Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

ŞCOALA DOCTORALĂ DE ARTE ȘI DESIGN

TEZĂ DE DOCTORAT

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
PROF. UNIV. DR. AUREL CHIRIAC

DOCTORAND
Bogdana Cecilia Bogdan

TIMIȘOARA

ANUL 2019
REZUMAT

“O meditație asupra orașului presupune o concepție despre spațiul și timpul proprii unei
civilizații. Loc de întindere spațială și concentrare temporală a valorilor civilizației și culturii,
orașul este o unitate spațio-temporală semnificativă a unei experiențe existențiale cu spiritualitate
milenară colectivă. Pur produs social, orașul este, mai întâi de toate, spațiu definit prin
materialitatea (imobile, magistrale…) și spiritualitatea sa (istorie, tradiții, cultură…). Astfel,
orașul este mai mult decât un loc în spațiu, el este o lume materială și spirituală, organism
fundamental specializat în transmiterea valorilor intelectuale și spirituale”- Gaston Bardet,
Probleme ale urbanismului, 1948

Teza “TEORIA ȘI PRACTICA CONSTRUCȚIEI PROFILULUI VIZUAL AL UNUI


ORAȘ – SIBIU CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ” pornește de la ipoteza conform
căreia este posibilă crearea profilului vizual al unei comunitati urbane. În demersurile prin care se
urmărește validarea ipotezei, în cadrul cercetării, sunt folosite concepte și teorii sistemice care
tratează imaginea, elemente specifice de arhitectură și urbanism, și nu în ultimul rând elemente
determinante ale culturii urbane. Prin intermediul celor mai sus menționate, în teză sunt trasate
direcții ale conceptului numit profil vizual, pentru a facilita formarea unei imagini cât mai clare
asupra modului în care exprimarea artei se manifestă din interiorul comunității spre exterior dar și
modul în care influxul exterior de cultură determină dinamica, vitalitatea urbană și calitatea vieții.

Cuvinte cheie: imagine, profil vizual, patrimoniu, cultură, comunitate, oraș, vitalitate,
politici culturale, durabilitate.

Teza propune abordarea profilului vizual în scopul formarii unui cadru operational menit
să îmbunătățească acțiunea de conștientizare culturală. Conceptul numit profil vizual urmărește să
faciliteze o înțelegere inovativă și multifuncțională a caracteristicilor culturale.
Construcția profilului vizual al unui oraș este un subiect relativ nou, dificil și controversat
deoarece nu se operează cu metode și tehnici pentru a cuantifica, ci pentru a interpreta date și
valori, pentru ca să se poată identifica acele elemente spontane prin care se nasc noi perspective,
care pun continuu sub semnul întrebării eficiența momentului prezent și, prin care o structură
devine un sistem biotic supus unui proces de formare, dezvoltare și constientizare, cu scopul de a
genera efecte benefice asupra tuturor celulelor, sau părților, care îl compun.
Studiul TEORIA ȘI PRACTICA CONSTRUCȚIEI PROFILULUI VIZUAL AL UNUI
ORAȘ – SIBIU CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ metamorfozează imaginea de
ansamblu a orașului studiat (numit în studiul prezent organism urban) pentru a scoate în evidență
procesele determinante ce au potențialul să poziționeze orașul pe o axă favorabilă atât în viitorul
apropiat cât și în viitorul îndepărtat.
În urma cercetării a rezultat faptul că se poate crea un profil vizual utilizând elementele
care descriu perfect personalitatea unei comunități urbane. Teza are caracter multidisciplinar.
Cercetarea propune o metodă prin care, analiza efectuată în termenii de mai sus, permite
construcția unui profil structural al unui oraș bazat pe ceea ce poate fi perceput vizual. Ca studiu
de caz a fost ales orașul Sibiu, anul 2007 Capitală Culturală Europeană, deoarece este un exemplu
de transformare prin mecanismele artelor vizuale. Imagistica oraşului Sibiu reprezintă punctul
central al studiului în corelare cu proprietăţile determinante ale mediului înconjurător precum
expresivitatea, încântarea produsă, ritmul, stimuli angrenați. Focusul practic al tezei este
direcționat spre fenomenul urban concretizat în oraș. Orașul primește particularități, primește un
puls, o personalitate, un sistem de valori, o identitate, o structură osoasă individuală, anumite
trăsături fixe (valori moștenite) și trăsături maleabile (valori cultivate).
Profilul vizual al orașului Sibiu urmărește să surprindă elementele culturale cu caracter
predestinat și viitoarele direcții de evoluție ale organismului urban studiat. Ideea esențială este de
a percepe orașul în termeni de imagine și de a reconstrui apoi semnificațile sale ascunse.
Ca element de noutate teza are scopul de a face cunoscut un cadru unificat de resurse
culturale prin care captăm perspectivele locale asupra peisajului cultural și asupra organismului
urban. Principala întrebare născută în cadrul studiului este următoarea: Ce fel de imagine
contribuie la o mai buna înţelegere a resurselor culturale din comunitatea locală? Scopul cercetării
arată cât este de importantă nevoia unei identităţi a oraşului (care să fie percepută de tot restul
lumii), de a ilustra relevanţa acestei calităţi şi complexitatea proceselor prin care se poate
transforma mediul urban. Atenţia este concentrată în special pe particularitatea calităţii vizuale:
claritatea imediată a ceea ce poate fi înţeles cu uşurinţă din organismul și peisajul urban. Pe scurt,
o imagine clară de ansamblu cu privire la modul în care se întâmplă actul cultural în Sibiu.
Teza afirmă faptul ca lizibilitatea este crucială în configurarea parametrilor de funcţionare
a oraşului şi se arata modul în care profilul vizual poate fi folosit astăzi în procesul de reconstruire
a oraşelor în care trăim prin intermediul artelor vizuale.
În urma acestui demers teoretic și a faptului că ipoteza a apărut ca fiind validată, ca element
practic și de noutate, doresc să propun un chit de bune practici care să poată fi utilizat și în alte
domenii.
Principalul obiectiv al cercetării urmărește captarea atenției față de importanța materiei
culturale a unei societăţi şi cum pot fi îmbunătăţite structurile expresiei artistice tocmai pentru a
sprijini o transformare vivace a mediului urban şi a evoluţiei sociale. Obiectivul secundar
urmărește idea de bază a lucrării şi atinge dimensiunea acelor procese prin care se poate “construi”
un oraş pentru a oferi o experiență seducătoare și de elevare a simțurilor.
Programul de cercetare ştiinţifică este orientat fundamental pe cercetarea în domeniul
artelor vizuale în interdisciplinaritate cu studii culturale, sociale, antropologice și de urbanism
deoarece arta vizuală a devenit un formator social şi un generator puternic în evoluţia individuală.

