ANI DUPA SHISMA unite @ Bisericitor. fasite Alridanul si 1a LA 0 SUTA DE iva papald de IV citre VE acestuia (1155) 1. © inifiati cer 15. Bpistola iui Adrian de Prof. TEODOR M, POPESCU intre tat de numeroase ‘avian IV (1154—1159) e in care 2 oe oe cae (11431181) st arhiepiscopulul Fesnlon Unie era desigur, ca idee, Jucru ee “Sn a ee ie on umn snes anit 108 prezinta sare produs, : i iticol — isvoare *Snotte mast wert fotos ‘portntsh tude Mcaiser Manuels, Stras ate tn acest 2 decat_ ara unitor stud 1) Biblogratia chest in a indica at qunitare —~ este mult mai bogs! ste mul west eux tt Veter june Ins accesbil teat, ne Tare Nofinda mete tin tte, Noa Hale Inte te ain. tat : 1 peer, Die abendtandache Poles jai Hh, vor 7" neh Peete pone ce in Fle ig 100, © Tet noone oe De aang! oo ae Clie : Iutte du sacerdoce ole een ale an Tha Teo mse eb 2 St rte eps cag TV 2a Las preininaceh Com Sut Kater Fide 2 gen oom Se Rt eeu nies 10 (SFIS Oe Perey Wiens Donn suitere der Unlsrypi Hs 1 Papi dot Medioeva, Torne 19%, Siero, Stra et Ppt 6 use de regula de catre Greci si motivate de nevoi si interese politice ,iar atunci cénd s’au ficut unirile cerute de imparati, ele au intampinat In cler si in popor o opozitie care le-a z8- darnicit. Din partea papilor nu ge incerca direct si formal unirea Bisericilor, desi ei o doreau in realitate mai mult decat orto- docsii, si anume pentru motive mai ales religioase, voind ade- c& si obfina prin unire suprematia si jurisdictia bisericeascé universala, Pentru aceasta ins papli asteptau sa vind Grecit Ja Roma, iar cénd veneau le cereau nu sinoade si discutii, cum propuneau Grecii, ci supunere si ascultare. Imprejurarile au facut ca in cole patru secole de shisma, dela jumitatea secolulul XI pana la ciderea Constantinopo- lului sub Turci, Grecii sé aibi in adevar de multe ori nevoo de ajutor din Apus, si au cdulat si-l obtind prin papi, ofe- rind in schimb unirea Bisericilor, singurul mijloc prin care pu- teau si cistige pe sefii crestinitBtii occidentale si prin ei spri- Jinul dorit), Tratativele de unire poarté toate semnul acestor interese politice. Impirafii bizantini Ie deschid de obicei de nevoe, iar papii cauti s profite pentru a sili pe Greci si re- cunoasca primatul lor si doctrina latin’. ‘Cand papii s‘au adresat uneori, si anume nu patriarhilor, cl imparatilor bizantini, au fcut-o in alt scop decat cel ime- diat al unirii, neputand si impund Grecilor praful ei decat atunci cand o cereau acestia silifi de imprejuriri, sau doar Visndu-i s& infeleag’ ci ar fi bucurosi de unire, Aga sau adresat ocazional Victor II (1086—1087) citre Ana Dalassena, ‘impardteasa mami *), Urban II (10881099) clitre Alexios I 1) A se vedea pentru istoria inceredrilor de wnire in deosebi car tea plint de texte, de fapte si de aprecier! a lui Walter Norden, Das Pepsttom und Byzans. Die Trenoung der belden Méchte und dos. Pro- Mem ther Wiedervereinigung bis zum Untergange des byzentinischen Reichs (1453), Berlin 1902 2) Bernard Leib, Rome, Kiev et Byzance & Repports religieux des Latins et des Gréco-Russes sous le pontifieat Urbain Mt (1088-1000), Paris 1924, p. 20, 6788, (Serisoares popli le Mabilion, Acta sanctorum ordinia sancti Benedict, t. V, Venetia, 1798, P61 sila Migne P. 1, 149, 96, ef. B.Lalb, op. city p. 87, mr. 3 ”Teodor M. Popescu omen (1081—1118 #) gi c&tre marele print ris *), Bugett m (11451153) c&tre Manuel 1 Comnen ®) si hist Tnocentiu IV (1249-1258), care a ciulat si se apropie de Toan MMi Ducas Va“ tatzes (1222—1254 9 ‘oile adevarat c& 1a unire s'a gAndit gi Urban IT} si Tt ates Eugenie 1, acesta in interesul cruciadel @ dow, cand sles sbreinat pe episcopul Henric de Olmitz ca s8 ales" are rugand in acest sens si pe regele German! Conrad fl (1123-1152); dar neparticiparea lui Henrie 1¢ ccruciad’ opti Tatal i ideia Tul Bugenin If, care ar fi fost prima propuncre papalé pentru unirea Bisericilor, «sia DASee moarti> *). ‘Nomat un antipaps, Clement TI (1080—110), profitand de greutatile Iui Urban Il cu Henrie TV al Gomesaty (1056— ‘cay ot de bunele raporturi dintre acesta si impBrat) Alexios T commen, s'a adresat unor ierarhi ortodocsi, ca 1950 nal Kicvalui 7) st Vasile al Calabriei *), cButand sé progateascé vin ef unirea Bigericlor, #i cu aceasta recunoasieree Yui'de BB belb, op. lt, pe 20% ‘shades tur VEnpire byzantin aux XI Tua Gtevis Comaene (108t—1118), Pais, 190, p 3) Dave Cronica Tut Nicon, la A. Pichler, Ges sean 2/e hachen dem Crfent und ecient von, den qrsten, Antinge® ‘Trenmara, Toston Gegenwart, vol. 0, Minchen 1885, Pt eg wacandard, Vie de Saint Berard abbé Je Celt vy th alxiéme mille, Paris, 1920, p91 ae ec, bapa anupra Bulgar, A: DENSE ies oo aereay p34 Ponza trative, v- Gh J. Helle Dom 1 cts el eden concen apis Tes documents eriginsety + Vi 1 Paris 1914, p. 184-155, nota, 1a ales, Hinttre de Temple Dyzntin, Tradl 60 por Prodi ct A. Bourgulna, v. th Paris 1902 p98 ‘aticotul Tat at Prodi “bye unfonsveshantungen zwischen Alexion and Toa! Ww. Howtomann Oro, in Byzance Zltacelt, & XXVTT (A piso, eitat de Vasiliev, siden, a. t 6) Labbe B, Vacandard, op. city 21, Ferdinand Chalandon, Les Comin Essai sor TP ‘vol. I, p. BULA. Pichler, op. cts ee ati, Cont Mio art Bogen, Ty tm Realency¥ opie Toulstauache Theologie und Kirche, + 2 ¥. Vs LelDse 1008 P 584, Praise. Waller Norden, op. city p. 6285 (st m1) SMa ope ely bs =a, Sy A. Peale op- te % TE pag. 13 1) B. Leib, op. et ps 24 37, ALB. 2 6 catre ortodocsi. Interesé a r de Constantino! Nese Il! Ganson (06H ane ener umase si mitropolitul grec de Kiev Ioan II. : oe pt actiunea antipapii Clement II, ‘care. urma In ton scope! de ot conoid stain peroel, caw ne 18)» pn Cah oi Hern |. a c&ror actiune unionistd ne este insé oe bose fea sine asta mt ia de ce op ' ae ‘X (1271—1276) patriarhului de Constantino Tosi u }—-1275; 1282—1283) si imparatu'ui Mihe nit Paleo +), si de cdtre Eugeniu IV fe ee eee cate rau mate ‘or tetatve dive and ating © sees papala formala pentru unirea Bisericilor se re cd ae ‘Adrian IV, Interesant& si prin motivele eee Senne ped fv atesez el Geilo prin fan si fre canoscth mai do proape, ar penta af nf eas trebue interpretata . até la lumina lah situatiei In care se pro- i, Peck Adan IV oo wes ore mun cel par Bree idea a ves with rene i numai din cel al impunerii primatului 1 ortodocsllor Pop fost de rele res utorrts chat bree mand i ce ahisaticy pete oe en pil 9 bin mone evangelist eee Yoh S sefi, nu ca frati, si de aceea nu intel nici st Bea ei ortodocsilor mana pentru impacé : ey aa pris sca pe a lor decd inform i scop de obedient Tate 1) Ferdinand Chetond oe london, Les C in au Xie ct au Xitel omnéne, Etudes sur Tempire {nau Xe ot gu be iden Te dean 11 Connene “aecia) e (142-1180, Panis 1912, p. 162, 169. 3 21h. J. Hefele—Dom H. Leclereq, 0p. elt, VE, Tp. 1 7 ip. 16. 0Teodor M: Pop “ ‘oi politice sau de planurt impe- ee tejrt de 3 cere oe ee, cam am apo, peur de #© cre ce ee coe aja Rome. Pein el sete 0 Seitaae mnare si de predare fara condifiuni ortocest gest een keting auttte 2> sou eu conaiun’ Tye prineps. care tebule neaplrat Svat stand suprems, marele Fr a pope | i 4 inijiativa unirii, ca Adrian Iv, Cand wn par i ond cease eucerea rer rep emery dat_motive speciale bul oe a Pa ae fot et Grr ape ma me 8 constr Pe ec, uemindt le sinsl Romel #2 numele 2 Pan ae) aut Tok poticale. Axemenes mo ee .xistat in adevar si sunt deosebit de a ae sive au existe 1 flor e_nire in seco) XI ol mal lee stoi ae damned it Manuel I Comnen, ns ee ca putin! alt ipsa Dizant not ain tt oo mai latino dinge Fo arul age pe senansl_eisconal tivele de unire, dictate de new scopul ce se urmirea era 1 gies ie mille, Paris 1920, p. 56: acelasi- Bo one er ee elon, (sto sie publi¢e sous la direction de Cvs fl ile, tans ae erdon, op, cy 12-10%, 104, 105 (teh, Cone ‘ordeun samdelag Fewpriou tod A ey Te 1 tn den sources Dor oo ren —Dom H. Leclercq, op. cit, & Ve Selon in Ce Jhichte und Gegenwart, ed. 2 v. Tl, ae oe Re ont Corl “rt. Hadrian TV, in Realencyklopadie fir 30 1 de ant dupa shi Romei, mostenea dela papii precedenti o situafie grea, proprie de altfel intreg secolulut al XIl-lea, secol de shisme papale si de antipapi. Celor unsprezece papi legitimi, dela Pascal IL pana Ja Alexandru If (1099-1181), se opun un numar egal de antipapi, dela Teodoric pana Ja Inocentiu Ill (1100—1180), Un sir de greutafi iesite din cearta pentru investitura si din rivalitatile dela Roma, din ideile secolului in general, ca si din evolutia situafiei politice din Germania si din statul nor- mand, adusese conflicte si ciocniri, care periclitau. scaunul pontifical. Ridicat prin actiunea reformatoare a lui Grigore VII (1073—1085) si prin concordatul dela Worms (1122), dar ameninfat in acelagi timp de curente ostile puterii lui progre- sive si arbitrare, scaunul roman isi vedea pe de o parte ou- toritatea si influenta crescénd in afar, pe de alta sdrunci- nate la centru de veleitatile opuse a doua familii romane, Fran- sipani si Pierleoni ), de opozitia Romei intregi, intretinuta de periculosul Amold de Brescia*), iar in cele din urma de a impratului german insusi, Frideric I Barbarossa (1152—1190). Roma avea friguri revolufionare si papii nu-si giseau locul 09. Deasemenes in alte encielopedi, 1a articolul respectiv. Viata_ tut Adrian TV (Vita Hadrian! TV) sctisi de cardinalul Bo20n, inseratd in Uber censuum $1 reproduss in Le Liber Pontlicuic. Texte, introduction et commentaire, par abbé L Duchesne, tl, Paris 1892, 9. 38-397, J.-M. Watterich, Pontficum Romenorum vitae, 1. Il, Leipeig 1062, p. 399 sq. Bpistolele si bulele Jui Adrian 1V tn Migne P.'L, 188. Tevoare st bibliogratie si la Hergenroether, Histoire de VEplise. Traduite per Tabbé P. Bolel, v, HT, nouvelle ddition, Pari 1902, p, 621-631 1)'¥. Joseph Langen, Geschichte der r8mischen Kirche von Gregor VIL bis Innocenz TIT v. TV, Bonn 1693, p. 305260, Labbe &. Vacandard, op. cit, 1, p. 283, 840-941; M1, p. 23; Edouard Jordan, op. cit, p. 13; Joseph Bemhart, Le Vatican trose du monde. (Bibliothaque historique) Eaition francaise par Eugene Bestaus, Paris 1990, p. 169, 2) Labbe F. Vacandard, op. elt, p. 243-267, 489484, Ferdi- nnand Gregorovius, Geschichte der Stadt Rom sm Miltelaller, v, 1, Dresden 1925, p. 1128 sq., 1161—1163; Joseph Langen, op. cit, p. 274; Wilhelm Wattenbach, Geschichte des rémischen Papstthums, Vortrige, Bertin 1875, . 16-166; 5. M. Deutsch, art. Arnold von Brescia, in Reslencykiopadle for protestantische Theologle und Kirche, ed 3, ¥. Ul, Leipzig. 