t Alc u ir e a

S F I N T E I
EV A N G H ELII
DE LA 0,05(2^
 R u g ă ciu n e
î n a i n t e d e c itir e a
d in S fin te le C ărţi, alcătu ită
d e S f â n t u l lo a n G u r ă d e A u r

D o a m n e , Iisu se H ristoase, d csch id e-m i m ie ochii

in im ii, ca să ascult cuvântul T ău şi să-l în ţeleg pe e l ş i
să fac v o ia Ta, că străin su n t eu pe păm ânt. Să nu
ascunzi de m ine p oru ncile Tale, ci să-m i descoperi
o ch ii, ca să văd m in u n ile din Legea Ta. A rată-m i m ie
cele nearătate şi cele ascunse ale în ţelep ciu n ii Tale.
Sp re Tine năd ăjduiesc. D oam ne, D u m n ezeu lm eu , ca
să-m i lu m inezi m intea şi gândul cu lum ina înţelegerii
T ale, ca nu n u m a i să cite sc ce le scrise , ci să le ş i
îm p lin e sc . C a nu sp re osân d ă să cite sc v ie ţile şi
cu vintele Sfin ţilor, ci spre înnoire şi lum inare, spre
sfinţire, spre m ântuirea su fletu lu i şi spre m oştenirea
v ie ţii v e şn ice . C ă Tu e şti lu m in a re a ce lo r ce zac
întru întu neric şi de la T in e este toată darea
cea bu n ă şi tot darul cel desăvârşit.
Slav ă T atălu i şi F iu lu i şi
S fâ n tu lu i D u ll.

Λ
Αίφίί
Η
C O LEC ŢIA T Â L C UI RI LA SFÂN TA SC R IPTU R Ă

III

TÂLCUIREA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA LUCA

SFÂNTUL TEO FILA CT A RH IEPISCO PU L BU LG A RIEI

cu b i n e c u v â n t a r e a

Prea S f i n ţ i t u l u i Părinte

G A L A C T I O N

Episcopul Alexandriei

şi T e l e o r m a n u l u i

Bucureşti · 2007

EDITURA SOPHIA · EDITURA CARTEA ORTODOXĂ

 Carte apărută sub patronajul
Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni

Ediţie îngrijită de R. P. Sineanu şi L. S. Desartovici

Coperta şi miniatura Evanghelistului: Adriana Goilav

D escrie rea C IP a B ib lio te c ii N a ţio n a le a R o m â n ie i

TH EO PH YLA CT, A R H IE P ISC O P D E O H R ID A, s t
T âlcu irea S fin te i E v an gh elii d e la Luca / Sfântul
T eofilact, A rh iep isco p u l O h rid ei şi B u lgariei; ed.
îngrij. de R. P. Sineanu şi L. S. D esartovici. - Bucureşti:
E d itura Sophia; Alexandria: C artea O rtodoxă, 2007
Index.
ISB N 978-973-7623-98-0; ISB N 978-973-1710-29-7

I. Sin ean u , R . P. (ed.)

II. D esartovici, L. S. (ed.)
226.4.07

© Editura Sophia, pentru prezenta ediţie

 5

CUVÂNT CĂTRE FRATELE CTITIOR

în zilele noastre în care suntem bom bardaţi cu inform aţii, im presii şi

imagini de toate felurile, ne-am obişnuit să trecem foarte uşor pe lângă oameni,
pe lângă cuvinte, pe lângă tot ceea cc ne înconjoară. Şi nici nu este de mirare
că suntem atât de nesim ţitori, deoarece suntem învăluiţi zilnic de structuri
antropocentrice care ne hrănesc cu acel surogat, num it „m incinoasă biruinţă
asupra lu m ii". Astăzi putem vedea că viaţa lăuntrică, cu cât ne este mai
îm păm ântenită, cu atât mai păm ântesc ne este şi graiul, pierzând duhul şi
puterea care îi dă viaţă şi îl susţine (fl ţine Sus). A ceasta este una din pricinile
pentru care acum trăim o vrem e în care dragostea noastră s-a răcit foarte
mult. Astfel, neputând Înţelege drept dragostea lui H ristos, proiectăm asupra
M ântuitorului propria noastră imagine despre El, iar aceasta fiind izvodită
dintru neadevăr nu ne poate agonisi decât minciună. Este cu putinţă ca aceasta
să fie una dintre suferinţele istovitoare ale fiecărei generaţii şi ale fiecărui
creştin în parte. Dar mila lui Dumnezeu este harnică şi lucrătoare şi fiecare
dintre noi, mai mult sau mai puţin, am priceput ori am intuit că citirea la
nivel inform aţional nu aduce putinţa înnoirii lăuntrice.
Topica limbii vechi nepricinuieşte o aparentă îngreuiere la citire, însă celui
căruia se sârguieşte să citească, graiul vechi îi pricinuieşte o tainică bucurie, o
oarecare îndulcire. Iar aceste simţăminte ni se alcătuiesc în suflet din puterea
duhovnicească a cuvintelor, care nu sunt informaţie stearpă şi raţionalistă, ci
sevă lăuntrică, dătătoare de viaţă şi lumină. De aceea, graiul vechi şi topica sa,
ne ajută să fim cu luare aminte la cuvinte, să ne apropiem de adâncul lor şi să
ne împărtăşim de puterea lor făcătoare de viaţă. Astfel, puţin câte puţin, începem
să ne îndulcim de miezul cuvintelor şi să pricepem că izvodirea acestora s-a
împărtăşit de adierea harului lui Dumnezeu. D in această pricină, Sfinţii sunt
simţitori ai cuvintelor şi ai graiului fiecărui neam în parte.
între cei care au păzit curată şi au sfinţit lim ba rom ânească este şi Sfântul
Grigorie Dascălul, cel care îm preună cu Cuviosul Gherontie a tălm ăcit din
greacă Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact, Arhiepiscopul
Ohridei şi Bulgariei. Tălm ăcirile şi cuvântul acestor Cuvioşi ne stau drept
mărturie nemincinoasă.
Pentru a adeveri, măcar şi foarte puţin, puterea unor cuvinte întrebuinţate
în tălmăcirea Tâlcuim, vom aduce în mijloc câteva graiuri şi înţelesul lor, atât
cât ne-a fost nouă cu putinţă să-l pătrundem.
 Pentru cuvântul gând avem în Tâlcuire aceste variante: cuget, socoteala,
socotinţă, sfat. Ca rădăcină, cuvântul gând are ungurescul gond, cuget are la
tem elie verbul latin cogitare, iar socoteală şi socotinţă au la bază latinescul
succutere. C uvântul sfat are ca temei slavonescul svetu, grai care în slavonă a
od răslit şi denum irea dată sfinţilor, aceea de sviatitdi. La noi cuvântul sfat
este înţeles astăzi cu prisosinţă ca îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, dăscălie,
sfătuire, învoială, consimţire. Ca vorbitori de limbă română ştim cu toţii cât de
puţin se foloseşte azi sfătui şi sfătuirea. Lucrul cel mai im portant este că până
acum noima cuvântului sfat implică cel puţin două persoane: cel care dă sfatul
o ri sfătuieşte şi cel care prim eşte sfatul, ori e împreună-sfătuitor. Numirea de
sfat dată pentru gând este una care e izvodită întru inim ile celor care îşi trăiau
gândurile ca nişte sfaturi cu aproapele, în înţelesul că ştiau că gândul unui
sing u r om este o biruinţă sau o cădere pentru întreaga fire om enească, din
pricină că noi toţi suntem un singur Om, o singură fire. Aşadar, cei care.au
păzit şi au rodit dragostea pentru aproapele întru sfaturile lor, cu dreptate
su n t num iţi luminoşi, frumoşi şi sfinţi, adică sviatiteli, pentru că nim ic nu
este mai frum os şi mai bu n decât să se sălăşîuiască fraţii întru unire - după
cu m spune Proorocul David (Psalm 132,1).
Pe aceiaşi David îl pom eneşte M ântuitorul înaintea fariseilor, atunci când
aceştia îip ribăneau pe Apostoli că în zi de sâmbătă luau spre hrană grâu din
hol d e-D ar-iatilce ne sp u n e Tălcuirea de la Luca 6,1-5: «Şi învinuîndu-i fariseii
p e ucenici că „sm ulgeau spice, le frecau cu m âin ile şi m âneau", Dom nul îl
aduce în m ijloc pe David». Vedem aici că.graiul zice ca M ântuitorul „îl aduce
în m ijloc pe D avid", cu un înţeles contextual de: „îl pom eneşte pe D avid ", „îl
dă drept pildă pe D avid". Aşadar, Domnul nu l-a adus pe David de faţă în
chip văzut şi trupesc, ci La vestit în acel mijloc al firii omeneşti în care Omul
este unul singur întru Hristos Dumnezeu, iar cuvântul Său este sfat şi dragoste
.pentru firea om enească cea una. Având, ca rădăcină latinescul medius locus,
graiul mijloc ne arată centrul, adică acel loc faţă de care m arginile sau punctele
d e referinţă sunt la distanţe egale. Mijlocul firii omeneşti nu poate fi decât
Hristos, Dum nezeu-Om ul, pentru că în jurul Sau şi întru El noi suntem „u na"
(loan 17, 11).
Când iu d eii, m ai în ain te d e vrem ea P atim ii voiau să-L om oare pe
M ântuitorul, El „trecând p rin m ijlo cu l lo r" Se tăinuia pe Sine (Luca 4 , 29-30;
loan 8, 59). D espre acestea, în Tălcuirea de la Luca 14,25-27 ni se spune astfel:
„Nu Se dădea pe Sine iudeilor, ci Se depărta şi prin inijlocui lor suindu-Se, Se
tăinuia de ucigaşi". Pentru a pricepe acest cuvânt „suijjdu-Se", trebuie să
fim cu luare am inte la dragostea Domnului Hristos pentru întreaga fire om e­
nească. Aşadar, „S-a tăin u it" d e aceştia, îm preunâ-pătim ind şi neîncetân-
du-Şi dragostea pentru ei, pentru că S-a pogorât şi a luat asupra Sa neputinţa
 7

şi păcatul lor, şi nu numai al lor, ci al întregii um anităţi. Iar pogorârea aceasta

a săvârşit-o Domnul H ristosîn chip deplin venind în iad şi omorând moartea.
Această dragoste biruitoare e aşteptată şi căutată de tot om ul ce vine în lume,
ch ia r d acă ră tă c irile n o a stre su nt a d e se o ri a tâ t d e sfâ ş ie to a re şi de
înfricoşătoare. Şi Bunul nostru Domn, biruind pentru noi toţi moartea prin
Înviere, S-a suit întru cele care I se cuvin Omului. Acestea credem că înseamnă
acel grai ce zice „suindu-Se", şi am luat drept tem ei cuvintele M ântuitorului:
„C ine se va înălţa pe sine se va sm eri, şi cine se va sm eri pe sin e se va
în ălţa" (Matei 2 3 , 12) şi: „N im eni nu s-a suit în Cer, decât C el Care S-a coborât
din Cer, F iu l O m ului, Care este în C er" (loan 3 , 13).
Pe toate câte le-a făcut Domnul, întru dumnezeiasca dragoste pentru firea
omenească le-a făcuf, pentru că Însuşi mărturiseşte cu smerenia Sa: „Eu, în
m ijlocu l vostru, sunt ca unul ce slu jeşte" (buca 22,27), iar loan Botezătorul Π
propovăduieşte, grăind că „în m ijlocul vostru S e află Acela pe Care voi nu-L
ştiţi" (loan 1,26). Noi înşine la prăznuirea Botezului Domnului ne întâmpinam
unii pe alţii cu cuvintele: „Hristos în mijlocul nostru" şi răspundem: „Este şi va
fi". Şi cum nu ar fi în mijlocul nostru Cel Care ne-a grăit că acolo „unde sunt
doi sau trei, adunaţi în num ele M eu, acolo sunt şi Eu în m ijlocu l lo r"? (Matei
18, 20). Mântuitorul lisus Hristos este Cel Care a fost pus pe Cruce „în m ijlo c"
între tâlhari (loan 19,18), întru a Sa putere a sfâşiat prin „m ijlo c" catapeteasma
templului (buca 23,45) şi după învierea Sa a stat în „m ijlo cu l" ucenicilor (buca
24,36; loan 20,19,26). Iar mângâierea noastră este deplină, pentru că Domnul,
prin ucenicii Săi, ne-a dăruit astfel de cuvinte: „Copiii m ei, acestea vi le scriu,
ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem m ijlocitor către Tatăl, pe
lisu s Hristos cel drept" (1 loan 2 , 1).
întru această vieţuire pământească este cu neputinţă a nu greşi, iar greşelile
noastre vin dintru sfaturile noastre. De nu ne vom sârgui a păzi întru sfatul
minţii că vieţuirea noastră pe acest păm ânteste mărginită şi hotărnicită în timp,
foarte cu anevoie vom pricepe spre a Cui plinătate trecem prin această viaţă.
In tălmăcirea Tâlcuirii la Evanghelii, Sfântul Grigorie D ascălul şi Cuviosul
Gherontie au întrebuinţat adesea pentru vieţuire cuvântul petrecere, foarte
cu dreptate săvârşind acest lucru. Au nu este viaţa noastră păm ântească pe
trecere? Cu adevărat, este o adâncire suitoare întru pocăinţă, după cum tutu­
ror ne-o dezvăluie sfatul dum nezeiescului Părinte Sofronie Saharov.
Un alt cuvânt cuprins în graiul Tâlcuirii, este a unelti cu sensul de a folosi,
a întrebuinţa. Astăzi a unelti este înţeles cu prisosinţă într-o noimă rea, anume:
a organiza pe ascuns, a întreprinde în taină, a coace, a pune la cale un complot, a
conspira, a conjura, a urzi, a ţese. Rădăcina verbului« unei ti este cuvântul unealtă.
Acest grai s-a întocm it în lim ba română din două cuvinte unefle] + altelle].
Aşadar unealta este cea care este alcătuită d in unele şi altele şi prin care omul
face unele şi altele ~ adică pe toate cele dinafară. Deci, prin unealtă, ca printr-un
cuvânt, omul leagă lumea sa cuvântătoare de lum ea necuvântătoare, însăşi
partea cuvântătoare din noi fiind lucrătoare asem enea unei unelte. „Şi dă
D om nul tuturor deopotrivă, că toţi deopotrivă sunt cuvântători, deopotrivă
de sineşi stăpâni tori, iar unii cu socotinţă uneltim slobozenia aceasta, iar alţii
şi netrebnicim dum nezeiescul dar" (Tâlcuirea de la Luca '15,11-16).
Foarte adesea ni se întâm plă să gândim că Sfinţii au ajuns la sfinţenie şi
au dobândit desăvârşirea ca pe o stare neschim bătoare, de sine stătătoare şi
închisă în sine. Proiectăm astfel asupra Sfinţilor şi sfinţeniei propria noastră
gândire raţionalistă şi fragmentată şi, apoi, în chip firesc socotim că sfinţenia
este o stare de neatins; iar Sfinţii, fie sunt nişte cazuri aparte ale bunăvoinţei
lui D um nezeu, fie aparţin mai m ult vrem urilor îndepărtate decât zilelor
noastre. Iată, aşadar, cum noi înşine sem ănând înălţarea mândriei, culegem
adâncul deznădejdii. Rădăcina cuvântului sfânt este aceeaşi cu a graiului sfat:
slavonescul svetu şi derivatul său sventu. Form a de început a graiului sfânt
este aceea de avânt, care s-a păstrat în lim ba rom ână până spre începutul
veacului al XVUI-lea1, preschimbându-se treptat în sfânt, astfel că în tipăriturile
rom âneşti de la începutul secolului al XIX-lea îl regăsim cu prisosinţă sub
cea de a doua formă. Aşadar, Sfinţii sunt deopotrivă purtători ai luminii şi ai
frum useţii, precum şi ai gânduLui, ai sfatului iui D um nezeu pentru om. Şi
plinind sfatul lui Dumnezeu pentru om , ne cuprind şi pe noi toţi în sfatul lor
şi astfel întru ei ne facem „u na" - precum şi întru H ristos „una" suntem (loan
17,11) - pentru că şi ei s-au făcut asem enea cu D om nul (2 Petru 1, 4).
Dar cum au izbutit Sfinţii a ajunge la desăvârşire? Poate că am fi m iraţi
dacă am afla că n id u n Sfânt nu a fost desăvârşit, ci fiecare dintre ei a fost de
săvârşit. D ealtfel cuvântul desăvârşit este întâlnit în tălm ăcirea Tâlcuirii la
Evanghelii num ai ca de săvârşit. Astfel, avem : „cuvintele cele mai de săvârşit"
în loc de „cuvintele cele mai desăvârşite"; „înţelegerea mai de săvârşit” în loc
d e „înţelegerea mai desăvârşită" „omul este mai de săvârşit decât toate zidirile"
în loc de „omul este-mai desăvârşit decât toate zid irile"; „săvârşirea" în loc de
„desăvârşirea", iar exem plele ar putea continua.
„Se spunea despre Avva Sisoe, că atu nd când era să se săvârşească, şezând
părinţii lângă dânsul, a strălucit faţa lui ca soarele. Şi le-a zis lor: Iată, Avva
A ntonie a venit! Şi după puţin a zis: Iată, ceata Proorocilor a venit! Şi iarăşi,
faţa lui m ai m ult a strălucit. Şi a zis: Iată, ceata A postolilor a venit. Şi s-a

1 De pildă, Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, în anul 1688, în pisania

bisericii ctitorite la Mogoşoaia, scria: „Svâr.tn şi dumnezeiască biserica aceasta, al cărie hram
este S d<îîi tu! Gheorghe..." (cf. Nicolae lorga, Inscripţii din bisericile României, voi. II, Bucureşti,
1908, p .5). ■ ■ ' ' '
 9

îndoit [înm ulţit în strălucire] faţa lui iarăşi. Şi se părea, ca şi cum el ar fi

vorbit cu cineva şi s-au rugat Bătrânii de el, zicând: Cu cine vorbeşti, Părinte?
Iar el a zis: Iată, îngerii au veni t să mă ia şi mă rog să fiu lăsat să mă pocăiesc
puţin. Şi i-au zis lui Bătrânii: Nu ai trebuinţă să te pocăieşti. Părinte. Şi le-a
zis lor Bătrânul: Cu adevărat, nu mă ştiu pe m ine să fi pus început. Atunci au
cunoscut toţi că es te desăvârşit. Şi iarăşi, de năprasnă s-a făcut faţa lui ca soarele
şi s-au tem ut toţi. HI le-a zis: Vedeţi, Domnul a venit. Iar Dom nul a zis: A du­
ceţi-m i pe vasul pustiului! Şi îndată şi-a dat duhul. Şi s-a făcut ca un fulger şi
s-a um plut toată casa (locul) de bună m ireasm ă".
Istoria săvârşirii Sfântului Sisoe cel M are am aşezat-o aici după Patericul
egiptean1. După cum ni se spune în Cuvântul înainte, această versiune este
diortosită după o ediţie tipărită la Râmnic. In anul 1913 a fost publicat la Iaşi
Patericul ce cuprinde in sine cuvinte folositoare ale Sfinţilor Bătrâni - după ediţia
din 1828, îngrijită de Mitropolitul Grigorie Dascălul. Cu toate ca nici una din
cele trei ediţii vechi pomenite mai sus nu ne este cunoscută nemijlocit, înclinăm
să credem că aici, în loc de „Atunci au cunoscut toţi ca este desăvârşit" s-ar
afla „Atunci au cunoscut toţi că este de săvârşit".
Dar cine.era Avva Sisoe? Acela despre care el însuşi spunea în chip tăinuit:
„De aş fi avut unul din cugetele lui Avva Antonie, m -aş fi făcut tot ca focul;
însă ştiu un om care cu osteneală poate să poarte cugetul său ". Iar cugetul,
sfatul lui Avva A ntonie era acela pe care îl în v ăţase d e la curelarul d in
Alexandria: „Toţi se vor m ântui, eu singur voi p ieri". Aşadar, la săvârşirea
Avvei Sisoe vine mai întâi Avva Antonie, cel de un gând, de un sfat cu el.
Apoi vine ceata Proorocilor, aceia care au vestit slujirea şi dragostea „M ielu lu i
lu i D um nezeu, C el Care rid ică păcatul lu m ii" (loan 1,29). D upă aceştia vine
ceata A postolilor, cei care s-au făcut „tuturor to ate" (1 Corinteni 9, 22) şi
„părtaşi d um nezeieştii firi" (2 Petru 1, 4). Apoi vine ceata îngerilor, care
sunt „duhuri slu jito are, trim ise ca să slu jească, pentru cei ce v o r fi m oşte­
n ito rii m â n tu irii" (Evrei 1, 14). Iar când Avva Sisoe le cere acestora să-l
îngăduie să pună început, nu prim eşte de la îngeri decât un îndum nezeit
surâs, pentru că sm erenia lui Sisoe este cea a lui Hristos. Apoi, întru această
smerenie, dă mărturia sa spre folos firii om eneşti şi abia atunci a venit de faţă
minunatul nostru M ântuitor, Fiul „Tatălui tuturor. Care este peste toate şi
prin toate şi întru to ţi" (Efeseni 4,6). Şi cere Domnul „vasul pustiului", pentru
că vasul este pus în mijlocul nostru, în mijlocul firii om eneşti, spre a noastră
slujire şi folosinţă.
Aşadar sfatul Avvei Antonie a rodit întru Sisoe sfatul ncm incinos că „nu
a pus încep u t", adică este de săvârşit nu desăvârşit.*

! Publicat la ed. EOJR, Alba-lulia, 1990, pp. 208-209.

10

Aceasta este pricina pentru care noi. credem că în istorisirea săvârşirii Avvei
Sisoe se cade să citim „Atunci au cunoscut toţi că este de săvârşit" în loc de
„A tunci au cunoscut toţi că este desăvârşit".
Precum din cuvântul Avvei Sisoe se vede că a rodit rugăciunea curelarului
d in Alexandria, tot astfel de roadă a adus în graiurile sale şi Sfântului Grigorie
Dascălul. Spre mărturie, este vrednică de pomenire întâmplarea ce s-a petrecut
la înscăunarea sa ca întâistătător al Ungrovlahiei.
In iarna anului 1823, Cuviosul Grigorie Dascălul a fost chem at spre a fi
ales mitropolit. A plecat de la Căldăruşani pe jos, prin frigul tăios. Noaptea
trecea prin satul Tunari de lângă Bucureşti, iar preotul din sat, vazându-l
prost îm brăcat, l-a prins şi l-a închis, socotind că este un călugăr hoinar, ori
vreun prefăcut în veşm inte călugăreşti. Şi nu l-a închis oriunde, ci în coteţul
porcilor. Aici a trebuit să răm ână Cuviosul G rigorie până a doua zi, când
preotul cu pricina urma sa facă o cercetare. Dar, pe când se lum ina de ziuă, o
slugă milosti vă i-a dat drumul Cuviosului. Afară era un ger năpraznic. Astfel
a ajuns Cuviosul G rigorie la Bucureşti. După ce a fost hirotonit mitropolit,
preoţii din preajmă au venit să ia blagoslovenie de la noul ierarh. Când preotul
d in Tunari a văzut pe cine a închis în coteţul porcilor, s-a spăim ântat şi nu
îndrăznea să vină înaintea arhiereului. Atunci Sfântul Grigorie i-a zâm bit şi
i-a grăit cu blândeţe·. „Nu te teme, părinte, căci porcii sfinţiei tale S-au purtat
b in e cu m ine".
în aparenţă, aceste cuvinte al mitropolitului erau o rostire glum eaţă, ce
avea în ea blândeţea mustrării. D ar cei care se aflau atunci în acea obşte şi
aveau urechi de auzit, puteau să priceapă care era măsura celui care era înscă­
u nat mitropolit, Iată ce putem citi în Tâlcuirea de la Lucii 15,11-16 (pilda fiului
risipitor); „Toţi cei care se tăvălesc în noroiul faptelor celor de necinste şi al
patim ilor celor materialnicc, «porci» sunt, deoarece ochii porcului niciodată
n u pot vedea cele de sus, fiindcă au ciudată alcătuire. Pentru aceasta şi porcarii,
când prind vreun porc şi nu pot sâ-1 facă să tacă, îl întorc cu capul în sus şi îl
fac pe el de stri gă n\ai puţin, căci viind oarecum spre vederea celor ce nicioda tă
n u le-a văzut şi, privind cele de sus, se spăim ântează şi tace. Intru acest fel
sunt ochii celor care cresc întru cele rele, niciodată nu văd cele de Su.s". Aşadar,
C u v iosu l G rigorie nici nu-1 judecă, nici nu-1 osândeşte pe acel preot, ci
zâm bindu-i şi cu blândeţe grăindu-i, îi spune: „Nu te teme, părinte, pentru
c ă porcii din coteţul în care m -ai închis s-au purtat bine cu m ine şi nu mi-au
făcu t nici un rău.. însă nici gândurile tale, care sunt porceşti - pentru că pe
om , făptura cea cuvântătoare o pui îm preună cu porcii cei necuvântători -
n u mi-au făcut nici un râu, pentru că le-am luat asupra mea şi le-am purtat
întru dragostea lui Hristos pentru firea omenească şi astfel s-au purtat bine cu
m ine, căci slava şi dragostea p e care o dă Hristos este asem enea pentru m ine,
 11

precum şi pentru tine. Deci, ia aminte la cele dinlăuntru ale tale, şi primind
sfatul şi rugăciunea mea, fă-te de săvârşit”.
întru acest chip, petrecerea lăuntrică a C uviosului Grigorie s-a arătat a fi
„ascunsă cu H ristos întru D um nezeu" (Coloseni 3 , 3). Iată, dar, că şi Cuviosul
Grigorie D ascălul s-a socotit pe sine de săvârşit şi nu desăvârşit.
Sfinţii, ca unii care se socotesc de săvârşit, îşi uneltesc cuvintele sfatului lor
întru o nevoinţă în care prin dragostea lui Dumnezeu nu circumscriu nici
cuvintele, nici lucrurile, nici făpturile, nici firile, nici ipostasiirile. Pentru că,
întâi de toate, tot ceea ce se circumscrie poate fi supus lucrării slavei deşarte
şi nesmereniei; în al doilea rând, circumscrierea, mijlocind închiderea în sine,
ne desparte de dum nezeiasca dragoste, iar în al treilea rând, această lucrare
de circumscriere nu este proprie fiinţării dumnezeieşti.
Fie, dar, ca şi noi să ne petrecem această viaţă uneltind cuvintele noastre
întru sfatul cel de săvârşit , iar Dumnezeu, atunci când va socoti de cuviinţă,
ne va tace părtaşi ai suspinului Duhului Sfânt.
Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să nădăjduim că această ediţie a
Tâlcuirii Sfântului Teofilact va aduce un oarecare folos îndeobşte. înainte de a
încheia, cerem iertare tuturor acelora care ar fi săvârşit m ult mai bine decât
noi această m uncă. întru osteneala diortosirii nu am purces fălindu-ne „cu
caii şi cu căruţele" noastre (Psalm 19, 8), ci ca unii care ştim că întru adevăr
suntem sleiţi de foam e şi de sete, „nu foam ete de pâine şl nu sete de apă, ci
de auzit cu vintele D om n u lu i" (Amos 8,11). Iertaţi-ne, fraţilor şi vă rugăm să
pliniţi cu rugăciune toate neajungerile şi neputinţele noastre.
Aducem m ulţum irile noastre: M ihaelei Voicu şi lui N icolae Ghincea,
directorii Editurii Sophia, pentru înţelegerea statornică pe care nc au arătat-o
până la finalizarea ediţiei; lui Marcel Bouroş, preşedintele Fundaţiei Sfinţii
M artiri Brâncoveni, pentru prietenia şi sprijinul cu care ne-a întâm pinat;
doamnei dr. M cd a Hoţea, de la secţia Colecţii Speciale a B.C.U. CIuj-Napoca,
precum şi doamnei M ariana Soporan, pentru generozitatea lor; C osm inei
Tăm aş, pentru sfătuirea lingvistică dată în realizarea acestei ediţii; Adrianei
Goilav, pentru realizarea copertelor şi a miniaturilor Evangheliştilor; lui Florin
Todea pentru bunăvoinţa sa şi pentru tot materialul bibliografic, precum şi
tuturor celor care ne-au ajutat în chip ştiut, sau neştiut de noi.
L. S. Desartooici
12

DESPRE EDIŢIA DE FAŢĂ

în seria tăieturilor pa tristice Ia Noul Testament inaugurată de editura Sophia,

Tâlcuireu Evangheliei de la Luca este cel de-al treilea volum publicat spre întregirea
comentariului Sfântului Teofilact al Bulgariei la Sfintele Evanghelii.
Criteriile ştiinţei textologice modeme au impus ca metodă în imprimarea
textelor de literatură veche, redarea acestora în veşmântul lingvistic în care au
fost elaborate, Susţinem întru totul aceste rigori ştiinţifice în cazul în care se doreşte
o ediţie academică, critică, destinată în exclusivitate specialiştilor. Deoarece ediţia
de faţă a scrierilor Sfântului Teofilact se doreşte a fi o unealtă duhovnicească în
mâna oricărui creştin care ia aminte la poruncile Domnului, metoda folosită în
diortosirea şi redactarea Tâlcuirii la Evanghelii a fost în armonie cu scopul propus.
Textul Tâlcuirii ia cele patru Evanghelii a fost transliterat din chirilică după
ediţia de la 1805, fiind apoi verificat şi comparat din nou cu ediţia originală.
Forma transliterate verificată a stat la baza diortosirii textului. Diortosirea era
absolut necesară pentru ca textul să devină în întregime accesibil şi inteligibil
cititorului contemporan. în locurile - puţin numeroase, de altfel - în care am
întâmpinat dificultăţi în precizarea sensului, am consultat câteva ediţii (mai vechi
sau contemporane) ale Tâlcuirii la Evanghelii a Sfântului Teofilact. Apoi forma
finală a diortosirii a fost confruntată şi comparată din nou cu ediţia originală de
la 1805, fâcându-se astfel o ultima verificare asupra muncii întreprinse. Ne-am
străduit să întrebuinţăm instrumentele lingvistice astfel încât profunzimea şt ţinta
duhovnicească a tâlcuirii' să nu fie deloc păgubită, cu atât mai mult cu cât în
tălmăcirea Cuvioşilor nemţeni se cuprinde un adevărat tezaur de duhovnicie şi
de limbă românească veche. Bogăţia materialului lexico-semantic, articulat într-o
topică flexibilă cu nuanţă retoric-discursivă este specifică textelor cu caracter
omiletic din literatura noastră veche. Ne-am dorit ca prin munca de diortosicc să
nu umbrim şi să nu păg ubim limba Tâlcuirii, care este plină de frumuseţe, vitalitate
şi adâncime, păstrând înţelesurile adânci ale graiului bisericesc. Din această
pricină, au fost evitate cu totul neologismele, fiind păstrate mai toate cuvintele
vechi care până astăzi sunt întrebuinţate în textele bisericeşti şi liturgice.
în ce priveşte redactarea şi structurarea conţinutului lucrării, sunt necesare
mai multe precizări.
Atât viaţa Sfântului Luca scrisă pe scurt de Sfântul Sofronie, cât şi cea scrisă
de Sfântul Mucenic Dorotei, au fost înlocuite cu viaţa Sfântului Apostol Luca, scrisă
p e laig şi publicată în Vieţile Sfinţilor - ediţia îngrijită de Părintele Ioanichie Bălan.
' „Capetele Evangheliei" (care nu sunt altceva decât titlurile capitolelor)
prezente în ediţia 1805, au fost trecute de noi în cadrul Cuprinsului, iar titlului
fiecărui capitol din ediţia de faţă i-am subordonat printr-o notă titlul original al1

1Vezi tâlcuirea Sfântului Teofilact la Matei5 , 13.

 13

capitolului din ediţia 1805. Pentru înlesnirea unei priviri de ansamblu asupra
structurii Evangheliilor, s-a alcătuit la fiecare Evanghelie o Scară a întocmirii. Aici
sunt înfăţişate în idei rezumative toate cele prezentate în capitolele Evangheliilor,
fiind indicate şi versetele corespunzătoare.
în ce priveşte textul Sfintelor Evanghelii, acesta a fost actualizat după ediţia
sinodală a Sfintei Scripturi din anul 1988, deoarece această ediţie a cunoscut după
1989 mai multe reeditări şi se bucură în momentul de faţă de cea mai largă
răspândire în rândul credincioşilor. Acolo unde există deosebiri între versetele
tâlcuite în ediţia de la 1805 şi ediţia mai sus pomenită, diferenţele sunt precizate
prin numeroase note.
Pentru a înlesni o vedere unitară asupra întregii tâlcuiri a Sfântului Teofilact
la Evanghelii, dar şi asupra întregii Scripturi prin interm ediul tâlcuirii, am
subordonat fiecărui verset (sau grup de versete) trimiterile biblice prezente în
ediţia din 1805, cumulându-le cu cele din ediţia din 1988 a Sfintei Scripturi. Aceste
trimiteri au fost confruntate şi îmbogăţite cu cele din ediţia Noului Testament
comentat al ÎPS Bartolomeu Valeria Anania.
Scoliile şi însemnările Cuvioşilor Gherontie şi Grigorie sunt marcate prin note
precedate de indicaţia: [1805]. Toate celelalte note şi însemnări aparţin ediţiei de faţă.
Pen ho înlesnirea utilizării acestei tâlcuiri, în antetul fiecărei pagini este indicat
numărul capi toiului d in Evanghelie; înaintea fiecărui verset (sau grup de versete)
este indicat capitolul şi numărul versetului, iar în alcătuirea indicilor nu s-a făcut
trimitere Ia numărul de pagină, ci la versetul sau grupul de versete tâlcuite.
Referinţele biblice din textul tâlcuirii sunt cele din ediţia 1805* însă acestea au
fost completate cu trimiteri scripturistice la toate textele diate îri cadrul tâlcuirii şi
care nu sunt identî ficate în trad ucerea Cuvioşilor Gherontie şi Grigorie. Toate refe­
rinţele biblice din textul tâlcuirilor au fost sistematizate într-un Indice scripturistic.
Pentru o orientare tematică în cadrul Tâlcuirii, s-a alcătuit un Indice real şi
onomastic prin intermediul căruia cei interesaţi vor putea afla grabnic care este
învăţătura Sfântului Teofilact privitor la diferite teme.
S-a alcătuit, de asemenea, un Indice al numelor proprii tâlcuite de către Sfântul
Teofilact şi un Indice al referinţelor evanghelice uşor de reţinut sau care sunt întrebuinţate
deseori. Acesta din urmă ne poate fi foarte util celor care nu cunoaştem integral
textul Evangheliei, ci doar am reţinut anumite pasaje prin intermediul lecturilor
particulare sau a citirilor din timpul sfintelor slujbe.
Acestor indici li se alătură în acest volum (ca anexă editorială): Pătimirile iudeilor
din vremea Cezarului Gaius Caligula (anii 37-41) şi până la dărâmarea Ierusalimului din
vremea lui IU (anul 70) - descrise de Eusebîu de Cczareea şi losi/Flaviu.
Ne-am străduit ca prin tot aparatul auxiliar, Tâlcuirea Ia Evanghelii să devină un
instrument util în strădania de înţelegere şi propovăduire a Cuvântului lui
Dumnezeu, dar mai cu seamă şi întâi de toate ne dorim ca acesta să fie un sprijin real
pentru cei care se sârguiesc să fie cu luare aminte în viaţa lăuntrică. Motivaţia care a
stat la baza alcătuirii indidlor este un cuvânt ai Sfântului îgnade Briancianinov, prin
care ne învaţă aşa: „Ţi-a venit în minte un gând bun? Opreşte-te! în nici un caz nu te
14

gândi să-l pui în practică fără a-1 examina, fără a medita. Si mţi în inimă vreo înclinaţie
bună? Opreşte-te! Nu te Lăsa dus de ea. Consultă Evanghelia Vezi dacă gândul tău
cel bun, înclinaţia ta cea bună sunt conforme cu sfintele învăţături ale Domnului. Vei
vedea foarte repede că nu există nici o legătură între binele evanghelic şi binele firii
omeneşti căzute. Binele firii noastre căzute este amestecat cu răul, de aceea el însuşi
a devenit rău, după cum o mâncare delicioasă şi sănătoasa devine otravă când este
amestecată cu aceasta"2*.
Cei care iau aminte la acest cuvânt al Sfântului Ignatie vor înţelege că aceşti
indici sunt de neapărată trebuinţă, atât din pricina împrăştierii minţii, datorată
feluritelor pricini, cât şi din cauza neputinţei şi uitării, cărora, ca unii ce suntem
oameni, toţi ne supunem într-o măsură mai mare sau mai mică.
Unele adnotări din ediţia de faţă cuprind lămuriri asupra textului, dar şi
câteva pasaje din unele scrieri ale Părinţilor filocalici. Aceste pasaje patristice nu
au scopul de a-i exalta pe cititori punându le înainte cuvinte şi învăţături ale
Sfinţilor, ci întâi de ţoale completează şi dezvolta tâlcuirea Sfântului Teofilact,
dar deopotrivă ne arată şi cât este de mică măsura duhovnicească a celor oare
trăim în aceste vremuri. în privinţa citirii sfintelor cuvinte, Sfântul Nil Sorski
(1433-+1508) scria; „Cei împovăraţi de multe păcate şi bântuiţi de patimi sunt
nevrednici chiar şi să audă asemenea cuvinte. însă, punându-ne nădejdea în
harul lui Dumnezeu, suntem îndemnaţi să ţinem cuvintele sfintelor scrieri în
minţile noastre, ca măcar să sporim în conştiinţa decăderii în care umblăm"2.
înţelegem de aici că apropierea noastră de sfintele cuvinte se poate face numai
prin rugăciune şi prin citire cu luare aminte. Din această pricină, am aşezat în
primele pagini ale acestei cărţi Rugăciunea înainte de citirea din Sfintele Cărţi alcătuită
de către Sfântul loan Gură de Aur. Fiind aşezată astfel, cititorul o va găsi foarte
uşor de fiecare dată când va dori să citească din Tâlcuirea Evangheliei.
Prin zăbovirea în rugăciune şi prin împlinirea poruncilor evanghelice vom
dobândi luare aminte şi vom înţelege cu adevărat cele care se petrec în viaţa
noastră lăuntrică şi neîndoielnic este că vom pricepe şi prunda duhovnicească
în care se afla creştinătatea zilelor noastre.
într-un articol al său, intitulat Cuvinte pentru „vremea de pe urmă"4, academi­
cianul VirgilCâ ndea ne spunea că astăzi mai mult ca oricând învăţăturile Sfinţilor
ne sunt foarte la îndemână, deoarece „cărţile lor cu greu obţinute, tălmădte, copiate
în trecut, ne aşteaptă, colbuite, pe rafturi, sau ne îmbie în ediţii frumos tipărite şi
accesibile în librării, la pangar sau în chioşcuri, pe uliţe şi în pieţe",
între aceste cărţi se numără şi Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfântului
Teofilact, care nădăjduim să nu devină o carte „colbuită" din pricină că se află pe
rafturile bibliotecilor şi nu este cercetată de nimeni. Transcriind din chirilică textul
lâlcuirii de la 1805, am putut vedea că pe numeroasele file ale cărţii de acum
două veacuri sunt presărate multe picături de ceară, care ne spun în chip tainic

- Sfântul Ignatie Briandaninov, Fărânriturile Ospăţului, ed, EDR Alba Iutia, cap. VH, p. 24.
Cf. Cuviosul Paisie de la Neamţ, Autobiografia unui stareţ, ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 15.
J In revista Schimbarea ta faţa, nr. 3,1997, p. 1.
 15

că această Tălcuire a fost pricină de sfinte privegheri. De aceea, se cuvine să ne

aducem aminte de neamul din care ne tragem şi sa nu uităm că la înfricoşătoarea
Judecată în sânul neamului românesc ne vom afla dimpreună cu toţi înaintaşii
noştri care şi-au sfinţit viaţa prin împlinirea poruncilor şi prin dragostea cea
nemincinoasă a Evangheliei. După aceste porunci vor fi judecate toate veacurile,
toate neamurile şi fiecare dintre noi în parte.
Mulţumind tuturor celor ce s-au sârguit şi au trudit în felurite chipuri slujind
această carte, nădăjduim către Domnul, Cel Care nimic nu trece cu vederea şi
poate să răsplătească prin belşug de daruri şi milostivire. Purtării Sale de grijă
din dragostea pentru om, datorăm orice lucru bun, după cum ni se spune şi în
Cuvântul către cititor al Cuvioşijor Gherontie şi Grigorie: „Deci, toţi cei ce voiţi să
vă faceţi fii ai zilei şi ai luminii şi să nu umblaţi întru întunericul neştiinţei; toţi
cei ce voiţi să aveţi viaţa Domnului, ca o oglindă înaintea ochilor voştri celor
sufleteşti, şi după dânsa să urmaţi; toţi cei ce voiţi să ştiţi tainele întrupării
Domnului, şi dogmele credinţei noastre, ca să puteţi da răspuns, după cuvântul
Apostolului, pentru credinţa cea dintru voi; toţi cei ce voiţi să vă povăţuiţi la
calea mântuirii şi să nu vă poticniţi în prăpăstiile pierzării, primiţi-o cu bucurie
şi o cetiţi cu osârdie, mulţumind lui Dumnezeu Celui Ce a iconomisit de a
dobândit şi Neamul nostru această vistierie".
înainte de a încheia, vom cere iarăşi iertare tuturor cititorilor, punând înainte
o parte din cuvintele tipografilor ediţiei din 1805; „Iar cei ce v-aţi învrednicit cu
luminarea minţii, a privi în oglinda darului, bucuraţi-vă întru Domnul. Şi orice
greşeală veţi afla, îndreptaţi-o cu duhul blândeţelor, că întru îndelungată vreme
săvârşindu-se acest lucru de suflet folositor, ştim că şi greşeli vom fi făcut: unele
pentru multa osteneală, fiind firea îngreuiată, iar altele pentru supărarea nopţii,
căci şi noaptea de multe ori o am avut în loc de zi. Cu plecăciune, dară, ne rugăm
ca să ne iertaţi, căci şi noi oameni suntem cuprinşi de slăbiciunea firii, care nu
lasă pe nici un om a fi fără de greşeală".
Fie, dar, ca toţi dimpreună, iertându-ne unii pe alţii, să păzim dragostea lui
Dumnezeu şi prin aceasta fiind şi noi „păziţi de Dumnezeu"5, cu frică, cu credinţă
şi cu inimă curată să ne apropiem de Sfintele Taine ale lui Hristos, care ne vor
înnoi în înfrăţirea veselitoare şi veşnică cu toţi cei mântuiţi. Iar dacă acest lucru
se va săvârşi prin fapte, în chip tainic Sfântul Teofilact va revărsa şi asupra noastră
binecuvântarea sa6, zicând: „Fie ca Dumnezeu, al Căruia eşti şi Care te are, să te
păzească de tot răul şi nenorocirea, să te judece cu dreptate după milele Sale
desăvârşite şi, când tu vei fi devenit mirosul bunei miresme a lui Hristos, El să te
înalţe pe altarul ceresc şi să facă dirt tine cădelniţă înţelegătoare, că să dăruieşti
ca jertfă toate darurile mâinilor şi lucrărilor tale şi ca ardere de tot să aduci
mireasma bineplăcută şi bineprimită a tuturor virtuţilor tale".

5 „Teofilact" înseamnă „păzit de Dumnezeu".

14Sfântul Teofiiact încheia cu această binecuvântare una dintre scrisorile sale către fosta
împărăteasă Maria (cf. V. Gautier, Theophykcti; d'Achridn - Lethes, Tesalomc, 1986, pp. 140-141).
16

D ESPR E C EL E PATRU ÎN Ţ E L E SU R I
A L E SF IN T E I SC R IP T U R I'

Patru sunt chipurile în care se tâlcuieşte Sfânta Scriptură: isto ric, adică
potrivit literei şi după istorie; anagogic, adică după înalta înţelegere; alegoric,
adică sub cele spuse se înţeleg altele, ascunse; şi tropologic, adică pentru
îndreptarea năravurilor.
înţelesul istoric este cel care cuprinde lucruri trecute, care n u trebuiesc
altfel înţelese şi nici nu sim t închipuire a altui lucru.
Anagogic, când, prin spusele Scripturii ne suim de la Biserica păm ântească
la cea cerească, de la oameni la îngeri, de la zidiri la Ziditor, până la Cea Una
Sfânta şi Preaînalta Treime, de unde nu este cu putinţă a trece mai înainte.
A dică atunci când zicem: „întru început a făcut D um nezeu C eru l şi pă­
m ân tu l'' (Facere 1,1), prin „C er" înţelegem pe îngeri, iar. prin „p ăm ân t", pe
oameni, încă şi ceea ce zice David: „Că M -am ju rat întru m ân ia M ea : «Nu
vor intra întru odihna M ea»" (Psalm 94,12; Evrei 3 , 11);ş-a jurat, zice D om nul,
să nu intre evreii cei neascultători şi împietriţi la inimă în păm ântul făgă­
duinţei, în Palestina. Potrivit spuselor, adică după chipul istoric, înţelegem
chiar pământul Palestinei; dar anagogic, adică după înalta înţelegere, înţe­
legem' viaţa cea veşnică, adică aceea în care este adevărata odihna.
Iar alegoric, este chipul în care potrivim cele spuse în Sfânta Scriptură la
H ristos, la Trupul Său tainic şi la Biserica cea păm ântească. Adică: Avraam a
avut, potrivit cuvintelor, deci potrivit istoriei doi feciori, unul din Agar slujnica
[Ismail] şi altul din Sarra cea slobodă [Isaac]. A legoric, adică după chipul în
care una se spune şi alta se înţelege, Avraam închipuie p e D um nezeu, Care
are doi fii: iudeii din sinagogă şi creştinii din Biserică - creştini care su n t în
slobozenia darului lui Hristos - , iar iudeii sim t sub slujirea şi robia închipuirii
L eg ii lui M oise, după cum tâlcu ieşte m arele Pavel în Epistola către Galateni
(4, 22-30). încă şi prin arca lu i N o e - având dobitoace curate şi necurate

" Pentm că această carte se adresează întâi de toate creştinilor simpli care râvnesc la
împlinirea poruncilor şi poate că nu tuturora le este cunoscut ce anume reprezintă fiecare din
înţelesurile Sfintei Scripturi, aşezăm mai jos o însemnare privind desluşirea acestora. Această
lămurire o găsim în ediţia românească a Tâlcuirii Sfântului Teofilact, anume ca notă explicativă
în comentariul de la M ată 12, 7-8.
_______________________________________________________________________________________ _ ] 7

potrivit chipului alegoric de înţelegere vedem Biserica cea pământească., ce

cuprinde şi drepţi şi păcătoşi.
Iar tro p o lo g ic este chipul îndreptător de năravuri [moral | care, prin
Scripturi moravurile oamenilor şi viaţa lor le îndreaptă de la răutate, către
fapta cea bună. Aşa este capitolul 12 de la Matei, capitolul 11 de la L.itca şi 3 de
la Marcu, în care se arată lisus scoţând dracul, după care cel mut şi surd
grăieşte. Aici, trop olog ic - adică după chipul cel îndreptător de m oravuri -
se înţelege păcătosul, „surd" că nu voieşte să audă dum nezeieştile cuvinte şi
„m ut", că nu primeşte spovedania; „drac" este păcatul cel de m oarte; iar
păcătosul venind la Hristos - adică la preotul lui D um nezeu - şi m arturi-
sindu-şi păcatele sale se izbăveşte prin iertarea preoţească de păcatele cele
de m oarte şi grăieşte, binecuvântând pe Dumnezeu prin lucrarea faptelor
bune. încă şi cele spuse de D um nezeu în Deuteronom: „Să nu legi gura bou lu i
care treieră" (Deuteronom 25, 4), după slovă s-au Spus pentru boi, dar tro ­
p olog ic, s e înţelege pentru învăţători, care învăţând poporul, nu sunt opriţi
să se hrănească din lucrurile şi veniturile Bisericii, după cum tâlcuieşte m arele
Pavel în Epistola întâi către Corinteni (9,1-18).
D eci, în patru feluri se face citirea Sfintei Scripturi: istoric - potrivit
cuvintelor; an agogic - după chipul unei înţelegeri m ai înalte; aleg oric - când
înţelegem altceva decât cele spuse şi trop olog ic - adică în chipul îndreptător
de năravuri [moral]. Se cuvine a şti că nu toate cuvintele Scripturii pot fi
tâlcuite în toate aceste feluri, ci unele se tâlcuiesc num ai într-un fel, altele în
două sau în trei şi altele în toate aceste patru feluri.
18

V IA ŢA SFÂ N TU LUI A P O ST O L
ŞI EV A N G H ELIST LU C A

Sfântul Evanghelist Luca era de neam din Antiohia Siriei şi din tinereţe a
deprins înţelepciunea elinească şi m eşteşugul doctoricesc, făcându-se doctor
iscusit. Apoi a fost şi zugrav ales. Cunoştea bine limba egipteană şi greacă şi,
deprinzându-se deplin şi cu învăţătura evreiască, a mers la Ierusalim.
în acea vreme, Dom nul nostru Iisus Hristos, petrecând pe păm ânt cu
oam enii, semăna săm ânţa cuvântului mântuirii, care, crescând şi în inima lui
Luca, fiind un păm ânt bun şi, răsărind, a adus rod însutit; căci Luca, auzind
învăţătura înţelepciunii din gura iui D um nezeu, mai multă ştiinţă a scos de
acolo decât din şcolile elineşti şi egiptene, pentru că a învăţat a cunoaşte pe
adevăratul D um nezeu, a crede în El şi a-i învăţa şi pe alţii credinţa. El a fost
u nu l din cei şap tezeci de A p o sto li, d esp re care ch iar el po m en eşte în
Evanghelia sa, zicând: „A arătat D om nul şi pe m ulţi alţii şaptezeci şi i-a
trim is, câte doi, în ain tea feţei Sale, în toată cetatea şi lo cu l" (Luca 10, 1).
Fiind şi Luca din aceeaşi ceată apostolească, umbla înaintea feţei Domnului,
p rin propovădui rea cea sfântă, gătind calea Lui şi încredinţând popoarele că
M esia, Care era aşteptat, a venit în lume.
în vrem ea m ântuitoarelor Patim i, când fiind bătut Păstorul s-au risipit
oile turmei, acest fericit Luca umbla tânguindu-se şi plângând pentru Domnul
sau, Care de voie a binevoit a pătimi. Şi precum a sem ănat cu lacrimi, cu
bu cu rie a secerat răsplătire. Căci înviind Hristos, pe când Luca şi Cleopa
m ergeau in Emaus şi vorbeau între ei cu jale despre pătim irile iubitului lor
învăţător, însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, prin arătarea Sa i-a mângâiat
şi a şters lacrimile de pe ochii lor, căci, apropiindu-se de dânşii, le-a zis: „Ce
su n t cuvintele acestea de care vă în trebaţi între voi m ergând ş i de ce su n teţi
trişti? " (Luca 24, 17) Şi a fost atunci călător Sfântul Luca îm preună cu Acela
C are a zis pentru Sine: „Eu su n t C alea, Adevărul şi V ia ţa " (loan 14, 6). Deci
m ergând şi vorbind cu El, a rostit Dom nul adânc negrăit de înţelepciune.
Cât de scumpă îi era Sfântului Luca învăţătura Domnului nostru Iisus
H ristos când Iisus cu gura Sa cea dulce grăia, începând de la M oise şi de la toţi
Proorocii şi le tâlcuia lor toate Scripturile cele pentru Dânsul! De aceea Luca,
bunul ucenic al lui Hristos, învăţând tainele lui Dumnezeu, a adus şi el la sfânta
cred in ţă toate cetăţile B coţiei şi pe m ulţi din cei cc erau în întu nericu l
recunoştinţei de Dumnezeu i-a luminat cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii.
M ai întâi a şezut în Emaus cu Hristos la cină, urmând să m ănânce cu El prânz
întru îm părăţia lui Dumnezeu. Apoi a cunoscut în frângerea pâinii pe Fiul lui
D um nezeu, pe Care Iuda, la Cina cea de Taină nu a voit să-L cunoască.
 Focul dragostei către Dumnezeu care se ascundea în inima Sfântului Luca a
ieşit la vedere prin aceste cuvinte: „Oare nu era inim a noastră arzând întru noi,
când ne grăia nouă pe cale şi când n e tâlcuia Scripturile?" (Lmc» 24,32) Şi ca să
nu fie uitată pomenirea Domnului, pe Care: din toată inima 11 iubea, după
cincisprezece ani de la înălţarea Lui la Cer, cu toată adeverirea I-a scris Evanghelia
Şi a scris nu numai cele ce singur a văzut şi le-a auzit, ci şi pe. cele pe care le avea
scrise în inima sa, nu din condei, ci din dragoste. De.asemenea, le-a povestit şi pe
acelea pe care mai înainte el le-a văzut de la cei ce merseseră după Hristos. Iar
mai pe urmă, aproape de Patimile lui Hristos, a început a umbla după Dânsul,
precum se scrie la începutul Evangheliei: „Ne-au dat nouă cei ce au fost din
început, singuri văzători şi slujitori ai C uvântului" (Luca 1,2).
Sfântul Luca a fost părtaş durerilor şi ostenelilor lui Pavel întru bu-
năvestirea lui Hristos, pentru că îi urma lui propovăduindu-L pe Hristos nu
numai iudeilor, ci şi neamurilor. Ş j a fost în Roma la dânsul, precum arată
Faptele Apostolilor, pe care tot el le-a scris şi era foarte iubit de Pavel. Scriind
către Coloseni, Apostolul Pavel zice: „în ch in ă-se vouă Luca, doctorul cel
iu b it" (Coloseni 4, 14). La fel, în Epistola către Corinteni, Pavel îl laudă pe
Luca, zicând: „Dar nu num ai atât, ci este ş i ales de către B iserici ca tovarăş
al nostru de călătorie, având darul acesta, spre slava D om n u lu i în su şi şi
spre osârdia n oastră" {2 Corinteni 8, 19). Aici Sfântul Ieronim înţelege că
Apostolul Pavel ÎI laudă pe Luca.
20

Apoi Luca, plecând din Roma, a mers spre răsărit, binevestind pe Hristos
şi suferind dureri şi osteneli pentru sfânt num ele M ântuitorului. Străbătând
to ată Libia, a mers în Egipt, unde a lum inat Tebaida, cea m ai de sus zisă, prin
bunavestire şi înTivele (cetăţile) Beoţiei a rânduit bisericile, hirotonind preoţi
şi diaconi. Apoi pe cei bolnavi cu trupul şi cu sufletul i-a tămăduit şi, pătimind
m ulte, s-a odihnit întru Domnul, având mai m ult de optzeci de ani.
Pe locul unde s-a pus sfântul lui trup, Dumnezeu, preamărind pe plăcutul
Său, a plouat coliric (apă limpede) care tămăduieşte durerea de ochi, în semnul
meşteşugului celui doctoricesc. Pentru aceasta era ştiut de cred incioşi mormântul
lui, căci se vindecau de diferite boli, cu rugăciunile Sfântului Apostol. Apoi, aflând
Constanhe, fiul împăratului Constantin cel Mare, de moaştele lui tămăduitoare,
a trimis pe Artende, cârmuitoru] Egiptului, care mai pe urmă a fost chinui t pentru
H ristos de Iulian Paravatul, şi a adus cu mare cinste în cetatea împărăteasca
m oaştele Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca
Când s-au adus cu cântări Şi cu laude în cetate sfintele moaşte, un famen al
palatului îm părătesc, anume Anatolie, zăcând de multă vreme în patul durerii
ş i cheltuind avere multă la doctori, căutând tăm ăduirea pe care n-o putuse afla
d e nicăieri, auzind că se aduc în cetate moaştele Sfântului Apostol Luca, s-a
ru gat cu toată osârdia către Sfântul. Şi, pe cât îi era cu putinţă lui Anatolie, s-a
sculat de pe pat, poruncind să fie dus la tămăduitoarea raclă a Apostolului,
C ând a ajuns şi s-a atins de ea cu credinţă, închinându-se m oaştelor Sfântului,
s-a vindecat îndată de boală şi, câştigând deplină sănătate şi tărie, a purtat pe
um erii săi, împreună cu ceilalţi oameni, rada cu moaştele Sfântului Apostol
L uca în Biserica Sfinţilor Apostoli. Acolo, sub Sfinţita M asă, unde erau Sfinţii
A ndrei şi Timotei, au pus sfinţitele moaşte ale Sfântului Luca.
Se spune despre dânsul că el a zugrăvit m inu n at chipul Preasfintei
N ăscătoare de Dumnezeu, purtând în braţe pe Pruncul cel mai înainte de veci,
pe D om nul nostru Tisus Hristos. Apoi a zugrăvit şi alte două icoane ale
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi le-a adus la M aica Domnului, spre a
vedea dacă îi vor plăcea; iar ea, văzând acele chipuri ale sale, a grăit astfel:
„D arul Celui Care S-a născut din mine şi al meu să fie cu icoanele acestea".
Sfântul Apostol Luca a mâi zugrăvit pe lemn şi chipurile Sfinţilor şi Marilor
A postoli Petru şi Pavel şi de la dânsul s-a început în toată lum ea acel bun şi
preacinstit lucru, adică zugrăvirea sfintelor icoane, întru slava lui Dumnezeu,
a M âid i Lui şi a tuturor Sfinţilor, pentru împodobirea Bisericii şi spre mântuirea
credincioşilor, celor ce cu dreaptă credinţă cinstesc sfintele icoane. Amin.
 TALCUIREA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA LUCA

SFÂNTUL T EO FILA CT A RH IEPISC O PU L BULGARIEI

ÎN A IN TEC U V Â N TA RE

D u m n ezeiescu l Luca a fost d upă p atrie an tio h ian , iar c u m eşteşu g u l

d octor şi întru în ţelep ciu n ea cea elinească era m are p recu m şi în tru cea
evreiască p rocop sit e r a Iar cân d D om nu l n o stru în v ă ţa s-a d u s şi L uca în
Ierusalim . Pentru aceasta zic u nii că şi el a fo st u n u l din cei şaptezeci d e
A postoli Şi, înviind H ristos d in m orţi, îm preună cu C leopa L-au în tâm pin at
( L uca 2 4,15). Şi d upă ce D om nul S-a în ălţat, şi m a i apoi a crezu t ş i P av el,
s-a făcu t Luca îm p reu n ă-călăto r şi u rm ător al m in u n a tu lu i P av el, ş i aşa a
scris Evanghelia în toată am ănunţim ea, p recu m şi în ceputul e i o arată (Luca
1, 3Λ în să d u p ă cincisp rezece ani de la în ălţarea D om n u lu i H ristos a scris
E vanghelia s a Ş i o scrie p en tru d regătoru l Teofil, p o ate fiin d acesta căp e­
tenie, pentru că nu m irea aceasta: „ p re a p u te m ice " la căp eten ii şi la ighe-
m oni se punea, p recu m şi Pavel zice către ig h em o n u l Festus: „p reap u ter-
n ic e F e stu s" (Faptele Apostolilor 26,251.
în că şi to t o m u l cel iubitor d e D um nezeu şi care a lu at pu tere îm potriva
patim ilor este „ p re a p u te m ic T e o fil"1, care şi v red n ic este cu ad ev ărat d e
a ascu lla Evanghelia.

1(1805J Pentru că „Teofil" în limba românească se tâlcuieşte „iubitor de Dumnezeu".

22

C a p it o l u l 1
Gavriil binevesleşte lui Zaharia şi Măriei. Cântarea M ăriei.
Naşterea lui loan Botezătorul Cântarea lui Zaharia1

1,1-4: D eo a rece m u lţi s-au în c e rc a t să alcă tu ia scă o is to risire d esp re

fa p te le d e p lin ad ev erite în tre n o i, (2) aşa cum n i le-au lă s a t c e i ce le-a u
v ă z u t de la în ce p u t ş i au fo s t s lu jito r i a i C u v â n tu lu i, (3) am g ă sit ş i eu
cu cale, p re a p u tem ice T e o file, după ce am u rm ărit toate cu d e-am ăn u n tu l
d e la în ce p u t, să ţi le sc riu p e rân d , (4) ca să te în c re d in ţe z i d e sp re
te m e in ic ia în v ă ţă tu rii p e care ai p rim it-o 2.
(X 2) loan 15,27 /Evrei 2 ,3 A1 Petru 5 ,1 /2 Petrul, 16/1 loan 1 ,1(7,3) Faptele Apostolilor 1,1
C are au fost aceşti m ulţi ce s-au apucat să scrie? Apostolii cei m incinoşi!
C ă ci m ulţi au scris u n oarecare chip de evanghelii m incinoase, precu m
a ceea care se n u m eşte Evanghelia egiptenilor şi cea pe care scrie n u m irea
Evanghelia celor doisprezece. A ceştia însă num ai s-au apucat, dar n u au sfârşit,
căci fără de d u m n ezeiescu l dar s-au apu cat şi pentru această p ricină n ici
n u au săvârşit lucrul început. Aşadar, bine a zis Sfântul Luca despre aceştia:
„ m u lţi s-au ap u cat".
D ar cei puţini, precu m M atei şi M arcu, n u n u m ai că au în cep u t, c i au
ş i săvârşit, pentru că ei II aveau pe D uhul celsăvârşitor. Şi au z is ei „lu cru ri
a d e v e rite ", pentru că nu lucruri de rând şi după sterp aşezăm ân t su n t
ce le ale lu i H ristos, ci întru ad evăr şi întru credinţă adeverită şi cu toată
în tem eierea. _
D ar cu m sunt acestea „ad ev e rite"? Sp u n e, o, Luca! ,
„ P recu m ne - a u lă sa t n o u ă ce i ce d in tru în c e p u t au fo s t s in g u ri
v ă z ă to ri şi s lu jiţo ri C u v â n tu lu i". D intru aceasta arătat este cum că L uca

1 In ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru părinţii lui loan Botezătorul şi
pentru naşterea lui. Pentru închinăciunea ÎVr^ertriui către Maria. Pentru închinăciunea M ăriei
către Elisaheta. Pentru dezlegarea limbii lui Zahartă'şi pentru proorödia lui".
1 în ediţia 1805 versetele 1-4 figurează ca InaintecuvăriUtre a Evangheliei, iar primul
verset al capitolului 1 este versetul 5 din ediţia 1988 a Sfintei Scripturi. Iată form a
biam tecuvântării din ediţia 1805: „Deoarece m ulţi s-au apucat a alcătui povestire pentru
lu cru rile cele ce au fost adeverite întru noi, precum au dat nouă cei ce dintru încep u t
au fost singuri văzători şi slu jito ri ai C uvântului, părutu-m i-s-au şi m ie, urmând toate
d in tâi cu am ăruntul, pre rând a scrie ţie puternice Teo file, ca să cunoşti întărirea
cu v in telo r de care te-ai învăţat".
TÂLCUJRfc'A SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul I 23

n u a fost dintru încep u t ucenic, ci m ai apoi s-a făcut; că alţii au fost ce i ce

dintru în cep u t au fost ucenici, precum F etru şi fiii lu i Z ev ed eu , care l-au
şi în văţat p e L uca toate câte el nu a văzut, nici n u a auzit eL însuşi.
D ar ce este aceasta ce zice: „Ca să cu n o şti în tă rirea cu v in telo r de care
te-am în v ă ţa t"? în două chipu ri poate fi în ţelea să aceasta. M ai întâi: „Că
m ai în ain te, fără a scrie, te-am învăţat pe tin e, o, Teofile, iar acu m în scris
d ând u -ţi Evanghelia, îţi întăresc m intea ta, ca să n u u ite cele ce în chip
n escris ţi s-au d a t". Iar în al doilea rân d , p u tem în ţeleg e aceasta: n oi,
oam enii, atunci când cineva ne spune nouă fără a scrie cele rostite, adeseori
o bişnu im sa avem bănu ială asupra acelu ia că p oate a m inţit. Iar cân d şi
scrie cele ce spune, atunci credem , că de n u ar fi fost în cred in ţat acela cu m
că ad ev ărat grăieşte, n u le-ar fi scris. D eci, p en tru această p ricină zice
E vanghelistu l: „Ţi-am scris Evanghelia, ca pe cele ce n escris le-ai în v ăţat,
cu m ai m u ltă întărire să le ţii, crezând m ai vârtos acum ca, atât de m ult
su n t eu încred inţat de cele nescrise, încât ş i în scris le aşez pe acestea".
Vezi că zice încă şi aceasta: „să c u n o ş ti", că n u a zis „să ştii", ci „să
c u n o şti", adică în al doilea rând m ai m ultă cu n oştin ţa să aibă, p recu m şi
în cred inţare şi întărire că Evanghelistul n u a m in ţit în E van gh elia sa.
1, 5: Era în z ile le lu i lrod , re g e le Iu d e ii, un p reo t cu n u m e le Z ah aria
din ceata p reo ţească3 a lu i A b ia , iar fe m e ia lu i era d in fiic e le lu i A aron
si se n u m ea E lisab eta. ... ,
' ( i , .V 1 Paralipomena 24,5; 10,19/ Neemia 1 2 ,4 ,1 7
P om eneşte d e îm părăţia lu i Irod, m ai întâi ca să povestească după
chipul Proorocilor - că aceia aşa încep: „C u v â n tu l D o m n u lu i care a fo st
către O sea, fecio ru l lu i B e e ri, în vrem ea d o m n ie i lu i O z ia , fotam , A h az
şi le z e c h ia , re g ii d in Iu d a, şi în z ile le lu i Ie rq b o a m , fiu l lu i Io a ş, re g e le
d in Is r a il" s-au făcut acestea (Osce 1, î). în să şi p en tru că despre H ristos
va să isto risească, pentru aceasta p om eneşte de Irod, ca sa arate cu m că
H ristos cu adevărat a venit în zilele lu i Irod. C ă Irod acesta a fo stcârm u ito r
d upă ce au lip sit stăp ânitorii d e la iudei, d upă proorocia lu i Iacov (Facere
4 9 ,1 0 ), de u nd e se v ăd eşte cum că a venit H ristos în trup.
în că şi altceva săvârşeşte E vanghelistu l prin a sp u n e vrem urile - arată
ad evărată E vanghelia; că p rin pom enirea vrem urilor d ă voie celor ce v o r
v o i să ce rce te z e ca şi d in cu rg erea v re m u rilo r să se în v e ţe a d ev ă ru l
E vanghelici.
Ş i cu-cuviinţă începe de la Zaharia şi de la naşterea lu i loan, căci fiindcă
va să sp u ie p entru naşterea lui H ristos, iară In ain tem ergătoru l lu i H ristos

3 în versetul de la 1805, în loc d e „d in ceata p reo ţească", se găseşte „d in rându l zi lelor'

24 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

a fo st loan, cu cuviinţă m ai înainte de naşterea lui H ristos p o v esteşte de a

lu i lo an , nici aceasta fără de m inu ne fiind. C ă de v rem e ce avea să n ască
Fecioara, m ai Înainte a ico n om isit darul d um nezeiesc ca să n ască b ătrân ă
[E lisabeta], nu după legile firii, m ăcar deşi cu bărbat.
D ar ce este aceea ce zice: „din rândul zilelo r lu i A b ia "? O arecare aşa
înţeleg, cu m că doi preoţi au fost cei care săvârşeau slujba pe rând, unul
d upă altul, adică acesta care se num eşte aşa, Abia, şi Zaharia. D eci, după ce
A bia a săvârşit cele preoţeşti în slujbă, după rândul zilelor aceluia, slujea
Z aharia însă se vede că nu este aşa, că Solom on, după ce s-a isprăvit tem plul,
a aşezat şi rânduri de zile, adică săptăm âni, şi întru o săptăm ână a aşezat pe
fiii lu i C ore, iar întru alta pe Asaf, iar în alta pe Abia, şi în alta pe altul (2
Paralipomena cap. 1-8). D eci, ceea ce zice că era Zaharia „d in rân d u l z ile lo r
Lui A b ia ", aşa se cuvine a se înţelege, cum că era din săptăm âna lu i Abia, nu
cu m că după săptăm âna lu i A bia lua el slujirea, că atunci ar fi zis: „după
rând u l zilelor lu i A b ia ", iară acum zicând „d in rândul z ile lo r lu i A b ia " , a
arătat cum că era din rânduiala şi săptăm âna lu i A b ia
Iar. vrând să arate că d up ă L ege, din am ândouă p ărţile n ă scăto rilo r
săi, lo an era de n eam preoţesc, zice: „iar fem e ia lu i era d in fiic e le lu i
A a ro n ", că nu era cu pu tinţă bărbatului să ia fem eie de altă sem in ţie, ci
d in tru aceeaşi cu a sa (blumeri 36,6-9). în să „ E lisa b e ta " se tâlcu ieşte „a lui
D u m n ezeu o d ih n ă", iar „Z ah aria", „pom enire a D om n u lu i".

1, 6“: Ş i erau am ân d o i d rep ţi în ain tea lu i D u m n ezeu .

(Ϊ, 6') Facere 7, X; 17,1/3 Regi 9,4 /4 Regi 20,3 /2 Paralipomena 15,17 /Iov 1,1,8 /Psalm 118,5
D e m u lte ori u,nii sunt d rep ţi, dar nu în ain tea lu i D u m n ezeu , ci după
a rătare şi înaintea oam enilor. Iar aceia înaintea lui D u m n ezeu erau aşa.
1, θ’: Umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile4Domnului.
î l , 6"; Facere 17,1 /3 Regi 9, 4 /Iov 1 ,1 ,8 / Psalmi 118, S
„ Porunci" sim t precum să n u preacurveşti, să n u furi, iară „îndreptări",
precum : „Ceia ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, cu moarte să
moară" (Levilic 20,9), pentru că este cu dreptate aceasta. Să ştii'însă că poate
şi „porunca" să se num ească „îndreptare", ca una oe-l face p e om drept, iar
m a i vârtos şi a lui D u m n ezeu fiind în d rep tare, că în z iu a aceea, ca o
în d rep tare având D um nezeu poruncile, n e va osândi p e n o i, căci zice: „D e
n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat n-ar avea" (loan 15, 22), şi iarăşi:
„Cuvântul pe care l-am grăit lor, acela îi va judeca pe ei" (loan 12, 48).
D ar pentru care pricină, după ce a zis „umblând în tru toate p o ru n cile",
a ad aos aceea: „fără de prihană"? Ascultă: de m u lte ori unii u m b lă în Legea

i în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ râ n d u ie lile ", se g ăseşte „ în d re p tă rile ".

t Al c u ir e a s f in t e i e v a n c h e l ii d e l a lu c a Capitolul 1 25

lui D um nezeu, d ar toate le fac ca să fie văzuţi de oam eni. U n ii ca aceştia nu

su n t fără d e prihană. D ar Zaharia şi lucra poruncile, şi le săvârşea fără
prihană, fiindcă n u ca să placă oam enilor le plinea p e acestea

1, 7: Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi

amândoi erau înaintaţi în zilele lor. (1 7) Facere 16 1; 2s, 2i / 1 Regi î, 2
F em eile drepţilor, chiar şi cele d rep te de m u lte ori au fo st sterp e, ca să
cu n o şti tu că Legea nu cere m u lţim e de copii tru p eşti, ci d uh ovn iceşti.
Şi erau am ândoi bătrâni şi cu trupul şi cu duhul, pentru că şi cu sufletul
îmbătrâniseră, adică sporiseră, „suişuri în inim ă p u nându -şi" (Psalm 83,6), şi
„zi" avându-şi viaţa iar nu „noapte", ca întru lumină um blând cu bun chip.

1, 8-10: Ş i p e când Z aharia s lu je a în a in te a lu i D u m n e z eu , în rân d u l

săp tăm ân ii sale, (9) a ie ş it la so rţi după o b ic e iu l p re o ţie i, să tă m â iez e
in trân d în te m p lu l D o m n u lu i. (10) Ia r to ată m u lţim ea p o p o ru lu i, în
tim p u l tă m â ie rii era afară şi se ruga.
fî, 8) 1 Paralipomena 24,19/ 2 Paralipomena 6,14; 31,2 f l, 9) Ieşire 30, 7 /Le vi tic 1 6,17 /
1 Regi 2, 28 /1 Paralipomena 2 4 ,19/ 2 Paralipomena 29,1 / Evrei 9, 6 î l , 10) Levitic 16,17
„în ain tea lu i D u m n ezeu " num ai cei curaţi slujesc, iară d e la cei necuraţi
îşi întoarce D um nezeu faţa S a Şi când i s-a întâm plat a tăm âia? Cu adevărat
în vrem ea rugăciunii, când num ai arhiereul intra în Sfintele Sfintelor. C a să
fie cunoscut că precum arhiereul acesta intrând în Sfânta Sfintelor a dobândit
rod, aşa şi D om nul Iisus, A rhiereul cel m are cu adevărat, intrând în Sfânta
Sfintelor, adică în C eruri [intrând] cu trupul, a d obân dit ca rod al Venirii
Sale în trup, a noastră pu nere întru fii şi [a noastră] m ântu ire (Evrei 4,1 4 ).

■1,11: Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.
(Ί, 12} Ieşire 30,1
N u tuturor se arată în g eru l, c i nu m ai celo r cu raţi cu inim a, p recu m a
fost Zaharia.
Iar „altar a l tă m â ie r ii" a zis fiindcă era şi un a lt altar, al jertfelor.
1,12-14: Şi văzându-1, Zaharia s-a turburat5 şi frică a căzut peste el. (13)
Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost
ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi loan. (14) Şi
bucurie si veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura.
• (!. 12) Judecători 6,22; 13,6,20 /Daniil 10,7 /Luca 2 ,9 7 Faptele Apostolilor 10,3
0 ,1 3 ) Judecători 6 ,2 3 /Luca 1,6 0 ,6 3 /Faptele Apostolilor 1.0,31 fL 14) L ocal, 58/loan5,35
Se spăim ântează Zaharia pentru că vederea cea neobişnuită şi pe Sfinţi
îi înspăim ântează. D ar îngerul, potoleşte spăim ântarea s a C ă pretutindeni

5 în ed iţia d e la 1805, în ioc d e „s-a tu rb u rat", se g ăseşte „s-a s p ă im â n ta t".

2f> Capitolul 1 SFÂNTUL TEOF1LACT ARI »EPISCOPUL BULGARIE]

[în toată vrem ea] acest sem n să-l ai al ved eniilor celor de la D um nezeu şi al
ce lo r drăceşti. D e va începe m intea de la înspăim ântare şi p e urm ă se va
aşeza, degrab răspândindu-se frica, cu adevărat dum nezeiască este vedenia,
iar dacă m ai m ult va creşte frica şi înspăim ântarea, drăcească este vedenia.
Ş i p en tru care p ricin ă zice în g eru l că s-a auzit ru găciu nea lu i Zaharia
ş i fem eia sa Elisabeta îi va naşte fiu , de vrem e ce Zaharia nu se ru ga pentru
fiu , c i p entru p ăcatele norod ului? Z ic unii cu m că tocm ai din pricină că
p en tru p ăcatele n orod ului se ruga, p en tru aceasta şi avea să n ască fiu care
să strige: „ Iată M ie lu l lu i D u m n e z e u , C e l C e rid ică p ăcatu l lu m ii" (loan
Ϊ , 29). A şadar, cu cu viinţă zice către Z aharia în geru l; „Ţi-a fo st auzită
ru g ăciu n ea pentru iertarea p ăcatelo r n orod u lu i şi vei n aşte fiu, prin carele
s e v a m ijloci iertarea p ăcatelor lo r". Iar alţii aşa înţeleg cu vin tele îngerului:
„ S -a au zit ru găciu nea ta, o, Z aharia, şi a iertat D um nezeu p ăcatele n oro­
d u lu i!". A poi, ca şi cu m ar fi zis Z aharia: „D e u n d e este aceasta a ră ta t?",
în g e ru l îi grăieşte: „A cest sem n îţi d au ţie, că îţi va n aşte ţie E lisabeta fiu,
în tru câ t d intru a naşte E lisabeta v ei fi încred in ţat că s-au iertat şi p ăcatele
n o ro d u lu i".

1 , 1 5 Ί 7 : C ăci va fi m are în a in te a D o m n u lu i; n u va b e a v in n ic i altă

b ă u tu ră am eţito are6 şi în că d in p â n te ce le m a m e i sa le s e va u m p le d e
D u h u l S fân t. (Ί 6) Ş i pe m u lţi d in f iii lu i Isra il î i va în to a rce la D o m n u l
D u m n e z e u l lor. (17) Şi va m e rg e în a in te a L u i cu d u h u l şi cu p u terea lu i
I l ie , ca să în to a rcă in im ile p ă rin ţilo r sp re co p ii ş i p e cei n ea scu ltă to ri la
în ţe le p c iu n e a d rep ţilo r, ca să-I g ătească D o m n u lu i u n p o p o r p reg ă tit7.
(Ί, 15) Numeri 6,3 /Judecători 13, 14 /ieremia l , 5 /Matei 11, 19 /Luca 7,33/ Galatcni 1,15
(1.17j'lsaîa 40,3 /M aleahi3 ,1 ,2 4 7 Matei 1 1,141 Marcu 1 ,5 ;9 ,1 2 / Luca X 76 /loan 1,23
„ M a re " se făgăduieşte în g eru l că va fi loan, însă „în ain tea D o m n u lu i",
c ă m u lţi se zic a fi m ari înaintea oam enilor, iar n u în ain tea lu i D um nezeu,
p re cu m [sunt] făţarnicii, ia r „m are" va fi loan cu su fletul, precum „m ic"
c u su fletu l este tot cel care se sm in teşte, că n im en i „ m a re " fiin d , nu se
sm in te şte , ci cei m ici şi puţini la su flet, p entru că zice D om nul: „ C in e va
s m in ti pe u n u i d in lr-aceştia m ic i" (M atei 18, 6; Marcu 9,42).
Ş i precum cei ce l-au născut pe loan, drepţi erau înaintea iui D um neze u,
a şa şi fiul lor era „m are în a in te a D o m n u lu i",
Ia r „ sich e ră " este num ită toată bău tu ra ce poate să pricinuiască beţie
şi. n u este din. rodul viţei8.

5 în ediţia de la 1805, în loc de „altă băutură am eţitoare", se găseşte „sicheră".

7In ediţia de la 1805, în toc de „popor pregătit", se găseşte „norod mai înainte gătit".
8 Prin· „rodul viţei" se înţelege -„rodul viţei de vie", adică strugurii.
TÂLCUfRHA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 1 27

Şi loan, încă în pântecele m aicii sale fiind, s-a um plut de D uhul Sfânt
când a venit M aica D om nului către Elisabeta şi a săltat pruncul, vesclindu-se
de venirea Domnului.
Şi „a în to rs in im ile p ă rin ţilo r către c o p ii" , adică ale ev reilor către
A postoli, p entru că „ p ă rin ţi" au fost iu d eii, iar „ f ii" ai acestora Apostolii.
D eci a întors inim ile iudeilor înspre Apostoli, învăţând [cele] pentru Hristos
şi m ărtu risind ; ia r cel care fără d e îndoială m ărturiseşte pentru H ristos, îi
face vrednici de credinţă [îi găteşte pentru credinţă] şi pe u cen icii săi. Şi
n u pe toţi ί-a întors lo an , ci „pe m u lţi"; ia r D om n u l pe toţi i-a lum inat.
Şi p recu m a lu crat darul [dum nezeiesc] cu d uhu l lui Ilie, aşa şi întru
loan, pentru că şi Ilie este înaintem ergător al V enirii celei d e a Doua, iar
lo an al celei D intâi. încă şi „cu p u ţerea lu i Ilie " , că aceleaşi p ot venirile
am ândurora şi a lu i Ilie şi a lui lo an , căci la H ristos aduc. D ar şi în alt chip
a venit lo an „cu d u h u l ş i cu p u terea lu i Ilie " , pen tru că şi el era p u stn ic şi
în frânat la viaţă şi m u strător asem eni lui Ilie
A întors încă şi p e iudeii cei nesupuşi întru „ în ţe le p ciu n e a d re p ţilo r",
adică prin învăţătura A postolilor, că înţelep ciu n ea A p o sto lilo r era darul
D uhului cel. dintru dânşii, de care erau povăţu iţi.
Şi a gătit D om nu lu i „norod m ai în a in te g ă tit", adică g ătit spre a prim i
propovăduirea, precum am zice: când venea vreun Prooroc propovăduind,
nu toţi credeau, ci cei mai în ain te gătiţi, adică pregătiţi spre a ce a sta Pentru
că de ar veni cineva noaptea în casă, nu foţi îl prim esc p e el, ci cei care
sunt veg h eto ri şi îl aşteaptă p e cel care vine, şi su n t g ătiţi sp re a-1 prim i.
Aşa şi loan a g ătit D om nului n orod, d ar nu p e ce l n esu p u s, ci p e cel „m ai
în a in te g ă tit", adică pregătit spre prim irea lu i H ristos.

1,18-20: Ş i a z is Z ah aria către în g e r D u p ă ce v o i cu n o a şte aceasta?

C ăci eu su n t b ă trân şi fe m e ia m ea în a in ta tă în z ile le ei. (19) Ş i în g e ru l,
răsp u n zân d , i-a zis: Eu su n t G a v riil, ce l ce stă în a in te a lu i D u m n ezeu .
Ş i am fo st trim is să g răiesc către tin e şi s ă -ţi b in e v e s te s c a cestea. (20) Şi
iată v ei fi m ut9 şi nu v ei putea să v o rbeşti p ân ă în z iu a cân d v o r f i acestea,
p en tru că n -a i crezu t în cu v in te le m e le , care se v o r îm p lin it a tim p u l lor.
f i . 18) Facere 17,17 ( 1, 19) Öaniil 8 ,1 6 ; 9 ,2 1 fi, 20) lezechiil 3 ,2 6 / Luea 1,64
M ăcar d eşi era d rep t Z aharia şi sfân t, în să la m in u n ea facerii d e co p ii
cău tând , n u cred ea cu lesnire, pentru aceea şi în g e ru l îşi sp u n e d regătoria
sa: „E u su n t G av riil, cel ce sta u în ain tea lu i D u m n ez eu . D e ci d e v rem e
ce n u crezi, să fii su rd şi n ep u ţând a g ră i". Ş i cu cu v iin ţă Îe-a pătim it
Z aharia p e acestea d o u ă, ad ică n ici a au zi, n ici a g ră i, că ci ca u n u i care

9 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ m u t", se g ăseşte „ tăcân d ".

28 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPlSCtfPU L BULGARIEI

n u a a s c u lta t se o sân d eşte cu asurzirea, iar ca u nu l care a grăit îm potri vă,

cu tă c e re a
în să acestea toate însem nau m ai în ain te şi pe cele ce s-au în tâm p lat
iu d eilo r. C ă p recu m acesta b ă tr â n fiin d şi n e ro d ito r şi n ecred in cio s
cu vântu lu i, a născut fiu m ai m are decât Proorocii, aşa ş i sinagoga şi preoţia
iudeilor, deşi se învechise şi neroditoare şi necred in cioasă şi neascultătoare
se făcu se, însă a n ăscu t cu trup p e C u v ân tu l lu i D u m n ezeu , p e Stăpânul
P roorocilor, C arele n ascân d u -S e, ce i care m ai în ain te erau n eascu ltăto ri,
s-au străm u tat în tru cred inţă şi bu n a glăsuire.

Ϊ, 21-23: Ş i p o p o ru l aştepta p e Z aharia şi se m ira că în târzie în tem plu.

(22) Ş i ie ş in d , nu pu tea să v o rbească. Ş i e i au în ţe le s că a văzu t v ed en ie
în tem p lu ; şi e l le făcea sem n e şi a răm as m u t. (23) Ş i cân d s-au îm p lin it
z ile le s lu jir ii lu i la tem p lu , s-a d us la casa sa.
Vezi cu m iu d eii „aştep tau " şi îngăd u iau până ce va ieşi A rhiereul?
Iară noi creştinii, dacă nu în d ată ce intrăm în b iserică v o m şi ieşi, socotim
că vom p ătim i ceva rău.
Şi Zaharia „făcea sem ne" cu m âna norodului, căci poate îl întrebau pricina
tăcerii, iar de vreme ce nu putea să grăiască, prin sem n le arăţa lor aceasta
Vezi încă şi aceasta: că până când nu s-au săvârşit zilele slujbei lui nu s-a
dus la casa sa, ci stăruia lângă tem plu, că era departe cu adevărat de Ierusalim
plaiul m untelui, ţinutul său. Şi cu toate că în Ieru salim avea preotul casa sa,
n u -i era slobod lui să iasă afară d in curtea tem plului în vrem ea săptăm ânii
sale. Iar noi, vai! C u m defăim ăm slujbele cele dum nezeieşti!
Iar aceasta că „nu p u tea să g răiască" Zaharia, ci „făcea s e m n " cu m âna
n o ro d u lu i, în sem n ează petrecerea cea necu vân tăto are a iudeilor. Că după
ce au om orât C u vântu l, n u pot să dea cuvânt p en tru cele ce fac sau grăiesc,
ci ch ia r şi ceva p roorocesc de îi v ei întreba p e ei, li se astupă gura şi n u p ot
să -ţi d ea cu v ân t ş i răspuns.
1 , 24-25 : Ia r d u p ă ace ste z ile , E lisa b eta , fe m e ia lu i, a z ă m is lit ş i cin ci
lu n i s-a tă in u it pe sin e zicân d : (25) C ă aşa m i-a fă cu t m ie D o m n u l în
z ile le în care a so co tit să rid ice d in tre o a m e n i ocara m ea,
(1, 24) Sirah 42,24 fi, 25) 1 Regi 1 ,1 1 1 Isaia 42,1; 54,14
în frân ată fiind Elisabeta, se ruşina şi p en tru aceasta „se tă in u ia p e
s in e " , pentru că zăm islise la bătrâneţe. Şi cin ci lu n i se tăin u ise pe sine,
p â n ă când şi M aria a zăm islit. Iar după ce şi aceea [Fecioara M ăria] a
zăm islit şi a săltat pru ncu l în p ântecele ei [al E lisab etei], n u se m ai tăinuia
pe sine, ci se şi arăta ca o m aică a unui p ru nc ca acesta, care şi m ai înainte
d e a se naşte, cu d regătorie p roorocească era cinstit.
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 1 29

1, 26-30: Ia r în a şa se a l ună a fo s t tr im is în g e r u l G a v r iil d e la

D u m n ezeu , în tr-o cetate d in G a lile e a , a l că re i n u m e era N a z a ret, 127)
către o fecio a ră lo g o d ită cu u n b ă rb a t care se n u m ea Io s if, d in ca sa lu i
D avid ; iar n u m e le fe cio a re i era M a ria 101. (28) Ş i in trâ n d în g e ru l la ea, a
zis: B u cu ră-te, ceea ce e şti p lin ă de h ar11. D o m n u l e ste cu tin e. B in e c u ­
vântată12 eşti tu între fem ei. (29) Iar ea, văzându-1, s-a tu rb u rat de cu v ân tu l
lu i şi cu g eta în sine: Ce fel de în ch in ă ciu n e p o ate să fie aceasta? (30) Ş i
în g e ru l i-a z is: N u te tem e, M arie , căci ai a fla t h a r la D u m n e z eu 11.
(1, 27) Matei 1,18 /Luca % 4 (1, 28) Judecători 6,12 / Luca 1,42; 11,2 7
„A şasea lună" o numără pe cea de la zămislirea lui loan.
Şi zice că s-a logodit Fecioara „cu bărbat d in casa lu i D a v id ", ca să arate
că şi ea se trăgea d in n eam u l lui D avid, p en tru că lege era ca am ândouă
părţile să fie dintru acelaşi neam şi dintru aceeaşi familie (Numeri 36, 6-10).
Jar fiindcă Evei i-a zis Domnul că în scârbe va n a şte fii (Facere 3, 16),
dezleagă această scârbă bu cu ria care o ad u ce Fecioarei în geru l, zicând:
„B u cu ră-te, ceea ce eşti cu d ar d ăru ită". Şi fiin d că E v a s-a b lestem at [de
către Dumnezeu], acesteia i se zice „ B la g o slo v ită ".
Şi cugeta pentru închinare în ce chip ar fi aceasta: o are n ecu v ioasă va
fi şi curvească, precum de la un b ărbat către fecio ară? Sau d um n ezeiască,
fiindcă zice: „D o m n u l este cu tin e "? Şi în tâi [în geru l] potoleşte d e frică
inim a ei, ca netu rb u rată fiind, să prim ească răsp u n su l cel d um n ezeiesc,

10 în ediţia de la 1805, în loc de „M ana", se găseşte „M ariam ", La următoarele versete

nu am mai menţionat prin note această diferenţă,
11 în ediţia de la 1805, în loc de „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har", se găseşte
„Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită".
, 12 În ediţia de la 1805, în joc de „binecuvântată", se găseşte „blagoslovită", cu
următoarea însemnare: [1805] „Adică lăudată, fericită".
u Tălcuindu-ne cele.despre nunta cea de taină a lui Dumnezeu, Sfântul Simeon Noul
Teolog ne spune: „Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru lisus Hristos a trimis pe unul din
slujitorii Săi, pe Arhanghelul. Gavriil, din înălţimea cea sfântă a Sa (Psalm 101, 20). Acesta
coborând, înfăţişează Fecioarei taina şi-î spune: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har,
Domnul este cu tine". Şi împreună cu cuvântul, a intrat întreg Cuvântul ipostatic şi de o .
fiinţă al lui Dumnezeu şi Tatăl în pântecele Fecioarei şi prin venirea şi împreună-lucrarea
Sfântului Duh, Cei de o fiinţă, a luat trup înzestrat cu minte şi cu suflet din sângele curat al
ei şi S-a făcut om. Aceasta e, deci, unirea de negrăit şi nunta de taină a lui Dumnezeu; şi aşa
s-a fă cut schimbul Iui Dumnezeu cu oamenii, unindu-Se în chip neamestecat cu fiinţa şi cu
Firea noastră Stricăcioasă şi săracă Cel mai presus de fire şi de fiinţă. Deci, Fecioara a zămislit
şi a născut din două firi, în chip minunat, adică din dumnezeire şi omenitate, pe Fiul cel
Unul, Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit, pe Domnul nostru lisus Hristos, Care n-a
stricat nici fecioria 'ei şi nu S-a despărţit nici de sânul părintesc" (Filocalta românească în
traducerea Părintelui Dumitru Stăniloae, voi. 6, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1977, p. 155).
30 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCAR1E1

p e n tru că nu era cu p u tin ţă ca, turburată fiind ea, să audă cu o sârd ie cele
c e aveau să se întâm ple.
Iar aceasta ce a zis: „cu dar d ă ru ită ", ca şi cu m ar tâlcu i-o zice: „ai
a fla t dar înaintea lu i D um nezeu, că aceasta este a fi «cu d a r d ăru ită», adică
a afla d ar la D um nezeu, a plăcea lui D u m n ezeu ". D ar aceasta este de obşte
ş i la alte fem ei, pentru că şi altele m u lte au a fla t d ar la D u m n ezeu , în să
ce e a ce se aduce m ai pe u rm ă n u [este de o bşte], că ci zice în geru l:
î , 31-33: Ş i iată vei lu a în p ân tece ş i v ei n aşte F iu şi v ei ch em a n u m ele
lu i Iişu s. (32) A cesta va fi m are şi F iu l C elu i P rea în a lt S e va ch e m a şi
D o m n u l D u m n ezeu î i va da L ui tro n u l lu i D a v id , p ă rin te le Său . (33) Ş i
v a îm p ăraţi p este casa Iu i laco v în v eci ş i îm p ărăţia L u i n u va avea sfârşit.
________ CI, 32) F a «re I 6. t l / I snia 7, 14- 54 5 /M atei 1,21,23, JSAfcoca 2, Ά Ο : 32) 2 R e g i7 , 12 /
2 Paralipomena 17,14/Psalm 131,111Isaia9, 6; 16, 5/ IeremU23,5;33,17/Miheia 4,8/
Evrei 1,8 fi. 3312 Regi 7,16 /3 Regi 11,38-39 /1 Paralipomena 22,10 / Psalm 44,7; 88,29,36 /
Isaia 9, 7 /leremia 23,5 /Daniil 2,44; 3,33; 6,27,7,14,27 /Miheia 4,7 /Evrei 1,8; 12,28
„Iată v ei lu a " acesta este lu crul cel m inu n at, d e care n ici o alta în tre
fe m e i nu s-a învred nicit. Iar „în p â n te ce ", a zis ca să arate pe D o m n u l că
d in în săşi m itra F ecioarei S-a în tru p at fireşte14.
Ş i cu d rep tate s-a n u m it „ Iis u s " C el C are a v en it sp re m â n tu irea
n ea m p lu i nostru , căci n u m ele acesta în lim ba elin ească se z ice Σ ω τψ ια ,
a d ică „m ântuire a lui D u m n ezeu ". „ Iis u s " dar Σ ω τιρ, ad ică „M â n tu ito r"
s e tâlcuieşte, p entru că şi „lao " evreieşte, „m ân tu ire" se zice.
Şi zice îngerul: „va f i m are şi F iu l C elu i P re a în a lt S e va ch e m a ".
M a re cu a d e v ă ra t a fo st şi lo a n , în să n u şi F iu a l C elu i d e S u s . Iar
M ân tu ito ru l „m are" este şi p entru că învăţa ca U n u l C are av ea p u tere
(M atei 7, 28-29), şi pentru săvârşirea p reaslăvitelor m in u n i (Marcu 1, 27).
Ş i se n u m eşte „F iu al C elu i P re a în a lt", om ul C are se· v ed e, căci fiindcă
u r.u l a fost Ip ostasu l, cu ad evărat Fiu al C elui d e S u s a fost om ul - Fiul
F ecio arei, C ă şi m ai înainte de veci C u vântu l a fost F iu al C elu i de Su s, dar
n u era n u m it, nici era cu noscu t. Iar după ce S-a în tru p at şi S-a arătat cu
tru p , a tu n ci S-a şi n u m it Fiu al C elu i P reaîn a lt, C el C are se v ed ea şi
m in u n ile săvârşea.
Iar ,;tro n al lu i D a v id ", să nu so co teşti a fi îm p ă ră ţie sim ţită , ci
d u m n ezeiască, cu care a îm p ărăţit D om nul p este toate neam u rile prin
p ro p o v ăd u irea cea dum nezeiască. C ăci „casă a lu i la c o v " su n t şi cei au
crez u t dintre evrei, încă şi cei care din celelalte neam uri au crezut, că aceştia

14 Mitra este pântecele cel născător, partea cea născătoare a pântecelui. „Jar Domnul
din însăşi mitra Fecioarei S-a întrupat fireşte" arată că după zămislirea din Duhul'Sfânt,
Domnul Şi-a alcătuit trupul după legea firii, din pântecele Preacuratei Fecioare.
TÄLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 1 31

su n t cu ad evărat „Iaco v " şi „ Isra ü ". D ar cu m se zice că D om nu l a şezu t

pe „tronul lu i D av id "? Ascultă: David a fost „m ai m ic" între fraţii lui (1 Regi
1 6 , 11; 1 7 , 14), iar D om nu l a fost defăim at şi p rih ăn it ca u n „m ân cător ş i
b ă u to r d e v in " (M atei 11,19) şi fecior de teslar (M atei 13, 55), şi d e fraţii
Lui, feciorii lui Iosif, n ecin stit ( loan 7 , 5), pentru că nici fraţii Lui nu credeau
în tn i D ânsul (Marcu 6,1-6). D om nul făcân d bine era g on it (loan 7 , 1-4) şi
făcând m inu ni era prihănit şi cu pietre îm p ro şcat (loan 10,32-33). H ristos
prin blând eţe a biruit şi a rm părăţit şi p en tru b lân d eţe C rucea p rim in d , a
îm părăţit. Vezi cu m se zice că a şezu t pe „tro n u l lu i D a v id "? C ă precu m
D avid a lu at îm părăţia cea sim ţită, aşa şi D om n u l pe cea gând ită, a căreia
n u va fi sfârşit. Că n u vă fi sfârşit al îm p ă ră ţie i lu i H ristos, ad ică al
cu noştin ţei de D u m n ezeu şi al creştinătăţii, că şi p rigoniţi fiind, strălucim
cu d aru l lu i H ristos.

1,34-35: Ş i a zis M a ria către în g e r: C u m va f i acea sta , d e v re m e ce eu

nu ştiu d e b ărb at? (35). Ş i răsp u n zân d , în g e ru l i-a zis: D u h u l S fâ n t S e va
p o g o rî p este tin e şi p u terea C elu i P re a în a lt1516te va u m b ri; p en tru aceea
ş i S fâ n tu l care Se va n aşte d in tine, F iu l lu i D u m n ez eu se va ch em a.
<1, 35) Judecători 11, 29 /Daniil 9,24 / Matei 1, 20 / loan 1,14
N u ca şi cum n u ar fi crezu t Fecioara, a zis „cu m v a f i a ce a sta ", ci ca o
în ţeleaptă şi pricepută, căutând să înveţe chipu l lu cru lu i, că niciod ată nu
s-a făcu t vreun lucru ca acesta m ai înainte, nici d upă aceea n icio d ată nu se
va m ai face. D in această pricină o şi iartă p e ea în geru l şi nu o osân d eşte
ca pe Zaharia, ci m ai vârtos îi tâlcuieşte chipu l săvârşirii. P en tru că Zaharia
cu cu v iin ţă se osân d eşte, căci a avut m u lte p ild e, că m u lte sterp e au
n ă scu t1*, ia r Fecioara n ici o p ild ă n u a avut.
,' p e r i zice îngerul: „D uhul Sfânt Se va pog orî peste tine, rod itor făcând
pântecele tău şi zidind trup C u vântu lu i C elu i d e o fiin ţă ". Iar „pu terea
C elu i P rea în a lt" - este F iu l lu i D um nezeu, pentru că H ristos este „P uterea
lu i D u m n e z eu " (1 Corinteni 1 , 24) - „te v a u m b ri", ad ică „te va acoperi,
d inspre toate p ărţile te va în co n ju ra". C ăci p recu m găin a îşi u m breşte puii
sai, pe toţi cu aripile sale cu prînzând u-i, aşa şi „P u terea lu i D u m n e z e u "
pe F ecioara toată o au cuprins, şi aceasţ^ este „a u m b ri".
Iară altul oarecare poate va a c e că precum zograful [zugravul] de icoane
în tâ i în sem n ează izvod u l ş i ap o i d ă vo p seau a d e săv ârşit [d esăvârşit,

15 în ediţia de la 1805, în loc de „Celui Preaînalt", se găseşte „C el de S u s".

16 între acestea le pomenim aici pe Sarra (Facere 11, SO; 1 6 ,1 ; 17, 21), Rebeca (Facere
25, 21), Lia (Facere 29, 31) ş ip e maica lui Samson (Judecători 13, 2-3).
32 Capitolul 1 SFANTUl.TEOHLACr ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

deplin17], aşa şi Dom nul [a săvârşit], Lui însuşi zidindu-Şi trup. Şi chipul omu­
lu i făcându-1 întâi, l-a însem nat în pântecele Fecioarei, din sângiuirile celei
Pururea Fecioare trup închegând, iar apoi câte pu ţin închipuindu-1 pe el.
în să este cu în d oială ceea ce zic u nii că, în d a tă ce D o m n u l a u m brit
p ân tecele Fecioarei, îndată d e săvârşit [desăvârşit, deplin] a fo st P ru n cu l18.
Iar alţii n u prim esc aceasta, că ascultă ce zice: „p en tru a ceea ş i S fâ n tu l
care S e v a n a şte d in tin e ", adică „puţin câte p u ţin în p â n tecele tău creşte
şi n u în d ată de săv ârşit [desăvârşit, deplin] e s te ".
Şi se astupă de aid gura lui Nestorie, că acela a zis că n u Fiul lu i Dumnezeu
S-a întrupat, sălăşluindu-Se în pântecele Fedoarei, ci u n o m d e rân d 19, d jn
M aria născându-se, p e urm ă L-a avut pe D um nezeu C are îi urm a lui [îl
„însoţea" p e om ul Iisus], Audă dar că Acela C are S e naşte în pântece, Acela
era Fiul lui D um nezeu. Ş i nu im ul era purtat în pântece, iar altul a fost Fiul lui
D um nezeu, ci Unul şi A celaşi era Fiul Fedoarei şi Fiul lui D um nezeu.
Şi vezi cu m a arătat Sfânta Treime: pe D u h u l Sfâ n t [n u m in d u -L ], pe
F iu l - „ P u te re " [zicându-L], iar pe Tatăl, „C el P re a în a lt" n u m in d u -L .
1,36-38 ; Ş i iată E lisa b eta , ru d en ia ta, a z ă m is lit ş i ea fiu la b ă trâ n eţea
e i ş i aceasta este a şasea lu n ă p en tru ea, cea n u m ită stearp ă. (37) C ă la
D u m n ezeu n im ic n u este cu n ep u tin ţă20. (38) Ş i a z is M aria: la tă ro a b a
D o m n u lu i. F ie m ie d up ă cu vântu l tău! Ş i în g e ru l a p le c a t d e la ea.
(1f 36} Isaia 54, 6 {1, 37) Facere* 18,14 /Iov 42, 2 / I cremia 32,17, 27 / Zaliaria B, 6 /
Matei 19,26 / Marcu 10,27 /Ltica 18, 27 /Romani 4,21 ( l t 38} 2 Regi 7 ,2β
1Poate cineva ar fi intrat în nedumerire cum Elisabeta a fost rudenie a
Fecioarei, de vreme ce Fecioara a fost din sămânţa lui Iuda, iar Elisabeta
17 Pentru desluşirea înţelesului acestui cuvânt, vezi şi Luca 22, 16, verset în care în
ediţia de la Î805, în loc de „nu-1 voi mai mânca, până când nu va fi d esăvârşit în împărăţia
lu i D u m nezeu", se găseşte „nu voi m ai mânca d in acestea, până când se vor um plea
întru îm părăţia lui Dum nezeu".
18 î n lim baj contemporan aceasta s-ar numi dezvoltare intrauterină. A stăzi când cu
ajutorul aparatelor m odem e şi a cercetărilor anatom ice cunoaştem etapele dezvültarii
embrionare, într-adevăr putem spune împreună cu Sfântul Teofilact că trupul şi chipul
trupesc lui H ristos „câte puţin se închipuie", până Sa dezvoltarea deplină, care vesteşte
momentul naşterii. Cu adevărat nu poate fi socotită dreaptă ipoteza prin care Pruncul
Hristos ar fi fostdintr-o dată deplin, după alcătuirea trupească (adică având de la zămislire
dezvoltarea de la nouă luni), căci atunci Domnul nu ar mai fi urm at cursul firesc al
alcătuirii trupului oricărui om, iar întruparea Sa nu a rm a i fi fost desăvârşită. Ori ,noi
bine ştim că lucrurile lui Dumnezeu sunt desăvârşite toate, ca ale Unuia Care pe toate le
ştie, pe toate te ţine în palmă şi tuturor dă viaţă şi fiinţă.
19 Adică un sim plu om, un om obişnuit.
20 în ediţia de la 1805, în loc de „că la D um nezeu nim ic nu este cu nep u tin ţă", se
găseşte „că la D um nezeu n ici un cuvânt nu este cu neputinţă".
TALCUtREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 1 33

d in fetele lu i A aron. C ă L eg ea p oru ncea dintru aceeaşi sem in ţie să se facă

n unţile (N um en 36, 6-101; şi din această p ricină şi ru d en iile se pot afla
întru cei care su n t d intru aceeaşi sem inţie. D eci este cu putinţă a zice cum
că din vrem ea robiei [babilonice] s-au am estecat neam u rile. Iară cea m ai
b u n ă este aceasta: A a ro n a lu at femeie; p e E lisab eta, fiin d fiică a lu i
A m inadav, carele era d in sem inţia lui Iu d a Vezi că dintru în ceput, şi de la
A aron, ru d enie ElLsabetei îi era N ăscătoarea de D u m n ezeu ? C ă de vrem e
ce fem eia lui A aron se trăgea din sem inţia lu i Iuda, din care e r s şi M aica
D o m n u lu i, iară E lisab eta din fetele lu i A aro n , cu cu v iin ţă ru d en ie a
N ăscătoarei de D um nezeu era Elisabeta. Socoteşte încă şi urm area rudeniei:
E lisabeta se n u m ea fem eia lu i A aron, Elisabeta şi a lu i Zaharia, ca ş i u na
care dintru aceea se trăgea [dintru Elisabeta lui A aron].
D ar să vedem ce zice Eecioara: „Iată ro a b a D o m n u lu i. F ie m ie d u p ă
cu v ân tu l tă u !" „P anachid ă21 su n t de zu grăvit, ceea ce v oieşte Zograful
[Zugravul] să zu grăvească, ceea ce voieşte, facă D o m n u l", în tru cât şi ceea
ce a zis m ai înainte: „C um va f i m ie a ce a sta ", n u a fost a n ecred in ţei, ci a
poftirii de a în văţa chip u l săvârşirii. C ă de n u ar fi crezut, nu ar fi zis:
„Iată ro ab a D o m n u lu i. F ie m ie după cu v ân tu l tă u !"
Şi învaţă tu, că „G a v riil" se tâlcuieşte „om -D um nezeu", „ M ariam " -
„D oam nă", iară „N azaret" -„sfin ţire". D ed cu cuviinţă când a voit Dumnezeu
a Se face om , se trimite Gavriil, carele se tâlcuieşte „om -D um nezeu". D ar şi în
loc sfânt se face închinăciunea, adică în „N azaret", căci unde este D um nezeu,
nimic nu este necurat.

2 , 39-42: Şi în acele zile, sculând u -se M aria, s-a d us în grabă în ţin u tu l

m u n to s, în tr-o cetate a se m in ţie i lu i Iu d a. (40) Ş i a in tra t în casa lu i
Z aharia şi a salu tat22 pe E lisabeta. (41) Iar când a au zit E lisa b eta salu tarea
M ă rie i, p ru n cu l a să lta t în p ân tecele ei şi E lis a b e ta s-a u m p lu t d e D u h
S fâ n t, (42) şi cu, g la s m are a strig at şi a zis: B in e cu v â n ta tă eşti tu în tre
fe m e i ş i b in e cu v â n ta t este R o d u l p â n te ce lu i tău.
( 1, 39) Iosua 20, 7; 21,11 ( 1, 42 ) Judecători 5,24 /Luca 1, 28
A u zind Fecioara de la în g er că a zăm islit E lisabeta, a m ers către aceea,
m ai întâi b u cu rân d u -se pentru b inele ru d eniei sale, iar m ai apoi şi ca o

21 „Panachida" era denum irea veche a tăbliţei, a lem nului p e c a r e urma să se

zugrăvească « icoană. în vechime pictorul-iconar era num it „zugrav" - cuvânt derivat,
care în forma primară era „zograf", intrat în limba română din grecescul „zoos grafein",
care înseamnă „scriitor de viaţă".
22 în ediţia de la 1805, în toc de „a salutat" şi „salu tarea", se găseşte afeeretisit-o"
şi „heretisirea".
34 Capitolul. 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în ţeleap tă, voind de săvârşit [desăvârşit] a i se adeveri de i-a spus lucruri

ad evărate cel ce i s-a arătat ei, ca dintru aceasta şi pentru sine să nu se
îndoiască. C ă întem eiată fiind, se tem ea ca nu cum va să se am ăgească. Şi
aceasta o săvârşea n u că şi cum nu ar fi crezut, ci m ai cu d inad insul, vrând
să înveţe lucrul ce i fu sese vestit.
D eci la m u n te locuia Z ah ari a şi, p entru aceasta, a m ers acolo. Iar loan ,
oarecare dar m âi osebit decât ceilalţi oam eni lu ând , „ sa ltă " în p ântecele
m aicii. Pentru aceasta şi m ai m are este decât Proorocii, căci aceia adică,
după ce s-au n ăscu t au proorocit, iar acesta, în p ân tecele m aicii fiind, s-a
învrednicit de un dar ca acesta. Vezi, dar, că Fecioara s-a în ch in at Elisabetei,
adică a heretis.it-o. D eci glasu l F ecioarei a fost glas al lui D um nezeu C are
Se în tru p ase întru d ân sa şi, p entru aceasta şi pe In ain tem ergătoru l în
pântece l-a u m p lu t de dar şi l-a făcu t a prooroci. C ăci câte a zis E lisabeta
cu proorocie către M aria, nu au fost graiuri ale E lisabetei, ci ale p ru n cu lu i
său . Iar a E lisabetei num ai gura slujea, p recu m şi gura M ăriei a slu jit Fiului
lui D um nezeu, C are era în p ân tecele ei. C ăci atu n ci când a săltat pru ncu l
în p ân tece, atuncea s-a u m plu t E lisabeta de D uh Sfânt. Ia r de nu ar fi
săltat p ru n cu l ea nu ar fi proorocit. D eci, precu m zic că Proorocii m ai în tâ i
se uim eau şi de D u m nezeu se insuflau şi [doar] apoi prooroceau, aşa p o ate
şi lo an , m ai în tâi a săltat ca şi cu m u im ind u -se şi d e D um nezeu in su flân -
du-se, apoi prin g ura m aicii sale a proorocit. Şi ce a p roorocit? „ B in e cu ­
v ân tată e şti tu în tre fe m e i" ; apoi fiindcă m u lte fem ei sfin te au n ăscu t
copii n ecu raţi, precu m R ebeca p e Isav (Facere 25,25), zice „ şi b in e cu v â n ta t
e ste R o d u l p â n te ce lu i tă u ".
încă şi în ait chip p oate a se înţelege [cuvântul] „B in ecu v ân tată eşti tu
în tre fe m e i". C a şi cu m ar fi întrebat cineva: „Pentru ce ?", adaugă pricina:
„Pentru că «b in ecu v ân tat este R o d iii p ân tecelu i tă u » ", adică pentru că
D u m n e z e u e ste „ R o d u l p â n te c e lu i tă u " , că n u m a i D u m n e z e u e s te
binecuvântat, precum şi D avid zice: „B inecu vântat este C el C e v in e " (Psalm
117,26). C ă obişnu ieşte Scriptura, pe această părticică de cu vân t „şi", ce se
n u m eşte „sind esm os" - adică „legătu ră" - , a o lua în loc d e „pentru că ";
precu m aceea: „D ă-ne nouă aju to r şi deşartă este m ântuirea o m u lu i" (Psalm
5 9 ,1 2 ), în loc de „pentru că d eşartă este m ântu irea o m u lu i". Şi iarăşi „Tu
T e -a i m ân iat şi n o i am g re ş it", în loc de „pentru că n o i am g re ş it" (vezi
Psalm 77,65). Iar „ R o d " al pântecelu i N ăscătoarei de D um n ezeu a num it p e
D om n u l, căci fără de bărbat a fost zăm islirea C ăci ceilalţi copii sunt roduri
ale părinţilor, iar H ristos nu m ai a l pântecelui N ăscătoarei d e D um n ezeu a
fost „ R o d ", că num ai ea singu ră L-a pu rtat în p ân tece p e A cesta
TÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 1 35

1, 43-45: Ş i de und e m ie aceasta să v in ă la m in e M a ica D o m n u lu i

m eu ? (44) Că iată, cu m v en i la u rech ile m e le g lasu l salu tării tale, pruncul
a săltat d e b u cu rie în p ân tece le m eu. (45) Ş i fe ricită este aceea care a
crezu t că se vor îm p lin i cele sp u se ei de la D o m n u l2·.
r r (1 ,4:>) loan 20,2 9
Precum m ai pe urm ă când a venit H ristos să S e b o tez e, lo an L-a oprit
plin de cu cernicie, zicând: „N u sunt v re d n ic" (Matei 3,11,14), aşa şi acum
p rin.m aica sa grăieşte: „ Ş i d e und e m ie aceasta să v in ă la m in e M aica
D o m n u lu i m e u ?", m ai înainte de a naşte p e D om n u l, M aică num ind u-o
p e ce e a c e -L purta în p ântece. C ă la celelalte fem ei p ân ă încă n u au născut,
nu se cu v ine. „m aici" a le num i, pentru frica lepăd ării. Iară la Fecioara
nim ic de acest fel nu se putea bănui. „Pentru aceasta şi m ai în ain te de a
naşte, M aică şi Fericită eşti tu, o, M arie, care ai crezu t că va fi săvârşire
celor ce s-au zis ţie de la D o m n u l!"

1, 46-50: Ş i a z is M aria: M ăreşte su fle tu l m eu p e D o m n u l, (47) şi s-a

b u cu rat d u h u l m eu de D u m n e zeu , M â n tu ito ru l m eu , (48) că ă cău tat
spre sm eren ia roabei Sale. C ă iată, de acu m m ă v o r fe rici to ate n eam u rile.
(49) C ă m i-a făcu t m ie m ărire C el P u tern ic şi s fâ n t este n u m e le Lui. (50)
Ş i m ila L u i în neam şi în n eam sp re c e i ce se tem d e El.
(1,46! Ieşire 15,2 /Psalm 33,2; 34 ,9 /Isaia 61,10 / Avacum 3 ,1 8 (1, 47) 1 Regi 2 ,1 /
Psalm 34, 9 /lsaia 61,10 /Avacum 3 ,1 8 (1,48) Facere 30,13 /Maleahi 3,11-12 /
Luca 11,27 (1,49) Psalm 7D, 20; 110,2; 125, 3 (1,50) Ieşire 20, 6 /Psalm 102,17
Fecioara m ai d e săvârşit [desăvârşit] în cred in ţân d u -se, slăv eşte pe
D u m nezeu , M seam a A celu ia p unând m inunea, şi nu a e i în săşi, căci zice:
„A cela a că u ta t sp re m ine, sm erita, η ύ eu am cău tat aceasta d e la Acela.
A cela m -a m ilu it şi n u eti de la A cela am ceru t aceasta. Şi de acu m m ă vor
ferici toate neam u rile, riiu nu m ai Elisabeta, ci şi n eam u rile tu tu ro r celor
care au crezut. D ar p entru ce m ă vor ferici? O are p en tru fapta b u n ă? N u ,
ci p en tru că a făcu t cu m ine m ărire D u m n ez eu ":
Iar „P u tern ic" L-a n u m it pe El, ca n im en i să n u fie n ecred in cios celor
zise, socotind cu m că. n u este cu n ep u tin ţă D om n u lu i a face acestea. Iară
„ sfâ n t" a zis a fi „n u m ele L u i", arătând că n icid ecu m n u se v a spu rca Cel
Preacurat, îri m itră2324 d e fecioară zăm islind u -Se, ci Sfân t răm ân e. „Şi m ila
Sa nu nu m ai la m ine, la M aica Sa este, c i şi la toţi cei c a r e ş e tem de E l";
căci toţi cei care riii se tem de E l, ci su n t cu to tu l n ev red n ici, n u se m iluiesc.

23 în ediţia de la 1805, în loc de „că sc v or îm p lin i cele spuse e i de la D om n u l", se

găseşte.,,că va fi săvârşire celor spuse ei d e la D om nul".
24 Vezi prima notă de la Luca 1, 31-33.
36 Capitolul· 1 SFÂNTUL TKOi’ILACT ARHIEPISCOPU L BU L,CARIEI.

Iar „în n ea m şi în n ea m " zicând că va fi m ila lui D u m n ezeu , aceasta

a arătat, cum că şi în n eam u l cel de acum se m ilu iesc şi în n eam u l ce va să
fie, adică în veacu l fără de sfârşit, că şi aici iau însutit, iar acolo cu m u lt
m ai m ult.
Şi ia am inte că m ai în tâi m ăreşte sufletul p e D om n u l, apoi „se b u cu ră
d u h u l", adică, ca şi cum am zice că îl pream ăreşte p e D um nezeu cel care,
d u p ă vred n icie, d upă D um nezeu călăto reşte. C reştin te-ai n u m it, nu
m icşo ra vred n icia lu i H ristos şi num ele prin a face cele ce nu se cuvin, ci
pream ăreşte- L pe A cesta săvârşind m ari şi cereşti lucruri şi atuncea şi duhul
tău se va b u cu ra, adică darul cel d u h o v n icesc - p e care l-ai lu at p rin
lu cru rile cele m ari - v a sălta şi va spori şi n u se va lua în a p o i şi, zicând aşa
[astfel], nu va p ieri (vezi 1 Corinteni 2).
în că să ştii că Scriptura; în chip obişnu it, pe aceleaşi p are a le n u m i
„ d u h " şi „ su fle t", dar după ad evăr le o seb eşte (Galateni 6 ,1 ; Efeseni 1 ,1 7 ;
C oh sen i 1, 9), pentru că om „ su fle te sc" îl nu m eşte pe cel care după fire
vieţu ieşte şi de socotinţe om eneşti se p o văţu ieşte - adică p e cel care, când
flăm ân zeşte m ănâncă, pe vrăjm aşi h u răşte, şi, în scu rt a zice, n im ic m ai
p re su s d e fire nu izv od eşte. Iar „ d u h o v n ic e s c " îl n u m e şte p e cel ce
co v ârşeşte legile firii şi n im ic om enesc n u so co ate [cu getă]. Şi aceasta e ste
o seb irea dintre „ s u fle t" şi „ d u h " în Scriptură. Iar d oftorii p oate în alt chip
p e acestea le d escurcă, dar n o u ă de Scrip tu ră n e este grijă, iar d oftorii
p răp ăd ească-se cu bârfelile lor.
1 , 51-56: Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul
inimii lor. (52) Coborât-a2j pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe
cei smeriţi, (53) pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi
i-a scos afară, deşerţi. (54) A sprijinit2526 pe Israil, slujitorul Său, ca să-şi
aducă aminte de mila Sa, (55) precum a grăit către părinţii noştri, lui
Avraam şi seminţiei lui, în veac. (56) Şi a rămas Maria cu ea ca la trei
luni; şi s-a înapoiat la casa sa.
(1,51) 2 Regi 15,34 / Psalm 32,10; 76 ,1 4 /Isaia 51,9; 52,10 (1, 52) Iov 5 ,1 1 /
Psalm 112,6-7; 1 4 6 ,6 1Isaia 14,2-6; 66,2 (1,53)1 Regi 2 ,5 /Psalm 21,29; 33,11 / Matei 5,6
(J, 54) Deuteronom 7 ,7 / Psalm 97, 3 / Isaia 30 ,1 8 ; 41 ,8 /Ierem ia 23,3; 31; 3, 23 /
Luca 1, 27 (1 ,55; Facere 17,19; 2 2,18 /Psalm 131,11-12 /M iheia 7 ,2 5
„Braţ" al Tatălui este Fiul. Deci a făcut Dumnezeu şi Tatăl tărie şi putere
împotriva firii, prin Fiul Său. Căci după ce S-a întrupat Fiul, s-a biruit
firea pentru că Fecioara a născut, Dumnezeu S-a făcut om şi omul s-a
făcut Dumnezeu.

25 în ediţia de la 1805, în loc de „risipit-a" şi „co b o rlt-a", se găseşte „surpat-a",

26 în ediţia de la 1805, în loc de „a sp rijin it", se găseşte „â luat".
TÂLCUIREA SHNTKI EVANGHELII DE LA LL'CA Capitolul 1 37

Şi i-a su rp at D om nu l pe diavolii cei m ân d ri, scoţân d u -i p e d ân şii din

sufletele oam enilor, adică pe u nii „în a d â n c" trim iţân d u-i, iar p e alţii „în
p o rc i" (Matei 8 , 31-32; M arcn 5 ,1 3 ; Luca 8, 31, 33). A ceasta însă se p o ate a
se înţelege şi p entru iu d ei, pe care D om nul i-a risip it în tot locul, şi acum
risipiţi su nt27. Şi „a su rp at şi p e cei p u te rn ici d e p e tro n u ri", pe d em on i
zic, ca re av eau p u te re p e ste o am en i, şi ca „ tr o n u r i" av ea u su fle te le
o m eneşti, întru d ânsele od ihnind u -se. în că şi fariseii su n t „ p u te rn ic i", ca
unii care răpeau pe cele ale săracilor, şi „ tro n u ri" av eau ca [unii ce erau]
dascăli, de p e care „s-au su rp a t".
Şi D om nu l „a în ă lţa t pe ce i sm e riţi", adică p e oam en i, pe care i-a
sm erit p ăcatu l, sau pe neam u ri, că le-a în ălţat p e acestea, pu n ere în tru fii
d ăru ind u-le lor, precum şi pe „ flă m â n z i", pe aceiaşi, pe cei din neam u ri
zic (că nu aveau Scripturi sau Lege sau p o ru n ci), „i-a u m p lu t d e b u n ă ­
tă ţile " Scripturilor.
Iar p e iu d eii cei. ce erau „ b o g a ţi" în L ege şi în p o ru n ci „i-a scos a fa ră "
din Ierusalim — şi d in cel d e Sus şi din ce l d e jo s — „ d e ş e rţi" de toată
bu nătatea; că n im ic nu au acu m iu d eii, deşi li se p are că au.
Şi „a lu at p e Isra il, s lu jito ru l S ă u ". Sau p en tru israeliten ii cei sim ţiţi
zice aceasta, că m u lte m ilioane şi dintru aceştia au crezu t şi s-a îm p lin it
făgăd uinţa cea către Avraam , căci a zis către el D u m n ezeu : „ în tru săm ân ţa
ta se Vor b in e cu v â n ta to ate s e m in ţiile p ă m â n tu lu i" (Facere 22, 18). Sau
p entru „ Is ra ilu l" cel înţelegător zice? C ăci tot cel ce ved e p e D um n ezeu,
„ Is r a il" se zice, că aşa în sem n e a z ă n u m ele tâ lcu in d u -se : „v ăzân d p e
D u m n ezeu "; d eci „i-a lu a t" p e aceştia care văd p e D u m n ezeu , la m o şte­
nirea cerească suindu-î.
Şi a răm as M aria îm p reu nă cu Elisabeta, „ca la tre i lu n i" , apoi s-a
în to rs la casa ei. C ăci d e vrem e ce avea să nască Elisabeta, se d uce F ecioara
din pricina m u lţim ii ce lo r ce aveau să se strân gă la n aştere - că este cu
n ecu viin ţă p en tru o fecioară a se afla la u nele ca acestea. Iar cu m că s-a
în to rs Fecioară, fiind că avea să nască Elisabeta, arătat este d e aicea: în luna
a şasea, d upă zăm islirea Inam tem ergătorului, a v en it în g eru l către M aria,
iar ea „a răm as cu E lisa b eta , ca la trei lu n i" - iată, dar, n ou ă luni.

27 D in punct de vedere statal şi politic se poate spune că risipirea evreilor are azi un
curs invers, deoarece se doreşte şi se depun eforturi pentru întoarcerea evreilor în statul
Israel. înfiinţarea acestei organizaţii statale s-a realizat în urm a hotărârii A dunării
Naţiunilor Unite (29 noiembrie 1947) prin îm părţirea Palestinei între un stat evreu şi
statele arabe. Astfel, statul lsrael a fost proclamat în 14 mai 1948. Iconomia dumnezeiască
- lucrătoare şi azi asupra poporului iudeu - ne-o adevereşte Sfântul Apostol Pavel întru
a sa Epistolă către Romani, capitolele 10-11.
38 Capitolul 1 SFÂNTULTEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

1, 57-64: Ş i după ce s-a îm p lin it vrem ea să nască, E lisab eta a n ăscu t

u n fiu, (58) Ş i au auzit v ecin ii şi ru d ele ei că D o m n u l a m ărit m ila S a faţă
d e ea şi se bucurau îm p reu n ă cu ea. (59) Iar când a fo st ziu a a opta, au
v e n it să taie îm p re ju r p ru n cu l şi-l num eau Z aharia, după n u m ele tatălu i
său , (60) Ş i răspunzând , m am a lu i a zis: Nu! C i se va chem a lo an . f6 J) Ş i
au z is către ea: N im en i d in ru d en ia ta nu se cheam ă cu n u m ele acesta. (62)
Ş i au făcu t sem n tatălui său cu m ar vrea să fie n u m iP . (63) Ş i cerân d o
tă b liţă , el a scris, zicând: lo a n este n u m ele lui. Ş i toţi s-au m irat. (64) Şi
în d ată i s-a deschis gura şi lim ba şi vorbea, binecuvântând p e D u m n ezeu *2930.
( 1 ,5Si Luca 1 ,1 4 0 ,5 9 ) Facere 1 7 ,1 2 1 Levilic 1 2 ,3 (1, 53) Luca 1,13 fi, 64) Luca 1 ,2 0
A răm as Fecioara cu Elisabeta „ca la trei lu n i", poate pentru m inunea
cea preaslăvită spăimimtându-se dar şi având trebuinţă de oarecare mângâiere,
p e care voia a o avea dintru a fi îm preună a i E lisabeta Şi de vrem e ce se
apropia naşterea, s-a dus. Iar după aceea, Elisabetei i „s-a îm p lin it vrem ea ca
s ă n ască". Se cuvine să luăm am inte, că la cele care nasc nu se zice aceasta:
,,s-a îm p lin it vrem ea să n ască", ci num ai acolo se zice, unde cel care se naşte
este drept. Căci - precum se vede - ne[de]şăvârşite şi neîmplinite sunt naşterile
păcătoşilor’0 şi m ai bine le-ar fi fost lor de nu s-ar fi născut,
D ar pen Ini care pricină se punea num ele după tăierea îm prejur? Pentru
c ă m ai întâi se cu vine a prim i pecetea ce a d e la D um n ezeu şi ab ia după
a ceea n u m ele cel om enesc. Iar în alt chip, tăierea îm preju r în sem n ează
lep ăd area celor trupeşti. D eci n im en i nu este v red n ic a se n u m i o staş a lu i
D u m n e z eu şi a se scrie nu m ele lu i în C arte a C erurilor, d e n u m ai în ain te
v a fi lep ăd at şi va fi tăiat [de Ia el] cele trupeşti.

M [1805] Prin sem n îl întreba, pentru că nu putea să audă. Zic unii cum că cu o vână
[nerv] sunt legate puterile şi ale_auzuluişi-ale-grăirii şi pentru aeeastacei care sunt muţi
d in naştere, nici a auzi nu poţ. Deci grai rea Zahariei aşa se stinsese, precum a celor ce
su n t lipsiţi de acestea din naştere, fiindcă cu necredinţă şi a auzit şi a grăit (după Zigaben).
29 [1805) Vrednic lucru este de cercare, pentru ce nu s-a dezlegat Zaharia de negrăire
când s-a născut pruncul, ci numai când a luat numirea numelui? Deci zicem că aceasta s-a
săvârşit pentru proorocia îngerului, că i-a zis lui: „Iată v ei fi tăcând [mut] şi neputând
a grăi, până în ziua ce acestea se vor săvârşi" Iar zicând aceasta, fără de îndoială că pe
acestea două le-a însemnat: naşterea şi numirea; şi nu numai naşterea, ci ca să se facă şi
m inunea unirii [dintre părinţii pruncului] la punerea num elui (după Zigaben).
30 Credem ca aici Sfântul Teofilact grăieşte de acei păcătoşi care ies nepocăiţi;din
această viaţă păm ântească şi, astfel, naşterea lor trupească este „neţdeţsăvârşită şi
neîm plinită", deoarece ei nu au dobândit mântuirea Şi, din pricina ţelului cel rău al voirii
lo r - pe care l-au făcut lucrător în propria viaţă - , „mai bine le-ar fi fost lor de nu s-ar fi
n ăscu t", decât să întoarcă spatele dragostei lui Dum nezeu şi astfel să se dea ei înşişi
veşnicei chinuiri.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 1 39

Iar EKsabeta, ca o proorociţă a grăit pentru num e, că „ lo a n " este num ele
lui. D ar p oate şi lo an , el însuşi şi-a pus n u m ele, că m aicii sale el i-a d at din
darul său cel proorocesc. Iar neputând Z aharia să arate n u m ele prin sem n,
cere tăbliţă. Şi de vrem e ce s-a unit într-uir gând cu fem eia sa pentru num ele
copilu lu i, se spăim ântează toţi. C ă nu a fost în tru ru d en ia lor cineva cu
acestn u m e, ca să poată cineva a zice că m ai înainte vrem e au socotit aceasta
am ândoi.
Iar „ lo a n " se tâlcu ieşte „dar al lu i D u m n e zeu "; p en tru aceasta şi tatăl
său, înd ată u m plând u -se de dar, prooroceşte m ai în ain te pentru H ristos şi
abia apoi pentru copilul său.
2, 65-75: Ş i fric a i-a cu p rin s pe to ţi care lo cu ia u îm p re ju ru l lo r; şi în
to t ţin u tu l m u n to s a l Iu d e ii s-au v e stit to ate aceste cu v in te. (66) Ş i toţi
care le au zeau le p u n eau la in im ă, zicâ n d : C e va f i o are, a cest co p il?
C ăci m âna D o m n u lu i era cu el. (67) Ş i Z ahari a, tatăl lu i, s-a u m p lu t de
D u h S f â n t ş i a p r o o r o c it z ic â n d : (68) B in e c u v â n ta t e s te D o m n u l
D u m n e z eu l lu i Isra il, că a cercetat şi a fă c u t răscu m p ărare p o p o ru lu i
Său ; (69) şi n e-a rid icat p u tere de m ân tu ire31 în casa lu i D a v id , slu jito ru l
Său , (70) p recu m a grăit p rin gura s fin ţilo r S ă i P ro o ro ci d in veac; (71)
m â n t u ir e · ^ ■v răj m aş ii·, noştri-şj-d in m ân a tu tu ro r ce lo r ce n e urăsc pe
n oi. (72J Şi să facă m ilă cu p ărin ţii n o ştri, ca ei să-şi aducă a m in te de
le g ă m â n tu l Său cel sfâ n t; (73) de ju ră m â n tu l cu ca re S -a ju r a t către
Avraam , P ă rin tele n o stru , (74) ca, fiin d iz b ă v iţi d in m ân a v ră jm a şilo r,
să ne d ea n o u ă fără frică 32, (75) să-I s lu jim în s fin ţe n ie şi în d rep ta te33,
în a in te a fe ţe i S a le, în toate z ile le v ie ţii n o astre.
(1 ,66) 3 Regi ÎS, 46 /Psalm 79,18 /îezeehii! 3,22/ Faptele Apostolilor 11,21 îl, 67) loil 3,1/
2 Petru 1,21/1,68) Psalm 40,13; 71,18; 110,9 /Matei 1,21 /Luca 7,16 0 ,6 9 ) 1 Regi 2 ,1 /
Psalm 74,11; 88,16-17; 131,17 /Iezediill 29,21 /Zaharia 12,8 ft, 70) Psalm 71,4 /Isaia 35,4 /
Ieremia 23,6; 30,8-10 (1, 71) Psalm 105,10 (Ί, 72) Facere 17,7; 22,16; 26,3 /Levitic26,42/
2 Regi 7,15 /Psalm 97,3; 110,5 /Ieremia 31,33 /Tezechi» 16,60 /Dan 9 ,9 /Evrei 6,13
(1,73)1 Paralipomena 16,16 /Psalm 104,9 /Miheia 7,20 /Evrei 6,13,17
fl, 74) Rom ânie, 15/ Evrei2,1 5;9 ,1 4 fl, 75)Ef.eseni4,24/ Coloseni 1,22/1 P etru l, 15
„Şi fr ic a i-a cu p rin s p e to ţi", p en tru m in u n ea grăirii Z ahariei. C ă
p recu m pentru în m ulţirea sem inţiei lui Zaharia s-a spăim ân tat n o ro d u l,
aşa şi pentru că el a grăit, ca prin aceste două m inu n i toţi să-l socotească

31 în ediţia de la 1805, în loc de „putere de m ân tuire", se găseşte „corn de m ântuire".

Λ în ediţia de la 1805, în loc de „ca, fiin d izb ăv iţi din m âna vrăjm aşilor, să ne dea
noua fără frică", se găseşte „să n e deanouă, fără de frică din m âinile vrăjm aşilor noştri
izbăvindu-ne".
33 Iri ediţia de la 1805, în loc de „în sfin ţen ie şi în dreptate", se găseşte „întru
sfin ţen ie şi întru dreptate".
40 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOHLACT ARH ΪΚHSCOPUL BULCARIKI

p e cel n ăscu t că este m ai presu s d ecât cei m u lţi. Ia r to a te acestea se făceau

cu oarecare osebita rân d u ială, ca vrednic de cred in ţă să fie ce l care av ea să
m ărtu risească pentru H ristos (loan 1, 29,36) şi toţi să se în cred in ţeze, d in
în săşi n aşterea lu i lo an , cu m că m ai p resu s este d ecât cei m u lţi.
B in ecu v in tează Z aharia pe D um nezeu p en tru că „ i-a c e rc e ta t" p e
israeliteni. C ăci cu ad evărat la „o ile c e le p ierd u te a le ca sei lu i I s r a il"
(Matei 10, 6; 15, 24) a venit D om n u l, însă cei m ai m u lţi dintru dânşii n -a u
v o it să p rim ească darul. P entru aceea şi „i-a ce rce ta t" p e israeJitenii cei
ad evăraţi, care sunt cei care au crezut.
Şi a ridicat „corn de m â n tu ire", adică pu tere şi îm p ărăţie m ân tu itoare.
C ăci „co rn u l" însem ează „pu tere" (că dobitoacele cele purtătoare de coarn e
în co am e îşi au puterea) sau „îm p ărăţie" (căci d in corn erau unşi îm păraţii
- 1 Regi 16, 13). A şadar, ni s-a ridicat nouă „corn d e m â n tu ire ", H ristos,
C a re Se părea că d o arm e, trecâ n d cu v ed erea p ă ca te le cele m u lte, ş i
în d elu n g răbd ând turbarea şi înfocarea cea în tru slu jire a idolilor. în s ă în.
v rem u rile cele „de p e u rm ă " Întrup ând u -Se (Evrei 1, 2; 1 Petru 1, 20), S -a
scu lat şi a sfărâm at p e toţi dracii care foarte n e urau p e n oi, n em aisu ferin d
E l a dorm i şi înd elu ng a răb d a
Iar „în casa lu t D a v id " S -a ridicat D om nu l, ad ică în BeÜ eem , p en tru
că acolo S -a născu t. Iar B etleem u l este cu ad ev ărat ce ta te a lu i D av id ,
p recu m au grăit P roorocii, căci tot p entru în tru p are au g răit cu v in tele
acestora (vezi 1 Regi 17,15). Iar M iheia şi d e „casa lu i D a v id " -- d c B etleem
ad ică - pom en eşte, zicând : „ Ş i tu, B e tle em e , n ic ic u m n u e ş ti m â i m ic ,
c ă c i d in tin e va ieşi P o v ă ţu ito ru l" (Miheia 5 ,1 ; Matei 2,1-16).
„Şi a făcu t m ilă " n u nu m ai cu cei vii, ci şi „cu p ă rin ţii n o ş tri". C ă ci
d aru l lui H ristos a aju n s şi la aceia care au m u rit m a i în a in te vrem e, ad ică
n ăd ejd e d e în v iere ne-a dat n o u ă celor v ii şi, cu ad ev ărat, vom învia. Ia r
n u nu m ai noi ne vom în vred n ici de acest dar, ci ş i cei ca re m ai în ain te au
răp o sat, căci toată firea a d o b ân d it binele. în că ş i în a lt ch ip „a fă cu t m ilă
c u p ă rin ţii", căci D om nu l a îm p lin it năd ejd ile, căci câ te n ă d ă jd u ia u d e la
H risto s le-au văzu t că s-au săvârşit. încă şi pe fiii lor v ăzân d u -i părinţii c ă
a u d obând it atâtea bu n ătăţi, se bu cu ră, şi p ărtaşi b u cu rie i facân d u -se,
„ m ila " o d obândesc. '
D ar de care „leg ăm ânt" şi-a adus am inte, şi de care „ ju ră m â n t" ce i s-a
fă cu t lui A vraam ? A rătat este cu ad evărat că de acela ce zice: „ B in e cu v â n ­
tân d te v o i b in e cu v â n ta , ş i în m u lţin d te v o i în m u lţi" (x>ezi Facere 17,1-8),
că s-a în m u lţit cu ad evărat acu m Avraam , fiin d că to ate n eam u rile s-a u
fă cu t fiii lu i prin credinţă. C ăci p recu m acela a crezu t, a şa ş i acestea p rin
cred in ţă ale lu i s-au făcut.
TÂLC UI REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 1 41

Ş in e -a „ iz b ă v it" p erioi de la „v răjm aşu l", „fără d e fric ă ", căci de m ulte
ori vreunii se izbăvesc, însă cu frică şi cu m ulte nevoinţe şi cu război, iar
H ristos, nim ic noi ostenindu-ne, p entru n o i S-a răstignit, şi dintru aceasta,
fără de a noastră osteneală n e-a izbăvit pe noi. Dar pentru ce n e-a izb ăvit p e
noi? O are p en tru a trăi în desfătări? Nu, ci ca „să-I s lu jim " Lui, n u într-o zi,
n ici în d ouă, d. în toate zilele - şi a-I slu ji Lui n u num ai prin trupeasca
în ch in ă ciu n e şi slu jb ă , ci „ în tru s f in ţ e n ie ş i în tr u d r e p ta te ". Şi este
„ s fin ţe n ie " d rep tatea cea către D u m n ezeu , iar „ d rep ta tea " - cea către
oam eni; adică, dacă d n e v a s-ar feri de cele sfinte şi nu s-ar atin ge de cele
dum nezeieşti, fă ră de D um nezeu34, ci păzeşte toată cinstea către cele cinstite,
unul ca acesta este sfânt. A şijderea şi cel care îi cinsteşte pe p ărinţi este
sfânt, căci şi aceştia sunt [socotiţii dum nezei de casă35. Iar dacă cin ev a n u ar
fi lacom , răpitor, tâlhar, preacurvar, curvar, unul ca acesta este drept. D eci
aşa se cu vine a sluji lui D um nezeu „întru s fin ţe n ie ", adică întru cucernicia
cea către cele dum nezeieşti; şi „întru d rep tate", adică întru cea către oam eni
lăudată petrecere. Şi „a s lu ji în a in tea fe ţe i S a le " , n u înaintea oam enilor,
precum v o r a face aceia care vor să placă oam enilor şi făţarnicii.

1, 76-80: Iar tu , p ru n cu le , P ro oroc al C e lu i P re a în a lt te v e i ch e m a , că

v ei m erge în a in te a fe ţe i D o m n u lu i, ca să g ă te şti că ile L ui, (77) să d ai
po p o ru lu i Său cu n o ştin ţa m ân tu irii în tru iertarea p ăcatelo r lor, (78) p rin 36
m ilo stiv ire a m ile i D u m n e z e u lu i n o stru , cu care n e-a ce rce ta t p e n o i
R ă să ritu l ce l de S u s, (79) ca să lu m in e ze p e cei ca re şed în în tu n e ric ş i în
u m b ra m o rţii şi să în d rep te p icio arele n o a stre p e ca lea p ăcii. (80) Iar
co p ilu l creştea şi se în tăre a cu d u hu l. Ş i a fo s t în p u stie p ân ă în z iu a
a rătării lu i către Israil.
î l, 76) Isaia 40, 3 /M aleahi 3 , 1; 4, 5 /Matei 3 , 3; 11,10 /Luca 1,17 (1.78) letem ia 23,5 /
Zaharia 3 , 6; 6,12 /M aleahi 3,20 fi, 79) Isaia 9 , 1; 4 3 ,8 ,4 9 ,9 ; 60,1-3 /M atei 4,16 /
Faptele Apostolilor 26,18 fl, 80) 1 R egi 2 , 21 /M atei 3 , 1 /Luca 2, 40
S trăjn lucru se pare a grăi Zaharia către p ru n c cele ce le zicea, căci
nesim ţitor fiind pruncul, nu se cuvenea a vorbi cu dânsul. D ar este cu putinţă
a zice că, precum străină [m inunată] a avut pruncul naşterea, fiindcă a săltat
şi a! proorocit în pântece la venirea M ăriei, tot aşa nu este de n ecrezu t că a

34 Aici „fără de Dum nezeu" s-ar putea înţelege şi „fără de a-L avea pe D um nezeu",
în senSul în care şi Sfântul Nicolae Cabasüa spune că prin porunci noi trăim viaţa lui
•H ristos şi Ei trăieşte viaţa noastră (vezi cartea acestui Sfân t, in titu lată T ălcuirea
Dumnezeieştii Liturghii si Via fa in Hristos, care a cunoscut după 1990 mai multe reeditări
la ed. IBMBOR).
33 Cu sensul de „dum nezei" ai casei tor. Vezi şi tâlcuirea de la M atei 23, 8-12.
36 în ediţia de la 1805, în loc de „prin", se găseşte „pentru".
42 Capitolul ! SFÂNTUL TKOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE! |
---------------—------- —----------------------------------------------------------------------------------------- ---------- ~ f
j:
înţeles după naştere cele zise de tatăl său. Şi zice Zaharia: „Vei m erge înaintea {'
feţei D om nului, lăsându-m ă degrabă", căci cunoştea Zahari a că după puţină ij
vrem e se va lipsi de el, când va voi să fugă „în p u stie". |
D ar p entru ce „va m erg e în a in te a fe ţe i D o m n u lu i"? P en tru „a g ă ti i
c ă ile L u i" - iar „ c ă i" su n t su fle te le în tru care u m b lă D o m n u l. D eci E
su fletele le-a g ătit în ain tem erg ăto ru l, ca întru d an sele să u m b le H ristos. jj
D ar cum le-a „ g ă tit" pe acestea? D ând n orod ului „ cu n o ştin ţa m â n tu ir ii", [
ad ică lo a n îl arăta n o ro d u lu i p e H ristos, p en tru că lo a n îl m ă rtu risea pe jj
Iisu s, iară această „ c u n o ş tin ţă " s - a fă c u t „ în tru ie rta re a p ă c a te lo r". C ă |
în nici u n alt chip nu s-ar fi cu n o scu t că D om n u l H ristos este D u m n ezeu , ä
n u m ai dacă ar fi iertat p ă ca te le n o ro d u lu i, că a lui D u m n ez eu este a [
ie rta p ăcatele. j
Şi d in tru „ m ilo s tiv irile m ile i" n i le-a iertat n o u ă p e acestea, că n u j
p en tru lu cru rile n o astre, d in p ricin ă că n ici un b in e n u am fă cu t, ci A cela j
„ n e-a ce rce ta t pe n o i" d in tru în ălţim e. C are Se n u m eşte „ R ă s ă ritu l ce l |
d e S u s " , p entru că este „ S o a re le D re p tă ţii". Şi S -a ară ta t n o u ă ce lo r ce j
su n te m „în tru în tu n e ric " -a d ic ă în tru necu n o ştin ţă; şi „ în u m b ra m o rţii" i
- ad ică în tru păcat. C ă d ou ă rău tăţi stăp ân eau firea o m en e a scă , „n ecu - |
n o ştin ţa de D u m n e z eu ", p e care o aveau e lin ii, ş i „ p ă c a tu l" p e ca re îl
a v eau evreii, m ăcar că p e D u m n ezeu ÎI cu n o şteau . D eci s-a a ră ta t firii
o m e n e şti, ca să lu m ineze şi p e cei ce stăteau „în în tu n e r ic " , a d ic ă în tru
n ecu n o ştin ţă şi n e-d u m nezeire, dar şi p e cei ce şedeau „în u m b ra m o rţii" ,
a d ică în p ă ca t (M atei 4, 16·). Iar, d u p ă [înţeleg erea] cu v â n tu l[u i] acesta,
p re c u m so co tesc, p ă c a tu l este „ u m b ră a m o r ţii" ; şi p re cu m .u m b ra
u rm ea z ă tru p u lu i, aşa şi u nd e este m o arte, acolo şi p ă ca tu l îi u rm ea z ă
[e ste în d eap ro ap e]. P recu m ad ică a m u rit A d am , d e faţă este şi p ă ca tu l,
c ă H ristos a m urit, însă p en tru p ăcate le n o astre' în tru câ t cu cu v iin ţă se
z ic e că p ăcatu l este „u m b ra m o r ţii" , ca şi acela care p u ru rea îi.u rm ea z ă
a c e ste ia ; în că şi altele este cu pu tinţă a grăi. la acestea şi, so co tesc că ajn
z is n o i, tâlouindu-1 p e M ate i37. ·; , ,
Dar, oare, aju n g e n u m ai a se arăta „ ce lo r care ş e d î n în tu n e r ic " ?
N u . C i se cu v in e să „şi în d re p te p ic io a r e le n o a stre în ca lea p ă c ii" , adică
a d re p tă ţii, căci p re cu m p ă c a tu l este v rajb ă că tre D u m n e z e u , aşa şi
d re p ta te a este pace. D eci „ ca le a p ă c ii" este p etrecerea în tru d rep tate,
c ă tre care H ristos, Gel C are „a răsărit de S u s ", a în d reptat p icioarele su fle­
te lo r noastre.

37 Vezi tâlcuirea de la M atei 4 , 14-16.

TÂLC UI REA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 1 43

l’ar pruncul „creştea" cu vârsta cea trupească, şi „se în tă re a cu d u h u l",

că Îm preună cu trupul creştea şi darul cel duhovnicesc; şi, cu cât m ai vârtos
creştea cop ilu l, cu atâta şi lu cru rile D uhului se arătau , fiin d că vasul putea
a le sălăşlu i pe acestea.
D ar pentru ce era „în p u stie "? C a afară de rău tatea celoT m u lţi să
petreacă şi ca, d e nim eni ru şinând u-se, cu înd răzn eală să m ustre; că de ar
fi fost în lu m e poate s-ar fi sm ed m it38 de d ragostele şi de p rieteşu gu rile
oam enilor. în că şi ca să fie vred nic de cred in ţă cel care av ea să p ro ­
povăd u iască pentru H ristos, ca unul care era pustnic şi m ai p resus decât
cei m ulţi. Şi s-a ascuns „în p u stie ", până ce D um nezeu a b in ev o it a-1 arăta
p e el norod ului israeliteniîor.

38 Cu sensul: s-ar fi întinat/s-ar fi prihănit/s-ar fi stricat, de s-ar fi învoit/s-ar fi

amestecat cu dragostea şi prieteşugurile cele lumeşti.
44

C a p it o l u l 2
Naşterea lui Hristos. Tăierea împrejur şi aducerea în templu. Simeon şi Ana.
lisus la doisprezece ani, vine la Ierusalim1

2, 1-7: în zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se

înscrie toată lumea. (2) Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius
ocârmuia Siria12. (3) Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
(4) Şi s-a suit Iosif în Galileea, din cetatea Nazaret, în ludeea, în cetatea
lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din
neamul lui David, (5) ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită
cu el3, care era însărcinată. (6) Dar pe când erau ei acolo s-au împlinit
zilele ca ea să nască, (7) şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut1 şi L-a
înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
(2, 4) 1 Regi 16,1-4 /Luca 1, 27 /loan 7. 42 ( 2 , 5) M atei 1,18
(2 .7 ) Isaia 9, 6 /Matei 1 ,2 5 ;2 ,1 / 2 Corinteni 8 ,9
P entru aceasta s-a făcu t înscrierea, ca to ţi ven in d în ţin u tu rile lo r, să se
su ie F ecio ara la B etleem , ca la o p atrie a sa, şi a şa să S e n ască D o m n u l în
B etleem şi să se plinească p ro o ro d a (Miheia 5, î).
Şi se cuvenea, din pricină că un D u m nezeu avea să su rp e m u lţim ea
d u m n ezeilo r id oleşti, ca un îm părat să şi stăp ân ească, ad ică C ezaru l.
Iar H ristos Se înscrie dim preună cu toţi, pentru că se cu ven ea ca şi
D om n u l dim preună cu lum ea să S e înscrie, ca să sfinţească p e cei înscrişi şi
să curm e robia. C a d , precum tăindu-Se îm prejur, a curm at tăierea îm prejur,
aşa, înscriind u -Se ca un rob, a curm at robia firii noastre; că nu m ai su n t robi
ai oam enilor cei ce slujesc D om nului, precum A postolilor Ie zice: „N u vă
fa ce ţi ro b i o a m en ilo r" (1 Corinteni 7, 23). Şi, d eşi cu trupul sunt robi, însă
cu duhul sunt slobozi, nerăpindu-se de necred inţa stăpânitorilor.
Iar „F iu În tâ i-N ă sc u t" al Fecioarei L -a n u m it pe D om n u l, m ăcar câ
n u s-a n ă scu t un oarecarele al d o ilea Şi cu cu v iin ţă L -a n u m it aşa, căci

1 Li ediţia do la 1805, tilh.il capitolului este: „Pentru scrierea lumii. Pentru naşterea tui
li s u s din Maria. Pentru păstori. Pentru Simeon. Pentru Ana proorocită. Pentru lisus cârtii S-a
a fla i în mijlocul dascălilor'’.
A [1805] Povesteşte de dom nia lui Quirinius, arătând ca el făcea acea înscriere
[recensăm ânt] a Siriei, şi sub a iui stăpânire era Palestina.
3în ediţia de la 1805, în loc de „cea logodită cu el", se găseşte „cea logodită lui m uîare",
* în ediţia de la '1805, în Ioc de „U nul-N ăscut", se găseşte „Întâi-N ăscut".
TÂLCUW EA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 2 45

„în tâi-n ăscu t" să n u m eşte cel care în tâ i s-a n ăscu t, deşi al doilea [m ai] p e
urm ă nu s-a născu t.
Iar D om nu l „ S e cu lcă în ie s le " , dintru în cep u t în v ăţân d u -n e pe noi
sm erenia. In să p oate a făcu t aceasta şi ca să arate cu în ch ip u ire că a ven it
în lu m ea aceasta, ce este lo c a l n o stru , a l ce lo r ca re n e-a m a se m ă n a t
d o b ito a c e lo r c e lo r n e c u v â n tă to a re . C ă c i p re c u m ie s le a e s te lo c al
d obitoacelor n ecu vântătoare, aşa şi lu m ea aceasta este loc al n o stru . D eci
„iesle" este lum ea, ia r noi —d obitoacele ce le n ecu v ân tăto are [suntem ]. Ş i
ca să n e izb ăvească p e noi d e starea cea d obitocească şi de n ecu v ân tare,
pentru aceasta, aici a venit D om nu l.

2, 8-14: Şi în ţinutul acela erau păstori, stând3*56pe câmp şi făcând de

Strajă noaptea împrejurul turmei lor. (9) Şi iată îngerul Domnului a stătut
lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat
cu frică mare5. (10) Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată vă
binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. (11) Că vi
s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
(12) Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat, culcat în iesle.
(13) Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească,
lăudând pe Dumnezeu şi zicând: (14) Slavă întru cei de Sus lui
Dumnezeu7 şi pe pământ pace, între oameni8 bună voire!
<2, 9) Luca 1,11-12 (2,10) Isaia 40,1 <2,1V Isaia 9,6 /Matei 1,16-21; 2, 2 (2,12) Judecători 6,17 !
Isaia 7,11 (2,13) Facere 28, 12; 32,1-2 / Psalm 102,20-21; 148,1-2 /Isaia 44,23; 49,13; 57,19 /
M iliţia 4 , 3 1 Apocalips» 5,11 (2 ,14) Isaia 2 ,4 ; 4 4 , 23; 49,13; 57, 19 /M iheia 4 , 3 /
Luca 1, 79; 19,38 / Romani 5 ,1 / Efeseni 1 ,1 2 ,1 7 ; 2,1 7
Păstorii erau „petrecând", ad ică ţărăn eşte cu flu ierul cân tân d , sau în
câm p locuind şi petrecând . Şi se arată lor în g eru l, pentru n erau tatea şi
năravul lor cel nefăţarnic, de vrem e ce se ad everesc că şi petrecerii drepţilor
u rm ează. P entru că şi drep ţii ce i vechi, p ăsto ri au fost, p recu m lacov,
P atriarhii, M oise, D avid. C ăci în g eru l nu s-a arătat în Ieru salim fariseilor

3 în ediţia de ia 1805, în loc de „stând pe câmp si făcând de strajă", se găseşte „petrecând",

cu această notă: [1805] Aici unde s-a pus în limba româneasca „petrecând", în cea elinească
este cuvânt ce unii zic că însemnează „cu fluierul cântând", iar alţii „în câmp petrecând",
adică priveghind, precum arată ş i Dumnezeiescul acesta Părinte în tâlcuire.
6 [1805] „Slavă a D om n ului" se înţelege aici lum ina dum nezeiască; şi a strălucit
aceasta împrejurul lor, ca să cunoască că îngerul lui Dumnezeu este cel ce a stat înaintea
lor (după Zigaben).
' f i 805] „S lav ă în tru c ei de S u s lu i D u m n e z e u " sau „cântare în C eru ri tui
Dum nezeu" se poate înţelege.
8 în ediţia de la 1805, în loc de „între oam eni", se găseşte „întru oam eni".
46 Capitolul 2 SFÂNTUL'TKOFSLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

sau cărturarilor, pentru că aceia erau vase a toată răutatea, iar aceştia, fără
de v ic le şu g fiin d , d e d u m n e z e ie şti v ed e ri s-au în v re d n ic it, arătân d
D um nezeu cu m că pe cei de la ţară şi m ai sim p li d ecât ceila lţi, îndată
dintru în c e p u t; a ales şi p rop ovăd u itori i-a făcu t, că ei, d u cân d u -se, au
pro p o văd u it pentru to ate acestea.
Iar în g e ru l „a b in e v e s tit b u c u r ie m a re , c a r e " , z ic e , „ v a f i la to t
n o ro d u l", la cel care cu ad evărat este norod al lu i D um nezeu. în s ă şi la to t
norod ul oam enilor, „ b u cu rie " s-a făcut întru p area lui D u m n ezeu .
Şi ce arată lauda îngerilor? Adeverit este că aceasta arată m ulţăm irea
cetelor cel or de Sus şi bucuria lor pentru că noi, cei de pe păm ânt, a m dobândit
faceri de bine. C ăcrei z i c „slavă lö T D u nm ezeu ", pentru că acum p e păm ânt
„pace" s-a făcut. C ă mai înainte firea omenească vrajbă avea către D um nezeu,"
ia r acu m atât s-a îm păcat, încât s-a şi îm preunat cu D um nezeu, şi s-â unit cu
El, Cel Care S-a întrupat. Vezi, dar, „pace" a iu i D um nezeu către om ?
în că şi în a lt ch ip se va în ţelege: „ p a ce" este în su şi F iu l iu i D u m n ezeu ,
c ă c i zice A p ostolu l: „E l este p acea n o a stră " (Efeseni 2, 14)9. D eci această
„ p a c e " - adică Fiul lu i D u m n ezeu —s-a făcut p e păm ânt.
Şi „în tru o am en i b u n ă v o ire ", adică od ihnă a lui D u m n ezeu ; că S-a
o d ih n it acu m D um nezeu şi bine îi place „î ntru ", că m ai în ain te n u binOvoia,
n ic i îi p lăcea „în tru o a m e n i".

2,15-18: Iar d upă ce în g e rii au p leca t de la ei, la C er, p ă sto rii vorbeau
u n ii către alţii: S ă m ergem , dar, p ân ă la B etle em , să v e d e m cu v ân tu l
a c e s ta ce s-a fă c u t ş i p e care D o m n u l n i l-a fă c u t cu n o scu t. (16) Ş i,
g ră b in d u -s e , au v e n it ş i au a fla t p e M aria şi p e Io s if ş i p e P ru n c, cu lcat
în iesle. (17) Şi văzând u-L , au v estit cu vântu l grăit lo r d esp re a ce st C op il.
O S ) Ş i to ţi câ ţi au zeau se m irau d e c e le sp u se lo r de către p ă sto ri.
(2,75) Psalm 110,2-3 (2, 16) Maici 2, Π
P ăstorii'aceşti a su n t în ch ip u ire a păstorilor celo r d u h o v n iceşti, adică
a A rhiereilor. D eci se cu v in e a p ăzi A rhiereii tu rm a lor şi „a p e tr e c e " 10,
a d ică a cân ta [viersui] cele d u h o v n iceşti şi a în v ă ţa n o ro d u l; şi aşa, se vor
în v re d n ici d e d um nezeieşti vederi şi auziri.
Ia r „ B e tle e m " se tâlcu ieşte „casă a p â in ii"; şi care alta este ca să a;pâinii,
d a că nu Biserica, întru care se află „ P â in e a " (loan 6, 35). D e ci lu cru al păs­
to rilo r celo r cu vântători este a cău ta „P âinea cea d in C e r" (Ιοαττύ, 26-68),
ş i d upă ce vor vedea „ P â in e a ", datori sunt şi altora a b p ropovăd u i, precum
ş i p ăstorii, văzând Pruncul, şi celo rlalţi au spus.

Vezi şi loan 24, 27; '16, 33; 2 Tesaloiiiceni 3 , 16.

10 Vezi nota d e Ia Luat 2, 8,
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LU CA Capitolul 2 47

2 , 19-20: Iar M aria p ăstra11 toate aceste cu v in te, p u n â n d u -le în in im a

sa. (20) Şi s-au în to rs p ăsto rii, slăv in d si lău d ân d p e D u m n ez eu , pentru
to ate câte au ziseră si văzu seră, p recu m li se sp u sese. „ „
' 1 (2,191 Facere 37,11
C are „cu v in te" le păzea Fecioara? U n ii zic că acele cu v in te pe care i
le-a grăit îngeru l şi cele câte i le-au spus păstorii. C ăci le păzea p e toate
acestea şi le sălăşluia în inim a sa, adică le asem uia între ele şi d in ţoale o
singură socotinţă afla - cum că D um nezeu este Fiul ei.
în să m ie m i se pare că aici „ cu v in te " se n u m esc lu cru rile, în tru cât
ceea ce se zice, să fie în tru acest chip: „ Ia r M a ria p ă z e a to ate a ce ste
c u v in te ", adică lu crurile acestea p e care eu acum le zic şi le fac graiu ri -
căci lu cru l când se spune, grai se face.
Şi s-au întors păstorii, m u lţăm înd lu i D u m n ezeu „p en tru to a te ", căci
nu erau zavistnici, precu m iudeii.
2, 21-24: Ş i când s-au îm p lin it o p t z ile , ca să-L ta ie îm p re ju r, I-au
pus n u m ele Iisu s, cum a fo st n u m it de în g e r, m a i în a in te d e a S e z ă m isli
în p ân tece. (22) Ş i când s-au îm p lin it z ile le cu ră ţirii lo r, după L eg ea lu i
M o ise, L-au adus pe P runc la Ieru salim , ca să-L pună în a in tea D o m n u lu i,
(23) p recu m este scris în L egea D o m n u lu i, că o rice în tâ i-n ă sc u t de p arte
b ărb ătească să fie în ch in a t D o m n u lu i’2, (24) ş i să d ea je r tfă , p recu m s-a
z is în L egea D o m n u lu i, o p erech e de tu rtu re le sa u d o i p u i d e p o ru m b el.
12,21) Facere 17,10-12 /Levi lit 12,3/ M atei 1,21, 25 /Luca 1,31 (2, 22) Levitic 12,2-6
(2, 23) Ieşire 13, 2-12; 22, 29; 3 4 ,19 /Numeri 3 , 13; 8,16; 1 8 ,1 5 1 Deuteronom 15,19
f2 ,24) Levitic 5, 7; 12, 6-8; 14, 22
D upă ce prin Lege s-au d at p oru nci, cei care le călcau p e acestea erau
sub blestem 1213. D eci D om nul Se taie îm prejur, ca şi în tru aceasta îm p lin in d
L egea ~ şi nim ic lăsând la o p arte d in cele ce aceasta le p oru n cea - , să ne
izb ăvească pe noi de blestem .
Şi dintru acestea sunt ruşinaţi cei ce zic că după nălucire [închipuire] S-a
întrupat Domnul, Căci cum S-a tăiat împrejur, dacă S-a întrupat după nălucire?