Primul capitol intitulat “DRUMUL CRITIC AL REPERELOR TEORETICE ȘI


PRACTICE ASUPRA FENOMENULUI NUMIT IMAGINE” descrie și analizează unul dintre
fondurile cu care operăm în construirea profilului vizual, anume, Imaginea. Fenomenul numit
Imagine reprezintă un aspect important al vieții noastre. Fără el, nu am fii în masură să reacționăm
și să transformăm reprezentările vizuale ale obiectelor și ale evenimentelor care se derulează în
fața noastră. Parcurgerea capitolului schematizează cele mai consistente noțiuni, accepțiuni și
încercări teoretice despre fenomenul numit Imagine, atât din punct de vedere istoric, cât și
contemporan. Se face o incursiune în accepțiunile teoretice pornind din antichitate, apoi este
încadrat conceptul într-o formațiune numită de W. J. T. Mitchell familia imaginilor, pentru ca mai
apoi să fie prezentat modul în care teoriile moderne ale neurostiinței tratează imaginea în raport
direct cu creierul și procesele cognitive.
Imaginea are numeroase semnificații, în funcție de domeniul în care este utilizată.
Deoarece nu există un domeniu distinct rezervat numai pentru imagine, orice încercare de a
esențializa ce este imaginea trebuie să facă în mod inevitabil, un efort extrem de speculativ fără
restricții de semnificație și fără implicații de natură subiectivă.
Prin intermediul istoriei filozofice a fost examinată dimensiunea complexă a fenomenului
numit Imagine punctând elementele distinctive, considerate determinante, în analiza temei
propuse.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale primului capitol este acela că se reduce
decalajul dintre direcțiile fundamentale de cercetare asupra Imaginii, arătând că încă există
potențial pentru extinderea constatărilor științifice în orizontul conceptual și contextual.