1097, p, 120-121; Julius Koch, Wellgeschichte, Zweiter Tell; Vort Ausgang der Antike bis aur Entdeckung der Nouen Welt, Bertin 2930, p. 228-209,Teodor M Popes si tinigtea, unit neputand si rezideze fn cetaten de scaun si teebuind 28 conte ae oy i rtonrius 1 (LIDA11GD), & ed ea nee Anaclet 1 (11901190 9 ocente ithe amas ma an 1 a0 1169 ei Sushinut de Roman! i de Normans sr ey corde im acim il de eae Dnt fy Roger Th. clea Gmnstetelntorck 1227 Septembre 11, Tle de mare iil cedere Te resednté Tut Tnoceni Anactet Tce. Wptgll us Demard de Cairvans, coi cA, WO ecunoagieren ca pap legitim i aderignes C27 er ese recungar jul ul Later 1) al Gemanel (1125 ma cee red eigra toast Roma Co mA Tn” tee capatn dee Atye ere supant ind anpeph end Romani insisi, ridicatt et cel dint Hmpolsive uteri. Tumert ponlogren shiomet Tut Anadiet To! Viet TY (eet agevr de lupe co Roma, doi 2) (330, a ae ed de ender prone, Dela NOT timp de er mel pre comtu vant republican. ABBR, aut Hale ue resent de mincarea eetcd PS in Lombard 9, yest al sdependenst comunale une Lael cent an 9 ementnf serio wn timp puterea PAPE ay wv. Ba 3 sagen, op. it, P. 328 ar ndan, op elt. pe 1; J angen op hs BB Ba rae eg arent ac cme, eer argc wean Mit. Chel, Hees Dom Fo a Sferap op cts Vo He io, Us et int par duet Berean oo “Traut ai, ot eu und Vera dow Matar 25-2 we caaure Weta ireeit bis eur Gegenwart, brsg. von 108 ag Welgeachicte, Vou der sree are Welsch Mens Benn 1585, p- 901-2 Selina a ade “Ausgange der Kreuzziige (Weltgeschiehte in g¢ ee eee uo). 5 Heme mere incae, th, Cache de MT TC ce en 2m Augustin Fiske, 12 lie S.Lrwi<“—*~w~wC~—C~*~*SS”—~SC as) te Ge area “THeegahen, When, “encrain por age, oe Ure Tat ee Genero ‘p. 1186, 1188, 1189. Tante la F. Gregoroviue, 0p. Clty Das Mittelaiter bis 22m Petnversténdlicher Darstellung, 2 Lao sutd de ani dups shiema Aducandu-si aminte ci sunt cetifenii oragului etern, care fu- sese capitala celui mai glorios imperiu si capul lumii, Roma- hii nesccotesc autoritatea papald, se proclam’ republica Ii- ber’, condusé de senat si de un patricius, in locul prefectului dependent de papa (1143), folosesc vechea emblem romana S.P.Q_R. si-gi dau chiar 0 erd nou’). Migcarea avea indolt caracter, imperialist *) 5: democratic, intarit considerabil dela 1) Ba Jordan, op. cit, p. 35S?) Hergenrocther-P. Belet, op. cit, UL, p. 615614, 619; Labbe B Vecandard, op. cit, lp. 941; Il, p. 256 261, 481, 454 n. 3; Jokonnes Haller, Von den Karolingesn zu den Stautern. Die deutche Kalserzeit (9001250). Sammlung Goschen, 1065), Berlin und Leipalg 1994, p. 86, 81; H, Schiller, op. city j. 267, 290; Richard Suchen- ‘wirth, Deutsche Geschichte. Von der germaniachen Vorzeit bis zur Ge- ‘Genwart, Leipaig 1934 (editie mai now 1939), p. 166; W. Watlenboch wp. cit, p. 16%, 164105; Johann Adam Meller, Kirchengeschichte, hrs. von Plus Bonil. “Gams, v. Il (Das Mittelalter), Regensburg. 1957, . 895; Che. Hefele—Dom H. Leclereq, op. cit, V, Ml, p. 865 nota (Mig” not; Aug. Fliche, op. eit, p. 329; F. Gregorovlus, op. clt, p. 1181; K. Hampe, op. eit, p. 362; $M. Deulseh, ert. cit, p. 120; J. Koch, op. cit, . 228-228; J. Langen, op. cit, IV, p. 365, 370, L. Sturzo, op. elt, p. S2— K. Moller, op. cit, p. 486468; J. Bernhart, op. cit, p. 175-176, 79100. -"2) Romanit se socatea tndrepayi #8 ofere el covoana tmperila egetul german, 9h au oletito tn adevde gf Tul Conad It (w Ed Yoran, pelt paOr J Zangem, ep it B28, 0 alle, ops ctype 86 Pre i Keon, Hintare de Tighoa, Nesoime 6. teanalc par Pr odel ot €. Verschate, Ml, Pais, 104, p. 247, J. A. Mohler, op. ci, I, p. 205 B07, Dom Ch. Poulet, op. ct Ip. 2a. R. Suchenwith opel p 467; We Watlenbach, "op, cit, p15) 9i lu Frideric Barbers. (F Gregorovun op. it, p. SISS~H159) Ch-J. Hefelebom Bi Laclere, op. cl, V,_ ll p @1S-O%6,, G, Diese, Geschichte des Milelelter Zuelter Bond: "Von den Kreuszigen bis tum Zeller der Rensatance, nines, p.O4, Auguste Neonder, Allgersine’Gesclete der chaichen Beton toa Kirche, cv Wily Cath 108, . 26-207 Ba Tocdan, op. dt, p. 5%, W. Wattnbach, op. et, p. 18, Dom Ch Powe, op. ct 3p. tain, a2~a0. Romani se giadeau clas le sopern ul imptrat silor(e. W- Wetenbaeh, ep csp. 165-06, Aug. Neonder, op. ci, 20). vind dda ‘ch imperial Te apatiae lor (conaitia dn’ Noembie 1182 sw iergemoetherF Dela, op cs Mp. Of) A so veden pent st owe tne ets stats Wot! Pee T are yosaeu pelvic la dept! Romanior Ia mpeis. J Langen, op its IV, sn, 249 faye ran idea everae) i Toren, op” ct, D. Sty Labbe B Vacondard, opel I aih-n-209); Dom Ch Poulet ope pe aTeodor M Popescu venurea in fruntea ei a marelut tribun popular Amold de Bret fa (1147), Dack amintim cB papa Lucius 11 (11441145) & Se enya unel toviturl de piatré primite in Tupte de stall et Romanii revoltati, c& urmapu! Tui, Eugenia 11, @ fost nie cP agal petreacd mal tot timpul pontficatuhat in oars de Roma, cu tot sprijinul moral ce-i aducea Bernard de Clete iat Roma, ou Mania papit sf parBseasci definitiv Roma, «capital Cart dnor®, echimbdnd-o ci niversul *) si cH marele Pres fgutal acestul protector al papilor fusese grou lovit de nereu- Sta cruciedei a doua, — ci Adrian IV insusl a trebuit sh af Se asupra Romel interdictu, fapt intamplat atunci penta Poe ce TA (Martie 1155), pentru a sili pe Romani si i se Supund gist alunge pe Amotd de Brescia), cl grevtAlte PE super E tea adus in stare s& spund cuvintele amare: . 4am, 1 espe Frideric 1 ce impirat medieval ip @ se vedos, AUST ane Don Hereecherdeal des Mitieltters und Kaiser Friedrich (Lei see caudien aus dem Geblet der Geschichte, Vs 2 Lelpalg 198 os Lao suté de ant dupi stismi coroana imperial si a avea liniste in riu %), i e roana imper in imperiu *), iar pay So Se La ne ts OF oii artou repro cele mel bune Inn, iela de auto: tin apa ot re et — ja romana ‘) si ca insdsi alegerea lui cu unanimiti Sr earn unui act de aprare fo de supromatia Disericeasct ), ce s¢ irmase sub predecesorii lui in paguba autoritijit imperiale. tx ie pt ttn, WF OE 135185 J. Hetete—Dom H. Leciereq, op. cit, V, TL, p. 856, 858—85 ‘ Jngnann, Divas alta In Miriam oaeianeam, t¥, Rar Sa Sy ao a Beto ste Deo a a, Dee Impesaliemslteocratic Naat eens Seen er 7 far Reformationsgeschichte, Nr. 23), Halle 1888, p. 716; L. Sturzo, oe. car Linda Guslav Kriiger, Das Papsttum. Seine Tdee und ihr . rrager. (Religionsgeschichtliche Volksbiicher, IV. Relhe, ane ‘ingen 1901, p, 5769 (ed. 2, 1932). 7 ae re in po wel ating ee apa ar excomunica pe toti adversarii jut (la J. Langen, = 408) Prutz o crede, Langen nu (¥. loc. an ee i oe, ap le pr 390~ 352 den it Seiten op: he 9 22 Suchen cp cits'p 17 Winln von Gsieci, Gane der detchen looney. TV. nweite Bearbeitung, Leipzig 1877, p. 376. . ')'3 Hellmann op. ty 2Teodor M. Popescu la trebuit s& treac& mult timp, La ve~ Pentru aceasta n' nnivea Tui Frideric T Barbarossa fn Malia (11541165), spre & vismcoronat de papa — regele plecase Inainfe de slegerea Tui _Adrien -— acesta, nesigur Iz Roma, binuitor fafa de intene file tui!) gi pentru a fi mat sigur pe migcSrle sale, fh Inti: pink langd Suir, Aci chiar, dela prima intéinire, 56 ‘vadese vonceptlle lor deosebite despre raporiul dintre cele dous Pe, sen sPerusal Tul Frideric de a indeplini ts, Now art, Adrlon TV, in op. city col 625; H. Schilier, op. city P27 ti TY Gicasrecht, op. elt, v. V, erate Abteling, LAIPE 100- p56, 57 8 La o sutd de_ani dupa shiema in trece xe prin Bizan}, interesele militare a are si comerciale gi mai mess tone i Mu comin 9 2 nt impel nese spre Ay ves ca um ropiere gio alianfaintre impératul grec si papa tm. potiva Nomansion.dugment comes, PE De al 1 so eg2t teh exo sa stu ott din Sudu aie cor en es Sa! the 60) se tndepa fn dap aftr te ce pape cs te Frideric I Barbarossa, ie chiar tre Manu Comnen isbucni in Apulia si ca inl : 9 sevot Apul si succese trupelor , cu cate se aliazé atu nd tin eh si Adrian TV, Intrénd i campanie in Septembrie 1155, Ie tri ium up incoroaren Hl plocares tmplvatulel german dela Konan Nu vor urméri > ta om rma ici aménuntee tratat zantine, att cat se » cota conan Srmanaitor ). Amintim acl namai cd in Impejrat sadresat Adah TV ut Manvel Comnen at silo Ahridantl Ta 1188 cu propunerea de unire @ Beret unire. a Biseric- lor, cerand desigur impai ; cerand desigur imparatului bizantin sprijin efectiy impo- triva Normanzil Normanzilor — si cf totugi politica si strategia ni 1) Despre impeaiamal epson, De steno Kae Nana Sesto ratandon, op. cit, II, p. 208-209; Che Di etc oi Gate a a Pare yamine Ihe aft Hebe, sine Senn a dio ghee Sein Regensburg ee srizberg, op. cit., p. 303; A. A. Vasiliev, - 53808, 747,10 Auge ay a 235-93 Despre im: Pel Si ene vin as ia cpr fn Kano, "rv ny opp oar, Ps ‘al Joerury Sd bp Wp aUro0 a Bede et nopppereviey pe Mavourd 10) Koyup (steierem ts: ‘septem), eartea IV, 17,4 Bigne 3, 569-581 {notele sunt ale lui Du Cange). feed 2 F. Chalandon, op. cit. I, p. 352. - se i Smee Vo. a: A. Vite, 9 erg, op. cit, p. 300; Const. Paporri aan Wi Bits Hee Teclerey op eV he ve vedee pent scents F Chandon, op. Th 85864 Eoodor M. Popescu ‘manda au iegit in cele din urma invingitoare din acest peri tol, revolta din Apulia fiind innabusita, Grecii ri (dist (Mai 1156), lar papa asediat la Benevent si nevolt s& in- chee cu Wilhelm Io pace de compromis, chiar in ziua in care Se implinea un an dela incoronarea lui Frideric 1 Barbarossa (i8 funie 1156 *), Dack papa isi crease in parte singur acess greutati, prin atitudinea sa provocatoare fat de regele dies, cdruia mu voia si-i recunoasca titul — acordat de Ana- let If ui Roger II la 1130, — ba chiar st si excomunicase ‘complicatiile luptei cu Normanzit ardtau cu att mai mult cata nevoe de ajutor impotriva lor avea pontiful, silit la Bene- vent s& cad& la invoialé in chip mai mult umilito eu un ve~ tin nesigur si totdeauna amenintator, care ruina la Brindisi $i visul bizantin asupra Italiet de Sud ®), dupa ce mai intal Victoriile Grecilor facusera mare impresie in Germania *). In- terest dea colabora impotriva Normanzilor il avea — st infelege — deopotriva impératul grec §), ca si Papa. pth urmirind cuceriri, al doilea suprematie politico-spiritualé st linigte dela Sud. Supunand pe Normanzi, papa slabia pe Ro mani, sprijiniti de regele Siciliet direct sau indirect, Papa mu = 17-89; F, Chalandon, op. cit 1) Ww Gleebrcht, op. St, Vp. BPE F “ vip Boe a naes7On Gn Hesteberg op et 9, tatty Ch Mabie Bom He Lecter, op city Yb Ui—a85 (ot motel ei eam i, pas Azr, B dungmana, op. ci p10 Philip sag Fongeum Ronanoran ab condita Eeile ensim pot sae aera Pe MCRCVII, ed. 2 (G- Waltenback) cuaversat SL Cre et ameaornser,P- Ewale 1, Lpsoe 188, . 120 (2. 