11 în ediţia de ta 1805, în loc de „păstra", se găseşte „păzea".

12 în ediţia de ta 1805, în loc de „că orice întâi-născu t de parte bărbătească să fie
închinat D om nului", se găseşte „că toată partea bărbătească ce deschide pântecele,
sfân t Iui Dum nezeu se va chem a".
13 „Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: «Blestemat este
oricine n u stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă». Iar acum că, prin Lege,
nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece «dreptul din
credinţă va fi viu». Legea însă nu este din credinţă, dar cel care va face acestea, va fi viu prin
ele. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru
că scris este; «Blestemat este tot cel spânzurat pe lem n»" (CalaterU 3, 10-13),
48 Capitolul 2 SFÂNTULTEOFILACTARHDZPISCOPULBULCARIHI

în că este fără d e folos a cerca u nde este p ărticica ceea ce s-a tăiat, căci
cele ce Scriptura le-a acoperit cu tăcerea, nu se cu vine a le cerca - ş i asta, m ai
vârtos acolo unde n u este nici u n folos. în să este cu pu tinţă a zice că atunci
când s-a tăiat acea părticică, atingându-se de păm ân t l a sfinţit p e acesta,
precum şi sângele şi apa care au curs din coasta M ântuitorului. Şi în felurile
în care ştie, D om nul a p ăzit părticica aceasta nevătăm ată, iar la înviere iarăşi
luând-o p e ea, S-a sculat din m orţi, şi întru aceasta fiind nelipsit, d e vrem e
ce şi noi, la înviere, trupu l nostru de săvârşit [desăvârşit] îl vom lua.
Şi însem nează Evanghelistul că nu îndată ce a zis îngerul: „Iată v e i lua
în p ân tece şi v ei n aşte F iu " (Luca 1,31), S-a zăm islit D om nul, c i d upă aceea,
când a vo it - că vezi ce zice aici de D om nul că „a fo s t n u m it d e în g e r, m ai
în a in te d e a S e ză m isli în p ân tece". încă şi d e la însuşi graiul Îngeru lu i se
arată aceasta, că nu a zis „iată ai lu a t", ci „iată v ei lu a în p â n te ce ", în tru cât
dintru aceasta este cu pu tinţă a socoti că întru acel ceas cu ad ev ărat S-a
zăm islit D om nul, D ar n u întru acelaşi m inu t întru care în geru l a grăit, ci
poate când a săvârşit cuvintele. însă acestea n u le grăim dogm atism d.
„Şi s-au îm p lin it z ile le cu ră ţirii lo r, d up ă le g e a lu i M o is e " - b in e a
z is că „după Legea lu i M o is e ", căci d up ă ad evăr F ecioara nu avea nev oie
să aştep te zilele cu ră ţirii14, care erau p atru z e ci d e z ile, p en tru p artea
b ărb ătească ce s-a născu t. C ăci este scris în L eg e că „ fem e ia care va p rim i
în tru sin e săm ân ţă, ş i va n a şte p arte b ă r b ă te a s c ă .,." (Levitic 12, 2), iar
Fecioara nu a p rim it săm ân ţă, ci d e la D uhul Sfâ n t a n ă scu t, în tru câ t nu
a v ea nevo ie d e p linirea acestei rând uieli, în să voind a îm p lin i Legea, s-a
su it la tem plu. Insă d e ce p entru partea bărb ătească [fem eia era necurată]
şa p te zile, iar pentru partea fem eiască în d oite [zile]? Z ice L eg ea că dacă
fem eia va prim i întru sine săm ânţă şi va n a şte p arte b ă rb ă tea scă , v a fi
n ecu rată şap te zile, iar dacă v a n aşte parte fem eiască, este în d oit n u m ăru l
zilelo r necurăţiei ei (Levitic 12,2-5). Ş i aceasta pentru-eă aceea care a n ăscu t
p a r te bărbătească u n al doilea A d am în lum e a ad us, iar cea [care a nă<a-nt]_
-d e p arte fcnteidSui o a o ou a hvă a născu t, vasu l cel p u tred , vasu l cel slab ,
u rcio ru l cel zdrobit, toiagu l înşelăciu nii, povăţu itoarea neascultării.
Iar ce ea ce L eg ea zice: „că to ată p a rte a b ă rb ă te a s c ă ce d e s c h id e
p â n te ce le , sfâ n t al lu i D u m n e z eu se va ch e m a ", cu ad ev ărat n u m a i la
H ristos S-a plinit, căci E l a d eschis pântecele Fecioarei. Pentru că la celelalte
m aici, b ărb atu l d esch id e p ântecele.

14 în Legea Veche, după naştere, zilele necurăţiei unei femei erau de 7 zile pentru
naştere de parte bărbătească şi 14 zile pentru parte femeiască. La acestea se adăugau
zilele curăţirii sângelui femeii, care erau 33 pentru naşterea unui băiat şi 66 pentru naşterea
unei fete (vezi Levitic cap. 12).
TÂLC Ui KE A SFIN T EI EVANGHELII DE LA LUCA_______________Capitolul 2____________ 49

Iar Legea a poruncit să aducă jertfă „o p e rech e d e tu rtu re le ", arătând

cum că facerea copilului este din curată însoţire - că zic unii cum că
turtureaua este jivină înfrânată, încât şi după ce-şi va pierde soaţa, nu se
împreună a două oară cu alta. Iar, dacă nu ar fi avut turturele, atuncea
„doi pui de p o ru m b e l", ca spre multă naştere să fie viaţa acelui copil - că
porumbelul este jivină mult prăsitoare.
2, 25 - 32 : Ş i iată era u n om în Ie ru sa lim , cu n u m ele S im e o n ; ş i o m u l
acesta era drept ş i tem ător de D u m n ezeu , aşteptând m ân g âierea lu i Israil,
şi D u h u l S fâ n t era asu p ra lu i. (26) Ş i lu i i se v e s tis e de către D u h u l
S f â n t15 că n u va v ed e a m o a rte a , p â n ă ,c e n u v a v e d e a p e H r is to s u l
D o m n u lu i. (27) Ş i d in în d e m n u l D u h u lu i a v e n it la tem p lu ; şi cân d
p ă rin ţii au ad u s în ă u n tru p e P ru n cu l Iisu s , ca să fa că p en tru E l d u p ă
o b ic e iu l L eg ii, (28) el L-a p rim it în b ra ţe le sa le ş i a b in e cu v â n ta t pe
D u m n e z eu şi a z is: (29) A cu m , slo b o z e şte p e ro b u l T ău , S tă p â n e, d up ă
cu v ân tu l T ă u , în pace, (30) că o ch ii m e i văzu ră m â n tu irea Ta, (31) p e care
ai gătit-o în ain tea feţei tu tu ror pop o arelo r, (32) L u m in ă spre d escop erirea
n e a m u rilo r şi slavă p o p o ru lu i tău Israil.
(2,25) Luca 2,38; 24,21 (2,26) Psalm 88,48 /Evrei 11,5 (2,29) Facere 46,30 /înţelepciune 4 .7 /
Filipeni 1,23 (2,30) Facere 49,18 /1 Regi 2 ,1 /Psalm 9 7 ,3 1Isaiac 52, 10 /Luca 3 ,6 /
Tit 2,11 (2.31) Esaia 1 1, 10 (2.32) Isaia 9,1; 4 2 , 6; 49, 6; 60,1-3 /Matei 4,16 /
loan 9 ,5 / Faptele Apostolilor 13,47; 26,18
Nu a fost preot Simeon16, ci om iubitor de Dumnezeu şi aştepta venirea
lui Hristos, ca să-I mângâie pe evrei şi să-I slobozească din robia cca de
sub păcat, încă poate, şi de sub romani şi de sub Irod. Căci cel care a crezut
în Hristos, slobod cu adevărat este, de împăraţi şi de oameni cinstindu-se.

13 în ediţia de la 1805, în loc de „Duhul Sfânt era asupra lui, Şi lui i se v estise de
către D uhul S fâ n t", se găseşte „D uhul S fân t era preste dânsul. Şi era lui făgăduit de la
D uhul Sfanţ '.
16 [1805] Zigaben zice pentru primitorul de Dumnezeu Simeon cum că, citind acesta
oartecând proorociile cele pentru Hristos şi aflând cum că Dumnezeu fiind Se va face om,
se întuneca la minte [nu putea cuprinde] ca un om, pentru otaină ca aceasta mai presusde
fire. Dintru această pricină şi făgăduinţă a luat hotărâre dumnezeiască, că nu va muri până
ce nu va vedea cu ochii săi pe însuşi Hristos. Iar „Hristosul Doirm uliii'Vadică „Unsul
Domnului" îl numeşte pe El, pentru că este de o fiinţă cu Tatăl, că „Dom n" aici pe Tatăl se
cuvine a-L înţelege. Scrie tot Zigaben, precum şi Meletie al Atinelor, cum ca au aflat în
oarecare izvoade că zic unii pentru dreptul acesta să fi fost unul din cei şaptezeci de
tălmăcitori ai Dumnezeieştii Scripturi, în zilele lui Ptolemeu Filadelful. Şi tălmăcind aceia
proorocia Isaiei, Proorocul zice: „Iată, Fecioara va lua în pântece" (Isnia 7 , 14), numai Simeon
nu a crezut întru acestea Proorocului, până ce i s-a hotărât lui de la dumnezeiescul înger că
nu va vedea moartea, până ce nu va primi în mâinile sale pe Hristosul Domnului.
50 Capitolul 2 SFÂNTUL TBOF1LACT ARHltPKCOPUL BULGARIEI

Vezi-i pe A postoli: nu au fost robi ai rom anilor? D ar acum îi cin stesc şi li

se închină lor îm p ăraţii ro m an ilo r17. Iată, aşadar, că acestora, care erau
israeliteni, m ân gâiere li S-a făcu t H ristos.
D eci, acest Sim eon, fiind înd em nat de D uh u l Sfânt, s-a su it la tem plu
atunci când pe D om nu l L-a ad us M aica Sa şi, prim in d u -L p e D ânsul, îl
m ărturiseşte a fi D u m n ezeu , pentru că aceasta a zice: „A cum , slo b o z e şte
pe ro b u l T ău , S tă p â n e ", este a acelu ia ce m ărturiseşte cum că A cesta este
D oinit al vieţii şi al m orţii. Şi vezi cum sfinţii legătură so co tesc trupul,
pentru aceasta şi g răieşte Sim eon: „acum s lo b o z e ş te ", ca d in tr-o legătură.
Iar „după cu v ân tu l T ă u " , a zis pentru făgăd u in ţa pe care a Iuaf-o, că nu
va m uri până ce nu va ved ea pe H ristos. Iar „în p a c e " a zis, în loc de
odihnă, că până când trăieşte, o m u l se turbură, după cum şi D avid grăieşte
(Psalm 38, 9), iar m u rind , este în pace. încă şi în alt fel v ei în ţelege acest
cu vân t „în p a c e ", adică „întru dobândirea n ăd ejd ii". C ăci z ice Sim eon:
„M ai înainte de a v ed ea eu p e D om nu l, nu aveam g ân d u rile în pace,
aşteptându -L pe D ânsul şi p u ru rea având grija când v a veni, Iar acum ,
văzând u -L pe El şi îm păca nd u-m a şi lepădând grija, (ca să zic aşa) m ă
slobo zesc".
Iar „m ân tu ire" a n u m it întru p area C elui U nu ia-N ăscu t, p e care „o a
g ă t it " D u m n e z e u în a in te d e to ţi v e c ii. Ş i „ în a in t e a f e ţ e i tuturor
n o ro a d elo r", această m ân tu ire „o a g ă tit", căci sp re a se m ân tu i lum ea şi
spre a se arăta în tru p area Lui, p en tru aceasta S-a întrupat: Ia r m ântu irea
aceasta este „lu m ină spre d esco p erirea n eam u rilo r", adică spre lum inarea
n eam u rilo r celor în tu n ecate şi „ sla v a " israelitenilor. C ăci „ sla v ă " îi este
H ristos acelu i ad evărat no ro d a l Iui Israil, pentru că d in tr-în şii a răsărit
D om nu l; ş i se lau d ă ei cu A cesta, ce i care, d up ă adevăr, su n t cu noscători
de bine. A cestea le-a zis Sim eon. 1

1 Când Sfântul Teotilact scria aceste cuvinte, Imperiu' roman, deşi divizat, avea
împăraţi creştini. Ştim, de asemenea, ca Sfântul Teofifact a scris Tâlcitirca Evangheliilor la
cererea împărătesei Maria (devenită mai apoi monahie), spre a fi de folos şi fiului ei, prinţul
Constantin Porfirogenetul. Aşadar, cei dintâi destinatari ai Taleuirii Sfântului Teofilact au
fo st tocmai „împăraţii romanilor". Acum însă, în vremea noastră, se plinesc cuvintele pe
care le spune Sfântul Teofan Zăvorâtul: „Când autoritatea monarhică va cădea şi poporul
îşi va instala pretutindeni autoguvernarea (republici, democraţii), acolo Antihristul îşi va
găsi mediul prielnic pentru activitatea sa. Pentru satana nu va constitui o dificultate să
pregătească voci în favoarea renunţării la Hristos, după cum a arătat experienţa Revoluţiei
franceze. Atunci nu va fi nimeni care să opună un veto autoritar. Aşadar, când astfel de
regimuri, gafa să se conformeze aspiraţiilor antihristice, vor fi instalate peste tot, atunci se
v a ivi Antihristul" (Apocalipm în învăţătura Sfinţilor Părinţi, ed. Icos, 2000, p. 10).
TÂLCU1REA SFINTEI EVANCHEL1I DE LA LUCA Capitolul 2 51

în să m ie m i se pare că fi cele ale lui D av id se potrivesc acestu i Sim eon:

„Cu lu n g im e de z ile îl voi u m p le pe el, şi-i voi arăta lu i m ân tu irea M e a "
(Psalm 90,16).
2 , 33-35: Iar Io s if şi m am a lu i se m irau de ceea ce se v o rb ea desp re
Prunc. (34) Ş i i-a b in e cu v ân tat S im eo n şi a z is către M aria, m am a lui:
Iată, A cesta este pus sp re căd erea şi spre rid ica re a 18*m u ltora d in ls ra il şi
ca un sem n care v a stârni îm p o triv iri, (35) şi p rin su fle tu l tău va trece
sa b ie , ca să se d esco p ere g â n d u rile d in m u lte in im i.
1 (2, 34) isaia 8,14; 31,14 / Matei 21,44 /Romani 9,32-33 /
2 Corinteni 2 , 1 6 / 1 Petru 2, 7 (2, 35) loan 19, 25
i-a blago slo vit Sim eon pe am ândoi, iară pe cel care se socotea a fi tată
lăsându-3, către cea cu adevărat m aică zicea: „Iată, A cesta este p us sp re că­
d erea" celor ce nu cred, „şi spre rid icarea" celor care cred. Sau, şi într-alt
chip: spre „căd ere" este pu s D om nul, adică spre căderea rău tăţilor celor
d in su fletele noastre, şi spre „rid icare" a bunătăţilor. C ade curvia, se ridică
întreaga înţelepciune. în că şi îritr-alt fel se poate a se înţelege: este pus
Hristos „spre căd ere", în loc de „ca să pătim ească E l şi ca să cadă în m oarte"
şi m ulţi se vo r „ rid ica ", d up ă ce „va c ă d e a " El. D eci, p u n e virgu lă după
acest cuvânt: „spre căd e rea", apoi începe „şi rid ica rea m u lto ra "1".
Iâr „ sem n " este Crucea, care până acum „stârn eşte îm p o triv iri", adică
n u este p rim ită d ex ei necredincioşi.- frică se m ai zice „ s e m n " şi întru parea
D om nu lu i şi străin [neobişnuit, m inunat] sem n, căci D u m n ezeu S-a făcut
om , ia r F ecio ara, M aică. Ia r acest „ s e m n " - În tru p a rea lui H risto s -
„stârn eşte îm p o triv iri", p en tru că u nii tru p u l D om n u lu i d in C er îl zic a
fi, iar alţii, după în ch ip u ire [nălucire], iar alţii altele b ârfesc20.
Şi zice: „P rin s u fle tu l tă u " - al Fecioarei - „va trece s a b ie " . Poate
p om eneşte aici n ecazu l care i l-a p ricin u it F ecioarei P atim a D om nu lu i,

18 în ediţia de la 1805, în loc de „ridicarea", se găseşte „scularea".

10 în cea de a doua sută a Capetelor gnostice. Sfântul M axim M ărturisitorul, spre
tâlcuirea cuvintelor „a fo st pus spre căderea ş i ridicarea m u ltora", ne învaţă aşa: „(43)
Prin urmare, să băgăm de seamă de nu cumva e pus spre căderea celor ce privesc
creaţiunea văzută numai cu simţurile şi se ţin num ai de litera Sfintei Scripturi, ca unii ce
nu pot străbate spt$ duhul cel nou al harului, pentru nebunia lor; şi spre ridicarea celor
ce privesc duhovniceşte făpturile lui Dumnezeu şi ascultă duhovniceşte cuvintele Lui şi
se îngrijesc prin purtările cuviincioase numai de chipul dum nezeiesc al sufletului. (44)
Acest cuvânt [al Evangheliei], înţeles numai în sens bun, înseamnă că e pus spre căderea
patimilor şi gândurilor rele din fiecare credincios şi spre ridicarea virtuţilor şi a tot gândul
iubitor de Dum nezeu" (Filocalia românească, ed. Hum anitas, Bucureşti, 1999, p. 182).
20 Atei Sfântul Teofilact pomeneşte ereziile hristologjce.
52 Capitolul 2 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

d ar p oate nu m eşte „ sa b ie " şi sm inteala cu care s-a sm intit, văzând pe

D om nul răstignit, căci poate socotea: „C um e cu putinţă ca A ceia C are S-a
n ăscu t fără de săm ânţă, A cela Care a făcu t m inu n i, A cela C are a în v ia t
m orţii, să fie răstignit şi să m oară şi să fie scu ip at?"
Iar ceea ce zice „ca sa se d esco p ere gândurile din multe inimi", arată
că „se v o r descoperi şi se vor arăta cu g etele m u ltora care s-au sm in tit; şi
d up ă ce se v o r văd i, v o r afla grabnică v ind ecare, p recu m şi tu , o, F ecioară,
te vei descoperi şi te vei arăta ce cu g eţi p en tru H ristos, apoi te vei în tări în
cred inţa cea către E l". Aşijderea şi F etru, „s-a descoperit" când s-a lepăd at,
d ar s-a arătat puterea lu i D um nezeu, a C elu ia C are l-a prim it p e el prin
p o căin ţă. în că şi în alt ch ip „s-au descoperit gândurile dintru multe
in im i" , fiindcă şi vânzătoru l s-a văd it (M atei 26, 48), şi cei care îl iu b eau
p e El s-au arătat, p recu m era Io sif cel care a v en it la P ilat şi precum erau şi
fem eile cele care stăteau lângă C ruce (loan 19, 25, 38).
2, 36-40: Şi era şi Ana proorocită, fiica lui Fanuel, din seminţia lui
Aser, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de
la fecioria sa. (37) Şi era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi
nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.
(38) Şi venind şi ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu11 şi vorbea despre
Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. (39) După ce au
săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. (40) Iar
Copilul creştea2122 şi se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune,
şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.
(2, 36) Psalm 9 1,14 ( 2 , 3 7 ) Psalm 25, 8 1 \ Timotei 5 ,5
(2, .38) Luca 2 , 25;
2 4 ,2 1 Î2, 4011 Regi 2,21 / Luca 1,80; 2, 52
Z ăboveşte E vanghelistu l [Luca] întru p ov estirea cea pentru Ana, sp u -
n ân d u -n e cine-i e tatăl şi care e n eam u l ei, ca să cu n oaştem că ad evărat
g răieşte, aducând şi pe m ulţi în chip de m artori, p e cei care-i cu noşteau şi
ta tă l şi n eam u l ei.
D eci A n a „se mărturisea D o m n u lu i", ad ică m u lţă m ea „şi v o rb ea
tuturor" p entru D om nul, că El este M ântu itoru l şi M ân gâierea n o astră, a
ce lo r ce aşteptăm izbăvirea.
Iar „după ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor
Nazaret", căci era şi B etleem u l cetate a lor, însă ca o patrie, iară N azaretu l
era ca uri;lăcaş.

21 în ediţia de Ia 1805, în loc de „lăuda pe D u m nezeu", se găseşte „se m ărturisea

D o m n u lu i".
22 în ediţia de Ia 1805, în loc de „creştea", se găseşte „sporea". ''
TÂLCU1REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 2 53

Şi creştea Jisus cu trupul, m ăcar ca ar fi p u tu t ca d in pântecele Fecioarei

în m ăsu ra vârstei celei bărb ăteşti să vie, dar a tu n ci s-a r fi păru t că n ălu cire
este întruparea. Pentru aceasta câte pu ţin creşte, ia r E l crescând , se arăta
în ţelep ciu n ea C uvântu lu i lui D um nezeu. C ăci n u după sporire se făcea
în ţe le p t- să n u fie aceasta! Ci câte pu ţin arătând în ţelep ciu n ea cea firească,
pe potriva v ârstei celei tru p eşti, se zice că „sp orea ş i s e în tă re a cu d u h u l".
C ăci dacă în tru cât era d e m ic cu-statul ar fi arătat toată în ţelepciun ea, s-ar
fi p ăru t străină m inune. Iar acum , d upă potriva v ârstei, p e cât se p u tea Se
arăta pe Sine, îm p lin ea rând u iala2324.în să n u p rim ea în ţelep ciu n ea - căci ce
s-ar fi făcu t m ai d e săvârşit [desăvârşit] d ecât C el C are dintru în cep u t este
de săvârşit [desăvârşit]? ci în ţelep ciu n ea cea p e care o avea, o arăta
puţin câte puţin.

2 , 41-50: Ş i p ărin ţii Lui, în fiecare an, se d uceau de sărbătoarea Paştilor,

la Ierusalim . (42) Iar când a fost El de doisprezece an i, s-au s u itla Ierusalim ,
după o b ic e iu l sărbătorii. (43) Ş i sfârşin d u -se z ile le , p e când se în to rceau
ei, C o p ilu l Iisu s a răm as în Ieru salim şi p ă rin ţii L ui n u ştiau . (44) Ş i soco­
tind că este în ceata călăto rilo r de drum , au v en it c a le de o z i, cău tând u -L
p rin tre ru d e şi p rin tre cu n o scu ţi. (45) Ş i, n eg ă sin d u -L , s-au în to rs la
Ieru salim , căutându-L. (46) Iar după trei z ile L-au a fla t în tem p lu , şezân d
în m ijlo c u l în v ăţătorilor, ascu ltân d u -i şi în treb â n d u -i. (47) Ş i to ţi care îl
auzeaii se m inu n au de priceperea şi de răspu nsurile L u i. (48) Ş i văzându-L
răm aseră u im iţi, ia r m am a L u i a z is către El: F iu le d e ce n e-ai fă cu t n ouă
aşa? Iată, tatăl T ău ş i eu Te-am căutat în g rijo ra ţi21. (49) Ş i El a z is către ei:
D e ce era să M ă cău taţi? O are n u ştiaţi că în ce le ale Tatălu i treb u ie să
fiu ?25*(50) D ar ei n-au în ţe le s cu vântu l pe care l-a sp u s lor.
12, 41) Ieşire 23 ,1 5 ,1 7 ; 3 4 ,2 5 /Deuteionom 1 6 ,1 12,42) Deuteronom 16,6
' 0 , 46) lsaia 5 3 ,2 12,47) 3 Regi 10,18 /Matei 7 ,2 8 /Marcu 1, 22 /
Luca 4 ,2 2 ,3 2 /loan 7,1 5 ( 2 ,4 9 ) Maleahi 3 , 1 (2, 50) Luca 9, 45; 18,34
Se su ie D om n u l îm p reu nă cu p ărin ţii la Ieru salim , ca p rin toate să
arate că n u este potrivnic lu i D u m nezeu , nici n u Se îm p o triv eşte celo r ce
su nt legiuite. Ia r „ sfâ rsin d u -se z ile le " - cele şap te z ile a le P a ştilo r
D o m n u l a ră m a s în Ie ru sa lim şi S e în tre b a cu că r tu ra rii, d in L eg e
în tre b â n d u -i p e d â n şii, „şi to ţi se m in u n a u " . Vezi cu m „ s p o re a " cu

25 A dică, arătând D om nul înţelepciune p e potriva vârstei, îm plinea iconom ia

mântuirii.
24 în ediţia de la 1805, în loc de „Iată, tatăl T ău şi eu Te-am căutat în g rijo raţi", se
găseşte „Iată, tatăl T ău şi eu doritidit-Te, Te căutam ".
25 în ediţia de k 1805, în loc de „Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui trebuie să fiu ?",
se găseşte „Au n -aţi ştiut că întru cele ce sunt ale Tatălui M eu se cade M ie să fiu ?".
54 Capitolul 2 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în ţelep ciu n ea? Printru a se cu n o aşte de m ulţi şi a se m in u n a de El, căci

arătarea înţelep ciu nii L ui aceasta este: „sp o rire a " Lui3637,
Iar N ăscătoarea de D u m n ezeu îl nu m eşte pe Io sif „tată", ştiind cu
ad ev ărat cu m că nu este tată, în să pentru iu d ei, ca să nu socotească ei că
d in cu rv ie este {Pru ncu l], „lată" al Lui îl n u m eşte p e lo sif. Şi în alt chip
în ţelege: fiin d că p u rtare d e grijă a arătat lo sif, [precum ] ş i slujire întru
hrană sp re creştere, cu cuviinţă „tată" p e el l-a num it, oarecum cinstind u-1
p e el Sfântu l D uh cu n u m irea d e „tată".
D ar p entru ce îl cău tau p e El? O are socotind că S-a pierd u t, ori S-a
rătăcit ca u n copil? S ă n u fie aceasta! Că n ici a p reaîn ţelep tei M arii n u era
aceasta, ea care a prim it p entru D ânsul atâtea descoperiri, n ici a lu i lo sif,
căruia şi lui i s-a d escop erit că d in D uhu l Sfân t este. C i e i îl căutau pe
D om nu l, să vadă dacă n u cu m va s-a d u s d e la d ân şii, dacă n u cu m v a i-a
lăsatp e ei. Iar după ce L-au aflat, î l v ezi p e El cu m le răspunde? C ă Fecioara
numindu-1 p e lo sif „tată" a l L u i, D om nul zice: „N u acesta este tatăl M eu
ccl adevărat, că, de ar fi fost aşa, în casa lu i se cuvenea să fiu ; ci D um nezeu
este Tatăl Meu - şi pentru aceasta, în casa Lui su n t, adică în tem plul L u i".
Dar „ei nu au în ţe le s" cele ce D om nu l a grăit lor, pentru că taină era aceasta
2 , 51-52: Ş i a co b o rât cu e i şi a v e n it în N azaret ş i le era su p u s. Iar
m am a L u i păstra33 în in im a ei to ate aceste cu v in te. (52) Ş i Iisu s sp o rea
cu în ţe le p c iu n e a ş i cu v ârsta şi cu h a ru l38 la D u m n e z eu ş i la o am en i.
( 2 , 51) Facere 37,15 <2 , 5 2 ) 1 Regi 2, 21.26 /Luca 1, SO; 2 ,4 0
Domnul Se supunea părinţilor, pildă dându-ne nouă ca să n e su pun em
părinţilor. ' '
Iar Fecioara „păzea în in im a e i to ate a ce ste a ", pentru că d um nezeieşti
erau şi cele ce se lucrau şi cele ce se grăiau de Copil; şi nu erau ca ale unuia
de doisprezece ani, ci ca ale unui om de săvârşit [desăvârşit].
Si vezi aici cum Evanghelistul, tâlcuind ce este aceea „a spori cu înţe­
lepciunea", aduce mai pe urmă şi „sporea cu vârsta", arătând că pe cât sporea
cu vârsta, Domnul îngăduia ca tot mai mult din înţelepciunea Sa să se arate.
Şi înţelepciunea era plină de „dar şi la D u m n ezeu şi la o a m e n i": adică
pe acelea le făcea, care şi lui Dumnezeu îi erau bineplăcute şi oamenilor
lăudate. Iar mai întâi este cuvântul „la D u m n e z e u ", şi apoi „la o a m e n i",
că întâi se cuvine lui Dumnezeu a plăcea, şi apoi oamenilor.

36 Aşadar, cu cât Domnul arăta arai mult oamenilor înţelepciunea Sa, cu atâta aceştia
priveau, înţelegeau şi socoteau că Pruncul sporeşte întru înţelepciune, deşi El însuşi era înţelep­
ciunea lui Dumnezeu şi desăvârşit dintru început. Vezi tâlcuirea şi nota de la Marcu 13,32-37.
37 in ediţia de la 1805, în loc de „păstra", se găseşte „păzea".
28 în ediţia de la 1805, în loc de „harul", se găseşte „darul".
 55

C a p it o l u l 3
Predica lui loan Botezătorul. M ărturia lui despre Hristos.
Botezul şi spiţa neamului .lui Hristos 1

3, 1-3: în al cin cisp re z ecele a an al d o m n ie i C ez a ru lu i T ib e riu 123, pe

când P on ţiu P ilat era p ro cu rato ru l Iu d eii, Irod , tetrarh a l G a lile ii, F ilip ,
fratele său, tetrarh al Itu riei şi al ţin u tu lu i T ra h o n itid e i, ia r L isa n ia s,
tetrarh al A b ile n ie i, (2) în z ilele a rh iereilor A n n a şi C aiafa, a fo st cuvântul
lu i D u m n ezeu către lo a n , fiu l lu i Z ah aria, în p u stie. (3) Ş i a v e n it el în
to ată îm p re ju rim ea Io rd an u lu i, p ro p o v ăd u in d b o te z u l p o că in ţe i, spre
iertarea p ăcatelor. ' a 2) loan l, 6 a Matei 3,1-2/ Marc 1, 4
Cu cuviinţă p om eneşte E vanghelistu l şi vrem ea şi stăpân itorii, ca să
arate că stăpânitorii cei din Iuda nu au lip sit p ână la ven irea lu i M esia, iar
acum d om nea P ilat, om de alt neam , şi câte o a p atra p arte stăpân eau
feciorii lui Irod A scalonituP. Iar acestea erau spre în cred in ţare că a venit
M esia, după proorocia lu i laco v (Facere 4 9 ,1 0 ).
Iar E vanghelistu l zice: „fost-a cu v ân tu l lui Dumnezeu către loan",
ca tu.să te înveţi cum cărvu de şineşi fiind îndem nat a ven it să m ărturisească
pentru H ristos, ci d e D um nezeiescul Duh fiind m işcat [îndem nat lăuntric];
căci „cu v ân t" ori pe D uhul Sfânt îl vei înţelege, ori poru n ca lui D um nezeu.

1 în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Peiitrn p ropot'cduirea lui loan. Pentru cei
ce au întrebat pe loan. Pentru irod şi pentru închiderea lui loan. Pentru Botezul M ântuitorului.
Pentru povestirea neamului lui Hristos".
2 [,1805] După ce Irod, ucigătorul de p p m ci, a m urit la doi ani după Naşterea
Domnului, Cezarul Gaius a rânduit să nu ia cineva împărăţia peste evrei, ci să se îm partă
între fiii lui Irod şi să se dea lui Arhelau Iudeea, şi celorlalţi celelalte părţi, precum arată
aici Sfântul Evanghelist. Şi i-a num it pe dânşii „tetrarhi", adică stăpânitori peste a patra
parte, pentru că fiecare dintre ei o a patra parte stăpânea. Iar după moartea lut Gaius,
Tiberiu a luat împărăţia Romei. Şi pârât fiind Arhelau de supuşii lui, a fost izgonit de
către Tiberiu. Şi a fost trimis de la Roma, în locul lui, procurator al Iudeii Pilat din Pont,
Şi din această pricină Evanghelistul Matei zice că Arhelau împărăţea în Iudeea (M atei 2,
22), iar Evanghelistul Luca zice aici cum că domnea în Iudeea Pilat dinPont (după Zigaben
şi M eletie al Afinelor).
3 Irod era numit „Ascalonitul" tocmai din pricină că se trăgea din oraşul Ascalon o
veche cetate a filistenilor, de pe coasta mediteraneană a Palestinei, aflată între oraşele
Iope şi Gaza. Aici era centrul cultului zeiţei păgâne Astarte, precum şi locul de naştere al
lui irod.
56 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOHLACT ARH IEPISCOPUL BULGARIEI

Iar „în p u s tie " a fost cuvântul lui D u m n ezeu către loan , pentru că de
vrem e ce fiii „ p u stie i"4 - adică ai Bisericii celei d in tre n eam u ri u rm au a
se face m ai m ulţi d ecât cei ai aceleia „care avea b ă rb a t" (Isaia 5 4 ,1 ) - adică
a sinagogii iu d eilo r după cuviinţă s-a făcu t cu v ân tu l şi p oru n ca lui
D u m nezeu , fiind lo an „în p u stie ".
Şi lo a n prop ovăd u ia noroadelor „ b o te z u l p o c ă in ţe i", adică m ă rtu ­
risirea păcatelor, iar botezul acesta le aju ta lor „sp re iertarea p ă ca te lo r",
care iertare se d ăd ea prin B otezul Iui H ristos. C ăci cu ad ev ărat b o tezu l lui
lo a n n u d ăd ea iertarea păcatelor, ci sp re ie rta rea p ă ca te lo r fo lo sea şi
povăţu ia, adică îi gătea p e oam eni ca să p rim ească B otezul lui H ristos,
care dă iertarea păcatelor.

3 , 4-6: P recum este scris în cartea cu v in te lo r lu i Isa ia P ro orocu l: E ste

g la su l5 ce lu i ce strig ă în p u stie: G ă tiţi calea D o m n u lu i, d rep te fa ce ţi
că ră rile Lui. (5) O rice v ale se va u m ple şi o ric e m u n te ş i o rice d ea l6 se va
p le c a ; c ă ile cele strâm b e se v o r face d rep te şi ce le co lţu ro a se, d ru m u ri
n eted e. (6) Ş i toată făp tu ra7 va vedea m ân tu irea Iu i D u m n ez eu .
(3t 6) Psalm 9 7 ,3 /Isaia 40,3-5/ Matei 3 ,3 / Maieu 1, 3/ Luca 2 ,3 0 / loan 1 ,2 3 /T it 2,11
„ C a lc " e ste p e tre c e re a [v ie ţu ire a ] ce a d u p ă H r is to s , p e c a r e o
p o ru n ceşte a se găti, căci cât d e cu rând av ea să prop ov ăd u iască D om n u l.
Iar „că ră ri" su nt poru ncile Legii, căci p e cele ce acu m erau „ co lţu ro a se" şi
strâm băn o age [întortocheate] p oru nceşte „ d re p te " a le face; p en tru că
fariseii strâm băn o geau şi răzvrăteau p oru ncile.
în să se p o ate înţelege „ c a le " şi su fletu l, iar „ că ră ri" în ţeleg erile şi
lu cru rile sale. D eci se cuvine n ou ă şi su fletu l a ni-1 găti, d ar şi lu crurile şi
în ţe le g e rile n oastre „d rep te" a le face.
A p oi, ca şi cu m cineva ar fi întrebat astfel: „Si cu m v om plini n oi
a ce a stsrp en tru ca ostenicioasă şi grea este fap ta cea b u n ă 8 şi m ulte văi şi
g reu tăţi are, deopotrivă de la puterile cele v iclen e şi d e la patim ile cele ce
s ă lă ş lu ie s c în n o i? " - zice că n ici o g reu ta te nu v a fi, ci to ate fi-v o r
lesn icio ase, căci „orice v ale se va u m p le "; adică p u terile noastre fireşti,

4 Aici Sfântul Teofilact se referă la proorocia: „M ai m u lţi su nt fiii celei părăsite,

d ecât ai cele i cu bărbat" (Isaia 54, 1) şi pe „cea părăsită" o num eşte „pustie") ca una
care, fiind fără de bărbat, este singură, pustie.
5 [1805] Glas se aude mie, de bărbat ce strigă în pustie (după Zigaben).
6 În ediţia de Ja 1805, în loc de „deal", se găseşte „măgură",
φ ΐ η ediţia de'la 1805, în loc de „făptura", se găseşte „trupul".
8 Fapta bună este ostenicioasă când este lucrătoare, iar când doar ne îndulcim cu
pomenirea ei, nelucrând ni mic întru Domnul, nu avem rod decât robia cea către slava deşartă.
TÂLCUiREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA_______________ Capitolul 3____________ 57

care spre lu crul cc l b u n s-au slăbit, iarăşi se vor um plea, şi „o rice m u n te

şi orice m ăg u ră", adică p u terile cele potrivn ice care din p ricina m ân d riei
s-au în ălţat, se v o r sm eri, pentru că au slăbit cu a d ev ărat şi pu terile cele
p otrivnice, şi p oftele ce se p ar a fi întru noi fireşte, şi to ate n eted e s-au
făcut, şi în „ d rep te" cele strâm be s-au presch im b at. P en tru că H ristos şi
pu terile cele potrivnice le~a su rp at, care aici su n t ară ta te d e „ m u n ţi" şi de
„m ăgurii", şi m işcările noastre cele fireşti către lu cru l cel b u n le-a înviat,
p e care E van gh elistu l le-a n u m it „văi p lin e ", prin ceea ce zice: „orice v a le
se va u m p le ". Şi p entru aceasta S-a întrupat D om n u l, ca firea noastră în tru
cea d intâi aşezare să o întoarcă.
Şi zice: „toată făp tu ra va v ed ea m ân tu irea lu i D u m n e z e u ", n u num ai
iu d eii ş i n ă im iţii9, ci şi to a tă făptu ra, căci în tru lo t p ăm ân tu l s-a v estit
E v a n g h e lia
Şi m u lte altele erau cu pu tinţă a se grăi, d ar în d eaju n s su n t acestea
spre lu m inarea [lăm urirea, lim pezirea101] cu v in telo r ce s-au zis.

3 ,7 -9 ; D e c i z ic e a lo a n m u lţim ilo r care v en e a u să s e b o te z e d e el: P u i

de v ip e re 11, cin e v -a arătat să fu g iţi d e m ân ia ce v a să fie ? (8) F a ceţi, dar,
ro ad e v re d n ice d e p o că in ţă ş i n u în ce p e ţi a z ic e în v o i în ş iv ă : A vem tată
pe A vraam , că ci vă sp u n că D u m n e zeu p oate ş i d in p ie tre le acestea să
tid ic e fii lu i Avraam . (9) A cum secu rea s tă 12 la ră d ă cin a p o m ilo r; d e c i
orice p o m care n u fa ce road ă b u n ă se taie ş i se aru n că în foc.
(3, 7-9) M atei 3 , 7-10, 19; 8 , 11 /loan 8,39; 1 5 ,ft
„P ui de n ă p â rc i" îi nu m eşte p e iudei, ca .pe cei care p e părin ţi şi pe
m aici îi necăjeau . C ăci zic u nii cum că această jiv in ă , năpârca, se n aşte
rozând pântecele m am ei sale. Tot aşa, iudeii şi p e Prooroci şi p e în v ăţători
i-au om orât.
Prin „m ân ia ce va să f ie " num eşte m u ncile [caznele] cele veşnice; iar
„roade v re d n ice de p o că in ţă " sunt nu n u m ai d ep ărtarea de la rău , ci şi
săvârşirea lu crului celui b u n (Psalm 36, 27), căci aceasta este cu adevărat
roadă şi odraslă a p ocăinţei, a săvârşi lu cru l cel bun.
„Şi nu încep eţi a zice întru voi cum că su n teţi de n e a m b u n şi, n ă-
dăjduindu-yă neam u lu i părinţilor voştri, sa v ă leneviţi d e la fapta cea bună;

9 Adică ucenici ai iudeilor, convertiţi la iudaism dintre neam urile păgâne.

10Prealuminate sunt toate cuvintele Domnului, însă noi le întunecăm cu întu necimea
nepriceperii noastre. De aceea spune Sfântul Teofilact „spre luminarea cuvintelor ce s-au
zis", adică „spre lămurirea sau limpezirea înţelesului cuvintelor ce s-au zis".
11 în ediţia de la 1805, în loc de „vipere", se găseşte „năpârci".
12 în ediţia de la 1805, în loc de „securea stă", se găseşte „securea zace".
58 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARII;!

căci şi din pietrele acestea va putea Dumnezeu să ridice fii Patriarhului

Avraam, precum şi puţin mai înainte a făcut - căci pântecele Sairei şi decât
pietrele fiind mai tare, s-a umplut de dar spre facere de copii".
Iar „secu rea" este dumnezeiasca judecată, care retează.pe cei nevrednici
din această'viaţă. Deci, ziceînaintemergătorul: „De nu vă veţi pocăi, vă veţi
tăia din viaţă, căci la rădăcina voastră, a pomilor, zace securea". Şi, precum
am zis, se înţelege prin „răd ăcin ă" viaţa, însă poate a se înţelege „răd ăcin ă"
şi rudenia lui Avraam, de la a cărui înrudire „se ta ie " cei ce nu sunt vrednici
a fi mlădiţe ale lui, după cum zice Apostolul (Romani cap. TI). Şi îndoită este
munca [cazna], căci nu numai că păcătosul şi neroditorul „se ta ie " din
rudenia cea către cei drepţi, ci şi „se aruncă în fo c ".
3 , 10-18: Ş i m u lţim ile îl în tre b a u zicând: C e să facem , d eci? (Ή ) R ă s­
p u n zân d , lo a n le zicea: C el care are două h a in e să dea ce lu i ce nu are şi
c e l ce are b u ca te să facă asem en ea. (12) Ş i au v en it şi v a m e şii să se b oteze
ş i i-au sp u s: în v ă ţă to ru le, n o i ce să facem ? ( 13} E l le-a ră sp u n s: N u fa ceţi
n im ic m ai m u lt d ecât vă este rând u it. (14) Ş i îl în tre b a u o s ta ş ii, zicân d :
D a rn o i, ce să facem ? Ş i le-a zis: S ă n u asupriţi pe n im e n i, n ici să în v in u iţi
p e n e d re p t13, şi să f iţ i m u lţu m iţi cu solda voastră. (15) Ia r p o p o ru l, fiin d
î n aştep tare şi în tre b â n d u -se to ţi d esp re lo a n în cu g ete le lo r: N u cu m va
e l este H risto su l? (16) A răsp u n s lo a n tu tu ro r, zicân d : E u v ă b o te z cu
a p ă, dar v in e C el C are este m ai tai e d ecât m in e ţC ă ru ia n u s u n t v red n ic
s ă -I d ezleg cu reau a în că lţă m in te lo r. El vă va b o tez a cu D u h S fâ n t şi cu
fo c , (17) a C ăru i lo p ată este în m ân a Lui, că să cu reţe aria S a s i să ad u n e
g râ u l în jitn iţa S a , ia r p leav a o v a arde cu fo c n estin s. (18) În că ş i altfe
m u lte în d e m n â n d , p ro p o v ăd u ia p o p o ru lu i v estea cea b u n ă 14.
(3, 20) Faptele Apostolilor 2 ,3 7 (3,11) Luca 11,41/ 2 Corinteni 8 ,1 4 /lacov 2,15-16 /
1 loan 3,17; 4 ,2 0 (3, 12) Matei 21, 31-32 / Luca 7 ,2 9 (3 ,14) Ieşire 2 3 ,1 / Levitic 9,11
(3,15) loan 1 ,2 0 ( 3 ,16) Matei 3, U / Maieu 1 ,7 -8 /loan 1 ,1 5 ,2 6 /
• Faptele A postolilor 1, 5; 2 ,3 (3.17) M iheia 4 ,1 2 /M atei 3,12; 13, 30
lo a n sfă tu ie şte trei ce te [cinu ri, rând uieli] de o am en i ca re a u v en it la
d â n su l: n o ro ad ele, v am e şii şi o staşii. D eci p e n o ro ad e le sfă tu ie şte să fie
c u lu a re -a m in te la m ilo ste n ie , p o ru n cin d u -le ca „ acela ca re are d o u ă
h a in e să d ea ş i c e lu i ce n u a re ". Iar v am eşilo r le zice: „ n im ic m a i m u lt
d e c â t ce e s te râ n d u it să n u f a c e ţ i" , adică n im ic m a i m u lt să n u cea ră şi

j3 în ediţia de la 1805, în Ioc de „nici să înv inu iţi p e ned rept", se găseşte „să nu
cle v e tiţi".
14 în ediţia de la 1805, versetul 18 este acesta; „M u lte şi altele binev esteanorod ului,
m ângâindu-1".
TÂLCUIREA SFfN TEi EVANCHELH DE LA LUCA Capitolul 3 59

să silească. Iar o staşilo r le zicea să nu răp ească ci: „să fiţ i m u lţu m iţi cu
s o ld a v o a s tră ", ad ică cu d aru rile ce, d u p ă o b ic e i, s e d a u d e îm p ărat. Şi
vezi cum p e no ro ad e, ca u n e le ce su n t fă ră d e ră u ta te, le sfă tu ieşte sa
săv ârşească o arecare l u a u bu n , adică să d ă ru ia scă , ia r p e vam eşi şi p e
o staşi n u m ai să se d ep ărteze d e la rău ; căci în că a ceştia nu cu p rin d eau şi
n ici p u teau săvârşi v reu n lu cru b u n ; ci în d estu l era lo r a nu le săv ârşi p e
cele rele.
Iar alţii şi d upă în alta înţelegere tâlcu iesc ceea ce se zice: „ ce l care are
d ouă h a in e să dea ce lu i ce nu a re ", căci zic aceştia că „două h a in e " su n t
duhul Scripturii şi slova [litera] s a D eci lo an îl în d eam n ă pe ce l care le are
pe acestea d ouă să d ea şi celu i care e cu totul g o l - ad ică d e este cineva
care înţelege Scriptura în două chipuri, şi d up ă slovă şi după duh, să dea
celu i ce nu are, să-l în v eţe p e cel ce nu ştie şi să-i dea lui m ăcar slova.
Şi în tru atâta era d e m are fapta cea b u n ă a lu i lo a n , în tru cât to ţi
socoteau pentru dânsul: „N u cu m va el este H ris to s u l? " D eci, o socotinţă
ca acesta fărâm ând u-o, zice: „A tât de m are o seb ire este în tre m in e şi
H ristos, întru cât eu « b o te z cu apă», iar «A cela cu D u h S fa n ţ ş i cu fo c
v ă va b o te z a » ". Şi în că şi altcev a m ai zice: „C ă n ic i cu re a u a în c ă l-
ţă m in te lo r L ui nu su n t v re d n ic a o d e z le g a ". Şi ce în sea m n ă acestea?
C eea ce zice „vă va b o te z a p e-v o i cu D u h S fâ n t ş i cu f o c " , este văd ită
după adevăr, p en tru ca A p o sto lilo r Le-a fo st trim is D u h u l, ş i „ lim b i d e
f o c " s-au arătat îm p ărţin d u -se lor (Faptele A postolilor 2 ,3 ). Ia r aceasta ce
zice: „ cu re a u a în c ă lţă m in te i o r L u i n u s u n t v r e d n ic a o d e z le g a " ,
în sem n ează, d upă în ţeleg erea cea de obşte, „că n ici cea de p e u rm ă slugă
a lu i nu su n t v red n ic a m ă so co ti". Iară d u p ă în ţe le g e rea cea m ai tainică,
su n t d o u ă „ în c ă lţă m in te " a le D o m n u lu i: p o g o râ r e a cea d in C er pe
p ăm ân t şi cea de p e p ă m â n t la iad. Şi n im eni n u p o a te d ezleg a ş i sp u n e
în ce ch ip au fo st aceste d o u ă pog orâri, n ic i m ă ca r de va fi-asem enea cu
loan. C ăci cin e p o ate sp u n e cu m S-a în tru p at şi cu m S-a p o g orât D om n u l
la iad ?
Iar ceea ce zice: „a C ă ru i lo p a tă este în m â n a L u i" , aceasta în seam n ă
„că d eşi v ă v a b o te z a p e v o i, să n u so co tiţi ,că de a cu m su n teţi n ev in o v aţi,
ci d e nu v ă v eţi arăta fără d e p rih an ă în v ia ţa ce v a u rm a B o tezu lu i, vă
v a ard e p e v o i cu foc n e s tin s ". C ă ci „ p le a v ă " , e s te ce l ce aTe m in te
n ero d ito are şi p o artă m u ltă g rijă nu m ai d e lu cru rile ce le v re m eln ice ale
v ie ţii a c e ste ia
în că „şi m u lte a lte le b in e v e s te a n o ro d u lu i, m â n g â in d u -1 ", că ci cu
adevărat învăţătura cea bu n ă m ângâiere este, şi d u p ă cu viin ţă se n u m eşte
„ b u n ă v e stire ".
60 Capitolul 3 SFÂNTUL'TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

3,19-22. Iar Irod tetrarhul, m ustrat fiin d d e c l pentru Itb d ja d a , fem eia
lu i F ilip , fra te le sau , şi p en tru toate re le le pe care le -a făcu t Irod , (20) a
ad ăugat la to ate ş i aceasta, în câ t a în ch is pe lo a n în tem n iţă. (21) Ş i d up ă
ce s-a b o te z a t to t p o p o ru l, b o te z â n d u -S e şi Iis u s ş i ru g â n d u -S e , s-a
d e sch is C eru l, (22) şi S -a p o g orât D u h u l S fâ n t p e ste E l, în ch ip tru p esc,
ca un p o ru m b el, şi s-a fă cu t g las d in C er: Tu e ş ti F iu l M eu C el iu b it,
în tru T in e am b in e v o it.
(.3,19) M atei 14, 3 ! Marcu 6 ,1 7 (3, 20) Matei 4 ,1 2 (3 ,21) M atei 3 ,1 3 ,1 6 /Marcu 1 ,1 0 i
loan 1, 32 (3, 22) Psalm 2, 6 /Matei 3,17; 17, S /Marcu 1,11 /Luca 9 ,3 5 /loan 1, 32
D upă cuviinţă g răieşte aici E vanghelistu l cele pen tru Irod, ca şi cu m
ar fi zis aşa: „N orod ul u nele ca acestea socotea pentru lo an , iar Irod, fiind
m u strat de către lo an , a ad ăugat şi aceasta p este toate, adică a-1 în ch id e p e
eL în te m n iţă ". D eci, m in u n ân d u -se, Sfân tu l Luca p o v esteşte a ceasta,
părând u -i rău că n o ro d u l acest fel de părere având pentru loan . Irod u nele
ca acestea a arătat.
Şi „s-a d e sc h is C e ru l", ca n ou ă să ne fiu arătat [adeverit] că B otezul
tu tu ror deschide C erul, pe carele Adam l-a·încuiat. Şi „S-a p o g orât D u h u l"
p este Iisus, ca dintru aceasta să ne învăţăm că şi la n oi, când ne b o tezăm ,
vine D uhul; căci cu adevărat, nu avea trebuinţă D om n u l de D uhul, ci toate
p entru noi le face, şi El Se face începătură tu tu ror celo r p e care noi aveam
sa le dobândim m ai pe u rm ă, „ca E l să f ie In tâ i-n ă scu t în tre m u lţi f r a ţi"
(Romani 8, 29).
iar D uhul Sfân t se arată „ca un p o ru m b e l", ca să n e în văţăm că se
cu v in e a fi noi b lâ n z i şi în cu răţie, şi c ă , p recu m în v rem ea lui N o e,
p o ru m b elu l a v estit încetarea m âniei lui D um n ezeu (Facere cap. 8), aşa şi
aicea, D uhul cel Sfân t ne-a îm p ăcat pe n oi cu D u m n ezeu , potop, p ăcatu lu i
făcân d [potopind păcatul].
în că şi „F iu " este n um it D om nul H ristos, de la Tatăl fiind trim is glasul,
arătându -ne că şi nouă. celor ce n e botezăm , punerea cea întru fii n e-a dăru­
it - a Iară „întru T in e am b in e v o it", în loc de „întru Tine M -am odihnit".

3, 23-33: Ş i Iisu s în s u ş i era ca d e tre iz e ci de a n i când a în ce p u t (să

p ro p o v ăd u iască), fiin d , p recu m se so co tea15, fiu al lu i Io s if, care era fiu l

15 (1805) Ta Icnind Zigaben ac.este cuvinte, zice că Iisus era de treizeci de ani când a
început să facă minuni şi să înveţe. Iar „fiu al Iui Iosif" era nu după adevăr, ci după cum
ii se părea iudeilor, losif a fost fiu al lui Eli, Eli a fost fiul lui Matat şi aşa, pe rând, unul
după altul, până la Adam, care a fost ai lui Dumnezeu, adică de la Dum nezeu, pentru că
lui Adam nu un om i-a fost tată, ci Dumnezeu l-a zidit pe el. Această înţelegere este şi la
„Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiu lui A v r a a in " (M atei 1 ,1 ), căci
TÂLC UI REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA L U C A __________ Capitolul 3____________ M

lux16 E li, (24) fiu l lu i M atat, fiu l lu i Levi, f iu l lu i M e lh i, fiu l lu i Ia n a i,

fiu l lu i Io s if, (251 fiu l lu i M atatia, fiu l lu i A m o s, fiu l lu i N au n i, fiu l lu i
E sli, fiu l lu i N ag ai, (261 fiu l lu i lo su a , fiu l lu i M a ta tia , fiu l lu i S c m e in ,
fiu l lu i lo s e h , fiu l lu i lo d a , (271 fiu l lu i Io a n a n , fiu l lu i R esa , fiu l lu i
Z o ro b ab el, fiu l lu i S a la tie l, fiu l lu i N eri, (28) fiu l lu i M e lh i, fiu l lu i A d i,
fiu l lu i C osarn, fiu l lu i E lm ad am , fiu l lu i E r, (29) fiu l lu i lo s u a , fiu l lu i
E liezer, fiu l lu i L o rim , fiu l lu i M atat, fiu l lu i L evi, (30) fiu l lu i S im e o n ,
fiu l lu i Iu d a, fiu l lu i lo s if, fiu l lu i Io n am , fiu l lu i E lia ch im , (31) fiu l lu i
M elea , fiu l lu i M en a , fiu l lu i M atata, fiu l lu i N atan , fiu l lu i D av id , (32)
fiu l lu i le s e i, fiu l lu i lo b e d , fiu l Iu i B o oz, fiu l lu i Sa la , fiu l lu i N aason ,
(33) fiu l lu i A m irtadav, fiu l lu i A d m in , fiu l lu i A rn i, fiu l lu i E srom , fiu l
lu i Fares, fiu l lu i Iu d a, (34) fiu l lu i Iaco v , fiu l lu i Isa a c, fiu l lu i Avraam ,
fiu l lu i Tara, fiu l lu i N ahor, (35) fiu l lu i S e ru g , fiu l lu i R agav , f iu l lu i
Falec, fiu l lu i E b er, fiu l lu i Sala, (36) fiu l Iu i C ă in ă m , fiu l lu i A rfaxad ,
fiu l lu i S em , fiu l lu i N o e, fiu l lu i L am eh , (37J fiu l lu i M a tu sa la , fiu l lu i
Enoh, fiu l lu i Iaret, fiu l lu i M a le le il, fiu l Iu i C ă in ă m , (3S) fiu l lu i E n o s,
fiu l lu i S e t, fiu l lu i A d am , fiu l lu i D u m n ezeu .
(3, 23} Matei 1,16; 13, 3 5 1 Marcu 6, 3 /Luca 4,22 / loan 6 ,4 2 (3, 27) Matei l, 12
( 3 , 31) 2 Regi 5,14 /Zaliarla 12,13/ Matei 1, 6/3, 3 2 ) Isaia 1 1 ,1 /M atei 1 ,4 -5
(3 ,33J Facere 29,35,38,29; 46,12 /Matei 1,2-1 (3,34) Facere 11,22,24,26; 21,2-5; 25,26; 26,18 /
Matei 1 ,2 (3, 35) Facere 11,24-25; 1 1 ,13-14,16,18,20 /3, 36) Facere 5,25,28-29, 32; 6,10;
9 , 18; 10,22,24; 11,10,12 (3,37) Facere 5 ,9 ,1 2 ,1 5 ,1 8 ,2 1 (3, 38) Facere 5 ,3 , 6
D om nu l S-a botezat, fiind „de treizeci de a n i" , căci această vârstă este
m ai d e săvârşit [desăvârşită], şi întru aceasta om ul este sau bun sau rău.
Iar L u ca istoriseşte neam u l L ui, cu rân d u ia lă în tu rn ată faţă d e cea a
lu i M a te i17, ca să ara te că A cela C are acu m S-a n ă scu t cu tru p , d e la
D um nezeu este; căci bine vezi cum înşirarea n ea m u lu i. Ia D u m n ezeu se
sfârşeşte. Iar această istorisire a n eam u lu i o face şi ca să n e în v ăţăm că
D om nu l p entru aceasta S-a întru pat, ca pe to ţi străm o şii către D um nezeu
să-i ad u că şi fii ai L ui să-i facă.
în că şi în alt chip p o t a tâlcui: N u se cred ea cu m că n aşterea D om n u lu i
este fără d e săm ânţă. D eci, v oind să arate E v an g h elistu l că şi altă d ată fără
de săm ânţă s-a făcu t om , de la cei de jo s se su ie la A d a m şi la D u m n ezeu ,
ca şi cu m ar fi zis n o u ă: „D acă nu crezi că C el d e al doilea A d am S-a f ă c u t,

„fiu al lu i D avid " îl num eşte pe Hristos, iar pe David fiu al lui Avraam, suind m intea;
ascultătorilor la făgăduinţele lui Dumnezeu cele către dânşii.
16 în ediţia de la 1805în versetele 24-38, în loc de „fiul lu i", se găseşte „care a fost al lui". ■
17 Cu ordine cronologică inversă faţă de cea arătată de Evanghelistul Matei.
62 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFÎLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

fără de săm ânţă, su ie-te cu m intea la cel dintâi A d am şi-l vei afla p e el că
s-a fă cu t de la D u m n e z e u , fără d e să m â n ţă ; şi d in tru a ce a sta nu fi
necred incios, ci cred in cio s".
în să se întreabă u nii: „C um zice E vanghelistu l M atei că Io sif este fiu a
lui Iacov (Matei 1, 16), iar L u ca zice aici că este fiu al lu i E li?" - zicând
aceştia că este cu n ep u tin ţă ca acelaşi Io sif să fie fiu a doi taţi. D eci, pentru
u nele ca acestea zicem : Iacov şi Eli au fost fraţi dintru o m am ă, d ar din alt
tată; şi m u rind E li fără de fecior, Iaco v a lu at-o p e fem eia lu i, ca să-i ridice
urm aş d in lr-în sa; şi aşa se sp u n e că Io sif este fiu al lu i Iacov, d upă fire şi al
lui Eli, după L ege - căci Iaco v d up ă fire l-a născu t, şi dintru această pricină,
cu ad evărat este fiul său firesc, iar lu i E li îi era fiu num ai d upă Lege. C ăci
p oru n cea Legea, ca, dacă cineva ar fi m u rit fără de fii, fem eia acestu ia'sa
se m ărite cu fratele lu i şi cel care se va naşte dintru d ân su l să fie socotit că
este al celui ce a m u rit, d eşi d upă fire era al celui care era viu (Deuteronom
25, 5), D intru acestea s e ad evereşte că b in e zic E v a n g h eliştii, şi nu se
îm p otrivesc; căci M atei p e tatăl cel firesc al lui Io sif l-a scris, iar Luca pe
cel ce se socoteşte a fi tată al lu i d upă L ege, adică pe E li - ca prin am ând oi
să arate că pentru aceasta S-a n ăscu t D om nul, ca atât firea, cât şi Legea să
o sfinţească.
 63

C a p it o l u l 4
Ispita din muntele Carantaniei. lisits începe să predice în Capernaum
şi în Nazaret, vindecă pe soacra lui Petru şi pe alţii1

4,1-12: Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost
dus de Duhul în pustie, (2) timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de
diavolul. Şi în aceste zile nu a mâncat nimic; şi sfârşindu-se ele, a
flămânzit2. (3) Şi l-a zis diavolul: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei
pietre să se facă pâine. (4) Şi a răspuns Iisus către El: Scris este că nu
numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu. (5) Şi
suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă3 toate
împărăţiile lumii. (6) Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea
aceasta şi strălucirea lor4, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc; (7)
deci dacă Tu Ţe vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. (8) Şi răspunzând,
Iisus i-a zis: Mergi5 înapoia Mea, satano, căci scris este: Domntilui
Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti. (9) Şi L-a
dus în Ierusalim-şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul
lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos; (10) căci scris este: Că îngerilor Săi
va porunci, pentru Tine, ca să Te păzească; (îl) şi Te vor ridica pe mâini,
ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău. (12) Şi răspunzând, Iisus i-a
zis: Ş-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.
(4 ,2; Judecători 13,25 /Matei 4 ,1 1 Marcu 1,12 (4. 2) Ieşire 34,28/ 3 Regi 18.12; 19. 8/
Matei 4,2 /Marcu 1,13 (4,3) Matei 4,3 (4 ,4 ) Deuteronom 8,3 /înţelepciune 16,26 /
Matei 4,4 (4,5) Iezechiil 4,2 /Matei 1 8 (4, 7} Matei 4,9 (4, 8) Deuteronom 6,13; 10, 20 /
losua 24,14 /Matei 4,10 14,9) Iezechiil' 8,3 /Matei 4, 5/4,10) Psalm 70,3; 90,11-12 /
Matei 4, 6 (4,12) Deuteronom 6 ,1 6 1 Matei 4, 7
S-a botezat Domnul, ca să sfinţească apele pentru noi cei ce voiam a
dobândi darul. Iar după ce S-a botezat, este adus de Duhul în munte pustiu,

.· ' 1î n e d iţia d e la 1805, titlu l c a p ito lu lu i este: „ Pentru postirea si ispitirea Mântuitorului.
Pentru cartea isaiei ce s-a dat Lui. Pentru Iisus când a fo st dus de iudei În munte şi a trecut prin
mijlocul lor. Pentru cel ce avea duh de drac necurat. Pentru soacra tui Petru. Pentru cei ce s-au
, vindecat de felurite boli“.
1 în e d iţia d e la 1805, în lo c .de .„ş i s fâ rş in d u -s e ele, a flă m â n z it " , se găseşte· „ş i
s fâ rş in d u -s e e le , m a i p e u rm ă a f lă m â n z it " .
3î n e d iţia d e la 1805, în lo c d e „ în t r -o c l i p i " , se găseşte „ în t r -o c lip e a lă d e v r e m e ".
4 î n e d iţia de la 1805, în lo c d e „ s tră lu c ire a l o r " , se găseşte „s la v a lo r " .
5 î n e d iţia d e la 1805, în lo c d e „ m e r g i" , se găseşte „ f u g i" .
64 Capitolul 4 SFÂNTULTEOFILAGT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

căci D uhul Cel Sfân t îl d ucea pe El sp re lu p ta cea îm p otriv a d iavolului. Şi

Se d uce „ în pustie”, ca să dea prilej diavolului să-L b ân tu ia scă, p en tru că,
m ai vârtos când su ntem singu ri, ne bân tu ieşte p e noi.
Şi posteşte „patruzeci de zile". Şi nu trece p este m ăsu ra p o stu lu i lui
M oise (Ieşire 24,18; Deuteronom 9,9) şi a lui Ilie (3 Regi 19,8), ca, nu cum va,
dintru aceasta să socotească satana că este m ai m are d ecât aceşti Prooroci,
şi astfel să vină să-L bântu iascâ şi p e El, socotin d cum că şi El este om.
în că [săvârşeşte D om nu l postul la „patruzeci de zile"] şi ca să nu se pară
că după nălu cire S-a întrupat.
Iar după Botez este D om n u l ispitit, arătân d u -n e nouă că după B otez
ne vor cuprinde şi p e noi ispite [adică vom fi is p itiţi]. Şi p osteşte D om nu l,
pentru că m are arm ă întru ispite este postu l, dar şi pentru că, şi n o i, după
Botez nu la desfătare se cuvine a ne da, ci la postire.
Deci, vrăjm aşu l, de la lăcom ia pântecelu i începe a-L b â n tu i p e EI, de
la care şi pe A d am [a început a-1 ispiti] (Facere 3 ,6 ). A poi [îl b ân tu ieşte] de
la iubirea de averi, arătându-1 Lui toate îm p ărăţiile lum ii. însă cu m I le-a
arătat? O arecare zic cum că Lui în m in te I le-a p u s în ain te pe acestea. Iar
nöi socotim că nu în m inte, ci sim ţitor 1 le-a arătat Lui pe acestea, după
nălu cire făcând u -lc a se arăta, şi nim ic închipuin d D om nul în m inte. Iar a
treia oară îl bân tu ieşte pe D om nul d e la iu birea de slavă, căci zice: „Dacă
eşti F iu l lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos". Şi m ăgulin d u-L pe El,
u nele ca acestea bârfea, ca m ăcar de m ăg u lire am ăgin d u -Se, şi vrân d a Se
arăta pe Sine a fi F iu l lui D um nezeu, S -ar fi aru n cat jo s, şi aşa ar fi cu n o scu t
diavolul C in e este El cu adevărat. însă v e z i cu m D om n u l cu cuvânt din
Scriptură îl alu ngă p e vrăjm aşul: „Sa nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul
tău" (Deuteronom 6,16); căci nu se cuvine intru arătate prim ejdii a se arunca
cin ev a p e sine, cercând de-i va ajuta D u m n ezeu .
Ia am inte încă şi aceasta, că m are folos este a şti Scripturile. Căci şi D om nul
pe satana cu cuvânt din Scripturi, l-a alungat, pentru că ceea ce zice: „nu numai
cu pâine va trăi omul", a lui M oise este, cuvânt care s-a zis pentru m ană, căci
mana, m ăcar că nu era pâine, însă a hrănit norodul (Deuteronom 8,3). Ia r cele
care zic: „Domnului Dumnezeului tău să te închini" şi „să nu ispiteşti", ale
lu i Moise sunt şi acestea (Deuteronom 6,13,16).

4, 1.3-15: Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat6 de la El,

până la o vreme. (14) Şi S-a întors lisus în puterea Duhului7 în Galileea

6 în e d iţia d e la 1805, în lo c d e „ s -a în d e p ă r ta t" , se găseşte „a f u g it " .

' î n e d iţia d e la 1805, în lo c d e „ în .p u te re a D u h u lu i" , se găseşte „ în t r u p u te re a
D u h u lu i " .
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA I..UCA Capitolul 4 65

ş i a ie ş it v estea d esp re El în to ată îm p re ju rim e a . (15) Ş i în v ă ţa în

sin a g o g ile lor, slă v it fiin d d e toţi. ( l U) Matei 4 12 23, Marcu4 14, Ioan 4 43
M ăcar că num ai cu trei ispite S-a ispitit D om nul, L uca zice ca „a sfâ rşit
toată is p ita ", de vrem e ce căp etenii ale tuturor isp itelo r su n t acestea trei
ispite: a lăcom iei p ântecelu i, a iubirii de averi şi a iu birii de slavă.
D eci ispita lăcom iei pântecelui a izgonit-o prin ceea ce a zis: „nu n u m ai
cu p â in e va tră i o m u l", că în tâi această ispită l-a fo st ad u să Lui, p recu m şi
lui A dam . C ăci p e A dam nici prin averea cea m ultă n u putea să-l am ăgească
- pentru că nu era u n altul faţă de care să aibă m ai m u lt, fiind n u m a i el
singur nici prin m ânie - pentru că nu avea îm potriva cui să se m ân ie - ,
n ici prin zavistie; d eci, prin p ân tece l-a am ăgit.
Iar isp ita iu b irii d e av eri a izg o n it-o D o m n u l prin a n u cădea şi n ici
a se în ch in a în ain tea d iav o lu lu i; că arătân d u -I to a te îm p ă ră ţiile lu m ii -
în ch ip sim ţitor, d upă [întru] n ălu cire - D om n u l n u S-a p lecat. M ăcaT că
u nii n u p entru îm p ă ră ţiile cele v ăzu te au în ţe le s-o p e aceasta, ci p en tru
cele ce se g ân d esc cu m intea, ad ică l-a ară ta t L u i îm p ă ră ţia n eîn frâ n ă rii,
îm p ă ră ţia zav istie i, şi, în scu rt, îm p ărăţiile tu tu ro r p ăcatelo r, ca şi cu m
u nele ca acestea Lui l-a r fi zis: „D e v o ie şti a îm p ă ra ţi p e ste p a tim ile
acestea, că p en tru aceasta ai ven it, ca, p e to ţi ce i ca re su n t stă p â n iţi de
m ine, să-I răp eşti, căzân d , în ch in ă-T e m ie; şi aşa îi v ei d o b â n d i p e toţi
cei p e ste care su n t sub a m ea stă p â n ire ş i îm p ă ră ţie ". Ia r D o m n u l a
îm p ă ra ţi v o ie şte , în să a îm p ă ra ţi n u cu p ă c a t, n ic i fă ră d e lu p tă , ci
lu p tân d u -Se şi b iru in d . A cest în ţeles l-a u tâ lcu it u n ii, ia r căru ia îi e ste cu
p lăcere, p rim ească-le pe acestea.
Iar ispita iubirii de slavă a izgonit-o D om n u l p rin graiul Scripturii ce
L-a zis: „Să nu is p ite şti p e D o m n u l D u m n e z eu l tă u ".
O , D oam ne, scoate-ne şi pe noi de la aceste trei cap ete ale balau ru lu i!
„Şi S-a în to rs Iisu s în tru pu terea D u h u lu i". M ie m i se pare cu m că
uim it de dum nezeiasca insuflare S-a întors Iisu s, că aceasta este ceea ce zice
„întru p u terea D u h u lu i". D eci, tu ia am inte şi la Scriptură ce zice, că după
ce D om nul l-a biru it p e ispititorul şi Şi-a arătat puterea Sa, atu nci s-a scris
aceasta: „în tru p u terea D u h u lu i".
Iar ceea ce zice: „a fu g it d e la E l, p ân ă Ia o v re m e ", această în ţeleg ere
o are: d iav o lu l p rin d ouă ch ip u ri ale p atim ilo r îl b â n tu ie şte p e D o m n u l:
prin în d u lcire şi p rin în trista re ; că L-a b â n tu it p e D o m n u l prin în d u lcire,
p recu m a făcu t în m u n te, şi „a fu g it d e la E l, p â n ă la o v r e m e " , ad ică
până în v rem ea C ru cii, căci atu nci p rin în trista re a v ea să-L b â n tu ia scă
p e El.
66 Capitolul 4 SFÂNTU L TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULG ARIEI

4 , 16-21: Ş i a v e n it în N azaret, und e fu sese crescu t, şi, d up ă o b ic e iu l

Său, a in tra t în ziu a sâ m b e te i în sinag o gă şi S -a scu lat să cite a scă . (17) Ş i
I s-a dat cartea P ro o ro cu lu i Isaia. Ş i, d esch iz â n d El cartea, a g ă sit lo cu l
u n d e era scris: (18) D u h u l D o m n u lu i p e ste M ine*, p en tru care M -a u ns
să b in e v e ste sc săracilo r; M -a trim is să v ind ec p e cei z d ro b iţi cu in im a;
să p ro p o v ăd u iesc ro b ilo r d ezro b irea şi celo r o rb i ved erea; să slo b o z e sc
p e cei ap ăsaţi13, (19) ş i să v estesc anu l p lăcu t10 D o m n u lu i. (20) Ş i în ch izân d
cartea şi d ân d -o slu jito ru lu i, a şezu t, ia r o ch ii tu tu ror d in sin a g o g ă erau
a ţin tiţi asu p ra Lui. (21) Ş i El a în ce p u t a z ice către ei: A stăzi s-a îm p lin it
S crip tu ra aceasta în u rech ile voastre.
(4,16) Matei 4,33; 13,54/ Marcu 6,1 (4,13) Levitic 25, 41 /Isaia 42,7; 61,1 /Zaharia 4, 61
Luca 7, 22 /Faptele Apostolilor 10, 38 (4, 19) Isaia 6 1 , 2 / 1 Coriiiteni ή, 1
Voia D om nu l să Se arate pe Sine israelitenilor, şi că de la D u m n ezeu şi
T atăl a fo st „ u n s ", sp re a -i m â n tu i pe cei d e su b C er. Şi m in u n a t o
ico n o m ise şte şi p e aceasta, m ai înainte d ecât altora celo r d in N azaret
arătân d u -Se pe Sine, celo r cu care crescuse d im p reu n ă, ca şi pe n o i să n e
înveţe ca, m ai întâi la ai n o ştri să le facem bine şi pe aceştia să-i în v ăţăm ,
iar apoi şi celorlalţi să ne revărsăm iubirea de oam eni.
Şi dându-i-Se Lui carteja lui Isaia], a deschis-o şi a găsit nu ceea-ce s-a
nim erit, ci ceea ce a voit El; că, să nu socoteşti cum că după întâm plare
deschizând El cartea s-a aflat locul acela unde erau scrise cele p en tru Dânsul,
.ci El voind, aceasta s-a săvârşit. Şi ce era scris? „D uhul D om nului M -a uns pe
M ine, adică M -a aflerosit, M -a rânduit că să binevestesc săracilor", adică
neam urilor, care, nea vând nici Lege, nici Prooroci, cu adevărat erau în multă
sărăcie. Iar cei „zd robiţi cu in im a " erau poate cei din Israil, a căror in im ă, mai
main te vrem e, era m are şi înaltă şi casă a lu i D um nezeu, iar mai p e urmă,
fiindcă ei s-au închinat idolilor şi în multe chipuri păcătuiau, s-a zdrobit inima
lor şi s-a sfărâm at şi, în loc d e a fi casă lui D um nezeu, s-a făcut peşteră a
tâlharilor. D eci a vertit D om nul, ca şi pe aceştia să-i tăm ăduiască şi „ ro b ilo r"
sa le dea iertare, „o rb ilo r" vedere să le dea, adică celor d in neam uri şi celor

s [1805] Ca u n om zice aceasta*. „D uhul D om nului peste M in e ", ca şi cum ar fi zis

că „Dum nezeirea Domnului, adică a Fiului, este peste M ine lisus, adică D um nezeu S-a
unit cu M ine, omul”, că aici prin „D u h" se cuvine a înţelege Dumnezeirea Fiului. Iar
„Duhul Domnului este peste Mine, ca să se mântuiască oam enii", căci aceasta se înţelege
întru cele dinafară, şi adeverită este aceasta din cuvântul cel ce este împreună: „pentru
c a re ", adică „pentru această pricin ă M -ă uns pe M ine, om ul, căci nu M-a uns cu
untdelemn, precum, erau unşi împăraţii, ci cu D um nezeirea" {după Zigaben).
g în ediţia de ia 1805,în loc de „să slobozesc pe cei apăsaţi", se găseşte „să slobozesc
în tru uşurare pe cei sfărâm aţi".
1(1 în ediţia de la 1805, în loc de „anul plăcu t", se găseşte „anul prim it".
TÂLCUIKEA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 4 67

d in Israil, că am ândouă aceste părţi, deopotrivă erau şi robite de satana şi

oarbe. încă se p o t înţelege acestea şi pentru cei m orţi, căci ş i aceştia robi fiind
şi sfărâmaţi, s-au slobozit din stăpânirea iadului, prin înviere.
în că a p ro p o v ăd u it D o m n u l şi „an p r im it" . Ş i care era „ a n u l ce l
p rim it"? P oate adică şi veacul ce va să fie, p en tru care â propovăd u it
D om nul zicând : „ în ziu a a ce e a nu M ă v eţi în tre b a p e M in e n im ic " (Imn
16, 23), şi iarăşi: „A d evărat, ad evărat z ic vouă, că v in e ce a su l şi acu m
este, când m o rţii V or au zi g la su l F iu lu i lu i D u m n e z eu ş i c e i ce v o r au zi
vor în v ia " (loan 5, 251, şi „p lă cu t" este emul acela, ad ică p oftit ş i dorit
drepţilor, an pe care îl aşteap tă toţi cei ca re, aici, în lu m ea aceasta, sunt
după ad evăr lu crători ai faptei celei bu ne. D ar şi v rem ea Venirii în trup a
D om nu lu i este „an p rim it", pentru care şi Pavel zice: „A cum este v rem e
b in e p rim ită, acu m este z iu a m â n tu ir ii"11 (2 Corinleni 6 ,2 ).
Şi d upă ce D om nul a citit acestea, a zis: „A stăzi s-a îm p lin it S crip tu ra
aceasta în u re c h ile v o a stre ", lu m inat pe Sin e arătân d u -Se celo r care-L
auzeau, cu m că E l este A cela p en tru C are s-au scris acestea.

4 , 22-3(?rŞi to ţi î l în cu v iin ţa u 12 ş i se m irau d e cu v in tele h aru lu i, care

ieşeau din g ura L ui şi ziceau: N u este, o are. A cesta fiu l lu i Io sif? (231 Şi El
le-a zis: C u adevărat îm i veţi sp u n e această pild ă: D octo re, vind ecă p e
tin e în su ţi! C âte am auzit că ai făcu t în C apernau m , fă ş i aici în p atria Ta.
(24) Ş i le-a zis: A devărat zic vouă, că n ici u n P rooroc nu este b in e p rim it
în patria sa. (251 Ş i adevărat vă spun că m u lte văduve erau în z ile le lu i
Ilie, în Israil, când s-a în ch is ceru l trei ani şi şase lu n i, în cât a fost foam ete
m are p este tot p ăm ântul. (26) Ş i n ici ia u n a d in ele n-a fo st trim is Ilie,
decât la Sarep ta S id o n u lu i, la o fem eie văduvă. (27) Ş i m u lţi lep ro şi erau
în Isra il în z ilele P roorocului E lisei, d a rn ic i u n u l d in tre e i nu s-a curăţat,
d ecât N eem an S iria n u l. (28) Ş i toţi, în sinag o gă, au zin d acestea, s-au
u m plu t de m ânie. (29) Ş i sculând u -se, L-au scos afara d in cetate şi L-au
dus până pe sprânceana m u n telu i, p e care era z id ită cetatea lor, ca să-L
arunce în p răp astie; (30) iar E l, trecând p rin m ijlo c u l lor, S-a dus.
(ί, 22) Psalm 44,2-3 /Cântarea Cântărilor 5,16 /Matei 13,54 /Marcu 6,1,3 /Luca 2,47; 3,23 /
■: loan 6, 42,7,27 (4, 23) Sirah 18,20 ( i, 24) Mat ei 13, 57 / Marcu 6, 4 /loan 4, 44
. f i 251 3 Regi 1 7,9/ lacov 5,1714, 26) 3 Regi 17,10 14, 2714 Regi S, 14
A u z in d n o ro a d ele ce le ca re se g ră ia u d e H risto s, „ se m ira u de
cu v in te le h aru lu i care ieşeau din g ura L u i", şi m in u n ân d u -se, îşi băteau
jo c de E l, zicând: „Au nu este acesta fecio ru l lui Io sif teslaru l?" M ăcar că

11 Aici, în ediţia 1988 a Sfintei Scripturi se găseşte: „lată acum vrem e potrivită, lată
acum ziua m ân tuirii".
12 în ediţia de Ia 1805, în loc de „încuviin ţau", se găseşte „m ărturiseau".
68 Capitolul 4 SFANŢII I. TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGA R1EI

cu ce ar îm p ied ica aceasta a fi E l m inu nat şi în ch in at? N u -L v ezi pe El câte

face? N u auzi câte zice? A poi d e ce îţi b aţi jo c de tatăl L u i? D e b u n ă seam ă
că, după adevăr, se cu vine a zice pentru dânşii: „Iată n o ro d n e b u n ş i fără
in im ă! Ei au ochi şi nu văd, u rech i au, d ar nu a u d " (leremia 5, 21).
D ar D om nu l ce le răsp u n d e lor? „C u ad ev ărat îm i v eţi sp u n e M ie:
C âte am au zit că a i făcu t în C ap ernau m , fă şi a ici în p atria T a ", că aceasta
este ceea ce zice: „D octo re, v in d ecă p e tin e în s u ţi!" - ia r acesta era un
cu vân t de obşte la iudei, care li se sp u n e d o ctorilo r celo r b o ln av i. „D ar Eu
vă zic v o u ă că aş fi făcut m ulte sem ne şi aici la voi, ce i care su n teţi dintr-o
p atrie cu M in e, în să cu n o sc p atim a cea de o b şte şi care tu tu ro r li se
în tâm p lă, an u m e că su nt d efăim ate şi cele m ai alese lu cru ri atu n ci când
n u sunt rare, ci sim t în toată vrem ea şi se fac obişnuite; şi toţi, cu slobozenie,
p o t a le d o bân d i pe ele. C ăci pu rurea obişnu iesc oam enii ca, la ce le ce sunt
n eo b işn u ite şi rare, şi a lua am inte, şi a se m inu n a; iar pe cele ce sunt de
obşte şi obişnu ite, a le defăim a. Pentru aceasta, n ici u n P rooroc nu este
cin stit în tru p atria sa, ci, dacă d e altund eva ar veni, se m in u n ea z ă de ei.
A sem enea s-a făcu t şi cu Ilie: văd uvele din Iu d eea n u l-au prim it, iar cea
din. Sarep ta Sid on u lu i l-a prim it; iar E lisei pe lep ro su l ce l stră in l-a curăţit,
fiindcă a arătat credinţă întru el, căci cunoscu ţii şi cei de o p atrie n u credeau
în el, şi p entru aceasta n u s-au curăţit. A şijderea, dar, şi E u , v o u ă, adică
celor de o p atrie cu M in e, nu vă par Eu a fi m in u n at, ci su n t d efăim at, şi
p en tru aceasta n ici sem n e nu fac. Iar celo r d in C ap ern au m , p ărân d u -M ă a
fi m in u n at, ş i sem n e fac, şi su n t prim it d e d â n şii".
„Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie", cu
cu v iin ţă fiin d a se m inu na ei; şi se isp iteau „să-L arunce în prăpastie", iar
El, „trecând prin mijlocul lor, S-a dus", nu fugind d e pătim ire, ci aşteptând
vrem ea, căci EI a v en it ca să pătim ească p en tru noi. Dar, p en tru că acum
era num ai la în cep u tu l p ropovăd u irii, nu se cu v en ea ca să S e d ea p e Sine
m o rţii, ci n u m ai d up ă ce în d eaju n s n e va învăţa, atu n ci să Se săv ârşească;
în tru cât d in tru acestea este ad everit că nici atu n ci când S-a răstig n it, nu
fără de v o ie S-a răstig n it, ci d e bu nă voie S-a d at p e Sin e m orţii.
Ş i să ş tii cu m că „patria" Proorocilor este Sin agoga iu d eilor, în tru care
s u n t n ecin stiţi Proorocii, că n u su n t prim iţi, ia r n oi, cei străin i, i-a m p rim it
p e ei, penhru că „văduva", adică B iserica cea d in tre n eam u ri, l-a p rim it pe
„Ilie", cu v ân tu l cel proorocesc, „foamete" d u h o v n icească fiin d în Iudeea,
„foamete m a r e " d e a auzi cuvântul lui D um nezeu (Amos 8,11). Ia r pentru
această „văduvă" Proorocul zice că: „Mai mulţi sunt fiii c e le i p ărăsite,
decât ai celei cu bărbat" (JsflW 54, 1} şi încă: „Cea stearpă va n a şte de
şapte ori, ia r cea cu copii m u lţi, va fi neputincioasă" (2 Regi 2, 5).
TÂLCUIREA SFIN TE] EVANGHELII DE LA LUCA Capitol«! 4 69

4, 31-37: Şi S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, şi îi învăţa

sâmbăta. (32) Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui era cu
putere13. (33) Iar în sinagogă era un om, având duh de demon necurat, şi
a strigat cu glas tare: (34) Lasă! Ce ai cu noi, lisuse Nazarinene? Ai venit
ca să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. (35) Şi l-a certat
Iisus, zicând: Taci şi ieşi din el. Iar demonul, aruncându-1 în mijlocul
sinagogii, a ieşit din el cu nimic vătămându-1. (36) Şi frică li s-a făcut
tuturor14 şi spuneau unii către alţii, zicând: Ce este acest cuvânt? Că
porunceşte duhurilor necurate, cu stăpânire şi cu putere, şi ele ies. (37)
Şi a ieşit vestea15 despre El în tot locul din împrejurimi.
(4, 33] M atei 4,13/ Marcu 1 ,2 1 (4,31) M atei 7,28-29 /Marcu 1, 22 /
Luca 2 ,4 7 i loan 7,4 6 /U t 2,1 5 (4,34) Marcu 1,23-24
D e vrem e ce, p e cei necred incioşi n ic i cu v ân tu l, n ici în v ăţătu ra nu îi
trage sp re cred inţă, pentru aceasta D om n u l ad u ce săv ârşirea m inu n ilor,
ea pe oarecare d o ctorie p rea lucrătoare. A şad ar, face D om n u l m in u n i în
C ap ern au m , căci foarte n ecred in cioşi erau aceştia, şi de m u lt aju to r av eau
trebuinţă sp re [a căp ăta] cred inţă. D in această p ricin ă, d upă ce i-a în v ăţat
din d estu l - şi aceasta ca U nu l C are avea stăp ân ire, căci n u zicea: „A cestea
g răieşte D o m n u l" (Isaia 66, 12), c i „Eu z ic v o u ă " (M atei 5, 4 4 ; 19, 9; Luca
11, 9; %6, 9), că nu era ca u nu l d in tre P rooroci, ci cu. ad ev ărat F iu l iu i
D um nezeu după aceea săvârşeşte şi m inu n ea, şi-I tăm ădu ieşte p e cel
în d răcit. Ia r d racu l m ai în tâ i îşi m ă rtu rise ş te v ră jm ă şia , ca m ă rtu ria
vrednică de credinţă să fie, apoi aduce m ărturia: „Te ştiu c in e eşti: S fâ n tu l
lu i D u m n e z e u ". D eci, m ai m tâi.se răsteşte sp re El: „Ce ai cu n o i, lis u s e
N azarin en e? A i v e n it ca să ne p ie rz i? ", apoi II m ăgu leşte, p ărân d u -i-se
dem onului ca d in pricina m ăgulirii, înm uindu-Se [domo3i.ndu-Se] D om nul,
îl va lăsa pe el - atâta de fără de socoteală este răutatea. Ia r D om nu l,
în'văţându-ne p e n o i ca să n u avem trebu in ţă de m ărtu ria şi de lau d a cea
de la draci, zice: „Taci şi ieşi d in e l". Iar M ântu itorul îi în găd u ie d em onului
să-l aru nce p e o m „în m ijlo c u l sin a g o g ii", ca să cu n oască cei ce stăteau
de faţă că avea cu adevărat drac şi aid acelu ia erau cu vintele, deşi lim ba
o m ului s lu je a A şad ar, se întrebau toţi, u nii pe a lţii, m inu n ân d u -se de cele
ce se făceau şi ziceau: „C e este acest cu v â n t? ", adică: „C e este poru nca
aceasta cu care poru nceşte: «Taci si ie şi d in e l» ? "

13 în ediţia de la 1805, în loc de „eiau uim iţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui
era cu p u tere", se găseşte „se spăim ântau de învăţătura Lui, căci cu stăpânire era
cuvântul Lui".
14 în ediţia de la 1805, în lo c de'„şi frică li s-a făcui tuturor", se găseşte „şi s-a făcut
spaimă preste toţi".
15 în ediţia de la 1805, în loc de „a ieşit vestea", se găseşte „se ducea vestea".
 70 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOFLLACT ARHIEPISCOPUL BU1 CARIEI

. Să ştii că în că şi acum m u lţi „au d e m o n i" - toţi cei ca re săv ârşesc

p oftele dracilor. A d ică, de este cineva m ânios, acesta are d racu l m âniei
d ar când va veni D om nu l în „ sin a g o g ă " - adică atu nci când va fi m intea
adunată şi n erev ărsată“’--, atu n ci va zice dracului m âniei, care este fără de
ostoire: „T aci", şi îndată „aruncându-1 pe om în m ijlo c " , v a ieşi dintru
dânsul. Şi ce înseam nă „a-1 arunca în m ijlo c " , în v ăţă-te d e aici: om ului
n u i se cuvine a fi nici cu totul m ân io s şi iute - că acest lucru e ste aLfiarelor
[sălb ătăciu n ilo r]; n ici cu to tu l n em ân io s - căci a ceasta e ste lu crare a
n esim ţirii; ci, a u m bla p e calea cea din „ m ijlo c ", ia r m â n ia a o lucra
îm potriva răutăţii. D eci, când duhul cel viclean îl „va a ru n ca " pe cin ev a
„în m ijlo c ", iese d intru dânsul.

4, 38-44; Ş i scu lâ n d u -S e d in sinagogă, a in trat în casa lu i Sim o n . Iar

soacra lu i Sim o n era prinsă de frig u ri rele şi L-au rugat p en tru ea. (39) Ş i
Ei, p lecân d u -S e asu p ra ei, a certat frig u rile şi frig u rile au lăsat-o. Iar ea,
în d ată scu lân d u -se, le slu je a ; (40) dar apunând soarele, to ţi câţi aveau
b o ln a v i de felu rite b o li îi ad uceau la El; iar El, p u n â n d u -Ş i m â in ile pe
fiecare d intre ei, îi făcea săn ăto şi. (41) D in m ulţi ieşeau şi d em o n i, care
strigau şi ziceau: Tu eşti F iu l lui D u m n e zeu 17. D ar El, certâ n d u -i, n u -i lăsa
să vorbească acestea, că ştiau că El este H ristosu l, (42) Ia r fă câ n d u -se ziuă,
a ie şit şi S -a d u s într-ur. lo c p u stiu ; şi m u lţim ile î l căutau ş i au v en it până
la El, şi-L ţineau să nu p le c e de ia ei. f43j Ş i E l a z is către ei: T reb u ie să
b in ev estesc îm p ărăţia lu i D u m n ezeu ş i alto r cetăţi, fiin d că p en tru aceasta
am fo st trim is. (44) Ş i p ro p o văd u ia în sin ag o g ile G a lile ii.
(4, 38) Matei 8 ,1 4 /M arca 1 ,2 9 (4, 39) M atei 8, ÎS (4,40) M atei 8 ,1 6 / M arc« 1,32
(4.41) M atei 8 ,2 9 / Marca 1,34; 3,11-12 <4,42) Marcu 1 ,3 5 (4,44) Marcu 1. 38-39
Stăp ânu l tu tu ror p e la u cen ici g ăzdu ia şi S e hrănea, p recu m şi acum ,
la P etru g ăzdu ind , o tăm ăd u ieşte p e soacra lui, ca şi p e tin e să te în v eţe să
. nu te lepezi de p rim irile cele cu d ragoste ale oam enilor sim pli. Şi n u n u m a i
. că o tăm ăduieşte p e d ân sa de boală, ci şi vârtute şi putere p u n e în tru dânsa,
ca să slujească. D eci, d acă şi n o i II v o m p rim i p e D ân su l, va stin g e ş i
fierbin ţeala aprind erii n o astre - p e cea a m ân iei şi a p o ftei; şi n e va şi
ridica p e noi să-I „ s lu jim " L u i - ad ică cele ce-1 su n t plăcute să le săvârşim .
Şi vezi-mi m ie18şi credinţa norodului, cum şi „apunând so a rele" aduceau
pe cei bolnavi, şi nici de vrem e n u erau îm piedicaţi [la una ca aceasta].

î6 Adică neîm prăşijată, nerisipită întru cele dinafară.

37 în ediţia de la 1805, în loc de „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu ", se găseşte „Tu eşti
H ristos, Fiu l lui D um nezeu".
18 Prin aceasta, Sfântul Teofi tact, ca unul care este dascăl ce povăţuieşte spre Hristos,
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 4 71

Şi nu iasă D om nul pe draci să grăiască, m ai întâi pen tru că nu avea

trebuinţă de lauda cea de la ce i necuraţi, căci „nu este fru m o asă laud a în
gura p ăcăto su lu i, că nu este de la D o m n u l trim isă Iu i" (Sirah 15,9), iar în
al doilea rând, pentru că nu voia să aprindă zavistia evreilor dintru a fi El
lăudat de către toţi.
Iar noroad ele, deşi S-a dus E l „în loc p u s tiu ", îl „ ca u tă " şi-L „ ţin " pe
D ânsul, iar El nu se m ărgineşte şi se h o tărn iceşte cu propovăduirea, ci
zice: „T rebu ie să b in e v e ste sc îm p ărăţia lu i D u m n ez eu ş i a lto r ce tă ţi".
Pentru aceasta, se cuvine ca şi noi să nu ne lenevim , nici să nu ne îndestulăm
întru u n loc a ne hotărnici şi a sta încu iaţi, ci p retu tin den ea să în co n ju răm ,
că doar vom folosi pe cin ev a'1’.

ne grăieşte astfel: „Te rog· şi cu dragoste te îndemn, să vezi tu, cititorule, cele care se
săvârşesc aici".
19 Când, cum şi cui i se cade a propovădui, ne spune tot Sfântul Teofilact, în tâlcuirea
cea de la Matei 5 ,1 9.
72

C apitolul 5
Pescuirea minunată. Vindecarea unui lepros şi a unui slăbănog.
Chemarea lui Levi. Despre post 1

5, 1-11: P e când m u lţim ea îl îm b u lz e a , ca să ascu lte c u v â n tu l lu i

D u m n e zeu , ş i E l şed e a lâ n g ă la c u l G h er.iz a re t, (2) a v ăzu t d o u ă co ră b ii
o p rite lân g ă ţărm , ia r p e sca rii, co b o rân d d in e le , sp ă la u m r e je le . (3) Ş i
u rc â n d u -S e în tr-u n a d in c o ră b ii care era a lu i S im o n , l-a ru g a t s-o
d e p ă r te z e p u ţin d e la u sc a t. Ş i ş e z â n d în c o r a b ie , în v ă ţa , d in ea ,
m u lţim ile . (4) Ia r cân d a în c e ta t a v o rb i, i-a z is lu i Sim o n : M â n a la ad ân c
ş i lă s a ţi în jo s m re je le v o astre, ca să p e sc u iţi12. (5) Ş i ră sp u n z â n d , S im o n
a z is: în v ă ţă to ru le , to ată n o a p te a n e-am tru d it ş i n im ic n u am p rin s , dar,
d up ă cu v ân tu l T ău v o i aru nca m re je le . (6) Ş i fă câ n d e i a ceasta, au p rin s
m u lţim e m are de p e şte , că l i se ru p eau m re je le . (7) Ş i au fă c u t sem n
c e lo r care erau în ce a la ltă co ra b ie, să v in ă să le a ju te. Ş i au v e n it ş i au
u m p lu t am ân d o u ă c o ră b iile , în cât erau g ata să se afu n d e. (8) Ia r S im o n
P etru , văzând aceasta, a căzu t la g e n u n c h ii lu i Iis u s , zicân d : Ie ş i d e Ia
m in e , D oam n e, că su n t o m p ăcătos. (9) C ă ci sp a im a î l cu p rin s e s e p e el
şi pe to ţi cei ce erau cu el, pentru p e scu itu l p e ş tilo r p e care î i p rin sese ră .
(10) T o t aşa şi pe Iaco v şi p e lo a n , fiii Iu i Z e v ed e u , care erau îm p re u n ă
cu Sim o n . Şi a z is Iisu s către Sim o n : N u te te m e; d e acu m în a in te v e i fi
p e sca r d e o am en i3. (11) Ş i trăgând co ră b iile la ţărm , au lă s a t to tu l ş i au
m ers pa El. islumerj 3 4 IX /Josua Î l , 2 /Matei 4 ,1 8 /Marcu 1,16 (5,2) M atei 4.18
(5, 4) loan 21,6 ( 5 , 8 ) 2 Regi 6 ,9 /3 Regi 17,1.8 / Iov 42, 5 (5, 30) M atei 4,19/
Marcu 1,17 /5, 31) Matei 4,20; 1 9,27 / Marcu 1,18; 10,28 / Luca 18, 28

Fuge Domnul de slava, însă noroadele cu atât mai mult aleargă după
El. Deci, din pricină că norodul „îl îm bulzea". El intră în corabie, ca din
corabie să-i înveţe pe cei ce stăteau la ţărmuri, toţi înaintea feţei Sale fiind
şi niciunul nerămânând înapoia Lui.

1 în ediţia de la <805, titlul capitolului este: „Pentru vibrarea peştilor. Pentru leprosul,
pentru slăbănogul ce l-au adus pe pat. Pentru Levi vameşul. Pentru iisus când a mâncat împreună
cu vameşii. Pentru ce uce.nicii Iui loan postesc, iar a i lui Hristos nu".
2 în ediţia de la 1805, în loc de „lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi", se
găseşte „aruncaţi mrejele voastre spre vânate".
3 în ediţia de la 1805, în Ioc de „de acum Înainte vei fi pescar de oameni", se găseşte
„de acum vei vâna oameni".
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 5 73

Iar d up ă ce din corabie a învăţat norod u l, nu-1 lasă fără de plată nici
pe stăpânul corăbiei, ci înd oit îi face lu i bine: căci şi m u lţim e de p eşti i-a
dăruit lui, şi ucenic al Său l-a făcut. Şi te m inunează de iconom ia D om nului,
cum îl trage spre Sine p e fiecare, prin cele care-i su n t proprii şi cu care a
crescut îm preună, căci p recu m p e m agi prin stea i-a ch em at la Sin e (Matei
2 ,2 ), aşa şi pe pescari prin peşti.
în să vezi şi b lând eţea lu i lisu s, căci p e P etru „l-a ru gat să d ep ă rtez e
p u ţin de la u sca t" corabia, dar vezi-1 şi p e Petru cu m era de ascultător,
întru cât p e o m u l p e C are n u -L ştia, L-a p rim it în corabia sa, şi în tru toate
pe E l îl asculta. C ă înd ată ce i-a zis lu i „m ână la a d â n c", n u s-a în greu iat,
nici nu a zis: „Toată noaptea ostenindu-m ă şi nim ica dobândind , oare acum
m ă voi su p u n e Ţie, şi la alte o steneli m ă voi da pe m in e în su m i?" N ici una
dintru acestea nu a zis, ci m ai vârtos: „D u p ă cu v â n tu l T ă u v o i aru n ca
m re je le ", atât de fierbinte era la cred inţă [îi era în cred inţarea] încă şi m ai
înainte de credinţă. Pentru aceasta şi atâţia p eşti p rin d e, în cât, n ep u tân d
să-i tragă afară, face sem n şi celor ce erau îm p reu n ă lu crători cu ei, celo r
ce erau în cealaltă corabie. Şi prin „ sem n " îi ch eam ă pe aceştia, p en tru că
de spaim a p ricin u ită de vânarea cea m u ltă a peştilor, n id a grăi n u putea.
Iar din m ulta evlavie, Petru îl roagă pe H ristos: „ Ie şi d e la m in e, D o a m n e ",
„p ăcăto s" pe sine nu m in d u -se şi „ n e v re d n ic " de a fi îm preun ă cu A cela,
însă, de voieşti, pricepe-ie pe acestea şi după înalta înţelegere. „ C orab ia"
este sinagoga iudeilor, iar „Petru" poartă chipul învăţătorilor celor din Lege.
Deci, s-au ostenit învăţătorii ce i m ai dinainte d e H ristos toată „n o ap tea" -
că „ n o a p te " era vrem ea cea m ai dinainte d e Venirea lui H ristos - şi „n im ic
n-au p rin s". Iar după ce a venit H ristos şi s-a făcu t „ z iu ă " (loan 8 ,1 2 ), în
locul învăţătorilor d e Lege punându-se A postolii, „după cu v ân tu l T ă u " -
adică după poru nca D om nu lu i „aruncă m re a ja " E vangheliei şi m ulţim e
de oam eni „vânează" [„p escu iesc"]. Şi singuri A postolii n u p o t să tragă
m ulţim ea peştilor, c i fac „ sem n " şi celor îm preun ă lucrători cu ei şi celor ce
erau dim preună cu ei, şi „vin să le a ju te ". Ş i aceştia su n t cei de peste vrem i
păstori şi dascăli ai bisericilor, care pe ale A postolilor învăţături tâlcuind şi
învăţând, „ a ju tă " A postolilor spre „a v â n a " oam eni.
Ş î'ia am inte şi la cu vân tu l ce zice „aru ncă m r e je le " , că ci „ m re je le "
arată în săşi Evanghelia, care are cuvinte sm erite şi le sn e d e în ţeles, în că şi
pogorâtoare d upă m intea o am enilor de rân d , c e o ascu ltă. P en tru aceasta
se zice: „aru n că m re je le ".
Ia r ceea ce va zice cineva, cum că prin acest cu v â n t ce zice: „aru n că
m r e je le " , e ste în se m n a t şi ad ân cu l în ţe le g e rilo r, n ic i a ce a sta n u e s te
n ecu viincioasă, p entru că s-a p lin it glasu l P ro orocu lu i care zice: „Iată, v o i
74 Capitolul 5 SFÄN'I ‘U L TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

trim ite m u lţim e de p escari, z ic e D o m n u l, ş i-i v o i p escu i; ia r ap o i v oi tri­

m ite m u lţim e d e vân ători, şi-i v o r vân a [de p rin toţi m u n ţii, d e p e toate
d ea lu rile şi de p rin crăp ătu rile stâ n c ilo r]" (Uremia 16, 16) - „ p e sca ri"
n u m in d u -i pe S fin ţii A p o sto li, iar „ v â n ă to ri" p e cei de p e ste v rem i
povăţu itori şi învăţători ai bisericilor.
5 , 12-16: Ş i pe când erau în tr-u n a d in cetă ţi, iată u n om p lin de lep ră;
văzând pe Ii sus, a căzu teu fa ţa la p ăm ân t ş i I s-a ru g a t,z icâ n d ; D oam n e,
diLcă_iLaiaşii, p o ţi să m ă cu răţeşti. (I.3J Ş iîn t in z â n d E l m â n a . S -a a tin s de
lep ro s, zicân d : V o iesc, f ii cu răţat! Ş i în d a tă s-a dus le p ra de pe el. (14)
Iar Iisu s i-a p oru n cit să nu sp u n ă n im ăn u i, ci, m ergând, arată-te preo tu lu i
şi, p entru cu răţirea ta, du je rtfa , p recu m a orân d u it M o ise, sp re m ărtu rie
lo r4. (15) D ar şi m ai m u lt străb atea v o rb a d esp re EI ş i m u lţim i m u lte se
ad u n au , ca să ascu lte şi să se v in d e ce de b o lile lor. (16) Ia r El S e retrăg ea
în lo c u ri p u stii şi S e ruga.
(b, î.îj Matei S, 2-3 /Marcu I, 40-41 (5, H ) le v itic 12,2-5; 14, 3-4 /M atei 6 ,4 ; 12, 16 t
M aieu 1, 43-44; 5. 43 / Luca 3,56; 1 7,14 (5, J5J M atei 4 , 2S t Marcu 1,4 5 ; 3 ,7 /
Luca 6, Ϊ7 /loait $, 2 iS, 16) M atei 1 4 ,2 3 1 Marcu 1, 35; 6,4 6 / Luca 4,4 2
V rednic de m inu n e este leprosu l, pentru că d u m nezeiască socotinţă
având pentru D om nul, zice; „dacă voi eşti, p o ţi să m ă c u ră te şti", iar aceasta
îl văd ea pe el că îl socotea pe H ristos a fi D u m n ezeu ; p en tru că nu ca
lâng ă u n d o ctor v ine - căci lep ra nu se pu tea-vindeca de către d octori ci
ca 1ângă un D um nezeu, că num ai iu i D um nezeu If e ate c u putinţă arvind eca ’
u nele ca acestea
Iar D om nu l Se atinge de d ânsul, n u fără de socoteală; ci, d e vrem e ce
d u p ă Lege, cel care se atingea de lepros, se părea că este n ecu ra t (Leuific
cap. 13), vrând să arate că u nele ca acestea m ici lucruri şi p o ru n ci ale Legii
n u -I su n t de nevo ie a ie păzi, pentru că E l în su şi este D om nul L eg ii şi cu
n im ic nu se s p u r c a te i curat de către cel care se părea a fi n ecu ra t, ci lepra
s u fle te lo r este aceea care sp u rcă şi p ricin u ieşte u râciune, D in această
p ricin ă, D om n u l „S-a atins d e le p ro s". în că.a făcu t aceasta şi ca să arate
c ă Sfân tu l Său trup are d um nezeiască putere, fiind şi cu răţito r şi d ătător ■
d e viaţă, ca unul ce este trup ai lui D uinnezeu -C u v ântu l.
Ja r D o m n u l p o ru n c e ş te le p ro s u lu i ca „să n u s p u n ă n im ă n u i" ,
în v ă ţâ n d u -n e pe noi a nu căuta laud e d e la cei cărora le facem bine.
Şi zice D om nul: „m ergând , arată-te p re o tu lu i şi, peritru cu răţirea ta,
d u je rtfa , p recu m a p o ru n cit M o ise , în tru m ărtu rie lo r" , că era rân d u ială

4 în ed iţia de ia 1805, în loc d e „precum a orâjiduit Moise, spre mărturie lor'', se

găseşte „precum a poruncit Moisi, întru mărturie lor".
TĂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 5 7S

a L egii ca preotul să-i cerce p e cei care aveau lepră, şi să-i ju d ece de s-au
curăţit, iar d e se curâţeau în şapte zile, Tăm âneau în lâu n tru în cetate, iar
de n u , îi scoteau afară. D eci, D om nul acestea zice: „M ergi, arată-te p e tine
însuţi p reo tu lu i şi d u d aru l". Ş i care era d aru l? D ouă p ăsări (Levitic 14,4).
Şi ce înseam nă ceea ce zice: „întru m ărtu rie lo r " ? „A dică spre m ustrarea
şi înfruntarea lor, căci atu nci când M ă vor g răi de rău p e M in e, cum că' aş
călca Legea, d intru a-ţi porunci Eu să duci d aru l h o tărât d e M oise, dintru
aceasta să fie m ustraţi că nu calc L eg ea".
Iar cu m I se aduceau jertfă lui D um nezeu acele două păsări, este cu cu­
viinţă a o spune acum . Se tăia o pasăre şi „se s p rijin e a *5 sâ n g ele ei în fr-u n
vas de lu t n o u " f Levitic 14,5), apoi am ândouă aripile ale celeilalte păsări se
îftmuiau în sânge, şi în acest chip era slobozită pasărea cea vie. D eci acestea
închipuiau cele pentru Hristos, căci cele d ou ă p ăsări erau chipuri ale celor
două firi ale lui H ristos, cea dum nezeiască şi cea om enească, dintre care
una s-a junghiat, adică cea om enească, iară cealaltă a fost slobozită vie, că
d um nezeiasca fire fără de patim ă a răm as, u n să fiin d cu sân gele firii celei
ce a p ătim it, şi la sine patim a prim ind. Iar sâ n g ele D om nului l-au sprijin it
îhtr-un „vas de lu t n o u " - adică întru norod ul cei nou dintre neam uri,
norodul cel prim itor al A şezăm ântului cel N ou.
Şi vezi că n u m ai după ce s-ar fi curătit-cineva de „ le p ră ", abia atunci
'este vrednic d e a a d u ce acest „d ar", adică d e a-1 ad u ce jertfă pe H ristos şi
a săvârşi cele Sfin te6. C ăci „ le p ro s" fiind şi necu rat cu su fletul, nu se va
învrednici a aduce u nele ca acestea daruri, adică a ad uce jertfă Trtipul şi
Sângele D om nu lu i, care S-au unit cu d u m n ezeiasca fire.
Şi ia am inte şi la aceasta, cum că în d rip n eg ră it şi cu toată covârşirea
este D om nu l deasu pra lui M oise în lucrarea darului, căci M oise pe sora sa
ce era leproasâ nu a p u tu t să o tăm ădu iască, deşi m u lt s-a rugat ea (Numeri
15); iar D om nu l, num ai cu cuvântul p e lep ro s l-a .curăţit.
Socoteşte încă şi sm erenia D om nului, cu m norodul poftind să se atingă
d e D ânsul, E l m ai grabnic în pustie petrecea şi se ruga. Aşadar, în tru tot
ceea ce D om n u l făcea, nouă ne da pildă şi ca să n e ru găm d eosebi [singuri]
şi ea să fu g im de slavă.

5 După cum cu toţii ştim, orice este curgător, după fire qade, se împrăştie şi caută locul
cel mai de jos, dar pus fiind în vas, însuşirile firii curgătoare rămân, dar de acum nu este
nici împrăştiat, nici curgător şi, cu adevărat, sprijinit fiind de vas, în sus se adună. Aici este
folosit verbul „se sprijinea" cu înţelesul de; şe vărsa, se aşeza, se punea, se aduna.
6 Sfânta Liturghie, Dumnezeieşţile Taine şi toate sfintele slujiri.
76 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

5, 17-26: Ş i intr-un a d in zile Iisu s în v ă ţa ş i de faţă şed eau farisei şi

în v ă ţă to ri ai L eg ii, v e n iţi d in to ate sa te le G a lile ii, d in Iu d e e a ş i d in
Ieru salim . Ş i p u terea D o m n u lu i se arăta în tăm ăd u iri78*. (18) Ş i iată n işte
b ărbaţi aduceau pe pat un nm oare ora slăLănog şi căutau să-l ducă înăuntru
ş i să-l p u nă în ain tea L u i; (19) d ar n eg ăsin d pe u n d e să-l ducă, d in p ricin a
m u lţim ii, s-au su it p e acoperiş" şi p rin tre cărăm izi, l-au lă s a t cu patul în
m ijlo c , în a in tea lu i Iisus*1. (20) Ş i văzân d cred in ţa lor, El le-a zis: O m ule,
iertate îţi su n t p ăcatele tale. (21) Iar fa ris e ii şi cărtu rarii au în ce p u t să
cârtească, zicând : C in e e A cesta care g răieşte h u le ? C in e p o a te să ierte
p ăcatele d ecât u n u l D u m n ezeu ? (22) Ia r lis u s cu n o scân d g â n d u rile lor,
răsp u nzând a zis către ei: C e cu g etaţi101în in im ile voastre? (23) C e este
m a i u şor? A zice: Iertate su n t păcatele ta le, sau a zice: S c o a lă şi u m blă?
(24) Iar ca să ştiţi că F iu l O m u lu i are p e p ăm ân t putere să ie rte p ăcatele, a
z is slăb ăn o g u lu i: Ţ ie îţi zic: Scoală-te, ia p atu l tău ş i m ergi la casa ta. (25)
Ş i în d ată, rid icân d u -sc în a in tea lor, lu ân d p atu l p e care zăcu se, s-a d u s la
casa sa, slăv in d pe D um nezeu. (26) Ş i u im ire11 i-a cu prin s p e toţi şi slăveau
p e D u m n ezeu şi, p lin i de frică, ziceau: A m văzut astăzi lucruri m in u n ate12.
(5, 18) M atei 9, 2 / Marcu 2 ,3 (5 ,20) Luca 7 ,4 8 (5,21) Isaia 43,25; 44, 22 / Matei 9 , 3 /
Marcu 2, 6-7 /Luca 7,49 '5, 22) Psalm 139, 2/ Matei 9 ,4 /M arcu2, i i Luca 6, 8 /
loan 2,24 (5, 26) Matei 9, 5-8 /Marca 2 , 9 -t3 / loan 5 ,8
Se cuvenea ca, adunaţi fiind vrăjmaşii, oarecare minime mai nouă să
facă Domnul. Aşadar, îi tămăduieşte pe un om care era suferind de o boală

7 în ediţia de la 1805, în loc de „puterea D om nului se arăta în tăm ăduiri", se găseşte

„puterea D om nului era spre a-i tămădui pe ei".
8 în edi ţia de la 1805, în loc de „s-au suit pe acoperiş ", se găseşte „suind u-se d easupra
acoperăm ântului".
η în C ele 200 d e capete despre legea duhovnicească, Cuviosul Marcu Ascetul ne învaţă că:
„(131) Slăbănogul pogorât prin acoperiş este păcătosul mustrat de credincioşi pentru
Dumnezeu şi care primeşte iertarea pentru credinţa acelora" ( Filocalia rom ânească, voi. 1,
ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 247). Pentru acestea. Sfântul Maxim Mărturisitorul,
răspunzând unei întrebări (64), grăieşte astfel: „După istorie, cu siguranţă s-â descoperit
casa, căci vizitatorii acelor locuri zic că acoperişurile caselor, făcute din piatră poroasă,
sunt foarte uşoare, încât cel ce vrea să le descopere o poate face aceasta uşor şi repede. Dar
după înţelesul mai înalt, slăbănogul este orice minte ce boleşte în păcate şi nu poate vedea
pe Cuvântul (Raţiunea supremă) prin contemplaţia naturală, care e uşa. Deci, înlăturând
prin credinţă acoperişul gros al literei Legii, e coborâtă prin cei patru de la înălţimea deşartă
spre Cuvântul care S-a smerit pe Sine (chenoza) şi primeşte prin credinţă şi făptuire şi
putinţa de a um bla" (FUocalia rom ânească, voi. 2, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 235).
10 în ediţia de la 1805, în loc de „ce cu g e ta ţi", se găseşte „ce c â rtiţi".
11 în ediţia de ia 1805, în loc de „uim ire", se găseşte „spaim ă".
12 în ediţia de la 1805, în ioc de „m inunate", se găseşte „pream im inate".
lÄ LCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 5 77

cu anevoie d e tăm ăduit, ca prin a tăm ădui o boală ca aceasta încă şi turbarea
cea cu anevoie d e tăm ădu it a fariseilor să o tăm ădu iască.
Şi tăm ăd u ieşte m ai întâi p e cele ale su fletului, zicând: „O m u le, iertate
îţi su n t p ăcate le ta le ", ca să cunoaştem că cele m ai m u lte boli dintru păcate
se n asc. A poi şi b eteşu gu l trupului îl tăm ăd u ieşte, văzând cred in ţa celo r
ce l-au ad us, că d e m ulte ori, pentru cred inţa unora, pe alţiiui izbăveşte.
Iar fariseii ziceau: „Cine poate să ierte păcatele, decât unul D u m n ezeu ?"
Şi u nele ca acestea g răiesc, ju d e cân d u -L p e D o m n u l a fi „ v in o v a t d e
m o arte " (M atei 26, 66; Marcu 14, 64), pentru ca, p e acela care grăia hulă
îm potriva lui D um nezeu, L egea poruncea ca să fie dat m orţii (Lcvitic 24,
16). în să D om nu l, arătându -le lor că n u în zad ar S e făleşte13, prin 'alt sem n
îi pleacă p e d ânşii, arătând u -le că acele ce ei le g ân d eau , p e acelea El le
cu noaşte, d e u nd e cu ad evărat se v ed e că este D u m n ezeu , căci n u m ai a lui
D um nezeu este a cunoaşte inim ile. D eci, zice D om n u l: „Ce vi se pare vouă
a fi m ai lesnicios: a ierta p ăcatele; sau a face trupul sănătos? Cu adevărat,
după a voastră hotărâre, a ierta p ăcatele se pare a fi m ai lesn e, ca ceea ce
este lucru n earătat şi ne vădit, m ăcar că [după ad ev ăr] este m ai greu. Ia r a
tăm ăd u i trupu l se pare a fi m ai greu , ca un lucru ce se v ed e, m ăcar că
după fire este m ai lesn e a-1 tăm ăd u i [decât su fletu l]. în să E u şi pe u n a şi
pe cealaltă o voi săvârşi şi, prin a tăm ăd u i tru p u l, care lucru vouă vi se
pare a fi max greu, vă voi încred inţa şi d e tăm ăd u irea su fletu lu i, ca re d eşi
este m ai grea, v i se p are vouă a fi m ai lesn icio a să , d in p ricină că este
n earătată".
Şi vezi ca p e p ăm ân t „se iartă p ă c a te le ". C ă ci p ân ă când su n tem în că
p e p ăm ân t, pu tem a şterge păcatele n oastre, ia r d u p ă ce n e v om m u ta d e
pe p ăm ân t [cu su fletu l], n u m ai pu tem noi în şin e prin m ărtu risire a şterg e
păcatele noastre, căci uşa s-a încu iat. Ia r pentru această p ricină am zis şi la
ceilalţi E vanghelişti, m ai pe larg 14.
5 , 27-32: Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu numele Levî,
care şedea la vamă, şi i-a zis: Vino după Mine. (28) Şi, lăsând toate, el s-a
sculat şi a mers după El. 129) Şi I-a făcut Levî ospăţ marc în casa sa. Şi
era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă. 130)
Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau13către ucenicii Lui, zicând: De ce
mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii? (31) Şi Iisus,

13 După cum socoteau fariseii. Domnul Se fălea num indu-Se pe Sine Dumnezeu,
dar cu adevărat Cel Care este Adevărul grăia adevărul. Deci unde este fala?
14 Vezi tâlcuirile de Ia M atei 9, 3-8, Marcu 2, 6 12 şi loan 5, 1-9.
13 In ediţia de la 1805, în loc de „m urm urau", se găseşte „cârteau". ·
7δ Capitolul 5 SFÂNTUL TFOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

răspunzând, a zis către ei: N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei
bolnavi. (32) N -am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi Ia pocăinţă.
(S, 2 7 ) Matei 9 , 9 / Marca 2,141 5,29) Matei 9,10 /Marcu 2, ÎS /Luca 13,1
(5, 31) Matei 9,11-12 /Marcu 2,16-17 (5, 3211 Regi 15, 2 2 ! Osea 6, 6 /
Miheia 6, 6-8/ Matei 9 , 1 3 /Marcu 2,17/ i.uca 15,17
M atei [în chip] d escoperit îşi propovăduieşte num ele, grăind: „Şi Iisus
a văzu t un om ce şed ea la vam ă, cu n u m ele M a te i" fMafr’f 9, 9), iar L uca
şi M arcu (M arat 2, 14), cinstindu-l pe E vanghelist, celălalt n u m e al său -
adică L evi - î! pun în m ijloc [îl spun aici].
Şi m inu n cază-te de iu birea de oam eni a lui D u m n ezeu , cum răpeşte
v asele celu i viclean! C ă v am eşu l v as al v iclea n u lu i este, şi fiară prea
vicleană. Iar aceasta o ştiu aceia care nem ijlocit i-au cu n o scu t pe ăşti m ari
răpitori, p entru că aceşti vam eşi su nt aceia ce cu m p ără v ăm ile cele de
o b şte*16, ca să agonisească îm p o triva su fletelor lor.
Şi D om n u l nu num ai p e M atei l-a câştigat, ci şi p e ceilalţi v am eşi, cu
care îm p reu n ă ospăta, Se sârguia să-ί câştig e p en tru îm p ărăţie, căci din
această p ricin ă a prim it D om nu l a Se ospăta îm preună cu ei, ca şi p e aceia
să-i tragă [la D ânsul],
Iar fariseii, p rih ăn in d u -L p e H ristos, iată ce aud: „«N -am v e n it să chem
pe drepţiV - adică pe voi, cei care singuri vă în d rep ta ţi17 p e v o i în şiv ă ci
am v en it s ă -ί ch em „pe p ă c ă to şi", nu-ea-să- ră m â n ă în p ă ca t, ci ca să se
p o căiască". Şi în alt chip p oţi a în ţeleg e'-„N u am v en it jţă chem pe cei
drepţi, că n ici că aflu vreunul dintru "aceştia, fiindcă toţi p ăcătu iesc, căci
de ar fi fo st cu pu tinţă să aflu drepţi, nu aş fi v en it" (Romani 8, 30).
Iarăşi este „v am e ş" şi tot cel ce slujeşte stăp ân itoru lu i lu m ii şi aduce
v a m ă tru p u lu i: la c o m u l cu p â n te ce le b u c a te le le dă v a m ă şi d a jd ie
p ân tecelu i, cu rvaru l p e îm p reu n area cea sp u rcată, şi altu l a lta A şadar,
câ n d p e u n u l ea a c e s ta „ l-a v ă z u t" D o m n u l - a d ic ă c u v â n tu l c e l
ev an g h elicesc „şezân d la v a m ă " - adică nesp orind n ici în a in te, d a rn ic i
m ergân d şi m işcând u -se sp re m ai m u ltă răutate, ci oarecum stând fără de
lu crare atu n ci „se va sc u la " dintru rău tate şi se va d uce d up ă H ristos, şi
în casa su fletu lu i său îl va prim i pe D om nul.
Iar „fariseii", dracii cei tru faşi şi d esp ărţiţi - că aceasta însem nează
fariseu : tăiat şi d esp ărţit de ceilalţi „câ rtesc" că D o m n u l „m ăn ân că
îm p re u n ă cu p ă c ă to şii".

Vameşii erau cei care încasau impozitele sau dările, iar unii dintre ei făceau acest
serviciu ia vamă, de unde şi numele de „vămuitori" sau „vameşi". Din pricină că făceau
multe silnicii - mai ales cei care erau în slujba stăpânitorilor romani şi cumpărau de la aceştia
custodia vămilor - vameşii erau urâţi şi dispreţuiţi de iudei, fiind socotiţi păcătoşi caşi păgânii.
|j Adică vă îndreptaţi îndreptăţindu-vă pe voi înşivă şi socotindu-vă drepţi.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul S 79

5, 33-39; Iar ei au zis către EI: Ucenicii lu i loan postesc adesea şi fac
rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor, ia r ai Tăi mănâncă şi beau. (34) Iar
Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât
timp Mirele este cu ei? (35) Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la
ei; atunci vor posti în acele zile. (36) Le-a spus lor şi o pildă: Nimeni,
rupând petic de la haină nouă, nu-I pune la haină veche, altfel rupe haina
cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potriveşte la cea veche. (37) Şi nimeni
nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile;
şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile. (38) Ci vinul nou trebuie pus
în burdufuri noi şi împreună se vor păstra. (39) Şi nimeni, bând vin vechi,
nu voieşte de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi.
• (5,33) Isaia 58,3 /Matei 9,14 /Marcu 2,18 /Luca 18,12 (5, 34) Isaia 62,57 Matei 9,357
Marcu 2,19 (5.38) Matei 9,15-17 /Marcu 2,20-22 (5 ,39) Sîrah 9,13
Am zis p entru acestea în E vanghelia cea după M atei18; dar şi acum , în
scurt, vom zice că „fii ai nunţii" îi nu m eşte p e A postoli, pentru că Venirea
în trup a D om nului se arată a fi asem enea nunţii, căci D om nul Iisus Hristos,
logodindu-Şi Biserica, Şi-a luat Sieşi M ireasă (Efeseni 5, 23-32). D eci zice
D om nul: „N u se cu v in e acu m A p ostolilor să p o stească, în să u cen icii lui
lo an d atori su nt să postească, căci d ascălu l lo r cu o sten eală şi cu d urere a
îm p lin it fapta cea b u n ă " - căci zice în altă p arte D om nul: „A v e n it lo a n ,
nici mâncând, nici bând" (M atei 11,18) - , „iar u cen icii M ei, ca u nii care şe
află îm preună-cu -M ine, D um nezeu-C uvântul, acu m n u au trebuinţă de
folosul cel d in postire, pentru că Îm preună cu M in e su n t şi p etrec, fiind
plini de har, şi de M in e fiind păziţi. Iar când E u M ă voi în ălţa la C er şi ei se
vor trim ite la propovăduire, atunci şi vor p o sti, şi se vor ruga, ca unii care
spre lu p te m ari au fost rân d u iţi".
în că şi în alt chip poţi înţelege: r A cum , în că fiind sla b i u cenicii şi
neînnoiţi de D uhul Cel Sfânt, cu « b u rd u fu rile v ech i» şi cu «haina vech e»
se aseam ănă. Aşadar, nu se cuvine a-i îm p ov ăra pe ei cu vreo oarecare
petrecere [vieţuire] m ai grea, aşa precu m n ici la o h ain ă v ech e nu se pune
p etic n o u ". D eci, precu m s-a zis, îi p o ţi în ţelege pe A postoli ca fiind
asem ănaţi cu „b u rd u fu rile ce le v e c h i", ca unii ce erau în că slabi.
în că p oţi şă-i înţelegi şi pe farisei că su n t asem ănaţi cu „b u rd u fu rile
cele v e c h i", ca şi cum D om n u l le-ar fi zis lor: „învăţătura M ea este «vin
n ou», iar voi, fariseilor, fiind « b u rd u fu ri v ech i» n u pu teţi să o p rim iţi pe
dânsa, ci, d in pricină că aţi bău t «v in u l c e l v ech i» , adică obiceiu rile cele
vechi, nu voiţi învăţătura M ea cea no u ă, ci ziceţi că « v in u l ce l v ech i»,
ad ică A şezăm ân tu l Legii vechi, este m ai b u n ".

18 Vezi tâlcuirea de la M atei 9,14-17.

80

C a p it o l u l 6
Ucenicii smulg spice sâmbăta.
Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta.
Alegerea celor doisprezece Apostoli. Predica de pe munte'

6,1-5: într-o sâmbătă, a doua după Paşti12, Iisus mergea prin semănături
si ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. (2) Dar
unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta? (3) Şi
lisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a
flămânzit el şi cei ce erau cu el? (4) Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi
a luat pâinile puneriLînamle şj a_mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi, din
ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii? (5) Şi le
zicea: Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.
(6, l) Deuteronom 16,9; 23 ,2 4 -2 5 1 M atei 12,1 /Marcu 2 ,2 3 ( 6 ,2) Ieşire 20,10; 23,12 /
Matei 12,2 / Marcu 2 ,2 5 / loan 5,10 (6,3) 1 Regi 21,1-5 /M atei 12,3-4 / Marcu 2, 25
( 6 ,4) Ieşire 29,32 / Levitic 8,3 1 ; 24, 5,8-9 /1 Regi 21, 6 /Matei 12, 4 /
Marcu 2, 26 (6.5) Matei 1 2 ,8 /Marcu 2,28
Iu d eii pe fiecare sărbăto are o numeau „sâmbătă", că ci „sâmbăta"
Însem nează odihnă. D eci de m u lte ori se întâm pla a fi sărbătoare vineri, iar
e i num eau vinerea „sâmbătă" pentru sărbătoare, iar sâm băta cea adevărată
o num eau „a doua după cea dintâi", ca una ce era a d oua după sărbătoarea
ş i „sâmbăta" ce fusese [cu o zi] m ai înainte. D eci, s-a întâm plat şi atunci a se
săvârşi una ca aceasta şi se num ea sâm băta aceea „a d ou a d up ă cea d in tâ i".
Şi în vin u in d u -i fariseii p e ucenici că „smulgeau spice, le frecau cu
mâinile şi mâncau", D om nu l îl aduce îp m ijloc [îl p om eneşte] p e D avid ,
care a flăm ânzit şi a m âncat pâinile punerii în ain te (1 Regi 21,1-6). Pentru
că D avid , fu g ind de Saul, s-a d ü s la A b iatar arh iereul şi l-a am ăg it p e
acesta, zicând că îm p ăratu l îl trim ite pe el - p e arhiereu - la o oarecare
treab ă prea de nevoie. D eci, fiind flăm ânzit D avid , a luat d e la preot şi
p âin ile p u nerii în ain te - care în fiecare zi erau p u se în ain te câte d ouăspre­
z e c e pe sfânta niasă, şase de-a dreapta ş i şase de-a stânga (Ieşire 25/30); şi
în că a lu at şi sabia lu i G oliat (î Regi 21, 8-9). A ceastă isto rie spu nând-o

1 în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru ucenicii lui Hristos când rupeau
spice sâmbăta. Pentru cel ce avea mâna uscată. Pentru alegerea Apostolilor. Pentru fericiri. Pentru
a iubi. pe măjmaşi. Pentru a nu ne prici cu aproapele. Pentru că nu se cmrine a judeca pe aproapele.
Pentru cei ce îşi zidesc casa pe temelia cea bună".
2 în ediţia de la 1805, în loc de „a doua după Paşti", se găseşte „a doua după cea dintâi".
TÂLC (JIR EA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 6 81

D om nul, îi ru şinează pe d ânşii din fapta lu i D avid , ca şi cum ar zice: „ Dacă

pe D avid îl cin stiţi, cu m d e p e u cen icii M ei îi o sâ n d iţi?"
Ş i în tru alt ch ip în ţe le g e : „F iu l O m u lu i, ad ică E u , D o m n su n t al
sâm b etei, ca u n Z id ito r şi F ă că to r şi Stăp ân şi ca u n D ă tă to r al L eg ii
stăp ânire am a dezlega sâm b ăta". N u este n ici u n lu cru d e m irare că „Fiu
al O m u lu i" nim eni a ltu i n u va fi nu m it, afara de H ristos, C are F iu a l lu i
D u m n ezeu fiind,, cu preaslăvire a p rim it a fi şi Fiu a l O m u lu i, căci v red n ic
este a se n u m i „Fiu al O m u lu i", A cela C a re cu p reaslăv ire S-a făcu t O m .

6, 6-12: Ia r în altă sâm bătă, a in tra t E l în sin a g o g ă ş i în v ă ţa . Ş i era

acolo u n o m a căru i m ân ă d reap tă era u scată. (7) D a r că rtu ra rii ş i fa ris e ii
î l p ân d eau de-1 va v in d e ca sâm b ăta, ca sa-I g ăsea scă v in ă . (S) în s ă E l ştia
g â n d u rile lo r şi a zis o m u lu i care avea m ân a u scată: S c o a lă -te ş i sta i în
m ijlo c . E l s-a scu lat şi a stat. (9) A tu n ci lis u s a z is către ei: V ă în tre b p e
voi, ce se cad e a face sâm băta; a face b in e sau a fa c e rău ? A scăpa u n
su fle t34sau a-l p ierd e? ( J 0) Ş i p riv in d îm p re ju r p e toţi a ce ştia , i-a zis:
în tin d e m ân a ta. Iar el a fă cu t aşa şi m ân a lu i s-a făcu t la Ioc s ă n ă to a să 1,
ca şi cealaltă. (11) E i în să s-au u m p lu t d e m â n ie 56ş i v o rb ea u u n ii cu a lţii
ce să facă CU lisu s. (6, 6j Matei 12, 9-10/ Marca 3 , 1! loan 9,16 16. 7) Matei 12,10 /
Luca 13,14 (6,10J Matei 12,13 /Mărcii 3, 5 (6, IV Matei 12,14
D espre această m inu ne am arătat şi în E v an gh elia cea d upă M atei'',
iar acu m aceasta zicem : are „m âna dreaptă u sca tă " acela care nu săvârşeşte
nim ic d in lucrurile faptei celei b u ne, căci „ m â n a " este m ăd u lar a l lu crării,
iar cel care „u scată" îşi are „m âna d rea p tă ", cu ad ev ărat „ s tă ", n elu cră to r
fiind. D eci, cel care voieşte â se însănătoşi ia „ m â n ă ", „ sâ m b ă ta " se va
în săn ăto şi - adică nu este cu pu tinţă a lu cra oareşce d in lu cru rile fap tei
celei bune, de nu va înceta cineva de la rău tate; căci întâi „ fe re şte -te d e
ră u ", şi ap o i „fă b in e le " (Psalvi 33, 13). D e ci, câ n d v ei p e trece în tru
„ sâ m b ă tă ", adică vei înceta a săvârşi lu cru rile rău tăţii, a tu n ci v ei „ în tin d e
m âna ta " la lucrurile faptei celei bu ne, şi-ţi va v en i ea la „starea cea d in tâ i".
C ăci era o vrem e când firea om enească av ea lu crarea b in elu i, şi „m ân a
să n ă to a să " îi era, adică avea petrecerea ce a lu crătoare; în să , m a i apoi,
p ierzând u -o, cu darul lu i H ristos a d o bân d it-o în ap oi p e u n a ca aceasta, şi
astfel a v en it la „starea ce a d in tâ i".

3 În ediţia de la 1805, în loc de „a scăpa un su flet", se găseşte „a m ântui su flet".

4 în ediţia de Ia 1805, în loc de „s-a făcut la loc sănătoasă", se găseşte „a v en it la
starea cea d in tâi".
5 în ediţia de la 1805, în loc d e „m ânie", se găseşte „nebu nie".
6 Vezi tâlcuirea de la M atei 12, 9-15. -
 82 Capitolul ή SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

6 , 12-19: Ş i în z ile le a ce le a , Iisu s a ie ş it la m u n te ca să S e ro a g e şi a

p e tre c u t n o a p te a 7*în ru g ăciu n e către D u m n e z eu . (13) Ş i câ n d s-a fă cu t
z iu ă a ch e m a t la S in e pe u c e n ic ii S ă i ş i a ale s d in e i d o isp re z e c e , pe
c a re i-a n u m it A p o sto li. (14) Pe S im o n , căru ia i-a z is P etru, ş i p e A n d rei,
fr a te le lu i, .şi p e Iaco v , ş i p e lo a n , şi p e F ilip , ş i p e V a rto lo m eu , (15) ş i
p e M ate i, şi p e Tom a, şi p e Iacov al lu i A lfe u şi p e S im o n n u m it Z ilo tu l,
(16) şi p e Iu d a al lu i Ia c o v şi p e lu d a Is c a rio te a n u l, ca re s-a fă c u t
trădător*. (17) Ş i co bo rân d îm p reu n ă cu ei, a stat în loc şes . E l ş i m u lţim e
m u ltă d e u ce n ici ai S ă i ş i m u lţim e m are d c p o p o r d in to ată lu d e e a , d in
Ie ru sa lim şi de pe ţă rm u l T iru lu i ş i a l S id o n u lu i, ca re v e n is e r ă ca să-L
a s c u lte şi să s e v in d e ce de b o lile lor. (18) Ş i ce i c h in u iţi d e d u h u ri
n e c u ra te s e v in d e ca u . (19) Ş i to a tă m u lţim ea cău ta să se a tin g ă d e E l,
că p u te re ie ş e a d in E l ş i-i v in d e c a p e to ţi.
'6 ,1 2 ) M atei 1 4 ,2 3 /Maieu 6,46 <6,13) Matei 1 0 ,1 / Marcu 3,13-14; 6, 7/
Luca 9 ,1 (6.16) Matei 10,3-4 ! Mareu 3,18-19 /Iuda 1 ,1 (6,19) 3 Regi 4,34 /
M atei 4 ,2 5 ; 14,35-36/Maieu 3, 7-3; 5, 30; 6, 5 5 /Luca 8, 45-46
Prin toate cele câte le săv ârşeşte, D om nul n e învaţă ca şi noi să facem
aşa. Căci iată, vrând să Se roage, D om nul Se su ie „la m u n te " , căci n i se
cu vine nou ă a merge în Ioc osebit, feriţi de învălu iri şi sm ulgeri ţîm prăştieri
ale minţii], şi aşa să ne rugăm, iar n u fiind în m ijlocu l m u ltor oam eni. încă
n e în vaţă şi să ne „petrecem n o a p te a " toată „m -rugăcititre"·; şi nu în d ată -
ce ne aşezăm la rugăciun e să şi fcicetâm d e ia dânsa. : - '
Jar după rugăciune îi alege pe ucenici, ca să ne înveţe şi pe noi ca
atunci când vom vrea a pune pe cineva în vreo slujbă duhovnicească, cu
rugăciune pe acesta să-l alegem, povăţuiţi fiind noi de Dumnezeu şi de la
Dânsul cerând noi să ni se descopere acela care este vrednic.
Iară după ce i-a ales pe cei doisprezece, Se pogoară din mimte, ca pe
aceia care au venit dc prin cetăţi să-i tămăduiască şi îndoit faceri de bine
să !e dăruiască şi sufleteşte şi trupeşte. Că auzi ce zice Evanghelistul: „care
veniseră ca să-L asculte" - aceasta este tămăduirea sufletelon- „ ş i să se _
— vindece dîrbolîîe Por” - aceasta este a timpurilor, pentru ca „putere ie şea
din El şi-i vindeca pe toţi", Căci Prorocii şi ceilalţi Sfinţi nu aveau putere
care să iasă dintru ei, căci nu erau ei izvoare ale puterilor; însă Domnul
avea „putere" care „ieşea din E l" , pentru că El însuşi era Izvorul puterii -
iar Proorocii şi Sfinţii, cu prisosinţă, dc Sus primeau putere.

7 în ediţia de la 1805, în Iuc de „a petrecut noaptea", se găseşte „toată noaptea a

p etrecu t".
* în ediţia de la 1805, în loc de „trădător", se găseşte „vânzător".
 TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 6 83

6 ,2 0 -2 6 : Ş i El, rid icâ n d u -Ş i o ch ii sp re u c e n ic ii S ă i, zicea: F ericiţi v oi

cei săraci, că a vo astră este îm p ărăţia lu i D u m n ezeu , (21) F ericiţi v oi
care flă m â n z iţi acu m , că vă v e ţi satura. F e riciţi cei ce p lâ n g e ţi acum că
v eţi râde. (22) F ericiţi v eţi fi când o a m e n ii vă v o r u rî pe voi şi vă v o r
iz g o n i d in tre e i, ş i vă v o r b a tjo c o ri şi v o r le p ă d a n u m e le v o astre ca rău
d in p ricin a F iu lu i O m u lu i. (23) B u cu raţi-v ă în z iu a a ceea şi vă v e s e liţi,
că , ia tă , p la ta v o a stră m u ltă e s te în C e r; p e n tru că to t a şa fă ce a u
p ro o ro cilo r p ă rin ţii lor. (24) D ar vai vouă b o g aţilo r, că vă lu a ţi p e p ăm ân t
m â n g âierea voastră. (25) V ai vou ă ce lo r ce su n te ţi să tu i acu m , că v eţi
flă m ân zi. V ai vouă ce lo r ce astăzi râd eţi, că v eţi p lâ n g e ş i vă v eţi tân gui.
(26) V ai vouă, când to ţi o a m en ii vă vor v o rb i d e b in e . C ăci tot aşa făceau
p ro o ro cilo r m in cin o şi p ă rin ţii lor.
(6,20) Psalm 50, 18 /Isaia 57,15/ Matei 5, 3 /lacov 2,5 (6, 21) Psalm 125, 6 /Isaia 55, 1;
61, 2; 65,13; 6 6,10 /M atei 5 , 4 1 Luca 1, 53 / Apocalipsa 7,16; 21, 4 <6, 2 2 ) Matei 5,11-12 /
loan 16,2 /1 Petru 2,19 (6,2.3/ 2 Paralipomena 36,16 /Neemia 9 ,26 /Isaia 35,10 /Matei 5,12
(6 , 24) Sirah 31, 8 /Matei 19,24 /Luca 12, 21; 16, 25 /lacov 5 ,1 (6, 25) Pilde 14,13 /
' Isaia 5,11; 65,13 /lacov 4, 9; 5 ,1 ,5 (6,26) Isaia 30,10 /loan 7, 7
D upă c c D om nu l i-a ales pe ucenici, p rin Fericiri şi p rin învăţătură îi
p ovăţu ieşte şi îi aduce p e ei spre aşezare m ai d uh ovn icească, căci către ei
m torcând u-Se, grăieşte acest cuvânt.
Şi întâi îi fericeşte D om nul pe „cei să ra c i" - ori p e cei sm eriţi cu su fletul
- aşa, de-voieşti, să în ţeleg i; ori p e ce rca re au riărav n eiu b ito r d e argint. Şi,
a spune în scurt, toate fericirile-ne învaţă-pe noi sim p litate şi sm eren ie şi
d e f ă i m a r e şi ocarăg; p recu m şi „v aiu l" se d ă m o şten ire celor b o gaţi d in
veacul d e acum , pentru care zice că îşi iau „pe p ăm ân t m â n g â ie re a ", adică,
în veacul acesta d e acu m îşi d obândesc veselia. A sem en ea şi celo r ce râd şi
se desfătează şi su n t lăudaţi.
Să ne înfricoşăm , o, fraţilor, cum „ v a iu l" îl au cei care surit lău d aţi d e
către oam eni - căci se cu v in e şi d e oam eni a fi lău d aţi, în să m ai în ain te de
către D u m nezeu ! '
6 , 27-36: Iar vouă, celo r ce ascultaţi, vă sp u n : Iu b iţi p e v ră jm a şii voştri,
fa c e ţi b in e c e lo r ce v ă u răsc p e v o i; (28) b in e c u v â n ta ţi pe ce i ce vă
b leste m ă , ru gaţi-vă p en tru ce i ce vă fac n ecazu ri. (29) C e lu i ce te lo v eşte
p este o b raz*10, în to a rce-i şi p e ce lălalt; pe c e l ce-ţi ia h a in a n u -l îm p ied ica
să-ţi ia şi căm aşa; (30) o ric u i îţi cere, d ă-i; şi d e la ce l care ia lu cru rile

q „Zis-a Avva loan Colov: Sarcina cea uşoară lăsând-o, adică a ne defăima pe noi, pe
cea grea am luat-o, adică a ne îndrepta pe noi" (Patericul, egiptean, ed. FOR, Alba lulia,
1991, p. 101).
10 în ediţia de la 1805, în loc de „obraz", se găseşte „falcă".
 84 Capitolul (ι SFÂNTUL TEOF1L.ACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

tale, nu cere înapoi. (31) Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le
şi voi asemenea; (32) şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi
avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ci. (33) Şi dacă faceţi
bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii
acelaşi lucru fac. (34) Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi
să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu îm­
prumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. (35) Ci iubiţi pe
vrăjmaşi voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi
nimic în schimb, si răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui
Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. (36) Fiţi milostivi,
precum si Tatăl vostru'1este milostiv.
Ieşire 23,4 /Pilde 25,21-22 /Matei 5,44 (b , 28J tu ta 23,34 /Faptele Apostolilor 7,60/
(6 , 2 7 )
Romani 1 2 ,1 4 ,1 9 ( 6 , 2 9 ) Pilde 20,22 / Isaia 5 0 ,6 /Sirah 4, 5 /M atei 5, 39-40 /
______________ Romani 12,17 /1 Coiinteni 6 ,7 /6,3 0 ) Deutoronam ÎS, 7-11 /Pilde 21,26 /Matei 5,42 /
Luca 6,34 (6 ,3 1 ) Levitk 19,18/ Tobic 4,15 /Matei 7,12 /Romani 13,8,10 /Galateni 5,14
( 6 ,3 2 ) M atei 5,46 /6,351 Deuteronom 15, 7-8 /tsaia 5 8 ,4 / Matei 5, 42-45
( 6 ,3 6 ) Ieşire 34, 6 / Levitic U , 14 /Psalm 102, 8-13 / M atei 5 ,4 8 / Efcseni 5 ,1
A postolii aveau sa fie trim işi la p ro p o v ăd u ire,şi dintru această pricină
î i aştep tau p e ei m u lţi prigo n ito ri şi vrăjm aşi. A şadar, d acă d in p ricin a
p rig o n irii se vor m âh n i A p o sto lii şi, voind a răsplăti celo r ce i-au m âh n it,
a r fi tăcut şi n u a r fi în v ăţat [propovăduit], soarele E van gh eliei s-ar fi stin s.
D in această pricină, D om nul lu ând u -o m ai în ain te, îi sfătu ieşte p e A p ostoli
a nu fi p o rn iţi spre a răsp lăti vrăjm aşilor, ci to ate cele ce se v o r întâm pla,
cu b ărbăţie să le su fere, chiar dacă u nii i-ar fi ocărât, iar alţii n eleg iu ite
v icleşu g u ri a rfim e ş te ş u g it îm potriva lor. A sem enea şi El făcea p e C ru ce,
zicând : „P ărin te, iartă-le lo r, că n u ştiu ce fac"1 112 (Luca 23 ,34).
Apoi, ca să nu poată zice A p o sto lii că o p oru n că p recu m este aceasta
e cu n ep utinţă, adică a-i iu b i pe vrăjm aşi, zice D om nu l: „C eea ce v o ieşti tu
să îm p linească alţii pentru tin e, aceasta arată-o şi tu altora; şi în tru acest
fel te fă pildă altora, făcând celorlalţi aşa cu m voieşti să-ţi facă alţii ţie.

11 În ediţia de la 1805, în loc de „Tatăl vostru este m ilo stiv ", se găseşte „Tatăl vostru
C e l Ceresc este m ilostiv".
12 D espre dumnezeiasca milostivire. Sfântul Isaac Şirul ne învaţă aşa: „Unde e
dreptatea lui Dumnezeu când noi, păcătoşi fiind, Hristos a murit pentru noi? Iar dacă
a id ni Se arată milostiv, să credem că nu primeşte schim bare în privinţa aceasta. Să nu ne
fie nouă să cugetăm vreodată această nelegiuire, ca să spunem că Dum nezeu este
nemiiostiv. Căci nu se schim bă Dumnezeu în ceea ce e propriu Lui, ca morţii, şi nu
dobândeşte ceva ce nu are, nici nu pierde ceea ce are, nici nu primeşte vreun adaos ca
făpturile. Ci ceea ce are Dumnezeu dintru început, va avea şi are pururea până la sfârşitul
fără de sfârşit" ( Filocalia românească. Despre trebuinţa de π nu-l uri pe păcătos, ci de a plânge
şi de a se ruga pentru el, voi. 10, ed. IBM BOR, Bucureşti, 1981, p. 3] 4). ,· ·
TÂLC UI REA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 6 85

A d ică, d acă asp ri şi n em ilo stiv i ş i iu ţi vo ieşti să -ţi fie ţie v ră jm a şii, fii şi lu
aşa; iar d acă le voieşti p e cele d im p otrivă, ad ică să-ţi fie v răjm aşii b u n i şi
m ilo stiv i şi n cp om en ito ri d e rău , n u socoti că este cu n ep u tin ţă a fi ş i tu
în tâ i acest ch ip ". Vezi, leg e firească scrisă în in im ile n oastre? în tru acest
fel a zis şi D om nul: „în z ile le a ce le a d ând le g ile M e le în cu g e tu l lo r, şi
p e in im ile lo r le v o i scrie p e e l e " 13 (Ieremia 31 ,3 3 ). A p o i şi altă trebuinţă
pune asu pra noastră spre îm p linirea acestei p oru n ci: „D acă îi iu b iţi p e
aceia care vă iu besc pe voi su nteţi asem en ea p ăcăto şilo r ş i neam u rilor,
în să d e îi iu biţi pe cei ce vă vrăjm ăşesc şi vă v iclen esc, su n teţi asem en ea
cu D um nezeu, căci num ai E l este bun către cei nem ulţum itori şi răi. Aşadar,
p e care o voiţi: a fi asem enea p ăcăto şilo r sau asem en ea lui D u m n ez eu ?"
Vezi învăţătură dum nezeiască? în tâi te-a p lecat pe tine spre această poru ncă
dintru legea cea firească - „precum v o iţi să v ă facă vouă o a m en ii, fa ceţi-le
si v o i a se m e n e a " - , iar apoi te p leacă şi d intru sfârşit şi d e la răsplătire,
căci n e făgăd u ieşte nouă această plată: a fi asem en ea lu i D u m n e z eu 14.
6, 37-40: N u ju d e ca ţi şi nu veţi fi ju d e ca ţi; n u o sâ n d iţi ş i n u v eţi f i
o sâ n d iţi; ie rta ţi şi veţi fi ie rta ţi15. (38) D a ţi ş i v i se va da. T u m a -v o r în
sân u l vostru o m ăsu ră b u n ă , în d e sa tă , clă tin a tă ş i cu v â rf16, că ci cu ce

13 în ediţia de la 1986, aici găsim: „Voi pune legea Mea înăuntrul lo r şi pe inimile
lor voi scrie şi Ie voi ti Dumnezeu, iar ei îmi vor fi norod".
14 în al său Cuvânt ascetic în 100 de capete, Fericitul Diadoh al Foticeei ne. învaţă astfel:
J 2 ) Singur Dumnezeu e bun prin fire. Dar şi omul se face bun prin Cel cu adevărat bun,
dacă îşi cultivă modurile vieţuirii. Din aceasţă stare nu se mai poate schimba, când sufletul,
prin cultivarea binelui, a ajuns în Dumnezeu aşa de mult, cât poate vrea cu puterea care
lucrează în el" (Filrrcalia românească, voi. 1, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 339).
15 Despre iertarea pe care o făgăduieşte aici M ântuitorul, Sfântul loan Scărarul ne
grăieşte: „Unii s-au predat pe ei ostenelilor şi sudorilor pentru a dobândi iertare. Dar cel
ce nu ţine minte rău! a Suai-o înaintea acestora Neţinerea de minte a răului este semnul
adevăratei pocăinţe. Iar cel ce ţine duşmănie şi pare că se pocăieşte e asem enea celui
căruia i se pare că aleargă în v is" (Fi!oca!ia românească, Curant ul IX: Despre ţinerea de minte
a răului, voi. 9, ed. Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 194). Iar Sfântul M axim M ărturisitorul,
în capul 42 al Cuvântului ascetic, n e îndeamnă: „Să ne iubim unii pe alţii şi vom fi iubiţi
de Dumnezeu. Să fim cu îndelungă răbdare întreolaltă şi va fi şi el cu îndelungă răbdare
faţă de păcatele noastre. Să nu răsplătim, răul cu rău şi nu vom primi după păcatele
noastre. Căci iertarea greşelilor noastre o aflăm în iertarea fraţilor. Iar mila lui Dumnezeu
e ascunsă în milostivirea noastră faţă de aproapele. [...] Iată, ne-a dăruit nouă Domnul
chip de mântuire şi ne-a dat nouă putere veşnică de-a ne face fit ai lui Dumnezeu. Prin
urmare, în voia noastră stă mântuirea noastră" (Filocalia românească, voi. 2, ed. Humanitas,
Bucureşti, 1999, p. 50).
15 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „cu1v â rf", se g ăseşte „v ărsân d u -se p e d e a su p ra ".
86 Capitolul 6 SFÂNTUL! EOFSLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

m ăsu ra v e ţi m ăsu ra, cu ace ea şi v i se va m ăsu ra. (39) Ş i le -a sp u s ş i p ild ă;

P oate orb pe orb să călău zească? N u vo r cădea am ân d o i în g ro ap ă? (40)
N u e ste u c e n ic m ai p re s u s d ecâ t în v ă ţă to r u l său ; d a r o r ic e u ce n ic
d e să v â rşit17 va fi ca în v ă ţă to ru l său.
(5,37) Matei ft, 14; 7,1-2 /Romani 2,1 /1 Corinleni 4,5 /lacov 4,11 <6,38) Psalm 78,12 /Pilde 19,17 /
Eccleziastul 11,1 /Sirah 14,16 /Malei 7,2 /Marcu 4,24 (6,39) tsaia 9,15; 42,19; 56,11/
Matei 5,14 /Romani 2,19 {6, 40) Matei 10,24 /loan 13, Ιέ ; 15,20
Boală prea rea taie D om nul din su fletele noastre, a n u m e răd ăcin a
d efăim ării. C ăci acela care nu se cercetează pe sine, ci n u m ai la cele ale
a p ro a p e lu i cau tă şi p e a ce ste a v o ieşte a le p rih ă n i, a ră ta t e s te că de
d efăim are fiind cu prins, nu ştie că socoteşte a fi adevărat p en tru sine că
n u păcătuieşte, şi din această pricină pe ceilalţi care păcătuiesc îi prihăneşte.
D eci, dacă voieşti a fi neo sân d it, nu -i osândi pe alţii; căci, sp u n e-m i m ie,
p en tru ce osând eşti p e altu l, ca pe unul care calcă cu ad evărat legile cele
d u m n ezeieşti? D ar tu însuţi nu ca ld legea d um nezeiască? L asă la o p arte
celelalte p ăcate [pe care nu Ie săvârşeşti], în să în cât întru această p oru n că
d e a nu -i ju d eca pe alţii - căci cu adevărat lege d um nezeiască îţi p oru n ceşte
ţie să nu-1 ju d eci p e fratele - şi tu calci legea, n u se cu vine ca p e a ltu l să-l
ju d eci a fi călcăto r de lege, tiv însuţi fiind călcăto r d e lege. C a d ju d ecăto ru l
s e cu vine a fi m ai p resus d ecât firea cea care p ăcătu ieşte. A şad ar „iertaţi
ş i v eţi fi ie rta ţi; daţi şi v i se va d a ", pentru că „tu rn a-v or în sâ n u l vostru
o m ăsură b u n ă , în d e sa tă , clă tin a tă şb-vă r sân d u-se p e d e a s u p ra ", căci
D om n u l nu cu scu m p ătate m ăsoară, ci cu p riso sin ţa d ărn iciei. Şi p recu m
d a că ai fi v o it ca fără de scu m p ătate să m asori făină, o înd eşi şi o clăteşti şi
o fa d a da pe deasupra, aşa şi D om nu l, „m ăsu ră b u n ă , în d esa tă , c lă tin a tă
şi vărsân d u -se p e d e a su p ra " îţi va da ţie.
Dar vreunul mai isteţ s-ar fi întrebat: „Cum zice Domnul; «Cu ce m ăsură
v e ţi m ăsura, cu aceeaşi v i se va m ăsura», iar m ai apoi zice: «tu rn a-v or în
s â n u l v o stru o m ăsu ră b u n ă , în d e s a tă , c lă tin a tă ş i v ă rs â n d u -s e p e
d in a fa ră » ? C ă d e vrem e ce este «v ărsân d u -se pe d in a fa ră » , cu m este
«aceeaşi» m ăsu ră?" R ăspundem , aşadar, că D om nul nu a zis: „C u atâta
m ăsu ră vi se va m ăsura v o u ă", ci: „cu ace ea şi", că de ar fi zis: „cu atâta
m ă su ră ", atu nci greutate şi îm potrivire ar fi avut înţelegerea acestui cuvânt.
Ia r D om nul zicând: „cu aceeaşi m ăsu ră", dezleagă îm potrivirea. C ăci este
cu putinţă a da cu aceeaşi m ăsură, în să nu întocm ai în am ănu nţim e atâta
D eci D om nu l, prin „aceeaşi m ăsu ră", zice că dacă ai fi făcut bine, ţi se va
face bine, iar p rin „vărsând u -se p e d easu p ra" z ice că dacă ai făcu t bine o

ll în ediţia de )a 3805, în loc de „ d e să v â rş it", se găseşte „de să v â rşit".

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA I.UCA Capitolul 6 87

dată, înm iit ţi se va face bine. A cestea sunt asem enea şi la osândire: pentru
că acela care osândeşte, m ai pe urm ă se osând eşte, şi „cu aceeaşi m ă su ră "
ia înapoi; iar m ai m u lt decât „m ăsu ra" se osândeşte, pentru că a osândit pe
cel asem enea [după fire cu el], şi prin aceasta „m ăsu ra" este „vărsându-se
p e d easu p ra".
Şi acestea zicând u -le D om nu l şi op rindu -ne p e n o i d e la a osând i, ne
spune nouă şi pildă: „Spune-M i M ie, tu ce l care îl ju d eci p e altul, şi tu
în su ţi a c e le a şi p ă c a te s ă v â rşe şti, n u e ş ti a s e m e n e a u n u i orb ca re îl
povăţu ieşte pe a lt orb? C ăci dacă p e altul îl ju d e ci, şi tu în suţi în tru aceleaşi
cazi, am ând oi su nteţi orbi; iar ţie ţi se pare cu m că îl p o v ăţu ieşti pe acela
ia lu crul cel b u n p rin a-1 osând i, însă nu-1 p ovăţu ieşti. C ăci cum va fi
p ovăţu it acela Ia lu crul cel b u n de către tine, când şi tu greşeşti? Căci nu
este u cenic mai- p resus de d ascălu l său. D eci, d acă tu , cel care p ari a fi
dascăl şi povăţuitor, greşeşti, fără de n ici o în d o ială şi cel cc-ţi este u cenic
şi se povăţuieşte de către tine [greşeşte asem enea ţie], pentru că orice ucenic
de săvârşit [desăvârşit] va fi ca d ascălul să u ".
A cestea le-a zis D om nu l, pentru ca să n u osân d im p e cei [care par]
m ai prejos d ecât n o i, şi care se p ar a păcătu i. în că adaugă şi altele pentru
această pricină.