Scopul studiilor despre imagine nu este acela de a descrie ce este imaginea și cum arată, ci
mai degrabă este acela de a naște întrebări referitor la ce face imaginea? și ce putem noi face cu
imaginea? ; acela de a considera ce efecte putem realiza și cum pot varia aceste efecte în funcție
de diferitele tipuri de imagine, context și practici. Susan Buck-Morss, teoretician politic, susține
importanța de a opera cu imaginea “Trebuie să putem citi imaginile într-un mod emblematic și
simptomatic, pentru a răspunde întrebărilor fundamentale ale vieții sociale. Acest lucru înseamnă
că sunt necesare teorii critice, teorii care sunt ele însele vizuale, care arată mai degrabă decât să
argumenteze”. Prezentul subliniază o necesitate, așa cu spune Susan Buck-Morss, anume, de a
construi teori vizuale; Istoria, prin furtunoase frământări și dezbateri, a construit mediul în care se
pot naște teoriile vizuale specifice nivelului de evoluție și cunoaștere actuală. Făra tot acel haos de
păreri, generat încă din antichitate, nu am fi reușit să ajungem la nivelul de înțelegere prin care
observăm fenomenul numit Imagine în raport direct proporțional cu evoluția omului și a nevoilor.
Pentru a puncta haosul dezbaterilor despre imagine și problematicile în construirea unei
paradigme, o citez pe Martine Joly, profesor de științe sociale și filozofie : „Termenul de imagine
este atât de folosit cu tot felul de semnificaţii fără vreo legătură aparentă, încât pare foarte greu
să-i dăm o definiţie simplă, care să acopere toate întebuinţările lui. Cel mai frapant lucru este că,
în ciuda diversităţii semnificaţiilor acestui cuvânt, îl înţelegem. Înţelegem că indică ceva care,
deşi nu face întotdeauna trimiterea la vizibil, împrumută vizualului anumite trăsături şi, oricum,
depinde de producţia unui subiect: imaginară sau concretă, imaginea trece prin cineva care o
produce sau o recunoaşte.”
Arta vizuală a devenit un formator social şi un generator în evoluţia individuală. Un cadru
vivace şi bine integrat, capabil să producă o imagine clară, joaca un rol social. Imaginea unui oraş
reflectă la o scară mică imaginea societăţii contemporane cu toate aşteptările şi conflictele
specifice. Arta vizuală urbană influențează modul în care un oraș se construiește în imaginarul
colectiv. Cultura urbană desemnează pattern-ul comportamental care determină și formează
interacţiunile sociale. Cultura urbană nu se poate dezvolta în absența spațiilor publice care să
susțină implicarea locuitorilor în dezvoltarea oraşului în care trăiesc.

