Ardealule străbun pământ

1. Oriîncotro mă duce valul

Mă cheamă sub gorun Ardealul

Să țin voroavă cu ortacii

Pe vatra ce-au zidit-o dacii.

De două mii de ani iobagii

Pe umeri și-au purtat desagii

Cu inimile-ncătușate

Prin veacurile întunecate.

Aicea sub această boltă

A copt a moților recoltă

Când Iancu și cu Horia

Au jăruit istoria.

Refren – Ardealule străbun pământ

De dragul tău trăiesc și cânt

De dragul munților tăi moții

Oricând primesc botezul roții,

De dragul munților tăi moții

Oricând primesc botezul roții.

2. Îmi place moața cu opincă

Când chiuie și bea pălincă

Când strigă-n tulnic peste munți,

Când joacă horile la nunți.

Nu-s ii pe lume mai frumoase

Nici doine-n lume mai duioase

Nu-s munți bogați ca Apusenii

Nici oameni buni ca ardelenii

Noi îți cioplim din lemn troițe

Și țesem pânza în patru ițe

Noi îți cinstim cămașa ruptă

Când te întorci cu ea din luptă.

Refren – Ardealule străbun pământ

De dragul tău trăiesc și cânt

De dragul munților tăi moții

Oricând primesc botezul roții,

De dragul munților tăi moții

Oricând primesc botezul roții.

3. Aici din când în când ne cheamă

Porunca dragostei de mamă

Luceferii copilăriei

Și cântecele ciocârliei

Refren – Ardealule străbun pământ

De dragul tău trăiesc și cânt

De dragul munților tăi moții

Oricând primesc botezul roții,

De dragul munților tăi moții

Oricând primesc botezul roții.