6 , 41-45: D e ce vezi p aiu l d in o ch iu l fra te lu i tău , ia r b ârn a d in o ch iu l

tău nu o ie i în seam ă? (42) Sau cum p o ţi să z ic i fra te lu i tău: Frate, lăsă să
scot p aiu l d in o ch iu l tău, n evăzân d .tu b â rn a care este în o ch iu l tău?
Făţarnice, scoate m ai în tâ i b ârn a d in o ch iu l tău şi atu nci v ei vedea să
scoţi p aiu l d in o ch iu l fratelu i tău. (45) C ăci nu este p o m b u n care să facă
roade rele şi, iarăşi, n ic i pom rău care să facă roade b u n e. (44) C ăci fiecare
pom se cu noaşte după road ele lu i. C ă nu se adună sm o ch in e d in m ărăcini
şi n ici n u se cu leg struguri d in sp in i. (45) O m ul b u n , d in v istieria cea
bu n ă a in im ii sale scoate cele b u n e, p e cân d o m u l rău, d in v istieria ceea
rea a in im ii lu i scoate cele rele. C ăci d in p riso su l in im ii g răieşte gura lui,
(6, 41) M itei 7, 3 (6 ,42) Pilde 18,17 /Matei 7, 4-5 (.6,45) Isaia 32, S /
S in ii 18, 20'/ Matei 7,16-20; 12, 33-35 /lac'ov 3,12
D om nul zice: „«D e ce vezi p aiu l», adică p ăcatu l cel m ic al fratelui tău,
iar «b ârn a», adică p ăcatu l cel m a re al tău nu-1 so co te şti?" A ceasta se
potriveşte şi tuturor, iar m ai cu seam ă dascălilor ş i stăpânitorilor, care ale
supuşilor păcate, deşi ar fi m ici, le pedepsesc, iar· p e ale lor, chiar m ari d e a r
fi fost, le lasă nepedepsite. Pentru aceasta şi îi num eşte D om nul „fă ţa rn ici"
pe aceştia, ca pe aceia care una se arată a fi dintru a pedepsi păcatele celorlalţi
- căci se arată a fi drepţi - , şi alta sunt dintru a p ăcătu i şi ei m ai rele,
S8 Capitolul 6 SFÂNTUL TEQFIL ACT ARHIEPBCOPU L BULGARIEI

A p o i şi cu p ild ă în cre d in ţe a z ă D o m n u l c u v â n tu l S ă u , c ă c i z ice:

„P recu m nu este «p o m b u n » care să facă «road ă rea», n ici «p o m rău» care
să facă «roadă b u n ă » , aşa şi cel care se ap u că a-i în ţelep ţi şi a-i în d rep ta p e
alţii şi a-i ad uce spre.m ai b in e , nu va fi rău. Iar d e va fi rău , n u -i va face pe
alţii m ai bu ni. C ăci in im a fiecăru ia este « v istie rie» ; şi d acă b u n e are în tru
ea, şi o m ul este bu n şi b u n e g răieşte, iar dacă plin ă este in im a d e cele rele,
ş i o m u l este rău şi rele g răie şte ".
Insă p e acestea toate p o ţi a le înţelege că ş i p en tru farisei se zic, căci
că tre aceia înd rep tând cu vân tu l, D om n u l zice: „ S c o a te m a i în tâ i b â rn a
d in o ch iu l tău ş i a tu n ci v e i v ed e a să sc o ţi p a iu l d in o c h iu l fra te lu i tă u ",
d u p ă cum şi în a lt loc zice: „C ălău ze o arb e, care strecu ra ţi ţân ţaru l şi
în g h iţiţi că m ila !" (Matei 2 3 , 24). D eci spune H ristos: „C um voi, o, fariseilor,
« p o m i răi» fiind , veţi putea, ad u ce «road e b u n e » ? C ăci cu v â n tu l vostru
e ste rău, p recu m v ă e şi viaţa, căci din priso sin ţa in im ii grăiţi. C um , dar,
v eţi înd repta şi veţi p ed ep si p ăcatele altora, v o i în şiv ă p ă ca te m a i m ari
să v â rşin d ?" .

6 , 46-49: Ş i p en tru ce M ă ch em aţi: D o am n e , D o a m n e, ş i n u fa c e ţi ce

v ă sp u n ? (47) O ric in e v in e la M in e şi au d e cu v in te le M e le ş i le fa ce, vă
v o i arăta cu cine se aseam ănă: (48) A sem enea este u n u i om care, zid in d u -şi
ca să , a săp at, a a d â n cit şi i-a p u s te m e lia pe p iatră, şi v e n in d a p e le m a ri
ş i p u h o iu l18 iz b in d în casa aceea, n-a p u tu t s-o c lin te a sc ă , fiin d c ă era
b in e clă d ită p e piatră. (49) Ia r ce l ce au de, d a r n u fa ce, e ste a sem en ea
o m u lu i care şi-a z id it casa pe p ăm ân t fără te m elie , ş i iz b in d în ea p u h o iu l
d e ape, în d ată a căzu t ş i p ră b u şirea ' a c e le i case a fo s t m are.
(6, 46) Osea 8, 2 ! Maleahi 1 , 6 i Matei 7, 21-22; 25,11 / Luca 13,25 /
Faptele Apostolilor 19,13 /Romani 2,13 /lacov 1,22 (6,47) Matei 7,24 /
Romani 2,13 /lacov 1 ,1 ,22 (6,48) Psalm 39,2-3 /Matei 7,24-25 (6,49) Matei 7,26-27
Şi acestea sunt de m are nevoie către noi, cci care cu buzele îl m ărturisim
p e ·E l a fi D om n, iară cu făp tu irile n e le p ă d ă m d e D ân su l. C ă ci z ice
M ân tu ito ru l H ristos: „D acă D om n sunt E u , în tru ad evăr se cu v en ea ca
y o i să faceţi lu cru l robilor; iar lu cru l robilor este a face cele ce D o m n u l şi
S tă p â n u l p o ru n ceşte".
A poi ne spune nouă ce dobândeşte cel care H „au d e" pe El, şi n u num ai
„ a u d e " cuvintele D om nului, ci şi „le fa c e ", şl „asem en ea este u n u i. om
care, zid in d u -şi casă, i-a p u s te m elia p e p iatră ". Iar „P iatră" cu adevărat *19

1RIn ediţia de la 1605,- în loc de „puhoiul", se găseşte ;,r9ul'L

19 în ediţia d e la 1805, în loc de „prăbuşire", se găseşte „sfărâm are".
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 6 89

este H ristos, precu m A postolul m ărturiseşte (1 Corinteni 3 , 11). Ş i „ sa p ă " şi

„ad ân ceşte" cel cate nu p e deasupra p rim eşte cu vin tele Scripturii, ci cearcă
[şi scru tează] cu d u h u l ad âncu rile acestora. D eci u n u l ca acesta „a p u s
te m elia p e p ia tră ", ap oirevărsân d u -se şi „ven in d a p e le m a ri şi p u h o iu l" -
ad ică p o ate făcân d u -se p rig o n ire sau ispită „ iz b in d în ca sa a c e e a "
ispititorul, fie dem on, fie om , „n-a putut s-o clin tea scă ". Şi foarte cu cuviinţă
este a-1 asem ăna cu „p u h o iu l" p e om ul ce l care ispiteşte, căci, precu m râul,
d in pricina ploii celei ce cade de su s, se face p u h oi şi se revarsă, aşa ş i p e
om ul cei ispititor, satana cel care d e su s a căzut, îl face să crească.
Iar „ ca sa " acelora care n u p lin esc cu v in tele D om n u lu i „a că z u t şi
sfă râ m a rea a ce le i case a fo st m a re ", c ă d m ari su n t căd erile acelo r care
aud d ar n u fac. C ă acela care n -a au zit, n id n u a făcu t, m a i u şo r greşeşte;
ia r c c l care a au zit şi n-a făcut, m ai greu păcătu ieşte. ■-
90

C a p it o l u l 7
Vindecarea slugii unui sutaş. Vindecarea tânărului din Nain.
Trimişii Iui loan Botezătorul.
Ungerea lui lisus de către fem eia păcătoasă1'

7, 7-10; Ş i după ce a sfâ rşit to ate aceste cu v in te a le S a le în au zu l

p o p o ru lu i, a intrat în C apernaum . (2jT ar slu g a u n u i sutaş, care era la el în
cin ste, fiin d bolnavă, era să m oară. (3) Ş i au zin d despre lis u s , a trim is la
E l b ătrân i ai iu d eilo r, rugându-L să vină şi să vindece? pe slu g a lu i. (4) Iar
ei, v en in d la lisu s, L -au ru gat stăruitor, zicând : V rednic este să-i fa ci lui
aceasta, 15) căci iu b eşte n eam u l nostru şi e l n e-a z id it sinag oga. (6) Iar
lis u s m ergea cu ei. Ş i n e fiin d El acum d eparte de casă, a trim is la EI p rie­
te n i, zicând u-I: D oam ne, nu Te osten i, că nu su n t vrednic ca să in tri sub
a co p erăm ân tu l m eu. (7) D e aceea n ici pe m in e nu m -am so co tit v rednic
să vin Ia Tine. Ci sp u ne cu cu vântu l ş i se va vin d eca sluga m ea, (8) căci şi
eu su nt om pus sub stăpânire, având su b m in e ostaşi, şi zic acestuia: D u-te,
ş i se duce, şi altuia: V ino, şi v ine, şi slu g ii m ele: Fă aceasta, ş i face. (9) Iar
lis u s , auzind aces tea, S -a m irat d e e l şi, în to rcân d u -Se, a zis m u lţim ii care
v en e a d up ă El: Z ic vou ă că n ic i în Israil n -am a fla t atâta cred in ţă; (70>-şi
în to rcâ n d u -se cei trim işi acasă, au g ăsit sluga sănătoasă.
17. 2) Pilde 14,3S t Matei 8, S (7,6-10} Psalm 40,3 /Matei 8, 8-10
A cest su taş este acelaşi cu cel de la M atei (M atei 8, 5 Ί 3 ) . Şi ce este cu
aceasta, anum e că M atei n u zice că su taşu l i-a trim is p e iu d ei p o ftin d u -L
ş i rugând u-L pe D ânsul?123 Este cu p u tinţă ca m ai în tâi să-i fi trim is p e iu d ei,
a p o i Însu şi su taşu l aceia să fi venit. D eci, ceea ce a lăsat n esp u s M atei, o
s p u n e Luca. în să poate şi iu d eii de zavistie to p in d u -se, n ici nu îl vor fi
lă s a t p e su taş să vie la p icioarele lu i lisu s, căci această faptă slav ă îi aducea
lu i H ristos. D ar, m ai p e u rm a, el în su şi fiind silit de n ev oie, a venit la
lisu s; în să, poate, iarăşi întru nedum in'ro ar fi in tra t cineva, zicând : „C um
M atei zice că în suşi su taşu l, cu glasu l său, se lepăda de a v en i lisu s la el4

1 în ediţia de la Î80S, titlul capitolului este: „Pentru sutaşul. Pentru fiu l văduvei. Pentru
c e i trimişi di} loan. Pentru asemănarea fariseilor şi a legiuitorilor cu copiii ce se jucau în târg.
Pentru fem eia ceea ce a uns pe Domnul cu mir".
2 în ediţia de la 1805, în loc de „să v in dece", se găseşte „să m ântuiască".
3 Adică: „Cum vom putea înţelege această aparentă nepotrivire dintre Evangheliş Li?"
4 „Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sun t vrednic să intri sub acoperişul
meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea" (M atei 8, 8).
TÂ ICU IR EA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 7 91

(M atei 8, 8), iar L uca zice aici că a trimis p rieten i de ai săi şi îl ru ga pe

D om nu l să n u v ie sub acoperăm ântu l său ?" A şadar, este cu pu tin ţă a zice
aici că nu este nici u n lucru de m irare „a-i trim ite pe p rie te n i", şi m ai apoi
a v en i şi el, şi a g răi acestea ru g ân d u -L p e D o m n u l să n u vină la d ânsul. Şi
vrednică d e m irare este cred inţa bărbatului, care p e sin e în su şi se num ea
„ n ev red n ic" de venirea lui H ristos. Pentru aceasta şi D om nu l zice că „ n ici
în Isra il n -am a fla t atâta c re d in ţă ", căci p ă g â n era su taşu l, p o ate d in
n eam u l rom anilor.
Iar „su taş" este şi toată m intea care îi stăp ân eşte pe m u lţi întru răutate,
ale cărei m in ţi m u lte îi sunt lu crurile şi valu rile în v iaţă, şi a re ca „slugă
b o ln a v ă " p artea cea necuvântătoare a su fletu lu i, adică m ânia şi pofta, căci
acestea s-au rând uit a fi „ slu g i". Şi îl ch eam ă p e Iisu s, trim iţând u-i la E l
m ijlocitori pe „ iu d ei", adică gândurile şi cu v in tele m ărturisirii, căci „Iu d a"
m ărturisire se tâlcu ieşte, p recu m şi altăd ată s-a spu s5. A u, doară, nu su n t
graiuri d e m ărtu risire şi de sm erenie acestea: „D o am n e, n u Te o ste n i, că
n u su n t v red n ic ca să in tri su b aco p erăm ân tu l m e u ", ş i cele ce u rm ează
acestora? D eci, crezând lu i H ristos, degrabă îş i va lua „sluga sa să n ăto asă",
z ic ad ică m ânia şi pofta.

7, 11-16: Ş i după aceea, S-a d u s într-ο cetate n u m ită N ain şi cu El

îm p reu n ă m ergeau u ce n icii L u i6ş i m ultă m u lţim e. (12) Iar când S-a apro-
piat-d e poarta cetăţii, iată scoteau un m ort, sin g u ru l co p il7 al m am ei sale,
ş i ea era văduvă, şi m u lţim e m are din cetate era cu ea. (13) Ş i, văzând-o
D om nu l, I S-a făcu t m ilă de ea şi i-a zis: N u plânge! (14) Ş i apropiindu-Se,
S-a atins de sicriu 8, ia r cei ce-1 duceau s-au oprit. Ş i a zis: T in ere, ţie îţi zic,
scoală-te, (15) Ş i s-a ridicat9 m ortu l şi a în ce p u t să v orbească, ş i l-a dat
m am ei lu i. (16) Ş i fric ă i-a cu prins pe toţi şi slăveau p e D u m n ezeu , zicând:
Prooroc m are s-a rid ica tîn tre noi şi D u m n ezeu a cercetat p e p oporu l Său.
(7r 1 4 ) lezechiil 37,-4 / Marcu 5, 41 /Luca 8, 5 4 1 loan 11, 13 /Faptele Apostolilor % 40 /
Romani 4 , 17 (7 ,1 6 ) Luca 1, 6ft; 2 4 , 19/ loan 4,19; 6,14
D upă c e pe sluga sutaşu lu i sănătoasă o a făcut şi nefiin d de faţă, altă
m inu ne m ai p reaslăvită săvârşeşte D om nul. C ăci, ca să nu zică cineva: „şt
ce lucru m inu n at a făcu t la slugă, ca p oate nici nu ar fi m urit slu g a ?",

5 Vezi tâicuirea Sfântului Teofilact de la M atei 2, la şi Marcu 11, 7-10.

6 în ediţia de ia 1805, în loc de „cu El îm preună mergeau ucenicii L ui", se găseşte
„îm preună cu D ânsul mergeau ucenici de-ai Lui m u lţi".
7 în ediţia de la 1805, în ioc de „singurul c o p il", se găseşte „fiu unul născut".
s în ediţia de ia.1805, în loc de „sicriu", se găseşte „pat".
ς în ediţia de ia 1805, în loc de „s-a rid icat", se găseşte „a şezut drept".
92 Capitolul 7 SFÂNTUL TEOFILACT AR] HEPISCOPU L BULGARIEI

pentru aceasta pe m o rtu l acesta pe care-l scoteau [din cetate], îl în v iază. Şi

nu n u m ai cu cu vân tu l lu crează m inunea, ci şi d e p at se a tin g e , ca să
cunoaştem , cum că trupu l Lui trup d ătător de viaţă este, căci, d e vrem e ce
trupul s-a făcu t al C u vântu lu i C elu i C are dă viaţă tuturor, p en tru aceasta
făcător de viaţă este şi acesta şi p ierzăto r101al m orţii şi al stricăciu n ii.
D eci, „a şezu t d rep t m o rtu l şi a în ce p u t să v o rb e a s c ă ", ca să n u se
p ară oarecărora cum că după nălu cire S-a ridicat, căci a le în v ierii celei
a d ev ărate su n t aceste sem ne: „a şezu t d re p t" şi „a în ce p u t să v o rb e a s că ",
că ci trupu l cel neînsu fleţit, nici a se ridica şi n ici a grăi nu p oate.
Iar „văduvă", vei înţelege a fi şi sufletul cel care l-a lepăd at p e bărbatul
său , adică pe C uvântul lu i D um nezeu, Care „ sem in ţe " bune a sem ănat
(Matei 13,3-8). Iar „ fiu " al lui [sufletului] este m intea cea m oartă şi care este
„ sco a să " afară d in „cetate", adică din Ierusalim ul cel d e Sus, căci acela este
locaşul [sălaşul] celor vii. A şadar D om nul, „făcân d u -i-Se m ilă ", S e atinge
d e „pat", iar „pat" al m inţii este trupul; căci trupul, cu adevărat m o rm ân t şi
groapă este. Deci, atingând u -Se D om nul de trup, scoală m intea, tânără şi
v itează p e aceasta făcând u-α Şi „şezând drept" tânărul, adică m intea, şi
scu lân d u -Se din m orm ântul păcatului, atunci „va începe să vorbească",
adică să-i înveţe pe alţii, căci întru atâta vrem e cât de p ăcat este ţinută şi
stăpânită, nu poate a în văţa şi a grăi - căci cine o va crede p e ea?

7, 17-30: Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată Iudepa şi în

toată împrejurimea. (18) Şi au vestit lui loan ucenicii lui despre toate
acestea. (19) Şi chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, loan i-a trimis
către Domnul, zicând: Tu eşti Cel Care va să vină sau să aşteptăm pe
altul? (20) Şi ajungând la EI, bărbaţii au zis: loan Botezătorul ne-a trimis
la Tine, zicând: Tu eşti Cel Care va să vină11 sau să aşteptăm pe altul?
(21) Şi în acel ceas Ei a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri
rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. (22) Şi răspunzând, le-a zis:
Mergeţi şi spuneţi lui loan cele ce aţi văzut şi aţi auzit: Orbii văd, şchiopii
umblă, leproşii se curăţcsc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se
binevesteste12. (231 Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Minei

10 Nimicitor, ruinător.
11 în ediţia de la 1805, în loc de „Cel Care va să v in ă", se găseşte „C ela C e v in e".
12 Cuviosul Isaia Pustnicul, la începutul Celui de al XJII-lea cuvănl, ne învaţă astfel:
„loan când a boteza t pe Domnul Iisus, a luat ca chip al acestui cuvânt că cel ce se botează
trebuie să mărturisească faptele lui. Deci multe sunt sem nele pe care'le-a'făcut Domnul
Iisus. Dar «o rbii văd» înseamnă că cel ce priveşte lumea aceasta cu nădejde e ste orb; dar
d acă părăsind-o pe ea, priveşte la nădejdea aşteptată, a văzut. Im fel «şch io p ii um blă»
TÂLCUIREA SFINTE], EVANGH EU ] DE i.A LUCA Capitolul 7 93

(24) Iar, d u p ă ce trim işii lu i lo a n au p lecat, El a în c e p u t să v o rb ească

m u lţim ilo r d esp re lo an : C e aţi ie ş it să p riv iţi în p u stie? O are tre stie
clătin ată d e vân t? (25) D a r ce aţi ie ş it să v ed eţi? O are om îm b ră c a t în
h a in e m o i13? Iată, ce i ce p o artă h a in e scu m p e ş i p etrec în d esfă ta re su n t
în ca sele reg ilo r. (26) D ar ce-aţi ie ş it să v ed e ţi? O are P rooroc? D a ! Z ic
vouă: si m ai m u lt d ecât u n Prooroc. (27) A c e s ta este ce l d esp re care s-a
scris: Iată trim it în a in tea fe ţe i T ale p e în g e ru l M eu , care va g ă ti ca lea Ta,
în a in te a Ta. (28) Z ic vouă: în tre ce i n ă scu ţi d in fe m e i, n im e n i nu este
m ai m are d ecât lo an ; d ar ce l m ai m ic în îm p ă ră ţia lu i D u m n ez eu este
m a i m are d ecât el. (29) Şi to t p o p o ru l au zin d , şi v a m e ş ii s-au în cre d in ţa t
d e d rep tatea lu i D u m n ezeu , b o te zân d u -se cu b o te z u l lu i lo a n , (30) Iar
fa rise ii şi în v ă ţă to rii d e L ege au călcat v o ia lu i D u m n e z eu în ei în ş iş i14,
n e b o tez â n d u -se de el.
(7, J 7) Matei 9 ,26/7,18) Matei 11,2 (7,19) Facere 49,10 /Numeri 24,17 /Deuteronoin 18,15/
Isaia 35,4 /Daniil 9, 24-25/ Matei 11, 2-3 /loan 6,14 (7,22) Psalm 145, S /Isaia 29, ÎS;
35, 5; 42, 7; 61,1 / Matei 11, 4-5; 15,20-21 /Luca 4, 18 /loan 2,23; 3, 2; 5, 36; 10, 25
(7,23) Isaia 8,14/ Matei 11,6 /Romani 9,32 /1 Petru 2,8 (7,26) Matei 11,7-9; 14,5; 21,26 /
Luca 1, 76 (7,27) Maleahi 3,1 /Matei 11,10 /Marcu 1,2 /Luca 1, 76
(7,29} Matei 11,11; 21,31 /Marcu 1,5/ Luca 3,12 (7,30) Faptele Apostolilor 13,14; 20,27
In toată lu d eea şi în toată îm preju rim ea vestin d u -se m inu n ea cea care
se făcuse în Nairt, s-a auzit această veste şi de către u cenicii lui loan. Aşadar,
ca u nii care nu erau încă de săvârşit [desăvârşiţi], le căd ea greu pentru
lau d ele cele ce J. se ad uceau lu i Iisu s. Iar lo an , vrând să le arate lor cât de
m are este H ristos şi cât este el de d ep arte de D ân sul, icon om iseşte lu ciu l
acesta şi, n ezicând n im ic u cen icilo r săi sp re lauda Iui H ristos, ci prefă-
când u -se a n u şti [nim ic], îi trim ite p e d ânşii la El, ca v ăzân d m inu n ile,
d in însăşi săvârşirea lo r să creadă că prea m are osebire este în tre Stăp ân u l
Iisus şi robul loan. Să nu socoteşti cu m că cu ad ev ărat n eştiind lo a n cele

înseam nă că cel ce voieşte pe Dumnezeu şi iubeşte cugetările trupeşti ale inimii este
şchiop; dar dacă le părăseşte pe acestea şi iubeşte pe Dumnezeu din toată inima, umblă:
l-a fel, iarăşi, «surzii aud», înseamnă că, fiind cineva în împrăştiere, e surd din robie şi
uitare; dar de se adună în cunoştinţă, aude. «Leproşii se curaţesc» arată, fiindcă s-a scris
în Legea lui Moi se, că «cel necurat să nu intre în casa D om nului», pe tot ce! ce are
duşmănie faţă de aproapele, sau ură, sau pizmă, sau vorbire împotrivă. Dar dacă le
părăsesc pe acestea, s-au curăţat. în sfârşit, de vede qrbul, umblă şchiopul şi e curăţit
leprosul, omul care a murit prin acestea în vremea leneviei se scoală şi se înnoieşte, deci
se şi binevesteşte simţurilor lui, celor sărăcite de sfintele virtuţi, fiindcă a văzut, a um blat
şi s-a curăţit" (Filocalia românească, voi, 12, ed. Harisma, Bucureşti, 1991, pp. 103-104).
13 în ediţia de la 1805, în loc de „haine m o i", se găseşte „haine scum pe".
14 în ediţia de la 1805, în loc de „au călcat voia lu i D um nezeu în ei în ş iş i", se
găseşte „au lepădat de la ei sfatu l lui D um nezeu".
44 Capitolul 7 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

pentru H ristos, i-a trim is pe u cenicii săi să-L întrebe. C ăci cu m să nu-L
cu noască p e H ristos, ce) care şi m ai înainte de n aştere în pân tecele m aicii
sale a săltat, ca u nu l care L-a cu noscu t pe D ânsul {Luca 1,4 1 ,4 4 ), iar în Io r­
dan m ărtu risea pentru El ca pentru Fiul lui D um nezeu? (loan 1 ,34)15 D eci,
lo a n îi trim ite p e ucenici, zicând u-le lor să-L în trebe pe Iisus: „Tu e ş ti C ela
Ce v in e [sau să a ştep tăm p e a ltu l]?" Vezi cum lo an , [puţin câte puţin] îi
duce p e u cen ici în tru adâncul cunoştinţei, ca să creadă ei că Iisu s este
D um nezeu? Căci Proorocii „trim işi1' se num esc, precum şi în suşi lo an B ote­
zătoru l astfel este num it, după'cum şi E van gh elistu l loan zice: „Fost-a om
trim is de la D u m n ezeu [n u m ele lu i era lo a n ]" (loan 1, 6). Ia r D om n u l
este n u m it „C ela C e v in e ", p entru că E l întru stăpânire a v en it, nu fără de
a Sa voie şi ca un. alt „trim is". A şadar, u cenicii lu i loan zic: „Tu eşti Cel
C are este aştep tat să vină în lu m e?" U nii, acest cu v ân t ce zice: „ C ela Ce
v in e " , îi în ţeleg p entru venirea D om nu lu i în iad, în tru cât ceea ce se zice
să fie întru acest înţeles: „Tu eşti C el C are va să v ină şi în ia d ?"
în să ce răspu nd e D om nu l? C unoscând pricina pentru care lo a n i-a
trim is pe u cenicii lui la Sine, şi că i-a trim is pe aceştia ca s ă v ad ă ce face El
şl dintru acestea să creadă, pentru aceasta D om nul le zice celo r trim işi:

„ M e rg e ţi şi sp u n eţi lu i lo a n cele ce aţi v ăzu t şi-a ţi a u z it". A p ei n u m ă r ă ....

să v â rşirile m inu nilor, care şi prin P reereeU au fo st-v estite , căci aceste
cu v in te: „ O rb ii văd, şc h io p ii-u m b la , le p ro ş ii s e eui'&tese,--surzii aud, -
riio rlii în v ia z ă ş i să ra c ilo r li se b in e v e a te şţH Ş a lcP ro o ro e u lu H sa ia surrt -
(Isaia 35, 5-7). Âpoi, D om nul le zice: „Şi fe ric it este acela ca re nu se va
s m in ti în tr u M in e ", ca şi.cum le-at fi zis aşa: „Şi v o i fericiţi v eţi fi, d acă nu
v ă v eţi sm in ti întru M in e ".
D ar, p en tru că era cu putinţă ca m u lţi să se sm in tească p en tru lo an ,
z ic â n d : „C u m , acela care a m ă rtu risit a tâ te a p e n tru F lris to s , a cu m ,
triiniţând u -i pe ucenici, întreabă de este E l «C ela C e v in e » ?", pentru aceasta
g răie şte H ristos către nom ade: „N im ic de acest fel să nu so co tiţi p en tru
lo a n , că, au dosiră, este el «trestie» ca să se plece, când în tr-o p arte cân d în
a lta? Şi acu m p o ate să m ărtu risească p entru M in e, iar m ai ap o i să n u M ă
m a i cu n o ască p e M ine? C ă de era unul dintru acest fel, p en tru ce a ţi mai
ie şit atu n ci în p u stie ’ca să-l ved eţi p e el? D ar oare nu cu m va din pricina
d esfătării s-a stricat la m iiite [i s-a întu necat m in tea Iui loan ]? Insă a sa
îm b ră c ă m in te îl arată a fi inai presus de toată d esfătarea; iar dacă s-ar fi
d esfătat, în casele îm părăteşti s-ar fi sălăşluit. Şi ca p e u n P rooroc îl socotiţi
p e el? A d ev ăr v ă g răiesc vouă, şi m ai m u lt d ecât u n P rooroc e s te ". C ăci

15 Vezi şi M atei 3, 14; M arcu 1, 7-8; Lucă 3,16-17; loan 1, 20-36.

 TÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 7 yr>

ceilalţi [Prooroci] num ai au grăit mai înainte pentru H ristos, iar acesta L-a
şi v ăzu t şi L-a şi arătat, zicând: „Iată M ie lu l lu i D u m n e z eu [, C el C are
rid ică p ăcatu l lu m ii]'' (loan 1,29). Iar ceilalţi P rooroci, după ce au ieşit din
pântecele m aicilor lor au proorocit, iar acesta şi m ai în ain te de a ieşi din
pântece a cu noscu t p e D om nu l, şi [de bucurie] a săltat (Luca 1, 41, 44).
A poi, D om nul îl aduce în m ijloc ca şi m artor p e Proorocul, căci zice: „Acesta
este ce l d esp re care s-a scris: Iată trim it în a in te a fe ţe i T ale pe în g e ru l
M eu [, care va g ăti calea Ta, în a in tea T a]" (M aleahi 3 , 1). Căci „ în g e r" este
loan, poate şi p entru viaţa cea n em aterialnică şi în gerească, dar p o ate şi
p entru că a v estit16 venirea M ântuitorului.
Iar D om nul, zicând: „ în tre cei n ăscu ţi d in fe m e i, n im e n i nu este m ai
m are d e c â t lo a n " , m ai m u lt d ecât pe toţi ce ila lţi o a m en i îl în alţă pe
în aintem ergătorul loan. A poi, ca şi cum cinev a ar fi zis: „O, H ristoase, şi
decât Tine în su ţi este m ai m are lo an ?", D o m n u l adaugă: „Iar «cel m ai
m ic» d ecât el, adică Eu, m ai m are sunt în îm p ă ră ţia C erurilor, căci acum
su nt socotit m ai m ic decât el şi cu n eam u l1718şi cu vârsta şi cu slava, dar
întru îm p ărăţia C eru rilor m ai m are decât el su n t, adică în tru toate cele
d um nezeieşti şi d u h o v n iceşti".
D eci „tot p o p o ru l a u z in d " cele d esp re loan , „s-au în cre d in ţa t d e
d rep tatea lu i D u m n e z e u ", adică, prim in d u -L pe P roorocul Său , n orod ul
- bn rrm stit pe D um nezeu [„botezân d u -se cu b o te z u l lu i lo a n "]. Ia r fariseii
L -au n e c in stit p e D u m n ezeu [şi „au c ă lc a t v o ia lu i D u m n e z eu în ei
în ş iş i" ], fiin d că n u l-au p rim it p e loan.
Iar u n ii, acest cu vânt ce zice: „în tre ce i n ă scu ţi d in fe m e i" , în tru acest
chip l-au în ţeles: b in e a zis D om nu l că „ în tre ce i n ă scu ţi d in fe m e i" , căci
prin aceasta S-a scos afară pe Sine™, căci E l d in Fecioară era n ăscu t şi nu
din fem eie, p rin „ fe m e ie " înţelegând -o pe cea îm preun ată cu bărbat.
Iar alţii, cu vântu l ce zice: „dar ce l m ai m ic în îm p ă ră ţia lu i D u m n ezeu
este m ai m are d ecât e l" , în tr-u n alt chip l-au înţeles: ce l m ai m ic în viaţa
cea d upă H ristos, este m ai m are decât drep tu l cel d in L eg e - aşa precum
loan, d upă d rep tatea cea d in Lege, era fă ră de p rih an ă; iar de s-ar fi aflat
cineva [abia] botezat, fără a fi săvârşit ceva rău sau b in e , acesta „m ai m ic "
este întru îm p ărăţia C eru rilor - adică întru cea d upă H ristos propovăduire
- însă „m ai m a re " este d ecât cel n ebo tezat ş i în L ege drept.

16 [1805] După cum şi l-a Sfântul Matei s-a arătat, „înger" se tâicuieşte „vestitor".
17 După neam . Domnul era socotit a fi fiu de teslar (M atei 13, 55), pe când loan era
fiu al lui Zaharia celui ce fusese preot la templul din Ierusalim f Luca 1 ,5J.
18 Adică S-a exclus pe Sine din rândul celor născuţi din femeie.
% Capitolul 7 SHÄNTUi .TKOHT.ACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Şi în a lt chip [se p o ate în ţe le g e ace asta ce zice: „ c e l m a i m ic în

îm p ă ră ţia lu i D u m n ezeu este m a i m are d ecât e l"], an u m e că lo an , care
m ai că nu era fără de trup şi nem atcrialn ic, însă, în că tot în trup era, şi din
această p ricin ă „ce l m ai m ic " întru în v iere - în v ierea fiin d îm p ărăţia
C eru rilor m ai m are este decât el. C ăci atu n ci, întru îm p ă ră ţia în vierii,
cu totul n estricăcio şi făcând u-ne, nu vom m ai um bla [trăi, vieţu i] după
tru p , iar cel care atu n ci va fi acolo „m ai m ic ", este „m ai m a re " d ecât cel
care acu m este drept, dar încă poartă trup.

7, 32-35: Cu cin e voi asem ăn a pe o a m e n ii a cestu i n ea m ? Ş i cu c in e

s u n t ei asem en ea? (32) Su n t asem enea co p iilo r care şed în p ia ţă 1920ş i strig ă
u n ii către a lţii, zicân d : V -am cân tat d in flu ie r ş i n -a ţi ju c a t; v-am cân tat
de ja le si n -a ţi plâns. C33J> C ăci a v en it lo a n B otezătoru l, n em â n câ n d p â in e
şi n e g u stâ n d v in , şi z ic e ţi: A re d em oni (34) A v e n it ş i F iu l O m u lu i,
m ân cân d şi b ân d , şi ziceţi: Iată om m ân căcio s şi b ă u to r d e v in , p rieten
a l v a m e şilo r şi al p ăcăto şilo r! (35) D ar în ţe le p ciu n e a a fo st g ă sită d reaptă
rjâ f fiţi ni2tî
' * (7 ,31-35J Sirah 39, 29/ Malei 9,11; 11,16-19/ Marcu 1, 6/ Luca 1,15
Era Ia iu d ei un jo c d e copii întru acest fel: un cârd de co p ii se d esp ărţea
în două cete, şi, ca şi cum şi-ar fi râs de viaţă, unii de o p arte se jeleau , iar
alţii de altă parte fluierau. Ş i nici cei care se jelea u n u se p lecau şi n u erau
d eo p o triv ă cu cei d in cealaltă ceată, nici ceilalţi ce flu ierau n u se u n eau cu
cei ce se tângu iau .
A şadar, D om nu l, îi ia în râs p e farisei, ca p e u n ii care fac u n ele ca
a c e ste a , c ă c i n ic i c u lo a n , c e l ca re tră ia v ia ţă tâ n g u ito a re şi în y ă ţa
[prop ovăd u ia] pocăinţă, n u s-au jelit îm preun ă ş i n u i-au u rm at, n ici lu i
lisu s, C are arăta viaţă veselă, n u I s-au supus ori I s-au plecat, ci d e am ândoi
s-au lep ăd at. N ici cu lo an cel care „cânta de j a le " n -au jelit îm p reu n ă, n ici
cu lisu s C el C are „cânta d in flu ie r " şi era vesel, n u s-au unit.
Ş i „s-a în d re p ta t în ţe le p c iu n e a lu i D u m n e z e u ", ad ică a fo st cinstită,
n u d e către farisei, ci d e către „ fiii s ă i", adică de către aceia ca re au prim it
cu v â n tu l lu i lo a n şi al lu i lisu s.
7, 36-43: U n u l d in fa r is e i L-a ru gat p e lis u s să m ă n â n ce cu el. Ş i
in trâ n d în casa fa rise u lu i, a şezu t la m asă. (37) Ş i ia tă era î n ce ta te o
fe m e ie p ăcăto asă şi, a flâ n d că sad e la m asă, în casa fa ris e u lu i, a ad u s un
a la b a stru cu m ir. (38) Ş i stân d la sp ate, lân g ă p icio a re le L u i, p lâ n g â n d , a

19 în ediţia d e la 1805, în loc de „piaţă", se găseşte „târg".

20 în ediţia d e la 1805, versetul este următorul: „Şi s-a înd reptat în ţelep ciu n ea de la
to ţi fiii săi".
TÂLCUIKEA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 7 97

în ce p u t să u d e cu la crim i p icio a re le L u i, ş i cu p ăru l c a p u lu i ei le şterg ea .

Ş i săru ta p icio arele Lui şi Ie u ng ea cu m ir. (39) Ş i v ăzân d , farise u l, care-L
ch em ase, a z is în sin e : A cesta, de ar f i P ro oroc, a r şti c in e e ş i ce f e l e
fem eia a ce asta care se a tin g e d e E l, că este p ăcăto asă. (40) Ş i ră sp u n z â n d ,
lis u s a z is către El: S im o n e , am să -ţi sp u n cev a . în v ă ţă to ru le , sp u n e, z is e
el. (41) U n căm ătar avea d o i d ato rn ici. U n u l era d a to r cu c in c i su te de
d in ari, ia r ce lă la lt cu cin cizeci. (42) D ar, n eav ân d e i cu ce să p lătească, i-a
iertat2' p e am ân d o i. D eci, care d in tre c i î l va iu b i m a i m u lt? (43) S im o n ,
răsp u n zân d , a zis: S o co te sc că a ce la căru ia i-a ie rta t m a i m u lt. Ia r E l i-a
z is: D re p t a i ju d e cat. ^ J7) Mgtci 26 7 /M arcul4 3 /joan T1 2. n , 3 (7,39) Luca 15,2
S e v ed e că fariseul acesta care L-a ch em at p e D o m n u l n u avea cu g et
drept, ci era viclean şi p lin d e făţărn icie, că ci d e v rem e ce zice: „ A cesta, d e
a r fi P ro o ro c ", arată că n u credea, u nele ca acestea cu g etân d [întru a sa
m inte]. Iar D om nu l, m ăcar că îl cu noştea p e e l că n u are d reap tă so co teală
[cuget d rep t], în să m erge ia el şî îm p reu n ă o sp ătează, p rin a ceasta cu
adevărat în v ăţân d u -n e ca şi noi, cu aceia care se afla cu vicleşu g a scu n s
asupra no astră, să n e p u rtăm sim plu [firesc] şi fără d e vicleşu g .
Şi cearcă m u lţi [să afle] câte au fost fem eile ce le ca re L-au u ns pe
D om nul cu m ir; şi unii zic că d ou ă au fost: una, cea d e la lo a n (loan 12,3),
cafe este şi soră a lu i L azăr (loan 11,2), şi alta, cea d e la M a te i (M atei 26, 7)
şi de Ia M arcu (Marcu 14, 3) şi acu m d e la L u ca2122. ia r e u m ă p lec a cred e
celor ce zic că aceste fem ei su n t trei, u na ad ică cea d e la lo a n , m ai în a in te
cu şase zile de Paşti, care zic că este şi soră a lui L azăr, ia r alta cea d e la
M atei şi d e la M arcu, m ai înainte cu două zile d e P aşti, şi a treia aceasta d e
acum de Ia Luca, care pe Ia m ijlocu l p rop ovăd u irii E van gh eliei L-a u n s cu
m ir pe D om n u l. Şi nu este nici un lucru de m irare ca m ai în tâ i această
fem eie [de la Luca] să facă ungerea, n eso sin d în că vrem ea P a tim ii; apoi
celelalte fem ei, ori urm ând acesteia [de la Luca], ori în a lt chip, ap ro ap e
de, vrem ea P atim ii aceleaşi să săvârşească [asupra D om nu lu i].
Iar dacă şi om ul cel care L-a chem at p e D om n u l şi este p o m en it d e
M atei s-a nu m it Sim on, asem enea şi cel de acu m , de la Luca, ce lucru de
m irare este că s-a potrivit num ele? De vrem e ce acela lep ros a fost (M atei
26,6), d ar hu şi acesta. Şi acela, tăm ădu it fiind d e lep ră, sp re m u lţăm ire îl
cheam ă în casa sa p e H ristos, iar a cesta n ici lep ro s, n ic i p en tru m u lţăm ire

21 în ediţia de la 1805, în loc dc „i-a iertat", se găseşte „i-â damit".

22 Pentru femeile care L-au uns pe Domnul cu m ir vezi şi: M alei 26, 6-13; M arcu 14,
1-9; loan 12, 1-8.
98 Capitolul 7 SFÄNTU1.TBOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

n u -L ch eam ă p e D om nu l. Iar acela nim ic nu a zis, p e cân d acesta a cârtit şi

dintru o dată osând eşte d im p reu nă şi p e H ristos şi p e fem eie: p e aceasta
ca pe o p ăcăto asă, iar p e A cela ca p e u n iu bitor d e oam eni. O , ce n ech ib -
zuinţă! C u ad evărat, fariseu era om ul!
D ar D om n u l, întrebându-1 pe acest fariseu în pild e şi p o m en in d de
„d oi d a to rn ic i", tăin u it sp u n e că şi el, fariseul, este „ d a to r", ch ia r dacă se
p are că este cu m ai p u ţin dator, în să este dator: „Şi n ici tu, c e l care eşti
d ator cu m ai puţin, nu -ţi p oţi p lăti datoria - căci fiin d stăpânit d e m ând rie,
n u ai m ărtu risire nici fe m e ia ". A şadar, am ând urora se va ierta, şi după
ce „i-a ie rta t p e a m â n d o i", o are „care îl va iu b i m a i m u lt"? Cu ad evărat,
„acela că ru ia i s-a ie rtat m ai m u lt". Ş i aceasta grăin d [D o m n u l], astu p ă
gura trufaşului.

7 ,4 4 50: Ş i în to rcân d u -se către fem e ie, a zis lu i Sim on : V ezi p e fem eia
aceasta? A m in trat în casa ta ş i apă p e p icio a re n u M i-a i d at; e a în s ă , cu
lacrim i M i-a u d at p icio a re le ş i le-a şte rs cu p ă ru l ei. (45) S ă ru ta re nu
M i-a i dat; ea în să de când am in tra t, n -a în ce ta t23 s ă -M i săru te p icio a re le .
(46) C u u n td e le m n cap u l M e u n u l- a i u n s; ea în s ă cu m ir M i-a u n s
p icio a rele . (47) D e aceea, îţi zic: Ie rta te su n t p ă ca te le ei ce le m u lte , că ci
m u lt a iu b it. Iar cu i se iartă p u ţin , p u ţin iu b eşte, (43) Ş i a z is ei: Ie rta te
îţ i su n t p ăcate le. (49) Ş i au în ce p u t ce i ce şed eau îm p re u n ă la m asă să
z ic ă în sin e : C in e este A cesta care iartă şi p ăca tele? (50) Ia r că tre fe m e ie
a zis: C red in ţa ta te-a m ân tu it; m e rg i în pace.
(7, 44) Facete 43,24 (7,46) Psalm 22, 6 (7,48) Malei 9,2/ Marcu 2, 5 /Luca 5, 20
(7, 49) Malei 9 ,3 1 Marcu 2, 7 /Luca 5,21 (7,50) Luca 8, 48; 17,19
II arată D om n u l p e S im on a fi şi trufaş şi fără de socoteală. Trufaş, din
p ricin ă că p entru p ăcate, p e om - adică p e fem eie - l-a osândit, o m fiin d şi
e l. Iar fără d e socoteală, căci nu a priceput că pe fem eia aceea care a săvârşit
a tâtea sem ne ale cred inţei şi ale d ragostei, se cuvenea a o p rim i şi nu a o
înd ep ărta. D in această pricină şi îl m u stră p e el D om n u l, ca pe cel c â r e în
d eşert o osân d ea p e cea care atâtea a îm plinit, câte el [Sim on] n u le-a făcut.
Ia r cu p riso sin ţă [Sim on nu le-a făcu t], nici pe cele cu m u lt m ai prejos
[d ecât cele pe care fem eia le-a săv ârşit], adică: „Tu n ici apă p e p icioare nu
m i-a i dat - lu cru care este în d eo b şte iar aceasta cu lacrim i M i-a u d at
picioarele. Tu n u M i-ai sărutat nici obrazul, iar aceasta picioarele M ele le-a
săru tat. Tu nu ai u ns cu u ntd elem n cap u l M eu , dar aceasta m ir a v ărsat
[asu p ra M ea], Pentru.aceasta, de vrem e ce ai zis că nu su n t P rooroc, căci

23 In e d iţia de’ la 1805, în loc de „n-a încetat", se găseşte „n-a contenit".

TÂLCUIRF.A SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 7 09

nu am cu noscu t că păcătoasă era aceasta, iată că v ăd esc cele din in im a ta,

ca să cu n o şti că, p recu m pe ale tale, cele p e care le ascu n zi, le ştiu , cu m ult
m ai v ârtos [Le cu nosc], pe cele ale acestei fem ei, p e care şi alţii m u lţi le
ştiu ". D eci, zice D om n u l: .„iertate su n t p ă c a te le ei c e le m u lte, că ci m u lt a
iu b it" , în loc de: „pentru că a arătat cred in ţă m u ltă ".
Iar cei care „şed eau îm p re u n ă " şi aceştia erau cârtito ri, n eso cotin d că
cele ce le-a zis H ristos către Sim on şi către d ân şii cu cu v iin ţă erau a se
grăi. Iar D om nu l, înfrângând cârteai a lo r şi v oin d a le arăta acestora ca pe
fiecare cred inţa lui îl m ântu ieşte, n u a z i s :„ 0 , fem eie, E u te m ân tu iesc pe
tin e ", ca n u m ai m u lt să-L zavistu iască, c i „ cred in ţa ta te-a m â n tu it". Şi
aceasta a zis, precu m am grăit, m ai în tâi ca şă p o to lească zav istia acelora,
iar m ai apoi ca să-i tragă şi pe aceia sp re a cred e, dintru a cu n oaşte ei că
cred inţa m ântuieşte.
Şi. [îi sp u ne D om nu l fem eii:] „m ergi în p a c e " , adică „întru d rep ta te",
căci „ p a ce” este dreptatea, precum p ăcatu l este vrajbă către D u m n ezeu . Şi
vezi că, d upă ce i~a iertat ei păcatele, n u a lăsat-o pe ea să răm ân ă p ân ă la
iertarea păcatelor, ci a ad ăugat D om nul şi săv ârşirea b in elu i, căci „m ergi
în p a c e " trebu ie să o în ţelegi în loc de: „lu crează-le p e cele care te v o r face
să te îm p aci cu D u m n ezeu ".
100

C a p it o l u l 8
Pilda semănătorului. M am a si fraţii lui Iisus. Potolirea furtunii.
Uemonizaiul din ţinutul Gherghesenilor. învierea fiicei lui lair.
Vindecarea fem eii bolnave de doisprezece an?

8, 1-3: Ş i d up ă aceea Iis u s u m b la p rin ce tă ţi ş i p rin sate, p ro p o v ă­

d u in d ş i b in e v e stin d îm p ă ră ţia lu i D u m n e z eu , ş i ce i d o isp re z e ce erau
cu E l; (2) ş i u n e le fe m e i care fu se seră v in d ecate d e d u h u ri re le ş i de
b o li: M a ria , n u m ită M a g d a le n a , d in care ie şise ră şap te d e m o n i*2, (3) şi
Io a n a lu i H uza, u n ico n o m 3 a l lu i Iro d , ş i S u za n a şi m u lte a lte le care le
s lu je a u d in av u tu l lo r.
(8, V Luca 4,43 (8,2) Matei 27,-55; 28,9 /Marcu 15, 40; 16,9 /Loca 2 3 ,4 9 1 loan 20,14
C el C are din C er S-a pogorât, ca nouă întru toate chip şi p ild ă să n i Se
facă, ne învaţă p e noi a n u n e len evi spre a învăţa, ci în tot locul a înconjura
ş i a propovădui. C ăci toate câte D om nu l Ie făcea, spre sfătuirea n oastră le
fă c e a D ed , um bla p rin toate cetăţile şi satele şi pe cei doisprezece u cenici îi
d ucea cu Sine, fără ca ei să înveţe şi să propovăd u iască, ci p ovăţu in d u -se şi
în văţând u -se de către El şi dintru cele pe care le făcea şi d in cele ce le grăia
[M ântuitorul].
Iar D om nul nu b u n ătăţile păm ântu lu i le propovăd u ia, ci „ îm p ă ră ţia
lu i D u m n e z eu ". C ăci cine altul se cuvenea să p ro p o v ăd u iască cele de
S u s, fără d ecât num ai C el C are a venit de Su s? (vezi Luca 1, 78) Pentru
aceasta, nici unul dintre P rooroci nu a pro p o văd u it îm p ărăţia C erurilor.
C ă ci cum .ar fi. propovăduit pe cele [pe] care nu le-au văzu t? P en tru aceasta
si înam tem ergătoru l zicea: „C el care este de pe păm ân t, p ă m â n tesc este
ş i d e p e p ăm ânt gr Sieste.. C e l C a r e v in e d in C er [este d easu p ra tuturor.
Ş i] ce_a v ăzu t ş i a au zit, aceea m ă rtu rise şte " (loan 3, 31-32).
Şi m ergeau după D ânsul şi fem ei, ca să cu n oaştem noi că n ic i p artea
fem eiască nu este îm pied icată de nep utinţă în a urm a lui H ristos. Şi vezi
că , m ăcar de erau şi bogate, însă acestea p e toate le-au trecu t cu v ed erea şi

5 în ediţia de la 1805, titiul capitolului este; „P enlrupilda semănătorului, Pentru mama

şi fr a ţii lui Iisus, când voiau sä- L vadă pe El. Pentru certarea apelor. Pentru kghem i. Pentru fata
tnai-marelui sinagogii. Pentru fem eia cu curgere de sânge".
2 în ediţia de la 1805, în loc de „demoni", se găseşte „draci".
î în ediţia de la 1805, în loc de „un iconom", se găseşte „ispravnicul".
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA I.UCA Capitolul 8 101

sărăcia cea pentru H ristos şi îm p reu n ă cu H ristos o au ales. Ia r cum că

erau bogate se vede dintru aceasta: că D om n u lu i „ s lu je a u d in a v u tu l lo r" ,
şi n u d in averi străin e şi d in n ed rep tăţi, p recu m m u lţi obişn u iesc.
Iar prin „şapte d ra ci" care ieşiseră dintru M aria M agdalena unii înţeleg
„ m u lţi", căci în Scriptură „ şa p te " în loc de „m u lţi" e ste în ţeles. Dar, p o ate
oarecine ar fi zis că precu m su n t şap te d u hu ri a le fa p tei celei b u n e (Isaia
11.2) , aşa su n t, d im p otrivă, şi şap te d uhuri ale ră u tă ţii - adică: este d uhu l
tem erii de D u m n ezeu , este şi îm p o trivă, duhul n etem erii d e D u m n ezeu ;
este d u h u l înţelegerii, este şi îm potrivă, d u hu l n ep ricep erii; şi celelalte
toate, p e rând. D eci, d acă nu se v o r scoate aceste şa p te duhuri ale rău tăţii
din suflet, nu poate cineva să-I u rm eze iu i H ristos; căci se cu v in e m ai în tâ i
ad scoate pe satană, şi aşa a locui [sălăşlui) H ristos.
8,4-10: Ş i ad u n ân d u -se m u lţim e m u ltă şi v en in d d e p rin ce tă ţi la E l,
a z is în p ild ă : (5) Ie şit-a sem ăn ăto ru l să sem en e să m â n ţa sa. Ş i sem ă n â n d
el, u na a căzu t lângă drum 4 şi a fo st călcată cu p icio a rele şi p ăsările ceru lu i
au m ân cat-o. (6) Şi alta a căzu t p e p iatră, şi, ră să rin d , s-a u scat, p en tru că
nu avea u m ezeală. (7) Ş i alta a căzu t în tre sp in i ş i s p in ii, crescâ n d cu ea,
a u în ă b u şit-o 5. (8) Ş i alta a căzu t pe p ăm ân tu l ce l b u n şi, cre scâ n d 6, a
fă cu t rod în su tit. A cestea zicân d , striga: C in e are u rech i de au z it să audă.
(9) Ş i u c e n ic ii Lui î l în tre b a u : C e în se a m n ă p ild a a ceasta? (10) El a zis:
V ouă vă este d at să cu n o a şte ţi ta in e le îm p ă ră ţie i lu i D u m n e z eu , ia r
ce lo rla lţi în p ild e, ca, văzând , să n u vadă şi, a u z in d , să n u în ţe le a g ă .
( 8, 7) Zaharia 11,9; 13,8 /Matei 13,2-71 Marcu 4,1-7 (8, 8) Facere 26,12 /Matei 11,15; 13,8 /
Marca i , 8 1 Luca 8 , 15 /loan 15, 5 /Col oscai 1,6 ( 8 , 9 ) Matei 13,10 / Marcu 4,10
(8,10) Psalm 24,13 /Isaia 6,9 /Ieremia 5,21 /Jezechail 11,2-3 /Matei 13,13-14 /
Marcu 4,11-12 / loan 12, 4 0 1 Faptele Apostolilor 28, 26 /Romani 11, 8
C eea ce a zis D avid d e d em u lt d esp re Faţa7 lu i Iisu s, aceasta acu m s-a
săv ârşit, căci zice Psalm istu l: „ D esch id e-v o i în p ild e gura m e a " (Psalm
7 7 .2 ) . D eci, g răieşte D om nu l în p ild e p entru m ai m u lte [pricini]: ad ică, şi
ca să-i facă pe ascultători m ai cu lu are am inte, şi ca să aţâţe m in tea lor
sp re cercarea celor zise - căci no i oam enii, obişn u im a le iscod i pe cele ce
su nt zise în chip u m bros, ia r pe ce le arătate şi v ăd ite, a le d efăim a; dar, şi
ca ascu ltăto rii cei care su n t n ev red n ici de cele ce se z ic în ch ip tainic, să nu
le audă. în că şi pentru alte m u lte p ricin i g răieşte D o m n u l în p ild e.

4 în ediţia de la 1805, în Ioc de „drum", se găseşte „cale".

5 în ediţia de la 1805, în toc de „au înăbuşit-o", se găseşte „au înecat-o".
6 în ediţia de la 1805, în loc de „crescând", se găseşte „răsărind".
' Cu sensul: „despre Persoana, despre Ipostasul".
102 Capitolul 8 SFÂNTUL TEQFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

D eci, „ ie şit-a se m ă n ă to ru l", adică Fiul lui D um n ezeu a ie şit dintru

şanu rile părinteşti şi dintru a fi El ascuns, şi S-a făcut arătat. Şi Cine „ ieşit-a"?
„ S e m ă n ă to ru l", C el C are pururea „sea m ă n ă ", căci Fiul lu i D u m n ezeu nu
în cetează de a sem ăna pururea în su fletele noastre. C ăci D om nul nu num ai
a tu n ci când în vaţă „seam ăn ă", ci şi p rin zid irea aceasta8*, ş i p rin cele ce n i
s e fac n o u ă în fiecare zi, „seam ăn ă" în su fletele noastre „ s e m in ţe le " cele
b u ne. Şi „ ie ş it-a " E l nu ca să-i om oare pe lu crători, sau să ardă ţarina, ci ca
„ să s e m e n e ", căci plugarul d e m ulte ori iese şi pentru altele, nu num ai
pe,ntru ca să sem ene.
„ Ie şit-a sem ăn ăto ru l să sem en e săm ân ţa s a " , căci al Său era cu v ân tu l
în v ă ţă tu rii şi n u străin; p entru că Proorocii, câte le grăiau , n u p e ale lor le
g răi au, ci p e ale D uhului, şi din această pricină ziceau ei: „A ceasta g răieşte
D o m n u l" 1’. Iar H ristos avea „săm ânţa S a " şi p en tru aceasta nu zicea când
în v ăţa: „A ceasta g răie şte D o m n u l", ci: „Eu z ic v o u ă "10.
Şi „ se m ă n â n d " E l, adică în văţân d , „iuta a că z u t lâ n g ă c a le " , n u a zis
c ă „a a ru n c a t-o se m ă n ă to ru l", c i ea „a c ă z u t" . C ă ci „ S e m ă n ă to r u l"
sea m ă n ă şi în v aţă, iar cu vântu l „cad e" la cei care îl aud, iar aceştia se afiă
[a fi] ori „ c a le ", ori „ p ia tră ", ori „ s p in i", ori „p ă m â n t b u n ".
Şi întrebân d u cen icii p entru în ţelesu l p ild ei, D o m n u l le-a zis: „V ouă
v ă este d at să cu n o a şte ţi ta in e le îm p ă ră ţie i lu i D u m n e z e u ", adică „vouă
c e lo r care cău taţi a învăţa, p en tru că to t cel care cere ia ".
Iar celorlalţi, care sunt nevrednici de taine, în chip um bros Ii se grăieşte;
ş i li se p are cu m că ar „v ed ea", însă „nu v ă d ", şi încă li se p are cu m că
„ a u d ", în să „nu în ţe le g ". Iar aceasta se săv ârşeşte în tru facerea d e b in e
ce a către ei, ca să n u se osând ească m ai m u lt că, d upă ce a u cu n o scu t
ta in ele, le-au d efăim at pe ele - pentru aceasta H ristos â a scu n s tain ele d e
e i [ochii lor]. C ăci acela care a cu n o scu t tainele, ia r apoi Ie-a d efăim at, d e
m ai grea m u n că [caznă] este v rednic.

8 Socotim că Sfântul Teofilact vrea să ne arate că Dum nezeu a pus „sămânţa Sa",
p en tru fiecare dintre noi şi întru zidirea aceasta,·adică întru lumea· văzută, care, pentru
c e i care sunt cu luare aminte, străluceşte prin cuvintele (raţiunile) dumnezeieşti dintru
întreaga făptură, întru toate formele ei.
^ Vezi: Ieşirea 7, 17; 2 Regi 12, 1, 14,·, 3 Regi 20, 33; 4 Regi 2, 21; 4 Regi 3, 17; 7, 1; 2
Paralipom ena 34,24; Isaia 3, 24; 7, 7; 10, 24; 29, 22; 37, 34; 65, 23; leremia 5, 9; 7,11; 9, 9, 24;
Iezeckiil TI, 16; A m oi 3 , 11; M ih e ia 2, 3; A glreu 2, llyZ aharia 1 ,1 4 etc.
10 Vezi: M atei 5, 44; 19, 9; Luca 11, 9; 16, 9; loan.8, 58; 10, 7; 13, 20; 14,20.
TÂLCU1REA SFINTEJ EVANGHELII OK LALLJCA Capitolul 8 103

8, 11-15: Ia r p ild a a ce a sta în se a m n ă : S ă m â n ţa este cu v â n tu l lu i

D u m n ezeu . (12) Ia r cea d e lâng ă d ru m 11 su n t cei care aud, ap o i v in e
d ia v o lu l ş i ia c u v â n tu l d in in im a lo r, ca n u cu m v a , cre z â n d , să s e
m ântu iască. (13) Ia r cea d e p e piatră su n t aceia care, au zin d cu v ân tu l, îl
p rim esc cu b u cu rie , d ar aceştia nu au răd ăcin ă; e i cred p ân ă la o vrem e,
iar la vrem e de în cercare1112 se leapădă. (14) C ea căzu tă în tre sp in i su n t cei
ce aud cu vântu l, d ar u m b lân d cu g rijile ş i cu b o g ă ţia ş i cu p lă ce rile v ieţii,
se în ăb u şă şi nu rod esc13. (15) Iar cea de p e p ăm ân t b u n su n t cei care, cu
in im ă curată şi b u n ă, aud cpvântul, î l p ăstrează şi ro d esc în tru răbdare.
(8,12) Matei 13,18-19 / Marcu 4, ÎS /loan 3,10 (8, l.V baia 58, 2 / Iezechiil 33,31 / Matei
- : 13,20-21/ Marcu 4 , 16 (8,14) Ieremia 4 , 3 /Matei 13, 22 / Marcu 4 , 1B; 10, 23 i
Luca 18,23 / 1 Timotei 6,9 ( 8 . 15) Matei 13,23 /Marcu 4,20 /Luca 8, 8
A ici su n t trei cete ale celo r care nu se m ân tu iesc: cei „de lâ n g ă ca le "
su nt cei care nicid ecu m n u au prim it „ cu v ân tu l", că p recu m „calea", călcată
fiind şi b ătu tă, nu prim eşte întru sine „săm ân ţa ", ca u na ce este îm pietrită,
aşa şi ce i îm p ietriţi cu inim a nicid ecu m n u prim esc „ cu v â n tu l", şi deşi
add, nu iau am inte; iar cei „de pe p iatră" su n t cei care au prim it „cu v ân tu l",
însă m ai ap oi, d in nep utinţa om enească, în tru „ is p ite " s-au slăbit; iar a
treia ceată su nt cei care au au zit şi, de „ g rijile v ie ţii" su n t înăbuşiţi.
Deci, trei părţi su nt ale celo r cc pier şi u na a ce lo r care se m ântu iesc. Şi
vezi la cei care „se înăbuşă", cum că nu a z is că „de bogăţie se în ă b u şă ", ci
de „ g rijile b o g ă ţie i"14, căci nu bogăţia vatămă, ci grijile ei. Căci m u lţi d in
bogăţie s-au folosit, aruncându-o pe aceasta întru pântecele săracilor.
Şi socoteşte încă şi înţelegerea cea cu amănunţime a Evanghelistului,
cum a zis pentru cei care se mântuiesc: „ ca re a u z in d c u v â n tu l, îl
p ăstrea z ă ", căci aceasta a zis-o Evanghelistul, spre a-i osebi de cei „de
lân g ă c a le ", ca u nii care nu păstrează „ cu v â n tu l", ci diavolul îl răpeşte de
la dânşii. Iar aceasta ce zice: „şi ro d esc", a zis-o spre osebire de cei care
„se în ă b u şă şi n u săv ârşesc ro a d ă ", căci aceia nu fac roadă, adică nu duc
la săvârşire roada. Iar aceasta ce zice: „în tru ră b d a re ", a zis-o spre osebire
de ce i „de pe. piatră"^ care primesc cuvântul, dar nerăbdând v en irea

11 In ediţia de la 1805, îh loc de „lângă drum ", se găseşte „lângă cale".

12 tn ediţia de la 1805, în loc de „încercare”, se găseşte „ispită",
13 în ediţia de ia 1805, în loc de „şi cu plăcerile, se în ăbu şă şi nu rodesc", se găseşte
„şi cu dulceţile, se îneacă şi nu săvârşesc roadă".
14 [1805] Poate în izvodul Evangheliei după care a tâlcuit Sfântul Teofiiact se. află
aşa: „De g rijile bogăţiei, şi de dulceţile v ie ţii", şi pentru aceasta face această tâlcuire.
Iar în izvoadele cş le-am, avut noi de faţă, nu şe află a fi întru acest fel.
 104 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BU LG AR [El

asu p răd e a isp itei, n etreb n ici15 se arată. Vezi cum a zis p en tru cei ce se
m ân tu iesc că „ îl p ă stre a z ă " şi „rod esc" şi „în tru ră b d a re "? Şi p rin acestea
trei i-a d esp ărţit [osebit] pe aceştia d e cei care nu p ăstrează „ să m â n ţa " -
care sunt cei „de lân g ă c a le " - , de cei care nu săv ârşesc road ă - care su n t
cei „d in tre s p in i" —ş i d e cei ce n u rabdă v en irea a su p ră -le a isp itei - care
su n t cei „de p e p ia tră ",

8, 16-18: N im en i, ap rin zân d făclia, n -o a scu n d e su b u n v as, sau n -o

p u n e su b pat, ci o aşează în sfeşn ic, p en tru ca c e i care in tră să v ad ă
lu m in a . (17) 'C ăci n u este n im ic ascuns, care să n u se d ea p e faţă şi n im ic
ta in ic , care să n u se cu n o ască şi să n u v in ă la a ră ta re16. (18) L u aţi seam a,
. d e c i, cu m a u z iţi: C e lu i care are i se va da; ia r d e la ce l care nu are, ş i ce i
s e p a re că are se v a lu a de la el,
(8,161 Matei 5,15 /Marcu 4, 21 /Luca 11,33 ffi, 17) Iov 12,22 /'Matei 10,26 /Marcu 4,22 i
Luca 12,2 (8, 18} Pilde 2, 2 /Matei 13,12; 25, 2 9 1Marcu 4,25-31 /Luca 19,26
A ici este în ce p ătu ră a a ltei în văţături, că ci D om n u l le g ră ieşte pe
acestea, în d rep tân d cu vân tu l către ucenici, spre viaţa cea cu lu are am in te
ad u cân d u -i pe d ânşii şi învăţând u -i a fi nevoitori, ca u nii care vor fi văzuţi
d e to ţi. C ă ci acela care învaţă şi p ropovăd u ieşte de toţi este v ăzu t, d e to ţi
este p ân d it de este bu n sau d im p otrivă, şi n im ic d in tru cele ale lu i n u se
p o ate ascu nd e.
„Aşadar, voi, o, ucenicilor, de veţi avea lu are am inte şi v eţi avea osârdie,
« v i se va d a» vouă m ai m u lt dar de la D u m n ezeu . Ia r cel care n u are
o sârd ie ş i lu are am inte şi d aru l ce «i se p a re că î l are» d e la D u m n ezeu ,
p rin lenevirea sa îl stinge şi îl p ierd e".

8 ,19-21: Ş i au v e n it la E l m am a Lui ş i fr a ţii L u i; d a r n u p u te a u să se

a p ro p ie d e E i1718d in p ricin a m u lţim ii. (20) Ş i I s-a v e s tit: M a m a Ta ş i fra ţii
T ă i stau a fa ră şi v o ie sc să Te vadă. (21) Ia r El, ră sp u n z â n d , a z is către ei:
M a m a M e a ş i fra ţii M e i su n t aceştia care a scu ltă cu v â n tu l lu i D u m n ez eu
ş i-l în d e p lin e sc''s.
(8, 19) Matei 12, 46 1 Marcu 3,31 (8,20-21) Matei 12,47-5p /Marcu 3,32-351 loan 15,14
D e aici se arată că nu era H ristos îm p reu n ă cu ru d en iile cele după
tr u p , căci lă sâ n d u -i p e aceştia, Se în d e le tn ice şte în tru în v ă ţă tu ra cea

15 Nesăvârşitori, neputincioşi, nelucrători, ticăloşiţi.

16 în ediţia de la 1805, în loc de „nu este nimic ascuns, care să nu ’se dea pe faţă şi
nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare", se găseşte „nu este lucru de
taină care să nu se arate, nici lucru ascuns care să nu se Cunoască şi să vie întru arătare".
■7în ediţia de la 1805, în locde „să se apropie de ΕΓ, se găseşte „si vorbească cu Dânsul".
18 în ediţia de la 1805, în loc de „îl îndeplinesc", se găseşte „îl fac".
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 8 105

d u hovnicească. A şadar, aceia v in către El. D eci, aşa se cu v in e şi oricăru ia

i s-a în cred in ţat vreo slujbă d e la D u m nezeu , a n u cin sti n im ic m ai m u lt
d ecât această slu jbă, ci şi d e p ărin ţi să ne lep ăd ăm , d acă aceştia, fără de
folos şi în d eşert n e vo r îm piedica pe noi de la lucrul lu i D um nezeu, precu m
şl· D om nu l face acum .
D in p ricină că oarecare I-au vestit L ui d esp re ru d en iile Sale, El nu
h o tărn iceşte întru pu ţin n u m ă r frăţim ea, n ici n u so co teşte cu cu v iin ţă a-I
a v e a fra ţi nu m ai p e feciorii lui Io sif, ci, de vrem e ce a v e n it să m ân tu iască
lu m ea întreagă ş i pe to ţi să şi-I facă fraţi, zice: „M a m a M e a ş i fra ţii M e i
su n t a ce ştia care ascu ltă cu v ân tu l lu i D u m n e z e u ". A poi, d e v rem e ce
nu m ai a au zi cu urechile cu v ân tu l p e nim eni nu-1 m ân tu ieşte, ci m ai v ârtos
îl o sân d eşte, ad augă D om n u l şi aceasta: „şi-l în d e p lin e s c ", căci se cu v in e
îm p reu nă cu a au zi, şi a face, şi a săvârşi.
Ia r „cu vânt al lu i D u m n e z e u " n u m eşte în v ăţătu ra Sa, că ci câ te EI le
zicea, ale P ărin telu i Său erau; căci n u era [D om n u l H ristos] îm p o triv n ic
lu i D u m n ezeu , a stfel încât g raiu rile ce le zicea să n u fie ale lu i D u m n ezeu .
Iar trnii, locul acesta întru acest chip îl în ţeleg: H ristos, în v ăţân d şi
slăv it fiin d p en tru în văţătu ră, v reu n ii p izm u in d u -L , în ch ip de b atjo cu ră
au zis: „ M am a Ta ş i fra ţii T ă i stau afară ş i v o ie sc să Te v a d ă ". D in p ricin ă
că M aica L u i se părea a fi fem eie de rând , iar fraţii Săi unii d in tre cei care
su nt n eb ăg aţi în seam ă, ca n işte fecio ri de teslar, p en tru a ceasta Π lu au îri
râs pe D om nu l, ca p e unul C are era din neam d e rân d , p e M aica Sa şi p e
fraţii Săi ad ucând u-i înainte. Iar El, cu noscând cu getu l loi> a zis: „C u n im ic
nu M ă vatăm ă n eam u l de rân d al ru d elo r M ele, ci, m ai v ârtos, d eşi d in
n eam de rând va fi cineva, însă va asculta cuvântul lui D um nezeu - rudenie
a M ea îl fac.pe acesta".

8, 22-25: Ş i în tr-u n a d in z ile a in trat în c o ra b ie cu u ce n icii S ă i ş i a z is

către ei: S ă trecem de ce alaltă p arte a la c u lu i19. Ş i au p lecat. (23) D ar, p e
cân d ei v âsleau . El a ad orm it. Ş i s-a lă sa t p e lac o fu rtu n ă 20 de v â n t, şi

19 în ediţia de la 1805, în Joc de „lac", se găseşte „iezer". Ştim că „iezerul" este un lac
adânc situat între munţi. în fapt, cea care era numită de Evanghelişti „Marea Tiberiadei"
nu era altceva decât un lac de munte. întinderea acestui lac este aproximativ egală cu o
cincime din suprafaţa M ării Moarte. La cuv-ântul „iezel·*·, avem următoarea notă: [1805]
Mâţei şi M arcu scriu că în „m are" se învifora corabia, iar buca în „iezer" şi nu se
împotrivesc. Pentru că şi aceia şi acesta Marea Tiberiadei o însemnează, care, în chip
firesc este iezer, însă din pricina mărim ii sale pare ca o mare. Şi din această pricină o
numesc uneori „mare" iar alteori „iezer" (după Zigaben).
20 în ediţia d c la 1805, în loc dc „ fu rtu n i", se găseşte „vifor".
106 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFILACT AiîHIEPECOPUL BULGARIEI

co ra b ia s e u m p le a d e apă şi erau în p rim e jd ie . (24) Ş i, a p ro p iin d u -s e ,

L -au d e ş te p ta t, z ic â n d : în v ă ţă to r u le , în v ă ţă to r u le , p ie r im . Ia r E l,
s c u lâ n d u -S e , a ce rta t v â n tu l ş i v alu l a p e i si e le au în c e ta t ş i s-a fă cu t
lin işte . (25) Ş i le-a zis: U nd e este cred in ţa vo astră? Iar ei, te m â n d u -se21,
s-au m ira t, z ic â n d u n ii către a lţii: O are c in e este A c e sta , că p o ru n ceş te
ş i v â n tu rilo r şi a p e i, şi-L a scu ltă?
(8 , 22) Matei 8,18 {8 , 23} lona 1 , 4-6 /M atei 8 , 24 /Marcu 4, 37 ( 8 ,2 4 ) Iov 2 6 ,1 2 1
Psalm SS, 10; 106, 29 /M atei 8, 25 I Marcu 4 ,3 8 (S, 2 5 ) Matei 8, 26-27 /Marcu 4, 40*41
Iscusind u-i D om nul pe ucenici, şi cercând credinţa lor, de sunt neclătiţi
în tru isp ite, doarm e El cu iconom ie. în să se v ăd eşte n ep u tin ţa ucenicilor,
căci nu arată credinţă de săvârşit [desăvârşită], ci am estecată cu necredinţă,
că ci ucenicii cred că D om nul îi p oate m ântui, d ar ca nişte pu ţin cred incioşi
zic: „m â n tu ie şte -n e , că p ie rim " (Matei 8, 25). C ăci de ar fi av u t cred inţă
d e săvârşit [desăvârşită], s-ar fi încred inţat cum că- este c u n ep u tin ţă a
p ieri ei, fiin d cu d ânşii C el C are pe toate le poate.
„Iar EI, sc u lâ n d u -S e , a ce rta t v â n tu l", căci m ai în tâi i-a lăsat p e ei să
s e tu rbu re, ca şi m ai arătată să se facă p u terea Lui - că o b işn u im noi,
o am en ii, atu nci m ai vârtos a-1 pom eni pe cel care n e-a izb ăv it, cân d din
m a ri prim ejd ii pe noi ne-ar fi scos. Pentru aceasta, nu d intru în cep u t, ci
d u p ă ce s-a în tărit prim ejdia, „ sc u lâ n d u -S e ", i-a m ân tu it p e ei.
V ezi-o a ce a sta în că şi- d u p ă în alta în ţe le g e re , că ci ch ip erau ce le
p e tre cu te ale lu cru lu i celu i ce s-a săv ârşit m a i p e urm ă cu-.ucenicii. C ăci
„ ie z e r " [lac] este Iu d eea, în tru care s-a p o g o râ t „ v ifo ru l" m are al tu rb ării
c e le i îm p o triv a lu i H risto s, c u ca re s-au tu rb a t iu d e ii, ră stig n in d p e
D o m n u l; şi s-au tu rb u ra t şi u cen icii, că to ţi L -au lă sa t p e D â n su l şi au
fu g it (Marc.u 14, 50). D ar „s-a s c u la t" D o m n u l d in so m n , a d ică a în v ia t -
ş i iarăşi u cen icii se află în „ lin iş te " , căci, stân d în ain tea lor, a zis: „P ace
v o u ă " (L u ai 24, 36; loan 20, 19, 21, 26). A cestea surit, d eci, d u p ă în a lta
în ţe le g e re. ··.
Iar aceasta: „O are c in e este A c e sta ?", nu o zic u cen icii ca şi cu m s-ar
fi n ed u m irit, ci m inu nând u -se şi ca şi cum ar fi zis aşa: „ C in e este A cesta ?",
a d ică „Gât şi ce m are şi ce fel şi cu câtă stăpânire ş i pu tere face a ce ste a ?"

8,26-33: Ş i au a ju n s cu co rab ia în ţin u tu l G h e rg h e s e n ilo r, c a re este

î n fa ţa G a U le ii. (27) Ş i ie şin d p e u scat. L-a în tâ m p in a t u n b ă rb a t d in
c e ta te , care av ea d em o n 22 ş i care d e m u ltă v re m e nu m a i p u n ea h a in ă p e

21 în ediţia de la 1805, în loc de „temându-se", se găseşte „spâimântându-se". ,,

22 în ediţia de la 1805, în loc de „demon", se găseşte „draci". ■·.
TÂ ICU IR EA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul N 107

el ş i în casă n u m ai lo cu ia, c i p rin m o rm in te. (28) Ş i văzând p e Iisu s,

strig ân d , a căzu t în a in te a Lui şi cu g las m are a zis: Ce ai cu m in e , iis u s e ,
F iu l lu i D u m n ezeu C e lu i F rea în a lt? R og u -T e, n u m ă ch in u i. (29) C ăci
p o ru n cea d u h u lu i n ecu ra t să iasă d in om , p e n tru că de m u lţi a n i îl
stăp ân ea22, şi era leg at în la n ţu ri şi o b ezi, păzindu-1, d ar el, sfărâm ân d
le g ă tu rile, era m â n a t d e d em o n în p u stie 2324. (30) Ş i l-a în tre b a t Iisu s,
zicând : C are-ţi e ste n u m ele ? Ia r el a zis: L eg iu n e. C ă ci d em o n i m u lţi
in tra se ră în e l. (31) Ş i-L ru gau pe EI să n u le p o ru n cească să m eargă în
ad ânc. (32) Ş i era aco lo o tu rm ă m are de p o rc i, care p ăşteau p e m u n te. Ş i
L-au ru gat să le în g ă d u ie să in tre în e i; ş i le -a în g ă d u it. (33) Ş i, ie ş in d
d em o n ii d in o m , au in trat în p o rci, ia r tu rm a s-a aru n cat d e p e ţărm în
Iac ş i S - a în ecat. (8,26-30) Matei e, 28-29 /Marcu 5,1-9 (8.31) Apocalipsa 20,1-3
($. 32-33) Matei 8,30-32 f Marcu 5,11-13 /Faptele Apostolilor 16,39
V ezi-l p e d ra c, că d e d o u ă p a tim i a le r ă u tă ţii se s tă p â n e şte : de
înd răzneală şi d e frică. C ăci a zice aceasta: „C e ai cu m in e ? ", este a unui
rob în d răzn eţ şi fără d e ruşine; iar aceea: „ro g u -T e", este a unu ia care se
tem e. Şi sălăşluia în „ m o rm in te", vrând să pună în oam eni părere vicleană,
cu m că su fletele celo r ce m o r se fac draci.
Şi cer dracii să n u intre în tru „ad ân c", ci să fie lăsaţi să m ai petreacă
pe p ăm ânt, iar D om nu l îi în găd u ie pe ei a fi p e p ăm ân t, ca lu p tân d u -se cu
oam enii, mai iscusiţi p e d ânşii [pe oam eni] să-i facă, că d e nu ar fi fost
îm potrivă luptători, nu ar fi fost nevoinţe; şi de nu ar fi fost nevoiriţe, nici
cu nuni nu ar fi fost.
M că cunoaşte şi după înalta înţelegere, că acel „care are d ra ci" întru
sine, adică lucruri drăceşti, în „h a in ă " nu se îm bracă, adică îm brăcăm intea
cea de la Botez nu o are, şi „în casă nu m ai lo c u ie ş te ", adică în Biserică, ci
în „ m o rm in te", adică în lăcaşurile lu crurilor celo r m oarte, care sunt casele
cele de cu rvăsărie şi de v ăm eşie25, că acestea su n t m o rm in te ale răutăţii.

23 tn ediţia de la 1805, în Ioc de „ît stăpânea", se găseşte „îl răpise".

24 în ediţia de Ia 1805,în Ioc de „de demon în pustie", se găseşte „de draci prin puştii".
2j „Casele de curvăsărie" sau, altfel spus, bordelurile. A tât în vremea stăpânirii
Imperiului roman din primul veac, cât şi in tim pul stăpânirii Im periului bizantin din
vremea Sfântului Teofilact, vameşii - şi de aici în mod im plicit şi „casele de văm eşie"
- erau priviţi, pe drept cuvânt, ca nişte zbiri şi răpitori şi lucrători ai nedreptăţii şi
răutăţii. E vrednic spre consem nare că, din corespond enţa Sfântului Teofilact cu
dem nitari ai Bizanţului, reiese că acei „praktores" (vam eşi şi agenţi ai fiscului în
Imperiului bizantin), în fărădelegea lor ajungeau până la răpirea copiilor datornicilor
şi vinderea lor ca rbbi.
 108 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE!

8,34-39: Ia r păzito rii26 văzând ce s-a în tâm p la t, au fu g it ş i au v estit în

cetate ş i p rin sate. (35) Ş i au ie şit să vadă ce s-a în tâm p lat ş i au v e n it la
Iisu s şi au g ăsit pe o m u l d in care ieşiseră d em o n ii, îm b ră ca t ş i în tre g la
m in te, şezând jo s , la p icio a rele lu i Iisu s, ş i s-au în frico şa t27. (36) Ş i cei ce
văzuseră le-au sp u s cu m a fo st izb ăv it28*d em o n izatu l. (37) Ş i L-a ru gat p e
E l toată m u lţim ea d in ţin u tu l G h erg h esen ilo r să plece d e la e i, că c i erau
cu p rin şi d e frică m are. Ia r E l, intrând în co ra b ie. S-a în ap o iat. (38) Iar
b ă rb a tu l d in care ie şise ră d em o n ii î l ru ga să răm ân ă cu El. Iisu s în să i-a
d a t d ru m ul, zicând : (39) în to arce-te în casa ta şi sp u n e cât b in e ţi-a făcu t
ţie D u m nezeu . Ş i a p lecat, v estin d 3 în toată cetatea câte î i fă cu se Iisu s.
(8, 34-38) Matei 8 , 33-34 /Marcu 5,14-18 /Faptele A postolilor 16,39
(8, 3'Wsalm 49,24; 125, 2-3 /Maieu 5,19-20
___ ___A ceasta-ce zice că „p ăsto rii au fu g it", p ricin ă d e m ân tu ire s-a făcu t
G herghesenilor, însă ei n u au priceput. C ă ci fiind cu cu viin ţă a se m in u n a
d e p u terea M ân tu itoru lu i şi a-I cred e L u i, e i L -au ru gat p e Iisu s ca să Se
ducă d e la dânşii, căd s-au tem ut ca nu cu m va şi altă pagubă să pătim ească,
d u p ă cu m [D om nul] le-a dat p ierzării şi porcii.
iar cel care s-a tăm ăd u it, n eg răit ad evereşte sem nul tăm ăd u irii sale,
căci întru atât s-a făcu t de sănătos la m inte, încât L-a şi cunoscut p e D om n u l
Iisu s, şi-L ru ga ca „să răm ân ă cu E l"; căci, p recu m se pare, se tem ea ca n u
cu m v a d ep ărtân d u -se d e Iisu s, să fie iarăşi lesn e a p u ca t d e d raci. Ia r
D om n u l - arătându -i lui că chiar de nu va fi îm p reu n ă cu Sin e, în să de
d aru l Său fiind acoperit, îi este cu putinţă să fie m ai p resus d e su p ărarea
d răcească - îi g răieşte [celui tăm ăduit]: „în to a rc e -te în casa ta ş i sp u n e
câ t b in e ţi-a făcu t ţie D u m n e z e u ". N u a zis [D om n u l]; „C ât b in e ţi-am
făcu t Eu ţie", ca să n e dea nouă chip [pilda] de sm eren ie şi ca toate isprăvile
n o astre cele b u n e să le p u nem în seam a lui D u m n ezeu .
Iar acela atât de m u lţăm itor a fost, încât v estea câte i-a făcu t lu i Iisus,
că c i D om n u l i-a poru ncit lui să vestească cât bine i-a fă cu t D u m n ezeu Iui,
ia r el p ropovăd u ieşte câte i-a făcut Iisus.
D eci se cu vine ca şi n oi, când vom face cu iva v reu n b in e, să n u v o im a
s e p rop ovăd u i [biriele] acesta, iar acela care a p rim it b in ele, d eşi n o i n u
v o m voi, se cu vine a-1 p rop ovăd u i pe acesta.

26 în ediţia de la 1805, în loc de „păzitorii”, se găseşte „păstorii".

27 în ediţia de la 1805, în loc de „înfricoşat”, se găseşte „spăiinântat".
28 în ediţia de la 1805, în loc de „izbăvit", se găseşte „mântuit".
2Γ<în ediţia de ia 1805, în loc de „vestind", se găseşte „propovăduind".
TÄLCUiREA s f in t e : e v a n g h e l ii DE l a i .u c a Capitolul 8 IOT

8, 40-44: Ş i când S-a în to rs Iisu s, L-a p rim it m u lţim ea, căci to ţi îl

aşteptau. (41) Ş i iată a v e n it un b ărb at, al cărui n u m e era la ir ş i care era
m ai-m arele sinag o gii. Ş i căzând la p icio arele lu i Iis u s , î l ruga să in tre în
casa lu i, (42) căci avea n u m ai o fiică30, ca de d o isp rezece an i, ş i ea era pe
m oarte. Ş i, pe când se ducea El, m u lţim ile î l îm p resu rau . (43) Ş i o fem eie,
care d e d oisp rezece ani avea scurgere de sân g e şi ch e ltu ise cu d o ctorii
toată averea ei, şi de n ici u n u l nu pu tu se să fie v in d ecată, (44) ap ro p iin -
du-se pe la spate, s-a atins de p oala h a in e i L u i şi în d ată s-a oprit curgerea
sân g elu i ei. Î8,41) Matei 9, 15 /Marcu 5, 22 (8,42-44) Matei 9,20-22 /Marcu 5,25-29
„ S -a în to r s I i s u s " d in ţin u tu l G h e r g h e s c n ilo r ş i „ î l a ş te p ta u "
noroadele, cea dintâi pricină fiind pentru învăţătură, iar alta pentru m inuni.
D eci, â v en it şi m i „m ai m are al sin a g o g ii", nu d e rând şi n ici n eb ăg at
în seam ă, ci d in cei de frunte, şi adaugă E vangh elistu l şi n u m ele acestuia,
ca m ai cu n o scu tă să se facă m inunea cum că este adevărată. Şi cad e acesta
„la p icio a re le lu i Iis u s " , nevoie stând u -i asu pra, m ăcar că se cu ven ea ca
Tair şinesilin d u -1 starea fetei sale a căd ea şi a-L cu n oaşte pc D ânsul că este
D um nezeu. în să şi n ecazu l uneori sileşte pe oam en i spre alegerea celu i
m ai b u n [lucru]. Pentru aceasta şi D avid a zis: „Cu frâu şi cu z ă b a lă fă lc ile
lo r vei strân g e, a le ce lo r ce nu se ap ro p ie către T in e " (Psalm 31,10).
Iar în treacătul D om nu lu i se apropie o fem eie, cred inţă având foarte
m u lta, căci „ap ro p iin d u -se p e la sp ate, s-a a tin s de p o a la h a in e i L u i",
crezând cu ad evărat cum că num ai d e se v a a tin g e se va izb ă v i, ş i „în d a tă
s-a o p rit cu rg erea sâ n g elu i e i" . C ă p recu m de va apropia cin ev a o ch iu l
de lu m in a ce strălu ceşte, ori v reascu rile de foc, în d a tă se fa c ace ste a
lu crătoare, aşa şi fem eia aceasta, ad u când cred inţă la C el C are p o ate a
tăm ăd u i, în d ată a d obândit tăm ădu irea; căci n im ic nu a so co tit această
femeie: nici anii cei m ulţi ai bolii, nici deznădăjduirea doctorilor, n ici altceva
nim ic, ci num ai a crezut şi aşa s-a m ântuit. Şi, precum se vede, m ai întâi s-a
atins, de Iisus cu m intea, apoi şi cu trupul.

8,45-48: Ş i a z is Iisu s: C in e este ce l care s-a a tin s d e M in e ? D a r to ţi

făgăd u ind , P etru şi c e ila lţi care erau cu E l, au zis: în v ă ţă to ru le, m u lţim ile
Te îm b u lz e sc şi Te strâm to rează şi Tu z ici; C in e este ce l care s-a a tin s de
M in e ? (46) Iar Iisu s a z is: S-a atin s d e M in e cin ev a. C ăci am s im ţit o
p u tere3031 care a ie ş it d in M in e . (47) Ş i fem e ia , v ăzân d u -se v ă d ită , a v e n it

30 în ediţia de la 1805, în loc de „numai o fiic ă ", se găseşte „o fiică una născută".
31 în ediţia d e lă 1805, în ioc de „am sim ţit o p u tere", se găseşte „am cunoscut
puterea".
110 Capitolul δ SFÂNTULTEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

trem u rân d ş i, căzân d în a in te a L u i, a sp u s de fa ţă cu to t p o p o ru l d in ce

cau ză32 s-a a tin s de E l ş i cum s-a tăm ăd u it în d ată. (48) Ia r El i-a zis:
în d ră z n e şte 33, fiică , cred in ţa ta te-a m ân tu it. M e rg i în pace.
<8. 45-47) Marcu 5,30-33 /Luca 6,19 (8 .4S) Matei 9,22 /Marcu 5,34 /Luca 7, 50; 17,19
D om n u l, v o in d ca şi cred in ţa fem eii tu tu ro r să o arate, ca u rm ăto ri
ai a cesteia to ţi să se facă, încă .şi lui la ir n ă d ejd i b u n e s ă -i d ea p e n tru fiica
sa, v ă d eşte ceea ce în tru ascu n s s-a făcu t şi cearcă cin e este „ ce l ca re s-a
a tin s " de El, ia r P etru , ca u n în d răzn eţ, ca şi cum· L -a r fi în v in u it pe El
p e n tru în tre b a re , zice: „ în v ă ţă to r u le , m u lţim ile T e îm b u lz e s c ş i Te
s trâ m to re a z ă şi Tu z ic i: C in e e ste ce l care s-a a tin s d e M in e ? " . în s ă nu
în ţe le g e el ce întreba D om n u l, căci Iisus a stfe l în treb a: „C in e este cel
ca r e s-a a tin s de M in e cu cred in ţă, şi n u aşa d eo b şte, p rin îm b u lz ire şi
strâ m to ra re ?" C ăci, p recu m cineva are u rechi d e au zit, iar altu l are u rech i
ş i n u au d e, aşa şi u n u l se atin g e cu cred in ţă, ia r a ltu l se ap ro p ie, dar
in im a lu i d ep arte este. A şad ar, m ă ca r că o ştia p e fem e ie, D o m n u l p u n e
în tre b a re a p e n tru ca ş i cre d in ţa ei să o a ra te , ,d ar ş i p e m a i-m a re le
sin a g o g ii b in e n ă d ă jd u it să-l facă.
„A m cu n o scu t o p u te re care a ie ş it d in M in e " —aceasta cu cu v iin ţă o
z ic e D om nul, căci Proorocii nu aveau puteri care să iasă dintru ei, pentru
c ă prin darul lu i D u m n ezeu lucrau ei m inu nile. Iar Iisus, fiind Izv o r a to t
b in e le şi toată puterea, are şi pu teri care ies din El.
Şl în d o ită tăm ăd u ire dă fem eii, că m ai în tâ i a tă m ă d u it b o ala ei, ia r
d u p ă aceea şi trem u rarea su fletu lu i a p o to lit: o p rin a zice: „ C u tea z ă ,
f ii c ă !"

8, 49-56: Ş i în c ă v o rb in d E l, a v e n it c in e v a d e la m a i-m a re le s in a ­
g o g ii, z icân d : A m u rit fiic a ta. N u m ai su p ă ra p e în v ă ţă to ru l. (50). D a r
I is u s , a u z in d , i-a ră sp u n s: N u te tem e; cred e n u m a i ş i se va iz b ă v i, (ă l)
Ş i v e n in d în casă n -a lă s a t p e n im e n i să in tre cu E l, d ecâ t n u m a i pe
P e tru şi p e lo a n şi p e Iaco v şi pe ta tă l c o p ile i ş i p e m am ă. (52) Ş i to ţi
p lâ n g e a u ş i s e tâ n g u iâ u p e n tru eâ. Ia r E l a z is : N u p lâ n g e ţi; n -a m u rit,
c i d o arm e. (55) Ş i râd eau d e E l34, ştiin d că a m u rit. (54) Ia r E l, sc o ţâ n d
p e fo ţi a fa ră ş i ap u cân d -o d e m ân ă, a strig at) z icâ n d : C o p ilă , s c o a lă -te !
(5 5 ) Ş i d u h u l e i s-a în to rs ş i â în v ia t în d a tă ; ş i a p o ru n c it E l să i se d ea

32 In ediţia de ia 1805, în Ioc de „cauză", se găseşte „pricină".

33 în ediţia de la 1805, în loc de „Îndrăzneşte", se.găseşte „cutează".
3-1în ediţia de la 1805, în loc de „şi râdeau de E l", se găseşte „şi-şi bateau jo c de)E1".
TÂLCUIREA SFINTE) EVANGHELII DE LA I.UCA Capitolul 8 11)

să m ăn ân ce . (56) Ş i au răm as u im iţi15 p ă rin ţii ei. Ia r E l le -a p o ru n cit să

nu sp u nă n im ă n u i ce s-a în tâ m p la t.
(8, 49-5 V Marcu 5,35-37 (8 ,5 2 -5 3 ) Matei 9,24 / Marcu 5,38-10 ) loan TI, 11 (8,54) Matei 9,25 /
Marcu S, 40-41 / Luca 7 ,1 4 / loan 11,43 < 8 ,5 5 -5 6 ) Numeri 16, 22 /
Matei 8, 4; 9,25-30 /Marcu 5, 42-43; 7, 36 ί Luca 5,14
A uzind Ii'sus că a zis oarecare către m ai-m arele sinagogii: „N u m ai
supăra p e în v ă ţă to ru l", adică: „Nu îl arunca în osteneli, nu îl m ai d u ce",
nu a aşteptat D om nul p e lair să grăiască către [spre] D ânsul, ci m ai înainte
apucând El, îi grăieşte, ca să nu zică m ai-m arele sinagogii: „Nu am trebuinţă
de Tine, acu m iată că s-a făcut răul, a m urit aceea p e care nădăjduiam că o
v ei tăm ăd u i". D eci, ca să n u zică ceva ca d e acest fel - căci era necredincios
şi iudeu - , apucând m ai înainte, H r istos zice: „N u te tem e, ci crede num ai)
la ceea care era întru curgerea sângelui caută [priveşte şi înţelege-i puterea
credinţei], şi aceleia urm ându-i, nu-ţi vei pierd e d orirea".
Şi „n u m ai p e P etru ş i p e la c o v şi p e lo a n " îi lasă să in tre, ca u nii
care erau cei m ai aleşi d in tre ucenici, şi ca u n ii care p u te a u să tăin u iască
p rin tăcere m in u n e a C ăci n u voia D om nu l ca, m ai în ain te de vrem e, să-i
fie d esco p erite n o ro d u lu i celu i m u lt cele m ai m u lte d in lu cru rile S a le,
p o ate p en tru z av istia iu d eilo r aco p erin d u -le, ca n u ap rin z â n d u -se d e
zav istie iu d eii, v in o v aţi ju d e că ţii să fie. A sem en ea se cu v in e să facem şi
n o i când n e va zav istu i cin ev a: nu se cad e să d esco p erim către d ân su l
isp răvile n o astre, ca nu cu m v a sâgetându-1 p rin aceasta, să-l facem ca
m ai m u lt să n e z av istu iască, şi d intru aceasta în p ă c a t să -l aru n căm ; ci să
n e sârg u im , cât v a fi cu p u tin ţă, să ascu n d em lu cru l n o stru cel b u n
d inaintea acestuia.
Şi zicân d D om n u l: „n -a m u rit, ci d o a rm e " - şi m o artea „ so m n "
n u m in d u -o - p en tru că a v ea să o în v ie ze p e cea m o a rtă ca d in so m n , „îşi
b a te a u jo c d e E l" cei ce au zeau , ca şi m ai m u lt m in u n ea să fie m in u n e10.
Şi p entru ca iu d eii să n u p o ată zice m ai pe urm ă cu m că nu m u rise, c i
d orm ea, p entru aceea a ico n o m isit Iisu s m ai în tâ i a fi b atjo corit, când
zicea: „n-a m u rit, ci d o a rm e ", ca să astu p e gurile ce lo r ce v o ia u a clev e ti
- căci atât [de ad everit] m u rise, în cât îşi şi b ă te a u jo c de E l cân d zicea că
„n-a m u rit".
Şi „i-a scos pe to ţi a fa ră ", p o ate sfătu in d u -n e p e noi să fim n eiu b ito ri
de slavă şi n im ic să nu facem spre arătarea cea cu trufie. în că p oate şi *1

3î în ediţia de la 1805, în loc de „au rămas uimiţi", se găseşte „s-aţţ spăimântat".

111Astfel, cei care-L batjocoreau pe Domnul, adevereau minunea a fi spre mai multă
minunare.
 112 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFTLACT ARHIEPISCOPUL BULCAR1EI

în văţând cum că atu n ci când va lucra cineva m inu n i, se cu v in e să nu fie el

în m ijlocul m ultora, ci în loc d eosebi şi fără de turburare.
D eci, D om nul „a în to rs d u h u l" fetei, căci nu alt suflet o ad us înlăuntrul
ei, ci p e acela care a zbu rat d e la trup, pe acesta l-a făcu t a se în to arce în tru
el. „Şi a p o ru n cit El să i se dea ei să m ă n â n ce ", spre mai m ultă în cred in ţare
şi adeverire că ea a în v iat cu adevărat.
Încă este cu pu tinţă a le înţelege pe acestea şi în tru acest ch ip : întru
„scu rg ere d e s â n g e " este şi tot sufletul dintru care izb u cn eşte şi izv orăşte
p ă c a tu l cel sân g ero s şi o m orâtor, căci to t p ă ca tu l este în ju n g h ie to r şi
u cig ăto r de suflet. D eci, su fletu l acesta, atin gân d u -se de „ p o a la h a in e i"
lu i H ristos, ad ică de în tru p area Lui, şi crezând cum că S-a în tr u p a t.fiu l
lu i D u m n e z eu , se în să n ă to şe a z ă . Ş i d acă v a fi cin e v a „ m a i m a rc a l
s in a g o g ii", adică m inte stăpânitoare p este m u lte, ad unând c e le d in tru
___ lăco m ie, şi bolind „ fiic a " ei - cugetul adică (ca fiică a minţii] n u m a i sâ-L
ch e m e pe Iisus şi să cread ă, şi se va m ântui.
 113

C a p it o l u l 9
Trimiterea Apostolilor. Saturarea celor cinci mii de oameni.
Mărturisirea lui Petru. întâia şi a doua vestire a Patimilor.
Schimbarea lafaţă. Vindecarea copilului demonizat.
Care este întâiul între Apostoli? Urmarea lui lisus1

9, î-6: Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere

! şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. (2) Şi i-a trimis să
I. propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi.
(3) Şi a zis către ei: Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici
pâine, nici bani2 şi nici să nu aveţi câte două haine. (4) Şi în orice casă
veţi intra, acolo să rămâneţi şi de acolo să plecaţi5. (5) Şi câţi nu vă vor
primi, ieşind din acea cetate, scuturaţi praful de pe picioarele voastre,
spre mărturie împotriva lor4. (6) Iar ei, plecând, mergeau prin sate,
i binevestind şi vindecând pretutindeni.
(9. i ) Matei 10,1 /Maieu 3 ,13-14; 6 ,7 /Luca 6,13 <9,2-4) Matei 10, 7, 9,11/ Marcu 6.8-10 /
I.ura 10, 4-8; 22,35 <9, i>) M atei 1 0 ,14 / Marcu ft, 11 / Luca 10,10-11 /
1 Faptele Apostolilor 13, 5 1 :1 8 ,6 (9, 6) Marcu ft, 12; 16.18 /lacov 5 ,1 4
Şi de aici se arată m ărim ea D u m n ezeirii lu i lisu s, căci nu n u m a i E l
făcea m inuni, ci şi u cen icilo r „le-a d a t" aceasta [„p u tere ş i s tă p â n ire "],
m ăcar că ;tu al om ului, ci, cu ad evărat ă l lu i D u m n ezeu lu cru este a dărui
p rie te n ilo r S ă i u n e le că a ce ste d a ru ri. D u p ă c e le -a d a t A p o s to lilo r
„ stă p â n ire " asupra d uhu rilor celor rele, D om n u l nu i-a h o tărn icit în tru
aceasta pe dânşii, ci şi a „ p ro p o v ăd u i" E vangh elia le-a poruncit. C ăci se
' cu vine celu i căruia i s-a în cred in ţat a în v ăţa şi a pro p o v ăd u i, şi m in u n i a
face; p entru Că Ş i pro p o văd u irea p rin m inu n i se ad ev ereşte, iar m in u n ile

J In ediţia de ia 1805, titlul capitolului este: „Pentru trimiterea celor doisprezece Apostoli
Ia propovăduire. Pentru Irod când a auzit de lisus. Pentru cele cinci pâini şi doi peşti. Pentru
întrebarea Domnului. Pentru lepădarea de sine şi luarea Crucii tu i Hristos, Pentru Schimbarea
la fa ţă a lui Hristos. Perîtni cel lunatic. Pentru cei ce se socoteau între ei cine ar f i mai mare.
Pentru cel ce s-a oprit de ucenici să nu scoată dracii. Pentru a nu cere pedeapsă asupra celor ce nu
i-au primit pe dânşii. Pentru cei ce nu i s-a dat voie să meargă după lisus".
2 în ediţia de la 1805, în loc de „ b a n i", se găseşte „ a rg in t".
1 în ed iţia de ia 1805, în loc de „ aco lo să ră m â n eţi şi d c a c o lo s ă p le c a ţi", se găseşte
„ acolo sa p e tre ceţl ş i d e aco lo să ie ş iţ i" .
4 în ed iţia de la 1805, în loc de „sp re m ă rtu rie îm p o triv a lo r ", se găseşte „în tru
m ă rtu rie lo r".
114 Capitolul 9 SFÂNTUl. TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BUI .CARIEI

p rin p rop ovăd u ire. C ăci m u lţi, d c m ulte ori, au făcu t m in u n i cu d răcească
p u tere, în să p rop ovăd u irea lor nu era sănătoasă - şi dintru această pricină
n ici m in u n ile lor nu erau de la D um nezeu.
Şi îi trim ite p e dânşii întru atâta neavere, încât D om nu l „nici p â in e "
n u voieşte ca să ia [A postolii] la ei, nici altceva din cele p e 'ca re cei m ai
m u lţi le p u rtăm cu noi [la drum ].
în că le p oru nceşte şi aceasta, adică a nu se m uta d in loc în loc, ci „în
o rice casă v eţi in tra, acolo să răm ân eţi şi de acolo să p le c a ţi" , ca să nu
p ară că su n t vreunii dintre cei n estato rn ici şi lesne schim băcioşi.
Şi zice D om nul: „să scuturaţi praful de pe picioarele voastre", dacă
oarecare p e voi nu vă vor p rim i, „întru mărturie lor", ad ică spre m ustrarea
ş i o sân d irea lor, arătân d u -le acelora cu m că m u ltă cale p en tru dânşii
săv ârşin d , nici u n folos de la ei nu au avu t5.
Iar u nii, aceasta ce zice a nu purta A postolii „nici toiag, n ic i traistă,
n ic i pâine, n ic i b a n i şi nici câte d ouă h ain e"rO în ţeleg în tru acest chip [a
f i z is ă d e către D om nu l]: „N u ad unaţi com oară, căci «traista» este sem n al
ad u nării com orii, care m u lte strânge, «n ici toiag» să nu pu rtaţi, adică să
iau vă faceţi m ân io şi şi porniţi spre lovire, « n ici să n u a v eţi câ te două
h a in e » , ad ică să nu fiţi oarecu m m ăiestriţi intru n ărav şi în d oiţi în tru
so co tin ţe".

9, 7-9: Şi a auzit Irod tetrarhul toate cele făcute şi era nedumerit, că

se zicea de către unii că loan s-a sculat din morţi; (8) iar de unii că Hie s-a
arătat, iar de alţii, că un Prooroc din cei vechi a înviat. (9) Iar Irod a zis:
Lui loan eu i-am tăiat capul. Cine este, dar, Acesta, despre care aud
asemenea lucruri? Şi căuta să-L vadă.
<9 , 7- 9) M atei 14,1-2,11; 1 6 ,1 4 1 Marcu 6,14-16 / Luca 9,18-19
A cest Irod era cel M ic, fiu l lu i Irod ce l M are, care a o m o rât pruncii;
c ă c i acela era îm părat, iar acesta era stăpânitor peste a p atra p a rte [tetrarh].
Ş i n u se p ricep ea Irod [a spu ne] cine ar fi lisu s, căci zice: „Pe lo a n eu l-am
tă ia t, iar dacă lo a n s-a scu lat din m orţi, cu ad evărat, văzându-1 p e d ânsul
îl voi cu n o a şte ", căci Irod „căuta să-L vadă" p e D om nul.
în că v ezi că evreii socoteau învierea m orţilor întru v iaţa tru p ească şi
în tru m ân cări şi b ău tu ri, rea socotinţă având ; pentru că, în v ierea nu este
în tru m ân care şi băutură, sau în tru viaţă tru p ească (Romani 14, 17), ci,
p re cu m petrec îngerii lu i D um nezeu, aşa va fi vieţuirea (Matei 2 2 , 30; M arat
12, 25).

5 Adică locuitorii acelor aşezări nu au dobândit de la Apostoli nici un folos spre a se

apropia de împărăţia Cerurilor.
TÂ1.CUIREA S riN T E l EVANCHELII DE LA LUCA Capitolul 9 115

9, 10-17: Şi, întorcându-se Apostolii, I-au spus toate câte au făcut.

Şi, luându-i cu Sine, S-a dus de o parte într-un loc pustiu, aproape de
cetatea numită Betsaida. (11) Iar mulţimile, aflând, au mers după El şi
El, primindu-le, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, iar pe cei ce
aveau trebuinţă de vindecare, îi făcea sănătoşi. (12) Dar ziua a început
să se plece spre seară. Şi, venind la El, cei doisprezece I-au spus: Dă
drumul mulţimii6 să se ducă prin satele şi prin sătuleţele dimprejur, ca
să poposească şi să-şi găsească mâncare, că aici suntem în loc pustiu.
(13) Iar El a zis către ei: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem
mai mult decât cinci pâini şi doi peşti, afară dacă numai ducându-ne
noi, vom cumpăra merinde pentru tot poporul acesta. (14) Căci erau ca
la cinci mii de bărbaţi. Dar El a zis către ucenicii Săi: Aşezaţi-i jos, în
cete de câte cincizeci de inşi7. (15) Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi.
(16) Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la Cer8, le-a
binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor, ca să pună mulţimii înainte.
(17) Şi au mâncat si s-au săturat toţi şi au luat ceea ce le-a rămas,
douăsprezece coşuri de fărâmituri.
(9.10-13) Malei 14,13-19 /Marcu 6,30-38 / loan 6 , 2-9 <9. 14-16) Rut 2,1 4 /
M alei 1 4 ,1 7 ,1 9 ,2 1 /Marcu 6, 39-4] /loan 6,10-11 (9, 17) Rut 2,1 4 /
4 Regi 4,44 /Matei 1 4 ,2 0 /Marcu 6 ,4 2 ; 8,19 / loan 6,12-13
„într-un loc pustiu" Se duce Iisus, de vreme ce vrea să săvârşească
minunea pâinilor, ca să nu poată cineva zice că, fiind cetatea aproape, s-au
dus şi au adus pâinile de acolo.
Deci, Domnul, „primind" noroadele, le învăţa şi le tămăduia, ca tu să
cunoşti cum că filosofia noastră în cuvânl şi în faptă se împarte, şi nici se
cuvine a cuvânta fără de faptă, nici a făptui fără de cuvânt.
Şi fiindcă „se pleca sp re seară", ucenicii începând acum a fi mai iubitori
de oameni şi mai plecaţi spre păstorie, li se face milă de noroade şi grăiesc:
„Slobozeşte noroadele", adică „vindecă bolile lor mai degrabă, plineşte
cererile lor''. Iar Domnul, grăind către ucenici: „Daţi-le voi să mănânce",
nu zice acestea ca şi cum nu ştia lipsa, ci vrând a-i îndemna pe dânşii să
spună câte pâini au - şi astfel să se arate minunea mai mare, dintru
mărturisirea acelora arătându-se câte pâini erau.

6 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ D l d ru m u l m u lţim ii", se găseşte „ S lo b o z e ş te

n o ro a d e le ".
7 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „cete d e câ te c in c iz e c i d e i n ş i" , se g ăseşte „cete d e
câ te c in ciz e ci".
8 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „p riv in d Ia C e r " , se găseşte „cău tân d la C e r".
116 Capitolul 9 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Iar ceea ce zice: „Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci", arată cu m că

ni s e cu v in e nouă ca, atu nci când vom prim i v reu n stră in , şi să -l p u n em
p e d ânsu l să şază, încă şi de toată luarea-aminte să -l învrednicim.
Ş i [D om nul] „p riv eşte la C e r", arătând u -ne n o u ă ca, atu n ci c â n d vom
v re a să m ân căm , şă trim item m u lţăm iri lui D u m n ezeu .
Iar H ristos „a d at u c e n ic ilo r", apoi u cen icii au d a t n oroad elor, ca ei să
n u u ite m inunea, ci întru pom enire să o aibă pre dânsa, ad u cân d u -şi am inte
cu m în m âinile lor au luat pâinile.
Şi p risosinţa a fost de „d ou ăsp rezece c o şu ri", ca să cu n o aştem n o i cât
p o a te [săvârşi] iubirea d e străini şi cum se în m u lţesc ale n o astre, câ n d se
d a u celo r care su nt lipsiţi.
S-au zis în să pentru acestea m ai pe larg în E v an gh elia cea d e la M a te i9.

9,18-22: Şi când Se ruga El singur1012,erau cu El ucenicii, şi i-a întrebat,

zicând: Cine zic mulţimile că sunt Eu? (19) Iar ei, răspunzând, au zis:
loan Botezătorul, iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un Prooroc din cei
vechi. (20) Şi El le-a zis: Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu? Iar Petru,
răspunzând, a zis: Hristosul Iui Dumnezeu. (21) Iar El, certându-i11, le-a
poruncit să nu spună nimănui aceasta, (22) zicând că Fiul Omului trebuie
să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei
şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învieze.
<9,18-19) Matei 14,1-2; 1 6, 13 / Marcu 6,14,46; 8,27-28 /Luea 9 ,7 <9,20) Matei 14,33; 16,15-16/
Marcu 5,7; 8, 29 /loan 1,49; 6 , 69; 1 1 ,2 7 / Faptele A postolilor 8 , 37; 9 ,2 0 / Evrei 1,2-5 /
1 loan 4,15; 5, 5 (9 ,2 1 ) Ecdeziastul 3, 7 / M atei 16,20; 17,9 / M arcu 8, 30
. (9 ,2 2 ) Matei 16,21; 17,22-23; 2 0 , 17-19 /Marcu 8,31; 9,31; 10,33 / Luca 9,44; 17,25;, 18,31
P u n ân d u -le D om nul u cenicilor întrebare, n u d eîn d ată îi în trea b ă ce
an u m e zic ei despre El, ci m ai în tâi de socotin ţele n o ro d u lu i îi în tre a b ă , şi
ab ia apoi desp re ale lor. Iar aceasta o face D om n u l ca, după ce va arăta
n etreb n ică părerea n orod u lu i cea p entru El, să -i ad ucă p e u cen ici la cea
a d ev ărată socotinţă, lucru care cu adevărat s-a şi săvârşit, C ă ci, zicân d
u cen icii: „Unii Te socotesc a fi loan, iar alţii Ilie zic că eşti T u ", E l îi întreabă:
„ D a r voi, ad ică voi cei ce vă d eosebiţi d e toţi, cei aleşi, cin e z iceţi că su n t
E u ? " '2 Iar Petru se avântă mai înaintea celorlalţi şi gură a tuturor făcându-se,
m ă rtu riseşte că El este C el C are de d em u lt era p ro p o v ă d u it „ H risto su l
lu i D u m n e z e u " (adică U nsu l lu i D um nezeu), căci nu a zis „H ristos al lui

9 Vezi şi tâlcuirile de la M a t e i 1 4 ,1 3 - 2 0 , dar şi de la M a r c u 6 , 3 0 -4 2 .

. 10 În ediţia de la 1805, în loc de „singur", se găseşte „deosebi".
11 în ediţia de la 1805, în loc de „certându-i”, se găseşte „dojenindu-i".
12 [1805] Pentru aceasta .vezi şi la Maid c a p . 1 6 , la scolie.
TÄLCUIRKA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolu I 9 117

D u m n ezeu ", ci, cu articol, ca să arate că El este Cel cu ad ev ărat H ristosu l,

adică U n su l lui D um nezeu. P entru că m u lţi au fost u n şi, dar U nsu l lui
D u m n ezeu , ad ică „H risto su l lu i D u m n e z e u ", num ai U n u l este.

9, 23-27: Ş i zicea către toţi: D acă v o ie şte cin ev a să v in ă d up ă M in e ,

să se le p e d e d e sin e , să-şi ia cru cea în fie ca re z i 13 şi s ă -M i u rm ez e M ie ;
(24) căci c in e va v oi să-şi scap e14 su fle tu l îl va p ierd e; iar cin e-şi va p ierd e
su fle tu l p en tru M in e , acela îl va m ân tu i, (25) C ă ce fo lo se şte o m u lu i
dacă va câ ştig a lu m ea toată, iar pe sin e se va p ierd e, sau se va p ă g u b i?
(26) C ă ci d e cel ce se va ru şin a d e M in e şi d e cu v in te le M e le , d e a ce sta ş i
F iu l O m u lu i se va ru şin a, cân d va v e n i în tru slav a S a ş i a T atălu i ş i a
S f in ţilo r în g e ri. (27) C u ad evărat în să v ă sp u n vouă: S u n t u n ii, d in tre
c e i care stau a ic i, care nu v o r g u sta m o a rte a , p ân ă ce n u v o r v ed e a
îm p ă ră ţia lu i D u m n ezeu . (9,23-27) Matei io, 32-39; u , 24-28 /Marcu s, 34-39; 9, 1-2 /
Luca 12, 8-9; 14,27; 17, 33 /loan 12, 25 /2 TjmoU-i 2 ,1 2
D e vrem e ce p entru Sine a zis: „F iu l O m u lu i tre b u ie să p ă tim ea scă
m u lţe " (Luca 9 ,2 2 ), aduce D om nul p e urm ă şi în v ăţătu ră so b o rn icească şi
pentru toţi înd eobşte: „Nu n u m ai E u voi su feri m oarte, ci şi toţi aceia care
voiesc să vină,după M ine, datori sunt a se lepăd a d e sine, n ici o îm părtăşire
avân d către tru p , ci defăi.m ându-se pe s in e "15.
Iar „ cru ce" nu m eşte aici m oartea cea d e ocară, căci n ici o altă m oarte
nu era aşa de n eslăvită şi d e d efăim ată, p recu m era cea prin cruce. D eci
arată [D om nu l] că acela care va voi a fi u cen ic a l L ui, d a to r este a m u ri n u
cu m o arte slăvită, ci cu u na d e o cară, fiin d o m o rât ca un osândit. Şi d e
vrem e ce m u lţi su n t om orâţi cu m o arte d e ocară, însă ca n iş te tâlh ari şi
făcători d e rele, pentru aceasta D om nu l a adăugat: „si să u rm eze M ie " ,
ad ică toată fap ta cea bună să o săvârşească.
„C ăci cin e va v o i să-şi m ân tu iască [scape] su fle tu l î l va p ie rd e ", adică
oricine va voi Să vieţuiască d upă lu m e, acesta va m u ri cu sufletul.
Ş i „se ru şin e a z ă " de H ristos, cel care zice: „C um v o i cred e în tr-u n
D um nezeu răstig n it şi b atjo co rit?", ia r d e „ c u v in te le " L ui „se ru ş in e a z ă "
c e l ca r e b a tjo c o re ş te v o rb a cea sim p lă [d e rân d ] ş i n e m e ş te ş u g ită a
E vangheliei. A şad ar, d e u nu l ca acesta „se va ru ş in a " D o m n u l „cân d va
v en i în tru slava S a " , adică întru a D ou a Sa Venire, Iară ceea ce zice D om n u l
aici, în tru această înţelegere este: „Aşa p recu m u n stă p â n , d e v a av ea o

. 13 în ed iţia d e Ia 1805, în toc d e „ în fie c a re z i" , se g ăseşte „în to a te z ile le ".

14 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ să -şi s c a p e " , s e g ăseşte „să -şi m â n tu ia sc ă ",
ls A d ică n e în v o in d u -se d eloc cu cugetul, cel trupesc.
118 Capilr>lu! 9 SFÂNTUL TEO FllA Cl ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

slugă v iclean ă, se ruşinează a o num i pe aceasta slugă a sa, to t aşa şi Eu

m ă voi ru şin a a-1 n u m i slugă a M ea pe acela care s-a lep ăd at d e M in e".
Dar, fiin d că [D om nul] a zis m ai sus că „o ricin e îş i va p ie rd e s u fle tu l
p en tru M in e , acela î l va m â n tu i", vrând să ne arate de ce fel d e bu n ătăţi
se în v red n icesc u nii ca aceştia, zice: „S u n t u n ii, d in tre cei ca re stau a ici,
ca r e n u v o r g u s ta m o a r te a , p â n ă c e n u v o r v e d e a îm p ă r ă ţ ia lu i
D u m n e z e u ", adică slava întru care fi-vor D repţii, Ia r acestea le-a grăit
pentru Schim barea la faţă, căci Schim barea ia faţă ch ip a fo st al slavei
celei de Su s, care v a să fie, căci p recu m în tru aceasta cu p reaslăv ire a
strălu cit Iisu s, aşa şi D rep ţii, d upă [a lor] m ăsu ră, vor stră lu ci atunci.
„Aşadar, « su n t u n ii» (loan. Petru şi Iacov) «care nu v o r g u sta m oartea»,
p ân ă când v o r ved ea în tru ce slavă vor fi cei care M ă m ărtu risesc pe M ine,
iar de v ăzu t o vo r ved ea pe aceasta în vrem ea Sch im b ării la fa ţă ".

9, 28-36; Ia r d up ă cu v in te le acestea, ca la o p t z ile , lu â n d cu S in e p e

P etru ş i p e lo a n şi p e Ia co v , S -a su it în m u n te ca să S e roage. (29J Ş i p e
c â n d S e ru ga El, ch ip u l feţe i S a le s-a făcu t altu l ş i îm b ră c ă m in te a L ui
a lb ă stră lu cin d . (30) Ş i iată d o i b ă rb a ţi v o rb ea u cu El, care erau M o ise ş i
Ilie , (31) şi care, arătân d u -se în tru slavă, v o rb ea u d esp re s fâ rş itu l L u i!6,
p e care avea să-l îm p lin ea scă în Ieru salim . (32) Ia r Petru şi c e i ce erau cu
E l erau În g reu ia ţi de so m n ; şi d eştep tân d u -se, au v ăzu t sla v a L u i ş i pe
c e i doi b ă rb a ţi stând cu Ei. (33) Ş i când s-au d esp ă rţit e i de E l, P etru a zis
către Iisu s: în v ăţăto ru le, b in e este ca noi să fim aici şi să fa cem trei co lib e:
u n a Ţ ie , u n a lu i M o ise şi u na Iu i llie , n e ştiin d ce sp u n e. (34) Ş i, p e când
v o rb e a E l acestea, s-a făcu t un n o r şi i-a u m b rit; şi ei s-au sp ă im â n ta t
câ n d au in trat în nor. (35) Ş i g las s-a făcu t d in nor, zicân d : A cesta este
F iu l M eu cel ale s17, de E l să ascu ltaţi! (361 Ş i cân d a trecu t g la s u l, S-a
a f la t Iisu s sing u r. Ş i ei au tăcut şi n im ă n u i n -au spu s n im ic, în z ile le
a c e le a , d in ce le ce văzu seră.
(9,23-34) Malei 17,1-4, 6 / Marcu 9,2-5 /2 Petru 1,16 13, 35) Deuteronom 18, 3 5 1
Isaia 4 2 ,1 i Matei 3,17; 17, 5 /Marcu 1,11; 9 ,7 /Luca 3, 22 /loan 6 ,2 7 /
Faptele Apostolilor 3 ,2 2 -2 3 12 Petru 1 ,1 7 <9, 36) Matei 17, S-9 /Marcu 9, 8-9
M atei zice cum că „şase z ile " au trecut după cuvintele acestea, şi atunci
S -a suit Iisus în m unte (M atei 17,1). Iar Luca zice că au trecu t „ o p t z ile " ,
p e n tru că M atei num ai zilele cele din m ijloc Ie num ără, iar Luca nu num ără

1(i în ediţia d e la 1805, în lo c de „v o rbeau d esp re s fâ rş itu l L u i", se g ăseşte „grăiau

d e s p r e ie şire a L u i".
17 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „F iu l M e u ce l a le s ", se găseşte „F iu l M e u cei iu b it".
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 9 119

num ai zilele cele d in m ijloc, ci f i ziua întru care s-au g răit cu vin tele acestea
fi aceea întru care s-a făcu t Schim barea Ia Faţă.
Şi i-a lu at [D om nul] nu m ai pe cei trei [„pe P etru ş i p e lo a n ş i p e
Ia co v "]: p e Petru ca p e cel care-L iubea pe E l, p e lo a n ca p e acela care era
iubit d e către E l, ia r p e Iacov ca pe cel care era şi El fierb in te cu râvna cea
pentru D ânsul, sau ca p e u nu l care putea tăin u i lu cru l [săvârşit], p u tând
a-1 ţine întru d ânsul şi n im ănui a-1 spune.
Şi [D om nul] „S -a su it în m u n te ca să S e ro a g e ", căci n i se cu v in e
noua a n e ruga deosebi fiind , şi sus „ su in d u -n e ", ş i la n im ic din ce le
păm ânteşti p lecând u -ne.
la r „ch ip u l fe ţe i S a le s-a fă cu t a ltu l", n u ca ş i cu m s-ar fi străm utat El
întru altă fire, căci a răm as p recu m era, însă ch ip u l fe ţe i Lui s-a arătat m ai
lum inos d ecât m ai înainte. A sem enea s-a p etrecu t şi cu „ îm b răcăm in tea
L u i", căci num ai arătarea acestora a strălucit, fiindcă n u firea îm brăcăm intei
Sale s-a schim bat, ci arătarea ei.
Iar „M o ise ş i I l ie " stăteau îm preună cu D â n su l cân d Se ruga, ca să se
arate că n u este [El] îm p o triv n ic P ro o ro cilo r şi L e g ii; că d e a r fi fo st
îm p otrivn ic acestora, n u ar fi su ferit M oise - cel care a dat Legea - şi Ilie,
cel care era m ai fierbinte dintre Prooroci, să fie alături d e El ş i să stea
îm preună cu D ânsul. Şi „g răiau d esp re ie ş ir e a L u i, p e ca re avea s-o
îm p lin ea scă în Ie ru s a lim ", adică despre m oartea Sa.
Iar pe când H ristos S e înd eletnicea la ru găciu n e, P etru „era în g re u ia t
d e s o m n ", căci n ep u tin cio s era, şi ceea ce este a firii o m en eşti plinea,
som nului slujind. Şi „d eştep tân d u -se, au văzu t slav a L u i şi pe cei d oi
b ărb aţi stând cu E l", şi ca şi cum îm păcându-se cu'petrecerea cea de acolo18,
şi d in pricina lu m in ii [slavei], şi dintru aceea că îi ved ea p e Prooroci, zice:
„ b in e este ca n o i să fim a ic i". C ăci socotea Petru că atu n ci era sfârşitul şi
îm p ărăţia lui Iisus venise, „n eştiin d ce s p u n e ", că în că nu era. sfârşi tul,
n ici η ύ sosise ziu a îm p ărăţiei şi a desfătării b u n ă tă ţilo r de care se vor
îm părtăşi Sfinţii. în că le g răieşte [pe acestea Petru] şi tem ân d u -se de a fi
răstignit H ristos, căci de vrem e ce a auzit de la D ân su l că se cuvine ca El
să fie om orât şi a treia zi să în vieze (Luca 9, 22), g răieşte acestea [„ b in e
este ca n o i să fim a ic i"], ca şi cum ar fi zis: „Să nu ne p o g orâm din m u nte,
ci aici să răm ânem , ca să scăp ăm d e C ruce şi d e Patim ă; .căci dacă v o r veni
asupra noastră iu d eii, îl avem pe Ilie ajutător, care a p o g o râ t foc d in C er şi

18 Adică împărtăşindu-se din multămirea vieţuirii de acolo, Petru râvneşte a dăinui

această sălăşluire întru slava dragostei lui Dumnezeu,
 120 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEP1SCOPU L BULGARIEI

i-a d at p ierz ă rii p e m ai m arii p este cincizeci [îm p reu n ă cu ce i cin cizeci ai
lor] (4 Regi 1, 9-14). îl a v em 'şi pe M oise, care atâtea şi a tâ tea n ea m u ri a
stin s". Ia r acestea le grăia Petru „n eştiin d ce s p u n e ", p e n tru că el socotea
că u n lu cru prea greu şi rău este Crucea, şi dintru a ceastă p ricin ă fugin d
d e dânsa, grăia unele ca acestea însă D om nul înseta d e a Se răstig n i, fiindcă
n u era cu pu tin ţă în tru alt ch ip a-i m ântui p e oam eni.
Iar P etru , zicând: „să facem trei c o lib e " . D om n u l fără d e v este [d in
„ n o r"] face „ c o lib ă " n efăcu tă d e m âini, şi în tru aceasta in tră cu Proorocii,
ca să S e arate cu m cu n im ic n u este m ai p rejos d ecât Tatăl. C ă ci p recu m în
Scrip tu ra ce a V eche se zicea că „n o ru l" îl are [cuprinde] p e D o m n u l19, şi
M o ise in tra în tr-în su l şi aşa prim ea L egea (Ieşire 24, 15-18), aşa şi acu m
„ n o r " p e H risto s î l p rim e şte [cu p rin d e ], în s ă n u u n n o r fu m e g â n d
[în tu n ecos] (căci a trecu t u m bra Legii şi în tu n ecim ea n ed esco p eririi), ci
„ n o r lu m in o s " (Matei 17, 5), căci a v en it ad ev ăru l ş i a stră lu cit d aru l
D o m n u lu i şi n im ic întu necos nu m ai este acum .
„ Ş i g la s s-a făcu t d in n o r", p recu m d e d em u lt g las al lu i D um n ezeu
s e a u zea d in n o r (Ieşire 24, 16). Şi „ S -a a fla t lis u s s in g u r " , ca să n u
so co tească cu m va A postolii că aceasta ce zice: „A cesta e s te F iu l M e u ",
p en tru M o ise sau pentru llie s-a zis. In să p o ate şi aceasta în sem n ează,
cu m că p â n ă la o vrem e „s-au arătat" L eg ea şi P roorocii, p re cu m şi aici
M o ise şi IIie, apoi „S -a a fla t lisu s sin g u r", d up ă ce a ce ia a u trecu t, căci
a cu m E van gh elia stăpâneşte, fiindcă cele ale L egii au trecu t.
Ş i.A p o sto lii „ â u .tă cu t şi n im ă n u i n -a u sp u s n im ic " d in ce le ce le
v ă z u seră , p e n tru că m ai înainte d e C ru ce nu se cu v en ea a se sp u n e desp re
lis u s v reu n lu cru d um nezeiesc, căci aceia care a r fi a u z it u n e le ca acestea,
; ia r apoi L -a f fi văzu t p e D ânsul .răstignit, ce fel d e so co tin ţă cir fi av u t
p en tru El? O are nu u n am ăgitor şi u n n ălu cito r [înşelător] L -a r fi socotit
p e El? D eci, p en tru aceasta· nici u n lucru preaslăv it şi d u m n ez eiesc n u
p ro p o v ă d u iesc A postolii m ai în ain te d e C ruce.
în să p en tru această pricină, s-au zis d e către noi în E v a n g h e lia cea d e
la M atei m u lte, m ai frum oase20.

19 „ S -a s u it d eci M o is e ş i Io s u a .în m u n te ş i u n n o r a a c o p erit m u n te le . S la v a

D o m n u lu i s-a p o g o rât p e M u n tele S in a i ş i i-a a c o p erit n o ru l ş a se z ile , ia r î n ziu a a
ş a p te a a s tr ig a t D o m n u l p e M o ise din. m ijlo c u l n o ru lu i. C h ip u l s la v e i D o m n u lu i d e
p e v â rfu l m u n te lu i era în o c h ii f iilo r lu i Isra il, ca u n fo c m istu ito r. Ş i s -a s u it M o is e pe
m u n te şi a in tra t în m ijlo c u l n o ru lu i; ş i a s ta t M o is e p e m u n te p a tru z e c i d e z ile şi
p a tru z e c i d e n o p ţ i" (Ieşire 24, 15-18).
20 Vezi tâlcu irilo d e la Matei 1 7 , 1-9, d ar şi d e la Marcu 9,1-9.
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 9 121

9, 37 42: în z iu a u rm ă to a re , câ n d s-au c o b o r â t d in m u n te , L-a

în tâ m p in a t m u lţim e m u ltă. (38) Ş i iată un b ă rb a t d in m u lţim e a strig at,
zicân d : în v ă ţă to ru le , ro g u -m ă Ţ ie , cau tă sp re fiu l m eu , că îl am n u m a i
p e e l; (39) ş i iată u n d u h îl ap u că şî în d ată strig ă ş i-l z g u d u ie cu sp u m e
şi a b ia p leacă de la el, după ce l-a zd ro b it21. (40) Ş i m -am ru gat de u ce n icii
T ă i ca să -l a lu n g e , ş i n-au pu tu t. (41) Ia r Iis u s , ră sp u n z â n d , a z is : Ö ,
n eam n e c re d in cio s ş i în d ă ră tn ici P ân ă cân d v o i fi cu v o i ş i vă v o i su fe ri?
A d u a ic i pe fiu l tău . (42) Ş i, a p ro p iin d u -se el, d e m o n u l l-a a ru n ca t la
p ă m â n t şi l-a zg u d u it. Ia r Iisu s a ce rtat p e d u h u l c e l n ecu ra t ş i a v in d e ca t
p e co p il şi l-a dat ta tă lu i lu i.
( 9, 37 -41) Matei 17,10-17/ M a rfu 9 ,1 0 -1 9 <9 , 42) M atei 1 7 ,1 8 /Marcu 9,20
Foarte necred incios era om ui acesta, c ă d d in această p ricină n id dracul
n u ieşea d in co p ilu l lu i, fiind că n ecred in ţa lu i b iru ia p u terea A postolilor,
în că şi dintru aceasta se arată n ecred in ţa şi în d răzn eala lu i, d intru a v en i
în a in te a tu tu ro r şi a-i p rih ă n i p e u ce n ici. D eci D o m n u l, a ră tâ n d că
n ecred inţa lu i este p ricina pentru care n u i s-a tăm ăd u it copilu l, în ain tea
tuturora îl ocârăşte pe acest om . Şi n u nu m ai p e el îl ocărăşte, ci şi pe
ceilalţi pe toţi înd eobşte, căci atu n ci când zice: „O , n eam n e c re d in c io s ",
d im p reu nă pe toţi iu d eii îi cuprinde.
Iar acest cu vânt, „ în d ă ră tn ic", arată că răutatea nu este n ici d in tru
în cep u t şi nici din fire, pent™ că fireşte erau drep ţi (că săm ân ţă sfântă
erau, ai lu i Avraam şi ai lui Isaac), d ar s-au în d ărătn icit d in tru rău tate.
Iar aceasta ce zice: „P ână când v o i f i cu v o i ş i vă v o i su fe ri? ", înseam nă
cu m că [mai] p lăcu tă îi este m o artea şi voieşte m ai cu rând a scăpa de
dânşii, căci zice: „Până când voi su feri necred in ţa v o a stră ?" D eci, D om nu l,
arătând că are p u tere care b iru ieşte n ecred in ţa iudeilor, zice: „A d u a ic i p e
fiu l tă u ".
Ş i d u p ă ce i-a făcu t săn ăto s, „l-a d a t ta tă lu i lu i" , că m ai în ain te cel
care se în d răcea n u era al tatălu i său , d al d u h u lu i celu i viclean , care îl
stăpânea p e el. Iar atu nci, D om nu l l-a dat p e co p il tatălui său , care îşi
pierd u se fiul, iar apoi l-a aflat.

9, 43-45: Ia r to ţi au ră m a s u im iţi d e m ă rire a lu i D u m n e z e u . Ş i

m irân d u -se to ţi d e toate câte făcea, a z is către u c e n ic ii S ă i: (44) P u n e ţi î n
u re c h ile v o astre cu v in te le acestea: C ă ci F iu l O m u lu i va f i d a t în m â in ile

21 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „şi-l z g u d u ie cu sp u m e ş i a b ia p leacă d e la el, d u p ă

ce l-a z d r o b it" , se g ăseşte „ şi î l z d ro b e şte p e e l cu sp u m e ş i a b ia se d u ce d e la el,
sfărâm ân d u -1 pe e l" .
122 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

o a m e n ilo r. (45) Ia r e i n u în ţe le g e a u cu v â n tu l a cesta , că ci era a scu n s2223

p en tru ei ca să nu-1 priceapă şi se tem eau să-L în tre b e desp re acest cuvânt.
(9. 4 3 -4 4 ) Matei 16,21; 17,22; 20,18 /Mafcu 8, 31; 9, 31; 10,33 / Luca 9, 22; 18,31; 24, 7
< 9,45) Marcu 9, 32 / Luca 2, 50; 18, 34 / loan 12,16
Toţi ceilalţi se m inu nau de to ate cele câte le făcea Iisus, n u n u m ai de
a ceastă singu ră m inune. Iar El lăsând u -i pe ceilalţi, către u cen ici grăieşte
ş i zice: „Puneţi toate acestea, şi m inu n ile şi cu v in tele cele p en tru m inu n i,
în u rechile v o astre". Pentru ce? „Pentru că v o iesc să fiu v ân d u t şi să fiu
răstig n it, iar în vrem ea în care M ă veţi ved ea răstignit, să n u socotiţi că
d in neputinţă am pătim it aceasta, căci Eu, C el C are am puterea să săvârşesc
u n e le ca aceste m inu ni, am p u tere şi să nu M ă las răstig n it".
„Ia r ei nu în ţe le g e a u cu v ân tu l acesta, căci era a scu n s p en tru e i". Şi
d in ce. p ricin ă s-a făcut aceasta? P entru ca, n u m a i în ain te de vrem e să se
m â h n ea scă , şi, de frică, să se tu rbu re. D eci, p o g orân d u -S e D u m n ezeu
n ep u tin ţe i lo r şi ca p e n işte co p ii ch iv em isin d u -i p e d ân şii, n u în găd u ia ca
să p riceap ă ei ceea ce se zicea pentru C ruce.
Şi v e z i şi cu ce rn icia acelo ra, cu m se cu cern icea u să -L în tre b e pe
D o m n u l, ia r m a i v â rto s „se te m e a u ". C ă ci frica de D u m n e z eu este
în m u lţire a cucerniciei, după cu m şi cu cernicia este frică m ică.

9, 46-50: Ş i a in trat g ând în in im a lor: C in e d in tre ei ar f i m a i m are?

(47) Ia r Iisu s, cu n o scân d cu g etu l in im ii lo r, a lu a t u n co p il, l-a p u s lâ n g ă
S in e , (48) şi le-a zis: O ric in e va p rim i p ru n cu l a cesta , în n u m ele M eu 13,
p e M in e M ă p rim eşte; ia r o ricin e M ă va p rim i p e M in e , p rim eşte p e C el
C a re M -a trim is p e M in e. C ăci ce l care este m ai m ic în tre v o i to ţi, acesta
e ste m ai m are. (49) Iar lo a n , răsp u nzând , a zis: în v ăţătoru le, am văzut pe
u n u l care, în n u m ele Tău , scoate d em o n i şi l-am oprit, p en tru că n u -Ţ i
u rm ea z ă îm p reu n ă cu n o i. (50) Ia r Iisu s a z is către el: Nu-1 o p riţi; căci
c in e n u este îm p o triva v o astră este p entru v o i24.
(9, 46-47) Matei 18,1-2 /Mircu 9,33-36 /Luca 22,24 i9, 4 3 ) M alei 10,40-42; 18,5 /Marcu 9,37 /
Luca 10,16 /loan 12,44; 13,20 /1 Tesaloniceni 4,8 (9 ,4 9 ) Numeri 11,27 /
Marcu 9,38 ( 9 ,5U) Matei 12,30 / Luca 11,23 /Filipeni 1,18
P atim ă a m ăririi celei d eşarte intrase între A p o sto li, şi după cum m i
s e pare m ie, dintru a nu se tăm ăd u i în d răcitu l s-a ridicat asupra lor această
p atim ă. C ăci se poate să se fi certat ei p entru această pricină şi fiecare să fi

22 în ediţia de la 1805, în loc de „ascuns", se găseşte „acoperit",

23 în ediţia de ia 1805, în Ioc de „în numele Meu", se găseşte „întru numele Meu".
24 în ediţia de la 1805, în loc de „căci cine nu este împotriva voastră este pentru
voi", se găseşte „căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi".
r

TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA_______________C a p ito lu l___________ 123

zis: „N u dintru a m ea neputinţă nu s-a tăm ăd u it copilu l, ci din. a cu tăruia",

şi d e aici să se fi aprins cearta cea pentru aceasta, adică: „ C in e d in tre ei ar
fi m a i m are ?"
în să D om n u l ştiind inim ile fiecărora, ap u că şi, m ai în ain te, p ână a nu
creşte patim a aceasta, se sârguieşte din răd ăcină a o tă ia C ăci la începătura
lor, p atim ile se biruiesc cu lesnire, iar după ce cresc, se fac cu an ev oie de
cu răţit. D eci, cu m taie (D om nul) răutatea? [Evan gh elistu l] zice că luând
[D ânsul] „u n p ru n c", îl arată p e acesta ucenicilor, ad ev erin d u -le lo r prin
aceasta cu m că ni se cu vine n o u ă ca astfel de socotin ţe să săvârşim întru
n o i în şin e, asem en ea acelora pe care vârsta le-a dat pruncilor, căci aceştia
su n t n eîm p ărtăşiţi d e rău tăţi şi prea sim pli, nici d e g ând u rile iu birii de
slavă su părând u-se, nici de ale iubirii de întâietate. Zice, aşadar, [Dom nul]:
„ O ricin e va p rim i p ru n cu l acesta, în n u m ele M e u , pe M in e M ă p rim eşte".
Ia r ceea ce zice, în tru acest chip este: „Voi socotiţi cu m că dacă vă v eţi
arăta m ând ri şi iu bitori de slavă, atu nci v eţi fi p lăcu ţi m ultora, şi atu n ci
m ai m u lţi v ă vor prim i pe voi. D ar E u vă z ic v o u ă că atâta m ă b u cu r de
sim plitate, şi aşa [de bine] îi închip u ie această sim p litate pe ai M ei ucen ici,
în cât oricine îl va prim i p e cel m ai sim plu [de rând] şi fără d e rău tate
bărbat, ca p e u n u cenic al M eu " - căci aceasta este ceea ce zice „în tru
n u m ele M e u " - „pe M ine M ă prim eşte; căci acela ca re p rim eşte trufaş,
n ici u cenic al M eu n u prim eşte, n ici pe M in e [în su m i]".
Şi răspu nzând lo an a zis: „în v ă ţă to ru le, am v ă z u t pe u n u l care, în
n u m ele T ău , scoate d em oni şi l-am o p rit". C e legătură este în tre cuvântul
acesta pe care l-a zis loan, şi cel pe care l-a zis D om n u l? C u ad ev ărat m are
este această legătură. C ăci, de vrem e ce a zis D om nu l: „cel care este m ai
m ic în tre v o i to ţi, acesta este m ai m a re ", s-a tem u t lo an ca nu cum va
vreun ră u să fi făcut ei, oprindu-1 cu stăpânire şi trufie p e acel om - pentru
că a opri pe cineva de la ceva, nu-1 arată p e cel care opreşte că este mai
prejos, ci cum că e l cugetă ceva m ai în alt d ecât acela care este op rit de
către el. A şadar, lo an s-a tem ut aceasta: ca n u cu m va să fi făcu t lu cru de
trufie oprindu-1 pe acel om. Şi p entru care pricin ă îl opreau pe om ? Nu
zavistuindu-1, ci judecându-1 pe el n evred nic d e a face m inu ni, căci nu
p rim ise îm preună cu d ânşii darul facerii de m inu ni, nici nu l-a trim is pe
E l D om nul spre aceasta, asem enea lor, [A postolilor,] şi nicid ecu m nu urm a
acela lu i lisu s. D ar ce zice D om nul? „Lăsaţi-1 p e el să facă aceasta, căci
zd robeşte şi el puterea satanei; şi, de vrem e ce nu vă îm p ied ică pe voi
în tru p ropovăd u ire şi nici n u -i ajută d iavolu lu i, dintru această pricină el
este pentru noi. Căci acela care n u este îm p o triv a lu i D um nezeu, pentru
ra Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

D u m n ezeu este, precum şi acela care n u ad ună cu D u m n ezeu , acela cu

d iav o lu l e s te ''35.
Şi m i te m in u n ează d e p u terea n u m elu i lu i lisu s, cu m şi p rin cei
n ev red n ici şi care nu su n t u cenici ai L ui lucra d aru l [d u m n ezeiesc], cu
to ate că n u m ai era ch em at n u m ele Lui. A şa şi p rin p reo ţi, d eşi n ev red n ici
vo r fi, lu crează darul [d u m nezeiesc] şi se sfin ţesc toţi, m ăcar deşi n ecu ra t
va fi preotul.

9 ,51-56: Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât26 să

meargă la Ierusalim. (52) Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând,
au intrat întf-un sat de samariteni, ca să facă pregătiri pentru El. (53)
Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta către Ierusalim27. (54) Şi
văzând aceasta, ucenicii Iacov şi loan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să
se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? (55) Iar El,
întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi?28
Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le
mântuiască. (56) Şi s-au dus în alt sat.
{9,51) Marcu 16,19 /Luca 24,51/ Faptele Apostolilor1,2 (9, 52 53) loan 4,4-9 (9, 54) 4 Regi 1,10,12
(9, 55-56) Matei 9, 12; 10,6; 18,11 /Luca 19,10 /loan 3,17; 12,47 /1 Timotci 1,15
C e în seam n ă ceea ce zice [Evanghelistul]: „când s-an împlinit zilele
în ă lţă r ii S a le " ? [A ceasta ad evereşte că] a so sit v rem ea d intru ca re se
cu v e n e a ca de aici în ain te să su fere D o m n u l p en tru n oi P atim a cea
m ân tu ito are, să Se în alţe la Cer, încă şî să şadă pp sca u n îm p reu n ă cu
D u m n ezeu şi Tatăl. .
D eci, atu nci când a so sit vrem ea Pătim irii Sale şi a în ălţării celei din
lu m e, D om n u l a h o tărât a n u m ai înconjura p e aici şi p e acolo29, ci a se su i
la Ierusalim . Căci ceea ce zice: „Şî-a în tă rit faţa L u i" , aceasta arată, că S-a
h otărât, a întărit, a aşezat sfat ca să m eargă la Ierusalim , şi „ trim ite v estito ri
în a in te a L u i", ca să-i gătească L u i vreo gazdă. Şi ştia [D om nul] că nu va fi
p rim it de sam ariteni, în să îi trim ite pe „v estito ri", ca toată d ezvin ovăţirea
sam ariten ilor să fie neînd rep tăţită, şi să nu poată m ai p e u rm ă a zice cum

" Vezi şi tâicamJe Sfântului Teofifact de la M utei 1 2 ,3 0 , Manu 9 ,3 8 - 4 0 şi de la Lu ca 1 1 ,2 3 .

26 în ediţia de la 1805, în loc de „S-a hotărât", se găseşte „Şi-a întărit faţa Sa".
27 în ediţia de ia 1805, în loc de „pentru că El se îndrepta către Ierusalim", se găseşte
„că faţa Lui era mergând spre Ierusalim".
28 în .ediţia de la 1.805, în loc de „Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi?", se găseşte
„Nu ştiţi.al Cărui Duh sunteţi voi?".
29 Adică a nu Se mai perinda. ,,
TÄI.CUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA I..UCA Capitolul 9 125

că: „L -am fi prim it p e Έ1, d e ar fi trim is pe vreun ii în ain tea L u i". P rintru
această trim itere, încă şi u cen icilo r Săi ad u când u -le folo s, anum e să nu se
sm intească atu n ci când îl vor ved ea p e El fiind o cărât p e C ru ce, ci dintru
acestea p etrecu te acum să cunoască [şi să ia am inte] că p recu m acu m ,
fiind d efăim at d e sam ariteni, fără de rău tate i-a su ferit [răbdat] - însă m ai
vârtos şi p e în şişi u cenicii îi m u stră aici [Dorianul], p en tru că îl în tărâtau
îm potriva o că râ to rilo r- aşa şi atunci fiind El răstignit, nu v a suferi [răbda]
ca u n nep u tin cios, ci ca u n în d elu n g răbdător.
în că le aduce [Dom nul] folos u cen icilo r şi prin ceea ce îi în v aţă dintru
a Sa pildă, adică a fi fără de răutate. C ăci u cenicii, luând am in te la llie care
a ars de două ori câte cincizeci dc b ărbaţi, îm p reu n ă cu căp eten iile lo r (4
Regi 1, 9-14), îl aţâţau pe D om nu l îm potriva celor care L-au ocărât, [şi asta
din pricină] că încă nu erau ei d e săv ârşit [desăvârşiţi]. Ia r E l, arătân d u -le
lo r cum că m ai înaltă este L egea Sa decât vieţuirea lui. Ilie, îi d ojen eşte pe
dânşii şi îi d epărtează de la o socotinţă ca aceasta, în v ăţân d u -i a su feri cu
b lând eţe p e cei care îi ocărăsc.
D ar ce este ceea ce zice: „nu L-au p rim it, că faţa L u i era m ergân d
sp re Ie ru sa lim "? O are aceasta zice, cum că n u L -au p rim it p e D ân sul,
pentru că h o tărâse El să m eargă în Ierusalim ? Şi dacă întru acest fel v om
în ţelege, anum e că p entru aceasta nu L-au prim it pe D ân sul, pentru că El
Se h o tărâse să m eargă în Ieru salim , v o m afla că n u fă ră d e pricină n u L -au
p rim it p e El. D eci este cu p u tin ţă a sp u n e că u n e le ca a ce ste a z ice
E van gh elistu l: „N u L -au p rim it p e D ân su l şi n u a in trat în S a m a ria "; apoi,
ca şi cu ţn l-a r fi în trebat cin ev a astfel: „Şi p en tru ce n u L -au prim it p e
D ânsul, chiar şi nevrând ei, şi nici D om nu l nu a intrat? O are p en tru că era
E l nep u tincios? Sau n u p u tea să intre, d eşi aceia n u v o ia u ?", d ezlegân d
în ţelesu l acesteia, zice: „N u p en tru că era n ep u tin cio s D ân su l, ci p en tru că
nu voia să intre acolo, ci să m eargă în Ierusalim , căci, de n u ar fi fost această
pricină la m ijlocaşi n ev rân d sam arin en ii, ar fi in trat EI în sa t".

9, 57-62: Şi pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El: Te voi

însoţi, oriunde Te vei duce. (58) Şi i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini şi
păsările cerului aü cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul.
(59) Şi a zis către altul: Urmează-Mi™. Iar el a zis: Doamrie, dă-mi voie
întâi să tnerg să îngrop pe tatăl meu. (60) Iar El i-a zis: Lasă morţii să-şi
îngroape morţii lor, iar hi mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu.30

30 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ U rm e a z ă -M i", s e găseşte „ V in o d u p ă M in e " .

 126 Capitolul 9 SFÂNTUL TKOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

(61) D ar a ltu l a zis: î ţ i v o i u rm a, D o a m n e , d ar în tâ i în g ă d u ie -m i ca să

rân d u iesc c e le d in casa m ea. (62) Ia r Iis u s a z is către el: N im e n i care
p u n e m â n a pe p lu g ş i se u ită în d ă ră t nu este p o triv it p en tru Îm p ă ră ţia
lu i D u m n e z eu 31. <9,57-59) M alei 8, 19-21 (9,60) Malei 4,19; 8 ,2 2 (9.61) 3 Regi 19,20
19, 62) Faceie 19,26 /Pilde 2 6 ,11 /Filipeni 3 ,1 3 /2 Petru 2, .22
A cesta care a venit la lisu s şi i-a ceru t ca să m eargă d up ă D ân su l, cu
socoteală vicleană a venit, căci d e vrem e ce II v ăzu se pe D om n u l că poartă
după Sine no ro d m ult, a so co tit că de la aceştia D om n u l ad ună b a n i, şi
gând ea că şi el, d acă va m erg e d u p ă Iisu s, va strân ge b a n i. D e d , pen tru
aceasta îl depărtează pe el D om nu l, ca şi cu m i-ar fi zis Lui u nele ca acestea:
„Tu, ad ică, socoteşti că v ei strân g e b a n i d intru a urm a M ie, pentru că
gând eşti cu m că viaţa M ea este întru acest chip, d ar n u este aşa, p en tru că
[Eu] în tru atâta sfătu iesc şi p rop ovăd u iesc sărăd a, în câ t celelalte jiv in e au
vizuini, iar E u n id [m ăcar nu am ] ca s ă ". Şi pe acesta, în tru acest ch ip l-a
îndepărtat.
Ia r „ a ltu ia ", care n ic i [m ăcar n u ] L -a ru g a t [să -I u rm ez e L u i], îi
poru nceşte să m eargă d upă D ân su l, iar acela, cerân d u-E să se d u că şi să-l
îngroape pe tatăl său, nu-1 lasă [D om nul] să săv ârşească aceasta, zicând:
„L asă m o rţii s ă -ş i în g r o a p e m o r ţii lo r " - lu cru ca re a d e v e re şte că
' n ecred incios era tatăl său, şi p entru aceasta n ev red n ic era d e a se h răn i la
bătrâneţe de fiul său care a crezut. Pentru că iată ce'zîce D om n u l: „Lasă
pe ru d ele cele m oarte - adică p e cei necred in cioşi — a-1 h răn i p e tatăl tău
cel n ecred incios, până şi la în g ro p are", căci „a se în g ro p a " acest în ţeles îl
are aici, ad ică a-1 în vred n ici de lu âre am inte ş i grijă până la în grop are.
P entru că şi în vorba cea înd eobşte, aşa o bişn u im a zice: „C utare fiu, l-a
în g ro p at pe tatăl să u "; şi nu zicem prin aceasta că num ai l-a în grop at pe
d ânsul şi nici u n alt b in e nu i-a făcut, ci sp u n em că i-a p u rtat d e grijă până
în sfârşit, şi la îngropare. „A şadar, m o rţii aceia, adică n ecred in cioşii, să-l
îngroape p e m ortu l lor, zic adică pe tatăl tău, iar tu, de vrem e ce ax crezut,
vesteşte, ca iin u cen ic al M eu Evanghelia lu i D u m n ezeu ". Iar p e acestea
le-a zis D om nu l nu ca să n e oprească p e .n o i de la a-i h răn i p e părin ţi, ci
în văţân d u -n e că, m ai înainte de cinstirea p en tru p ărinţii cei n ecred in cioşi,
trebuie să avem cinstirea d e D u m nezeu , şi că se cuvine a nu ayea n ici o
îm p ied icare spre lucrul cel b u n , ci şi în săşi firea a o d efă im a
Tot astfel şi celu i care 1 se ruga sa-I u rm eze Lui, şi cerea în găd u in ţă
spre a se lepăd a m ai întâi d e ce le ce su n t în casa lui, D om n u l n u îi .dă voie

31 în ediţia de la 1805, în loc de „nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu ,
se găseşte „nu este Îndreptat întru împărăţia'lui Dumnezeu",
TÂLCUiREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 9 127

să săvârşească aceasta. A dică nu îi îngăduie D o m n u l a se duce la casa sa şi

a se lepăda de to t - adică, mai lesne d e înţeles să zic - a-şi lua ziua bună.
Pentru că un om ca acesta arată că are d ragoste către lum e, şi nu se află
întru aceeaşi stare ca A postolii, care, după ce L -au auzit p e El, îndată l-au
urm at Lui, nim ic altceva iscodind, ci lepăd ând şi luarea de răm as b u n de
la cei de ai casei. C ăci, d e m u lte ori se Întâm plă că atu n ci când cin eva îşi ia
răm as b u n de la ru d ele sale, se află unii d intre aceştia care îl îm p ied ică pe
el d e la viaţa cea după D um nezeu:
D rept aceea, bine este ca îndată ce a vo it cin eva lu cru l cel bu n, să-l şi
săvârşească p e acesta, nim ic zăbovind. C ăci n im en i, p u n ân d u -şi m âna sa
p e „ p lu g u l" cel d uhovnicesc şi [„u itân d u -se în d ă ră t"] căutând iarăşi la
lum e, lesnicios este întru îm părăţia lui D um nezeu [„nu este potriv it pentru
îm p ă ră ţia lu i D u m n ezeu ''].
în să [aici le] vei înţelege „v u lp i" şi pe d racii cei viclen i, care şi „p ăsări
a le c e ru lu i" să zic, adică ale văzd uhu lu i, căci zice [A p o sto lu l P av el]:
„p o triv it stăp ân ito ru lu i p u te rii v ă z d u h u lu i"32 (Efeseni 2, 2).
D eci zice D om nu l către om ul acela astfel: „D racii au v izu ini în tru tine,
şi din această p ricină Fiul O m ului, adică Eu, nu am unde să-m i p lec capul,
adică n u văd loc al cred inţei celei întru M ine în inim a Ta, care este plină de
d raci". C ăci „cap " al Lui H ristos este credinţa cea în tru El, iar când cineva
va crede că E l este D um nezeu, atunci „ ca p u l" lui H ristos îl ţine.
Iar „ m o rt" e ste p ăcăto su l care „îi în g ro a p ă p e m o rţii s ă i" , a d ică
gând u rile cele rele, n em ărtu rişind u-le p e acestea. D eci, D om n u l, p e cel
care vrea să-I u rm eze Lui, îl opreşte de la a „ în g ro p a " gând u l cel rău şi a-1
ascu n d e p e d ânsu l, căci vo ieşte ca acest gând să fie v ăd it prin m ărturisire.

32 „ Ia r p e v o i v-a fă c u t v ii, cei ce eraţi m o rţi p rin g re şe a lele şi p rin p ăcatele v o astre,
în ca re aţi u m b la t m a i în a in te , p o triv it veacu lu i lu m ii a ce s te ia , p o triv it stă p â n ito ru lu i
p u te rii v ă z d u h u lu i, a d u h u lu i care lu crează acu m în f i ii n e a s c u ltă r ii, în tru care ş i n o i
to ţi a m p e tre cu t o d in io a ră , în p o fte le tru p tilu i n o stru , făcân d v o ile tru p u lu i ş i a le
s im ţu rilo r ş i, d in fire , eram fiii m â n ie i ca şi c e ila lţi" (Efeseni 2 , 1-3). „L upta n o astră n u
e ste îm p o triv a tru p u lu i şi sâ n g e lu i, c i îm p o triv a în c e p ă to riilo r, îm p o triv a s tlp â n iilo r ,
îm p o triv a stă p â n ito rilo r în tu n e ricu lu i acestu i v ea c, îm p o triv a d u h u rilo r rău tă ţii, care
s u n t în v ă z d u h u ri" (Efeseni 6,12).
128

C apitolul 10
Trimiterea şi înapoierea celor şaptezeci (si doi) de ucenici.
Vai de cetăţile rele. lisus Se bucură cu duhul
Pilda saimrineamdui milostiv. Marta şi Marin1

10, 1-3: Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi)1 2 şi i-a
trimis câte doi, înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde însuşi avea
să vină, (2) Şi zicea către ei: Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini;
rugaţi, deci, pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său.
(3) Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
(10,1) M atei 1 0 ,1 / Marcu 3 ,1 3 / Luca 9 ,1
0 0 ,2 ) Matei 9 ,37-38 /loan 4 ,35 f i i i 3 ) M atei 1.0,1*
E ste scris la Ieşire că au v en it fiii lui Israil în E lim , şi au fo st acolo
„douăsprezece izvoare cu apă şi şaptezeci de stâlpări de finic"3 (15, 27).
D eci, aceasta, atu nci d upă cum scrie istoria şi d up ă înch ip u ire a fost4, iar
acum -cu ad evărat s-au făcu t; căci „Elim" sc tâlcu ieşte „ su ire ", ca re nim ic
altcev a nu însem nează, fără n u m ai aceasta, an u m e că, su in d u -n e n o i sp re
în ţeleg ere m ai de săvârşit [desăvârşită] şi creştere d u h o v n icească, şi nu ca
ev reii răm ân ân d în L eg e, ci întru creştinătate în ălţân d u -n e, v o m afla cele
„d o u ăsp rezece izvoare", adică p e cei d oisp rezece A postoli verh ovn ici,
care su n t „izvoare" a toată învăţătura cea p read ulce. în că v om afla şi cele
„ şa p tez e ci de stâlpări de fin ic ", p e cei „ şa p te z e ci" [de A postoli] zic, care
n u se n u m esc „izvoare", ci „ fin ir i", ca aceia care de la A p ostoli se hrăn eau
şi se învăţau . C ăci, d eşi H ristos i-a ales p e d ân şii, în să m ai d e jo s [prejos]
erau d ecât cei d oisprezece, şi m ai apoi şi u cen ici ai lo r şi u rm ăto ri li s-au
făcut. D eci, aceşti „finiri", de „izv oare", adică de A p o sto li fost-au crescuţi,
ia r n o u ă rod d ulce şi totodată şi puţin strep ezitor n e-au d at, că ci întru
acest chip este învăţătura Sfinţilor: n ici cu totul în d u lceşte şi m ăg u leşte,

1 în ediţia de ia 1805, titlul capitolului este: „Pentru cei şaptezeci de Apostati care i-a
arătat Domnul. Pentru'legiui torul care L-a întrebat pe lisus ce bine va jace. Pentru cel ce. a căzut
în tâlhari. Pentru Marta şi Maria sora ei".
7 în ediţia de la 1805, în Soc de „a ales alţi şaptezeci (şi doi)", se găseşte „a arătat alţi
şaptezeci".
3 „Apoi au venit în Elim. Şi erau acolo douăsprezece izvoare de apă şi: şaptezeci
de pomi de finic. Şi au tăbărât acolo lângă apă" (ieşire ,35, 27J.
4 Adică închipuind altele mai înalte.
TÄ L O JI REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 10 124

n ici cu totul strepezeşte şi răn eşte, ci d e am ân d ou ă aceste în su şiri fiind

îm p ărtăşită, cu adevărat d reasă este cu sare, în să ş i priin ţă are, p recu m
strigă [glăsuieşte] Pavel: „C u v ân tu l v o stru să f ie în tru b u n ă p riin ţă , cu
sare d r e s "5 (Coloseni 4 ,6 ).
Iar „D om n u l i-a ale s p e cei şap tezeci d e u c e n ic i" pentru m ulţim ea
celor care aveau trebuinţă de învăţătură. Căci, precu m nişte ţarini bine rodite
cer m ulţi secerători, aşa şi cei ce aveau să creadă, m ulţi fiind şi fără d e num ăr,
d e m ulţi învăţători aveau trebuinţă. Şi „câte d o i" îi trim ite p e dânşii, oarecum
m ai întăriţi, ca unul altuia să-şi ajute6. Şi m ergând e i „în a in tea feţei S a le ",
adeverit este că învăţau, precum loan Botezătorul: „ G ă tiţi calea D om n u lu i,
d rep te faceţi cărările L u i" (Matei 3 ,3 ; Luca 3 , 4; loan 1,23).
Ş i so co teşte cu m zicând: „rugaţi d eci p e D o m n u l se c e riş u lu i, ca să
scoată lu cră to ri", m ai p e urm ă E l în su şi, cu a S a stăp ân ire, îi trim ite p e
dânşii. C ăci cu ad evărat. E l e ste „ D o m n u l s e c e r iş u lu i", ad ică al acelora
ce cred , ca u nu l C are este D um nezeu adevărat. Şi m ai în ain te Ie sp u n e lor
şi d esp re p rigoniri, şi că vo r fi „ca n işte m ie i în m ijlo c u l lu p ilo r " , ca nu
fără d e veste viind asu pra lor u nele ca acestea, să -i tu rb u re p rin ven irea
cea năpraznică.