10199, tr tata inchelt " 2) Ch-J. Helele-Dom H. Leclereg, op. cit, Vs Thy p- 884 et aie vise ancl ds ut sv tects, fale 163.0, By Jungmane, op. cD : Fe ea, Rall op ets 29 F. Ghlandon, op. ct pom Awe Vartov, op. ets Tp ee ‘yt, Chutandon, op elt, ps ai, We v. Gieterech, op et co; 5, Helloaan, op. ey P24. : 5) Se pare chiar c& Manuel I Comnen a dat papil ideie aliantet impotee Noomanston pri oxen odin Tala, cat ay tnt fe vere Aguun I coup. Rr chlondon, op city Hp. 358-360 (Ge Be eee, Ws Liber ponies, od 1, Duchesne Mp. 98) vw 6 Lao suth de ant dupa shisma putea sa alba siguranja si pace la Roma, atat timp cat Nor- manzii aveau si ajute si si Intirdte pe Romani, lar Frideric 1 Barbarossa plecase, cum am spus, lasénd pe Adrian IV in aceasté grea situajie, in care pontiful a cdutat s& se ajute — impotriva tratatului dela Constanja — cu alianfa bizantind, fapt ce actualiza dela sine chestiunea unirii Bisericilor, pe care papa o propune arhiepiscopului de Tesalonic si desigur ssintre altele> 4) si Imparatului de Constantinopol. Trebue spus aci csi Frideric 1 Barbarossa, desi la inceput ostil, tratase injelegere politica cu Bizantul *) si c& Ingisi Normanzii, preva- zind pericolul, cdutasera sa-1 evite prin tratative). Aceasta arata ci nici Imparatul german nu respecta intra totul spi- ritul fratatului dela Constanta, desi el, In adevar, nu admitea concuren}a bizantina in Italia‘). Pe cand ceilalfi insi tratau pe teren politic, papa pune si chestiunea bisericeasca a unirii, socotind probabil c& va intari si asigura astfel colaborarea cu Grecii, desi de fapt propunerea de unire nu era o oferté, ci o cerere, care mai de grabi putea si Ingreueze tratativele cu ortodocsii decat s& le usureze. Voia Adrian IV cu aceasté propunere, prin care cerea adecé supunerea Grecilor jurisdictiel si autoritajii sale su- Preme, sé previné sau sé contrabalanseze imperialismul cu mari vise occidentale ale Iui Manuel I Comnen? Voia si castige el pe imparatul bizantin, care inainte de a trata cu papa tratase cu Frideric I Barbarossa si a continuat si tra- teze cu el si dupi aceea, spre nemuljumirea papii, care Im- puté aceasta trimisului german, Wibald de Stablo? §), Sau vola 1) ylter alia’, y. Caeseris Baroni, Od. Raynald) et Jac, Laderchi, Annales ‘eclesiastlcl, ed. Aug. Theiner, t. XIX (J147—1108), Barle-Duc 1809, p. 91-92 (ad ann, 1155) 2) J. Langen op. cit, 1V, p. 424425; W. v. Giosebrocht, op. cit, V. p. 37; F. Chalandon, op. cit, Th p. 346-349, 350-352; G. Diesel, op Sit, p. 65; Cho. Hefeto-Dom H. ‘Leelereg, op. cit, V, il, p. 855-857 (ota); Aug. Baily, op. city p. 3354 3). Cholandon, op. elt, Tl, p. 248 4) Bide, p. 347 5) Tbidem, $75; 8. Jungmann, op. cit, p. 107; vedi Ph. Jallé, op Fi eG. cit, pe 123, mr, 10246, epistola din’ 19 fanvatie 1157 cltre. Wi 6Teodor M Popescu doar sé facd dovadi de bune sentimente fa} de Greci, pentru ai avea apoi mai usor si mal sigur de partea sa, Intr’o lupti care atunci se ducea cu Normanzii si cu Romanii, dar pe care avea unele binueli cd dup aceea ar putea s'o duc in adevar chiar cu impératul german, indignat si de politica bizantino- normanda a lui Adrian IV, pe care 0 socolea ca o cileare a tratatului dela Constanta si cao trédare? *), ‘Evident, impotriva lui Frideric I Barbarossa papa nu avi sese inc motive si se pling’, decit télmacindu-i atitudinea dela Nepi, unde regele german refuzase si se umileascé a face servicii de strator — se hoc facere non debere? — si desigur unele intentii de absolutism imperial, cunoscute chiar dela inceputul domniei lui Frideric. © marturie a lui Toan Sax risberiensis (de Salisbury), episcop de Chartres (t 1180), este in aceasta privinta edificatoare. Ea arata c& grandiosul plan de imperialism roman si universal al lui Frideric T Barbarossa rau era un secret *). Normanzii erau ins pentru planul german imperialist un obstacol tot atét de mare cat si pentru cel pa- pal si bizantin, De aceea Frideric insusi avea interesul si-i baté si sii supuni, Neputand ins’ s'o faci doar cu putinele ftrupe ce adusese 1a Roma cu prileful incoronarii sale, si ne- putdnd chiar dup aceea s‘o fac usor din cauza drumului Lung fn Italia sia greutifilor ce se puteau ivi in lipsa lui in Ger- mania, pand unde politica normandi isi intindea cu iscusinté Gay et pari astusre malint, qued muita in Groscia,practer oeitionams conte nos et Romana ecclesia ers mechinatuh, nO Timon huie assertion fidem nolumae eahibere’ 1) Auge Boy, op. cB 5. 2 Cekamatal foson, Vita Hadsons IV, Jn Liber pont, of. Duchesne, lb. 2. Sepia’ so. Seo, quid Teutonic motiatur. Fram enim Ronee preclaeat bess Bopene, quando, prion legetane msn in Tegt #3 Bie fant ear impuseniom, timor inolerei,ingoe incate detest rreiachat enim se tots oils rloratsrim inpertim. Ui eublicien- ce item eventague facil omni subnctorum, st ea oe sous Sima onic fever dese 18 evi age, ut in” GUOmCUMAR, TeEEiace inimtie, meteiatem.qlaium Inpertor, In cumdem Ro- seen salon spntatom Badlum evercenet (in Mane Pi. 129, col 39 Bq at Te Be lngmann, op. ety p. 204 n. 209) 2 Lao suth de ant dupi sham Intrigile, Frideric I Barbarossa a facut ceea ce facea papa insusi: Tata — cum am spus — alianfé cu Grecti, interesati Ja ingenucherea Normanzilor mai mult inci decat Germanii. Convins, dupa ezitirile dela inceputul domniei, c& trebue s& revina la politica de infelegere cu Bizanjul), inaugurata si recomandata de predecesorul su, Conrad Il, aliat cu Ma- uel I Comnen, si socotind desigur cA sprijinul grec i-ar putea fi de mare folos in Italia de Sud, Frideric T duce tratative cu Manuel chiar dela 1153, anul tratatului dela Constanja?}. Este adevarat ci tratativele erau deschise de Manuel, ciruia a- Hanfa cu Germanii ii fusese de mare folos la 1150, cénd, dup cruciada a doua, Francezii, Normanzii si papa Eugeniu III pre- gatean o mare expedifie impotriva Bizanjului si cind numai refuzul Jui Conrad TI de a se alatura coalitiei occidentale scipase imperiul bizantin de un rézboi ce-t putea fi fatal; — dar ajutorul ce putea si dea Manuel impotriva Normanzilor nu era de disprejull, mai ales ci Germanil nu aveau flota, De aceea Frideric I Barbarossa accept s& trateze cu Bizantul, primind si trimitand el insusi ambasadori in acest scop (1153/54, 1155/56, 1158 5). O intalnire cu trimigii greci a avut chiar la intoarcerea sa dela Roma, dup tncoronare, la An- cona (August 1155 4). 1) In uma stirwinjolor cancelarulsi su, abatele Wibald de Stablo (v. Ferdinond Chalandon, Histoire de la domination normande en Italie et fen Sicile, ¥. Il, Pari 1907, p. 154157, la ChoJ. Hefete-Dom H. Leck op. eit, VM p. 886 x. 1807, 2) J. Langen, op. cit, TV, p. 424425; ChJ. Hetele-Dom H. Le clereq, 0p. city V, Ml, 9» 863 (nota t dela p. 852), F Chelandon, op. eit, U, p. 34k—3u8, 45) B. Chalandon, op. elt, Ul, p. 346352, $71—373, 375, W. ve Giew sebrecht, op. cit, V; 2: 88% J. Longen, op. eit, IV, p. 424 n, 5-425; Jose! ‘Schmidt, Dee Baslllus aus Achrida, Erabischofs von Taessalonich, bisher vnediorte Dialoge. Tin Beitrag zur Geschichte des guiechisenen Schism. (Voroffentichungen aus dem kitchenbistorschen Seminar Munchen, Nr.7), Manchen 1901, p. 12,14 28. 92; G. Dlestel, op. ct, p. 65; D. S. Blalanos], art. “Avgehuog “ABehunepre emigkonog im Meyahn ‘ENkqvnci) “Ereurho- suideia, ¥. Vie Atena, 1928, p. 818. CheHefele-Dom H. Leclereg, op. cit, Yell, p. 867868 (sl m. 1) 4) GF. Hertzberg, op. cit, p. 300; G. Diestel, op. cit, p. 65; Chod Hetele-Dom H. Lectereg, op. eit, V, Il, p. 899-880 (nota dela p. 879)Teodor M. Popescu. Nu intram nici In fazele acestor tratative continui, ob- scure i far spor, in care cei doi implrafi aratau a avea si nevoe i teama unul de altul, flecare céutand si caslige mai mult sf asteptand s& se mulfumeasca celalt cu mai pujin, Fie- care dorea Sudul Italiei pentru imperiul situ, socotind pe cel- alt platit destul cu distrugerea regatului normand. Retinem humai numele unuia din trimisii Ini Frideric I Barbarossa la Bizan}, episcopul Anselm de Havelberg, care ne intereseaza fin legatura cu incercarea de unire a lui Adrian IV. Anselm fusese trimis intr’ prima misiune diplomatic’ la Constanti~ nopol de catre Lothar IT (1M) 1a 1135/36, pentru a trata cu Toan I Comnen tot o alianfé impotriva Normanzilor ). Distinsul ierarh german avusese atunci cu arbilepiscopul Nichita al Ni- comidiei si discufii teologice, pe care le cunoastem din cartea ce a seris mai térziu, la cererea papii Eugeniu I11*). La 1154/55, ‘cand fl gisim iarasi la Constantinopol, pentru a trata din par- tea lui Frideric I Barbarossa %) cu Manuel I Comnen, impreund cu contele Alexandru de Gravina 4), deposedat de bunurile sale de cétre regele normand, Anselm are din now discufiuni 1) F. Chalandan, op. eit, Ul, p. 168) S, M. Deutsch, art. Anseim, Bischof von Havelberg, spater Erzbischot von Ravenna ¢ 158, in Res fneyklopdéle fir protestantische Taeologie und Kirche, ed. 3, v. 1, Leip- tig 1896, p, 670-571, Joh, Drdsecke, 1a J. Schavdt, op. elt, p14, 2} Dialogi (Dialogorum adversus Graecos libri tes), in Migne P. 108, 11391288 5) Nu stiu pe co se bazesok oflrmatia Tul R Jamin, dup core «en 1154 ou 1155, Anseime d'Havelberg, léget eu pape Hadrien IV, Iut remit de la part de ce dernier tne lettre personnelle pour Tinviter & travaller {8 la rounion des Eglises” (cu trimitere la Migne P. L186, col, 1580) unde se gisegte epistola papit cdlre Vasile Abridanul, din care inst dha recultd cea ce. afirma Janin), ia art. Basile d'Achtida, in Diction- haine dhistoire ct de géographie ‘eccléslastiques, asc. XXXIUI—XXXIV, Paris 1932, col. 1160, Nu avem nleio mirturic din care sé rezulte cB ‘Anselm a fost timls de papa la Constantinopol, si pentru motive care Ge vor vedea mai jos, Adrien IV ntl putea trimite in onul 1154 Scri- foarea papii avatd precis ca fost temisa prin Balduimus 9i Balditeio- hninus, deel_no prin Anselm de Havelberg, care so dusese le Constan- finopol si Tesslonie mai inainte, trials de suveranul siu Ia Menuel 1 “4 F Chalandon, op. cit, 1, p. 228-227 teologice, de astit dati si cu Vasile Ahridanut; in ziele de 9 si 10 Aprilie 1155 °) 1a Tesalonic, pe unde trecea in drum de Tntoareere, avénd a se intini in Talia cu Frideric 1 Barba- rossa, care se ducea acolo pentru incoronare,Intéinindu-se in adevir, regele german I-a trimis la Adrian TV, pentru a trata tu el cele privitoaze la incoronate *) Pe Langa interesul ce prezinta pentru cunoasterea ches- tionilor puse in aceasté controversé intre doi reprezentanti de seamA ai celor dou Biserici, discujia lor este Insemnaté prin aceea ca face cunoscut episcopului german un distins ferarh grec, despre care el va da papii Adrian IV buné mir- turle. Aceastd Imprejurare indeammA pe papa, nevolt dupa putin timp s8 caute sau si acepte sprijimel imparatulut grec si gandind desigur ca ar gisi in unirea Bisericilor o mare treslere de pulete si de ajutor in Iuptcle sale din Apus, si se adreseze si amhiepiscopulut de Tesalonie, cerdnducl 38 1u- treze intre al sil pentru unirea Grecilor cu Rome. Aceasta se vede din raspunstt lui Vasile Abridanul, care din modestie ocoteste cA papa sica flcut prea bunk idee despre el, datorité Gragostel wunora» °), cari lar fl liudat adec& papil. Este de- sigur vorba de Anselm de Havelberg, si nu de alt ‘erarh latin, Henrie de Benevent *), care a avat 3i el discutit cu Vasile 1) J. Schmidt, op, elt, p. 14, 5233; Anton Michel, Humbert und Kerullerios. Quellen und Studien’ zum Sehisma des XI. Jahrhunderts, Zwweiter Teil, (Quellen und Forschungen aus dem Gebicte der Geschichte), Paderborn 1920, p. 86; ChoJ. Hefele-Dom H. Leclereg, op. cit, V, 1, p. 200 a, 2} Cardinalu Boson, Vita Hadsianl TV, tn Liber pontiiclis, ed. L- Duchesne, tI, ps 390 3) --€1 Kal h a dpiéme penard twa repi Aud tmewinaey, be ig niu dydimng Tay evreida Ebednumxdtww Kal uty Swodnxorury, aoruse, napanciadeiea, wice In réspunsul seu citre Adrian IV (Migne D.'G, 119, 453 A5 v. $1 J. Schmidt, op. ct, p. 14) 's) Confucia 9 face J. A. Fabricius, Bibliotheca graeca sive notitia scriptorum veterom Graccorim, editio nova (Harles), v. XI, Hamburg, Lipsiae 1808, p. 587. Despre trimiteren Iui Henrie de Benevent la Manuel Ge eitre Adrian IV vorbesc si D. S. Blalanos], care deoscbeste inst dis- ccutia Iui Vasile Abridansl ci Anseim de Havelberg de cea cu Henrie fe Benevent (ort. Bagiheiog "Axetbivic, tn Mera “Eddy *Gauxho- 65Teadar M Popescu Ahridanul, dar mai taraiu, 1a.1166, cand mu mai era papi ‘Adrian IV, ei urmasul lui, Alexandru I (1159—1181), Vasile Ahtidanul') era in adevar vrednic de cinstea ce i se ficea, find unul din cei mai de seam& si mai influenfi saidela, ¥VEAtena 1928p. 770 b); Kar! Keumbacher, Geschichte der by- “Teninisthen