Stenoza mitrala

Stenoza mitrala (SM) reprezinta ingustarea orificiului mitral, impiedicand astfel

trecerea sangelui din atriul stang in ventriculul stang.

Cauzele stenozei mitrale

In SM, foitele valvulare mitrale devin ingrosate si imobile iar orificiul mitral se
ingusteaza din cauza fuziunii acestora la nivelul comisurilor.

Cea mai frecventa cauza este febra reumatica, insa majoritatea pacientilor nu au
antecedente pentru aceasta boala. Cauzele mai rare sunt insuficienta mitrala congenitala,
endocardita bacteriana, lupusul eritematos sistemic, mixomul atrial, poliatrita reumatoida,
sindromul carcinoid malign. 

Simptomele stenozei mitrale

Simptomele sunt cele produse de insuficienta cardiaca. Semnele includ clacmentul de

deschidere și suflul diastolic.

Simptomele se coreleaza slab cu severitatea bolii deoarece afectiunea progreseaza

adeseori subtil si pacientii isi reduc nivelul activitatii fizice fara a-si da seama de aceasta
modificare. Multi pacienti sunt asimptomatici pana la aparitia fibrilatiei atriale sau a sarcinii
(in cazul femeilor). Manifestarile initiale sunt de obicei cele cauzate de insuficienta cardiaca
(dispnee de efort, ortopnee, dispnee paroxistica nocturna, oboseala). Acestea nu apar in mod
tipic decat la 15-40 ani, dupa un episod de febra reumatica. Fibrilatia atriala paroxistica sau
cronica agraveaza disfunctia diastolica existenta, precipitand edemul pulmonar si dispneea
acuta cand frecventa ventriculara este slab controlata. 

Simptome mai rare sunt hemoptizia secundara ruperii vaselor pulmonare mici si
edemul pulmonar, in special in timpul sarcinii (cand volumul sanguin creste), raguseala
secundara compresiei nervului laringian recurent stang de catre AS dilatat sau artera
pulmonara marita (sindromul Ortner) si manifestari de hipertensiune pulmonara si insuficienta
ventriculara dreapta.
 Complicatiile stenozei mitrale

Complicatiile comune sunt hipertensiunea pulmonara, fibrilatia atriala si

trombembolismul.

Diagnosticul stenozei mitrale

Diagnosticul se stabileste prin examinare fizica si ecografie cardiaca. Ecografia

cardiaca bidimensionala ofera informatii despre gradul calcificarilor valvulare, severitatea
stenozei si dimensiunile AS. 

Ecocardiografia transesofagiana poate fi folosita pentru a detecta sau exclude prezenta

trombilor de mici dimensiuni localizati in AS, in special la nivelul auriculului stang, care nu
pot fi observati prin ecocardiografie transtorcica.

De obicei se face ECG (poate indica dilatatie AS) si radiografie toracica (arata
aspectul rectiliniu al siluietei cardiace stangi). 

Tratamentul stenozei mitrale

Prognosticul este bun. 

Tratamentul medical include diuretice, beta-blocante sau blocante ale canalelor de

calciu care limiteaza frecventa cardiaca si anticoagulante. Tratamentul chirurgical, pentru
formele mai severe de boala, consta in valvotomie cu balon, comisurotomie sau inlocuire
valvulara.

Pregătirea preoperatorie generală constă în:

 examenul clinic și paraclinic

 pregătirea psihică a pacientului
 îngrijiri igienice
 urmărirea funcțională, vitală și vegetativă
 observarea schimbării în starea bolnavului
 regimul dietetic preoperator
 măsurarea și notarea temperaturii;
  măsurarea și notarea pulsului;
 observarea și notarea respirației;
 măsurarea și notarea T.A.;
 evidența diurezei;
 observarea scaunului;
 se cântărește pacientul (necesar pentru dozarea medicației);
 se verifică obligatoriu pentru toate intervențiile chirurgicale: grup  sanguin, factor Rh,
hemograma, glicemie, uree, creatinină, probe hepatice, factori de coagulare, sumar de
urină;
 se efectuează electrocardiogramă și radiografie toracică;
 se atașează toate rezultatele la dosarul medical (F.O.) al pacientului.
Pregătirea preoperatorie din preziua operației
Pregătirea generală