10,4-9: N u p u rtaţi p u n g ă, n ic i traistă, n ic i în că lţă m in te ; ş i p e n im e n i

să nu sa lu ta ţi p e cale7. (5) Ia r în o rice ca să v e ţi in tra , în tâ i z iceţi: P ace
casei acesteia. (6) Ş i de va fi aco lo u n fiu al p ă c ii, p a cea v o astră s e va
o d ih n i p e ste el, ia r d e n u , se va în to a rce la vo i. (7) Ş i în această casă
răm ân eţi, m ân cân d şi b â n d ce le ce vă v o r da, că ci v red n ic e ste lu cră to ru l
de p lata sa. N u vă m u taţi d in casă în casă. (8) Ş i în o rice ce ta te v e ţi in tra
ş i v ă v o r p rim i, m ân caţi ce le ce vă v o r pu ne în a in te . (9) Ş i v in d e ca ţi p e
b o ln a v ii d in ea ş i z iceţi-le: S -a ap ro p iat de voi8 îm p ă ră ţia lu i D u m n ez eu .
fio, 4) 4 Regi 4 ,29 /Matei 10,9 /Maieu 6,8/ Luca 9 ,3; 22,35 CIO, 5) Matei 10,11-12 /Maieu 6,10
(10.6-7) Levitic 19,13/ Numeri 18,31 /Deuteronom 24,14'/ Matei 10,10-11 /Maieu 6 ,10 /
1 Corinteiu 9 ,4 /1 Timotei 5,18 (10,8-9) Matei 3,2; 4,17; 10,7-8 /Luca 9,2; 10,11
D e vrem e ce avea să-i trim ită p e d ân şii p ropovăd u itori ai E v an gh eliei,
[D om nul] zice: „Să nu pu rtaţi pungă, nici aceea şi cealaltă [una şi alta],
căci de ajuns vă este vouă a avea grija cu vântu lu i. P en tru că d e v eţi purta
p u n gă, arătat este că p en tru aceea vă v eţi în d eletn ici, iar de cu v ân t n u veţi

5 „Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare" - în ediţia Bibliei de la 1988.
*' Vezi şi tâlcuiroa Sfântului Teofiîact d e ia M arca 6, 6-11.
7 în ediţia de la 1805, în loc d e „să nu salutaţi pe cale", se găseşte „în cale să nu
în trebaţi de sănătate".
8 în ediţia de la 1805, în loc de „s-a apropiat de voi", se găseşte „s-a apropiat spre v o i".
130 Capitolul JO SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p u rta g rijă ". Sau în a lt ch ip înţelege: „D e vrem e ce av eţi a fi h răn iţi d e

către cei p e care îi în văţaţi, ce trebu inţă av eţi voi d e pu ngă sau d e traistă
sau de încălţăm inte? C ăci to ată trebu inţa acestora o vor îm p lin i-o vouă
cei pe care îi în v ăţaţi".
Iar ceea ce zice: „Pe n im e n i în cale să n u în tre b a ţi de să n ă ta te", pentru
aceasta o adaugă lor, ca să n u se în d eletn icească la întrebări d e să n ă ta te şi
în ch in ăciu n i o m en eşti şi la p rim iri p rieten eşti, şi d in tru acestea să fie
Îm piedicaţi în propovăduire. C ăci u rm are [firească] este ca acela care s-a
întrebat d e săn ătate şi a prim it înch in ăciu n e de la cineva, şi el, la rân d u l
său, pe celălalt să-l în trebe şi să i se în ch in e, şi p o ate şi d e m ai m u ltă v o rb ă
să-l în v re d n ic e a sc ă , p re cu m se o b iş n u ie ş te în tre ce i ca r e îm p re u n ă
călătoresc. D upă aceea, ca u n u l care s-a făcu t p rieten , ş i m ai m u lt o areşce
prieteneşte să cerce, şi aşa, p u ţin câte p u ţin , în p rieteşu gu ri o m en eşti să
cadă A postolul, şi să se lenevească de la propovăduirea cuvântului. Aşadar,
D om nul îi opreşte ca „în ca le " a întreba pe cineva de sănătate, pentru pricina
cea care s-a zis.
Iar D om nu l zice: „ în o rice casă v eţi in tra , în tâ i z ic e ţi: P a ce ca s e i
a c e s te ia ", adică „Inchinaţi-vă şi în trebaţi d e săn ătate p e cei care su n t în
ca să ". A poi, arătând [D om nul] că n u n u m ai în ch in ăciu n e este aceasta, ci
şi blagoslovenie, zice că: „D e va fi vrednic stăp ân u l casei, se va b la g o slo v i;
ia r de va fi ocăra to r şi nep rim ito r d e p ace, în v răjb in d u -se şi îm p o triv în -
d u -se cu vân tu lu i vostru şi în v ăţătu rii, b lag o slo v en ia n u va v en i p este el,
c i la voi se v a în to arce".
Şi le p o ru n ceşte [D om nul] a n u se m u ta în m u lte case, ca să nu se pară
a fi laco m i cu p ân tecele şi p e m u lţi să-i sm in tească, ş i să-i m âh n ească pe
pei care m ai în tâi i-au prim it, ci le zice să m ă n â n ce cele d e la d ân şii, ad ică
„ c e le ce v ă vo r p u n e în a in te ", m ăcar d e v o r fi pu ţin e, m ăcar de rân d d e
v o r fi, în să n im ic m ai m u lt cerând. „Iar în lo c d e p la tă să a v eţi h ran a şi să
n u cău taţi ca să v ă şi hrăniţi şi plată iarăşi d eo seb i să luaţi, ci în să şi h ran a
î n loc de p la tă să vă fie ".
V ezi, dar, cu m p e u cen ici h în tăreşte [D om nu l] sp re n eag o n iseală, şi
în c ă şi a -i tăm ăd u i p e cei b o ln av i d e prin cetăţi le poru n ceşte, ca făcân d
m in u n i, d intru aceasta să-i tragă p e oam eni le ceea ce p ro p o v ăd u iesc, că
v e z i ce g ră ie ş te : „ ş i z ic e ţ i- le : S -a a p r o p ia t s p r e v o i îm p ă r ă ţia lu i
D u m n e z e u " . „Pentru că, dacă m ai în tâi veţi tăm ădu i, iar apoi v eţi învăţa,
b in e v ă v a m erge vou ă cu vântu l, şi v o r cred e o am en ii că îm p ă ră ţia lu i
D u m n e zeu a ajuns la dânşii; căci nu s-ar fi tăm ăduit, d e nu ar fi fost oarecare
p u te re d u m n ezeiască săvârşind [u nele ca] a ce ste a ". în că şi cân d v o r fi
TÂLCUm EA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 10 131

„ b o ln a v i" cu su fletul şi se vo r tăm ădui, atu nci „s-a a p ro p iat sp re d â n şii

îm p ă ră ţia lu i D u m n e z eu ", căci de cel bolnav [cu su fletul], d eparte este
aceasta, fiind că încă este stăpânit de păcat,
10, 10-12: Ş i în o rice cetate veţi in tra ş i nu vă vor p rim i, ie şin d în
p ie ţe le ei°, z iceţi: (11) Ş i p ra fu l care s-a lip it d e p icio a re le n o astre d in
cetatea v o astră, vi-1 scutu răm vouă. D ar aceasta să ştiţi, că s-a a p ro p iat
îm p ărăţia lu i D u m n ezeu . (12) Z ic vouă: C ă m ai u şo r va fi S o d o m ei în
ziu a aceea, d ecât cetăţii aceleia.
Π 0,10-IU Matei 10,14/ LucaS, 5/JFapteIe Apostolilor 13, 51; 18, 6
(10.12) Matei 10,15; 11,22,24 /Marco 6,11
Z ic e D o m n u l: „ C â n d nu vă v o r p rim i p e v o i, ie ş in d d e aco lo ,
m ărtu iisiţi-le lor că: n im ic nu avem înd eobşte cu voi, nici nu avem ceva
din cetatea voastră, ci şi praful ce s-a lip it de noi îl scu tu răm , adică îl
ştergem , îl curăţim , vi-1 aruncăm vouă, însă «aceasta să ştiţi, că s-a apropiat
sp re voi îm p ărăţia lu i D u m n e zeu »".
A id ar fi cercat cineva, cum zice D om nul ca „s-a a p ro p iat îm p ă ră ţia "
şi d e cei care îi prim esc pe A postoli, încă şi de aceia care n u îi prim esc.
A şadar, este cu p u tin ţă a zice că [aici] n im ic îm p o triv ito r n u g răieşte
[Dom nul ]: pentru că de cei care îi prim esc pe A postoli se apropie îm p ărăţia
spre facerea de bine, iar de cei care n u -i prim esc, spre osândă. Socoteşte
[închipuie-ţi] o oarecare p rivelişte10 în care sunt de faţă m u lţi osân d iţi sp re
pierzare, însă şi alţii care su n t departe de a fi osân d iţi, ad ică stăpânitori,
voievozi şi viteji. A poi, u n oarecare v estito r g răieşte către toţi d im p reu n ă,
şi către cei osând iţi şi către ce i d n stiţi: „S-a ap ro p iat îm p ăratu l d e v o i!"
O are n u zice [acesta] că s e apropie îm p ăratu l - de u n ii spre m u ncă [caznă,
o sând ă], iar de alţii sp re cin ste şi spre facerea de Ibine? Aşadar, în acest fel
să înţelegi şi aid-
Şi zice [D om nul]: „că m a i u şor va f i S o d o m e i în z iu a aceea, d ecâ t
ce tă ţii a c e le ia ". D e ce? P entru că A p o sto lii n u au fost trim işi la Sodom a.
A şad ar [din această p ricin ă], cei care n u i-au prim it pe A postoli, m ai rău
d ecât sod om itenii sunt.
Ş i ia am inte că cetatea cea care n u îi prim eşte pe A p o sto li, are „ căi
la te ", căci „lată e ste calea cea care duce spre p ie rz a re " (M atei 7,131. D eci
acela care are „căi late care d uc sp re p ie rz a re ", acela cu v ân t ap o sto lesc şi
d um nezeiesc n u p rim eşte.

0 în ed iţia d e la 1805, în Ioc d e „ ieşin d în p ie ţe le e i " , se găseşte „ ie şin d la u liţe le e i

c e le la te ".
10 U n loc în d eo b şte, o arenă.
132 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

10,13-16: V ai ţie, H orazirte! Vai ţie , B etsa id o ! C ă ci d acă în T ir si în

S id o n s-ar fi făcu t m in u n ile 11 care s-au făcu t Ia voi, d e m u lt s-a r fi p o căit,
stâ n d în sac ş i în cen u şă. (1.4) D ar T iru lu i şi S id o n u lu i m ai u şo r le va fi
la ju d e ca tă , d ecât vouă. (15) Ş i tu , C ap em au m e, nu ai fo st în ă lţa t, oare,
p â n ă la cer? P ână la iad v ei f i co bo rât!1112 (16J C e i care vă ascu ltă p e v o i p e
M in e M ă a scu ltă, şi c e l care se leapăd ă de v o i se leap ăd ă de M in e ; ia r
ce i care se leap ăd ă d e M in e se leap ăd ă de C el C are M -a trim is p e M in e
33) Isaia 23,1 /lezediiil 3,6; 26,2/ Matei II, 21 (1 0 , W Matei II, 22
(1 0 ,
flO, 15 ) Facere 11, 4 / Isaia 14,12 /Ieremia 51, 53 /Matei 11,23
Π 0,16) Numeri 16, Π / Matei 10,40 /Marcu 9,37 /Luca 9,48 /loan 5,23; 12,48; 13,20
Tirul şi Sid on u l erau cetăţi de-ale elinilor, iar H o razin u i şi B etsaid a
d intru ale iudeilor. D eci, zice [Dom nul]: „La Ju d ecată m ai u şor le va fi
elin ilo r d ecât v o u ă, care aţi văzu t m inu ni şi nu aţi crezut. P en tru că aceia
d e ar fi v ăzu t, a r fi crezut. Insă şi tu, C ap em au m e, te-ai înălţat până la cer,
slăv in d u -te p en tru m inu n ile cele m ulte care s-au fă cu t în tru tin e, dar te
v e i p o g o n p ân ă la iad, osândindu-te p entru însăşi aceasta, an um e că şi
d u p ă atâtea m in u n i nu crezi".
A poi, ca să nu zică cei care se trim iteau la p ropovăd u ire: „C um d e ne
trim iţi pe n o i, dacă vreu nele cetăţi nu vor să n e p rim ească pe n o i? ", zice
[D om nu l]: „N u vă m âhniţi, pentru că acela care se leap ăd ă de vo i, de
M in e se leap ăd ă, în că şi de Tatăl M eu, întru cât ocara n u se op reşte la voi,
ci la D um nezeu m erge [şe ridică]. Deci, m ângâiere să vă fie vouă, că aceasta
este ocară a lu i D u m nezeu ; precum , iarăşi, nu vă lău d aţi sau cu g etaţi în alt,
p en tru că o am en ii v ă ascu ltă pe v o i, căci nu este al vostru lu crul acesta, ci
al M eu şi a l d a ru lp i".

10, 17-20: Ş i s-au în to rs ce i şap tezeci (ş i d o i)13 cu b u cu rie , zicâ n d :

D o a m n e , ş i d e m o n ii n i se su p u n în n u m ele T ă u 14. (18) Ş i le -a zis: A m
v ă z u t pe S atan a ca u n fu lg e r căzân d d in C er. (19) Ia tă , v -am d at p u te re15
să că lca ţi p e ste şerp i şi p e ste s co rp ii, şi p e ste to a tă p u te rea v ră jm a şu lu i,

11 în ediţia de la 1805, înT6c de „m inunile", se găseşte „pu terile".

12 în ediţia de la 1805, versetul 15 este: „Şi tu Capem aum e, carele până la cer te-ai
în ălţat, până la iad te v ei p ogon ".
13 în ediţia de la 1805, în loc de „cei şaptezeci (şi d oi)", se găseşte „cei şaptezeci".
14 în ediţia de la 1805, în Ioc de „Doamne, şi dem onii ni se supun în num ele T ău ",
se găseşte „D oam ne, şi dracii se pleacă nouă întru num ele T ău ".
15 în ediţia de la 1805, în loc de „putere", se găseşte „stăpânire".
TÂ LC U IREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA I.UCA Capitolul 10 133

ş i n im ic n u vă va vătăm a. (20) D ar nu vă b u cu ra ţi d e aceasta, că d u h u rile

v i se p lea că , ci vă b u cu raţi că n u m ele v o a stre16 su n t scrise în C eru ri.
(10,17) Marcu 16,17 (10,18) loan 12,31 /Apocalipsa 9,1; 12,9 (1Ü, 'I9J losua 10,2 /Psalm 90,13 (
Marcu 16,18 /Faptele Apostolilor 28, 5 ! lacov S, 14 /1 loan 2,13 (10, 20) Ieşire 32, 3 2 1
Psalm 68, 32 /Isaia 4, 3 /Daniil 12,1 /Filipeni 4 ,3 i Evrei 12,23 /Apocalipsa 3, 5; 13, 8
M ai în tâ i a sp u s [E v a n g h e listu l] că „ i-a t r im is " D o m n u l p c ce i
şaptezeci, iar acum zice că aceştia „s-au în to rs cu b u c u rie ", nu num ai
pentru că celelalte bo li le alu ngau , ci şi p entru că p e cea m ai m are rău tate,
pe draci ad ică, îi scoteau.
Şi v ezi cu m ei nu cu getă în alt, căci zic: „în tru n u m ele T ău ni se pleacă
nouă dracii, întru darul T ău , nu întru p u terea n o a stră ". Iar D om n u l le-a
zis lor: „N u vă m inu n aţi că dracii v i se pleacă vouă, căci stăp ân itoru l lor
d em u lt a căzu t din C eru ri, şi nici o pu tere n u are. Pentru că, d eşi aceasta
nu este v ăzu tă de către oam eni, în să de M ine, V ăzăto ru l celor n ev ăzu te,
este v ă z u tă ". Şi „ca u n fu lg e r" a căzu t, fiind că lu m ină era, şi A rh an g h el, şi
luceafăr, deşi întuneric s-a făcut. Aşadar, dacă acesta a căzut din C er, slugile
lui, dracii, oare ce n u vor p ătim i?
Iar unii, acest cuvânt „d in C er", aşa îl înţeleg, ad ică „dintru sla v ă ", căci
de vrem e ce i-au zis Lui cei şaptezeci că d racii li „se p le a c ă ", [D om nul] zice:
„Ştiam şi Eu aceasta, pentru că l-am văzut p e satana căzând din C er, adică
d in slava p e care o avea şi din cinste". C ăci m ai în ain te de H ristos, satana ca
un d um nezeu era cinstit, iar acu m a căzu t „d in C e r", adică dintru a fi cinstit
asem enea unui dum nezeu şi a fi socotit că în C er este [se sălăşluieşte].
„Iată, v -am d at v o u ă stăp ân ire să călcaţi p e s te p u te rile lu i" . C ă d
„ şe rp i" şi „ sc o rp ii" su nt taberele dracilor, care se târăsc pe jo s. Ia r câţi
rănesc în chip m ai arătat, aceştia su n t „ şe rp i", iar câţi [rănesc] m ai n earătat
[tainic, nevădit], aceştia sunt „scorp ii". D e pild ă, dracul curviei şi a l uciderii
este „ şa rp e ", p entru că în chip arătat îm p in g e în rău tăţi, iar acela ca re ca şi
cum din p ricina bolii îl pleacă p e o m să se înd eletn icească cu băi şi u n g eri
cu m iresm e şi alte d ezm ierd ări, u n drac ca acesta se n u m eşte „ sc o rp ie ",
fiind că n u are b o ld u l arătat, ci prin ascu ns se sârgu ieşte a cău ta [purta
grijă] de trup, ca să-l aru nce pe om ul cel care i se pleacă în m a re cădere.
Dar, m u lţăm iiă să fie D om nu lu i, C are d ă pu tere a călca d easu pra acesto ra
[„p este şerp i şi p e ste sc o rp ii"].
Şi în v ăţân d u -i D om nu l pe dânşii să nu cu g ete în alt, zice: „în să să n u
vă bu cu raţi pentru aceasta, că dracii vi se pleacă v o u ă, p en tru că alţii su n t

10 în ediţia, d e la. 1805, în loc de „cl vă b u cu ra ţi că n u m e le v o a stre 1', se găseşte „ci vă

b u cu ra ţi m a i v â rto s că n u m ele, v o a stre".
134 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOHLACT ARH1EP1SCOPU L BULGARIEI

cei care dintru aceasta d obândesc facerile de b in e, an u m e aceia care se

în v red n icesc de tăm ăduire. C i m ai v ârtos [bucuraţi-vă] că num ele voastre
s-au scris în C eruri, n u cu cerneală, ci cu p o m en irea lui D um n ezeu şi cu
d aru l [Său], Şi dracul de Sus cade, iar oam enii, jo s fiind, se scriu Sus. Deci
b u cu ria cea ad evărată este a s c scrie n u m ele voastre Su s şi a fi pom enite
d e D u m n e z e u "1718. ,

10,21: în acest ceas, E l S -a b u cu ra t în D u h u l S fâ n t ş i a zis: Te slăv esc

p e T in e iS, P ărinte, D o a m n e al C eru lu i şi al p ă m â n tu lu i, că ai ascuns
a ce ste a de ce i în ţe le p ţi şi de cei p rice p u ţi şi le Ja i d esco p erit pru n cilo r.
A şa , P ărin te, căci aşa a fo s t în a in te a Ta, b u n ă v o in ţa Ta19.
(10, 21) Isaia 2 9 , 14; 32,4; 44,18 /Matei 11,25-26 /1 Corinteni 1,21 /2 Corinfeni 4, 3
P recum u n p ărinte bu n se bucură văzând u-i p e fii săi că au dus la
să v ârşire vreun lucru, aşa şi M ân tu ito ru l Se bu cu ră că de acest fel de
b u n ă tă ţi s-au în v red n icit A postolii.
Aşadar, [Dom nul] m u lţăm eşte Părintelui că s-au ascuns u nele ca aceste
ta in e de „ în ţe le p ţi", ad ică de fariseii şi d e cărtu rarii care tâlcu iau Legea,
în că şi de „ p rice p u ţi", ad ică de u cen icii acestor cărtu rari. C ăci „ în ţe le p t"
este cel care învaţă pe altul, iar „ p ricep u t" e cel care este în v ăţat şi prim eşte
ce le ce se grăiesc; ad ică, spre a zice î.n pild ă, „ în ţe le p t" era G am aliel, iară
„ p ric e p u t" era P av cl, d eoarece ce l d in tâi era înv ăţător, iar ce l d e-al doilea
p ricep ea cele ce erau zise d e adela (Faptele Apostolilor 22,3). Iar „ p ru n ci" îi
n u m eşte D om nu l pe u cen icii S ăi, ca pe aceia care n u erau ştiu to ri de L ege,
c i cei m ai m u lţi [dintre ei] erau adunaţi din gloată [norod] ş i dintre pescari,
în c ă se v o r nu m i aceştia „ p ru n ci" şi ca unii care erau fără de răutate. Iar
a ce ia su nt nu m iţi „ p rice p u ţi" şi „ în ţe le p ţi", p en tru că se păreau a fi astfel,
în s ă nu erau. A şadar, au fost ascu n se tain ele d e la cei care se păreau a fi
„ în ţe le p ţi" şi „p rice p u ţi", d ar nu erau, căci d e ar fi fo st, li s-ar fi d escoperit
lo r. „A d evărat Părinte, m u lţăm esc Ţ ie că aşa a fost b u n a voire înaintea Ta,
a d ică o voinţă ca această a fo st înaintea Tă, şi aşa Ţi-a p lăcu t Ţ ie ".

. 17Sfântul Maxim M ărturisitorul, în Cele 200 de capete gnostice, ne învaţă astfel: „(77)
N u ajunge sufletului pentru dobândirea bucuriei duhovniceşti să-şi supună patimile,
d acă nu dobândeşte virtuţile prin îm plinirea poruncilor. «Nu vă bucuraţi că Vi se supun
d racii», adică legăturile patimilor, «ci că nu m ele voastre au fo st scrise în Cer», fiind
trecute la locui nepătimirii de harul înfierii, dobândit prin porunci" (Filocitlia românească,
voi. 2, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 155).
18tn ediţia de la 180S, în loc de „Te slăvesc pe Tine", se găseşte „Mărturisescu-Mă, Ţie".
19 în ediţia de la 1805, în loc de „Aşa Părinte, căci aşa a fo st înaintea Ta, bunăvoinţa
T a ", se găseşte „Adevărat Părinte, că aşa a fo st bunăvoia Ta, înaintea Ta".
TÂLCU1FEA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LOCA Capitolul 10 135

10, 22-24: Ţ oale M i-au fo st date de către T atăl M e u 211 şi n im e n i nu

cunoaşte cin e este F iu l, d ecât nu m ai Tatăl, şi cin e este Tatăl, d ecât n u m ai
F iu l si căru ia v o ie şte F iu l să-i d esco p ere. (23) Ş i în to rcâ n d u -se către
u cen ici, de o p arte a z is: F ericiţi su nt o c h ii care văd ce le ce v ed e ţi voi!
(24) C ăci zic vouă: M u lţi P ro oroci ş i regi202123au v o it să vadă ceea ce v ed eţi
voi, dar n-au văzu t, şi să audă ceea ce au ziţi, dar n -a u au zit.
(10, 22) Matei 13,27; 28,18 /loan 1 ,1B; 3,35; 5, 27; 6,44; 10,15; 17,2
(30, 23) Matei 1 3 , 16 (10, 24) lsaia 64,1 /loan 8, 56 /1 Petru '1,10
Toate I se dau F iu lu i de la Tatăl, pentru că toate aveau să I se supună
Fiului. C ăci două chipuri sunt cu care D u m nezeu îm p ărăţeşte p este toţi:
cel dintâi, acela cu care îm p ărăţeşte şi p este cei care n u voiesc, iar cel de-al
doilea, cu care îm p ărăţeşte peste cei care voiesc. C a şi cu m aş zice: „Stăpân
al m eu este D u m nezeu , deşi nu voiesc, p entru că este Z id itorul m eu ; încă
este Stăpân al m eu şi cân d , prin lucrarea p oru ncilor, îm p lin esc v oia Lui,
ca o slugă m u lţăm ito are". C ăci mai în ain te firea o am en ilor era roabă şi
supusă lui D u m nezeu , m ăcar deşi nu voia, m ăcar deşi satanei slujea. Iar
după ce H ristos a lu at asupra Sa războiul cel pentru noi şi ne-a scos pe noi
din tirania d iavolului, şi slujitori şi lu crători ai p o ru n cilo r ne-a făcu t, de
atunci ne-am făcu t robi m u lţăm itori [ai Săi] şi cu firea, în că şi cu voinţa.
Pentru că robia cea m ai d inainte era nu m ai după fire, iară cea de a doua -
şi după voinţă. D eci, ceea ce zice acum D om n u l:.,,T oate îm i s u n t d ate
M ie d e la Tatăl M e u ", aceasta înseam nă: „Toate M i se v o r su p u n e M ie şi
sub stăpânirea M ea se v o r p leca". Şi asem enea este aceasta cu ceea ce în
alt loc s-a zis: „ D a tu -M i-S -a toată stăp ân irea în C e r s i pe p ă m â n t" (Matei
28,18), căci de vrem e ce le-a îm păcat pe toate cete d in C er şi de p e p ăm ân t
(Coloseni 1, 2OL pentru aceasta unele ca acestea z ice2î.
încă7şi în alt chip [înţeles] „toate" I se dau Fiului d e la Tatăl, adică toate
lucrurile pe care D om nul le-a săvârşit, pentru noi m trupându-Şe. C ă d , de
vrem e ce pentru noi nici Tatăl, nici Duhul nu S-au întrupat, au pătim it, ori au
înviat, d Fiul le-a lucrat p e toate acestea şi în cep ăto rii! m ânt uirii noastre S-a
făcut, din această pricină a zis [M ântuitorul] că „to ate" I s-au dat Lui. C a şi
cum ar fi zis: „Tatăl M eu M ie M i le-a încredinţat toate, adică a M ă întrupa, a
pătimi, a învia, a m ântui firea cea depărtată211. Şi nim eni nu ştie Cine este Fiul,
fără num ai Tatăl, şi C ine este Tatăl, fără num ai F iu l". D e vrem e ce a zis

20 în ediţia de la 1805, în loc de „Toate M i-au fo st date de către Tatăl M eu ", se

găseşte „Şi întorcându-se către ucenici a zis: Toate îm i sun t date M ie de la Tatăl M eu".
21 în ediţia de ta 1805, în lo c de „regi", se găseşte „îm păraţi".
22 Vezi Coiosem 1,.19-23 şi tâlcuirea Sfântului Teofilact dc laM atei 28,16-2.0.
23 Adică firea care s-a depărtat de vieţuirea cea întru Dum nezeu.
136 Capitolul 10 SFÂNTU L TEOFILACT ARHIIi PKCOPUL BULGARIEI

[Dom nul] că: „toate M ie M i s-au d at", grăim acum ca şi cu m am dezlega o

oarecare nedum iiire. Pentru că spre a nu se ned u m iri cineva, întrebând astfel:
„Şi pentru, ce Ţie Ţi le-a d at toate şi nu altuia, p o ate vreu n u i înger, sau
A rhanghel? ", zice [Dom nul]: „Pentru aceasta M i le-a dat M ie, pentru că sunt
d e o fire şi d e o Fiinţă cu D ânsul; şi precu m p e A cela n im en i n u -L ştie
[cunoaşte], aşa [şi] pe M ine [nim eni nu M ă cunoaşte], fără num ai Tatăl; drept
aceea, cu cuviinţă toate M ie M i le-a dat, ca C elui C are sunt de o Fiinţă cu
D ânsul şi m ai presus de toată ştiinţa [cunoştinţa], precum şi EI este m ai presus
d e toată ştiinţa [cunoştinţa]. Căci şi Tatăl num ai de către Fiul este cunoscut, şi
d e cel căruia va voi să-i descopere F iu l". Şi vezi cum Fiul n u prin descoperire
îl ştie [cunoaşte] pe Tatăl, însă cei zidiţi,prin descoperire [îl cunosc], căd după
d ar iau ştiinţa [cunoştinţa]. A şadar, nu este zidit [creat] Fiul24.
„Şi, întorcân du -Se către u cen ici" [Domnul], îi fericeşte pe dânşii; şi, în
scurt [a zice, îi fericeşte], pe toţi cei care cu credinţă îl văd pe El um blând cu
trup şi lucrând minuni. C ăd Proorocii cei de dem ult şi îm păiaţii pofteau să-L
vadă cu trup pe D om nul, şi să-L audă pe D ânsul, însă n u au dobândit aceasta
încă şi în alt chip [alt înţeles]: fiindcă m ai înainte a zis că aceluia căruia
Fiul îi va descoperi, acela Π va cunoaşte pe Tatăl, pentru aceasta îi fericeşte pe
ucenici, ca p e unii care au dobândit descoperirea aceasta, că li-L descoperea
lor p e Tatăl prin Sine însuşi. Pentru că, acela care-L vedea pe EI, pe Tatăl ÎI
ved ea (loan 14, 9). Iar acest bine, nici unul dintre Sfinţii cei m ai dinainte d e
rânduiala întrupării nu l-au dobândit. Căci, de vrem e ce nu L-au văzut în
trup pe D om nul, prin Care Tatăl se cunoştea [era cunoscut], pentru aceasta
nici pe Tatăl nu L-au văzut, aşa precum [L-au văzut şi L-au cunoscut] Apostolii,
1 0 , 25 -2 8 : Ş i iată u n în v ăţător de lege s-a rid icat, isp itin d u -L şi zicând:
în v ă ţă to ru le, ce să fac ca să m oştenesc viaţa de v eci? (26) Ia r Iisu s a zis
către el: C e este scris în Lege? C um citeşti? (27) Iar el, răspu n zân d , a zis:
S ă iu b e şti p e D o m n u l D u m n ezeu l tău d in toată in im a ta ş i d in tot su fletu l
tău şi d in toată pu terea ta25 şi d in tot cu g etu l tău, iar p e ap roap ele tău ca
p e tin e în su ţi. (28) Ia r El i-a zis: D rept ai răsp u n s; fă aceasta ş i v e i trăi26.
■ (10,25) Matei 19,16; 2 2 , 35 /Marcu 12, 28 (10,26-27) Levitic 19,18/
DeiHeronom 6/5; 10, 12 /Matei 2 2 , 37 /Marcu 1 2 , 29-30 /Romani 13, 9
(10, 28) Levitic 18,5 /Neemla 9 , 29 f lezechiil 20,11 /Romani 10, 5
Tru faş o arecarele era în v ăţătoru l de L ege, iar m ai v ârtos m ân d ru ,
p re cu m din cele d e p e urm ă se arată; şi nu num ai m ân d ru , ci şi viclean,

24 Fiul nu este zidit, nu este creat şi, din aceasta pricină, ca Fiu al Tatălui are o
cunoaştere nemijlocită a Părintelui.
25 în ediţia de la 1805, în loc de „puterea ta", se găseşte „vârtutea ta".
26 în ediţia de ta 1805, în loc de „vei trăi", se găseşte „vei fi viu".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 10 137

căci se apropie „isp itin d u -L " pe D om nul, pentru că socotea căci cu am ăgire
îl va prinde p e El dintru cele ce i le va răspu nd e. în să D om n u l la L ege îl
duce p e el, întru care foarte se trufea [acel în v ăţăto r de Lege],
Şi vezi înţelegerea cea cu d e-am ănu ntu l [am ăn u n ţim e] a L egii, cum
porunceşte [aceasta] a-L iu b i p e D um nezeu. O m u l este m ai de săvârşit
[desăvârşit] d ecât toate zidirile, fiindcă se şi îm p ă rtă şeşte d intru toate
acestea şi are şi oareşce m ai deosebit, p recu m a ş zice: se îm p ărtăşeşte şi de
p iatră, că are p eri şi u n g h ii care su n t n e sim ţito a re p recu m p ia tra ; se
îm p ărtăşeşte ş i de sad, p en tru că creşte şi se h răn eşte şi n a şte asem en ea
sadurilor; se îm p ărtăşeşte şi de cele n ecu vân tăto are, p en tru că are sim ţiri
ş i se m ân ie şi p o fteşte; în să se îm p ărtăşeşte şi d e D u m n ezeu , o seb it d ecât
toate celelate jiv in e, fiind că are su flet în ţelegător27.
A şadar, voind L egea să arate cu m că se cu v in e om u lu i să se dea p e
sine p e d e-a-ntregu l [întru totul] lu i D u m n ezeu , ş i to ate pu terile su fleteşti
să le cheltu iască la [întru] dragostea lu i D u m n ezeu , p rin ceea ce zice: „ d in
to ată in im a ", a arătat p u terea cea m ai tru p ească ş i oseb ită a sad urilor; iar
prin ceea ce zice: „d in to t s u fle tu l", a în sem n a t p u terea cea m ai d e m ijloc
şi p o trivită celo r sim ţitoare; iar p rin ceea ce zice: „ d in to t c u g e tu l", a v estit
puterea cea deosebită a om ului, ad ică su fletu l cel înţelegător. Iar aceasta
ce o zice: „d in toată tă ria ", la toate aceste puteri su fleteşti n i se cu vine
n ouă a o trage28. C ăci ni se cu vine nouă, ca şi pe p u terea su fletu lu i, care
este osebită [întru] a sadurilor, a o su p u n e la dragostea lu i H ristos. în să
cum ? C u „tărie " şi nu cu slăbănogire - şi pe cea sim ţitoare ş i p e aceasta cu
„ tărie ". Şi pe cea înţelegătoare, şi p e aceasta, din toată „ tă ria ", în tru cât
su n tem d ato ri p e d e-a-n treg u l [întru totu l] a n e d a p e n oi în şin e lu i

Sadurile au aici înţelesul de plante, iar sufletul este num it „înţelegător" cu sensul
de „cuvântător", „raţional". Vezi şi tâîcuirile Sfântului Teofilact de la M u tei 2 2 , 3 4 - 4 0 şi
M a rc u 1 2 ,2 8 -3 4 . Iri cea de a treia sută a capetelor sale despre dragoste, anum e în capetele
21-36, Sfântul M axim Mărturisitorul arată în chip am ănunţit şi prealum inat cele ce mai
sus le spune în scurt Sfântul Teofilact. Aşezăm aici numai capul 32, însă pentru buna
înţelegere a acestui adevăr vezi toate capetele amintite în A n e x a e d ito r ia lă din T â lcu irca
E v a n g h eliei d e la M a te i. Tată, aşadar, ce spune dumnezeiescului Maxim: „Dintre puterile
sufleteşti una hrăneşte şi susţine creşterea, şi alta este imaginativă şi impulsivă, iar alta
este raţională şi intelectuală. De cea dintâi se îm părtăşesc plantele. Fiinţele neraţionale,
pe lângă aceasta, se împărtăşesc şi de a doua. Iar oamenii, pe lângă acestea două, şi de a
treia. Primele două puteri sunt supuse stricăciunii, a treia se dovedeşte nestricăcioasă şi
nem uritoare" (F ilo c a lia ro m â n e a s c ă , voi. 2, A treia s u t ă a c a p e te lo r d e s p r e d r a g o s te , cap 32, ed.
Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 90-94).
28 A o aduce, a o răsfrânge, a o revărsa, a o face lucrătoare.
138 Capitolul 10 SFÂNTUL TfiOFiLACT ARHIEPISCOPUL BO'LCAKIEl

D u m nezeu şi a su p u ne la dragostea lui D u m n ezeu şi p u terea n oastră cea

hrănitoare şi p e cea sim ţitoare şi p e cea cu getătoare.
„Iar p e ap ro ap e le tău , ca p e tin e în s u ţi" . L eg ea n ep utând în că să le
în v eţe p e ce le d e săvârşit (desăvârşite ale E v an gh eliei], p en tru pruncia
ce lo r care auzeau, în d eam n ă a-1 iu bi pe ap ro ap ele „ca p e tin e în s u ţi". Iar
H risto s a în v ăţat a-1 iubi pe aproapele şi m ai p resu s d ecât „pe tin e în s u ţi",
c ă c i zice D om n u l: „M ai m are d rag oste d ecât aceasta n im e n i n u p o a te a
a ră ta , ca s u fle tu l lu i să şi-I p u n ă p e n tru p rie te n ii s ă i" (loan 15,15).
Deci, zice [Domnul] către învăţătorul de Lege: „D rept ai răspuns, căci de
vrem e ce încă eşti supus Legii, drept răspunzi, pentru că după L ege cugeţi".
10,29-57: D a r el, v o in d să se în d rep tez e p e s in e , a z is că tre Iisu s: Ş i
c in e este ap ro ap ele m eu ? (30) Ia r Iisu s, răsp u n zân d , a zis: U n om co b o ra20
d e la Ie ru sa lim la le rih o n , ş i a căzu t în tre tâ lh a ri, care, d up ă ce l-au
d e z b ră c a t ş i l-au ră n it, au p le c a t, lăsându-1 a p ro a p e m o rt30. (31) D in
în tâ m p la re 31 u n p reo t co b o ra p e ca lea aceea ş i, văzându-1, a trecu t p e
a lă tu ri. (32) D e a sem en ea şi un le v it, a ju n g â n d în a ce l lo c ş i văzând, a
tre cu t p e alătu ri. (33) Ia r u n sam arin ean , m e rg â n d pe ca le a v e n it la el şi,
văzându-1 i s-a făcu t m ilă , (34) şi, a p ro p iin d u -se, i-a leg a t ră n ile, tu rn ân d
p e ele u n td elem n şi v in , şi, punându-1 p e d o b ito c u l său , l-a d u s la o casă
d e o asp eţi şi a pu rtat g rijă d e el. (35) Iar a doua z i, scoţând d o i d in a ri i-a
d a t g azd e i şi i-a zis: A i g rijă d e el şi, ce v e i m â i c h e ltu i, en , cân d m ă v oi
în to a rc e îţi voi da. (36) C are d in tre aceşti trei ţi s e p are că a fo s t ap roapele
c e lu i căzu t în tre tâ lh ari? (37) Ia r el a zis: C e l care a fă cu t m ilă cu el. Ş i
I is u s i-a z is: M e rg i şi fă 32 şi tu asem en ea. ^ 3J, FapleleAposlolilorl0,28
Lăudându-1 M ântuitorul pe învăţătorul d e Lege, acesta a scos la arătare
trufia sa, căci a zis: „ Ş i cin e este ap ro ap ele m e u ?" C ăci socotea el, că fiind
d rep t, nu are p e n im eni asem enea cu el, şi „ap ro ap e" cu fapta bună. Pentru
că el cugeta cum că num ai dreptul îi este „ap ro ap e" dreptului. D eci „voind
să se în d rep teze p e s in e " {să se îndreptăţească] şi să se în alţe m ai presus de
to ţi oam enii, trufindu-se zice: „Şi cine este aproapele m e u ?" Iar M ântuitorul
- ca şi C el C are este Ziditorul şi pe toţi îi cunoaşte ca p e o zid ire [a Lui] - , nu
d u p ă lucruri, nici după vrednicii, ci după fire îl h o tărăşte p e „ap ro ap ele".

M în ediţia de la 1805, în loc de „un om cobo ra", se găseşte „un om oarecarele se

p o g o ra".
3l! în ediţia de ia 1805, în loc de „aproape m ort", se găseşte „abia v iu ".
31 în ediţia de la 1805, în Ioc de „din întâm plare", se găseşte „şi după întâm plare".
32 în ediţia de ia 1805, în loc de „şi fă ", se găseşte „de fă".
TÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 10 139

Căci zice [Domnul]: „Să nu socoteşti cum că, de vrem e ce eşti drept, nim enea
nu -ţi este ţie asem enea, pentru că toţi cei care sunt îm părtăşiţi de această
fire3334, «aproape» ţie îţi sunt. D eci, fă-te şi tu «aproape» al lor, nu cu locul, ci
cu dragostea şi cu purtarea d e grijă cea către dânşii. D rept aceea şi pe
sam arineanul ţi-1 aduc ţie spre pildă, că să-ţi arăt că, precum acesta, m ăcar
că avea deosebire cu viaţa31, însă s-a făcut «aproape» celu i căruia îi era cu
cuviinţă a se m ilui. A şa şi tu, cu m ilostivirea arată-te p e sine a fi «aproape»,
şi de tine însuţi fiind chem at35, m ergi spre ajutor".
D eci, prin pilda aceasta ne învăţăm şi asta, adică a fi gata spre m ilă şl a
ne sili a n e face „ap roap e" al celor care au trebuinţă de ajutorul cel de la'noi.
D ar ne în văţăm [de aici] şi bu nătatea lui D um nezeu cea către om.
C ăci „se p o g o ra " firea om enească de la „ Ie ru s a lim ", adică de la vieţuirea
cea fără d e tu rbu rare şi paşnică, căci „ Ie ru sa lim u l" se tâlcuieşte „vedere
a p ăcii". Şi und e „se p o g o ra"? în „ Ie rih o n ", cel ce este în v ale şi jo s, şi
înecăcios cu zăduful, adică în viaţa cea pătim aşă. Şi v ezi că nu a zis că „s-a
p o g o rât", ci „se p o g o ra ", căci pururea firea om enească la cele de jo s se
pleca, şi nu o dată, ci în toată vremea, la viaţa cea pătim aşă se îndeletnicea.
„ Ş i a căzut în tre tâ lh a r i" , adică în tre draci. C ăci de n u se va p o g orî
cineva de la înălţim ea m inţii, nu „cad e" în tre draci, care, d upă ce „l-au
d e z b ră ca t" pe om şi l-au lipsit pe el de h ain ele faptei celei b u n e, atu n cea
„l-au ră n it" cu răn ile păcatului. C ăci m ai întâi n e g oleşte p e n oi de tot
gând u l bu n şi de acoperăm ântu l lu i D u m n ezeu , ap o i aşa, aduc asupra
„ ră n ile " păcatului.
Şi „ a b ia v ie " , ad ică p e ju m ătate m oartă, „au lă s a t" firea om enească,
ori pentru că sufletul este nem uritor, iar trupu l m uritor, întrucât o ju m ătate
a om ului este su p u să m o rţii; ori pentru că nu era cu to tu l d ezn ăd ăjd u ită
firea om enească, [pentru] că în H ristos n ăd ăjd u ia că v a avea [va dobândi]
m ântuire. în tru cât [firea om enească] nu era m oartă cu totul, ci p recu m
pentru căd erea lu i A d am m oartea în lu m e a intrat, pentru înd reptarea lu i
H ristos, m oartea avea să se strice (Romani 5,12-19).
Iar [prin] „p re o t" şi „ le v it". Legea şi Proorocii să îi înţelegi, căci Legea
şi Proorocii voiau să înd repteze firea cea om enească, d ar nu au putut. C ăci
zice Pavel: „C u n ep u tin ţă este sânge de v iţe i şi d e ţap i a cu răţi p ă c a te le "
(Evrei 10,4). D eci, acestora [Legii şi Proorocilor] li s-a făcut m ilă de om şi au

3j Adică sunt părtaşi ai firii omeneşti.

34 Samarineanul trăia o viaţă cu alte rânduieli şi obiceiuri decât aceea pe care o trăia
învăţătorul de Lege.
3s „De tine însuţi fiind chem at” adică îndemnat de propria conştiinţă.
140 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOTT1A C T ARH1EFLSCOPU L BULGARIEI

socotit să-l tăm ăduiască; m ai apoi, de tăria răn ilor36 biruindu -se, în d ărăt
iarăşi s-au întors37, că aceasta însem nează ceea ce zice: „au trecut p e ală tu ri";
căci cu ad evărat a venit Legea, şi a stătut deasupra celu i care zăcea, iar apoi,
n ep u tând a-1 tăm ădui, „s-a în to rs", lu a u care este în sem n at de cu vântu l
acesta, „a trecu t p e alătu ri". Şi vezi aceasta ce zice: „după în tâ m p la re ", ce
în ţe le g e re are, căci cu ad evărat L egea n u în tr -a d in s s -a d at, ci p en tru
nep u tinţa om enească, fiindcă nu putea dintru în ceput sa prim ească taina
lui H ristos, pentru aceasta zice că „preotul", adică Legea, „după în tâm p lare",
iar nu într-adins, a venit ca să-l tăm ăduiască p e om.
Iar D o m n u l şi D u m n ezeu l nostru. C el C are p en tru n o i „ b le s te m " S-a
făcu t (Galatm i 3, 13) şi „sam arin ean " S -a n u m it (loan 8, 48), „ m e rg â n d " -
ad ică în să şi aceasta făcân d u -o pricină a căii, şi ţel pu n ân d să n e v in d ece
p e noi şi nu trecând „pe a lă tu ri" şi în treacăt cercetân d u -n e pe n oi, a
v en it la n o i, şi a petrecu t îm preună cu noi şi a v o rb it fără de n ălu cire38.
D eci, în d a tă E l „a leg at ră n ile ", nelăsând rău tatea a fi m ai m u lt slobod ă,
c i legân d u -o p e d â n sa Şi „a tu rn at u n td elem n ş i v in " . „ U n td e le m n " fiind
a d ic ă c u v â n tu l în v ă ţă tu rii, ca re p rin c e le b u n e în d e a m n ă , iar „ v in "
cu vântu l ce l care prin cele m ai înfricoşate ad uce spre fapta cea bună. Adică
a tu n ci cân d îl vei auzi p e D om nu l grăind: „V en iţi că tre M in e ş i Eu vă v o i
o d ih n i pe v o i" (Matei 11, 28), aceasta este „ u n td e le m n u l", căci b lâ n d e ţe
şi od ihnă arată; şi iarăşi când zice: „ v en iţi d e m o ş te n iţi îm p ă ră ţia cea
care s-a g ătit v o u ă " (Matei 25,34). Iar când zice: „D u ceţi-v ă în în tu n e ric "3940,
acesta este „ v in u l", învăţătura cea strepezitoare. în c ă ai fi p u tu t în ţeleg e
ş i în alt chip. „ U n td e le m n " este petrecerea cea om en ească, ia r „ v in " cea
d u m n ezeiască, ca şi cum aş zice: „D om nul u n e le le lu cra om en eşte, iar
altele d u m n ezeieşte. C ăci a m ân ca şi a bea şi viaţă slobod ă a v ieţu i, iar nu
p etrecere asp ră a arăta p recu m lo an [B o tezătorul), aceasta este „u ntd e­
le m n u l", Ia r p o stu l cel n eo b işn u it (Matei 4, 2) ş i u m b letu l cel p e m are
( M a t e ili, 25-26), şi altele câte su n t ale pu terii celei d u m n ezeieşti, acestea
s u n t „ v in u l". C ăci cu „ v in u l" se cu vine a în sem n a D u m n ezeirea [firea
d u m n ezeiască a lu i H ristos], p e care, n e a m e ste ca tă *, n im en ea n u a r fi

36 C u s e n s u l d e m ă rim ea, c o vâ rş ire a rănilor.

37 „îndărăt iarăşi s-a întors": fie „s-a întors" cu faţa de ia cel suferind, fie „S-a întors"
în drumul său, pentru a merge mai departe.
38 A dică a vorbit cu noi nemijlocit, fără nici un interm ediar
39 Vezi M atei 25, 30.
40 „N eam estecată" cu sensul de „numai pe ea singură". De aici nu trebuie să tragem
o concluzie greşită şi să socotim în chip nedrept că ar fi fost nevoie ca firea dum nezeiască
TÂLCU[RKA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 10 141

pu tu t-o su feri de nu ar fi fost şi „untdelemnul", ad ică petrecerea cea după

firea om enească. D eci de vrem e ce prin acestea am ân d ou ă p e n o i n e-a
m ântu it, zic adică prin D u m n ezeire [firea d u m n ezeiască] şi p rin o m en ire
[firea om enească], pentru aceasta se zice cu m că „a turnat untdelemn şi
vin". în că şi în fiecare zi cei care se botează d e rănile su fletu lu i s e izb ăvesc,
cu „untdelemnul" M iru lu i u ng ân d u -se, şi în d ată îm p ărtăşin d u -se, şi cu
D u m n ezeiescu l Sân g e [„vinul"] cu m inecând u -se.
Şi „a p u s" D om n u l firea noastră cea ră n ită „pe d o b ito c u l s ă u ", adică
pe trupu l Său, căci m ăd ulare ale sale pe noi n e-a făcut, şi p ărtaşi tru p u lu i
Său ; şi jos zăcând noi, n e-a înălţat la vrednicia aceea, în cât a fi un trup
îm preună cu El­
la r „casă de o a s p e ţi" este B iserica, ca re îi p rim eşte p e toţi. P en tru că
L egea nu p e to ţi îi prim ea, căci zice: „ M o a b ite a n şi a m o n ite a n n u va
in tra în b is e r ic a lu i D u m n e z e u " (D euteronom 23, 3)Ά în să acu m tot
n eam u l cel care se tem e de D u m n ezeu p rim it este în ain tea Lui (Faptele
A postolilor 10, 28), de va voi să cread ă şi p a rte [m ăd ular] a B isericii să se
facă, că pe toţi îi p rim eşte D u m n ezeu - şi p e p ă că to şi şi p e v am eşi. Ş i
vezi în ţelegerea cea cu d e-am ănuntul [am ănu n ţim e], cum zice [D om nul]:
că „l-a dus la o casă de o a sp eţi şi a p u rta t g rifă de e l" . C ăci m ai în a in te
d e a-1 d u ce la aceasta [„casa d e o a s p e ţi" ], n u m a i „i-a le g a t r ă n ile " .
A şad ar, ce este ceea ce zic? A n u m e că, d upă ce s-a u rz it B iserica ş î s - a
făcu t „casa de o a s p e ţi", ad ică d u p ă ce a crescu t cred in ţa din m a i to a te
n e a m u r ile , a tu n c i au v e n it ş i d a r u r ile S fâ n tu lu i D u h ş i d a ru l lu i
D u m n ezeu se în tin d ea; iar aceasta o vei cu n o a şte din Faptele A postolilor41.
Ş i ţin e ch ip d e p rim ito r d e o asp eţi fiecare A p o sto l şi d ascăl ş i p ăstor.

să se amestece cu firea omenească în Persoana Mântuitorului lisus Hristos. în mărturisirea

de credinţă pe care ipopsifiul (cel care urmează a fi hirotonit arhiereu) o rosteşte cu glas
mare, auzim: „Cuvântul cel Unul-Nascut, Care S-a pogorât din Ceruri pentru noi oamenii
şi pentru a noastră mântuire, S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara S-a
făcut om , adică S-a făcut om desăvârşit, răm ânând Dumnezeu, şi nimic prefăcând sau
ştirbind din Dumnezeiasca Fiinţă prin unirea cu trupul, ci fără schimbare, luându-Şi
omenitate, a suferit cu dânsul Patima şi Crucea, răm ânând cu firea cea Dum nezeiască
slobod de orice patimă. [...) încă mărturisesc un ipostas al Cuvântului întrupat şi cred şi
vestesc pe Hristos Unul şi Acelaşi în două voiri şi firi, după întrupare păzindu-le pe
acelea întru care şi dintru care a ieşit. Pe urmă cunosc şi două voiri, păstrându-şi fiecare
fire, voia şi lucrarea sa" (Arhieraticon, ed. ΪΒΜ ΒΟΚ, Bucureşti, 1993, p. 92).
41 în ediţia din 1988 a Bibliei aici avem: „A m onitul şi M oabitul să nu in tre în obştea
D o m n u lu i".
42 Vezi de pildă Fapte 11, 20-24; 13, 42-44 şi 15, 7-9 dar şi 1 Corinieni 12.
142___________ Capitolul 10_____________ SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cărora le-a dat D om nu l „d o i d in a ri", pe cele două L eg i, pe cea V eche şi

pe cea N ou ă, d eoarece ch ip u l u n u i îm p ărat îl p oartă am ân d o u ă, fiin d că
su nt cu v in te ale a ce lu iaşi D um nezeu. D eci, D om n u l, cân d S -a în ă lţa t la
C eruri, p e aceşti „ d in a ri" i-a lăsat A p ostolilor şi celo r p este vrem i episcopi
şi d ascăli. Şi le -a zis [D om nu l]: „O rice v ei m ai ch eltu i de la tin e, E u îţi
v oi da ţie ", căci cu ad ev ărat au m ai ch eltu it de la sin e A p o sto lii, m u lt
ostenind u -se şi în tot locul învăţătură sem ănând. D ar şi cei de p este vrem i
d a scă li, tâlcu ind L eg ea cea V eche şi cea N o u ă, m u lte au m a i c h e ltu it de
la d ân şii, p entru care p lata îş i vor lu a când Se v a „ în to a rc e " D om n u l,
a d ică la a D oua V enire. P entru că atu n ci, fiecare din ei Ii va z ice Lui:
„D oam ne, d oi d inari m i-ai dat, iată alţi d oi am m ai c h e ltu it", către care
va z ice şi El: „ B in e slu g ă b u n ă " (Matei 25, 21, 23).

10,38-42: Ş i pe cân d m erg eau e i, El a in tra t în tr-u n sat, ia r o fe m e ie ,

c u n u m e le M arta, L-a p rim it în casa ei. (39) Ş i av ea o so ră ce se n u m ea
M a ria , care, a şez â n d u -se la p ic io a re le D o m n u lu i, a scu lta cu v â n tu l Lui.
(40) Ia r M a rta s e s ile a cu m u ltă s l u jir e ş i, a p r o p iin d u -s e 43, a z is :
D o a m n e , au n u s o c o te şti că so ra m ea m -a lă s a t sin g u ră să s lu je s c ?
S p u n e -i, d e c i, să -m i a ju te . (41) Ş i răsp u n zân d , D o m n u l, i-a z is : M a rto ,
M a rto , te în g r ije ş ti şi p e n tru m u lte te s ile ş ti; (42) d a r u n lu c r u tre b u ie :
c ă c i M aria p artea cea b u n ă şi-a a le s, care n u se v a lu a de la ea.
C IO , 3 8 ) loan Π , 1; 12, 2 ( 1 0 ,4 0 ) Sifah II, 10-12 (10 , 4 2) Psalm 26, 6 / M alei 6 ,3 3
M are c u ad ev ărat e ste lu cru ce l b u n al iu b iră d e s tră in i,'p e ca re îl
a ră ta M arta, şi n u este le p ă d a t; în să m ăi m are [lu cru ] este â lua a m in te la
c u v in te le ce le d u h o v n iceşti, căci p rin ce l d in tâ i tru p u l se h ră n e ş te , iar
p rin cel d e-al d oilea su fletu l viază. C ăci z ice [D om n u l]: „O , M arto, n u
p e n tru aceasta am v en it, ca să nc u m p lem p â n tece le cu m u lte fe lu ri de
b u c a te , c i ca să ad uc folo s su fle te lo r". Ş i vezi so co tin ţa D o m n u lu i, că
n im ic mai în ain te n -a zis că tre M arta, p ân ă ce ea în să şi nu I-a d at p ricin ă
d e m u strare. C ăci, d e v rem e ce aceea se silea să o sm u lg ă p e so ra sa d e la
a sc u lta re , a tu n ci D om n u l, lu ân d p ricin ă, o m u stră p e dânsa. P en tru că
p â n ă a tu n ci se cu v in e â cin sti-iu birea d e stră in i, p â n ă n u n e sm u lg e ş i n u
n e d ep ă rtea z ă p e rioi d e la cele m ai d e n ev o ie, ia r cân d va în ce p e a n e
îm p ie d ic a d e la ce le m ai b u n e , atu n ci se cu v in e ca, m a i m u lt d ecâ t p e
a c e a s ta [iu birea de străin i] a cin sti ascu ltarea de ce le d u m n ezeieşti. Ia r

43 în e d iţia d e la 1805, în lo c d e „cu m u ltă s lu jir e , ş i a p ro p iin d u -s e ", se g ăseşte

„ s p r e m u ltă s lu jb ă , ş i s tâ n d ".
TÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA______________ Capitolul J:0 143

m ai v ârto s - de se cu v in e m ai cu d in ad in su l a zice n u iu b irea de străini

o o p reşte D om n u l, ci felu rile cele m u lte d c m â n că ru ri şi grija, ad ică
sm u lg erea şi tu rbu rarea, d e v rem e ce p rim irea cea cu în frân are şi sim plă
[de rân d j o laudă. C ă ci zice [D om nu ll: „ O , M a rto , p e n tru ce te în g r ije ş ti
ş i sp re m u lte te s ile ş t i? " , ad ică: „Pentru ce te sm u lg i şi te tu rb u ri? D e
u n lu cru avem treb u in ţă, ad ică de a m â n ca orice s-a r fi în tâm p lat, nu
m u lte felu ri".
Iar unii, acest cu vânt ce zice „un lu cru tre b u ie ş te ", n u pentru a m ânca
l-au în ţe le s, ci p en tru a lu a am inte la în v ăţă tu ră . Şi prin cele ce le zice
D o m n u l [către M arta], îi în v aţă pe A p o sto li ca, atu n ci cân d vor intra în
casa cuiva, să nu cau te m u lte feluri de b u ca te , ci să se în d estu lez e cu
prim irea cea sim p lă [de rân d ], necăutând n im ic m ai m u lt, ci n u m ai a lua
am inte la în v ăţătu ră.
Şi să înţelegi, că este „ M a rtă " fapta b u n ă cea lu crăto are, iar „ M a rie "
v id en ia [ved erea d u m n ezeiască]. D eci fap ta b u n ă cea lu cră to a re arc
sm u lg eri şi tu rbu rări. Iar vid en ia [ved erea d u m n ezeiască] „ D o a m n ă "
p este p atim i făcân d u -se - căci M aria „D o a m n ă " se tâlcu ieşte - , n u m ai
întru privirea d u m n ezeieştilo r cu vinte şi ju d ecă ţi se în d eletn iceşte.
Şi ia a m in te şi la a c e a s ta ce z ic e : „ a ş e z â n d u -s e la p i c i o a r e le
D o m n u lu i, ascu lta cu v ân tu l L u i", căci p rin „ p ic io a re " p oate fi în ţeleasă
fap ta b u n ă cea lu crăto are, p en tru că acestea su n t sem n e ale m işcă rii ş i
ale călăto riei, iar „a ş e d e a " este sem n al în tem eierii. D eci, cel care v a
„ şe d e a " lângă „ p ic io a r e le " Iui Iisu s, ad ică acela care se va în tem eia în
fapta bună cea lu crăto are, călătoriei şi p e tre ce rii lu i Iisu s u rm ân d , în tru
aceasta [fapta b u n ă cea lu crătoare] se va în tă ri; u n u l ca acesta aju n g e pe
u rm ă la ascu ltarea d u m n ezeieştilo r cu v in te, ad ică la v id en ie [v ed ere
d u m n ezeiască], p e n tru că şi M aria m ai în tâ i s-a a şez a t şi apoi aşa ascu lta
cu v in tele. D eci tu, d e p o ţi, su ie-te în râ n d u ia la „ M ă r ie i" , „ D o a m n ă "
[stăpână] p este p a tim i făcân d u -te şi la v id en ii [v ed erile d u h o v n iceşti]
aju n g ân d , iar dacă aceasta n u -ţi este cu p u tin ţă , fă -te „ M a rtă ", d e p artea
cea lu crăto are lip in d u -te şi p rin aceasta p e H ristos p rim in d u -L .
Vezi în că şi aceste cu vin te: „care n u se va lu a d e la e a " , p en tru că
acel care este lu crăto r are ce ea ce să se ia d e la d ân su l, ad ică le are p e
în săşi acestea: înd eletnicirea şi sm u lg erea 'Căci sporind.şi ajungând acesta
la vid enie [v ed ere d u m n ezeiască], scap ă d e sm u lg ere şi de grijă; p en tru
aceea, se ia ceva de la d ânsu l. Iar cel care a aju n s la v id en ie [v ed ere
d u m n ezeiască], n u se lip se şte vreod ată d e a ce a stă „p arte b u n ă ", ad ică
144 Capitolul 10 SFÂNTULTEOF1LACT ARHIEPISCOPUL. BULGARIEI

d e v id en ie [v ed ere d u m n ezeiască]. C ăci Ia care alt lu cru va sp o ri, d up ă

ce a aju n s la în su şi v ârfu l sporirii, adică la a-L ved ea pe D u m n ezeu , ca re
lu cru este a se în d u m n ezei? C ăci acela care s-a în v red n icit a-L v ed e a pe
D u m n ezeu , se face D u m n ezeu 44, pentru că ce l asem en ea d e ce l asem en ea
se p rice p e45.

41 Cu sensul de „Dumnezeu prin har", adică „părtaş dum nezeieştii firi" (2 Petru 1,4).
45 Sfântul Isaac Şirul ne tâlcuieşte ce este „videnia" şi care este felul lucrării ei:
„Cunoaşterea care se mişcă în cele văzute sau în simţuri, şi urmăreşte înşiruirea lor, se
num eşte naturală. Iar cea care se mişcă în planul celor gândite (inteligibile) şi prin
mijlocirea lor în firile celor netrupeşti se numeşte duhovnicească, deoarece ea primeşte
sim ţirea în duh şi nu în simţuri. Şi acestea două se ivesc în suflet dinafară, pentru
cunoaşterea lor. Iar cea care se produce in planul dum nezeiesc se numeşte mai presus de
fire şi e mai degrabă necunoscută şi mai presus de cunoaştere. Vederea (contemplarea)
acesteia n-o primeşte sufletul dintr-un conţinut din afara lui, ca pe primele două, ci ea se
arată şi se descoperă din cele din lăuntrul sufletului în chip nematerial, deodată şi pe
neaşteptate. Pentru că «îm părăţia lui Dum nezeu este înlăuntrul vostru» (Luca 17, 21).
Ea nu se nădăjduieşte pe temeiul unor chipuri, nici nu vine prin judecăţi pe temeiul
cuvântului lui Hristos şi prin păzirea lui, ci se descoperă din lăuntrul chipului cugetării
celei ascunse, fără o cauză anumită, fără ©cercetare a lui. Pentru că cugetarea nu află în
ea vreo materie. Tâtcuirea acestora: Cea dintâi cunoaştere se naşte din cercetarea continuă
şi d in învăţătura sârguincioaşă; a doua, din buna vieţuire şi din cugetarea credincioasă;
iar a treia s-a rânduit numai pe seama credinţei. Pentru că în ea încetează cunoştinţa şi
faptele iau sfârşit şi întrebuinţarea simţurilor ajunge de prisos. Deci pe cât se coboară
cunoştinţa între aceste hotare, pe atâta se cinsteşte. Şi cu cât se coboară mai mult, cu atât
se cinsteşte mai mult. Şi când ajunge la pământ şi la cele pământeşti, cunoştinţa stăpâneşte
peste toate şi în afară de ea orice lucru este neiuât în seamă şi zadarnic. Iar când sufletul
îşi Înalţă vederea în sus şi-şi desfăşoară înţelesurile în cele cereşti şi doreşte cele ce nu
pot fi văzute cu ochii şi nu sunt în pu terea trupului, atunci toate se susţin prin credinţă:
Fie ca Dom nul lisus Hristos să ne-o dăruiască nouă pe aceasta şi să fie binecuvântat în
vecii vecilor! A m in" ( f Unealta românească, Cuvântul LXVI: Despre alte chipuri şi înţelesuri
ale cunoaşterii de diferite feluri, voi. 10, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1981, pp. 339-341).
 145

C a p it o l u l 11
Rugăciunea domnească. Semnul lui lonă.
Cuvântarea împotriva fariseilor şi a cărturarilor '

17,7 -4: Şi pe când se ruga Iisus într-un loc, când a încetat, unul dintre
ucenicii Lui l-a zis: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi
loan pe ucenicii lui. (2) Şi le-a zis: Când vă rugaţi, ziceţi: Tatăl nostru,
Care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se
voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ. (3) Pâinea noastră cea spre
fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi12. (4) Şi ne iartă nouă păcatele noastre,
căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă3. Şi nu ne duce
pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău4.
< n , 1) M ile i 6, 9-10 (11, 2) Psalm 110, 9 / Matei 6 ,9 (11.3) Pilde 30,8/ M atei 6,11
(11.4) Psalm 31,6 /Matei 6,12-13 ! 1 Corinteni 10,13 /Efeseni 4,32 /1 Petru 5,8 /2 Petra 2,9
R âvneşte u cen icu l lui H ristos u cen icilo r lu i lo a n , pentru aceea şi cere!
a se în v ă ţa ch ip al ru g ă c iu n ii [ca să în v e ţe cu m s ă se ro a g e]. D eci,
M ân tu itoru l îi în v aţă, netrecând cu ved erea ru găm in tea u cen icu lu i.
Şi zice [H ristos]: „T atăl n o stru C are e ş ti în C e ru ri". V ezi p u terea
ru găciu nii? înd ată Sus te înalţă şi te su p u n e p e tine. D e vrem e ce „Tată" îl
nu m eşti pe D u m nezeu , să nu te în d ep ărtezi cu to tu l de asem ăn are, ci să te
sârguieşti a te asem ăna cu Tatăl. Şi nu a zis „Tatăl M e u ", ci „Tatăl n o s tru ",
spre iu birea de frăţim e în d em n ân d u -te p e tine, şi silin d u -te ca pe toţi a-i:
iu b i în d e o b şte ca pe n işte fr a ţi. Iar >,în Ceruri" z ic â n d , nu a co lo îl
m ărgineşte [circu m scrie, hotărniceşte] p e D u m n ezeu , ci pe ascu ltător îl
în alţă la C eru ri şi îl d ep ărtează d e cele p ăm ân teşti,
. „Sfinţească-se numele T ă u ", [zice] în loc d e „slăveascâ-se", adică fă
viaţa noastră să fie spre slava T a C ăci precu m n u m ele lu i D um nezeu se
huleşte prin cei răi, aşa se slăveşte prin cei care au viaţă bună.
„Vie împărăţia Ta" - păcătosLil se roagă să nu vie îm părăţia lui Dumnezeu,
pentru că el nu voieşte să vie aceasta, din pricina judecăţilor ce se vor săvârşi

1In ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „ P en tru ru g ăciu n e. P en tr u aceea că cel c e v a cere
v a lu a P en tru cel ce av ea drac mut. P en tru fem eia c e a ridicat g la s d in n orod. P en tru cei c e cereau
senin din cer. Pentru fariseul cel ce a chemat p e Iisus. Pentru ticăloşirea învăţătorilor de lege".
2 în e d iţia d e la 1805, în lo c d e „ în fie c a re z i " , se g ă se şte „ în to a te z ile le " ,
3 în e d iţia d e la 1805, în lo c d e „ c elo r ce n e g r e ş e s c n o u ă " , se g ă se şte „ c e lo r c e n e
s u n t d a to ri n o u ă ".
4 în e d iţia de la 1805, în loc de „ cel ră u ", s e g ăseşte „ cel v ic le a n ".
146 Capitolul î l S F Â N T U L TEOHLACT ARHIEPISCOPUL B U L G A R IE

acolo; în să, d im p otiivă, dreptul se roagă ca m ai d egrabă să v ie această

[împărăţie], ca izbăvindu-se de ispitirile cele de aid, să dobândească odihnă.
în că [m ai zice D om nul] şi: „F acă-se v o ia T a ", p recu m în C er de îngeri,
aşa şi d e noi, o am en ii, p e păm ânt. C ă ci îngerii toţi, toate după voia lui
D um nezeu le lucrează.
Şi n e în v aţă a cere nu m ai „p âin ea cea sp re fiin ţă " - adică pe aceea
care este d e trebu inţă p entru fiinţarea n o astră, sp re starea [dăinuireal şi
păzirea v ieţii - şi n u p e cea care cu ad evărat n e p riso seşte, ci p e cea [care
n e este] de nevoie.
Iar a n u intra „în is p ită " în seam n ă a nu te aru n ca în isp ită. C ă c in u n i
se cu v in e nouă a n e ruga să nu fie isp ite, ci cân d vor r'eni, se cu v in e a le
su feri cu bărbăţie. Şi pu tem zice că isp itele su n t d e două feluri. P en tru că
u n ele [ispite] su nt d e b u n ăv o ie, p recu m beţia, u cid erea, p reacu rv ia şi
celelalte patim i, căci sub p u terea acestor p ătim i n e aru n căm d e bu n ăv oie
p e noi înşine. Iar ispite fără de voie su n t acelea sub care tiranii ş i cei care
fac silnicii ne supun p e noi. A şadar, de ispitele cele de voie, ad ică de patim i,
n i se cu v in e n o u ă să fugim , şi p entru acestea să n e rugăm să n u fie [de
acestea să ne ru găm ca să fim izb ăv iţi], şi să zicem : „nu n e d u c e p e n o i" -
ad ică nu ne slobozi pe noi a căd ea în ispită, adică în p atim ă d e b u n ă voie,
„ c i n e iz b ă v eşte pe n o i d e ce l v icle a n ". - p en tru că acesta este cel care
ad u ce asu p ră-ne ispitele şi cele fără d e voie, [încă] şi [pe] cele d e voie.
D rep t aceea, fără de voie fiin d isp itit de vreu n om , să nu socoteşti cu m că
o m u l acela este p ricin a isp itei, ci v iclean u l, p en tru că el este cel care îl
p leacă p e o m a se turba şi a se în n eb u n i îm p o triv a t a

11,5-8: Ş i a zis către ei: C in e d intre vo i, având u n p rieten ş i se va d u ce la

e l în m iez de noapte şi-i va zice: p rieten e, îm pru m ută-m i trei p â in i, (6) că a
v en it, d in cale, u n p rieten la m in e şi n-am ce să-i p u n în ain te, (7) iar acela,
răspunzând dinăuntru, să-i zică: Nu m ă da de osteneală. Acum uşa e încuiată
ş i co p iii m ei sunt în p at cu m ine. Nu p ot să m ă scol să-ţi dau. (8) Z ic vouă:
C h ia r dacă, sculându-se, nu i-ar da pentru că-i este prieten, dar, pentru
în d răzn eala lu i5, sculându-se, îi va da cât îi trebu ie. (U, s) tuca îs, s
O p ild ă oarecare şi asem ănare g răieşte D om n u l, în v ăţân d u -n e p e ncâ
fă ră p reget a ne ru g a Aşadar, ce în seam n ă această pildă? „ M ie z u l n o p ţii"
z ic cu m că este sfârşitul vieţii, la care oam en ii ajungând , vin în tru sim ţirea
b in e lu i şi aleargă către D um nezeu - că A cesta este Prietenul C el C are pe
to ţi îi iu beşte şi îi voieşte să se m ân tu iască. D eci m erg m u lţi în „ m iez u l

5 în ediţia de la 1805, în loc de „pentru îndrăzneala lu i", se găseşte „pentru

obrăznicia lui".
TÂLCUiREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 11 147

n o p ţii", ad ică la sfârşitul vieţii, însp re D um nezeu, ca şi către u n Prieten.

Ş i zic: „ D ă -m i trei p â in i", adică credinţa în Sfânta T reim e, „că u n p rieten
a v e n it", adică în g eru l cel care ia sufletul. în că „ p rieten " este şi tot îngerul,
după cu m şi D om nu l zice că bu cu rie se face în C er p en tru m ân tu irea
o m ului [„se face b u cu rie în g e rilo r lu i D u m n ezeu pen tru un păcătos care
se p o că ie şte "] (Luca 15,10). Iar „ c o p iii" cei care se od ihnesc p e p at sunt
cei care s-au întors şi s-au făcu t ca şi co p iii şi s-au în v red n icit a se odihni
îm p reu n ă cu D om nu l. Iar „ o b ră z n icie " [„ în d ră z n e a lă "] este n u m ită aici
ru găciu n ea întin să [săvârşită] în tru răbdare.
în că să înţelegi şi în alt chip: „m iezul n o p ţii" este jum ătatea şi m ijlocul
ispitelor, căci „n o ap te" este toată ispita, iar „m iezul n o p ţii", cu adevărat,
m ijlocul ispitelor este. D eci, când cineva se va afla în m ijlocul ispitelor, m erge
către D um nezeu, C are n e iubeşte pe noi, şi-I zice: „D ă-m i îm p ru m u t trei
pâini: m ântuirea trupului şi a sufletului şi a duhului, căci m ă tem ca, n u
cum va, prin ispite să se p rim ejduiască acestea trei". Şi cine este „ p rieten u l
care a v en it d in ca le "? A rătat este cum că D om nul, cu adevărat e C el C are
n e încearcă p e noi întru ispite, şi voieşte „să m ă n â n ce" m ântuirea noastră,
şi nu are ce p u n e înaintea L ui cel care cade în ispite, şi nu poate dintru sine
a se îm potrivi acestora şi a purta grijă de cele ce sunt ale lui D um nezeu. Iar
aceea [ce zice]: „acum uşa e în cu iată", aceasta însem nează, cum că se cuvine
mai înainte d e ispite a fi n o i [prejgătiţi, căci după ce vom cădea în ele, u şa
[p re]g ătirii s-a în cu iat, şi n e[p re]g ătiţi a flâ n d u -n e, d e n u n e va a ju ta
D um nezeu, n e vom prim ejdui.
Iar „ c o p ii", după cum m ai înainte s-a arătat, su n t cei care s-au făcu t fii
ai 1ui D um nezeu prin fapte bune; şi se cu lcă şi se odihnesc întru D u m n ezeu .
11, 9-13: Ş i Eu zic vouă: C ereţi şi vi se va da; cău taţi ş i veţi afla; b a teţi
şi vi se va d esch id e. (10) C ă oricin e cere ia ; şi cel ce caută g ăseşte, şi ce lu i
care b ate i se va d eschid e. (11) Ş i care tată dintre voi, dacă îi va cere fiu l
pâine, oare îi va da p iatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de
peşte, şarpe? (12J Sau dacă-i va cere u n ou, îi va da scorp ie? (13) D eci dacă
v o i6, răi fiin d , ştiţi să daţi fiilo r voştri daru ri b u n e, cu cât m ai m u lt Tatăl
vostru C e l d in C eru ri va da D u h S fâ n t c e lo r care î l cer de la El!
(11, $) Ieremia 29,12-13 /M ată 7,7; 21,22 /Marcu 11,24 /loan 14,13; 15, 7; 16,23 /iacov 1 , 5-6 /
1 lo a n 3,22; 5,14-1S Π 1,10) Pilde 8,17/ Matei 7 , 8 (11, W Înţelepciune 19.10/ Matei 7 ,9
(11,12) Matei 7 ,1 0 (11.13) F a t e « 8,21/ M atei 7,11 /Evrei 1 2 , 9 /Iacov 1 ,1 7
Vezi înţelegerea cea cu de-am ănuntul a acestui grai, căci n u a zis „cereţi
odată şi vi se va d a ", ci „cereţi", adică neîncetat cereţi. „C ă o ricin e cere ia".
Au, oare, cel care cere [lucruri] nefolositoare, ia? N u. în tâi d e toate, cererea

6 în ed i{ia de la 1805, în loc de „deci dacă voi", se găseşte „deci de vreme ce voi".
148 C a p it o l u l 11 S F Â N T U L T E O F IL A C T A R H I E P IS C O P U L B U L G A R IE I

celor nefolositoare, n id nu poate fi num ită cerere către D um nezeu. Pentru

că, acela care se roagă lui 1dumnezeu, trebuie să ceară acelea pe care A cela
ie dă. Iar când d n ev a cere cele nefolositoare, n u către D um nezeu face cerere,
pentru că El n u dă [lucruri] nefolositoare. A poi ascuită-Lşi p e Însuşi D om nul,
cu m ne învaţă p e noi a cere cele ce se cu vin, că zice că „ p â in e" şi „peşte" şi
„o u " cere „ fiu l". Aşadar, precum acestea su n t m âncare a om ului, aşa şi
cererile noastre se cuvin a fi folositoare şi cuviincioase nouă.
Şi să înţelegi cum că „cere pâine" tot cel care cere a i se d escop eri lui
cred inţa cea în Sfânta Treim e şi dogm ele cele drepte; că „pâine" su n t
acestea, ca u ncie care „întăresc inima [omului]" (Psalm 103,17). Şi „cere
peşte", cel care în m area vieţii este, şi cerc aju toru l c e ld c la D u m n ezeu , ca
în m ijlocu l ispitelor neafu nd at şi viu ca p eştele să fie păzit. Iar „ou cere"
cel care cere să i se dea lu i naşterile [înnoirile] sufletelor celor îm bunătăţite,
căci aceste su flete, după cu viinţă se aseam ănă cu păsările, fiindcă aripi au
lu at şi d e D uhul s-au înălţat, şi m ai p resus de păm ân t au zburat.

11,14-20: Şi a scos un demon, şi acela era mut. Şi când a ieşit demonul,

mutul a vorbit, ia r mulţimile s-au minunat. (15) Iar unii dintre ei au zis:
Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate p e demoni7. (16) Iar alţii,
ispitindu-L, cereau de Ia E l semn din Cer. (17) D ar El, cunoscând gândurile
lor, le-a zis: Orice împărăţie, dezbinându-se în sine, se pustieşte şi casă
peste casă cade. (18) Şi dacă satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta
împărăţia lui? Fiindcă ziceţi că Eu scot pe demoni cu Beelzebul. (19) Iar
dacă Eu scot demoni cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, ei
v ă vor fi judecători. (20) Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe
demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.
(11,14-15) M aici 9, 32-34; 12, 22-24 /Mareu 3,22-23 (11. 16-1«) M atei 12,25-26; 16,1 /
Mareu 3 , 24-26; 8,11 /loan 2,25; 6,30 /1 Corinleni 1, 22 (11,19) Matei 12, 27
(11.20) Ieşire 8,19 /D a n iil.2,44; 7, 14, 2 7 1 Matei 12,28 /1 loan 3, 8
„Mut" este n u m it cel m ai adesea cel ca re n u grăieşte, d ar p oate fi
n u m it a stfel şi cel care nu au de, iar m ai cu ad everire, cel care n ici nu au d e
şi n ici nu grăieşte. Iar cei ca ie din naştere n u au d , aceia n ici n u grăiesc, că
d e n ev o ie aceasta li se întâm p lă lor. Pentru că p e acelea le grăim , câte, cu
ad evărat, prin a lc auzi, n e învăţăm . Iar când cin eva n u aude, în chip firesc
n ic i nu g răie şte - asta d e nu cum va s-a vătăm at la urechi m ai pe urm ă, din
oarecare pătim ire [rănire, suferinţă, boală]; că pe u n u l ca acesta nim ic nu-1
o p reşte de a grăi. A şadar, acela care a fost ad us la D om n u l, la am ând ouă,

7 în ediţia d e la 1805, în loc d e „căpetenia demonilor, scoate pe demoni", se găseşte

„domnul dracilor goneşte dracii".
TÂLCU1REA SFIN TEI EVANGHELII UE LA LUCA Capitolul 11 149

şi la lim bă, şi la u rechi era vătăm at. Iar acesta era sem n [sim bol] al firii
om en eşti, care de dem oni fiind ţinută, n id n u su ferea a au zi cu v in te ale
lui D u m nezeu , şi cu m u lt m ai v ârtos n ici a le g răi n u p u te a Dar, d up ă ce
D om n u l a v en it şi p e d raci i-a izg o n it - ad ică p e fap tele cele p ătim aşe şi
d ră c e ş ti-, n e-a făcu t pe noi şi a g răi şi a p rop ovăd u i adevărul. C ă se cu v in e
n u nu m ai a au zi cu v in tele lu i D um nezeu, c i şi alto ra a le grăi.
A şadar, să auzim [luăm am inte] cei care avem în tru noi înşine faptele
cele drăceşti, şi socotim cu m că p e alţii îi învăţăm , şi poftim a fi n um iţi de
oam eni „rab i", adică „învăţătorule" (Matei 2 3 , 7-8). C ă după ce „iese d racu l",
atu ncea se face g răirea cea ad evărată, adică în văţătura, iară p ân ă când
înlâuntrul nostru v a fi lucrarea dracului, deşi n i se p are că grăim , nu grăim 8.
Iar fariseii clevetesc m inu n ea şi p e D om nul ca p e u n vrăjitor îl ocărăsc,
z ic â n d că p e d o m n u l d ra cilo r avându-1 p rie te n , cu lu cra re a a ce lu ia
izg oneşte dracii. Iar către farisei D om nu l zice: „C um e cu p u tin ţă u n drac
să îl scoată p e alt drac? C ă aceasta ar fi risip ire [pieire] a îm p ărăţiei lo r".
Căci/dacă d rad i socotesc îm p ărăţie şi od ihnă a lo cu i în oam eni, iar d om nul
lor îi goneşte pe d ânşii, arătat este Cum că e i în şişi se vatăm ă9. P en tru că
toată îm p ărăţia care se d ezbină şi se Îm p arte se risip eşte şi piere, iar casa
ce se d ezbină [învrăjbeşte], se surpă.
Iar p rin „casă" zid irea o p o ţi înţelege, căci ş i zidirea, până când este
întreagă, stă, iar când se v o r d esp ărţi zid u rile u n u l d e a ltu l, cad e. Sau prin
„ casă" îi p oţi înţelege [încă şi] p e ce i ce su nt în casă, că ci aceştia, p ână su n t
în pace, stau îm preună, iar când se v o r .d esp ărţi [ridica] u n ii îm potriva
altora, cad.
„Fie, dar, că E u scot d rad i cu B eelzebul, d a r fiii v oştri, ad ică A p ostolii,
cu ce îi scot? A d everit este că cu nu m ele M eu ]îi scot]. D e d , cu m îm i ziceţi
M ie că cu B eelzebul scot E u [d rad i], ca şi cu m aş a v ea trebu inţă de puterea
lu i, când fiii voştri, ad ică A p ostolii, cu n u m ele M eu îi scot? A şadar, aceştia
vă v o r osând i p e v o i, căci arătat este că dacă aceia cu n u m ele M eu îi scot,
Eu nu am trebuinţă de p u terea altuia. D e d , cu d eg etu l lu i D u m n ezeu ,
adică cu D uhu l Sfân t îi scot, şi n u cu d uh v id e a n ".
Iar „ d e g e t" nu m eşte p e D u hu l, ca să cu n o şti că, p recu m d egetul de o
fiin ţă est^ cu tot tru p u l, aşa şi D u h u l de o fiinţă este cu Tatăl şi cu Fiul. Şi
nu cum va, de vrem e ce „m ână a lu i D u m n ez eu " este n u m it Fiu l şi s-au
o d ih n it p este D ân su l cele şap te lu crări a le D u h u lu i ~ n u ca şi cum s-ar
lu cra de D u hu l, ci pentru că este.de o fiinţă cu D uh u l şi u n a d in darurile şi

8 A dică răm ânem m uţi duhovnîceşte.

9 Adică îşi fac rău, se strică, se ruinează, se prăpădesc, se surpă.
150 Capitolul 11 SFÂNTUL TFOHLACT ARH1EPLSCOPUL BULGARIE]

lucrările D u hu lu i este tăm ăd u irea pentru aceasta se zice cum că „cu

d e g e tu l lu i D u m n e z e u " sco ate d racii, ad ică cu d aru l D u h u lu i? C ăci
p recu m d eg etu l este p arte a m âinii, aşa şi d u h u l tăm ăduirilor, p arte era a
d uhu rilor [pe] care le avea H ristos, ad ică a lu crărilor D u h u lu i101.
Aşadar, [M ântuitorul] zice: „D acă Eu scot dracii cu lu crare d u m n e­
zeiască, a ajuns la voi îm p ărăţia lu i D u m n ezeu ", cu v ân t care acest fel d e
în ţelegere are: „Se strică de acu m îm p ărăţia d iav o lu lu i, şi îm p ărăţeşte
D u m nezeu , C el C are izg oneşte d ra cii". P en tru că, ascu ltă ce zice prin
cu v in tele care u rm ează:

11, 21-26: C ând ce l tare şi în a rm a t fiin d , îş i p ă z eşte cu rtea, a v u ţiile

lu i su n t în pace. (22) D ar când u n u l m ai tare d ecât el v in e asupra Iu i şi-l
în frâ n g e , îi ia to ate arm ele p e care se b iz u ia 11, ia r p ră z ile de la e l le
îm p arte. (23) C el ce n u este cu M in e e ste îm p o triv a M ea ; ş i cel ce nu
adună cu M in e risip eşte. (24) C ând d u h u l ce l n ecu rat ie s e d in om , u m b lă
p rin lo c u ri fără apă, cău tân d o d ih n ă , şi, n e g ă sin d , zice: M ă v o i în to a rce
la casa m ea, de u n d e am ie şit. (25) Ş i v e n in d , o a flă m ătu rată şi îm p o ­
d o b ita 12. (26) A tu n ci m erge şi ia cu el alte şap te d u h u ri, m a i re le d ecât el
şi, in trân d , lo c u ie şte aco lo ; ş i se fa c c e le d e p e urm ă a le o m u lu i a ce lu ia
m ai re le d ecât c e le d in tâ i13.
(11, 21) M atei 12, 2 9 1Marcu 3, 27 (Π , 22) Iosua 24,15 /4 Regi 17,33 i Isaia 4 9 , 25; 53,12 /
Ieremia 31,11 (II, 231 Matei 12, 30 /Luca 9, 50 <11, 24-25) M atei 12, 43-44
(11, 26) Matei 12,45 /loan 5, U /Evrei 10. 26 /2 Petru 2, 20
Zice [Domnul]: „Mai înainte deVenirea Mea era tare satana, şi îşi păzea
curtea sa, adică stăpânea firea omenească, cu întărire şi cu întemeiere; iar.

10 Pentru cele de aici, Sfântul Grigore Palama, în C e le 1 50 d e ţ a p e t e d e s p r e c u n o ştin ţa

n a t u r a lă , ne învaţă astfel: „ (7 1 ) Domnul nostru Iisus Hristos, după Luca, scotea dracii cu
degetul lui Dumnezeu, iar după M atei, în Duhul lui Dumnezeu, iar Vasile cel Mare
spune că degetul lui Dumnezeu e una din lucrările Duhului. Dacă, deci, una din ele este
D uhul Sfânt, fără îndoială că şi-celelalte, cum ne-a învăţat pe noi tot acelaşi. Dar, pentru
aceasta nu sunt mulţi Dumnezei sau multe Duhuri. Căci acestea sunt ieşiri, arătări şi
1 ucrări fireşti ale unuia .şi aceluiaşi Duh. Prin fiecare, Unul este Cel Ce lucrează" (F ilo c a lia
r o m â n e a s c ă , voi. 7, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 467)
11 în ediţia de Ja 1805, în loc dc „pe care se b iz u ia ", se găseşte „întru care se
nădăjduia".
12 în ediţia de la 1805, în loc de „îm p odobită", se găseşte „înfrum useţată".
13 Fericitul Diadoh al Foticeei ne învaţă pentru aceste cuvinte ale Mântuitorului:
„ ( 8 2 ) De aici trebuie să înţelegem că atâta vreme cât este Duhul Sfânt în noi, satana nu
poate intra ca s|, rămână în adâncul sufletului" (F ilo c a lia r o m â n ea s c ă , vot.il, ed. Humanitas,
Bucureşti, 1999, p. 373).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul II 151

după ce am v en it Eu, C el Care sunt m ai tare decât el, am b iru it lum ea şi

toate arm ele întru care se nădăjduia, adică toate chipurile p ăcatu lu i" - că
acesta erau arm e ale d iavolului şi întru acestea n ă d ăjd u in d u -se se întărea
asupra oamenilor. „Aşadar, toate arm ele lui le-am rupt [frânt],. aflându-M ă
fără de păcat. Şi de atu nci a slăbit el, iar prăzile lui - adică oam enii, pe
care îi avea ca p e nişte jefu iri - i-am sm uls de ia el, şi i-am îm p ărţit îngerilor
păzitori, ca în locul dracului de care era tiranisit om ul, să-l aibă pe el [pe
om] în g e ru l14.
încă şi în alt chip [înţelege]: „Ce părtăşie am Eu cu Beelzebul? Al M eu
lucru este a -ι aduna pe fiii lui D um nezeu cei risipiţi, iar lucrul aceluia este
a-i risipi p e cei adunaţi. A şadar, cum socotiţi u nele ca acestea pentru M ine,
cum că aş avea părtăşie cu satana? Dar, cu ad evărat u n cu get ca acesta v-a
venit vouă dintru â vă îndrăci m ai mult, căci cu adevărat îl aveaţi şi mai
înainte p e duhni cel necurat care locuia întru voi, când slujeaţi id olilor şi p e
Prooroci ü omorâţi. Apoi se părea că a ieşit dintru voi, dar acum, întorcându-se
la «casa sa» * adică în sufletele voastre - cu «şap te d u h u ri» ", adică m ulte,
căci „ şap te" în loc de „m u lte" se înţelege în Scriptură, „au făcut vouă «cele
de p e urm ă m ai rele decât cele dintâi». Pentru că, atu nci când slujeaţi
idolilor, îi om orâţi pe Prooroci, iar despre Fiul lui D um nezeu încă n u huleaţi
nim ic; Care, cu adevărat, pentru voi cu trup S-a arătat. Iar acum , ce nădejde
de m ântuire mai este, când şi după ce S-a întru pat Fiul, şi pentru voi El a
săvârşit m inuni, în lin aceeaşi necunoştinţă şi h ulă vă aflaţi?"
Iar „locuri fără d e ap ă" sunt sufletele celor care n u au nim ic apătos, nici
nu sunt slăbănoage, ci uscate şi grijălive15 [pline de trezvie], întru care duhul
nccurăţiei nu află nici o odihnă. Deci, de vrem e ce în unele ca aceste suflete
nu are vicleanul, nici u n loc de sălăşluite, la iudei se întoarce, şi „se fac cele d e
pe u rm ă" ale lor „m ai rele decât cele d in tâi": căci nu m ai sunt acum la dânşii
prooroci, pentru că L-au om orât pe Cuvântul; nu m ai este acum la ei ungere,
pentru că pe H ristos - adică pe Unsul - L-au răstignit. C ă aceste [daruri] mai
înainte se puteau vedea la dânşii, m ăcar deşi slujeau idolilor, iar acum, după
ce au greşit Fiului lui D um nezeu, de toate s-au lipsit.

14 Altădată, M ântuitorul Hristos Ic-a grăit ucenicilor: „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe

vreunul din aceştia m ici, că zic vouă: Că îngerii lor, în Ceruri, pururea văd faţa Tatălui
M eu, Care este în Ceruri" (M atei 18,10).
15 In vechim e, la români, Sfânta Euharistie mai era numită şi „Grijanie". De aceea,
înţelesul cuvântului „grijăliv" poate fi atât cel de „trezvitor", cât şi acela de „împărtăşit,
pricestuit". In traducerile Tâlcuirii, sensul dat este: trezvitor, care este cu luare-aminte,
care ia am inte de sine.
152 Capitolul. 11 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

11, 27-32: Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând

glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Tc-a purtat şi fericiţi sunt sânii
pe care I-ai supt! (28) Iar El a zis: Aşa este16, dar fericiţi sunt şi cei ce
ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc. (29) Iar îngrămădindu-se
mulţimile17. El a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean;
cere semn, dar semn nu i se va da decât semnul Proorocului Ionâ. (30)
Căci precum a fost Ionâ un semn pentru niniviteni, aşa va fi şi Fiul
Omului semn pentru acest neam. (31) Regina18de la miazăzi se va ridica
la j udecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că a venit
de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi
tata, mai mult decât Solomon este aici. (32) Bărbaţii din Ninive se vor
scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-au pocăit
la propovaduirea lui Ionâ; şi iată, mai mult decât Ionâ este aici.
(11,27) Psalm 73,21 /Luca 1 ,2 8 ,4 8 HI, 28) Pilde 8,3 2 ; 19,16 /Iona 2 ,1 /M alei 7 ,2 1 /
Luca 8, 21/ lacov 1, 22 /Apocalipsa 1 ,3 (TI. 29) M atei 12, 39; 16,4/ M aieu 8,12/
loan 4, 48 0 1 , 3Ü) Iona 1 ,3 ; 2, X / M atei 1 2 ,40 ( Î L 31} 3 Regi 1 0 ,1 ,4 /
2 Paralipomena 9 ,1 /Matei 12,42 ( î l , 32) Iona 3, 5 / M atei 12, 41
F ariseii şi cărtu rarii, clevetind m inu n ile, fem eia cca fără d e v icleşu g şi
fără d c rău tate lau d ă p e D om nul.
Şi u n d e sunt cei care zic că D om nul după nălu cire S-a arătat [şi n u S-a
în tru p at cu adevărat]? C ăci iată este m ărtu risit cu m că şi sâni a su p t.
Iar M ân tu itoru l îi fericeşte pe cei ce p ăzesc C u v ân tu l lu i D u m n ezeu ,
n u d esp ărţin d -o de fericire pe M aica Sa - să n u fie! - , ci arătân d cu m că
n ici d ânsa n u se va folosi cu nim ic dintru faptul că L-a n ăscu t şi L-a alăp tat,
d e nu va avea şi toată cealaltă faptă bună.
încă şi d upă alcătuirea îm prejurărilor le g răieşte p e acestea. C ăci.pentru
că zavistn icii şi neascu ltăto rii cu vintelor L u i îi p rih an eau p e cei ca re II
a scu lta u , E l, îm p o triv ă făcân d , m ai m u lt î i fericeşte p e cei ce a scu ltă
[cu v in tele Sale].
în că p o ate şi p en tru m u tu l cel care s-a tă m ă d u it grăieşte [D om n u l]
acestea, ca şi ei au zin d să p ăzească cu vântu l şi să n u i se facă spre osân d ă
p u terea d e a auzi.
Ia r „n o ro ad ele a d u n â n d u -se ", a în cep u t D o m n u l a-i m u stra p e cei
n ecu n o scă to ri şi n em u lţăm ito ii. Pentru că, d e v rem e ce erau u n ii d in tre -
d â n şii ca r e că u tau ca lisu s să facă sem n d in C er - d eo arece ziceau că toate

16 în e d iţia d e la 1805, în lo c d e „A şa e s te ", se g ăseşte „ A d e v ă ra t".

17 în e d iţia d e la 1805, în loc d e.„m g răm ăd in d u -se m u lţim ile ", se g ăseşte „ ad u n ân -
d u -s e n o ro a d e le " .
1S în e d iţia d e la 1805, în loc d e „ re g in a ", s e g ăseşte „ îm p ă ră te a sa ".
TÂLCUiREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 11 153

sem nele pe care Ic face su nt de pe păm ânt şi le săv ârşeşte prin Beelzebul,
stăpânitorul lu m ii, care are stăpânirea p ăm ân tu lu i, iar din C er [H ristos]
nu p oate să facă sem n, ca u nu l care nu este Fiu al Ta tălui C elui C eresc -
aşadar, de vrem e ce erau unii care ziceau [u nele ca] acestea, din această
pricină îi m u stră pe ei D om nu l, şi zice: „Se va d a v o u ă sem n , care M ă va
arăta pe M ine ad evărat Fiu al Tatălui C elu i C eresc. D ar care este sem n ul
acesta? Al lui lo n ă, adică a l învierii. C ăci p recu m acela a făcut trei zile în
p â n te ce le ch itu lu i, aşa şi E u , d u p ă ce voi face trei z ile în p â n te ce le
«ch itu lu i», al fiarei celei m ari, adică al iad u lu i, voi învia. D ar pe Io n a, cel
care propovăduia, după ce a ieşit din p ân tecele ch itu lu i - ca şi cum s-ar fi
în tors la viaţă - l-au ascultat ninivitenii, dar M ie [în M in e], n ici după ce
voi în via nu va cred e n eam u l acesta. D rept aceea, v o r fi osând iţi, p en tru că
n inivitenilor nu au u rm at, m ăcar că «m ai m u lt d ecâ t lo n ă este aici». C ă şi
vrednicia M ea şi chipu l propovad u irii m u ltă d eosebire arată; E u - Stăp ân ,
acela - slugă; Eu - îm p ărăţia C eru rilor p ro p o v ăd u iesc, acela - m ân tu irea
cea de la pierzare; Eu - m inu n i săvârşind , acela - n ici o m inu n e făcând.
A şijderea şi îm părăteasa de la m iazăzi va o sân d i n eam u l acesta, căci de la
m arginile p ăm ântului a v en it ca să audă în ţelep ciu n ea lui S o lo m o n ".
în ţelege, dar, „îm p ărăteasă de la m ia z ă z i" şi tot sufletul, care în tru
lucrul cel bu n stăpâneşte şi stă. P recum zic aceasta: locul d e m iazănoapte
este p rihănit în Scriptură, ca unul care este loc al p o triv n icu lu i, căci este
rece şi o m o râto r şi am ăgitor. Iar partea de m iazăzi este lău d ată, ca u na
care are aer călduros şi p ricin u ito r d e v iaţă şi în călzitor al m ăd u larelor
celor am orţite. D rept aceea, şi m ireasa cea d in Cântarea Cântărilor, vântul
de m iazănoapte gon in d u -l, zice: „ S c o a lă v ân t de m ia z ă n o a p te, v in o v â n t
de m ia z ă z i" (Cântarea Cântărilor 4,16). Ş i iarăşi P roorocul zice: „ Ş i p e ce l
de la m ia z ă n o a p te î l va p ierd e D o m n u l", ad ică pe s a ta n a D eci, su fletu l
care îm p ărăteşte întru „ m ia z ă z i", ad ică în p artea cea b u n ă şi în viaţa cea
d uhovnicească - şi prin fapta b u n ă cea lu crătoare are stăp ân ire - v in e ca
să au d ă înţelepciunea, ad ică se su ie la vid en ii [v ed eri d u m n ezeieşti]; că
în ţelepciunea lui Solom on, îm păratul cel p aşnic, este v id en ia [închipuirea]
D om nului şi D um nezeului no stru 19, în tru care, în alt chip nu va intra cineva,
fără num ai prin a îm p ărăţi în tru viaţa cea b u n ă şi a stăp ân i p rin fap ta
b u n ă cea lucrătoare.

w Adică îl închipuie pe Domnul Hristos, Care însuşi este „pacea noastră" (Efeseni2,
14) şi „înţelepciunea la i Dumnezeu" (1 Corinteni 1, 24).
154 Capitolul 11 SFÂNTULTEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

î l i 33-36; N im en i, aprinzând făclie, nu o p u n e în lo c ascu n s, n ici su b

o b ro c20, ci în sfeşn ic, ca aceia care intra să vadă lu m ina. (34) L u m in ătoru l21
tru p u lu i e o ch iu l tău. C ând o ch iu l tău este curat, atu n ci to t trupul tău e
lu m in at; d ar când o ch iu l tău e rău , atu n ci şi tru p u l tău e în tu n eca t22. (35)
Ia seam a, d eci23, ca lu m ina d in tin e să nu fie în tu n eric. (36) A şadar, dacă
to t tru p u l tău e lu m inat, n eavân d n ic i o parte în tu n ecată, lu m in a t va fi în
În treg im e , ca şi când te lu m in ează făclia cu strălu cirea ei.
0 1 , .3ri Matei 5,15/ Marcu 4,21 /Luca S, 16 CU, 34-35) Matei 6,22-23
F iind că zavisticii iudei, văzând m inu n ile, le clev eteau dintru răutatea
m in ţii lo r, p e n tru a ceea D o m n u l g ră ie şte ace ste a , a n u m e că , lu â n d
[d o bân d in d ] oam enii „ lu m in ă " de la D um nezeu - pu terea m in ţii prin
ca re v ed em ca printr-o lu m ină ce ne-a fost d ăru ită - au ascu n s d reapta
s o c o te a lă şi ju d e c a ta m in ţii, şi în tu n e c â n d u -s e d in p ricin a z a v istie i,
m in u n ile şi facerile de b in e nu le văd - cu to ate că , p en tru acestea n i s-a
d a t m intea, ca să o p u nem în sfeşn ic pentru ca şi alţii să vadă lumina.
Şi m i se pare m ie că acestea le grăieşte, ca şi cu m ar fi zis: „O, fariscule,
a i [fii cu] cu noştinţă, aceasta este «lu m in a»! Ţi se cuvenea ţie ca cunoştinţa
[lu m in a] aceasta a o iconom isi spre cu noştinţa m ihunilor, în că şi altora a
le d esco p eri şi a le arăta pe acestea, cu m că su n t lucruri, ale Fiului lui
D u m n ezeu , şi n u ale lu i B eelzebub P entru ca aceia care «intră [în casă]»,
a d ică cei n o i începători, să vadă lu m ina; căci cel în ţelep t «a in trat», iar cei
c e în că în v aţă „in tră". D ar voi, fariseii, nu aţi voit, ci «ochiul» su fletu lu i,
a d ică m in tea care era dreapta, aţi făcu t-o strâm b ăn o agă şi colţu roasă. C ăci
p re cu m « o ch iu l» trupului îl va p reschim ba, asem en ea lui, şi p e trup; de
v a fi lu m in at, va fi şi trupul în lu m ină, iar d e va fi în tu n ecat, v a fi acela
în tru întu neric. în tru acest chip, şi su fletul, dim preună cu m intea se preface
[preschim bă]. Iar dacă m intea - «ochiul» p e care l-a prim it d e la D um nezeu
- se va afla în tu n ecată fie d e zav istie, fie d e iu b irea d e b an i şi, în scu rt să
z ic , d e iu b irea de m aterie, se în tu n ecă şi su fletu l".

20 Sn Cuvântul XXI, Cuviosul Isaia Pustnicul ne tâlcuieşte astfel: „Domnul a numit

« o b ro c » nedreptatea lumii acesteia. Cât timp, deci, m intea se află într-o stare contrară
firii, făclia D um nezeirii nu poate fi înlăuntrul ei. Dar dacă mintea se face un sfeşnic înalt
şi s e pune în eă lum ina Dumnezeirii, cunoaşte pe cei din casă şi, pe cel ce trebuie să-l
scoată, îl scoate; şi pe cel cu care se poale împăca, îl lasă" (filocatia românească, voi. 12, ed,
H arism a, Bucureşti, 1991, pp. 103-104).
21 în ediţia de la 1805, în loc de „ lu m in ă to r ", se găseşte „ lu m in a ".
22 In ediţia d e la 1805, în loc d e „C ân d o ch iu l tău este cu ra t, atu n ci to t tru p u l tău e
lu m in a t; d a r c â n d o ch iu l tău e rău , a tu n ci şi tru p u l tău e în tu n e c a t", se găseşte „ D e c i
c â n d v a fi o c h iu l tău d re p t ş i to t tru p u l tău va f i lu m in a t. I a r cân d v a fi v ic lea n , ş i
tr u p u l ta u În tu n e c a t va f i " .
23în ed iţia d e la 1805, în loc d e „Ia seam a d e c i", se g ăseşte „ D re p t a c ee a s o c o te şte ".
TÂLCUIKEA SFIN TEt EVANGHELII DE LA LUCA______________Capitolul· 11___________ 155

11,37-41: Ş i p e când Iisu s vorbea, u n fa rise u î l ruga să p rân zească la

el; şi, in trân d , a şez u t la m asă. (38) Iar fa rise u l s-a m ira t văzând că E l n u
S -a sp ă la t în a in te d e m asă. (39) Ş i D o m n u l a z is către el: A cum , v o i
fa rise ilo r, cu ră ţiţi p artea d in afară a p a h a ru lu i şi a b lid u lu i, dar lă u n tru l
v o stru e ste p lin d e răp ire ş i de v icle n ie . (40) N eb u n ilo r! O are, c e l ce a
fă cu t p artea d in afară n -a făcu t şi p artea d in ă u n tru ? (41) D a ţi m a i în tâ i
m ilo ste n ie ce le ce su n t în lă u n tru l v o stru 24 ş i, iată, toate vă v o r f i cu rate!
( l i f 38) M atei 15, 2 /Marcu 7, 2-3· (Ti, 39) M atei 1 5 , 3; 2 3,25 /Mareu 7, ft /
Tit 1,1 5 (11, 41) Isaia 58, l i Daniil 4,24/ Sirah 4,1-2; 28,15
C u noştea D om nul nesocotinţa şi rău tatea fariseilor, însă o spătează
[prânzeşte] dim preună cu dânşii tocm ai pentru că erau v iclen i şi av eau
trebu inţă de îndreptare. Şi pentru aceasta m ăn ân că îm preun ă cu d ân şii,
ca să aibă pricină şi să le îndrepteze lor năravurile. C ăci şi acum , batjocorind
obiceiu l lor cel fără d e socotinţă - adică a se cu răţi e i m ai în ain te a d e a
m ânca îi în vaţă că se cu v in e să-şi cu răţească su fletu l prin fapte b u n e,
p en tru că a se spăla cu ap ă, nu su fletul, ci tru p u l îl curăţeşte. lai- n eb u n ii
[sm intiţii] aceia socoteau cu m că d im p reu nă cu trupul şi su fletu l lo r se
cu răţeşte p rin a se scăld a şi a se spăla trupu l [în apă].
A şad ar, D om n u l ad u ce [înainte] p ild a fru m oasă şi plină d e h a r a
paharu lu i. Şi fiind că era vrem ea m esei, pentru aceea de „p a h a r" şi d e
„ b lid " p o m en eşte, de la cele ce stăteau înaintea och ilor ad ucând în m ijloc
m ărturie; şi, încredinţându-1 pe fariseu că, p recu m n u este de n ici un folos
a fi p a h a ru l cu ra t p e d in a fa ră , iar în lă u n tru p lin d e to a tă d e to a tă
în tinăciunea, to t aşa, [nu e de] nici [un folos] cân d tru p u l se scald ă, iar
su fletu l este plin d e toată necurăţia, adică de „răp ire ş i v icle şu g ".
Şi a însem nat cele două patim i care îi stăpân ea p e iu d ei, adică lăcom ia,
prin „ ră p ire", iar zavistia şi pe cele izvorâte d intru ea, prin „ v icle şu g ".
A şadar, nu este de nici u n folos când su fletu l se află aşa [întru acestea].
„N ebunilor, au nu A cela C are a făcu t trupul - pe care îl socotiţi v red n ic de
m u ltă îngrijire - a făcut şi sufletul? Aşadar, d atori sunteţi şi p e acesta a-1
cu răţi". Apoi îi învaţă pe ei cum se curăţeşte partea cea d inlăuntru, an um e
prin m ilostenie. Şi vezi [bagă de seam ă], cu m pe cele două p atim i ale lo r -
răp irea şi zavistia - le tăm ăd u ieşte, prin a-i sfă tu i şi a le p o m en i de
m ilostenie. C ăci acela care m ilu ieşte, cu adevărat nu le va răp i pe ale celui
care se m iluieşte'[este m iluit] şi nu îl va zavistui pe cel ce se m iluieşte [cel ce
prim eşte m ilostenia]. Deci, de vrem e ce două patim i ale acestora a prihănit,
cu o [singură] doftorie p e acestea Ie dezrădăcinează, adică cu m ilostenia,
care este cea d in tâi u şă a dragostei celei în d u m n ezeito are. C ăci, fiind

24 în ed iţia d e la 1805, în loc de „ D aţi mai întâi m ilostenie cele ce sunt înlăuntrul
vostru", se g ă seşte „ în s ă ce le ce sunt la voi daţi-le milostenie".
 156___________ C a p i t o l u l 11______________SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

dragostea d e faţă, unde va m ai fi loc pentru lăcom ie fi zavistie? D eci cele ce

su n t „la v o i" [„în lău n tru l v o stru "], adică avuţiile voastre, şi bine a zis „cele
ce su n t la v o i" [„cele ce su nt în lău n tru l v o stru "] şi nu a zis „avu ţiile", căci
banii su nt înlău ntru în inim a iubitorului d e ban i, şi şed în tr-în sa P en tru
aceasta şi Proorocul D avid zice să n u -şi lipească inim a d e bogăţie, adică să
nu-şi pironească şi să-şi leg e o m u l inim a [de avuţii] (Psahn 61,10).

II, 42-51: D a r vai v o u ă, fariseilo r! C ă d a ţi Z eciu ială d in iz m ă ş i d in

u n ta riţa ş i d in to ate le g u m e le şi lăsaţi la o p arte d rep tatea şi iu b ire a d e
. D u m n e z e u 25*; p e a cestea se cu ven ea să le fa c e ţi ş i pe acelea să nu le lă s a ţi.
(43) V ai v o u ă , fa r is e ilo r ! C ă iu b iţi s c a u n e le d in fa ţă în s in a g o g i ş i
în c h in ă c iu n ile în p ie ţe 21'. (44) V ai vouă, cărtu rarilo r ş i fa ris e ilo r fă ţa rn ici!
C ă su n te ţi ca m o rm in te le ce nu se văd, şi o a m en ii, care u m b lă p e ste e le ,
n u d e ş tiu f jd t Ş i răsp xm zân d ru n u t d in tre în v ă ţă to r ird e X eg e î-a z is:
în v ă ţă to r u le , acestea zicâ n d , ne m u stri2728ş i p e n o i!(46J Ia r El a zis: V ai ş i
v o u ă, în v ă ţă to rilo r de Lege! C ă îm povăraţi pe o a m en i cu s a rc in i a n e v o ie
de p u rtat, ia r v o i nu a tin g e ţi sa rcin ile n ic i cel p u ţin cu u n d eget. (47) V ai
vouă! C ă z id iţi m o rm in te le P ro orocilo r p e care p ă rin ţii v o ştri i-au u cis.
(48) A şad ar, m ă rtu risiţi ş i în cu v iin ţa ţi fa p te le 2* p ă rin ţilo r v oştri, p e n tru
că ei i-au u cis, iar v o i le clăd iţi m orm intele. (49) D e aceea, ş i în ţe le p ciu n e a
lu i D u m n e zeu a zis: „V oi trim ite la e i P ro o ro ci ş i A p o sto li ş i d in tre e i
v o r u cid e şi v o r p rig o n i"; (50) ca să se ceară d e la n ea m u l acesta s â n g e le
tu tu ro r P ro o ro cilo r, care s-a v ărsat d e la facerea lu m ii, (51) d e la s â n g e le
lu i A b e l p ân ă la sâ n g e le lu i Z ah aria, care a p ie rit în tre a lta r şi te m p lu .
A d ev ărat v ă sp u n : S e va cere d e la n eam u l acesta.
(11,42) Matei 23,23 (11, 43) Matei 23,6-7/Marcu 12,38-39 /Luca 20,46 (11,44) Matei 2 3,27
(11,46,1 Matei 23, 4 /Faptele Apostolilor 15,10 ( Î l , 47) Matei 23, 29 / loan 1 5 ,2 2
(11,48-49) 2 Paralipomena 36,15-16 /Neemia 9,2 6 / Pilde 1,20; 8,1 2 /Matei 10,16; 2 3 ,34
(11,51) Facere 4, 8 /2 Paralipomena 24,21-22 /M atei 2 3 ,3 5
Fariseii, ca şi citm [ar fi vrut] să nu calce Legea, d ăd eau zeciu ială şi
d in cele p ream ici. Iar dacă cineva i-ar fi prihănit că n işte lucruri m ici cearcă
[săvârşesc], ad uceau d rep t m ărturie Legea, care p o ru n cea ca d in toate s ă
[se] ad ucă p reo ţilo r zeciu ială.

25 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ d in toate le g u m e le ş i lă sa ţi la o p arte d rep ta tea şi

iu b ir e a d e D u m n e z e u ", se g ăseşte „d in toate v e rd o ţu rile şi lă s a ţi la o p a rte ju d e c a ta ş i
d ra g o s te a lu i D u m n e z e u ".
Ά în ediţia de la 1805, în Ioc d e „scaunele d in faţă în sin ag o g i ş i în ch in ă ciu n ile în
p ie ţe " , se găseşte „scau nele cele m ai de su s în sinagogi şi în treb ările d e sănătate în târguri".
27 în ediţia de la 1805, în loc de „ n e m u stri", se găseşte „ n e o c ă r ă şti";
28 în ediţia de ia 1805, în loc de „şi încuviinţaţi fap tele", se. găseşte „şi îm preună
v oiţi lu crurile".
TÂLCUIRF.A SFINTEI F.VANGHELII D f LA LUCA Capitolul 11 157

D eci D om nu l le zice: „Precum de la acelea n u vă leneviţi, v i se cuvenea

vouă ca şi judecata [dreptatea] şi dragostea lu i D u m n ezeu să v i le agonisiţi".
Şi, fiindcă erau nedrepţi, şi p e văduvă şi pe sărac ü om orau [silniceau p este
m ăsu ră], zice: „Vi se cu v in e vouă să av eţi ju d eca ta , adică ju d ecata cea
d reap tă" - „d rep tatea". Dar, fiindcă erau şi defăim ători de D um nezeu, cu
nebăgare de seam ă apucându-se d e lucrurile cele sfin ţite, pentru aceasta le
porunceşte lor să aibă „dragostea lu i D u m n e z eu ". C ăci acela care 11 iu beşte
p e D um nezeu nu face cu nebăgare d e seam ă lu crurile Lui.
în să m i se pare inie că poate, de vrem e ce d o u ă su n t chipurile dragostei,
unul cel către D u m n ezeu şi altu l cel către ap ro ap ele, p e acestea d ouă le
arata a id . C ă zicân d „d rep ta tea ", arată d rag ostea ce a către aproapele -
pentru că, a n u face siln icie aproapelu i, dintru a-1 iu b i p e d ân su l izvorăşte.
Iar zicând „ d ra g o s te a lu i D u m n e z e u ", arată cu ad ev ă ra t d ragostea cea cu
totul [pe d e-a-ntregu l] către D um nezeu. în că ş i cân d cin ev a iu b eşte p e
aproapele, nu p entru oareşce lucru om en esc sau u râtă p atim ă, ci d u p ă
D um nezeu, se p o ate n u m i şi aceasta „d rag oste a lu i D u m n e z e u ", ad ică
p e care o p oru nceşte D u m nezeu , p e care o p rim eşte.
Iar ei [fariseii] voiau a fi cinstiţi d e către tot om ul ş i a prim i în chinăciu ni
prin p ieţe, ca n işte d ascăli. A şadar, [D om n u l] zice: „Vă asem ăn aţi cu
m orm intele care sim t p lin e de toată putrcjunea, ia r p e d in afară strălu cesc
cu m arm u ră, p e care, văzând u -le oam enii, nu ştiu p e u n d e u m blă, c ă d d e
ar fi ştiut, s-ar fi în greţo şat de îm p u ţiciu nea cea d in lă u n tru ".
iar învăţătorul de Lege, fără de socoteală se v â ră sub m ustrare, c ă d
Învăţătorii d e L ege erau osebiţi d e farisei. Pentru că fariseii se arătau ca
nişte postnici [postitori], şi se socoteau tăiaţi şi despărţiţi d e ceilalţi. Iar
învăţătorii d e leg e erau cărturari şi învăţători ai celor care voiau, întrebările
L egii dezlegându-lc. D eci învăţătorii d e Lege îi îm povărau p e oam eni cu
sarcini grele şi „cu an ev o ie de p u rtat", poruncind u-le lor rânduielile Legii,
cele cu anevoie d e păzit; iar ei, „cu d eg etu l lo r n u se atin geau d e sa rc in i",
adică e i nim ic d in cele care altora porunceau, nu săvârşeau. P en tru că a tu n d
când acela care îi învaţă p e alţii face el însuşi cele p e care le învaţă, uşurează
„sarcinile", pildă dându-se p e sine şi m ângâiere [pricinuind] celor ce prim esc
învăţătura Iar când nim ic din cele ce zice n u plineşte, a tu n d grele cu adevărat
se arată „ s a rd n ile " la cei care p rim esc învăţătura, ca u nele care n id de
învăţătorul lor n u p o t să se îndrepteze [nu p ot fi îm plinite].
Şi-î arată D om nu l p e iu d ei că su n t străn ep o ţi şi m oşten itori ai rău tăţii
lui C ain , prin ceea ce zice: anum e, că to t „ sâ n g e le " ce s-a v ărsat d e la A bel
până la Zaharia „se v a cere d e l a n e a m u l a ce sta ". C ăci grăieşte: „Voi i-aţi
om orât p e P roorocii care erau fraţi ai voştri, p re cu m ş i C ain p e A b e l".
158 Capitolul Π SFÂNTUL! EOF!LACT ARHIEPISCOPUL BULCAR1E1

D rept aceea, nu fără de socotinţă, u nii l-au n um ărat p e C ain la n oro d u l cel
care i-a om orât p e Prooroci, p en tru care o m orâre a lu a t răsplătire în şep tit
(Facere 4 ,1 5 ), adică m ai u şoară m u n că, iar p e L am eh [l-au num ărat] la cei
care L -au o m o rât p e H ristos, p entru aceasta şi de şap tezeci d e ori câ te
şap te a lu at răsplătire (Facere 4 , 24), risip ind u -se în ro b ie fără d e întoarcere.
D ar oare cine a fost acel „Z ah aria" p e care l-au o m o râ t „ în tre a lta r ş i
te m p lu "? U n ii zic că a fost Z aharia cel v ech i, fiu l lui Ieh oiad a p e care l-au
o m o rât cu pietre, p recu m p u tem a ne învăţa d in Cartea îm păraţilor (vezi 2
Paralipomena 24, 18-21). Ia r alţii zic că [acela care a fost u cis] a fost tatăl
în a in te m e rg ă to ru lu i lo a n , d eo a re ce el a a şez a t-o p e N ă scă to a re a d e
D u m nezeu d im p reu nă cu fecioarele, după ce L-a n ăscu t p e H ristos, şi a
pus-o p e dânsa întru locul în carele acelea stăteau [erau rânduite]. Iar locul
era în tre tem p lu şi a lta ru l d e aram ă cel de afa ră . P en tru a ce a stă p ricin ă
l-au om orât p e dânsul. C ăci, d e vrem e ce u nii socoteau că H ristos va fi
îm p ărat al lor păm ântesc, iar ei nu voiau să fie supuşi îm p ăratu lu i, pentru
aceasta l-au om orât p e Sfântu l [Zaharia], C ăci [Proorocul] ad everea că
Fecioara a născu t; aşadar, şi H ristos S-a n ăscu t, C el C are avea să îm p ă-
răţească peste dânşii, p e care lu cru ei nu-1 su fereau , căci voiau să fie [a
răm âne] fără de îm părat.

11,52-54: Vai vouă, în v ăţăto rilo r d e Lege! C ă aţi lu a t ch e ia cu n o ştin ţei,

v o i în şiv ă n -a ţi in trat, ia r p e c e i ce vo iau să in tre i-a ţi îm p ie d ic a t2<\ (53)
Ia r ie şin d E l d e aco lo , cărtu rarii şi fa ris e ii au în ce p u t să-L urască g ro azn ic
şi să-L sile a sc ă să v o rb ească d esp re m u lte, (54) p â n d in d u -L ş i că u tâ n d
să p rin d ă ceva d in g u ra L ui, ca să -I g ă sea scă v in ă 10.
<11,52) Matei 23,13 0 1 .5 4 ) înţelepciune 2,12
„C h e ie a c u n o ş tin ţe i" a n u m it D o m n u l în v ăţătu ra ş i pov ăţu irea ce a
prin L ege, care p oate să ad u că la H ristos, că ci L egea este cu ad ev ărat
povăţu itoare către H ristos. D eci, în v ăţătorii d e L ege, cărora li se părea că
tâlcuiesc Legea, ţineau „ch e ia c u n o ş tin ţe i" d in rău tatea lo r cea d e v o ie şi
nu d eschid eau u şile Legii ca [nu cum va] printru ele să in tre ş i ei şi norod ul
către H ristos. I

Iar L egea este uşă către H ristos, însă uşa aceasta în ch isă este, d acă
cin ev a aco p erirea L eg ii n u o va d esco p eri [d ezv eli, rid ica] şi n u o va
d eschid e, căci D om nul în su şi a zis: „D acă aţi f i crez u t lu i M o ise , aţi fi 2930

29 în ediţia de la 1805, în loc de „i-aţi împiedicat", se găseşte „i-aţi oprit".

30 în ediţia de la 1805, versetele 53-54 sunt: „Şi zicând El acestea către ei, cărturarii şi
fariseii au început tare a se mânia pe Dânsul, şi a-I astupa gură Lui de multe, pândindu-L pe
El şi căutând ca să vâneze ceva din gura Lui, ca să-L in vin uiască pe El".
ÎÂLCUJREA s f in t e i e v a n g h e l ii d e la lu ca Capitolul 12 159

crezu t şi M ie " (loan 5, 46). Şi iarăşi „C ercetaţi S c rip tu rile , că [soco tiţi că
în ele aveţi viaţa v eşn ică . Ş i] acelea su n t care m ărtu risesc d esp re M in e.
Ş i nu v o iţi să v e n iţi la M in e , [ca să aveţi v ia ţă !]" (loan 5, 39-40). P recum
voi arăta una: m iel înju ng hiau iudeii, [iar cu sân g ele lui] se u ngeau stâlpii
uşii şi cărnurile le m âncau ; şi la ei aceasta era biruinţă asupra pierzătorului
(Ieşire 12, 3-14). Tar aceasta toată însem na taina lu i H ristos, C are ca un
M iel n ep rihănit şi neîntinat, junghiindu -Se, s-au u ns stâlpii n oştri - adică
m ânia şi pofta - şi pragul cel deasupra al lor - adică partea cea cu vân­
tătoare; şi trupul Fiului O m u lu i l-am m âncat şi am b iru it p e cel ce ducea
întru pierzare pu terile noastre cele sufleteşti.
în că şi cele m ai m u lte ale L eg ii pe H ristos îl arătau, însă în cu iată era
L egea cu acoperirea slovei, ca şi cu o uşă. Tar dacă cuiva i s-a în cred in ţat
învăţătu ră, acesta avea „ch eia cu n o ştin ţe i", şi de voia ar fi deschis şi intra
şi el, şi încă şi altora se făcea p o vaţu itor; lu cru p e care învăţătorii de Lege
nu l-au făcut. C i ei au ridicat „ch eia c u n o ş tin ţe i", adică au ascuns-o, au
dat-o pierzării; şi, prin u rm are, de vrem e ce ch eia s-a ridicat din m ijloc
[nu s-a m ai aflat] - adică tâlcuirea Legii a răm as în cu iată uşa acesteia.
încă vei înţelege „ch e ie " şi credinţa cea a cunoştinţei, că d prin credinţă
v in e cunoştinţa ad evărului, că Proorocul Isaia zice: „ Ş i d e n u v eţi cred e,
n ic i nu v eţi în ţe le g e " (isaia 7, 9; vezi şi 43, 10). D eci, în văţătorii de Lege
„ c h e ia " acesteia, adică credinţa, au ridicat-o d in m ijloc [au luat-o] şi au
ascuns-o, căci nu lăsau p e cineva sa creadă în H ristos M ân tu itoru l tuturor.
Lucra m inu n i Acela, iar noro d u l prin m inu ni crezân d , av ea să-L cunoască
pe D ânsul [că este] D u m nezeu , dar ei [învăţătorii d e L eg e şi fariseii] ziceau
că cu B eelzebul face El m inu n ile (Matei 12, 24). Vezi cu m „au lu a t ch e ia
c u n o ş tin ţe i", n elăsând să cread ă întru A cela p rin C are avea sa le vină lor
cu noştinţa? în v ăţa E l în ad unări voia lui D u m n ezeu , iar ei ziceau: „A re
d em on ş i este n eb u n . D e ce să-L a scu lta ţi?" (loan 10,20) D eci, cu adevărat
„au lu a t ch e ia c u n o ş tin ţe i"; ei nu au intrat, [ba] şi p e alţii i-au oprit şi m ai
v â rto s p e a ce ia care „ v o ia u s ă in tr e " , a d ică erau în d e m â n a tici sp re
cu noştinţa lui D um nezeu.
Şi încă grăind D om nu l acestea, aceia, adeverind cuvintele Lui, Fiind cu
cuviinţă a-şi cunoaşte nep utinţa lor, ei se arătau p e ei în şişi ca şi cum a r fi
m ai în ţelep ţi d ecât D ânsul. Aşadar, au în cep u t a -I „astupa g u ra " (care
greceşte se zice α ποςομιζειν), punându-I întrebări dese şi aducând înainte
felurite nedum eriri. C ăci se face această „astupare a g u rii" când m ai m ulţi îl
întreabă p e unul singur pentru m ulte pricini; şi, atu n ci, acela neputând
răspu nd e tuturor [deodată], d ă de bănuit celor fără d e socoteală [pricepere]
a im că stă în nedum erire. A cest lucru îl m eşteşu geau şi blestem aţii aceia
160 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFI LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

îm potriva lui H ristos, pentru că întrebându-L m u lţi p e unul, se părea că el

îi astupă gura şi la nedum irire îl aduc p e D ânsul, ca pe u nu l care n u p u tea
răspunde tuturor [deodată] - lucru care, după urm are, se în tâ m p la Căci,
cum era cu putinţă a răspunde deodată m ultora, care întreabă u nele şi altele?
în să poate αποστομοπιζιπν şi aşa să se în ţeleagă: „a-L vâna p e EI, şi
d in cu vintele gurii Sale a-L p rin d e", căci atu n ci câ n d cin ev a v a fi p rin s d in
cele ce le grăieşte, se p are că este o sân d it d intru cu v in tele gu rii sale. Şi
arată aceasta şi cu vintele ce u rm ează, căci zice: „cău tân d ca să v â n ez e
ceva d in gura L u i", că pe aceea ce puţin m ai înainte o a zis α π οστομ α τιζειν,
aceasta acu m o zice: „să vân eze ceva d in g u ra L u i".
Şi îl întrebau p e El uneori pentru cele d in Lege, ca să-L arate p e D ân su l
hulitor, că l-a clevetit pe M oise, că aceasta lăsau să se b ănu iască. Iară alteori
[îl întrebau] pentru ale C ezaru lu i, ca să-L vestească p e D ân su l ca p e un
răzvrătitor şi iu bitor de a apuca stăpânirea cu tiranie. Şi, în scu rt [a zice,
aceştia] făceau tot ceea ce nişte su flete viclene şi pline d e tot n ărav u l cel
rău ar fi. uneltit.
 161

C apitolul 12
Să ne ferim de făţărnicie, de şovăială şi de lăcomie,
îndemnuri la veghere şi la îngăduinţă. Semnele vremii 1

32, 2-3. Şi în acelaşi timp, adunându-se mulţime de mii şi mii de

oameni, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să vorbească întâi
către ucenicii Săi: Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia123.(2)
Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să
nu se cunoască. (3) De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină1;
şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri4.
(12, V Matei 16, 6-12 /Marcu 8 ,1 5 Ü 2 , 2 ) Iov 12,22 /M atei 10,26 /
Marcu 4, 22; 8 ,1 5 /Loca 8 ,1 7 (12, 3 ) Matei 10,27
F ariseii se ispiteau să-L v âneze p e D om nu l în cu v ân t, că să d ep ărteze
noroadele d e la D ânsul, iar lucrul se întâm pla [tocm ai] d im p otrivă, pentru
că mai m ult veneau [la El] noroad ele, ad u n ân d u -se [atât d e m u lţi], p ân ă
la m u lţim e n enu m ărată. Şi aşa de m u lt poftea fiecare a se apropia d e El,
în cât „se şi călcau unii pe a lţii". Cu adevărat, atât este de tare [puternic]
ad evăru l, iar vicleşu g u l e în to t locul slab.
D eci, lisu s cu n o scân d v icleşu g u l fa rise ilo r şi cu m că se prefac că
întreabă, iar după ad evăr îl vânează, a grăit u cen icilor Săi pentru făţărnicia
fariseilor, m u strân d u -i cu ad evărat p e d ânşii şi in im ile lor cele plin e de
făţărnicie, g olin d u -le5.
Iar „aluat" nu m eşte făţărnicia, ca u na ce este o ţetită şi plin ă de rău tate
v eche şi p reface şi strică îm preună cu sine cu g etele oam en ilor acelora cu
care se am estecă - căci n im ic nu schim bă aşa nărav u rile [om ului], precu m

1 în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „ P en tr u a lu a t u l fa r is e ilo r . P en tr u a n u n e

te m e d e c e i c e o m o a r ă tru p u l. P e n tr u h u la c e a îm p o tr iv a D u h u lu i. P e n tr u c e l ce. v o ia s ă -i
îm p ă r ţ e a s c ă Lisus m o ş te n ir ea . P e n tr u b o g a t u l c ă r u ia P a r o d it ţa rin a . P e n tr u a d e fă im a c e le
p ă m â n t e ş ti ş i p e n tr u a f u g i d e iu b irea d e a r g in t. P etitn i s lu g a c e a c e p rm e g h ea z ă . P en tru a n u n e
p r ic i cu a p r o a p ele " .
2 în ediţia de la 1805, în lo cd c „Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia",
se găseşte „Făziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţăria".
3 în ediţia de Ia 1805, în loc de „De aceea, câte aţi spus la întu neric se vor auzi la
lu m in ă", se găseşte „Pentru aceea câte aţi zis întru întuneric, întru lum ină se vor auzi".
4 în ediţia de la 1805, în loc de „în odăi, se va vesti de pe acop erişuri", se găseşte
„în cămări, se va vesti de pe acoperăm ânturi".
5 Adică vădind u-ţe, descoperindu-le, arătându-le chiar asa cum sunt.
162 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOPILACT ARI HEPISCOPUL BULGARIEI

o face făţărnicia. D eci, li se cu vine celo r ce s-au făcu t u cen ici ai lui H ristos
să fu g ă d e fă ţă rn icie , c ă c i A d e v ă ru l fiin d H ris to s , în ch ip a ră ta t se
îm p o triv eşte m inciu nii, iar de m inciu n ă este plină toată făţărnicia, fiindcă
u na se p reface [a fi] ş i alta este cu adevărat.
A şadar, [Domnul] zice: „Fariseii socotesc că se pot tăinui prin făţărnicie,
năravurile cele bune loruşi lipindu-le, însă nim ic nu este acoperit, care n u se
va descoperi, căci toate, şi cuvintele şi cugetele, goale vor sta cu adevărat
înaintea Judecătorului Celui m ai de pe u nnă. însă şi în viaţa aceasta, m ulte
din cele ce sunt ascunse, obişnuiesc a se vădi. D eci câte le-aţi zis întru întuneric
şi în odăi, şi întru ascuns le-aţi grăit, se vor propovădui întru lumină şi p e
deasupra acoperişurilor". Iar acestea se vede [arată] că le zice către ucenid,
însă către farisei le abate, vicleşugurile lor însem nându-lc şi, ca şi cum aceasta
le-ar arăta lor, deşi se pare că spre u cenid le zice [Dom nul] acestea, Ariume
că: „O, fariseilor, câte întru întuneric, adică întru întunecoasele voastre inim i
aţi cugetat, voind a Mă vâna pe M ine, întru lum ină se vor auzi şi se vor
cunoaşte, pentru ca Eu sunt Lumina [lumii] (lain 8,12) şi nu puteţi a vă ascunde
de M ine, ci întru M ine, C el C are sim t Lumina, tot sfatul [cugetul] p e care
întunericul vostru îl sfătuieşte [unelteşte], cu am ănunţim e este cunoscut. Şi
ceea ce la ureche, unii către alţii v-aţi sfătuit, aşa de auzită M i s-a făcut M ie, ca
şi cum s-ar fi. propovăduit peste acoperăm ânturile cele în alte".
Insă acestea p oţi a lc înţelege şi cum că „ lu m in ă " este Evanghelia, şi
„aco p e răm ân tu ri în a lte ", su fletele cele în alte ale A postolilor. Şi câte s-au
sfătu it fariseii, s-au prop ovăd u it m ai pe u rm ă şi s-au fă cu t au zite întru
lum ina E vangheliei, fiindcă peste sufletele A postolilor sta Propovăduitorul
ce l m are, ad ică D uhu l Sfânt.
7.2, 4-7: D a r vă spu n vouă, p rie te n ii M ei: N u vă te m eţi d e c e i ce u cid
tru p u l şi d u p ă aceasta n-au ce să m ai facă. (5) V ă voi arăta în s ă d e C in e
să vă tem eţi: T em eţî-vă de A cela C are, d u p ă ce a u cis, are p u tere6 să
a ru n ce în g h e e n a ; da, vă zic vo u ă, de A cela să vă te m eţi. (6) N u se vând
o a re cin ci v ră b ii cu doi b a n i? Ş i n ic i u na d in tre ele n u este u itată în a in tea
l u i D u m n ezeu . (7 J'C i şi p e rii ca p u lu i v o stru , to ţi su n t n u m ă ra ţi. N u vă
te m e ţi; v o i su n te ţi m ai de p reţ d ecât m u lte v ră b ii7.
(12,4} Psalm 3,6 /Isaia 8,12; 51,7/ leremia 1,8 /Matei 10,28 (12,5) Psalm 116,120 /Evrei 10,31
(12 ,6) Matei 10,29 Π2,7) 1 Regi 14,45 /2 Regi 14,11 /3 Regi 1,52 /Matei 10,30 /Luca 21,18
D u p ă ce D o m n u l i-a p rih ă n it pe fa ris e i p e n tru fă ţă rn ic ie şi i-a
în d e p ă rta t pe u cenicii Săi de la aceasta, şi în tre acestea ia ră şi i-a m u strat

6 în ediţia de la 1805, în loc de „are pu tere", se găseşte „are stăpânire",

7 în ediţia de la 1805, în loc de „Nu vă tem eţi; voi sunteţi m ai de preţ d ecât multe
v r ă b ii" , se găseşte „Deci n u vă tem eţi că decât m ulte paseri m ai b u n i sunteţi voi".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 12 163

pe farisei, prin a zice: „C âte aţi sp u s la în tu n e ric se vor a u zi la lu m in ă "

(Luca 1 2 ,3 ), acu m către prietenii Săi, cele m ai de săv ârşit [d esăvârşitei le
grăieşte. C ăci, d upă ce D om nul a scos afară m ărăcin ii, acum seam ănă
săm ânţa cea b u n ă. [Şi se află aici:] „D ar vă sp u n vouă, p rie te n ii M e i" ,
deoarece cele m ai în ain te zise, nu către dânşii au fost grăite, ci către farisei.
„D ar vă sp u n vouă, p rie te n ii M e i", p en tru că nu tuturor se p otriv eşte
cu vântu l acesta, ci celo r care din tot su fletu l L-au iu bit pe D ân su l şi p o t a
zice: „C in e n e va d esp ă rţi p e n o i de d rag ostea lu i D u m n e z e u ? " (Romani
8, 35) - unora ca acestora li se p otriveşte sfătu irea aceasta.
Aşadar, zice [D om nul]: „N u vă temeţi d e cei ce om oară trupu l şi nim ic
m ai m u lt decât aceasta nu p o t a vă vătăm a, căci puţină este v ătăm area d in
partea acestora, fiindcă trup vatăm ă - care trup, această patim ă a sa orişicum
va suferi-o, chiar dacă aceia n u -i vor vătăm a8. In să de A cela se cu vine a vă
tem e, C are nu num ai trupul îl m unceşte ci şi sufletul, lu ciul cel fără de
m oarte punându-1 sub m u nci [cazne] fără de m oarte, şi acestea - cu fo c".
D eci, sp re bărbăţie duhovnicească îi în d eam n ă H ristos p e prietenii
Săi, m u cen ici pe d ân şii făcând u-i, şi frica o am en ilor de la d ânşii afară
scoţând u-o, căci zice D om nul: „O am enii, până la trupu l cel stricăcios îşi
întind m âinile, iar sfârşitu l vrăjm ăşiei lo r îm potriva n oastră este m oartea
trupu lu i. Iar când D u m nezeu m u nceşte [căzn eşte], n u num ai p ân ă la trup
se op reşte vătăm area, ci dim preună este ad u s şi ticălosul su flet, sub m u n ci
[cazne]". Şi să însem nezi de aici că, păcătoşilor, m oartea spre m uncă [caznă]
li se aduce, care păcătoşi şi aici sunt m u nciţi [căzniţi] prin a fi om o râţi, şi
acolo, după aceea, în gheena se aruncă.
Iar cercând cuvântul, [încă] şi alt oarecare lucru vei putea înţelege; căci,
vezi, că nu a zis: „Să v,ă tem eţi de Cel C are după ce l-a om orât îl aruncă în
g h e e n a ", ci „are stăp ân ire să-l aru n ce". P en tru că n u în chip neg reşit
[neapărat] păcătoşii cei ce m or sunt aruncaţi în gheena, ci în stăpânirea lui
D um nezeu este aceasta, precum şi a ierta; iar aceasta [din urm ă] o zic pentru
jertfele (adică Liturghiile) şi pentru împărţirile care se fac pentru cei adormiţi9,
care nu puţin folosesc şi celor ce au m u rit chiar şi în grele păcate. D eci,
după ce a om orât, n u aruncă negreşit [neapărat] în gheena, ci stăpânire are
de a arunca. Aşadar, noi să nu ne îm puţinăm în a n e sârgui prin m ilostenii şi
rugăciuni a-L face m ilostiv p e C el Care are stăpânire de a arunca, căci n u

8 Pentru că la vrem ea despărţirii sufletului de trup, oricum va trece prin pătimirea

morţii.
9 P rin „împărţirile care se fac pentru cei adorm iţi" pot fi înţelese atât „părticelele"
care se scot la Prosoomidie pentru cei răposaţi, însă, cu prisosinţă, este înţeleasă milostenia
şi pomana care se face pentru cei care au trecut din aceasta viaţă pământească.
164 Capitolul 12 SFÂNTUL'IEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

n egreşit [neapărat] iconom iseşte această stăpânire de a aru n ca în gheena, d

p o ate şi a ie rta
Insă, d e vrem e ce m ulţi socotesc m o artea cea p en tru adevăr, ca şi cu m
ar fi o p ărăsire a oam en ilor d e către D u m n ezeu , zice D om n u l: „Sa n u
socotiţi vo i, căci ca şi cum aţi fi p ărăsiţi de M in e veţi m u ri, p en tru că, d acă
şi d in p ăsările cele ce se vând , nici una n u este u itată, cu m u lt m ai v ârtos
m o artea v o astră, a p rietenilor M ei, nu v a fi în tru acest fel, ca şi cu m Eu nu
aş pu rta grijă de voi. C ă atâta p u rtare d e grijă fac pen tru voi, în tru cât toate
ale voastre le ştiu cu d e-am ănuntul, în cât şi perii cap ului vostru îi am
num ăraţi. D eci, deşi vă voi lăsa p e voi a intra în ispită, vă voi d a cu adevărat
ş i p u tere sp re a [o] suferi. Ia r d e m u lte ori, d e îl voi v ed ea p e cin ev a
n ep u tin cio s nu îl voi lăsa pe d ânsu l să cad ă în isp itire, că P u rtăto r d e grijă
fiin d Eu, ş i toate ştiind u-le, şi n um ărate avân d şi p e cele p rea m ăru n te ale
fiecăru ia, p e cele d up ă v red nicie şi p e cele d e folos le ico n o m isesc".
Şi lu ând am inte, vei afla în Sfânta Scriptură că su n t „numărate" toate
lu cru rile ce le b ărbăteşti şi care a u ajuns la „măsura vârstei" (E fesm i 4,13),
ş i m ai sim p lu a zice, care su n t vrednice d e n u m ărare d u m n ezeiască1·1.
A şad ar, „ ca p " al fiecărui creştin se cu v in e să în ţe le g e m v ieţu irea cea
cu v iin cio asă lu i H ristos, iară „peri" ai acestu i „cap" în d eo seb i p e acele
fap te ale tru p u lu i, prin care trupu l se o m o ară9101, fap te care se „numără" la
D u m n e z e u şi se so co tesc. C ă u n e le ca a c e s te a fa p te a le n o a s tre d e
d u m n ezeiasca cercetare se învred nicesc.
Iar u nii în ţeleg „cinci p ă să ri" a fi cele cinci sim ţiri, care cu „doi bani"
v ânzând u -se, adică cu A şezăm ântul cel N ou şi cel Vechi, „ n eu ita te " su n t la
D um nezeu. Pentru că aceia ale căror sim ţiri se pun în rânduială şi se supun
p ărţii celei cuvântătoare [cugetătoare], ca să nu fie netrebnice [simţirile] spre
m ân carea cea duhovnicească, aceştia neu itaţi su n t la D om nul.

12, 8-12: Ş i z ic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea

o am en ilo r, şi F iu l Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui
D u m n e z eu '1. (9) Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat
va fi în a in te a îngerilor lui Dumnezeu. (10) Oricui va spune vreun cuvânt
împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva

9 Vezi Ieşire IS, 25; Numeri 3 ,2 2 , 28,34, 39 şi cap. 26.

,0 A id nu avem un îndemn pentru uciderea de sine (sinucidere), ci pentru omorârea
cugetului trupesc, care este păcatul şi m oartea Astfel, noi, întru puterea M ântuitorului
om orând moartea, înviem întru învierea Sa (vezi: Romani 5 ,1 0 ; 6, 23; 2 Corinteni 15, 26;
Filipeni 3,10; 2 Timofei 1,10; 1 Petru 2,18 etc,). Vezi şi tâl.cuirea de la Luca 14, 25-27.
11 în ediţia de la 1805, în loc de „pentru", se găseşte în acest verset „întru".
TÂLCU1REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IU C A Capitolul 12 165

D u h u lu i S fâ n t, nu i se va ierta. (11) Ia r cân d vă v o r d uce în s in a g o g i1213ş i

la d reg ăto ri şi la stă p â n iri, n u vă în g r ijiţi cu m sau ce v eţi răsp u n d e, sa u
ce v eţi zice, (12) că D u h u l S fâ n t v ă va în v ă ţa c h ia r în cea su l a ce la , ce
tre b u ie să s p u n e ţi'3.
(1 2 , 8 ) M atei 10, 32-33 / Marcu 8, 38/ Luca 9 ,2 6 /1 loan 2 ,2 3 / 2 Tim otei 2,12
(12, 9 ) Matei 10,33 /Marcu 8,38 /Luca 9,26 /2 Timotei 2 , 1 2 ( 1 2 , 10 ) Matei 1 2 ,3 1 1
Marcu 3,28-29 /1 loan 5 ,1 6 ( 12 , 11 ) M atei 1 0 ,19 / Marcu 13,11/ Luca 21,14/
loan 16,13 (3 2 , 1 2 ) 2 Regi 2 3 ,2 /M atei 10,20/ Faptele A postolilor4, 8
A cum darul cel pentru m u cenicie îl pune [Dom nul] înainte, căci de
vrem e ce a zis: „N u vă tem eţi d e cei care u cid tru p u l" şi în că a m a i zis cu m
că „şi p e rii capului vostru, toţi su n t n u m ăraţi", ca să nu zică cineva: „Dă-m i
ş i ceva plată, că ce-m i este m ie grijă [ce-m i pasă m ic] dacă ai n um ărat p erii
cap u lu i?", zice [D om nul]: „Voieşti şi p lată? A scultă: Cel care va m ărturisi
întru M ine, va fi m ărturisit înaintea lu i D u m nezeu ". Iar aceasta ce zice, adică
„va m ărtu risi în tru M in e ", a zis în loc d e „va m ărturisi cu ajutorul şi întru
puterea M ea". „D eci voi m ărturisi şi Eu în tru el, adică de El fiind aju torat",
că avem trebuinţă noi m ai întâi d e D um nezeu, că n im ic nu putem fără de El
(loan 15,5); şi D um nezeu, iarăşi are trebuinţă de noi. C ă de nu va afla întru
n o i lucruri vrednice, nici nu ne va ajuta nouă, pentru că de nu [ar face astfel],
ar fi făţarnic. D eci m ărturisim noi „în tru " D ân sul, adică cu aju to rai Eui, şi
El „în tru " noi, adică cu ajutorul nostru - pentru că d e nu-i vom da Lui
pricină, nici E l nu va m ărturisi pentru noi.
Tar cel care se leapăd ă nu întru p u terea lu i D u m n ezeu se leap ăd ă,
drept aceea nici nu a adăugat: „întru M in e ", ci „cel ce se va le p ă d a d e
M in e ". Şi nu cum va, d eoarece orice sfânt întru H ristos petrece [vieţuieşte]
şi H ristos întru el, d in această pricină s-a zis: „ O ric in e va m ă rtu risi în tru
M in e " , ad ică „vieţu ind în tru M ine; v o i m ă rtu risi şi E u , în tru d ân su l
petrecând [v ieţu in d ]"? (loan cap. 15)
„ O ricu i va sp u n e v reu n cu vân t îm p o triv a F iu lu i O m u lu i, i se va
ie rta ", adică: „Cel ce va huli îm potriva M ea, a C elui ce M ă arăt a fi n u m ai
fiu d e om , şi m ăn ân c şi beau şi M ă o sp ătez d im p reu n ă cu v am eşii şi
cu rv ele, vrednic este de iertare, m ăcar d e se va pocăi, m ăcar de nu. Că nu
i se socoteşte lu i p ăcat pentru că n u a crezu t; căci, ce a văzu t, ca să creadă?
Şi m ai m u lt [cu prisosinţă]: ce nu a v ăzu t vred n ic d e h u lă? A văzu t om
care p etrecea îm p reu nă cu cu rvele şi h u leşte îm p otriv a Lui, d eci n u i se
socoteşte lu i p ăcat, că, d upă u rm are, a pătim it. C ăci, cum este Fiu al lui
D u m nezeu C el C are îm preună p etrece cu cu rve? D eci va h u li şi am ăgitor

, 12 In e d iţia de la 1805, în loc d e „ s in a g o g i" , se găseşte „s o b o a re ".

13 în e d iţia de la 1805, în loc d e „ce tre b u ie să s p u n e ţi'', se găseşte „ce se cade a z ic e ".
166 Capitolul 12 SFÂ NTUI- TEOFll A CT ARHIEPISCOPUL BUTX1AR1E1

î l va n u m i p e C el C are întru acest ch ip petrece, ş i F iu al lui D um n ezeu pe

S in e S e fa ce [n u m eşte]".
„D ar c e lu i ce va h u li îm p o triv a D u h u lu i S fâ n t, nu i s e va ie rta ". Iar
ceea ce zice, în tru acest ch ip este: când u n o m sem n e d u m n ezeieşti v ed e şi
lu cru ri m a ri şi m inu n ate şi n u cred e şi Ie n ăp ăstu ieşte, lu crările D u h u lu i
S fâ n t la B e e lz e b u l a ru n câ n d u -le şi lip in d u -le, a tu n ci fiin d că h u le şte
îm p o triv a Sfân tu lu i D uh şi zice cu m că cu duh viclean , ia r n u cu p u tere
d u m n e z eia scă se fac sem nele, n eiertat este acel om , ş i n u va fi n ev in o v at,
d e nu sc v a pocăi. C elu i care h u lea îm potriva F iu lu i O m u lu i n u i se socotea
p ă c a t; d rep t aceea, şi nep ocăin d u -se, vrednic este d e iertare. Ia r celu i ce
v e d e lu cru ri ale D u h u lu i S fân t şi huleşte, fără d e p ocăinţa n u i se va ierta,
c i păcat m are i se va socoti.
„Iar cân d vă v o r d u ce în sin a g o g i ş i la d reg ăto ri ş i la stă p â n iri [nu
v ă în g r ijiţi cu m sau ce v eţi răsp u n d e, sau ce v eţi z ice, că D u h u l S fâ n t vă
v a în v ă ţa c h ia r în ce a su l ace la, ce tre b u ie sa s p u n e ţi]". D e v rem e ce
n ep u tin ţa n o astră este în d oită - şi o ri din pricina fricii m u n cilo r fu g im d e
m u cen icie, ori d in p ricina sim p lităţii şi dintru a nu putea d a cu v ân t pentru
cred in ţa cea d intru noi - a vind ecat D om nu l frica d e m u n ci [cazne], p rin
aceea că a zis să nu ne tem em „de c e i ce o m o ară tru p u l". Ia r acu m v in d ecă
ş i frica cea d in p ricin a sim p lităţii, căci d e v rem e ce nu m u lţi în ţelep ţi -
d u p ă trupeasca în ţelep ciu n e - au crezut, ci cei m ai m u lţi oam en i sim p li,
[D om nu l] zice: „N u te tem e ţăranu le şi o m u le d e rân d , n ici n u te în g riji
c u m şi ce vei răsp u n d e tiranu lu i când te v a întreba, sau ce v e i zice cân d în
a lt fel vei v o rb i către norod, căci D uhu l Sfân t vă v a în v ăţa p e voi în ceasul
acela ceea ce se cad e [cuvine] a zice. D eci, ce trebuinţă este d e a te în griji
[p en tru acestea], d e vrem e ce întru acel ceas.vei fi în v ăţat de către D uh u l
S fâ n t? " A şadar, d in am ând ouă p ărţile la m u cen icie pe n o i ne în d eam n ă
[D o m n u l], v ind ecân d u -n e şi frica izvorâta d in n ep u tin ţa trupească şi p e
ce a pricinu ită d e sim plitate.
12,13-15: Zis-a Lui cineva d in m u lţim e: în v ă ţă to ru le,z i fratelu i m eu să
îm p artă cu m in e m oştenirea. (14) Iar E l i-a zis: O m ule, cin e M -a p u s pe
M in e ju d ecăto r sau îm părţitor p este voi? (15) Ş i a zis către ei: V edeţi şi
p ăziţi-vă de toată lăcom ia, căci viaţa cuiva nu stă în p riso su l avu ţiilor sa le14.
( 1 2,1 5) Matei 4 ,4 /Marcu 4 ,1 9 ) 1 Tim otei 6, 9
în v ăţau d u-ne p e noi D om n u l cum că se cu v in e a d efăim a lu cru rile
v ie ţii acesteia şi cum că nu se cu v in e a ne sm u lg e [străm u ta] către cele

14 în ed iţia de la 1805, în loc de „V ed eţi ş i p ă z iţi-v ă d e toată lă co m ia , căci v ia ţa

c u iv a nu stă în p ris o su l a v u ţiilo r s a le " , se g ăseşte „V ed eţi ş i vă fe r iţi d e lă c o m ie ; că n u
i n t r u a p ris o s i cu iv a d in a v u ţiile sa le eete viaţa lu i" .
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA__________ Capitolul 12______________J 6 7

p ă m â n teşti, îl alu n g ă de la Sin e pe cel care î l ch eam ă p e D ân su l să

îm părţească m oştenirea părintească. D rept aceea, şi zice: „O m u le, cin e
M -a p u s p e M in e ju d e c ă to r sau îm p ărţito r p e ste v o i? " C ăci, de vrem e ce
acela a trecut cu vederea a le cere pe cele folositoare şi trebuincioase pentru
m ântuirea su fletului, şi pentru lucrurile cele p ăm ân teşti şi vrem elnice îl
ruga pe El să se facă îm părţitor, pentru aceasta, ca pe un su părăcios şi care
nu voieşte a se învăţa n im ic din cele cu viincioase, îl alu n gă d e la Sine - iar
aceasta [D om nul] o face cu blândeţe, nu cu m ustrare. Şi prin aceasta pe
toţi cei care şi atu ncea şi acum aud, îi p leacă cu adevărat, ca d e tot lucrul
cel vrem elnic şi păm ântesc a nu p urta grijă şi a n u se sfăd i cu fraţii, d a se
supune m ai vârtos lo r - m ăcar deşi aceia vor voi a se lăcom i la averi, căci
zice: „C elu i care cere de la tine, d ă -i" (Matei 5, 42) - şi a căuta câte sunt
folositoare şi d e nevoie către m ântuirea sufletului. D rept aceea, şi a adăugat
aici, zicând: „V ed eţi şi p ăziţi-v ă de toată lă c o m ia ", sfătu in d u-n e pe noi
să fugim d e aceasta ca şi de o groapă diavolească.
D ar către cine a zis aceasta: „V edeţi s i p ă z iţi-v ă de toată lă c o m ia "?
C ătre aceşti doi fraţi, căci de vrem e ce pentru m o şten ire se sfădeau ei şi
unul dintre aceştia doi urm a să-l ned reptăţească pe celălalt, de aceea le
vorbeşte lo r desp re lăcom ie, căci mare rău tate este a ce a sta D rept aceea, şi
Pavel, „în ch in a re la id o li" o num eşte pe aceasta (Efeseni 5, 5), p oate ca
u na ce se cu v in e num ai acelora ce nu-L cu n o sc p e D u m n ezeu , sau - ceea
ce este şi m ai adevărat - de vrem e ce „ id o lii n e a m u rilo r su n t arg in t ş i
au r" (Psalm 113, 12; 134, 15), asem enea cu în ch in ăto rii la idoli este şi cel
care cinsteşte arg in tu l şi aurul, pentru că aceleaşi m aterii le cin stesc şi
aceloraşi m aterii li se în ch in ă şi unii şi alţii.
A şad ar, se cu v in e a fu g i de ceea ce este d e p riso sit [de „ p riso su l
av u ţiilo r"]. D e ce? P en tru că n u întru a-i p riso si o m u lu i stă viaţa lui, adică
m ăsura vieţii n u se în tin d e cu avuţia - p en tru că n u acela care are m ulte,
din această pricină va şi trăi îndelung - căci m u lţim ii bogăţiei nu-i u rm ează
viaţa cea înd elungată. Iar aceasta o g răieşte D om n u l, surpând socotelile
[cugetele] iu bitorilor d e bogăţie. Pentru că de vrem e ce iubitorii d e bogăţie
se par că p recu m [ca] n işte iubitori de v iaţă p ăzesc bogăţia, şi ca şi cum
în d e lu n g a tă vrem e· v rân d să trăiască, d e p re tu tin d e n e a a d u n ă , z ice
[D om nul]: „Ticăloase şi nevoiaşu le, au doară dintru a avea m u lte se va
adăuga ţie şi viaţa cea îndelungată? D eci, p en tru ce p ătim eşti rău şi te
trud eşti arătat p en tru od ihna cea nearătată? C ă nearătat [necunoscut] îţi
este d e vei aju n g e [sau n u l la bătrâneţe, p en tru care tu ad un i com oară, iar
arătat este că acu m te sfărâm i pentru ad u narea b a n ilo r".
168 Capitolul 12 SFÂNTUL TKOFH .ACT A RHlEl’iSCOPUL BULGARIEI

1 2 , 16-21: Ş i le-a sp u s lo r această p ild ă, zicân d : U n u i om b o gat i-a ro­

d it d in b e lşu g ţarina. (17) Ş i el cugeta în sin e, zicând : C e voi fa ce, că n -am
u n d e să ad u n ro a d ele m ele? (18) Ş i a zis: A ceasta v o i face: V o i strica
jit n iţ e le m e le şi m ai m ari le v o i zid i şi v o i strâ n g e acolo tot g râ u l1516şi
b u n ă tă ţile m ele; (19) şi v o i zice su fletu lu i m eu: S u fle te , ai m u lte b u n ă tă ţi
strâ n se p en tru m u lţi a n i; o d ih n eşte-te, m ăn â n că , bea, v e sele şte -te. (20)
Ia r D u m n e z eu i-a zis: N eb u n e! în această n o a p te v o r cere d e la tin e
s u fle tu l tău. Ş i ce le ce ai p re g ătit ale cu i v o r fi? (21) A şa se în tâ m p lă cu
c e l ce -si ad u n ă co m o ri sie ş i şi n u se îm b o g ă ţe şte în D u m n e z e u 15.
(12,16) Psalm 143,13 (12,17) Eccleziastul 11,1-31 Isaia 30.1 (12, W Psalm 6 1 ,101 Isaia
22,13 /5'irah 5, V, 11,7 i Iacov S, 5 /1 Corinleni 15, 32 (12, 20) Iov 20, 22 /
Psal m 33, 8-9; 4B, 20-22; 51, 7 ( leremia 17,11! înţelepciune 15, 8 /Sirah 1 4 ,1 5 !
Iacov 4,14 (12,21) Malei 6,20/ Luca 6 ,24/ Iacov 2, 5 /1 Timotei 6,18
D u p ă ce a zis D o m n u l că nu cu p riso sin ţa b a n ilo r d im p reu n ă se
p relu n g eşte şi viaţa om ului, spre întărirea acestu i cu v ân t adaugă şi pildă.
Şi vezi cum p e noi ne arată [vădeşte] că avem gânduri nesăţioase, de „bogat
n e b u n " . Iar D u m n ezeu , p e cele ale Sale le făcea, şi pe a Sa m ilostivire o
arăta - că nu o p ărticică de păm ânt a bogatului, ci toată ţarna i-a rodit. Iar
b o g atu l, atât de nerod itor era către m ilostivire, în câ t m ai în ain te de a lua,
ţin e a 17. Şi v e z i şi d esfătările bogatului: „C e v o i fa c e ? " O are nu p e u nele ca
aceste cu v in te le g răieşte şi săracul: „C e voi face, ca nu am cu m să m ă
h ră n esc şi cu ce să m ă îm b rac?" Vezi, dar, şi cu v in tele bogatu lu i: „C e v o i
fa c e că n -am u nd e să ad u n road ele m e le ? " B ună od ih n ă! D acă şi săracul
zice: „C e v o i face, că nu am ?" iar bogatul asem enea: „Ce v o i face, că n u
a m ? " A şadar, ce adunăm , dintru a strânge m ai m u lte? A d ev erit este că
o d ih n ă n u câştig ăm - şi arătată este aceasta din n en u m ăratele g riji - , ci
n u m a i m u lţim e d e p ăcate grăm ădim asupră-ne.
„V oi stric a jit n iţ e le m e le şi m al m ari le v o i z id i". Tar dacă în an u l
v iito r m ai m u lt va rod i ţarina, iarăşi le vei strica şi iarăşi le vei zidi? Şi ce
treb u in ţă este de a le strica şi iarăşi a le zidi? A i „ jitn iţe " pântecele săracilor,
c a re p o t m u lte a cuprinde; şi sunt nesfărâm icioase şi n estricăcioase, pentru
că su n t ce reşti şi d u m nezeieşti, d e vrem e ce acela care îl h răn eşte pe sărac,
p e D u m n ezeu ÎI h răn eşte (Matei 25,40).
Vezi în că şi alta, fără de socotinţă: „roadele m e le " şi „b u n ătăţile m e le ",
că c i n u socotea [bogatul] cum că d e la D um nezeu le are p e acestea, pentru

!n ediţia de la 3805, în loc de „lot grâul", se găseşte „toate roadele".