Al doilea capitol intitulat “IMAGINEA ORAȘULUI - TEORIA CONSTRUCȚIEI


PROFILULUI VIZUAL” face o trecere în revista a principalelor elemente care determină cultura
unei comunități, și în care este subliniata importanța elementului numit artă vizuală ca factor
principal în dezvoltarea socială.
Sunt abordate particularități ale formării orașelor pornind din antichitate până în prezent,
particularități care vin să completeze înțelegerea asupra responsabilității de a proteja cultura
urbană pentru generațiile viitoare. Acest capitol atinge legătura dintre particularitățile unui oraș și
modul în care acestea sunt folosite de către locuitori, și atrage atenția asupra componentelor care
determină structura culturii urbane.
În capitolul II orașul este analizat asemeni unui element biotic, cu ritm și dinamică proprie,
cu un puls specific și mai ales cu o capacitate de asumare a individualității sale organice. Aşezările
umane organizate în orașe sunt nuclee ale inovațiilor datorită faptului că nasc nevoi atât individuale
cât și colective, nasc soluții și activități menite să stimuleze ființele pentru a evolua. Oraşele pun
la dispoziție toate elementele necesare pentru a testa și pentru a pune în practică idei. Proprietatea
de a se manifesta asemeni unui laborator în care se pot produce experimente inovatoare reprezintă
încă un motiv pentru care este important să studiem oraşele din cât mai multe perspective.
Oraşele sunt organisme urbane într-o măsură mult mai mare decât doar structuri aflate în
continuă dezvoltare, expansiune și schimbare. În evoluția lor, orașele suferă perioade ascendente
și descendente, perioade în care se dezvoltă și perioade în care decad nemaigăsindu-și
funcționalitatea ca organisme, acestea înbătrânesc și mor. Schimbările care trasează cursul,
evoluția și viața unui oraș se întâmplă în pas oamenii, fiind astfel asociați cu microorganisme care
funcționează în structura organismului urban.
În acest capitol este descris contextul și necesitatea apariției conceptului numit Patrimoniu,
se conferă orașului drepturi, se evidențiază modul în care se depun eforturi pentru păstrarea și
revitalizarea sa, și se expune modul în care se elaborează strategii de înfrumusețare estetică și a
vitalității culturale urbane. Direct sau indirect, acceptat sau nu, orașul a fost abordat într-o manieră
organică de la începuturile formării sale, existând o inima a sa (centrul), organe vitale (zonele
principale unde sunt poziționate instituțiile), artere (zonele și căile de acces), un schelet (în cazul
de față o structură medievală), un corp oferit de identitate, un suflet definit de vitalitate și o minte
definită de politici culturale și economii creative sustenabile. În această parte a tezei este introdus
un nou element determinant în formarea profilului vizual al unui oraș, anume cultura urbană.
Orașul este un organism complex ale cărui mecanisme interacţionează cu o multitudine de
stimuli în procesul continuu de dezvoltare. Fiecare componentă a unui oraș, inclusiv elementul
uman, operează împreună pentru a forma și reforma organismul urban. Modul în care viețuim și
modul în care ne manifestăm valorile este determinant în forma pe care o ia un oraș și mai ales
pentru felul în care acesta funcţionează. Fiecare organism urban este unic, este rezultatul unui mod
specific de trai, este un produs istoric și un generator al evoluției umane.
Orașul fiind o formă unică atrage soluții unice. Putem să ne inspirăm din evoluția altor
organisme urbane, dar în cel mai bun și fericit caz putem doar adapta modelele soluțiilor deja
aplicate astfel încât să se potrivească cel mai bine condițiilor specifice ale locului. Întotdeauna
omul a fost capabil să adapteze mediul la nevoile sale. Una dintre cele mai mari provocări ale
momentului prezent este accea de a identifica nevoile existențiale pentru viețuirea benefică a
omului în cadrul organismului urban și de a aplica nevoile astfel încât funcționalitatea orașului să
fie stabilă pe termen lung.
Schimbările sociale derulate în secolul XIX au fost determinate, în mare parte, de creșterea
masivă orașelor. Astfel orașul devine un subiect principal în preocupările artiștilor contemporani.
moderni. Orașul devine subiect, nu doar element încadrator de decor. Arta fotografică și arta
cinematografică devin reprezentante ale orașului, îi identifică subtilitățile, îi redau ascunzișurile și
îi reflectă strânsa legătură cu starea generală de spirit a oamenilor care îl populează. Prin
intermediul cinematografiei și a fotografiei am ajuns să avem acces la marile orașe ale lumii, să le
cunoaștem într-o anumită măsură, să ne familiarizăm cu aceste organisme urbane, să le construim
hărți mentale, și toate acestea fără să le experimentăm într-un mod care să necesite prezența noastră
fizică în acel spațiu.

Capitolul III intitulat “CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ” SAU „ORAȘ AL


