în cazul tabelelor
Excel are trei funcţii utile pentru căutarea valorilor în tabele:
LOOKUP(), care realizează o căutare în tot tabelul, şi are două forme:
LOOKUP(lookup_value;lookup_vector;result_vector), în care:
Lookup_value = valoarea care se caută
Lookup_vector = coloana în care se caută
Result_vector = coloana de unde se preia reultatul căutării
LOOKUP(lookup_value;array), în care:
Array = domeniul în care se caută; rezultatul căutării va fi preluat din ultima coloană a
domeniului selectat
VLOOKUP(), care realizează o căutare pe verticală, pe coloana din stânga tabelului, până la
găsirea valorii de comparare adecvate.
HLOOKUP(), care realizează o căutare orizontală, pe rândul din partea de sus a tabelului, până
la găsirea valorii de comparare adecvate.
Atenţie! Lista din tabel folosită pentru comparare trebuie să fie sortată crescător.
Funcţiile VLOOKUP() şi HLOOKUP() au următoarea formă:
VLOOKUP(lookup_value; table_array; col_index_num; range_lookup)
HLOOKUP(lookup_value; table_array; row_index_num; range_lookup), în care:
Table_array = domeniul în care se caută
Col_index_num = index coloană Precizează numărul coloanei, respectiv rândului din
Row_index_num = index linie tabel de unde se va prelua rezultatul căutării
Range_lookup = mod de căutare (echivalenţă exactă sau aproximativă)
246
calculatoare
Imaginea conţine un exemplu de

tabel VLOOKUP() care prezintă
comisioanele de vânzări.
Comenzile VLOOKUP şi
HLOOKUP sunt utile în ope-
raţiile de căutare în tabele de
impozite şi comisioane, pentru
că aceste valori sunt dificil de
calculat exact. Vânzarea pe care
se bazează comisionul, de
exemplu, poate să aibă o valoare
aflată între două numere din
listă. Formula care regăseşte
comisionul acestei vânzări este
în D4. Comisionul este calculat
prin înmulţirea valorii 0.45 cu
12425, care este valoarea
vânzării.
4.8.2 Găsirea echivalenţelor exacte

Al patrulea argument care poate apărea opţional (mode de căutare - range_lookup, din Function
Wizard) controlează dacă funcţiile VLOOKUP() şi HLOOKUP() caută o echivalenţă exactă sau
cea mai apropiată valoare posibilă. În cazul în care nu este posibilă o echivalenţă exactă, pentru
găsirea echivalenţelor aproximative, se omite argumentul domeniu căutare sau se foloseşte
pentru el valoarea TRUE. Dimpotrivă, pentru o echivalenţă exactă, al patrulea argument trebuie
să aibă valoarea FALSE. Dacă s-ar fi introdus acest argument în formula din celula C4, atunci ea
ar fi întors o valoare de eroare #N/A pentru că o echivalenţă exactă pentru valoarea 12425 din
celula D2 nu poate fi găsită în coloana Vânzări.
4.8.3 Utilizarea funcţiilor Match şi Index
Dacă lista sursă nu este sortată, funcţiile de căutare nu pot opera corect. În această situaţie, se
poate folosi combinaţia de funcţii MATCH şi INDEX pentru a căuta valori. În figura de mai sus,
la introducerea codului de produs, Excel afişează denumirea acestuia. Dacă numărul este
inexistent, atunci foaia de calcul afişează #N/A în celula C8.
Exemple
Formula următoare se găseşte în celula C8. Ea caută şi afişează denumirea produsului având
codul scris în celula C6, adică 500:
=INDEX(F4:G12, MATCH(C6,F4:F12,0),2)
Cele două funcţii au sintaza:
=INDEX(array,row_num,column_num)
=MATCH(lookup_value,lookup_array,match_type)
array = precizează domeniul care conţine
datele;
row_num = desemnează rândul care conţine
valoarea căutată
column_num = desemnează numărul coloa-
nei care conţine valoarea căutată
247
calculatoare
lookup_value = valoarea care se foloseşte pentru a găsi informaţia dorită din tabel; aceasta poate
fi număr, text, valoare logică, nume sau referinţă la o valoare. De exemplu, dacă ne interesează
numărul de telefon al unei persoane, vom folosi numele persoanei pentru lookup_value, dar ceea
ce căutăm este numărul ei de telefon ;
lookup_array = domeniul contiguu de celule care conţine lista de valori în care se realizează
căutarea; acest domeniu poate fi un tabel sau o referinţă la un tabel.
match_type = specifică tipul de echivalenţă cerut (0 = echivalenţă exactă, -1 = cea mai mică
valoare mai mare sau egală cu lookup_value, +1 = cea mai mare valoare mai mică sau egală cu
lookup_value). Dacă tipul de echivalenţă este omis sau este 1, atunci vectorul de căutare
(lookup_array) trebuie să fie ordonat crescător. Dacă tipul de echivalenţă este -1, atunci vectorul
de căutare (lookup_array) trebuie să fie ordonat descrescător.
Funcţia MATCH returnează poziţia relativă a informaţiei căutate în tabloul specificat şi nu
informaţia în sine.
Dacă match_type este omis, se consideră implicit 1.
• MATCH("b",{"a","b","c"},0) returnează valoarea 2, adică poziţia relativă a lui "b" în
tabloul (vectorul) {"a","b","c"}.
• MATCH nu face distincţie între litere mari şi mici
• Dacă MATCH nu găseşte valoarea căutată, returnează valoarea de eroare #N/A.
• Dacă match_type este 0 şi lookup_value este text, lookup_value poate să conţină
caracterele de înlocuire (wildcard characters) asterisc (*) şi semnul de întrebare (?).
4.9 Calcularea tabelelor de răspunsuri

Foile de calcul furnizează reacţia imediată la o schimbare a mărimilor de intrare. Atunci când
testăm modul de reacţie la o schimbare, realizăm de fapt o analiză senzitivă. Pentru aceasta, se
folosesc Data, Table…, puse la dispoziţie de Excel.
Excel poate crea un tabel care afişează intrările pe care dorim să le testăm, precum şi rezultatele,
astfel încât nu este nevoie să se introducă toate intrările posibile de la tastatură.
Se poate utiliza comanda Table din meniul Data în următoarele moduri:
a) Se schimbă o intrare pentru a vedea efectul pe care-l produce asupra uneia sau mai
multor formule.
b) Se schimbă două intrări pentru a vedea efectul pe care-l produce asupra unei singure
formule.
4.9.1 Schimbarea unei
singure variabile şi mai
multe formule
Printre cele mai bune şi mai frecvent
folosite exemple de analiză senzitivă,
se află un tabel de date care
calculează plăţile unui împrumut
pentru rate diferite ale dobânzii.
Tabelul de date cu o singură intrare
descris mai jos creează o diagramă a
plăţilor lunare pentru o serie de rate
ale dobânzii împrumutului.
Înainte de a crea tabelul de date,
trebuie construită foaia de calcul care
rezolvă problema pe care o supunem
testării. Foaia de calcul de mai jos
248
calculatoare
calculează plăţile lunare pentru ipoteca asupra unei case. Prsupunem că achiziţionăm o casă cu o
ipotecă de 12400 $, cu plata în 4 ani, cu o dobândă anuală de 11%. Formula care urmează, aflată
în celula D10, rezolvă această sarcină:
=PMT(D5/12,D6*12,D4)
Sintaxa funcţiei PMT este:
PMT(dobândă, nper,vp,vv,tip), unde:
dobânda = dobânda investiţiei
nper = termenul
vv = viitoare valori
vp = valoarea prezentă
tip = modul de plată al banilor
• dacă tip=0, banii sunt plătiţi la sfârşitul perioadei
• dacă tip=1, banii se plătesc la începutul perioadei
Dacă nu se introduc valori pentru vv şi tip se consideră că ele sunt nule.
Pentru a construi un tabel de date, se parcurg următoarele etape:
1. Se construieşte foaia de calcul.
2. Se introduc diferitele valori pe care dorim să le testăm, în orice secvenţă. Celulele C11:C17
arată ratele dobânzii care vor fi utilizate ca intrări în analiza senzitivă.
3. În partea de sus al tabelului, rândul 10, deasupra căruia apar rezultatele, se introduce formula
pentru care se doreşte răspunsul, prin urmare rezultatele pentru formula de plată din D10 sunt
calculate pentru fiecare rată a dobânzii din tabel.
4. Se selectează celulele care conţin tabelul (C10:D17). Se includ valorile de intrare în coloana
din stânga şi în rândul de formule din partea de sus. Rezultatele vor umple celulele goale din
D11:D17. În meniul Data se execută clic pe Table pentru a afişa caseta de dialog Table.
5. Se introduce o valoare pentru Row Input Cell (Celula de intrare rând) sau Column Input
Cell (Celula de intrare coloană). Se execută clic sau se indică celula în care dorim să tastăm
numerele de variabilă listate în tabel. În acest exemplu, Column Input Cell este $D$5 (o
celulă care nu aparţine domeniului). Ar trebui introdus $D$5 în caseta de text Column Input
Cell. Column Input Cell se foloseşte mai degrabă decât Row Input Cell, deoarece în acest
tabel, valorile care sunt testate sunt ratele dobânzii care sunt desfăşurate în jos, în coloana cea
mai din stânga. Dacă am fi calculat manual cantităţile de plată, ar fi trebuit să tastăm manual
acele rate ale dobânzii în celula D5. Prin introducerea valorii $D$5 se comandă programului
Excel să testeze fiecare rată a dobânzii în coloana din stânga a tabelului, prin introducerea
acelei rate în celula D5. Plata calculată pentru fiecare rată a dobânzii care rezultă este plasată
apoi în celula adiacentă din coloana D.
4.9.2 Schimbarea a două variabile şi o singură formulă
În continuare, vom crea un tabel de date care modifică două valori de intrare: dobânda şi
capitalul (volumul de început al împrumutului). Foaia de calcul dă rezultatul unei formule pentru
toate combinaţiile acelor valori. Rândul 10 al tabelului conţine diferite valori ale capitalului
pentru celula D4, Row Input Cell. Coloana din stânga a tabelului conţine însă secvenţa de rate
ale dobânzii care urmează să fie folosită în D5.
249
calculatoare
Se remarcă fap-
tul că atunci
când se folosesc
două valori di-
ferite de intrare,
se pot testa re-
zultatele într-o
singură formulă
Formula sau o
referire la
formulă trebuie
să fie în colţul
din stânga-sus
al tabelului. În
figura de mai
jos, celula C10
conţine formula
de plată care
urmează să fie
testată.
Row Input Cell
este $D$4 deoa-
rece valorile din rândul de sus al tabelului sunt substituite în celula D4. Column Input Cell este
$D$5 deoarece valorile din coloana din stânga a tabelului sunt substituite în celula D5. Deoarece
fiecare sumă lunară reprezintă o plată de efectuat, rezultatele apar cu semnul minus.
Editarea tabelelor de date