16 în ediţia de la 1805, în ioc de „Aşa se întâm plă cu cel ce-şi adună com ori sieşi şi
n u se îm bogăţeşte în D um nezeu", se găseşte „Aşa este acela ce strânge lu îşi comoară,
ia r în D u m nezeu nu se îm bogăţeşte".
17 Adică d mai înainte de a dobândi, deja' aduna, deja cuprindea.
TÂLC U1REA SFINTEI EVANGHEI.il DE LA LUCA_____________Capitolul 12____________ UW

ca d e ar fi fo st întru acest fel, ca u n iconom al lu i D u m n ezeu s-ar fi aflat

că tre acestea, în să roade ale osten elilor sale le so co tea p e a c e s te a D rept
aceea, ale sale p e acestea făcân d u -le, zicea: „ro a d ele m e le " şi „ b u n ă tă ţile
m e le " , ca şi cu m a r zice: „Pe nim eni nu-1 am p ărtaş, p e n im en ea n u mi-1
fac tovarăş, n u su n t ale lu i D u m n ezeu , ci ale m e le [sun t toate]. A şadar,
sin g u r m ă v o i desfăta, n u -L v o i lu a p e D u m n ezeu la d esfătarea a cesto ra ".
Iar, d e vrem e ce aceste cu g ete ale lu i su n t fără d e so co tin ţă, să le ved em şi
p e cele care u rm ează: „ S u fle te , ai m u lte b u n ă tă ţi strâ n se p en tru m u lţi
a n i" . L u n g im e de viaţă lu ngă h o tărăşte [bogatu l], ca ş i cum şi aceasta din
p ăm ân tu l lui ar fi răsărit. A u , d oară, şi aceasta fa ce p arte d in tre „ b u n ă ­
tă ţ ile " tale? „M ănâncă, bea, veseleşte-te, o, ce d e b u n ă tă ţi ale su fletu lu i!"
C ă ci a m ân ca şi a bea su n t „ b u n ă tă ţi" ale su fletu lu i celu i n ecu v ân tăto r16.
A şad ar, acest fel d e su flet avân d şi tu, d up ă cu v iin ţă p e acestea i le dai. Iar
a su fletu lu i celu i cu vân tăto r „ b u n ă tă ţi" îi su n t a gând i, a cu m p ă n i şi a se
v eseli în L egea lu i D um nezeu şi în tru cu g etele cele b u n e. Şi n u -ţi aju n g e
ţie a mân ca şi a bea, o, nebu nule, ci şi pe aceea ce u rm ează acestora, scâm av a
şi u râta înd ulcire, o poru nceşti su fletului. C ăci, p rin cu v ân tu l acesta^ adică
„ v e s e le şte -te ", D om nul a arătat - su b în făţişare d e v o rb ă politicoasă -
p atim ile cele neastâm părate ale curviei, care urm ează saţiului m âncărurilor
şi al băuturilor.
„Iar D u m n ezeu i-a zis: N ebu n e! în această n o a p te vor cere de la tin e
s u fle tu l tă u ". A cest cuvânt: „iar D um nezeu i-a z is " , nu se în ţelege ca şi
cum D um nezeu ar fi grăit cu bogatul, ci ceea ce zice are această înţelegere,
am ufte că astfel cugetând bogatul, acesta este răspu n sul lu i D um nezeu -
arătat întru această pildă. D eci, „ n e b u n " îl num eşte p e b o g at, ca p e unul
care cu totul fără d e socotinţă s-a sfătuit întru sine, d u p ă cu m am arătat. C ă
rob al nebuniei şi deşertăciunii este tot om ul care este în tru acest fel, după
cu m şi D avid zice: „Toate su n t d eşertăciu n i, to t o m u l ce v ia z ă ", iar pricina
acestora este că: „strânge com ori şi nu ş tie cu i le ad u n ă p e e le " (Psalm 38,
8,1 0 ). C ăci cum nu este „ n e b u n ", cel care n u ştie că m ăsurile vieţii sunt la
în su şi D um nezeu, şi nicidecum nu îşi ho tărăşte fiecare om lu ngim ea vieţii? 18

18 E vorba de partea necuvântătoare a sufletului, care se învârtoşează prin patim ile

c ele necurate şi pune stăpânirea peste întreg sufletul omului şi, deci, şi peste partea cea
cuvântătoare a sufletului. Setea nemărginită a sufletului necuvântător care agoniseşte
bogăţii este deopotrivă de m ate cu setea sufletului cuvântător, care râvneşte singura
bogăţie nemincinoosă: îndum nezeirea prin şi întru Hristos Domnul. Doar astfel, această
„sete" fiinţiială a omului mărginit se odihneşte, cuprinzând întru sine nemărginirea Celui
Care Este d eşire 3,14). Pentru o mai bună înţelegere a părţilor sufletului, vezi tâlcuirea şi
nota corespunzătoare d e la Luca W, 25-28.
170 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOP UL BULGARIEI

Şi vezi şi cu vântu l acesta: „V or ce re". „C ăci ca n işte aspri strângători

d e d ajdie, îngeri înfricoşători vor cere su fletu l tău , şi [chiar] nevrân d tu,
ca unul care pentru iubirea de viaţă te ţii lip it d e cele de aici". Pentru că
d rep tu lu i n u i se cere sufletul, ci el în su şi şi-1 pu n e înaintea lui D um nezeu,
P ărin telu i duhurilor, bu cu rând u -se şi v eselind u-se; şi nici n u se în greuiază
la d esp ărţire, căci, ca şi cu o u şoară sarcină, cu trupul este înfăşurat. Iar
p ăcăto su l, cu totul su punând su fletu l trupu lu i, şi trup făcându-1 p e el şi
p ă m â n t, cu anevoie de a fi sm u ls şi-a g ătit sufletul. D rept aceea, se şi zice
c ă se cere sufletul, ca un d atornic n esu p u s ce este dat în m ân a asprilor
z a p cii [strângători de d ajdie]. Şi vezi, că nu a zis „Voi cere su fletu l tă u ", ci
„ v o r c e re ", pentru că „ su fle te le d re p ţilo r su n t în m ân a lu i D u m n e z eu "
(Înţelepciune 3 , 1).
A şadar, cu adevărat „n o a p te a " îi este ceru t su fletu l u n u ia ca acestuia,
că c i nu are lu m ină a cu n o ştin ţei celei d u m nezeieşti, care să-i lu m ineze
lu i, ci în „ n o a p te a " iu b irii de b o g ă ţie a flâ n d u -se şi de a ce a sta fiin d
în tu n ecat, îl apucă m o artea Aşa este cel ce-şi strân ge pentru el com oară,
„ n e b u n " adică se num eşte, şi n u -şi săv ârşeşte sfatu rile1920, ci tocm ai întru
a ce a vrem e a sufletului se seceră cu totu l d in v iaţă. Iar dacă săracilor şi lu i
D u m n ezeu ar fi adunat com oară, nu s-ar fi aflat aşa [întru această stare].
D eci, să ne sârguim întru D u m n ezeu să n e îm bogăţim , adică spre Acela
s ă n ăd ăjd u im şi p e A cela b o g ă ţie a n o a stră să -L avem , şi al b o g ă ţie i
V istiernic; şi să n u zicem „bu nătăţile m e le " ci „bu nătăţile lui D u m n ezeu ".
I a r dacă b u n ătăţile sunt ale lui D u m n ezeu , să n u -L lipsim , p e D um n ezeu
d e b u n ătăţile Sale. A ceasta este „a se îm b o g ă ţi în tru D u m n e z e u ", a crede
c u m că to ate de le voi da şi le voi d eşerta [goli, dăru i], n im ic d in cele d e
n e v o ie n u îm i vor lipsi. C ăci vistierie a b u n ătăţilo r îm i este m ie D um nezeu
- d eschid şi iau cele de trebuinţă.
1 2 , 22-26: Ş i a zis către u c e n ic ii S ă i: D e a ceea z ic vouă: N u vă în g r ijiţ i
p e n tru v iaţa voastră50 ce v eţi m ân ca, n ic i p en tru tru p u l v o stru cu ce vă
v e ţi îm b ră c a . (23) V ia ţa este m a i m u lt d ecâ t h ra n a 21 ş i tru p u l d ecâ t
îm b ră c ă m in te a . (24) P riv iţi la co rb i, că n ic i n u seam ăn ă, n ic i n u seceră;
e i n -au căm ară, n ic i jitn iţă , ş i D u m n e z eu îi h ră n eşte. C u cât m a i de p reţ

19 „N u-şi săvârşeşte sfatu rile", adică nu-şi poate duce la bun sfârşit cugetele,
socotelile, plănuîrile.
20 în ediţia de Ia 1805, în loc de „nu vă în g rijiţi pentru viaţa voastră", se găseşte
„iţu vă în g rijiţi cu sufletul vostru".
21 în ediţia d e ia 1805, în loc de „viaţa este m ai m ult decât hrana", se găseşte „sufletul
e ste m ai m are decât hrana".
TÂl.CUJREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitalul 12 171

su n teţi v o i d ecât p ă să rile !22 (25) Ş i cine d in tre voi, în g rijin d u -s e , poate
să ad au g e sta tu rii sa le un cot? (26) D eci, dacă nu p u teţi să fa ce ţi n ici cel
m ai m ic lu cru , d e ce vă în g r ijiţi de ce le la lte ?
Π2, 22) Psalm 54,23 /Matei 6,25 /1 Petru 5, 7 / Filipem 4, (> f i2,23) Matei ti, 25
(12, 24) Iov 38, 41 / Psalm 1 0 3 ,27-2B /Matei 6,26 (12,25) Matei 6,27
Puţin câte p u ţin, D om nu l aduce învăţătura la cele m ai de săvârşit
[desăvârşite]. C ăci, ia am inte la rânduială: n e-a învăţat a n e p a ri de lăcom ie
şi a ad ăugat pilda b ogatului, prin aceasta arătând că „ n e b u n " este ce! care
p ofteşte m ai m ulte. A poi, sporind cu cu vân tu l, n ici pentru cele de nevoie
nu ne lasă p e noi să ne îngrijim . D eci, precu m d iavolul, de la cele m ici
începând , ne face p e noi a cădea întru cele m ai m ari - şi d e aceea a şi fost
n u m it d e Io v furnicoleu 2-’’ - tot aşa, dim p otrivă face şi D om nu l, stricând
lu crurile vrăjm aşu lu i: m ai întâi n e arată [îndeam nă] să fugim de p ăcatele
cele m ari, apoi şi d e începătu rile acestora.
Aşadar, arătându-ne nouă să ne păzim de lăcom ie, v ine şi la rădăcina
ei, ca şi p e aceasta să o taie: anum e pe grija. Şi zice: „De vrem e ce nebuni este
cel care îşi hotărniceşte viaţă îndelungată şi se am ăgeşte dintru această
pricină mai m u lt - precum era bogatul - , p entru aceasta vă zic vouă să n u ,
vă îngrijiţi cu sufletul, ce veţi m ânca". Iar D om nul a zis-o pe aceasta în acest
fel, nu ca şi cum sufletul cel gânditor ar m ânca, ci fiindcă se pare că sufletul
n u rabdă a fi legat dim preună cu trupul, nu m ai dacă noi n e vom hrăni.
Şi în alt chip [poţi înţelege]: trupul şi m o rt este îm b răcat, în să n u este
hrănit. D eci, d e vrem e ce a celui însu fleţit este a se h răn i, cu cu v iin ţă a
grăit D om nu l d esp re suflet aceasta - adică grija p en tru h rana. „A u d oară
nu şi p u terea cea hrănitoare tot «suflet» e ste n u m ită?24 D eci, sa n u v ă
îngrijiţi cu p artea cea hrănitoare a sufletului celu i cuvântător, ce veţi m ânca,
n ici a i trupul, cu ce vă veţi îm brăca". Apoi D om nu l p u n e înainte ş i această
socotinţă [chibzuinţă]: „Cel C are \-a dat p e cel mai m are, adică p e su flet,
au nu va da şi hrana? C el care a dat trupu l, au n u va d a şi h a in a ?"

22 In ediţia de la 1805, în loc de „Cu cât m ai de preţ sunteţi voi decât p ăsările", se
găseşte „Cu cât m ai m u lt voi m ai buni sunteţi d ecât p ăsările".
23 [1805] Furnicoleul este oarecare jivină ce se alcătuieşte din furnică şi din leu. Şi
moare îndată, fiindcă nu află hrană cuviincioasă lui, de vrem e ce ca un leu caută cam e,
iar ca o furnică caută grâu, şi pentru aceasta cu tesnire piere. Iar acestea cu adevărat îl
arata pe diavolul, care începe de la lucrurile cele mici şi ajunge la cele mari (Vizau Uda,
cartea întâi, foaia 1).
24 Aici este vorba despre cuvântul grecesc „psyche", care în acest verset (Luca 12,
221 a fost tradus în ediţiile rom âneşti ca „v iaţă", cuvântul având, dealtfel, am bele
înţelesuri. Pentru o mai bună înţelegere a părţilor sufletului, vezi tâlcuirca şi nota
corespunzătoare de la Luca 10,25-28.
172 Capitolul 12 SFÂNTU L TEOFIIACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în continu are, ca d in p ild a corbilor sâ ne ru şin eze p e n oi, pe păsări n i

le ad uce înainte. P entru că ar fi putut să-i dea drept m ărtu rie p e Sfin ţii
Prooroci, precum pe Ilie şi pe M oise, dar s pre mai m u ltă ru şin ate şi smeri re,
p e p ăsări ni le d ă drept pildă.
Apoi şi altă socoteală adaugă: „Spune-mi M ie, ce dobândeşti, grijindu-te?
A d au g i la statura ta m ăcar ceva, cât de m ic? N u , ci m ai vârtos scazi din
tru p , că veştejire a trupului este grija. A şadar, dacă n ici ceva cât de m ic n u
p o ţi adăuga, d e ce pentru celelalte te în g rijeşti?" C ă arătat este că aşa cu m
creşterea o d ă D um nezeu, aşa şi p e celelalte tot El le va dărui.

12, 27-31: P riv iţi la crin i25 cum cresc: N u torc n ic i n u ţes. Ş i zic v o u ă
că n ic i S o lo m o n , în toată m ărirea lu i, nu s-a îm b ră ca t ca u n u l d in tre
a ce ştia . (28) Iar dacă iarb a care este azi pe câm p, ia r m â in e se aru n că în
c u p to r , D u m n e z e u a şa o îm b ra c ă , cu câ t m a i m u lt p e v o i, p u ţin
cre d in c io şilo r! (29) Ş i voi să nu căutaţi ce v eţi m ân ca sau ce v e ţi b e a ş i
n u f iţ i în g rijo r a ţi26. (30) C ăci to ate acestea p ă g â n ii lu m ii le cau tă; d ar
T atăl vostru ştie că aveţi n ev o ie de acestea; (31) cău taţi m ai în tâ i îm p ărăţia
L u i27, şi to a te acestea se vo r ad ăuga vouă.
( 1 2 ,2 9 ) E cleziastu l 1 1 ,1 1 Matei 6,28-31172, 3 0 ) Matei 6, 32
(72, 31J 3 Regi 3 ,1 3 i Matei 6 ,3 3 1 Marcu 10, 30
Ş i p ild a crinilor a grăit-o D om nul ca m ai m u lt să ne ru şineze p e noi.
P en tru că, dacă p e aceste flori astfel le îm bracă D um n ezeu, în cât n ici slava
lu i So lom o n nu s-a pu tu t înveşm ânta vreodată ca u nu l dintre aceştia - şi
cu atât m ai m u lt cu cât frum u seţea crinilor n u este d e nevoie - cu cât m ai
v â rto s nu ne va îm brăca pe n o i, zidirea cea cin stită? Şi m ai ales, pentru că
h ain a este de nevo ie trupu lu i nostru.
[Şi cineva ar putea] zice; „Aşadar, ce n e p oru n ceşti n o u ă? Să n u a ră m ?"
N u a zis să n u araţi, ci să n u vă îngrijoraţi. „Pentru că n u vă opresc să
lu craţi, ci sa vă îngrijoraţi, ad ică d e a vă p u ne n ăd ejd ea în v o i în şivă, de la
a c e a sta vă o p re s c ". P e n tru că acela c a re lu cre a z ă şi n ă d ă jd u ie ş te la
D u m n ezeu , acesta fără de n ici o grijă vieţuieşte.
Ş i este ad everit că grija - ca u na ce d epărtează d e la D um n ezeu - o
re tea z ă D om n u l, prin ceea ce zice: „nu că u ta ţi ce v eţi m ân ca, sau ce v e ţi
b e a ş i n u vă în ă lţa ţi". C ăci „înălţare" cu adevărat nim ic altceva n u n u m eşte
D o m n u l, d e c â t n u m a i sm u lg e re a şi în c o n ju ra re a ce a n e s ta to rn ic ă a

25 în ediţia de la 1805, în loc de „priviţi la crin i", se găseşte „socotiţi c rin ii".
26 în ediţia de la 1805, în loc de „şi n u fiţi în g rijo raţi", se găseşte „şi nu va în ălţaţi".
27 în ediţia de la 1805, în loc de „îm p ărăţia L u i", se găseşte „îm p ărăţia lu i
D u m n ezeu ".
TÂLCUiREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 12 173

g ând u lu i26, care de vreu na îşi ad uce am inte şi d e la aceasta sare la alta, şi
p u rurea cele m ai în alte şi le închipuie. A u nu este aceasta „ în ălţare"? D eci,
o asem enea grijă, adică „în ălţarea", ca pe u n a ce n e înd ep ărtează p e noi
de ia D um nezeu, o opreşte D om nul, zicând că „toate acestea p ăg ân ii lu m ii
le cau tă". C ăci g rija nu se op reşte la cele de n ev oie, ci, d up ă cum am zis,
pururea la cele m ai înalte caută; d rep t aceea, şi „în ălţare" se num eşte. D e
pildă: nu avem pâine şi ne în g rijim de u nd e o v o m d obândi; dar, nu n e
oprim aicea, ci cu getăm să fie d in făină cu rată de grâu, apoi ne gând im şi
la vin, iar acesta să fie tăm âios, lângă acestea şi frip tu ră şi aceasta de
p o tâm ich e şi de fazan. Vezi grija şi „în ălţarea"? P en tru aceea, D om n u l cu
to tu l o taie [retează] pe aceasta, căci păgânii le cau tă pe acestea,
A poi şi altă socoteală şi tem ei aduce D o m n u l înainte: „Tatăl vostru
ştie că vă trebuie; şi nu num ai una sau alta, ci toate [cele ce vă su n t de
trebuinţă]. C ăci Tată este, şi d acă este Tată, cu m n u v ă va da? D ar şi ştie.
C ăci, oare, n u ştie? Ştie şi că trebu iesc, căci nu su n t d e p riso sit, ci de
trebu inţă? D eci, dacă şi Tată este şi vouă vă treb u iesc, şi El ştie, cu m n u vă
va da? D eci, cău taţi îm p ărăţia lu i D um nezeu m ai întâi, iar grija cea p en tru
lucrurile vieţii lepădaţi-o, ca pe u na care vă retează pe voi d e la D um n ezeu;
şi atu nci toate acestea se vor ad ăuga v o u ă "211.
Vezi [cum lucrează] D u m nezeu ? D acă le ceri p e cele m ici, nu faci lucru
plăcu t L u i, căci defaim i m area cu viinţă şi d aru rile cele m ari ale Sale. Insă
dacă ceri cele m ari şi p e acelea le vei lua, lân g ă ele ţi se v o r ad ău g a şi cele
m ici. C ăci d e te va v ed ea D um nezeu că te în d eletn iceşti p en tru îm p ărăţia
Lui, d e neap ărată nevoie este că va pu rta grijă de tine în tru al tale. A u nu
facem şi noi aşa în casele n oastre? C u prisosinţă, n e în grijim de aceia care
cu totu l s-au dat p e ei în şişi în slujba n o astră, ş i d e aceştia p u rtăm d e grijă,
ca de u nii care nu poartă grijă de ei înşişi. D eci nu va face D om n u l cu
covârşire, în acest fel?
D eci taie [retează] M ântu itorul grija cea pentru lu cru rile vieţii acesteia,
ca să n e plece p e noi să cău tăm îm p ărăţia L u i, că ci ce lo r care au griji,
aceasta nu le este cu putinţă.

18 „încunj urarea cea nestatornică a gândului" ate aici înţelesul de împrăştien; a minţii
prin gânduri. Când mintea nu este cu trez.vie şi cu rugăciune, tţnprlştierea gândurilor
vine în chip firesc p rin păcatul şi moartea care sălăşluiesc în noi. Deoarece cugetările noastre
sunt împletite intr-o măsură mai mare sau mai mică cu patimile, sămânţa mândriei şi a
slavei deşarte este încuibată întru toate cele pe care le săvârşim, fie văzute, fie nevăzute
Iar mândria şi slava deşartă ne şi fac să ne înălţăm, dar totodată ne şi despart de Dumnezeu,
fie deznădăjduindu-ne cu totul, fie mijlocindu-ne nădăjduite în noi înşine.
29 Vezi şi M ate: 6 ,3 3 . ■ '■
174 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

12, 32-34, N u te tem e, turm ă m ică, p en tru că Tatăl v o stru a b in e v o it

s ă vă dea vou ă îm p ărăţia. (33) V in d eţi av erile v o a stre şi d aţi m ilo ste n ie ;
£aceţi-vă p u n g i care n u se în v ech esc, co m o ară n e îm p u ţin a tă în C eru ri,
u n d e fu r nu se apropie, n ici m o lie nu o strică. (34) C ăci u n d e este com oara
v o a stră , aco lo va fi şi in im a voastră.
(12, 3 2 ) Isaia 41,14 (12,33) Eccleziastul 1 1 ,1 /M atei 6 ,20; 19,21 /Luca 11,41; 16,9; 18,22 /
Faptele Apostolilor 2, 45 /1 Timotei 6 ,1 9 (12,34) M atei 6,21
„Turm ă m ic ă " num eşte D om nu l pe cei care vor a fi u cen ici ai L u i, ori
p e n tr u că în lu m e a a c e a sta S fin ţii s u n t m ic i ş i d e fă im a ţi p e n tru
n eag o n iseala şi neaverea cea de bunăvoie, ori pentru că num ărul oam enilor
e s te întrecu t de m u lţim ea îngerilor, care este fără de n u m ăr şi fără d e
a sem ăn are ne covârşeşte p e noi. iar cum că m ai m ulţi sunt îngerii, adeverit
e s te d in p ild a pe care a zis-o D om nu l, an u m e că mai m u lt se b u cu ră
p ăstoru l d e [oaia] cea una care s-a p ierdut şi s-a aflat, decât de cele nouăzeci
ş i nouă care nu s-au rătăcit (Luca 15, 4-7). C ăci a arătat de aici că precu m
e s te [oaia] cea u na faţă de cele n o u ăzeci şi n o u ă , tot a şa este şi firea
o m en ească, faţă de cea'îngerească.
Ş i zice: „N u te tem e, turm ă m ică ", în loc de „nu fi necred in cioasă, ci
cred e; căci va pu rta grijă de tine D um nezeu, d eşi tu n u te g rijeşti". Pentru
ce? „P en tru că Tatăl vostru a b in e v o it să vă d ea v o u ă îm p ă ră ţia ". D eci,
d e vrem e ce îm p ărăţia o dă, cu m u lt m ai v â rto s [va da] cele păm ânteşti.
D e ci nu fi n ecred incioasă, că dacă la neag o n iseală nu te v ei nevoi ş i vei
d o b ân d i [bogăţii], nu vei avea pe C el C are va pu rta grijă d c tine, ci vinde-ţi
a v e rile şi le dă m ilostenie, şi-ţi fă „com oară n e îm p u ţin a tă ".
A p o i ne pleacă p e noi şi prin tem eiuri şi so co tin ţe cărora n u li se p o ate
g ră i îm potrivă. A ici, agoniseala „m olia o s tric ă ", iar în C eruri nu este întru
a ce st fel. A şadar, n u este lucru n ebu n esc a strân g e com oară in tr-u n loc
în tru care este stricăciune? A poi, fiindcă au ru l nu-1 strică m olia, a zis şi
„ u n d e fu r n u se a p ro p ie " - căci m olia n u strică aurul, c i furul îl fură.
A p o i, fiin d că n u toate com orile se p o t fura, ad au g ă socotin ţa şi tem eiu l cel
m a i m are şi căruia nu i se p oate grăi îm potrivă: „ C ă ci u n d e este com oara
v o a stră , aco lo va fi şi in im a v o astră". Z ice [D om n u l]: „Fie că nici m olia
n u o strică şi nici furul nu se apropie, d ar în su şi acest fap t, a avea inim a
p ir o n ită în co m o ara cea în gro p ată, şi su fle tu l -. lu cru l cel d u m n ezeiesc -
a-1 perne în p ăm ânt, de câtă osând ire este v red n ic? Iar m ai b in e a zice:
C u m să n u fie foarte m are osândire p en tru ce l ca re are m inte? „U nd e este
co m o a ra ta aco lo este ş i in im a ta ", dacă în p ăm ân t este com oara, în păm ânt
e şi inim a, d acă în C er e com oara, Su s este şi in im a A şadar, cin e n u ar
a le g e să fie Su s şi n u sub p ăm ân t? C ine n u ar a le g e să fie în g er şi nu cârtiţă
s u b p ăm ân t, p u rurea în văgăuni locuind?
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 12 175

12, 35-40: Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse,

(36) Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se va
întoarce de la nuntă30, ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă. (37J Fericite
sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla veghind. Adevărat
zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se, le va sluji.
(38) Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le va găsi
aşa, fericite sunt acelea. (33) Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în
care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa31. (40) Deci şi
voi fiţi gata32, că în ceasul în care nu gândiţi, Fiul Omului va veni.
(1 2 ,35) Ieşire 12,11 /teremia 1,17 /Matei 25, 7 / 1 Petru 1,13 /Efeseni 3 ,1 6 ; 6,14
(12, 37) M atei 2 4,46 (12, 39) Eccieaiastul 9,1 2 ( M atei 24,43 /Marcu 13,32 /
2 Petru 3,10 /lT esalo n icen i 5 ,2 / Apocalipsa 3 ,3 ; 16,15
(12,40) Matei 24,44; 2 5,13 / Marcu 1 3 ,3 3 1 Luca 21,36
D upă ce D om n u l l-a făcu t pe ucenicul Său lipsit de cele de prisos şi fără
de nici o agoniseală, şi l-a deşertat pe dânsul d e toată grija vieţii şi [de toată]
răspândirea, şi uşor l-a făcut, acum şi „ slu jito r" p e dânsul îl face. C ăci se
cuvine celui ce voieşte a sluji, să fie uşor şi b in e „ în cin s". [Iar D om nul]
pentru aceasta zice „să fie m ijlo a cele voastre în c in s e ", adică: „Totdeauna
să vă arătaţi a fi gata spre lucrurile Stăpânului vostru ". Iar „ făcliile ap rin se"
[zice], adică: „Nu întru întuneric şi întru nesocotinţă să petreceţi [vieţuiţi],
ci să fie lum ina cuvântului şi a priceperii voastre arătându-vi-le p e toate
cele ce se cu vine a le săvârşi şi pe cele ce n u se cade a Ie face".
D eci, „ n o a p te " este lum ea aceasta, iar „ în cin şi cu m ijlo a c e le " su n t
cei care săvârşesc fap ta bună cea lucrătoare, căci. întru acest fel este chipul
lu crătorilor la care se cuvine să se afle „si fă c liile a p rin se ". Căci, se cuvine
la fapta bună cea lucrătoare să se afle şi d aru l socotelii celei d repte, ca să
poată cel lu crăto r a cunoaşte drept nu num ai ce se cade a face, ci şi cum .
Pentru că m u lţi au săvârşit lucrul cel bu n, însă nu bine. Deci, unii ca aceştia
peste m ijloace erau „în cin şi", căci lucrau, iar „ fă c liile " nu le aveau aprinse,
adică nu aveau d reap ta socoteală; şi ori în trufie au căzut, ori întru altă
prăp astie a m ân d riei33.

30 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „ s tă p â n u l l o r c â n d se v a în to a rc e d e la n u n tă ", se

găseşte „ d o m n u l lor c â n d se v a în to a rc e d e la n u n ţ i" .
31 In e d iţia d e la 1805, în loc de „să i se sp a rg ă casa ", se găseşte „s ă -i sape casa l u i " .
33 în ediţia de la 1805, în loc de „fiţi g a ta ", se găseşte „privegheaţi".
53 Pentru acestea, Sfân tui Maxim Mărturisitorul n e învaţă: „(68) Cel ce şi-a ales viaţa
în n e c ă s ă to rie s a u în fe c io rie e dator să aibă « m ijlo c u l în c in s » şi « fă c lia a p rin s ă »; mijlocul
p r in în frâ n a re , ia r fă c lia p r in ru g ă c iu n e , c o n te m p la ţie [v id e n ie ] şi dragoste duhovni­
cească" (Filocalia românească, A patra sută a capetelor despre dragoste, v o i. 1, ed. H u m a n ita s ,
B u c u re ş ti, 1999, p . 339).
1 7 6 _________ capitolul 1 2 __________SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în că v e i în ţeleg e şi aceasta, anum e că mai în tâi „ m ijlo a c e le " n o astre

„ se în c in g " apoi se aprind şi „ fă c liile ", căci m ai în tâi este lucrarea şi m ai
a p o i v id en ia [ved erea d um nezeiască], care este stră lu cire a m in ţii. C ă
„ fă c lie " este m intea n o astră, care atu nci cân d are lu m ina lu i D um n ezeu
strălu cin d întru dânsa, atuncea se zice că este „ a p rin să ". Să n e sârg u im ,
aşad ar, să lu crăm fapta cea bună, ca pe cele d o u ă „ fă c lii" ale noastre să le
a v em aprinse, adică p e cu vântu l cel dinlăuntru gânditor, şi p e cel glăsuitor;
p e cel d in lău n tru gând itor să-l avem p u rurea strălu cin d în su flet, iar p e
ce l g lăsu itor în lim bă. Pentru că cel d intâi lău n tric n e lu m inează pe n o i,
ia r cu v ân tu l cel învăţătoresc şi glăsuitor îi lu m in ează pe ceilalţi.
Iar noi să fim asem eni oamenilor „care î l aşteaptă p e D o m n u l lor, cân d
se va întoarce de la n u n ţi". Şi Cine este D om nul acesta, dacă nu însuşi lisus
Hristos? C are pe firea cea omenească luându-o ca p e o m ireasă, şi unindu-o
cu Sine, „n u n tă" a făcut, intru un trup unindu-Se cu d ân sa Ia r cu covârşire,
n u o „n u n tă" se face, ci multe. C ăci în fiecare zi prim eşte mi rese în Cer, anum e
sufletele Sfinţilor pe care 1 le pune Lui înainte, „fecioare n ep rih ăn ite"34 Pavel,
ori altul care va fi asem enea lui Pavel (2 Corinteni 11, 2).
Şi „Se în to a rce" de la „ n u n ţile" cele din C eruri, p o ate adică în d eobşte
la sfârşitul cel de obşte, când va veni din C er „ în tru slav a T a tă lu i" (Matei
16,2 7 ; Marcu 8,38; Luca 9,26); dar poate îrică şi în fiecare ceas, la sfârşitul cel
o seb it al fiecăruia, stând [Domnul] de faţă n ev ăzu t şi nenădăjduit. Aşadar,
„ fe ric it" este acela p e care îl va afla D om nul fiind cu „ m ijlo cu l în c in s ", ca
p e cel care cu partea cea lucrătoare a filosofiei lui H ristos a sluji lui D um nezeu
s-a gătit, şi având aprinsă „făclia" cuvântului ş i a dreptei-socotinţe, şi n u
n u m ai făcând lu cru l cel bu n, ci şi bine făcându-1, încă şi p e v idenie [vederea
cea dum nezeiască] ca p e o oarecare „ fă clie " piirnindu-o. C ă prin a fi noi cu
„ m ijlo a c e le în c in s e ", ni se adaugă nouă şi „ fă clia " cea aprinsă a videniei
[vederii dum nezeieşti]; iar m ai vârtos am ândouă „ fă cliile ", adică şi cuvântul
c e l d inlăuntru, g ând itor şi cel glăsuitor.
A şad ar, u n e i „ s lu g i" ca acesteia slugă i S e face D om n u l, că ci Zice: „că
s e v a în c in g e ş i le va p u n e la m asă ş i, a p ro p iin d u -se le va s lu ji" . S e
„ în c in g e " a d ică D u m n e z eu , fiin d că nu ne d ă n o u ă to ată re v ă rsa rea
b u n ătăţilo r, c i o op reşte p e ea, căci cine p o ate să -L în cap ă [cuprindă] p e
D u m n ezeu , a tâ t cât este? Ş i adeverită este aceasta de la Serafim ii cei care
s e acop eră p en tru m u lţim ea lu m inii celei d u m n ezeieşti (Isaia 6,2-3). Şi „Ie
v a p u n e " să şad ă p e slugile cele bu ne, căci cu totu l în tru toate îi od ih n eşte,

34 „ C ă ci v ă râ v n e sc p e voi cu râv n a lu i D u m n e z e u , p e n tru c ă v -am lo g o d it u n u i

s in g u r b ă rb a t, ca să vă în fă ţiş e z lu i H risto s fe cio a ră n e p r ih ă n ită " (2 Corinlem 11,2).
TÂLCUI REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 12 177

că precu m cel ce şad e to t trupu l şi-l od ihneşte, aşa şi la Venirea ceea ce va

să fie, cu to tu l în tru to ate Sfin ţii se od ihnesc. C ă aici cu trupu l od ih n ă nu
află, iar aco lo îm p reu n ă cu su fletele şi tru p u rile lor cele d u h o v n iceşti şi
d u m n ezeieşti [înd u m nezeite] nestricăciu n e m o şte n in d , toată od ihna d o­
bând esc - şi va fi D um nezeu „toate în tru to ţi" aceştia (1 Corinteni 15, 28).
Şi „ le s lu je ş te " D om nu l celor vrednici, răsplătin d u-le lor cu cele asem en ea
[cu cele care le su n t vrednice a le prim i]. Ş i p recu m ei I-au slu jit L u i, aşa şi
E l slujeşte lor, şi în d estu lată m asă le d ă lor, şi d esfătarea d aru rilor celor
d uhovniceşti le dăruieşte.
Iar „stra ja a d o u a " şi „a tre ia " vei în ţelege p e ce le d eo seb ite vrem i ale
v ieţii noastre, adică ca şi cu m am zice că acela ca re p riv eg h ează în tru „a
d o u a" şi „a treia s tra jă " se pare că este foarte privegh etor, p en tru că aceste
ceasuri ale no p ţii su n t m ai vârtos d ătătoare d e so m n oam enilor, ş i de cel
d intâi som n35. A şa să socoteşti [înţelegi]: an u m e că şi în tru o seb ita stare a
vieţii noastre, su nt vrem i care n e fac p e noi „ fe r ic iţi" , de n e v om afla
priveghind . A răpit cineva b an ii tăi? Ţ i-au m u rit co p iii? A i fost clevetit?
D acă în tru u nele ca acestea vrem i nu v ei cădea, ci te v ei afla p riv egh in d la
D u m n ezeu şi Stăpânul, şi n im ic afară de p o ru n cile L u i te vei fi silit a face
[plini], cu ad ev ărat „p riv e g h in d " te-a aflat p e tin e în tru „a d o u a " şi „a
treia s t r a jă " - ad ică în tru v rem e cu m p lită şi ca re dă s u fle te lo r ce lo r
slăbănoage so m n de m o arte şi cădere.
A şadar, avem trebu inţă d e priveghere, că ci „ stă p â n u lu i c a s e i" n e
a sem ă n ă m , c a re d e v a p riv eg h ea, n im ic n u p o a te [iz b â n d i] „ f u r u l"
îm potriva b an ilo r lui; iar de v a fi som noros, p e to ţi lu ân d u -i, se va d uce
acela. Tar „ fu r" aici u nii îl înţeleg şi p e d iavolul, p recu m ş i „ casă" p e su flet,
iar „stăpân a l c a s e i" pe om - însă nu se pare a fi cu viincioasă această
înţelegere, din pricina celor ce urm ează. C ăci cu „ fu ru l" este asem ăn ată
aici Venirea D om nului, pentru că fără de veste va veni, precum şioarecarele
d in A postoli zice: „Z iua D o m n u lu i v in e ca u n fu r n o a p te a " (1 Tesaloniceni
5, 2; 2 Petru 3 , 10). în că şi aici vezi cum ne tâ lcu ieşte D om n u l nouă cine
este „ fu ru l", căci zice: „D eci, şi voi, p riv eg h ea ţi, că în cea su l în care nu
g â n d iţi, F iu l O m u lu i va v e n i".
Şi zic u nii că prin cei ce priveghează la „în tâia s tr a jă " sunt înţeleşi cei
m ai osârd uitori d ecât alţii, ia r la „a d oua s tra jă " cei m ai de jo s, iar la „a
treia s tr a jă " cei ce şi d ecât aceştia sunt m ai p u ţin . Iar alţii au tâlcuit cum
că [acestea] sunt vârstele cele osebite: „în tâia", adică atu n ci când suntem
tineri, „a d o u a" când su ntem bărbaţi, iar „a tre ia " când su n tem bătrân i.

Cel dintâi somn care este cel mai adânc şi este o nevoie firească.
178 Capitolul 12 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

D e ci „ fe ric it" este cel care se va afla „ p riv eg h in d " în oricare v ârstă ş i n u
v a fi cu len evire către săvârşirea lu cru lu i celu i bun.

17, 41-44: Ş i a z is Petru: D oam ne, către noi spu i p ild a aceasta sau şi
către toţi? (42) Ş i a zis D om nul: C in e este iconom ul cred incios ş i în ţelep t
p e care stăp ânu l îl va pu ne peste slu g ile sale, ca să le dea, la vrem e, partea
lo r de grâu36? (431 Fericită este sluga .aceea p e care, ven in d stăpânul, o va
g ă si făcân d aşa. (44) A devărat vă sp u n că o va pune p este toate avu ţiile sale.
( 12, 41 - 44 ) Matei 24,45-47; 25,21 /1 Corinteni 4, 2
A în trebat Petru dacă zice „către to ţi" pilda aceasta, ca im ul care de toţi se
îngrijea şi care, fiind iubitor de fraţi, pentru cei ce ascultau se aprindear şi ca
u nu l căruia acum i se încredinţase B iserica Iar D om nul, la întrebare nu-i
răspunde nim ic în chip adeverit, ci acoperit arată că pilda care s-a zis era de
o b şte şi era îndreptată către toţi cei ce erau credincioşi. Zice [Domnul]: „Iar p e
aceea către voi Apostolii, şi în scurt să zic, către cei ce s-au învrednicit a fi
învăţători sau începători ai altora, acu m o ascultă: «O are cin e este icon om u l
c e l cred in cio s ş i în ţe le p t?» " P ilda care mai înainte s-a zis, m ultora li se
potriveşte, iar acum spune [pildă] pentru cei care s-au învrednicit a fi începători
[învăţători] ai altora, grăind: „N u m ă pricep cine se va afla să aibă acestea,
adică şi credinţă şi înţelepciune, căci rar este acesta şi cu anevoie d e aflat".
C ă ci precum la iconom iile averilor de v a fi cineva credincios stăpânului său,
d a r înţelept nu va fi, prăpădeşte cele ale stăpânului, fiindcă nu poate a le
iconom isi pe acestea precum se cade, d când este trebuinţă să dea n u dă, şi
face m ultă risipă. Iar de va fi înţelept şi dobânditor, dar va fi necred in d os, fur
v a fi, şi cu atât mai mult cu anevoie de prins, cu cât este şi m ai înţelept. A şa şi
la cele dum nezeieşti, trebuinţă este întru aceeaşi dată şi de credinţă şi de
înţelepciune. C ăd ştiu că m ulţi care se părea că sunt îm bunătăţiţi cu fapta
b u n ă şi cinstitori de D um nezeu şi au credinţă, dar pentru că nu puteau a
iconom isi cele bisericeşti cu înţelepciune, nu num ai avuţii, ci şi suflete au
p ierd u t. D e pildă, a greşit cineva întru vreo greşeală sufletească: de nu va fi
în ţelep t învăţătorul, ci numai, credinţă va avea, adică faptă b u n ă fără de
dreaptă-socoteală, ori din certare fără m ăsură ori din blândeţe fără de vrem e,
se va strica cel ce a greşit şi nu se va tăm ădui, ci se va zdrobi.
Aşadar, cine se va afla „cred incios şi în ţe le p t" va fi pu s p este toate
slu g ile D om nu lu i, ca fiecăruia, la vrem e, să-i dea „m ăsura sa de g râu '' -
ca re este ori cuvântul dogm atic cu care se hrănesc sufletele, ori chip de
fa p te şi rânduială cum se cuvine a vieţui. U nu l ca acesta, de se va afla făcând
aşa, „ fe ric it" va fi şi „peste to a te" avuţiile Sale îl va pune p e el D om nul, n u

36 în ediţia, de la 1805, în loc d e „p artea lo r d e g râ u ", se g ăseşte „m ăsura d e g râ u ".

TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 12 179

num ai peste slugi; ci, acum , şi de m ai m are treaptă învrednicindu-1, „peste

to ate" pe el îl v a pune, încât şi cele păm ânteşti şi cele cereşti să-l asculte pe
el, precu m era Iosua N avi (losua 10,12-13), p recu m şi Ilie era (3 Regi 18,
42-45). C ăci cel dintâi soarelui, iar cel de-al doilea norilor cerului porunceau,
şi, în scurt a zice, toţi Sfinţii, ca nişte prieteni ai lu i D um nezeu, pe cele ale
Prietenului lor le săvârşeau, căci îndeobşte su n t cele ale prietenilor.
Şi tot cel ce unelteşte fapta bună cea lucrătoare în viaţă liniştită, şi p e
patim ile cele roabe - adică m ânia şi pofta - le iconom iseşte, şi fiecăreia la
vreme îi dă „m ăsură de grâu": m âniei adică să-i urască pe cei Ce-L uTăsc pe
D om nul, şi pentru vrăjm aşii Lui să se topească [în râvnă]37; iar poftei, să facă
purtarea de grijă a trupului cea de nevoie, şi p e toată aceea către D um nezeu
să o trimită [să nădăjduiască în Dumnezeu]. Aşadar, tot cel ce este întru acest
fel, „fericit" este şi va dobândi mcă şi videnia [vederea dum nezeiască], şi
„peste toate" avuţiile D om nului va fi pus, pe toate cu m intea cea privitoare
învrednicindu-se a le vedea şi a le cerceta, şi n u num ai pe acestea ce n u sunt
cu adevărat avuţii, ci şi p e cele ce sunt cu adevărat avuţii, adică pe cele veşnice.

12, 45-46: Ia r de va z ic e slu g a a ce e a î n in im a sa: S tă p â n u l m eu

ză b o v eşte să v ină, ş i v a în ce p e să b ată p e s lu g i şi p e s lu jn ic e , ş i să
m ăn ân ce, şi să b e a şi să se îm b ete, (46) v en i-v a stă p â n u l slu g ii a ce le ia în
ziu a în care ea n u s e aşteap tă şi în ceasu l în care ea nu ştie şi o va tă ia în
două, ia r p artea ei va p u n e-o cu cei n ecred in cio şi.
(12,451 Matei 24,48/ 1 Corinteni 4 ,2 (12,46) M atei 24,50-51
A m ar unora ca acestea „slu g i", care după oe au dobândit darul stăpânirii
celei duhovniceşti, strică iconom ia ce este încredinţată lor, şi „ b eau " şi „se
îm b ată". D e vei voi, pe acestea să le înţelegi ori sim ţitor38, căci se întâm plă
aceasta şi ispravnicilor celor răi ai bisericilor, care se desfătează în ban ii
săracilor, ori de voieşti „beţie" să înţelegi abaterea m inţii în dogm e şi în bani.
Şi unii ca aceştia începători [întâistătători] „bat p e slu g i şi p e s lu jn ic e ",
adică p e cei care sunt în Biserică m ai slabi, sm intindu-i, „ b at" cunoştinţa lor.

37 Sfântul Teofilact nu ne îndeamnă să urâm pe cineva, iar acest lucru este vădit din
multe locuri ale Tălcuini pe care o face Sfintelor Evanghelii (vezi trt iKCsi volum la: 1,46-50; 6,
27-36; 14,25-27; 14,31-35; 15,25-32). în tâlcuirea de la Luca 22,7-13, dânsul grăieşte: „Răutatea
este cea care e vrednică de a fi urâtă, şi nu cel care săvârşeşte răutăţile, că acela este vrednic
de tămăduire, pentru că pătimeşte". Aşadar, suntem îndemnaţi ca nu pe păcătos să-l urâm,
d păca tul şi moartea şi roadele acestora, deoarece „vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit,
este moartea" (1 Corinteni 15,26). Sau mai scurta spune: cum poate ajunge cineva la videriie
[vedere dumnezeiască], dacă nu-şi iubeşte vrăjmaşii şi nu se roagă pentru ei?
38 „Sim ţitor", adică cu o înţelegere literală, ca nişte lucruri care se petrec în chip
văzut şi sunt supuse simţurilor.
180 Capitolul 12 SFÂNTULTEOFOACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Pentru că acela care este slab şi mic cu sufletul, văzându-m ă pe mine, arhiereul,
că îm i petrec rău viaţa, este „bătu t" întru cunoştinţa lui şi sm intindu-se
prim eşte răni în inim ă şi m ai slab se face.
Îar acestea toate i se întâm plă slugii celei viclene, dintru a zice: „Stăpânul
m eu ză b o v eşte să v in ă ", Căci dintru Icnevire şi dintru a nu-şi ad uce am inte
d e ceasul m o rţii se îm plinesc unele ca. acestea Pentru că dacă am fi socotit
că D om nu l vine, şi ca lângă uşi este sfârşitul şi săvârşirea vieţii noastre, m ai
pu ţin am fi păcătuit.
D ar vezi şi pedeapsa: căci pe acea slugă „o va tăia în două", adică îl va lipsi
pe el [pe slujitor] de darul învăţăturii. Şi pentru ca să nu socotească cineva cum
că îi va folosi lui darul spre a nu se munci [căzni] m ai cumplit, zice: „Cum îi va
folosi lui darul de vreme ce deşertat de acesta se va afla [va fi] atunci?" C ăci „a
fi tăiat în d ouă", aceasta îrisemnează, a fi lipsit de dar. Şi va fi vădit atunci
ticălosul cum că trup este şi nu duh. De vreme ce atuncea suntem în Duhul,
după cum zice Apostolul, când „D uhul lui Dumnezeu locuieşte întru noi"
(Romani 8,9). Iar cel ce n-a umblat cu Duhul, ci în trup a fost şi s-a aflat lipsit de
petrecerea [vieţuirea] duhovnicească, cu cei necredincioşi este socotit. [Şi este
socotit astfel] ca unul care împreună cu lumea cea necredincioasă este osândit,
fiindcă nim ic nu s-a folosit din credinţa ceea ce num ai se părea [că o are] —
pentru că credinţa cea adevărată nu a fost întru dânsuL Căci d ea r fi fost credinţă
adevărată întru dânsul, „iconom credincios" (Luat 12,42) a r fi fost. Tar acum,
fiindcă „bea şi se îm b ată" şi Ie strica pe cele ale stăpânului, nu are credinţa cea
adevărată, care se cere să o aibă cei ce iconomisesc. Aşadar, bine [şi după adevăr]
e socotită partea lui cu a celor necredincioşi. Căci lipsit fiind de dar şi cu totul
deşertat, ciuntit se află şi nu întreg,
12, 47-48: Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit3”,
nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. (48) Şi cea care n-a ştiut, dar
a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat
mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.
(IZ, 47) Deuteronam 2 5 ,2 1 Amos 3, 2 (12,48) L e v itic5 ,17/1 Timotei 1,13
A ici ne arată nouă D om nu l ceva mai m u lt şi m ai înfricoşător. C ăci
z ice: „N u n u m ai de dar va fi golit unul ca acesta şi n im ic n u -i va folosi lui
sp re izb ăvirea d e m u nci [cazne], ci şi pricină de m ai m are osând ă i se va
fa ce lui m ărim ea dregătoriei. C ăci cu cât [m ai m ult] ştiin d , a greşit, cu atât
m a i m are m u n că [caznă] lu i în su şi îşi p ricin u ieşte".
, încă şi prin cele ce urm ează mai m ult o arată p e aceasta, căci zice: „oricui
i s-a dat m u lt, m u lt i se va cere, ş i cu i i s-a în cred in ţa t m u lt,m a i m u lt i şe
v a cere". Şi p rin aceasta însem nează că m ai m are va fi osând a ce se cuvine 39

39 în ediţia de la 1805, în Joc de „pregătit'', se găseşte „gătit".

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 12 181

celor ce săvârşesc lucru învăţătoresc. D eci, învăţătorilor şi li „se d ă " şi li „se

în cred in ţează". Li „se d ă", precum ar fii: darul de a face m inuni şi a tăm ădui
boli, şi Ii „se în cre d in ţează" darul cuvântului şi al învăţăturii. A şadar, la
acel grai, adică „se d ă ", nu a zis că „m ai m u lt" i se va cere, ci la aceasta,
adică „se în cre d in ţează" - căci, cu adevărat, darul cuvântului d e lucrare
are trebuinţă, iar d ascălul este îndatorat cu prisosinţă ia a ce a sta Pentru că i
sc cuvine lui a nu se lenevi, ci a înm ulţi talantul cuvântului. D eci, graiul
acesta: „cui i s-a în cred in ţat m u lt", se cuvine să-l înţelegi în loc d e „căruia
i s-a dat îm pru m ut m u lt", căci „în cred in ţare" a n u m it aici îm pi-um utarea
Dar, întreabă unii: „Bine, fie aşa, că acela care a ştiu t voia stăpânului şi
nu a îm plinit-o este m uncit [căznit], dar, cel care nu a ştiut-o, d in ce pricină
este d at la m u nci [cazne]?" Pentru că, putând a o cunoaşte şi el, nu a voit, ci
dintru a sa lenevire s-a făcut pricinuitor de a nu o cunoaşte. Aşadar, pentru
aceasta i se cad e a fi m u ncit [căznit], pentru că de bunăvoie nu a cunoscut.
Să n e în frico şăm fraţilor, p entru că dacă acela care n icid ecu m nu a
ştiut este „vred nic d e b ă tă i", ce cu vânt de răsp u n s îi va izb ăv i pe cei care
în tru cu n o ştin ţă greşesc, şi m ai vârtos d e v o r fi şi în v ăţători? C ă m ai grea
este osând a acestora.

1 2 , 49-50: Foc am v e n it să aru nc p e p ăm ân t şi cât aş vrea sä fie acu m

aprins!4041(50) Ş i cu b o te z am a Mă b o teza, şi câtă nerăbdare am până ce
se va în d e p lin i!4 Π2, i9-50> Matei 20 , 22-23 /Mar™ io , 3«

Prin „foc" se înţelege şi propovăduirea, căci cuvântul este „ fo c" ce m istu-

ieşte to ată în ţeleg erea cea m aterialn ică şi care e asem en ea vreascu rilor,

40 Pentru aceste cuvinte ale Mântuitorului Hristos, Sfântul Simeon Noul leolo g , ne
învaţă astfel: „Crezând din tot sufletul şi căindu-ne cu căldură, zămislim, cum s-a spus, pe
Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre, ca Fecioara, dacă avem sufletele noastre fecioare
şi curate. Şi precum pe aceea, fiindcă era preaneprihănită, nu a topit-o focul Dumnezeirii,
aşa nici pe noi nu ne topeşte, dacă avem inimile curate şi neprihănite, ci se face în noi rouă
din cer şi izvor de apă şi râu de viaţă nemuritoare. Că şi noi primim la fel focul neîngustat
al Dumnezeirii" (Filixaîia românească, voi. 6, ed. IBM BOR, Bucureşti, 1977, p. 157). Cuviosul
Isaia Pustnicul, în Cuvântul V ne grăieşte: „în cei ce urmează învăţăturile sfinteale Domnului
s-a aflat focul DUmhezeirii Lui. Atunci au aflat ucenicii sabia Duhului şi au tăiat cu ea
toate voile trupului" (Filocaliti românească, voi. 12, ed. Harisma, Bucureşti, 1991, p. 80). Iar
Sfântul Crigorie Sinai tul, în htOäßtura pentru liniştire, tâlcuieşte astfel: „(13) Căldura harului
este focul Duhului pe cate Domnul a venit să-l arunce pe pământ, adică în inimile oamenilor.
Şi El vrea să se aprindă degrabă în noi ca să ardă păcatul şi să cureţe sufletul, şi să-l aline,
şi să-l tragă în chip negrăit spre dragostea de Dumnezeu şi de oam eni" (Filocalia românească,
voi. 7, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 171).
41 în ediţia de la 1805, versetele 49 -5 0 sunt următoarele: „Foc am v en it să arunc pre
păm ânt şi ce voiesc dacă acum s-a aprins? Ş i cu botez am a M ă boteza şi cum M ă
strâmtorez până ce se va săvârşi!"
182 Capitalul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

ş i dă p ierzării id o lii, ori d in ce m aterie vor fi aceştia. D ar {prin „ fo c " e s te

în ţeleasă) încă şi râv n a care se ap rin d e întru fie ca re d in n o i p en tru fapta
cea bu nă. D ar p o ate şi această râvn ă, p en tru cu v â n tu l lu i D u m n ezeu
făcând u-se42, nu se d eosebeşte de cea dintâi. A şadar, de acest „ fo c " v oieşte
D o m n u l să se ap rind ă in im ile n o astre, că se cu v in e n o u ă să a v em râv n ă
ap rin să p en tru lu cru l cel bun. P en tru că aceasta ce zice: „C e v o ie s c d acă
acu m s-a a p rin s " este în lo c de „cât aş v re a să fie acu m a p rin s ". C ă
g răb eşte D o m n u l ap rin d erea acestu i „ fo c ", d upă cu m şi Pavel zice: „cu
d u h u l a rz â n d "43 (Rom ani 12, 11), şi iarăşi: „ căci vă râ v n e sc pe v o i cu
râv n a lu i D u m n e z e u " (2 Corinteni 11,2).
Iar „ b o te z " m oartea S a o num eşte. C ăci d e vrem e ce „ fo c u l" acesta în
alt chip nu putea a se aprinde, decât num ai d upă m oartea Sa - căci d e atu nci
propovăduirea şi râvna au crescut - pentru aceasta adaugă şi cele pentru
m oartea Sa, nu m ind u-o pe aceasta „b o tez". Şi fiindcă foarte o poftea pe
aceasta, zice: „ Ş i cu m M ă strâm to rez", în loc d c „Cât M ă îngrijesc ş i M ă
necăjesc, până ce se va săvârşi, pentru că însetez de m oartea cea pentru
m ântuirea tu tu ror".
Iar „foc a v e n it să a ru n ce" D om nul, n u nu m ai peste tot păm ântul peste
care cuvântul şi credinţa s-au întins, ci şi p este sufletul fiecăruia, care este
p ăm ân t aducător de spini şi neroditor, dar d e cuvântul cel dum nezeiesc ca
d e foc este ars; şi prim itor al sem inţelor celor dum nezeieşti se face şi roadă
d uhovnicească aduce. Căci, când nevăzut se atinge de vreun su flet darul
ce l dum nezeiesc, se pare că se aprind e sufletul de dragostea iui D um nezeu,
câ t nu este cu putinţă a o spune. P recum şi Cleopa, de un foc ca acesta al
darului lui D um nezeu, nevăzut fiind aprins, zicea: „Au nu era in im a noastră
arzân d în tru n o i? "44 (Luca 24, 32) Cel ce a pu rtat în inim ă o pătim ire ca
aceasta, va cunoaşte ceea ce se zice. Ş i p ătim esc mulţi şi de m ulte ori aceasta
când sc citesc D um nezeieştile Scripturi ori vieţi ale Sfinţilor Părinţi, sau
oarecare sfătuiesc şi învaţă. Şi se aprind cu sufletele către lucrul cel b u n şi
u n ii .ţîn p ână în sfârşit, iar alţii îndată se răcesc.
12, 51-53: Vi se pare că am v e n it să dau pace p e păm ân t? V ă sp u n că
n u , ci d e z b in a re45. (52) C ăci d e acum în a in te c in c i d in tr-o casă v o r fi
d ezb in aţi: trei îm p otriva a d o i ş i d o i îm p o triv a a trei. (53) D e z b in a ţi v o r

42 Adică aprinzându-se.
42 în ediţia Bibliei de la 1988, se găseşte: „cu d uhu l fiţi fierb in ţi".
44 în ediţia Biblici de la 1988, sc găseşte: „Oare, nu ardea în n o i inim a noastră?"
45 în ediţia de la 1805, în loc de „d ezbinare", se găseşte „îm părţire".
TÂLCUIREA SFINTE] EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 12 183

fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei
şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva
soacrei. H2, 51-53] Miheia 7,6 / Matei 10,34-35
H ristos, cu adevărat „este pacea n o a stră " (Efeseni 2,14), însă sp u n e că
nu „am v e n it să d au p ace p e p ă m â n t", p e n tru aceea a sem en ea u nei
g hicitu ri este ceea ce g răieşte [D om nul]. A şadar, zicem că nu toată p acea
este fără d e p rihană şi e bună, ci de m ulte ori este cu greşeală şi d ep arte de
dragostea cea d u m nezeiască n e aruncă. P recum este când n e îm păcăm şi
n e u nim cu cin eva spre stricarea adevărului. D eci n u a ven it H ristos ca să
dea acest fel de p ace, ci, dim potrivă, m ai vârtos n e voieşte pe n oi ca să n e
în v răjbim u n ii cu alţii pentru lu crul ce l bu n . Ia r aceasta s-a şi îm p lin it în
vrem ea p rigo n irilor creştinilor, căci în tru o casă tatăl elin era în v ră jb it cu
fiu l cred incios şi m aica cu fiica sa, şi invers.
Şi cu m zicând că „cin ci d intr-o casă v o r f i d e z b in a ţi", la num ărare a
n u m it şase feţe? D eci zicem că o faţă de d o u ă ori s-a n u m ărat, pen tru că
fiica şi nora aceeaşi este, care de către m aica e i este num ită fiică, iar pen tru
soacră e n o ră. D e d trei v o r fi dezbinaţi, ta tă l şi m aica şi soacra, îm p otriv a
a doi, adică fiu l şi fiica. Pentru că fiica fiin d u n a singu ră, două n u m iri
prim eşte, şi de aceea se pare că su nt două.
Şi să-m i în ţelegi aşa sim plu „tată" şi „mamă" şi „soacră" pe toate ce le
învechite, iar „ fiu " şi „ fiic ă " pe toate cele în noite. A şadar, D om nu l v o ieşte
ca p o ru n cile şi d ogm ele L u i cele noi şi d u m n ezeieşti să se în v răjb ească cu
toate năravu rile [obiceiurile] şi dogm ele [învăţătu rile] n o astre cele v ech i
şi păcătoase.
în că în ţe le g e şi aşa: „ ta ta " este m intea, iar „ f iu " cu v â n tu l. D eci
dezbinare s-a făcu t întru o „casă", adică în tru u n om . Şi m ai lăm urit să zic:
s-a lu m inat m intea lu i D ionisie A reopagitul şi a p rim it p ropovăd u irea
f Faptele Apostolilor 17, 34), dar m inţii sale, care a p rim it cred inţa fără de
d oved ire, i se îm potrivea cuvântul cel eliriesc, isp itin d u -se să dovedească
şi, silin d u -o să u rm e z e cu rse lo r şi o b ic e iu rilo r ce lo r d ia lectice. V ezi
d ezbinare a „ ta tă lu i" şi a „ fiu lu i", care se în v răjb esc între dânşii p en tru
H ristos şi propovăd u irc?
Şi „m aică" d ar şi „so acră" vei n u m i cu g etu l, iar „ fiic ă " şi „n o ră "
sim ţirea. D eci şi în tre acestea stă v rajbă p en tru H risto s. C u g etu l stă
îm potriva sim ţirii, cân d cu getu l se pleacă a cin sti m ai m u lt cele stătătoare
[statornice] decât cele nestătătoare [nestatornice], cele n ev ăzu te d ecât cele
văzute, şi are spre aceasta rrtulte d ovezi ajutătoare. Iar uneori Şi de la sim ţire
se face război îm p otriva cu getu lu i, pentru că sim ţirea prin m inu ni şi p rin
134 Capitolul 12____________ SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

sem n ele cele văzute p o v ăţu in d u -se spre credinţă, n u se pleacă gând u rilor
cu g etu l tip nici d oved irilor celo r elineşti nu v oieşte a urm a, care silesc pe
cei ce iau am inte la d ânsele a nu crede că D um nezeu S-a făcu t om sau că
F e c io a ra a n ă s c u t. C ă c i d e a ce st fe l su n t b â r fe lile s ilo g is m e lo r ş i a
înţelep ciu nilor, [d eşteptăciu nilor] elineşti care slu jesc firii. Insă sim ţirea,
p rin m inunile cele văzu te, este povăţuitoare spre cunoştinţa lu i D um nezeu,
m a i b u n ă d ecât to ată d o v ed irea
A şadar, nu toată p acea şi unirea este lu cru b u n , c i u n eo ri şi vrajba şi
d ezbin area oarecare lucru dum nezeiesc se pare a fi. N im en i, dar, să n u se
îm p rietenească cu cei răi, ci chiar dacă tatăl, ch iar dacă m aica, îm potrivitori
ai Legii lu i H ristos de se voi· afla, să n e învrăjbim cu dânşii, ca şi cu unii
care sunt v răjm aşi ai adevărului.

12, 54-59: Şi zicea m u lţim ilo r: Când vedeţi u n n o r ridicân d u -se dinspre
ap u s, înd ată ziceţi că v in e p lo aie m are; şi aşa este. (55) Iar când su flă vântul
d e Ia m iazăzi, z iceţi că v a f i arşiţă, şi aşa este. (56) F ă ţa rn icilo r! Faţa
p ăm ân tu lu i şi a ceru lu i ştiţi să o d eo seb iţi4*’, dar vrem ea aceasta cum de
n u o d eo seb iţi? (57) D e ce, dar, de la v oi în şiv ă nu ju d e ca ţi ce este drept?
(58) Ş i când m ergi cu p ârâşu l tău la dregător, d ă-ţi silin ţa să te scap i de el
p e cale4647, ca nu cum va să te târască la ju d ecăto r, şi ju d ecăto ru l să te dea în
m ân a tem n iceru lu i, ia r tem n iceru l să te arunce în tem niţă. (59) Z ic ţie: Nu
v ei ie şi de acolo, p ân ă ce nu v ei p lăti şi c e l d in urm ă ban .
(12,54) Matei 16,2 (Ώ , 56) Matei 16,3 /loan 4,35
Π 2,58) Pilde 25,8 /Matei 5,25 (12,59) Matei 5,26
D u p ă ce D om nu l a vo rb it pentru prop ov ăd u ire şi a n u m it-o „ fo c " şi
„ s a b ie "48, fiindcă cei care auzeau, poate, s-ar fi tu rbu rat, neîn ţelegân d ceea
c e se g răieşte, zice: „D upă cu m p reschim bările v ăzd u h u lu i d in oarecare
sem n e le pricepeţi, aşa se cu venea ca şi V enirea M ea să o cu n o aşteţi din
c e le ce se zic şi d in cele ce se fac de către M ine. P en tru că tocm ai cu v in tele
M ele M ă arată că M ă îm p otrivesc vouă, şi asem en ea su n t şi lu crurile M ele.
C ă c i voi su n teţi vam eşi şi răp itori (Luca 18,11), iar E u n u am u n d e să-M i
p lec capul (M a tă 8 ,2Ö). D eci, precum de la n o r sem uiţi [cunoaşteţi] venirea
p lo ii, şi de la vântu l de m iazăzi sosirea arşiţei, to t asem en ea v i se cu ven ea
v o u ă a cerceta şi a sem u i [cunoaşte] şi vrem ea V enirii M ele. P en tru că n u

46 în ediţia de la 1805, in versetul 56 în loc de „d eo sebiţi", se găseşte „cercaţi".

47 în ediţia de ia Ί 805, în loc de „pe cale dă-ţi silin ţa", se găseşte „pe cale dă lucrare".
48 „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe păm ânt; n-am v enit să aduc pace, ci
sab ie . Căci am venit sa despart pe fiu de tatăl său, p e fiică de m am a sa, pe noră de
soacra sa. Şi duşm anii om ului (vor fi) casnicii îu i" (M atei 10, 3-1-36).
TÂLC UIRE A SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 12 185

am venit să dau pace, ci p lo aie şi tu rbo rare, căci «nor» su n t şi Eu şi de la

«apu s» vin, adică d e la firea cea om enească care m ai în ain te era jo s şi avea
m u ltă înnegura re d e la păcat. C i şi «foc» am v en it să aru n c, şi «arşiţă» să
fac, că «v ân t» că ld u ro s d e la « m ia z ă z i» su n t, şi frig u lu i ce lu i d e la
m iazănoap te potrivnic. F iind că şi de la B etleem M -am arătat, care spre
«m iazăzi» se află ".
D u p ă ce a zis acestea îi în v aţă p e d ânşii şi care este pacea v redn ică de
cinste. C ăci, după ce a arătat care este d esp ărţirea cea v red n ică de lauda,
arată şi care e pacea fără d e prihană. Şi zice: „C ând p ârâşu l te va trage la
ju d ecată, p e cale te sârguieşte, te sile şte " - căci acel cu v ân t ce zice, „dă
lu c r a r e ", ace asta în sem n e a z ă , a d ică to t tim p u l sâ rg u ie şte -te ca să te
izbăveşti d e el.
în că şi în alt chip se în ţeleg e „dă lu cra re ", adică d eşi nu ai n im ic, te
îm p ru m u tă şi „dă lu cra re ", ad ică dă d obând ă ca să te izb ă v eşti d e el, nu
cu m va să te tragă la ju d ecăto r şi ju d ecătoru l te va da tem n iceru lu i şi acela
te va pu ne în tem niţă, până dând vei p lăti şi b ă n işo ru l cel m ai d e pe urm ă.
Iar acestea ce le zice D om n u l le grăieşte astfel p en tru a-i în frico şa p e cei
m ai în vârto şaţi şi spre au p leca p e ei sp re îm p ăcare, ştiind că pe cei m ai
tru p eşti frica p ed ep sirii şi a m u ncilor îi înfrânează.
în că se în ţeleg acestea şi p en tru d iavolul, c a d p ârâş al n ostru este
a ce sta D eci, „p e c a le " , ad ică în v iaţa aceasta fiind n o i, să n e sârg u im
lu crând fapta bu n ă, sa n e izb ăv im d e el şi n ici o îm p ă rtă şire să n u avem
cu d ânsu l, ca nu cu m va la Ju d ecata ceea ce va să fie să n e dea p e n o i
Ju d ecăto ru lu i, şi Ju d ecăto ru l n e dă tem n iceru lu i, ad ică oarecărei p u teri
în g ereşti m u n cito are [căzn ito are]. Ş i d in a ceastă v rem e a h o tă râ rii n e
pedepseşte pe noi, până când şi pentru cele m ai m ici greşeli vom lua chinuri
şi m ăsu ra m im eilo r [caznelor] v o m plini. Ia r m ăsu ra m u n d i [caznei]
n icio d ată n u se plineşte; aşadar, p u ru rea vom fi m u n ciţi - că atâta n e v om
sălăşlu i în tem niţă, până când v o m p lăti şi „ cel d in u rm ă " băn işor, ia r pe
acesta niciod ată nu-1 v o m p lăti şi d e a id arătat este cu m că v eşn ică va fi
m u nca [cazna].
186

C a p it o l u l 13
Pilda galileienilor. O fem eie vindecată în ziua sâmbetei.
Pilde şi cuvinte despre Împărăţia lui Dumnezeu.
Ierusalimul şi jalea -1 viitoare ’

13, 1-5: Şi erau de faţă în acel timp unii1 23care-I vesteau despre
galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. (2) Şi El,
răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai
păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit acestea? (3) Nu! zic vouă;
dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. (4) Sau acei optsprezece
inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei
au fost mai păcătoşi2 decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? (5)
Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi toţi veţi pieri la fel.
Iuda G a lile ia n u l- de care însuşi Evanghelistul Luca pom eneşte în Faptele
Apostolilor (5, 37) - , ca unul care era cu noscător al L egii, i-a p lecat ş i p e
m u lţi alţii dintre galileieni de au urm at dogm ei [învăţăturii] sale. Şi dogm a-
tişea u [învăţau] cum că n ici unuia din oam eni, n ici m ăcar cu gura să nu
su fere cineva a i se spune „D om n", n id pentru vreo cinste şi dragoste priete­
n ească, şi nici însuşi îm păratului [Cezarului]. D rep t aceea, m ulţi dintr-înşii,
p en tru că nu-1 num eau „D om n" p e C ezarul, cu m p lit erau pedepsiţi. în că
m a i învăţau [aceşti galileieni] cu m că nu se cu v in e a aduce alte jertfe, afară
d e cele rânduite de M oise, pentru aceasta şi opreau jertfele care se săvârşeau
p e n tr u C e z a ru l şi p en tru n ea m u l ro m a n ilo r. D in tru a ce a stă p ric in ă
m ân iin d u -se Pilat, a poruncit ca galileienii aceştia să fie tăiaţi chiar lângă
je rtfe le îm potriva cărora ei se îm potriveau a fi săvârşite pen tru neam ul
rom anilor, ca astfel, sângele lor să se am estece cu sân gele jertfelor. Aşadar,
u nii au spus aceasta M ântuitorului, ca şi cum [cele petrecute] s-au săvârşit
p en tru bunacinstire, voind ca să cunoască ceea ce-I era plăcut L ui pentru

1 în e d iţia d e la 1S05, tit lu l c a p ito lu lu i este: „Pentru galileieni şi pentru cei din Siloam.
Pentru smochinul ce! ce n u ficea roadă. Pentru ceea ce avea duhul neputinţei. Pentru grăunţul
de m uştar pildă şi pentru aluat. Pentru cel ce a întrebat de sunt puţini cei ce se măntuiesc.
Pentru uşa cea strâmtă şi pentru cei ce vor bate la uşă şi nu le vor deschide. Pentru cei ce au spus
lui lisus de irod".
1 î n e d iţia d e la 1805, în lo c d e „ ş i e ra u de faţă în acel timp unii", se găseşte „întru
acea vreme au venit oarecarii".
3 în e d iţia d e ta-1805, în lo c de „mai păcătoşi", se găseşte „mai greşiţi".
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 13 187

acestea Pentru că u nii socoteau că prea cu dreptate au pătim it ei, ca nişte

păcătoşi, fiindcă au scornit turburare şi pe P ilat l-au întărâtat spre a-i u rî pe
iudei. C ăci îm potrivirea acelora întru a nu fi n u m it C ezarul „D om n", n u era
Străină [neîm părtăşită] de vreunul d in neam ul iudeilor. Aşadar, M ântuitorul
nu tăgăduieşte că aceia [care au fost ucişi] su nt păcătoşi, însă sp u n e că: „Nu
au pătim it ei u nele ca acestea ca unii care au fost m ai păcătoşi decât ceilalţi
ce n u au pătim it [astfel]. C ăci, dacă şi voi n u vă v eţi pocăi, părăsindu-vă
[lepădând obiceiul] de a face tu lbu rări şi de a aprin d e vrajbe în tre voi, şi nu
vă veţi sârgui a cin sti pe D um nezeu cu lucrurile, mai rele v eţi pătim i. Căci
nu se cuvine cu pricină de bună-cinstire să vă agonisiţi slavă, şi spre gâlcevile
cele ce se fac între voi să vă plecaţi".
Ia r „ tu m u l" cel ce a căzu t în Siloam , sem n era a l celor ce aveau să se
în tâm p le m ai p e urm ă n o ro d u lu i, că prin acei p u ţin i ce atu n cea s-au
om orât, ce lo r m u lţi a ară ta t cu m că şi ei cele m ai rele v o r p ătim i. C ăci
„ tu m u l" este m ai înainte închip u ire a toată cetatea, iar „cei o p tsp rez e ce "
a to t n eam u l. D eci, căzân d cetatea [Ierusalim ului] d in p ricin a lu i l i t , tot
n eam u l îm preună a p ierit, fiindcă întru necred in ţă a răm as.
A cestea să n e fie n o u ă învăţătu ră spre to ate cele ce ni se în tâm p lă în
fiecare zi. Ia r dacă u n ii cad, iar n o i fără d e isp ită răm ân em , d in această
pricină nu cum va întru cea m ai covârşitoare nepurtare d e grijă să răm ânem ,
ca şi cum ca n işte drepţi am răm as fără d e ispită, ci, d im p otrivă, m ai vârtos
să n e în v ăţăm cum că pentru aceasta se m u n cesc [zdrobesc] aceia, ca noi
să n e facem m ai buni, Iar de nu, m ai rele vom pătim i.

13, 6-9: Ş i le -a sp u s p ild a aceasta: C in ev a av ea u n sm o ch in , să d it în

via sa şi a v e n it să cau te rod în el, d ar n -a g ăsit. (7) Ş i a z is către vier: Iată,
trei an i su n t de când v in şi cau t rod în sm o ch in u l a ce sta ş i n u g ăsesc.
Taie-1; de ce să ocupe lo cu l în zadar?4(Sj Iar el, răsp u n zân d , a zis: D oam ne,
lasă-1 şi an u i acesta, până ce îl v o i săpa îm p re ju r ş i v o i p u n e g u n o i. (9)
P oate va face rod în v iito r; ia r de n u , îl vei tăia.
(13, 61 Isaia 5,2 /Ieremia 8,13 / Matei 2 1 ,1 9 1Marcu 11,13-14 (23, 7) Matei 21,19
C u bu n ă u rm are aduce [D om nul] şi p ild a aceasta, că d e vrem e ce a zis
că: „d e n u v ă v e ţi p o căi [toţi] v e ţi p ie ri", cu cu v iin ţă ad augă şi pilda
aceasta. „ S m o c h in " este, aşadar, neam ul iudeilor, care num ai frunze am are
face, iar roadă n u dă. Ş i în „ v ia " lu i D um nezeu sta [se afla], adică întru
p etrecerea [vieţuirea] cea iu d aicească, „ S tă p â n u l c a s e i" 5, adică H ristos,

4 Ir» ediţia de la 1805, în loc de „de ce să ocupe locul în zadar", se găseşte „pentru ce
şi păm ântul îm presoară în zadar".
5 Vezi tâlcuirea de la Luca 12, 35-48:
188 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

viind şi cău tând întru el roadă a cred inţei şi a lu crării celei b u n e, nu a

aflat. Şi în „trei a n i" a venit: prin M oise (Ieşire cap. 19-20), prin Prooroci (3
Ezdra 1, 53), iar a treia oară în su şi EI (loan 1 ,14). în să p e u rm ă, p en tru că
n u s-au pocăit, i-a tăiat de la dragostea lu i D u m n ezeu , căci n u se m ai
n u m esc neam al D om nului şi p op or sfânt. Ia r în locul lor au fost aduse
n eam u rile, cele care p ot ad uce roadă.
în că p oate a se înţelege „ sm o ch in " şi toată firea o m en ească, „stăp ân
a l c a s e i" D um nezeu şi Tatăl, iar „ v ie ru l" [este] Fiul lui D um nezeu. Şi
fiin d că a venit ca să lu creze cu osârdie şi să cu răţească „via", n o astră, nu
lasă H ristos ca să fie tăiat sm ochinul acesta ca un neroditor, u nele ca acestea
grăin d : „Lasă-1 pe el şi întru acest an, căci ch iar d acă prin L eg e şi prin
P rooroci nu s-au făcu t m ai buni şi roadă d e p o căin ţă nu au d at, însă şi Eu
îi voi uda p e ei cu ale M ele d ogm e şi învăţătu ri, şi d e v o r face roadă de
su p u n ere bine, iar d e nu, îi vei tăia în anul viitor, tăind u-i [retezându-i] pe
d ân şii d in partea d rep ţilor".
Şi d e „ tre i" ori cercând roadă de la firea n o astră, nu a dat: o dată,
a tu n ci când , în R ai am călcat poru nca (Facere cap. 3), a d ou a o ară, când în
L eg e au făcu t viţel (Ieşire, cap. 32) „şi au s c h im b a t sla v a lu i D u m n e z eu
în tru asem ăn are de v iţe l ce m ăn ân că ia r b ă " (Psalm 105, 20), iar a treia
o ară, când d e D om nul şi M ântuitorul s-au lep ăd at, zicând : „N u avem
îm p ă ra t, d ecât p e C e z a ru l" (loan 19,15).
în că şi fiecare dintre n o i „ sm o ch in " este în „ v ia " lu i D u m n ezeu , adică
în B iserică, ori sim plu să zic: în lum ea aceasta sădit. D eci, v ine D um nezeu,
că u tân d „ ro a d ă "; şi d e te va afla p e tine „ n e ro d ito r", po ru n ceşte ca să fii
tă ia t d in v iaţa aceasta, iar „ v ie ru l" se roag ă ca să-I fie m ilă. Ş i cin e este
„ v ie ru l"? O ri îngerul păzitor a l fiecăruia, ori o m u l în su şi, că ci fiecare lu i
în s u ş i îş i e ste „v ier". D eci, de m u lte ori în b o li d e m o arte, sau în alte
p rim ejd ii căzâiid , zicem : „O, D oam ne, [m ai în găd u ie-n e] şi în tru a cest a n
şi n e v o m p o că i". P en tru că aceasta în seam n ă „v o i să p a ş i v o i p u n e
îm p re ju r g u n o i", adică su fletu l se „sap ă" când ţarina grijilor v ieţii acesteia
o scu tu ră, şi se uşurează. Ia r „ g u n o i" îm p reju ru l lui se p u n e, fierb in ţeala
p etrecerii [vieţuirii] celei m ai necinstite şi de toţi călcată [în picioare]. C ăci,
a tu n c i cân d cineva d in slavă, în viaţă n eslăv ită p e şin e $e aru n că pentru
m ân tu irea su fletu lu i, se zice că „a p u s g u n o i" îm p reju ru l su fletu lu i, ca să
a d u că „ro ad ă". D eci, d e vom face „ro ad ă" b in e , iar d e n u , n u n e m ai
în g ă d u ie D om nul pe noi în „ v ia " Sa, ci ne „ ta ie " d in lu m ea aceasta, ca
lo cu l să nu-1 „îm p resu răm în za d a r". C ăci atu n ci cân d v ed e oarecin e că
p ăcăto su l trăieşte m u lţi ani, se vatăm â şi m ai rău se face. Şi în tru acest fel
e ste starea p ăcătosului, încât nu num ai el în su şi n u ad u ce „ ro a d ă ", ci şi p e
TÂLCUiREASFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 13 189

altu l, care p u tea ad uce „ro a d ă ", îl îm p ied ică. Tar d e se v a „ tă ia " d in viaţa
aceasta, p oate cei ce l-au văzut p e e l tăiat, ven in d u -şi în sim ţiri, se v o r
sch im b a şi v o r ad u ce „ro ad ă".
Ş i în „ trei a n i" se zice că v in e „ S tă p â n u l c a s e i" la „ s m o ch in ", p o ate
a d ică şi p en tru că trei su n t legile ce s-au d at n o u ă , p rin care v in e că tre noi
D om n u l. Iar acestea su nt: cea firească, cea a L egii ş i cea d u h o v n icească.
C ă ci se cu v en ea nouă d in tm legea cea firească să n e în v ăţăm şi să ad ucem
„ ro a d ă ", căci firea sing u ră p e sineşi se în vaţă ceea ce se cu vin e. Iar d upă
ce [D om nu l] a aflat în noi a fi netrebnică legea cea firească, n e-a d at-o p e
cea a lu i M o ise, ajutătoare a celei fireşti. Iar d upă ce ş i aceasta, p en tru
len ev irea no astră, îm p reu n ă n etrebn ică s-a aflat, o dă D om n u l p e ceea
d u hovnicească. D eci când acestea „ tre i" n u fac m ai b u n su fletu l cu iva şi
n ici d in tru viaţa cea în d elu n g ată şi n ici d intru iu birea de oam en i [a lui
D um nezeu] nu se face m ai bu n, atu nci în anul „ v iito r" n u se m ai lasă; căci
nu de m u lte ori Se am ăg eşte D um nezeu d e p relu n giri1’.
D ar nu cu m va prin „trei a n i" p u tem să le în ţeleg em p e cele trei stări
ale vârstelor? P e cea copilărească, adică a tinerilor - vârstă care se socoteşte
p ân ă Ia o p tsp rezece ani - , pe cca b ărbătească, iar a treia p e a celo r ce acu m
ari început a încărunţi. D eci atunci când la al „treilea" an, adică la bătrâneţe,
nu v o m da „ro ad ă", ci încă vom m ai fi lăsaţi a trăi ca să p u n em îm p reju r
„ g u n o i" - primind viaţa cea necinstită pentru H r is to s -, dar apoi şi aşa ne
vom arăta mincinoşi, nu ne va cruţa pe noi Domnul, ci n e va „ tă ia ", ca să
nu mai împresurăm pământul „în za d a r", vătămându-i şi p e alţii. A ceastă
tâlcuire mi se pare mie a fi mai potrivită la ţelul şi pricina ce stă în ain te [ce
o avem de faţă]. ■■

13,10-17: Ş i în v ăţa Iisu s în tr-u n a d in şin a g o g i sâm b ăta, (11) Ş i iată o

fe m e ie care avea d e o p tsp rezece an i u n d uh de n e p u tin ţă ş i care era g â r­
b o v ă , de n ti p u tea să se rid ice în su s n icid e cu m ; (12) ia r Iisu s, v ăzând -o,
a ch em at-o şi i-a zis: F em eie, eşti d ezleg ată d e n ep u tin ţa ta. (13) Ş i Ş i-a
p u s m â in ile asu p ra ei, şi ea în d a tă s-a în d rep ta t ş i slă v ea p e D u m n ezeu .
(14) Ia r m ai-m arele sin ag o g ii, m ân iin d u -se că Iisu s a v in d ecat-o sâm b ăta,
răsp u n zân d , zicea m u lţim ii: Ş a se z ile su n t iii care tre b u ie să se lu creze;
v e n in d d e c i în tr-acestea, v in d ecaţi-v ă, d ar n u în z iiia sâ m b etei! (15) Iar
D o m n u l i-a răsp u n s şi a zis: F ăţarn icilo r! F ieca re d in tre v o i nu d ezleag ă, 6

6 Dumnezeu este multmilostiv şi îndeiung-răbdător şi Se lasă „am ăgit" de către noi

şi ne prelungeşte viaţa pământească, dintru marea Sa iubire de oameni. însă nu Se lasă
„amăgit de multe ori" tot din dragoste pentru orrt> deoarece se pare că noi am amâna ia
nesfârşit îm plinirea făgăduinţei de a pune început.
wo Capitolul 13 SFÂNTUL TEOF11 .ACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

oare, sâm b ăta b o u l său , sau a sin u l de la ie s le , şi nu-1 ad u ce să -l ad ap e?

(16) D a r aceasta, fiic ă al lu i A vraam fiin d , p e care a leg at-o satana, iată
d e o p tsp rezece an i, n u se cu v en ea, o are, s ă f ie d ezleg ată d e legătu ra
aceasta, în ziu a sâ m b e tei? (17) Ş i zicân d E l a cestea, s-a u ru şin a t to ţi cel
ce erau îm p o triv a L u i7, şi toată m u lţim e a se b u cu ra de fa p te le stră lu cite
săv ârşite d e El. Π3, Ml Marco 16,18 CB, 741 Ieşire 20,9 /Dcuteronom 5,13 /
Matei 12,10 /Marcu 3,2 /Loca 6,7; 14, 3 /loan S, 10 (73,15} Luca 14,5
D in ispită diavolească s-a întâm plat patim a aceasta fem eii, după cum şi
D om nul zice: „pe care a legat-o satana, iată de optsprezece a n i". Căci, poate
pentru oarecare greşeli, fiind părăsită de D um nezeu, o muncea [căznea] satana,
căci pricinuitor este trupurilor oam enilor de toate greutăţile, când de Sus, de
la D um nezeu, se va slobozi. Pentru că dintru început acesta n i s-a făcut nouă
pricinuitor de a cădea dintru nestricăciunea întru care am fost zidiţi, şi a ne
lega cu trup bolnăvid os şi prim itor de patim i, că prin îm brăcăm intea cea „de
p ie le ", aceasta o înţelegem cu adevărat (Facere 3,21).
în să D om nul, cu glas dum nezeiesc şi plin d e stăpânire, goneşte boala
fem eii acesteia încă pune şi m âinile pe dânsa, ca să cunoaştem cum că sfântul
Său trup a purtat puterea şi lucrarea lu i D um nezeu C uvântul. C ăci în su şi
al Lui era [trupul] şi nu al altuia oarecăruia [om ], afară de El fiind deosebi,
despărţit de El în ipostas, precum i se pare lu i N estorie celui rău credincios.
A şadar, bu nătatea D om nu lu i este întru acest fel, şi aşa a m ilu it zid irea
S a Iar satana, cel care dintâi o legase pe fem eie, p ărând u -i rău de dezlegarea
ei, ca u n u l care voia ca ea m ai m u lt să p ătim ească rău , îl leag ă acu m pe
m ai-m arele sinagogii cu zavistia, şi prin gura lui p rih ăn eşte m inunea. Aşa,
cu adevărat, în tot locul se pu ne asupră p este cele b u n e. D eci, se m ân ie
[m a i-m a re le sin ag o g ii] p e n tru că sâ m b ă tă s-a fă cu t tă m ă d u irea . Ia r
D om nu l, cu pilda frum oasă a dobitoacelor celo r n ecuvân tătoare îl m ustră.
D rept aceea, d e n işte cuvinte ca acestea, nu n um ai el, ci şi toţi ceilalţi care
„ stăteau " îm potriva lui Iisus „se ru şin a u ". C ăci foarte n eb u n esc lucru era
a opri să fie tăm ădu it un om sâm băta, ad u cân d pricină nelucrarea ceea ce
era rând uită de Lege p entru ziu a sâm betei.
A şa d a r, ce i ca re „ s tă te a u " îm p o triv a L u i, d e c u v in te le S a le „se
ru şin a u ", iar noroadele de lucruri „se b u cu ra u ". Pentru că aceia de lucruri
nu se b u cu rau , ci se topeau (de zavistie), când făcea H ristos m inu n i, iar
noroad ele, ca u nii care se folo seau din sem n e [m inuni], „se b u cu ra u ",
tăm ădu iri dobândind.

7 în ediţia de la 1805, în loc de „cei ce erau îm potriva L ui", se găseşte „cei ce stau
îm potriva L ui". 1
TÂl.CUiREA SFINTEI EVANGHELII PE LA LUCA_____________ Capitolul 13 191

D ar aceste m inu ni să le înţelegi şi pentru om ul cel lăuntric. C ăci „se

g ârb o v eşte" sufletul, cândm rniai la grijile cele păm ânteşti se pleacă şi nim ic
ce re sc sau d u m n e z e ie sc n u n ă z u ie şte . D re p t a ceea şi se z ice că de
„optsp rezece a n i" boleşte, căci atunci când cineva spre pâzirea poruncilor
Legii celei dum nezeieşti - care sunt zece - şi spre năd ejd ea veacului al
optulea este neputincios, se zice că de „optsprezece a n i" este „gârbov". A u
nu cel care este pironit şi aplecat la cele păm ânteşti şi pururea păcătuieşte,
poru ncile le leapăd ă şi veacul ce ,va să fie nu-1 p rim eşte? D ar D om nul
„ sâm b ăta" şi în „ad unare" îl vindecă p e un suflet ca acesta, căci atunci când
va aduna cineva întru sine gândurile mărturisirii (pentru că „lu d a" înseam nă
„m ărturisire"), şi „sâm b ătă" va avea - adică încetare de la cele rele - , atunci
îl vindecă p e dânsul Iisus, nu num ai cu cuvântul zicând: „E şti d ezlegat de
n ep u tin ţa ta ", ci şi m âinile punându-Şi-le deasupra. C ăci ni se cuvine nouă
să p rim im şi ajutorul m âinilor celor dum nezeieşti spre săvârşirea lucrurilor
faptei celei bune, şi nu num ai prin cuvânt şi învăţătură tăm ăduirea luându-o
[d.obândind-o], să n i se pară că ne este de ajuns.

1 3 , 18-22: D eci zicea: C u ce este a sem en ea îm p ă ră ţia lu i D u m n ezeu

şi cu ce o v o i asem ăn a? (19) A sem en ea este g ră u n telu i de m u şta r pe
care, Iu ân d u -Ι, u n om l-a aru ncat în g răd in a sa, ş i a crescu t şi s-a făcu t
cop ac8, ia r p ă să rile ce ru lu i s-au să lă şlu it în ram u rile lu i. (20) Ş i ia ră şi a
zis: Cu ce voi asem ăn a îm p ă ră ţia lu i D u m n e z eu ? (21) A se m en e a este
a lu atu lu i p e care, luându-1, fe m e ia l-a ascu n s în trei m ă su ri de fă in ă ,
p ân ă ce s-a d o sp it to tu l. (22) Ş i m ergea E l p rin cetăţi şi p rin sate, în v ăţân d
si că lă to rin d sp re Ie ru sa lim 9.
( 13, 18-19) Matei 13,31-32 1Marcu 4,30-31 ( 13, 20-22) Matei 9,35; 13,33-35 /Marcu 6,6
C u „g ră u n tele d e m u şta r" aseam ănă îm p ă ră ţia lu i D um n ezeu; iar
îm p ă r ă ţia lu i D u m n e z e u e ste c u v â n tu l şi p ro p o v ă d u ire a , c ă c i p rin
propovăduire a îm p ă ră ţif peste sufletele oam enilor. D eci, precu m m uştarul
se p are că este m ic, dar are m u ltă p u tere, aşa şi cu v ân tu l E v an gh eliei este
d efăim at d e ce i m u lţi şi li se p are că este „ n e b u n ie " (Faptele Apostolilor 26,
24; 1 Corinteni 1, 23). Dar, luându-1 pe d ânsu l om u l, şi aruncându-1 „ în
g răd in a s a " , adică în su fletu l său, se face „copac m a re ", în câ t şi „ram u ri"
se află la dânsul. Iar „p ăsările ce ru lu i", adică oam enii cei ce voiesc a zbura
la în ălţim e , se sălăşlu iesc în „ra m u rile" acestea, p en tru că aceia care sunt
m ai su s d ecâ t cele p ăm ân teşti, în „ ra m u rile " p ro p o v ă d u iţii, ad ică în

8 în ediţia de la 1805, în loc de „s-a făcut capac", se găseşte „s-a făcut copacul mare".
9 în ediţia de la 1805, în loc de „călătorind spre Ieru salim ", se găseşte „cale făcând
spre Ieru salim ".
192 Capitolul 13 SFÂNTUL. TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BU LCAR1EI

în ţelep ciu n i]e cele în tin se [cuprinzătoare] se od ih n esc. C a şi cum a ş z ic e

că „ g ră u n te" a luat P avel, pe învăţătura cea p u ţină a A n an iei (Faptele
Apostolilor 9,17), dar sădind acest „grău nte" în „grăd in a s a " cea c u p ă m â n t
gras, „ram u ri" a făcut, le zic adică pe cele m u lte şi frum oase în v ăţătu ri şi
trim iteri, întru care se sălăşlu iau nu n um ai cei d e atu nci care erau în alţi şi
Înţelep ţi la m inte şi. la în ţelep ciu n e10 - precu m erau corin ten ii, D io n isie,
Ierotei şi alţii m u lţi, precum şi cei. de pe u rm ă, în fiecare dintre vrem i.
S e p oate „grăunte de m u ştar" să fie înţeles şi În su şi D om nul, o m d e
rând fiind după ceea ce se vedea, căci fecior de teslar era şi foarte sărac
(M atei 13,55). D ar căzând El în inim a [m ijlocul] p ăm â n tu lu i când a m u rit
şi „în g răd in ă" Îngropându-Se (loan 19,41), „ram u ri" frum oase p e A postoli
i-a făcut, întru care se odihnesc toţi cei care m ai înainte erau pu rtaţi dc tot
d uhu l înşelăciunii, precum erau cei din neam uri. C ăci aceştia cu „ p ă să rile "
se asem ănau p entru m intea care lesne li se rătăcea şi se am ăgea şi era
p lin ă de toata uşurătatea. C ă aşa sunt to ţi cei ce se rătăcesc, asem en ea cu
„ p ăsările c e ru lu i", ad ică ale văzduhului.
ia ră şi este asem ăn at d u m n ezeiescu l cu v ân t cu „ a lu a tu l" p e ca re,
luându-1 „ fe m e ia ", adică firea om enească, l-a ascun s în „trei m ă su ri d e
fă in ă ", ad ică în trup, în suflet şi în duh, ca să se sfin ţea scă acestea, d u p ă
cu m zice fericitul Pavel (1 Tesaloniceni 5 ,2 3 ), şi să se facă o „ fră m â n tă tu ră "
p rin îm p ărtăşirea cea cu Sfântul D uh (Romani 11,16; 1 Corinteni 5, 7).
însă poţi a-1 înţelege „fe m e ie " pe suflet, iar „trei m ă s u ri" p e cele trei
părţi ale lui: cea cuvântătoare, cea m ânioasă şi cea poftitoare. D eci, dacă
cineva întru aceste trei părţi va ascunde cu vântu l lui D um nezeu, le va face
p e acestea, cu totul d uhovniceşti, încât nici p artea cea cuvântătoare să n u
greşească în dogm e, nici m ânia şi pofta fără de socoteală să n u se pornească,
ci să se dospească şi să se facă asem enea cuvântului, lu i D um nezeu.
„ Ş i m ergea E l p rin ce tăţi ş i p rin sate, în v ă ţâ n d ". P en tru că n u in tra
D om nu l nu m ai în cele m ai m id , precum su nt satele, iar pe oraşe le d efăim a
- lucru care îl fac cei ce v oiesc a-i am ăgi p e cei m ai de rân d n id în o raşe
n u intra ca u n iu bitor de slavă şi ca u n p o ftito r d e a rătare cu în gâm fare,
d efăim ân d [satele] cele m ai m id , ci ca u n Stăp ân de ob şte, iar m ai v â rto s
ca un P ărin te, de to ţi pu rtând grijă, p retu tin d en i în co n ju ra [străbătea].
O are u m bla D om nu l prin cetăţile cele d in afară, în tru care n u erau
a tâţia în văţători de L ege, iar d e Ieru salim fugea, ca şi cu m s-a r fi tem u t d e
m u strările cele de la învăţătorii de Lege, sau b ăn u ia m oartea la care aceştia

1(1 „înţelepciunea înţeleaptă" e aceea care se face primitoare a propovăduirii

Evangheliei.
TÂLCU1REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LDCA Capitolul 13 1<)3

voiau să-L supună? N u este cu putinţă a se zice aceasta, p entru că D om nul

„călăto rea sp re ie ru s a lim ", căci unde su nt m ai m u lţi c e i b o ln av i, acolo cu
p risosinţă să se sârguiască să m eargă şi doctorul.

13, 23-30: Ş i l-a z is cin ev a : D o a m n e , p u ţin i s u n t, o a re, ce i ce se

m â n tu ie sc? Ia r EI le-a zis: (2 4 j S iliţî-v ă să in tra ţi p rin p o a rta cea strâm tă,
că m u lţi, zic vouă, vo r cău ta să in tre ş i n u v o r pu tea. (25) D u p ă ce se va
scu la stăp ân u l casei şi va în cu ia u şa ş i v e ţi în ce p e să sta ţi afară ş i să
b a te ţi la u şă, zicân d : D o a m n e , d esch id e-n e! - ş i el, ră sp u n z â n d , v ă va
zice: Nu vă ştiu d e u n d e su n teţi. (26) A tu n ci v o i v eţi în ce p e să z ic e ţi:
A m m ân cat în a in te a ta şi am b ă u t ş i în p ie ţe le 11 n o a stre a i în v ăţat. (27)
Ş i e l vă va zice: V ă sp tin: N u ştiu d e u n d e su n teţi. D ep ă rta ţi-v ă d e Ia
M in e to ţi lu cră to rii n ed rep tăţii. (28) A co lo 112 va f i p lâ n g e rea ş i scrâ şn ire a
d in ţilo r, cân d v e ţi v ed ea p e A vraam ş i p e Isa a c ş i p e la c o v ş i p e toţi
P ro orocii în îm p ă ră ţia lu i D u m n ezeu , ia r p e v o i a ru n ca ţi a fa ră 13. (29) Ş i
v o r v e n i a lţii d e la răsărit ş i d e la ap u s, d e la m ia z ă n o a p te ş i d e la m ia z ă z i
ş i v o r şed ea la m asă în îm p ă ră ţia lu i D u m n ezeu . (30) Ş i iată, su n t u n ii
de pe urm ă care v o r fi în tâ i, şi su n t a lţii în tâ i care v o r fi p e u rm ă14.
<13, 2.1-241 Sirah 4,24 /Matei 7,15-14 /loan 7,34; 8,21; 13,33 /Faptele Apostolilor 14,22
(13,25) Isaia 5S, 6 /Matei 7,23; 25,10-12 /Luca 6,46 (13.27) Psalm 5,4-6,6,9/ Matei 7,23; 25,41 /
Luca 13,25 /1 Corinteni S, 3 /2 Timotei 2,19 H 3,28) Matei 8,11-12; 13,42; 24,51
(13,29) Facere 28,14 /Isaia 2,3; 49,6; 60,3 /Maleahi 1,11 /Maieu 8,11
(13,30) Matei 19,30; 20,16 /Marcu 10,31 /Faptele Apostolilor 10,45; 28,28
„P uţini su nt cei ce se m ân tu iesc", pentru că „uşa strâm tă" nu este cu
putinţă a prim i pe mulţi. Deci, „stăpânul ca se i" este D om nul, şi cheam ă
d im p reu n ă p e to ţi oam en ii la o sp ă ţ şi la d esfă ta rea b u n ă tă ţilo r ce lo r
neîmpuţinate. Câţi, dar, suntösarduitori, până la ceasul prânzului se sârguiesc
a intra, iar câţi sunt mai trândavi, şi după ceasul prânzului vin, se închid
afară. Şi care este „ceasul prânzu lu i"? A rătat este că viaţa aceasta de acum , că
această vrem e este cu adevărat bună pentru gătirea cea duhovnicească, ca să
ne ospătăm . D eci, după ce „se va scu la stăpânul c a s e i" - adică se va scula la
Judecată - şi „va în cu ia u şa" - calea faptei celei b u n e zic, [pe] care după

11 £n ediţia de ia· 1805, în loc de „pieţe", se găseşte „uliţe".

12 [1805] Acest cuvânt „acolo" este în loc, de „atuncea".
13 în ediţia de la 1805,,în loc de „aruncaţi afară", se găseşte „scoşi afară".
14în ediţia de la 1805 versetul 30 este: „Şi iată, cei de pe urmă vor fi întâi, şi cei dintâi
vot fi pe urm ă", cu această notă: [1805] Credincioşii cei Care au crezut dintre păgâni, care
acum se par a fi „Cei de pe urm ă" care au cunoscut pe Fiul, vor fi atuncea „cei d in tâi"
pentru credinţa lor cea Curată. Iar iudeii cei necredincioşi care se păreau a fi „cei d in tâi",
fiindcă el mai înainte au cunoscut pe Dumnezeu - că zice „Fiul M eu cei întâi născut
Israil" - vor fi.atuncea „cei m ai de pe u n n ă", pentru necredinţa lor (după Zigaben).
194 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

sfârşitul vieţii de aici nu se m ai poate călători, căci în viaţă fiind n oi se

călătoreşte [pe] calea faptei celei bune - cei ce m ai cu lenevire au vieţuit aici,
în cep „să bată la u şă". Căci atunci, prin pocăinţa cea fără de folos, caută calea
fa p te i b u n e cu cuvinte goale, ca şi cu oarecare bateri şi lovituri repetate
chem ându-o pe aceasta, [însă] lipsindu-le lucrurile. Iar „stăpânul ca sei", cu
dreptate de aci înainte închizându-i afară, se preface cum că n ici nu îi ştie „de
u n d e su n t", şi cu cuviinţă este aceasta^ pentru că aceştia sunt de la diavolul,
ia r D om nul pe cei ce sunt ai L ui îi ştie (Numeri 16,5).
Ia r aceasta ce zice: „am m â n ca t în a in te a ta şi am b ă u t ş i în p ie ţe le
n o a stre a i în v ă ţa t", se zice şi aşa sim plu [de-a dreptul] către cei d in Israii,
c ă c i dintru aceştia S-a n ăscu t H ristos d upă tru p ş i cu aceştia d im p reu nă
m â n ca şi d im p reu nă bea.
D ar se p o ate şi m ai în alt a se înţelege aceasta ce zice: „am m â n ca t
în a in te a ia şi am b ă u t", căci slujba Legii săvârşind şi jertfele cele sângeroase
lu i D p m n ezeu a d u c â n d u -le , m â n ca u şi se v esele a u , a sc u lta u în că şi
d u m n ezeieştile cărţi m sinagogi. Pentru că, în tru adevăr, D om n u l şi p rin
P ro oroci îi învăţa, căci n u p e ale lor proorociri ei le pu n eau în ain te [în
slu jb ele sinag o gii], ci pe ale lu i D u m nezeu le g răiau , p en tru aceasta şi
z icea u : „A cestea g ră ie şte D o m n u l". A şad ar, n u a fost în d ea ju n s sp re
în d rep tarea iudeilor slujba cea prin sângiu ri [jertfe sângeroase], neprim ind
e i credinţa care îl face drep t p e cel necred incios.
încă şi celor ce sunt ca şi m ine creştini, dar lenevoşi cu viaţa, li se vor
potri vi acestea Au nu şi noi m âncăm Dum nezeiescul Tm p? Şi n u b em Sângele
lu i D um nezeu înaintea Sa, în fiecare zi la m asa cea de taină apropiindu-ne?
Şi învaţă D om nu l în „ u liţe " [„ p ie ţe "], ad ică în su fletele cele late ale
n o astre. D ar nu este n ici u n folos, dacă num ai ascu ltăto ri ai d um n ezeieştii
L e g i n e facem , ia r nu şi lu crători, ci m ai vârtos d im p otrivă, sp re pricină de
m a i m ari m u n ci [cazne] n i se face n o u ă această ascu ltare, p re cu m şi
îm p ărtăşirea dum nezeieştilor sfinţenii [ni se face] spre osândă. Şi ia am inte
c ă aceia su n t lep ăd aţi, întru ale cărora „ u liţe " [„ p ie ţe "] în v aţă D om n u l, că
d a că îl v o m avea pe D ânsu l învăţând nu în „ u liţe " [„ p ie ţe "], adică n u în
larg i, ci în strâm te şi în gu ste şi zd robite in im i, nu v om fi lepădaţi.
Iar aceea ce zice: „A colo va fi p lân g erea [şi scrâ şn irea d in ţilo r], când
v e ţi ved ea pe Avraam şi pe.Isaac şi pe Ia c o v ", se potriveşte şi israelitenitor,
că tre care se grăiau acestea, d ar în că şi celo rlalţi n ecred in cioşi care se vor
a fla de-a lu ngu l vrem urilor. P en tru că iu d eii de acestea m ai v ârtos se
m â h n e a u , când au zeau că alţii, adică ce i d in păg ân i, se vor od ih n i cu
A vraam şi cu Patriarhii, iar ei v o r fi „scoşi a fa ră ". Insă n i se p o triv eşte şi
n o u ă celo r ce nu facem cele ce se cu vin şi su n t u rm ătoare cred inţei. P en tru
TÂLCLflREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LOCA Capitalul 13 195

că şi noi în L egea lu i H ristos lău d ând u-ne, ap o i prin călcarea ei lep ăd ân -

d u-o p e dânsa, n e părem a fi „cei d in tâ i", ca u n ii care n e-a m în v ă ţa t cu v ân ­
tul în că din scutece şi pe H ristos L-am purtat. D ar vom fi „ cei d e p e u rm ă",
p oate m ai m u lt fiind cin stiţi păg ânii, care au crezu t la sfârşitu l vieţii şi
d upă p lăcerea lu i D um nezeu p u ţina vrem e a v ieţii lor au petrecut-o.
23, 32-33: în ceasu l acela1516au v en it la E l u n ii d in fa rise i, zicân d u -I:
Ie ş i şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. (32) Ş i E l le-a zis: M erg ân d ,
spu neţi vu lpii acesteia: Iată, alu ng dem oni şi fac vindecări, astăzi şi m âine,
ia r a treia zi voi sfârşi, (33) în să ş i astăzi şi m â in e şi în z iu a u rm ătoare5''’
m erg, fiin d că n u este cu p u tin ţă să piară P rooroc afară de Ieru salim .
(1 3 ,3 2 ) Cântarea Cântărilor 2,1 5
D e zavistie topind u-se blestem aţii farisei, se ispitesc să-L sperie pe
D om nu l, şi cu Irod îl în frico şează p e EL C ăci nu voiau ei să-L v ad ă pe
D om nu l făcând m inu ni, ca nu p rin m u lţim ea m in u n ilo r să tragă [spre El]
noroadele, şi cu p u terea cu vântu lu i învăţând u -le, să le în toarcă către Sin e.
D eci, îl ad u c în a in te p e Iro d , şi se p re fa c că a u p u rta re d e g rijă de
M ântuitorul. Iar E l, ştiind inim ile acestora, b lâ n d şi acop erit [tăinuit] -
după cum este obiceiu l Său - le răspu nd e lo r şi zice: „ S p u n e ţi v u lp ii
acesteia". Şi se pare că ar num i „vulpe" pe Irod, dar dacă cineva cu de-am ă-
n u n tu l va lua am inte, va p ricep e că cu priso sin ţă îi în sem n ează aici pe
farisei. Pentru că D om nu l nu a zis „vulpii a ce le ia ", ci „ v u lp ii a ce ste ia ",
oarecare cuvânt de m ijlo c17u neltind u -Şi cu în ţelepciun e. C ăci prin a n u m i
n u m ai o singu ra „ v u lp e ", le-a d at lor să-l înţeleagă p e Irod, iar prin a z ice
cu arătare „ a ce ste ia ", p e în săşi viclenii aceia i-a în sem n a t [arătat], căci cu
adevărat vicleşugul şi năravu l cel rău al vu lp ii îl av eau fariseii. Şi vezi,
cu m îm potriva rău tăţii lo r le răspunde lor. C ă ci d e v rem e ce aceia pen tru
vind ecări zavistu ind u-L , ad uc înaintea L ui frica cea d e Irod, E l, ceea ce
ştia că îi m âhneşte pe d ânşii, aceasta grăieşte: „Iată, a lu n g d em o n i ş i fac
v in d ecări". Căci precum s-a z is mai sus, pen tru aceasta ÎI goneau [alungau]
p e D ânsul, ca n u p e arătarea m inu n ilo r celo r p rea slă v ite u n eltin d , să
vâneze pe m u lţi, ca să creadă întru El.
Iar aceste cuvinte: „astăzi ş i m âine", m ai m ulte zile însem nează. Precum
şi noi obişnu im în grăirea cea de obşte ]de toate zilele] să zicem : „astăzi şi
m âine se face aceasta", cu adevărat, nu întru atât de puţină vrem e hotărnicind
[îngrădind] lucrul acela,, ci săvârşirea cea grabnică însem nându-o, aşa şi

15 în ediţia de la 1805, în loc de „în ceasul acela", se găseşte „în ziua aceea".
16 în ediţia de la 1805, în loc de „în ziua u im ito a re ", se găseşte „în cealaltă z i
17 „Cuvânt de m ijloc" - cuvânt ce poate fi înţeles în două feluri.
1% Capitolul 13 SFÂNTUl ,'ΠΕΟΗΙ ACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

H r istos, zicând : „fac vin d ecări, astăzi ş i m â in e , ia r a tre ia z i v o i s f â r ş i" ,

cu ad evărat, nu aceasta a însem nat-o, anum e că a treia zj d e n ev o ie S e va
să v ârşi, c i arată că m oartea Lui va fi curând. [Şi z ice D om nu l:] „ în să M i se
cu v in e M ie «astăzi şi m âin e », adică oarecare vrem e a aştepta aici şi a face
m in u n i, şi în «cealaltă z i» a m erge la Ieru salim , căci acolo m i-am h o tă râ t
m ie P a tim a ". C ăci de vrem e ce aceia îi ziceau Lut: „ Ie şi ş i d u-Te d e a ic i,
că Iro d v rea să te u c id ă ", iar acestea toate Ie ziceau în G alileea, p en tru că
Irod p e aceea o stăpânea, [D om nul] le arată lor că deşi m u lte se sfă tu ieşte
Iro d , n u v a fi cu p u tin ţă să -L om oare pe E l, căci n u în G alileea, c i în
Ieru salim î i este h o tărât L u i a pătim i.
Ia r ca m a i arătat să-ţi d escop ăr ţie şi graiul E v an gh eliei, să n u so co teşti
cu m că ar z ic e : „M i se cad e astăzi şi m âine a m e rg e ", ci citin d p â n ă Ia
„ a stă z i si m â in e " , p u n e v irgu lă şi apoi zi: „şi în c e a la ltă z i a m e r g e " .
P re c u m şi n o i, d c m u lte ori n u m ărân d , o b işn u im a zice: „Eu d u m in ică ,
lu n i si m arţi p u rce d ", n u ca şi cu m „şi d u m inică ş i lu n i v o iesc să p u rc e d ",
ci n u m a i se n u m ără cele d ouă zile ca să fie a ră ta tă a treia. D eci, aşa fa ce
şi D o m n u l a ici, ca şi cu m ar num ăra, zicân d : „M i se ca d e m ie a stă z i şi
m â in e , ap o i p o im âin e a m erg e la Ieru salim , că aco lo îm i este h o tă râ t M ie
s fâ rş itu l". Ş i p recu m am z is m ai su s, D om n u l nu z ice a cestea ca ş i cu m
în trei zile se v a în ch eia v iaţa Sa, ci în sem n ează z ile m a i m u lte, d a r n u o
v re m e o arecare foarte lu n gă - şi, ca şi cu m u nele ca acesta ar z ice că tre
cei c e îl zav istu iau pe D ânsul: „C c cu getaţi m oartea M ea? Iată p este p u ţin
a ce a sta se v a să v â rşi".
Ia r cân d a u z i, că „nu e s te cu p u tin ţă să p ia ră P ro o ro c a fa ră d e
Ie ru s a lim ", n u socoti că dintru a se scrie u nele ca acestea vreo n ev o ie cu
silă se ad uce asu p ra iudeilor, ca să facă u nele ca acestea, ci dintru u rm a rea
v o in ţe i lor celei vărsătoare de sânge se zice aceasta. P recu m dacă cineva,
v ă zân d p e u n tâlhar foarte vărsător de sânge stând la d ru m , ar fi zis: „N u
este c u pu tinţă ca drum ul acesta, întru care tâlharu l îi pân d eşte pe drum eţii
să fie cu rat de sâ n g e", cu adevărat, cele ce u rm ează fap telo r tâlharului, le
g răieşte. D eci, aşa şi în Ierusalim , fiindcă şed eau acolo tâlhari fariseii şi
cărtu rarii, n u era cu putinţă în alt Ioc - fără num ai în locaşul tâlh arilor - să
p iară Stăp ân u l Proorocilor. C ă obişnuiţi fiind în tru sân g iu irile slugilor, şi
pe S tă p â n îl v o r om orî.

43, 34-35 : Ie ru sâ lim e , Ie ra sa tim e , care o m o ri p e P rooroci ş i u c iz i cu

p ie tre pe c e i trim işi la tin e, d e câte ori am v o it să ad u n p e f iii tăi, cu m
a d u n ă p asărea p u ii să i su b arip i, dar n -aţi v o it. (35) Iată vi se la să casa
v o a stră p u stie , că ad evărat g ră ie sc vouă: N u M ă v e ţi m ai v ed ea p ân ă ce
TĂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 13 197
va ven i v rem ea când v eţi z ic e 18*20: B in e cu v â n ta t este C el C e v in e în tru
n u m ele D o m n u lu i!
(13,34) Matei 23,37 (13,35) Levilic 26,31-32 /Psalm 68,29; 117,26 /Isaia 1,7/Daniil 9,27/
Miheia 3/12 /Matei 21,9; 23,38 /Marcu 11,10 / Luca 19, 38 /loan 12,13
C u îndoita pom enire a num elu i arată dragostea ce o are către dânşii,
căci ca unul oarecare ce îndrăgeşte şi este defăim at d e cea îndrăgită, aşa o
cheam ă pe adunarea cea curvară. Arată încă şi iubirea Sa de oam eni, căci de
m ulte ori a voit să-i adune pe dânşii.
însem nează şi nebunia acelora, zicând: „n-aţi v o it". „D e acum vă las pe
voi, căci atât d e m ult am urât vicleşugul vostru, încât nici biserica nu o zic că
este «casă» a M ea, ci «casă a voastră». C ăci până când petrecea întru voi fapta
bună, era şi biserica^ M ea Iar după ce aţi spurcat-o pe dânsa şi adunătură şi
peşteră de tâlhari o aţi făcut cu neguţătoriile cele multe, şi cu voinţa şi socoteala
cea iu bito are de arg in t unul pe altu l o m o râ n d u -v ă " - că a ceasta este
neguţătoria, adică tâlhărie, fiindcă pune piedică fratelui, amăgindu-1 p e dânsul
şi i le răpeşte p e cele ale lui, lucru p e care şi tâlharii îl fac, căci după ce îi leagă
p e drum eţi apoi îi jefuiesc de toate ale lor - „aşadar, după ce aţi făcut biserica
peşteră de tâlhari din pricina neguţătoriilor pe care le faceţi în «casa» aceasta
de rugăciune, nu mai este «casă» a Mea, ci «a voastră»". Şi nu num ai pe biserică
[tem plu] o vei înţelege „casă", ci şi p e tot neam ul iudeilor, că obişnuieşte
Scriptura şi p e n eam a-1 nu m i „ca să ", precu m aceasta: „C asa lu i L ev i,
binecu vântaţi pe D o m n u l" (Psalm 134,20). Deci şi aici se poate înţelege: „casa
v oastră", în loc de „neam ul vostru se lasă d e către M in e", precum şi prin
Proorocul în alt loc zice: „Părăsit-am casa M ea şi m oşten irea M ea am lăsat-
θ'' (Ieremia 12,7). Căci „casă", acolo pe israeliteni îi num eşte. Ş i arată că şi mai
înainte de aceasta, El era C el Care îi ţinea p e dânşii şi îi izbăvea de vrăjm aşi*1.
Iar ceea ce zice: „Nu M ă veţi m ai vedea de acum, până ce va v en i vrem ea
când veţi zice: B inecu vântat este C el C e v in e întru n u m ele D o m n u lu i", pe
cea de a Driua Vefiire o însem nează, că atunci şi fără d e v oie îl v o r m ărturisi
pe D ânsul M ântuitor şi D om n, când nu le va fi lor de nici un folos. D ar cum ?
Nu L-au văzut pe Dânsul după ce a grăit acestea? C u adevărat L-au văzut.
Aşadar, când zice: „Nu M ă veţi m ai vedea de acu m ", nu ceasul cel de atuncea
îl însem nează, ci vremea cea de după Cruce, ca şi cu m ar fi zis: „După ce M ă
veţi răstigni, nu M ă veţi mai vedea, până când iarăşi v o i veni".

18 în ediţia de la 1805, în loc de „Nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea
când veţi zice ", se găseşte „Nu M ă veţi m ai vedea de acum până când veţi zice".
' w E vorba d e templul d in Ierusalim. 2
20 „Părăsit-am casa M ea si m oştenirea M ea am lăsat-o; dat-am pe iubita sufletu lui
M eu în m âinile vrăjm aşilor e i" (Ieremia 12, 7).
198

C a p it o l u l 14
Bolnavul de idropică vindecat sâmbăta. îndemn la smerenie ş i la milostenie.
Pilda despre cina cea mare. Lepădarea de sine1

14,1-6: Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor

sâmbăta, ca să mănânce123,şi ei îl pândeau, (2) iată un om bolnav de idropică
era înaintea Lui. (3) Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de Lege şi
către farisei, spunând: Cuvine-seJ a vindeca sâmbăta ori nu? (4) Ei însă au
tăcut. Şi luându-14, l-a vindecat şi i-a dat drumul. (5) Şi către ei a zis: Care
dintre voi, de-i va cădea fiul sau boul îh fântână nu-1 va scoate îndată în
ziua sâmbetei? (6) Şi n-au putut să-Ί răspundă la acestea.
( H , 1) M aieu 3, 2 ( 1 4 ,3 ) Matei 12,10 / Marcu 3 ,2 /Luca 13,14 ( 1 4 , 5) Ieşire 23,5/
Deuleronom 2 2 , 4 /Matei 12,11 /Luca 1 3,15 ( 1 4 , 6 ) 2 Regi 3,11 /Matei 22,45-46
D eşi cunoştea D om nu l năravu l cel rău al fariseilor, totuşi intra în casele
lor, căci p en tru folosul su fletelo r î i era grija L ui ş i pentru aceasta intra.
Pentru că ori d in cuvânt şi din în văţătură, ori d in arătarea sem nelor p u teau
să se folosească ei, de ar fi voit.
Aşadar, după ce a venit în m ijloc cel „b o ln a v de id ro p ică ", nu a socotit
D om nul cum .şă nu-i sm intească p e dânşii, ci cum să facă bine celui ce avea
trebuinţă de vindecare. C ăci şi nouă n i se cu vine ca u n d e se iveşte folos
foarte m u lt, să nu n e grijim de cei ce fără de socoteală se sm intesc.
Şi înfruntă D om nul nebunia celor ce vor vrea să-L învinuiască pe Dânsul.
D rep t aceea, şi întreabă de este sau nu slobod „a v in d eca sâ m b ă ta ". A u
doară n u îi arată de râs pe dânşii, ca p e nişte nepricepuţi? Fiindcă D um nezeu
a blagoslovit sâm băta, iar ei opresc a 0 săvârşit b in ele într-această zi, şi o fac
p e ea cu adevărat blestem ată, căci acea zi care nu p rim eşte n ici u n lucru
b u n , nu es te blagoslovită, în să fariseii, cu noscând und e b a te întrebarea, „au
tă c u t". Aşadar, atunci lisu s, ceea ce era a L ui face; şi prin atingere îl vindecă
p e om , apoi şi pe farisei îi ruşinează p rin aceasta, ca şi cu m u nele ca acestea

1în e d iţia d e la 1805, t it lu l c a p ito lu lu i este: „Pentru cel bolnav de idropică. Pentru a nu
iubi şederile mai sus. Pentru a chema pe săraci mai uărtos la cină decât pe prieteni. Pentru cei
chemaţi la cină. Pentru aceea, adecă, cine este ucenicul cel adevărat a! lui Hristos. Pilde pentru
zidirea turnului şi pentru împăratul ce va să plece la război",
2 în e d iţia d e la 1805, în lo c d e „c a să m ă n â n c e ", se găseşte „ca să m ă n â n ce p â in e ".
3 în e d iţia d e Ia 1805, în lo c d e „ c u v in e -s e ", se gă se şte „e ste s lo b o d ". '
4J n e d iţia d e la 1805, în lo c d e „ lu â n d u -1 ", se gă se şte „a p u c â n d u -1 ".
TÄLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 14 199

le-ar fi zis lor: „D acă L egea a oprit a m ilu i sâm băta, să n u porţi grijă n ici de
fiul tău, de se va prim ejdui sâmbăta. Şi ce zic d e fiu, când n id p e bou nu îl
v ei lăsa neajutorat, de-1 vei ved ea că se prim ejduieşte. D eci, cu m nu este
lucru fără de socoteală a căuta vină vindecării în zi de sâm bătă celui bolnav
de id rop ică?"
„B olnav d e id ropică" este şi tot cel care prin viaţa cea desfătată şi um edă5
cu sufletul, cum plit bolind, are trebuinţă d e H ristos. D eci şi se va tăm ădui,
dacă „ în a in tea " lu i Hristos va fi, căci acela care socoteşte că de-a pururea
este înaintea lu i D um nezeu şi este văzut d e El, prea puţin va păcătui.
14, 7-11: Ş i lu ân d seam a cum îş i aleg ea u la m asă ce le d in tâ i lo c u ri6,
a sp u s ce lo r ch e m a ţi o p ild ă, zicând către ei: (8) C ân d v ei f i ch e m a t d e
cin ev a la n u n tă, nu te aşeza la lo cu l cel d in tâ i78;ca nu cu m v a să fie ch em a t
de e l a ltu l m ai d e cin ste d ecât tine. (9) Ş i v en in d ce l ca re te-a ch e m a t p e
tin e şi p e el, îţi va zice: D ă acestu ia lo cu l. Ş i a tu n ci, cu ru şin e , te v ei
duce să te a şez i pe lo c u l ce l m ai de p e urm ă*. (10) C i, cân d v ei fi ch em at,
m ergând, aşează-te în cel d in urmă loc910, ca atu n ci când v a v en i cel ce te-a
ch em at, el să-ţi zică: P rie te n e, muta-te™ m a i sus. A tu n ci v ei avea cin ste a
în faţa tu tu ror ce lo r care vo r şed ea îm p re u n ă cu tin e. (11) C ăci, o ric in e
se în alţă p c s in e se va sm eri, iar cel ce se sm e reşte p e s in e se va în ă lţa .
IU , 10) Pilde 25, 6-7 f 14, II) Iov 22, 29 /Psalm 17,29 /Pilde 29, 23/
Matei 23,12 /Luca 18,14 /Iacov 4, 6 /1 Petru 5, S /Filipeni 2, 3
: Vezi în ce fel su nt cinele lui H ristos? Pentru că acestea se în to rc spre
folosul su fletelor şi n u spre saţiul pântecelu i. Că vezi că l-a v in d ecat p e
cel bolnav de id ropică, iar pe farisei i-a în v ăţa t că b u n lucru este a face
b in e sâm băta.
Iar d upă ce i-a văzu t pe d ânşii că şi p en tru „ şed e rile m a i s u s " se
tu rb u ră , v in d e că şi p atim a aceasta, care n u d in m ică p ricin ă îş i are
începătura, ci d in m are şi cu anevoie d e scăpat, zic a d ic ă 'd in m ărirea
deşartă. Şi să nu so co tească cineva că în v ăţătu ra p en tru această patim ă
este m ică şi nevred n ică cu viinţei celei m ari a lu i D um n ezeu. C ăci, cu

5 Idropică sau hidropizia este o boală care reţine apa în organism, astfel că Ia nivelul
ţesuturilor are loc acumularea de lichid seros.
6 în ediţia de la 1805, în loc de „cele dintâi lo cu ri", se găseşte „şederile m ai su s".
7 în ediţia de la 1805, în loc de „locul cel d in tâi", se găseşte „locul cel m ai de sus".
8 In ediţia de la 1805, în loc de „te v ei duce să te aşezi pe locu l c el m ai de pe urm ă",
se găseşte „vei în cep e cu ruşine pe locul cel m ai de jo s a ţiriea".
9 In ediţia de la 1805, în loc de „cel din urmă lo c", se găseşte „locul cel m ai d e jo s ".
10 în ediţia de la 1805, în loc de „mută-te", se găseşte „suie-te".
200 Capitolii! 14 SFÂNTUL TEOFIl ACT ARK1 EFISCOFU L BULGARIEI

p riso sin ţă, nu-1 vei nu m i „d octor iu bitor de o a m en i" pe acela care se
făgăd u ieşte a tăm ădui d ureri de picioare - şi câte bo li su n t grele iar
zd robire d e d eg et sau durere d e m ăsea nu p rim eşte a vindeca. A poi, cum
este m ică p atim a m ăririi d eşarte, care cu ad ev ărat îi asuprea p e cei care
că u tau „ ş e d e rile m ai s u s "? A şadar, trebu ia ca H ristos, în v ă ţă to ru l şi
în cep ăto ru l şi Săvârşito ru l sm ereniei, p e toată ram u ra răd ăcin ii celei rele
- ad ică a m ăririi deşarte - să o taie. în că şi pe aceasta socoteşte-o: dacă nu
ar fi fost vrem ea m esei, ia r D om nu l ar fi vo rb it p en tru aceasta, lăsând
d eop arte cu vintele pentru alte lucruri, ar fi avut cu vân t [tem ei] piih ăn irea;
iar acum , fiindcă este cin ă şi în ain tea ochilor M ân tu itoru lu i p atim a iubirii
d e încep ătorie îi asu prea p e ticăloşii aceia, era cu [bună] vrem e sfătuirea
S a Dar, v e z i şi întru alt fel [acest lucru], anum e de câtă p rih an ă [ruşine] îl
izb ăv eşte pe om , şi cu m îl face de cinstit. C ăci, d e câtă ru şin e este p lin
lu cru l acesta, când spre lo cu l cel ce nu ţi se cad e ţie a cău tat [stăpân u l
cin ei]; apoi, d upă ce a venit cel m ai cinstit, îţi va zice cel ce te-a chem at:
„D ă locul a ce stu ia " - şi acest lucru zicându-1 de m ai m u lte ori. Aşadar, tu
te pog ori m ai jo s, iar aceia şed m ai sus. Şi d im p otrivă, câ t este d e v rednic
d e laudă când acela care este vred nic de şed erea p e „şederile m a i sus" se
v a p o g o rî d intru început, apoi se v a afla şezând m ai su s, toţi d ân d u -i lui
lo c u l cel m ai de sus. O are m ică ţi se pare ţie o sfă tu ire ca aceasta a
D o m n u lu i, C a re pe cea m ai m are dintre fap tele ce le b u n e - ad ică p e
sm erenie - o arată şi în su fletele ascultătorilor o p u n e, şi sp re chipu l cel
b u n îl ad uce pe cel ce o ascultă p e aceasta? Pe care Jucru şi P av el, u cenicu l
lux H ristos, m ai p e u rm ă 1-a zis: „Toate să se fa că cu c u v iin ţă şi după
râ n d u ia lă " ( I Corinteni 1 4 , 40). D eci, cum se va p lin i aceasta? „ N im en i să
nu cau te ale sale, c i fie ca re pe a le a p ro a p e lu i?" (1 Corinteni 10,24). ÎI v ezi
p e u cen ic că aceleaşi g răieşte cu cele ale învăţătoru lu i?
A şadar, cum să înţelegem „o ricin e se în a lţă pe s in e se va smeri"?
P entru că, m ulţi, în viaţa aceasta, înălţându-se p e eiîn şişi, dobândesc cinste.
D e c i, „se va smeri" aceasta în sea m n ă , an u m e atu n ci cân d cin ev a va
d o b ân d i m ai m u ltă cin ste în lu m e. Pentru că atu n ci este ticălos şi sm erit la
[înaintea lui] D um nezeu. în să nu până în sfârşit şi n ici de către toţi este
cin stit unul ca acesta, ci întrucât d e aceştia se cin steşte, ceilalţi îl batjocoresc
s a u ch iar şi aceştia care îl cin steau . A şad ar, a d ev ărată este h o tă râ rea
ad evăru lu i. Ş i to t cel care este nevred nic de în ă lţim e şi o răp eşte p e ea, „se
va smeri" şi la D um nezeu - când va fi Ju d ecata cea m ai de apoi - şi în
v iaţa aceasta, m ai vârtos d ecât to ţi. Şi în chip firesc to t omu 1 este nevrednic
de în ălţim e. N im enea, dar, să n u se înalţe, ca nu până în sfârşit să se
sm erească. --.i.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 14 201

14,12-15: Zis-a şi celui ce-L chem ase: Când faci prânz eau cină, nu chem a
pe p rieten ii tăi, n ici pe fraţii tăi, n ici p e ru d ele tale, n ici v ecin ii bogaţi, ca
nu cum va să te chem e şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplata. (13)
C i, când fa ci u n ospăţ, cheam ă pe săraci, pe n ep u tin cio şi, pe şchiopi, pe
orbi, (14) şi fericit v ei fi că n u p o t să-ţi răsplătească. C ăci ţi se va răsplăti la
în v ierea drepţilor. (15) Ş i auzind acestea, u nu l d in tre ce i ce şed eau cu El la
m asă l-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în îm părăţia lu i D um nezeu!
( 1 4 , 1 2 )P ild e3,27-2S/ T ob ie4,7fJ4,J31N eem iaS ,]0/ Io v 31,17/ P salm 40,l/ P ild e3,9/
Tobie 4 ,1 6 /Sirah 14,13 ( 1 4 , 14) Pilde 19.17 / Matei 6 ,4 (1 4 ,1 5 ) Apocahpsa 19, 7-9
D in două părţi fiind alcătuiţi m esenii cinei, din cei care au chem at şi
din cei c e au fost chem aţi, D om nul p e partea celor ce au fost chem aţi, mai
în tâi a p o v ăţu it-o p rin sfătu ire la sm eren ia cea m ân tu ito are - şi h ran ă
neîm puţinată înaintea lor a pus. Iar acum, pe cel pe care L-a chem at, aşijderea
îl dăruieşte [îi face dar]; şi prin sfătuire, asem enea îl ospătează,· oprindu-1 pe
el de la a face ospăţurile pentru oarecare d ar om enesc şi a aştepta degrabă
răsplătirea. C ăci aceia care su nt îm p u ţinaţi [m ici] cu su fletul, ch em ân d
p rieteni sau rudenii, fac aceasta pentru darul cel de acum , deîndată; şi d e
nu-1 v o r dobândi, se m âhnesc. Iar cei m ari cu su fletul, aşteptând d aru l în
viaţa ce va să fie, de la Cel cu adevărat bogat, p rim esc răsplătire. Şi aceasta
zicând , D om nul nu ne opreşte pe noi d e la cinstea cea către prieteni, d ne
învaţă a nu vinde [neguţători] prim irea cea p rietenească.
Şi au zind oarecare acestea şi socotind cu m că D u m n ezeu aşijderea
dăruieşte şi asem enea ospătează p e drepţi cu m ese trupeşti, a zis: „ F ericit
este cel ce va p rân zi în Îm p ărăţia lu i D u m n e z e u !", căci nu era acesta
duhovnicesc, ca să poată. înţelege cele m ai presus de sim ţire, ci era încă
sufletesc, adică de gânduri om eneşti era povăţuit. P en tru că întru acest fel
este cel sufletesc: nim ic m ai presus de fire nu cred e, ci toate după fire le
înţelege. Căci trei aşezări [stări] sunt: trupească, sufletească şi duhovnicească.
Iar starea tru p ească este când cineva vo ieşte a se veseli şi a se bu cu ra
dim preună cu a face rău altora, p recum este neam u l tuturor răpitorilor. Iar
starea sufletească este când cineva nici a vătăm a p e cineva, n ici a se vătăm a
nu voieşte, căci aceasta este a trăi după fire, pentru că şi însăşi firea n e învaţă
p e noi a şa Iar starea duhovnicească este când cineva, pentru fapta bună
voieşte şi a. se vătăm a şi a se chinui. A şadar, cea d in tâi stare este înafară de
fire, cea de-a doua după fire, iar cea de-a treia m ai p resus de fire11. D eci, tot
11 [1805] Măcar că amândouă acestea, adică „afară de fire" şi „mai presus de fire" sunt
abateri de la cea după fire, însă se deosebesc una de alta. Pentru că „mai presus de fire" se
zice când se face vreo abatere de la cea „după fire" către ceva mai bun şi de folos, far „afară
de fire" se zice când se face vreo abatere de la cea „după fire" către ceva mai rău şi de
vătămare. Dar acestea se zic aşa şi pentru că „afară de fire" este lucrul cel din neputinţa
firii, iar „mai presus de fire" este lucrul cel din puterea lui Dum nezeii (după Vlemides).
2 02 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

c e l ce om eneşte cugetă şi n im ic d in cele ce su nt m ai presus d e fire n u poate

s ă înţeleagă, sufletesc se n u m eşte, ca unul care de su flet şi de d uh este
călăuzit. Iar când cineva de D uhu l se poartă, şi nu m ai vieţuieşte el, ci Hristos
v ieţu ieşte intr-insu l1213(Galateni 2 , 201, acesta este cel d uhovnicesc, care p este
fire a trecut. D eci, sufletesc era cel ce a socotit că sim ţite vor fi răsplătirile
Sfinţilor, ca u nu l care nim ic din ce le m a i presus de fire nu putea să înţeleagă.

14,16-20: Iar EI i-a z is: U n om o arecare a fă cu t cin ă m are ş i a ch em a t

p e m u lţi; (17) şi a trim is la ce a su l c in e i p e slu g a sa ca $ă sp u n ă celo r
ch e m a ţi: V en iţi, că iată toate s u n t gata. (18) Ş i au în ce p u t to ţi, c â te u nu l,
s ă -ş i ceară ie rta re1’. C e l d in tâ i i-a z is: Ţ a rin ă am cu m p ărat ş i am n ev o ie
s ă ie s ca s-o văd; te rog iartă-m ă. (19) Ş i a ltu l a z is: C in c i p e re c h i d e b o i
a m cu m p ărat şi m ă duc să-i în ce rc; te rog iartă-m ă. (20) A l tre ile a a zis:
F e m e ie m i-am lu at şi de aceea nu p o t v en i.
(14, 1 6 - 1 7 ) Pilde 9 , 1-5 ( foaia 2 5 ,6 /Matei 22,2-3 1 Apocalipsa 19,7-9 ( 1 4 ,1 9 ) Psalm 143,14
D upă ce a zis cel ce şedea îm preună cu D om nul la m asă că: „Fericit
e s te cel ce va prânzi în îm p ă ră ţia lu i D u m n e z eu !", D om nul îl învaţă pe
dânsul m ai p e larg cum se cuvine să înţelegem noi ospăţurile lu i D um nezeu.
Ş i zice o pildă ca aceasta, „o m " num ind u-L pe Părintele Său cel iubitor de
oam eni. C ăci D um nezeu, când v rea să arate puterea Sa cea m u ncitoare
[pedepsitoare, căznitoare] „p an teră" şi „râs" şi „urs" este n um it în Scriptură
(Osea 13, 7-8), iar când va să însem neze oarecare iubire de oam eni, „o m "
este num it, ca şi acum. Fiindcă pilda le cuprinde pe cele despre cea preaiu-
bitoare d e oam eni rânduială a întrupării - pe care a lucrat-o întru noi, părtaşi
p e noi făcând u-ne Trupului Fiului Său - „o m " p e D ânsul L-a num it.
Iar „ cin ă m a re " a n u m it această rân d u ială a în tru p ării; „ c in ă ", pentru
c ă în vrem urile cele m ai de p e u rm ă , ca şi cu m la apusul soarelui, a venit
D o m n u l, Ş i m are este „ c in a " aceasta, d e vrem e ce „cu ad ev ărat, m are este
ta in a " m ântu irii noastre (1 Timotei 3 , 16).
„Ş i a trim is la ceasu l c in e i p e slu g a s a ". C ine este „slu g a" aceasta? Fiul
lu i D um nezeu, C el C are a lu at „ch ip d e ro b " (F iîipeni 2, 7), om făcând u-se,
ş i, ca u n om , se zice a fi „trim is". Şi ia am inte că nu a zis: „a trim is ό slu g ă",
c i cu articol [articulat]: „a trim is p e slu g a s a ". C ăci H ristos este C el C are cu
a d ev ărat I-a plăcut Lui d upă om eh itate [după firea om eneascăI, şi b in e I-a

12 „M -am răstignit îm preun ă cu H ristos; ş i n u eu m ai trăiesc, d H ristos trăieşte în

m in e . Ş i viaţa d e acum, în trup, o trăiesc în credinţa în F iu l lui D u m nezeu, C are jn -a
iu b it şi S-a dat pe Sin e în su şi pentru m in e " (Gelafeni 2,_20).
13 In ediţia de la 1805, în loc de „ Ş i au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare", se
g ăseşte „Ş i au. început toţi d im preună a se lepăda".
T Â L C U I J R E A S F I N T E I E V A N G H E L I I D E L A L U C A _________________ C a p i t o l u l 1 4 ___________2 0 3

slujit. C ă n u nu m ai pentru aceasta - că este Fiu şi D um nezeu - li este

bineplăcu t Tatălui, ci şi ca un om [Om]. Şi pentru că num ai El a slujit fără dc
păcat toate sfaturile şi poruncile Tatălui şj toată dreptatea a îm plinit-o, se
zice că a slujit lu i D um nezeu şi Tatăl; drept aceea, şi cu adevărat „slu g ă" a
lui D um nezeu num ai El se v a zice. Iar „la ceasu l c in e i" S-a „ trim is", adică
în vrem e rânduită şi cuviincioasă, că nici era altă vrem e m ai cuviincioasă a
m ântuirii noastre decât aceea a îm părăţiei lui A ugust Cezarul, când răutatea,
fiindcă făcuse vârf, se cuvenea să fie risipită. Căci aşa precum pe rana ascunsă
şi rea, doctorii o lasă de curg dintru ea toate puroaiele cele rele, apoi pun
deasupra leacurile cele de,vindecare, aşa şi păcatul se cuvenea să arate toate
chipurile sale, apoi D octorul cel M are să p u n ă asupra doctoria. Deci, pentru
aceasta a aşteptat M ântuitorul de a plinit diavolul m ăsura răutăţii, şi după
aceea S-a întrupat H ristos; şi toate chipurile răutăţii, prin toată petrecerea
[vieţuirea] Sa cea sfântă le-a vindecat.
D eci, „a trimis la ceasul", ad ică în vrem e cu v iin cioasă şi cu b u n prilej,
d upă cu m şi D avid zice: „ în cin g e sa b ia Ta peste co a p sa Ta, cu încu­
viinţarea Ta" (Psalm 44, 4-5), căci cu ad evărat „sabie" este C uvân tu l lu i
D u m nezeu , iar prin „coapsă" N aşterea [Sa] cea în trup se în sem n ează,
care întru „încuviinţare" s-a făcu t, adică întru v rem e cu viincioasă.
„Şi a trim is... ca să spună celor chemaţi". Şi cine su n t „cei chemaţi"?
Poate ad ică şi toţi oam enii, că pe toţi i-a chem at D um nezeu spre cu n oştin ţa
Sa, m ai în tâi p rin bu n a rând uială a celo r văzu te, iar în al doilea rân d p rin
legea cea firească. Dar, p o ate m ai adevărat [sufit „cei chemaţi"], cei d in
Işrail, care p rin Lege şi prin Prooroci au fo st chem aţi. C ăci la aceştia a fost
trim is cu d eadinsu! D om nu l, la „oile casei lui Israil" (Jeremia 2 3 ,2;M ihem
2 , 1 Ϊ; M atei 10, 6; 15, 24).
Aşadar, E l zicea: „Veniţi, că iată toate sunt gata", că tuturor binevestea
D om nu l că aproape este îm p ărăţia C eru rilor şi în lău n ţru l nostru (M atei 4,
17; Luca 17,21). ,
Iar „ ce i ch e m a ţi" au în cep u t „a se lep ăd a cu to ţii d im p re u n ă ", ca şi
cum ar fi fost vo rbiţi între dânşii. Pentru că toţi m ai-m arii iudeilor, lepă-
d ând u -se de a-L avea p e Iisus Îm părat, n ici de „ ţin ă " nu s-a u în vred n icit,
unul pentru iubirea de bogăţie, iar altul pentru iu b irea de în d ulcire. C ăci
acela care a cu m părat „ţarin a" şi acela care a cum părat „p erech ile de b o i" ,
iubitori de bogăţie se înţeleg a fi, iar cel care şi-a lu a t „ fe m e ie " [este socotit]
iu bito r d e înd ulcire. Iar dacă voieşti, „ ţa rin ă " cu m pără cel care pentru
în ţelep ciu n ea lum ii nu prim eşte taina. C ă „ ţa rin ă " este lu m ea aceasta şi,
m ai sim plu a spune: firea [cea văzută]. Iar cel ce firea o ved e, p e cele m ai
p resu s de fire n u le prim eşte. D eci fa rise u l „ ţa rin a " p o ate v ăzân d -o,
204 C a p it o l u l 14 S F A N T U [, T E O F I L A C T A R I Î I E P I S C O P U L B U L G A R IE I

cău tând adică sp re legile firii, n-a prim it „Fecioară să n ască D u m n ez eu ",
p en tru că era lucru m ai presus de fire. în că şi toţi cei care se lau d ă întru
în ţelep ciu n ea cea dinafară, d in pricina „ţarinii" acesteia, adică pentru fire
[firea văzută], n-au cu noscu t pe Iisus, G el C are a în n o it firea. Iar prin cel
care „cinci p erech i de boi a cumpărat" şi le cearcă pe d ân sele, este în ţeles
şi om ul cel iubitor d e trup, care p e cele cinci sim ţu ri ale su fletu lu i cu cele
a le trupului şi le-a înjugat; şi sufletul, trup şi l-a făcut. Pentru aceasta, ca
unul. ca re la p ă m â n t - ad ică la ce le p ă m â n te ş ti - e ste p iro n it şi se
în d eletn iceşte, nu voieşte a se îm p ărtăşi de C in a cea d uh ovn icească. C ăci
zice şi înţeleptul: „De ce înţelepciune se va u m p le cel care ţine plugul?"
(Sirah 38,27-29). Iar cel care pentru „ fe m e ie " cad e, acesta este iu b ito ru l de
în d u lcire şi de d esfătare, care de trup - care este îm p reu n ă slujitor· al
su fletu lu i - este p ironit; şi, fiind că este în tru el, ca şi cum ar fi lipit de
d ân su l, lui D um nezeu a-I p lăcea nu poate.
în că le poţi înţelege p e toate acestea şi d up ă cu m se au d e g raiu l, căci
căd em de la D um nezeu şi pentru „ ţa rin i" şi pentru „ p erech i de b o i" , şi
p en tru nunţi - înd eletnicind u -ne, adică, întru acestea; şi toată viaţa la
a c e s te a c h e ltu in d u -o - şi u n e o ri şi p â n ă la s â n g e p e n tr u a c e s te a
sfărâm ând u-ne - şi n im ic dum nezeiesc, nici înţelegere şi n ici grai cugetând
sau u n eltin d 1''. >

14, 21-24: Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea.

Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele1415şi uliţele
cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi16, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i
aici. (22) Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai
este loc. (23) Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi
sileşte să intre, ca să mi se umple casa, (24) căci zic vouă: Nici unul din
bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.
(14,21) M atei 22, 7 1 1 Corinteni 1, 27-28 (14,22-24) M atei 21, 43; 22 ,8-9,14
A u fost lepăd aţi afară căp eten iile iu d eilor şi n im en i d intru aceştia n-a
cre z u t în H ristos. C ăci şi e l s e lău d au întru rău tate, zicând: „Nu cu m va a
crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei?" (loan 7 ,4 8 ) D eci,
a c e şti învăţătorii de Lege şi cărtu rarii, p recu m z ice Proorocii) (Isaüecap.
19), înnebu nind u-se, au căzu t d in dar. i Ti

14 Λ „unelti" cuvântul, înseamnă a-l folosi ca pe o unealtă duhovnicească, spre a săvârşi

fapta bună cea lucrătoare. Astăzi, din păcate, „a unelti" este înţeles cu prisosinţă într-ο noimă
rea. Iată care este înţelesul acestui cuvânt în dicţionarele de azi: a organiza pe ascuns, a
întreprinde în taină, a coace, a pune la cale un complot, a conspira, a conjura, a urzi, a ţese',’
15 în ediţia de la 1805, în loc de „p ieţele", se găseşte „răspântiile''.
16 In ediţia de la 1805, în loc de „neputincioşi", se găseşte „betegi".
T Â L C U fR E A S F IN T E I E V A N G H E L II D E L A L U C A Capitolul 14 205

Iar cei d e rând d intre iudei, care cu „ ş c h io p ii" şi cu „ b e te g ii" şi cu

„ o rb ii" su nt asem ănaţi - şi sunt „cele n eb u n e a le lu m ii" (1 Corinteni 1,27)
- şi cei d efăim aţi, aceştia au fo st chem aţi. C ăci n orod ul se m inu n a de
cuvintele d arului care ieşeau din gura lui H ristos şi se bucura de învăţătură
(Luai 4, 32). Iar după ce au intrat aceştia din Israil - cei aleşi zic p e care
D u m n ezeu m ai înainte i-a rân d u it spre slava Sa, care au fo st P etru şi fiii
lu i Z ev ed eu şi celelalte m ilio an e ale celo r ce au crezu t, b u n ă ta te a lui
D u m n ezeu şi la neam u ri s-a revărsat. C ăci, p rin aceia de pe „ d ru m u ri" şi
de la „ g ard u ri", neam u rile se vo r înţelege. P en tru că israiliten ii erau adică
în lău n tru l cetăţii, ca u nii care şi pu nere de L ege au p rim it ş i v ieţu ire m ai
cuviincioasă au dobândit, larn eam u rile, fiind străine de aşezăm intele L egii
şi înstrăinate de punerea de Lege a lu i H ristos, şi nefiind îm p reu n ă cetăţeni
cu Sfin ţii, n u întru u n d ru m , ci în m u lte „d ru m u ri" ale n eleg iu irii şi ale
n ecu n o ştin ţei p etreceau , şi la „ g ard u ri", în p ă cate zic, căci p ăcatu l este
m are „g ard " şi „p erete în m ijlo c " (Efeseni 2 ,1 4 ) ce n e d esp arte p e noi d e
la D u m n e z e u . D eci, p rin „ d ru m u ri", în se m n e a z ă u m b ro s v ie ţu ir e a
neam urilor, care era d obitocească şi în m ulte socotin ţe [laturi] îm p ărţită;
iar prin „g ard u ri" - viaţa lo r cea plină de păcate. Şi nu p o ru n ceşte ca
sim plu să-i chem e pe aceştia, ci să-i „ sile a scă ", m ăcar că tuturor d e v o in ţa
lor atârnă să creadă. Dar, ca să cu noaştem că a cred e n oroad ele, cele care
aveau atâta necu n o ştin ţă, este sem n de m are p u tere a lu i D u m n ezeu ,
p en tru aceasta a zis „ s ile ş te ". Căci de nu era m u ltă p u terea C elu i C are era
p ro p o văd u it, şi de nu era m are ad evăru l C u v ân tu lu i, cu m oam en ii care
erau tu rb aţi sp re închinarea la id oli şi lu crători d e ce le d e ocară s-a r fi
plecat să cunoască dintr-odata p e D um nezeu cel ad evărat şi să săvârşească
v iaţa d uhovnicească? D eci, voind a arăta schim barea cea m inu n ată, „ s ilă "
a n u m it lucrul, ca şi cu m ar fi zis cineva:.„cu toate că n u voiau elin ii să lase
id olii şi d esfătarea, însă de ad evăru l p ropovăd u irii a u fo st siliţi a fu g i d e
a cestea". în afară de cele zise şi p u terea sem n elo r [m inunilor] m are „ s ilă "
aducea, sp re a se sch im b a n eam u rile spre cred in ţa lu i H ristos.
în că şi în fiecare zi Se g ăteşte această „ cin ă ", şi toţi su n tem ch em a ţi la
îm p ărăţia p e care m ai în ain te d e întem eierea lu m ii a gătit-o D um nezeu
oam en ilor (Matei 25, 34); d ar unii, p entru iscod irea în ţelep ciu n ii, alţii,
p en tru iu birea lu cru rilor păm ânteşti, iar alţii, p en tru iubirea de trup, nu
n e în vred n icim d e a ce a sta Iar iu birea de oam en i a lu i D um n ezeu altor
păcătoşi d ăru ieşte această chernare: celor care su n t „ o rb i" la ochii minţii'
fiin d că nu pricep care este voia Iui D um nezeu, sau o pricep, d ar sunt
„ şc h io p i" şi n em işcaţi spre a o săvârşi, pe a ce a sta Şi ca să zic cuprinzător,
[îi cheam ă D um nezeu] p e cei care su nt „săra ci" - fiin d că au căzu t din
slava cea d e Su s ~, şi „ b e te g i" - fiind că viaţa lo r nu se arată a fi fără de
206 Capitolul J4 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p rih an ă. D eci, la aceşti păcătoşi ce prin „ u liţe " ş i p rin „d ru m u ri" largi
rătăcesc, trim ite Tatăl pe C el C are ch eam ă la C in ă , F iu l Său , C are ş i „ slu g ă "
S -a făcut d u p ă trup, C are „n -a v e n it să-i ch e m e p e c e i d rep ţi, c i p e c e i
p ă c ă to ş i" (M atei 9 ,1 3 ). Şi îi osp ătează pe aceştia cu în d estu lare, în locul
ce lo r în v ăţaţi şi b o g aţi şi care fac voile trupului.
Iar m u ltora şi b o li trim iţân d u -le şi p rim ejd u iri, cu ju d ecă ţile p e care
n u m a i El le ştie, îi face pe d ânşii ca şi n ev rân d să se lep ed e d e v iaţa cea
p lin ă de rău tăţi şi [astfel] îi aduce p e d ânşii în lău n tru la „ cin a S a " , „ s ilă "
a su p ra lor ad u cân d p e năv ala asu p ră-le a prim ejdiilor. Şi p en tru aceasta
s u n t m u lte p ild e 17.
Ia r această p ild ă ne în v aţă şi aşa, m ai sim p lu , ca „ să ra c ilo r" şi celo r
„ b e te g i" să le d ăru im m ai vârtos d ecât bogaţilor, lu ciu care şi cu puţin
m a i în ain te sfătu in d u -n e [D om nu l] (Luca 14, 13-14), se p are că tocm ai
p e n tru aceasta a zis pilda, în cred in ţând u -n e p rin ce le zise că se cu v in e p e
să ra ci a-i o sp ă ta
în că în v ăţăm şi altceva, anum e că su ntem d atori a fi atât de sârguitori
şi n ev o ito ri sp re prim irea fraţilor, în cât şi n ev rân d ei, a-i „ s ili" spre â se
îm p ă rtă şi d in b u n ă tă ţile noastre. A ceasta şi în v ă ţă to rilo r le e ste m are
sfătu im , ca pe u cen ici şi fără de voia lor să-i în v eţe ceea ce se cu vine.

14, 25-27: Ş i m erg eau cu El m u lţim i m u lte; şi, în to rc â n d u -S e , a z is

c ă tre ele: (26) D acă v in e cin ev a la M in e 18*şi nu u răşte pe ta tă l său ş i p e
m a m ă şi pe fe m e ie şi p e co p ii şi p e fra ţi şi p e su ro ri, c h ia r ş i p e s u fle tu l
să u în su şi, n u p o ate să fie u cen icu l M eu . (27) Ş i ce l ce n u -şi p o artă cru cea
s a 1Mşi n u v in e d u p ă M in e , n u p o ate să fie u ce n icu l M eu .
(1 4 ,2 0 Deuteronom 33,9 /Matei 10,37 /Romani 9,13 i Apocalipsa 12, 11
( H . 27} Matei 10,38; 16,24 /Marcu 8, 34/ Luca 9,23 /2 Timotei 3,12
Fiindcă m u lţi din cci ce m ergeau cu Iisus, nu cu toată osârdia şi lepădarea
Ii urm au Lui, ci m ai reci erau, pentru aceasta, învăţând u -i pe d ânşii cum
trebu ie să fie „ u ce n icu l" Lui, hotărăşte cele ce i se cuvin acestuia şi oarecum
îl în ch ip u ieşte şi îl zugrăveşte [îl înfăţişează], învăţând că se cu vine ca el să
u rască nu num ai rud eniile lui cele după trup, ci şi sufletul său.
Şi v ezi să n u fii răp it de în ţe le su l cel sim p lu şi fără de so co tin ţă, căci
lu b ito m l de o a m e n in u n e învaţă cruzim ea, nici nu sfătuieşte să n e om orâm .
Ci v o ie şte [D om nu l] ca ad ev ăratu l Său u cen ic, atu n ci să le u ra scă pe
ru d en ii, când acestea îl îm p ied ică de la cinstirea d e D u m n ezeu şi, d in

17 Adică pentru aceasta stau mărturie vieţile multor oameni.

In ediţia de la 1805, în loc de „ia M in e ", se găseşte „către M ine".
wîn ediţia de la 1805, în loc de „nu-şi poartă crucea s a ", se găseşte „nu-şi ia crucea sa".
TÂLCU1REA SFIN TEI E V A N G H E L II D E L A L U C A C a p ito lu l 1 4 207

pricina dragostei către dânşii, este oprit el de la a face lu cru l cel bun. Pentru
că, de nu îl v o r îm pied ica [de la cinstirea d e D u m n ezeu ], în v aţă D om nul
. â-i cin sti m ai vârtos, până la su flarea cea m ai d e p e u rm ă. Şi cu m învaţă
H ristos acestea? Prin cea m ai m are învăţătu ră, ad ică, p rin cele ce în su şi El
le-a făcut, căci lu i Iosif îi era supus (Luca 2,51), m ăcar că nu era cu adevărat
tată al L ui, ci num ai era so co tit aşa. Iar de M aica Sa atâta pu rtare d e grijă
avea în toată vrem ea, încât n ici când era răstig n it nu a trecu t-o cu vederea
p e dânsa, ci a încred inţat-o u cenicu lu i celu i iu b it (loan 19, 27). A şadar,
cum A cela C are învăţa u nele ca acestea prin lucruri, altele prin cu v in te ar
fi sfătu it? Dar, ceea ce am zis, ne p oru nceşte n o u ă sâ-i u râm pe părinţi,
[atunci] când p en tru cinstirea d e D um nezeu este prim ejdie. C ăci, dacă la
u n folos ca acesta ne stau nouă îm potrivă, atu n ci n u su n t so co tiţi n ici
părinţi, nici rude. în că şi d e aici este arătată ceea ce zice, d intru a porunci
să u rască [ucenicul] „şi su fle tu l s ă u ", căci cu ad ev ărat nu n e poru n ceşte
să ne om oram noi singuri, ci de p oftele su fletului, care n e d esp art p e noi
de la D um nezeu, să ne lepăd ăm . Ş i de ne va sta în ain te m u cen icie, să nu
p u rtăm grijă d e su flet, ci n um ai de d obânda cea v eşn ică ce n e stă înainte.
Şi cum că aceasta n e învaţă şi n u să n e om oram n o i singu ri, aia tă iarăşi Ei
în su şi, prin aceea că diavolul, isp itind u -L p e D ânsul să Se aru n ce în su şi
de pe tem plu, a îm p ins [alungat] ispita (M atei 4 , 5-7). Ş i n ici n u S c d ăd ea
p e Sine iudeilor, ci S c d epărta şi, prin nfijlocul lo r su in d u -Se [trecând ], Se
tăinuia [ascundea] d e u cigaşi (Luca 4,29-30, loan 8, 59).
D eci acela care se vatăm a la cinstirea d e D um n ezeu de oarecare dintre
ru d enii şi prim eşte dragostea cea către d ân şii şi m âi m u lt o cin steşte pe
aceasta d ecât a plăcea Iui D um nezeu, şi în că p en tru iu birea de viaţă de
m u lte ori şi m u cen icie stând înainte, întru lep ăd are cade, acesta nu p oate
să fie „ u ce n ic" a lu i H ristos.
14, 28-30: C ă c in e d in tre v o i, vrând să z id e a scă u n tu rn , n u stă m a i
în tâ i ş i-ş i fa ce so co tea la c h e ltu ie lii, dacă a re cu ce să -l isp răv ească? (29)
C a n u cu m v a, p u n â n d u -i te m e lia ş i n ep u tân d să -l te rm in e, to ţi c e i care
v o r v ed ea să în c e a p ă a-1 lu a în râs20, (30) zicân d : A c e st o m a în ce p u t să
z id e a scă , d ar n-a p u tu t isp răv i.
Prin pilda „turnului", Domnul ne învaţă pe noi g j , după ce o dată am ales
să urm ăm Lui, să păzim acest aşezământ, şi n u să punem „tem elie" - adică
început al urmării [lui Hristos] - , iar apoi să nu sfârşim ce am început, ca unii
care n u avein îndeajuns gătireâ osârdiei. U nii ca aceştia erau cei pentru care
Evanghelistul loan a zis: „m ulţi d in u cenicii S ă i s-au dus în a p o i" (loan 6,66).

20 în ediţia de la 1805, în loc de „a-1 lua în râs", se găseşte „a-l batjocori".

208 C a p ito lu l 14 S F Â N T U L T E O F I L A C T A R H I E P I S C O P U L B U L G A R IE I

în că şi to t o m u l care a ales a lucra fapta cea b u n ă , dar n u a ajun s ca să

ia şi cunoştinţă d um nezeiască, pentru că fără de p linire şi fără d e socoteală
a în cep u t fap ta cea bu nă, fără d e isprăvire zid eşte, fiindcă nu p o ate săvârşi
„ tu m u l" cu n o ştin ţei celei înalte. Drept aceea şi este „ b a tjo c o rit" atât de
o am en i, cât şi de draci, care ÎI văd pe unul ca a ce sta
în că şi în alt chip, prin „ te m e lie " vei în ţeleg e cu v ân tu l învăţăturii.
C ăci cu vântu l în văţăturii care grăieşte - cum ar fi de pildă pentru înfrânare
fiind pu s în su fletu l u cenicu lu i este asem ăn at cu „ te m e lia ". D eci, sc
cu v in e p este cu v ân tu l acesta, adică peste „ te m e lie " a şi zid i, p e lu crare o
zic. P en tru ca, fap ta bu n ă p e care am pus-o înain te ş i a m săv ârşit-o să n i se
facă nouă „ fu m " de tărie dinaintea vrăjm aşului. - - ’
Iar cum că „ te m e lie " este cu vântu l şi „zidire" lucrarea, d in d estul n e
în v a ţă pe no i A postolu l, când zice că a p u s ,;temelie" p e Iisu s H rtstos (1
Corinteni 3, 10-11); ia r p e urm ă spune zid irile ce le d e m u lte felu ri ale
fiecăruia, ad ică faptele lu crurilor ori a celor b u n e ori a celo r rele (1 Corinteni
3 , 12-15). D eci, să ne tem em ca n u cum va să n e b a tjo co rea scă ρ έ n o i dracii,
că ci p entru aceasta şi Proorocul grăieşte că „batjocoritorii îi vor stăpâni
p e d â n ş ii" , adică p e cei d epărtaţi de la D u m nezeu (I'saia cap. 3).