 asigurarea repausului fizic, psihic și intelectual;

 asigurarea alimentației necesare, alimente ușor digerabile;
 începând cu ora 21 în seara dinaintea operației se va sista aportul de alimente și
lichide;
 se interzice fumatul sau consumul de băuturi alcoolice în preziua operației;
 se va efectua evacuarea intestinului, clisma evacuatorie (dacă nu sunt contraindicații)
în seara dinaintea intervenției sau și în dimineața intervenției dacă aceasta se
efectuează la nivelul tubului digestiv;
 asigurarea igienei corporale. Se va efectua baie sau duș pe regiuni la pat.
Pregătirea locală

 se curăță pielea pe regiuni. Dacă în zona în care se va interveni chirurgical este piele
cu păr, se rade cu grijă o suprafață largă (20-25cm), evitându-se să se producă mici
leziuni (pot fi poartă de intrare pentru germeni, sau zonă dureroasă la efectuarea
dezinfecției);
 nu se vor folosi creme depilatoare deoarece pot produce iritații locale;
 se degresează pielea cu comprese sterile;
  se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);
 se acoperă câmpul operator, la indicația medicului.
Pregătirea preoperatorie din dimineața intervenției
  se întrerupe alimentația și hidratarea. Bolnavul nu mănâncă cel puțin 12 ore înaintea
intervenției chirurgicale;
 se supraveghează funcțiile vitale;
 se comunică medicului eventualele modificări patologice ale funcțiilor vitale, tuse,
menstruație, etc.
  îmbrăcarea se face cu cămașă de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru bărbați)
 protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon și puse în
noptiera bolnavului;
 bijuteriile vor fi predate familiei sau administrației spitalului;
 îndepărtarea lacului de pe unghii și a rujului de pe buze (prezența lor face dificilă
depistarea semnelor de cianoză la nivelul extremităților);
 se vor îndepărta lentilele de contact (dacă este cazul);
 se va cere pacientului să își golească vezica urinară. Bolnavul va avea o micțiune
voluntară sau se efectuează sondaj vezical;
 se transportă pacientul la sala de operație cu un mijloc adecvat de transport, însoțit de
asistenta medicală și de toate documentele administrative (foaie de observație,
investigații, consimțământ).
 transportul către sala de operație nu va fi făcut mai devreme pentru a se evita stresarea
pacientului.
Rolul asistentei medicale intraoparator: 
 supraveghează pacientul
 monitorizează funcțiile vitale 
 servește medicul cu instrumentele si materialele necesare
 menține totul curat si steril. 
Pregătirea postoperatorie: 
  Supravegherea și îngrijirea postoperatorie
 Transportul pacientului se va face cu patul rulant;
 Pacientul va fi acoperit;
 Asistenta medicală va verifica tuburile de dren, sondele și perfuziile, pentru ca acestea
să nu fie comprimate sau deplasate pe parcursul transportului;
 Se vor urmări funcțiile vitale: respirație, puls, aspectul feței (cianoză);
 Instalarea pacientului operat se va face într-o cameră cu temperatură între 18-20 grade
C (căldura excesivă favorizează deshidratarea și hipotermia).
 Transferul pe pat va fi efectuat de către trei persoane ale căror mișcări trebuie să fie
sincrone.
 Camera trebuie să fie prevăzută cu instalație de oxigen și aparatură de aspirație.
 Poziția pacientului în pat este variabilă în funcție de tipul intervenției chirurgicale.
Poziția uzuală este cea de decubit dorsal, însă se poate poziționa și în decubit lateral
drept sau stâng (pentru drenajul căilor respiratorii) sau în semișezând Fowler, cu
genunchii flectați (obezi, cardiaci, operații torace).