Condiţii suficiente de inversabilitate pentru matrice

I. CHIŢESCU 1 , M. ŢENA2

Abstract. In this article we present some results regarding the invertibility of the matrices in
the rings Mn (R) and Mn (C) within a natural general framework: the Banach algebras.
Keywords: matrix, algebra, Banach algebra, invertibility.
MSC 2010: 15A04, 15A09, 46H25, 46H99.

În acest articol prezentăm unele rezultate privind inversabilitatea matricelor din
inelele Mn (R) şi Mn (C) ı̂ntr-un cadru general, acela al algebrelor Banach. Pentru
teoria algebrelor Banach cititorul interesat poate consulta [1] şi [2].
I. Pentru a expune rezultatele noastre, avem nevoie de câteva noţiuni privind alge-
brele normate. Presupunem cunoscute noţiunile de grup, inel, corp, spaţiu vectorial.
Peste tot ı̂n această lucrare K desemnează unul din corpurile R (al numerelor reale)
sau C (al numerelor complexe), iar spaţiile vectoriale considerate vor fi peste corpul
K şi presupuse nenule.
O algebră cu unitate (peste K) este o structură X(+, · ; u), unde X(+) este un
spaţiu vectorial peste K şi, ı̂n plus, X(+, · ; u) este inel unitar (cu elementul unitate u)
astfel ı̂ncât: (αx)(βy) = (αβ)(xy), pentru orice x, y ∈ X şi orice α, β ∈ K (se spune
că ı̂nmulţirea ı̂n X este biliniară sau că structura de inel a lui X este compatibilă cu
aceea de spaţiu vectorial).
Atragem atenţia asupra faptului că, deşi notăm la fel unele operaţii, ele pot avea
semnificaţii diferite, ı̂n funcţie de structura ı̂n care lucrăm. Aşa de exemplu, ı̂n ega-
litatea precedentă, αx semnifică ,,ı̂nmulţirea externă” dintre ,,scalarul” α ∈ K şi
,,vectorul” x ∈ X, ı̂n timp ce xy este ı̂nmulţirea internă ı̂n inelul X dintre ,,vectorii”
x şi y. Deoarece X 6= {0}, rezultă că ı̂n inelul X avem u 6= 0 (aici 0 este vectorul nul
din X).
Notăm U (X) = {x ∈ X | x inversabil ı̂n inelul X}. Dacă X(+, · ; u) şi Y (+, · ; v)
sunt algebre cu unitate (pentru simplitate, am notat la fel adunarea şi ı̂nmulţirea ı̂n
cele două algebre), spunem că o aplicaţie H : X −→ Y este izomorfism de algebre cu
unitate dacă H este bijecţie, H(αx) = αH(x), H(x + y) = H(x) + H(y), H(xy) =
H(x)H(y) pentru orice x, y ∈ X şi orice α ∈ K; subliniem că H surjecţie implică
H(u) = v. Atragem şi aici atenţia că operaţiile din stânga sunt ı̂n X, iar cele din
dreapta ı̂n Y . Remarcăm că Mn (K)(+, · ; In ) este o algebră cu unitate (unitatea
fiind matricea unitate In ), iar, ı̂n cazul n = 1, avem M1 (K) = K, care este o algebră
cu unitatea 1. Mai precis, R este o algebră cu unitate peste R, iar C este algebră cu
unitate fie peste C, fie peste R.
Continuăm cu câteva noţiuni legate de spaţii normate. Fie (X, +) un spaţiu vec-
torial. O aplicaţie k k : X −→ R+ , x 7−→ kxk, se numeşte normă (pe X) dacă verifică
proprietăţile:
(i) kxk = 0 ⇔ x = 0 (ı̂n membrul stâng este 0 din R, iar ı̂n membrul drept este 0
din X);
1 Prof. univ. dr., Facultatea de Matematică şi Informatică, Universitatea din Bucureşti;

ionchitescu@yahoo.com
2 Prof. dr., Colegiul Naţional ,,Sf. Sava”, Bucureşti; marceltzena@yahoo.com