Litteratur von Justinian bis zum Ende des ostromischen Reiches (627-1450), ed 2 {in colaborare cu A, Ehrhord $i H. Gelzer), Munchen 1807, p. 88; Philipp Meyer, art. Basllius von Achrids, in Realencykiopidie for provestentisehe Theologie nd Kirche, ed. 3, v. 1, Leipzig 1697, p. 439 Mentiune de dislogul cu Henrie de Benevent, sl la Casimir Oudin, Com- rmentarige de scriptoribus Ecclesiae antiqui, & Ul, Leipaly 1722, p. 1384 “I. Hergenroether, op. eit, IL, p. 807-808 (sin. 134). Deosebice claré tntre tele dons dialoguri — cu Anseim si cu Henrle — fac E. Kfurta), in By- rantingche Zeitschrift, IV (1805), p. 174 (recensie esupra studiulul lui V, Vasiliovski din. Vizantikit Veemennik 1 (1894) p. 58192, privilor la fo cuvintare inedita a lut Vasile Akridanul, tinaté la moartea primei soft f Tui Menuel I Comnen, Trias) i J. Schmidt, op, cit, p. 14-15, 28, 29, 20, — Despre discufia Iui Vasile Abridanl cu Anselmn de Havelberg, ‘yout inca: J. Schmidt, op. cit, p. 1, 28, 29, 30, 31, 32) E Kurtz, loc. citi K. Krambacher, op. ct, p. 60; Martin Jugie, Theologia dogmatica ches ‘anorum orientaliim ab Ecclesia catiolica dissidentium, t. I; Theologiae ogmatieae Gracco-Russorum origo, histori, fontes, Parls 1926, p. 40s 1) A se vedea despre el: D.'S, Balanos, art.” Baciheios “AxpIvoG, fn op. cit, v. VI, p. 7A0 b: Andronikos K, Dimitrokopulos, *Opdédozoe “Odas fror Mepl TOY "ERAVWY TOY qpaydvrwy xara AacivuN Kai rept ‘aay durfpanudruy advin, Leipzig 1872, p. 22-23; Ph. Moyer, art. Basi- Ilus von Aenida, In op. clt, Ip. 435; Casimir Oudin, care la pus eel aintal fntre sciltoritbisericest, in op. ct, p. 19695. A, Fabricius, op. cit, XI (1008), 1p. 585-587; IX (1808), p. 1) Kar! Krumbacher, op. eit, p. 466; E. Kurtz, fn revista clad, p. 174; A. Michel, in op. city Il, p. 8565. (122, 162, 189); Peters, art. Basiius von Achrida, In Welzer und Welte's Kirchen- lexikon, ed. 2, v. Hf, Prefburg i Brelogau 1883, col. 29, K. Volker, art Basilivs von Achride, in Die Religion in Geschichte und Gegenwart, fed. 2, v. I, Tubingen 1927, col, 791702. Cele mai bune blografil ale 1ul ‘Vasile “Abrldanyl sunt cea fcuté de V. Vasilievaki, Vassilia. Ochridas: ago arhiepiscopa (mitropolita) Solounskago, nel niezdannole nadgrotnoie slovo, in zeviste susé cltata, p. 55—76 gi Joseph Schmidt, op. eit, unde ‘se dau gi importante referinje bibliograice (. 1-3). Mentiun!” st la Guillelmis Cave, Seriptorum ecclesasticorum Matoria literaia, Genevae 1694, p. 470; A. Pichler, op. eit, 1, p. 290-291; N. forga, Histoire do la ‘vie byzantine. Empire ct civilisation. T. IM:’ Lemplze de pénétration Jatine (1081-1453), Bucuresti 1930, p. 38, 40—11 gi la Ch. Diehl, Figures Dyzantines, Ihe série, ed. 7, Paris 1924, p. 188, 188, 189 (despre Vaalle 65 La o suté de ont dupa shisma erarhi-greci din timpul lui Manuel I Comnen #). Originar din “Ahrida si desigur Grec, el era un om cult si apreciat la Bizanj, unde e cuncscut intai ca protonotar.) al patriarhiel #). Ca ar- hiepiscop de Tesalonic)-a mers de mai multe ori le Constan- tinopol si a !uat parte la sinoade: 1149, 1156, 1157 5), 1159 9. Discufiile lui Vasile Ahridanul cu Anselm de Havelberg yi cu Henric de Benevent il arali, ca si réspunsul lui catre ‘Adrian TV, pe cat de moderat in atitudinea sa confesionalé, pe atat de hotdrit a exprima punctul de vedere ortodox, faré ‘a exagera lucruri micl si far a nesocoti pe cele mai mari Impresia pe care a facut-o asupra lui Anselm a fost desigur buna si episcopul german nu se ingela cand il recomanda papii Adrian IV ca pe un om cu care se putea vorbi despre ‘unirea Bisericilor. Poate c Anselm de Havelberg cunostea ‘chiar dela Constantinopol si insemnitatea arhiepiscopului de ‘Tesalonic si largimea vederilor lui, Dac’ la 1135/36, cand An- ‘selm se glseste in prima misiune la Bizant, sub Ioan II Com- ‘Ahridanal ca orator funebra); G. A. Rallis si M. Poll, Zivreyia nv Seiwy xed lepiv. xavowuy, ¥. V, Atena 855, p. 369, m1, — precum si Invcel cart-vor mai fetal! mai jos, vorbind despre scrsoarea Toi Veslle “Ahridanul cate papa Adan TV. R. Janin, or. Baslle @Achrida, in Dic Bonnaire dhistolve et de géographie ecclésiastiques, fase. XXXII-XXXIV, ‘Paris 1932, col. 1160—1161, 1) J. Schmidt, op. cit, pe 1 8, 20 2) TIpwrovordpiog 52% apyrrpauarcig era prime treapti din ‘8 doua claside demnitai bisericegt la Blzan} (erau sase clase, prima ‘avind gare demaltal, celelalte cte cinl); protonotaral era al saptelea din cel teizect si una (vers Ta tig Meriing 'Ekxdnotas dppine {Olea Majoris Ecclesiae), Johannis Leunclavil Ametbura, Juris Graecor Romani tam canonicl quam clvills (omi duo) t. 1, Prancofurti 1586, p. ‘304-306, sim Migne P. G, 119, QU—O25. A. Mickel, op. ety Uh, p- 185, 31 mumeste Chartophylaxs 6 jéyag xapromhae agnus chertulerius) cera patra treat ain prima last 3) J. Schmid, op. ci, p. 34 4 De pe la 1145/4 pind la 1169, cind a mut, v. J. Schmid, op- sit, p. 6, 191 D. 5. Balanos, art. Baatheiog “Axptbivéc. in op. city VI p.770 by B. Kurtz, loc. city K. Krumbacher, op. elt, p. 466; R. Janin, ar. Basile @Achrido, in op. elt, p. 1160; 1145-1168. ‘) J. Schmidt, op. cit, p. 67; G. A. Rallis si M, Poti, lo. ot. 6) R Jonin, at Basile qAchride, in op. elt, p. 1160 (comp. Migne PG, 140, 160-200, orTeodor M. Popescu nen, Vasile Ahridanul era acolo — ceea ce este posibil — el ‘a cunoscut chiar de atunci pe viitorul arhiepiscop de Teselo- nie. In tot cazul, se poate admite cd Manuet I Comhen a dat Jui Anselm, care avea si treacd spre Italia prin Tesalonic, buna idee despre Vasile Ahridenul, dacé nu chier ideia de a discuta gi cu el: Ceea ce se stie precis, e c& arhiepiscopul de Tesalonic se bucura de mare trecere la impérat’). Desigur c& si pentru aceasta, sau poate mai ales pentra aceasta, fcea papa apel la serviciile athiepiscopului de Tesa- lonic. Scrisoarea ce-i trimite mu vorbeste despre ele, cum mu vorbeste nici de informatiile ce avea papa despre Vasile Ahri- danul dela Anselm de Havelberg. Curlerit papali trebue s8 fi avut insé gi instructiuni orale de transmis, si uneori acestea ferau mei importante incé decat scrisorile trimise. Necunoscind cuprinsul epistolei adresate prin ei imparatului, nu gtlm care va fi fost sensul color adiugate verbal de trimisii papi 1a serisoarea ce duceau arhiepiscopului de Tesalonic. Putem deduce totusi ct papa poate sf fi avut in aceastit rivinf unele sugestii dela comandantii trupelor bizantine din Apulia, Mihail Paleologul *) si Toan Dukas, eu cari a intrat in legaturi si a luat infelegere inainte de a trimite scrisori la TTesalonic si Constantinopol. De fapt se pare c& mai ales tra- tativele Tui Adrian TV cu cei doi comandanti I-au hotirit si se adreseze Tui Manuel T Comnen si lui Vasile Abridanul *), Dela ei trebue £4 fi Iuat Adrian 1V informatiuni in vederea tratativelor si indemnul de a se adresa impdratului de Bizant, care trata cui Frideric I Barbarossa si ale carui trupe se gi giseau in Italia, la Ancona si la Bari 9. Fapt e c& papa a intrat in tratative, adreséndu-se intai prin trimisi Iui Mihail Paleo- Togul, apoi impiratului bizantin la Constantinopol, cu care prilej scrie si lui Vasile Ahridanul, avénd informayii despre el dela Anselm de Havelberg. 1) J, Schmidt, op. city pe 1 2) Numit Piislogus $4 principe, in Liber pontiicals, ed. 1. Due ‘chesne, Th, p. 394, 3) Veri despre aceste tratative F. Chalandon, op. city Th, p. 349— 350, 358-—261, 557588 (undo sunt inaicate si isvoorele. 4) Boidem, p. 350, 6 Lao sath de ant dupa shims Cu aceasta revenim la situatia grea a papii, aflat intre Normanzii ameninfitori, Romanil nesupusi gi Frideric I Barba- rossa, care nu-i putea da atunci ajutor, desi era el insusi preocupat de problema romana si normandi, nu atat ia ade- ‘vir pentra a servi pe papa, cAt pentru a-si mii el imperiul si puterea, Faptul c& si imparatul german trata cu Grecii — si ‘Adrian TV avea desigur cunostinja despre aceasta din insisi misiunea lui Anselm,de Havelberg la Constantinopol, iar dupa aceea putea si aib& si dela Mihail Paleologul, — explici de ce papa nu putea si fact altfel, decat si astepte ajutor dela Bizant, fie gi cu riscul supararii lui Frideric 1 Barbarossa. ‘Am spus mai sus ci de fapt nici tratativele acestuia cu Manuel I Comnen nu erau intru totul de acord cu spiritul tra~ tatului dela Constanfa, Intre infelegerea lui Frideric I si cea a papi cu impiratul bizantin era totusi o deosebire: Pe cind papa n'ar fi putut, in cele din urmé, s& evite stabilirea Greci- lor in Italia, dact ef n’ar fi fost invingi de Normanzi, impara- tul german nu admitea nici decum ca Grecii si puni piciorul ca stipinitori peste Marea Adriatic’, unde se credea numai pe sine chemat s& impirajeasca. Cu un simt politic mai desvol- tat si mai sigur decat al papil, Frideric 1 Barbarossa nu vrea s& Imparté nimic cu Grecii, dandu-s! seama ci In Italia nu pot 4 incapa doi imparatl si c& si asa este un suveran mai mult, papa. Impiratul german aprecia desigur ajutorul bizentin, dar nul voia cu orice pre}. Sia arétat dispus pind la un timp s& trateze cisitoria sa cu o principess bizanting, dar n'a admis niciodaté si imparté Italia cu Manuel I, socotind desigur des- tul daci 0 victorie comuna asupra Normanzilor scipa pe Greci de grija acestor vecini periculosi, — si Grecii trebue 5X fi gandit Ta fel pentru Frideric 1. Se vede din acestea c& motivul alianfelor tratate de papa si de imparatul german cu Manuel I Comnen era infrangerea Nommanzilor. Interesele celor trei se intalneau in acest punct dureros comun, care era regatul din Sicilia si din Sudul Italiet si a-cirui existen{a era ameninjitoare pentru imperiul bizantin, periculoasi pentru statul papal, sfidatoare pentru. marele im- periu italo-german, pe care-1 visa Frideric I Barbarossa. Des- @Teodor M. Popescu ‘fiinfaridu-se regatul normand, Bizangul ar fi avut cel pufin lini. ste dela Apus, papa dela Sud, 1ar Frideric I ceva mai mult: ‘Si-ar fi intins de fapt suveranitatea asupra unui teritoriu, pe care in principiu il socotea necesar #) si cuvenindu-i-se de ‘rept, si ar fi inchis Roma si statul papal intr’un cleste, care war mai fi permis papilor nici o migcare politic’. Incercuindu-i dela Nord gi dela Sud, imparatul german reducea pe papi la cea ce socotea el cd trebue s4 fie: episcopi ai Romei*), gi ‘nimic mai mult, vazindu-se pe sine chiar suzeran asupra teri- toriulul papal, peste care credea c& autoritatea politica se cu- vine monarhului si nu pontifului 5) Desigur ci papa nu era nici el bucuros de stabilirea Gre- cilor in Sudul Italiei, pe care Bizanjul il socotea, casi Germanii, 4 I se cuvine-ca o parte din imperiu 9), si se pare c& n’a admis 's8 ocupe Grecii trei porturi italiene, dac& se puteau mulfumi in adevar cu atat, ceea ce nu pare probabil *). Dar odata ce Adrian IV trata cu Grecii si avea trebuinjé de ajutorul lor, mai ugor ar fi admis poate — de mare nevoe — sa puna Grecii piciorul in Italia de Sud, statul papal rimanand in afara de cel bizantin, decat si se vad& inchis de toate partile de stpanirea germang si anexat pur si simplu imperiului Staufilor, pentru a se mulfumi numai cu demnitatea sa bisericeascd, redus’ la episcopia Romel. Desfasurarea ulterioara a evenimentelor a aritat clar ce cugeta Frideric I Barbarossa despre drepturile sale teritoriale si suverane In Ttalia intreagi, proclamandu-se la Roncaglia (Noembrie 1158), pe teritoriul italian si cu avizul juristilor ita- 1 v. W. v; Glesebreckt, op. cit, V, p. 418; L Sturso, op. elt, p. 116; Fr X. Kraus, op. cit, I, p. 245 2) J. Haller, op. cit, p. 98 3) v. Hetnrich Schrdrs, op. elt, p. 63 4) Chol. Hetele—Dom H. Leclereg, op. eit, V, Hl, B85 a. 2 (dup Knoplle 5} F. Chalandon, op. eit, Il, p. 360; J. Langen, op. cit, IV, p. 42h; Ba Jordan, op. city p. 54. (v. Liber pontiicals, ed. L. Duchesne, I, . 