După ce tabelul de date este complet, se pot schimba valorile din foaia de calcul de care depinde
tabelul de date. Utilizând noile valori, tabelul recalculează. De exemplu, introducerea unui nou
termen de plată în D5 determină apariţia unor noi valori de plată. Se pot schimba de asemenea
numerele sau textul din liniile şi coloanele valorilor de intrare. Dacă este selectată recalcularea
250
calculatoare
automată (Tools, Options, Calculations, Automatic), tabelul de date face actualizarea în mod
prestabilit.
Nu se poate edita numai o singură formulă din cadrul unui tabel de date. Toate formulele din
această zonă au forma: {TABLE(row_input, column_input)}. Pentru a reconstrui sau a extinde
tabelul de date, se selectează din nou tabelul, incluzând celulele cu care dorim să-l extindem, şi
se repetă etapele parcurse pentru a crea tabelul original. Noul tabel va fi scris peste cel vechi.
Calculele în tabelele de date
Tabelele de date mari sau numeroase pot reduce viteza de calcul. Dacă se doreşte ca foaia de
calcul - dar nu şi tabelele de date - să efectueze recalculări:
2. În fereastra de dialog care apare, se execută clic pe tab-ul Calculation şi se selectează
Automatic except Tables.
3. Tabelele se recalculează apăsând F9 pentru a calcula toate foile de calcul sau Shift+F9
pentru a calcula foaia de calcul activă.
Dacă este selectată opţiunea de recalculare Manual şi se realizează o analiză pentru o bază de
date mare, este posibil să nu se dorească ca foaia de calcul şi tabelele relaţionate să refacă acele
calcule înainte de a face o salvare. Pentru a salva fără recalculare, se alege Tools, Options, se
selectează eticheta Calculation şi se dezactivează caseta Recalculate Before Save.
4.9.3 Analiza tendinţelor
Excel poate calcula o regresie liniară sau o linie de maximă conformitate (linia care reprezintă cu
erori minime tendinţa datelor) faţă de o serie de date pe care acesta le parcurge.
În unele cazuri, se poate utiliza rezultatul acestor calcule pentru analizarea tendinţelor şi pentru a
face previziuni pe termen scurt. Sunt disponibile două modalităţi de calcul al datelor pentru
aceste tendinţe: utilizând marcajele grafice de umplere sau utilizând funcţiile foii de calcul.
În figura următoare, celulele C6:F6 conţin date cunoscute privind costurile de deschidere a unor
şantiere, din 1991 până în 1994.
Dacă tendinţele din intervalul 1991-1994 continuă, se poate utiliza o regresie liniară pentru a
calcula costurile de deschidere estimate pentru anii 1995 şi 1996. Se poate face proiecţia acestor
date în celulele G6 şi H6, utilizând o conformitate liniară maximă.
Dacă se estimează o tendinţă de creştere, proiecţia acestor date se poate face utilizând comanda
Grown Trend (tendinţă ascendentă de formă exponenţială)
Calcularea tendinţelor cu ajutorul marcajelor grafice de umplere
Pentru a umple un domeniu utilizând o conformitate liniară maximă:
1. Se selectează celulele care conţin datele cunoscute, pe baza cărora se doreşte cunoaşterea
tendinţei.
2. Se trage marcajul grafic de umplere către dreapta cu butonul stâng al mouse-ului apăsat.
Pentru a umple un domeniu utilizând o tendinţă de creştere, se parcurg următoarele etape:
1. Se selectează celulele care conţin datele cunoscute, pe baza cărora se doreşte cunoaşterea
tendinţei.
2. Se trage marcajul grafic de umplere către dreapta cu butonul din dreapta al mouse-ului
apăsat. Excel afişează un meniu rapid, ce conţine comenzile Linear Trend (Tendinţă liniară)
şi Growth Trend (Tendinţă de creştere).
3. Se selectează Growth Trend.
Figura de mai jos arată rezultatele acestor proceduri.
251
calculatoare
Calcularea tendinţelor cu ajutorul comenzii Data Series

Utilizând comanda Edit, Fill, Series se poate crea cea mai bună estimare (aproximare) a datelor
în scopul înlocuirii sau extinderii setului original de date.
Datele originare care vor produce tendinţele exemplificate sunt numerele 1, 5 şi 12 din domeniul
B4:D4. Sunt posibile următoarele opţiuni pentru a alege aproximarea tendinţei:
Configurări Descrierea tendinţei rezultate

Este produsă o tendinţă liniară, începând cu primul punct al datelor originale.
Default
Datele calculate înlocuiesc datele originale. Dacă sunt reprezentate grafic,
settings
linia de extrapolare este forţată să treacă prin primul punct de date.
Este produsă o tendinţă liniară. Datele originale rămân. Celulele selectate
AutoFill dincolo de datele originale se umplu cu date asociate punctelor pentru tendinţa
liniară.
Este produsă o tendinţă liniară, dar tendinţa nu este forţată să treacă prin
Trend and
primul punct asociat datelor originale. Datele originale sunt înlocuite cu datele
Linear
de tendinţă.
Este produsă o tendinţă de creştere de formă exponenţială. Tendinţa nu este
Trend and
forţată să treacă prin primul punct. Datele originale sunt înlocuite cu datele de
Growth
tendinţă.
Pentru a crea o extrapolare folosind Edit, Fill, Series, se parcurg etapele:

1. Se selectează datele originale şi celulele în care dorim extinderea datelor prin extrapolare.
2. Se alege Edit, Fill, Series.
3. Se alege una din opţiunile descrise în tabelul precedent.
Calcularea tendinţelor cu ajutorul funcţiilor foii de calcul.
252
calculatoare
Funcţiile de extrapolare calculează ecuaţia optimă pentru creşterea liniară sau exponenţială a
dreptei care trece prin datele respective. Funcţiile LINEST() şi LOGEST() calculează
parametrii pentru ecuaţiile de interpolare liniară şi exponenţială. Funcţiile TREND() sau
GROWTH() calculează valorile de-a lungul dreptei de creştere liniară sau exponenţială,
necesare pentru o prognoză pe termen scurt.
Pentru a folosi funcţiile de extrapolare este
necesară definirea a două tipuri de
variabile:
Variabile dependente - sunt acele
variabile a căror valoare se modifică atunci
când se schimbă variabilele independente.
Variabile independente - cel mai adesea
acestea pot fi: timpul, preţul sau materiile
prime, temperatura sau mărimea unei
populaţii.
Valorile variabilelor independente se
introduc în funcţie ca argument x-cunoscut
(known-x), iar variabilele dependente sunt
introduse ca argument y-cunoscut (known-
y).
În figura alăturată variabilele independente de timp (x-cunoscute) sunt introduse în B3:E3.
Variabilele dependente ale proiectelor de construcţii de locuinţe (y-cunoscute) sunt introduse în
B4:E4. Dacă tendinţa din ultimii 4 ani continuă, se poate estima deschiderea unui şantier de
construcţii de locuinţe pentru următorii doi ani, parcurgând următoarele etape:
1. Se selectează domeniul de celule în care se obţin rezultatele interpolării liniare (în exemplu
B6:G6).
2. Se introduce funcţia TREND() fie de la tastatură, fie folosind Function Wizard.
3. Se introduc argumentele pentru funcţia TREND(). Sintaxa corectă este următoarea:
TREND(know_y's,known_x's,new_x's)
Pentru acest exemplu, argumentul known_y's este B4:E4 (numărul de locuinţe sunt coordonate
pe axa Y, deoarece aceste numere sunt dependente de valoarea anului).
Argumentul known_x's (coordonatele cunoscute pe axa X) este B3:E3 (anul este variabila
independentă).
253
calculatoare
Argumentul new_x's (noile coordonate x) este B3:G3, reprezentând anii pentru care dorim să
ştim valorile care descriu liniile de extrapolare. Zona selectată acoperă spaţiul pentru valorile
rezultate calculate pentru y.
Pentru a introduce funcţia TREND() în domeniul selectat, se apasă Shift+Ctrl+Enter.
Trebuie remarcat că noile valori de pe axa Y din celulele B6:E6 nu sunt identice cu cele de pe
axa Y din celulele B4:E4 deoarece funcţia TREND() calculează valorile pentru deschiderea
şantierelor de construcţii pentru aceşti ani în funcţie de ecuaţia de extrapolare (regresie liniară).
4.10 Prezentarea datelor
4.10.1 Importarea unui fişier de text
Un fişier de text este cel mai simplu fişier de date şi poate fi deschis în majoritatea programelor,
inclusiv în Excel. Câmpurile de date trebuie separate printr-un delimitator, care poate fi un
spaţiu, un tabulator sau o virgulă, pentru a putea fi recunoscute şi aranjate de Excel în liniile şi
coloanele foii de calcul. Pentru a importa un fişier text, se procedează astfel:
1. În bara cu instrumente Standard, se execută clic pe butonul Open.
2. În caseta cu listă Files Of Type, se selectează Text Files şi se deschide fişierul de text.
3. Folosind instrumentul Text Import Wizard, se selectează un delimitator, se selectează
formatarea dorită a coloanelor şi apoi se execută clic pe Finish.
4.10.2 Crearea şi modificarea unui tabel pivot
Un tabel pivot este un dispozitiv pentru reorganizarea datelor. El afişează rezultatul final al
reorganizării unei baze de date. Pentru a determina cum să fie organizate datele, trebuie
specificate câmpurile şi articolele care apar în tabelul pivot, precum şi câmpul de pagină, care
aranjează articolele într-un teanc de pagini. Crearea unui tabel pivot comportă următorii paşi:
1. Se selectează orice celulă din lista de date. În meniul Data, se execută clic pe Pivot-Table
Report. Sub titlul Create Pivot Table from data se specifică sursa datelor tabelare:
Opţiune Tipul datelor

Microsoft Excel List or Database Listă sau domeniu de coloane cu etichetă dintr-o
(Listă sau bază de date Excel) foaie de calcul Excel.
External Data Source Fişiere sau tabele create în alte programe, cum ar fi
(Sursă externă de date) paradox, dBase, Access sau Server SQL.
Multiple Consolidation Range Domenii multiple cu linii şi coloane cu etichetă, din
(Domenii multiple de consolidare) foile de calcul Excel.
Another Pivot Table Un tabel pivot existent din registrul de calcul activ.
2. Se alege prima opţiune şi apoi se execută clic pe Next pentru afişarea celei de-a doua casete
de dialog din Pivot Table Wizard.
3. Se poate introduce sau selecta domeniul de date în caseta Range. Dacă celula activă se află
într-un domeniu denumit database, "Vrăjitorul" selectează acest domeniu. Dacă sursa datelor
este un alt registru de calcul, se utilizează butonul Browse pentru a-l localiza.
4. Se selectează Next care afişează a treia casetă de dialog din Pivot Table Wizard.
♦ Se determină câmpurile care conţin datele pe care dorim să le cumulăm şi se trag
butoanele corespunzătoare în zona DATA.
♦ Pentru aranjarea articolelor dintr-un câmp în coloane, cu etichete de-a lungul
părţii superioare, se trage butonul acestui câmp în zona COLUMN.
♦ Pentru aranjarea articolelor dintr-un câmp în linii, cu etichete de-a lungul laturii
din stânga, se trage butonul acestui câmp în zona ROW.
♦ Se creează un câmp de pagină care produce un filtru ce vizualizează sortările, prin
tragerea acestui câmp în zona PAGE.
254
calculatoare
5. Se selectează Next, care afişează caseta finală din Pivot Table Wizard.
♦ Se comunică programului Excel unde să pună tabelul pivot: în aceeaşi foaie de
calcul (devine activ câmpul de editare Existing Worksheet, în care se completează celula
de început a domeniului în care va fi plasat tabelul pivot), sau într-o foaie de calcul nouă.
♦ Butonul Options… oferă următoarele opţiuni pentru crearea unui tabel pivot:
Grand Totals for Columns şi Grand Totals for Rows - includerea totalurilor şi
subtotalurilor;
Save Data With Table Layout - stocarea pe foaia cu tabelul pivot a unei copii a datelor
care sunt analizate, ceea ce permite modificarea tabelului fără deschiderea sursei;
Subtotal Hidden Page Items - includerea câmpurilor ascunse atunci când se efectuează
subtotaluri.
Preserve formating – păstrează formatarea aplicată datelor tabelului pivot de fiecare dată
când se actualizează sau se modifică macheta tabelului pivot
Enable Drilldown - se deselectează această casetă pentru a nu se permite vizualizarea
detaliilor atunci când se execută dublu clic într-o celulă din tabelul pivot;
Refresh on Open - se actualizează datele din tabelul pivot folosind datele sursă, atunci
când se deschide registrul de lucru;
Merge Labels - se selectează această casetă de validare pentru a uni celulele pentru toate
etichetele liniilor şi coloanelor exterioare în tabelul pivot.
6. Se selectează Finish pentru încheierea tabelului pivot.
Modificarea numelor câmpurilor
Se selectează şi se scrie noul nume. Dacă se introduce un nume existent, programul Excel
rearanjează tabelul pivot, mutând articolul cu acest nume în locul unde a fost scris numele.
Gruparea datele calendaristice
Se foloseşte butonul drept al mouse-ului pentru a executa clic într-o celulă conţinând o dată
calendaristică şi apoi, în meniul imediat, se indică Group And Outline şi se execută clic pe
Group. Se selectează gruparea dorită şi se execută clic pe OK.
Aplicarea unui format predefinit
Se selectează orice celulă din tabelul pivot. În meniul Format, se execută clic pe AutoFormat.
Se selectează un format şi se execută clic pe OK.
Formatarea numerelor din tabelul pivot
Se foloseşte butonul drept al mouse-ului pentru a executa clic pe orice celulă din zona de date a
tabelului. În meniul imediat, se execută clic pe Field. În caseta de dialog PivotTable Field, se
execută clic pe Number şi se selectează un format numeric. Se execută clic pe OK de două ori.
Adăugarea unui nou câmp
1. Se foloseşte butonul drept al mouse-ului pentru a executa clic pe orice celulă din zona de
date a tabelului pivot.
2. În meniul imediat, se execută clic pe Wizard şi apoi, în caseta de dialog, se trage butonul
câmpului corespunzător datelor pe care dorim să le adăugăm la diagrama de structură.
3. Se execută clic pe Finish.
Crearea câmpurilor de pagină
Un câmp de pagină este un filtru care vizualizează sortările.
1. Se foloseşte butonul drept al mouse-ului pentru a executa clic pe orice celulă din tabelul
pivot.
2. În meniul imediat, se execută clic pe Wizard şi apoi, în caseta de dialog, se trage în caseta
Page din diagrama de structură butonul câmpului corespunzător datelor pe care dorim să le
plasăm în câmpul Page.
255
calculatoare
Schimbarea axării datelor