5
 (ii) kαxk = |α| kxk, pentru orice x ∈ X şi orice α ∈ K;
(iii) kx+yk ≤ kxk+kyk, pentru orice x, y ∈ X (ı̂n stânga avem o sumă de vectori,
ı̂n dreapta o sumă de numere reale).
Intuitiv, kxk reprezintă ,,lungimea” vectorului x, iar proprietăţile normei sunt
inspirate de cele ale modulului. Anume, considerând algebra cu unitate K(+, · ; 1),
aplicaţia k k : K −→ R+ , kxk = |x|, este normă pe K.
Un cuplu (X, k k), unde X este un spaţiu vectorial şi k k o normă pe X, se numeşte
spaţiu normat. O algebră normată cu unitate este o structură X(+, · ; u, k k), unde:
a) X(+, · ; u) este algebră cu unitate,
b) (X, k k) este spaţiu normat,
c) kxyk ≤ kxk kyk, pentru orice x, y ∈ X (ı̂n stânga avem un produs ı̂n inelul X,
iar ı̂n dreapta un produs de numere reale),
d) kuk = 1.
De exemplu, K(+, · ; 1, | |) este o algebră normată cu unitate.
Într-un spaţiu normat (X, k k) putem defini noţiunea de şir convergent. Anume, un
şir (xn )n de elemente din X se numeşte convergent dacă există x ∈ X cu proprietatea
că, pentru orice ε > 0, există n(ε) ∈ N astfel ı̂ncât kx−xn k < ε pentru orice n ≥ n(ε).
Elementul x este unic şi se numeşte limita şirului (xn )n . Scriem x = lim xn sau
n
n
xn −−−→ x. Analogia cu convergenţa şirurilor numerice este evidentă.
O noţiune mai generală decât aceea de şir convergent a fost introdusă de Cauchy.
Anume, un şir (xn )n din X se numeşte şir Cauchy (Cauchy ı̂l numea fundamental )
dacă pentru orice ε > 0, există n(ε) ∈ N astfel ı̂ncât kxm − xn k < ε pentru orice
m, n ≥ n(ε). Această definiţie este intrinsecă (nu uzează de elemente străine şirului).
Se vede imediat că orice şir convergent este şir Cauchy, dar reciproca poate fi falsă
ı̂n anumite spaţii normate.
Numim spaţiu Banach (spaţiu normat complet) un spaţiu normat (X, k k) ı̂n care
orice şir Cauchy este convergent (adică, ı̂n care şirurile Cauchy coincid cu şirurile
convergente). O teoremă fundamentală a Analizei Matematice este Criteriul de Com-
pletitudine al lui Cauchy: Spaţiul normat (K, | |) este un spaţiu Banach.
O algebră normată cu unitate X(+, · ; u, k k) care, ca spaţiu normat, este spaţiu
Banach, se numeşte algebră Banach cu unitate.
Următorul rezultat este fundamental pentru cele ce urmează:
Teorema de inversabilitate. Fie X(+, · ; u, k k) o algebră Banach cu unitate
şi B(u, 1) = {x ∈ X | kx − uk < 1} bila deschisă de centru u şi rază 1. Atunci:

B(u, 1) ⊆ U (X)

adică orice element ,,situat la distanţă mai mică decât 1” faţă de unitatea u este
inversabil.
Demonstraţia se face observând că orice element x ∈ B(u, 1) are forma x = u + y
cu kyk < 1 şi construind inversul x−1 = lim yn , unde yn = u − y + y 2 + ... + (−1)n y n ,
n
existenţa limitei decurgând din faptul că (yn )n este un şir Cauchy.
Condiţia kx − uk < 1 nu poate fi ı̂mbunătăţită. De exemplu, pentru x = 0, avem
k0 − uk = 1, dar 0 ∈ / U (X).

6
 Cele mai ,,naturale” spaţii Banach sunt spaţiile K n = K × K × ... × K ı̂n care,
| {z }
n ori
reamintim, operaţiile de spaţiu vectorial se definesc ,,pe componente”:
(x1 , x2 , ..., xn ) + (y1 , y2 , ..., yn ) = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ),
α(x1 , x2 , ..., xn ) = (αx1 , αx2 , ..., αxn ), pentru orice xi , yi ∈ K, i = 1, n şi orice α ∈ K.
Pe K n putem defini o infinitate de norme şi se poate arăta că toate normele pe K n
sunt echivalente, adică generează aceleaşi şiruri convergente. Mai precis: dacă (xp )p
este un şir din K n , xp = (xp1 , xp2 , ..., xpn ) pentru orice p ∈ N şi x = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈
p p
K n , a spune că xp −−−→ x ı̂nseamnă a spune că xpi −−−→ xi pentru orice i = 1, n
(convergenţa este ,,pe componente”). Această echivalenţă are loc pentru orice normă
k k pe K n şi, ı̂n plus, pentru orice normă, spaţiul (K n , k k) este spaţiu Banach.
O aplicaţie T : K n −→ K n se numeşte aplicaţie liniară dacă

T (αx + βy) = αT (x) + βT (y)

pentru orice x, y ∈ K n şi orice α, β ∈ K.