284, sl C. Baronius, op. eit, XIX, p. 69, despre propsinerea Ia! Manuel I ‘Comnen in aceasth privings) 0 La o auth de_ ani dupa shisma Vieni imparat roman in adevaratul injeles al cuvantului '), re- fuzénd 5 recunoascé independenja teritoriala a papii *), a c&- rui putere Iumeasca 0 contestau chiar Romanii, si cistigand pentru imperiu teritoriul normand prin césitoria fiului su Henrie VI cu Constanta ®), fiica Tut Roger I si mostenitoarea statului dupa moartea nepotului ei, minorul Wilhelm II (t No- embrie 1189). Chiar dacd Frideric 1 Barbarossa nu se va fi gandit serios la instituirea unei papalitifi nationale germane a Trier 4), in locul celei italiene dela Roma, este stiut ci sia arogat dreptul de a convoca sinoade *) si de a canoniza pe Carol cel Mare §), c& a numit episcopi, impotriva con- cordatului dela Worms #), c& socotea statul papal ca 0 donatie Facuta de imparafi §) si cA In general a finut si a luptat 88 fie el stépan in Italia si intai la Roma, Dac raporturile lui cu ‘Adrian IV n’au luat decat forma unor tari schimburi de seri- 1) w. W. v, Giesebrecht, op. cit, V, p. 179-216; F. Gregorovis, op. cit, p. 1167; J. Haller, op. ci, p. 9697; K. Hompe, tn op. cit, p. 307; Che} Hefele-Dom H. Leciereg, op. eit, V, 1, p. 801-902 (nj: B. Junge ‘mann, op. ci, p. 114; J. Kock, op. cit, p. 231; J. A. Mohler, op. elt, Th p M343, 415 a, 1; He Schiller, op. ell, p. 270-277; R. Suchenwicth, op it, BTA, Bd Jordan, op. ct, p. "61-69; Fernand Mourrel, iis- toire générale de VEgise, t. IV: La Chrétionts, nouvelle éadition, Paris 1928, p. 399-400; Ch-J. Hefele—Dom H. Leclereg, op. city vs Vs Ih p. 901-903, Dom Ch. Poulet, op. elt, p. 38—48 2) J, Haller, op. cit, p. 98; R. Suchenwith, op. city p. 172, 173; K. utter, op. eit, 1 p- 525-S28. "3 R. Suchenwirth, op. cit, 181 (ein diplomatisches Melsterstic). Casatoria lor sia faeu! la Milan (27 Tanuarle 1186 (idem); Bd. Jorden, ‘op. eit, p. 144-145; Dom Ch. Poulet, op. cit, p, 103, 108-110 4) Reuter, la 1. A. MAbler, op. eit, Ih p. Al5, n. 1; G. Diestel, op. cit, pe 67, FOX. Krous, op. elt, Ml, p. 249-250; W. Wattendach, op. eit, p. 17% Kor! Bikimeyer, Kirchengeschichte aut Grond des Lesebuches Yon FX. von Funk, Zweiter Tell: Doe Mitclalter, ed. 8, Paderborn 1920 fed, 8: 1932), p. 211—120, 5) ChJ. Helele—Dom H, Leclercq, op. elt, Vs Uh p. 834 6) Albert Hasck, Kirchengeschichte Deutschland, ed 34, & 1V, Lojprig 1913, p. 28228 7) Bad. Jordan, op. elt, p. 40; ChoJ. Helele—Dom H, Leclereg, 0p. it, V, TE, 850; B. Jungmann, op. elt, p. 1d—11s 1) J. Langen, op. elt, IV, p. 426; J. A. MBbler, op. cit, Th p 416s 2B Jungmann, op. cit, p. 116 nTeodor M. Popescu sori si de cuvinte, in care Frideric T Barbarossa si-a permis chiar sa tululasc& pe papa "), pe care moartea I-a Impiedecat si excomunice pe imparat, cu urmagul lui, Alexandru il (1159— 1181), lupta a fost mai mare si mai grea pentru ambele parti *), ajungand in chip fatal la un compromis, pacea dela Venetia (117%), dupa ce Frideric 1 Barbarossa invatase dela co: Jombardo-papala si din infrangerea dela Legnano (1176) un lu- ‘ru nou: trezirea sentimentulul national italian *), provocaté si de visul lui imperialist nemasurat. Cat pentru Manuel I Comnen, el primea 0 lecfie asemina- oare intai dela Normanzi, prin infrangerea dela Brindisi si in alte lupte, si apoi dela papa Alexandru II insusi, prin refu- zul de a-i acorda coroana imperiului occidental, pentru care acum Manuel oferea el unirea Bisericilor. Ideia de a obfine coroana occidental, Iuénd-o prin papa 1) B. Jungmann, op. eit, p. 115; J- Langen, op. city IV, ps 483: J. A. ‘Mohler, op. eit, Ml, p. 16, Ch-J. Helele—Dom H. Leclercq, op. cit, V, 1, p. 904905; Philippus. Jott, op. 9% ed. city Il, fntre p. 126 st 144 (ax 30304-10375, De veut scrsorile schimbate intce pap, imparat si eplscopil germani {upd Octombrie 1157 (incidental dela deta din Besancon} in Migne P-L, 188, 15251527 (ep. CXLIM), 1531-1882, (ep. CXLVIID, 1556—1857 (ep CLANK), 15791500, (ep. CKCVIN, J. D. Mans, Secrorum coneiioram nova et amplissima collectio, «XI, col, 78706. J. M, Watterich, op fit, Ul, (Indieatile necesare in Migne, locurite ctate, Ph. Jallé, op. s¢ ed cit In epistotole respective, Ch-J. Helele-Dom Hl. Lecieren, op. cit, V, 1, p. BDI--894 (note). De virut deasemenca B. Jungmann, op. elt, p. 108 109, 111-112, 115116; W. v. Giesebreckl, op. cit. V, p. 4132s J. Lan- en, op. lt, p. 428-29, 432436. Do vizut sl Helasleh Schedrs, op. cit, . S872 Eplstolele tui Frideric T Barbarossa in Monuments Germania historia, Scriptores, t. XX. 2) H. Sehilles, op. elt, p. 280 3) W, v. Giesebrecht, op. cit, V, p. 216862 (capitolele respective, in doosebi, p. 522-864 Friedslchs Ange’ ext Pepst Alexander]; Dom Ch. Poulel, op. eit, p. 48-106; ChoJ, Hefele-Dom H. Leclercq, op. cit, V, Ih, p. 9161083 (passim), B. Jungmann, op. elt, p. 117144; J. Langen, cop. city IV, p. 439—556, J. A. Mahler, op. eit, IT, p. A16—421; K. Miller op. eit, p, 525826; R. Suchenwirth, op. elt, p. 174-178, F. Mourret, op. it, IV, p. 401—U10. Viata lui Alexandra MI, fa Liber ponttcalis, ed, 1. Duchesne, = 1, p. 207-—Ai6, n a o-sutd de ant dpa sham dela imparatul german, si de a reface astfel unitatea imperiu- lui roman, era mai veche la Bizanf, © avusese Alexios I Com- hen, care ceruse coroana occidental pentru sine sau pentru fiul stu Ioan dela papa Pascal If, aflat la 1111 intr’ grea situafie fai de imparatul Henric V. Situatia oarecum asema- natoare a Iui Adrian IV amintea desigur lui Manuel gandul bunicului siu si-i da prilej si-si intinda si el aspiratiile in Apus, In acest sens este desigur adevarat ci tratativele cu Adrian IV au dat lui Manuel I Comnen ideia restabilirii im- periului unic"), fcdndu-i si apard aceasta ca posibil’, si c& ele au influenfat mult politica Iui occidentala, desi este poate ulin exagerat a vorbi despre o ,evolutie completa" a poli- ticii bizantine din acest moment, cum scrie F. Chalandon*). De ideia imperialista era condus Manuel pani la un punct $1 in tratativele sale cu Frideric I Barbarossa si in luptele cu Normenzii *}, a céror regalitate era socotita la Bizan{ tot aga de Indrasneata si de putin legitima 8) ca si in Germania %) si chiar 1a Roma pentru papa. Ajutorul de care avea nevoe Adrian IV si care nui venea dela Frideric I Barbarossa ficea desigur pe Manuel I s& creada cd, acordand papii, nemulfumit de imparatul ger- ‘man, protectia si sprijinul sau, a venit momentul s& cistige peste Marea Adriatic cea ce Bizanjul pierduse in secolul precedent, si poate chiar dreptul 1a coroana imperial occi- dental’, de care Germanii se ardtau pentru el nevrednici. Putem deci admite c& tratativele dintre papa Adrian IV si - Manuel I Comnen au contribuit, si poate mult, la trezirea ambitiilor imperialiste ale nepotului lui Alexios 1 Comnen, desi nu stim ca el si fi facut lui Adrian TV o propunere formala in sensul celei adresate de Alexios T lui Pascal Il, cum a fécut el insusi ceva mat tarziu lui Alexandru TIT, care 1) F. Chalandon, op. elt, 1h p. 381. Comp. si Dom Ch, Poutet, op. iat, p. 25-26 2) Op. cit, TH, p55. 3) Toidem, p. 360 4) idem, p. 259; A. A. Vasiliy, op. elt, Il, p. 5253, 5} Comp. Labbé E Vacondard, op. city I p, 62 (nemulfumirea tut Lothar If {11} impotriva iui Roger If al Seiil. BTeodor M. Popescu ins a respins-o "), Necunoscand conéifiunile tratativelor dela 1155, nu putem s& ne facem idee precis& de vederile lui Ma- uel privitoare la unire in acest moment. Se stie ins& cA el a Yost unul din imparafii cari au dorit mai mult unirea*), din scopuri politice, si ca a oferit-o lui Alexandru Ill anume in schimbul coroanet lui Frideric Barbarossa‘). Pana la atéta nesocotinfi Inflacara pe marele monarh antin idealul imperiulul crestin universal, care era si cel al lui Frideric I Barbarossa, iar sub forma teocratic& si al papilor, Propunerea de unire a Iul Adrian IV catre Vasile. ‘Ahridanul, probabil si citre Mariuel I Comnen, tinde in fond a acest lucru: La impunerea autoritalii si jurisdictiei papale, Ja o suprematie bisericeasca si asupra ortodocgilor, care sé-i intdreasca situafia si sé-l despagubeasca cu prisosinfé pentru tot ce vedea si simfea c& pierde in fata Romanilor, Norma zilor si Germanilor, — politic, poate chiar a Grecilor insisi, ‘asezali victoriosi pentru un timp in Apulia. Incercarea lui Adrian de a atrage pe ortodocsi — feno- men paralel si asemandtor In felul su cu imperialismal bi- zantin. si cu cel german — wa reusit, cum n'a reusit nici campania bizantind in Talla, nici Frideric 1 Barbarossa in cele din urma, Erau prea mari aceste planuri, pentru a putea s& schimbe situafia atat de mult cat voia fiecare din féuri- torii lor, Rezultatul a fost c8, opundndu-se unul altuia, s’au impiedicat si sau uzat reciproc, Cele trei imperialisme se infruntay si se anjhilau, creandu-si greuldti si platindu-se cu prejul unor mari pierderi de toate parfile, mai ales din a celor doi imparati, Papa, Romanii si Normanzii, a caror dusmanie 1) F. Chalandon, op. cit, Il, p. $66, 568; Caeser Barontus, op. st fa. cit, XIX p. 207 far, 34), W. v. Glesebrecht, op. cil, V, p. Ol. W. Norden, op. eit, p. 98 2} Comp, J. Hergenroether, Photius, Patslarch von Constentinopel M1, p 609-817; F. Chalondon, op. cit, p. 504, 652 3). Baroniut, in op. si ed. cit. XIX, p. 251 b, 367; Leon Allatius, De Eeclesiae Occldentalis atque Orientals perpetie consensione, Coloniae ‘Agrippinac, 1648, p. 687-698; Liber ponufleals, ed. 1, Duchesne, TT, pe 415, 410-420; J. Hergencoether, Photius, Petriarch von Constantinopel, TL, 99, (n. 146); G, F. Hertzberg, op. elt, p. 304% J. Langen, op. cit. TV, 505507, 4 1a 0 suld de ant duph shismé stricase raporturile dintre Adrian IV si Frideric I Barbarossa, Gintre acesta si Manuel I Comnen, $i trezise atat de mult ambifiile lor, in concurenja pentru suprematia imperialist’, ramaneau in cele din urma mai céstigati decat cei dot can- didafi la tronul unic al imperiului crestin universal, sfargind prin a se tolera gi infelege. O invoiala, fie si strémba, cu vecinii si imediafi, era pentru Adrian IV mai indicat decat ‘un sprijin i o protectie care Lar fi costat mai mult prestigiu, teritoriu si putere. A preferit deci sa se impace cu Norman- aii 4) sis accepte situatia. Acestia la randul lor céstigau liniste si siguranfé intelegandu-se cu papa, mai ales c& papa rimanea invrajbit cu imparatul german. O alian{4 impotriva lor era periculoasé pentru Normanzi. Desi atat de pujin dis- pusi si se plece in fafa Grecilor, Normanzii fuseserd siliti de perspectiva unei coalitii impotriva lor sa incerce a imbuna pe imparatul de Constantinopol prin tratative, cerand pace cu el. Manuel n’a primit propunerile lor. Tl imbata iluzia im- perialist’, ii dau poate nddejdi tratativele cu Frideric I Bar- barossa, il magulea apoi apelul lui Adrian IV, N’a reusit s& se injeleagé definitiv nici cu acestia. Dar incercarea papii de a-l castiga impreund cu Biserica Iui si cu ajutorul ce putea s& dea, este inca 0 dovada de faima de mare Imparat, de care se bucura cel mai stralucit dintre Comneni si in afara de imperiul sau. Din incercarea lor de colaborare n'au ramas decit cele doud scrisori schimbate intre Adrian IV si Vasile Ahridanul. Ele sunt semnul unor tratative nereusite, dar sunt cu atat mai importante ca documente istorice, cu cat oglindesc 0 situatie, care, talmacita cu ajutorul evenimentelor timpului, ‘cum am incercat sé facem aci, amintesc marile idei care agitau * pe conducatorii Orientului si Occidentulut crestin la juma- tatea secolului al XIl-lea si exprimau, sub forma propunerii uunirii Bisericilor despartite de un secol, intentii de marire, care impiedecau din nefericire realizarea celor mai bune gan- duri de apropiere. 