Subiectul 10 .

Digestia si absorbtia intestinala

Reactia chimica ce sta la baza digestiei este hidroliza, reactie ce se realizeaza sub actiunea enzimelor
digestive.
- glande salivare: amilaza salivara, lipaza linguala
- stomac: pepsina, lipaza
- pancreas exocrin: enzime proteolitice- trimpsina, enzime lipolitice: lipaza, enzime glicolitice: amilaza
- mucoasa intestinala: enzime glicolitice: lactaza, maltaza, enzime proteolitice: enteropeptidaza

Absorbtia produselor se realizeaza in peste 90% din cazuri la nivelul intestinului subtire, apa si
electrolitii preponderent la nivelul colonului, iar unele componente ca alcoolil si CO2 la nivelul
stomacului.

Mucoasa intestinala este prevazuta cu o serie de componente care favorizeaza si cresc suprafara de
absorbtie: valvule conivente, vilozitati intestinale si microvilii de la polul apical al enterocitelor.

Transportul este asigurat prin difuziune simpla in conformitate cu gradientul de concentratie sau prin
transport activ folosind energie metabolica, transport care se realizeaza impotriva gradientyului de
concentratie.

Glucidele reprezinta principala sursa de energie (ATP), distingem trei tipuri de glucide ingerate:
monozaharide (glucoza, fructoza), dizaharide (maltoza, lactoza), si oligozaharidele digerabile
(amidon) si nedigerabile (celuloza). Glucidele descompuse pana la nivelul monozaharidelor sunt
ulterior absorbite la nivelul jejunului si ileonului.

Lipidele trevuie sa reprezinte max 30 % din valoare calorica zilnica. Lipidele au valoare energetica
mare raportata la volumul lor. Pe langa comonenta energetica acesta au rol structural pentru
membra celulara si tecile de mielina, precursori ai hormonilor sterolici, prostaglandine si
leucotrienelor, au rol de izolator termic si protectie mecanica. Lipidele sunt esetri ai acizilor grasi, pot
fi saturati (legaturi covalente simple, sunt de origine animala si sunt factori de risc pentru afectiunile
cardiovasculare), fie nesaturati (legaturi covalente duble, sunt de origine vegetala si au rol protectiv
pentru sistemul cardiovascular), si avem acizii grasi polinesaturati (acidul arahidoniv, linoleic) acizi pe
care organismul uman nu poatre sa i sintetizeze.

Digestia lipidelor incepe in cavitatea bucala prin lipaza linguala, dupa care la nivelul stomacului
intervine lipaza gastrica (care are rol semnificativ doar in cazul insuficientei pancreatice), rolul pricipal
al stomacului fiind de amestecare mecanica si de emulsionare a lipidelor. Sarurile biliare joaca un rol
important in emulsionarea lipidelor, iar pricipalul rol in scindarea lipidelor in componengte
absorbabile il joaca lipaza pancreatica care este cea mai potente enzima lipolitica.

Absorbtia lipidelor se realizeaza in prop de 90% la nivelul intestinului subtire, preponderent jejun.
Enterocitele absorb lipidele anerior emulsionate si scindate, sub forma de micelii care sunt captate
de marginea in perie a enterocitelor. Lipidele nu sunt absorbite direct in sange, initial sunt colectate
de vasul limfatic si derenat in sistemul limfatic.

Proteinele sunt componte formate din aminoacizi, au rol in stocarea expresiei geneteice, intra in
stuctura enzimelor, hormonilor, realizeaza presiunea oncotica, echilibrul acido-bazic. Ar trebui sa
reprezinte 13% din din valoare ratiei alimentare, cu un necesar de 0,8 g/kg/corp. Exista o sursa
exogena si una endogena. Avem proteine complexe cele care furnizeaza toti aminoacizii necesari, si
proteinele incomplete cele de origine vegetala si cereale. Digestia incepe la nivelul stomacului prin
actiunea pepsinei si ulterior este continuata la nivelul intestinului subtire prin actiunea protazelor
enterale si a celor pancreatice. Aminoacizii sunt absorbiti la nivelul intestinului subtire, aminoacizii
liberi sunt absorbiti preponderent prin transport pasiv, difuziune simpla iar dipeptidele si tripeptidele
folosesc preponderent transportul activ (pompele de Na). Proteinele care nu sunt absorbite sunt
folosite de catre bacteriile colonice pentru formare de acizi grasi folosit ca energie pentru colonocite
si bacterii.

Vitaminele hidrosolubile se absorb prin mecanism activ, pe cand cele liposolubile (ADEK) sunt
dependete de absorbtia lipidelor si se absorb preponderent prin mecanism pasiv.

Tubul digestiv gestioneaza zilnic aprox 10 l de apa, dintre care doar 200 ml sunt eliminate prin scaun.
Absorbtia apei variaza in functie de presiunea coloid/osmotica. Apa traverseaza mucoasa intestianal
biderctional, pasiv izoosmotic.

Absorbtia sodiului se face prin transport activ dar si pasiv, fiind folosit ca si contrasport in absorbtia
aminoacizilor sau a glucozei.

Absorbtia K se realizeaza pasiv la nivelul intestinului subtire si in mod activ folosind pompa K/H la
nivelul colonului.

Clorul se absoarbe la nivelul jejunului si duodenului in mod activ folosind pompa Na/Cl.

Bicarboatul are un rol esential in mentineara echilibrului acido-bazic si se absoarbe pasiv la nivelul
jejunului si activ cuplat cu Cl la nivelul ileonului