CULTURII” descrie cadrul conceptual al reconstruirii arhitecturii grupurilor sociale prin
intermediul culturii. În acest capitol se clarifică de ce este importantă cultura în orice societate, de
ce trebuie sprijinită, stimulată, și protejată. Capitolul urmărește trezirea unui sentiment de asumare
și responsabilitate față de cultura din care facem parte, față de cultura globală, față de cultură în
general. Un oraș al culturii crează oportunitatea de a construi o imagine îmbunătățită pe plan
național și global, fiind capabil să producă un fenomen de regenerare a comunității.
În capitolul III se introduce încă un element fundamental pentru construirea profilului
vizual al unui oraș, și anume, vitalitatea culturală. Vitalitatea culturală a unui oraș -vitalitatea
urbană- face trecerea către cadrul motivațional care a generat una dintre cele mai importante
mișcări culturale ale Europei, punctează cele mai importante elemente care formează cadrul
contextual Capitală Culturală Europeană (CCE) și atrage atenția asupra aspectului intitulat
economie creativă, fără de care un program CCE este considerat incomplet.
O multitudine de factori, de politici și strategii culturale au determinat întregul eveniment
Sibiu 2007 – Capitală Culturală Europeană. Sibiul a devenit un punct de interes atât din punct de
vedere turistic cât și din punct de vedere al ofertei de muncă. Agenţiile de turism susțin oferta
turistică a orașului Sibiu prin construirea de rețele din ce în ce mai performante. Aspectul oraşului
s-a îmbunătățit considerabil datorită investiţiilor, iar dezvoltarea infrastructurilor principale și
adiacente se produce continuu. Statutul de Capitală Culturală Europeană a generat agenților
economici creșteri semnificative ale cifrei de afaceri, şi un număr considerabil de retaileri au
început să investească în orașul Sibiu.
În afara câștigurilor de natură economică, datorită programului CCE, s-au resimțit efecte
benefice la nivel social, cultural și de apartenență. S-a consolidat sentimentul de identitate al
comunității, a crescut nivelul de implicare și responsabilitate al locuitorilor și s-au format pârghii
de dialog și interacțiune în vederea bunului comun și a dezvoltării.
„Programul Sibiu-Capitalã Culturalã Europeană 2007 are datoria ca, pe lângã
recunoașterea oficialã a vieții și moștenirii culturale de excepție pe care o are orașul Sibiu, să
încurajeze comunitatea să dezvolte și să imagineze modalități inovatoare de dezvoltare prin
acțiune culturală. Programul este gândit astfel încât să promoveze cooperarea culturală și să
celebreze destinul european al orașului Sibiu printr-un program cultural cu dimensiuni și
semnificație europeană. Programul Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007 este gândit astfel
încât să ofere oportunități pentru probleme de incluziune și coeziune socială, educație, turism,
patrimoniu și regenerare urbană la toate nivelurile. Programul pune cultura în centrul vieții
orașului și caută în ea inspirație pentru a conduce comunitatea spre viitor.” Programul SIBIU
2007 CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ, a avut un impact de mare forță și anvergură.
Sibiul redevine o gemă prețioasă, se reactivează conștiintă strălucirii și mai ales acel puls de
valoare, care naște prosperitate și inovație. În cele 80 de hectare, care cuprind Sibiul istoric, s-a
întâmplat un flux cultural cu o dinamică extrem de puternică, fapt care s-a întiparit în conștiința
colectivă ca o stare de normalitate și care a încurajat atât operatorii culturali, cât și inițiativa
artiștilor locali și a locuitorilor de a participa la actul cultural urban.
Programul SIBIU CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ 2007 a dat startul unui nou
ciclu de viață pentru oraș. Transformarea nu este un element de noutate pentru organismul numit
Sibiu, deoarece informația regenerării este întipărită în structura sa vitală. De multe ori regenerarea
a fost dificilă și dramatică, dar în egală măsură au avut loc transformări luminoase, spectaculoase
care au produs bucurie, bunăstare și împlinire. Sibiul în anul 2007 s-a eliberat de piedicile care îi
impiedicau fluxul unei evoluții creative cu ajutorul și sprijinul iubitorilor de cultură atât din Europa
cât și din România. Provocările pe care le-a adus programul Capitală culturală 2007 au făcut orașul
să se trezeasca din amnezie, să se dezbrace de hainele ponosite și să își reia locul de drept, de
aceasta dată, într-o ținută strălucitoare.
Proiectul Sibiu CCE a primit atenția și sprijinul autorităților naționale, județene și locale,
acestea din urmă dedicându-se implementării și realizării obiectivelor urmărite.
Experiența orașului Sibiu în dimensiunea programului Capitală Culturală Europeană poate
fi materializată într-un exemplu de bune practici și într-un instrumentar pentru construirea unei
imagini de brand a unui oraș. Pentru atingerea acestor standarde calitative Uniunea Europeană a