În tabelul pivot, se trage un buton de câmp într-o poziţie corespunzătoare unei noi axări. Se
eliberează butonul câmpului în momentul în care pictograma indicatorului mouse-ului ia forma
corespunzătoare axării dorite a axelor.
Actualizarea unui tabel pivot
Imaginea afişată a tabelului pivot nu se modifică atunci când se modifică datele din lista sau
tabelul sursă.
Se poate actualiza sau împrospăta tabelul pivot pentru următoarele tipuri de modificări ale
datelor sursă:
• Modificări ale datelor dintr-un câmp de date;
• Articole noi sau modificate;
• Inserări sau ştergeri de câmpuri sau articole.
Pentru ca imaginea afişată de tabelul pivot să reflecte ultimele modificări, se procedează astfel:
1. Se selectează oricare celulă din tabelul pivot.
2. Se execută clic pe butonul Refresh Data (Împrospătarea datelor) de pe bara de
instrumente Query and Pivot, sau se foloseşte butonul drept al mouse-ului pentru a executa
clic pe orice celulă din tabelul pivot şi în meniul raqpid se execută clic pe Refresh Data:
Dacă se adaugă câmpuri noi listei sursă, ele trebuie introduse în tabelul pivot pornind de la Step
3 din Pivot Table Wizard. Nu se pot insera linii într-o listă sursă dacă acele linii se intersectează
cu un tabel pivot care se află pe aceeaşi foaie de calcul.
Împrospătarea unui tabel pivot anulează orice formatare aplicată celulelor din tabel, în afară de
formatele aplicate cu Format, AutoFormat.
Pentru a conserva formatarea celulelor, se alege Select din meniul imediat şi se apasă butonul
Enable Selection.
Eliminarea datelor
În tabelul pivot, se trage un buton de câmp în afara sa. Se eliberează butonul câmpului în
momentul în care indicatorul mouse-ului ia forma pictogramei "Eliminare".
Schimbarea funcţiei de prelucrare statistică
1. Se execută clic cu butonul drept al mouse-ului pe orice celulă din tabelul pivot.
2. În meniul contextual, se execută clic pe Wizard.
3. Se execută dublu clic pe butonul din caseta Data a diagramei de structură.
4. În caseta de dialog Pivot-Table Field, se selectează o nouă funcţie din lista Summarize By,
se execută clic pe OK şi apoi pe Finish.
Afişarea detaliilor de la baza unui calcul
În tabelul pivot, se execută dublu clic în celula de date pentru care dorim să obţinem informaţii
suplimentare.
Utilizarea unei baze de date externe
1. Se selectează opţiunea External Data Source din caseta Step 1 a lui Pivot Table Wizard.
2. Se alege Next (e necesar să fie instalat programul Microsoft Query, furnizat o dată cu
Excel).
3. Se execută clic pe butonul Get Data.
4.10.3 Consolidarea datelor utilizând tabelele pivot
Crearea unui tabel pivot din domenii multiple ale foii de calcul
1. Se lansează PivotTable Wizard.
256
calculatoare
2. Se selectează opţiunea Multiple Consolidation Ranges. Va apărea caseta de dialog pentru

Step 2a.
3. Pentru ca Excel să creeze automat câmpuri de pagină, se selectează opţiunea Create a single
page field for me şi apoi Next.
4. Se introduc sau se selectează toate domeniile sursă şi se alege Add, care adaugă fiecare
domeniu selectat listei All Ranges, apoi se alege Next (Nu se includ liniile şi coloanele de
totaluri în domeniile selectate!).
5. În etapa a treia (Step 3), se alege Next pentru a accepta poziţiile implicite ale câmpurilor
(Excel utilizează descrieri generice:"Page 1", Row etc.).
6. Se termină etapa a patra (Step 4) din PivotTable Wizard şi se selectează Finish pentru
crearea tabelului pivot.
Observaţie: Se pot modifica numele câmpurilor implicite cu denumiri mai sugestive.
Pentru a selecta noi înşine câmpurile pagină în timpul creării unui tabel pivot, se selectează
opţiunea I will create the page fields, din Step 2.
1. Se introduc domeniile sursă ca mai sus, apoi se selectează opţiunea 1 de sub caseta All
Ranges pentru a indica faptul că se doreşte doar un câmp de pagină. (Pentru a crea două sau
mai multe câmpuri de pagină, se selectează opţiunea corespunzătoare sau se selectează 0
dacă nu dorim nici un câmp de pagină).
2. Pentru fiecare domeniu din lista All Ranges se selectează domeniul, apoi se tastează pentru
el o etichetă în caseta Field One. După ce s-au introdus etichete pentru numărul
corespunzător de domenii, se alege Next.
3. Se parcurg restul casetelor din PivotTable Wizard. La crearea tabelului pivot, etichetele
pentru domenii sunt incluse în lista derulantă adiacentă butonului Page 1.
Crearea unui tabel pivot dintr-un alt tabel pivot
Pentru crearea unui tabel pivot utilizând datele sursă dintr-un alt tabel pivot, în cadrul aceluiaşi
registru de calcul:
1. Ne vom asigura că nu este selectată nici o porţiune a vreunuia dintre tabelele pivot (în caz
contrar, Excel presupune că dorim să facem modificări în acel tabel pivot).
2. Se lansează PivotTable Wizard.
3. Se selectează opţiunea Another Pivot Table şi apoi Next. Se afişează o listă cu tabelele
pivot din registrul de calcul activ.
4. Se selectează tabelul pivot care va fi utilizat ca sursă de date şi se alege Next.
5. Se parcurg celelalte casete de dialog.
4.10.4 Analizarea datelor şi raportarea cu ajutorul tabelelor pivot
Adăugarea unui câmp rând, coloană sau pagină la un tabel pivot
1. Se selectează o celulă în tabelul pivot.
2. Se execută clic pe butonul PivotTable Wizard de pe bara de instrumente Pivot Table.
3. În caseta de dialog PivotTable Wizard Step 3 se mută butonul pentru câmpul dorit în zona
corespunzătoare (ROW, COLUMN sau PAGE).
Eliminarea rândurilor, coloanelor sau a paginilor
1. Se trage câmpul respectiv în afara marginilor tabelului pivot.
2. Se execută clic pe eticheta câmpului, apoi pe butonul PivotTable Field din bara de
instrumente Pivot Table şi se alege Delete.
Adăugarea datelor pentru analiză
1. Se selectează o celulă din tabelul pivot.
2. Se execută clic pe butonul PivotTable Wizard de pe bara de instrumente Pivot Table.
257
calculatoare
3. În caseta de dialog PivotTable Wizard Step 3 se mută butonul pentru câmpul de date pe care
dorim să-l adăugăm la zona Data.
4. Se alege Finish.
Mutarea articolelor individuale în interiorul unui câmp
Pentru schimbarea secvenţei articolelor într-un tabel pivot, se trag aceste elemente în poziţiile
dorite.
Pentru a muta un articol într-un tabel pivot, se trage eticheta aricolului în altă poziţie în interiorul
aceluiaşi câmp.
Într-un tabel pivot se pot sorta articolele, folosind butoanele corespunzătoare din bara de
instrumente standard sau meniul Data, Sort….
Gruparea articolelor după etichetele lor
1. Se face o selecţie multiplă a articolelor din interiorul aceluiaşi câmp, pe care dorim să le
grupăm împreună.
2. Se execută clic pe butonul Group de pe bara de instrumente Pivot Table.
3. Se înlocuiesc etichetele provizorii cu etichetele dorite.
Ascunderea sau afişarea detaliilor într-un articol cumulativ
Se alege una din următoarele metode:
• Se execută dublu clic pe articolul cumulativ.
• Se execută clic pe butoanele Hide Detail sau Show Detail din bara de instrumente
Pivot Table.
Gruparea pe domenii a articolelor cu etichete numerice
1. Se selectează din tabelul pivot una din etichetele numerice de articol.
2. Se execută clic pe butonul Group de pe bara de instrumente Pivot Table sau se alege Data,
Group and Outline şi apoi Group.
3. Excel presupune în ce fel se doreşte gruparea articolelor şi introduce valorile propuse în
casetele Starting at, Ending at şi By. Pentru acceptarea valorilor implicite, se alege OK.
Pentru definirea metodei proprii de grupare, se continuă cu etapele de la 4 la 7.
4. În caseta Starting at se introduce primul număr din şirul pe care dorim să-l despărţim în
grupuri.
5. În caseta Ending at, se introduce ultimul număr din şirul pe care dorim să-l despărţim în
grupuri.
6. În caseta By se introduce dimensiunea dorită a intervalelor numerice.
7. Se alege OK.
Împărţirea paginilor în foi de calcul separate
1. Se selectează o celulă din tabelul pivot.
2. Se execută clic pe butonul Show Pages de pe bara de instrumente Pivot Table.