1) B. Jungmann, op. cit, p. 105108; J. Langen, op. et, p. 425— 427; 1. Schiller, op. cit, p. 288; A. Noyon, att. Adien IV, in op. elty ol: 625626. Ph. Jai, op. ged. lt, p. 120 (nr. 10499), ®Teodor M. Popescu Un progres se facuse totusi in raporturile dintre papa- tate si impiratul de Constatinopol. Pe cénd Inocenjiu It (11301143) nu voia si stie de Ioan I Comnen sil considera cAzut dela unitatea Bisericii si neascultitor fai de sf. Pe- tru 4), si pe Manuel iisusi, cilug’rul Odon de Deuil (Deogilo) au vrea si-l numeascé, zicdnd cd numele lui nu este scris in cartea vietii®), iar Eugeniu IM voia si ridice impotriva lui Occidentul si-1 considera ca pe un dusman In tratatul dela Constanja (1153) incheiat cu Frideric 1 Barbarossa, Adrian IV i se adreseaz, solicitand unire si ajutor. Desi nu cunoas- tem rezultatul imediat si precis al acestei incerciri, putem spune c& apropierea Iui Adrian IV de impSratul bizantin a Snlesnit Jui Alexandru MI legdturi mai strénse cu Constanti- nopolul si chiar o schimbare a situatiei create prin tratatul dela Constanja. Pe cand acesta insemna, cum am vazul, 0 alian}& papalo-germana impotriva imparatului grec, numit cu Gispre} rege”, — prin tratatul dela Venefia (1177) dintre Alexandru IIT si Frideric I Barbarossa 1 se asigura lul May nuel pace din partea Germanului si este numit ,,Constantino- politanus imperator”*) ‘Manuel merita cel putin att. El dduse sprijin moral papalitatii intr’unul din. cele mai grele momente ale istotiet ei medievale, lupta cu Staufii, In acest sens putem spune c& incercarea Iui Adrian IV nu a fost zadamici. Ea a pregatit ajutor urmasului siu in marele conflict cu impiratul german sia contribuit ca Manuel I Comnen si joace astfel un rol de seam in istoria Occidentului latin in a doua jumatate a se- colului al XI-lea, 1) J. Langen, op. cit, p. 385 2} De Ludoviet Vil Francorum regis profectione in Orientem, (Migne PL, 185) la Labbe & Vacandard, op. cit, Il, p. 202 3) In Monumenta Germaniae historia. Leges, Sect. 1V, Constita- tones (ar. 260), 1, 262 sq st Ia Carl Miobt, Quellen 2ur Geschichte dos Papstlume und des rémischen Katholiaismus, ed, 4, Tdbingen 1924 (ed. 5, 1834) p. 370, 10; ,Constantinopolitano etiam imperatorl et universis ‘adjutoribus ecelesiae Romanae pacem veram reddit st nullum malum me- Fitom reddet eis per se vel per suos pro sevitio collato ecclesiae Ro- imanae"y ¥. sl Chol, Hefele-Dom H. Lectereq, op. eit, V, Up. 1077 (pune- tal 6 al tratatula, 16 La 0 sutd de ant dupa stlema Terminand aci insirarea acestor date istorice, cu ajuto- ul cérora am céutat sa lémurim atitudinea lui Adrian IV i s& explicim motival actului dela 1155, amintim ca situajia Jul se aseamani mult, cat priveste raporturile cu Normanzil si Grecil, cu cea a papii Leon IX (1048—1054), contimporanul Iu Mihail Cerularie (1043-1059) si autor cu sau fara voe a rupturli dela 1054, prin actiunea trimisilor si la Constan- tinopol, in frunte cu cardinalul Humbert. Atunel, la 1053, si imparatul de Constantinopol Constan- tin IX Monomabul (1042-1054) si papa Leon IX se giseau deasemenea in conilict ca Normanzii). Imparatul bizantin vola, ca si Manuel I mai térziu, s8 recucereascd dela ei Su- ul Ttaliei; papa voia sa le infrang’ indrasneala gt sé-i facd inofensivi, indepartandui dela Benevent, pe care i-l cedase (Decembrie 1052) imparatul german Henrie I (1039—1056), cu care era inrudit, el insusi flind German, Leon IX ii cert trupe Impottiva Normanzilor. Impiratul le promise si le stranse, dar renun{a si dea ajutorul necesar papii,fiind ame- rninfat de Maghiari si mai ales sfatuit de cancelarul saw 3i de alji episcopi germani s& nu-gi trimité oamenii ca si lupte nin folosul Grecilor". Numai puini urmari pe Leon IX in Italia de Sud. Prin mijlocirea lui Arghyros, un Lombard, dice de Italia si seful trupelor grecesti din Italia, Leon IX inchee liana cu Constantin IX Monomahul impotriva Normanzilor. Acestia Insé, dup& ce au bitut trupele lui Arghyros ling’ Siponto, au sdrobit si pe ale lui Leon IX, la Civitate (Civi- tella) in ziua de 18 Tunie (1053), data de dowd ori insemnati si in viaja Iui Adrian IV, prin incoronarea lui Frideric 1 Barbarossa (1155) si prin tratatul ce a trebuit s& inchee, vins de Normanzi, la Benevent (1156). La Benevent fu nevoit si stea si Leon IX dup& infrangere pani in primavara anu- ul 1054. Acolo a primit el scrisori dela Constantin IX Mo- nomahul si dela Mihail Cerularie, in vederea tratativelor con- ‘tra Normanzilor si a reluarit raporturilor bisericesti. De acolo aritate la ChoJ. Hefele-Dom H. Leclercq, op. ct - 1 unde sunt indicate Sevoarele si Inerdrile auxiiere {in deosebi pag. 1097-1100),Teodar M, Popescu « trimis Leon IX in acest scop la Constantinopol delegayia in frunte cu cardinalul Humbert, a cdrui misiune se sfarsi atat de imprudent gi trist, cu actul dela 16 Tulie 1054 Dupa un secol, in imprejuréri asemanatoare, Adrian IV, papi englez, face experienta lui Leon IX, papé german, cu Normanzii si cu Grecii, Neajutat nici el de imparatul german, trebui si intre in raporturi politico-militare cu imp&ratul de Constantinopol. Ca si la 1054 insé, chestiunea religioasd era foarte important& gi se punea dele sine, pentru a se usura — act se putea — raporturile politice si a le asigura durati si mai mare succes. Adrian IV n'a putut din nefericire si indrepte ceea ce stricasera trimisii Tui Leon IX. Dac ins la 1054 ar fi_mers 1a Constantinopol din partea papii oameni ca Anselm de Havelberg sau ca Wibald de Stablo, ambasa- dori germani ai secolului al Xil-lea, poate c& situatia ar fi fost alta. Tntr'un secol, shisma se mai agravase. Cu toatd greutatea de a se injelege insi, si cu toaté deosebirea pozi- {lilor pe care stau Adrian IV si Vasile Ahridanul, se impune constatarea ci ei isi vorbesc cel putin altfel 1a 1155 decat cardinalul Humbert si Mihail Cerularie 1a 1054, in ale ciror acte, in deosebi al cardinalului latin, pasiunea personal §i confesionlé a lisat urme din cele mai triste). Nu se cunoaste deta scrisonl Iul Adrian TV cltre Vasile Abri nul, dar es este desigur din anol 11552) si nu din 1154, cum crede 1) A oe vedea in traducerea noastré in Studif leologice, an. 1 (1931) ey p. d966 sh ne 2, p. 35-46 2) Biles Du Pin, Bibliotheque des auteurs ecclésiastiques (du dou- xléme slécle), 1, Paris 1730, p. 835 ¢; C. Baronius, in op. si ed. elt, (OXDG p. 91—92 or. 50-92}; Canin? Oudin, op. ait, T, col. 1383— 1384, Circa 1155: J. A. Fabricius, op. cit, IX (1804), p- Hh, X1 (1808), p 86 S87, 4. Hergenroether, Photius, Patsareh von Constantinopel, Hl, 806; ‘eters, art. Daslius von Achride, in op. cit, col. 29; K. Volker, art Basilus von Achrida, in op. et, col. 791702 (lsd «se infolege din data sthiepiscopatului ui Vasile Ahridanul). Martin Jugte, op. cit, tf, p. 409: 3455; LIV, p. 367: 1154. F. Chalandon op. cit, Mh, 360), J. Langen (op. cit, p. 438) gi W. Norden (op, elt, p- 95).nu dau anul. Migne,P. L. 168, 1880 B si Ph Jolfé, op. si ed. cit, p. 135 (ar, 10.457) 0 pun tntre anil 11881159 (cate este durata pontiicatulul Iul Adriax TY) 8 o_o sutd de ant dupa stim Andronikos K. Dimitrakopulos }, A. Pichler®) gi cum pare a info- lege si H. Gelzer%}, — deoarece Adtian IV & fost ales papa tn Decembrie 11544) si nu avea ned motiv s8 se adresexe impératula Dizaatin din primele zile ale pontificatulut su. Nomei dupa intdh bites Tui cu Friderle 1 Barbarossa. 9i dupa incoronarea acestula putea s& stie papa co ginduri are impiratul german si ce. poate HH astepte dela el. Cu aceasté ocarie @ allt dele Anselm de Ha velberg, care venea dela Constantinopol prin Tesslonie, oe idei au despre unites Bisericlor imparetul grec 91 Vasile Ahridenul, Dacd = coea co este foarte probabil, dupa cum am spus mal sus ‘Adrian a trimis serisoarea sa in rma infelogers ctu Mihatl. Paleo logul, in legaturé cu campania comund impottiva Normancilor, pare st mai sigur c& papa nu putea #8 serio Ia Constantinopot si lo Tesalonic decit spre stagital veri sau in Septembrie 1155, dacd nu ehlar putin mai téraiu. In prinalpiu, wires Bisericlor era de sigur chestiune indepedenté de evenimentele in cuts, si papa sar 1 putut adresa oricénd Grocilor In aceasté privinja. In realtate tsi, dup cum am aritat, el ll ae adresenza de nevoe, si eceasta nevoe @ evut-o din vara anulul 1155, de cind sf trateara Intdt cx Mihail Paleologul in Italia, Atunei trimite el desigor curler sai Ja tmpatatul de Constantinopol. Accasta era partea principalé rmisionii lor, pe care ined o cunoeslem precis, nepistréndu-se scrisorile schimbate tntre pap& si impirat gl necunoscéndase in structiunile verbale date ‘imislor. Oricét de mare era interesul Hi dorinja lul Adrian IV de @ te fece unirex Blserleilor, aceasta fra chestlune de timp. Coea co urmarea el atuncl ere o infelegere Intl politica si militar, © colaborare in lupta cu Normandil, acea- sta era urgentd, Se infeloge dela sine cf papa trebue sf fi pus si Jui Manvel I Comnen chestivnea unis Bisericilor. Strgitul 18+ ppunsului Iul Vasile Abridanul, care, in aceasta privint, lesd total 1 volnja tmpératului, este un indieiu cd Adrien IV i propane si Joi unirea, Impdratulul insé, pentru motivele ardtate mai sus, cl nu i se putea adreta decét dupi intilnirea cu Frideric T Bar- Derossa si dupa Incoronarea acestala (16 lunle 1155), in legéturd 1) Op. elt, p. 22~28, 2) Op. cit, 1, 280, pe care il citeacd si Ferdinand Kattenbusch, lebsbuch der vergleichonden Konfessionskunde. Erster Band: Die ortho. Goxe anatolische Kirche, Fretburg im Breisgau 1692, p. 126 (nota 1 dela pag. 125). 