pus la dispoziția orașului Sibiu o serie de indicatori, criterii, proceduri și directive pentru a se livra
un produs cultural la standarde înalte de calitate și cu un impact semnificativ. Orașul Sibiu a
beneficiat de sprijinul și colaborarea Luxemburgului, un partener mult mai experimentat. Printr-o
monitorizare și evaluare permanentă, proiectul Sibiu Capitală Culturală Europeană, a îndeplinit cu
succes toate condițiile impuse.
Mecanismele strategice implementate în cadrul Sibiu Capitală Culturală Europeană au fost
continuate cu succes și după finalizarea anului 2007.
Viitoarele Capitale Culturale Europene au la dispoziție experiența de până acum a orașelor
care au beneficiat de acest statut, au la dispozitie mult mai multe cadre metodologice astfel încât
să genereze un motor cultural care să dezvolte comunitatea.
Capitolul IV expune prin intermediul imaginilor elemente cu care s-a construit profilul
vizual al orașului, cadrul intim de formare și dezvoltare a organismului urban numit Sibiu, arătând
ceea ce a fost și ceea ce este, ceea ce a rămas și ceea ce a dispărut. În construcția profilului vizual
imaginea de inceput care surprinde spiritul orașului, este descompusă și recompusă la nivel de
structură a culturii urbane și vitalitate urbană. Imaginea vorbește despre un Sibiu în care totul este
posibil, un Sibiu elegant, manierat, cu orizonturi largi, chiar dacă este închistat între ziduri de
apărare. Indiferent de epocă, numitorul comun al orașului Sibiu este cultura orientată spre inovație.
Așa cum în secolele trecute cultura s-a imprimat în conștiința colectivă a acelor vremuri,
așa cum strămoșii locului au transmis pe toate căile posibile efervescența culturală pe care au trait-
o, tot așa și noi, acum, am primit o infuzie culturală care s-a imprimat adanc în sufletul și în
mentalul colectiv. Modul în care ne-au fost transmise vibrația și potențialul locului pentru ca să ne
putem dezvolta constructiv, reprezintă fundamentul care ne susține să transmitem mai departe
mesajul cu privire la identitatea, forța de transformare și evoluțiea locului împreună cu un puternic
sentiment de mândrie și apartenență.
Sibiul este prezentat într-o manieră în care poate fi perceput ca un organism cu centrul
(Piața Mare) drept inimă, vene, artere și puncte de trecere de la o funcție la alta (ganguri, tuneluri
și scări). Cadrul orașului vorbește despre ceea ce este posibil să se manifeste între aceste ziduri,
piețe și straduțe. Se observă o înghesuială perfect organizată astfel încât să fie funcțională pentru
centru; se observă jovialitatea prin culorile vii pe care orașul a ales să le exprime pe fațadele
caselor; fără a se uita menționarea unei simplități care emană o eleganță naturală. Obrervăm un
ton care face muzica Sibiului și o capacitate de a înțelege și de a aprecia, această muzică, din partea
locuitorilor.
Imaginile care reflectă starea de spirit din Sibiul anului 2007 vin să completeze starea
naturală de fapt a orașului.
În investigarea demersurilor necesare pentru a surprinde esența și pentru a construi profilul
vizual al organismului numit Sibiu, se face apel la înțelegerea particularităților care au determinat
formarea sa. Particularitățile formării orașelor din antichitate până în prezent, punctează nucleul
culturii specifice organismului, în cazul de față cultura urbană a organismului Sibiu. Legătura
dintre particularitățile unui oraș și modul în care acestea sunt folosite de către locuitori, atrage
atenția asupra componentelor care determină structura culturii urbane. Forma oraşului determină,
într-o măsură signifiantă, modul în care trăim și felul în care funcționează organismal urban. Forma
şi utilitatea organismului urban față de întreg, surprinde stilul și maniera în care orașul se exprimă
și preferințele care îi determină personalitatea.
Înțelegând modul în care privim și percepem organismul urban, intrăm în straturile de
profunzime și descoperim cultura specifică locului și elementele care definesc cultura locului.
Cultura urbană subliniaza mentalul colectiv, abordarile comportamentale și nivelul de interacțiune
între membrii comunității.
La fel cum scrisul poate fi înţeles vizual (în cazul în care este lizibil) ca un model legat de
simboluri identificabile, în acelaşi mod, un oras lizibil ar fi unul cu repere sau căi uşor de
recunoscut şi sunt usor de grupat într-un model (pattern) înţeles pretutindeni. Astfel avem
oportunitatea de a analiza, construi şi de-construi profilul unei imagini în sine, care în acelaşi timp
reprezintă şi o imagine socială. O imagine clară poate furniza materia primă pentru înţelegerea
simbolurilor şi amintirilor colective privind comunicarea de grup. (aceste cadre nasc mituri
sociale). O imagine de calitate asupra mediului înconjurător îi oferă individului o stare de securitate
emoţională. Astfel, el poate stabili o relaţie armonioasă cu lumea exterioară în care poate găsi atât