3. Caseta de dialog Show Pages afişează o listă a câmpurilor de pagină din tabelul pivot. Se
selectează câmpul ale cărui articole dorim să le afişăm pe foi de calcul separate şi se execută
clic pe OK.
Utilizarea în acelaşi tabel pivot a unor funcţii de cumulare diferite
Se poate utiliza câte o funcţie de cumulare diferită pentru fiecare câmp de date din tabelul pivot.
Se poate utiliza o altă funcţie de cumulare pentru acelaşi câmp de date, dacă se adaugă de două
ori câmpul de date la tabelul pivot.
Utilizarea calculelor definite de utilizator
Pentru a modifica tipul de metodă de calcul pentru un câmp de date, se procedează astfel:
1. Se selectează o celulă a tabelului pivot din câmpul de date care se modifică.
258
calculatoare
2. Se execută clic pe butonul PivotTable Field de pe bara de instrumente Pivot Table.

3. În caseta de dialog PivotTable Field, se seletează Options.
4. Se selectează din lista Show Data as tipul dorit pentru metoda de calcul:
Tipul de metodă Ce apare în celula tabelului pivot
Diference From (Diferenţa faţă de) Diferenţa dintre rezultatul calculat al funcţiei de
cumulare şi un articol specificat în casetele
Base Field şi Base Item.
% Of (% din) Rezultatul împărţit la câmpul de bază şi
articolul specificate, exprimat în procente.
% Diference From (% diferenţă faţă de) Diferenţa dintre rezultat şi câmpul cu articolul
specificate, împărţită la acel câmp de bază şi
articol, exprimată în procente.
Running Total in (Totalul succesiv din) Pentru câmpul de bază specificat, totaluri care
cumulează rezultatul pentru articolele
succesive.
% of Row (% din linie) Rezultatul împărţit la totalul liniei, exprimat în
procente.
% of Column (% din coloană) Rezultatul împărţit la totalul coloanei, exprimat
în procente.
% of Total (% din total) Rezultatul împărţit la totalul general al tabelului
pivot, exprimat în procente.
Index (Index) Rezultatul* Totalul general/Total general
linie*Total general coloană (util pt. atribuirea
de ranguri celulelor din tabel)
5. Dacă este necesar, se selectează în casetele Base Field şi respectiv, Base Item câmpul şi
articolul dorite. Pentru calculul procentelor din totalurile liniilor, nu este necesară
specificarea unui câmp de bază, deoarece această metodă de calcul nu utilizează un câmp de
bază.
6. Se alege OK.
4.11 Reprezentarea datelor, relaţiilor dintre ele şi tendinţelor de
evoluţie cu ajutorul diagramelor
4.11.1 Definirea termenilor referitori la diagrame şi crearea unei diagrame
Părţile unei diagrame sunt:
Axele
Axa categoriilor (axa orizontală sau axa X de-a lungul bazei majorităţii diagramelor, utilizată în
general pt. diviziuni de timp) şia axa valorilor (axa verticală sau axa Y pe care sunt măsurate
punctele de date) formează liniile de demarcaţie ale unei diagrame şi conţin scara folosită pentru
desenarea diagramelor. Axa Z este utilizată pentru a treia dimensiune în diagramele 3-D.
Butonul ChartWizard
Lansează programul pentru asistenţă ChartWizard pas cu pas în timpul procesului de creare a
Diagramei.
Punctul de date
O singură valoare, ca de exemplu valoarea vânzărilor într-o lună.
Seriile de date
259
calculatoare
O colecţie de puncte de date, ca de exemplu vânzările din primele 6 luni ale anului curent. Într-o
diagramă, toate punctele dintr-o serie de date sunt unite prin aceeaşi linie poligonală.
Legenda
Un ghid care explică simbolurile, modelele şi culorile utilizate pentru a diferenţia seriile de date.
Numele fiecărei serii de date este utilizat ca un titlu de legendă.
Marcajul
Un obiect care reprezintă un punct de date într-o diagramă. Barele, sectoarele de cerc şi
simbolurile sunt exemple de marcaje. Toate marcajele care aparţin aceleiaşi serii de date apar
notate în aceeaşi formă.
Aria de plotare
Aria dreptunghiulară limitată de cele două axe.
Formulele de serii
O formulă de referinţă externă care îi spune programului Excel unde poate căuta o anumită
foaie de calcul pentru a găsi datele dintr-o diagramă. Se poate conecta o diagramă la foi de calcul
multiple.
Textul
Se pot edita şi muta titluri (diagrame, valori şi categorii) şi etichete de date (texte asociate cu
puncte de date).
Marcajul unitar
Un marcaj de diviziune pe axele (X), (Y) sau (Z).
Crearea unei diagrame înglobate folosind programul ChartWizard
O diagramă înglobată apare într-o foaie de calcul alături de tabele, calcule şi text, se tipăreşte şi
se salvează împreună cu acestea.
Pentru a crea o diagramă înglobată, se procedează astfel:
1. Se selectează datele utilizate în diagramă.
2. Se selectează Insert, Chart, On This Sheet sau se execută clic pe butonul ChartWizard din
bara cu instrumente Standard.
3. Se marchează celulele peste care va apărea diagrama (locul în foaia de calcul unde va fi
plasată diagrama).
4. Vor apărea o serie de casete de dialog. Se urmează instrucţiunile din aceste casete.
Crearea unei diagrame pe baza unui tabel pivot
1. Având selectată o celulă din tabelul pivot, se apelează Insert, Chart sau se execută clic pe
butonul ChartWizard de pe bara de instrumente standard.
2. Se selectează tabelul pivot, fără coloanele care conţin totaluri şi se urmează instrucţiunile din
casetele de dialog ChartWizard.
Observaţie: O diagramă creată pe baza unui tabel pivot se modifică dinamic pe măsură ce se
"răsfoieşte" tabelul pivot.
Crearea unei diagrame într-o foaie specială pentru diagramă
1. Se selectează datele utilizate în diagramă, se selectează Insert, Chart, As New Sheet şi se
continuă ca mai sus.
Editarea unei diagrame înglobate
• Se execută dublu clic pe diagramă, fapt ce aduce pe ecran diferite casete de dialog, prin
intermediul cărora se pot opera modificările dorite.
• Se execută clic dreapta pe elementul diagramei care trebuie modificat şi se selectează din
meniul rapid opţiunea dorită.
260
calculatoare
Personalizarea unei diagrame

Se execută dublu clic pe elementul diagramei pe care dorim să-l personalizăm, apoi se selectează
culorile, modelele şi efectele dorite din caseta de dialog Format.
Redesenarea diagramei la schimbarea datelor în foaia de calcul
1. Se selectează Tools, Options.
2. Se selectează eticheta Calculations şi apoi Calc Now (sau tasta F9).
Reconfigurarea registrului pentru recalcularea automată a diagramei
1. Se selectează Tools, Options.
2. Se selectează eticheta Calculations şi apoi se selectează Automatic.
Schimbarea legăturii diagramei cu foaia de calcul care a generat-o
1. Se deschide diagrama.
2. Pentru a stabili o legătură cu o foaie de calcul diferită, se deschide registrul de calcul care
conţine foaia şi se activează această foaie.
3. Se activează diagrama.
4. Se selectează Edit, Links, care afişează caseta Links.
5. Se selectează legătura foii de calcul pe care dorim să o schimbăm din lista Source File.
6. Se selectează butonul Change Source.
7. Se selectează din caseta listei Look In numele foii de calcul cu care se stabileşte sau se
restabileşte legătura.
8. Se alege OK.
9. Se salvează registrul de calcul.
Deschiderea unei diagrame conectate la un registru de calcul nedeschis
Când se deschide diagrama, o casetă de dialog va întreba dacă se doreşte reactualizarea ei (This
document contains links. Re-establish links?).
Dacă se răspunde Yes, diagrama utizează valorile curente stocate în fişierul foii de calcul.
Dacă se răspunde No, diagrama va utiliza valorile care au fost salvate împreună cu ea.
Deschiderea foii de calcul conectate la diagrame deschise
1. Se selectează Edit, Links.
2. Se alege numele fişierului foii de calcul din caseta Source File şi se selectează Open
Source.
Înlocuirea formelor de reprezentare ale unei serii cu un obiect desenat
1. Se foloseşte butonul drept al mouse-ului pentru a executa clic pe o bară cu instrumente şi se
selectează Drawing.
2. În bara cu instrumente de desen, se execută clic pe butonul unei forme, de exemplu (Oval)
şi se desenează un obiect în foaia de calcul sau în diagramă.
3. Se selectează obiectul şi apoi, în bara cu instrumente Standard, se execută clic pe butonul
Copy.
4. Se execută clic pe una din formele de reprezentare ale seriei pe care dorim să o înlocuim. În
bara cu instrumente Standard, se execută clic pe butonul Paste.
5. Se selectează obiectul pe care l-am desenat şi apoi se apasă tasta Delete.
Convertirea unui obiect desenat într-un obiect 3-D
Se selectează obiectul desenat. În bara cu instrumente de desen, se execută clic pe butonul
3-D şi se selectează o formă 3-D din meniul contextual.
Transformarea unei diagrame înglobate într-o foaie de diagramă
1. Se foloseşte butonul drept al mouse-ului pentru a executa clic în zona diagramei.
2. În meniul contextual, se execută clic pe Location.
261
calculatoare
3. În caseta de dialog Chart Location, se selectează butonul de opţiune As New Sheet şi se