Notăm L(K n ) = {T : K n −→ K n | T este liniară} şi observăm că structura
L(K n )(+, · ; u) este algebră cu unitate, unde operaţiile + şi · şi produsul cu scalari
se definesc prin:
def
(S + T )(x) = S(x) + T (x) (suma funcţiilor),
def
(ST )(x) = (S ◦ T )(x) = S(T (x)) (compunerea funcţiilor), pentru orice S, T ∈
L(K n ) şi orice x ∈ K n (unitatea fiind u = 1K n = aplicaţia identică a spaţiului K n ),
def
(αT )(x) = αT (x) (produsul unei funcţii cu o constantă), pentru orice T ∈ L(K n )
şi orice α ∈ K.
Orice normă k k pe K n generează o algebră Banach cu unitate pe L(K n ), după
cum urmează. Notăm Bk k = {x ∈ K n | kxk ≤ 1} = bila unitate ı̂n norma k k din
K n şi definim pentru orice T ∈ L(K n ):
!
kT k0 = sup{kT (x)k | x ∈ Bk k } = sup kT (x)k .
kxk≤1

Se arată că kT k0 < ∞ pentru orice T ∈ L(K n ) şi că aplicaţia T 7−→ kT k0 este o
normă pe L(K n ) (numită norma operatorială generată de norma k k). Mai mult, se
arată că L(K n )(+, ·; 1K n , k k0 ) este o algebră Banach cu unitate.
Norma operatorială k k0 are următoarea proprietate fundamentală (exprimată ı̂n
doi paşi), pentru orice T ∈ L(K n ):
a) kT (x)k ≤ kT k0 kxk pentru orice x ∈ K n ;
b) Dacă M > 0 are proprietatea kT (x)k ≤ M kxk, pentru orice x ∈ K n , atunci
M ≥ kT k0 .
Vom introduce acum un izomorfism de algebre Banach cu unitate H : Mn (K) −→
L(K n ) după cum urmează: pentru A = (aij ) ∈ Mn (K), considerăm T ∈ L(K n ),
T (x) = y, unde pentru x = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ K n , luăm y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ K n , cu
n
X
yi = aij xj (∗)
j=1

7
pentru i = 1, 2, ..., n. Definim atunci H(A) = T .
Egalitatea (∗) este echivalentă cu scrierea matriceală y = Ax, unde y şi x sunt
gândite ca matrice coloane, adică:
    
y1 a11 a12 ... a1n x1
 y2   a21 a22 ... a2n   x2 
    .
 ...  =  ... ... ... ...   ... 
yn an1 an2 ... ann xn

Faptul că H : Mn (K) −→ L(K n ) este izomorfism de algebre cu unitate este lăsat
cititorului ca exerciţiu. Izomorfismul H identifică practic pe Mn (K) cu L(K n ), iar
prin această identificare elementele inversabile se corespund. Izomorfismul H de mai
sus induce pe Mn (K) o structură de algebră Banach cu unitate pentru orice normă
k k pe K n . Procedeul este un transport de structură. Anume, pentru o normă k k
pe K n , considerăm norma operatorială k k0 generată de k k pe L(K n ). Pentru orice
def
A ∈ Mn (K) definim numărul kAk0 = kH(A)k0 şi se arată că aplicaţia A 7−→ kAk0
este o normă pe Mn (K) (numită norma matriceală generată de norma k k), iar
Mn (K)(+, · ; In , k k0 ) este algebră Banach cu unitate. Subliniem şi aici că am notat
la fel norma matriceală şi norma operatorială.
Concret, vom prezenta normele k kp , 1 ≤ p ≤ ∞, pe K n . În acest scop, fie
x = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ K n .
 n  p1
P
− Dacă 1 ≤ p < ∞, definim kxkp = |xi | p
(ı̂n cazul K = R şi p = 2 avem
s i=1
P
n
norma euclidiană kxk2 = |xi |2 ).
i=1
 
− Dacă p = ∞, definim kxk∞ = max |xi | = lim kxkp .
1≤i≤n p−→∞
1 1
Pentru 1 ≤ p ≤ ∞ definim conjugatul q al lui p prin relaţia + = 1, cu convenţia
p q
1 p
= 0. Prin urmare: 1 < p < ∞ ⇒ q = ; p = ∞ ⇒ q = 1; p = 1 ⇒ q =
∞ p−1
∞; p = 2 ⇒ q = 2 (2 este autoconjugat).
Pentru orice 1 ≤ p ≤ ∞ şi orice x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ) ı̂n K n se
def Pn
verifică inegalitatea lui Hölder : |(x, y)| ≤ kxkp kykq , unde (x, y) = xi yi .
i=1