familiarităţi cât şi distincţii. Un mediu clar şi distinct oferă nu doar securitate ci ridică potenţialul
şi intensitatea experienţei umane.
În teză sunt analizate condiţiile particulare ce stau la baza construcţiei unei imagini, a unui
icon, a unui profil cultural și vizual. Diseminarea informaţiei culturale are o funcţie principală în
actul prin care este valorificat ceea ce se întâmplă. Când oamenii spun că un eveniment este
important sau o expoziţie este uimitoare (act cultural care nu trebuie ratat) generează impulsul de
a merge acolo şi de a lua parte la ceea ce se întâmplă, se naşte automat un mod de gândire, un mod
de percepţie, o modalitate de a se identifica cu acea formă de expresie.
Următoarea întrebare este importantă pentru înțelegerea produsului cultural și a impactului
avut față de membrii unei comunități: Cum luăm în consideraţie ceea ce produce bucurie mai
multor oameni (cum procedam cu acele cadre care nasc experienţe umane dorite şi acceptate de
mai mulţi oameni)?
Bineînţeles că în toată această structură formată trebuie să ţinem cont şi de durabilitate,
aceasta fiind strâns legată de crearea segmentului de public sau vizitatori. Dezvoltarea culturală
durabilă nu poate să se producă în afara construirii şi înţelegerii profilului vizual cultural.
Un cadru vivace şi bine integrat, capabil să producă o imagine clară, joaca un rol social.
Imaginea unui oraş reflectă la o scară mică imaginea societăţii contemporane cu toate aşteptările
şi conflictele specifice. Calitatea vizuală a oraşului este analizată înţelegând interfaţa construită
din codurile semiotice care formeaza imaginea mentală a oraşului, imagine dobândită în timp de
locuitorii săi. Haosul vizual al oraşului modern, acţiunile de zi cu zi, ar putea avea un nou înţeles
dacă se efectuează într-un cadru mai vivace. Oraşul are potenţialul de a deveni în sine un simbol
puternic al unei societăţi complexe.
Studiul oferă o o idee clară despre ce reprezintă imaginea urbana, pozele mentale comune
acceptate de locuitorii unui oraş și de o cultură comună. O asemenea claritate constituie punctul
de plecare în formarea şi transformarea unui oraş prin intermediul artei vizuale.
O imagine funcţională presupune în primul rând identificarea unui obiect, ceea ce implică
distingerea obiectului de celelalte lucruri şi recunoaşterea sa ca entitate separată. În acest cadru şi
context se formează o identitate, se defineşte o individualitate: Oraşul. Pentru ca imaginea să fie
investită cu valoare, trebuie să confere starea de stabilitate celui care se orientează în spaţiul urban.
Printr-un proces structural de înţelegere a orașului Sibiu, de exemplu, cineva poate accesa o
cantitate substanţială de informaţii despre faptele, fanteziile şi natura specifica mediului urban
observat, îi poate înţelege pulsul, frecvenţa, structura, forma, identitatea şi sensul.
Construcţia profilului vizual al unui oraş punctează anumite “trăsături de caracter”: unele
trăsături de caracter sunt culturale iar altele sunt un segment în cadrul culturii. Sibiul este un centru
pentru artele vizuale. Artele vizuale au jucat un rol asumat în procesul de regenerare a orașului.
Sibiul, prin arta vizuală pe care este capabil să o susţină şi mai ales să o producă, are potențialul
să atragă turişti, să înfrumuseţeze calitatea vizuală a mediului urban şi să ofere un numitor comun
pentru mândria comunităţii.
Înţelegând argumentele industriei culturale, a artelor în general şi a artei publice, vedem că
artele vizuale au condus un proces de regenerare urbană. Arta vizuală transformă prin arta publică
temporară şi permanentă, devine un mijloc inovativ de abordare a spaţiului public şi social.
Transformarea unui oraş presupune o practică multidisciplinară. Putem spune că la nivel
de politici culturale, arta vizuală are un impact relativ modest în creşterea locurilor de muncă şi a
stării de bunăstare materială, comparativ cu rolul culturii în costruirea unei imagini urbane
pozitive, în dezvoltarea industriei turistice, atragerea investiţiilor, întărirea stării de competitivitate
între oraşe. Expansiunea artelor vizuale provoacă identităţile culturale să se schimbe la faţă
continuu. Această transformare produce indirect o calitate a vieţii şi joacă un rol important în
menţinerea unei calităţi.
Profilul vizual se dezvoltă ca răspuns la nevoile culturale ale oraşului, arată în ce măsură
cultura este un flux în sine, în ce măsură poate dezvolta tehnologii noi pentru susţinerea actului
cultural, şi cum poate oraşul să facă faţă unei cereri culturale mai mari, şi cum poate dezvolta şi
îmbunătăţii infrastructura culturală. Astfel oraşul arată în ce măsură poate anticipa manifestarea
culturală în aşa fel încât organizarea artelor vizuale să producă un salt calitativ în dezvoltarea
oraşului.
Prin constructia profilului vizual al unui oraş este esentializat impactul cultural şi astfel se