Crearea unui model personalizat de diagramă
1. În meniul Chart, se execută clic pe Chart Type şi apoi pe eticheta Custom Types.
2. Se execută clic pe User Defined şi pe Add. Se introduce un nume şi o descriere pentru noul
model personalizat de diagramă.
Schimbarea tipului prestabilit de digramă
1. Se selectează Chart, Chart Type.
2. Se alege o diagramă din listele Standard Type sau Custom Type, oferite în caseta de dialog
Chart Type.
3. Se acţionează butonul Set as default chart. Diagrama aleasă va deveni modelul implicit
pentru toate diagramele create începând din acel moment.
Adăugarea de date la diagramele înglobate
1. Se selectează datele pe care dorim să le adăugăm diagramei înglobate.
2. Se trag datele pe diagramă şi se eliberează butonul mouse-ului.
• Dacă data selectată are aceeaşi aşezare în pagină ca şi cea originală, noua dată este adăugată
imediat la diagramă.
• Dacă data selectată este de aşa natură încât programul Excel nu poate determina cum trebuie
plasată în diagramă, va apărea caseta de dialog Paste Special. Se specifică aşezarea în pagină
şi se selectează OK.
Adăugarea de date în foi de diagramă
1. Se selectează datele pe care dorim să le adăugăm diagramei.
2. Se selectează Edit, Copy sau se apasă butonul Copy.
3. Se selectează foaia de diagramă.
4. Se selectează Edit, Paste sau Paste Special urmat de OK.
Ştergerea punctelor
Se şterg valorile corespunzătoare din foaia de calcul.
Ştergerea unei serii de date
Se selectează seria cu clic pe una din barele seriei din diagramă. Dacă se execută clic cu butonul
drept, se deschide meniul rapid. Se alege Clear din meniul imediat sau se alege Edit, Clear,
Series.
Schimbarea domeniului de date
1. Se deschide registrul de calcul conţinând datele şi diagrama.
2. Se activează diagrama.
3. Se selectează Chart, Source Data.
4. Se modifică domeniul de date sau se reselectează un nou domeniu.
5. Se continuă cu paşii următori.
Inserarea textelor în diagramă
1. Se selectează un obiect non text din diagramă sau se execută clic pe fundalul sau marginea
externă a diagramei.
2. Se tastează textul, care va apărea în bara de formule.
3. Se apasă Enter când textul este complet.
4. Se poziţionează prin tragere în locul dorit.
Crearea unei linii de tendinţă
Se foloseşte butonul drept al mouse-ului pentru a selecta seriile pentru care dorim să construim o
linie de tendinţă şi apoi, în meniul imediat, se execută clic pe Add Trendline. În pagina Type, se
262
calculatoare
selectează tipul liniei de tendinţă. Dacă dorim o prognoză, se selectează un număr de intervale de
prognoză în pagina Options şi se execută clic pe OK.
4.12 Legarea, înglobarea şi fuzionarea foilor de calcul
Se pot lega registre de calcul în aşa fel încât modificările dintr-un registru să actualizeze un alt
registru sau se pot fuziona foi de calcul astfel încât date din foi de calcul multiple se adună
într-una singură.
Se poate utiliza legarea pentru a împărţi un sistem mare de afaceri în foile şi registrele de calcul
care îl compun. Se poate testa fiecare registru şi fiecare foaie de calcul separat şi apoi se pot lega
pentru a produce un sistem integrat. Se pot crea legături care actualizează întotdeauna sau numai
la cerere.
Fuzionarea oferă posibilitatea de a reuni date din foi şi registre multiple într-o singură foaie de
calcul. Ea este adesea utilizată pentru acumularea de bugete sau previziuni din departamente
multiple într-un buget sau o previziune unificată la nivelul corporaţiei. Fuzionările legate
construiesc automat o sintetizare.
Legarea imaginilor de celule din foaia de calcul
Printre obiectele din Excel care pot fi legate se numără o celulă, un domeniu, o diagramă sau un
document complet. Documentele înglobate leagă o imagine a originalului la un alt document.
Pentru a crea aşezări în pagină afişând date şi diagrame din foi de calcul multiple, se poate lega o
imagine a unei zone a foii de calcul Excel într-o altă foaie de calcul.
Celulele imagine legate au următoarele avantaje făţă de legăturile de celulă sau de domeniu:
• Celulele imagine legate pot fi deschise şi actualizate repede cu un dublu clic pe celula
imagine legată.
• Celulele imagine legate pot fi formatate în majoritate cu aceleaşi caracteristici ca şi casetele
de text, făcându-le atractive şi uşor de citit.
• Obiectele legate ale foii de calcul pot fi redimensionate şi deplasate liber de locaţiile
celulelor.
• Celulele imagine legate şi diagramele se tipăresc împreună pe pagina în care apar.
• Celulele imagine legate pot fi legate de macrouri; când este selectată o astfel de celulă
imagine, ea execută o procedură macro.
Celulele imagine legate au următoarele dezavantaje:
• Celulele imagine legate nu sunt de fapt celule, deci nu se pot introduce date în ele.
• Celulele imagine legate nu pot fi utilizate în calcule.
Legarea imaginilor celulă
Înglobarea unui domeniu al unei foi de calcul într-o altă zonă a aceleiaşi foi sau într-o foaie de
calcul diferită, implică preluarea unei imagini a domeniului sursă care furnizează datele şi
lipirea acelei imagini în foaia de calcul ţintă. O foaie de calcul poate fi atât o ţintă, cât şi o sursă
dacă imaginea legată apare pe aceeaşi foaie de calcul care a furnizat imaginea celulă.
Luarea unei imagini a celulelor sursă şi lipirea ei într-o foaie de calcul
a) Cu ajutorul mouse-ului:
1. Se selectează domeniul de pe foaia de calcul sursă a cărui imagine dorim s-o preluăm.
2. Se execută clic pe butonul Camera (dacă nu există în bara cu instrumente Drawing, se
inserează din meniul Tools al aplicaţiei Excel). Cursorul se schimbă într-un +.
3. Se activează foaia de calcul ţintă pentru a primi imaginea.
4. Se execută clic pe celula în care dorim să apară colţul din stânga sus al imaginii. Pe foaia de
calcul apare o imagine înconjurată de marcaje grafice negre.
b) Cu ajutorul tastaturii:
263
calculatoare
1. Se deschid cele două foi de calcul: sursa şi ţinta.