II. Trecem la prezentarea rezultatelor noi.

În primul rând vom ,,rescrie” Teorema de inversabilitate ı̂n următorul mod:
Teorema de inversabilitate (varianta matriceală). Fie k k o normă pe
Mn (K) astfel ı̂ncât Mn (K) devine algebră Banach cu unitate pentru această normă.
Atunci, pentru orice A ∈ Mn (K) cu kAk < 1, avem In + A ∈ U (Mn (K)), adică
In + A este o matrice inversabilă.
Într-adevăr: k(In + A) − In k = kAk < 1 şi suntem ı̂n condiţiile teoremei (generale)
de inversabilitate.

8
 În al doilea rând, vom prezenta o proprietate a normei k k0 . Am văzut că o normă
k k pe K n generează norma operatorială k k0 pe L(K n ) şi norma k k0 pe Mn (K).
Pentru A ∈ Mn (K) notăm H(A) = T ∈ L(K n ), unde H : Mn (K) −→ L(K n ) este
izomorfismul considerat de algebre Banach cu unitate. Se ştie că există M > 0 cu
proprietatea kT (x)k ≤ M kxk pentru orice x ∈ K n . Pentru orice astfel de număr
M > 0 am văzut că
M ≥ kT k0 = kAk0 .

Introducem acum o notaţie specială. Dacă A = (aij ) ∈ Mn (K), notăm cu L(i)

linia i a matricei A, adică L(i) = (ai1 , ai2 , ..., ain ) ∈ K n . Pentru 1 ≤ p ≤ ∞ putem
forma vectorul din K n cu elemente pozitive: (kL(1)kp , kL(2)kp , ..., kL(n)kp ) ∈ K n .
Avem, ı̂n acest context:
Teorema 1. Fie A = (aij ) ∈ Mn (K) şi 1 ≤ p ≤ ∞, iar q conjugatul lui p.
Considerăm norma matriceală k k0 pe Mn (K) generată de norma k kp . Are loc
inegalitatea:
kAk0 ≤ k(kL(1)kq , kL(2)kq , ..., kL(n)kq )kp .

Demonstraţie. Notăm H(A) = T ∈ L(K n ). Pentru orice x = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈

K , fie T (x) = y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ K n . Relaţia (∗) arată că, pentru 1 ≤ i ≤ n,
n

avem:
yi = (L(i), x) (∗∗)

şi vom folosi acest fapt pentru a analiza toate cazurile după p.
1. Cazul p = 1 (q = ∞). Din (∗∗) şi inegalitatea lui Hölder rezultă că, pentru toţi
1 ≤ i ≤ n şi orice x ∈ K n , avem:

|yi | ≤ kL(i)k∞ kxk1 = ( max |aij |)kxk1 .

1≤j≤n

 
P
n P
n
Deducem că: kT (x)k1 = kyk1 = |yi | ≤ kL(i)k∞ kxk1 =
i=1 i=1
k(kL(1)k∞ , kL(2)k∞ , ..., kL(n)k∞ )k1 kxk1 , deci
n
X
(1) kAk0 ≤ k(kL(1)k∞ , kL(2)k∞ , ..., kL(n)k∞ )k1 = max |aij |.
1≤j≤n
i=1

2. Cazul p = ∞ (q = 1). Din!(∗∗) şi inegalitatea lui Hölder, avem că:

Pn
|yi | ≤ kL(i)k1 kxk∞ = |aij | kxk∞ . Deducem că: kT (x)k∞ = kyk∞ = max |yi | ≤
j=1 1≤i≤n
 
max kL(i)k1 kxk∞ = k(kL(1)k1 , kL(2)k1 , ..., kL(n)k1 )k∞ kxk∞ , deci
1≤i≤n

n
X
(2) kAk0 ≤ k(kL(1)k1 , kL(2)k1 , ..., kL(n)k1 )k∞ = max |aij |.
1≤i≤n
j=1

9
  
p
3. Cazul 1 < p < ∞ q = . Din (∗∗) şi inegalitatea lui Hölder, avem:
p−1
 p  ! q1 ! p1 p ! pq
Pn  Pn P
n Pn
p  
|yi | =  aij xj  ≤  |aij | q
· |xj |p  = |aij |q
· kxkpp .
j=1  j=1 j=1 j=1
 ! pq 
Pn P
n Pn
Aşadar: kT (x)kpp = kykpp = |yi |p ≤  |aij |q  kxkpp , prin urmare
i=1 i=1 j=1
 ! pq  p1
P
n P
n
kT (x)kp = kykp ≤  |aij |q  kxkp .
i=1 j=1
! q1
P
n
q
Pentru orice i = 1, 2, ..., n avem kL(i)kq = |aij | , deci kT (x)kp =
j=1
  p1
P
n
kykp ≤ kL(i)kpq kxkp = k(kL(1)kq , kL(2)kq , ..., kL(n)kq )kp kxkp .
i=1
Atunci:
   pq  p1
n n
X X 
(3) kAk0 ≤ k(kL(1)kq , kL(2)kq , ..., kL(n)kq )kp =  |aij |q   .
i=1 j=1