pot anticipa viitoare orizonturi evolutive. Atunci când nevoile culturale ale unui oraş sunt
satisfăcute este reflectată participarea cetăţenilor la viaţa intelectuală a oraşului. Oferind o
participare cetăţenilor la viaţa intelectuală a oraşului se produce un salt evolutiv/calitativ în mai
multe arii. Prin viaţa intelectuală se înţelege un proces de comunicare care se referă la toţi factorii
care determină şi modelează viaţa, şi anume economici, sociali, politici, geografici, istorici,
culturali și educationali. Forma de referinţă este desemnata prin patrimoniul cultural, atât tangibil
cât şi intangibil, dar elementul activ îl reprezintă ceea ce susţine viaţa într-un oraş (ceea ce
determină pulsul și ritmul).
Modalitatea în care este utilizat profilul vizual al unui oraş nu face altceva decât să crească
gradul de conştientizare şi de înţelegere a actului cultural. Conceptul “Profil vizual” este un
instrument de baza prin care se descriu caracteristicile culturale ale organismului social.
Din ce în ce mai mulţi oameni au nevoie ca artele vizuale să fie continuu redefinite.
Transformarea şi dezvoltarea provin din cadrul teoriilor şi practicilor ce dau formă la ceea ce fac
artiştii şi la ceea ce spun şi fac criticii. Noile provocări au fost acceptate cu suces de către anumite
ţări în care programele care sprijină artele vizuale sunt în momentul de faţă parte din sistemul
educaţional, ceea ce presupune că există nenumarate posibilităţi de oferit.
Artele vizuale au multe de oferit în acţiunea de redefinire a unui organism social. Această
redefinire se bazează pe o diversitate teoretică şi practică, diversitate ce oferă continuu artei
contemporane o voce, o identitate şi o viziune. Artele vizuale acţionează ca un catalizator pentru
schimbare şi cresc aşteptările cu privire la importanţa rolului pe care acestea le au în educaţie.
Precum o piesă arhitecturală, oraşul reprezintă o construcţie în spaţiu, dar la o scară vastă,
un lucru perceput doar în cursul unei perioade în timp. Designul unui oraş, este aşadar o artă, şi
prin această artă instant se relevă mult mai mult decât ochiul poate să vadă, mai mult decât urechea
poate să audă, un amplasament sau o vedere (imagine) care aşteaptă să fie explorată.
Nimic nu este experimentat de la sine, ci întotdeauna în raport direct cu mediul
înconjurător, cu secvenţe ale evenimentelor care au condus către această experimentare, memoria
experienţelor din trecut. Piaţa Mare din oraşul Sibiu, dacă ar fi montată într-un câmp de flori ar
putea arăta precum un shopping center din Dubai şi totuşi ar putea arăta într-un mod cu totul diferit
faţă de cum arată acolo unde s-au format rădăcinile. Fiecare locuitor al oraşului are o asociere
profundă cu anumite părţi ale oraşului său, iar imaginea sa despre oraş este imbibată de amintiri şi
de semnificaţii.
Elementele mobile ale unui oras, în special locuitorii oraşului şi activităţile lor, sunt la fel
de importante ca şi elementele fizice staţionare ale oraşului. Nu suntem doar simplii observatori ai
acestui spectacol, ci suntem noi înşine parte din acest spectacol, pe scenă alături de ceilalţi
participanţi. De cele mai multe ori, percepţia noastra asupra oraşului nu este una susţinută, ci mai
degrabă este o percepţie parţială, fragmentată, amestecată cu alte preocupări. Toate simţurile sunt
în funcţiune, iar imaginea este o compoziţie a tuturor simţurilor.
Oraşul nu reprezintă doar un obiect perceput de milioane de oameni diferenţiaţi prin clasa
socială sau caracter, ci este produsul a milioane de constructori care modifică, constant structura
în funcţie de motivele proprii. Această percepţie poate să pară stabilă în linii generale pentru o
anumită perioadă de timp, dar în detaliu se transformă constant. Se poate exercita doar un control
parţial asupra procesului de creştere şi formare. Nu există un rezultat final, doar o continuă
succesiune de faze.
Un oraş extrem de imagistic (clar, vizibil, lizibil) în cel mai ciudat sens al său pare foarte
bine format, distinct, remarcabil, şi invită ochii şi urechile la atenţie şi participare. Astfel de medii
trebuie extinse şi dezvoltate.
Cultura comunică, în nenumărate moduri, chiar şi subversiv, modele demne de urmat
identificate de către oameni, de-a lungul vremurilor, ca fiind de succes într-un sistem în care
tendinţa de bază este aceea de a imita. Un rezultat indirect al studiului presupune faptul că, pe cât
de importantă este păstrarea şi promovarea identităţii culturale a unui oraş, la fel de importantă
este administrarea culturală cu scopul de a forma anumite practici culturale pentru a se putea
dezvolta sectorul numit economie creativă.
Va deveni, repede, evident pentru cititor faptul că se parcurge o explorare preliminară, o
încercare prin care se capteaza idei şi se sugereaza modul în care acestea pot fi dezvoltate şi testate.

S-ar putea să vă placă și