2. Se activează foaia de calcul sursă şi se selectează domeniul din foaie care trebuie copiat.
3. Se alege Edit, Copy sau se tastează Ctrl+C.
4. Se comută în foaia ţintă şi se selectează celula din colţul din stânga sus al zonei în care dorim
să apară imaginea.
5. Se ţine apăsată tasta Shift în timp ce se alege Edit, Paste Picture Link.
Observaţie: Formula de referinţă a celulei care leagă foaia de calcul de bază la foaia de calcul
ţintă este cunoscută ca formulă de referinţă externă.
Utilizarea suprafeţei de lucru pentru legarea imaginilor celulă
Windows a extins puterea de legare şi înglobare a obiectelor (OLE) şi acum permite crearea şi
memorarea fragmentelor de informaţie din aplicaţiile Windows aflate pe suprafaţa de lucru.
Un avantaj mare al acestei metode pentru transferarea informaţiei este că se pot stoca pe
suprafaţa de lucru oricât de multe fragmente de informaţie şi se pot folosi fragmentele oricât de
des.
Crearea unui fragment dintr-un registru Excel pe suprafaţa de lucru
1. Se dimensionează fereastra Excel în aşa fel încât să fie vizibilă o parte a desktop-ului.
2. Se selectează celulele din foaia de calcul din care va fi alcătuit fragmentul.
3. Se trage porţiunea selectată pe suprafaţa de lucru cu butonul din dreapta al mouse-ului
apăsat şi apoi se eliberează butonul. Apare un meniu contextual rapid:
• Pentru a crea un fragment pe suprafaţa de lucru şi a lăsa porţiunea selectată în documentul
original, se alege Create Scrap Here din meniul rapid
sau
• Pentru a muta porţiunea selectată din document într-un fragment de pe suprafaţa de lucru,
se alege Move Scrap Here.
• Pentru a copia fragmentul înapoi în foaia de calcul sau într-un document dintr-o altă
aplicaţie, se trage din suprafaţa de lucru la locaţia din foaia de calcul sau document şi apoi i
se dă drumul.
Actualizarea imaginilor celulă legate
Se execută dublu clic pe imaginea celulă legată.
Dacă nu se utilizează un mouse pentru a executa dublu clic, nu se poate deschide un fişier sursă
şi nu se poate actualiza o legătură la o sursă închisă.
Schimbarea legăturilor la imaginile celulă legate
1. Se selectează imaginea celulă legată individuală.
2. Se editează formula de referinţă externă din bara de formule pentru a indica noua cale a
registrului de calcul sursă, fişierul, foaia şi referinţele de celulă.
3. Se apasă Enter pentru a reintroduce formula.
Observaţie: Dacă registrul de calcul referinţă nu este deschis, imaginea celulă legată este goală.
4.13 Tipărirea rapoartelor
Afişarea unei imagini înainte de tipărire
În bara cu instrumente Standard se execută clic pe butonul Print Preview
Definirea configurării paginii
1. Se selectează File, Page Setup, care afişează caseta de dialog Page Setup.
2. Se schimbă opţiunile de pagină, conform cerinţelor. Aceste opţiuni sunt grupate în etichete
separate: Page, Margins, Header/Footer şi Sheet.
• Eticheta Page permite:
264
calculatoare
- Selectarea dimensiunilor hârtiei (Paper size);

- Calitatea tipăririi (Print quality);
- Orientarea paginii (Orientation);
- Reducerea sau mărirea dimensiunii raportului tipărit (chenarul
Scaling).
• Eticheta Margins permite:
- Stabilirea marginilor pentru tipărire:Top-sus, Bottom-jos, Left-stânga,

Right-dreapta;
- Distanţa faţă de capetele de sus şi de jos ale paginii la care vor fi
tipărite antetele şi notele de subsol (Header-antet, Footer-subsol);
- Centrarea paginii (Center on page-pe verticală, pe orizontală sau pe
ambele direcţii).
• Eticheta Header/Footer permite:
- Alegerea conţinutului antetelor şi
subsolurilor de pe fiecare pagină;
- Crearea de subsoluri şi antete de
pagină personalizate.
• Eticheta Sheet permite:
- Stabilirea ariei de tipărire;
265
calculatoare
- Titlurile care se tipăresc;

- Ordinea de tipărire a paginilor;
- Tipărirea sau nu a grilei sau a observaţiilor;
- Stabilirea opţiunilor de tipărire (color sau alb-negru);
- Tipărirea în modul Draft (schiţă);
- Tipărirea sau nu a titlurilor de linii şi coloane.
Previzualizarea dispunerii paginilor
În meniul View, se execută clic pe Page Break Preview.
Stabilirea manuală a sfârşitului de pagină
Se selectează Insert, Page Break. În felul acesta, sfârşitul de pagină este poziţionat deasupra şi
la stânga celulei active.
Înlăturarea unui sfârşit manual de pagină
1. Se mută celula activă imediat sub sau imediat la dreapta sfârşitului manual de pagină.
2. Se selectează Insert, Remove Page Break.
Înlăturarea tuturor sfârşiturilor manuale de pagină
1. Se selectează toată foaia, executând clic la intersecţia antetelor de linii cu cele de coloană.
2. Se selectează Insert, Remove All Page Breaks.
Specificarea ordinii aşezării în pagină
Când se tipăreşte un domeniu care este prea mare atât pe orizontală, cât şi pe verticală, pentru a
încăpea pe o singură pagină, se poate tipări astfel încât programul să tipărească mai întâi
domeniul desfăşurat pe orizontală şi apoi să se deplaseze la următoarea zonă de mai jos, sau
invers:
1. Se selectează eticheta Sheet din caseta de dialog Page Setup.
2. Din grupul Page Order se selectează fie Across, Then Down, fie Down, then Across.
Ajustarea marginilor şi lăţimilor coloanelor în timpul previzualizării
1. Se selectează File, Print Preview.
2. Se selectează butonul Margins, care duce la apariţia marcajelor pentru margini şi coloane.
3. Se selectează butonul Zoom sau se execută clic pe indicatorul de mărire a lupei pentru a mări
sau micşora vederea pentru a obţine o imagine mai clară.
4. Se trag marcajele de manipulare ale marginii (pătrate negre) sau linia punctată către o poziţie
mai bună.
5. Se trag marcajele de manipulare (T-uri negre) sau grila coloanei pentru a ajusta lăţimea
acesteia.
6. Se selectează Close pentru întoarcere în document sau Print pentru a tipări documentul cu
aceste modificări.
Reducerea sau mărirea tipăririi
Dacă imprimanta acceptă fonturi de tip scalabil sau de tip True Type, se poate tipări un
document în aşa fel încăt să încapă în pagini mai puţine sau mai multe.
Se foloseşte opţiunea Adjust to pentru a tipări documentul la mărimea reală sau pentru a-l scala
la un procent (mai mic sau mai mare decât 100) din mărimea reală.
Se foloseşte opţiunea Fit to pentru ca programul Excel să scaleze documentul şi să-l încadreze
într-un anumit număr de pagini atât pe lăţime, cât şi pe înălţime.
Stabilirea calităţii la tipărire
Se selectează eticheta Page din caseta de dialog Page Setup.
Se utilizează lista de derulare Print Quality pentru a selecta calitatea dorită.
266
calculatoare
Stabilirea domeniului de tipărire

Când este nevoie să se tipărească doar o parte din foaia de calcul sau anumite domenii, se
defineşte aria de tipărire:
• Prin intermediul comenzii File, Page Setup
1. Se selectează File, Page Setup, apoi eticheta Sheet.
2. Se plasează punctul de inserţie în caseta de text Print Area.
3. Se selectează domeniul care se tipăreşte (se trage caseta Page Setup în afară, dacă e nevoie).
Programul Excel introduce coordonatele celulelor în caseta Print Area, după cum se
selectează aria de tipărire.
4. Se tastează virgulă (,) şi se selectează următorul domeniu etc. Atenţie! Virgula trebuie să fie
setată ca separator de liste, altfel se tastează caracterul declarat separator de liste.
• Prin intermediul comenzii File, Print Area
1. Se selectează domeniul sau domeniile pentru tipărire.
2. Se alege comanda File, Print Area, Set Print Area.
• Prin intermediul meniului View
1. În meniul View, executaţi clic pe Page Break Preview.
2. Se selectează domeniul pe care vrem să-l stabilim drept zonă de tipărit, apoi se foloseşte
butonul drept al mouse-ului pentru a executa clic pe selecţie.
3. În meniul imediat, se execută clic pe Set Print Area.
Ştergerea unei arii de tipărire
Se poate alege una din următoarele metode:
• Se şterg referinţele corespunzătoare domeniului de tipărire din zona de text Print Area.
• Se foloseşte comanda File, Print Area, Clear Print Area.
Centrarea datelor într-o pagină tipărită
1. În meniul File, se execută clic pe Page Setup.
2. În fereastra Page setup care apare, se execută clic pe eticheta Margins. În zona Center On
Page, se selectează una dintre casetele de validare Horizontally sau Vertically (ori ambele).
Tipărirea unei foi de calcul cu o diagramă înglobată
În bara cu instrumente Standard, se execută clic pe butonul Print.
Tipărirea unei foi de calcul fără diagrama înglobată asociată
Se foloseşte butonul drept al mouse-ului pentru a executa clic într-o zonă liberă a diagramei şi
apoi, în meniul contextual, se execută clic pe Format Chart Area. Se execută clic pe eticheta
Properties, se deselectează caseta de validare Print Object şi se execută clic pe OK. Se execută
clic într-o celulă din foaia de calcul, după care se execută clic pe butonul Print, în bara cu
Tipărirea unei diagrame înglobate fără foaia de calcul asociată
Se selectează orice parte a diagramei şi apoi se execută clic pe butonul Print din bara cu
Tipărirea unei foi de diagramă
Se selectează foaia de diagramă, după care se execută clic pe butonul Print din bara cu
Rescalarea unei diagrame tipărite
Se selectează diagrama, după care, în meniul File, se execută clic pe Page Setup. Se execută clic
pe eticheta Chart, se selectează butonul de opţiune Scale to Fit Page şi se execută clic pe OK.
267
calculatoare
4.14 Analiza datelor şi crearea scenariilor