3) Abriss dor byzantinischen Kalsergeschichte (bearbcite), tn Karl Krumbacher, op. eit, p- 1026 4) Se Injelege cu atdt wal mult c& nu poate ft vorba de anul 1153, J care Mansi (op. eit, XXI, 799/800, 801/802, pe margine), pune tem: terea scrisorTeodor M Popescu cu campania din Sudul Ttaiol, pe care impératal germen uu putea So lack, Scritoaren adresata avhiopiscopului de Tesalonic este deci ‘mai mult ocaaionala. Pe langé ze pentru unze, papa cere Int Var file Abridanol si purtare de grij& pentru curieii sii, Baldvines of Palditsionlaus, Arora arbieplscopel de Tesalonic Je putea fl de- sigur de folot prin atentia si prin recomandatile sale. Locul de unde trimls Adrian TV scrisorle sale cdtre imparatel bizantin gi Vasile Abridansl mu se cunoaste aici el. Istoricul bi zantin contimporan loan Kinnamos, vorbind despre tratativele din- tie Adrian IV i reprezentanfii Iul Manuel T Comnen dela Bar, rede cd papa se gésea atunci la Roma}, de unde deci ar fi trims 41 serisorile sale la Tesalonic si Constantinopol. F. Chalan- don corecteazd aceasta. greseald, ardiand cu epistolele din Tunie 4155, e4 Adin IV nu s¢ glsea ta Roma, et In Imprejurimi). Respunsul lui Vasile Aheidanul edtze Adrian IV se va fl trimts sigur prin cusleri papali st poate la Intoarcerea lor dela Con- Stantinopot, unde insi na gtim nici cit ex stat, nicl eu cine au mab orbit alard de Impératsl Manuel J. Patrarh era tunel Constantin TV Lihudis, numit sf Hiarinos (J154—1188). Desi mu ave nicic marturie cl papa i €ar fi edresat gi lui, putem crede cl tmpsratul Tra ingliinjat despre doringa. popii 9f cH i va fi corut plrerea tn hestiunoa snini Cum ins& ‘patriarhol (rebula 63 fia seama de Ssentimentele clerului si ele poporulul mai mult decét_Imparatu, Si acesiea erau in general ostile®},eate ugor de prosupus ca patria. hhul nu putea fi deck rezervat, daci nu chiar protivaic unir, Este cvrios ci niet Vasile Ahridamul, care vorbeste de rolul hotititor al {mpatatului ix eventuala unire a Bitericilor, nu spune mimic despre patrlath, Accasta s'ar putea explica fle prin faptul cA papa mu se we fi adresat si patriarhul, fie en opozifla acestuia 1s unire, cur hoscutd arhiepiscopulisi de Tesalonic. Este cu atat mai semnificatir tn acest co, c& el este singurul eran grec ciruia Adrian IV 1 a’ Dutut adreso in vederea unit, Se va fi ginait papa, prin acest semn fe cinste, #4 fack pe erbiepiscopul de Teselonic si ia o initietivs tnionistf independents do parerile petelarhulut de Constantinopol? 1) In op. elt, cartes IV, 5 fin Migne P.G, 199, 484 D-4B5 A); la F CChalandon, op. city I, p. 359, m2. '2) Loc. cit, cu referire in PA. Jallé, op. gl ed. city nr. 10079-10000. Dela 19 Tunie 1155, end parteegte Roma imprcund cu imparatul, Adrian IV ae giseste in diferite Iocurl; dela 21 Noembrie 1155 pana 1a 10 Tulle 1155 e Ia Benevent (ibidem, p. 112—I19) '3) Veri J. Hergensoeiner, Photis, Patsiorch von Constantinopel, I, fans, 816 (patriarhi des schimbeti sub Manuel T Comnen); W. Norden, op. cit, p. 94, 87-100, 102; H. Gelzer, in op. ell, p. 1027; G. F. Heztzbexy, fp. ell, p- 304; Charles Diehl, Figures byzatines, Hee sévie, ed. 7, Pars 1924, p. 22 N. lorga, op. cit, IM, p. 3. 0 Lao suth de ant duoé stem Dac Advian IV ar fl voit s'o fact, cl war ft reusit, Vasile Abri- anol mu vorboste In adevar despre patrashul xéu, cum vorbeste de imparat. Vorbeste insé de ,anarele scaun apostolic al Constanti- hnopolului", de ytnaltut scaun care strdlueeste pentru ortodacsl ca ,soerele"'}, coea co este indirect o dovadlé, de olidariiate cap ‘wiarhul ecumente, ca prim lerath al Orientulul ottodor, Cu aceasta se punee cepét oricrei ius de discutt aeparete cu arhiepiscopul de Tesalonic, dack Adrian 9 avea in adevés, Oricum, corespon- Genja lor este wn important document al tmpulal gi tn semn al sentimentelor si vederllor greco-atine la un secol dupa shisma. Desi vyorbia mamal in numele sé, Vesite Ahdridenal vorbla desigur, cit priveste sensul unin Bisercilor, ca col mal multi dintre ortadocs UL. A. Epistola lui Adrian IV catre Vasile Anridanul®), Adrian episcop, servul servilor lui Dumnezeu, veneratului 1) Migne P. G., 119, 982 C. 2} Textul epistolet in Adtlans IV Papae Epistolae st privilege, ep. CXCVIMT, to Migne P. 1, 108, 1580-1581 (Archiepiscopo Thessalonicenst senbit de Ecclesia Gragcorum cum Romana teconeiliands. Commendat Balduinum et Belditsioniam tebellasios ad Emmanvclem imperatorem mis- sos); deasemonea In Migne P.G., 119, 925930, cu traducere greacd (Fpls- tole @ domino Adriano papa Romae mista ad sanctissimum archiepisco ppam Thesselonicentem, dominum Basilium Ackridenum, de ualeada Orie tall Ecclesia cum Oceidentalil, urmata de réspunsul lul Vasile Abridanuls Johannls Leunclavii Amelburn, Juris Graeco-tomani tam canonicl quant civilis, tom} duo}, tJ, Francofurtl 1595, cartea V, p. 305307 (eu tra- acere greacd); J. D. Mansi, Seerorum conciliorum nova ct amplissims collect, XXI, 795800 (VI: Ad Basilium archiepiscopum Thessalonicen- sem, Pro Gragcorum concord) a constitutiones summorum Poniticum, t. VI, pars I, AB aang MLXXXVI fad annum MCCXY, Paris 1714, col. 15391340; Caesarls Baroni, Od. Ray- rnaldl et Jac. Laderehi, Annales eclesiastich, ed. Aug. Theiner, & XIX (11471199), Bar-eDue 1868, p. 91-92 (or. 3182). La Philippus Jal, Rogesta Pontificum Romanorum ab condita Ecclesie ad annum post Chris. tum natun MCXCVIIL, ed. 2 (G. Wattenbach) curaverunt S. Loewenfeld, F. Kaltentrune (Crchiepiscopo ‘Thedselonicensi serbit de ecclesia Graecorum cum Ro: ‘mana reconcilionda. Commendat Balduinim et Baldteioninum tabellasios ‘ad Emmanuelem imperatorem Constantinopolitenum mistor). — In textal Jatin sunt uncle miei deotebiri intre Migne P.t, 182 gt Migne P.G., 119 (exist deci in-doud variante), deasehirile laune si grecesti de vizut la Teunclavius, op. cit, in notele marginale si in Migne P. G, 119 (note). Inte textol latin si" traducerea greact sunt sl uncle deosebist de pune: Acta conelliorum et epistolee decretales P, Ewald, 1, Lipsiae #888, mentlune p. 155, nr. 10497 atTeodor M. Popescu frate arhiepiscop al Tesalonicentlor, salutare si binecuvan- tare apostolica '). De cand scaunul constantinopolitan, prin pisma vechiu- lui vr8jmag, s'@ despartit de sfanta Biseric’ *) romana si apos- tolic — cea ce abia putem spune fra a fi podidifi de la- crimi, — si dusmanul omulut si-a varsat veninul rautajit sh copiii s'au indepartat de ascultarea mamei, si in locul uni- tajii au apart doud, urmasii sfantului Petru, cari ne-au pre- cedat, si-au dat mult osteneal si staruinta, ca shisma si dispara dela mijloc si si fie redati unitafii Bisericii cei ce s'au despartit de ea. Drept aceea si noi, care am primit in acest timp grija scaunului apostolic, cum a gasit cu cale Dumnezeu), desi nu avem nimic asemenea virtuilor ferici- tului Petru, suntem nevoiti si ne indeplinim slujba pentru toate Bisericile stabilite In lumea intreagi. Am socotit ca trebue si ndzuim la aceea de a nu fi innum&rafi — Doamne fe- reste! — impreund cu cei pe cari Domaul ti mustré prin profet, zicand: ,,Ceea ce era aruncat n’aji adus induntru, ce era bolnay n’afi vindecat, ce era pierdut n'afi cautat si ce era rupt r’aji legat” 4. SE ne grabim, de aceea, sé aducem pe fii la locul Bi- sericii gi al unitafii si si glsim drahma cea pierduta 5), si in- 1) Formula de cancelarie obignuité In corespondente papalé. Migne P-L, 188, 1580 B 0 6a prescurtats: ADRIANUS.. ven, fratri Thessalonie. orchiep. salutem, ete %) @ sscrosancta Romana et opostolica...cclesiam sejpsam sepa- ravit (Migne P. 1, 189, 1590 BC}; Migne P.G, 129, 828 C 9i Mansi XX 796, a sacrosancta Romana ct apottolica.. Ecclesia seipsam separavit tonal bine 5) ut Deo placet 4) Cuvinte adresate pistorilor ri, la Ezechiel XXXIV, 4. Citatul nu litera, niet intreg, Traducetea greacd a epistole! fl dd la fel. Deci niet ‘Actian IV nu citeasa duph Valgeta, nicl traducerea greacd mud red upd Septvaginta; embele sunt mat apropiate de textul ebraic, @ ciral treducere este acoasta: “Pe cele slabe mu Jeaji Intdrit s1 pe cea bolnava null vindecat ei pe ea rinilé wati legal, pe cea rdmasé te 0 parte af! adus inapot Gi pe cea edlécitd nat! etatat, ci cw agprime afi cérmult sf ew tirante” [traducere binevoitor comunicath de Pir. profesor I. Popescu-Maléesti '5) Comp. ev. Luca, XV, 8-10, fa Lao utd do ant dupa sham’ demnati de porunca apostolicd sé conducem pe cei cari ne- socotese cuvintele invataturil, ca sé fim incredinfati si sé facem dojana credinciosilor cu timp si fara timp *), si fiind invatati prin pilda Aceluia, care era Domnul slavei si care — avand toate in puterea sa — a facut si se plece cerurile si s'a coborit si primind chip de rob s'a degertat pe sine *), pentru ca oaia cea pierdutd si fie redata turmei ei. De aceea, frate in Hristos, indemnam jubirea ta prin aceasta scrisoare, ca s& porti griji cu silint& de acest lucru. Caci Biserica este una singur’, si una singura este arca sfintirli, in care orice credincios trebue si se mantuiascd de potop. $i si lucrezi pentru unirea ei in toate chipurile si si cugete injelepciu- nnea ta cum ci nu poate s& se fin’ imparfita Biserica lui Dum- nezeu, cA tot sufletul viu trebue si fie adunat din furtunile potopolui de acum in corabia cea una a Bisericii, le fericitul Petru, cérmaciul tuturor credinciosilor. Stim *) tn ce chip sfintii Paringi, luminati de Duhul dumnezeesc, au poruncit ca sfanta Bisericd romana si aiba intra totul intdetate peste toate Bisericile, si au ordnduit ca orice judecata sai fie supusé sentinfei ei ‘). $i atrage atentia cu grijé la inlaturarea din mijloc a desbinarii, 1a uni- rea Bisericii, la legarea zidului despaztit, pentru iubirea de Dumnezeu, pentru mantuirea sufletului si pentru dobandirea slavei care nu se trece. IntAi la tine insufi, apoi la ceilalti, cat va da harul dumnezeesc, ai grija ca turma sé se uneasci cu Biserica si ca aceia cari se mirturisesc of ale Domnulut si se reintoarca 1a turma fericitului Petru, care @ primit grija lor din porunca Domnului. Noi nu c&utim in aceasta lauda vremelnica, nu céutim slava cea trecitoare, noi care am pri- 4) Comp. epistola If catre ‘Timotet 1V, 2 2} Comp. epistola etre Filipeni, I, 7. 3) Traditum est, Traducerea greack (Migne P.G., 129, 998 C), schim= bind punctuatia, taduce aceste cuvinte la. slézstul frezei precedente (apedéon). 4) Traditum est quonam modo sancti Pattes, diving Spirita. ah ‘minati, ommum Ecclesiarum primatum sacrosanctam Remanam Ecciesiem absolute obtinere jusserin, et ed ejus sententiam omnlum judleium refer Dracscripserint 83‘Teodor M. Popescu mit slujba de pastor. Ne marturisim servi ai tuturor servilor Jui Dumnezeu. Dar finde’ Domnul si invafétorul nostra a plecat cu trupul ca si invieze pe un mort, si citim cd a 1a ‘crimat la mormant si cA a zis: Lazare, jeg! afard! *) — so- cotim lucr nevrednic dac& am fine talantul Domnulul si n'am purta grijé de cei pe cari-i putem invia cu sufletul. ‘Cat pentru celelalte, recomandam cu caldura dragostei tale pe iubipii nostri fli Balduinus si Balditzioninus, prezentit purtatori de scrisori#) cétre prea jubitul nostru fiu Emanuel, Jmparatul Constantinopolului, trimisi de pioasa adunare, ru- gandu-ne ca pentru iubirea lui Dumnezeu si a fericitulut Petru ‘#1 a scaunulul apostolic si pentru respectul pietatil, sa le dai mangaere in nevoile lor, cu chip placut. Dorim si fim in- stiintati prin scrisoare despre sanétatea ta, B. — Raspunsul Jui Vasile Ahridanul®), ‘Am citit scrisoarea ta, prea sfinfite papa, si am inteles Be fom, XI, & 3) Tavelorign Pentru tnsemnsres cuvnilul, vei Roberts Steph us, Henicus Stephanus, pfonts Bri, Taeanurs lingua Teta. 1V, Busca rit p 9m cu tabelaria. Alc, im Sens €© Ypawuernpopos. 