14,31-35: Sau care rege, plecând sa se bată în război cu alt rege21, nu va

sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care
vine împotriva lui cu douăzeci de mii? (32) Iar de nu, încă fiind el departe,
îi trimite so lie şi se roagă de pace. (33) Aşadar, oricine dintre voi care nu se
leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenicul Meu22. (34) Bună este sarea,
dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă?23(35) Nici în pământ, nici în
gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.
(14,34) Matei 5 ,1 3 /M aieu 9, 50 (1 4 ,35,1 Isaia 6 ,9
Şi p ild a aceasta ne în vaţă p e noi să nu fim în d oiţi cu g ân d u l; şi n u
că tre trup, ci către D u m n ezeu să n e pironim . Iar de v oim să b e rid icăm Ia

21 în ediţia d e la 1805, în versetul 3.1* în loc de „rege", se găseşte „îm părat". ■‘

22 în ediţia de la 1805, în loc de „de tot ce aTe nu poate să fie ucenicu l M eu ", se
găseşte „de toate avuţiile sale, nu poate să fie ucenic al M e u ". La acest cuvânt al
M ântuitorului, Sfântul Maxim. Mărturisitorul, în Cuvântul ascetic n e învaţă: „(5) Cel ce
vrea să se facă ucenicul Lui şi să se afle vrednic de El, şi să primească de la El putere
îm potriva duhurilor răutăţii se desface de toată legătura trupească şi se goleşte de toată
îm pătim irea după cele materiale, şi aşa ia lupta cu vrăjmaşii nevăzuţi pentru poruncile
Lui, precum însuşi Domnul ni S-a făcut pe Sine pildă, ispitiţ fiind,în pustie de. către
căpeten ia lor, iar după ce a venit în lum e, de către qei stăpâniţi .de acela" (Filoculia
româneasca, voi. 2, ed. Hum anitas, Bucureşti) 1999, p. 26). '
23 în ediţia de la 1805, versetul 34 este următorul: „Bună este sarea, dar dacă şi
sarea se va îm p uţi, cu ce se va săra?" ; 1 '
TÂLCUIJREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA U JC A C a p ito lu l 14 209

războiul cel îm potriva p u terilor celor viclene, să n e p u rtăm faţă de d ânsele

ca şi către n işte vrăjm aşi, şi cu adevărat să stă m îm p otriv ă la război.
D eci „îm p ărat" este şi păcatul, îm pârăţind în trupul nostru cel m uritor,
d acă îl vom prim i p e el [pe păcat], „ îm p ă ra t" în că şi m in tea noastră s-a
zidit, D eci, dacă v o m voi să stăm îm potriva p ă catu lu i, să n e o sten im
îm p o triv a lui din tot su fletu l. C ăci cu m plită şi în frico şa tă este oastea
păcatu lu i, şi se pare a fi m ai m are şi m ai m u ltă d ecât su ntem noi. Pentru
că dracii su n t „o staşii" păcatului, care se par a fi în n u m ăr de „ d o u ăzeci
de m ii" îm p o triv a celor „zece m ii" ai noştri. Şi p en tru că ei su n t fără d e
trup şi su n t asem ăn aţi [com paraţi, sem uiţi] cu n o i, cei cu trup, m ai m u ltă
putere se p ar că au. A şadar, chiar dacă se p ar a fi m ai tari, noi p u tem să ne
Ostăşim îm p o trivă. C ă zice: „In tru D u m n e z eu v o m fa ce p u te re [vom
b iru i]" (Psalm 59,13); „D om n u l este lu m in area m ea şi M â n tu ito ru l m eu ,
de c in e m ă v o i te m e ? " (Psalm 2 6 ,1 ; 117,14); „D e se va râ n d u l îm p o triv a
m ea o ştire , n u se va în fric o şa in im a m e a " (Psalm 26, 5); că n e-a dat nouă
cu ad evărat stăp ân ire D u m n ezeu C el C are S-a în tru p a t pentru noi, să
călcam „peste toată p u terea v ră jm a şu lu i" (Luca 20,29). D rept aceea, m ăcar
că în trup.suntem , însă nu avem arm e trupeşti. Şi ch iar de „zece m ii" n i se
pare că avem , pentru că su n tem în trup, iar aceia su n t „d o u ăzeci d e m ii",
din pricina firii celei netru p eşti, noi însă d atori su ntem a zice: „D om n u l
D u m n e z eu l m eu este p u terea m ea" (Psalm 42, 2); şi n icio d ată să nu n e
îm păcăm cu p ăcatu l, adică să nu ne robim d e p atim i, ci m ai v ârtos să stăm
îm potriva lor şi u râciune neîm păcată către d ânsele să prim im , n im ic voind
să avem dintru ale lum ii cu îm p ătim ire, ci de toate lepăd ân d u-n e.
Pentru că nu p oate fi „ u c e n ic " al lu i H ristos c e l ca re nu s e leap ăd ă d e
toate, c i cu n iscareva din cele d in lu m e vătăm ătoare d e su flet se îm pacă.
P en tru că u cen icu l lu i H ristos d ator este a fi „ sa re ", nu n u m a i e l fiind b u n
şi n eîm p ărtăşit d e răutate, ci ş i altora d ătător d e bu n ătate. C ăci în tru acest
fel este sarea: şi ea răm ân e nep u tred ă şi n ev ă tă m a tă , d ar ş i pe altele - pe
care le îm părtăşeşte cu a sa felurim e - le păzeşte neputrede. Iar dacă „sarea"
îşi va lep ăd a firea sa, n etrebn ică cu totul se face, că „ n ici în p ăm ân t, n ic i
în g u n o i, n u e ste d e fo lo s ". Iar ceea ce zice [D om n u l], în tru acest chip
este: „Eu, H ristos, p e tot creştinu l îl voiesc a fi folo sitor ş i în d u lcito r24, n u
nu m ai pe ce l căruia i s-a în cred in ţat d aru l în v ă ţă tu rii" - p recu m erau

24 „îndulcitor" aşa precum şi sarea era socotită că „îndulceşte" bucatele, ca una care
le drege şi !e dă gust. In Legea Veche era această poruncă a lui Dumnezeu: „Toate
prinoasele tale de pâine sară-le cu sare; să nu laşi jertfele taie fără sare, semnul
legământului Dumnezeului tău; cu toate prinoasele tale adu Domnului Dumnezeului
tău şi sare" (L e v itic 2 , 13).
210 C a p i t o l u l 14 S F Â N T U L T E O F I L A C T A R H I E P IS C O P U L B U L G A R IE I

A postolii şi învăţătorii [Dascălii] şi Păstorii „ci şi pe înşişi m irenii ajutători

ş i folositori vecinilor [aproapelui] îi cer a fi. Iar dacă cel care va. vrea să-i
folosească p e alţii, el însuşi se va face netrebnic şi va ieşi din aşezarea cea
cu viincioasă creştinului, nici a folosi, nici a se folosi nu va putea, că «nici în
p ăm ân t, n ic i în g u noi, nu este d e fo lo s» ". Şi însem nează prin „p ăm ân t" pe
„ a se folo si", iar prin „g u n o i" p e „a folo si". D rept aceea, ca unul care nici nu
foloseşte şi nici nu se foloseşte, cu totul este de lepăd at şi de aruncat „afară".
Dar, fiindcă um bros era cu vântu l şi în pildă, deşteptându-i D om nul pe
ascu ltători spre a nu prim i aşa, de rând , ceea ce s-a zis pentru „ sa re", zice:
„C ine are u rechi de auzit să au d ă", adică „Cel care are pricepere să priceapă"
- că „u rech i" aici se cuvine să înţelegem puterea cea sim ţitoare a sufletului
şi iscusinţa m a înţelege.
Aşadar, fiecare dintre noi, cei credincioşi, „sare" este, din cu vintele cele
d u m n ezeieşti şi din darul cel de Su s această felurim e primindu-o. Iar cum
că darul este „ sare", ascultă-1 p e Pavel: „C u vân tu l v ostru să fie cu dar, cu
s a re d res" (Coîoseni 4,6), căci atunci cân d cuvântul va fi fără de dar, „nesărat"
s e zice [a fi]. D eci, dacă vom d efăim a felurim ea dum nezeieştilor cuvinte şi
n u o vom prim i pe aceasta întru noi să ne felurim [sărăm ] dintru dânsa,
atu n ci îm pu ţiţi şi nep ricepu ţi n e facem , şi cu adevărat „s-a îm p u ţit s a re a "
n o astră, ca şi ceea [una] c e n u are felurim ea d arului celui de Sus.
 211

C a p it o l u l 15
Pildele: despre oaia cea pierdută, despre drahma cea pierdută
şi desprefiul risipitor1

15,1-10: Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte.

(2) Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe
păcătoşi şi mănâncă cu ei. (3) Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând: (4)
Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă
pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută123, până ce
o găseşte? (5) Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; (6) şi
sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine,
că am găsit oaia cea pierdută3, (7) Zic vouă: Că aşa şi în Cer va fi mai
multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci
şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă. (8) Sau care femeie,
având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina4 şi nu
mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte? (9) Şi găsind-o, cheamă
prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am
;ăsit drahma pe care o pierdusem. (10) Zic vouă, aşa se face bucurie
?ngerilor5 lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.
(15,1) Luci 5 ,2 9 (15, 2) Matei 11,19 /Faptele A postolilor 11, 3 /G alateni 2,12
; (15.4) lezechul 34,12,16 /Matei 18,12 (15,5) Matei 18,13 <15,6) 1 Petru 2,10,25
Î15, 7) 2 Paralipomena 36,23 / Luca 5,31-32
Domnul pe acelea le săvârşea, pentru care S-a şi întrupat, primindu-i
pe „vameşi" şi pe „păcătoşi", ca un Doctor pe bolnavi. Iar fariseii, cei cu
adevărat păcătoşi, cu cârtire răsplăteau această iubire de oameni, că necuraţi
socotindu-i ei pe vameşi, [ei înşişi] mâncau casele văduvelor şi ale sărmanilor
(Matei 2 3 ,14; Marcu 12, 40; Luca 20,47). Aşadar, ce face Domnul? Precum

1 în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru o su tă de oi pildă şi pentru zece

drahme. Pentru fiu l cel ce s-a dus într-oţară departe".
2 în ediţia de la 1805, în loc de „pierdută", se găseşte „rătăcită".
3 în ediţia de la. 1805, în loc de „am găsit oaia cea pierdută", se găseşte „am găsit
oaia mea cea pierdută". '■
4 îi) ediţia de la 1805, în loc.de „nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu^caută cu
g rijă", se găseşte „nu aprinde făclie şi nu mătură casa şi nu caută cu deadinsul".
3 în ediţia de la 1805, în loc de „bucurie îngerilor", se găseşte „bucurie înaintea
îngerilor".
212 C a p ito lu l 15 S F Â N T U L T E O F IL A C T A R H IE F 1 S C O P U L B U L G A R I E I

sp re vam eşi Se m ilostivea, aşa, cu ad evărat, şi sp re în şişi a ceştia care

p rihăneau iubirea Sa de oam eni, Se m ilostiveşte. Pentru că nu Se întoarce
d inspre farisei, ca dinspre u nii ce erau nevindecaţi şi cârtitori, ci cu blândeţe
îi tăm ăduieşte, pilda oilor spunându-le-o lor; şi de la cele văzute şi arătate
su p u nând u -i p e ei şi astupând u -le gurile, spre a n u se m âhni pentru atâta
revărsare d e bunătate. C ă dacă,pentru o oaie necuvântătoare şi care n u după
chip u l lui D um nezeu este făcu tă, atâta bucurie se face pentru că s-a aflat,
d u p ă ce s-a rătăcit, câtă [bucurie] se cu v in e să se facă p en tru u n om
cuvântător, care este zidit d up ă chipul lu i D um nezeu? D eci, pilda, în chip
arătat îi num eşte pe cei d repţi „nouăzeci şi n o u ă " - şi „ u n a" p e păcătosul
ce l care a căzut.
Insă zic unii că „o su tă de o i" este toată zidirea cea cuvântătoare6, iar „o
o a ie " a firii celei cu vântătoare este om ul, care, ră tăd n d u -se, a cău tat-o
„ P ăsto ru l cel b u n " (loan 10,11,14), lăsându-le pe cele „n ouăzeci şi nouă în
p u s tie ", adică în locul cel de Sus, carele este cel ceresc; căci „ p u stia " este
C eru l, fiindcă este d ep ărtat de m ulta tu lbu rare lum ească şi plin d e toată
liniştea şi pacea. Ş i după ce a aflat-o D om nul pe această „oaie ră tă cită ", „a
p u s-o p e u m erii S ă i" , căci neputinţele şi păcatele noastre E l le-a p u rtat şi
to ate greutăţile noastre E l fără d e greutate [lesnicios]7 asupră-Şi le-a prim it
(lsaia 53,4-6), toate cele ce eram datori El platindu-le, şi p e noi cu lesnire şi
fără de osteneală suindu-ne p ân ă şi la „casa S a " , adică la Cer.
Şi cheam ă pe „ p rie te n i" şi p e „ v e c in i" - p oate pe în g eri - p e care şi
„O i" i-am zis că su nt, d upă o altă înţelegere. Şi d in pricină că toată firea
ce a zidită fiind asem ănată către D um nezeu este socotită d obitocească,
p en tru aceasta „ o i" sunt n u m ite puterile cele de Sus. Iar din p ricin ă ca
s u n t cuvântătoare, adică gând itoare, şi se par m ai aproape [de D um nezeu]
d ecât celelalte zid iri, p entru aceasta „ p rie te n i" şi „ v e c in i" se în ţeleg [a fi]
C ete le pu terilor îngereşti.
' încă şi „fem eie" vei înţelege înţelepciunea şi Puterea lu i D um nezeu şi
Tatăl (1 Corinteni 1, 24), adică pe Fiul Lui, care „a pierd u t o d rah m ă" din
zidirile cele cuvântătoare şi după chipul Lui zidite, adică pe om ; şi „aprinde
fă c lie " , [adică] pe trupul Săli. C ăci precum făclia [lum ânarea] d in p ăm ân t
fiin d , pe cele întunecate le lum inează prin lum ina pe care a prim it-o, aşa şi

6 Adică firea dăruită cu puterea cuvântului, prin care înţelegem îngerii şi oamenii.
7 Nu înseamnă că păcatele firii omeneşti sunt uşoare; căci cum pot fi uşoare, de
vrem e ce aduc moartea? însă, prin nemărginita Sa dragoste. Dumnezeu le ia asupra Sa
p e ale noastre şi însuşi Fiul lui Dumnezeu ne învaţă şi pe noi să facem asem enea: „Mai
mare dragoste decât aceasta nim eni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii
s ă i" (loan 15, 13), ·■ :■
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA C a p ito lu l 1 5 213

trupul D om nului, păm ântesc fiind şi asem enea cu n oi, ă lu m in at cu focul

D um nezeirii, de care s-a luat89.în că „s-a m ătu rat ş i ca sa ", adică toată lum ea
s-a cu răţit de păcat, pentru că H ristos a fost C e l C are „a rid icat p ăcatu l
lu m ii" (loan 1,29). Şi cu adevărat „s-a a flat d rah m a ", chipul cel îm părătesc;
şi bu cu rie se face şi în suşi lui I Iristos C elui C e a aflat-o, şi puterilor celor de
Sus, care sunt „p rieten e şi v e c in e " ale Lui - „ p rie te n e ", ca şi cele care fac
voia Lui, iar „v ecin e ", ca şi cele care su nt fără de trup. Şi cerc [a înţelege] nu
cum va „p rieten e" ale Lui sim t toate puterile cele de Sus, iar „ v e c in e ", cele
m ai de aproape, precum Scaunele, H eruvim ii şi Serafim ii? C ă vezi cuvântul:
„şi cheam ă pe p rieten e şi p e v e c in e ", că se pare cu m că două p ărţi oarecare
însem nează; m ăcar deşi m ai iscoditor lucru se ved e [a fi acesta ce-1 săvârşesc
prin cercarea am ănunţită a cuvântului].

15,11-16: Ş i a zis: U n om avea d o i fii. (12) Ş i a zis ce l m ai tân ăr dintre

ei tatălui său: Tată, dă-m i partea ce m i se cuvine din avere. Ş i el le-a îm părţit
averea. (13) Ş i nu după m u lte zile, ad unând toate, fiu l c e l m a i tâ n ă r s-a
dus în tr-o ţară depărtată şi acolo şi-a risip it averea'' trăin d în d esfrâ n ă ri101.
(14) Ş i după ce a ch eltu it totul, s-a făcu t foam ete m are în ţara aceea, şi e l a
în cep u t să ducă lipsă. (15) Ş i ducându-se, s-a a lip it el de u n u l d in lo cu ito rii
acelei ţări, şi acesta l-a trim is la ţarin ile sale să păzească p o rc ii11. (16) Şi
dorea să-şi sature p ân tecele d in ro şco vele p e care le m âncau p o rcii, în să
n im e n i n u -i dădea. (15, ?.u Pilde 2 9 ,3 aa, w Pilde 5, n
Şi p ild a aceasta asem enea este cu cele de m ai sus, că şi aceasta pu n e
înainte şi-L nu m eşte „ o m " p e D u m n ezeu , p e C el cu ad ev ărat iu b ito r d e
oam eni, iar „d o i f i i " p e cele două cete de oam eni: p e d rep ţi ş i p e păcătoşi.
Şi a zis cel m ai tânăr: „dă-m i partea ce m i se cu v in e d in a v ere". D repta­
tea este m oştenire veche a firii om eneşti şi d intru această pricin ă n u se
d esp arte [dc tata] feciorul cel m ai m arc; iar p ăcatu l este rău tate ce s-a
făcu t m ai pe urm a, pentru aceasta şi cel m ai tân ăr se d esp arte [d e tată],
ad ică cel, care s-a crescut îm preună cu p ăcatu l, care p e u rm ă s-a adăugit.
în că şi în alt chip, „ fiu m ai tâ n ă r" se zice păcătosu lu i, ca u n u ia care
este scornitor de lucruri noi şi răd icăto r asu pra şi potriv n ic voii părinteşti.
„Tată, d ă-m i p artea ce m i s e cu v in e d in a v u ţie ". „ A v u ţie" a om ului
este p artea cea cu vântătoare, căreia îi u rm ează şi stăpânirea de sine, că tot

8 Adică, cu care S-a imit în Persoana (Ipostasul) Mântuitorului Hristos.

9 în ediţia de la 1805, în versetele 12-13, în loc de „avere", se găseşte „avuţie''.
10 în ediţia de la 1805, în loc de „trăind în desfrânări", se găseşte „vieţuind întru
dezmierdări".
11 în ediţia de la 1805, în loc de „să păzească porcii", se găseşte „să pască porcii".
214 Capitolul 15 SFÂNTUL TEOKILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

c e i care este cuvântător, este de sine stăpânitor. D eci ne dă nouă D om nul

cu v â n tu l12, ca să-l întrebuinţăm [iconom isim ] pe acesta slobod şi cu de
sin e stăpânire, ca pe cel ce este „av u ţie " a noastră. Şi dă [Dom nul] tuturor
d eo p o triv ă, că to ţi d eop otrivă su n t cu v â n tă to ri, d eo p o triv ă de sineşi
stăpânitori, iar unii cu socotinţă uneltim, slobozen ia aceasta, iar alţii şi
netrebnicim d um nezeiescul dar.
în că şi m ai sim plu: toate câte ne-a dat nouă D om nul „av u ţie" a noastră
se so co tesc, ad ică: ce ru l, p ă m â n tu l şi, în scu rt, toată zid irea. L eg ea,
Proorocii. D ar „fiu l ce l m ai tâ n ă r" a v ăzu t ceru l şi l-a făcu t d um nezeu , a
v ăzu t păm ântu l şi i s-a închinat, în L eg ea sa n u a v o it să călătorească,
în tru P rooroci a viclen it. Iar „ fe cio ru l c e l m ai m a re " p e toate acestea spre
s la v a lu i D u m n e z e u le -a u n e lt it [ în tr e b u in ţa t, ic o n o m is it]. D e c i,
[D um nezeu] după ce a d at acestea d eop otriv ă, i-a lăsat slob ozi şi cu de
sineşi stăp ânire să călăto rească, p en tru că D om n u l p e n im en i n u sileşte,
d acă nu vo ieşte să -I slu jească L u i; că de ar fi v o it să silească, nu n e-ar fi
z id it pe n o i cu vântători şi de sine stăp ânitori. Ş i p e to ate acestea, cel m ai
tânăr d eod ată le-a cheltuit. Şi care este p ricin a? Pentru că s-a dus în „ţară
d ep ă rta tă ", căci atu nci când om ul se va da în lă tu ri de la D um n ezeu ş i se
va d epărta de la frica cea d u m n ezeiască, to ate d aru rile cele d u m n ezeieşti
le ch eltu ieşte. Că fiind noi ap ro ap e d e D u m n ezeu , n im ic de a cest fel
vrednic de p ierzare nu facem , d upă cu v ân tu l ca re zice: „V ăzu t-am m ai
în a in te p e D o m n u l în a in te a m ea p u ru rea, ca d e-a d reap ta m ea este, ca
să nu m ă c la tin " (Psalm 15, 8). Iar d ep ărtân d u -n e d e la E l şi p otrivn ici
făcându-ne, toate cele rele şi le lu crăm , [încă] şi le pătim im , d upă cuvântul
care zice: „Iată, cei ce se d ep ărtează de la T in e v o r p ie r i" (Psalm 72, 26).
D eci, cu u rm are firească „ fiu l ce l tâ n ă r" a risip it „ a v u ţia ". C ă fapta cea
bu nă u na singu ră e ste 13, iar rău tatea în m u lte felu ri este şi m u lte rătăciri
p ricinuieşte. P recum am zice, b ărb ăţia u na este şi ne arată când se cu v in e
şi cum se cuvine şi către care se cu vine a u n e lti p artea cea m ânioasă. Ia r
ale răutăţii două sunt chipu rile: frica şi înd răzneala. Vezi cuvântul [partea
cea cuvântătoare] că se risip eşte [în două], iar unim ea fap tei celei b u n e se
pierd e? Iar d up ă ce s-a ch eltu it „ av u ţia" aceasta şi nu m ai călătorea om ul
d upă socotinţă [partea cea cu vântătoare], ad ică după leg ea cea firească,
în că nici u rm ând L eg ii celei scrise nu um bla, nici pe Prooroci n u -i asculta,
foam ete m are se face, „nu fo a m e te de p â in e , ci fo a m e te de a ascu lta
cu v ân tu l D o m n u lu i" (Amos 8,11),

12 [1805] Adică partea cea cuvântătoare.

13 Adică este un singur lucru, o singură entitate.
TÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 15 215

Şi. „a în c e p u t să d u că lip s ă ", ca unul care nu se tem e de D om nu l, ci

departe este d e D ânsu l pentru că „n-au lip să c e i ce se tem de D o m n u l"
(Psalm 33, 9). Şi cum nu este lipsă celor ce se tem ? Pentru că „cel care se
tem e de D o m n u l, în tru p o ru n cile L u i v a v o i fo a r te " (Psalm 111, 1). Şi
p entru aceasta este slavă şi bogăţie în casa Iui, şi m ai v ârtos a risipit
[îm prăştiat, îm părţit] el şi a d at săracilor, atâta este departe de a fi el lipsit.
Deci, cela care s-a d us departe de D um nezeu şi nu are înaintea ochilor
faţa Lui cea în fricoşată, cu cuviinţă [în chip firesc] „duce lip s ă " , fiindcă
n ici u n cu vân t d um nezeiesc nu lucrează în tru acela.
„ Ş i d u cân d u -se", adică înainte călătorind şi sporind în rău tate, „s-a
a lip it el d e u n u l d in lo cu ito rii ţării a ce le ia ", căci „ cel ce se a lip e şte de
D o m n u l este u n duh cu E l" , iar „cel ce se alip e şte d e cu rv ă" - de firea
dracilor „un trup" se face (1 Corintmi 6,1 6 -1 7), ca m e cu totul făcându-se
şi locaş al D uhu lu i neav ân d întru sine - p recu m erau cei d in vrem ea
p o to p u lu i14 (Facere 6, 3). Pentru că „lo cu ito rii a c e le i ţări" ce este departe
de D um nezeu, dracii su nt, cu adevărat. Ia r „ fiu l ce l tâ n ă r", după ce a
sporit, şi în răutate pu tern ic s-a făcut, „paşte p o r c ii" , adică se face şi altora
dascăl al rău tăţii şi al fap tei celei noroioase. C ăci to ţi cei ce iu besc şi se
tă v ă le sc în n o ro iu l fa p te lo r ce lo r d e n e c in s te şi al p a tim ilo r c e lo r
m aterialnice, „p o rci" su nt, deoarece ochii p o rcu lu i n iciod ată nu pot vedea
cele de sus, fiindcă au ciudata alcătuire. Pentru aceasta şi porcarii, când
prind vreu n porc şi n u p o t să-l facă să tacă, îl în to rc cu capul în su s şi îl fac
pe el de strigă m ai p u ţin, căci viind oarecum spre ved erea celor ce niciodată
nu le-a văzu t, şi p rivind cele d e sus se sp ăim ân tează şi tace. Intru acest fel
sunt ochii celo r care cresc în tru cele rele, niciod ată nu văd cele de Sus.
D eci p e aceştia îi „p a şte" cel care covârşeşte pe m u lţi întru răutate, precum
sunt m ijlocitorii curvelor, vătafii tâlharilor, m ai-m arii v am eşilor - că toţi
aceştia şe va zice cum că „pasc p o rci". Ş i tân jeşte ticălosul acesta să se
„satu re" de p ăcat - şi nim eni nu-i dă lu i saţ de acest fel. Pentru că n u
p rim eşte saţ dintru cele rele acela care întru acestea s-a obişn u it, căci n u -i
statornică înd u lcirea p ăcatu lu i, ci în d ată se face ş i se d esface şi se află
iarăşi d eşert ticălosul. Şi cu „ro şco v ele" se aseam ăn ă p ă catu l, fiindcă are
îndulcire şi asprim e, căci înd ulceşte vrem elnic şi m u n ceşte veşnic. Aşadar,
n im eni n u -i dă să se sature de rău tăţi celu i care se desfătează întru acestea.
C ăci cine îi va şi da lu i saţ şi îl v a înceta [sătura]? [Oare] D um n ezeu? D ar
[El] nu este de faţă, căci „ d ep arte" de la D u m n ez eu se d uce cel care

14 „N u v a răm ân e D u h u l M eu pu rurea în o a m e n ii a ceştia , p en tru că su n t n u m ai

tru p " (Facere 6, 3λ
216 Capitolul iS SFÂNTUL TEOFll ACT ARHIEPISCOPUL BUI.GAR1E1

m ă n â n că u nele ca acestea. D racii, oare? D ar cu m [v or da saţ] cei care m ai

v ârto s la aceasta se sârg u iesc, ca să nu facă n icio d ată în cetare [saturare] şi
saţiu d e rău tate?15

15, 77-21: D ar, v e n in d u -şi în s in e 16, a z is: C âţi arg aţi ai ta tă lu i m eu

s u n t în d e stu la ţi de p â in e , ia r eu p ie r a ic i de foam e! (18) S c u lâ n d u -m ă ,
m ă v o i d u ce la tatăl m eu ş i-i v o i sp u n e: Tată, am g re ş it la C e r ş i în a in te a
ta; (19) nu m ai su n t v re d n ic să m ă n u m esc fiu l tău. Fă-m ă ca p e u n u l d in
a rg a ţii tăi. (20) Ş i, scu lâ n d u -se , a v en it la ta tă l său. Ş i în că d ep a rte fiin d
e l, l-a v ăzu t ta tă l său ş i i s-ra fă cu t m ilă ş i, alerg ân d , a că z u t p e g ru m a z u l
lu i şi l-a săru tat. (21) Ş i i-a z is fiu l; Tată, am g re şit la C er ş i în a in te a ta şi
n u m a i su n t v red n ic să m ă n u m esc fiu l tău.
( 1 5 .18) Osea 14,3/ Araos 4 ,1 2 (15, 20) Isaia 49,15/ lezechiil 1 6 ,6 ,1 0
„Ş i-a v e n it în tru s in e " cel ce până acum era curvar, căci p ân ă când
făcea cele rele, afară d e sin e era. C ă se zice că „a r is ip it a v u ţia " şi, cu
cu v iin ţă, [d e aceea] afară d e sine este. C ăci n u p etrece întru „ a v u ţia " sa,
ad ică în p artea cea cu vân tăto are, ci ca u n n ecu v ân tăto r v ieţu ieşte, [încă] şi
a lto r a în c e p ă to r d e n e c u v â n ta r e fă c â n d u -s e , a fa r ă d e s in e fiin d şi
n ep etrecân d în p artea cea cuvântătoare. Ia r cân d v a socoti [cu m p ăn i] cine
a fost şi la ce fel de ticăloşie a aju ns, atunci îşi „v in e în tru s in e " , g ând in d ,
[încă] şi la pocăinţă viin d d e la cea de afară rătăcire.
Iar „ a rg aţi" îi n u m eşte p e cei chem aţi17 la cred inţă, care în că n u au
aju n s să se facă „ f ii" , ca u n ii ce în că n u s-au lu m in at - şi cu ad ev ărat, cei
ch em aţi la cred inţă, în d estu lare au d e „ p â in e " cu v ân tătoare, fiindcă în
fiecare zi'ascu ltă citirile.
Şi p entru a cu noaşte osebirea „arg atu lu i" de „ fiu " , ascu ltă: trei su n t
rân d u ielile celo r ce se m ântu iesc. Unii ca n işte robi săv ârşesc lu cru l cel
b u n , tem ând u-se d e Ju d ecată, care şi D avid în sem n ează: „ S tră p u n g e cu
fric a Ta, trupu l m e u ", zicând „că de ju d e c ă ţile Tale m -am te m u t" (Psalm
118,120), Iar alţii s e p a r a fi argaţi, care pentru râvna bunătăţilor se sârguiesc
s ă placă lui D um nezeu, precum acelaşi D avid zice; „P lecat-am in im a m ea
ca să facă în d re p tă rile T a le în veac p en tru ră sp lă tire " (Psalm 118,112),

Dracii cunosc că păcatele sunt nişte surogate oferite celor lăuntrice ale omului şi,
din această pricină, îşi întrebuinţează toată iscusinţa - dar, şi aceasta, numai atât cât o
îngăduie Dumnezeu pentru fiecare om în parte - ca prin amăgire şi prin îmbrăţişarea
păcatului, să înşele setea fiinţială a firii omeneşti.
16 !n ediţia de la 1805, în loc de „în sin e", sc găseşte „întru sin e".
17 „Cei chem aţi" sunt num iţi „catchum enu" cărora li se vestesc cuvin tele lui
Dumnezeu şi se gătesc pentru a primi luminarea Sfântului Botez.
TÂLCUIKEA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 15 217

Ia r alţii su n t fii, care p en tru d ragostea cea către D u m n ezeu îm p lin esc
p o ru n cile L u i, precu m tot D av id m ărturiseşte: „C ât am iu b it le g e a Ta,
D o a m n e , toată ziu a cu g etarea m e a e s te " (Psalm 118, 97); şi iarăşi „ R id i-
cat-am m â in ile m e le la p o ru n cile T ale, p e ca re le -a m iu b it" (Psalm 118,
48), n u „de care m -am te m u t"; şi iarăşi „ M in u n a te su n t m ă rtu riile T a le"
şi pentru că su n t m inu nate, „p entru aceasta le -a ce rca t p e e le s u fle tu l
m e u " (Psalm 118,129).
A şadar, cân d în rân d u iala „ fiu lu i" fiind cineva, iar apoi p en tru p ăcat
se va izg o n i şi va vedea p e alţii că d obând esc d aru rile ce le d u m n ezeieşti
şi se îm p ă rtă şe sc d in d u m n e z e ie ştile T ain e, [în c ă ] şi cu P â in e a cea
D u m n ezeiască (căci n u n u m ai p entru cei ch em aţi la cred in ţă se cu v in e să
în ţeleg em ceea ce se zice p entru „a rg a ţi", ci, şi sim p lu , p en tru cei ce se
su nt în Biserică şi nu su nt din rân d u iala cea d in tâi, a „ fiilo r " ), a tu n ci, dar,
d ator este a-şi zice lu i în su şi aceste cu vinte v red n ice de m ilă: „«C âţi argaţi
ai ta tă lu i m eu su n t în d e s tu la ţi de p â in e , ia r eu p ie r a ici d e fo a m e!
Scu lân d u -m ă» din căd erea păcatu lu i, «m ă v o i d u ce la ta tă l m eu ş i-i v o i
sp u n e: Tată, am g reşit Ia C er şi în a in te a ta», căci lăsând cele cereşti, am
greşit în ain tea lor, cinstind m ai m u lt decât acestea în d u lcirea cea o p rită; şi
am ales m ai m u lt locul foam etei, decât C erul, care este patria m e a ". C ăci,
ca să zic în pildă, precum se spune că „greşeşte faţă de a ui'" cel care cinsteşte
p lu m bu l m ai m u lt d ecât aurul, tot aşa g reşeşte faţă d e C er cel care a cinstit
m ai m ult cele p ăm ânteşti, d ecât C erul. C ăci [un u l ca acesta] cu ad evărat
este greşelnic de la calea ce d uce către Cer. Şi ia am in te că atu n ci când
greşea, greşea ca şi cum nu săvârşea [răul] în ain tea lu i D u m n ezeu , iar
când şe m ărturiseşte, sim te că „a g re ş it" înain tea lu i D um n ezeu.
„Şi, scu lân d u -şe, a v en it la tatăl să u ", căci n i se cu v in e n ouă nu num ai
să voim cele plăcu te lui D u m n ezeu , ci Să le şi facem . Şi p recu m ai văzu t
fierbin te a fi pocăinţa, asem enea şi m ilostivirea tatălu i vezi-o, că nu l-a
aşteptat pe fiul său să vină până la el, ci înaintea lui apu că şi-l îm brăţişează,
p en tru că „tată" este cu bunătatea, m ăcar d eşi cu firea este D u m n ezeu . Şi
pe d e-a-ntregu l18 pe d ânsu l îl cu prind e [îm b răţişează], ca d in spre toate
p ă rţile p e e l la sin e să -l s trâ n g ă , d u p ă ce ea ce s-a zis: „ Ş i s la v a lu i
D u m n e zeu te va în co n ju ra p e tin e " (Isaia 58, 8).
Ş i d e d em u lt, adică de cân d se d ep ărta „ fiu l" , vrem e îi era şi „ ta tă lu i"
de a se d ep ărta de cu prind ere [îm brăţişare], iar cân d s-a aprop iat prin
ru găciu ne şi prin întoarcere, vrem e s-a făcu t de a-1 cu p rin d e [îm brăţişa].
D eci „a căzu t p e g ru m a z u l" - cel ce m ai în tâi se rid icase [îm potrivă] cu

18 în ediţia de la 1805, în loc de „pe de-a-ntregul", se află „totuluşi tot pre tot".
218 C apitolul 15 SEÂN1UL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE!

scu la re [înălţare], arătând cum că acum s-a făcu t plecat. Şi „ îl săru tă" pe
el, a ră tâ n d îm p ăcarea; şi ca pe u n oarecare pridvor, în tâi gura celu i în tin at
o sfin ţeşte , apoi prin aceasta şi la cele d inlău ntru p e sfinţenie [o] trim ite.
15, 22-24: Ş i a z is tatăl către slu g ile sale: A d u ceţi d egrabă h ain a lu i
ce a d in tâ i ş i-l îm b ră c a ţi şi d aţi in e l în m â n a lu i ş i în c ă lţă m in te în
p ic io a r e le lu i; (23) şi a d u c e ţi v iţe lu l c e l în g r ă ş a t19 ş i-l ju n g h ia ţi si,
m â n câ n d , să n e v eselim ; (24) căci acest fiu a l m eu m ort era ş i a în v iat,
p ie rd u t era şi s-a aflat. Ş i au în ce p u t să se v eselea scă ,
CIS, 24) Luca 15, 32 / Efeseni 2,1; 5,14 /Coloseni 2,13 I Apocalipsa 3,1
„ S lu g i" îi vei înţelege sau pe îngeri, pe „d u h u rile cele s lu jito a re " ce
se trim it spre slujbă pentru cei vrednici de m ântuire (Evrei 1 ,1 4 )- că aceştia
îl. îm b racă pe cel ce se întoarce d e la răutate cu „ h a in a cea d in tâ i", care
e ste sau cea de dem ult, p e care m ai în ain te de a greşi o purtam , adică
h a in a n estricăciu n ii, sau cea m ai cinstită şi m ai în tâ i decât toate celelalte,
ca re este haina B otezului, că aceasta m ă îm bracă m ai în tâi pe m ine, şi d e la
d â n sa iau acoperăm ânt asupra grozăviei [ruşinii]. D eci, ori p e în g eri îi v ei
în ţe le g e „ slu g i" care slujesc la toate cele ce se săv ârşesc cu noi şi prin ale
că ro r m ijlo ciri n e sfinţim , ori pe p reoţi, care şi p rin B otez şi p rin cu v ân t de
în v ă ţă tu ră [îl] îm p o d o besc p e cel ce se întoarce - şi în „h a in a cea d in tâ i" îl
îm b ra că , în în su şi H ristos, căci „câţi în H risto s n e-a m b o tez a t, în H risto s
n e - a m ş i îm b r ă c a t" (G alateni 3, 27). Ş i „d ă in e l în m â n ă " , p e c e te a
creştin ă tă ţii, care prin lucruri o avem - că „ m â n a " este sem n al lucrării,
ia r „ in e lu l" , al p eceţii. D eci, cel care s-a b o teza t, şi, în scurt; cel care s-a
în to rs de la rău tate, d ator este să aibă p este „ m â n ă ", adică p este toată
p u te re a cea lu crătoare, p ecete şi sem n d e creştin [„ in e l"], ca să poată să
. a ra te cu m că s-a în n o it d upă chip u l C elu i C are l-a zid it pe el. Sau şi în alt
c h ip v e i în ţe le g e „ in e lu l" , ad ică arvu na D u h u lu i. C a şi cu m aş zice:
D u m n ezeu , b u n ătăţile cele de săvârşit [desăvârşite] atu nci le va da, când
v a fi vrem ea lo r; iar acum , încred m ţând u -le cu ad ev ărat p e acelea, n e d ă
n o u ă daruri, ca o oarecare arvună a celo r ce v o r să fie, unora adică facere
d e m in u n i, alto ra în v ă ţă tu ri, iar a lto ra a lt o a re şc e d ar; ş i p e acestea
p rim in d u -le, d intru ele şi pe cele m ai de săvârşit [desăvârşite] cu adeverire
[le] n ăd ăjd u im .
Ş i „în că lţă m in te în p ic io a r e " [îi dă] ca să se păzească d e „ s c o rp ii"
(Luca 1 0 , 19), ad ică de p ăcatele cele ce se par m ici şi ascun se - precu m a zis
D a v id (Psalm 9 0 ,1 3 ) - în să om oratoare şi acestea; în că şi de ;,şe rp i" (Luca
1 0 ,1 9 ), z ic d e p ăcatele ce se socotesc că v atăm ă arătat. Şi în alt chip se dau

)g In ediţia de la 1605, în loc de „viţelul cel îngrăşat", se găseşte „viţelul cel hrănit".
TÂ1.CUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA____________ Capitolul 15_________ 219

„ în c ă lţă m in te " celu i ce s-a în v red n icit de „haina cea dintâi", fiin d că
D u m nezeu îl face p e el gătit spre a binevesti şi a folosi pe alţii, că acest
lucru este creştinul: folosul aproapelui.
Iar „viţel hrănit" este ştiu t care este - ce l ce se ju n g h ie şi se m ănâncă.
C ăci cu ad evărat. F iu l lui D um nezeu C el ad evărat, după ceea ce este ca
om şi a luat trup, p e cel prin fire necuvântător şi dobitocesc [trupul], m ăcar
d eşi l-a u m p lu t de ale Sale m ăriri, prin aceasta „viţel" Se înţelege, neispitit
d e ju g u l legii p ăcatu lu i; iar „hrănit", p en tru că la Taina aceasta a fost
rânduit m ai înainte d e întem eierea lu m ii (Apocalipsa 13, S).
în că poate se va părea şi m ai cu iscod ire ceea ce se va zice, în să se va
zice că p âin ea pe care o frângem , după ceea ce se v ed e, fiindcă d in grâu se
face, „ h ră n ită " se zice“ ; iar după ceea ce se în ţelege, fiindcă este trup,
„ v iţe l" se n u m eşte şi acelaşi [lucru] este şi „ v iţe l" şi „ h ră n it".
D eci, tot cel care se botează şi fiu al lui D um nezeu se face, iar mai vârtos
fiu al lui D um nezeu iarăşi se aşează, şi, în scurt, tot cel care de păcat se
curăţeşte, din acest „viţel h răn it" se îm părtăşeşte şi pricinuitor de veselie şi
Tatălui şi slugilor Sale se face, adică îngerilor şi preoţilor, ca u nu l care din
m oarte a înviat şi d in pierzare s-a aflat. C ăci din pricina m ulţim ii rău tăţii
„m ort era", adică deznădăjduit, iar din pricina firii om eneşti celei schim ­
bătoare şi care p oate a se întoarce dintru răutate la fapta cea bună, „pierdut"
se zice, căci cel „p ierd u t" m ai puţin este d ecât cel „mort".

15,25-32: Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat
de casă, a auzit cântece şi jocuri. (26) Şi, chemând Ia sine pe una dintre
slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. (27) Iar ea i-a spus: Fratele tău a
venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat*21, pentru că l-a primit
sănătos. (28) Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl
ruga. (29) însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată de atâţia ani îţi slujesc
şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied,
ca să mă veselesc cu prietenii mei. (30J Dar când a venit acest fiu al tău,
care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele22, ai junghiat pentru el viţelul cel

“ [1805] Aici unde s-a pus „hrănită", în izvodul cel grecesc este Σιτατός care cuvânt
se alcătuieşte de la Σιτός adică „grâu", şi înseamnă „hrănit", „îngrăşat", şi pentru aceasta.
Sfântul Teofilact zice că pâinea pe care o frângem, după ceea ce se vede, fiindcă este din
grâu făcută, se zice Σιτατός şi cele ce urmează.
21 în ediţia de Ia 1805, în Ioc de „viţelul cel îngrăşat", se găseşte „viţelul cel hrănit".
22 în ediţia de la 1805, în loc de „averea, cu d esfrân atele", se găseşte „avuţia cu
curvele”.
220________ Capitolul 15_____________SJ-ÂNTUI, TBOHLACT ARHIEPISCOPUL BULCAR1EI

în g răşat. (31) T atăl în să i-a zis: F iu le, tu totd eaun a eşti cu m in e ş i toate ale
m e le ale tale su n t. (32) T rebu ia în să să n e v eselim ş i să n e bu cu răm , căci
fra te le tău acesta m ort era şi a în v iat, p ierd u t era ş i s-a aflat.
. 0 5 , 32 ) Luca 15, 24
A ici e ste în treb area cea m u lt vestită: „C um d e se a rată z a v istn ic fiu l,
ca r e în tru altele a v ie ţu it cu b u n ă p lăcere, şi a slu jit T a tă lu i?" A ceastă
în tre b a re se va d ezleg a d acă va cu m p ăn i cin ev a p en tru ce s-a g ră it pilda.
C ă c i, cu a d ev ărat, p en tru că farise ii cei care se so co teau p e ei în ş iş i cu raţi
şi d rep ţi, câ rtea u asu p ra D om n u lu i că-i p rim ea [la Sine] p e cu rv e şi p e
v a m e şi, p e n tru aceasta s-a zis această p ild ă îm p reu n ă cu ce le ce su n t
m a i în a in te d e ea. D e ci, d e v rem e ce s-au g ră it acestea p en tru că fariseii
cârteau , care erau „d rep ţi" m ai m u lt d ecât v am eşii, p recu m lo r li se părea,
so co teşte tu că „ fiu l" cel ce cârteşte îi închip u ie p e toţi ce i care se sm in tesc
p e n tr u cea g ra b n ic ă fe r ic ir e ş i m â n tu ire a p ă c ă to ş ilo r. Ia r a c e a s ta
[sm in teala] n u este zav istie, ci, p en tru că n o i n u cu n o aştem rev ărsarea
iu b irii de o am en i a Iui D u m n ezeu , din această pricină se n a şte cârtirea.
C ă c i, o are, D av id n u ad u ce în ain te sm in teala celu i ce se tu rbu ră p en tru
„ p a cea p ă c ă to ş ilo r"? (Psalm 7 2 , 3) Iar lerem ia, aşijd erea zice: „P en tru ce
c a le a n e c r e d in c io ş ilo r e ste în tru în d e stu la re ş i i-a s ă d it p e e i ş i î - a
în r ă d ă c in a t? " (lerem ia 12,1-2). C ă acestea to ate su n t a le cu vân tu lu i celu i
n e p u tin cio s şi sărac al oam enilor, care se a p rin d e şi se în d o ieşte pentru
cea oarecu m nevred nică fericire a celor răi. D eci, prin pilda aceasta n um ai
câ t n u zice D o m n u l către farisei u nele ca acestea : „Fie, voi su n teţi d rep ţi
p re cu m « fiu l» acela - şi b in e p lă cu ţi Tatălu i - aşa d a r vă rog p e voi, ce i
d re p ţi şi c u ra ţi, să nu câ rtiţi p en tru v e s e lia p e care o fa cem p e n tru
m â n tu irea p ăcăto su lu i, căci şi acesta este « fiu » ".
Deci [întru această pildă], nu este arătată zavistia, ci socoteala fariseilor
o înd reptează D om nul prin pildă, că m ăcar drepţi de ar fi ei şi toată porunca
lu i D u m n e z e u a r fi îm p lin it, să nu se m â h n e a s c ă p e n tru p rim ire a
p ă c ă to şilo r Şi nu este de m irare dacă ne m âh n im pentru cele ce se p ar că
se fac cu n ev red n icie. C ăci atât d e m are este iu b irea d e o am en i a lu i
D u m nezeu ş i cu atâta îndestulare n e dă nouă bu n ătăţile Sale, în cât se poate
n a şte de aici şi cârtire, care lu cru şi în vorba cea obişnu ită o zicem . C ăci de
m u lte ori, făcân d b in e cuiva, apoi nem u lţăm iţi fiind n o i d e la el, zicem că:
„T oţi m ă prih ăn esc, pentru că ţi-am făcut b in e cu a tâ tea ", m ăcar p o ate că
n im e n i nu n e-a p rihănit, în să voin d să arătăm m ărim ea facerii d e b in e ,
a ce ste cu v in te le plăsm uim .
TÂLCULREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA C apitolul 15 221

D ar să v ed em şi cu d e-am ăn u n tu l, în scu rt, pilda. La „ ţa rin ă " era

„ fiu l ce l m a re ", ad ică în lu m ea aceasta, şi-şi lu cra p ă m â n tu l său , tru p u l
zic, ca să se sature de „ p â in e "; şi sem ăna cu lacrim i, ca să secere cu bu cu rie
(Psalm. 125, 5). Şi în ţeleg ân d cele ce s-au făcu t, „n u vrea să in tr e " în
b u cu ria cea de o bşte, iar P ărintele cel iu b ito r d c o am en i „ ie se ş i îl ro a g ă "
şi îi sp u n e lui p ricin a v eseliei, că este în v iere a m o rtu lu i. C ă ci [„ fiu l c e l
m a re "], ca u n om , p entru că nu ştia, se sm in tea şi-L în v in u ia pe Tatăl, că
lu i a d ică n ic i m ă c a r u n „ ie d " nu i-a d a t, ia r p e n tru ce l c u rv a r „a
în ju n g h ia t v iţe lu l ce l h ră n it". Iar ce este ce ea ce se în sem n ea z ă p rin
„ ie d ", aici o v ei în ţeleg e. Tot „ ie d u l" d e p a rtea cea „d e-a s tâ n g a " (M atei
2 5 , 33) şi p ăcăto asă se p u n e23. D eci zice „ f iu l" cel b in e p lă cu t că: „ în toate
o sten elile m i-am p etrecu t viaţa, p rig o n it fiin d , rău p ă tim in d , de p ăcăto şi
necăjit; şi n iciod ată pentru m ine nu ai în ju n g hiat vreu n «ied », adică vreun
p ăcăto s care m ă necăjea, ca să aflu p u ţin ă o d ih n ă ". P recu m , ad ică, „ ie d "
a fo st p en tru Ilie - A hab. D eci, îl p rigo n ea [A h ab ] p e P ro oroc şi nu a dat
D om nul p e „ ie d u l" acesta d eg rab sp re ju n g h ie re (3 Regi 21, Ϊ7 -2 9 ), ca,
p u ţin trăg ân d u -şi su fletu l Ilie, să se o d ih n ească îm p re u n ă cu „ p rie te n ii
s ă i" , P roorocii. D rept aceea şi zice [Ilie] către D u m n ezeu : „ D o a m n e , p e
P ro o ro cii T ă i î-au o m o rât şi je r tfe ln ic e le T a le le -a u s u rp a t" (3 Regi 19,
10). „ Ie d " era p entru D avid - Sau l (1 Regi 19 ,10) şi to ţi c e i ce-T clev eteau
pe el, p e care îi slobozea D om n u l ca să-l isp itea scă [cerce] p e el; şi n u -i
„ ju n g h ia ", sp re a se veseli D avid . D rep t aceea şi g răia a cesta : „P ân ă
când p ă c ă to şii, D o a m n e , p â n ă cân d p ă c ă to şii s e v o r f ă li? " (Psalm 93,
3). A ceasta g răieşte şi „ fiu l" cel din E v an g h elie: „T otd eaun a fiin d e u în
o sten eli, n ici d e o m ân g âiere nu m -ai în v red n icit, n ici p e v reu n u l d in cei
ce m ă n ecăjeau pe m in e sp re ju n g h iere nu i-ai d at, iar a cu m , aşa, fără de
o sten eală, îl m ân tu ieşti pe cel cu rv a r". A şad ar, a ceasta este to ată ţin ta
p ild ei, care s-a zis p en tru fariseii cei ce câ rte a u p en tru p ă c ă to şii care
erau prim iţi de către D om nu l. Şi. n e în v aţă p e n o i că, m ă ca r d e v o m fi
d rep ţi, să n u -i gonim p e cei p ăcăto şi, n ici să câ rtim când D u m n ezeu îi
p rim eşte. D eci „ fiu l m a i tâ n ă r " su n t cu rvele şi v a m eşii; „ fiu l m ai m a re "
su n t fariseii şi cărtu rarii, ce se iau în lo cu l celo r d rep ţi, ca ş i cu m ar fi zis
D u m n ezeu : „Fie, voi su n teţi d rep ţi, cu ad evărat, şi n ici o p o ru n că nu aţi
călcat. D ar n u se cu v in e să fie prim iţi ce i care se în to rc de la ră u ta te?"
A şadar, p e n işte cârtito ri ca aceştia îi în v aţă prin [această] pild ă.

23 Vezi şi tâlcuirea la M atei 25, 31-33.

222 Capitolul J SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Şi ştiu că unii p e „ fiu l m ai m a re " J-au înţeles pentru în g eri, ia r pe

„ fiu l cel m ai tâ n ă r" pentru firea oam enilor, fire care a scorn it rid icare şi
răzv rătire îm potriva p oru ncii Lui D um nezeu şi s-a sem eţit. A lţii au în ţeles
acestea pentru israeliteni şi p en tru cei din neam uri. însă ad evărată este
n u m ai ceea ce am zis, anum e că d rep ţii sunt închipuiţi de „ fiu l m ai m a re ",
ia r păcătoşii şi cei care se în to rc su n t închip u iţi de „ fiu l cel tâ n ă r ". Iar
to ată u rzeala pildei pentru farisei s-a alcătu it, în v a ţâ n d u -i D o m n u l pe
d ân şii să nu se m âhnească pentru prim irea păcătoşilor, m ă ca r d eşi e i vor
fi drep ţi. D eci, nim eni, pentru jud ecăţile Iui D um nezeu să n u se m âhnească,
c i să su fere [rabde] când cei ce se p ar p ăcăto şi b in e p etrec şi se m ân tu iesc.
C ăci ce ştii tu, poate cel p e care îl socoteşti p ăcăto s s-a p o căit şi, d in această
p ricin ă, a fost prim it? Sau ştii tu că nu are ascu n se fapte b u n e şi p en tru
aceasta D u m n ezeu priveşte cu d ragoste către el?
 223

C a p it o l u l 16
Parabola despre iconomul necredincios.
Parabola despre bogatul nemilostiv şi despre săracul Lazăr1

16, 1-9: Ş i zicea către u c e n ic ii S ă i: Era u n om b o g a t care av ea u n

iconom ş i acesta a fo st pârât lu i că-i risip eşte avuţiile. (2) Ş i chem ându-1,
i-a z is: C e este aceasta ce aud d esp re tin e? D ă -m i so co tea la d e ic o n o m ia
ta, că ci n u m a i p o ţi să f ii ico n o m . (5) Ia r ic o n o m u l a z is în sin e : C e v o i
face că stă p â n u l m eu ia ic o n o m ia d e la m in e ? Să sap n u p o t; să ce rşe sc
m i-e ru şin e . (4) Ş tiu ce v o i fa ce , ca sa m ă p rim ea scă în ca s e le lo r, cân d
v o i fi sco s d in ico n o m ie. (5) Ş i ch e m â n d la sin e , u n u l câte u n u l, p e
d a to rn ic ii stă p â n u lu i său , a z is c e lu i d in tâ i: C ât eşti d ato r s tă p â n u lu i
m eu ? (6) Ia r el a zis: O su tă de m ăsu ri12 de u n td e le m n . Ic o n o m u l i-a z is:
la -ţi z a p isu l şi, şezân d , sc rie d eg rab c in c iz e c i. (7) D u p ă aceea a z is
altu ia: D ar tu , cât e ş ti d ato r? E l i-a sp u s: O su tă de m ă su ri3 de grâu.
Z is-a ico n o m u l: la -ţi z a p isu l şi sc rie o p tz e ci. (8) Ş i a lă u d a t stă p â n u l
pe ic o n o m u l ce l n ed re p t, că ci a lu crat în ţe le p ţe ş te . C ă ci f ii i v e a c u lu i
a ce stu ia su n t m ai în ţe le p ţi în n ea m u l lo r d ecâ t f i i i lu m in ii. (9) Ş i Eu
zic vo u ă; F a ce ţi-v ă p rie te n i cu b o g ă ţia n e d re a p tă , ca, a tu n ci câ n d v e ţi
p ărăsi v ia ţa , s ă vă p rim e a sc ă e i în c o rtu rile c e le v e ş n ice 4.
leremia 4 ,7 2 ( 1 6 ,6 ) Iezechiil 45,10-11,14 (1 6 ,8 ) loan 12,36 /
(1 6 ,4 )
Efeseni 5, 8-9/1 Tesaloniceni 5, 5(26, 9) Eccleziastul 11,2/
Sirah 40,26 / Matei 6,19; 20-21 / Luca 11,41 /1 Timotei 6,17,19
F iecare p ild ă cu chip m ijlocitor şi p rin în ch ip u ire în sem n ează firea
oarecăror lucruri, dar n u întru toate fiind asem en ea cu lu crurile acelea p e
care le arată. D rept aceea, nici n u se cuvine toate părţile pildelor cu de-am ă-
n u n tu l a le iscod i, ci lu ând cât se p otriveşte la p ricina ceea ce stă de faţă,
celelalte a le lăsa, ca p e u nele ce se u rzesc îm preun ă cu pilda, şi n im ic spre
pricina ceea ce stă înainte nu folosesc. Şi aşa, cu adevărat, se cu v in e a face
şi la pilda aceasta ce este p u să înainte. P entru că dacă n e v om apu ca să

1 în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru iconomul cel nedrept. Pentru că
nimeni nu poate sluji la doi domni. Pentru că nici o cirtă din Lege nu va trece. Pentru a tm-şi lăsa
omul fem eia. Pentru bogatul şi pentru Lazăr".
1 în ediţia de la 1805, în loc de „m ăsuri", se găseşte ,rvedre",
3 în ediţia de la 1805, în loc de „m ăsuri", se găseşte „obroace",
4 In ediţia de la 1805, aici se găseşte: „Faceţi vouă prieteni din jnamona nedreptăţii,
ca când veţi fi lipsiţi, să vă primească pre voiîn corturile cele vecinice".
224__________ Capitolul 16____________ 5FÂN7 LIL’I KOFILACT AKHIHPISCOFUL BULGAK 1E1

cercăm toate p ărţile cu d e-am ănuntul: cine este iconom ul, cin e este cel ce
l-a pu s pe el în iconom ie şi de cine a fost pârât, care su n t d ato rn icii şi
p en tru care pricină u n u l este d ator cu u ntd elem n , iar altu l cu grâu, şi
p en tru ce se zice că erau datori cu câte o sută d e m ăsuri, şi în scu rt să z ic,
p e celelalte toate, dacă m ai cu iscodire le vom cerca, în tu n ecos vom fa ce
c u v â n tu l, şi p o ate că şi v re d n ice de râs am fi tâ lcu it d in tru n e v o ia
n ed u m iriră. D eci, se cu vine atâta să n e folo sim d in pilda aceasta de faţă,
p recât este cu putinţă.
D in tru a ce a stă p ild ă v o ie şte D o m n u l ca să n e în v e ţe p e n o i să
c h iv e rn isim b in e b o g ăţia ceea ce ni s-a dat nouă. Şi m ai în tâ i a ce a sta
cu n o aştem , cum că n ii su ntem stăpâni ai averilor, că n im ic n u a v em al
n o stru , ci „ ic o n o m i" su htem ale celor străine, ce sunt în cred in ţate n o u ă
d e la S tăp ân u l, c a b in e p e acestea să le chivernisim , [încă] şi p re cu m A cela
p o ru n ceşte. Iar apoi, după ce n u am întrebu in ţat icon om ia b o găţiei d u p ă
ţe lu l şi voinţa Stăp ân u lu i, ci la d esfătările n o astre, p e ce le d a t e - rău
c h e ltu in d ü -le , n e aflăm ca „ ic o n o m i" ce s u n te m , „ p â r â ţi" . C ă v o ia
Stăp ân u lu i este sa icon om isim pe cele d ate la trebuinţele celo r îm p reu n ă
c u noi robi, iar nu la ale noastre desfătări. Şi atim ei când v om fi „ p â râ ţi",
v rân d să n e schim be Stăpânul de ia „ico n o m ia " averilor, adică să n e scoală
d in viaţa aceasta - iar după m utarea cea d e aicea vom şi „da so co tea la d e
ic o n o m ie " dacă vom fi înţelep ţi, vom cu n o aşte m ăcar ş i târziu ceea cc
s e c u v e n e a a fa ce, Ş i a tu n c i, n e fa c e m n o u ă „ p r i e t e n i " d in b a n ii
„ n e d re p tă ţii", iar bani ai „n ed rep tăţii" aceia se n u m esc câţi D om nul n i i-a
d a t să-i cheltu im la trebuinţele fraţilor şi ale celo r îm p reu n ă cu n oi robi,
ia r noi îi ţinem p entru noi înşine. în să, m ăcar târziu [în cele d in u rm ă] să
n e venim întru sim ţit e, und e n e d ucem şi cu m că în z iu a a ceea n ic i a n e
o sten i nu p u tem , căci nu este atu n ci vrem e de lucrare, n ic i a cere n u este
cu cu v iin ţă; căci „ n e b u n e " su n t num ite „ fe c io a re le " cele care au ceru t u n
asem en ea lucru (Matei 25,1-13). A şadar, ce u rm ează? Să-i facem îm p reu n ă
p ă rta şi ai acestor b an i [ai „ n ed re p tă ţii"] p e fraţi, ca, atu n ci cân d v o m lip si
d e aici [„vom f i sc o şi d in ic o n o m ie "] - ad ică atu n ci când n e vom d u ce
d in v iaţa aceasta - , să n e p rim ească p e n o i să ra cii în „ co rtu rile c e le
v e ş n ic e ". Pentru că săracilor celor în tru H ristos li s-au d at spre m o şten ire
„ co rtu rile c e le v e ş n ic e ", în tru care pot să-i p rim ească pe cei care a id s-au
fă cu t p rieten i cu d ân şii p rin d ăru irea b an ilo r. Ia r a ce şti b a n i fiin d ai
S tă p â n u lu i, d intru în cep u t se cuvenea a-i da sărm an ilor; că aceştia su n t
„ d a to r n ic ii" , d u p ă ceea ce s-a zis: „T o ată z iu a d re p tu l m ilu ie ş t e ş i
îm p ru m u tă " (Psalm 3 6 , 26) şi iarăşi „C el ce m ilu ie ş te săracu l, îm p ru m u tă
p e D u m n e z e u " (Pilde 19,17). A şadar, se cu ven ea d in tru în cep u t ţo a le a le
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 16 225

da acestor bu n i „ d a to rn ici", care dau înapoi în s u tit Dar, de vrem e ce ne

aflăm iconom i ai „ n ed re p tă ţii", fiind că cu n ed rep tate ţinem la n oi p e cele
ce altora le sunt rând uite, să nu răm ânem cu totul în tru această n eo m en ie,
ci să îm p ărţim săracilor, ca să fim p rim iţi de d ân şii în „ co rtu rile ce le
v e ş n ic e ". D eci, dacă aşa vom lua [înţelege] noi pilda, nu n i se va în tâm pla
la tâlcu irc nim ic d e prisosit sau cu iscod ire, ori cu tâlcu ire de visări.
Iar aceasta cc zice: „ fiii veacu lu i acestu ia su n t m ai în ţe le p ţi în n ea m u l
lo r d ecât f iii lu m in ii" , se p are cu m că ar însem n a ceva nep otriv it [în acest
loc], însă n u este fără de u rm are sau străin 5. Pentru că „ fii ai v e a c u lu i
a ce stu ia " îi n u m eşte pe cei care socotesc toate cele ce le su n t lor d e folos
[num ai] pe păm ânt. Iar „ fii ai lu m in ii" îi n u m eşte p e cei ce sunt d atori a
u nelti b o g ăţia cea d u hovnicească d up ă plăcerea lu i D um n ezeu. A şadar,
aceasta zice, anum e că oam enii, „ ico n o m i" ai d regătoriilor celor o m en eşti
făcând u -se, se strădu iesc în orice chip, ca, după ce se v o r sch im b a din
ico n om ie, să aibă m ângâiere. Iar „ fii ai lu m in ii" râ n d u in d u -se, ad ică
duhovnicească dregătorie a averilor încredinţând u-li-se, n im ic nu socotesc
spre a avea folos p e urm ă. D eci, „ fii a i v e a c u lu i a c e s tu ia " su n t cei cărora
li s-au încred in ţat d regătorii om en eşti şi, „ în n ea m u l lo r " - adică în v iaţa
aceasta p ăm ântească cu înţelep ciu n e pe cele ale lo r le ch ivern isesc. Iar
„ fii ai lu m in ii" su nt cei care au lu at averi ca să le chiv ern isească p e ele
după p lăcerea lui D um nezeu. D eci, n e aflăm noi cu m că în ico n om iile cele
o m eneşti, cu înţelep ciu ne ico n om isim şi le u neltim pe cele ale n oastre,
în tru cât ch iar de vom căd ea vreod ată d in ico n om ie, să av em oarecare
scă p a re a v ieţii. Ia r la av erile ce le ce se cu v in e a le ic o n o m is i d u p ă
D u m nezeu , nu n e arătăm că facem pu rtare de grijă, ca ş i cu m n u v o m da
seam a d e „ ico n o m ie", d upă ce n e v o m m u ta d in viaţa aceasta; ş i n e v om
şi afla lipsiţi de toată m ângâierea. D rep t aceea şi „ n eb u n i"6 n e n u m im ,
fiindcă n u le cu getăm p e acelea ce m ai p e u rm ă n e vor fi n ouă d e folos.
A şadar, să n i-i facem „ p r ie te n i" p e săraci, d â n d u -le lo r d in „ b o g ă ţia
n e d re p tă ţii", adică aceea care n i s-a d at nouă de la D um nezeu ca să fie
„ arm ă a d re p tă ţii", ia r n o i o ţin em şi, p en tru a ce a stă p ric in ă , în tru
n ed reptate s-a străm utat. Iar dacă „ b o g ă ţia " ceea ce se ad u n ă, ca ş i cum
d in d rep te chipuri de agoniseală, când nu se va ico n om isi b in e şi n u se va
da săracilor, „ n ed re p ta te" şi „m am o n a" se socoteşte a fi; cu câ t m ai m u lt,
cea [dobândită] dintru ned rep tate. D eci, dintru această „ n ed re p ta te" să
n e ag on isim „ p rie te n i", ca atu nci când v o m lip si [d e a id ] şi v om trece

5 Adică arc noimă în desfăşurarea pildei.

6 Pentru că „iconomii nebuni" nu sunt, nicidecum, „iconomi înţelepţi".
226 Capitolul 16 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

d in tru această viaţă - sau şi în alt chip: când n e vom îm p u ţin a cu su fletul,
fiin d osând iţi să n e prim ească p e noi acolo „ p rie te n ii", în „ co rtu rile
c e le v e ş n ic e ".

1 6 , 10-13: C el ce este cred in cio s în fo arte p u ţin ş i în m u lt e cred in cio s;

ş i ce l ce e n ed re p t în fo arte p u ţin şi în m u lt este n ed rep t7, f i l l D e c i, dacă
n - a ţi fo st cre d in c io şi în b o g ă ţia n ed re a p tă 8, c in e vă va în cre d in ţa p e cea
ad ev ărată? (12) Ş i dacă în ceea ce este străin n u a ţi fo s t cre d in c io ş i, cin e
v ă v a da ce ea ce este a l v o stru ? (13) N ici o slu g ă n u p o a te să s lu je a s c ă la
d o i stăp ân i. F iin d că, sau p e u n u l va u rî şi p e ce lă la lt îl va iu b i, sa u de
u n u l se v a ţin e şi p e ce lă la lt îl va d isp reţu l9. N u p u te ţi să s l u jiţ i lu i
D u m n e z e u şi lu i m am o n a. Wj Matei 25 21, Luca 19 17 (16 n ) Matei 6 24
în c ă în v a ţă [D o m n u l] c ă s e c u v in e a ic o n o m is i b o g ă ţ ia d u p ă
D u m n e z eu , p en tru că „ ce l c re d in c io s în tru p u ţin " — a d ică cel care a
ch iv ern isit b in e bogăţia ceea ce i s-a în cred in ţat lu i în lu m ea aceasta - şi
„ în tru m u lt este c re d in c io s" - ad ică şi în veacu l ce v a să fie d e b o g ăţia cea
a d ev ărată este vrednic. D eci „ p u ţin " nu m eşte bogăţia cea p ăm ân tească,
a d ică p e cea care după ad evăr e m ică, iar m ai cu covârşire n im ic n u este,
d e vrem e ce este trecătoare. Iar „m u lt" nu m eşte bogăţia cea cerească, adică
p e cea care răm ân e pururea şi se adaugă. Iar cel ce întru această bogăţie
p ăm ân teasca s-a arătat n ed rep t şi le-a făcu t ale sale p e cele ce i s-a u d at lu i
sp re trebuinţa cea d e o b şte a fraţilor, n ici d e acea [bogăţie] „ m u ltă " nu v a
fi vred nic, ci ca un n ed rept se va scoate afară.
Şi tâlcuind [D om nul] ceea ce s-a zis, adaugă: „Dacă în tru «m am ona
n ed rep tăţii» nu aţi fost credincioşi, «cea adevărată» cin e o va încredinţa
vouă?" „N edrept m am o n a" a n um it bogăţia ceea ce se află la n oi, căci de ar
fi fost dreaptă, n u s-ar fi aflat. Iar acum , fiindcă se află la noi, arătat este că,
ţinându-se şi neîm părţind u-se, săracilor „n ed reap tă" este. Ş i u na ca aceasta
este răpire a averilor celor străine şi ale celor ce sunt ale săracilor; aceasta
este nedreptate. D eci celui ce p e bogăţia aceasta râu o chiverniseşte şi cu
n ecred inţă, cum [oare] bogăţia „cea ad evărată" i se va încred inţa? Şi nouă,
celor ce n u am iconom isit cu cred inţă „ceea ce este stră in ", adică averile -
c ă d străine su nt acestea şi p entru că su nt rânduite săracilor şi pentru că nu
a m adus n im ic în lum e, ci g oi n e-am născu t - , p e cel care este „al n o stru "

7 în ediţia de la 1805, în loc de „în foarte puţin şi în mult", se găseşte „întru puţin
şi întru mult". în versetele. 10-12, în loc de „în", sc găseşte „întru".
8 în ediţia de la 1805, în loc de „bogăţia nedreaptă", se găseşte „nedrept mamona".
9 în ediţia de la 1805, în loc de „îl va dispreţul", se găseşte „nu va griji".
TÂLCUIREA SFINTE] EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 16 227

cine îl va da nouă? Iar „al n o stru " este bogăţia cea cerească şi dum nezeiască,
pentru că acolo este petrecerea [vieţuirea] noastră. Ş i om ului celui ce s-a
zidit după chipul lui D um nezeu banii şi avuţiile îi su n t „ stră in e", că nici
u na dintre acestea n u este asem enea lui, iar dobândirea bunătăţilor celor
dum nezeieşti şi îm părtăşirea cu D um nezeu - acesta este „al n o stru ".
Deci, până aici ne-a în v ăţat pe noi cum se cuvine a icon om isi bogăţia
cu credinţă, că „străin ă" este, iar nu a noastră - pentru că noi suntem
„ ico n o m i", iar nu dom ni şi stăpâni. Dar' fiindcă „ ic o n o m ia " cea după
D u m n ezeu a b o g ă ţie i nu se în d rep tează în alt ch ip , fără n u m a i p rin
neîm pătim irea spre bogăţie, adaugă şi aceasta la învăţătură, zicând: „Nu
p u te ţi să s lu jiţi lu i D u m n ezeu şi lu i m am o n a" - adică îi este cu neputinţă
celui care este p ironit sp re bo găţie şi ţine ceva cu îm p ătim ire - a fi slugă a
lui D um nezeu. D eci, dacă voieşti cu cred inţă să icon om iseşti bogăţia, să
nu slujeşti ei, adică să nu ai dragoste către dânsa, şi astfel, cu adevărat, ai
slujit lui D um nezeu - căci pretutindenea iubirea d e argint este prih ăn ită10,
pentru că este dragostea cea cu îm pătim ire şi prieteşu gu l lum ii.

16,14-15: Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iu b ito ri de argint

şi-L luau în b ătaie de jo c 11. (15) Ş i E l le-a zis: V oi su n teţi cei ce vă faceţi pe
voi drepţi în ain tea oam enilor, dar D u m n ezeu cu n o aşte in im ile voastre;
căci ceea ce la oam eni este în a lt*112, u râciu n e este în a in tea lu i D u m n ezeu .
(16, 14} 1 ΤΪmote i 6 , 10 (1 6 ,1 5 ) 1 Regi 1 6 ,7 /Psalm 7 ,1 0 /
Pilde 1 7 ,3 1 leremia 11,20; 17,10; 20,12 /Luca 1 8 ,9
Fariseii îl b atjo coreau pe D om nu l ca u nii care erau îm pu nşi [săgetaţi]
de cuvintele acestea, că nu le plăcea lor să au dă cele p en tru n eagon iseală,
fiindcă erau iubitori d e argint. D e v rem e ce s-a şi zis: „u râciu n e î i este
p ăcăto su lu i c in stire a de D u m n e z e u " (Sirah 1, 24), iar „ m u strările su n t
re le ce lu i n e c re d in cio s".
Iar D om nul, descoperind vicleşugul lor cel ascuns şi arătând că m ăcar
de şi făţăm icesc dreptatea, u râţi sunt înaintea lui D um nezeu pentru părerea
[pe] care o au despre ei înşişi, zice: „Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi
şi vi se pare cum că num ai vouă vi s-a dat a înţelege cele ce se cuvin, şi a
învăţa, pentru aceea şi batjocoriţi cuvintele M ele ca ale unui nebun, vrând
ca să vă socotească norodul dascăli ai adevărului. D ar nu este a ş a Căci

la Vezi: '1 Timolei 6, 10; Evrei 13, 5; lacov 1, 10-11 etc.

11 în ediţia de ia 1805, în loc de „şi-L lu a u în bătaie de joc", se găseşte „şi-L
batjocoreau p e D â n s u l" .
12 In ediţia de la 1805, în loc de „căd ceea ce la oameni este înalt", se găseşte „că
ceea ce este întru oameni înălţat".
228 Capitolul K> SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

« D u m n ezeu ş tie in im ile voastre» şi «urâciune» p e voi vă socoteşte, pentru

cugetarea voastră cea înaltă şi pentru pofta slavei om eneşti. Iar «ceea ce
este întru o am en i înălţat, urâciune este în ain tea lu i D um nezeu», că necurat
este înaintea D om nului tot cel care se înalţă cu inim a (Pilde 16, 5). D eci, se
cu v en e a vo u ă, o, fariseilor, să nu vieţuiţi pentru părerea o m en ească" -
[pentru] „că D u m n ezeu a risip it oasele celo r ce p lac o a m en ilo r" (Psalm
52, 7 ) - , „ci să vă îndreptaţi pe voi m ai cu seam ă înaintea lui D um nezeu".
16,16-18: L egea şi P ro orocii au fost până la lo a n ; de atu n ci îm p ărăţia
lu i D u m n e z eu se b in e v e ste şte şi fiecare se sile şte sp re ea. (17) D a r m ai
le s n e e să treacă ceru l şi p ăm ân tu l, d ecât să cadă d in Lege u n c o m de
lite r ă 13. (18) O ric in e -şi lasă fe m e ia sa şi ia p e alta să v â rşe şte ad u lter; si
c e l ce ia p e cea lăsată de b ă rb a t săvârşeşte a d u lte r1415.
(16,36) Matei 4,17; 11,12-11 (16, ί 7) Psalm 101,26-28 /Isaia 40,8; 51,6 /Matei 5,18/ l .uea 21,33 /
1 Petru 1,24-25 (16,18) Deuteronom 24,1 /Matei 5,32; 10,9 /Marcu 10,11/1 Corinteni 7,10
A cestea se par cum că sunt deosebite şi n u au n ici o îm părtăşire cu
ce le ce s-au zis mai sus, dar celu i ce ia am inte nu i se vor părea n ep otrivite,
ci fo arte p o triv ite cu cele d e m ai sus.
C ăci, d e vrem e ce D om nu l, prin cele ce le-a zis m ai sus, a învăţat
neagoniseala şi bogăţia a num it-o „nedrept m am o n a", iar pentru că Legea
b la g o slo v en ii şi îm bogăţire le dăd ea (Deuteronom 28, 1-13) şi Proorocii
„ b u n ă tă ţile p ăm ân tu lu i" făgăduiau (Isaia 1 , 19), ca să nu-1 zică lui cineva
b atjocorind u-L , precum fariseii: „Ce zici Tu? Te îm potriveşti Legii? A ceea şi
în b o g ăţie blagosloveşte, iar Tu neagoniseala în v eţi [p ro p o v ăd u ieşti]?",
p e n tru aceasta zice [D om nu l]: „Legea şi P roorocii până la lo an aveau
h o tărn icire şi b in e învăţau, fiindcă aşa cerea pruncia ascultătorilor. Iar d e
câ n d loan - cel care puţin de nu era nem aterialnic pentru [a sa] neagoniseala,
şi neag on isitor pentru [a sa] puţină m aterialnicie - a ven it şi îm p ărăţia
C erurilor a propovăduit-o, nu mai e vrem e d e aici înainte pentru «bu n ătăţile
p ă m â n tu lu i» , d îm părăţia C erurilor se propovăduieşte. Pentru aceasta şi
n eag o n iseala p e păm ânt sunt datori a o p ăzi cei ce poftesc Cerurile. De
v rem e ce şi Proorocii şi Legea, fiindcă nu au pom enit de îm părăţia Cerurilor,
cu cuviinţă «b u n ătăţile păm ântu lu i» făgăduiau celor care în că n u erau d e
să v ârşit [desăvârşiţi], şi n im ic m are şi bărbătesc,s nu puteau să înţeleagă.
D e d , cu cuviinţă, o, fariseilor, neagoniseala învăţ Eu, fiindcă poruncile Legii,
c e le ce nu su n t de săvârşit [desăvârşite], n u m ai au v rem e".

13 In edi|ia de la 1805, în loc de „un con» d e lite r ă " , se găseşte „o c irtă ".
14 În ediţia de la 1805, în versetul 18, în loc de „să v â rşe şte a d u lte r", se găseşte
„ p re a c u r v e ş te ".
15 Bărbăţia duhovnicească, în opoziţie cu pruncia duhului.
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 16 229

A poi, ca să n u zică e i că d e acum to ate ce le ale L eg ii se leapăd ă ca u na

ce este d eşartă şi nefo lo sito are, zice [D om nu l]: „N u, ci m ai v ârtos acu m se
îm plinesc şi se săvârşesc". C ăci câte a scris um bros Legea, ori pentru H ristos
grăind cu închipuire, o ii pentru porunci, acestea acum se îm p lin esc şi nim ic
d intru acestea, p ân ă şi u n co rn d e literă, n u va c ă d e a C ă ci ş i cele ce p en tru
H ristos acolo u m bro s s-au arătat, acu m m a i lu m in a t se v o r săv ârşi şi
p o ru n cile L egii, cele ce atu ncea p otrivit şi d u p ă în ţelegerea celo r ce n u
erau d e săv ârşit [desăvârşiţi] s-au d at, acu m m ai în alte şi m ai d e să v â rşit
[desăvârşite] v o r fi.
Iar că L eg ea către cei ce nu erau de săv ârşit [desăvârşiţi] nu v o rb ea d e
săvârşit [d esăvârşit], arătat este dintru aceea că p en tru d ezlegarea n un ţii,
d up ă îm pietrirea inim ii evreilor a răsp u ns L egea (Deuteronom 24 ,1 ), că de
va u rî b ărbatu l pe fem eie să aibă stăp ânire a o lăsa pe ea, ca să n u se
în tâm p le ceva m ai rău. P en tru că u cig aşi fiind ei şi v ărsători de sân g e, n ici
p e ce i p reaiu biţi nu -i cru ţau , în cât şi p e fii şi pe fiice le jertfea u dracilor.
Iar starea cea m ai d e jo s şi ne[d e]săvârşirea Legii în tru acest ch ip [fel]
a fost. Că atu n ci era vrem e d e un aşezăm ân t d e Lege ca acesta, iar acum
d e altă în v ăţătu ră m ai d e săv ârşit [desăvârşită] este trebu inţă. P en tru
aceasta şi zice [D om nul]: „«Tot c e l care-şi la s ă fe m e ia sa, afară d e p ricin ă
d e cu rv ie, si ia alfa, p reacu rv eşte». D eci n u este n ici un lucru de m irare,
d acă Legea, în chip arătat, n u învaţă n im ic p en tru n eag o n iseală, iar E u
vo rbesc p entru neagoniseală. C ă iată. L egea a p oru n cit p en tru d ezlegarea
n u n ţii - fără nici o d eosebire de [cele] ce zic E u d in pricina în d ârjirii
iu d e ilo r sp re v ă rsa re a d e sâ n g e . Ia r E u s p re c e le m a i d e s ă v â r ş it
[desăvârşite] d ep rinzând u -i p e ascultători, pe lăsarea cea fără de pricină
b in e cu v â n ta tă o o p re sc, n u ce le îm p o triv a L eg ii le g iu in d , ci m ai cu
covârşire voirea aceleia întărind. C ă socotinţa Legii era să nu se facă ucideri
în tre b ărb at şi fem eie. A ceasta şi eu o pecetlu iesc, prin a-i în v ăţa pe so ţi a
p u rta grijă unul de altul şi a le fi m ilă de ale lo r m ăd ulare. A şadar, şi
Legea aceasta voia, dar fiindcă n u erau de săvârşit [desăvârşiţi] ascultătorii,
a rând uit dezlegarea nunţii, ca m ăcar aşa să le fie m ilă şi să nu se tu rbeze
b ărbatu l şi fem eia u nu l îm potriva altu ia".
D eci, p e toate ale Legii le-a în tărit16 H ristos, în tru cât b in e a zis, cu m că
cu neputinţă este, „să cadă d in L ege u n c o m de lite r ă " . C ăci cu m ar fi
căzu t ceea ce m ai vârtos se înd reptează [îm plineşte] d e H ristos?

16 „F iin d că e ste tm sin g u r D u m n e z e u , C are va în d rep ta d in cre d in ţă p e c e i tăiaţi

îm p re ju r şi, p rin cre d in ţă, pe c e i n e tă ia ţi îm p re ju r. D e s fiin ţă m d eci n o i L eg e a p rin
cre d in ţă ? N icid e cu m ! D im p o triv ă , în tă rim L e g e a '' (Romani 3, 30-31).
230 Capitolul 16 SFÂNTULTEOFILACr ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

76, 7 9-22: Era u n om b o g a ţ care se îm b ră ca în p o rfiră şi în v ison ,

v eselin d u -se în toate zilele în chip strălucit17. (20) Iar un sărac, anum e Lazăr,
zăcea în ain tea porţii18 lu i, p lin de b u b e, (2Ί) p o ftin d să se sature d in cele ce
căd eau de Ia m asa bogatului10; dar şi câin ii venin d , lin geau b u b e le lui. (22)
Ş i a m urit săracul şi a fost dus de către în g eri în sân u l lu i Avraam. A m urit
şi bogatul şi a fost înm orm ântat20. (16.19) Sirah i i , 4; 14,14; 18,32
P otrivite su nt şi b in e u rm ează şi acestea celor ce s-au z is m a i înainte,
p en tru că d eoarece a apu cat m ai înainte şi a în v ăţat a se icon om isi bine
bogăţia, cu cu viinţă îm preunează pe urm ă şi p ild a bogatu lu i. C ăci pildă
e s te şi aceasta, iar n u lucru acu m făcut (precum u n ii fără de în ţelegere a r fi
so co tit), adică istorie [istorisirel căci încă n-au lu a t n ici ce i drepţi cele b u n e,
n ic i cei păcătoşi cele îm potrivă. C i a în ch ip u it D om nul cu v ân tu l, ca să-i
în v e ţe pe cei m ilo stivi în ce fel su nt cele ce îi aşteap tă p e d ânşii; şi iarăşi,
s ă arate celor ce rău p ătim esc, în ce fel su nt acelea în tru care se vor desfăta,
p en tru cele p e care aici le rabdă.
A şadar, pe „ b o g at" fără de n u m e în p ild a aceasta l-a p u s, ca p e unul
c e nici nu era v red n ic d e a se n u m i la D u m n ezeu , d u p ă cu m şi p rin
P roorocul zice: „N u v o i p o m e n i n u m e le lo r p rin b u z e le M e le " (Psalm 75,
4). Iar p e sărac p e num e îl p om eneşte, căci n u m ele d rep ţilor şi în C artea
V ieţii se scriu (Daniil 12,1; Filipeni 4 , 3; Apocalipsa 3,5). S ie s te vorbă, precum
î n povestirea [predania] evreilor se află, cu m că era un oarecare L azăr în
Ieru salim în vrem ea aceea, care era în cea m ai de pe urm ă sărăcie şi boală, ■
p e care l-a p om enit D om nul, la pildă luându-1 pe d ân sul, ca p e unul ce era
a ră ta t şi cunoscut.
Aşadar, „b o g atu l", d inspre toate părţile era îndestulat, că şi „cu p o rfiră
ş i cu v iso n " era îm brăcat şi nu num ai aceasta, ci şi în toată cealaltă desfătare
s e îndulcea, că zice „ v e se lin d u -se ", şi nu num ai uneori, iar alteori nu, ci
„ în to ate z ile le " . Şi nu cu m ăsu ră se desfăta, ci „ lu m in a t" [„în ch ip
s tră lu c it"], ad ică dezm ierd at şi cu m ultă cheltuială. Iar L azăr era şi sărac
ş i bolnav; şi aceasta cum plit, căci zice: „p lin de b u b e " - căci este cu putinţă
a fi cineva bolnav, dar nu şi plin dc bu be, iar aici prisosea răul.
„ Ş i zăcea în a in te a u şii b o g a tu lu i". în că o m u n că [caznă] este aceasta,
a vedea pe alţii prea d esfătându-se, iar p e sine pierind de foam e. C ă poftea *13

în ediţia de la 1805, în loc de „în chip strălu cit", se găseşte „lum inat".
13 în ediţia de la 1805, în loc de „înaintea porţii", se găseşte „înaintea u şii".
18 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „d in cele ce căd eau d e la m asa b o g a tu lu i", se
g ă se ş te „d in fă râ m itu rile care căd eau d in m asa b o g a tu lu i".
20 în ed iţia d e la 1805, în loc de „ în m o rm â n ta t", se găseşte „în g ro p a t".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 16 231

[LazărJ sä se satu re nu de b u cate scum pe, ci de în seşi „ fă râ m itu rile ", şi

anum e de acelea de care câinii se saturau. în că era [Lazăr] lipsit şi de cei
ce l-ar fi cercetat, căci „câin ii v en in d , lin g eau ră n ile lu i" , fiindcă n u era
nim eni care să-i gonească p e ei.
Dar, oare, întru atâtea rele fiind Lazăr, hu lit-a? Sau a ocărât desfătarea
bogatului? Sau neom enia osânditu-o-a? O ri a prihănit pronia [dum neze­
iască]? N ici vina dintre acestea nu a cugetat, ci cu m ultă înţelepciune răbda.
De unde este arătată aceasta? Dintru aceea că îngerii îl prim eau p e el după
ce a m urit, căci de ar fi fost cârtitor şi hulitor, nu s-ar fi învrednicit de atâta
cinste şi de înconjurarea şi petrecerea sa de către Îngeri.
Şi „a m u rit ş i b o g atu l şi a fost în g ro p a t", căci cu ad evărat, şi când era
el yiu, „ în g ro p a t" era su fletu l lui, ca p e u n m o rm ân t de ju r-îm p reju r
pu rtând u -şi trupu l, pentru aceasta şi după ce a m u rit, nu de în geri a fost
petrecut, ci în iad se pogoară. C ăci acela care n im ic în alt ori ceresc nu a
cugetat vreodată, d e locul cel m ai de jos este vrednic. C ăci prin a zice cum
că s-a îngropat, aceasta a însem nat D om nul, că şi su fletu l lui, locul cel m ai
de jos şi m ai întu necos La dobândit.

16, 23 -26: Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri21, el a văzut

de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. (24) Şi el, strigând, a zis:
Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful
degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această
văpaie. (25) Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit22 cele
bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el
se mângâie, iar tu te chinuieşti. (26) Şi peste toate acestea între noi şi v o i
s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă d e aid la voi să nu
poată, nici cei de acolo să treacă !a noi.
(16,24J Zaharia 14,12 (16, 25) Iov 21, 7 ,1 3 1 Psalm 36, 37; 125,6 / Luca 6,2 4
Precum pe A dam , scoţându-1 D om nul din R ai, în preajm a acestu ia l-a
pus să locuiască, p entru ca prin privirea cc a de-a pururea în n oin d u-se
p atim a [d u rerea], m ai cu d ead insul să -i d ea lu i sim ţirea căd erii din
b u n ătăţile acelea, aşa şi pe acesta, în preajm a lui L azăr l-a o sân d it, ca,
văzându-1 p c el în ce fel de bu nătăţi este, să le sim tă p e acelea d e la care
din pricina n eom eniei a căzut.
D ar pentru ce nu la altul din drepţi, ci „în sâ n u l lu i A vraam " l-a văzu t
pe Lazăr? Fiindcă iu bitor de străini era Avraam. D eci, ca să se facă m ustrare
a u râciunii lu i de străini, pentru aceasta îm p reu n ă cu Patriarhul îl ved e

21 în ediţia de la 1805, în loc de „chinuri", se găseşte „m unci".

22 In ediţia de la 1805, în loc de „ai prim it", se găseşte „ai luat în ap oi".
232 Capitolul 16 SFÂJVTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

[pe Lazăr]. A vraam şi p e cei ce treceau p e d rum în casa sa îi trăgea, ia r

acesta şi p e cel ce zăcea în lă u n tm îl trecea cu v ed erea
D ar p en tru ce b o g atu l nu tind e către L a z ă r cu v â n tu l său , ci către
A vraam ? P oate se ruşina, căci socotea poate că L azăr este p o m en ito r de
rău şi, dintru ale sale le ju d eca şi p e ale lu i L azăr: „D acă eu, d o b ân d in d
a tâ ta înd estu lare, îl treceam cu ved erea pe acesta care se strâ m to ra d e
atâtea rele şi nici fărâm ituriloT nu-1 făceam părtaş, cu m u lt m ai v â rto s
acesta ce a fost d efăim at va p om eni răul şi nu se va p leca să-m i dea d a ru l".
P en tru aceasta către A vraam face cuvântul, căci socotea cum că n u ştie
P atriarh u l ce le ce se făcuseră. D ar ce-i zice Avraam ? N u a zis: „O m fără de
o m en ie şi cru d , n u îţi este ruşine? A cum îţi ad u ci am inte d e iu birea de
o a m e n i?", ci cum îi grăieşte Avraam: „F iu le " - vezi su flet m ilostiv şi sfân t?
C ă ci z ice şi oarecare în ţelep t ca su fletul sm erit [oropsit] să nu-1 turburi.
P en tru aceasta şi el, „ fiu le " îi zice, însem nând p rin aceasta c ă p ân ă aici
are e l stăpânire, adică a-1 n u m i p e el aşa, cu b lâ n d eţe, iar m ai m u lt, n im ic
n u stăp ân eşte: „C eea ce am , aceasta îţi dau, glas m ilostiv ; iar d e aici, acolo
a te străm uta n u este a l m eu, căci s-au încu iat toate. Şi tu ai lu a t răsp lătire
pe cele bu n e ale tale, iar acela p e cele rele".
D ar pentru care pricină n u a zis „ai lu at", ci, „ai lu a t în a p o i"? Pentru
aceasta: „a lua în ap o i" obişnuim a zice la cei ce prim esc ceea ce a fost d at cu
îm prum ut. D eci, ce n e învăţăm [de aici]? C hiar dacă vreunii pângăriţi v o r fi
şi chiar dacă la cea m ai de pe urm ă răutate vor fi ajuns, de m u lte ori unul
sau două lucruri bune [tot] au făcut. Drept aceea, şi bogatul, având oarecare
lucruri bune, prin îndestularea cea din viaţa păm ântească şi-a lu at răsplătirea;
şi se zice cu m că pe acestea „le-a lu at în a p o i". A şijderea şi Lazăr, „pe cele
r e le " , că poate şi acesta una sau două răutăţi [tot] a făcut, iar prin chinuirea
p e care aici a suferit-o „a lu at în a p o i" răsplătirea cea cuviincioasă a acestora
P entru aceasta, „el se m ângâie, ia r tu te m u n ceşti".
Iar „prăpastia" înseamnează depărtarea şi deosebirea drepţilor de cei
păcătoşi. Căci precum voinţele lor deosebite au fost, aşa şi lăcaşurile m ultă
depărtare au, fiindcă fiecare ia ca răsplătire cele potrivite voinţei şi vieţii sale.
Şi să însem nezi aici o oarecare dovedire îm potriva o rig en iştilor, care
zic cum că sfârşit vor avea m u ncile [caznele], şi va fi o vrem e când păcătoşii
se v o r unii cu drepţii şi cu D um nezeu - şi aşa se va face D um n ezeu totul
în tru toate (1 Corinteni 15, 28). C ăci, iată, îl auzim pe Avraam zicân d : „cei
c a re vo iesc să treacă de a ic i la voi să nu poată, n ic i ce i de acolo să treacă
la n o i" . D eci, precum este cu neputinţă a se m uta cineva din soarta drepţilor
TALCUIREA SFINTEE EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 16 233

în locul păcătoşilor, aşa este cu n ep u tin ţă - p recu m A vraam n e în v a ţă p e

n oi - a se m u ta d in locul m u n cii [caznei] în locul drepţilor. Ş i, cu ad evărat,
Avraam este m ai vrednic d e cred inţă decât O rigen.
Şi ce este „ ia d u l"? U n ii au z is că este loc în tu n eco s sub p ăm ân t, iar
alţii „ ia d " au zis că este m u tarea su fletu lu i d e la a rătare la n earătare şi
în tu n ecare, că până este su fletul în trup s e arată p rin lu crări, iar d up ă ce
se m u tă din trup, se face nevăzu t. D eci, aceasta au zis că este „ ia d u l".
Ia r „sân a l Iu i A vraam " [se num eşte] cu p rin d erea b u n ă tă ţilo r celo r ce
su n t o rân d u ite d rep ţilor celo r ce au aju n s d in v ifo r la lim an u rile cereşti.
F iin d că şi p en tru ţărm urile m ării, „ sâ n u ri" obişn u im a n u m i locu rile cele
ce su n t în chipu l lim anu rilor şi ad ăpostitoare23.
în că să însem n ezi şi aceasta, [anum e] că în ziu a aceea va v ed ea cel
care ned rep tăţeşte p e cel care se ned rep tăţeşte în ce slav ă este şi, acesta
d in urm ă, d e asem enea, îl va ved ea p e celălalt în o sân d ă, p recu m aici
b o gatu l p e L azăr şi acesta, d e asem enea, p e bogat.

1 6 , 27-31: Ia r e l a zis: R o g u -te, dar, p ă rin te , să -l tr im iţi în casa ta tă lu i

m eu , (28) că ci am c in c i fraţi, să le sp u n ă24 lo r ace ste a , ca să n u v in a ş i e i
în acest lo c de ch in . (29) Ş i i-a z is A vraam : A u p e M o is e ş i p e P ro oroci;
să ascu lte de ei. (30) Iar el a zis: N u , p ă rin te A vraam , ci, d acă cin ev a
d in tre m o rţi se va d uce la ei, se v o r p o căi. (31) Ş i i-a z is A vraam : D a că n u
ascu ltă d e M o ise şi de P ro oroci, nu v o r cred e, n ic i d acă a r în v ia cin e v a
di tte m orţi. (16; 29) loan 5 ,3 9 ,4 5 /Faptele Apostolilor 15,21; 17,11

N ed ob ân d in d cele [pe care le ceru se] p en tru sin e, ticălo su l bogat

pentru alţii se roagă. Vezi cu m , d in m unci [cazne] v ine în tru sim ţire? Şi cel
care-l defăim a m ai înainte p e Lazăr, care-i zăcea în ain tea picioarelor, acum
de alţii, care nu su n t d e faţă, se îngrijeşte şi roagă să fie trim is Lazăr din
m o rţi la „casa tatălu i să u ". Ş i nu orişicare d intre cei m orţi să fie trim is, ci
Lazăr, ca să-l vadă p e d ânsul în cu n u n at şi întru slav ă şi săn ătate cei care
m ai în ain te îl văzu seră pe e l în b o ală şi întru n ecin ste; şi cei ce s-au făcut
m artori ai sărăciei lui, aceştia şi ai slavei sale să se facă văzători. C ăci
ad everit este cu m că întru slav ă v oia să se arate [Lazăr] acestora, sp re a fi
el p ro p o văd u ito r vrednic de credinţă.
A şad ar ce zice A vraam ? „A u p e M o is e ", adică: „Tu ai grijă d e fraţi,
dar nu a şa p recu m o face D um nezeu C el C are i-a făcu t pe dânşii, căci m ii

23 Este vorba de golfuri.

24 în ediţia de la 1805, în loc de „să le spună", se găseşte „să le m ărturisească".
234 Capitolul, 16 S F Â N T U L T E O F Î L A C T A R H I E P IS C O P U L B U L G A R IE I

d e d ascăli le-a trim is lo r". Iar bogatul zice: „N u, p ă rin te " - căci, fiin d că cl,
a u z in d S crip tu rile, nu cred ea, şi i se părea că su n t sco rn eli cele zise,
asem en ea socotind că se află şi fraţii săi, şi de la sine ju d ecân d socotea că
[n ici ei] nu ascultă Scripturile, p recu m nici el nu o făcea - „ci, dacă cineva
d in m orţi va învia, vor cred e".
întru acest fel şi acu m su nt cei care zic: „C ine ştie cele d in iad? C in e a
v e n it de acolo şi ne-a v estit n o u ă ?" D ar aceştia să-l audă p e Avraam , ce
z ic e că , d acă Scrip tu rile n u le ascu ltăm , n ici p e cei ce vin d in iad n u -i vom
cred e. Şi aceasta au adeverit-o iu d eii, care fiindcă nu ascultau Scripturile,
n ic i m orţi văzând înviind, n u au crezut; ci şi p e Lazăr a-1 om orî se ispiteau35
(Im n 12, 9-11) şi, în vrem ea răstig nirii, m ăcar că m u lţi m o rţi au în v iat2526
(M atei 27, 50-53), în să iu d eii asu pra A p o sto lilo r cu u cid ere săreau [se
n ă p u ste au ]27 (Faptele Apostolilor 23,12-14).
Pentru că de ne-ar fi folosit nouă pentru credinţă, şi aceasta de m ulte
o ri ar fi făcut-o D om nul, iar acum nim ic nu ne foloseşte aşa, precum cercarea
ce a cu dinadinsul a Scripturilor. C ăci a în v ia m o rţi s-ar fi m eşteşu git şi
d iav o lu l d upă nălucire şi, prin aceasta, ar fi am ăgit pe cei fără de socoteală,
s e m ă n â n d p en tru ce i d in iad 26 d o gm e v re d n ice ră u tă ţii lor. Ia r cân d
S c rip tu rile să n ă to s se ce a rcă , nici u n lu cru ca acesta n u v a p u tea să
m eşteşu gească, pentru că acestea sunt „fă clie" şi „ lu m in ă " şi, atunci când
acestea lum inează, lucrul se vede şi se află (Psalm 118, 105; Pilde 6, 23)n.
D eci Scripturilor se cuvine să credem şi nu să căutăm învieri ale morţilor.

25 „Deci m ulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru
Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr, pe care-1 înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe
L azăr sâ-1 omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus"
(loan 12, 9-11 ).
26 „Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma
templului s-a sfâşiatîn două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-
au despicat; mormintele s-au desch is şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.
Ş i ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat
m u ltora" (M atei 27,50-53;.
27 „Iar când s-a făcut ziuă, iudeii, făcând sfat îm potrivă-i, s-au legat cu blestem,
zicând că nu vor mânca, nici nu vor bea până ce nu vor ucide p c Pavel. Şi cei ce făcuseră
în tre ei acest jurăm ânt erau mai mulţi de patruzeci, care, ducându-se la arhierei şi la
bătrâni, au zis: Ne-ani legat pe noi înşine cu blestem să nu gustăm nim ic până ce nu
vom ucide p e Pavel" (Faptele A p ostolilor 2 3 ,1 2 -1 4 ),
20 Adică vrednici de iad dintru ale lor fapte.
25 „Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor m ele" (P salm 1 1 8 ,1 0 5 );
„C ă povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndem nurile care dau învăţătură
sunt calea vieţii" (P ilde 6, 23).
T Â L C U IR E A S F IN T E I E V A N G H E L II D E L A L U C A C a p i t o l u l 16 235

în că este cu p u tin ţă şi to p o lo g ic 30 a p ricep e p ild a aceasta, zicând cu m

că prin „ b o g a t" se în sem n ează norodul cel ev reiesc, căci „ b o g a t" a fo st
a c e s ta d e d e m u lt, fiin d c ă se îm b o g ă ţe a în tru to a tă c u n o ş tin ţa şi
înţelepciunea şi în tru cu vintele lu i D um nezeu cele ce su n t m ai m u lt d ecât
au ru l şi m u lţim ea pietrelor scum pe. D ar şi „în p o rfiră ş i în v is o n " era
îm brăcat, fiindcă avea îm p ărăţie şi p reoţie şi era „ îm p ărătească p re o ţie "
a lui D um nezeu (Ieşire 19, 6). Şi „ p o rfira" o în sem n ează p e îm p ărăţie, iar
„ v iso n u l" p e preoţie, căci leviţii, la slu jbele cele p reoţeşti, se îm b răcau cu
h aine d e vison (1 Paralipomena 15,27-, 2 Paralipomena 5,12). Şi „se v esele a u
în to ate z ile în ch ip stră lu cit" căci în toate zilele aduceau jertfe, d im ineaţa
şi scara, p e care şi ale „ n eco n ten irii" le num eau (Ieşire 29,38-42). Iar „L azăr"
era norod ul cel d in neam u ri [păgâni], sărac în d um n ezeieşti daru ri şi în
înţelepciune; şi „zăcea în a in tea u şilo r", că n u era slobod p ăgân ilor să intre
în biserică (Deuteronom 23, 1-5), pentru că sp u rcăciu n e se p ărea [a fi];
precu m şi în Faptele Apostolilor strigare se face asupra lu i Pavel că a ad us
păgâni în biserică şi a spurcat acest loc sfânt (21, 28). în că era şi „ p lin de
b u b e ", de p ăcatele care puţeau şi pe „ c â in ii" cei n eruşinoşi, adică p e draci,
îi hrănea cu rănile acestea, căci îndulcire le su n t lo r rănile noastre. Ş i p o ftea
„ fărâm itu rile cele ce căd eau d in m asa b o g a tu lu i", că lipsit era cu to tu l
de p âin ile cele ce „în tăresc in im a " (Psalm 103,17) şi avea trebuinţa şi de
cea prea p u ţină şi m ică şi cuvântătoare hrană; p recu m şi cananeianca,
p ăg ână fiind, cerea să se hrănească din „ fă râ m itu rl" (Matei 15,27). C e s-a
în tâm plat însă? „A m u rit" lui D um nezeu norodul ev reiesc şi m o arte s-au
făcu t oasele lor, fiindcă nu făceau ei nici o m işcare către lucrul cel bu n. „A
m u rit" şi L azăr păcatu lu i - adică norodul cel p ăg ân esc - şi iu d eii, fiindcă
întru păcatele lor au m urit, în văpaia zavistiei se ard. Şi „ râ v n esc" iu d eii,
precu m zice A p ostolu l (Romani 11,11-14), pentru că p ăg ân ii se p rim esc la
credinţă, ia r n orod ul neam urilor, cel ce m ai înainte era sărac ş i n ecinstit,
în „sân u l lu i A vraam ", tatăl neam urilor, petrece cu cuviinţă. Pentru că şi
Avraam , păgân fiind, a crezut lui D u m n ezeu şi de la în ch in area d e id oli,
la cu n o ştin ţa de D u m n e zeu s-a stră m u ta t. D e c i, c e i ce su n t p ă rta şi
străm utării şi credinţei lu i Avraam , cu cuviinţă şi în „sânul lu i" se odihnesc
şi m oştenesc îm preună cu d ânsul aceleaşi locuri şi lăcaşuri şi prim iri ale
bunătăţilor. Şi p o fteşte iu d eu l o picătu ră din strop irile şi cu răţirile cele

30 Pentru acest cuvânt, vezi însemnarea de la M atei 12, 7-8, sau D espre cele patru
în)elesuri a le S fintei Scripturi de la începutul acestui volum.
236 Capitolul 16 S F Â N T U L T E O F IL A C 1 ' A R H I E P I S C O P U L B U L G A R I E I

v ech i din L ege, ca să se „răcorească lim b a " iui, [încă] şi să poată a în d răzn i
şi a zice ceva către noi, anum e că Legea este lu crătoare - dar n u le d o b â n ­
d eşte p e acestea. C ăci „L eg ea p ân ă la lo a n a fo s t" (Luca 16,16) şi „ je rtfă ş i
p rin o s nu ai v o it ..." şi celelalte p e care le zice [Proorocul] (Psalm 39, 9). Şi
D a n iil m ai înainte a proorocit că va pieri ungerea (Daniil 9, 26) şi se v a
p ecetlu i proorocia (Daniil 12,4, 9), adică va înceta şi se va închide.
Ia r tu, ia pilda şi iticeşte31. Ş i fiind „ b o g a t" în rău tăţi, să n u treci cu
v ed e rea m intea ta, flăm ând ă fiind şi jo s aru ncată, cea care a fo st z id ită să
tin d ă în Sus; şi „zăcând în a in te a u ş ilo r " , bag -o p e dânsa în ău n tru , ca să
n u stea afară şi să se rătăcească, n ici să nu „ zacă ", ci să lucreze. C ă în tru
a cest chip vei putea a lu cra cu m intea iar n u nu m ai cu trupu l a te desfăta,
în că şi celelalte ale pildei cu lesnire este a le înţelege, spre folosul năravu lu i.

31 [1805] Adică la îndreptarea năravurilor [etic, moral].

 237

C apitolul 17
Despre sminteli, iertare şi credinţă. Vindecarea celor zece leproşi.
Când va veni împărăţia lui D umnezeu 1

17, 1-4: Ş i a z is către u c e n ic ii S ă i: C u n e p u tin ţă este să n u v in a

s m in te lile , dar vai acelu ia p rin care ele v in! (2) M a i de fo lo s i-a r fi dacă
i s-ar leg a de gât o p iatră de m oară şi ar fi aru n cat în m are, d ecât să
sm in tească p e u n u l d in a ceştia m ici. (3) L u aţi am in te la v o i în şiv ă . D e -ţi
va g reşi fra te le tău d o jen eşte-112 şi dacă se va p o că i, iartă-l. (4) Ş i ch ia r
dacă îţi va g reşi de şap te ori în tr-o z i şi de şap te ori se va în to a rce către
tin e, zicân d : M ă căiesc, iartă-l.
Matei 18, 6-7/ Marcu 9, 42/1 Coriitleni 11, '1.9 (17,2) Matei 18, 6/ Marcu 9 ,4 2
( 1 7 ,1 )
(17,3) Levitic 19,17 /Sirah 19,14 /Matei 18,15,21 /Iacov 5,19-20 (17 ,4) Matei 18,22
D e vrem e ce fariseii, iubitori de argint fiind, cârteau asupra D om nului
C are cu vânta pentru neag oniseală, a zis şi p ild a b o g atu lu i ş i a săracului
Lazăr, arătând u -le lor p rin aceasta ce fel d e m u n că [caznă] îi aşteap tă p e
dânşii pentru iu birea de bogăţie. D ar de aici grăieşte şi către u cen ici şi
p entru în şişi fariseii, p ricin u ito ri de sm in teli a ră tâ n d u -i p e d â n şii [pe
farisei] şi îm p ied icato ri de Ia calea cea d reap tă — şi d in această p ricin ă
dându-Ie lo r „ v a iu l" sp re m oştenire. D eci, ce z ice [D om nu l]? Să vedem :
„cu n e p u tin ţă e ste să nu v in ă s m in te lile ", ad ică îm p ied icările p etrecerii
[vieţuirii] celei b u n e şi lu i D u m n ezeu p lăcu te. C ă ci, d in pricina rău tăţii
celei m u lte a o am enilor este [de] n evo ie a se afla m u lte îm p ied icări ale
p rop ovăd u irii şi ale ad evăru lu i. Insă „vai a ce lu ia p rin ca re v in " , adică
lu crătoru lu i acestora, p recu m erau fariseii care sm inteau şi îm p ied icau
propovăduirea. D ar cearcă m u lţi n ed u m erin d u -se: „D acă nevoie este să
v in ă sm in telile şi este cu n ep u tin ţă a n u se îm p ied ica p ropovăd u irea,
aşadar, p entru ce, o, D oam ne, îi osând eşti şi îi ticălo şeşti p e lu crăto rii d e
sm inteli? Că de n evoie s-au făcu t [ei] u n ii ca aceştia şi tot lu cru l ce este d in
silă este şi vred nic de iertare". A scultă, dar: sila aceasta d in voinţă are
în cep ătu ră, şi, ca să zic m ai lu m inat, D om n u l, v ăzân d rău tatea oam en ilor
celor d e atu nci şi cu m că su n t p lecaţi către cel rău ş i n ici u n lu cru b u n nu

1 în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „P en tru sm in teală, pen tru a ierta greşelile
aproapelui. P entru credinţa cea întru D um nezeu. P entru cei zece lef’roşi. Pentru lisu s când fost-a
întrebat cân d va v a n îm p ă ră ţia lu i D um nezeu; şi cu m că n eştiu tă va f i Venirea iu i H risto s”.
2 în ediţia de la 1805, în loc de „d ojen eşte-l", se găseşte „ceartă-1".
238 C a p it o lu l 17 S F Â N T U L T E O F I L A C T A R H I E P IS C O P II L B U L G A R IE I

v o iesc, a zis cu m că dintru urm area celo r ce se văd [la cei d e faţă], d e
n ev o ie este să vină sm intelile. D eci, rău tatea p e care o lucrau oam enii,
d in tru a lor voinţă era, iar lucrarea sm intelilor de nevoie, a u rm at dintru
ră u tate, întrucât pentru aceasta şi vrednici de m u ncă [caznă] su n t lucrătorii
sm intelilor. Precum aş zice într-o pildă: u n doctor, văzând p e cin ev a că
rău îşi alege h rana şi cu n esaţ vieţu ieşte, ar fi zis: „N evoie este ca acesta să
se îm b o ln ă v e a scă ". D eci oare, b o ala de nevoie este? C u ad evărat este d e
n e v o ie , ca u rm are a felu lu i celu i rău în care acela se hrăneşte. Pentru
aceasta, „ v a i" celor ce îm p ied ică propovăduirea, căci în tru atâta rău tate
au v en it, încât nevoie se face să „ v in ă s m in te lile ". Pentru că m ai de folos
e s te om ului aceluia care face sm in teli şi îm p ied icări „de şi-a r leg a de gât
o p ia tră de m oară şi să se aru nce în m a re ", d ecât să sm in tească şi să
ră z v rătească p e vreunu l din cci „ m ic i" cred incioşi3.
Pentru aceasta, D om nu l îi întăreşte pe u cen ici şi zice: „L uaţi am in te
la v o i în ş iv ă ". Iată ce zice: „Vă spu n m ai în ain te că vor veni cele rele. F ără
de răsp u n s sunteţi. C ăci [de] n evo ie este să v in ă acelea, dar nu este [de]
n ev o ie să pieriţi voi, dacă vă v eţi întări pe v o i în şiv ă şi vă veţi în tra n n a ".
A d ică: [de] nevoie este să vină lu p u l, dar dacă p ăstorul p riv eg h ează, nu
e s te [de] nevoie să p iară oile, ci lu pu l, în zadar căscân d gura, se va duce.
A şadar, după ce a zis acestea pentru cei ce sm in tesc şi vatăm ă - ad ică
fac îm piedicare le zice şi pe cele ce urm ează. Fiindcă su n t m u lte deosebiri
ale acelor ce sm intesc: pentru că unii sunt nevind ecaţi precum erau fariseii,
iar alţii p ot a se vindeca - p recu m se află fraţii D om n u lu i către în suşi
D o m n u l, că n ici ei nu credeau În tr-în su l (loan 7, 5). D eci, fiindcă m u lte
d eo seb iri su nt ale celor care sm intesc - că p o t să fie u nii şi din. cei d e o
cred in ţă întru acest fel - , pentru aceasta zice: „ D e-ţi va g reşi ţie fra te le
tă u , m erg i, m ustră-1 p e el în tre tin e şi e l sing u r. Ş i de te va ascu lta, ai
câ ş tig a t p e fra te le tău. Iar de n u te va ascu lta, ia cu tin e în că u n u l sau
d o i ,. . " şi celelalte, câte M atei p e larg le-a descoperit, iar L u ca le-a tăcu t ca
p e u nele care s-au grăit de M atei (18,15-16). „C el care a ascu ltat certările

3 Sfântul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte cine sunt cei „mici", răspunzând unei
întrebări (51): „«Mici» socotesc că numeşte IDomnul] pe cei simpli la cugetare, care din
pricina micimii minţii, nu pot să deosebească judecăţile Providenţei. Deci, dacă cineva
sminteşte pe unii ca aceştia, mai de folos i-ar fi fost să facă parte din ceata păgânilor, care
asemenea asinului legat la piatra de moară, se ţin numai în ogaşa mişcării lumii, şi să se
arunce în mare, adică înfcr-o viaţă plină de confuzie. Aceasta o întăreşte şi Apostolul
P etru , zicând; «Mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, d ecât,
cunoscând-o, să se întoarcă spre cele dinapoi» (2 P etru 2 , 21)" (F ilocalia rom ân ească, voi.
2, ed, Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 228-229).
T Â L C U IR E A S F IN T E I E V A N G H E L II D E L A L U C A C a p ito lu l 1 7 239

este vred nic d e iertare, iar cel ce n u a ascu ltat, să-ţi fie ţie ca «p ăg ân u l» şi
«v am eşu l», adică u rât şi nevred nic de a fi n u m it « fra te » " (M atei 15, 17).
A poi, ca şi cum cineva ar fi spus: „Fie [aşa cu m zici], D oam n e, acestea
b in e le -a i g răit. D ar d acă, de m u lte o ri în c re d in ţâ n d u -s e d e ie rta re
[dobândind iertarea], apoi iarăşi ar vătăm a, ce se cu v in e să-i fac lu i?" Zice
[D om nul]: „D e se va pocăi iarăşi, iartă-i lui. Şi iarăşi, m ăcar şi d e şap te ori
în zi d e se va întoarce, iartă-i lu i". Iar acest cu v ân t, adică „de şap te o ri",
aici este pu s în Ioc „de m ulte o ri", precum şi cu vântu l acela: „C ea stearp ă
va n aşte de şap te o ri" (1 Regi 2 ,5 ). Aşadar, d e câte ori se va căi, de atâtea
ori se cad e a-i ierta lui. C ăci nu se cuvine să socoteşti cu adevărat cu m că
n u m ăr al iertărilor pune [hotărniceşte] D om n u l, ci ceea ce am zis, acel
cu vânt „de şapte o r i" să-l înţelegi în toc de „de m ulte ori şi fără de n u m ăr".
P recum şi în vorba cea obişnuită spunem : „cetate cu zece m ii de b ă rb a ţi"
nu ca şi cum ar avea zece m ii, că poate şi m ai m u lţi are, ci în loc de a
spune: „cu m ulţi b ă rb a ţi", zicem : „cu zece m ii". Iar cum că acestea le
grăieşte [D om nul], arătat este d e la M atei, că acolo Iul Petru care a zis:
„O are p ân ă de şap te ori îi voi ie rta lu i? " D om n u l i-a grăit: „N u de şap te
ori, ci de şap tezeci de ori câte ş a p te ", prin aceasta su m a cea fără d e num ăr
însem nând u -o (M atei 18, 21-22).

17,5-10: Şi au zis Apostolii către Domnul: Sporeşte-ne credinţa1. (6)

Iar Domnul a zis: De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice
acestui sicomori: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va asculta.
(7) Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice
când se va întoarce din ţarină: Vino îndată şi şezi la masă? (8) Oare, nu-i
va zice: Pregăteşte-mi ca să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi până ce
voi mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? (9) Va
mulţumi, oare, slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu4*6. (10) Aşa şi
voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi
netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.
0 7 . S) Matei 18,22 (7 7 , 6) Matei 17,20; 21,21 /Marcu 9 , 23; 11, 23
(17.8) Luca 12,37 /loan 1 3 , 4 (1 7 , 10) Iov 2 2 , 3; 35, 7 /1 Corinteni 9 ,16-17
A postolii credeau D om nului, d ar venind întru sim ţirea n ep u tin ţei lo r
şi au zin d u -L p e D ânsul zicân d u -le lor p en tru oarecare lu cru ri m ari şi
pentru prim ejd ia cea dintru sm inteli, se roagă ca să li se în m u lţească lo r

4 în ediţia de la 1805, în loc de „Sporeşte-ne credinţa", se găseşte „A d au g e-n e nouă

credinţă".
n în ediţia de la 1805, în loc de „sicomor", se găseşte „dud".
6 în ediţia de la 1805, versetul 9 este; „Au d o ară va avea har slugii aceea, căci a
fă c u t cee a ce i se p o ru n cise? N u M i Se pare".
240 C a p i i o lu l 1 7 SFÂNTUL T E O H L A C T A R H IE P IS C O P U L BULGARIEI

p u terea cred in ţei, p rin care vo r p u tea să isp răvească [plinească cu lucrul]
acestea p e care le-a g ră it D om n u l - cele p entru n ea g o tiise a lă , zic. C ă
neagoniseala nim ic nu o îndreptează [lucrează, rodeşte] aşa, precum a crede
şi a năd ăjd u i în D um nezeu; şi tot aşa, nim ic nu face a aduna com ori, precu m
a n u cred e cu m că m are V istier este D um nezeu şi vistierie n ed eşertată [e]
b u n ătatea l,u i.
în că şi îm potriva sm intelilor, prin cred inţă v o r putea a se îm p otriv i;
p en tru aceasta, venind A p ostolii'la D ânsul, zic: ,,« S p o re şte -n e n o u ă cre­
d in ţa » , m ai d e săvârşit [desăvârşiţi] fă-ne p e n o i în tru cred in ţă şi m ai
a d ev eriţi". Ia r D om nul, arătându-le lo r cu m că b in e cer şi cu m că socotinţa
aceasta se cu v in e ei să o aibă întărită pentru cred in ţă, ca pentru ceea ce
p o ate m ult, g răieşte: „D e aţi av ea cred inţă, încă şi p e d u d u l acesta l-a ţi fi
ră să d it". D ou ă lucruri m ari zice deodată: în tâi, ad ică, a-1 m uta pe cel ce
este în ră d ă cin a t în p ăm ân t şi m ai apoi a-1 şi răsăd i în m are. C ăci ce s-a
răsăd it [vreodată] în m are? în să arătat este că prin a zice [unele ca] acestea,
[M ântuitoru l] p u terea cred inţei o arată.
în să p o ate cineva, alegorisind 7, ar fi în ţeles „ d u d u l" că este d iavolul,
ca acela care p ricinuitor şi h răn ito r al vierm elu i celu i v eşn ic n i s e face
n o u ă, prin gândurile cele ce răsar dintt-însul. C ăci frunzele d ud u lu i v ierm i
h răn esc, p rin care se fac m ătăşurile. Deci, p e acest „ d u d ", credinţa p o ate
să -l d ezrăd ăcineze d in inim a om enească şi în „ m a re " să-l aru nce, adică
în tru „ a d â n c" să-l trim ită (lezechiil 31,1 8 ; Luai 8, 31; Apocalipsa 20,3).
Iar după ce le-a zis acestea pentru „ cre d in ţă ", ad augă D om nul ş i altă
în v ăţătu ră prea de nevoie [trebuincioasă], C are este aceasta? N u se cu v in e
a c u g e ta în a lt p e n tru is p ră v ile ce le b u n e. D e o a re c e cre d in ţa m u lte
isp răv eşte [duce la săvârşire] şi îm plinitor al p o ru n cilo r îl face pe acela
care o are pe aceasta îm p reu na cu aceea [adică a nu cu geta înalt] - p en tru
că şi cu facerile de m inu ni îl îm pod obeşte p e acela - , şi d intru aceasta
poate să cadă om ul de m ulte ori întru înalta cugetare, pentru aceea D om nul,
ρ τϊη p ild ă foarte frum oasă, îi întăreşte pe A p ostoli ca să n u se m ân d rească
p en tru isp răvile cele bu n e. C ăci zice: „C ine d in tru v o i, având o s lu g ă .. . "
şi celelalte, p entru că arată prin pilda aceasta că nu se cu v in e a se în ălţa
o arecin e p entru vreo oarecare ispravă, iar m ai ales n ici pentru îm p lin irea
tu tu ro r poru ncilor. C ăci „ s lu g ii" nevoie îi atâ rn ă asu p ră-şi, a îm p lin i
p o ru n cile D om nului, însă nu se cuvine a o trece în seam a sa, ca p e o ispravă
[iz b ân d ă]. P en tru că de nu v a lucra, [im u l ca acesta] v red n ic este d e

7 [1805) Adică, înţelegând şi tâlcuind afară de ceea ce însemnează cuvântul.

ÎÂ'LCUIREA s f in t e i e v a n g h e l ii d e l a l u c a Capitolul 17 24]

p edeapsă; iar după ce a lucrat, să se în d estu leze că a scăp at de pedeapsă.

Şi nu se cu vine cu sila a cere cinste p entru cele săv ârşite, căci a înd urării
Stăp ân u lu i este a-i da lui, iar m ai vârtos a-i şi d ăru i ceva.
A şadar, şi cel care slu jeşte lu i D u m n ezeu , m ă ca r de va şi îm p lin i
p o ru n cile, n u se cu vine a se înălţa, că nici u n lu cru m are nu a făcu t, ci
„v aiu l" era al lui de nu le-ar fi făcu t, precu m A p ostolu l zice: „Vai m ie, de
n u voi b in e v e s ti!" (1 Corinteni 9 ,16). D e asem en ea, nu se cu vine a cu g eta
înalt nici dacă a dobândit d aru ri [du hovniceşti], căci d aru ri sim t, pentru
[dintru ] m ila Iu i D u m n ezeu d ăru ite lu i, nu p en tru că-i era lu i d a to r
Stăpânul. C ăci cu covârşire sluga îi este datoare Stăp ân u lu i său a p lin i
toate p o ru n cile Sale. Iar dacă şi când to ate p o ru n cile le v om plini, n ici
atu ncea nu n i se cu vine a socoti ceva m are, ce n e vom face când n ici cea
m ai m ică p arte a poru ncilor lu i D um nezeu în d rep tân d [lucrând, săv âr­
şind], încă n e în ălţăm ?
Şi ia am inte şi la graiul pildei, c ă d întâi a p u s „la a ra t", apoi a adăugat
„la p ăscu t", că întâi se cu vine a fi cineva p lugar ş i apoi a i se încredinţa şi
păstoria, pentru că acela care p e al său trup b in e l-a „arat", c a p e u n oarecare
păm ânt, acesta este vrednic şi de a fi „p ăstor" al altora. C ăci acela care nu
ştie să-şi rânduiască după cum se cu vine casa sa, cu m va purta grijă d e
biserică? (1 Tnnotci 3 , 5) Aşadar, te „ară" m ai întâi p e tine însuţi şi atuncea îi
vei „p ăstori" şi p e alţii, după cum şi Ierem ia zice: „ în n o iţi-v ă vouă în n o iri"8
(7ere.mia 4, 3), apoi se adaugă „lu m inaţi-vă vouă lu m in ă a c u n o ştin ţe i"9,
care însem nează partea cea m ai adevărată a păstoriei (Os ea 10,12).
17, 11-19: Iar pe când Iis u s m erg ea sp re Ie ru s a lim şi trecea p rin
m ijlo cu l S am ariei şi al G a lile ii, (I2J in trân d în tr-u n sat10, L-au în tâ m p in a t
zece le p ro şi care stăteau d ep arte, (13) şi care au rid ica t g la su l ş i au zis:
Iisu se , în v ă ţă to ru le, fie -Ţ i m ilă d e n o i! (14) Ş i v ă zân d u -i, E l le-a zis:
D u ceţi-v ă ş i v ă arătaţi p reo ţilo r. D ar, pe cân d ei se d u ceau , s-au cu răţit.
(15) Ia r u n u l d in tre ei, văzând că s-a v in d eca t, s-a în to rs cu g la s m are,
slăv in d p e D u m n ezeu , (16) Ş i a căzu t cu faţa la p ăm ân t la p icio a re le lu i
Iisu s, m u lţu m in d u -I. Ş i acela era sam aritean . (17) Ş i răsp u n zân d Iis u s a
zis: A u nu z e ce s-au cu răţit? D ar ce i n o u ă u n d e su n t? (18) N u s-a g ă sit să.

8 în ediţia 1988 a B ibliei avem: „Araţi-vă ogoare noi şi nu m ai semănaţi prin spini!"
9 în ediţia 1988 a B iblici avem: „Semănaţi-vă fapte bune, căci numai aşa veţi secera
m ilostivire; prefaceţi ţelina în ogoare ale cunoaşterii de Dumnezeu şi căutaţi pe
Domnul, ca El să vină şi să vă îndestuleze de roade m ântuitoare!"
10 în ediţia de la 1805, în loc de „sat", se găseşte „cetate".
242 C a p it o l u l 1 7 S F Â N T U L T E O F I L A C T A R H I E P I S C O P U L B U L G A R IE I

s e în to arcă să dea slav ă lu i D u m n ezeu d ecât n u m a i acesta, ca re este d e

a lt n eam ? (19) Ş i i-a zis: S co ală-te şi d u -te; cre d in ţa ta te-a m ân tu it.
Π7, VI) loan 4 ,4 137, 123 Levitic 13, 46 117, Ϊ.Ι-Ι43 Lovitic 1 3 ,2; 1 4,2-5,10/ 4 Regi 5 ,1 0 /
Matei 6 ,4 /Marcu 1,43-44 /Luca 5,14 fl 7. 383 lo*ua 7,19 /2 Paralipomena 30,8; 32,25
CI 7 , 19) Matei 9 ,2 2 /Marcu 5,30, 34; 10, 52 / Luca 7. 50; 8 ,4 8 ; 18,42
Ş i de aici va cu noaşte oricine cu m că n im ic nu-1 îm p ied ică p e cineva
sp re a plăcea lu i D um nezeu, chiar de va fi de n eam blestem at, n u m ai să
a ib ă voinţă bu n ă. C ăci iată, pe Iisus „L-au în tâ m p in a t zece le p ro ş i", voind
El să intre în tru o cetate; şi L-au în tâm p in at afară d in cetate, căci nu era
slo b o d celo r ce se socoteau a fi necuraţi să vieţu iască în lău ntru l cetăţii
(Levitic cap. 13). Şi „stăteau d e p a r te ", ca u n ii ca re se ru şin au p en tru
n ecu răţia lor ceea ce se p ărea; şi nu în d răzn eau a s e apropia, deoarece
socoteau că şi Iisus se v a îngreţoşa de d ânşii - p recu m ceilalţi făceau - , şi
d e aceea „au rid icat g la su l" şi s-au r u g a t C u locul „stăteau d ep a rte", iar
cu ru găm intea aproape s-au făcut [au venit], că ci „ap roap e este [D o m n u l
d e to ţi cei ce-L cheam ă p e El,] de to ţi cei ce-L ch eam ă pe E l în tru a d ev ă r"
(Psalm 144, 18). Şi nu aşa de rând, ca pe un om îl roagă, ci ca p e un m ăi
p re su s de om , căci „în v ăţăto r" îl nu m esc p e D ânsul, adică D om n , P urtător
d o grijă, Păzitor, care aproape este de a-L socoti pe D ân sul D um nezeu, iar
E l le porunceşte lor „să se arate p re o ţilo r", căci preo ţii îi cercau p e u nii ca
aceştia, şi de la aceia prim eau hotărârea de erau sau nu curaţi de lepră.
P en tru că preoţii aveau sem ne prin care cu n oşteau lepra cea nevindecată,
în că şi după ce se leproza cineva, iar apoi îşi redobân d ea sănătatea, preoţii
îl cercau , şi se aducea darul care era p o ru n cit în L ege (Levitic cap. 13). Iar
a ici, în chip n eîn d o ieln ic fiind aceştia leproşi, d e ce trebuiau să se arate ei
preo ţilo r, de nu, cu adevărat, aveau să se cu răţească? Căci a le poru n ci lor
sa m eargă la preoţi, n im ic altceva n u arăta, fără n u m ai că se vor curăţa;
d rep t aceea, şi zice că „pe când ei s e d u ceau , s-au cu ră ţit". D ar vezi ceea
ce am zis d intru în cep u t, cu m că_„zece" fiind leproşii, cei n ouă, cu to ate că
era u israeliteni, nem u lţăm itori s-au arătat. Iar sam arin ean u l, de alt n eam
fiin d , s-a întors; şi glasu l cel de m u lţăm ire slob o zea - că sam arinenii erau
as m e n i (4 Regi cap. 17) ca nici u n p ăg ân să iau se d eznăd ăjd uiască şi ca
n id unul, cu străm oşi sfinţi fiind, să n u se laude.
în că însem nează m inu nea aceasta şi m ân tu irea cea de obşte ce s-a
făcu t peste to t neam u l om enesc. C ăci „zece le p r o ş i" era toată firea cea
o m en ească, care leproasă de rău tate era şi g ro zăv ia păcatu lu i în tru sin e o
p u rta; şi, pentru a sa necurăţie, vieţuia afară din cetatea Cerurilor şi departe
d e D um nezeu stătea, şi însăşi acest lucru, că „stătea d ep a rte", îl avea d rep t
T Â L C U IR E A S F IN T E I E V A N G H E L II D E L A L U C A Capitolul 17 243

ru găciu ne. C a Iu bitoru lu i de oam eni, Care voieşte ca toţi să se m ân tu iască

ş i b in e să li se facă, p rea m are pricină spre m ilă îi este a n u vedea pe n im eni
îm p artăşin d u -se din bu nătatea Lui. C ă p entru în săşi aceasta Se pleacă,
pentru ca să tăm ădu iască pe cei ce se află în tru atâta ticăloşie [povară,
îngreuiere]. în să a şi tăm ădu it toată firea cea leproasă, fiindcă p en tru tot
o m u l şi S-a în tru p at şi m oarte a gustat. D ar iu d eii, m ăcar că d e către
D om nu l au fost curăţiţi de n ecurăţiiie leprei p ă catu lu i lor, n em u lţăm itori
s-au arătat şi n u „s-au în to rs" din calea d eşertăciu n ii lo r ca „să dea slavă
lu i D u m n e z e u " C elu i C are i-a m ântu it, a d ică să cread ă Lui cu m că.
D um nezeu fiind, a su ferit Patim a cea m ai d e p e u rm ă [cea m ai cu m plită].
C ăci aceasta este slava lu i D um nezeu: Trupul Său şi C rucea Sa, D eci, aceştia,
pe D om nul slav ei C are S-a întru pat şi S-a răstig n it n u L -au m ărturisit, ia r
norodul cel d e alt n eam al p ăgânilor a cu n o scu t p e C el C are l-a cu răţit şi
L-a slăvit pe D ânsul. Şi au crezu t aceştia [păgânii] ca D um n ezeu este atât
de iu bito r d e oam eni şi de puternic, încât şi necin stirile ş i ocările pentru
noi le-a p rim it - care lu ciu este al iubirii [Sale] de oam en i - şi prim indu-le,
n im ic n u s-a vătăm at la firea S a - care lu cru este al p u terii [Sale].

17, 20-25: Ş i fiin d în tre b a t de fa rise i cân d va v e n i împărăţia lu i

D u m n ezeu , le-a răsp u n s şi a zis: îm p ărăţia iu i D u m n e z eu n u va v en i în
ch ip v ăzu t11. (21) Ş i n ic i n u vo r zice; la t-o aici sau aco lo . C ăci, iată,
îm p ărăţia lu i D u m n ezeu este în lău n tru l v o stru 12. (22) Z is-a către u cen ici:
V en i-v o r z ile le când v eţi d o ri13 să ved eţi u n a d in z ile le F iu lu i O m u lu i,
şi nu v eţi ved ea. (23) Ş i vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; n u vă
d u ceţi şi nu vă lu aţi după e i14. (24) C ăci d upă cu m fu lg e ru l, fu lg erân d

11 în ediţia de la 1805, în loc de „nu va veni în chip văzut", se găseşte „nu va veni cu
pândire".
12 Aici, Sfântul Simeon Nou! Teolog ne povăţuieşte întru acest chip: „Ca re este scopul
iconomiei Întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, vestit în toată dumnezeiasca Scriptură şi
citit de noi, dar nepătruns? Nu e decât acela ca, împărtăşindu-Se de ale noastre, să ne
facă pe noi părtaşi de ale Sale. Căci Fiul lui Dumnezeu de aceea s-a făcut Fiu al Omului,
ca să ne facă pe noi, oamenii, fii ai lui Dumnezeu, ridicând după har neamul nostru la
ceea ce este El după fire, născându-Se de sus din Duhul Sfânt şi introducându-ne îndată
în împărăţia Cerurilor; mai bine zis, dăruindu-ne să o avem pe aceasta înlăuntrul nostru,
ca să nu avem numai nădejdea de a intra în ea, ci având-o încă de acum, să strigăm:
«Viaţa noastră e ascunsă cu H ristos în D um nezeu»" (F ilo c a lia rom ânească, voi. 6, ed.
IBM BOR, Bucureşti, 1977, pp. 91-92).
13 în ediţia de la 1805, în loc de „veţi d ori", se găseşte „veţi p o fti".
14 în ediţia de la 1805, în loc de „nu vă duceţi şi nu vă lu aţi după e i", se găseşte „să
nu m ergeţi, n ici să urm aţi".
2 4 4 _______________C a p it o l u l 17 S F Â N T U L TEOF1L A C 1' A R H I E P IS C O P U L B U L G A R I E I

în tr-o p arte de sub cer, lu m in ează până la ce a la ltă p arte d e su b cer, aşa
v a fi şi F iu l O m u lu i în ziu a Sa. (25) D ar m a i în tâ i E l tre b u ie să su fe re
m u lte şi să fie le p ăd at de n eam u l acesta.
(17, 2 1 ) Matei 24,23 /Marcu 1.3,21 /Luca 17,23 (1 7 , 2 2 ) M atei 9 ,1 5
/1 7 ,2 3 ) Matei 24.23 /Marcu 13,21 / Luca 17,21 (1 7 ,2 4 ) Matei 24,27
< 1 7 , 25) Matei 16, 21; 17, 22; 2 0 ,1 8 /Marcu 8 ,3 1 1 Luca 9, 22
în m ulte locuri întru învăţăturile Sale a p o m en it D om n u l d e îm p ărăţia
lu i D u m n ezeu , iar fariseii, acestea au zind u-le, îl luau în râ s pe D ân su l. Şi
p en tru aceasta au venit la El, întrebând u-L „când va v en i îm p ă ră ţia lu i
D u m n e z e u ", ca să râdă de El, ca de unul ce p ropovăd u ia [lucruri] ciu d a te
şi [vestea] pentru un lucru neobişnuit şt străin. P en tru că n ici u n u l d in
d a scă lii cei mai dinainte şi d in Prooroci nu au p o m en it de aceasta [de
îm p ărăţie]. Sau, poate, ei zic acestea şi pentru că aveau în m in te cum că
câ t d e cu rând îl vor om orî; şi vin la El şi Π întreabă, ca şi cu m L-ar b atjo cori
şi L -a r lu a în râs, u nele ca acestea zicând: „Tu, p en tru îm p ărăţie g ră ieşti
cu v in tele, dar când va fi această îm părăţie a Ta? C ăci Tu ca m âin e v ei fi
o m o râ t de n o i şi C rucea va să Te p rim ească şi [toate] câte sim t d e n ecin ste
[ o c a r ă ] " . în s ă c e lc r ă s p u n d e H r is to s ? N u d u p ă m in te a lo r c e a
n eîn ţele g ăto are şi nici după nebu nie nu Ie răsp u n d e nebunilor, ci ü lasă
p e d â n şii să se rătăcească întru u n irea n u m elu i îm p ă ră ţie i15 şi n u le
d esco p eră lor - că nici nu ar fi prim it - pentru care îm p ă ră ţie v o rb eş te şi
că îm p ă ră ţia nu este lu m ească, precum ei o socotesc, ci m ai presu s d e
lu m e. A şadar, acestea lăsându-le, fiindcă nu erau ei vredn ici d e a .le au zi,
p en tru surzenia cea dintru a lor voie, pentru vrem ea „ îm p ă ră ţie i" g răieşte
că e ste neştiu tă şi „nu va v en i în ch ip văzu t". P en tru că n u are v rem e
rân d u ită, ci pururea, la cel care voieşte, de faţă îi este „ îm p ă ră ţia lu i
D u m n e z e u " - căci, cu adevărat, „îm părăţie a lu i D u m n e z eu " este aşezarea
şi p etrecerea [vieţuirea] cea îngerească. C ăci atu n cea întru adevăr se zice
că îm p ărăţeşte D um nezeu cu adevărat, cân d n im ic lu m esc în su fletele
n o astre nu se află, ci întru toate m ai p resus de lu m e petrecem . Iar această
p etrecere „ în lă u n tru l n o stru " o avem , atunci cân d vom voi, p en tru că n u
e ste trebu in ţă de vrem e înd elungată, nici de călătorie, ci ap ro ap e d e noi
e ste şi cred inţa şi cea d upă cred inţă petrecere [vieţuire] d upă D u m n ezeu ,
în să şi aceasta şi A postolu l încă o a zis: „A proap e d e tin e este cu v â n tu l, în
g u ra ta şi în in im a ta " (Romani 10, 8), cu vântu l cred in ţei ad ică, p en tru că
şi a cred e şi pe urm ă d upă cred inţă întru vred n icia ch em ării a um bla,
în lă u n tru l n o stru este.

„întru unirea numelui îm părăţiei", adică „în multiplele înţelesuri ale cuvântului
îm p ărăţie" .
T A L C U I R E A S F I N T E I E V A N G H E L I I D E L A L U C A _________________ C a p i t o l u l 1 7 ____________ 2 4 5

A şadar, fariseii II batjocoreau pe D om nul ca pe C el C are propovăd u ia

„ îm p ă ră ţie " ce n im en ea nu a p ropovăd u it; iar D o m n u l le arată eă nu
cunosc lu cru l care este în lău n tru l lor şi, de voiesc să-l ia, le este foarte
lesnicios. „Pentru că, acum , fiind Eu în m ijlocu l vostru , p u teţi cu adevărat
să p rim iţi îm p ărăţia lu i D um nezeu, dacă veţi cred e în tru M ine şi veţi alege
a vieţu i după p o ru n cile M ele".
Iar u cen icilo r Săi le-a zis: „V en i-vor z ile le [când v eţi d ori să v ed e ţi
u na d in z ile le F iu lu i O m u lu i, şi nu v eţi v ed e a ]". A dică: „Şi pentru voi
îm p ărăţia lu i D u m nezeu de faţă este, întru câtă vrem e su n t îm preun ă cu
voi. Şi p entru voi aceasta este d e faţă nu n u m ai p en tru că aţi crezut M ie şi
M i-aţi u rm at, ci şi că acum întru toată lipsa de griji petreceţi, fiindcă Eu
port grijă de voi şi iau am inte. Dar, după ce Eu voi lipsi, vor v eni zile când
veţi fi daţi la prim ejd ii şi, fiind duşi la stăpânitori şi la îm păraţi, pe vrem ea
cea fără de prim ejd ie de acu m şi lipsa de griji pe care o av eţi fiind Eu
îm preună cu voi, ca pe o îm p ărăţie a lui D um nezeu o v eţi dori; şi de m u lte
ori veţi pofti să d obândiţi u na d in zilele M ele, adică ale acestei petreceri
îm preună cu M ine, ca ale uneia care este m ai fără de p rim ejd ii".
C ăci ch iar dacă atu nci când A postolii erau îm preună cu D ânsul şi nu
petreceau viaţa cu totul fără de osteneală şi fără de p rim ejd ie - căci fugind
El, îm p reu n ă fu g eau şi ei şi ră u p ă tim e a u , [încă] şi o m o râ t fiin d El,
îm preună erau ocărâţi şi ei în să cu prim ejd iile ce u rm au să fie, fiind
asem ănate cele ce li se întâm plau lor m ai înain te, se v a arăta că aveau
m u ltă n ep rim ejd u ire cele dintâi. în tru cât „îm p ă ră ţia lu i D u m n e z e u " şi
întru acest chip era înlăuntrul A postolilor, p en tru n ep rim ejd u ire şi pentru
n eo sten eală, fiin d că d upă în v iere, p recu m n işte robi şi n işte p rigo n iţi
în conjurau [pribegeau].
Iar [M ântuitorul] prin aceste cuvinte face inim ile A postolilor răbdătoare
şi suferitoare d e osteneli; şi m ai înainte le vesteşte lor ca să n u se am ăgească,
întrucât zice: „vor zice vouă: lată este acolo; iată, a ici; n u vă d u ceţi ş i n u vă
lu aţi d upă e i". „N im eni sa nu v ă plece p e voi să credeţi cu m că am venit Eu
aici sau acolo, căci n u întru u n loc se va cuprinde [va fi cuprinsă] cea d e a
D oua Venire a M ea, cea strălum inată şi preaslăvită, ci precu m fulgerul nu
sc tăinuieşte, ci d e la o m argine a păm ântului la cealaltă m argine lum inează,
aşa şi Venirea M ea, lum inată şi arătată va fi şi nim ănui nu-i va fi ascunsă.
D eci să nu fiţi am ăgiţi de hristoşii cei m incinoşi, căci nu M ă v oi arăta atunci
aşa precum M -am arătat m ai înainte - în iesle şi în sărăcie treizeci d e ani - ,
ci toate întru slavă vor fi, îm prejur stând îngerii şi întru clipeală [de ochi16]".

16 Vezi şi 1 C orin ten i 1 5 ,5 2 .

246 Capitolul 17 SFÂNTUL T E O F I L A C r A R H I E P IS C O P U L B U L G A R IE I

A poi, fiindcă le-a zis m ai înainte că îi vor în tâm p in a p e d ân şii lucruri

în frico şate, m ângâind u-i p e ei şi în d em n ân d u -i a su feri cu b ărb ăţie, prin
p ild a Sa întăreşte aceasta. Zice: „Să n u vă m iraţi, dacă vi se v o r în tâm p la
v o u ă u n ele ca acestea o ste n ic io a se , în c â t să tâ n jiţi d u p ă p e tre ce rea
[v ieţu irea] d e acu m îm preună cu M ine, căci Eu în su m i. C are v oiesc să M ă
a ră t precu m u n fulger, m ai întâi v oiesc să pătim esc m ulte şi să fiu lep ăd at
ş i, aşa, cu slava aceasta să vin. în tru cât aceasta - a u rm a p ild a M ea - să vă
f ie vouă spre înd em nare la fapta b u n ă ş i să v ă facă p e v oi o sârd uitori spre -
a su feri şi a năd ăjd u i; că şi vouă, d intru a pătim i p rim ejd ii şi a fi lepăd aţi,
sla v a v ă va veni, precum şi M ie M i-a v en it".
17, 26-30: Ş i p recu m a fo st în z ile le lu i N o e, to t aşa va fi şi în z ile le
F iu lu i O m u lu i: (27) M ân cau , b e a u , se în su ra u , se m ă rita u , până în z iu a
câ n d a in trat N oe în co rab ie şi a v e n it p o to p u l şi i-a n im ic it17p e toţi. (28)
T o t aşa, precu m a fo st în z ilele lu i Lot: m âncau , b eau cu m părau , v ind eau ,
să d ea u şi zid eau , (29) iar în z iu a în care a ie ş it L o t d in So d o m a, a p lo u at
d in cer foc şi p u cioasă şi i-a n im icit pe to ţi, (30) la f e l va f i în z iu a în care
S e va arăta F iu l O m u lu i.
(1 7 ,26 ) Facere 7,7 /Matei 24,37/ 1 Petra 3 , 20 (17 . 27 ) Facere 7 , 7/ Matei 24,38
(17,28) Facere 19,14,24 /lezechii! 16,49 /Matei 24,38 (17,29) Facere 19,16-24 (77,3 0 ) Matei 24,39
Şi p rin acestea se arată Venirea L u i cea d e n ăp rasn ă [cea năpraznică]
ş i nenădăj duită; căci „prec um în z ile le lu i N o e " fără veste a v en it p otopu l
ş i i-a lu at pe toţi, aşa va fi şi Venirea Lui.
Şi arată prin p ild ele acestea - p rin a o am en ilo r ce lo r d in v rem ea
p o to p u lu i şi. p rin a sod om itenilor - că atunci când va v eni A n tih rist, se
v o r în m u lţi în tre o am en i d ezm ierd ările ce le n e c u v iin c io a se ş i v o r fi
d esfrân aţi şi dedaţi la d esfrânările cele fărăd elege. [Lucru] p e care, cu
a d ev ărat, şi A p ostolu l Pavel l-a zis: anum e că, în zilele cele m ai d e p e
u rm ă , v o r fi oam eni „ iu b ito ri d e d ezm ierd ări m a i m u lt d ecât iu b ito ri d e
D u m n e z e u " (2 Timotei 3,4).
Şi, cu cuviinţă, în vrem ea îm p ărăţiei A m ăgitorului vor în flo ri răutăţile.
C ă ci, fiind el locaş al rău tăţii şi a to t p ăcatu l, ce altcev a va face să p etreacă
m ticălosul n eam al oam enilor celor de atu ncca, fără decât, cu adevărat,
n u m ai cele ale lui? C ăci d in cel necurat, ce se va curăţi?
D eci, v o r fi atunci oam enii în tru toată desfătarea, „precu m în z ile le
lu i N o e " - şi nu vor aştepta nici o greutate. D ar nici nu v o r cred e dacă
cin e v a le va spune lor de oarecare g reu tăţi ce se vor întâm pla, p recu m
era u şi cei din vrem ea lu i N oe, [încă] şi cei din vrem ea lui Lot.

17 în ediţia de la 1805, în loc de „i-a nim icit", se găseşte „i-a pierdut".

T Â L C U IR E A S F IN T E I E V A N G H E L II D E LA L U C A C a p ito lu l 1 7 247

17,31 -33: în ziu a aceea, cel care va fi p e a co p e rişu l ca sei, şi lucru rile 18*20
lu i în casă, să n u se co b o are ca să le ia; d e asem en ea , cel ce va fi în ţarin ă
să n u s e în to arcă în a p o i11*. (32) A d u ceţi-vă am in te d e fe m e ia lu i Lot. (33)
C in e va cău ta să-şi scape su fletu l, îl va p ierd e; ia r c in e îl va pierd e, acela
îl v a dobândi**1. a 7, .30 Matei 24,17/ Marcu 13,15 0 7 ,3 2 ) Facere 19,26/ înţelepciune IU, 7
0 7 , J J J Matei 10,39; 16, 25 /Marcu 8 ,35/I.uca 9 , 24/ loan 12, 25
în tru acea zi a venirii lui A ntihrist, cel care va fi „ p e a co p e rişu l c a s e i",
adică la în ălţim ea faptei bu ne, „să nu s e c o b o a re ", nici să sc p lece de la
aceasta pentru vreo oarecare pricină vrem elnică a vieţii a ce ste ia C ăci toate
cele vrem elnice ale vieţii acesteia se zic că su n t „ v ase" ale om ului, u nu ia
folosind u -i la fapta bu n ă, iar altuia la răutate. D eci, cel care stă la înălţim ea
fap tei celei bu ne, să n u se pogoare pentru v reu n oarecare lucru vrem eln ic
al vieţii acesteia şi să cadă dintru înălţim ea sa, ci să stea îm potriva rău tăţii
şi să n u se m oleşească.
Ş i cel din „ ţa rin ă ", aşijderea, „să n u se în to a rcă la ce le d in a p o i", căci
aceluia care, în „ ţa rin ă ", adică în lu m ea aceasta, lucrează fapta cea bu n ă,
nu i se cu vine să „se în to arcă la cele d in a p o i" ci, la cele dinainte să tindă,
precu m şi în alt loc grăieşte D om nul: „ N im en i care p u n e m ân a p e p lu g ş i
se uită în d ă ră t n u este p o triv it p en tru îm p ă ră ţia lu i D u m n e z eu " (Luca 9,
62). Şi [M ântuitorul] aduce pildă pe fem eia lu i Lot, care în to rcân d u -se
înapoi, în stâlp de sare s-a închegat - adică, neieşind d in rău tate, a răm as
întru sărătura ei, toată rea făcând u-se şi vestind prin stâlp biruirea p e cam
a pătim it-o în ch egân d u -se şi răm ânând întru rău tate (Facere 19, 24-26;
înţelepciune 10,7).
A poi le adaugă şi pe cele ce urm ează celo r care s-au zis m ai sus: „C in e
va cău ta să -şi m ân tu iască su fle tu l îl va p ie rd e ". Z ice [D om nul]: „Să n u
se sârguiască cineva în vrem ea prigoanei lu i A ntihrist să-şi d obândească
su fletu l său, pentru că şi-l va pierde, iar cine se va da p e sine la junghieri,
şî m ai sim plu să zic, la prim ejd ii, se va m ân tu i, n ep lecân d u -se tiranului
[A ntihrist] pentru iu birea de v ia ţă "21,

18 In ediţia de la 1805, în loc de „lucrurile", se găseşte „vasele",

w în ediţia de la 1805, în foc de „înapoi", se găseşte „la cele dinapoi".
20 în ediţia de la 1805, versetul 33 este: „Cine va căuta sufletu l său să-1 mântuiască,
pierde-l-va pre el, şi cine îl va pierde, învia-l-va pre el", cu această notă: [1805] Cel care
va căuta să-şi izbăvească sufletul său din primejdiile cele ce se âduc asupra lui de la
Antihrist, pentru buna credinţă, îl va da pe el pierzării muncilor [caznelor] celor veşnice,
ca şi unul care a vândut credinţa, la r cel care se va lipsi de suf Iet prin moarte mucenicească,
îl va învia pe el, adică îi va mântui în veacul ce va să fie (după Zigaben).
21 Poftirea şi iubirea vieţii pământeşti şi lumeşti.
248 Capitolul 17 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

D eci, precu m m ai sus a zis că acela care va fi în tru în ălţim ea faptei

ce le i b u n e să nu se pogoare pentru lu crurile cele vrem eln ice ale vieţii
acesteia, m oleşind u -se poate pentru averi şi ban i şi p en tru aceasta ferin-
du -se de starea îm potrivă, aşa şi acum, pe această cale [a cuvântului] înainte
m ergân d , [D om nul] grăieşte: „Şi ce zic să nu se pogoare pentru vase şi
n ic i pentru cele d in afară să nu lase fapta cea b u n a, ci nici chiar pentru
d o b â n d ire a s u fle tu lu i să n u p rim ea scă să se p le c e A m ă g ito ru lu i şi
P rig o n ito ru lu i".
Şi acestea toate M atei le zice că pentru robia Ierusalim u lu i s-au zis d e
către D om nu l (Matei 24,1-42), însem nând ven irea asu pră a v răjm aşilo r şi
că fără de întoarcere înapoi se cuvine să fugă de rom ani, cân d v o r ven i
asu p ră-le; şi nici p e casă fiind, să nu se pogoare în casă p en tru oarecare
lu cru de trebu in ţă, ci îndată să fugă, că n u va fi vrem e de z ăb av ă, ca să
ad u n e v asele şi să se gătească; n ici în câm p fiind, să n u se în toarcă acasă,
p en tru că şi cel care este în casă se cu v in e să fugă. în să n u este n ici u n
lu cru de m irare dacă s-au îm plinit acestea şi la robia Ieru salim u lu i şi iarăşi
se v o r p lini la venirea lui A ntihrist. însă c u p riso sin ţă acestea v o r fi în tru
v rem ea sfârşitu lu i lu m ii, fiindcă şi atu ncea n ecaz va să fie nesu ferit.