Utilizarea instrumentului Goal Seek în scopul
determinării unei anumite valori
1. Se selectează celula conţinând formula în care dorim
să obţinem un anumit rezultat, după care se execută
clic pe Goal Seek, în meniul Tools.
2. În caseta To Value, se scrie valoarea dorită, iar în
caseta By Changing Cell, se specifică celula care conţine valoarea ce trebuie modificată
pentru a obţine valoarea urmărită.
Crearea unui scenariu
1. În meniul Tools, se execută clic pe Scenarios.
2. Se execută clic pe Add. Apare fereastra Add Scenario.
3. În caseta de text Scenario name, se
introduce un nume; în caseta
Changing cell, se specifică celulele
care se vor modifica, selectându-le cu
mouse-ul, apoi se execută clic pe OK.
4. În caseta de dialog Scenario Values,
se introduc valorile dorite, se execută
clic pe OK şi apoi pe Close.
Vizualizarea unui scenariu folosind
caseta de dialog Scenario Manager.
1. În meniul Tools, se execută clic pe
Scenarios.
2. Se selectează scenariul dorit, după care
se execută clic pe Show.
Crearea unui sumar al scenariilor
1. În meniul Tools, se execută clic pe
Scenarios.
2. În caseta de dialog Scenario Manager, se execută clic pe Summary.
3. În caseta de dialog Scenario Summary, asiguraţi-vă că butonul de opţiune Scenario
Summary este selectat şi că în caseta Result Cell este afişată adresa celulei care conţine
rezultatul, după care se execută clic pe OK.
268
calculatoare
4.15 Integrarea programului Microsoft Excel cu alte programe

Lipirea informaţiilor legate din Microsoft Word într-un registru de calcul Microsoft Excel
1. Se copiază informaţiile din Microsoft Word, se execută clic în foaia de calcul în care trebuie
lipite, după care se execută clic pe Paste Special, în meniul Edit.
2. Se selectează butonul de opţiuni Paste Linked.
3. Se selectează Microsoft Word Document Object şi se execută clic pe OK.
Editarea în Microsoft Excel a unui obiect legat din Microsoft Word
1. Se execută dublu clic pe obiectul legat. Fişierul sursă se deschide în Microsoft Word.
2. Se editează documentul, se salvează şi apoi se execută clic pe butonul Microsoft Excel din
bara de taskuri pentru a reveni în registrul de calcul Microsoft Excel.
Lipirea unei diagrame înglobate din Microsoft Excel într-un document Microsoft Word
1. Se copiază diagrama din Microsoft Excel.
2. Se deschide documentul Microsoft Word în care trebuie lipită diagrama, după care se execută
clic pe Paste Special, în meniul Edit.
3. Se selectează butonul de opţiune Paste, se selectează Microsoft Excel Chart Object şi se
Editarea unui obiect diagramă înglobat într-un document Word
1. Se execută dublu clic pe obiectul diagramă. Programul Microsoft Excel se deschide "în
interiorul" programului Microsoft Word.
2. Se editează obiectul diagramă, după care se execută clic pe documentul Microsoft Word
pentru a reveni în acest program.
Lipirea unei diagrame din Microsoft Excel într-un diapozitiv Microsoft PowerPoint
1. Se copiază diagrama din Microsoft Excel.
2. În diapozitivul Microsoft PowerPoint, se selectează o casetă cu imagine.
3. Se execută clic pe Paste Special din în meniul Edit.
4. Se selectează Microsoft Excel Chart Object şi se execută clic pe OK.
Convertirea unei foi de calcul într-un tabel Microsoft Access
1. Se selectează o celulă din foaia de calcul.
2. În meniul Data, se execută clic pe Convert To MS Access.
3. În caseta de dialog Convert To Microsoft Access, se selectează New Database sau Browse
pentru a localiza o bază de date existentă, după care se execută clic pe OK.
4. Se parcurg etapele programului Microsoft Access Import Spreadsheet Wizard.
269
calculatoare
Conectarea fişierelor prin hiperlegături

1. Se selectează celula în care dorim să
apară hiperlegătura, apoi se introduce
textul care o va desemna.
2. În meniul Insert, se execută clic pe
Hyperlink
3. Se localizează fişierul pe care dorim să- l
deschidă hiperlegătura, se execută
dublu clic pe numele lui şi apoi se
270

Excel

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Excel

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pregătirea generală a utilizatorilor de

2. Se execută clic pe tab-ul View.

4.1.3 Crearea, deschiderea şi salvarea unui fişier registru de calcul

Comanda Save Workspace salvează numai numele registrelor şi adresa de pe ecran, nu şi

Pentru a selecta celulele după conţinut, se parcurg etapele:

4.1.4 Navigarea într-un registru de calcul şi într-o foaie de calcul

PgDn Deplasează celula activă în jos cu o fereastră

2. Se execută clic pe Options.

2. Se selectează Delete Background, apoi se execută clic pe OK.

Gruparea obiectelor grafice şi separarea unui grup în elemente individuale

4.1.7 Mutarea şi copierea celulelor

4.2 Configurarea unui fişier registru de calcul

Adăugarea unei proprietăţi unui fişier

1. În caseta de dialog Open se lasă numele fişierului necompletat.

 Utilizând opţiunile de căutare Advanced:

Afişarea unei foi de calcul în vederea tipăririi

4.3 Utilizarea formulelor

Se apasă combinaţia Shift+Ctrl+Enter pentru a introduce formula ca fiind de tip matrice.

4. Se validează formula apăsând tasta Enter.

1. Se selectează celula sau domeniul de celule.

de intersecţie, atunci când

4.4 Formatarea profesională a foii de calcul

4.4.2 Formatarea celulelor

• Formatarea prin intermediul meniurilor:

Se execută clic pe butonul corespunzător din bara cu instrumente de formatare.

1. Se scrie şi se formatează textul în celula din stânga domeniului în care dorim să

# Acţionează ca un placeholder (înlocuitor) pentru caractere numerice. Când un număr

[RED][>=35422] d mmm, yy; d mmm, yy 23 Dec, 96 (cu roşu)

Ajustarea înălţimii liniilor

Modificarea definiţiei unui stil

Stabilirea marginilor paginii

3. Se salvează sub forma unui şablon (vezi mai jos).

Etichetă Este un text pentru denumirea articolelor sau pentru instrucţiuni.

Buton de creare Creează un buton pentru a i se ataşa un macrou.

Casetă de validare Caseta de validare produce o ieşire TRUE (ADEVĂRAT) atunci

Casetă cu listă O listă cu text care întoarce numărul articolului selectat.

Drop-Down O listă derulantă condensată, conţinând text, care întoarce numărul

Combinaţie ListEdit O listă de text cu o casetă de editare. Nu este disponibilă pe foaia

Combinaţie Drop-Down Edit (listă derulantă cu casetă de editare) O listă derulantă

Buton de incrementare/decrementare Un contor care întoarce o valoare ce poate fi

Adăugarea casetelor de validare pentru răspunsurile TRUE/FALSE

Voalarea sau golirea controalelor

4.5 Organizarea si prelucrarea datelor

3. Se selectează condiţiile referitoare la valoarea celulei, se execută clic pe butonul Format...

Filtrarea folosind criterii multiple

4.5.4 Subtotalizarea unei întregi liste de date

Utilizarea subtotalurilor pe date filtrate

Crearea manuală a unei sintetizări

Manevrarea afişării unei sintetizări

Symbols sau se apasă simultan tastele Ctrl+8.

aflată în celulele J3:J6

Imaginea conţine un exemplu de

4.8.2 Găsirea echivalenţelor exacte

4.9 Calcularea tabelelor de răspunsuri

Editarea tabelelor de date

Calcularea tendinţelor cu ajutorul comenzii Data Series

Configurări Descrierea tendinţei rezultate

Pentru a crea o extrapolare folosind Edit, Fill, Series, se parcurg etapele:

Opţiune Tipul datelor

Schimbarea axării datelor

2. Se selectează opţiunea Multiple Consolidation Ranges. Va apărea caseta de dialog pentru

2. Se execută clic pe butonul Show Pages de pe bara de instrumente Pivot Table.

2. Se execută clic pe butonul PivotTable Field de pe bara de instrumente Pivot Table.