Caz particular p=2 (q=p=2). Relaţia (3) devine

  12
n X
X n
(30 ). kAk0 ≤  |aij |2 
i=1 j=1

Teorema 2. Fie A = (aij ) ∈ Mn (K), despre care presupunem că are (cel puţin)
una din următoarele proprietăţi:
def P
n
(P1 ): E1 = max |aij | < 1;
i=1 1≤j≤n
def Pn
(P2 ): E∞ = max |aij | < 1;
1≤i≤n j=1
! pq
def P
n P
n 1 1
(P3 ): Există 1 < p < ∞ astfel ı̂ncât Ep = |aij |q < 1, unde + = 1.
i=1 j=1 p q
def Pn P
n
În particular, dacă p = 2, (P3 ) devine (P30 ): E2 = |aij |2 < 1. Atunci, matricea
i=1 j=1
In + A este inversabilă.
Demonstraţie. Folosind una din proprietăţile (Pi ), i = 1, 2, 3, deducem cu una
din relaţiile (1), (2), (3) din demonstraţia Teoremei 1, că kAk0 < 1, unde k k0 este
norma pe Mn (K) generată de una din normele k ki , i = 1, ∞, p pe K n . Apoi se
aplică varianta matriceală a teoremei de inversabilitate.

10
 Consideraţii elementare ı̂n cazul n = 2.
1. Condiţiile (P1 ), (P2 ), (P
3 ) nu pot fi ı̂mbunătăţite.
 În acest sens, să considerăm,
− 12 1
2
ı̂n cazul n = 2, matricea A = 1 ∈ M2 (R). Se constată că pentru această
2 − 12
matrice A avem E1 = E∞ = Ep = 1, pentru orice 1 <  p < ∞ (şi, de altfel, kAk0 = 1,
1 1
unde k k0 este generată de k k2 ), iar matricea I2 + A = 2 2 nu este inversabilă.
1 1
2 2
2. În cazul n = 2 şi K = R, putem da o demonstraţie elementară a implicaţiei
(P30 ) ⇒ I2 + A inversabilă, adică a211 + a212 + a221 + a222 < 1 ⇒ I2 + A inversabilă. (Acest
rezultat ı̂mbunătăţeşte enunţul Problemei S:L 17.118 din Suplimentul cu exerciţii al
G.M. 3 /2017, autor Cornel Băeţica, unde ı̂n membrul drept al inegalităţii din ipoteză
1
apare ).
5    
a11 a12 1 + a11 a12
Avem A = şi I2 + A = . Presupunem, prin
a21 a22 a21 1 + a22
absurd, că I2 + A nu este inversabilă, deci det(I2 + A) = 0, adică (1 + a11 )(1 + a22 ) =
a12 a21 (4).
Din ipoteza (P30 ) rezultă a2ij < 1, deci aij ∈ (−1, 1) pentru orice i, j ∈ {1, 2}.
a12 a21
Din (4) rezultă atunci a22 = −1 + şi avem:
a11 + 1
a11 + a12 + a21 + a22 − 1 = a11 + (a12 + a21 ) + a222 − 1 ≥ a211 + 2a12 a21 + a222 − 1 =
2 2 2 2 2 2 2
 2  
a12 a21 1
= a211 + 2a12 a21 + −1 + − 1 = a211 + 2a12 a21 1 − +
a11 + 1 a11 + 1
 2  2  2
a12 a21 a12 a21 a12 a21 a12 a21
+ = a211 + 2a11 + = a11 + ≥ 0, de unde
a11 + 1 a11 + 1 a11 + 1 a11 + 1
a211 + a212 + a221 + a222 ≥ 1, ceea ce contrazice ipoteza (P30 ).
Bibliografie
1. R. Cristescu - Analiză funcţională (ediţia a III-a), Ed. Did. Ped., Bucureşti,
1979.
2. A. Ghika - Analiza funcţională, Ed. Acad. R.S. România, Bucureşti, 1967.

11