17,34-37: Zic vouă: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi
luat, iar celălalt va fi lăsat. (35J Două vor măcina împreună; una va fi
luată şi alta va fi lăsată. (36) Doi vor fi în ogor; unul se va iua şi altul se
va lăsa. (37) Şi răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a
zis: Unde va fi stârvul22, acolo se vor aduna şi vulturii.
i'T7. 36) Matei 24,40-41 (17,37) Iov 39,30 /Avacum 1, 8 /Matei 24, 28
Şi de aici ne în v ăţăm că Venirea Lui este fără de v este şi nen ăd ăjd u ită.
C ă ci a z ice că „vor fi doi într-un p a t", n eg rija o arată, d ar şi aceasta, a
„ m ă c in a ", arată că neaşteptată va fi V enirea
în c ă şi a ltc e v a ne în v ă ţă m , an u m e că „ n o a p te a " v a fi V en irea
D om n u lu i.
Z ice, dar, că şi din bogaţii care se odihnesc pe „ p a t", u nii se v o r m ântui,
iar alţii nu. C ăci fiindcă a zis cum că cu greu se m ântu iesc bogaţii (Matei
19, 23; M arcu 10, 25; Luca 18, 25), arată cu m că nici aceştia nu pier [toţi],
n ici săracii n u se m ân tu iesc [toţi], ci şi d in b o g a ţi „ u n u l" se ia, sp re
în tâm p in area D om nului răpind u-se (1 Tesaîoniceni 4, 17), ca u n uşor cu
d uhu l şi ceresc, iar „ ce lă la lt" va fi lăsat jo s, ca u n osândit. Şi din săraci
aşijd erea - pe care prin cuvântul acesta „vor m ă c in a ", i-a în sem n at - , unul

22 în ed iţia de la 1805, în loc de „ stârv u l", se g ăseşte „căz ă tu ra ", cu această notă:
[1805] Sau tru p u l cel căzu t, ad ică m ort.
T Â L C U IR E A S F I N T E I E V A N G H E L II D E L A L U C A Capitolul 17 249

se va m ântu i, ia r altu l nu. C ă ci n u to ţi săracii su n t d rep ţi, că d intru aceştia

su n t furii şi ce i ce taie pu n gile d e p e la brâu şi le fură. A şadar, prin a
„ m ă cin a " a ară ta t viaţa cea o stenîcioasă a săracilor.
Şi întrebând ucenicii: „U nde, D oam ne, se vo r d uce aceştia?", a răspuns
D om nul: „ U n d e v a fi căzătura, aco lo v o r f i ş i v u ltu rii". A d ică und e va fi
F iu l O m u lu i, acolo vor fi şi Sfinţii ce i u şori ş i în tru în ălţim e zbu rători,
fiindcă p ăcăto şii su n t grei, p entru aceasta şi su n t lă sa ţi jos. C ăci aşa cum
atu nci când zace vreun trup m ort, toate p ăsările ce le m ân cătoare d e carne
se ad ună la el, to t aşa va fi şi când F iu l O m ului - C el C are pentru n oi a
m u rit şi „a fo s t p u s sp re că d e re" (Luca 2, 34) - se v a arăta din Cer, toţi
Sfin ţii se vo r ad u n a şi în şişi în gerii, că îm preun ă cu ei va v eni D om nul,
în tru slava Tatălu i şi întru nesp usă lu m ină. C ăci chiar dacă „ n o a p te " a
n u m it v re m e a aceea, a z is a ce a sta p e n tru n e n ă d ă jd u ire a şi p e n tru
întunericul ce va să se facă atunci la cei păcătoşi, pentru că drepţilor lum ină
!e v a răsări23. Iar m ai ales şi ei „vor strălu ci ca s o a re le " (Matei 13, 43)

23 Vezi şi Psalm 96, 12; 111, 4; M aleahi 3, 20; 2 Petru 1,19.

250

C apitolul 18
Pildele: văduva stăruitoare , z’anteşul şi fariseul.
Iisus cheam ă pe copii la Sine. Primejdiile bogăţiei.
A treia vestirea Patimilor. Vindecarea orbului din lerihon 1

18,1-8: Ş i le spunea o p ild ă cum trebu ie să se roage totdeauna şi să nu

î ş i p iard ă n ă d e jd e a 12, (2) zicând: în tr-o cetate era un ju d e că to r care d e
D u m n ezeu nu se tem ea şi de om nu se ruşina. (3) Ş i era, în cetatea aceea, o
văduvă, care venea la el, zicând: Fă-m i dreptate faţă de p otrivn icul m eu 3.
(4) Ş i un tim p n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: D eşi de D um nezeu
n u m ă tem şi de om nu m ă ruşinez, (5) totuşi, fiin d că văduva aceasta îm i
fa ce supărare, îi voi face dreptate45,ca să nu v ină m ereu să m a supere. (6) Şi
a zis D om nul: A uziţi ce spune jud ecătoru l cel n ed rep t?' (7) D ar D um nezeu,
oare, nu va face dreptate aleşilo r Săi care strigă către El ziu a ş i n oap tea şi
p en tru care El rabdă înd elung?6 (8) Zic vouă că le va face dreptate7 în curând.
D a r F iu l O m ului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe păm ânt?
(IS, 1 ' Sirah 18, 22/Luca 21, 36 /Romani 12,12 /Efeseni 6 ,18 /Colosenl i , 2 1
1 Tesalnuiceni 5,17 / ITimotei 2 ,1 ( 18, 5) Lnca 11,8 fl8, 7J Psalm9 ,1 8 /
Luca 11,9 /Apocalipsa 6 ,10 (ÎS, 8) Pilde 20, 6 t Evrei 10,37/ 2 Petra 3 ,8-9
F iin d c ă a p o m e n it d e n e c a z u ri şi p r im e jd ii8, a d u ce p e u rm ă şi
tă m ă d u ir e a acesto ra. Ia r a c e a sta e ste ru g ă ciu n ea , ş i n u ce a d e râ n d
ru g ăciu n e, ci aceea [săvârşită] cu stăru inţă şi cu lu are am inte. C ăci z ice că

1 în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru a ne ruga în toată vremea. Pentru
judecătorul nedreptăţii. Pentru vameşul şi fariseul. Pentru prunci că a lor este Îm părăţia lui
Dumnezeu. Pentru cel c.e a întrebat pe Iisus ce bine va face. Pentru că anevoie va intra bogatul în
Împărăţia Cerului. Pentru întrebarea lui Petru ce bine le va fi lor că au lăsat toate. Pentru meigerea
lui Iisus în Ierusalim la răstignire. Pentru orbul ce l-a vindecat intrând în lerihon".
2 In ediţia de la 1805, în loc dc „trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă
n ăd ejd ea", se găseşte „că se cade ei în toată vremea a se ruga şi a nu se lenevi".
J în ediţia de la 1805, în loc de „Fă-m i dreptate faţă de potrivnicul m eu ", se găseşte
„Izbăveşte-ina de pârâşul m eu".
4 în ediţia de la 1805, în loc de „îi voi face dreptate", se găseşte „o voi izbăvi pe ea".
5 în ediţia de la 1805, în loc de „judecătorul cel ned rep t", se găseşte „judecătorul
n ed reptăţii".
6 în ediţia de la 1805, în loc de „şi pentru care El rabdă în d elu n g ", se găseşte „deşi
înd elu ng îi rabdă pe d ânşii".
7 în ediţia de la 1805, în loc de „dreptate", se găseşte „izbăvire".
* Vezi tâlcuirile de la Luca 17, 20-37.
T Â L C U IR E A S F I N T E i E V A N G H E L II D E L A L U C A Capitolul 18 251

se vo r întâm pla toate aceste [necazuri şi prim ejd ii] celor ce vor fi atunci,
dar m are aju tăto are la acestea este rugăciu nea, p e care cu stăru in ţă şi
neîn cetat ni se cuvine n o u ă să o facem , având n o i în m inte cum stăruinţa
văduvei l-a p lecat pe jud ecătoru l cel ned rept. P en tru că dacă pe acesta,
care era plin de toată răutatea şi nici de D u m n ezeu , n ici de oam eni nu se
ruşina, stăruinţa l-a înm uiat, cu cât mai vârtos p e D um nezeu, Tată! m ilei,
nu îl vom trage noi spre m ilostivire, m ăcar d eşi în d elu n g rabdă acu m [cu
toate că acu m înd elu ng rabdă El]?
Şi vezi că a „nu sc ru şin a " nici de oam eni este sem n de m ai cum plită
răutate, căci de D um nezeu m ulţi nu se tem , însă de oam eni se ruşinează - şi
d in această pricină şi greşesc m ai puţin. Iar atunci când nici de oam eni nu
se va ruşina cineva, atunci de aici este [se atinge] vârful [culmea] răutăţii.
D e aceea şi D om nul pe urm ă a grăit că „de om nu sc ru şin a ", ca şi cum ar
fi zis aceasta: „Era un judecător care de D um nezeu nu se temea, şi ce zic
aceasta că d e D um nezeu nu se temea, p e cel m ai m are sem n al răutăţii îl
avea, că nici de om n u se ruşina". D eci acestea n e învaţă p e noi pilda -
precum de m ulte ori am zis - , sfătuindu-ne sa nu ne lenevim întru rugăciuni,
precum şi în alt loc a zis: „Cine dintre voi având un prieten, iar apoi acela
noaptea venind şi bătând [la uşă], îl veţi goni? C ăci pentru îndrăzneala lui,
dacă nu pentru nim ic altceva, i se va deschid e" (Luca 11,5-8). Şi de asem enea:
„C ine este om ul acela între voi care, de va cere fiu l său p âin e, oare el î i va
da p iatră?" şi cele ce urm ează (Matei 7 , 9). C ăci prin toate acestea n e arată
nouă îndeletnicirea cea cu stăruinţă întru rugăciuni.
Şi s-au ispitit unii m ai cu iscodire a tâlcu i pilda aceasta, şi a o asem ăna
cu adevărul au îndrăznit. „V ăd u vă" au zis că este tot sufletul care l-a lepădat
pe bărbatul său, p e care îl avea m ai înainte - anum e pe diavolul - şi din
această pricină îl are pe acesta „pârâş", fiindcă pururea îl supără [diavolul]
p e dânsul. Iar sufletul se apropie către D um nezeu, „judecătorul n ed rep tăţii"
- adică C el C are osândeşte nedreptatea. C are n ici „de D u m n ezeu nu se
te m e" - căci El însuşi este D um nezeu şi n u are de cine altul să se team ă,
încă n ici „de om nu se ru şin e ază", pentru că „D u m n ezeu nu caută la faţa
o m u lu i" (Galateni 2, 5). Spre acest suflet „văd u v ", care n eîn cetat se roagă
lu i D u m n ezeu , d in p ricin a „ p â râ şu lu i" să u , d ia v o lu l, D u m n ez eu Se
m ilostiveşte, plecând u-L pe El stăruinţa acestui suflet. D eci, acestea, celui
care îi sunt cu plăcere, prim ească-le, căci s-au p u s ca să n u fie neştiute.
în să acestea în văţân d u -n e p e noi D om nu l - an u m e că se cu vine să n e
ru găm - şi arătându -ne că, d acă acest „ ju d e că to r", n eleg iu it şi p lin de
toată răutatea, s-a m ilostivit p entru rugăciunea cea n eîn cetată, cu cât m ai
vârtos în cep ăto ru l a toată d rep tatea nu va face izb ăv ire în d ată, ch iar dacă
252 C a p ito lu l 18 SF Â N T U L T E O F iL A C T A R H IE P IS C O P U L B U L G A R IE I

„ra b d ă în d e lu n g " şi Se arată ca şi cum n u -i a u d e p e cei care ÎI roagă p e E l

„ziu a şi n o a p te a ".
A şadar, acestea în v ăţân d u -n e - şi arătându~ne n ou ă că la v rem ea
sfârşitu lu i [lum ii] ru g ăciu n ea se cu vine să o facem lu crătoare îm p o triv a
prim ejd iilor ce v o r să vie asupră-ne adaugă şi aceasta: „Dar Fiul Omului,
câ n d va v e n i, va găsi, oare, credinţă pe pământ?", însem nând prin ch ip u l
în trebării rărim ca [puţinătatea] cred incioşilor celor care se v o r afla atu n ci.
C ăci atâta [întru aşa m ăsură] va stăpâni atunci fiul fărădelegii [A ntihristul],
în cât „si p e ce i a le şi să -i amăgească, de va fi cu putinţă" (Matei 24, 24).
C ăci obişnu ieşte D om nu l, pentru ceea ce se află rar, să u neltească [folo­
sească] felul cel întrebător, p recu m şi când zice: „Oare cine este sluga cea
c r e d in c io a s ă şl în ţe le a p tă ? " (M atei 24, 45) D eci şi aici, a ce la şi lu cru
arătând u-1 - anum e că puţini şi rari vor fi cei care să păzească cred in ţă şi
către D u m n ezeu şi unul către altul această întrebare a iconom isit-o.
Şi cu cu v iin ţa a îm p re u n a t cu sfatu ire a cea p e n tru ru g ă c iu n e şi
cuvântul cel pentru credinţă, dc vrem e ce credinţa este tem elie şi întem eiere
a toată rugăciunea. C ăci d e nu va crede om ul că aceea ce va cere va lua
spre folo s, deşartă este rugăciunea p e care o face. P en tru această pricin ă,
în v ăţân d u -n e D om n u l cele pentru ru găciu ne; a p o m en it şi d e cred in ţă,
însem nând tăinuit că a [celor] puţini va fi aceasta - ad ică a se ruga atu n ci
de vrem e ce şi cred inţa în tru pu ţini se va afla.
Aşadar, viind D om nul pe nori, nu va afla „cred in ţă p e p ă m â n t", fără
num ai întru puţini, dar o va face pe aceasta [pe credinţă] atu n ci; p en tru că
şi fără de voie toţi vor m ărturisi cum că „Domn este lisus Hristos, în tru
slava lu i D u m n ezeu Tatăl" (l-'ilipeni 2,11). Ia r d e se cu v in e [ca] p e aceasta
„cred in ţă", iară n u „n ev o ie" a o zice, [cu urm are] nu va fi nici unul d in cei
n ecred in cioşi care n u v a cred e cum că singur [A cesta] este M ân tu ito ru l
C el C are m ai în ain te era h u lit d e ei.
18,9-14: Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispref
pe ceilalţi, a zis pilda aceasta: (10) Doi oameni s-au suit la templu, ca să
se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. (11) Fariseul, stând, aşa se ruga
în sine: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni,
răpitori, nedrepţi, adulteri9101, sau ca şi acest vameş. (12) Postesc de două
ori pe săptămână11, dau zeciuială din toate câte câştig. (13) Iar vameşul,

9 în ediţia de la 1805, în loc de „către un ii care se credeau drepţi ş i priveau cu

d ispreţ", se găseşte „către oarecari ce se n ăd ijd u iau întru sin e cum că sunt drepţi şi
defăim au".
10 în ediţia de la 1805, în loc d e „adulteri", se găseşte „preacurvari".
11 în ediţia de ia 1805, în loc de „pe săptăm ână", se găseşte „în sâm bătă".
TÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 18 253

d ep arte stân d , nu v o ia n ic i o ch ii să-şi rid ice către cer, c i-ş ib ă te a p iep tu l,

zicând : D u m n ezeu le, m ilo stiv fii m ie, p ăcătosului. (14) Z ic vouă că acesta
s-a co b o râ t12 m ai în d rep tat la casa sa, d ecât a ce la 13. F iin d că o ricin e se
în a lţă p e sin e , se va sm eri, iar ce l ce se sm ereşte p e sin e , se va în ălţa.
(18, 9) Luca 16, 1 5(18,11) Deuteronom 2 6 ,13/Isaia 1,15; 5 8 ,3 /Luca 11,39/Apocalipsa 3,17
(1 8 ,12) Malei 23, 23 (18, 13) Levitic 13,13-14 /2 Paralipomena 36, 23 /Psalm 5 0 ,2 ,1 8
(18, 14) Iov 22, 29 / Pilde 29,23 / Isaia 40, 4; 57,15 /Sirah 1, 30 /
Matei 23,12 /Luca 1 4 ,1 1 ! lacov 4 , 6 ! 1 Petru 5, 5
D om n u l nu încetează a cu ră ţip rin m u lte în văţături p atim a m ând riei.
C ăci de vrem e ce m ai m u lt d ecât alte p atim i su p ără m in ţile om eneşti,
p entru aceasta în m ulte locuri şi de m u lte ori învaţă d esp re aceasta14.
A şad ar şi acum , chipul cel m ai rău al acesteia [al m ândriei] îl curăţeşte.
C ăci m u lte su nt odraslele iu birii de sine, p entru că şi părerea [de sine] şi
trufia şi m ărirea deşartă dintru aceasta răsar, iar m ai pierzătoare decât
toate este m ândria, căci m ândria este lep ăd are de D um n ezeu. Pentru că
atu n ci când cineva nu lu i D u m nezeu , ci lui în su şi îşi scrie isp răv ile15, ce
altceva este aceasta fără decât num ai lepădare de D um n ezeu ş i îm potrivire
faţă de D um nezeu? D eci, această p atim ă, cea potriv n ică lu i D um nezeu -
căreia D om nul i Se Îm potriveşte ca u n vrăjm aş.altui v răjm aş - prin această
p ild ă D om nu l Se făgăd u ieşte să o vind ece. C ăci acestea le g răieşte pentru
cei ca re se n ă d ă jd u ie sc în tru ei în ş iş i şi n u le s o c o te s c p e to a te lu i
D u m nezeu , ci, d in tâ i această pricin ă, şi pe ceilalţi îi d efăim ează. Ş i arată
că d re p ta te a , m ă c a r că în tru c e le la lte m in u n a tă e s te şi a p ro a p e d e
D u m n ezeu îl p u ne p e om , dar când m ând ria o v a lu a la sin e, în tru cele

2 în ediţia de la 1805, în loc de „s-a coborât", se găseşte „s-a pogorât".

13 [1805] Cuvântul acesta, ce zice „decât acela", după alcătuirea graiurilor înseamnă
„mai mult decât acela", adică am ândoi s-au îndreptat, însă vam eşul s-a îndreptat mai
mult decât fariseul. Iar după înţelegerea cuvântului, înseam nă „iar nu acela", adică: din
biserică s-a pogorât îndreptat la casa sa vam eşul cel păcătos şi smerit, iar nu fariseul cel
drept şi mândru (Arhiepiscopul Nichifor al Astrahanului).
14 Aici, Cuviosul Nichita Stithatui, ucenicul Sfântului Simeon Nou! Teolog ne învaţă:
„(47) Toată părăsirea ce se întâm plă celor ce se nevoiesc le vine pentru slava deşartă,
pentru osândirea aproapelui şi pentru fălirea cu virtuţile. Deci oricare dintre acestea,
care se iveşte în sufletele celor ce se nevoiesc, le pricinuieşte părăsirea de Dumnezeu. Şi
nu vor scăpa de această osândă dreaptă pentru căderi, până ce nü vor lepăda pricina de
mai înainte a părăsirii şi nu vor alerga spre Înălţimea smeritei cugetări. (48) Necurăţia
inimii şi întinarea trupului nu stă numai în a nu te curăţa de cugetările pătimaşe, ci şi în
a te mândri cu mulţimea isprăvilor, a te făli cu virtuţile, a te socoti lucru marc în ce
priveşte înţelepciunea şi cunoştinţa de Dumnezeu şi în a dispreţul pe fraţii trândavi şi
nepăsători. Aceasta se vădeşte în pilda vameşului şi fariseului" (Filocalia românească,
Cele 300 de capete despre făptuire, voi. 6, ed. 1BMBOR, Bucureşti, 1977, p. 231).
15 Adică îşi pune în seamă izbânzile, faptele bune.
254 C a p ito lu l 18 S F Â N T U L T E O F IL A C T A R H IE P IS C O P U L B U L G A R IE I

m a i d ed esu bt îl aru ncă pe om , şi ca pe u n d iav o l îl face p e cel până acum

în to cm ai [asem enea] cu D um nezeu.
D eci graiurile fariseului întru im p u tare [defăim are] su n t asem enea
în to cm ai cu cu vintele de o m m u lţăm itor - căci zice: „ D u m n e z eu le, îţi
m u lţu m e s c " - , iar cu vintele cele d e pe u rm ă su n t p lin e d e toată nebunia,
p en tru că nu a ginit: „M -ai făcu t pe m ine a m ă feri de nedreptate, de răpire".
D a r cum a zis? „N u s im t", ad ică la sine a lip it isp rav a şi la a sa putere. Iar
a -i osân d i şi p e alţii, aceasta cum p o ate să fie a o m u lu i celui care ştie că de
la D u m nezeu are cele pe care le are? C ăci cu ad evărat, de ar fi crezu t că în
d a r are bu n ătăţile cele străine, n u i-a r fi d efăim at p e ceilalţi, socotind că şi
e l dinspre a sa pu tere este g ol [nepu tincios], şi în d ar a fost îm brăcat, şi
p rin m ilă. Pentru aceasta m ândru este fariseul, ca u n u l care le socoteşte
p u terii sale pe cele ce s-au lucrat. Ş i d intru aceasta s-a p lecat la a-i o sân d i
ş i p e ceilalţi.
încă şi prin cuvântul acela „stând ", D om nul însem nează înalta cugetare
ş i nesm erenia fariseului, pentru că a celui sm erit şi aşezarea cea din afară
ca re se vede este sm erită, iar acesta şi cu chipu l arăta m ândrie. Iar dacă şi
p en tru vam eş s-a grăit acel cuvânt „ stân d ", vezi în să şi cele d e pe urm ă: că
n ici ochii n u voia să şi-i ridice la cer, iar starea lui era plecată; iar ai fariseului
ş i ochii la cer îi erau ridicaţi şi, îm preună, cu inim a se înălţau.
Şi vezi în rugăciunea fariseu lu i rân d u ială ce n i se arată nouă: căci mai
în tâ i le-a zis pe cele care n u su n t şi apoi le-a pus p e cele care su n t - căci
d up ă ce a zis că „nu su n t ca c e ila lţi o a m e n i..." aşa şi aşa, a adăugat şi
fap tele cele bune: anum e, că p o steşte d e două ori în săp tăm ân ă şi dă
zeciu ială din toate câte câştigă. C ă se cu v in e n u n u m ai să se abată de la
rău , ci să facă şi b in e (Psalm 36, 27); şi m ai în tâi se cu v in e a se feri de
răutate şi atu nci a se apuca de fapta cea bu nă. Precum şi dintru o fântână
noroioasă de vei voi să scoţi apă curată, m ai în tâi cu răţeşte noroiu l şi abia
atunci vei scoate apă curată.
încă şi la aceasta ia am inte cum a zis-o: „N u sunt ca şi cei m ulţi, răpitori,
p reacu rvari", căci nu a prim it n ici m ăcar p u ţin tel să fie el asem ăn at cu un
singur num e d efăim at16, ci aceste num iri le-a folo sit la p lural şi asupra
celo rlalţi oam eni le-a aru ncat. Şi zicân d : „N u su n t ca c e ila lţ i" , a pus
îm potriva acestui cuvânt graiurile: „P ostesc de două ori în sâ m b ă tă ". C ăci
„sâm b ătă" era num ită săptăm âna, fiind n u m ită aşa de la ziu a cea de pe
urm ă şi de odihnă. C ă „sâ m b ă tă " se zice odihna, încă şi prin „sâm b ete",
la plural, num eau săptăm âna; pentru aceasta şi „una din sâm bete" num eau

16 Adică să fi zis: „Nu siint răpitor, preacurvar..."

T Â L C U [R E A S F IN T E I E V A N G H E L II D E L A U J C A C a p ito lu l 1 8 255

ziua cea d intâi a săptăm ânii, care la no i este D u m in ica - căci la evrei „u na"
ş i „în tâi" acelaşi lu cru însem nează17.
E ste în că şi a lt cu v â n t m a i ad ân c, a n u m e că îm p o triv a p a tim ii
p reacu rviei se trufea cu postu l, că d in d esfătare este cu rvia; aşadar, acesta
tru p u l prin p o st „sugrum ându-1" [strâm torându-1], m u lt era d epărtat de
unele ca aceste patim i. Şi posteau fariseii lunea şi joia.
Iar îm potriva cuvântului „răpitori ş i n ed re p ţi" l-a pus pe acesta: „D au
z eciu ială d in toate câte câştig ". Z ice (aşadar): „A tât m ă îm potrivesc răpirii
şi ned rep tăţii, în cât şi pe ale m ele le’d au ". Ia r zeciu iala se p are u nora că
sim plu şi odată s-a rând uit de către L ege; dar, cei care ad ân c o cearcă
[cercetează] p e aceasta, află că trei zeciuieli în v aţă [Legea] - şi aceasta o
v e i în ţe le g e c u d e -a m ă n u n tu l d in D eu teron om , d e v e i lu a a m in te
(Deuteronom 12, î l , 17; 14,22, 28; 26,12-131. A cestea su n t ale fariseului.
Iar vam eşu l [faţă d e fariseu] le arată p e to ate dim potrivă. Pentru că
„stătea d ep a rte" ş i n u num ai cu depărtarea locului, ci şi cu chipul şi cu
graiul şi cu zdrobirea inim ii, foarte m u lt era „d ep arte" de acela [ de fariseu].
C ă şi ochii se ruşina „să-i rid ice către ce r", n ev red n ici de ved erea celo r de
sus ju d ecân d u -i p e aceştia care au v o it să v a d ă şi să se v eselească de
b u n ătăţile p ăm ântului. Şi „ îşi b a te a p ie p tu l" său , ca ş i cu m p e inim ă
lovindu-o, pentru gând u rile cele rele, spre sim ţire d eşteptându-o, ca pe
c e e a ce a r fi d o rm it. Ş i n im ic a ltc e v a n u z ic e a , fă ră n u m a i a tâ t:
„ D u m n e z eu le, m ilo stiv f ii m ie , p ă c ă to su lu i". Ş i p en tru to ate acestea
v am eşu l „s-a p o g o rât m ai în d re p ta t" d ecât fariseu l, că „ n ecu ra t este
în a in te a D o m n u lu i ce l cu in im a în a ltă [cel ce se în a lţă cu in im a ]" (Pilde
16, 5), şi „D u m n ezeu ce lo r m ân d ri le stă îm p o triv ă , iar ce lo r sm e riţi le
dă h a r" (Pilde 3, 34; 1 Petru 5, 5).
în să poate s-ar fi m inu nat cineva: C um fariseul, p u ţine graiuri ale
în a lte i cu g e tă ri zicâ n d , se o sân d eşte, ia r Iov, fo a rte m ari g ră in d , se
în cu n u n ează?18 Pentru că fariseul, nim eni silindu-1, stătea şi bârfea u nele
ca acestea şi osând ea p e alţii, nici o nevoie strâm torân d u-l; iar Iov, fiindcă
prietenii foarte îl strâm torau şi m ai greu d ecât n ecazu l ce i se în tâm plase
stăteau asu pră-î şi ziceau că pentru păcate a p ătim it acestea, a fost silit de
a num ărat isprăvile sale, iar aceasta a făcu t-o p en tru d u m nezeiasca slavă
şi pentru a nu se tăia d rum ul oam enilor cel pen tru fapta bună. Că d e s-ar
fi încred inţat oam enii cu m că păcate erau cele p e care le făcea Iov, şi pentru
acelea pătim eşte, s-ar fi d epărtat de a face aceleaşi lucruri şi, deci, s-a r fi

17 Vezi tâlcuiiea şi notele de la Malei' 28,1-8.

18 Vezi capitolul 29 din Carie a Iui Iov.
Z56 Capitolul 18 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

fă cu t urători de străini, în toc de iubitori de străini, nem ilostivi şi ned repţi,

în loc de m ilo stiv i şi drepţi - că acestea erau fap tele lui Iov. D eci, p entru ca
să n u se vatăm e m ulţi, pentru aceasta îşi n u m ără [Iov] isprăvile. Şi acestea
su n t p ricin ile pentru care Iov g răieşte astfel, ca să nu zicem că în v o rb ele
sale - ce se par a fi ale cu vântării celei cu tru fie toată sm erita cu g etare
strălu ceşte. C ăci zice: „C ine m ă va pu ne pe m in e în lu n a z ile lo r celor
m a i dinainte, când D u m n ezeu m ă p ă z e a ?" (Iov 29, 2) Vezi că toate lu i
D u m n ezeu ie-a dat? Şi nici n u -i osândeşte [el] p e alţii, ci m ai cu seam ă [el]
este osând it d e către prieteni. Iar fariseul, fiindcă la sine şi nu la D um nezeu
pe toate le aducea, şi fără de nevoie pe alţii îi osândea, cu cu viinţă osândirea
asu p ră-i se aduce. Căci tot cela care „se în a lţă pe sin e , se va-smeri" - d e
D u m n ezeu osândindu-se; „iar cel care se sm ereşte pe s in e " prin osândire,
„se va înălţa" - de D um nezeu în d rcp lân d u -se. C ă zice: „Sp u n e tu în tâ i
p ă c a te le tale, ca să te în d re p te z i" (Isaia 43,25-26).
78,15-17: Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii,
văzând, îi certau. (16) Iar lisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi copiii
să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora
ca aceştia. (17) Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui
Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea.
0 8 , 17) Isaia 49,22/ Matei 19,15 / Marcu 10,13 0 8 . 1 6 ) Matei 18, 3; 19, 14 / Marcu 10, 14 /
1 Petru 2,2 0 8 , 1 7 ) Isaia 49, 22 /Matei 11, 25; 18,3 /Marcu 10, 15-16
Şi cele p etrecu te cu pruncii, la sm erenie folosesc, că n e în vaţă D o m n u l
p rin aceasta sm erit a cugeta şi pe toţi a-i p rim i şi pe n im en i a n u defăim a.
C ă ci u cenicii socoteau lucru n evred nic u nu i în v ă ţă to r ca A cesta a fi a d u şi
la E l prunci. Jar D om nul le arată lor cum că atâta se cu v in e a se sm eri,
în câ t nici dinspre cei pream ici să nu se întoarcă. Şi aşa în vaţă sm eren ia
p rin cele ce le-a făcut, fiindcă nu i-a gonit, ci cu bucurie i-a p rim it pe prunci.
învaţă încă şi prin cuvânt cum că a acelora care se află ca „ p ru n cii" este
îm p ărăţia Cerurilor. Pruncul nu se înalţă, nu defaim ă pe cineva, fără de
rău tate este, fără de vicleşug, nici pentru cele strălucite nu se tm feşte, nici
pentru cele d e Întristare nu se m âhneşte, ci cu toată sim plitatea se află.
D eci, cel care vieţu ieşte cu sm erită cu getare şi fără de răutate, acela
este v red n ic de a se prim i d e D u m nezeu , p recu m şi cel care prim eşte
„ îm p ă ră ţia lu i D u m nezeu ca u n p ru n c", adică fără vicleşug, fără de m ultă
isco d ire , cu credinţă. C ă acela care este isco d itor şi p u ru rea în trea b ă :
„ C u m ?", îm preună cu necred inţa va pieri şi nu va intra întru Îm p ărăţie,
p e care cu sim plitate şi fără iscod ire şi cu sm erită cu getare nu a voit să o
prim ească. D eci toţi A postolii şi, în scurt, toţi cei care au crezu t în H ristos,
„ p ru n c i" se vor num i, precu m şi în su şi D om n u l pe A p ostoli i-a num it:
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANCHELII DE LA LUCA Capitolul 18 257

„ C o p iilo r, n u cum va aveţi ceva d e m â n ca re?" (loan 21, 5) Iar în ţelep ţii
elinilor, în ţe le p ciu n e cău tân d în tain a aceasta ca re e ste îm p ă ră ţia lu i
D um nezeu, şi nevrând să o prim ească pe ea fără de silogism e19, cu cuviinţă
au fost scoşi afară dintru această îm p ărăţie.
Şi nu a zis că „a acestora este îm p ă ră ţia ", ci „a u n o ra ca a c e ş tia ", adică
a celo r care au câştig at de b u n ăvoie nerăutatea şi sm erita cu getare, pe
care p ru n cii o au fireşte [din fire].
Să le primim, aşadar, pe toate Cele bisericeşti, care sunt „împărăţia lui
Dumnezeu", fără de iscodire şi cu credinţă şi cu smerită cugetare, căci a
iscodi este lucru al mândriei şi al înţelepciunii celei părute [închipuite].
18,18-23: Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule învăţător, ce să fac
să moştenesc viaţa de veci? (19) Iar Iisus i-a zis: Pentru ce M ă numeşti bun?
Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu. (20) Ştii poruncile: Să nu
săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb20, cinsteşte
pe tatăl tău şi pe mama ta. (21) Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din
tinereţile mele. (22) Auzind, Iisus i-a zis: încă una îţi lipseşte: Vinde toate
câte ai şi le împarte săracilor, şi vei avea comoară în Ceruri; şi vino şi urmează
Mie. (23) Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.
■ (18, 18-19) Malei 19,16-17 /Marcu 10,17-18 <18,20) Ieşire 20,12-17/ Deuteronom S, 17 /
Malet 5, 21, 27; 19,18-191 Marcu 10,19 /Romani 13, 9 0 8,21-22) Matei 19,20-21 /
Marcu 10,20-21 /Luca 12, 33 /Faptele Apostolilor 2,45 /1 lim otei 6,18-19
(18, 23) Matei 19, 22 /Marcu 10,22 /Luca 8,14
U nora li se p are că acest om ar fi fost u n oarecare v iclean ş i cău ta
oarecum să-L vâneze [prindă] pe Iisus din cu vinte, în să nu p e aceasta o
vedem aici, ci anum e că este iu bitor de argint. Fiindcă şi H ristos l-a m u strat
pe el p entru că era în acest fel. C ăci M arcu zice că acesta a alerg at şi,
în genu nchind , îl ruga pe H ristos, iar Iisu s, cău tân d spre el, l-a iu b it pe
d ânsul (Marcu 10,17-22). Aşadar, iu bitor d e averi era o m u l acesta şi v ine
la H ristos, poftind să se înveţe pentru Viaţa cea v eşnică; poate ca un iu bitor
de averi [făcându-o] şi pe aceasta, căci n im ic nu este aşa d e iu b ito r d e
viaţă, p recu m o m u l cel iu bitor de averi. D eci, a socotit că Iisus îl va sfătui
u n chip p rin care va trăi veşnic, d esfătând u -se în tru stăpânirea averilor.
Iar după ce D om n u l i-a zis că lepăd area averilor este pricinuitoare de viaţă
v eşnică, el - ca şi cum s-ar fi prihănit şi p e sine pentru în trebarea p u să,
d ar şi p e Iisus p entru răspuns - se duce. P entru că el av ea treb u in ţă de
viaţa cea v eşnică ca să aibă averile pentru m u ltă vrem e. C ăci, dacă ar fi

19 [1805] Adică fără d e dovediri filozofeşti.

20 în ed iţia de la 1805, în loc de „strâmb", se găseşte „minciună".
258 Capitolul 18 SFÂNTUL T E O V IL A C r A R H IE P IS C O P U L B U L G A R IE I

v o it el să lepede banii, de ce trebuinţă [folos] îi m ai era lu i viaţa cea veşnică,

fiin d c ă avea să trăiască [veşnic] sărac? - d upă cu m lui i se p ă re a
Aşadar, vine la D om nul ca la u n o m de rând [sim plu om ] şi la un
învăţător. Pentru a ce ea D om nul, arătând că n u se cu vine să vină la El ca la
u n om d e rân d [sim plu om ], a zis: „N im eni n u este bun, fără num ai unul
D u m n ezeu . «B u n » p e M in e M -ai nu m it; d eci p en tru ce ai ad ău g at şi
«în v ăţătoru le»? C ăci se ved e că unul din cei m u lţi M ă socoteşti, iar de este
aceasta, nu sunt bun, c ă d nim eni din oam eni nu este bun, d upă adevăr, fără
num ai u nu l D u m nezeu . D eci, de voieşti să M ă n u m eşti b u n , ca pe un
D um nezeu num eşte-M ă bu n , şi nu veni ca la u n sim plu om . C ă d e M ă
socoteşti p e M ine vreun om oarecare din cei de obşte, nici bun nu M ă n um i".
C ăci, cu adevărat „ b u n " şi izvor al bu nătăţii şi început al însăşi bunătăţii
D um nezeu este. Iar noi, oam enii, m ăcar d e suntem buni, însă nu după adevăr
suntem astfel, ci prin îm părtăşire d in bu nătatea A celuia; şi am estecată şi
schim băcioasă [nestatornică] este bu nătatea noastră.
„ Ş tii p o ru n cile: Să n u săv ârşeşti ad u lter, să n u u ciz i, să n u fu ri, să
nu m ărtu riseşti m in ciu n ă , [cin steşte pe tatăl tău ş i p e mama ta]". L egea
m ai în tâi le în d rep tează p e acelea la care m ai cu lesn ire alu necăm , apoi p e
acelea la care nu m u lţi cad, nici de m u lte ori. P recum este [de pildă] a
curvi, fiindcă focul este şi firesc şi din lău ntru; a ucide, fiindcă m are fiară
este m ânia; iar a fura este m ai uşor31; încă şi la m ărturia m incinoasa arareori
este cu pu tinţă a c ă d e a D rept aceea, p e acelea m ai în tâi Le în d rep tează,
fiindcă la acelea cu lesnire cădem noi, şi afară d e aceasta ş i fiin d că [aceste
păcate] sunt m ai grele. Iar p e acestea: fu rtişag u l şi m ărturia m incinoasă,
în al doilea rând le p u n e, ca pe u nele ce rareori se în tâm p lă şi su n t m ai
uşoare. Iar a p ăcătu i faţă de născători, deşi m are p ăcat este, însă fiindcă
nu ad eseori se în tâm plă, m ai pe urm ă d e acestea l-a p u s (pentru că cei m ai
m u lţi n u se sălbăticesc cu a tâta lesnire, în cât să-i ocărască p e n ăscători, ci
p u ţin i su nt [aceştia] şi arareori se întâm p lă2122).

21 „Mai uşor" în înţelesul celor arătate mai înainte, adică nu este „greu", pentru că
nu avem o povară, o apăsare lăuntrică firească înspre aceasta. Vezi continuarea tâlcuirii
Sfântului Teofilact.
22 Din păcate, astăzi această răutate se săvârşeşte în generaţia noastră mai mult decât
în orice altă generaţie, însă acest lucru a fost mai înainte vestit de către Sfântul Apostol
Pavel, care grăia astfel către Sfântul Umotei: „Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor
veni vremuri grele; că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi,
hu litori, neascultători de părinţi, nem ulţum itori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste,
neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, nciubitori de bine, trădători, necuviinciosi,
îngâm faţi, iubitori de desfătări mai m ult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea
adevăratei credinţe, dar făgăduind puterea e i" (2 Thnotei 3 , 1-5).
T Â L C U IR K A SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 18 259

Iar d upă ce tân ăru l a zis că: „Toate acestea le-am păzit din tinereţile
mele", D o m n u l îl sfătu ieşte p e el pentru neag on iseală, ceea ce este cap ul
[tem eiul] tu tu ror [faptelor bune]. Şi v ezi legi ale vieţu irii creştineşti cu
adevărat! „V in d e toate câte a i", căci d acă va răm ân e ceva, celo r răm ase
rob le eşti; „şi le îm p arte" nu rudelor celor bogate, ci săracilor. în că socotesc
că şi cuvântul acesta „îm p arte" arată a face cu ju d ecată îm părţirea averilor,
şi nu cum s-ar întâm pla. Iar fiindcă îm p reu nă cu n eagon iseala se cu vine
să se afle la om şi toate celelalte fapte b u n e, p en tru aceasta a zis; „şi vino
de u rm ează M ie " , adică „şi întru toate celelalte fii M ie u cenic şi pururea
u rm ează-M i, nu astăzi să-M i urm ezi, iar m âin e n u ".
Şi [D om nul], ca unui iu bitor de averi, i-a făgăd u it [acestuial „comoara
cea din C e ru ri", dar nu a luat am inte d regătoru l, din p ricin ă că era rob al
averilor. D rept aceea, şi după ce a auzit că lip sire de av u ţie ü sfătu ieşte p e
el, „s-a în tr is ta t", fiind că el pentru această p ricină şi poftea viaţa cea
veşnică, [pentru] ca la m ai m ultă vrem e şi veşnic în tru m u lţim ea av erilor
să vieţu iască. în că şi aceea că „s-a întristat" îl arată p e el că era cu bu n ă
cu noştinţă, iar n u viclean, că nici unul d in farisei n u s-a în tristat vreodată,
ci m ai vârtos se sălbăticeau.
Şi ştiu că M arele lum inător al lum ii, cel cu lim ba de aur23 a tâlcuit că
tânărul acesta poftea viaţa veşnică cu adevărat şi adică o dorea pe ea, însă
era ţinut de patim a iubirii de argint. însă n u este fără de h ar şi ceea ce acum
s-a adăugat, anum e că precu m u n iubitor d e averi p oftea viaţa cea veşnică.
18,24r30: Şi văzându-1 întristat, Iisus a zis: Cât de greu24 vor intra cei ce
au averi în împărăţia lui Dumnezeu! (25) Că mai lesne este a trece cămila
prin urechile acului, decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu. (26)
Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? (27) Iar El le-a zis: Cele
ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu. (28) Iar Petru a
zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ţie. (29) Şi El le-a zis: Adevărat
grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau
părinţi, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu, (30) şi să nu ia cu mult
mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică.
(28,24) Pilde 11,28 /Matei 13,22; 19,23 /Marcu 4,19; 10,23 /1 lunetei 6,9-10
(18,25-26) M atei 19,24-25 /Maieu 10,25-26/Luca 6,24 (28,27) Facere 18,14/ Iov 42,2/ feremia 32,27/
Matei 19,26/MarculO,27/Luca 1,37 (28,28) Deuteronom33,9/Matei 4,20; 19,27/Maral 10,28/
Luca 5,11 ( 1 8 , 2 9 ) Deuhamnom 33,9/ M ată 19,29 /Marcu 10,29 (28 30) Iov 42,10/Matei 19,29
De vreme ce bogatul, după ce a auzit de lepădarea averilor „s-a întristat",
zice D om nu l cu chip de m irare: „C ât de anevoie vor intra cei ce au averi

23 Sfântul Teofilact îl pomeneşte aici pe Sfântul loan Gură de Aur.

24 în ediţia de la 1805, în loc de „greu", se găseşte „anevoie".
260 C apitolul 18 SFÂNTULTKOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în tru îm p ă ră ţia lu i D u m n e zeu !" N u a zis că este cu „n ep u tin ţă" să intre,

ci cu „an ev o ie", căci nu este cu neputinţă a se m ântu i u nii ca a ceştia Pentru
că este cu p u tin ţă să-şi lase avuţiile şi să le d obân dească p e cele de Sus,
în să cu anevoie este aceasta, că m ai lipicioase d ecât v âscu l25 su n t av u ţiile
şi cu anevoie se d esp arte cel ce este ţinut de ele. Iar m ai v ârtos şi ca pe un
lu cru cu n ep u tin ţă îl hotărăşte Dom nul p e acesta, căci zice: „M ai lesn e
este căm ila p rin urechile acului să treacă, d ecât b o gatu l să se m â n tu ia s că ",
întru cât cu n ep utinţă este cu adevărat să încap ă căm ila prin u rechile acului,
fie că vei în ţeleg e prin. „căm ilă" însuşi d obitocu l [vieţuitoanea], fie [că vei
înţelege] o oarecare fu nie groasă a corăbiei26. D eci, d acă este m ai le sn e să
în cap ă căm ila prin urechile acului - iar acest lu cru este cu n ep u tin ţă
d ecât bo gatu l să se m ântuiască, înseam nă că m a i cu n ep u tin ţa e ste a se
m â n tu i b o g atu l. A şadar, ce se cuvine a zice?
M ai întâi, că aşa este cu adevărat: b o g at fiind, cu n ep utin ţă este a se
m ântui. Şi să nu-m i zici m ie că: „oarecare, bogat fiind, îşi dădea averile şi s-a
m ân tu it", p entru că nu b o gat s-a mântuit, ci ori d upă ce s-a făcu t sărac, ori,
cu adevărat, „ico n o m " fiind - şi nu „bo gat" - s-a m ântuit. C ăci, altceva este
a fi „ ic o n o m "27 şi altceva a fi „bogat". Pentru că „ b o g a t" este cel ce lui
în su şi îşi păstrează bogăţia, iar „iconom " - cel ce pentru alţii i s-a încredinţat
aceasta şi n u „bo gat" s-a m ântuit ci, sau precum a m zis, d upă ce le-a lepădat
p e toate câte le avea, sau ca un „ico n om ", b ine chiv em isin d u -le p e a ce le a
A poi şi aceasta socoteşte, anum e că „bogatului cu n ep u tin ţă îi este a
se m ântu i, ia r celu i care are avuţiile, cu an ev o ie", ca şi cu m a r fi z is: „C el
care este ţinut de avuţii şi slujeşte lor şi d e ele este stăp ân it nu se va m ântui.
Ia r cel care are avu ţii - adică stăpân le este acestora - şi el le are p e d ân sele,
ia r nu e le îl au pe el - acela cu anevoie se va m ân tu i, d in pricina n ep u tin ţei
o m en e şti". C ăci este cu neputinţă a nu u nelti [folosi, întrebuinţa], rău pe
ce le ce le avem , căci până când avem avu ţii se sârguieşte diavolul a ne

25 Vâscul este o plantă parazită care creşte pe ramurile unor copaci, are frunzele
persistente, iar fructul este în formă de bobiţe albe; este folosit ca plantă medicinală
( L o r a n t k u s e u r o p a e u s ). Se cade să spunem aici că vâscul parazitează copacii şi le soarbe
din sevă şi din viaţă, chiar şi atunci când aceştia intră în perioada vegetativă din vremea
iernii. Dealtfel, fructele vâscului se coc tocmai iama. Aşadar, ca şi vâscul este şi iubirea
de bogăţie, pentru că soarbe viaţa şi puterea omului, iar roadele ei - adică necredinţa şi
împătimirea de cele pământeşti - nu ne lasă să lepădăm iubirea de bogăţie nici măcar în
iama vieţii, adică !a bătrâneţe.
16 Vezi şi tâlcuirea de la M a te i 19, 2 3 - 24.
27 Pentru canonul şi rânduiala celui care este „iconom", vezi tâlcuirea de la L u c a 12,
1 6 -2 1 , 4 1 -4 6 ş i 1 6 ,1 - 9 .
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 18 261

a m ăg i pe n o i ca să le ch iv e rn isim u n e o ri în afara ca n o n u lu i şi leg ii

icon om iei, şi cu anevoie este de a scăpa din cu rsele lui. Pentru aceasta
b u n lucru este sărăcia şi pu ţin de riu [m ai-m ai cal este fără de ispită.
„Z is-au ce i ce ascu ltau : Ş i cin e p o ate să se m â n tu ia scă ? Iar EI le-a
zis: C ele ce su n t cu n ep u tin ţă la o am en i su n t cu p u tin ţă Ia D u m n e z e u ".
C ăci la cei care au socoteală om enească - ad ică se târăsc [jos] şi p o ftesc
cele p ăm ânteşti - a se m ân tu i le este „cu n e p u tin ţă ", p recu m s-a zis. Iar la
D u m nezeu este „cu p u tin ţă " - adică atu nci când cin ev a va avea sfetnic
[sfătuitor] p e D um nezeu şi înd reptările lu i D u m n ezeu şi p o ru n cile cele
p entru sărăcie le va lua [drept] d ascăli şi va ch em a a ju to ru l Lui, „cu
p u tin ţă " va fi aceasta, pentru că al no stru este să voim b in ele, iar al lui
D um nezeu să-l săvârşească.
în că şi în alt chip, dacă su ind u-ne m ai p resus d ecât toată îm p u ţin area
de su flet cea om enească pentru bogăţie, vom voi să ne facem nouă prieteni
d in „m am ona n e d re p tă ţii", n e vom m ân tu i, p etrecu ţi fiind de d ân şii la
„co rtu rile ce le v e ş n ic e " (Luca 16, 9.F. C ăci m ai b in e este d e le vom da
toate, iar de n u le vom d a p e toate, m ăcar să-i facem pe săraci îm preun ă
p ărtaşi, şi aşa ceea ce este „cu n e p u tin ţă " se face „cu p u tin ţă ". Pentru că
este „cu n e p u tin ţă " să se m ântu iască cel care nu dă toate, însă pentru
iu birea d e oam eni a lui D um nezeu şi aceea, adică a da din parte, se face
spre folos, după p otrivă [pe m ăsură].
La aceasta P etru întreabă: „Iată n o i am lă s a t to a te "2829; şi în treabă nu
nu m ai pentru sine, ci spre m ângâierea tuturor săracilor: Pentru ca nu num ai
b o g aţii să fie bin e-n ăd ăjd u iţi leu n ăd ejd e b u n ă], a n u m e că m u lte v o r
d obând i, ca u n ii care m u lte au d efăim at, iar săracii să n u aibă p u ţin ă
n ăd ejd e, ca u n ii care p u ţin e au lăsat, şi pentru aceasta p u ţine răsp lătiri să
aştepte - , p en tru aceasta întreabă Petru. Şi au de cu m că şi în veacul d e
acu m şi în ce l ce va să fie îşi v a avea răsp lă tirile to t cel care p e n tru
D um nezeu a d efăim at orice fel d e averi, m ăcar şi m ici de v o r fi fost ele. C ă
să nu socoteşti aceasta, an u m e că m ici au fost acelea, ci [să ştii] cu m că
acelea îi erau o m ului toată viaţa, şi precu m tu30 cu cele m u lte şi m ari, aşa şi

28 Vezi tâlcuirile de la l,uat 1 6 ,1~9,10-13.

29 Sfântul Evanghelist M atei scrie as'tfel pentru această întrebare: „ A lu n a Petru,
răspunzând, I-a zis: Iată n o i am lăsat toate şi Ţi-am urm at Ţie. Cu noi oare ce va fi?"
(Matei 19,27)
30 Se pare că acest „tu" Sfântul Teofilact îl adresează nemijlocit atât împărătesei
Maria (care mai apoi a devenit monahie), cât şi prinţului Constantin Porfirogenetul, cărora
nu puţine le erau averile. însă, prin iconomia lui Dumnezeu, acest „tu" este adresat şi
tuturor celorlalţi, care, în curgerea veacurilor, se vor afla a fi bogaţi în avuţii pământeşti.
262 Capitolul 18 SFÂNTUL TEOFUACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

a ce la cu cele p u ţine şi m ici n ăd ăjd u ia a trăi. Ca să n u z ic că, acela care are

p u ţin e, m ai m u ltă d rag oste are către acestea - şi adeverită este aceasta d e
la părinţi, care [atunci] când au n u m ai u n copil, mai m u ltă d ragoste arată
că tre acela, d ecât către m u lţi. A şa este şi săracu l, către o casă şi către o
ţa rin ă m ai cu m u ltă d rag oste se află, d ecât tu, către m ulte. Ia r de n u este
m ai m are, m ăcar d eop otrivă a am ân d u rora este dragostea, pentru aceasta
ş i d efăim area [bogăţiilor este asem enea]. D rep t aceea, şi în veacul cel de
acu m , cu m u lt m ai m u lte răsp lătiri iau , p recu m în şişi aceşti A postoli. C ăci
co lib ă d efăim ând fiecare d intre d ânşii, acu m au b iserici prealu m in ate şi
ţa rin i şi venituri şi „femei" m u lte - p e cele îm preun ă legate cu fierbin ţeala
ş i cu cred inţa cea către d ânşii; şi, în scurt, p e celelalte toate. în că şi în
v eacu l ce va să fie nu vor lua înm ulţite ţarini ca acestea şi răsplătiri trupeşti,
c i „viaţă v e şn ică ".

18, 31-34: Şi luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată ne
suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise prin Prooroci despre
Fiul Omului. (321 Căci va fi dat păgânilor31 şi va fi batjocorit şi va fi
ocărât şi va fi scuipat. (331 Şi, după ce îl vor biciui, îl vor ucide; iar a
treia zi va învia. (34) Şi ei n-au înţeles nimic din acestea, căci cuvântul
acesta era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.
(18, 31) M atei 16, 21; 2 0 ,18 / Marcu 10,32-33 /Luca 9,22, 44 (18,32) Psalm 2 1 ,7 /
Isaia 5 3 , 7 /înţelepciune 2,1 9 /Matei 20,18 (18,33-34) Marcu 9 ,3 2 /
Luca 2,50; 9 ,4 5 /loan 10, 6; 12,16; 18, 32
M ai înainte le vesteşte lor Patima, ca aceste două lucruri să le isprăvească:
m ai întâi ca să arate cum că nu fără de voie şi n ici ca un sim plu om [un om
de rând], neştiindu-Şi m oartea, S e răstigneşte, ci şi m ai înainte a ştiut-o şi de
voie pătim eşte; căci de ar fi v o it să nu pătim ească, S-ar fi d at în lături, ca şi
C el C are mai înainte ştia - pentru că a fi prinşi este al celor care n u au ştiut
de m ai înainte. Iar cea de a doua [pricină] este ca să-i plece pe d ânşii să
sufere cu lesnire cele ce se v o r întâm p larea unii care m ai înainte au auzit
[pentru u nele ca acestea] şi nu fără de veste li se vor întâm pla lor,
„O, D oam ne, d ar dacă se vor îm p lin i Ia T ine cele zise d em u lt d e
Prooroci, pentru ce Te su i?" „Pentru însăşi aceasta, cu adevărat, ca să lucrez
m ân tu ire". Aşadar, de b u n ă voie m erge. El adică acestea săvârşea, iar
u cen icii n u au înţeles n im ic, „căci cuvântul acesta era ascuns pentru e i"
m ai vârtos decât toate - cu v ân tu l învierii. Pentru că n ici p e celelalte n u Ie
p rice p e a u A p o sto lii - p re c u m era a ce ea că se v a da „neamurilor"
[„păgânilor"]; dar, m ai cu co v â rşire , cu v â n tu l în v ie rii cu to tu l nu-1

31 în ediţia de la 1805, în loc de „păgânilor", se găseşte „neam urilor".

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 18 263

cunoşteau, că nici nu era lucru obişnuit acesta şi nici toţi iudeii nu credeau
în înviere, nici măcar aşa, de rând - şi adeverită este aceasta de către
saduchei (Matei 22, 23; Marcu 12,18; Luca 20, 27; Faptele Apostolilor 23, 8).
Dar vei zice: Şi dacă [ei] nu cunoşteau, pentru ce mai înainte le spunea
lor acestea? Căci ce folos dobândesc ei spre a se mângâia în vremea Crucii
[răstignirii Domnului], dacă nu înţelegeau ceea ce se grăia? Nu puţin se
foloseau, aducându-şi aminte pe urmă că acestea erau celea pe care atunci,
spunându-li-le mai înainte Domnul, ei nu le-au înţeles. Şi aceasta arătată
[adeverită] este dintru multe, iar mai ales din cele pe care le zice loan: „Şi
acestea nu le-au cunoscut ucenicii Lui, iar m a i p e urm ă şi-au adus am inte,
că acestea erau scrise pentru E l" 32 (loan 12,16). încă şi Mângâietorul [Duhul
Sfânt], aducându-le aminte lor acestea, mai vrednică de credinţă au pus
întru dânşii mărturia cea pentru Hristos (loan 14, 26)3334.
Iar pentru aceea, anume că a fost de trei zile îngroparea [Domnului],
din destul s-a spus în tâlcuire la ceilalţi EvangheliştP.
18, 35-43. Ş i când S -a ap ro p iat lis u s d e Ie rih o n , u n orb şed ea lân g ă
d ru m 35, cerşin d . (36J Ş i, au zin d el m u lţim ea care trecea, în tre b a ce e
aceasta. (37) Ş i i-au spu s că trece lis u s N azarin ean u l. (38) Ş i el a strig at,
zicând: Iisu se, F iu l lu i D avid , fie -Ţ i m ilă de m ine! (39) Ş i ce i care m ergeau
în a in te îl certau ca să tacă, ia r el cu m u lt m a i m u lt strig a: F iu le al lu i
D avid , fie -Ţ i m ilă de m ine! (40) Ş i o p rin d u -Se, lis u s a p o ru n cit să-l aducă
la E l; şi a p ro p iin d u -S e l-a în tre b a t: (41) C e v o ie ş ti să -ţi fa c? Ia r e l a zis:
D o a m n e , să văd! (42) Ş i lisu s i-a zis: V ezi! C red in ţa ta te -a m â n tu it. (43)
Ş i în d ată a văzut şi m ergea d upă El, slăv in d pe D um n ezeu. Ş i to t poporu l,
care v ăzu se, a d at lau d ă lu i D u m n ezeu .
(18, 35-39) Psalm 145,8 /Matei 9,27; 20,29,31 1 Marcu 10,46-48 (18. 40) Matei 9,28; 20,32 /
Marcu 10,49 (1 8 , 41) Matei 9,31; 20,33 /Marcu 10,52 (18, 42) Luca 16,19 <18.43) Matei 20,34
în treacăt pe „ ca le " face D om nul m inu n ea ceea ce s-a făcu t la acest
orb, ca şi treacătul Său să n e fie învăţătu ră folositoare n o u ă şi u cen icilor
lu i H ristos, ca p rin toate şi în toată vrem ea şi în to t locul să fim folositori şi
nici u n lucru d e-al nostru să n u fie deşert.

32 în ediţia Bibliei din 1988, aici avem: „Acestea nu le-au în ţeles u cenicii Lui la
început, dar când S-a preaslăvit lisu s, atunci şi-au adus am inte că acestea I le-au făcut
L u i" (loan 12, 16).
33 „Dar M ângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, In num ele M eu, Acela
vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (loan 14,26).
34 Vezi tâlcuirile de la M atei 12, 39-40; 16, 4; 27, 62-66 şi M arcu 10, 32-34.
33 în ediţia de la 1805, în loc de „drum ", se găseşte „cale".
264 Capitolul 18 SFÂNTUL l'LOFILACl ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

A şad ar, orbul crezând că A cesta este H ristos C el C are era aşteptat -
c ă d e ş te cu putinţă, ca unul care era crescut întru [obiceiurile] cele evreieşti,
să fi ştiu t cu m că din săm ânţa lu i D avid Se va n aşte H ristos strigă cu
m are glas: „ Iisu se , F iu l lu i D avid , fie -Ţ i m ilă d e m in e !" Şi arată dintru
a ce ste cu v in te că o oarecare socotinţă m ai d u m n ezeiască av ea pentru
D ân su l, şi n u -L socotea om de rând [un sim plu om ].
Şi te m inu n ează şi de tăria m ărturisirii lui, căci chiar dacă m ulţi îl
ce rta u pe el, [orbul] n u tăcea, ci m ai m u lt striga, pentru că fierbinţeală
[în v ăp ăiere a duhului] era aceea care dinlăuntru îl înd em na p e dânsul.
D re p t aceea şi îisu s îl cheam ă p e dânsul, ca p e cel care este v rednic cu
ad ev ărat de a se apropia de E l şi îl întreabă: „C e v o ie şti să -ţi fa c ? ". Şi îl
în treab ă nu ca şi cu m nu ştia, ci ca să nu li se pară celor ce erau de faţă cum
că u n e le cerea acela şi altele îi dă El - anum e că acela îi cere b an i, iar El, ca
u n iu b ito r d e slavă, orbire vind ecă, pentru că zav istia p oate cu u nele ca
acestea n eb u n eşti L-ar fi năpăstuit. Pentru aceasta l-a întrebat [D om nul],
şi fiind că l-a aflat p e el că d oreşte să vadă, aceasta îi dă.
Ş i v ezi neîngâm farea Sa, căci zice; „C red in ţa ta te -a m â n tu it", adică
„P entru că ai crezu t că Eu sunt H ristos, Fiul acela a l lu i D avid, C are se
p ro p o v ăd u ieşte, [încă] şi ai arătat atâta fierbin ţeală, în cât n id certat fiind
n u tăceai".
Ş i n e în v ăţăm dintru aceasta ca atu nci cân d cerem cu cred inţă, nu
u n e le cerem şi altele n e dă nouă, ci chiar p e acelea. D eci, când u n ele cerem
şi altele lu ăm , arătat este că nu cerem bine, nici cu credinţă; căci zice: „cereţi
ş i n u p rim iţi, p en tru că rău ce re ţi" (lacov 4, 3).
în că ia am inte şi la stăpânirea cu care zice: „V ezi!" Căci care din Prooroci
a tăm ădu it aşa, cu atâta stăpânire? Pentru aceasta, glasul D om nului lum ină
i s-a făcut orbului, fiindcă izvora cuvântul dintru Lum ina cea adevărată
(loan 8,1 2 ; 14, 6).
Ia am inte încă şi la buna cunoştinţă a celui care s-a tăm ăduit, căci s-a
d u s d up ă îisu s, „slăv in d pe D u m n e z e u " şi altora fiindu -le pricină de a-E
slăv i [pe D ânsul].
 265

C a p it o l u l 19
Zähen. Pilda minelor. Intrarea în Ierusalim.
Usus deplânge Ierusalimul
şi alungă pe vânzătorii din templu1

19, 1-10: Şi intrând, trecea prin Ierihon, (2) şi iată un bărbat, cu

numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. (3) Şi
căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime12, pentru că era
mic de statură3. (4) Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor4, ca să-l
vadă, căci pe acolo avea să treacă. (5) Şi când a sosit la locul acela, Iisus,
privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în
casa ta trebuie să rămân. (6) Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucu-
rându-se. (7) Şi văzând, toţi murmurau5, zicând că a intrat să găzduiască
la un om păcătos. (8) Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate
din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva
cu ceva, întorc împătrit. (9) Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire
casei acesteia, căci şi acesta era fiu al lui Avraam. (10) Căci Fiul Omului
a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
( 1 9 , 5.) Cântarea Cântărilor 4,16 (19, 6) Psalm 118, 32 (19, 8 ) Ieşire 2 2 , 1 ! Levitic 6, 5/
Numeri 5 , 7 /1 Regi 12,3 (19,10) Matei 9,12; 10,6; 15,24; 18,11 /Marcu 2,17/1 Timotei 1,15
C hiar pe cele m ai de seam ă vase ale diavolului Domnul Ie răpeşte şi
surpă cetăţile acelu ia Pentru că vezi cum nu num ai p e vam eşi îi face ucenici
ai Săi6, ci şi pe Zaheu, „mai-marele vameşilor" îl „robeşte" spre m ântuire7. Şi
cum că vam eşul este lucru urât, iar mai-m arele vameşilor, cu mult m ai vârtos,
ca acela care este m ai m are în răutate, nim eni nu se îndoieşte (Matei 18,17).

1 în ediţia de la 1805, titlul capitolului este; „Pentru Zaheu, Pentru cel ce s-a dus să-ţi ia
luişi împărăţie. Pentru cele zece slugi care au luat minele, Pentru mânz ţi pentru asină. Pentru
plângerea lui Iisus pentru Ierusalim, Pentru cei ce s-au scos din Biserică cari vindeau şi cumpărau.
Pentru arhiereii şi cărturarii cari au întrebat pe Domnul cu ce putere face acestea",
2 în ediţia de la 1805, în loc de „m ulţim e", se găseşte „gloată".
3 în ediţia de la 1805, în loc de „mic de statură'', se găseşte „mic de stat".
4 în ediţia de la 1805, în loc de „sicom or", se găseşte „dud".
5 în ediţia de Ia 1805, în loc de „murm urau", se găseşte „tânjeau".
6 Este vorba despre Sfântul Evanghelist Matei, care mai înainte a fost vameş (Adatei 9, 9).
7 îl „robeşte" spre mântuire - adică Domnul H ristos îl robeşte pe Zaheu cu văpaia
dragostei pe care a arătat-o către el.
266 C a p ito lu l 19 SF Â N T U L T E O F Ü A C T A R H 1 E H S C O P U I, HUI .C A R I fii

Pentru că vam eşii din nim ic altceva nu trăiau, decât num ai din lacrim ile
săracilor.
D ar nu este trecut cu vederea acest m ai m a rc al vam eşilor, ci num ai
o sâ rd ie arătând el, d eînd ată prim eşte m ântuirea. C ă p oftind să-L vadă pe
Iisu s, şi p entru această pricină su ind u -se în d ud , m ai în ain te de a-L vedea
el, e ste v ă z u t d e D om nu l. A şad ar, n c în tâ m p in ă m a i în a in te p e n o i
D u m n ezeu în tot locul, n um ai de ne va ved ea că avem osârdie.
Şi văzându-1 pe el Iisus, îl grăbeşte să se p ogoare, fiindcă vrea să
ră m ân ă în casa lui. iar el nu zăboveşte, că n u se cu v in e a în târzia când
H ristos p oru nceşte ceva, ci s-a şi p ogorât şi L -a şi prim it cu bucurie, m ăcar
d e şi cei m u lţi cârteau.
D ar să vedem şi ce roadă aduce Zaheu la in trarea lu i H ristos [în casa
s a ]: „Ju m ă ta te d in averea m ea, D o a m n e , o d au s ă ra c ilo r ". Vezi fier­
b in ţeală? N u a în cep u t să sem ene [îm p artă] cu scu m p ătate, nici nu a d at
p u ţin e oarecare, ci toată avuţia. C ăci şi pe acestea ce le-a ţinut, le-a ţinut ca
să aibă să le dea acelora pe care i-a n ed reptăţit. P en tru că, în v ăţân d u -n e
p e noi că nu este nici u n folos dacă, având cin ev a b a n i [adunaţi] din
n ed rep tate, îi m ilu ieşte pe alţii, şi-i lasă [la o parte] p e aceia p e care i-a
n ed rep tăţit - vezi ce face [Zaheu] şi la aceasta [în văţătu ră]? „ îm p ă trit"
în to arce „de a n ed rep tăţit pe cin ev a cu c e v a ", însuşi aceluia pe care l-a
n ed re p tăţit vind ecând u-i paguba. C ăci acesta este lu cru l m ilosten iei celei
ad ev ărate, a întoarce n u num ai paguba [făcută], ci şi cu adăugire, d up ă
cu m şi L eg ea p o ru n ceşte - căci L egea p o ru n cea ca furu l să p lătească
îm p ă trit [paguba] (Ieşire 2 2 , 1).
M ăcar că, dc vom lua am inte cu de-am ănuntul, nicid ecu m n im ic din
b a n i n u i-au răm as lui Zaheu, pentru că a dat ju m ătate d in avuţie săracilor
şi jum ătate i-a răm as, iar dintru aceasta ce i-a răm as lui, întorcea îm pătrit
ce lo r p e care i-a nedreptăţit. întru cât, dacă avuţia m ai-m arelui vam eşilor
este din nedreptate, iar ei pentru toate câte a ned reptăţit îm pătrit întoarce,
socoteşte [tu, cititorule] că în întregim e şi cu totul de săvârşit [desăvârşit] s-a
golit [de avere]. Şi dintru acestea se află că el cugetă m ai înalt decât poruncea
Legea, de Evanghelie fiind învăţat, pentru că a iu b it p e aproapele m ai presus
d ecât p e sine. Şi după ce le-a făgăduit p e acestea, iar m ai cu covârşire le-a şi
p lin it - că nu a zis: „voi da ju m ătate şi voi întoarce îm p ătrit" ci, iată: „dau şi
în to rc îm p ătrit", că a ascultat sfătuirea lu i Solom on: „N u sp u n e ap roap elu i
tă u : «D u -te şi vino, m âine îţi v o i da!», când p o ţi să îi dai acu m " (Pilde 3,
28) - H ristos îi vesteşte lui m ântuirea: „A stăzi dai, astăzi ţi s-a făcut ţie
m ân tu ire". Căci zicând [Dom nul] „casei a ce ste ia ", cu adevărat pe Z aheu îl
în sem n ează prin „casă", pentru că zidirea cea neînsufleţită n u o ar fi n um it
„ fiu al lu i A vraam ", ci arătat este că pe stăpânul casei cel însufleţit. Iar „fiu
TÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 19 267

al lu i Avraam " l-a num it, p oate şi ca pe cel care a crezut şi s-a îndreptat prin
credinţă, d ar p oate şi ca pe cel care era cu sufletul m ărinim os la a îm părţi
bani şi iu bitor de săraci, precum era Patriarhul acela Şi vezi că acum i-a
num it p e Zaheu „fiu a l lu i A vraam ", când a văzu t în tru el asem ănarea
obiceiului celui bun. Pentru că nu a zis D om nul aceasta: „pentru că şi acesta
fiu al lui Avraam e ra "0, ci „pentru că este acu m "; căci m ai înainte, când era
m ai-m are al v a m e şilo r ş i ad u n ăto r de d a jd ie , fiin d că nu a v ea n ic i o
asem ănare cu dreptul [Avraam], nu era „ fiu " [al aceluia]. Şi, d e vrem e ce
„ tâ n je a u " [„m urm urau"] unii că la om păcătos găzduieşte, ca să le astupe
acestora gurile, zice: „F iu l O m u lu i a venit să cau te ş i să m ân tu iască p e ce l
p ierd u t". Iar acestea sunt după înţelesul cel istoric.
D ar cu lesnire este a le înţelege pe acestea şi întru alt chip, spre folosul
năravurilor0. Pentru că tot cel care este „mai m are" peste m ulţi întru răuta te,
m ic este cu „ statu l" cel duhovnicesc, că trupu l şi cu duhul sunt potrivnici
unul altuia8*101(Galateni 5,17) şi pentru aceasta nu p oate să-I. vadă pe Iisus de
„g loată", căci cel care este supărat de gloata patim ilor şi d e lu cn irile vieţii
nu poate să-L vadă pe ILsus lucrând şi m işcându-Se şi um blând. C ăci unul
ca acesta nici o lucrare cuviincioasă creştinului nu ştie. Pentru că aceasta
este „a u m b la" Iisus, adică a lucra ceva întru noi H ristos. D ar u n om ca
acesta - care nu a văzut niciodată pe Iisus „u m b lân d ", ci este fără de sim ţire
către toată fapta cea cuviincioasă lu i Hristos - , de m ulte ori, prin pocăinţă,
vine intru sim ţire şi „se su ie în d u d ", toată pofta şi îndulcirea - care prin
„d ud " su nt înţelese - veştejindu-o şi om orându-o. Şi aşa făcându-se m ai
înalt decât cele m ai dinainte ale sale şi „suişuri în in im ă p u n â n d u -şi" (Psalm
83,6), este văzu t de Iisus. Şi văzându-1, zice D om nu l către el: „G răbeşte-te
de te pogoară", adică: „Te-ai suit prin pocăinţă la viaţă m ai înaltă, pogoară-te
prin sm erita cu getare, ca să n u te surpe înalta cugetare. G răbeştc-te de te
sm ereşte, că d e te vei sm eri, în casa ta m i se cade să fiu. C ăci de nevoie este
să fiu E u în casa celui sm erit". „Că sp re cin e v o i căuta, fără n u m ai spre cel
b lân d ş i lin iş tit ş i care se cutrem ură de cu v in tele m e le ? " 11(Isaia 6 6 , 2) Unul
ca acesta şi „ju m ătate d in avere o dă săracilo r" draci, că îndoită fiind avuţia
noastră - trupească şi sufletească - , dreptul p e toată [avuţia] cea trupească
o lasă dracilor celor ce cu adevărat su nt săraci şi lipsiţi de tot lucrul bun, iar

8 Vezi L<tea 2 3 ,16.

0 în ch ip e tic sau m oral.
10 „C ăci tru p u l p o fte şte îm p o triv a d u h u lu i, ia r d u h u l îm p o triv a tru p u lu i; căci
a cestea se îm p o triv e sc u n u l altu ia, ca să n u faceţi c e le ce a ţi v o i" (Galateni 5,17).
11 în ed iţia d in 1988 a Bibliei găsim : „ S p re u n ii ca a c eştia îm i în d re p t p riv ire a M ea:
s p re c e i s m e riţi, cu d u h u l u m ilit şi care trem u ră la cu v ân tu l M e u !"
268 Capitolul 19 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

pe cea sufletească nu o dă. [Lucra pentru] care şi la Iov am cunoscut pe

Domnul că zicea: „însă de sufletul lui să nu te atingi" (Ισο 1,12). încă şi de
„a năpăstuit pe cineva cu ceva, întoarce împătrit", Şi însemnează prin
aceasta că tot cel care prin pocăinţă umblă pe calea cea potrivnică răutăţii
celei dintâi, prin cele patru fapte bune12 pe toate păcatele cele mai dinainte
le vindecă. Şi aşa primeşte mântuirea, încă şi „fiu al lui Avraam" se numeşte,
ca imul care şi el „a ieşit din pământul său şi dintru rudenia sa" - adică
dintru răutatea cea mai dinainte - „şi afară de casa părintelui său" (Facere
1 2 ,1 )- adică, afara de sine s-a făcut, şi s-a lepădat de sine. Căci era el „casă"
a părintelui său, diavolul. Deci, afară de sine făcându-se şi schîmbându-se
—[adică lepădându-se de sine13] —, dobândeşte mântuire, precum Avraam.
19,11-14: Şi ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a spus o pildă,
fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui
Dumnezeu se va arăta îndată. (12) Deci a zis: Un om de neam mare14s-a dus
într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia domnie15şi să se întoarcă. (13) Şi chemând
zece slugi ale sale, le-a dat zece mine16 şi a zis către ele: Neguţătoriţi cu ele
până ce voi veni! (14) Dar cetăţenii lui ÎI urau şi au trimis solie în urma lui,
zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi.
( 1 9 , 11 ) Faptele Apostolilor 1,6 (19 , 12 ) Matei 25,14 / Marcu 13,34 (1 9 , 14 ) loan 1,11
Mi se pare că oamenii aceştia, auzind de „împărăţia lui Dumnezeu",
lumească o socoteau pe aceasta, dată de la Dumnezeu spre izbăvirea
neamului evreiesc. Pentru această [pricină] şi bănuiau că, suindu-Se Iisus
în Ierusalim, va lua acest fel de împărăţie. Iar Domnul, arătându-le lor că

12 In Inaintecuvântarea de la Tâkuirea Evangheliei de la Matei, Sfântul Teofilact grăieşte:

„Şi poate de aceea ne-au fost date patru E va rtghelîi, pentru ca, din ele, cele patru soborniceşti
virtuţi să le învăţăm: bărbăţia, înţelegerea, dreptatea şi întreaga înţelepciune. Bărbăţia, adică
cea despre care zice Domnul: „Nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, iar sufletul nu pot
să-l omoare" (Matei 10, 28). înţelegerea, când sfătuieşte: „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii" (Matei
10,16). Dreptatea, când ne învaţă: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi
asemenea " (Luai 6,31). Iar întreaga înţelepciune, când hotărăşte; „Oricine se uită la fem ei e,
poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lu i" (Matei 5, 28).
13 Pentru buna înţelegere a cuvintelor „afară de sine", vezi tâkuirea dc la lu c a 15,
17-21 (pilda fiului risipitor).
14 în ediţia de la 1805, în loc de „neam m are", se găseşte „bun neam ".
15 In ediţia de la 1805, în loc de „dom nie", se găseşte „îm părăţie".
16 în ediţia de la 1805, în loc de „m ine", se găseşte „m ias", cu următoarea notă:
[1805J „M ias" este un fel de bani ce umblau atunci, precum şi drahma şi dinarul. Iar
Matei, în ioc de „m ias", a pus „talanţi", însă aceeaşi înţelegere are. [Trebuie am intit aici
că 60 de mine alcătuiau un talant, iar mina şi talantul nu erau monede, ci denum iri ale
sumelor monetare mari].
TÂLCUIREA SFiN T E I EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 19 269

nu este lu m e a scă îm p ă ră ţia L u i şi ei c u g e tă o arecare lu cru ri fără d e

socotinţă, în să totodată arătând şi că D um nezeu fiind le ştie gând u rile,
zice această pildă.
„O m d e b u n n e a m " Se ad u ce în m ijlo c p e Sin e, că m ăcar d e S-a şi
făcu t om , în să a răm as întru în ălţim ea şi n eam u l cel b u n a l D u m n ezeirii.
Iar d u p ă ce a săvârşit taina rân d u ielii celei în trup, S-a d u s în tr-o „ţară
în d e p ă rta tă ", în C er zic, „ca să -Ş i ia îm p ă ră ţie ", ad ică să şadă în tru cele
în alte cu tru p u l, de-a d reap ta scaunului m ăririi, ca A cela C a re este şi om .
C ăci ca u n D u m nezeu , p u ru rea îm preună cu Tatăl şedea, iar ca u n om
[O m ], atu nci a şezu t, când S-a în ălţat, aştep tân d p ân ă când se vor p u n e
vrăjm aşii S ăi su b picioarele L u i (Evrei 10,12-13). Ş i aceasta va fi la sfârşit,
când toate, chiar şi n ev rân d , se v o r supune L u i, crezând cu m că „D om n
este Iis u s H risto s, în tru slav a Iu i D u m n ezeu T a tă l" (Filipeni 2,11).
Iar „ ce tăţen i a i lu i" su nt iu d eii care îl u rau p e El. C ăci zice: „M -au ş i
văzut ş i M -au urât şi p e M in e ş i p e Tatăl M e u " (loan 15,24) cei care nu L-au
v o it p e El să îm părătească p este ei. P entru aceasta şi ziceau iu d eii către
P ilat, lep ăd ân d u -se de îm p ărăţia Lui: „N u av em îm p ă ra t" (loan 19,15) şi
iarăşi: „N u scrie: îm p ăratu l iu d e ilo r" (loan 19,21). M ăcar că Zaharia strigă:
„B u cu ră-te fo a rte , fiica S io n u lu i, [v ese leşte-te fiic a Ie ru sa lim u lu i,] căci
iată îm p ăratu l tău v in e la tin e d rep t şi m â n tu in d " (Zaharia 9,9), iar Isaia:
„Iată acum îm p ărat d rep t va îm p ă ra ţi" ( Isaia 32,1 ), şi D avid : „ Ia r Eu s u n t
p u s îm p ărat d e E l" (Psalm 2, 6).
Aşadar, iu d eii L-au urât p e D om nul, iar E l „slugilor Sale, le-a d a t
z ece m in e ".
Iar „slu g i a le S a le " su n t cei cărora în Biserică li s-au în cred in ţat slu jbe,
care se zice că sunt „zece", pentru cea de săvârşit [desăvârşită] bisericească
îheepătorie. C ăci rând uiala cea d in B iserică are d e săv ârşit [desăvârşită]
aşezarea încep ătoriilor şi nu se cu venea a fi n ici m ai m u lţi, n ici m a i pu ţin i.
P recum am zice: acestea trei ved em în B iserică, an u m e cu răţire, lu m inare
şi săvârşire. Trei sunt şi cetele cărora li s-au în cred in ţa t aceste lu crări:
d iaconii cu răţesc prin sfătu ire şi în văţătu ră; p reo ţii lu m inează p in B otez;
arhiereii aşează şi săvârşesc şi rând u ielile preo ţeşti, ad ică hiroton esc. Vezi
că su nt potrivite cetele cu lu crările şi că nu su n t cetele în cep ăto riilor nici
m ai m ulte, nici m ai puţine? Aşadar, acestor „ slu g i" le îm parte „zece m in e "
- darurile, zic - , care fiecăruia se dau sp re folos. P en tru că to t celu i căruia
i s-a încred inţat începătorie, deşi nevred nic a r fi, are d ar d intru însăşi
u ngerea [hirotonia]; şi aceasta, cu ad evărat, m a re tain ă este a rânduielii şi
iu birii d e o am en i a lu i D um nezeu.
270 Capitolul 19 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

19,15-28: Şi când s-a întors el, după ce luase domnia17*, a zis să iie che­
mate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit.
(16) Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câştig zece mine.
Şi i-a zis stăpânul: Bine, si ugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă,
să ai stăpânire peste zece cetăţi. (18) Şi a venit a doua, zicând: Mina ta,
stăpâne, a mai adus cinci mine. (19) Iar el i-a zis acesteia: Să ai şi tu
stăpânire peste cinci cetăţi. (20) A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată
mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar’“, (21) că mă temeam de tine,
pentru că eşti om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce nu ai semănat. (22)
Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai ştiut
că eu sunt om aspru: iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat; (23)
Pentru ce, deci, n-ai dat banulw meu schimbătorilor de bani?20 Şi eu,
venind, l-aş fi luat cu dobândă. (24) Şi a zis celor ce stăteau de faţă: Luaţi
de la el mina, şi daţi-o celui ce are zece mine. (259 Şi au zis lui: Doamne,
acela are zece mine. (269 Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce
nu are şi ceea ce are i se va lua21. (27) Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au
voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi taiaţi-i în faţa mea. (28) Şi zicând
acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.
(19, 15-1.6) Matei 2S, 19-20 (7 9 .17) D aniil 12,13 /Matei 25.21 /Luca 1 6,10 (19,18-20)
Matei 25,22-24 Ci 9,21) Pilde 26,16 /Matei 25.25 (19,22) Ιόν 15,6 ( Matei 12,37; 25,26
(19, 22-26) Matei 12,12; 25,27-30/ Marcu 4, 25/ Luca 8 ,1 8 (19, 27) M atei 2 2 , 7 , 13
H ristos este de „bu n n eam " nu num ai după firea Sa dum nezeiască, ci
şi d u p ă cea om enească, pentru că din neam ul cel îm părătesc al lui D avid Se
trage D om nul. Aşadar, atunci când Se „va întoarce" H ristos, adică la cea de

17 în ediţia de la 1805, în loc de „dom nia", se găseşte „Îm părăţia".

ls în ediţia de la 1805, în loc de „ştergar", se găseşte „mahramă".
,IJ în ediţia de la 1805, în versetele 15-23, în loc de „bani", se găseşte „argint", iar în
loc de „stăpânire", se găseşte „putere".
20 în ediţia de la 1805, în loc de „schim bători de bani", se găseşte „zarafi".
21 [1805] Dar pentru care pricină numai de cele trei slugi grăind, pe celelalte le-a lăsat
deoparte? Pentru că este lesnicios dintru acestea şi pentru acelea să ne învăţăm. Căci, câţi
au neguţătorii, după măsura dobânzii vor lua şi cinstirile, iar câţi au ţinut darul nelucrător,
vor pătimi pe cele asemenea cu cel care s-a arătat netrebnic (după Zigaben).
Pentru cuvintele Domnului „oricui are i se va da, ia r de la cel ce nu are şi ceea ce are
i s e va lu a", Sfântul Sim eon Noul Teolog ne povăţuieşte astfel: „(13) Păzirea întocmai a
poruncilor învaţă pe creştini să-şi cunoască neputinţa lor. iar cunoaşterea neputinţei
noastre adevărate naşte aducerea am inte de moarte. Cel ce şi-a făcut-o pe aceasta
însoţitoare de viaţă va căuta cu osteneală să afle ce soartă va avea după ieşirea şi plecarea
d in viaţa aceasta- Iar ce! ce se străduieşte să cunoască cele viitoare e dator, întâi de toate,
să se lipsească de cele de acum. Căci, cel ce e stăpânit de împătimirea faţă de acestea,
TÂLC U IRE A SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 19 271

a D oua Venire, când Se va arăta ca îm părat, venind îm preună cu îngerii şi

întru slava Tatălui fiind şi tot genunchiul I se va pleca L ui (Filipeni 2 , 10-11),
atunci, dar, şi slugilor celor care au prim it darurile le va cere socoteală.
Şi se află că cel d intâi i-a folosit pe m u lţi şi a în zecit darul, iar că al
doilea i-a folo sit şi el [pe alţii], în să m ai pu ţin i, iar celălalt că n u a folosit
n ici c â tu ş i d e p u ţin p e cin ev a , ci în tru le n e v ire a c h e ltu it v re m e a
neguţătoriei. Pentru aceasta, cel care a înzecit ceea ce a lu at, p este „zece
c e tă ţi" se p u n e, ad ică „ stă p â n ire " a „zece c e tă ţi" d o b â n d eşte - care
însem nează că înm ulţite prim eşte răsplătirile; iar cel cu „cin ci m in e ", după
m ăsu ra lu crării ia răsplata, iar cel care n im ic n u a câştigat, se osând eşte.
D ar să ved em şi ce zice [acesta din urm ă]: „«D oam n e, iată m in a ta»,
ia-o p e ea că «am păstrat-o în tr-o m ah ram ă»". M o rt fiind D om nu l, în tru
„ m a h ra m ă " [giu lgiu ] era în făşu rat (loan 19, 40), ia r faţa lu i L azăr, în
m o rm ânt, cu „m ah ram ă" era acoperită (loan 11,44). D eci, cu cu viin ţă zice
le n eşu l acesta că a p u s d aru l în „ m a h ra m ă ", căci m o rt şi n elu cră to r
făcându-1 p e acesta, nu s-a nevoit spre lu crarea lu i, n ici n u a o sten it, căci
zice: „m ă tem eam de tin e, [pentru că eşti o m aspru :] ie i ce n u a i p u s".
M ulţi ad uc înainte u nele ca acestea pricini, pentru că nevrând să folosească
pe cineva, zic: „Unde nu a sem ăn at D u m n ezeu isteţim e şi iscusin ţă, acolo
nu cere seceriş. Pe cutare nu l-a făcut isteţ şi iscusit către învăţătură; aşadar,
p entru ce cere de la m ine folosul acelu ia?" D rept aceea şi D om nul zice:
„Tu învaţă şi dă argintul M eu zarafilor, adică tuturor oam enilor celor care
sunt pu şi înainte, spre a se folosi. P en tru că to t om ul, z araf a fost rând uit
de D um nezeu, ca sa neguţătorească în p răvălia cea m are a lu m ii acesteia,
Şi venind E u , i-aş fi cerut cu d obând ă". P entru că n i se cuvine n o u ă a face
ceea ce este al nostru , iar pentru cele de pe u rm ă D u m n ezeu îi v a jud eca
pe cei ce nu au v o it să se folosească. D eci se ia d aru l şi se dă n eguţătoru lu i
cel bu n, căci chiar dacă el are, tocm ai pentru aceasta m ai vârtos se cu vine
să ia m ai m ult, pentru că „celu i ce are i se va d a ", adică celui care a dobândit
m ulte d intru a negu ţători bine, tot aceluia i se vor da şi m ai m ulte. C ăci
dacă pe cele puţine le-a înm ulţit înzecindu-le, adeverit este că p e cele m ulte
în zecind u -le, p ricin u ito r de m ai m ultă d obândă va fi stăpânului. Ia r d e la
cel leneş şi trândav şi care n u s-a sârguit să în m u lţească ceea ce a lu at.

până la cel mai neînsem nat lucru, nu poate dobândi cunoştinţa desăvârşită a acelora. Iar
dacă prin bunăvoinţa lui Dumnezeu va gusta puţin din ea, d e n u va părăsi degrabă cele
de care şi în care este ţinut prin împătimire şi nu se va preda în întregime acestei cunoştinţe,
nemaiprimind să cugete de bunăvoie la nimic altceva afară de ea, se va lua de la el şi
această cunoştinţă pe care socoteşte că o are" (Filocalia românească, C eh 225 de capete teologice
şi practice, voi. 6, ed. I8 M 8 0 R , Bucureşti, 1977, p. 21).
272___________ Capitolul 19______________SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

ch ia r şi ceea ce are i se va lua, ca să nu stea n elucrător lu cru l cel stă p â n esc,

fiin d cu p u tin ţă a se d a altuia şi a se înm ulţi.
Iar acestea n u n u m ai la cu v ân t şi la învăţătură să le lu ăm [p otriv im ],
ci şi la fap tele cele b u n e ale năravu rilor22. C ăci şi în tru acestea n e-a d a t
nouă D um nezeu daruri, unu ia darul postirii, altuia d aru l m ilosteniei, altuia
c c l al b lân d e ţii, iar altu ia d aru l netrufiei. Şi de n e v o m trezvi, le în m u lţim
p e acestea, iar de n e v o m lenevi şi cu voinţa v om am orţi, m ai p e u rm ă îl
v o m în vin u i p e D u m n ezeu , p recu m o bişnu im a zice: „Şi ce p o t eu să fa c
d e cu tare este sfânt? Voieşte D um nezeu - şi [iată] este sfân t. P e m in e n u
m ă voieşte, şi n u sim t sfânt. Iar acela a fost Petru, acela P a v e l". O m u le
n eb u n ! „ M in a " aceasta „P etru " şi „P av el" te face p e tine! în să lu crează
d u p ă p u tin ţă şi ad u ceva C elu i C are ţi-a dat-o, m ăcar deşi n u p recât P etru
şi P avel. P entru că şi P etru şi P avel au prim it „ m in a ", şi tu, de asem en ea;
dar n cm işcân d u -tc n ic i câtu şi d e pu ţin spre lu crarea b in e lu i, de ce-L în v i­
n uieşti p e D u m n ezeu ? Pentru aceasta, nevred n ici d aru rilor aflân d u -n e,
n e lipsim d e a ce ste a
„Ia r p e acei v ră jm a şi a i m e i, care n -au v o it să d o m n e s c p e s te ei,
a d u ceţi-i aici şi tă ia ţi-i în faţa m e a " - p e iudei n um in d u-i prin acestea, p e
care stricăciunii îi va da, în focu l cel mai d in afară trim iţân d u -i pe ei. Şi
în că ticălo şii aceştia şi aici, în lum ea aceasta zic, au fo st tă iaţi de o ştile
rom anilor, fiind p ăziţi şi ţinuţi pentru tăierea cea d e acolo [din lu m ea ce
va să fie],

19, 29-40: Ia r cân d S -a ap ro p iat d e B e tfa g h e ş i d e B e ta n ia , c ă tre

m u n tele care se z ice M u n te le M ă slin ilo r, a trim is p e d o i d in tre u ce n ici,
(30) zicân d : M e rg e ţi în satu l d in ain tea v o astră23 şi, in trâ n d în el, v eţi
g ă si u n m ân z legat, p e care n im e n i d in tre o a m en i n -a şez u t v reod ată. Ş i
dezlegând u-1, aduceţi-1. (31) Ş i dacă vă va în tre b a cin ev a: P en tru ce-1
d ez leg a ţi?, v e ţi zice aşa: P entru că D o m n u l are treb u in ţă d e el. (32) Şi,
p le c â n d , ce i tr im iş i au g ă sit p recu m le-a sp u s. (33) P e câ n d a c e ş tia
d ez leg a u m ân zu l, au z is stăp ân ii lu i către ei: D e ce d ez leg a ţi m â n z u l?
(34) Iar e i au răsp u n s: P en tru ca are treb u in ţă de el D o m n u l. (35) Ş i l-a u
ad u s la Iis u s ş i, a ru n cân d u -şi h a in e le lo r p e m ân z, l-au a ju ta t p e Iis u s să
u rce p e e l24. (36) Ia r p e când m ergea El, aştern eau h a in e le lo r p e cale.

22 Adică ale obiceiurilor, purtărilor.

23 în ediţia de la 1805, în loc de „M ergeţi în satul dinaintea voastră”, se găseşte
„M ergeţi în acel sat, ce este în preajm a voastră".
24 în ediţia de la 1805, în loc de „l-au ajutat pe Iisus să urce pe e l", se găseşte „au
pus pre Iisus deasupra".
T Â L C U IR E A S F IN T E I E V A N G H E L II D E L A L U C A C a p i t o l u l 19 273

(37) Ş i a p ro p iin d u -se d e p o a le le 25 M u n te lu i M ă s lin ilo r, toată m u lţim ea

u ce n icilo r, b u cu rân d u -se, a în ce p u t să lau d e p e D u m n e z eu cu g la s tare,
p en tru to ate m in u n ile 26 p e care le văzu se, (38) zicân d : B in e cu v â n ta t este
îm p ăratu l care v in e în tru n u m ele D o m n u lu i! Pace în C er ş i sla v ă în tru
ce i de Su s. (39) D ar u n ii fa rise i d in m u lţim e au z is către El: în v ă ţă to ru le,
ceartă-ţi u ce n icii. (40) Ş i El, răsp u n zân d , a z is: Z ic vouă: D acă v o r tăcea
aceştia, p ie tre le vor striga.
< 1 9 ,2 9 -3 2 ) Matei 21,1-6 /Marcu 11,1-4 (1 9 ,3 3 -3 4 ) Mărcii 11,5-6 ( 1 9 ,3 5 ) 4 Regi 9 ,1 3 /
. Matei 21, 7 1 Marcu 11, 7 /loan 12,14 (1 9 ,3 6 ) Matei 21,6 /Marcu 11, 8129,37-38) Psalm 117,26 /
Matei 21,9 /Marcu 11,9-10 ( Luca2,14; 13,35 /loan 12,13/ Efesoni2,14 î l 9, 40) Avacum 2,11
Şezând pe „ m â n z ", două lu cruri d eod ată în sem n ează D om n u l: m ai
întâi îm p lineşte proorocia care zice: „Iată îm p ă ra tu l tău v in e şezân d p e
m â n z " (Zaharia 9, 9), iar apoi, p rin în ch ip u ire n e arată n o u ă că S e va su i
deasupra peste norod ul păgânesc cel nou şi n elu crat şi n esu p u s. C ăci, cu
adevărat, nu avea trebuinţă de m ânz pentru lu n gim ea căii. C ăci A cela
C are înconjura p e jo s toată G alileea şi Iudeea, cum , trecân d din B etan ia la
Ierusalim , ar fi av u t trebuinţă de m ânz, p u ţin ă fiin d depărtarea, p recu m
toţi ştiu? A şadar, ceea ce am zis [este]: cu tain ă le săv ârşeşte p e acestea.
Şi „ le g at" era „m ân zu l" şi „stă p â n i" m ulţi avea, dar este „ d ez leg a t" de
Apostoli, adică de „cei trim işi". Iar aceasta întru acest fel este: „ B eta n ia " se
tâlcuieşte „casă a ascu ltării", iar „ B etfa g h e", „casă a fălcilo r", fiindcă era
loc p reoţesc - că fălcile se dăd eau preoţilor, p recu m în L eg e este scris
(Deuteronom 78, 3); şi prin „ fă lc i" este închipuit cuvântul învăţăturii, pe
care fălcile cele sufleteşti îl lucrează şi îl m estecă. Aşadar, acolo u n d e este
casă a cuvântului celui de învăţătură [„B etfag h e"] şi a ascultării [„B etan ia"]
către acesta, acolo sunt „trim işi" u cenicii D om n u lu i şi „d ezleag ă" norodul
cel legat cu legăturile păcatelor şi cu grijile cele m ulte ale vieţii, şi în loc d e a
avea m ulţi „stăp ân i" şi dum nezei, ü fac pe el a avea p e un D om n Iisus şi pe
un D um nezeu Tatăl. C ă unde nu este casă a ascultării şi nici prim ire a
cu vântu lu i învăţăturii, una ca aceasta nu se face acolo, nici „ m â n z u l" n u
„se d ezleag ă".
Iar „cei trim işi" fiind „d o i", aceasta însem nează: la aducerea norodului
celui păgânesc şi la supunerea cea către H ristos, două cete slujesc: Proorocii
şi A postolii.
Şi îl aduc p e el d intr-iin „ sa t", ca să cu noaştem că în tru m u ltă prostim e
şin e în v ă ţă tu ră se afla norod ul acesta, că niciod ată nu a şezu t d easu p ra lui

2a în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ p o a le le ", se g ă seşte „p o g o râ şu l".

26 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ m in u n ile ", se g ăseşte „ p u te rile ".
274 Capitolul 19 SFÂNTULTEDFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cu v â n tu l - ori m ozaicesc, o ri proorocesc ci era „ m â n z " neînvăţat. Ia r

d a că - p recu m altul d in E vanghelişti a zis - „ p ru n ci" erau cei care strigau:
„ O sa n a , fiu l lu i D a v id " (M atei 21, 9) şi aceştia în ch ip u ie acelaşi norod
n o u , căci crezând că fisus d in săm ân ţa lui D avid după trup S -a arătat,
slav ă înălţau lui D um nezeu, d u p ă cu m este scris: „norodul cel ce se zid eşte
va lău d a p e D o m n u l" (Psalm 101,19).
Iar „aştern erea h a in e lo r " aceasta se p are că în sem n ează, anum e că
aceia care su nt vred nici d e a-L lăud a p e Iisu s, d ezb răcân d u -se d e om ul cel
v ech i, ü „ a şte rn e a u " p e e l şi îl su p u neau L u i, ca su in d u -Se p e el, să-l
sfin ţe a scă p e d ân su l şi să n u se m ai sco ale [rid ice] tru p u l îm p o triv a
d u h u lu i, ca şi ei să p o ată zice: „Su p u su -m -am D o m n u lu i ş i L-am rugat
p e E l" (Psalm 36, 7).
Şi Luca a zis că „toată m u lţim ea u ce n icilo r" îl „lău d a p e D u m n e z eu ",
„ u c e n ic i" num ind u-i în d eo b şte pe toţi cei care v en ea u d up ă Iisu s, n u
n u m a i pe cei doisprezece, nici p e cei şaptezeci, ci p e tot n orod u l, care - ori
p en tru trebu inţa m inunilor, ori p en tru că se în d u lcea p en tru o vrem e de
în v ăţătu ră —venea după Iisus, între care se p o ate să fi fost am estecaţi şi
p ru n ci, p recu m alţi E vanghelişti au zis (Matei 21,15).
Ş i insu flaţi fiind aceştia d e D um nezeu, „ îm p ă ra t" p e El îl m ărturisesc,
„ care v in e în tru n u m e le D o m n u lu i", ad ică v in e ca un D u m n ezeu . Şi zic
„ p a c e în C e r " , în lo c u l ră z b o iu lu i c e lu i v e c h i p e c a r e î l a v e a m cu
D u m n e zeu , „ p a c e " care s-a stricat, căci D u m n ez eu n u era „ îm p ă ra t" p e
p ă m ân t. Iar acu m , fiin d că a v en it D u m n ezeu p e p ă m â n t, cu cu v iin ţă
e ste „ p a ce" şi „în C e r". Ş i pentru aceasta: „slavă în tru c e i d e S u s " , fiindcă
în g e rii slăvesc p entru o u nire şi o îm p ăcare ca aceasta, p e care n ouă ne-a
d ă ru it-o îm p ă ra tu l şi D u m n ezeu l C el C are „ v in e p e m â n z ". C ă în să şi
a ceasta - ad ică D u m nezeu fiin d a S e arăta p e p ă m â n t şi a p ătim i în latura
n o a stră a ce lo r care am fost v răjm aşi ai L ui - arată că s-a fă cu t „ p a ce"
în tre noi şi El.
Iar fariseii cârteau , p en tru că m u lţim ea îl n u m ea „ îm p ă ra t" şi pentru
e ă îl lău d a p e EI ca p e u n D u m n ezeu . C ăci ziceau fa rise ii că n u m ele
„ îm p ă ra tu lu i" zicând u -se asu p ra L u i, se face în d em n are sp re răzm eriţă
[îm p otriva C ezaru lu i) şi sp re h u lă a D om n u lu i [D um nezeu]. Iar El zice:
„ D e v o r tăcea aceştia, pietrele v o r striga, că n u făcân d u -m i m ie h ar [hatâr]
z ic oam enii acestea, ci din toate sem nele p e care le-au văzut, fiind îndem naţi
ş i siliţi, această slav oslo v ie a d u c".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 19 27S

19, 41-44: Ş i când S -a ap rop iat, văzând ceta tea , a p lâ n s p en tru ea,
zicân d : (42) D acă ai fi cu n o scu t si tu , în z iu a acea sta , c e le ce su n t spre
pacea ta!27 D ar acum ascu n se su n t de o ch ii tăi. (43) C ă ci v o r v en i z ile
peste tine, când d u şm an ii tăi v o r săpa şan ţ în ju ru l tău şi te vor îm p resu ra
şi te vor strâm tora d in toate p ă rţile. (44) Ş i te vor fa ce u n a cu p ă m â n tu l28,
şi p e f ii i tăi care su n t în tin e, ş i n u v o r lă sa în tin e p iatră p e p iatră p en tru
că nu ai cu n o scu t vrem ea cercetării tale.
Ci9,41} 4 Regi 8 , 11 /Osea 11,9 (19,42) Icremia 8,7 ! Plângeri 1 ,9 (19,43) Deuteronom 28,521
Iov 36, 13 /Isaia 29,3 /Ieremia 6, 6 /îezedut] 21,22 /Amos 3,11 /Matei 2 2 ,7/ Luca 2 1,6,20
(19, 44) 3 Regi 9,7 / M iheia 3 ,1 2 /M atei 24, 2 /Marcu 13, 2 f Luca 21, 6
P lânge [Dom nul] pentru cetate ca u n iu bitor de oam eni, căci n u voia
să-i piardă pe cei ce erau într-însa pentru în d răzn eala ceea ce au făcu t-o
îm potriva L u i29. D eci arată m ilostivirea m ilei, prin plângere. C ăci îi era
m ilă de d ânşii nu num ai în ain te d e C ru ce, c i şi d up ă C ru ce - şi după a lor
în to arcere în s e ta Şi ad ev e rit este acest lu cru d in tru a-i da p e d â n şii
rom anilor după atâţia ani, căci 35 d c ani au trecu t. Şi, cu ad ev ărat, pentru
nim ic altceva nu în târzia m u nca [pedepsirea], fără n u m ai pentru pofta
[pentru dorirea] întoarcerii lor.
Aşadar, plânge D om nul pentru nesim ţirea Ierusalim ului şi zice: „D acă
ai fi cu n o scu t şi tu, în ziu a aceasta, c e le ce s u n t sp re pacea tâ !", adică:
„De al fi priceput acum cele ce-ţi sunt ţie sp re folos şi-ţi ad uc p ace şi odihnă
- care su n t cred inţa cea către M ine şi a te d ep ărta d e v ic le ş u g u l cel
îm potriva M ea! Iar acu m s-au ascuns acestea d in ain tea och ilor tăi, căci
din pricina M ea, a C elu i C are sun t lep ăd at d e tin e, te v o r cuprinde rău tăţi
nesu ferite şi u nele ca acestea vei pătim i, pentru că nu ai cu noscu t vrem ea
cercetării tale, adică a V enirii M ele, când am v en it să te cercetez şi să te
m ân tu iesc pe tine. D eci, se cuvenea să cu noşti cele ce su n t p en tru p acea ta
şi să crezi întru M ine, şi ai fi avut pace d in partea rom anilor şi izbăvire de
toată rău tatea". C ăci toţi cei care au crezu t întru H ristos, m ai p resus d e
robie s-au făcut30; în tru cât dacă toţi ar fi crezu t, nim eni n u s-a r fi robit.

27 [1B05] Cu lipsă este aici cuvântul, pentru că lipseşte „nu te-ai fi prăpădit", că
obişnuiesc, cei ce plâng, de taie cuvintele din pricina iuţimii patimii. Iar ceea ce zice, întru
acest chip este; „De ai fi cunoscut şi tu întru această zi a ta, căci a ta este ziua, deoarece
pentru tine mai cu deadinsul M -am făcut om şi am venit în lume. Deci, de ai fi cunoscut
cele către pacea ta, cele ce te împacă pe tine cu Dumnezeu, care sunt credinţa cea întru
Mine, Fiul Lui, şi primirea propovăduirii Mele, nu te-ai fi prăpădit. Iar acum s-au ascuns
de la ochii sufletului tău, adică s-au trecut cu vederea" (după Zigaben).
28 în ediţia de la 1805, în loc de „una cu păm ântul", se găseşte „în tocmai cu pământul''.
29 Adică, pentru că au îndrăznit să-L omoare.
311Adică nu au fost supuşi robiei.
276 Capitolul 19 SFÂNTULTEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

19,45-48 + 20,1-8: Ş i in trân d în te m p lu , a în ce p u t să sco ată p e c e i ce

v in d e a u ş i cu m părau în el, (46) z icâ n d u -le : S c ris este: „ Ş i va i i casa M e a
ca să de ru g ă c iu n e "; d ar v o i a ţi făcu t d in ea p eşteră d e tâlh ari. (47) Ş i era
în fie ca re z i în te m p lu şi în v ăţa. D ar a rh ie re ii ş i cărtu rarii ş i fru n ta ş ii31
p o p o ru lu i cău tau să-L piard ă. (48) Ş i n u g ăseau ce să*i fa că , c ă c i to t
p o p o ru l s e ţin e a d up ă E l, ascuItând u-L . (I)32 Ş i în tr-u n a d in z ile , p e când
lis u s în v ă ţa p o p o ru l în te m p lu şi b in e v e s te a , au v e n it a rh ie re ii33 ş i
cărtu rarii, îm p re u n ă cu b ă trâ n ii, (2) ş i, v o rb in d , au z is către El: S p u n e
n o u ă , cu ce p u te re fa ci acestea, sau c in e e ste C el C e Ţ i-a d at această
p u te re? (3) Iar El, răsp u n zân d , a z is către ei: V ă v o i în tre b a şi Eu p e v o i
u n cu vân t, şi sp u n e ţi-M i: (4) B o te zu l lu i lo a n era d in C er sau d e la
o am en i? (5) Ş i e i cu g etau în sin e a lor, zicân d : D a că v o m sp u n e: D in C er,
v a zice: P en tru ce n -a ţi crezu t în el? (6) Ia r dacă v om zice: D e Ia o a m en i,
to t pop oru l ne va u cid e cu p ietre, căci e ste în cre d in ţa t că lo a n a fo s t
P rooroc. (7) Ş i au ră sp u n s că n u ştiu d e u n d e. (8) Ş i lis u s le-a z is : N ic i Eu
n u vă sp u n vou ă cu ce p u tere fac acestea.
119, 45) M atei 21,12 /Marcu 11, ÎS / loan 2,14-15 0 9 , 46 ) 3 Regi 8,29 / Isaia 5 6 , 7 /
leiem ia 7,11 /1 Macabei 7 ,3 7 /Matei 21,13 /Marcu 11,17 (1 9 , 47 ) Matei 21, 4 5 1
Marcu 11,18 /loan 7,19 ( 19 , 4 8 ) Matei 14, 5; 21, 46 /Marcu 11,18
<20,-1 8 ) M atei 14, 5; 21,23-27 / Marcu 11,27-33
Cu slavă intrând D om nul în Ierusalim , arată sem n al stăp ân irii S a le şi
cu răţă casa Părintelui Său d e cei ce neguţătoreau. M ăcar că şi la în cep u tu l
p ro p o văd u irii o săvârşise aceasta, precum lo a n zice (loan 2,14-17), şi acu m
ia ră şi aceasta a doua oară o face, lucru care spre şi m ai m are p rih ăn ire a
iu d eilo r este; că n ici d in înd răznirea Lui d in tâi nu s-au în ţelep ţit, ci au
răm as întru neguţătorie şi „potrivnic lui D u m n ezeu " îl num eau pe E l (Matei
10, 25), pe C el C are atâta îl cin stea pe Tatăl şi D um n ezeu, în cât şi casa L ui
o curăţea d e cei care neguţătoreau. D rep t aceea şi p e Isaia li-1 aduce lor
p ârâş, care zice: „C asa M e a , casă de ru g ăciu n i se va ch e m a " (Isaia 56, 7).
Iar ei, fără d e socoteală îl întreabă pe El: „Cu ce p u tere fa ci a c e ste a ?"
M ă ca r că se cu v en ea să în ţeleagă ei că d upă ce a ad us în m ijloc grai
p ro o ro cesc, care m ărtu riseşte casa lui D u m nezeu a fi „casă de ru g ă c iu n e "
ş i n u ad u nătu ră şi peşteră a tâlharilor - căci lucru tâlh ăresc este asuprirea
ş i neguţătoria aşadar, ce trebuinţă m ai era să-L în trebe p e E l cu ce p u tere
fa ce acestea? Fiindcă era foarte lesne a p ricep e că D um nezeu acestea le

31 în ediţia de la 1805, în loc de „fru ntaşii", se găseşte „bătrânii".

32 în ediţia de la 1805, ultimul verset al capitolului 19 este versetul 8 din capitolul 20
a l ediţiei Bibliei din 1988.
33 în ediţia de la 1805, în loc de „arhiereii", se găseşte „preoţii".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 19 277

p oru nceşte p rin Proorocul, e i întreabă: „C u ce p u te re faci a ce ste a ?" - ca şi

cum ar zice: „L egea a încred in ţat bu na rân d u ială a b isericii [tem plului]
celo r care se trag din sem inţia lu i Levi (Numeri 1,49-53; Deuleronom 10,8),
d eci Tu, fiind că nu rle tragi d in sem inţia lev iţilo r - ad ică p reo ţească - , cum
faci acestea şi [le] răpeşti [pe] cele p reo ţeşti?"
D ar o, iudeilor, aduceţî-vă am inte de D avid ce grăieşte: „Tu eşti p reo t
în veac, d upă rân d u iala lu i M e lch ise d e c " (Psalm 109,4), şi M elchisedec a
fost n u m it preot. D ar M elchised ec n u d up ă L eg e a fo st preot, nici din
sem inţia lu i I e v i nu se trăgea, căci cum era cu p u tin ţă a fi din sem inţia
leviţilor cel care a trăit cu atât de m u ltă vrem e înaintea lui Levi? Aşadar, de
ce cau ţi la H ristos rânduiala L egii? D um nezeu nu este su pus legilor! A
poruncit la vrem ea potrivita ca preoţii să fie din sem in ţia lui Levi, acum
[străjm ută această lege şi alege m ai întâi preoţia lu i M elchisedec. D rept aceea
şi îi scoate afară pe cei care vindeau şi cum părau dobitoacele cele pentru
jertfă - adică oi şi porum biţe. Ş i [M ântuitorul îi] este pricinuitor bisericii
[tem plului] de podoabă şi b u n ă rânduială, arătând în că şi că n u se cuvine
să m ai cred em că D um nezeu ni Se face m ilostiv prin jertfele dobitoacelor.
A şadar, îi era cu lesnire D om nului să răsp u n d ă către d ân şii - p recu m
s-a grăit - şi să le spună că Proorocul, iar m ai v ârtos D um n ezeu porunceşte
a ce ste a Dar, ca să-i văd ească p e d ânşii cu m că niciod ată nu se su p u n
D uhului C elu i Sfân t, şi că n u n u m ai lui Isaia, P roorocului cel vechi - care
poate li s-a făcu t lo r în tru u itare ■ ci n ici lu i lo a n , celu i care ieri s-a arătat
- care m ai că n u era nem aterialnic şi fără d e trup - , n u au v o it să-i creadă,
pentru acesta îi întreabă pe d ânşii această în treb are v red n ică de m inunare.
Prin care [întrebare] astupă şi g urile acelora ş i n e ara tă şi n ouă că d acă nu
au crezu t lu i loan, u n Prooroc atât d e m are, care se p ărea că este m ai m are
decât E l şi care-L m ărturisea p e D ânsul, cu m ar fi crezu t L ui d e le-a r fi dat
lor răspuns cu ce p u tere face aceasta? C ăci orice a r f i zis D om n u l, to t ar fi
p rihănit şi ar fi scu ip at cele grăite, p re cu m au scu ip at ş i cu vintele lu i loan ,
cel care era m ai slăvit la dânşii.
278

C apitolul 20
De unde a fo st botezul lui loan? Pilda viei celei date lucrătorilor răi.
Dinarul Cezarului. învierea morţilor. A l cui fiu este U n s tos?1

20,1-8: Ş i într-una d in z ile , pe când Iisu s învăţa poporu l în tem plu ş i

b in ev estea, au v en it arh iereii şi cărtu rarii, îm preun ă cu b ătrân ii, (2) şi,
v o rbind , au zis către El: Sp u n e nouă, cu ce p u tere faci acestea, sau cin e este
C e l C e Ţ i-a dat această putere? (3) Iar El, răspunzând, a z is către ei: V ă voi
în tre b a şi Eu pe voi u n cuvânt, şi sp u n eţi-M i: (4) B otezul lu i lo an era d in
C er sau de la oam eni? (5) Ş i ei cugetau în sinea lor, zicând: D acă vom spune:
D in C er, va zice: Pentru ce n -aţi crezu t în el? (6) Ia r dacă vom zice: D e la
oam eni, to t poporul n e va u cid e cu pietre, căci este încred inţat că lo a n a
fo st prooroc. (7) Ş i au răspu ns că nu ştiu d e unde. (8) Ş i Iisu s le-a zis: N ici
E u nu vă spu n vouă cu ce pu tere fac acestea.

[Pentru versetele 1-8 vezi tâlcu irea d e la sfârşitu l cap itolului 19, care
se d esfăşoară de la 19,45 p ân ă la 20, £>]12

20, 9-16": Ş i a în ce p u t să sp u nă către p o p o r p ild a aceasta: U n om a

să d it v ie ş i a dat-o lu crăto rilo r şi a p leca t d ep arte p en tru m u ltă v rem e.
(10) Ş i la tim p u l p o triv it, a trim is la lu cră to ri o slu g ă că să -i dea d in
ro d u l v iei. L u crăto rii în să , b ă tâ n d -o , au trim is-o fără n im ic 3, (11) Ş i a
trim is ap o i o altă slugă, d ar ei, b ătân d -o şi p e aceea şi b atjoC orin d -o4, au
trim is-o fă ră n im ic. (12) Ş i a trim is a p o i pe a treia ; ia r e i, ră n in d -o ş i p e
ace ea, au alu ngat-o. (13) Ş i stă p â n u l v ie i a z is: C e v o i face?-V oi trim ite
p e fiu l m e u c e l iu b it; p o a te 5 se v o r ru ş in a d e el. (14) Ia r lu cră to rii,
văzându-1, s-au vo rb it în tre ei, zicând : A cesta este m o şte n ito ru l4; să -l

1 In ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru pilda viei. Pentru cei ce L-au ispitit
prin darea de dajdie Cezarului. Pentru saducim i care tăgăduiesc învierea. Pentru întrebarea
Domnului către farisei. Pentru a se păzi de cărturari".
2 Versetul 1 al capitolului 20 în ediţia din 1805 este versetul 9 al capitolului 20 din
ediţia 1988 a Sfintei Scripturi.
3 tn ediţia de la 1805, în loc de „au trimis-o fără nim ic", se găseşte „l-au trimis d eşert".
4 în ediţia de la 1805, în loc de „batjocorin d-o", se găseşte „pedepsind-o".
s în ediţia de la 1805, în loc de „poate", se găseşte „doară".
6 în ed iţia de la 1805, în loc d e „ m o şte n ito r u l", se g ăseşte „m o ştean u l".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 20 279

om oram ca m o şten irea7 să fie a noastră. (15) Ş i, scoţându-1 afară d in v ie,

l-au u cis. C e va face, deci, acestora, stăp ân u l v iei? (16) Va v eni ş i va p ierd e
p e lu cră to rii ace ia, iar v ia o va da altora.
(20,9! Psalm 79,8/Isaia 5,1-7 /leremia 2,21 /Matei 21,33 /Mareo 12,1 (20,10-13) Osea S, 4 /
Matei 21,34-37 / Marcu 12,2-6 (20,14) Psalm 2, 2,8 /Matei 21,38 /Marcu 12, 7 /
loan 11, 53 /Evrei 1, 2 (20,15-16) Matei 21,39-411 Marcu 12,8-9 / Evrei 13,12
Scurtă este pilda aceasta, d ar m ulte şi m ari lucruri n e învaţă p e noi:
p u rtarea de grijă a lu i D um nezeu, pe care către evrei atâta de m u ltă o a
dăruit, iar m ai vârtos a arătat cea dintru în cep u t a lor aplecare spre ucidere;
că U nul este D um nezeul Scripturii şi al celei Vechi şi al celei N oi; că se v o r
aduce înlău ntru neam u rile; că se vor aru nca afară iu d eii.
A şad ar, „ v ie " este în să şi sinag o ga iu d eilo r, ia r „ lu c r ă to r ii" su n t
cărtu rarii şi fariseii, care erau m ai m ari şi d reg ăto ri ai norod u lu i. Sau
orişicine, el în su şi este „ v ie ", el însuşi este „ lu cră to r", căci fiecare dintre
n o i p e sin e în su şi se lu crează. D eci „ v ia " acea sta , d u p ă ce „a d at-o
lu c r ă t o r ilo r " , Iu b ito ru l d e o a m en i „a p le c a t d e p a r te " , a d ică în tru
stăpânirea de sine i-a lăsat pe dânşii să călătorească. Şi a trim is m ulte
„ slu g i", Proorocii zic, ca să aibă oarecare p u ţin ă d o b â n d i. Pentru că „d in
ro a d ă " voia să ia - şi nu toată roada - căci ce d obân d eşte D um n ezeu d e Ia
noi, fără num ai cunoştinţa Lui [a-L cu n o aşte n oi p e El]? în că şi această
cu noştinţă a noastră d obândă [câştig] este, însă m ân tu irea şi dobânda
noastră a Sa o face [D om nul],
iar „ lu cră to rii" cei răi i-au ocărât pe ce i trim işi, „b ătân d u -i ş i trim i-
ţând u -i fără n im ic ", adică întru atâta nem ulţăm ire au venit, încât nu n u m ai
că s-au ab ătu t d e la lu crul cel b u n şi n ici o roadă b u n ă n u au d at, ci şi
rău tate au săvârşit, lucru care este vrednic d e m ai m are m uncă [pedepsire].
D eci, d upă ce Proorocii a stfel le-au p ătim it p e cele prea rele, este trim is
Fiul, căci zice: „D oară se v o r ru şin a de fiu l m e u ". Iar aceasta a grăit-o
[Dom nul] nu ca şi cu m nu ştia ceea ce avea să fie - a n u m e că aveau să-I facă
L ui m ai rău decât Proorocilor ci a zis-o p e aceea p e care li se cădea să o
săvârşească ei, căci se cuvenea să se ru şineze de El. Ia r dacă ei întru atât n u
s-au ruşinat, încât L-au şi om orât, aceasta sp re m ai m are prihănire ş i vină le
este lor, căci şi după ce a zis D um nezeu că aşa era bine să se facă ş i să se
ruşineze de El, ei hotărârea cea îm potrivă o aduc [înainte]. Iar un obicei ca
acesta al vorbei la Scriptură, în m ulte locuri se află, precu m aceea: „Doară
v o r a u z i" (îeremia 2 6 ,3 ; Iezechiil 2 , 5 , 7; 3 , 11). C ă nici acolo, n u neştiind ceea
ce v a să fie grăieşte aceasta, ci ca să nu zică vreunii că înainte-cunoştinţa lui
D u m n ezeu d e n ev o ie s-a făcu t pricină a n eascu ltării - pentru aceasta

7 in e d iţia d e la 1805, în loc d e „ m o şte n ire a ", s e g ăseşte „ m o şia ".

280 Capitolul 20 SFÂNTUL TEOriLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

iconom iseşte aşa graiurile. „ Ş i scoţând u -L " p e Fiul „afară d in vie, L-au
o m o rât", m ai lesnicios fiind a zice: „afară d in Ieru salim ", căci H ristos „a
p ă tim it în afara p o rţii" (Evrei 13,12).
D ar, fiin d că d in tru în ce p u t p rin „ v ie " am în ţe le s n o ro d u l şi nu
Ieru salim u l, nu cu m va este m ai potrivit a zice că p e EI „L-a omorât"
n o ro d u l? în să „L-au om orât, afară din vie", adică nu ei cu m âinile lor
u cig ân d u -L , ci lui Pilat şi neam urilor [păgânilor] d ând u-L pe D ânsul. D eci
„afară d in v ie ", adică „afară" d in m âinile no ro d u lu i a p ătim it D om nul,
p en tru că lo r nu le era cu putinţă să om oare p e n im en i (loan 18,31), căci d e
m âin i o stăşeşti a m u rit D om nul.
Iar v reu n ii„v ie" au înţeles că e Scriptura. D eci „ a fa ră " d e Scripturi a
p ătim it D om nu l, ad ică cei care nu credeau lu i M oise, aceia L -au o m o rât
p e El. C ăci d e ar fi crezu t lu i M oise şi s-ar fi în d eletn icit in Scripturi,
cercân d u -le p e d ânseie, n u ar fi om orât p e Stăp ân u l Scripturilor.
D upă ce le-a zis p e acestea, adaugă şi h otărârea p e care o va plini
a su p ra lor, anu m e că „via o va da alto ra ", ad ică „ a lto ra " le va d a acest d ar
d e a se num i: „p op oru l M e u " (Osea 2, 25). Şi v ez i că aceia care zic că
S crip tu ra este „ v ia " se pare că m ai b in e n im eresc, p recu m d e aici se arată
- că ni s-a d at nouă Scriptura, lu ân d u -sc d e la evrei.
Iar înd răzn in d , cineva ar fi z is cum că „ v ia " su n t to ate cele d u h ov ­
n iceşti, ori în Scrip tu ri şi în legi, o ri în fap te şi în istorii d e s-ar fi aflat, d e
care - d e acestea to ate - s-au lip sit iudeii, şi n oi n e în d u lcim (dintru ele].
2 0 , 1&-19: Iar ei auzind, au zis: S ă nu se întâmple!* (17) EI însă, privind
la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: „Piatra pe care n-au
luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului"? (18) Oricine
va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va
zdrobi89. (19) Iar cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El, in
ceasul acela, dar s-au temut de popor. Căci ei au înţeles că Iisus spusese
pilda aceasta pentru ei10.
(17) Psalm 117,22 /Is a ia 2 8 ,16 /M atei 2 1,42 / Marcu 12,10/ Faptele Apostolilor 4,11/
:! I Petra 2 , 6 /Romani 9 , 33 (20,18) Isaia 8 , 14 /D aniil 2,34*35 /Zaharia 1 2 ,3 /
Matei 2 1 ,44 (20,19) leremia 18,21 /M atei 22,15/ Marcu 12,12
Luca - precum auzi [aici] - zice că Domnul a spus că „Stăpânul viei"
îi „va pierde" pe „lucrătorii" cei nemulţămitori, şi „via o va da altora";
care lucru, auzindu-1 fariseii, au zis: „Să nu fie!". Iar Matei, în alt chip
zice, anume că Domnul a întrebat: „stăpânul viei, ce va face acelor

8 în ediţia de la 1805, în- loc de „Să n u se în tâm p le!", se găseşte „Să nu fie !"
9 în ediţia de la 1805, în ioc de „îl va zd robi", se găseşte „îl va spulbera pre el",
19 în ediţia de la 1805, în loc de „pentru e i", se găseşte „către d ânşii".
TALCUIREA SPINTEI EVANCHELII DE LA LUCA Capitolul 20 281

lu cră to ri? "; iar iudeii, răspu nzând , au zis: „Pe c e i răi, cu rău îi va p ierd e
şi via o v a d a a lto ra " (Matei 21,40-41). A u oare este îm p o triv ire iri cu v in te
între E van gh elişti? Să n u fie! C ăci se p o ate să se fi făcu t am ând ouă [aceste
cuvinte] şi, d upă cum z ice M atei, în su şi aceia să fi ad u s h otărârea [asupra
lor: „Pe cei răi, cu rău îi va p ierd e şi via o va d a a lto ra "]; iar apoi, pricepând
und e b ate p ild a şi că pentru dânşii a fo st zisa, iarăşi să fi grăit, aceasta p e
care acu m o zice Luca, anum e: „ S ă n u f ie !"
A şadar, ce zice H ristos? A d u ce şi altă m ărtu rie d e la D av id , „ p ia tră "
p e S in e nu m in d u -Se, iar „ z id ito ri" pe în văţătorii aceia; precu m şi Iezechiil
zice: „Z id in d z id u l ş i s p o in d u -l cu îm p o d o b ire "11 (Iezechiil 13,10) - adică
aceia care g răiesc cele sp re h atâr şi d up ă plac ş i aco p eră n eaju n su rile
norod u lu i, şi oarecum „sp o iesc"1112p e d easu pra ce le pu tred e a le norod u lu i,
ca ale o arecăru i zid.
D ar cu m n-au b ăg at în seam ă „ p ia tra " aceasta? Z icân d : „ A cest o m n u
este d e la D u m n e z e u " (loan 9,16). Ş i d ou ă p ierzări n u m eşte aici: cea dintâi
e cea a su fletelo r lor, p e care, sm in tin d u -se ei, au pătim it-o, căci „ o ricin e
va căd ea p e această p iatră va f i sfă râ m a t"; ia r a d o u a este cea d in rob ie,
pe care a ad us-o asu pra lor „ P iatra" aceea, ce a fo st d efăim ată de d ân şii,
căci „pe c in e va căd e a ea, î l va sp u lb e ra ". A şadar, s-au sp u lb erat iu d eii şi
s-au risip it d in lu d eea în toată lum ea, ca n işte p aie d intru o arie. Şi ia
am inte, că m ai în tâ i aceia au căzu t „pe p ia tr a " , ad ică s-au sm intit; ap oi,
aşa, „ p ia tra " a căzu t p este d ânşii şi i-a m u n cit [ped ep sit, căzn it]; că ci m ai
în tâi p o v âţu ieşte [vine] p ăcatu l m eu , apoi aşa u rm ea z ă p ed eap sa cea
d reap tă a lu i D um nezeu asupra m e a în să iu d eii n u au b ă g a t [luat] în
seam ă „această p ia tră ", iar ea era atât de b u n ă şi d c aleasă, în cât s-a p u s
„în cap u l u n g h iu lu i"; şi două ziduri a îm p reu n at şi a u nit, ad ică cele v ech i
şi cele n o i (Faptele Apostolilor 4,11-12; Efeseni 2, 20).
Şi li se cuvenea lor să-L asculte pe Isaia care grăieşte: „Pe D om n u l A cesta
sfin ţiţi-L şi E l va fi vouă frică, şi nu ca pe o îm p ied ica re de piatră î l veţi
în tâm p in a pe E l, n ic i ca pe o cădere de p ia tră "13 (Isaia 8, 13-14). Şi cu toate

11 „Pentru că duc poporul M eu în rătăcire, spunând: «Pace», atunci când nu e

pace; şl pentru că atunci când el face zid, ei îl tencuiesc cu ipsos. Spune celor ce tencuiesc
zidul că acesta va cădea. Ploaie potopitoare se va vărsa, pietre de grindină vor cădea, şi
puhoi v ije lio s va d oborî zidul. Iată el va cădea; atun ci nu vă vor întreba oare: U nde
este tencuiala cu care l-aţi acoperit?" (Iezechiil 13,10-12).
12 „A spoi" are aici înţelesul de: a vărui, a tencui, a murui.
13 „Numai pe D om nul Savaot socotiţi-L sfânt, de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi.
EI va fi pentru voi piatră de încercare şl stâncă de poticnire pentru cele două case ale
lui Israil, citrsă şi laţ pentru cei ce locuiesc în Ierusalim . Şi m ulţi se vor poticni, vor
cădea şi se vor sfărâm a, vor fi p rinşi în cursă şi vor fi d uşi în ro b ie!" (Isaia 8,13-15)
282 Capitolul 20 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

că e i au cunoscut că pentru dânşii a zis pilda aceasta, se sfătuiesc îm potriva

L u i; şi de nu s-ar fi tem ut de norod, încă şi m âinile şi-ar fi p u s asupra Lui.
Ia r L eg ea care zice: „N evinovat şi d rep t nu vei o m o rî" (Ieşire 2 3 ,7 ), nu au
ascultat-o, în schim b se tem de m ânia oam enilor şi se opresc d e a-şi pune la
a rătare m âinile asupra [D om nului], dar m eşteşugesc altfel d e vicleşug.

20,20-26: Şi pând ind u-L , I-au trim is iscoad e, care se p refăceau că su n t

d rep ţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea stăpân irii şi p u terii dregătorului.
(21) Ş i L -au în treb at zicând : în v ăţătoru le, ştim că v o rb eşti şi în v e ţi drept
ş i n u cau ţi la faţa om ului, ci cu adevărat în v eţi ca lea lu i D u m n ezeu : (22)
S e cu v in e ca n o i să dăm d ajd ie C ezaru lu i sau nu? (23) D ar Iisu s, cunoscând
v ic le şu g u l lor, a zis către ei: D e ce M ă isp itiţi? (24) A rătaţi-M i u n dinar. A l
c u i ch ip ş i scriere are pe el? Ia r e i au zis: A le C ezaru lu i. (25) Ş i El a zis
că tre ei: A şad ar, d aţi14 cele ce su nt ale C ezaru lu i, C ezaru lu i, ş i ce le ce su n t
a le lu i D u m n ezeu , lu i D u m nezeu . (26) Ş i n u L-au p u tu t p rin d e în cu vân t
în a in te a p o p o ru lu i15 şi, m irân d u -se de cu v ân tu l16 L u i au tăcut.
(20, 20-21) Judecători 16,2 /Ieremia 18,21 / Matei 22,16 / Marcu 12, 13-14
(20, 22-24) Matei 22,17-20 / Marcu 12,14-16 (20, 25) M atei 17,27; 22,21 /
Marcu 12,17/ Romani 13, 7
Cursă cu anevoie de scăpat - precum li se părea lor - i-au gătit D om nului
fariseii, însă piciorul lor s-a prins întru această cursă. Căci v ezi vicleşugul:
de ar fi zis [Dom nul] că se cuvine să dea dajdie C ezarului, L-ar fi învinuit
că tre noTod ca pe C el Care supune neam u l sub robie - [neam ] care este
săm ân ţă a lui Av.raam şi nim ănui n-a slujit; iar de ar fi oprit să dea dajdie
C ezaru lu i, iarăşi L-ar fi d us la dregător, ca pe u n potrivnic ş i răzvrătitor,
în s ă [Dom nul] scapă din laţurile lor precum o „căp rio ară", căci aşa L -a
n u m it pe El m ireasa în Cântarea Cântărilor (2, 9).
Şi ne învaţă D om nul că a fi supuşi trupeşte celui care stăpâneşte trupurile
n o astre, ori îm părat de va fi acela, ori tiran, nim ic n u n e vatăm ă p e noi spre
a f i plăcuţi duhovniceşte D um nezeului duhurilor, căci zice D om nul; „D aţi
în a p o i c e le ce su n t a le C e z a ru lu i, C ez a ru lu i, ş i c e le ce s u n t a le lu i
D u m n e z e u , lu i D u m n ezeu ". Şi vezi că nu a zis „d a ţi", ci „daţi în a p o i",
ad ică datorie fiind, întoarce-i tu înapoi datoria Te păzeşte pe tine stăpânitorul
tă u de vrăjm aşi, viaţa ta o face paşnică, aşadar eşti d ator a-i da lui dajdia în
lo cu l acesto ra în că şi altceva voi zice: chiar şi acesta pe care i-1 aduci lui,
a d ică ban u l, tocm ai de la el îl ai. Aşadar, banu l îm păratului da-i-1 iarăşi lui.

14 In ediţia de la 1805, în loc de „daţi", se găseşte „daţi înap oi".

,5 în ediţia de la 1805, în loc de „înaintea poporului'', se găseşte „înaintea norodului".
16 în ediţia de la 1805, în loc de „cuvântul", se găseşte „răspunsul".
TÂLCUIREA SFINTE] EVANGHELII DE LA LUCA C a p ito lu l 20 283

Ia r întru această vrem e - d e când l-ai luat şi până la a-1 da înapoi - ai câştigat
prin el, schim bându-1 şi întrebuinţându-1 la cele trebuincioase ale vieţii;
precum , cu adevărat, şi cele ce sim t ale lui D um nezeu, lu i D um nezeu I se
cuvine a le d a Ţ i-a dat ţie [Dum nezeu] m inte, dă-i-o L u i înapoi p e aceasta,
lucrând cu m in tea Ţi-a dat ţie cuvânt, dă-i-1 L u i înapoi pe a ce sta neasem ă-
nându-te cu dobitoacele cele neînţelegătoare, ci ca u n cuvântător săvârşeşte
toate lucrurile tale. Şi, ca să zic, în scurt: ţi-a dat ţie suflet şi trup, toate dă-i-le
Lui înapoi, şi chipul L ui întoarce-i-1 Lui, p rin credinţă, prin nădejde şi prin
dragoste u m blând 17 [pe calea vieţii],
în că ş i în alt chip se cu vine „a da în a p o i ce le ce su n t ale C ezaru lu i,
C ezaru lu i", căci fiecare dintre noi poartă ori chipul lui D um nezeu, ori pe
cel al stăpânitorului lum ii. Aşadar, când n e vom asem ăna p e n oi înşine
„C ezaru lu i", fii ai diavolului făcându-ne, chipu l lui îl purtăm , p e care se
cuvine să i-1 dăm înapoi şi lui să i-1 aruncăm , ca să le aibă pe ale sale ş i nim ic
să nu afle întru noi a fi de-al său, căci în acest fel şi chipul lui D um nezeu
n eîntinat se va p ăzi de noi. Pentru aceasta şi P avel sfătuieşte: „Precum am
purtat ch ip u l celu i păm ântesc, să purtăm şi chip u l celu i ceresc" (1 Corinteni
15,49); iar în alt loc [zice]: „lepădându-1 p e o m u l ce l v e c h i" (Efeseni 4, 22).
C eea ce a id s-a spus „a da în a p o i", aceasta a fost num ită de către Pavel „a
lep ăd a"; şi ceea ce aici s-a zis „chip al C ezaru lu i", aceasta acolo a fostn um ită
„chip al ce lu i p ăm ân tesc", adică al lui A dam - om ul cel vechi şi păcătos.
Căci „chipul celu i p ăm ân tesc" nim ic altceva nu este, fără decât stricăciunea
şi păcatul, p e care le-am dobândit după ce ne-am asem ănat cu potrivnicul
şi răzvrătitorul şi nu cu îm păratul [Dum nezeu].
Aşadar, pe Iisus „nu L-au putut prinde în cuvânt în ain tea n o ro d u lu i",
căci ceea ce se sârguiau ei, cu prisosinţă aceasta era: a-L cleveti pe El către
norod, ca pe C el Care înrobeşte rom anilor neam ul [iudeilor]. D ar acest lucru
nu l-au putut săvârşi din pricina răspunsului celui preaînţelept [al D om nului].

20, 27-40: Ş i a p ro p iin d u -se u n ii d in tre sa d u ch ei care z ic că n u este

în v ie re , L -au în tre b a t, (28) zicân d : în v ă ţă to ru le, M o is e a scris p en tru
n o i: D acă m o are fra te le cu iva, având fem e ie, ş i e l n -a a v u t co p ii18, să ia
fra te le lu i p e fe m e ie şi să rid ice u rm aş fra te lu i său. (29) Erau d eci şap te
fraţi. Ş i cel d in tâi, lu ân d u -şi fem eie, a m u rit fără d e cop ii. (301 Ş i a luat-o
al d o ilea, şi a m u rit ş i el fără copii. (31) A lu at-o ş i al treilea; ş i tot aşa toţi
şap te n-au lă sa t co p ii ş i au m u r it (32) La urm ă a m u rit şi fem eia. (33) D eci,

17 Vezi 1 Corinteni 13,13.

18 În ediţia de la 1805, în versetele 28-31, în loc de „cop ii", se găseşte „feciori".
284 Capitolul 20 SFÂNTUL, TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BUI .CARIEI

femeia, la înviere, a căruia dintre ei va fi soţie, căci toţi şapte au avut-o

de soţie? (34) Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi se
mărită; (35) iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi
învierea cea din morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită. (36) Căci
nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui
Dumnezeu, fiind fii ai învierii. (37) Iar că morţii înviază a arătat chiar
M oise la rug’15, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avraam, şi
Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov. (38) Dumnezeu, deci, nu
este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în E12D, (39) Iar
unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: învăţătorule, bine ai zis. (40)
Şi nu mai cutezau să-L întrebe nimic.
(20, 27) Matei 22, 23 /Marcu 12,18 /Faptele Apostolilor 23,8 (2 0 ,2 8 ) Facere 38,8 /
Deuteronom 25, S /Matei 22,24 /Marcu 12, 19 (20. 29-35) M atei 22,25-30 /
Marcu 12,20-25 (20,361 Matei 22, 30 /Marcu 12,25 ί 1 loan 3,2 /Rom ani 8, 23
(20, 37) Ieşire 3, f>, 16 /Matei 22,31-32 /Marcu 12, 26 (20, 38) M atei 22,32 /
Marcu 12,27 /Rom ani 6,10 (20, 40) M arcu 12,32
T em elie putredă pu nându -şi lor saducheii, nu credeau cu v in telo r celor
p en tru în v ie re, căci socotind e i cu m că tru p ească vieţu ire va fi Ia în v ie re,
d in tru aceasta ş i greşeau. D e aceea şi prihănin d d ogm a cea p en tru în v iere
ca p e u na n ecu v iin cio asă, plăsm uiesc această p ovestire fără de so co teală.
A şadar, D om nu l, după ce a clătit [zdruncinat] tem elia lo r ş i a arătat
că nu este trupească petrecere [vieţuire], atu nci în d ată îm preună cu această
p u tred ă tem elie şi părere a sm u ls [dezrădăcinat] d ogm a lor, zicân d : „V ă
am ăg iţi, neştiind Scripturile şi rău pricepând în ţelesu l lor, P en tru că fiii
v ea cu lu i acestuia, cei care în lu m ea aceasta n asc şi se n asc, se în so a ră şi se
m ărită; ia r fiii veacului aceluia n ici un lucru ca acesta nu fac, că nu m a i p o t
d c aici în ain te a m u ri, pentru această pricină n ici n u n tă nu este acolo, ci
în g e rea scă şi d u m nezeiască petrecere [vieţu ire]. C ăci aici, fiin d că este
m o arte, p entru aceasta este nuntă; şi, fiindcă este n un tă, p en tru aceasta
este m oarte; iar acolo, fiindcă m oartea s-a stricat, ce trebuinţă este d e nuntă?
C ă nunta este ajutor al celui m uritor şi p linire a celui lipsit, iar aco lo unde
n im ic n u lipseşte, ce trebu inţă este de cel care p lin eşte lip sa? A şad ar, sunt
asem en ea cu în g erii şi su n t «fii ai lu i D u m n ez eu » . Pentru ce? P en tru că
su nt «fii ai în v ie rii» ". Iar ceea ce zice D om nu l, întru acest chip este: „I-am
n u m it p e ei « fii ai lu i D u m n ezeu », pentru că n im ic tru p esc în tru naşterea
lo r nu se v ed e, ci toate su n t d u m n ezeieşti". C ăci la în v iere n u p o v ă ţu ieşte
m ai în a in te [nu este lu crăto are] nici îm p reu n a rea , n ici să m â n ţa , n ici 1920

19 [1805] Adică, atunci când a scris cele despre rug (după Zigaben).
20 în ediţia de la 1805, în loc de „toţi trăiesc în El", se găseşte „toţi Lui viază".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 20 285

pântecele, nici naşterea, ci D um nezeu este C el C are naşte trupurile noastre,

cu ch ip u rile p e care El le ştie. D eci, fiind că D u m n ezeu este C el C are
lucrează la în v iere, cu cuviinţă se nu m esc „ fii ai lu i D u m n e z e u " cei care
dintru în v iere a doua oară se nasc.
Ş i p e u rm ă, d up ă d oved iri, ad u ce şi m ărturia. Scripturii, an u m e ceea
ce zice M oise că a g răit către el D um nezeu d in rug; „Eu s u n t D u m n e z eu l
lu i A vraam , (şi D u m n e z eu l lu i Isaac, ş i D u m n e z e u l lu i la c o v ]" (Ieşire 3,
6). Iar d acă Patriarhii cu totul ar fi p ierit şi nu ar fi fo st vii la D um nezeu,
întru năd ejd ea învierii, n u ar fi z is că „E u s u n t", ci „Eu a m fo st" - căci
astfel o b işn u im a zice d esp re lu crurile cele care s-au stricat şi au p ierit:
„Eu am fost stăpân al acelui lu cru ". Iar acu m , fiindcă D u m n ezeu a zis;
„Eu s u n t", ară ta t că „al v iilo r " este Stăp ân şi D u m n ezeu şi n u al celo r ce
cu totul s-au stricat. C ăci m ăcar că su nt m orţi, în să în tru n ăd ejd ea înv ierii
su nt vii; p recu m A d am , d eşi trăia, era în să m o rt şi, din ceasul în care a
m âncat, se zice că a m urit.
Iar după ce saducheii în acest chip au fost ru şin aţi, L -au lău d at pe
Iisus cărtu rarii, ca p e unul C are era îm p o triv n ic socotinţei sad uchellor,
b u cu rându -se ei de b iruinţa asupra a ce lo ra

20, 41-47: Iar El i-a în treb at; Cum se z ice, dar, că H ristos este F iu l lu i
D avid ? (42) C ăci în su şi D avid sp u n e în C artea P salm ilor: „Zis-a D om n u l
D o m n u lu i m eu: Ş ezi de-a dreapta M ea, (43) p ân ă ce voi pu n e p e v răjm aşii
T ă i aşternu t p icio arelo r T ale". (44) D eci D avid î l n u m eşte D om n ; şi cum
este fiu al Iu i? (45) Ş i ascultând tot poporul, a z is u c e n ic ilo r (46) P ăziţi-vă
de cărturari, cărora le place să se p lim b e în h a in e lu n g i, care iu b esc p le­
căciu n ile în p ieţe ş i scau n ele cele d intâi în sin a g o g i şi lo cu rile cele d in tâi
la ospeţe, (47) m âncând casele văd u velo r şi de o ch ii lu m ii ru gân d u -se
în d elu n g ; aceştia vor lua m ai m are osând ă21.
(2 0 , 41) Matei 22,42,45-46 /Marcu 1 2, 35 (20,42) Psalm 109, 1 /Matei 2 2 , 44 / Marcu 12, 361
Faptele Apostolilor 2 , 34 (2 0 , 43-47) Matei 22,44-45; 23, 5,14 /Marcu 1 2, 36-40 /Luca 11,43
Spre Patim ă vrând [Dom nul] să vină cât m ai degrabă, propovăd u ieşte
D um nezeirea S a Şi nici această propovădui re n u o face d escoperit şi cu
trufie, d foarte cu sm erită cugetare. Pentru că la în cep u t i-a în trebat p e
dânşii, iar după ce-i aduce întru ned u m erire îi lasă pe ei să socotească

21 în ediţia de la 1805, versetele 46-47 sunt următoarele: „Feriţi-vă de cărturari, care

voiesc a um bla în podoabe, ş i iu besc în trebările de sănătate prin târguri, şi scaunele
cele mat de sus în sin ago gi, şi şed erile m ai în tâi la osp eţe, cari m ănâncă casele
văduvelor, şi cu pricină îndelungă se roagă, aceştia vor lua mai m ultă o sân dă", cu
această notă pentru „podoabe": [18Ü5] Pentru podoabele acestea şi cele ce mai urmează,
vezi însem nările d e la M atei 23, 14.
 286 Capitolul 20 SFÂNl UI. TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

ce e a ce u rm ează în chip firesc: „D avid D o m n îl n u m eşte pe El, aşad ar

atu n ci cu m este num ai fiu al lu i? " C ăci după trup D om n u l era „ fiu a l lu i
D a v id ", în să şi D um nezeu al lu i [era]; ia r ei n u m ai singu ră aceasta o
so co teau , că fiu al lui D avid este El. Pentru aceasta su rpă D om nu l această
socoteală a lor, an u m e că n um ai „ fiu " îi este lu i D avid. în că arată că nu îi
este p o triv n ic Tatălui, ci m u ltă u nire are către D ânsul, fiin d că pe v răjm aşii
L u i îi sm ereşte Tatăl. Pe acestea le-a zis D o m n u l către cărturari.
D ar fiind că pe u cen ici i-a trim is să fie în văţători ai lu m ii, cu cu v iin ţă îi
sfătu ieşte p e d ânşii să n u urm eze fariseilor întru socotinţa lor cea iubitoare
de slavă şi iu bitoare de în cep atorie, şi, în scu rt a zice: lu m ească şi plăcută
oamenilor. Pentru că a se îndeletnici la „în trebările de sănătate p rin târguri"
este lucru a l celo r ce-i m ăg u lesc p e cei care-i în tâln esc ş i v ân ează slava de
b u n obicei, sau pricină d e ad u nare [agonisire] de ban i o fac p e aceasta.
în că zice „m âncând ca se le v ă d u v e lo r", ad ică u m plân d u -şi p ân tecele şi
m ai presus d e cu v iin ţă ch eltu in d [pe ale văduvelor]· Ş i p ricina [ce o aduc
înainte e], ca şi cum ar fi [ar face acestea] cu evlavie. C ăci ru găciu n e şi
folos su fletesc pu nând p ricină înainte [ţel], n u p ostirea o în v ăţau , ci b eţie
şi îm b u ib a re d e p ân tece ; ş i p en tru ace asta zice: „ v o r lu a m a i m u ltă
■ o sâ n d ă ". C ăci nu num ai că fac lu cru l cel rău, ci şi se prefac şi în ain te pu n
p ricina ru găciu nii şi arată chip cu evlavie, iar fap ta cea b u n ă o fac p ricină
d e vicleşug. Aşadar, pentru aceasta şi m ai m u lt su n t v re d n ici d e osând ă,
ca u nii care fac să fie p rihănită şi fapta cea bu nă. C ăci fiind cu cu viinţă a le
m ilui pe văduve, ei intră în casele lor, ca şi cum prin ru găciu n ile cele lungi
să le blagoslovească; iar ele su n t silite a cheltui p en tru ven irea lor şi aşa îşi
prăp ădesc avuţiile ce le au.
 287

C apitolul 21
Banul văduvei. Cuvântarea lui lisus pentru dărâmarea Ierusalimului
şi a Doua Sa Venire1

21, 1-4: Ş i p riv in d , a v ăzu t pe cei b o g a ţi, aru n cân d d aru rile lo r în
v istie ria te m p lu lu i12, (2) Ş i a văzut şi pe o v ăd u v ă săracă, aru n cân d a co lo
d o i b a n i3. 13) Ş i a zis: A devărat vă spun, că această văduvă săracă a aru ncat
m ai m u lt d ecât toţi. (4) C ăci to ţi aceştia d in p riso su l lo r au aru n cat la
daruri, aceasta în să d in sărăcia e i a aru n cat tot ce avea p en tru v ia ţă 4.
(21,114 Regi 12,9 /Marca 12,41 (21,2-4) 3 Regi 1 7 ,2 1 Maieu 12,42-44:14, .8 /2 Corinteni 8,12
„ G a z o fila c h io n " zic că este vistieria [tem plului], D eci era vistierie
sfântă, ad unată de la iu bitorii de D u m nezeu , pe care o iconom iseau spre
în g rijire a şi în n o irea te m p lu lu i, şi în sc u rt [a zice]: p en tru p o d o a b a
tem plului şi h rana săracilor. C u toate că m ai pe urm ă şi pe acest lu cru l-au
stricat p reo ţii, fiindcă le îm părţeau între e i pe cele d in vistieria tem plului
şi n u iconom iseau cele din vistierie la cele ce dintru în cep u t a fost rânduită.
A şadar, D om nul, m ai m ult decât pe toţi o laudă p e „văduvă", ca p e cea
care dintru a sa lipsă şi-a aruncat [în vistierie] toată avuţia sa. C ăci acei doi
bănişori, cu toate că se par [a fi] m ici, dar celei care se hrănea din cerşit îi era
toată avuţia, pentru că văduvă săracă era Aşadar, D om nul nu lua am inte la
ceea ce d ăd ea fiecare, ci la ceea ce le răm ânea şi astfel hărăzea răsplătirile.
D eci bogaţilor m ai m ulte le-au răm as în case, fiindcă pu ţin e şi m ici au adus.
Iar acestei văd uve toată casa i s-a deşertat [golit] şi n im ic nu i-a m ai răm as.
Pentru aceasta, cu cuviinţă şi m ai vrednică d e laudă este d ecât aceia.

1 în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru văduva care a pus doi bani. Pentru
sfârşii întrebare. Pentru robia Ierusalimului şi cum că Domnul mai înainte a spus ucenicilor
pustiirea lui. Pentru semnele Venirii Lui".
" în ediţia de la 1805, în loc de „vistieria tem p lu lu i", se găseşte „gazofilachion".
3 în ediţia de la 1805, în loc de „doi b a n i", se găseşte „doi file ri". în M oldova
medievală, fi Ierul era o altă denumire a oboiului. Obolul era a şasea parte dintr-o drahmă,
iar o drahm ă era mai mică d ecât un dinar (4/ 5 dintr-un dinar). în vrem ea când
Mântui torni a vieţuit pe pământ, un dinar era plata unei zile de muncă (M atei 20,1-15),
Putem pricepe de aici cât de puţini bani avea văduva şi, totodată, cât de mult dăruise lui
Dumnezeu prin dania sa.
4 Dând-o drept pildă pe această văduvă, Sfântul loan Scărarul ne îndeamnă: „Nu
spune că aduni pentru săraci. Căci cu doi bănuţi s-a cumpărat îm părăţia Cerurilor"
(Filocalia româneasca, Cuvântul XVI: Despre iubirea de arginti şi neagonisire, voi. 9, ed.
Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 241),
288 Capitolul 21 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Iar oarecare au so co tit că p rin „v ăd u v ă" p o ate să se în ţeleagă to t

su fletu l care p e b ărbatu l cel d intâi - adică Legea cea v ech e - l-a lep ăd at,
d ar încă nu este vrednic îm preunării celei cu D um n ezeu -C u v ân tu l, şi cu
cu v ân t de logodnă ad uce această subţire şi după a lu i m ăsu ră cred in ţă şi
b u n ă ştiinţă. C ăci se cu v in e îm preună cu credinţa şi ştiin ţă b u n ă, ad ică
v iaţă nerăzvrătită a aduce. Şi dacă aşa se apropie cineva către D u m n ezeu ,
se pare că aruncă m ai m ult decât toţi cei bogaţi în cuvânt şi p lin i cu elineştile
fa p te bu ne ale n ărav u rilo r [obiceiurilor, purtărilor],

21,5-11; ia r u n ii, v o rb in d d esp re tem plu că este îm p o d o b it cu p ie tre

fru m o ase şi cu p o d o ab e, E l a zis: (6) V or v en i z ile când, d in ce le ce v ed eţi,
n u va răm âne p iatră p e p ia tră care să n u se risip e a scă . (7) Ş i ei L -au
în tre b a t, zicân d : în v ă ţă to r u le , când oare, vor fi acestea ? Ş i care e s te
sem n u l când au să fie ace ste a? (8) Iar El a zis: V ed eţi să nu fiţi a m ă g iţi5,
că c i m u lţi vor v e n i în tru n u m e le M eu , zicân d : Eu su n t, ş i v rem ea s-a
ap ro p iat. N u m e rg e ţi d u p ă ei. (9) Iar când v eţi au zi d e ră z b o a ie ş i d e
răzm eriţe, să nu vă în sp ă im â n ta ţi; căci acestea tre b u ie să fie în tâ i, d a r
sfâ rşitu l n u va fi cu rân d 6. (10) A tu n ci le-a zis: S e v a rid ica n eam p e ste
n ea m 7 şi îm p ă ră ţie p e ste îm p ărăţie . (11) Ş i v o r f i cu trem u re m a ri ş i, p e
alo cu rea, fo am e te şi ciu m ă ş i sp aim e şi sem n e m ari d in cer v o r fi.
a 1,5) Matei 24,1 /Maieu 13,1 (21,6) 3 Regi 9,7-8 /leremia 26,18 f Miheia 3,12 /Matei 24,2 f
Maieu 13,2 /Luca 19,43-44 (21,7) Matei 24,3 /Marcu 13,3-4 (21.8) leremia 14,14; 23,21 /
Matei 24,4-5 /Maieu 13,5-6/1 loan 2,18; 4,1/Efeseiii 5,6 /2 Tesaloniceni 2,3
(21, 9-J1) isaia 19,2 /Matei 24,7 /Marcu 13,7-8
Cu cu viinţă prooroceşte acu m D om nul p en tru Ieru salim , fiin d că era
aproape de a Se răstig n i în cu rân d , ca să le avem ş i p e acestea spre m are
d oved ire cu m că D u m n ezeu adevărat este EL D rept aceea, u n ii lău d ân d
zid irile tem plului şi p o d o ab ele - şi socotesc că arătau aici lucrurile acelea
strunjite şi m eşteşu g ite p recu m finicii şi serafim ii (3 Regi 6,23-35), căci p e
acestea poate le nu m eau „ p o d o a b e " - , D om n u l d e n ic i u n a d in tre acestea
n u poartă grijă, c i risipirea [prăpădirea, nim icirea] lo r m ai dinainte o spu ne.
Iar ei au socotit că El g răieşte pentru sfârşitul cel d e obşte, cu toate că le
zicea pe cele pentru robia fem salim u lu i, care s-a făcut d e către rom ani. D in

5 în ediţia de la 1605, în loc de „Vedeţi să nu fiţi am ăgiţi", se găseşte „Căutaţi să nu

vă am ăgiţi".
6 în ediţia de la 1805, în loc de „curând", se găseşte „num aidecât".
7 în ediţia de la 1805, în loc de „se va ridica neam peste n eam ", se găseşte „se va
scula lim bă p reste lim b ă".
T Â L C U d îP A S F IN T E I E V A N G H E L II D E L A L U C A C a p ito lu l 21 289

această pricină şi EI, pogorându-Se [m ăsurii înţelegerii] lor, lasă dintr-odată

cu vintele cele pentru robie, căci avea să le îm p letească p e acestea cu cele
p en tru vrem ea d e apoi. Iar acum pentru sfârşit[u l lu m ii] v o rb eşte şi îi
întăreşte m ai înainte pe d ânşii ca să nu fie am ăgiţi d e proorocii cei m incinoşi,
care vor veni m ai înainte de Venirea Lui. Şi vor fi „războaie ş i ră z m e riţe",
căci după ce se va ridica toată dragostea8, cu cuviinţă războaiele şi răzm eriţele
vor avea încăpere [lucrare şi sălaş]. Iar din pricina războaielor va fi cium ă şi
foam ete; „ ciu m ă ", fiind că aerul se strică d e tru p u rile ce le m o arte; iar
„fo am e te ", fiindcă hold ele nu se lucrează.
Ia r u nii au în ţeles cu m că „ c iu m a " şi „ fo a m e te a " şi ce le la lte rele, nu
n u m ai la sfârşit vor fi, ci şi în vrem ile robiei. C ă Io sif Flaviu sp u n e că s-au
făcu t n esu ferite n ev o i d in p ricin a foam etei9; în că şi p recu m z ice L u ca ia
Faptele Apostolilor (11,28), s-a făcu t foam ete în vrem ea C ezaru lu i C laudiu.
Şi în că şi „ sp a im e " m u lte s-au făcu t, care arătau ro b ia Ieru sa lim u lu i,
p recu m acelaşi lo s if p o v esteşte. Şi ato tcu p rin z ă to r să z ic, acestea p o t sa
fie în ţe le s e d e o b ş te şi p e n tr u s fâ r ş it u l v e a c u lu i ş i p e n tr u ro b ia
Ieru salim u lu i - le zic, ad ică, pe cele p entru răz m eriţe şi răzb o aie şi pentru
ce le la lte 101.

21, 12-19: D ar, m a i în a in te d e to ate acestea, îş i v o r p u n e m â in ile pe

v o i şi vă v o r p rig o n i, d ân d u -v ă în sin a g o g i11 ş i în te m n iţe , d u cân d u -v ă
la îm p ă ra ţi şi la d reg ăto ri, p e n tru n u m e le M eu . (13) Ş i va fi vouă sp re
m ă rtu rie12. (14) P u n eţi, d eci, în in im ile v o astre să n u g â n d iţi d e m ai
în a in te ce v e ţi răsp u n d e; (15) căci E u vă v o i da g u ră ş i în ţe le p ciu n e ,
căreia n u -i v o r p u tea sta îm p o triv ă, n ic i să -i ră sp u n d ă to ţi p o triv n icii
v o ştri. (16) Ş i v e ţi fi d aţi şi de p ărin ţi şi d e fra ţi ş i d e n e a m u ri13 ş i de
p rieten i, şi vor u cid e d in tre v o i14, (17) şi veţi f i u râ ţi de to ţi, p en tru n u m ele

8 „Iar din pricina în m ulţirii fărădelegii, iubirea m ultora se va răci" (M a te i 2 4 ,1 2 ) ,

9 Vezi anexa editorială: P ă tim ir ile iu d e ilo r d in v r e m e a C e z a r u lu i G a in s C a lig u la (a n ii
3 7 -4 1 ) şi p â n ă la d ă r â m a r e a I e r u s a lim u lu i d in v re m ea lu iT it ( a n u l 70) - d e s c r is e d u p ă L u s e b iu
d e C e z a r e e a ş i lo s if F la v iu , din volumul de faţă.
10 Adică pentru „cutremure m ari, foam ete, cium a, spaim e şi sem ne mari d in cer".
11 în ediţia de la 1805, în loc de „vă vor prigoni, dându-vă în sin agogi", se găseşte
„vă vor goni, dându-vă la adunări".
12 în ediţia de la 1805, în loc du „şi va fi vouă sp re m ărturie", se găseşte „şî se va
întâm pla vouă Intru m ărturisire".
13 în ediţia de la 1805, în loc de „neam uri", se găseşte „ru d enii".
w în ediţia d e la 1805, în loc de „vor ucide dintre v o i", se găseşte „vor om ori din voi".
290 Capitolul 21 SFÂNTULTEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

M eu . (18) Ş i p ă r d in cap u l v ostru n u va p ieri. (19) Prin ră b d a re a 1516voastră

v eţi d o b ân d i su fle te le voastre,
(21,14) Matei 10,17-18; 24,.8-9 /Marcu 13, 9-11 /loan 15,20; 16, 2 (27, 25) Ieşire 4,12 /
Isaia 54,17 /Matei 10,19 /Marcu 13,11! loan 16,13 /Faptele Apostolilor 5,39; 6,10
121,16) Plângeri 1, 20/ Miheia 7,6 /Matei 10,21; 24,10/ Marcu 13,12
(21,17) Matei 10,22; 24,9,13 /Marcu 13,13 (27,1S) 1 Regi 14,45/ Matei 10,30/
Luca 12, 7 (21,19) 2 Paralipomena 15, 7 /Matei 10,22 /Evrei 10,36
„M ai în a in te de to ate a ce ste a " - adică de cele ale sfârşitu lu i sau şi de
cele ale robiei, căci, p recu m am zis, îm p leteşte cu cu vintele cele pentru
sfârşit pe cele pentru robie - zice: „Peste voi, cei care su nteţi u cen icii M ei,
vor pune m âinile", p entru că şi m ai înainte de robie au fost goniţi A postolii
din Ierusalim , D um nezeu iconom isind -o şi p e aceasta, ca n um ai asu pra
răstignitorilor să se p răvălească şi să vină cele rele. Iar e i ~ A postolii zic -
toată lu m ea să o u m ple de propovăduire, D eci, s-au d us A p o sto lii „la
îm p ăraţi şi la d re g ă to ri", precu m Pavel la Festu s, la A g rip a şi la în su şi
C ezaru l11’; şi s-a făcu t lor aceasta întru slavă de m ucenicie.
Iar fiindcă [A postolii] erau sim pli şi n eîn v ăţaţi, ca să nu se turbure ca
unii cărora avea să li se ceară cuvânt de la bărb aţi în ţelep ţi, zice D om n u l:
„D eloc să nu vă în grijoraţi pentru aceasta, căci, în tru aceeaşi d ată [dintru
o dată] v eţi lua de la M in e şi înţelep ciu ne şi b u n ă grăire, în tru cât n ic i cei
p otrivnici, de se vor aduna cu to ţii d im p reu n ă, să n u poată să vă stea
vouă îm potrivă nici cu în ţelep ciu n ea —ad ică cu p u terea în ţeleg erilor - ,
nici cu b u n a grăire şi cu neîm p ied icarea lim b ii". C ăci d e m u lte ori, cineva
înţelep ciu ne are în cu g ete şi în în ţelegeri, d ar fiind lesn e m işcat d in sp re
tu rbu râri, le'am estecă p e to ate în vrem ea grăirii către n orod . Iar aceştia -
A postolii zic - întru am ân d ou ă s-au u m p lu t d e dar. D rep t aceea se şi
sp ăim ântau preoţii de P etru şi d e lo a n , p e n tru ce a de n ăp rasn ă a lor
înţelepciune, cunoscând u-i p e d ânşii că m ai m ain te erau n eîn v ăţaţi (Faptele
- Apostolilor 4, 1-31). Iar d esp re Pavel, Festu s grăia: „P av ele, e şti n e b u n !
în v ă ţă tu ra ta cea m u ltă te duce la n e b u n ie " (Faptele Apostolilor 26,24).
D upă ce a zis D om nul acestea şi le-a alu n gat frica p ricin uită d e lipsa
de în v ăţătu ră [cărturărie], adaugă şi alta d e n ev oie, care a re p u tere să
clătească [doboare] su flete, adică: „v eţi f i d a ţi d e p rieten i ş i d e ru d e n ii".
A şadar, le spu ne m ai dinainte şi p en tm aceasta, ca să nu fie tu rbu raţi atu n ci
când , de năp rasnă, vor veni asu pra lo r u nele de acest fel; c ă d cu m p lit se

15 în ediţia de la 1805, în loc de „prin răbd area", se găseşte „întru răbd area".
16 Vezi Faptele Apostolilor capitolele 2 5 şi 26.
TÂLC UI REA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 21 291

atinge d e su flet această pătim ire, precum şi D avid zice: „ D e m -ar fi ocărât
v ră jm a şu l m eu aş fi s u fe r it... ia r tu, o, o m u le, ce l în to cm a i la s u fle t ..."
(Psalm 5 4 ,1 2 ,1 4 ), şi iarăşi: „C el ce m ănâncă p â in ile m ele, a m ă rit asu pra
m ea v ic le şu g " (Psalm 40, 9).
D upă ce le-a zis acestea şi cum că v o r fi u rgii şi vor fi om orâţi unii
d intr-înşii, aduce p e urm ă m ângâierea cea prea m are, an u m e că „păr d in
cap u l vostru nu v a p ie r i". C ăci zice: „V ă veţi m ân tu i şi n ici ceva m ai m ic
de-al vostru nu se va strica - chiar dacă li se va părea m u ltora că s-a stricat;
însă a răbda se cuvine, căci întru răbd are v eţi putea d obân d i sufletele
voastre. C ă se apropie vrăjm aşu l ca unul care caută să robească, ispitin-
du-se ca să răpească sufletele voastre prin aducerea asupră-le a celor grele,
dar voi în loc de argint daţi răbdarea şi v eţi d obân d i su fletele voastre prin
această răscum părare şi nu vă veţi p ăg u bi de ele".
Şi ia am inte la aceea, adică: „vor omorî din v o i", pentru că poţi înţelege
oarece m ai adânc, anum e că: „Nu pe d e-a-ntregu l vă v o r om orî pe voi, ci
înd oiţi fiind, din su flet şi din trup, nu p e am ân d ou ă acestea ie vor om orî,
ci din voi doar pe u na o vor om orî, pe trup zic, iar su fletele voastre le v eţi
d obând i prin răb d are", care lucru şi în alt loc se zice: „Nu vă te m e ţi d e cei
ce u cid tru p u l, iar sufletul nu pot să-l ucidă" (M atei 10, 28).
21, 20-27: Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci
să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui. (21) Atunci cei din Iudeea să fugă la
munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarini'7 să nu
intre în el. (22) Căci acestea sunt zilele răzbunării171819,ca să se împlinească
toate cele scrise. (25) Dar vai celor ce vor avea în pântece şi celor care
vor alăpta1“ în acele zile. Căci va fi în ţară mare strâmtorare20 şi mânie
împotriva acestui popor. (24) Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi
duşi robi la toate neamurile21, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de
neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor. (25) Şi vor fi
semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri

17 în ediţia de la 1805, în ioc de „să iasă din el şi cei de prin ţarin i", se găseşte „să se
dea în laturi, ş i cei care v or f i prin sate".
18 în ediţia de la 1805, în loc de „zilele răzbu n ării", se găseşte „zilele izb ân d irii".
19 în ediţia de Ja 1805, în ioc de „vor alăpta", se găseşte „vor apleca".
20 în ediţia de la 1805, în loc de „va fi în ţară mare strâm torare", se găseşte „va fi
' nevoie m are pre păm ânt".
21 în ediţia de la 1805, în versetul 24, în loc de „neam uri", se găseşte „lim bi".
292 Capitolul 21 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

şi n ed u m erire d in p ricin a v u ietu lu i m ării ş i al v a lu rilo r. (26) Ia r o a m en ii

v o r m u ri de frică şi d e aştep tarea ce lo r ce au să v in ă p este lu m e, că ci
p u te rile ceru rilor se v o r clă tin a 22. (27) Ş i atu n ci v o r ved ea pe F iu l O m u lu i
v e n in d pe n o ri, cu p u tere şi cu slav ă m ultă.
(21. 20) Daniil 9, 27/ M aiei 24,15/ Marcu 13,14/ Luca 19, 43 /21,21J Matei 24,16 /
Marcu 1 3 , 14 (21,22) Zaharia 14,1 (21,23) Matei 2 4 , 19 /Marcu 13,17 ( l.uca 23,29
(21,25) Isaia 13,10 /lezechiil 32, 7 /Arnos 5,20; 8 , 9 /loil 2, 10; 3,4; 4 , 15 /Sofonie 1,15 /
Matei 2 4 , 29 / Marcu 1 3 , 24 /2 Petru 3 , 10 (21, 26) lezechiil 3 8 , 19 / M atei 24,29 /
Marcu 13, 25 /Luca 12,40 /21, 27) Daniil 7 , 10,13/ Matei 16,27 /Marcu 13,26 /
Faptele Apostolilor 1,11 / Apocaiipsa 1 .7 ; 14,14
Foarte d esco p erit g răieşte acu m d espre ro b ia Ierusalim u lu i. D rept
a ce ea - precu m socotesc - aşa se cu vine să fie înţeles: „dar, m a i în a in te d e
to a te ace ste a" (Luca 21,1 2 ), adică „dar m ai în ain te de foam ete ş i d e cium ă
şi d e celelalte rele care se vor întâm pla în vrem ea sfârşitului, veţi fi prigoniţi
vo i, A postolii - şi celelalte [zise] apoi şi p este Ieru salim v o r sosi cele
re le ". C ă d fiindcă aceia socoteau cu m că la vrem ea sfârşitului se vor risipi
zid u rile tem plului, zice că în vrem ea sfârşitului v o r fi „prooroci m in c in o şi
ş i fo a m e te şi ciu m e ", d in pricina războaielor celo r dese care vor fi în lum e,
p en tru că s-a răcit dragostea. „Iar voi, m ai în ain te d e vrem ea sfârşitului,
v eţi fi g oniţi şi Ierusalim u l v a fi robit şi p ietrele acestea se vor risipi. C ăci
atu n ci când veţi vedea cetatea, fiind înconjurată d e oştile rom anilor, atu nci
sa cu noaşteţi [vrem ea] p u stiirii ei". Aşadar^ cu ja le sp u n e relele care atunci
v o r îm presura cetatea, căci zice: „Cei ce vor fi în iu d eea să fugă în m u nţi,
şi care v o r fi p rin sate să nu n ăd ăjd u iască [ei cu m ] că, cetatea fiin d
îm p rejm u ită cu zid, îi va păzi pe dânşii; ci şi cei d in m ijlocu l ce tă ţiiş ă iasă
d e acolo, căci zile ale izbând iră [răzbunării] su n t, ca să se plin ească cu
co vârşire cele ce s-au scris de către D aniil (Daniil 9, 26). Vai, celor ce vor
a v ea în p ântece, căci nu vor p u tea fugi d in p ricin a în greu ierii pântecelui,
şi [vai] celora care vor apleca [alăpta], fiindcă d in pricina d ragostei către
p ru n ci nici nu vor putea să-i părăsească lep ăd aţi, nici cu sine n u -i vor
p u te a p u rta ". Iar u nii zic an u m e că D om n u l p rin acestea a în sem n at
m ân carea Icăm ii] d e copil, p e care Iosif Flaviu o istoriseşte şi Ierem ia o
p ro o ro ceşte23 (Ieremia 19, 9).