3) Testa in Migne Pt 110, 929933, cu taducete ating (ATID spp diawrizoy dpgeriiroy Sesgooving, wiley Boones we "Raped, npos tov nénay Ping wipioy‘Abpravoy) Restotum cane Renee. TFResnloncensis, domi Beal Achrdesl, ad. papain Ro- See Gominum advtanum], J. Leunelaviat, im op. ety bp 207-208 Mieke ope et, XXL, 700-82. Rescriptom S. Archepiscopt Bominh Be Tin Aemiden, a papam Romano, dominam Adrianom (¥) on. Christ 4ise, ccter(f pecente. In taducere ating la C. Baroni, op se Ueda pao es 10-99), Cosimir Oudin, Commentaries de scrip {iho Hetiatae angus, tH, Leiprig 1722, col, 1904 arata unde se SRE ESbte eputole: Comentral Tut Zonare omapra Canosnelor sinor Union od Pars U6, nu nea fost accenbil oe gisele in el réspunsel a ale Atstanel eftve pape Adrian IV), Menus mai importa In Androniion K Dimitrchopuoy, op. cit 22-23) J. Hergenrooter, Protas, Patiaseh von, Constatinopl, 1, 008-808) A. Michel, op. lt T0688, A, Pieler, op cit , p. 290-20; J. Schmidt, op. eit Dose ti Feratelimuit,“vopia neh ay é Tepoao\buons napiapyeusiyew, Sucarega 1715, conten Vit cap. X. pers? 800-B02 (reds Helle pi (ole so comontens}, Eustrator Aaphents CAprévine), Ziveerua xa tue, (UPB Init te tinba arabé de PotetarholARtohe! Sivest, Gein gees) de leromunaiul Ghedeon Aghiotetal” Arora Gdeipty 10, ps Atent2, 2-45 (coment. oo 1a o suta de ant dupa shisma din ea indlfimea cugetérii tale, adéncimea umilintei, largimea iubirii si inclinarif tale celel dup’ Dumnezeu, de care nu fi se ingusteaza inima-fi apostolic’, ci mai de graba se lirgeste dragostea, spre @ primi si ingriji pe crestinii din toate Bise- ricile. Am recunoscut glasul tu vorbinduene prin scrisoare fn urechi si in cuget, Te-am auzit vorbind ca un parinte, ca un plistor sau mai de graba ca un arhipastor *). Caci, ca un parinte aduni la sanurile tale parintesti si pe {ili cari ti se par c& s‘au instrdinat de tine, si esti purtatorul lor de grij ca un pastor ii chemi la tine ca pe niste oi ratacite; iar ca ‘on pastor al pistorilor ne inveti stiinta ta pastoreasca si de Dumnezeu invajata, ca s nu fim nepurtitori de grijé fata de turmie, ci si purtim grijé cu toatg puterea si si timaduim cu sarguinta ceea ce este niu, Te-am auzit chemandu-ne la tine si ne-am intors citre glasul tau, Daci totusi ne-am fi socotit fii instréinafi {ai sfinfiet tale), sau dacd am fi pre- ferit s ne Indepartim de pistoria ta, nu fi-am fi recunescut nici glasul parintesc, nici nu ne-am fi intors spre tine ca spre un pastor care ne da semn de chemare la sine), Caci — dup cuvantul Domnului — nimeni nu va recunoaste vreodat’ gla- sul celor strdini, ci mai de grab va si fugi de el. Ce legiturd are deci cu noi parabola despre oaia cea ‘atécit’, prea sfintite papa? Ce este cu imaginea drahmet pier ‘ute? C&ci nol nici nu ne socotim a fi cézufi dela sanurile tale si nici nu fugim de numele de fii ‘) sau de pastorie, pentru a fi oc&rifi astfel. Prin harul lui Dumnezeu am stat sigur si neclintit pe marturisirea fericitului Petru. $i pe Cel pe care La mérturisit acela il mArturisim si propoveduim si noi, — neinovand ceva in cele stabilite prin sinoade de catre sfintii Parin{i, neadugand la cuvintele evanghelice si apostolice, fie si 0 cirtd sau un iota. Caci am invalat dela propoveduitorul neamurilor cat de grea este osanda pusa asupra celor cari drasnese asemenea lucruri, Cici — zice — chiar dac& eu sau 1) "Hrotigauey Aoovr0g tis karpos, tg Momevos, HAOY pumayeves thyme Pe Tbe ens Gees AS TOMES neMov St 2) vig ofig &denos) 3) Comp. ev. Toanr Xe M4. Aivibme, calitatea ae fin,Teodor M. Popescu Inger din cer v'ar binevesti altceva decat cea ce ati primit, s& fie anatema!), Temandu-ne de aceasta, aga sivarsim si jertfa cea de viata facatoare si neséngeroasd, cum ne-a predat cel care a primil-o dela Domnul, — ridicandu-ne peste umi- linfa iudaicd si peste umbra legii si suindu-ne impreuna cu lisus si cu ucenicii Lui in foigorul harului celui inalt, si mancind painea nu pe cea a suferinjei, cum zice legea’), ci pe cea a veseliei, care in adevar Intareste inima %). Tar dacé — Doamne fereste, s{ nu alba pana intr'atata putere fafa de noi cel viclean! — ne-am fi pierdut mintea ca pistorii aceia, despre cari profetul Ieremia zice plingandu-se: Preofii n’au zis: Unde este Domnul? $i cei cari se fin de lege n‘au stiut, gi pdstoril sdvarseau nelegiuiri fafa de mine‘), daca aga am fi $i noi pentru tine, prea sfinjite Parinte, cum ne-ai putea numi altfel decat oi ritécite si drahma disparutd si mort 23- cand in groapa de mai multe zile? Dar s& nu judeci despre noi aga. Caci nici nu stim alti temelie decit pe cea pusd %), si marturisim si invagém ace- leasi ca si tine, eu si tofi cei cari tin de scaunul cel mare si apostolic al Constantinopolului. $i unul este in ambele Bi- serici cuvantul ce se gréeste al credinjei, si acelasi miel se jertfeste, cel care ridicd pacatul lumii, Hristos, si la arhierii din Apus, cei cari stau sub suprematia ta §), si la noi cei cari primim lumina preotiei dela soarele cel inalt ce rasare de pe scaunul Constantinopolului, desi unele mici piedeci arun- cate la mijloc ne-au despartit si ne-au ficut (mal) multi }) pe cei ai unuia si aceluiasi Duh §). A le ridica totusi din mijioc 2) Deuteronom XVI 3: .. Err fuépag geri Gr'airod dduma, Gproy xexiioews. 3) Psalm Ciil, 15 .x0i Aprog Kapdiav &vOparmoy ampite 4) Teremia 1, 8 5) Comp. epistola I edtre Corinteniy Il, 11 6) Tog ind Thy atv TeODGL xopupGiay dxpdtnra (Mione P. 19, 932 ©) 7) Aluzie 1a cuvintele din scrisoarea papil: ,unitatisque locus bi- nrius suit” (Migne PL, 108, 1580 C) 8}-Kai uiv-roig & fiov dvioxoytos 100 Owmod wig Kuvorav- swwourdheig Bpevou dexoulvors sag Te ienwetns abrdg el kal ve 86 Lao suté de ant dupé shisiné sia Ie arunca din drum ca pe niste pietre, dupé cuvantul profetulul *), si a stabili fara gres unitatea Bisericil, va fi lu: crul sfinfiei tale, care, plecindu-te ca din cer dupa pilda lui Hristos, 51 voesti si pofi si aduni intru una cele desparfite, Céci noi suntem mici si conducem turma mica, avand cuvant neinsémnat, ca o picitura, iar din virtute cu nimic imparté- sindu-ne, desi sfinfia ta, desigur gresit incredinjata, gia in- chipuit despre noi lucruri mari, din dragostea unora cari au trecut pe aici si au vorbit cu noi. Dar desdvarsirea ta, purtind si chipul si asem&narea Intru tot desdvargitului Hiristos cat priveste 1 scaunul st cu- nostinja gi strélucirea viejii *), va putea in totul sa inléture scandalurile care ne despart, si restabileascd si unitatea gi indivizibilitatea Bisericilor, Intru aceasta sfintia ta are cola- orator intr'un gind pe prea puternicul si prea marele intre mplrafi si prea pios, pe cel nebiruit la putere si neintrecut Ja infelepciune si cel mai renumit intre toti cei buni din cai au fost admirali vreodat; de al cérui semn si noi vom as- culta si servii vom sluji voinfei stapanutui. RESUME CENT ANS APRES LE SCHISME. I. Une initiative papale de I'union des Eglises. UL La lettre d'Adrien IV @ Basile d'Achrida et Ja réponse de celui-ci. De 1054 & 1453 les tentatives de réunion des Eglises ont 6té fréquentes. On sait que initiative en appartenait aux Boayée npooxduuara cic nécov napapiupivra ddomoay fds, xai oMoig menoifxact Taig évdg xai Tod airoo TIveiuatog (Migne PG, 19, 932 C-D) 1) Isaia 62, 20. 2) 'H_d€ Ye ai rdeiGrng rai-to0 mavrelelov Xpiorod exéva xt Suoiwua gipovsa xaré te tv Dpévoy Kard Te YwOGIV Kal tiy TOO iow Raynpornra (Migne P. G, 119, 833 A), le care Mortia Jugle no- feacis Christ imagines secundim sedem refert Papa, quatenns Christ vices gerit et totem regit Ecclesiam (op. cit, LIV, p. 387, 2. 0.Tseder M Popeseu empereurs de Byzance, menacés par Tes Tuses ot par les La tine memes, et voulont Sassurer Taide de la papente ou aé- Svent aequésir la couronne impérale de TOccident. Quand tes popes adresseient aux bases, ce n'tait expressément pour demander Tunion, bien quils Teussent désirée autant el plus que les Grecs, Adrien IV semble ere le sel pape qu ait fait exception, on envoyant une letre a Tarchevéque de Thes- salonigue Basle @Achrida — probablement & Tempereur aus sige en Tengageant & traveller pour la reunion des Eglises Crest ava son tour le pape se trouve alors dans une siteation extique, qui le poussait 4 secourir aux Grecs et Chercher leur alliance contre les Nonmands, Ceux-clsoute- heient la révotte des Romains, qu, organises en république autonome et inctés par Amaud de Brescia, voulaient mettre fin au pouvoir politique de la papaute, menacée encore pat Frédéric 1 Barberousse, qui catestit le reve césorien dun Empire universel cutocratique, de la souission de Rome et mneme de la papauté arberousse n’étit pas dailleurs 1e seul imperiaiste au Xe siéele. Manuel I Comnéne Tétat asi, et le pape méme Woulait essurer la domination des pontte romain, pour 7é- lser le programme théocratique de Grégoire Vil, qt fit plus tard la gloire dnnocent Il Cétait le. jeu de ces tendances impériatistes qui approchalt — ou opporalt — Jes uns aux autres: Temporeur allemand, 1 pape, les Romains, e basleus de Byzance et les Normans, —~ ceur-claffectant aussi des asp Ietions de grande puissance Tes conlits éicient donc fatals. Nom content de Yem- poreur allemand, qui, apres son couronnement (le 18 Juin 1155) était parti de Rome sans combate les Romatns et les sounetire au ponte, et malgré le traité de Constance (1153) Tenouvelé le rencontre de Sutri, Adrien IV négocia avec les Grocs contre les Normans, enneinis communs, une alliance fqu ne pouvait que déplaire & Barberousse. Le pape voulalt dlompter les Romtins et, pour ce faire, il devalt beberle pou voir des Nommands; ce nétait possible quia Yelde de By- Yonve. il se touma done dans ce but vers Tempereur Ma- 8 Lao std de ani upd shisma auel I Comnéne, et c'est & cette occasion quill s'adressa & Yarchevéque de Thessalonique aussi, en lui posant la question de union des Eglises, Basile d'Achrida était une figure des plus importantes dans le clergé grec. L’évéque allemand Anselme de Havel- berg, qui Vavait vu Thessalonique a son retour de Byzance, 08 il avait été envoyé en mission diplomatique par Frédéric 7 Barberousse (1154/55), avait eu des entretiens théologiques avec lui. C'est par Anselme que le pape apprit la science et les qualités de Varchevéque de Thessalonique, auquel il en- voya la lettre de 1155. Cette lettre et la réponse de Basile d'Achtida sont tout ce qui nous reste de cette tentative de réunion. La tentative échoua comme tant d'autres, mais elle est caractéristique de la situation et des idées 4’Adrien IV sur T'union des Eglises et significative comme intitiative papale de T'union, Les deux lettres en sont un document important par leur objet et par les attitudes qu’elles relévent de part et d'autre. Cent ans aprés le schisme de 1054, Adrien s'adressait ‘aux Grecs pour leur parler en pontife romain de Tunité de YEglise et du pouvoir supréme du pape. La situation pi sente une certaine analogie avec celle de Léon IX, allié lui ‘aussi avec les Byzantins contre les Normands; mais le ton des lettres échangées & 1155 est différent de celui du cardinal Humbert et de Michel Cérulaire, Malheureusement Adrien IV et Basile d’Achrida ne purent réparer les fautes du X/-e sié- cle. I] est pourtant intéressant et consolant de constater dans leurs lettres, que, tout en restant sur la position, on pouvait se parler sans les invectives qul firent tant de mal aux Eglises a 1054, Aprés le récit des faits et des considérations critiques sur les événements et sur les deux lettres, nous en donnons la traduction roumaine, en nous proposant de les analyser et interpréter dans un numéro suivant.