22 în ediţia de ia 1805, versetele 25-26 sunt următoarele; „ Ş i vor fi sem ne în soare; şi

î n lu n ă şi-în stele şi pre păm ânt m âhnire lim bilor [neam urilor] cu nedum erire, sunet
făcân d marea şi valurile, m ai m urind oam enii de frică, şi de aşteptarea celor ce vor să
v ie în lum e. Că puterile cerurilor se vor clăti".
23 A id, prin „mâncarea de copil" nu se înţelege hrana copiilor, d uciderea lor pentru
a le fi mâncată carnea, faptă cumplită care este istorisită şi de către scriitorul iudeu Iosif
JÂ L C U 1R E A SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA______________Capitolul 21___________ 293

Ş i zice că „ Ie ru s a lim u l va f i că lca t în p ic io a r e d e n e a m u ri". Până

a ici su n t cele p en tru ro b ie. A p o i u rm ează ia ră şi ce le p en tru sfârşit[u l
lu m ii], p en tru că g răieşte că „v o r f i sem n e în so a re , în lu n ă ş i în s te le " ,
căci fiin d că zid irea se sch im b ă, cu cu v iin ţă stih iile sp re lu crări n o i se
p re fac (p resch im b a]. Ş i „ m â h n ire [sp aim ă] n e a m u r ilo r " v a fi, ad ică
n ecazu l tu tu ror cu „n ed u m irire" va fi am estecat, [încă] şi m area cu v u iete
în frico şăto are va răcn i; şi valu ri v o r fi şi tu rb u ra te , în c â t oam en ii m ai să
m o ară n u m ai d in tru frica şi aştep tarea celo r ce v o r să fie în lu m e. V ezi că
aici ch iar p en tru sfâ rşit g răieşte? P en tru că m a i su s z icea că Ieru salim u l
va fi în co n ju ra t şi va fi că lca t de o ştile n eam u rilo r, ia r a ici că în lu m e v o r
v en i rele, în tru câ t p en tru sfâ rşitu l cel de o b şte h e ste Lui acu m cu v ân tu l.
„ C ăci p u te rile C e ru lu i se v o r clă tin a ; şi ce g ră ie sc că se v o r tu rb u ra
o am en ii, când toată zid irea se va schim ba, căci şi în ş iş i în g e rii şi P u terile
cele m ai în tâ i*24 se v o r turbura, şi se vor în sp ăim â n ta d e atât d e în frico şa te
sch im b ări ale lu m ii".
„ Ş i a tu n ci vo r v ed ea p e F iu l O m u lu i". C in e? Toţi: Şi cei cred incioşi,
d ar şi cei necred incioşi. Şi îl vor vedea „v en in d p e n o r i" , ca un D um nezeu
„cu putere ş i cu slavă m u ltă ", căci m ai m ult decât soarele v a străluci atunci
şi E l şi C ru cea L ui - şi de toţi va fi cunoscut.

21,28-33: Ia r cân d v o r în ce p e să fie acestea, p rin d e ţi cu ra j ş i rid ica ţi

ca p etele v o astre, p en tru că răscu m p ărarea v o astră s e ap ro p ie25. (29) Ş i
le-a sp u s o p ild ă: V ed eţi sm o ch in u l şi to ţi co p a cii: (30) C ând în fru n z e sc
aceştia, v ăzân d u -i, d e la v o i în şiv ă ştiţi că vara e ste aproape. (31) A şa ş i
voi, când v eţi ved ea făcân d u -se acestea, să ştiţi că aproape e ste îm p ărăţia
lu i D u m n ezeu . (32) A d evărat26 g răiesc v o u ă că n u v a trece n ea m u l acesta

Fiaviu. „Şi-î voi ospăta cu carnea fiilor lor şi cu carnea fiicelor lor; şi va mânca fiecare
carnea aproapelui său, fiin d în îm presurare şi în strâmtorare, când îi vor strâmtora
vrăjm aşii lor şi cei ce vor să le ia viaţa" (lere m ia 19, 9). „Şi v ei m ânca tu rodul pântecelui
tău, carnea fiilo r şi fiicelor tale, pe care ţi-i va fi dat D om nul Dumnezeu] tău în timpul
îm presurării şi al strâmtorării cu care te va strâmtora vrăjm aşul tău " (D eu te ro n o m 28, S 3).
Vezi şi anexa editorială: P ă tim irile iu d eilo r d in v rem ea C e z a r u lu i C a iu s C a lig u la (an ii 37~41) şi
p â n ă la d ă r â m a re a Ier u s a lim u lu i d in v rem ea lu i Tîf (a n u l 70) - d es c ris e d u p ă E u seb iu d e C ezareea
şi l o s if Flu viu, din volumul de faţă.
24 După învăţătura Biserici i, Cetele îngereşti sunt în număr de nouă: Scaune, Domnii,
începătorii, Stăpânii, Puteri, Heruvimi, Serafimi, Arhangheli şi îngeri.
25 în ediţia de la 1805, versetul 28 este următorul: „D eci, începând acestea a se face,
ridicaţi·vă în sus şi ridicaţi capetele voastre, că se apropie izbăvirea voastră".
26 în ediţia de la 1805, în loc de „A m in", se găseşte „A devărat",
294 C a p it o l u l 21 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p â n ă ce n u vo r f i to ate acestea. (33) C e ru l ş i p ă m â n tu l v o r trece, dar

c u v in te le M e le n u vor trece.
(21, 28) Isaia 11,11-12 /Rumâni 8 , 23 (21.29-32) Cântarea Cântărilor 2 ,1 3 /
Matei 24, 32-34 /Marcu 13, 28-30 (2 5 , 33) Psalm 101,27; 118, S2/
Isaia 40, 8; 51, 6 /Matei 5,18; 2 4 ,3 5 /Maieu 13,31 ( Luca 1 6,17
P recum Venirea D om nului cea D intâi spre înnoire şi a doua naştere a
su fletelor noastre a fost, aşa şi Venirea cea d e a Doua, spre a doua n aştere a
trupurilor noastre va fi. Pentru că sufletele au m urit m ai înainte, neascultând,
iar trupurile, după nouă sute de ani ai neascultării, p c m oarte cu lu cru l au
pătim it-o (Facere 5 , 5). Prin urm are, prin Venirea cea D intâi se şi n a sc a doua
oară şi se fac mai b u n e sufletele, iar prin cea d e a Doua, trupurile. D rept
aceea şi g răieşte D om nul cum că „A tunci, cât acestea toate se vor face,
ridicaţi-vă în sus cei îngreuiaţi cu stricăciunea ş i oarecum sloboziţi-vă".
Pentru că α πολντροςες - adică „izb ăv irea" noastră soseşte, an um e cea de
săvârşit [desăvârşită] slobozenie a am ândurora, a sufletului şi a trupului.
Pentru că acest cuvânt aceasta se pare că însem nează, adică de săvârşit
[desăvârşita] izbăvire de stricăciune, p e care şi trupul atunci o va prim i cu
darul D om nului C elui Care va strica, [prăpădi, nim ici] pe „v răjm aşu l cel
m ai de p e u rm ă" - m oartea (1 Corinteni 15, 26). C ăci a .strica t D om nu l
începătoriile şi stăpâniile, iar sufletele le-a izb ăvit27. D ar a răm as m oartea,
cea care m ănâncă [m acină, roade] trupurile noastre, care şi aceasta, d up ă ce
se va strica, ne va fi nouă pricinuitoare de slobozen ie şi de izbăvire.
Ia r „ îm p ărăţia lu i D u m n e z eu " în d ată v a sosi, d upă ce v o r fi a ce ste a
C ăci p recu m sm ochinul, când înfru nzeşte, arată că se ap ro p ie vara, aşa şi
când se v o r face aceste sem ne şi prefacerea a toate, în seam n ă că va veni
„v ara", adică „ îm p ă ră ţia lu i D u m n e z e u ", care - după „ ia rn ă " şi după
„ v ifo r"28 - ca o „v ară" le vine drepţilor. M ăcar că păcăto şilo r „iarnă şi
v ifo r" le v a fi atu nci, căci aceştia au „ v ară" veacul de acu m , iar „ v ifo r" pe
cel ce v a să vie.
„A m in [adevărat] g răiesc v ouă, că n u va trece n e a m u l acesta p â n ă ce
n u v o r f i to ate a ce ste a ", „n ean t" nu m ind u -i nu p e cei care erau atu nci de
faţă, ci p e to t neam u l credincioşilor. C ăci o bişn u ieşte Scrip tu ra a num i
„n eam " şi dintru asem ănarea năravurilor [purtărilor, obiceiurilor], precum
cu vân tu l ce zice: „A cesta este n eam u l ce lo r ce-L cau tă p e D o m n u l" (Psalm
23,6). Şi pentru că a zis cum că v o r fi răzm eriţe şi războaie şi sch im b ări ale
stih iilo r şi ale lucrurilor, ca să n u socotească [cugete] cin ev a: „N u cum va

27 Vezi Efescni 6,12, Eilipeni 2 ,1 0 şi Evrei 2, 14.

28 Adică după prigoane, cazne şi suferinţe pământeşti.
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DF. LA LUCA Capitolul 21 295

şi creştinătatea se va risip i?" zice: „Nu va trece n eam u l acesta al creştinilor;

căci cerul şi p ăm ân tu l se v o r schim ba, iar cu v in tele şi E van gh elia M ea n u
se vor risip i, ci vo r răm âne, chiar dacă toate se v o r clăti, iar cred inţa cea
întru M ine n u v a lip si". Şi arată aici că B iserica o are m ai cinstită decât
toată zidirea, fiindcă zid irea se schim bă, iar pe B iserică - adică pe adunarea
creştinilor - şi pe cu vintele L ui şi pe E van gh elie, n im ic nu le va birui.

21, 34-36: Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile

voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii29, şi ziua aceea să
vină peste voi fără de veste, (35) ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce
locuiesc pe faţa întregului pământ30. (36) Privegheaţi, dar, în toată vremea,
rugându-vă, ca să vă întăriţi31, să scăpaţi de toate acestea care au să vină
şi să staţi înaintea Fiului Omului.
(21. 34) Matei 24,42; 25, t3 /Marcu 13,33 /Luca 12, 40 /1 Petru 4 , 7 /Romani 13,11,13 f
Galateni 5, 21 /Efeseni 5 ,1 8 /1 Tesalonicetii 5 ,6 (21.351 Eccleziastul 9 ,2 /Isaia 2 4 ,1 7 /
1 Tesalonireni 5 ,3 /2 Petru 3 ,1 0 /Apocalipsa 3,3(21, 36) înţelepciune 5 ,1 /
M aici 24, 42; 2 5 ,1 3 /Marcu 13, 33 / Luca 18,1
„M -aţi au zit grăind d e spaim e şi răzm eriţe, dar toate acestea su n t
sim ţite şi su n t sem n e ale relelor celo r ce îi v o r cu p rin d e p e păcătoşi. însă
îm potriva acestor g reu tăţi, leac m are şi d oftorie este ru găciu n ea şi lu area
aminte/ căci a fi p u ru rea gătit şi a aştepta sfârşitu l, m ai m u lt d ecât toate va
putea ad u ce folos. Iar aceasta se va săvârşi în tru v oi dacă vă veţi trezv i şi
nu se vo r îngreuia inim ile v oastre cu saţiu l m âncării şi cu beţia şi cu grijile
lum ii. C ăci nu cu p ând ire vine ziu a aceea32, ci e n en ăd ăjd uită; şi p e ascuns,
ca o cursă îi v a p rin d e p e cei ce nu iau am in te".
Şi poate cineva mai cu iscod ire ar fi cercat cu v ân tu l acesta: „cei ce şed
pe faţa a to t p ă m â n tu l". P e aceia u vânează „ziua aceea", pe care în tru
nepurtare de grija petrec şi întru d eşertăciu ne, căci aceştia su n t „cei ce
şe d " şi aceştia se vânează. Iar celor care su n t lucrători şi nev oitori şi cu
trezvire către lucrarea binelui şi p u rurea se m işcă în sp re lu cru l cel b u n şi
nu „ şe d ", nici nu se odihnesc întru cele p ăm ân teşti, ci sc ridică d e aici şi
îşi zic loruşi: „ S co ală-te şi te du, că n u îţi este ţie aceasta odihnă" (Miheia
2 , 1 0 ) - şi patrie mai bună poftesc ei - u nora ca acestora „ziua aceea" n u le
este „ca o cu rsă " şi primejdie, ci ca o zi d c praznic.

29 în ediţia de la 1805, în Joc de „de m ân care ş i d e b ă u tu ră şi d e g r ijile v ie ţii" , se

găseşte „cu sa ţiu l m â n că rii ş i al b e ţie i şi cu g r ijile lu m ii".
3(1în ediţia de la 1805, versetul 35 este: „Căci ca o cu rsă va v en i p este to ţi cei ce şed
pe faţa a tot păm ântul".
31 în ediţia de la 1805, în loc de „întăriţi", se găseşte „ în v re d n iciţi".
32 Adică nu este ştiută, n u poate f i urmărită prin c a lc u le ş i ra ţio n a m e n te o m e n e şti.
2% Capitolul 21 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL ßULGA RIE1

P en tru aceasta trebu ie să priveghem şi să n e ru găm Iui D u m n ezeu , ca

să pu tem scăp a d e toate cele ce v o r să fie. D e care? P oate [m ai în tâi] ş i de
fo am e te şi d e d u m ă şi d e celelalte, care p e cei aleşi nu îi v a îm p o v ăra atât
d e tare, p re cu m p e ceilalţi. Iar m ai vârtos, p en tru cei aleşi şi celorlalţi li se
v o r scurta [năp ăstu irile acelei vrem i]. D ar p o ate [în al d oilea rând ] şi de
ce le ce v o r să li se în tâm p le v eşnic celor p ăcăto şi, că d e acelea în alt chip
n u p u tem scăpa, fără n u m ai prin priveghere şi ru g ă d u n e.
D ar fiindcă celor cu m ărim e de su flet n u le este în d ea ju n s a scăpa de
p ătim ire, d li se cu vine lo r a dobândi şi u n oarecare b in e , p en tru aceasta,
d u p ă ce a zis: „ca să scă p a ţi d e to ate acestea ca re au să v in ă " , a adăugat:
„ ş i să sta ţi în a in te a F iu lu i O m u lu i" - care este d o b ân d a b u nătăţilor. C ăci
se cu v in e n u nu m ai a fu g i d e cele rele, ci a s e sârg u i creştin u l a d o b ân d i şi
sla v ă 33. Iar a sta în ain tea F iu lu i O m ului şi D u m n e z eu lu i n o stru e ste
în g erească vred nicie - „că în g e r ii lo r", zice D om n u l, „ p u ru rea văd faţa
P ă rin te lu i M e u " (M atei 18,10).

21, 37-38: Ş i z iu a era în te m p lu ş i în v ă ţa , ia r n o a p te a , ie ş in d , o

p e tre ce a p e m u n te le ce se ch eam ă al M ă s lin ilo r . (38) Ş i to t p o p o ru l
v e n e a d is-d e -d im in e a ţă la El în tem p lu 34, ca să-L a scu lte .
(21,17) Sirah 6. 37 / l.u<a 22, 39 / loan 8,1-2
Au tăin u it E vangheliştii pe cele m ai m u lte d in cele p e care le învăţa El
- ş i cu prisosinţă [au făcu t aceasta] cei trei [E van gh elişti: M atei, M arcu şi
Luca], Ia r lo an , şi el, pe cele m ai m ulte le-a tăcut, în să m a i m u lt d ecâ t cei
trei a descoperit oarecare învăţături m ai înalte. Aşadar, celor care se adunau
în tem p lu , m u lte şi în alte le grăia D om nul, p recu m este cu p u tin ţă a sem ui
[cu m păni] cineva. Ia r că p u ţin e au spus E van gh eliştii, d in p ricină că nu
voiau ei să se arate, ad everit este şi d in alte m u lte locuri. Insă n u m ai
p u ţin p o a te s e m u i [c u m p ă n i] cin e v a d in tru a c e a s ta : m a i tr e i a n i
p ro p o văd u in d D om nul, ei p u ţin e învăţături de ale L u i au scris. P e care
în v ăţătu ri, d acă ar fi zis cin ev a că nu su n t n ici d e o z i v orbă d in destul,
p recu m so co tesc, n u ar fi. fost prihănit. A şadar, d in m u lte, p u ţin e ne-au
scris n o u ă Sfin ţii E v an g h elişti, num ai întru câtva în d u lcin d u -n e15.*345

·** E v orba de slava dragostei dum nezeieşti, nu de slava lum ească, deşartă şi
stricătoare d e suflet.
34 în ediţia de la 1805, în loc de „venea dis-de-dim ineaţă la El în tem p lu ", se găseşte
„m âneca la D ânsul în B iserică".
35 Sfântul loan Teologul încheie Evanghelia sa astfel: „D ar su nt ş i alte m ulte lucruri
pe care le-a făcut lisu s şi care, dacă s-ar fi scris cu de-am ănuntul, cred că lum ea aceasta
n -ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris" (loan 2 1,25).
T Â L C U IR E A S F IN T E I E V A N G H E L II D E L A L U C A C a p ito lu l 21 297

. Şi vorbea El nu num ai într-urt singur fel, ci p este fiecare punea doctoria

cea d e fo lo s. P e n tru a c e a sta şi n o ro d u l „ v e n e a d is - d e - d im in e a ţ ă "
[„m ân eca"] către D ânsul, căci darul se vărsa în b u z ele Lui.
Iar „ n o ap te a" Se d epărta la „m u n te", arătân d u -n e n o u ă că se cuvine
ca noaptea, prin linişte, cu D um nezeu a grăi; iar ziua, prin pog orâre către
folosu l aproapelu i, pe oam eni a-i folosi şi, an u m e, a aduna noaptea, iar
ziua a îm părţi pe cele ad u n ate noaptea. A şadar, E l n u av ea trebu in ţă d e
ru găciu ne sau de ad u nare către D u m nezeu , căci n u a v ea către cin e a Se
ad una pe Sin e, fiind D u m nezeu . Iar acestea n o u ă n i le-a p u s sp re p ild ă ca,
după asem ănarea p u ţu rilor [fântânilor], n o ap tea să p rim im cu rgerea cea
d in v in ele cele d u hovniceşti ale ru găciu nii, ia r z iu a să n e d eşertăm prin
cei ce au trebu inţă de folos.
A şad ar, văzând cineva atu n ci norod ul „ v en in d d is -d e -d im in e a ţă "
către Iisu s, ca să-L asculte, ar fi zis că se p o triv eşte a-I zice cu v in tele lui
D avid: „D um nezeule, D u m n ezeu l m eu, p e T in e Te cau t d is-d e-d im ineaţă.
în setat-a de T in e su fle tu l m e u " (Psalm 62,1-2).
298

C a p it o l u l 22
Iisus vândut de luda. Cina cea de taină. Despre întâietate.
Suferinţele din grădina Ghetsimani. Prinderea şi aducerea la Caiafa.
Lepădarea lui Petru 1

2 2 , 1-6: Şi se apropia sărbătoarea12 Azimelor, care se chema Paşti. (2)

Şi arhiereii şi cărturarii căutau3 cum să-L omoare; căci se temeau de
popor. (3) Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din
numărul celor doisprezece. (4) Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi
cu căpeteniile oasteî4, cum să-L dea în mâinile lor. (5) Şi ei s-au bucurat
şi s-au învoit5 să-i dea bani. (6) Şi el a primit6 şi căuta prilej să-L dea lor,
fără ştirea mulţimii.
(2 2 ,1) Ieşire 12,15 /Matei 26 ,2 /Marcu 11,1; 14,1 /loan 13,1 (2 2 ,2) 3 Regi 18,17 /
Psalm 2 ,1 / Matei 2 6 ,3 1 Marcu 14,1 / loan 11, 47 /Faptele A postolilor 4, 27
(2 2 , 3 - 4 ) M atei 26 ,1 4 -1 5 1 Marcu 14,2-10 /loan 13,2, 27 (22, 5 ) Zaharia 11,12 /
Matei 26,15 /Marcu 14,11 (22, 6 ) M atei 2 6 ,16 / Marcu 14,11
„Căutau" cărtu rarii ca să-L om oare p e H ristos. în să, fiindcă so sise
v rem ea P aştilor şi ved eau că d intru aceasta stă asu pră-le p rim ejd ie - din
p ricin a norodului ce se adunase m ai vârtos pentru praznic pentru aceasta
cău tau în ce fel L -ar putea o m o rî pe El, fără să se prim ejd uiască.
Iar satana a intrat în Iuda, „care era d in n u m ăru l celor doisprezece".
[Şi s-a făcu t acest lucru] ch iar d acă era Iuda d in tru cei ai Săi şi adevăraţi
u cen ici, ca nim eni să nu se n ăd ăjd u iască în e l însuşi, ci totd eaun a să ia
a m in te la viaţa sa, ca u n u l care are îm potrivă-lu p tător cum plit.
Iar u nii p e acest cu vânt, ce zice: „care era din numărul celor doi­
s p re z e c e " aşa l-au înţeles: ad ică acesta num ai îm p lin ea n u m ă ru l apos-
to lesc, în să nu era A postol ad evărat şi u cen ic (loan 6,70). C ăci cu m p u tea
a fi ad ev ărat u cenic ce l care fura cele ce se p u n eau în p u n g ă ? (loan 12, 6)

1 în ediţia de la 1805, titlu! capitolului este: „ P en tr u p rin d e re a lu i Iisu s. P en tru P aşti.

P en tr u c e i ce s-mi p r ig o n it în b -e e i c in e a r Şi m a i m are. P en tr u c er er ea sa ta n e i. P en tr u r u g ă c iu n e a
lu i Iisu s. P en tru p rin d e re a lu i Iisu s ş i d u c e r e a L u i Ia A r h ie r e u l P en tr u le p ă d a r e a lu i P etru .
P e n tr u b ă ta ia lu i Iisu s" .
1 în ediţia de la 1805, în loc de „sărbătoarea", se găseşte „praznicul".
3 în ediţia de la 1805, în loc de „căutau", se găseşte „căutau p rilej".
4 în ediţia de la 1805, în loc de „căpeteniile o asteî", se găseşte „v oievozii".
3 în ediţia de la 1805, în loc de „s-au în v o it", se găseşte „s-au tocm it cu d ânsul",
6 în ediţia de la 1805, în loc de „el a prim it", se găseşte „el s-a făgăduit",
T A L C U IR E A S F IN T E I E V A N G H E L II D E L A L U C A ________________ C a p ito lu l 22_____________ 2 W

Aşadar, intrând satana în el, l-a prim it, şi a grăit cu cei ce-L cău tau pe
Iisu s ca să-L v ân d ă - că aceasta în sem n ează „s-a fă g ă d u it" [,,a p rim it"],
adică de săv ârşit [desăvârşită] ad everire şi to cm eală a făcut. Şi „cău ta
p r i le j" cân d îl va afla pe E l fără n orod , ad ică d eo seb i [singur, aparte] şi
să-L v ân d ă lor.
Iar „ v o ie v o z i" [„ că p e te n ii ale o a s te i"] îi n u m eşte aici p e d reg ătorii
zid irilo r tem p lu lu i - sau şi pe cei ce a veau grijă de b u n a rân d u ială. C ăci
ro m an ii îi p u seseră p e u nii isp ravnici p este norod , ca să nu se tu rbu re
po p o ru l, că ci erau răzvrătito ri. D eci, p e aceştia îi n u m eşte „ v o ie v o z i"
[„ că p e te n ii ale o a ste i"]. în că p oate şi d reg ăto ri o stăşeşti av eau cei ce
erau d in p artea [tagm a] p reo ţească, şi p en tru aceasta au fo st n u m iţi
„ v o ie v o z i" [„ că p e te n ii ale o a ste i"]. C ăci b o le a u ei cu iu birea de începă-
torie7 şi de acest fel de d regătorii se apucau. Pentru aceasta E v an gh elistu l
i-a şi n u m it pe d ânşii „ v o ie v o z i" ai b isericii [tem p lu lu i], m ai arătat p oate
ocărân d u -i pe ei.
22, 7-13; Ş i a so sit z iu a A zim elo r, în care tre b u ia 8 să se je rtfe a scă
P aştile. (8) Ş i a trim is pe P etru ş i p e lo a n , zicân d : M erg eţi şi ne p reg ă tiţi9
P aştile, ca să m âncăm . (9) Iar ei I-au zis: U nd e v o ie şti să p regătim ? (10)
Iar E l le -a zis: Iată, când v eţi intra în cetate, vă va în tâ m p in a u n om
d ucând u n u rcio r101cu apă; m ergeţi după e l în casa în care v a in tra , (11) şi
sp u n e ţi stă p â n u lu i casei: în v ăţăto ru l îţi zice: U n d e este în că p e rea 11 în
care să m ă n ân c P aştile cu u ce n icii M ei? (12) Ş i a cela vă va arăta u n fo işo r
m are, aşternu t; acolo să p regătiţi. (13) Iar, ei, d u cân d u -se, au a fla t precu m
le sp u sese ş i au p reg ătit P aştile .
(2 2 , 7) Deutcronom 16,1 /M atei 26,17 /Marcu 14,12
<12, 8-12) Matei 26,17-19 /Marcu 14,12-17 / Luca 19,32
M ulţi au zis că evreieşte „P aşti" se zice „F asec" şi însem nează trecerea
cea d in E gip t. Şi, ca să zic în scu rt, toate cele ce atu n ci la p razn ic se
săvârşeau , d e Sfinţi s-au tâlcuit.
Iar n ou ă acu m ni se cade a sp u ne pe care zi o n u m eşte „a A z im e lo r",
şi celelalte. Aşadar, „zi a A z im e lo r" nu m eşte v in erea12, în tru care seara,

7 „Iubirea de începătorie" sau iubirea de întâietate şi de ranguri înalte.

8 în ediţia dc la 3805, în loc de „trebuia", se găseşte „se cădea".
9 în ediţia de la 1805, în versetele 8-13, în loc de „a pregăti", se găseşte „a găti".
10 în ediţia de la 1805, în loc de „un urcior", se găseşte „un vas de lut".
11 în ediţia de la 1805, în loc de „încăperea", se găseşte „sălaşul de oaspeţi".
12 (1805] Trebuie a şti că izvodul lui Teofilaet, cel tipărit în Roma numai greceşte,
aşijderea şi cel tipărit în Veneţia greceşte împreună şi latineşte s-a stricat aici de către
300 C a p i to iu l 22 S F Â N T U L T E O F IL A C T A R H IE P IS C O P U L B U L C A R I E I

avea să jertfească P aştile13. D eci D om nul poate joi d im ineaţă îi trim ite p e
u cenici, pe Petru şi p e loan: p e acela [Petru] adică, ca p e cel care iubea, ia r
p e acesta [loan], ca p e cel care era iubit. Şi îi trim ite în casă străină, pentru
că n ici El nu avea, d ar n ici u cenicii Lui, căci de ar fi a v u t aceştia, în casa
u nu ia din u cenici ar fi făcu t Paştile. Vezi neagoniseală? Şi îi trim ite p e ei
către om n ecunoscut, ca să arate că şi Patim a a voit-o şi o a prim it. C ăci d e
nu ar fi v o it [Patim a], C el C are a plecat cu getu l acestui om n ecu n o scu t ca
să-i p rim ească p e dânşii, putea şi iudeilor să le facă [toate] câte v o ia
Iar u n ii zic că an u m e n u a spu s n u m ele o m u lu i şi n u l-a a ră ta t
[descoperit] p e el, ci p rin oarecare sem n îi povăţu ieşte p e d ânşii către casa
o m u lu i aceluia, din p ricin a vânzătoru lu i; ca nu după ce s-ar fi în ştiin ţa t
Iu d a de num ele [om u lu i], să le vestească fariseilor casa şi să vină să-L
p rin d ă p e E l m ai înainte de a sosi Cina, m ai înain te de a-Şi da tain ele S a le
ce le duhovniceşti. P en tru aceasta zice m ai jo s H ristos: „C u d o r am d o rit
să m ăn ân c cu voi a ce st P aşte, m ai în a in te de Patim a M e a " (Luca 2 2 , 15),
a d ică „Toată silinţa am p u s-o ca să ne tăinuim de vân zăto ru l, şi nu m ai
în ain te de vrem e să su ferim Patim a, p ână să nu dăm tain ele". Iar cel care
v o ieşte poate să p rim ească aceasta tâlcuire.
D ar pentru ce face [săvârşeşte] P aştile? Prin toate arătân d , p ân ă la
răsu flarea cea m ai d e pe urm ă, că nu este îm potrivnic L egii. A şad ar, să
m ân căm şi noi în ch ip g ând ito r aceste P aşti şi să în ţelegem p rin „ z i a
A zim elo r” toată petrecerea [vieţuirea] cea întru lum ina cea d uhovnicească,
ce a care nu are nici o v ech im e a neascultării14 celei d in tâi a lu i A d a m -
în tru care p etrecere se cu v in e să fim n o i şi să n e d esfătăm d e tain ele lu i
H ristos. D eci, va g ăti aceste tain e „ P e tra " şi „ lo a n ", ad ică fap ta [bună ce a

papistaşi, că în loc de „vineri" ei au scris „joi", foarte fără de socoteală şi cunoştinţă făcând
aceasta, precum scrie înţeleptul Eustratie Arghentie In cartea cea pentru Azime (partea
întâi, foaia 41): „Că de ar fi avut socoteală, ar fi socotit ce grăieşte Teofilact şi la ceilalţi trei
Evanghelişti şi nu ar fi îngăduit să se vădească în toată Biserica mâna lor cea fărădelege şi
furătoare de cele sfinte. Iar de ar fi avut cunoştinţă, ar fi stricat şi pe celelalte cuvinte ale lui
Teofilact la ceilalţi trei Evanghelişti, ca să nu se arate lui însuşi cu totul potrivnic".
13 La evrei zilele începeau seara, temeiul scripturistic al acestei împărţiri fiind zilele
zidirii lumii: „ Ş i a fost seară şi a fo st dim ineaţă: ziua în tâi" (Facere 1,5). Aşadar Domnul
î i trimite pe ucenici „joi dim ineaţa" pentru a pregăti Paştile pentru „vineri seara". însă
aşa cum era îm părţite atunci zilele la iudei, ceea ce înţelegeau ei prin „vineri seara" azi
înţelegem „joi seara", datorită faptului că noi calculăm zilele de la miezul nopţii. Vezi şi
n otele de la M atei 28,1-8.
14 Adică învechirea neascultării.
TÂF.CUIREA S F IN T E I E V A N G H E L II D E LA L U C A C a p ito lu l 2 2 301

lu crăto are]15 şi v id en ia [ved erea d u m n ezeiască ], fierb in ţea la râ v n e i şi

b lând eţea cea paşnică. Căci i se cu vine celu i cred in cio s a fi şi fierb in te
spre lucrarea lucrului celui bu n , [încă] şi râv n i tor îm potriva rău tăţii şi
blând către cei ce fac rele. C ăci rău tatea este cea care e vrednică d e a fi
urâtă, n u cel care săvârşeşte rău tăţile - că acela este v red n ic d e tăm ădu ire,
p entru că pătim eşte. Şi aceasta este a face rele: a fi n ecăjit d e la ce l rău şi a
p ătim i ră u ta te a D eci, de-i v o m av ea „pe P etru ş i pe lo a n " care să n e
g ătească C in a - adică viaţă b u n ă în tru fap te, ca re este „ P e tru ", ş i d ogm e
ad evărate, care su n t „ lo a n " Teologul p e n işte g ătito ri ca aceştia îi „va
în tâ m p in a u n o m " ; ad ică a tu n ci v o m a fla p e cea a d ev ă ra tă a şe z a re
o m e n e a scă , a ce ea care s-a z id it d u p ă c h ip u l F ă că to ru lu i, D u m n e z eu
Z id itoru l lu ând [purtând] „u n v a s d e lu t cu a p ă ". „ A p ă " este d aru l
D u hu lu i, d up ă cu m E van gh elistu l lo a n n e învaţă (loan 7, 38-39), iar „vas
d e lu t" , inim a cea p lecată către frân gere şi lesn icio asă către zdrobire, căci
acela care p rim eşte d ar d u hovnicesc este sm erit şi z d ro b it cu inim a, „iar
ce lo r sm e riţi D o m n u l le d ă d ar" (Pilde 3, 34). Iar ce l ce se ştie p e sine
p ăm ân t ş i cenu şă şi zice îm preună cu Iov: „d in p ă m â n t m -a i z id it p e
m in e " 16 (Iov 33, 6), acela p oartă d aru l D u h u lu i în v asu l in im ii sale cel
um ilincios şi către zdrobire lesnicios. Si urm ând noi unei aşezări [lăuntrice]
ca aceasta, vom „m erg e" în „ ca sa " m inţii, al căreia „ stă p â n " - m intea - n e
„va ară ta " nouă „ fo işo r m are, a şte rn u t". Iar „ fo iş o r" este în alta în căp ere
a u nei m inţi ca aceasta - zic cele d u m n ezeieşti şi g ân d ito are în tru care
locuieşte şi întru care cu d rag oste petrece; şi „ a şte rn u te " su n t acestea,
pentru că n im ic aspru n u este în tru ele, ci şi ce le colţu roase în tru n eted e se
fac linei m in ţi ca aceasta, p recu m şi S o lo m o n a g răit: „Toate s u n t d rep te
ce lo r ce În ţe le g ş i n e te d e ce lo r ce a flă c u n o ş tin ţa " (Pilde 8 ,9 ).
în că nu vei greşi dacă şi aceasta vei zice, an u m e că m intea, d eşi lucru
în alt face când întru lu crarea m in ţii p etrece, în să îi este „ a şte rn u tă " ei
cu noştinţa, în că şi m ai p rejos se află, iar în altă cu ad evărat este cu n o ştin ţa
cea m ai p resu s d e m in te, când n u m ai lu crează m intea, c i se lucrează. C ăci
se cu v in e m ai în tâi noi a lucra cu m in tea no astră, apoi aşa n e v o m lu cra de
d aru l D om n u lu i, C el C are n e ia p e n o i p recu m şi pe Prooroci ş i n e m u tă

l j [1805] Sau lucrarea, precum şi mai jos proorocia Domnului, sau luarea Domnului.
Iar „luare" num eşte răpirea minţii d e darul cel dum nezeiesc [vezi tâieuirea oe urm ează
. dar şi nota de ia sfârşitul capitolului 10],
16 In ediţia 1088 a Sfintei Scripturi, versetul din care se citează este: „înaintea Iul
Dum nezeu eu sunt la fel cu tine ş i eu ca şi tine am fost frăm ântat d in lu t".
302 C a p ito lu l 22 S F A N Ţ U L 'lE O H L A C T A R H IE P IS C O P U L B U L G A R IE I

din to a tă lucrarea cea firească. Pentru aceasta se zice că „a fo st pro o ro cia

D o m n u lu i în p ro o ro cu l acesta" (Avacum 1, 1; Zaharm 9, 1; M aicahi 1, 1);
p re cu m şi aici „ fo işo ru l" acesta fiind „ a şte rn u t", v in e Iisus îm p reu n ă cu
u ce n icii Lui, şi săvârşeşte Tainele, viind El către noi şi p e a Sa lucrare
a ră tân d u -o nouă, iar nu aşteptându -ne p e noi ca să venim către El.
Ia r „u cen ici" ai Cuvântului lui D um nezeu sunt toate cuvintele lucrurilor
ce lo r zidite. Deci, atuncea când va lucra întru noi cuvântul, v o m înţelege
îm p ărtăşirea Paştilor iar, m ai vârtos, vom pricepe şi cuvintele lucrurilor
ce lo r făcute, după ceea ce este scris: „Voi vedea C eru rile, lu crurile d eg etelor
T a le " (Psalm 8 , 3).

22, 14-20: Ş i cân d a fo st ce a su l, S -a a şez a t la m a să , ş i A p o s to lii

îm p re u n ă cu EL (15) Ş i a zis către ei: C u d or am d o rit să m ăn â n c cu voi
a c e s t P a şte1718, m ai în a in te de P atim a M ea. (16) C ăci z ic vouă că de acum
n u -1 v o i m ai m â n ca , p ân ă când nu va fi d e să v â rşit în îm p ă ră ţia lu i
D u m n e z e u 1*. (17) Ş i lu ân d p ah aru l, m u lţu m in d , a zis: L u aţi acesta şi
îm p ă rţiţi-] în tre v o i; (18) că zic vouă: N u v o i m ai b e a d e acu m d in ro d u l
v iţe i, p ân ă ce nu va v e n i îm p ărăţia lu i D u m n e z eu . (19) Ş i lu â n d p âin ea,
m u lţu m in d , a frân t şi le-a dat lo r, zicând : A cesta este Tru pu l M eu , care
se d a p en tru vo i; aceasta să fa ceţi sp re p o m en irea M e a 19. (20) A sem en ea
şi p a h a ru l, d upă ce au cin at, zicân d : A cest p ah a r este L eg ea cea nouă,
în tr u s â n g e le M eu , care se varsă p en tru voi.
(2 2 ,14) Matei 26,20 /Mereu 14,18 /loan 13, 12 (22,16) Faptele Apostolilor 10,41
(22,17-20) Matei 26,26-29 /Marcu 14,.22-25 /1 Corinteni 10,16; 11, 21,23
P aştile se m âncau stând în picioare (Ieşire 12, I I ) ; aşad ar cu m se zice
că D o m n u l „S-a a şez a t"? Zic, aşadar, că d upă ce âu m â n ca t P aştile L egii,
pe u rm ă au şezut după obiceiul cel de obşte şi m ân cau alte oarecare bucate.
Ş i zice către ucenici: „Cu d o r am d o rit să m ă n â n c cu v o i a ce st P aşte,
m a i în a in te d e P atim a M e a "; ca şi cu m ar fi zis: „A ceasta îm i este M ie
C in a cea m ai d c p e u rm ă îm preună cu voi, p entru aceea şi iu b ită şi p oftită
[d o rită] îm i este M ie, căci altă dată, îm preună cu voi nu M ă voi m a i o sp ăta",
[D o m n u l] grăind asem enea cu aceia care vo r să p u rcead ă în călătorie şi

17 în ediţia de la 1805, în loc de „Cu dor am d orit să m ănânc cu voi acest P aşte", se
g ăseşte „Cu pohtă am pohtit să m ănânc acest Paşti cu v o i".
18 în ediţia de Ia 1805, în loc de „nu-l voi m ai m ânca, până când nu va fi desăvârşit
în îm p ărăţia lu i D um nezeu", se găseşte „nu voi m ai m ânca din acestea, până când se
v o r um plea întru îm părăţia lui D um nezeu".
19 în ediţia de la 1805, în loc de „spre pom enirea M e a ", se găseşte „întru pom enirea
M e a ".
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 22 303

care u ltim ele cu vin te m ai cu înd ulcire şi m ai cu râv n ă le vorbesc către cei
ce le su n t casnici şi întru adevăr iubiţi. în că ş i în alt chip: „Am p oftit să
m ănânc acest P aşte cu voi, pentru că Tainele ce le m ari în tru acestea voiesc
să vi le d au v o u ă, adică cele ale L egii N o i". Şi arată p rin aceasta că de
b u n ă v o ie a p ătim it, căci putea, cu ad ev ă ra t - fiin d că ştia că a v ea să
p ătim ească - să Se d ea în lături, precum [făcuse] şi în v rem urile cele de
m ai înainte (Luca 4, 29-30; loan 8, 59).
Iar ceea ce zice: „N u voi m ai b ea de acum d in ro d u l v iţe i, p ână ce nu
v a v en i îm p ă ră ţia lu i D u m n e z eu ", oarecare d in Sfinţi au în ţeles-o în loc
de: „Până ce voi în v ia ", pentru că după în v iere, aflând u-Se D om nul în
m ijlocu l ucenicilor, a m ân cat şi a b ă u t cu d ân şii, p recu m şi P etru zice către
C om eliu: „C are am m âncat şi am bău t cu El, d up ă în v ie rea L u i d in m o rţi"
(Faptele Apostolilor 10, 41). Iar cum că „îm p ă ră ţie a lu i D u m n e z eu " este
învierea, arătat este, pentru că învierea este stricare a m orţii, iar m oartea a
îm p a ră ţit de la A d am p ân ă la H ristos. Ia r atu n ci stricâ n d u -se, a dat
D om nu lu i locul biruinţei şi al îm părăţiei, d up ă ceea ce s-a zis: „U nde îţi
este, m oarte, b iru in ţa ? " (1 Corinteni 15, 55). Şi D avid zice: „ D o m n u l a
îm p ă ră ţit", apoi tâlcuind cum a îm părăţit, grăieşte: „în tru p o d o ab ă S-a
îm b r ă c a t" (P salm 92, 1), fiin d c ă s-a fă cu t tru p u l n e s tric ă c io s ş i cu
D um nezeirea s-a în frum u seţat, precu m Isaia zice: „A cesta este fru m o s
în tru p o d o abă, silă cu tă r ie "20 (Isaia 63,1). în că şi D om nul d upă ce a înviat,
zice: „ D a tu -M i-S -a to ată stă p â n ire a " (M atei 28, 18). Aşadar, după ce a
venit în vierea - p e care „îm p ărăţie a lu i D u m n e z e u " a num it-o, ca pe
ceea ce a stricat m oartea - , a bău t iarăşi îm preun ă cu ucenicii, încredinţând
cu m că în v ierea nu este d upă nălucire.
Ia r unii „îm p ărăţie a lu i D u m n e z e u " au în ţeles a fi aşezarea ce va să
fie, şi cu m că îm p reu n ă cu n o i „va b e a " D om n u l în veacul ce v a să fie des­
coperirea Tainelor Sale, că veselindu-ne p e noi Se veseleşte, ş i hrănindu-ne,
Se hrăneşte iubitorul d e oam eni D um nezeu şi p e a noastră băutură şi hrană
- adică în văţătu ră - a Sa hrană o socoteşte. A şadar, atu nci „va b e a " o
oarecare bău tu ră înnoită, îm p reu n ă cu cei v red n ici, d escop erin d u -le lor
pu rurea oarecare lu cruri noi şi neobişnuite.
Ş i se pare că d e două pahare po m en eşte Luca, pentru u nu l zicând:
„L uaţi acesta ş i îm p ărţi ţi-1 în tre v o i", p e care l-ar fi zis cin ev a că este

20 în ed iţia 1988 a Scripturii, versetu l este: „ C in e este C e l C e v in e îm p u rp u rat, cu

v e şm in te le S a le m a i ro ş ii d ecât a le ce lu i ce cu le g e la v ie , cit p o d o a b ă îm b ră că m in te a
L u i ş i m â n d ru d e b e lş u g u l p u te rii L u i? "
304 Capitolul 22 SFÂNTULTEOFI (.ACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

închipuire a Legii celei Vechi; iaT altul, după ce a frânt pâinea şi a împarţit-o,
ş i p e care în su şi îl îm p arte u cenicilor şi al L egii celei N oi îl n um eşte. Ş i cu
sân g ele Lui zice că se în n o ieşte acesta [sân gele L eg ii Vechi]. P en tru că în
L eg ea V eche, sânge de vieţuitoare n ecuvântătoare era, cân d s-a d at Legea
(Ieşire 24, 4-8; Evrei 9,18-22), iar acum , d u p ă ce D um n ezeu C u v ân tu l S -a
fă cu t om , sân g ele L ui ne pecetlu ieşte nouă Legea cea Nouă.
Ş i zicând : „care p en tru v o i se d ă " şi „se v a rsă " n u în sem n ează cu m
că num ai pentru A postoli trupul L ui „se d ă" şi sângele „se v arsă", ci pentru
toată firea om enească. Aşadar, când zice: „care p en tru v o i se d ă ", să în ţelegi
în loc d e „pentru firea v o astră a o am en ilo r". D eci, P aştile cele vechi se
săv ârşeau p en tru izb ăvirea cea d in Egipt, şi sân g ele oii [m ielului] p en tru
p ăzirea celo r în tâi n ăscu ţi (Ieşire 12,13), iar Paştile cele N oi, p en tru iertarea
p ăcate lo r ş i păzirea g ând u rilor celo r sfin ţite şi alese lu i D um nezeu.
Şi în tâi „ p â in e a " şi apoi „p ah aru l". P en tru că m ai în tâ i este fapta cea
o sten icio asă [plină d e osteneală] şi cu anevoie de lu crat, pentru că su dori
p o v ăţu iesc m ai înainte d e fap ta cea b u n ă , precum şi pâinea n u n u m a i
în tru sudoarea feţei se lucrează (Facere 3 , 19), ci şi când se m ă n ân că, m a i
cu anevoie este de m estecat; apoi, aşa, d u p ă osten eli, u rm ează v eselia
d aru lu i lu i D u m nezeu , care este „ p ah aru l". C ăci d upă ce va o sten i cin ev a
în tru fapta bu nă cea cu anevoie lucrată, atunci se face v red n ic darurilor, şi
p ătim eşte beţia cea b u n ă, ieşind din lu m ea aceasta precu m Pavel şi D av id
(2 Corinteni 5, 13; 12, 2-4; Psalm 115, 2-4). Şi în d răzn esc a zice: şi p recu m
D u m n ezeu la A vacum (Avacum 3 , 18-19).

22, 21-27: D ar iată, m ân a ce lu i ce M ă v in d e este cu M in e la m asă.

(22) Ş i F iu l O m u lu i m erge, precum a fo s t o râ n d u it, d ar, v a i o m u lu i
a c e lu ia p rin care este vând u t! (23) Iar ei au în ce p u t să se în tre b e , u n u l
p e a ltu l, cin e d in tre e i ar fi acela care avea să fa că aceasta? (24) Ş i s-a
is c a t în tre e i şi n e în ţe le g e re 21: cin e d in tre ei se p are că e m a i m are? (25)
I a r E l le -a zis: R e g ii n eam u rilo r d o m n esc p e ste e le 2223şi ce i ce le stă p â n esc
s e n u m esc b in e fă că to ri. (26) D ar între v o i să nu fie a stfe l, c i ce l m a i
m a re d in tre voi să fie ca cel m ai tânăr21, şi căp eten ia ca acela care slu jeşte.

21 în ediţia de la 1805, în loc de „s-a iscat între ei şi neîn ţelegere", se găseşte „s-a
făcu t şi prigonire între d ân şii'’.
22 în ediţia de la 1805, în loc de „Regii neam urilor dom nesc peste ele", se găseşte
„îm p ăraţii păgânilor îi stăpânesc pre e i”,
23 în ediţia de la 1805, în loc de „cel mai tânăr", se găseşte „cel m ai m ic".
T Â L C U I R E A S F IN T E I E V A N C H E L I I D E L A L U C A C a p ito lu l 22 305

(27) C ăci cin e este m ai m are: cel care stă la m asă, sau cel care slu jeşte? O are,
nu cel ce stă la m asă? Iar Eu, în m ijlo cu l vostru, su n t ca u n u l ce slu jeşte.
(22,21) Psalm 40,9/ Matei 26, 21-23 / Marcu 14,18 /loan 13,18-26
<22,22-27) M atei 18,1; 26, 24-28 /Marcu 9,33-35; 10,41-45; 14,19-21 /
,
Loca 9 46-48; 12,37 /loan 13,4,22-23 /Faptele Apostolilor 2,23; 4 ,2 8 1Filipeni 2 ,7
N im ic nu este m ai ticălo s d ecât su fletu l cel îm p ietrit, căci ia tă , vezi ce
z ice D o m n u l: ică „m âna c e lu i ce M ă v in d e e ste cu M in e la m a s ă " şi
n ep ricepu tu l n u în ţe le g e a Pentru că D om nu l z ice aceasta n u n u m ai ca să
arate că ştia ceea ce era să fie, ci şi ca să n e arate n ou ă şi b u n ătatea Sa, şi
răutatea vânzătorului - căci şi dim preună a se o sp ăta n u s-a ruşinat [luda].
Insă n ici E l n u a dat în ap o i d intru a le face p e ale Sa le şi pildă şi ch ip a ne
da n o u ă, ca p ân ă în sfârşit să n e sârg u im să-i d o b ân d im p e cei ce greşesc.
Şi zice „ F iu l O m u lu i m e rg e ", n u ca şi cu m n u p oate să-Şi aju te lui
în su şi, c i fiindcă L ui I S-a o rân d u it m o artea p en tru m ân tu irea oam enilor.
„D ar, v ai o m u lu i a ce lu ia p rin care este v â n d u t!", că-I este rân d uit L ui a
pătim i; d ar tu, p entru ce te-ai aflat rău , ca să fii g a ta sp re v ân zare? Pentru
aceasta, d ară, ţi s-a d at ţie „ v a iu l" so artă, p en tru că te-a aflat înd em ănos
sp re vânzare; fiin d că şi şarpele este blestem a t, p en tru că a slu jit sfatu lu i
vrăjm aşu lu i (Facere 3 ,1 4 ).
Ş i s-au tu rbu rat u cen icii, au zind u n e le ca acestea - d a r aceasta o vei
în ţelege m ai p e larg în E vanghelia cea d e la lo a n . Iar acum , nu num ai
p e n tru b ă n u ia la v â n z ă r ii s e tu r b u r ă , c i d in tu r b u r a r e a a c e a s ta şi
neîn ţelegere s-a iscat între ei, certând u -se care d in tre ei a r fi m ai m are. Şi
au căzu t întru această vrajbă d up ă urm are. P en tru că e cu p u tin ţă să fi zis
unii către alţii: „Tu îl vei vind e p e D om n u l!", iar cel învinovăţit să răspundă:
„Ba n u , ci tu !", şi dintru aceasta au ajuns la a zice: „E u su n t m ai întâi şi eu
su n t m ai m are " şi altele ca acestea
A şadar, ce face D om nu l? P otoleşte tu rbu rarea lo r cu două pilde. C u
prim a, anum e cu aceea a p ăgânilor - p e care spu rcaţi şi necuraţi îi socoteau
ei a fi - , le arată D om nu l cu m că asem enea acesto ra v o r fi, dacă u nele că
acestea cugetă. Iar altă p ild ă le dă prin chipu l celo r p e care le face El, prin
care la sm erenie îi ad uce, arătând u -Se p e S in e că le slu jeşte lor. P en tru că;
atunci, precu m s-a zis, p âinea şi paharul li le îm p ărţea lor. „D eci, de vrem e
ce Eu, C el C are su n t în ch in at de toată firea în gerească şi cu vân tătoare, în
m ijlocu l vostru slu jesc, cu m sunteţi voi vred n ici d e λ cu geta m are [înalt]
şi a v ă prigoni cine este m ai m are?" Şi m i se p a re m ie că [D om nul] nu
nu m ai aşa, în trea că t, a p o m en it de şed e re a a ce a sta ş i d e slu jire , ci,
ad ucând u-le am inte lor că: „D aca dintru o p â in e aţi m ân cat şi dintr-un
pahar aţi b ău t, prieteni şi u niţi vă face pe voi această una m asă. A şadar,
 306 Capitolul 22 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

p en tru ce cu g etaţi cele ce nu su n t cuviincioase u nora ca acestora? C ă nici

E u nu am slujit acestuia, iar aceluia nu, ci vouă tuturor, d eopotrivă. Aşadar,
to ţi u na şi aceeaşi să cu g etaţi".
Iar tu, din toate acestea, sâ-m i înţelegi că în că nu erau de săvârşit
[d esăv ârşiţi] ucenicii; însă vezi [bagă d e seam ă] cu m m ai p e u rm ă au
strălu cit. R u şineze-se dar m aniheii care zic că din fire sunt u n ii n eînvăţaţi
ş i cu nep u tin ţă este de a se schim ba aceştia.
22, 28-34: Ş i voi su n teţi ace ia care aţi răm as cu M in e în în ce rcă rile
M e le 24. (29) Ş i Eu vă rân d u iesc vouă îm p ără ţie , p recu m M i-a rân d u it
M ie T atăl M eu , (30) ca să m ân caţi şi să b eţi la m asa M ea, în îm p ă ră ţia
M e a şi să şe d e ţi pe tro n u ri25, ju d e câ n d ce le d o u ăsp rezece s e m in ţii26 ale
lu i Israil. (31) Ş i a z is D o m n u l: S im o n e, S im o n e , iată sa ta n a v-a ceru t să
v ă cearn ă ca pe grâu; (32) ia r Eu M -am ru gat p en tru tin e să n u piară
c re d in ţa ta. Ş i tu, oarecân d , în to rcân d u -te, în tă re şte pe fra ţii tăi. (33) Iar
e l l-a zis: D o am n e , cu T in e su n t gata să m erg ş i în te m n iţă s i la m oarte.
(34) Iar Iisu s i-a zis: Z ic ţie, P etre, nu va cânta a stă z i co co şu l, p ân ă ce d e
tr e i o ri te v e i lep ăd a de M in e , că nu M ă cu n o şti27.
(22, 28) I.nr.1 18, 2B (22, 291 lezed iiil 16,13 (22,30) M alei 19, 28 /1 Corinteni 6 ,2 /
Apocalipsa 3,21; 20, 4 (22, 31) 1 1‘ctru 5,8/ 2 Corinteni 2,1 1 (22, 32) Matei 16,18 /
loan 17,15 (2 2 ,33-34) Malei 26,34-35 / Marco 14, 30-31 /loan 13, 37-38
F iin d că a zis: „D ar v a i o m u lu i a ce lu ia p rin ca re este v â n d u t!" - şi
în tre acestea i-a învăţat p e d ânşii că se cu vine sm erit a cu g eta p recu m
■ v ân zăto ru lu i i-a dat „v a iu l" ca soartă, asem enea ş i lor, [pe cele] dim potrivă
le zice: „ « Ş i v o i su n teţi aceia care aţi răm as cu M in e în în ce rcă rile M ele» ,
p e n tru a ceasta răsplătiri vă rând u iesc vouă, adică M ă aşez [înscăunez] cu
v o i, fiin d că Tatăl M eu M i-a rân d u it M ie îm p ărăţie, să m ân caţi ş i să beţi Ia
m asa M e a ". Iar „a m â n ca " şi „a b e a " n u a zis ca şi cu m a co lo a r fi bu cate,
n ic i ca şi cu m ar fi sim ţită îm p ărăţia Lui, căci în su şi n e-a în v ă ţa t p rin cele
z ise către sad u ch ei cu m că îngerească este petrecerea cea d e acolo28. D ar şi
R avel ne în vaţă că „îm p ărăţia lu i D u m n ezeu n u e ste m â n ca re ş i b ă u tu ră "
(Rom ani 14, 17). D eci nim eni să n u se în şele, au zin d aici aceasta: „C a să
m â n ca ţi şi să b e ţi la m asa M e a ", ci să înţeleagă că aceasta s-a zis d upă

24 în ediţia de la 1805, în loc de „aţi rămas cu M in e în încercările M e le ", se găseşte

„aţi petrecut cu M in e întru isp itele M ele".
25 în ediţia de la 1805, în loc de „tronuri", se găseşte „scaune".
26 tn ediţia de la 1805, în loc de „sem in ţii", se găseşte „neam uri".
27 în ediţia de la 1805, în loc de „nu M ă cunoşti", se găseşte ,;nu M ă ştii pre M in e ".
28 Vezi tâlcuirea de la Luca 20, 27-40.
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 22 307

asem ănarea celo r care su n t cinstiţi de îm p ăraţii lu m ii. C ă ci aceia care

îm p reu n ă cu îm p ăratu l se ospătează [sunt m esen i], se p ar că su n t m ai
cinstiţi decât toţi. Aşadar, aceasta o zice şi p en tm A postoli, anum e că lângă
D ânsul v o r fi m ai cinstiţi d ecât toţi oam enii. C ă d ş i „ sca u n e" [„ tro n u ri"]
pen tiu a şedea, au zind , să n u înţelegi scau n e, ci cin ste şi slavă. Că n ici una
d in tre zidiri şi făp tu ri acolo n u va „ şe d e a ", c i n u m ai a Sfin tei Treim i,
D u m n ezeu lu i C elu i n ez id it şi îm p ăratu lu i a toate este aceea, ad ică „a
şed ea" iar a zidirii, ca ceea ce este roabă, este „a sta". în să şi acestea trupeşte
le zicem - „a şed e a " şi „a sta".
Iar „ju d e cân d ", înseam nă osândind d in „cele d ou ăsp rezece s e m in ţii"
p e cei ce nu au crezu t, c ă d nu m ică o sân d ă le su n t A p o sto lii celor din
Israil, care n u au crezut. C ă ci şi A postolii su n t israeliteni, d ar au crezut.
D eci, de vrem e ce vân zăto ru lu i p e „ v a i!" i l-a h otărât, iar acestora
care au petrecu t în tru dragostea cea p entru D ân su l, atâta cin ste le-â spu s
m ai d inainte că le va fi, ca să nu se înalţe, ca şi cu m oarecare m are lu ciu au
isprăvit şi au p etrecu t în tru dragostea Lui şi n u L-au v ân d u t, zice: „ Satan a
v-a cerut să vă ce a rn ă ", adică: „să vă turbure, să v ă vatăm e, să vă ispitească.
Ia r E u [pentru voi] M -am ru gat, [ca] să n u socotiţi că a voastră este toată
isprava aceasta. C ăci diavolul foarte stă asu p ră, cerân d u -v ă pe voi ca să
vă scoată din d ragostea M ea şi vânzători să vă arate".
Şi către Petru p e acestea le abate, pentru că ş i m a i în d răzn eţ d ecât
ceilalţi era, şi p o ate el va fi cu getat înalt p en tru cele pe care le-a făgăd u it
H ristos. P entru aceasta, sm erindu-1 pe el, zice: „Satan a m ultă osârd ie a
p u s îm p otriva voastră, ia r E u M -am ru g at pentru tin e "; şi aceasta după
firea Sa cea o m en ească a zis-0, c ă d ca un D u m n ezeu , ce trebu inţă avea de
a Se ruga? Z ice, dar: „M -am ru gat ca sa n u piară credinţa ta, căci chiar
dacă pu ţin te vei d atina, însă ai întru sin e-ţi sem in ţele credinţei; cu toate
că frunzele le-a aru ncat vân tu l [viforul] isp ititorulu i, d ar răd ăcina este vie
şi nu va p ieri cred inţa ta. Iar tu, «în to rcân d u -te, în tă re şte p e fra ţii tăi»".
C ea arătată şi lesne de înţeles este aceasta, an u m e că: „Fiindcă te am pe
tine căp etenie p este ucenici, după ce vei p lân ge, pentru că te-ai lep ăd at de
M ine şi )a pocăinţă vei veni, întăreşte-i pe ceilalţi. Că aceasta ţi se cuvine
ţie, ca celui ce eşti după M in e piatră şi întărire a B isericii", Insă aceasta
poate să o înţeleagă d n ev a şi cu m că nu num ai p en tru A postolii cei de
atu nci s-a zis ca să fie în tăriţi de către P etru, ci şi pentru to ţi cred incioşii
cei ce vor fi până la sfârşitul veacului. „C ăci tu, o, P etre, întorcându -te,
bu nă p ild ă te vei face tu tu ror spre pocăinţă; şi n im en i d in cei ce cred întru
308 Capitolul. 22 SFÂNTULTEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

M in e nu se va deznăd ăjd ui, căutând la tine, cel care ai fo st A postol şi te-ai

lep ăd at, şi iarăşi, cinstea cea m ai întâi d ecât toţi şi isprăv n icia lu m ii ai lu at
p rin pocăinţă. D eci, te-a cerut satana să te cearnă p e tin e şi să te v atăm e ca
p e n işte g râu curat, aru ncând p e ascuns cele d e în tin are, ca acela care îţi
p izm u ieşte ţie pentru dragostea cea către M ine, precum îi este lui obiceiul.
C ă aşa s-a arătat şi asupra lu i Iov. Insă Eu nu te-am p ărăsit cu totul, ca să
nu piară cu totul cred inţa ta. Şi m ăcar că Eu M -am ru gat p en tru tine, tu
în să nu d o rm i şi nu fi fără de grijă, ci întorcân d u -te, adică p o căin d u -te şi
lăcrim ân d şi d e la lep ăd are fugind , fă-le şi altor cred in cio şi p ild ă de a se
p o căi şi a n u se d ezn ăd ăjd u i".
C e zice în să Petru? D in m u lta dragoste se sem eţeşte şi făgăd u ieşte
ce le ce a tu n ci îi erau lu i cu neputinţă. Iar D om n u l, fiindcă l-a v ăzu t pe e l
că g răieşte d in neso cotin ţă - căci i se cuvenea să nu se m ai îm p o triv ească,
d u p ă ce o d ată a au zit d e la în su şi A devărul, C are i-a zis lu i că va fi isp itit
—îi arată lu i şi felu l ispitei, an u m e că lep ăd are va fi.
Şi d e aici n e învăţăm o dogm ă. A num e, că n u aju n g e v oinţa om u lu i,
fără de aju to ru l lui D u m nezeu ; p recu m şi Petru, părăsit fiin d p u ţin , deşi
se părea că iu beşte şi este fierbinte cu duhul, însă D um nezeu slobozindu-1,
i s-a pus p ied ică d e la v răjm aşu l Şi iarăşi, nu ajunge ajutorul lu i D um nezeu,
n efiin d ş i v o in ţă om enească; precum ş i lu d a, n im ic n u s-a fo lo sit - m ăcar
c ă to ate le făcea D om n u l, ca să-l d obândească p e el - p en tru că v o in ţa
b u n ă lip se a Să n e spăim ântăm aşadar, lu ând în m in te cât p o t vicleşu g u rile
d iav o lu lu i asu pra celo r m ai trândavi; căci iată aici, Petru - cu to ate că era
ţin u t d e D u m nezeu - în să pentru că el cu ico n om ie a fost pu ţin p ărăsit,
sp re lep ăd are a fost tras. Aşadar, de n u îl păzea D um nezeu şi n u se aflau
sem in ţe b u n e în tru el, ce nu ar fi pătim it? Pentru că ţelu l d iav o lu lu i era ca
ş i p e acesta să-l aru n ce în tru vânzare. C ăci zice Proorocul că m ân căru rile
d iav o lu lu i su n t alese (Avacum 1,16).
D ară m u lţăm ită să fie lui D um nezeu C elu i C are n u -i p ărăseşte p e cei
cu v io şi şi d rep ţi şi b u n i la inim ă. întru acest fel era Petru, foarte iu bitor şi
străin d e to ată băn u iala cea vicleană către în v ăţătoru l său.
2 2 , 35-38: Şi le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă
şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic. (36) Şi
El le-a zis: Acum, însă, cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce
nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. (37) Căci vă spun că
trebuie să se împlinească29 întru Mine Scriptura aceasta: „Şi cu cei fără

29 în ediţia de la 1805, în loc de „să se îm p linească", se găseşte „să se u m ple".

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 22 309

d e le g e s-a s o c o tit", căci ce le d esp re M in e au a ju n s la sfâ rşit. (38) Ia r e i

au zis: D o a m n e , iată a ic i d ouă să b ii. Z is-a lo r: S u n t d e a ju n s 3”.
(22,35) Psalm 83, Î2 /Matei 10,9 f Maieu 6 ,8 /l.uca 9, 3; 10,4
(2 2 , 3 7 ) Isaia S3,12 /Marcu 15,28
La încep u tu l propovăduirii, trim iţând u-i D om n u l p e u cenici p e Ia sate
şi p e la cetăţi, îi trim itea fără să aibă ceva, n im ic d e treb u in ţă p u rtân d cu
dânşii, d e n im ic avân d grijă. C ăci se cu ven ea ca e i să cu n oască puterea
Lui şi în tru u n e le ca acestea, căci E l, p u rtân d grijă d e d ân şii, ca d e c e i ce
erau nep u tin cio şi, cu înd estulare făcea de le cu rg eau lo r cele trebu incioase
chiar şi fără pu rtarea lo r de grijă.
Iar acum , pe cele dim potrivă le porunceşte, n u îm potrivindu-se Lui
însu şi, ci arătându-Ie lor că până acu m ca pe n işte cop iii îi ţinea şi îi făcea pe
ei d e n im ic să n u se îngrijească. Iar d e acum , se cu v in e a cugeta şi ei cele ale
bărbaţilor şi a purta grijă de ei înşişi. C ăci zice [D om nul]: „Eu, Părintele
vostru C el C are M ă îngrijeam , iată M ă duc. D e acu m vă îm brăcaţi (adică vă
gătiţi) spre a v ă îngriji şi voi de cele ale voastre şi nu întru toate a vă nădăjdui
M ie, căci n u vă vor fi vouă lucrurile întru acest fel - lesnicioase şi fără de
osteneală - , ci veţi fi bântuiţi d e foam e şi sete şi d e către m ulţi p o triv n ici".
C ăci aceasta însem nează D om nul prin „pu ngă", „traistă" ş i „sabie". „Pentru
aceea, sculaţi-vă, ca cei care veţi flăm ânzi şi v eţi avea trebuinţă d e b u ca te " -
care prin „traistă" sunt însem nate - „şi vă îm bărbătaţi ca unii care veţi cădea
între m ulţi p otrivnici" - care prin „ sa b ie" sunt arătate.
Şi acestea le zice [D om nul] nu ca să poarte cu ad evărat săbii cu ei, ci,
p recu m am zis, războaiele şi prim ejd iile în sem n ân d u -le - şi în v ăţân d u -i
pe A p ostoli a fi gătiţi pentru toate. C ăci, ca să nu so co tească n eam u l cel de
pe u rm ă3’ cum că n im ic de la sine A p o sto lii nu au ad us la fapta b u n ă, ci p e
d e-a-ntregu l a lui D u m nezeu a fost, zice [D om nu l]: „N u, aceasta nu va fi
aşa, căci n u voiesc ca p rin n işte organe [unelte] n eîn su fleţite să lu crez prin
u cen icii M ei, ci cer ca să aducă şi ei cele de la s in e ". Pentru aceasta şi vei
afla pe A postoli, şi m a i v ârtos p e Pavel că m u lte a făcu t d in om en eşti
izvod iri ale m inţii şi socoteli - şi citeşte Faptele Apostolilor însă pentru
acestea n u lipsea ajutorul lui D um nezeu.
în că se şi foloseau A p o sto lii la sm erenie dintru acestea, căci dacă ei de
nim ic n u s-ar fi îngrijit, ci toate de la D um n ezeu le-ar fi aştep tat şi s-ar fi
făcu t lor, s-ar fi m ând rit, ca şi cu m au d obândit m ai m ari oarecare decât
după firea om enească. 301

30 în ediţia de la 1805, în loc de „Sunt de aju n s", se găseşte „D estul este''.

31 Generaţiile de după Apostoli.
310 Capitol ul 22 SFÂNTUL TEOF1 LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

încă şi în alt chip: n elu crate a firii şi stricăciu n e este a n u afla n im ic d e

la sine, ci „toate măcinate [de-a gata] a le a şte p ta ", d u p ă cu m este vorbă.
Pentru aceasta le zice lor cum că de acum se cu v in e să poarte ş i „ tra iste",
adică aşa să se afle şi să poarte de grijă, ca u n ii care vor flăm ân zi. Şi le
spune să cumpere şi „ s ă b ii", care însem nează să poarte grijă d e ei în şişi,
ca unii care vor fi loviţi cu p rim ejd ii şi războaie.
încă şi în alt chip au înţeles unii acest cuvânt: „cel ce n u are s a b ie ...
s ă -şi cu m p e re ", zicând aceştia că în sem n ează că venirea asupra Lui va fi
degrabă şi cum că va fi prins El de către oam eni u cigaşi. C ăci fiindcă ei se
apucaseră să se certe între ei pentru în tâietate, D om nul zice: „N u este
vreme pentru iubirea de întâietate, ci p en tru prim ejd ii şi ju n g h ieri; că E u ,
învăţătorul vostru, la moarte Mă aduc - şi nu la m oarte p lin ă de cinste, ci
şi aceasta se va plini întru Mine: « Ş i cu ce i fără de le g e s-a so co tit» ".
Aşadar, voind [Domnul] să arate năvălirea cea tâlh ărească ce va fi asupra
Sa, a pomenit de „ sa b ie "; şi nu cu totul a descoperit-o, ca n u d e vreo frică
să se turbure Apostolii, dar n ici cu totul nu a tăcut-o, ca nu de năvălirea
cea de năprasnă să se îngrozească. C i, mai vârtos, ca pe urm ă aducându-şi
am in te, să se m inu neze de-El ca de C el C are ştia m ai dinainte, [încă] şi să
se spăimânteze cum p e Sine Se da spre Patim ă pentru m ântuirea oam enilor;
şi, pentru aceasta, şi ei, de nici u nele d in cele de durere să n u fu g ă, pentru
a -i m ân tu i p e vreunii. C ăci, p recu m socotesc, pentru aceasta le zicea pe
acestea u m broase, ea, p e u rm ă, ad ucând u-şi ei am in te şi în ţelegân d u-le,
să se folosească. F iin d că atuncea atâta fără de socoteală se aflau, în cât
ziceau: „D o am n e, ia tă a ic i d o u ă s ă b ii".
Ia r E l, d u p ă ce i-a v ăzu t p e d ân şii că n u au în ţeles, zice: „ S u n t de
a ju n s " , m ăcar că nu erau în d ea ju n s, căci de treb u iau să u n eltea scă ajutor
o m en esc îm p o triv a ce lo r ce v en e au tâlh ăreşte asu p ra lor, n ici o su tă d e
Săbii n u erau d estu le; iar de n u v o iau aceasta, ci era treb u in ţă de aju to r
m ai d u m n ezeiesc, d e p riso sit erau şi cele două. în să D o m n u l n u a voit
să-i m u stre p e d ânşii că n u au în ţe le s, ci zicând : „ S u n t de a ju n s " , a trecu t
[cu v ed erea]. P recum facem şi noi cân d v o rb im cu cin ev a şi îl ved em p e
d ânsu l că n u în ţeleg e ceea ce am g răit, îi zicem : „B ine, la s ă ", m ăcar că
nu e ste bin e, d ar ca să n u facem tu rb u rare, lăsăm [trecem cu v ed erea]. Şi
face D o m n u l aceasta când îi v ed e p e u cen ici că n u au în ţe le s ceea ce s-a
zis. C ăci trece [cu ved erea] şi în ţeleg erea ce lo r g ră ite o la să p e n tru atu n ci
când ele s e v o r săvârşi cu lucrul. P recum şi când a zis: „ D ărâm aţi te m p lu l
a c e s ta " (loan 2, 19), căci u cen icii L u i au în ţeles aceasta m a i p e u rm ă,
d u p ă în v iere.
TÂLCUTREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 22 311

Iar alţii au zis că D om n u l cu ironie a grăit: „ S u n t de a ju n s ". Căci,

fiindcă au zis ucenicii: „D oam ne, iată aici două s ă b ii" , cu ironie - zic
aceia - că a grăit [D om nul]: „Fiindcă două su nt, m ulte su n t cu adevărat, şi
destule n e su nt nouă îm potriva atâtui norod ce va să vină asupra n o astră".

22, 39-46: Ş i, ie şin d , S -a dus după o b ic e i în M u n te le M ă slin ilo r, şi

u cen icii I-au u rm at. (40) Ş i când a sosit în ace l loc, le-a zis: R u g aţi-v ă, ca
să nu in tra ţi în isp ită. (41) Ş i E l S -a d ep ărtat de e i ca la o aru n cătură de
p iatră, şi în g e n u n c h in d , S e ruga, (42) zicân d : P ărin te, d e v o ie şti, treacă
de Ia M in e acest p ahar. D ar nu voia M ea, c i v o ia Ta să se facă. (43) Ia r u n
în g e r d in C er s-a arătat L u i şi-L întărea. (44) Ia r E l, fiin d în ch in d e
m oarte3-, m a i stă ru ito r S e ruga. Ş i su doarea L u i s-a făcu t ca p ică tu ri d e
sânge care p icu rau p e păm ânt. (45) Ş i rid icân d u -S e d in ru găciu n e, a v en it
la u ce n icii L u i şi i-a aflat ad o rm iţi de în trista re . (46) Ş i le-a zis: D e ce
d o rm iţi? S cu la ţi-v ă şi vă ru gaţi, ca să nu in tra ţi în is p ită ,
,
(22,39-42) Matei 6,13; 26 30,36-41 /Marcu 14,26,32-38 /Luca 21,37; 22, 46 /
loan 5, 30; 6, 38; 1 8 ,1 122,44) Plângeri 1,12 /Evrei 5 ,7 (22,15) Matei 26,40 /
Marcu 14, 37 (22, 46) Matei 26, 41 /Marcu 14,38 / Luca 22, 40
D upă Cină nu lenevirii şi jocurilor şi som nului se dedă D om nul, ci învă­
ţăturii şi rugăciunii, pentru noi pe acestea închipuind u-le [înfăţişându-le] şi
arătându-le. Aşadar, vai celor ce se apucă după Cină de lucrurile necinstitei
curvii!
A şadar, după ce i-a în v ăţat pe ucenici u n ele ca acestea, Se depărtează
spre M u ntele M ăslinilor, ca să Se roage, căci a v ea obiceiu l a face osebit
aceasta; drept aceea, şi de u cenici se desparte. Şi n u p e toţi u cen icii îi ia [cu
El], ci n u m ai pe cei trei, care au fost văzători ai slav ei L ui în riuinte[le
Taboruluî]. C ăci în tru nevoinţă şi chin de m o arte ru gând u-Se, ca să nri se
pară că acestea su n t ale tem erii, pentru aceasta îi ia p e aceştia, care au fost
ei în şişi văzători ai slavei Sale celei dum nezeieşti şi ascultători ai m ărturiei
celei de Su s (Luca 9,28-36), ca atu nci când îl v o r v ed ea in tru n ev oin ţă, să o
socotească pe aceasta că este a firii celei om eneşti. C ăci, ca să fie încredinţare
că S-a făcut cu adevărat o m , a slobo zit firii o m en eşti să facă ceea ce este al
ei. D ar şi El, ca un om , pofteşte viaţa şi S e roagă „să treacă p a h a ru l" - că
jiv in ă [vieţu itoare] iu b ito are de v iaţă e s te o m u l şi, p rin aceasta, su rp ă
eresurile cele ce zic cum că [M ântuitorul] d upă nălu cire S-a făcu t om . C ăci,
dacă şi acestea făcând u-se [de către D om nul], au în d răzn it u n ii a b â rfi
[născoci] u nele ca acestea [eresuri], ce n u ar fi zis, dacă n ici ele n u s-ar fi
săvârşit [de D om nul]? 3

33 In ediţia de Sa 1805, în loc de „în chin de m oarte", se găseşte „întru nevoinţă",

având şi o mică înseninare: [1.805] „Sau îngrijire, înfiorare".
312 Capitolul 22 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPU L BULGARIEI

A şadar, a voi „să treacă p a h a ru l" este o m en esc, iar degrabă a zice:
„ D a r n u v o ia M ea , c i v o ia Ta să se fa c ă ", arată că şi n oi tot aşa s c cu v in e s ă
n e aflăm şi să filosofăm , ş i Ia voia lui D um nezeu să lăsăm , [încă] ş i firea
trăg ân d u -n e înapoi, să n u n e întu m ăm . „Nu voia M ea cea om en ească să
fie , d a Ta, care a Ta n u este despărţită d e voia M ea cea d u m n ez eia scă ".
C ă d d ou ă firi având C el U n u l H ristos, avea cu adevărat şi fireşti v o in ţe,
a d ic ă p e cea d u m n e z eia scă şi p e cea o m en e a scă . D eci v o ia firea ce a
o m en ească să trăiască, întru cât este lu cru firesc; ap oi, u rm ân d v oii celei
d um nezeieşti, cam voieşte ca toţi oam enii să se m ântuiască - şi este d eobşte
[această voie] a T atălu i şi a F iu lu i şi a Sfântu lu i D u h - , a p rim it m oartea. Şi
a şa un'a s-a făcu t cea vo ită, adică m oartea cea m ân tu itoare. C ă d cu m că de
la firea cea o m en ească a fost rugăciunea, d up ă slo b o zire p ă tim in d ea
p atim a cea d e o b şte a iu birii d e viaţă, iar n u d e la D um n ezeu - p recu m z ic
b le ste m a ţii a rien i - a ră ta t este dintru aceea că a asu d at şi în tru a tâ ta
n ev o in ţă a fost, în cât, d up ă cu m zice pilda şi „ p ică tu ri d e s â n g e " a u că z u t
d e pe El.
C ă pildă [exem plu, m ărturie] este la cei ce fo arte se o sten esc cu m că
sân g e au asu dat, precu m şi la cei ce cu am ar se tân guiesc, cu m că e i cu
sân g e plâng. A ceasta, dar, voind să în sem n eze [arate] ş i E v an g h elistu l,
cu m că nu oarecare subţiri um ezeli [puţine sudori] şi oarecum după arătare
iv ite , ci picături groase de su dori prim prejur îi p icau , p e p icătu rile c e le de
sâ n g e le-a lu at, ca să închip u iască [zugrăvească] ceea ce s-a făcut33. A şadar,
d in tru acestea este arătat cu m că firea aceea ca re asu d ase şi era în tru
n ev o in ţă, cea om enească a fost, iar nu cea d u m n ezeiască. F iin d că şi firea
o m en ească a fo st slob o zită să pătim ească acestea, şi aşa pătim ea, ca în tru
aceeaşi d ată să arate că n u d upă nălucire S-a arătat [D o m n u lla fi o m , ia r
a lta ca m ai,cu taină şi frica cea d e obşte a firii om en eşti să o vin d ece, în tru

33 Singurul Evanghelist care a scris despre sudorile de sânge ale M ântuitorului este
u n medic, „Luca, doctorul cel iu bit" (Coloseni 4,14) şi o face cu precizia unui bun clinician.
H em atridesa este un fenomen foarte rar, însă bine descris. Ea se produce în condiţii cu
totul speciale: o mare slăbiciune fizică, însoţită de o zguduire sufletească, drept urm are
a unei emoţii adânci, a unei frici mari. Fenomenul constă într-o dilataţie intensă a vaselor
capilare, dilataţie care produce hemoragie. Sângele se amestecă laolaltă cu sudoarea şi
acesta este amestecul care iese prin piele, sc adună şi se prelinge pe tot corpul, în cantitate
suficientă, ca să curgă şi să cadă pe p ăm ân t Această hemoragie microscopică se produce
pe toată pielea Mântuitorului Hristos, încă de pe acum pielea îi era rănită şi dureroasă,
pentru loviturile ce urmau să vină (loan 19,1).
TÂLOJ1REA SFINTEJ EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 22 313

Sine cheltuindu~o pe aceasta şi supusă făcând u-o voii celei dum nezeieşti,
iar sudorile cele ce ieşeau din trup şi cădeau, ar fi zis cineva că aceasta ar
însem na, anum e că secau şi se uscau şi cădeau de la noi izvoarele fricii,
îm bărbâtându-se şi îm pu tem icind u-se firea noastră în tru Hristos. C ăci de
nu însem na aceasta - anum e că vroia să vindece frica noastră a oam enilor
nu ar fi asudat [El] atâta, m ăcar deşi [de nu ar fi făcu t astfel] foarte fricos şi
fără de bărbăţie ar fi fost.
Şi I „s-a arătat Lui în g eru l, în tărin d u -L " pe E l - ş i aceasta spre a noastră
înd em nare [săvârşindu-se], ca să cu noaştem p u terea rugăciunii, an um e
că întăreşte; [încă] şi cunoscându-o, p e aceasta să o p u nem în ain te întru
nevoi. D ar şi proorocie a lu i M o ise se îm p lin eşte, ce s-a zis în C ântarea cea
mare: „Să se întărească in tu i El toţi fiii lu i D u m n ez eu " (Deuteronom 3 2 , 43).
Iar unii, aşa m ai cu iscod ire au tâlcuit cu vân tu l, cu m că i s-a arătat lui
în ger slăv in d u -L p e E l şi zicând: „ATa, D oam ne, este tăria, că Tu ai izbând it
asupra m orţii şi a iad u lu i şi ai m ântu it n eam u l o m en esc". Şi acestea întru
acest chip.
Iar E l, aflând u-i pe u cenici dorm ind, întru aceeaşi dată îi d ojen eşte şi
îi sfătu ieşte să se roage întru isp ite, că să nu se biruiască de ele, căci aceasta
este „a n u in tra în is p ită ", adică a nu fi în g h iţit d e isp ită, n ici a fi stăp ân it
de d â n sa Sau şi aşa sim plu [de rând ] ne p o ru n ceşte n o u ă să n e ru găm , ca
întru linişte să fie cele ale noastre şi să n u căd em în ceva dintru cele grele,
că drăcesc lucru este şi trufaş a n e aru nca pe n oi în şin e în ispite. A şadar,
cum zice laco v : „M are b u cu rie să so c o tiţi, fr a ţii m e i, cân d că d e ţi în
fe lu rite is p ite " ? (Iacov 1, 2) Ş i ce este aceasta? A u , d ară, cu v ân tu l nostru
este îm p o trivă? Iată, dar, că nici Iaco v nu a zis: „aru n caţi-v ă pe voi în şiv ă "
ci, „când căd eţi în ispite, să n u v ă sfărâm aţi [în grijoraţi, d ezn ăd ăjd uiţi], ci
toată bu cu ria s ă socotiţi, cât şi ceea ce m ai în ain te nu era voită, să o faceţi
v o ită". C ă m ai b in e era de nu ar fi v e n it [ispita], ia r d upă ce a ven it, ce
treb u in ţă m ai e ste a m ă în trista fă ră d e fo lo s? A şad ar, a ra tă -m i m ie
oareu nd e, poruncită aievea aceasta: „R u g aţi-v ă să căd eţi în isp ită ". în să
nu v ei p u tea acest lucru. Şi ştiu că în d oit este chipu l ispitelor ş i cu m că
u nii în ţeleg că se cu vine să n e ru găm a n u in tra în ispită - ad ică în ceea ce
b iru ieşte su fletu l p recu m în ispita cu rviei, în ispita m ân iei - în să toată
bu cu ria să so co tim când în trupeşti p ătim iri şi isp ite cădem . C ăci p e cât
om ul cel din afară se strică, pe atât cel lăuntric se înnoieşte (2 Corinteni 4,16).
Ştiu , dar, acestea, dar p e cele m ai ad evărate le aleg ş i care se p o triv esc cel
m ai b in e la cele de faţă.
314 Capitolul 22 SFÂNTUL TEOFi LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

2 2 ,47-53: Şi vorbind El, iată o mulţime şi cel ce se numea Iuda, unul

dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Ş i el s-a apropiat de Iisus,
ca să-L sărute. (48) Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?
(49) Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis:
Doamne, dacă vom lovi cu sabia?341(50) Şi unul dintre ei a lovit pe sluga
arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. (51) Dar Iisus, răspunzând a zis:
Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat. (52) Şi
către arhiereii, către căpeteniile templului15şi către bătrânii care veniseră
asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu toiege. (53)
în toate zilele fiind cu voi în templu, n-aţi întins1* mâinile asupra Mea.
Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.
(22,47) Matei 26,47-4S /Marcu 14,43-441 loan 18, 3
(22, 48-53) Matei 26, 51-56 / Marcu 14,30,47-50/loan 18,10-12
Săru tarea o d ăd u se Iu d a ca sem n celo r ce veneau asu p ră, d ar n u de
departe Ie-a arătat, ca să n u greşească ei, noap te fiin d , de vrem e ce şi ca să
nu se ascu nd ă Iisu s, cu felinare şi cu făclii vin.
Aşadar, ce face D om nu l? P rim eşte această vrăjm aşă sărutare. Iar trăz-
netele zăboveau asu pra nem u lţăm itorului şi v iclean ului, în v ăţân d u -n e pe
noi M ântuitorul netinerea.de m inte a răului, întru u nele ca acestea Şi num ai
atât îi aduce spre prihănire: „«Iuda, cu săru tare v in z i [pe F iu l O m u lu i]?»
N ici de acest chip al vânzării nu te ruşinezi? L u cru l cel v răjm aş al vânzării
cu sărutare de prieten îl am esteci? D ar pe C in e vinzi? P e F iu l O m ului,
adică pe Cel blând , pe. Cel lin, pe Cel lesn e iertător, p e C el C are pentru
tine S-a făcut om ; şi cu covârşire D u m n ezeu fiin d ". Şi acestea le zicea
D om nul, până la cel d in urm ă ceas arzând [de dragoste] pentru Iuda.
Pentru aceasta, nici nu l-a ocărât şi nici nu i-a zis: „O, om n em u lţăm ito r şi
fără de o m en ie", ci „ Iu d a " - pe n u m ele cel ad evărat al său chemându-L pe
el. Şi nici acestea nu i le-ar fi spus D om nul, d e nu ar fi fost şi acestea spre
înd reptarea lui, de ar fi voit [num ai]. Aşadar, D om n u l, din această pricină
le face acestea şi se p are că îi aduce prihană lu i Iuda, ca acestu ia să nu i se
pară că s-a tăinuit, ci, cu n o scân d u -L m ăcar atu n cea p e Stăp ân u l cum că
p e toate le ştia, să cad ă şi să se pocăiască. în să D om n u l îl ştia p c el că este
n eînd reptat, dar ceea ce era a Lui a face, făcea - precum şi Tatăl Său în 34

34 în ediţia de la 1805, în loc de „dacă vom lovi cu sabia?", se găseşte „lovi-vom cu

sabia?·".
3=1 în ed iţia de la 18Ü5, în loc d e „ c ă p e te n iile te m p lu lu i", se g ăseşte „v o iev o zii
B is e r ic ii" ..
36 în ed iţia de la 1805, în loc d e „ în tin s", se g ăseşte „ tin s",
tAl c u ir e a s f in t e i e v a n g h e l ii d e l a l o c a Capitolul 22 315

Scrip tu ra V eche făcea, căci ştia că nu v o r ascu lta ev reii, în să trim itea
Prooroci. în că [săvârşeşte aceasta D om nul] în v ăţân d u -n e şi pe noi ca să
nu ne îngreuiem , înd reptând u-i p e cei ce greşesc.
Şi râvnesc u cen icii şi poartă săbii. D ar de und e le aveau pe acestea?
Fiindcă jertfiseră m ielul şi ieşiseră de la m asă, cu cuviinţă le aveau pe
acestea. Şi este m u strat Petru cel fierbinte, ca acela care a u neltit râvnă
afară de scop o su l [ţelul] D om nului. C ă ceilalţi întreabă: „D oam n e, dacă
vom lo v i cu sa b ia ? ", iar el nu aşteaptă înd em n are, aşa era de fierbinte
p retu tindenea pentru învăţătoru l.
Şi loveşte pe „sluga arhiereului" şi îi taie lui „urechea cea dreaptă".
N u întâm plător s-a făcu t aceasta, ci era acesta sem n că arhiereii cei de
atunci toţi vor deveni robi şi v o r pierde urechea cea dreaptă. C ăci de l-ar
fi ascultat p e M oise, nu L -ar fi răstignit p e D om nul slavei.
Iar Iisus tăm ădu ieşte „u rech e a", căci se cuvine pu terii celei m ari a
C uvântu lu i a vindeca p e cei neascultători şi a le ad ău gi lo r ureche spre a
asculta. D eci face m in u n e Iisus, prin această m inu n e ce se vede a urechii,
nerăutatea Sa arătându-o, şi prin m inune p lecând u -i pe dânşii, ca să se
d ep ă rtez e d e tu rb are. Şi g ră ie şte „către a r h ie r e ii şi către voievozii
Bisericii" - ad ică sp re isp rav n icii care erau râ n d u iţi sp re a p u n e în
rand uială p ricinile preoţeşti, sau şi p e cei ce li s-au în cred in ţat lu crurile
zid irii şi înnoirii [tem plului] îi num eşte „voievozi". Aşadar, zice către
aceştia: „în toate zilele, în B iserică [tem plu] în văţam , şi n u aţi v o it să m ă
prindeţi, iar acu m tâlhăreşte aţi venit asupra M e a Dar, cu ad evărat, de
lu cruri ale n o p ţii vă ap u caţi şi stăpânirea voastră a în tu n ericu lu i este şi
pentru aceasta acest fel d e ceas aţi pând it, potriv it vouă şi lu cru lu i de care
vă ap u caţi".
22,54-62: Şi, prinzându-L, L-au düs şi L-au băgat în casa arhiereului.
Iar Petru îl urma de departe. (55) Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii
şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor. (56) Şi o slujnică,
văzându-1 şezând la foc, şi uitându-se bine la el, a zis: Şi acesta era cu
El. (57) Iar el s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc37. (58) Şi după
puţin timp, văzându-1 un altul, i-a zis: Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a
zis: Omule, nu sunt. (59) Iar când a trecut ca un ceas, un altul susţinea38
zicând: Cu adevărat şi acesta era cu El, căci este galileian. (60) Şi Petru a
zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată, încă vorbind el, a cântat cocoşul.

37 în ediţia de la 1805, în loc de „nu-L cunosc", se găseşte_„nu-L ştiu pre E l".

38 în ediţia de ţa 1805, în loc de „susţinea", se găseşte „întărea".
316 Capitolul 22 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

(61) Ş i În to rcâ n d u -S e , D o m n u l a p riv it sp re P etru; şi Petru şi-a adus

am in te de cu v ân tu l D o m n u lu i, cum îi z is e s e că, m ai în a in te d e a cânta
co co şu l astăzi, tu te v e i lep ăd a d e M in e de trei ori. (62) Ş i ie şin d afară,
P etru a p lâ n s cu am ar. (22,54-61) Matei 26,34, 57-75 /Marcu 14,30,51-72 /
loan 13,38; 18,13-26 (22, 62j Matei 26,75 /Marcu 14, 72
După cu m [D om nul] H ristos a proorocit, a slăbit Petru şi s-a lepăd at
d e Stăp ânu l H ristos n u o dată, ci şi de trei ori, [încă] şi cu ju răm ân t făcea
lepădarea. C ăci z ice E vanghelistu l M atei că: „a în ce p u t a se b le s te m a ş i a
se ju ra : N u cu n o sc pe O m u l a ce sta " (M atei 26, 74). A tâta d e m ult a fost
ţinut de frică, părăsit fiind p u ţin, pentru în d răzn eala [sa de m ai înainte],
p entru ca să se în v eţe a fi altora iertător. C ăci m ai în d răzn eţ şi m ai greu d e
p lecat era, şi d e n u s-ar fi în ţelep ţii dintru acestea, d e m ai m u lte ori greu şi
n eiertăto r ar fi p etrecu t. în să atu nci atât a fost de afund at d e frică, în cât
n ici nu şi-ar fi sim ţit căderea sa, d e nu S -a r fi în tors D om n u l şi n u ar fi
cău tat sp re el. O , bunătate! C ă şi întru o sând ă fiin d El, n u p regeta a avea
g rija de m ântu irea ucenicului; şi cu cuviinţă [face D om n u l astfel], pen tru
că şi o sând a aceasta pentru m ântuirea o am en ilo r o su ferea El. D eci s-a
lep ăd at u cen icu l în tâia oară, ap o i cocoşul a cân tat, ş i iarăşi s-a lep ăd at
p ân ă şi de a treia oară, şi atunci iarăşi a câ n ta t cocoşu l, a doua oară. C ăci
aşa scrie M arcu, m ai a i de-am ănuntul şi m ai dinadins pe acestea scriindu-le
(M arcu 14, 67-72), ca u nu l care le-a în văţat d e la P etru, căci al acestu ia şi a
fost ucenic. P en tru aceasta, ca p e u nele care d e M arcu au fost zise, E uca în
treacăt le-a p o m en it, n efăcân d p o v estire cu d e-am ăn u n tu l. Ş i n u este
p o triv n ic ceea ce zice Luca, cu ceea ce s-a z is de M arcu. C ă ci cocoşu l la
fiecare cântare obişnu ieşte şi d e două ori şi d e trei ori a c â n ta D eci, Petru,
a tâ ta s-a în tu n ecat d e nep utinţa om en ească, în câ t n ici d in tru cântarea
co co şu lu i nu şi-a v en it întru sim ţire, ci [dim potrivă], d up ă ce cocoşul a
câ n tat, el s-a lep ăd at iarăşi şi iarăşi p ân ă cân d a fo st ad u s în tru aducerea
am in te d e cău tarea cea bu nă a Iui Iisus,
„ Ş i ie şin d afară. Petru a p lâ n s cu am a r". C ăci a ieşit şi când s-a lepădat
în tâia oară, p recu m M arcu zice (Marcu 14,68). A p o i poate iarăşi să fi intrat,
c a să nu dea şi m ai m u lt d e b ăn u it că este d e-al lu i Iisus. Ş i apoi întru
sim ţire ven in d u -şi, astfel iese şi „p lân g e cu a m a r", că ci p en tru a n u fi
v ă z u t d e ce i d in cu rte, iese şi se ascund e de dânşii.
Iar unii nu ştiu cu m nebunească părtinire pentru Petru alcătuiesc, zicând
c u înd răzneală că nu S-a lepădat Petru, c i a zis că: „N u cu n o sc p e O m u l
a c e sta ", adică „N u -L cu nosc p e A cesta a fi om de rân d , ci D um nezeu făcut
o m ". D ar p e această socoteală nebu nă altora o vom lăsa, că şi pe D om nul îl
fa c m incinos, [încă] şi alcătuirii E vangheliei se îm potrivesc; şi nici nu vor
TĂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 22 317

putea, câtu şi d e cât, să potrivească urm area povestirii. D ar încă şi Petru,

pentru ce „a p lân s cu am ar", dacă nu s-a lepăd at [de D om nul]?

2 2 , 63-71: Iar b ărb aţii care î l păzeau pe lisu s, î l batjocoreau , bătându-L.

(64) Ş i a co p erin d u -I faţa, î l în tre b a u , zicând-*1: P ro oroceşte cin e este ce l
ce Te-a lo v it? (65) Ş i h u lin d u -L , m u lte a lte le sp u n eau îm p o triv a Lui.
(66) Ş i cân d s-a făcu t ziu ă, s-au ad u n at b ă trâ n ii p o p o ru lu i, a rh ie re ii şi
cărtu rarii şi L-au d u s pe E l în sin e d riu l3940 lo r, (67) zicân d : S p u n e n ou ă
d acă e şti Tu H ristosu l. Ş i E l le-a z is: D acă vă v o i sp u n e, n u v eţi crede;
(68) ia r dacă vă voi în tre b a, n u -M i v eţi răsp u n d e41. (69) D e acu m în să
F iu l O m u lu i va şed ea42 de-a d reap ta p u te rii lu i D u m n ez eu . (70) Ia r e i au
z is to ţi: A şad ar, Tu e şti F iu l lu i D u m n ezeu ? Ş i E l a z is către ei: V o i z ic e ţi
că Eu su nt. (71) Ş i e i au zis: C e n e m ai tr e b u ie m ă rtu rii, căci n o i în ş in e
am au zit d in gura L u i?
(22,63) Psalm 21,7/Isaia 50,6 /Matei 26,67 /M.ircu 14, 65 (22,64) Matei 26,67-68 /Marcu 14,62
(22, 66) Psaim 2.1 /Matei 27, 1-2 /Matru 15, 1 /loan 18,28 /Faptele Apostolilor 4,26
(22, 67- 71) Psalm 109,1 /Dani il 7, 13 /Matei 26,63-651 Marca 14,61-64 1loan 6 , 62
C ei care ad uceau acestea asupra lu i lisu s erau oam en i b a tjo corito ri şi
ifiăscăritori [ocărâtori, neruşinaţi].
încă se cu venea ca şi d iavolu l să n u lase nici u n chip al rău tăţii, ci
toate să le deşarte [asupra lu i H ristos], ca p rin toate, firea n o astră sfin ţită
aflând u-se, să-l biru iască şi să-l zd robească p e el. F iin d că pentru aceasta a
lu at D om nul firea noastră, ca să o întărească îm potriva tu tu ror m eşteş­
ugarilor d iavolului, şi să arate cu m că şi d intru în cep u t d e s-ar fi trezv it
A dam , nu ar fi fost biruit. Pentru aceasta toate chipurile răutăţii vărsându-le
d iavolu l asupra Lui, le su fere, ca noi cei de p e u rm ă să av em în d răzn eală,
fiin d că firea n o astră întru H ristos a biruit şi să n u n e în frico şăm sp re ceva
din cele ce se par d e ocară sau m âhnire. P en tru aceasta şi este o că râ t şi
bătu t Stăp ân u l Proorocilor, ca u n prooroc m in cin o s fiind batjocorit. C ăci
aceea care zice: „Prooroceşte cin e este ce l ce Te-a lo v it? ", aceasta înseam nă,
an u m e că II batjocoreau pe El ca p e un am ăg itor şi ca p e u n u l C a re S e face
p e Sine Prooroc.

39 în ediţia de la 1805, în Ioc de „şi acoperindu-1 f aţa, îl întrebau, zicân d ", se găseşte
„şi acoperindu-L pre E l, î l loveau preste obraz ş i !l întrebau p e El, zicând".
40 în ediţia de la 1805, în loc de „sin ed riu l", se găseşte „soborul".
41 în ediţia d e la 1805, în loc de „nu -M i v eţi răspun de", se găseşte „nu-M i veţi
răspunde, n ici nu M ă veţi slo bo zi",
42 în ediţia d e la 1805, în loc de „de acum în să F iu l O m ului va şed ea", se găseşte
„de acum va fi Fiu l O m ului şezând".
318 Capitolul 23 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„ Ş i când s-a făcu t z iu ă " - căci noaptea, cu b atjo cu ri şi cu ocări era

hu lit de slugile cele b ete - b ătrân ii şi cei m ai de cinste îl în treab ă de este El
H ristos. Iar El, ştiind cu getele lor şi cum că dacă n u au crezu t lu cru rilor
Sale, care m ai m ult p ot să p lece, cum vo r cred e cu v in telor Lui, zice: „D e
vă voi spune vouă, nu v eţi crede, căci de aţi fi crezu t cu v in telo r M ele, ce
trebuinţă era de soborul [sinedriul] cel ad u n at acum ? Ş i de vă voi întreba,
n u -M i veţi răsp u n d e" - căci d e m ulte ori fiind în trebaţi au tăcut, p recu m
pentru bo tezu l lui lo a n (Matei 21, 25-27; Marcu 11, 29-33; Luca 2 0 ,4 -8 ) şi
pentru cu vân tu l acela: „Z is-a D o m n u l D o m n u lu i M e u " (Psalm 109, 1;
M atei 2 2,44; Marcu 12, 36; Luca 20, 42) şi pentru fem eia gârbovă (Luca 13,
17) ~ „unde, dară, auzind, aţi crezut? Şi fiind voi în trebaţi, când n u aţi
tăcut? Pentru aceea nu m ai atât zic, că de acu m nu m a i este p en tru voi
vrem e de cuvinte şi de învăţătură p entru aceasta - adică C ine su n t Eu - ,
căci, d e aţi fi voit, M -aţi fi cu noscu t dintru m inu n ile ce le care s-au făcut.
C i.de ju d ecată este vrem ea de acum . A şadar, M ă veţi v ed ea pe M ine, Fiul
O m ului, şezând de-a dreapta pu terii lu i D u m n ezeu ".
Şi fiind cu cuviinţă ca ei să se sp ăim ân teze, după cu vân tu l acesta m ai
m u lt au tu rb a t şi cu n e b u n ie în tr e a b ă : „ A ş a d a r, Tu e ş t i F iu l lu i
D u m n e zeu ?" Iar E l oarecum de m ijloc şi cu ironie le răspunde: „Voi z iceţi
că E u s u n t", pentru că nu lu a în seam ă turbarea lor şi fără de frică vorbea
■■■■cudânşii. D eci, dintru acestea este arătat că aceia care su n t nesu pu şi, nim ie-----
nu se folosesc dintru a li se descoperi lo r cele m ai tainice, ci, m ai vârtos,
m ai m u lţă osând ă prim esc. Pentru aceasta şi se cu v in e a fi ascu n se de
către Unii ca aceştia, căci acest lucru este, cu prisosinţă, al iubirii de oam eni.
 319

C a p it o l u l 2 3
Usus înaintea lui Irod. Judecata, răstignirea, moartea şi îngroparea1

23, 1-5: Ş i scu lâ n d u -se toată m u lţim ea acesto ra, L -au d u s în a in tea
Iu i P ila t. (2) Ş i au în ce p u t să-L pârască, zicân d : Pe A cesta L -am g ă sit
răzvrătin d n ea m u l n o stru şi îm p ied icân d să d ăm d a jd ie C ezaru lu i ş i
z icân d că E l este H risto s, rege*23. (3) Ia r P ila t L-a în tre b a t, zicân d : Tu eşti
re g e le iu d e ilo r?’ Iar El răsp u n zân d , a zis: Tu zici. (4) Ş i P ila t a z is către
a rh ierei şi către m u lţim i4: N u găsesc n ic i o v in ă în O m u l acesta. (5) D ar
ei stă ru ia u 5, zicân d că în tărâtă p o p o ru l, în v ă ţâ n d p rin to a tă lu d ee a ,
în ce p ân d d in G a lile e a p ân ă aici.
(2 3 ,1) Malei 27, 2 /Marcu 15,1 /loan 18,28 (2 3 ,2J Ieremia 38, 4/ Matei 17, 25; 22, 21 /
Marcu 12,17 /loan 19,12 (23,3) Matei 27,11 /Marcu 15, 2 ( loan 18, 33 /
ITim otei 6 , 131 Apocalipsa 1, 5 (23, 4) 1 Petru 2,22 (23,51 Amoa 7,10
A rătat se îm potrivesc adevărului, căci und e a oprit Iisus să nu dea
d ajdie C ezaru lu i - de vrem e ce m ai vârtos, ca o d atorie, a o da înapoi a
poruncit, aşa zicând: „D aţi în a p o i cele ce su n t ale C ez a ru lu i, C ez a ru lu i"?
(Matei 22,2 1 ; Marcu 12,17; Luca 2 0 ,2 5 ) Şi cu m în tărâta n orod u l? O are ca şi
cum Se ispitea să răpeascăîm părăţia?6 D ar aceasta cu totul este de necrezut.
P en tru c ă şi vrând noro d u l să-L facă îm părat, E l cu n oscân d [aceasta], S-a
d at în lături (loan 6, 15). Pentru aceasta şi P ilat p ricep ân d năpăstuirea,
m ărturiseşte că: „N u g ăsesc n ic i o vină în O m u l a cesta ".
Şi m i se pare m ie că şi întrebarea aceasta care o face către H ristos, spre
a râd e de năpăstuire o săvârşeşte, căci batjo coreşte lu crul, zicând : „Tu e ş ti
îm p ăratu l Iu d e ilo r? ", ca şi cu m aceasta ar fi zis: „Tu C el sărac, C el de
rân d , C el gol, C el fără d e n id u n ajutor eşti p ârât că p ofteşti îm p ărăţie?"
Iar aceste graiuri su n t ale u nu ia ce râd ea - p recu m am zis - d e cei C are-L

' In ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru ducerea M ântuitorului la Pilat.
Pentru defăimarea lui Iisus de către Irod. Pentru fem eile ce plângeau. Pentru răstignirea Iui
Iisus. Pentru tâlharul ce s-a pocăit. Pentru îngroparea lui Hristos".
2 în ediţia de la 1805, în loc de „rege", se găseşte „îm părat".
3 în ed iţia de la 1805, în loc de „ Iii eşti regele iudeilor?", se găseşte „Tu eşti împăratul
jid o v ilo r?"
4 în ediţia de la 1805, în loc d e ,m u lţim i", se găseşte „norod".
5 în ediţia de la 1805, în loc de „d âr ei stăruiau", se găseşte „iar ei se întăreau ".
6 Adică să răpească dregătoria împărăţiei pământeşti.
320 Capitolul 23 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIE PISCOPUL BULC ARIEI

pârâu p e D om nu l H ristos pentru acestea. C ăci plasm u iesc ei că Acela, C are

este atât de gol şi de rând, Se ispiteşte la u n lucru ca acesta, care are trcbu inţă
şi de m u lţi ban i, [încă] şi d e m u lţi ajutători.
Iar ei, neavând nici o altă ajutorinţă [sprijinire] în năpăstuirea ce-I
făceau , glasu rile şi le uneltesc spre ajutor; şi strigă asupra lu i D um nezeu
C u v ân tu l, „zicând că în tă râ tă ", adică spre răzm eriţă asm uţă norod u l, şi
nu num ai într-o p arte a ţării, ci din G alileea a în cep u t şi a ajuns până aici,
p rin m ijlocu l Iudeii trecând. Şi m i se pare m ie că nu aşa d e rând p o m en esc
de G alileea, ci spre frică turburându-1 pe F ila t, căci galileien ii întru acest
fel sunt pururea, tu rbu rători - şi de noi izvodiri se apu că. P recum a fost şi
Iu d a G alileian u l, în tru a cărui pom enire se ved e că l-au a ru n cat aceştia p e
Pilat, ca şi cum ar fi zis astfel: „Socoteşte, o, ighem oane, pe Iuda G alileianul,
care m u ltă supărare a dat rom anilor, stârnind sp re răzvrătire nu p u ţin ă
p arte d in norod; întru acest fel este şi A cesta, p e C are se cu v in e a-L lip si
din m ijloc [a-L om orî]".

23, 6-17; Şi Pilat auzind7*, a întrebat dacă Omul este galileian. (7) Şi
aflând că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el
în Ierusalim în acele zile. (8) Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte,
că de multă vreme dorea să-L cunoască, pentru că auzise despre HI, şi
nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. (9) Şi L-a întrebat Irod
multe lucruri*, dar El nu i-a răspuns nimic. (10) Şi arhiereii şi cărturarii
erau de faţă, învinuindu-L foarte tare910*.(11) Iar Irod, împreună cu ostaşii
săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină străluci­
toare1* şi L-a trimis iarăşi la Pilat. (12) Şi în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au
făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie11între ei.
(13) Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul, (14) a zis către
ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului;
dar iată eu, cercetându-L12în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest
Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui. (15) Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a

7 în ediţia de la 1805, în loc de „auzind", se găseşte „auzind de G alileea".

* în ediţia de la 1805, în loc de „L-a întrebat Irod m ulte lucruri", se găseşte „L-a
întrebat Irod cu cuvinte m ulte".
9 în ediţia de la 1805, în loc de „învinuindu-L foarte tare", se găseşte „pârându-L
cu d ead insul".
10 în ediţia de la 1805, în loc de „haină strălucitoare", se găseşte „veşm ânt.lum inat".
!1 In ediţia de la 1805, în loc de „erau în d uşm ănie", se găseşte „erau în v ră jb iţi".
12 în ediţia de la 1805, în loc de „cercetându-L", se găseşte „Întrebându-L".
TÂLCU1REA SFIN TE] EVANCHELII DE LA LUCA Capitolul 23 321

trimis iarăşi la noi'3. Ş i iată, El n -a săvârşit nimic vrednic de moarte. (16)

Deci, pedepsindu-L, II voi elibera11. (17) Şi trebuia, la praznic, să le eli­
bereze13*15 un vinovat.
(23, 7) Psalm 3 4 ,7 /Luca 31,1123,8) Matei 14,1 /Marcu 6 ,1 4 / Luca 9,9123, 9) Matei 27,12
123, 77) Jsaia 53,3123.12) Faptele Apostolilor 4 ,2 7123,14) Matei 27,23 /Marcu 15,14 /
Luca 23,1-4 1 loan 18, 38; 19, 4 1 2 3 .17) Matei 27, 15 /Marcu 15, 6 / loan 18, 39
U rm ând leg ea rom anilor. P ilat îl trim ite p e D om n u l la Irod , p en tru că
acea lege poru ncea ca fiecare să fie ju d ecat d e stăpânitorul ţării sale. Pentru
aceasta şi p e Iisus, ca p e un g alileian, îl trim ite la ep arh ul [stăpânitorul]
G a lile ii. Ia r Iro d s-a b u cu ra t d e a ce a sta , n u [d in p ricin ă ] că v o ia să
d obând ească ceva de su flet folositor d intru a-L v ed ea p e Iisu s, ci, fiin d că,
au zind d esp re E l că este înţelep t şi făcător d e m in u n i, avea poftă n eb u n ă
- cu iu birea d e d eşertăciu ne b o lin d şi el - ca să-L v ad ă p e acest ciu d at O m
şi să-L audă ce zice. Au, doară, n u cu unele ca acestea şi acum bo lim m u lţi?16

13 în ediţia de fa 1805, în loc de „Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi",
se găseşte „Ci nici Irod, că v-am trimis pe voi la el".
11 în ediţia de fa 1805, în loc de „pedepsindu-L, tl voi elibera", se găseşte „certându-L,
îl voi slobozi".
^ în ediţia de la 1805, în foc de „elibereze", se găseşte „slobozească".
15 Am putea spune că astăzi, această iubire de deşertăciune este prom ovată şi
instituţionalizată prin toate structurile mass-media. în acest sens, se cuvine să ştim şi care
este încununarea acestei boliri. De la Sfântul Lavrentie al Cernigovufui (1868 - 1!950) ne-au
rămas aceste cuvi nte: „Antihrist va cunoaşte toa te vicleniile d iavoleşti şi va face false minunL
Pe el îl va asculta şi îl va vedea, în acelaşi timp, întreaga lume. Fericit şi preafericit va .fi
omul care nu va dori şi nu va vedea faţa spurcată a lui Antihrist. Cine va vedea şi va
asculta cuvântul hulitor de Dumnezeu a lui Antihrist, făgăduinţele pentru toate bunurile
pământeşti, acela va fi ademenit şi va merge cu închinăciune înaintea lui şi împreună cu el
va pieri şi va arde în focul cel veşnic". Arhiepiscopul Simeon, arhiepiscopul Teodosie,
episcopul Jacob şi arhimandritul Teofan (coritemporani ai Cuviosului) l-au întrebat pe
Sfântul Lavrentie; „Cum vor fi toate acestea?" Stareţul Se-a răspuns cu lacrimi: „în locurile
cele sfinte va fi necurâţia pustiirii şi se vor arăta mârşavii ademenitori ai lumii, care vor
înşela oamenii care s-au lepădat de Dumnezeu şi care vor săvârşi false minuni. După ci se
va arăta Antihrist şi toată lumea ÎI va vedea deodată". Părinţii l-au întrebat pe Sfânt: „Unde?
în locurile sfinte? în biserică?" Cuviosul a răspuns: „Nu în biserică, ci în fiecare casă. în·
colţul, unde stau acum sfintele icoane vor sta maşini ademenitoare, care vor înşela oamenii.
Mulţi vor spune: trebuie să vedem şi să auzim noutăţile. în aceste noutăţi se va arăta
Antihrist" ( S fâ iitu l L a v re n tie a l C ern ig o v itlu i - viaţa, în v ă ţă tu rile, m in u n ile ş i a c a tistu l, ed.
Bunavestire,' Galaţi, 2003, pp. 157-158). între cele peste un miliard de pagini care pot fi
accesate pe internet, se află şi cele ale următoarelor portaluri: iv w w .n ta itr e y a -e d u .c o m ,
w w w .p a r ta g e in te r n a tio n a l.c o m şi w w w .s h a r e in te r n a tio n a l.c o m . Mesajul principal al acestor
site-uri este prOpov-ăduirea lui Maitreya. în aceste pagini web, exponentul şi încununarea
gândirii New Age, „Lord Maitreya", ne este dezvăluit în toată „splendoarea" întunecată
a puterilor sale, puteri şi lucrări ce Urmează să ni se „reveleze" în viitorul apropiat, când el va
322 Capitolul 23 SFÂNTULTEOFRACF ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

A şad ar, p oftea şi el să v ază v re u n sem n de la Iisu s, nu ca să creadă, ci ca

să -şi veselească vederea, p recu m în p riv elişti17îi ved em p e circari că arată
n ălu ciri, cu m că înghit şerpi şi săbii şi altele ca acestea, şi n e m inunăm .
C ă ci m ai-m ai că socotea [Irod] că şi Iisus întru acest fel este. „ Ş i L-a în treb a t
Ir o d cu cu v in te m u lte " pe E l, oarecum aşa cu lu are în râs p u rtân d u -se
c ă tre E l, şi atotcu prizător să zic: batjocorind u -L p e El. Pentru aceasta şi
Iis u s nim ic n u -I răspu nd e lu i [Irod], căci ştia când se cu v in e a răspu nd e
C e l C are pe toate cu socotinţă le-a făcu t - şi este m ărtu risită aceasta de
D av id : „ îş i va tocm i c u v in te le sa le în tru ju d e c a tă " (Psalm 111, 5 )18. C ăci
c e trebuinţă este a-i răsp u n d e celu i care nu întreabă ca să se în veţe? Şi ce
folo s este a p u n e „m ărgăritare în a in tea p o rcilo r"? (Matei 7,6) G m ai vârtos
- p recu m şi m ai sus am z is '11- al iubirii de o am en i este a tăcea în tru u nele
ca acestea, căci cu vântu l cel ce s-a grăit, pe lângă a ceea că n u a folo sit cu
n im ic, în că şi de m ai m are osând ă pricinuitor le este celor cc n u iau am inte.
D ar, lui P ilat, fiindcă este m ai cu cunoştinţă d ecâ t Irod, îi răspunde
D o m n u l, cu toate că n u p rea arătat; căci în treb ân d u -L acela: „Tu eşti
îm p ă ra tu l iu d e ilo r? ", ce îi răsp u n d e D om nu l? „Tu z ic i" . Ia r acest grai, d e
mijloc are o arecu m în ţelesu l, căci p oate să se în ţeleag ă aşa: „C u adevărat.
E u sunt, tu ceea ce este [adevărat] ai z is ", dar p o ate şi în alt chip a se
în ţe le g e : „Eu nu zic, tu zici, stăp ânire ai, şi z ici". Iar lui Irod, n ici câtuşi d e
ca t [puţin] n u -i răspunde Domnul, ca unuia care era întru totul batjocoritor.
Căci cu adevărat, d up ă cum zice Isaia: „sem in ţe i ce le i re le, fiilo r ce lo r
fă ră d e le g e " ~ iudeilor celor de atunci - „şi zap cii î i n ecă jea u , asu prin d u -i,
ş i b a tjo c o rito ri î i stă p â n ea u pe e i " 20. Şi că tocmai cu acest ţel de a-L *

veni pe pământ. Pentru orice om de bun simţ, lucrurile afirmate în şite-urile menţionate
m ai sus ridică serioase senine de întrebare. Ni se spune, Ia un moment dat, că în „Ziua
Declaraţiei", toate teieviziunile din lume se vor interconecta pentru a transmite mesajul
acestuia. Cei care nu vor privi la televizor îi vor primi mesajul menta!, telepatic {adică fie
prin nălucire, fie prin insu fiare drăcească). Cine este Maitreya, sau mai bine zis cine seva
arăta el a fi in exterior, se va vedea atunci când se va arăta întregii lumi şi îşi va spune:
„World Teacher" („învăţătorul Lumii"). Cine va fi el înlăuntru se va pricepe de către cei
care vor să priceapă şi să ia aminte. Cei care vor să priceapă vor cere; cine va cere va
primi; cine va primi va înţelege întru darul lui Dumnezeu, Adevăratul Dumnezeu -
C ela Care ne-a grăit: „Unul este învăţătorul vostru: Hristos, ia r voi toţi sunteţi fraţi"
(M atei 2 3 , 8) şi „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele M ele nu vor trece" (M atei 24,
3 5 ; M arca 13, 31; L a ca 21, 33).
! 7 A id cu sensul de spectacole, reprezentaţii.
18 în ediţia 1988 se găseşte: „îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată".
Vezi sfârşitul tâtcuirii de la L.uca 22, 63-71.
20 Vezi Isaia 1 ,4 ; 3 ,1 2 .
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 23 323

batjocori şi de a-L lua în râs poftea să-L vad ă pe lisu s şi să v ad ă sem n d e la

E l, şi cu acest fel de socoteală îl întreba p e El, a adeverit sfârşitul lucrului.
C ăci, d upă ce L -au batjocorit şi au râs d c El - şi nu n u m ai el, ci şi ostaşii
lu i, lu cru ce e ste m ai p re su s d ecâ t to a tă o ca ra - L -a u slo b o z it. Ş j,
Îm brăcând u-L în tr-u n „v eşm ân t lu m in a t", L-au trim is p e El la Pilat.
Iar tu vezi pe diavolul că pretutindenea prin cele ce le face se îm piedică,
în tru cât face batjocu rile şi ocările acestea îm p o triv a lu i H ristos: iar dintru
acestea m ai m ult se arată adevărul, căci prin cele ce îl batjocoresc, prea
a ră ta t se m ă rtu riseşte că nu este tu rb u răto r [răzv rătito r] şi p o triv n ic
D om nul. Căci de ar fi fost [D om nul] de acest fel, n u ar fi făcu t ei derâdere,
s tâ n d u -le a su p ra atâ ta d e m a re p rim e jd ie şi rid ic a r e de ră z m e riţă
b ăn u in d u -se de la tot norodul - şi mai v ârtos, de la u n norod atât de m are
şi care a tât d e m ult se înd ulcea întru noi izvodiri.
Iar „Irod şi P ila t s-au făcu t p rieten i u nu l cu a ltu l" , căci a-1 trim ite
Pilat pe cel ce-i era su pus lui Irod la d ânsul, în cep ătu ră de prieteşu g s-a
părut, ca şi cum P ilat n u ar fi lu at p rivilegiile lui Irod21.
în să vezi-1 p re tu tin d e n ea p e d ia v o lu l, ca şi p e c e le d esp ă rţite le
îm p re u n e ază, ca n u m a i lu i H ristos să -I g ă tea scă m oartea, ş i o u n ire
alcătuieşte şi pe vrăjm aşi îi îm prieteneşte. Aşadar, n u n e ruşinăm noi, dacă
acesta şi p e vrăjm aşi îi îm pacă, pentru ca pe H ristos să -L om oare, iar noi,
pentru m ântuirea noastră, n ici m ăcar pe prieteni, în tru p rietenia cea către
noi nu îi v o m păzi?
Iar după ce [D om nul] a fost trim is din nou la Pilat, socoteşte cum
iarăşi a strălu cit adevărul. Z ice Pilat: „M i-aţi adus p e O m u l Acesta, ca pe
C el C are răzvrăteşte norod ul - şi nim ic vrednic de m oarte n u aflu întru
El, ci încă nici Iro d ". Vezi? Fără de înd oială că m ărturia a doi oam eni este
adevărată, şi m ai vârtos a unu ia care e ig hem on [Pilat] şi a altuia care este
tetrarh [Irod]. Zice: „Mici eu , nici îm păratul Irod nu am aflat vreo vina
în tru E l" . C e v o r ră sp u n d e că tre a c e ste a iu d e ii? în ş iş i ju d e c ă to rii
m ărturisesc că fără de vină este O m ul, căci voi, pârâşii, n u aţi adus în

21 Despre prieteşugul dintre Irod şi Pilat, Sfântul Maxim Mărturisitorul zice: „(72)
Când îl vezi pe Irod şi pe Filat.împrietenindu-se pentru omorârea lui lisus, gândeşte-te
la întâlnirea într-un gând a dracului desfrânarii şi al slavei deşarte, pentru a omorî raţiunea
virtuţii şi a cunoştinţei. Căci dracul iubirii de slavă deşartă, fâţărnicindu-se că iubeşte
cunoştinţa duhovnicească, o trimite dracul ui desfrânarii, Iar cel al desfrânării, ţaţă micind
curăţenia prin renunţare, o trimite dracului slavei deşarte [...] (73) irod are înţelesul
cugetului trupesc; Pilat al percepţiei prin simţuri [ . , (74) (rod ţine locul lucrării patimilor.
Pilat, pe al deprinderii amăgite de ele" (Filocalia rom ânească, C ap ele gn ostice, voi. 2, ed.
Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 154).
324___________ Capitolul. 23_____________ SFÂNTUL ΓΕ ΡΗ LACT ARHIEPISCOPUL B U L G A R IE I

m ijlo c n ici un m artor căruia se cu vine a-i crede! O , cu m b iru ieşte adevărul!
T ace Iisu s şi m ă rtu risesc p e n tru E l v ră jm a şii; strig ă iu d e ii ş i p e n tru
în v in u irile lor n u este n im en i care să dea m ărturie. Iar P ilat era m o latic şi
n icid ecu m n u le stătea îm potrivă iud eilor p entru a apăra ad ev ăru l, căci se
tem ea d e n ăp ăslu iri, ca, n u cum va, să fie pârât că a slobozit p e potriv n icu l
[îm p ărăţiei rom anilor]. C ăci n u s-a învăţat a zice: „ Ia r d e fric a v o astră nu
n e v o m tem e, c i D o m n u l, A cela îm i va f i M ie fr ic ă " 22* (Isaia 8, 12-13).
G răie şte Pilat: „D eci, certâ n d u -L ", adică Înţelepţin d u-L p rin toieg e, „ îl
v o i s lo b o z i" .
Şi trebuia ca rom anii să le sloboad ă la praznic u n v inovat, făcân d h atâr
iu d eilor. C ăci d upă ce s-au îm p ăcat rom anii şi s-au făcu t prieten i cu iu d eii,
le-au d at v o ie să petreacă după obiceiurile şi legile lor, ia r la iu d ei era
o b icei p ărintesc, a-i cere d e la stăpânitori p e cei osân d iţi - p recu m şi de la
S a u l l-au ceru t pe Ionatan. Iar de nu ştii istoria aceasta, citeşte Cartea întâi
a îm păraţilor şi o v ei afla p e ea (1 Regi 14,42-45).
23, 18-27: D a r e i, cu to ţii, au strig a t, z ic â n d : Ia -L p e A c e s ta şi
e lib e r e a z ă -n e 21 p e B a ra b a , (19) care era aru n ca t în te m n iţă p e n tru o
ră s c o a lă fă cu tă în cetate şi p en tru om or. (20) Ş i ia ră şi le -a v o rb it P ila t,
v o in d să le e lib e re z e 24 pe Iisu s. (21) D ar ei strig au , zicând: R ăstig n eşte-L !
R ă stig n e şte -L ! (22) Ia r El a zis a treia oară către ei: C e rău a să v â rşit
A cesta? N ici o vină d e m oarte nu am aflat în tru El. D eci, p ed ep sin d u -L 25,
î l v o i elib e ra . (23) D ar e i stăru iau , cerând cu strig ăte m a ri ca E l să fie
ră s tig n it, şi strig ă te le lo r au b ir u it26. (2 4 ) D e c i, P ila t a h o tă râ t să se
îm p lin e a s c ă 27 cererea lor. (25) Ş i le-a elib e ra t p e cel aru n cat în tem n iţă
p e n tru ră sco ală şi u cid ere, p e care îl cereau ei, iar p e Iis u s L-a dat în

22„Nu n um iţi uneltire tot ceea ce poporul acesta socoteşte uneltire, şi nu vă tem eţi,
n ici nu vă în frico şaţi de ceea ce se tem ei. Num ai pe D om nul Savaot socotiţi-L sfânt,
de E l să vă tem eţi şi să vă înfricoşaţi. El va fi pentru voi piatră de încercare şi stâncă
d e p o ticn ire pentru cele două case ale lu i Israil, cursă şi lat pentru cei ce locu iesc în
Ieru salim . Ş i m u lţi se vor p oticni, vor cădea şl se vor sfărâm a, vor fi p rin şi în cursă şi
vor f i duşi în ro b ie !" (Isaia S, 1 2 ,15)
a în ediţia de la 1805, în loc de „eliberează-ne", se găseşte „ne slobozeşte n o u l",
24 în ediţia de la 1805, în loc de „elibereze", se găseşte „slobozească".
25 în ediţia de la 1805, în ioc de „pedepsindu-L", se găseşte „certându-L".
25 în ediţia de la 1805, în loc de „şi strigătele lor au b iru it", se găseşte „şi se întăreau
g la su rile lor şi a arh iereilo r".
v în ediţia de la 1805, în loc de „a hotărât să se îm p lin ească", se găseşte „a judecat
să s e facă",
TÂLCUIRKA SFIN TEI EVANGHELII DE L A L U C A Capitolul 23 325

voia lor58. (26) Şi pe când îl duceau, oprind*29 pe un oarecare Simon

Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus crucea, ca să o ducă în urma Iui
Iisus. (27) Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care
se băteau în piept30 şi îl plângeau.
(18) Matei 27,20 /Marcu 15,11 i loan 18,40 /Faptele Apostolilor 9,14 (23,19-25) Matei
27,16-27/ Marcu 15, 7-15/ loan 19,1-16 (23,26) Matei 27, 32 /Maieu 15, 21
C e este m ai rău decât aceasta? N eam ul cel sfân t spre u cid ere se turba,
P ilat cel d e a lt n eam , oprea u cid erea —cele d e su s, jos s-au în to rs31. Şi zic
ei: „ Ia-L p e A cesta , ş i s lo b o z e ş te -n e pe B a r a b a " , care, că p e te n ie d e
răzm eriţă şi u cigaş fiind, a fost aru ncat în tem niţă. Şi la cea de a treia
strigare îl slobozeşte P ilat [pe Baraba]; şi d e trei ori strigă aceia asupra lui
H ristos ca, întru adevăr, prin cea de-a treia strigare a lor să facă încred inţată
turbarea lo r spre u cidere. Şi „d e C el s fâ n t şi d rep t s-au le p ă d a t" - p recu m
zice fericitu l Petru - „şi au ceru t să li se d ăru ia scă lo r b ă rb a t ucigaş"
(Faptele Apostolilor 3 ,1 4 ); căci pe cel asem enea lor îl iu besc, p en tru aceasta
şi îm p reu nă cu el se fac p ărtaşi, ridicând u -se şi ei îm potriva ro m an ilo r şi
făcân d u -se pricinuitori de n enu m ărate ucideri şi d e a lor pierzare.
Iar acestea şi m ai înainte le spune D om nu l şi prin Ierem ia: „Părăsit-am
casa mea, lăsat-am m o şten irea Mea; dat-am moştenirea Mea în mâinile
vrăjmaşilor. Făcutu-s-a moştenirea Mea pentru Mine ca un leu din pădure,
ridicându-şi glasul împotriva Mea, şi de aceea am urât-o" (Ieremia 12,7-8).
Ş i iarăşi, O sea: „Vai de ei, că au fugit de Mine! Ticăloşi sunt, căci au făcut
păgânătate asupra Mea! Eu i-am izbăvit pe ei, iar ei au grăit asupra Mea
mincinoase. Şi vor cădea în ascuţişul săbiei boierii lor pentru nepedepsirea
limbii lor" (Osea 7 ,1 3 ,1 6 ).
D eci, s e ad u ce Iisu s şi m ai în tâ i au p u s p e E l C ru cea şi, p u rtân d -o , a
ieşit, că nici nu p rim ea cineva d in tre ce ila lţi să o ţin ă p e aceasta, fiin d că
şi le m n u l îl so co teau blestem at32 (Deuteronom 21,22-23). A p oi, a flân d pe

26 în ediţia de la 1805, în loc de „în voia lo r", se găseşte „după voia lor".
29 în ediţia de la 1805, în loc de „oprind", se găseşte „prinzând".
30 în ediţia de la 1805, în loc de „se băteau în p ie p t", se găseşte „plângeau ş i se
tânguiau".
31 Adică s-au făcut cu susu-n jos.
32 „De se va găsi la cineva vinovăţie vrednică de m oarte şi va fi omorât, spânzurat
de copac, trupul lu i să n u rămână peşte noapte spânzurat de copac, ci să-1 îngropi tot
în ziua aceea, căci blestem at este în ain tea D om nului tot cel spânzurat p e lem n şi să nu
spurci păm ântul tău p e care D om n ul D um nezeul tău ţi-1 dă m oştenire" (Deuteronom
21, 22-23).
326 Capitolul 23_____________ SFÂNTUL TEOFtLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Lin oarecare Sim on C irin eu l, au p u s pe acesta C rucea, silin d p e acel om

ş i ca p e oarecare isp ită asu p ră-i p u n ân d u -o p e aceasta, d e la care ceilalţi
s e întorceau .
Şi nu p u ţină sfătu ire [învăţătură] ni se arată dintru aceasta, d eoarece
„ C ru c e " este om orârea şi nelucrarea şi nem işcarea patim ilor, pentru că
acela care se răstigneşte şi se pironeşte, este nelucrător. D eci, în văţătorul
c e l după H ristos, d ator este întâi a ridica el C ru cea şi a-şi p ătrund e trupul
să u cu frica lui D um nezeu şi p rin n ep ătim ire a se face strălu cit, apoi, aşa,
ş i pe ascultători a o pu ne pe aceasta - Crucea, adică - , căci „ S im o n " se
tâ lcu ieşte „ascultare".
Şi se plin eşte şi aici cu vân tu l Isaiei: „a C ă ru i stă p â n ire este p e ste
u m ă ru l L u i" (Isaia 9, 5), că „ stă p â n ire " a D om n u lu i şi „ îm p ă ră ţie " este
C rucea, căci zice Pavel: „S-a sm e rit pe S in e , ascu ltăto r fă câ n d u -S e p ân ă
l a m o arte, şi în c ă m o arte p e C ruce. P en tru a ceea, ş i D u m n e z eu L-a
p re a în ă lţa t şi l-a d ăru it Lui n u m e, care este m a i p resu s d e o rice n u m e "
(Filipcni 2, 8-9). D eci, daca lu i Iisus i s-a făcut C rucea [pricină de] în ălţare
ş i slavă, cu cuviinţă se zice că este „stăp ân ire a L u i", adică d regătorie
stă p â n ea scă şi sem n al stăp ân irii. C ăci, aşa p recu m b o ie rii sfetn ici au
în se m n e ale boierilor: u n iib râ ie , iar alţii caftane, to t aşa şi D om n u l C rucea
o face Sem n al îm părăţiei Sale. ■
Şi d e vei socoti [cum păni,.cugeta], vei afla că în alt chip nu îm părăţeşte
Iisu s întru noi, fără num ai prin reaua pătim ire; căci aceia care în tru desfătări
p etrec, sunt vrăjm aşi ai C rucii. Şi poate fi ascu ltăto r a l lu i H ristos şi a
rid ica C rucea Lui, acela care este lu crător al faptei celei b u n e, „care v in e
d in ţa rin ă ", care lasă lu m ea aceasta ce este „ ţa rin ă " şi lu crurile cele ce
s u n t într-însa şi m erge la Ieru salim u l cel de Su s, care este slobod.
în că şi aceea, că „ v en e a" d up ă H ristos „m u lţim e m u ltă d e p o p o r şi
d e fe m e i", însem nează cum că m ulţim e m ultă de iudei, pe urm ă, d up ă
C ru ce - ca aceasta înseam nă „veneau după E l" - v o r cred e întru El; încă şi
fem ei m ulte. C iteşte, aşadar, Faptele Apostolilor şi vei vedea „ m ii" d in cei
ca re cred (2, 41; 4, 4; 21 , 20). '
în să nu cum va în că şi. aceea „a p lân g e şi a se tâ n g u i" fem eile cele care
m e rg e a u după Iisu s n e va fi de folos n o u ă la în d rep ta rea n ă ra v u lu i
[purtărilor]? C ăci „ fe m e ie " este sufletul cel neputincios. Acesta, de va prim i
z d ro b ire d e inim ă prin p ocăinţă şi va p lânge şi se va tângui, atunci, cu
ad ev ărat, m erge după H ristos, C el C are Se răstig n eşte şi p ătim eşte p en tru
m ân tu irea noastră.
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 23 327

23, 2 8 -3 Ί: Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale

Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă si pe copiii
voştri. (29) Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi
pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat!33 (30) Atunci vor
începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne.
(31) Căci, dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat34 ce va fi?
123,28-29) Isaia 54,1 /Osea 9,14 /înţelepciune 3.13 /Matei 24,19 /Marcu 13,17 /
Luca 21,23 (23,30) Isaia 2 ,1 9 1 Iosua 10, 8 / Apocalipsa 6,16; 9, 6
(23,33) Pilde 11.31 /lezechiil 20,17; 21,3-4
F em eile - că iu bitor d e lacrim i şi m u lt p lân găcio s este n eam u l acesta -
ca şi cum oarecare m are rău I Se întâm plase D om nului, plâng, arătându-şi
îm preună pătim irea, [încă] şi p entru n ed rep tate tânguind u-se. Ia r El nu le
p rim eşte, ci m ai vârtos le ceartă p e dânsele; că d e b u n ăv oie pătim ea El, iar
p e C el C are d e bu n ăvoie pătim eşte - şi pentru m ân tu irea a toată firea - nu
se cu vine a plânge, ci a p lesn i cu m âinile [a bate d in palm e] ş i a ad uce
laudă. Căci. prin C ruce şi m oartea s-a stricat; [încă] şi iad u l s-a robit. Iar
p lângerile le ad uc m âng âiere n u celor ce p ătim esc d e b u n ăv oie, ci acelora
care fără de voie suferă. D eci, le ceartă D o m n u l p e ele care se tânguiau
pentru El şi le sfătu ieşte să-şi abată privirea către relele cele ce vor fi şi
p entru acelea să se tânguie, când fem eile îi vor frige pe fiii lo r fără de
m ilostivire - şi p ântecele cel ce a născu t, acelaşi, iarăşi pe cel născu t, cu
ticăloşie îl va p rim i35.
„C ăci, dacă întru M in e, u nele ca acestea au săv ârşit ro m an ii, întru
M in e « le m n u l c e l v erd e», cel rod it şi pu rurea în v erz it şi pururea viu prin
D u m n ezeire, şi care p rin roadele în văţăturii M ele îi h răn esc p e toţi, în tru
voi, m no ro d zic, în «lem n u l cel u scat», care este lip sit de toată dreptatea
cea făcătoare d e viaţă, şi nici o roadă nu ad u ce, ce nu va săv ârşi? Că de aţi
fi avu t vreo lu crare a faptei b u n e p ricinu itoare d e viaţă, p o ate v-aţi fi
în vred n icit m ăcar de p u ţină m ilostivire. Ia r acu m , ca u n «lem n u scat»,
spre ardere şi spre stricăciu n e veţi fi".

23, 32-38: Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-ί omoare36
împreună cu EI. (33) Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii,

33 In ediţia de la 1805, în Ioc de „sânii care n-au alăptat", se găseşte „ţâţele care
n-au aplecat".
34 în e d iţia d e la 1805, în lo c d e „cu cel uscat", se găseşte „dar în cel uscat".
35 V e z i a n e xa e d ito ria lă : Pătimirile iudeilor din vremea Cezarului Gaius Caligula (anii
37-41) şi până la'dărâmarea Ierusalimului din vremea lui TU (am il 70) - descrise după Eusebiu
d e Cezareea ş i losif Fluviu, d in v o lu m u l d e fa ţă .
36 în ediţia de la 1805, în loc de „omoare", se găseşte „piarză".
328 Capitolul 23 SFÂNTULTEOFILACr ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul

de-a stânga. (34) Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu cc fac. Şi
împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi. (35) Şi sta poporul privind, iar
căpeteniile îşi băteau joc de El37, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască
şi pe Sine însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu. (36) Şi II
luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet, (37) şi zicând: Dacă
Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! (38) Şi deasupra Lui
era scris cu litere38greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele39iudeilor.
(23,32) G lia 2,19; 5 3 ,1 2 1 Matii 27,38 /Marcu 15,27 ! loan 1 9 ,18 (23. T ij Matei 27, 33 /
Marcu 15,22 /loan 1 9 ,17 (23. 34) Psalm 2 1 ,2 0 /Matei 5, i i ; 2 7 ,35 /Marcu 15, 24 /
loan 19,23 /Faptele Apostolilor 3 ,1 7 ; 7 ,6 0 1 2 3 , 35-3S) Psalm 21,19; 3 4 ,1 5 /
Matei 27,34-42 /Marcu 15,22-32 /Joan 19,19-30 /1 Corinleni 4 ,1 2
V rând d iav o lu l să ad ucă asu pra D om nu lu i rea băn u ială şi n ecin ste,
făcea a fi răstig n iţi îm preună cu El şi tâlhari. D ar vezi cu m şi de u nu l s-a
lip sit, şi aceasta cu prisosinţă s-a făcut spre m ai m u ltă slav a a D om n u lu i.
C ăci crucile acelora n ici n-au fost căutate, iar d e a A cestu ia to ată lu m ea se
atârnă. Şi lu m inat de aici se arată că D om nul n u este fărăd elege [nelegiuit],
p recu m su n t tâlharii, ci a toată dreptatea începător [izvorâtor, tem elu itor].
Ş i .î l ad u c pe El „ la lo c u l C ă p ă ţâ n ii", u n d e z ic că e ste în g ro p a t
străm o şu l [A dam ], ca und e s-a făcu t prin lem n căderea, acolo să se facă ş i .
ce a prin lem n sculare [ridicare].
Iar Iisus, m u lţim e d e blând eţe arătând, S e roagă pentru d ân şii, zicân d :
„ P ă rin te, ia rtă -ie lo r, că n u ştiu ce fa c". Şi, cu adevărat, li s-ar fi iertat lo r
p ăcatu l, dacă pe u rm ă nu ar fi răm as întru necredinţă.
D ar p entru care pricină „îm p ărţesc h a in e le L u i"? P oate şi av â n d
trebu in ţă m u lţi de dânsele, dar poate - care este şi m ai adevărată - sp re
o cară şi b atjo cu ră făcând u-le acestea C ăci ce lucru scum p p u te a u ved ea
în h ain ele Lui? Aşadar, râzând şi ocărând făceau u nele ca acestea.
C ăci, dacă îşi băteau joc de El căpeteniile, ce se cuvine a so co ti p en tru
n o ro d u l cel de obşte? „Pe a lţii i-a m ân tu it; să S e m â n tu ia scă şi p e S in e
în s u ş i, dacă El este H risto su l, ale su l lu i D u m n e z eu ". A cestea le zicea
p rintr-înşii diavolul. C ăci, precum pe aripa tem plului (Matei 4, 6), aşa şi
a ici, u nele ca acestea spune, pizm uind m ântu irii celei prin C ruce şi v oin d
să o îm p ied ice p e aceasta, cu toate m eşteşu girile cele ce îi erau cu p u tin ţă.

37 în ediţia de la 1805, în loc de „Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau
jo c de E l", se găseşte „Şi sta norodul de privea şi îş i băteau jo c de D ânsul şi b o ierii
îm p reună cu dânşii".
38 în ediţia de la 1805, în loc de „litere", se găseşte „slove".
39 în ediţia de la 1805, în versetele 37-38, în loc de „rege", se găseşte „îm părat".
TÂLCUtRF.A SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 23 320

Iar „ o ţe t" îi ad uceau lui ostaşii, ca şi cum i-ar fi slujit u nu i îm părat

p en tru a b e a
Şi vezi şi alt m eşteşug al diavolului întors îm potriva s a Căci ei cu trei
feluri de „slove" făcea oarecum vădită scularea îm potrivă [răzvrătirea] a lui
H ristos, ca de nim eni din cei cc treceau să nu fie n eştiu t „Pentru aceasta este
spânzurat [pe Cruce], căci Se făcea pe Sine îm p ărat". Iar aceasta, cu toate că
nu o înţelegea cel înţelept [iscusit] spre a face rău [diavolul], sem n era că, cele
mai tari neam uri - precum erau rom anii - şi m ai înţelepţi - precum erau elinii
- şi m ai cinstitori de Dumnezeu - precum era neam ul evreilor - sub îm părăţia
lu i Iisus se v o r supune şi îl vor propovădui p e EL Pentru aceasta, am zis încă
şi în Evanghelia cea de la loan mai m ulte şi mai înalte.

23,39-43: Iar unul dintre făcătorii de rele40 răstigniţi, îl hulea zicând:

Nu eşti tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi pe noi41. (40) Şi
celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că
eşti în aceeaşi osândă? (41) Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite
după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. (42) Şi zicea lui
Iisus: Pomeneşte-Mă Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta. (43) Şi
Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în Rai42.
(23, 39) Matei 27,44 / Marcu 15,32 (23,42) Facere 40,14 (23,43) Matei 16, 28
C u m zic ceilalţi Evanghelist! că am ândoi tâlh arii îl ocărau pe El? (Matei
27,4 4 ; Marcu 1 5 , 32) Prin u rm are este că m ai întâi am ân d o i II ocărau pe El,
apoi u n u l din ei, priceput fiind, a cunoscut bu n ătatea şi D um nezeirea lu i
Iisu s din glasul p e carele îl săvârşea pentru cei ce-L răstigneau : „Părinte,
iartă-le lor, că nu ştiu ce fa c " (Luca 23,34). C ăci glasul acesta nu este num ai
plin de toată iu birea d e oam eni, ci şi m u ltă stăp ân ire arată. C ăci nu â zis
[M â n tu ito ru l]: „D o am n e, M ă rog, ia rtă -le lo r " , ci aşa, sim p lu , şi cu
stăpânire: „Părinte, iartă-le lor". D eci, d in g lasu l acesta luând am in te cel
care m ai în tâ i era hulitor, pe Iisus d rep t ad ev ărat îm p ă ra t îl cu n o aşte şi
astupă gura şi a celu ilalt tâlhar, [încă] şi către Iisu s zice: „Pomeneşte-Mă
Doamne, când vei veni întru împărăţia T a". C e răsp u n d e la a ceasta
D om nul? „A stăzi împreună vei fi cu Mine în Rai", căci ca u n om [Om ]
era p e C ruce, iar ca un D um nezeu, p retu tinden ea [era], de nicăieri lipsind.
D ar vor cerca unii, cum D om nu l, zicând tâlharului: „A stăzi îm p re u n ă
vei fi cu M in e în Rai", Pavel a zis că n im en i d in tre Sfinţi „n u a p rim it

40 în ediţia de ia 3805, în loc de „făcătorii de re le ", se găseşte „tâlharii".

41 în ediţia de la 1805, în loc de „Nu eşti tu H ristosul? M ântuieşte-Te pe T in e în su ţi
şi pe n o i", se găseşte „De eşti Tu H ristos, m ântuieşte-Te pre Tine şi pre noi".
42 în ediţia de ia 1805, în Ioc de „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu M in e în rai",
se găseşte „Amin zic ţie, astăzi îm preună vei fi cu M in e în R ai".
330 Capitolul 23 3FÂNTU Γ. TEOFILACT ARH [EPISCOPU1. HUI .CARIEI

fă g ă d u in ţa "? (Evrei 71, 39) Şi oarecare zic că P av el nu p en tru toţi Sfinţii

h o tă ră şte aceasta, că „nu au p rim it fă g ă d u in ţa ", ci num ai pentru aceia pe
c a re el i-a n u m ărat [enum erat]. Şi i-a n um ărat [enum erat] p e alţii m ulţi,
ia r de tâlhar nici nu a pom enit434. Că ascultă ce zice: „Toţi a ce ştia '"14, cu
arătare către cei n u m ăraţi [enum eraţi] aducând cu v ân tu l, cu care tâlharul
nu a fost num ărat [enum erat] îm preună.
Iar alţii au zis că nici tâlharul nu a dobândit în că petrecerea cea din Rai,
D ar, fiindcă neschim bată şi nem incinoasă este făgăduinţa D om nului, pentru
aceasta s-a zis: „A stăzi v ei f i cu M in e în R a i". Căci este - zic ei - şi acest fel
d e chip de vorbă în cuvintele D om nului, întru care grăieşte pentru cele ce
v o r să fie, ca şi pentru cele ce acum sunt făcute, precu m când zice: „C el ce
n u crede este o sân d it" (loan 3, ÎS ); şi iarăşi: „C el ce ascultă cu v in tele M ele
ş i cred e, la Ju d ecată nu v in e , ci s-a m u tat din m oarte la v ia ţă " (lom 5 , 24).
Iar alţii silesc graiul, p u nând virgulă după „ a stă z i", ca să fie ceea ce se
z ic e întru acest fel: „A d evărat z ic ţie, a stă z i" ap oi, „ v ei f i cu M in e în R a i"
a d u cân d p e urm ă.
Iar unii cărora li se pare că m ai m ult [m ai bine] au nim erit, aşa tâlcuiesc:
B u n ătăţile cele ce ne sunt făgăd u ite nouă nu sim t v ieţu irea sau întoarcerea
în Rai, ci îm p ărăţia C eru rilor; pentru aceasta şi ne rugăm : „V ie îm p ă ră ţia
T a " (Matei 6, 10), nu „vie vieţu irea în R a i". C ă, să n u -m i zică cineva că
aceeaşi este R aiu l şi îm p ărăţia, căci p e bu nătăţile îm p ărăţiei nici u reche
n u le-a au zit, n ici ochi n u le-a v ăzu t, nici la inim ă de om nu s-au suit (1
Corinteni 2 ,9 ), iar Raiul şi ochiul lui A d am l-a v ăzu t şi u rechea a au zit d e
e l (Facere 2, 8-9). C ăci zice: „ D in to t p o m u l ce e ste în R a i cu m ân care v ei
m â n c a " (Facere 2,1 6 ). Şi cu toate că u n p o m îi era oprit lui, însă şi acesta
e ra văzu t şi A d am a au zit de el şi la inim ă de om s-a suit; că se veselea
A d a m cu d u h u l, căci, cu ad evărat, nu avea lu crare ca aceasta şi veselie
în tru lu crarea păm ântului. D intru această pricin ă, zic aceia [ce tâlcu iesc
a stfel]: P av el nu g răieşte n im ic p otrivnic, căci tâlh aru l R aiu l l-a dobândit,
ia r îm părăţia n u a dobândit-o, dai-o va dobândi atunci când [o vor dobândi]
ş i toţi cei p e care i-a n u m ărat [enum erat] P avel (Evrei 11,32-40). Ia r acum ,
d eo d ată, p e Rai îl are, care este loc de od ihnă d u h ovnicească. A cestea, cu
a d ev ărat, m ulţi d e m u lte o ri le-au zis.
D ar, este cu putinţă a zice că chiar dacă aceeaşi este îm p ărăţia C erurilor
ş i R aiu l, n im ic n u opreşte şi D om n u l a ad everi, şi P av el45. C ăci tâlharul

41 Vezi Evrei 11, 32-40.

44 „Toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa" (Evrei 11,39).
45 Adică a grăi adevărat şi Domnul şi Sfântul Apostol Pavei.
t A l c u i r e a s f i n t e i e v a n g h e l i i d e l a letc a Capitolul 23 331

este cu ad evărat în R ai, adică întru Îm p ărăţie; şi n u n u m ai el ci şi toţi cei

pe care îi num ără [enum era] Pavel, însă nu au d obân d it îm părtăşirea cea
de săv ârşit [desăvârşită] a bunătăţilor. C ăci, p recu m ce i osân d iţi nu su n t
în palatele îm p ărăteşti, ci în ch işi în tem niţă su n t p ă z iţi spre m u n cile cele
orând uite, tot astfel, cei de cinste, şi în p alatele îm p ărăteşti intră, şi acum ,
întru acestea p etrec [v ieţu iesc]; apoi, cân d va v en i v rem ea îm p ă rţirii
d aru rilor celor îm p ărăteşti, se învred nicesc de a ce ste a A şa şi Sfin ţii, cu
toate că nu au d obândit încă săvârşirea [desăvârşirea], în să acum întru
acestea lu m inoase şi binem irositoare şi îm p ărăteşti - ca să zic în [pe] scurt
- lăcaşuri petrec, chiar dacă încă nu se învrednicesc de săvârşit [desăvârşit]
îm părţirii d aru rilor celor îm părăteşti.
A şad ar, tâlharul şi în R ai a fost, şi în că nu a d o b â n d it să v â rşirea
[desăvârşirea], ca nu fără de noi să ia săvârşirea [desăvârşirea]. Ş i aceasta,
precum socotesc, este mai adevărată decât toate, ca să n u zic că şi darurile
Sfinţilor, întru facerile d e m inuni cele din fiecare zi, cu cuviinţă, „ R a i" s-ar
fi putut num i.
în că şi toţi care de d u h o v n iceşti daru ri în v red n icin d u -se, arv u n a
D uhu lu i de aici, acum au luat-o, în „Rai" su n t, ch iar d acă n u au lu at în că
săvârşirea [desăvârşirea] şi îm părăţia nu au dobândit-o, precum zice Pavel
întru aceeaşi Epistolă către Evrei: „N-au primit făgăduinţa" (11, 39). C ăci,
zicând „fă g ă d u in ţa ", pe cea întreagă şi de săv ârşit [desăvârşită] fericire a
arătat. Deci, n u au prim it în că „făgăduinţa" cea de săv ârşit [desăvârşită],
dar su nt şi întru îm p ărăţie şi în Rai.
Ia r tu , d e a cestea m in u n ează-te : că p recu m u n îm p ă ra t b iru ito r,
întorcându-se de la izbândă, pe cele mai bune din lucrurile de pradă îm preună
cu sine le aduce, aşa şi D om nul, p e cel m ai bu n vas al diavolului prădându-1
[pe tâlhar], îm preună cu Sine îl aduce, întorcându-Se la patria cea dintâi a
om ului - la R ai zic. C ăci nu num ai ca C el C are era D um nezeu era în Rai, ci şi
ca C el C are a luat suflet om enesc cuvântător şi gânditor; şi în Rai a fost cu
m intea şi în iad S-a pogorât cu sufletul. Şi prin a-1 m ântui p e tâlhar - vasul
răutăţii - a arătat ceea ce m ai înainte grăia, anum e că după ce îl va lega pe cc l
tare, îi va răpi vasele lu i (Matei 1 2 , 29; Marcu 3 ,2 7 ; Luca 1 1 , 21-22).
23, 44-49: Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut
peste tot pământul până la ceasul al nouălea, (45) când„ soarele s-a
întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat46 pe mijloc. (46) Şi

46 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „catap eteasm a tem p lu lu i s-a s fâ ş ia t p e m ijlo c " , se

găseşte „s-a ru m p t cata p e te a sm a B is e ric ii p rin m ijlo c " .
332 Capitolul 23 SFÂNTUL TEOHLACr ARHIEPISCOPUL BULCAR1EI

lis u s , strig ân d cu g la s tare47, a z is: P ărin te, în m â in ile T a le în c re d in ţe z

d u h u l M eu . Ş i aceasta zicân d , Ş i-a dat d u h u l. (47) Ia r su ta ş u l, v ă z â n d
c e le ce s-au fă cu t, a s lă v it p e D u m n e z eu , z icâ n d : Cu ad ev ărat, O m u l
a c e s ta d rep t a fo st. (48) Ş i to ate m u lţim ile ca re v e n is e ră la a ce a stă
p riv e liş te , v ăzân d ce le în tâ m p la te , se în to rc e a u , b ă tâ n d u -ş i p ie p tu l.
(49) Ş i to ţi cu n o sc u ţii L ui, şi fe m e ile care î l în s o ţis e ră d in G a lile e a ,
stă te a u d ep a rte, p riv in d acestea.
(2 3 , 4 4 ) Amos 8 ,9 ( Matei 27,45 /Marcu 15, 33 (2 3 , 4 .5 -4 9 ) Psalm 30, 5; 37,11-13; 68,24 /
Matei 27, 50-56 /Marcu 15, 37-41 / Luca 8, 2 /loan 19,25, 30-37
„Sem n d in ce r" cereau oarecând iudeii să vadă (Matei 16,1; Marcu 8,
17; Luca 11,16). lată, dar, acum „sem n ", acest străin [neobişnuit] întuneric.
Şi „se sfâşie" şi „catapeteasma templului", arătând Domnul, că nu
vor mai fi necălcate [neumblate] sfintele sfintelor, ci romanilor dându-se,
călcate şi întinate se vor face. încă şi în alt chip, arată cum „catapeteasma"
care ne oprea [despărţea] pe noi de sfintele cele din Cer, „se sfâşie" -
adică vrajba şi păcatul; căci acesta era „p eretele" cel mare, care ne despărţea
pe noi de cele de acolo (Efeseni 2 ,1 4 ). Şi arată că nu dintru neputinţă S-a
răstignit [Domnul], căci Cel Care a făcut unele ca acestea putea şi pe aceia
[care L-au răstignit] să-i zdrobească şi să-i dea pierzării.
Şi cu „glas m are strig â n d " [Domnul], „îşi dă duhul", căci p u tere avea
să-Şi puie sufletul Său, şi iarăşi să-l ia pe el.
Iar glasu l acesta şi celelalte m inu ni s-au făcu t su taşu lu i pricin ă d e
cred in ţă, c ă d n u ca şi u n om d e rând , d cu stăp ân ire m u rea [M ântuitorul],
Ş i lucru „în cred in ţat"48 a n u m it moartea, fiindcă iarăşi avea să-Şi ia sufletul.
Ş i prin acest glas [„P ărin te, în m â in ile T ale în cre d in ţe z d u h u l M e u "[,
în tâ i de toate de izbăvire s-au învred nicit su fletele noastre, fiin d că nu m ai
a rc d iavolul stăp ânire asu pra lor, d Părintelui se în cred inţează. C ăci m ai
în a in te d e m o a rte a lu i H risto s, m are d rep ta te a v e a d ia v o lu l a su p ra
su fletelor, iar d upă ce F iu l n u în iad, c i în m âin ile părin teşti şi-a încred inţat
d u h u l, izb ăv ire au d obând it cei d in iad.
Şi ceea ce a zis Domnul: „C ând M ă voi în ă lţa , p e to ţi î i v o i trage Ia
M in e " (loan 12,32) acum se vede că s-a săvârşit. Căci, după ce „S-a în ă lţa t"
p e Cruce, l-a „tras" la Sine pe tâlharul, i-a „ tra s" pe sutaşul.
Şi îşi şi „băteau p ie p tu rile " unii din iudei şi, pe răstignitori prihănin-
d u -i, arătat pe lisus îl îndreptăţeau.

47 în ed iţia d e la 1805, în Ioc d e „g las ta re", se g ăseşte „g las m a re ".

48 [1805] A d ică am an et care se în cred in ţează cu iv a spre p ăstrare p ân ă la o vrem e şi
ia ră şi se ia în ap oi.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LOCA Capitolul 23 333

D eci, u cenicii au fugit, iar „ fe m e ile " -n e a m u l cel o sân d it şi b lestem at

- răm ân şi privesc acestea toate şi d e înd rep tarea şi de b lago slo v en ia cea
de aici ele se în d u lcesc întâi, precum şi de înviere.
Iar tu te m inu n ează de îm pietrirea iudeilor. C ăci cei care ziceau: „Să
S e pogoare de pe C ru ce şi să credem întru Dânsul" (Matei 27, 42), cele
m ai m ari [m inuni] văzând u-le, nu cred. C ăci nu era deopotrivă a Se p o g o n
d e pe C ru ce cu a în tu n eca soarele, a d esp ica p ietrele, a porni cu trem u rul
în fricoşat, a învia m orţi, a rupe catapeteasm a şi toată zid irea a o schim ba
[p re s c h im b a ]? (M atei 27, 5 1-53) D re p t a ce ea , n im e n i să nu s te a la
n ed u m erire pentru ce nu S-a pogorât [de pe C ruce], ci, fără de iscod ire pe
acestea să le p rim ea scă , so co tin d că, c h ia r şi a ceasta de a r fi fă cu t-o
[D om nul], nici aşa nu ar fi crezut [iudeii]. Şi nim ic altceva nu s-ar fi săvârşit,
fără num ai că m ântu irea cea prin Cinice s-ar fi ştirb it - căci C rucea este
slava Iui H r istos, m ai vârtos d ecât toate. A şadar, după ce a făcu t cele mai
mari [m inuni], fiindcă nu au crezu t aceia, d ouă lucruri întru aceeaşi d ată a
isprăvit: şi C rucea - sem nul cel m are de b iru in ţă - p ân ă în [la] sfârşit a
su ferit-o şi a prim it-o, [încă] şi p e aceia i-a arătat n em u lţăm ito ri faţă de
toate şi cum că nici u n lucru bun nu au, ci cu n ecred in ţa su n t însoţiţi.

2 3 , 50-56: Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun

şi drept, ( 5 1 ) - acesta nu se învoise cu4<>sfatul şi cu fapta lor. EI era din
Arimateea, cetate a iudeilor, aşteptând împărăţia lui Dumnezeu. (52)
Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. (53) Şi coborându-L, L-a
înfăşurat în giulgiu de in şi L-a pus intr-un mormânt săpat în piatră, în
care nimeni niciodată, nu mai fusese pus. (54) Şi ziua aceea era vineri,
şi se lumina spre sâmbătă. (55) Şi urmându-I femeile, care veniseră cu
El din Galileea, au privit mormântul si cum a fost pus trupul Lui. (56)
Ş i, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri50; iar sâmbătă s-au
odihnit, după Lege5'.
(2 3 ,50-52) Matei 27,57-58 /M aieu 1 5 ,42-43 /loan 1 9 ,38 (23,53-55) Matei 27. 59-61 /
Marcu 1 5 ,46-47 (23, 56) Ieşire 2 0 ,10 /M atei 2 8 ,1 / Marcu 16,1
D eşi m ai în ain te tăinuit[ă] era [credinţa lui] Iosif, acu m în să face lucru
v re d n ic d e m in u n are [d e lau d ă]. Ş i m ă c a r că era „ s f e t n ic " şi b o g a t,
în d răzn eşte d e cere trup d e om , C are a fost răstig n it ca u n p otrivnic şi

40 în ediţia de la 18Ü5, în loc d e „n u s e în v o is e c u ", se g ăseşte „n u se în s o ţis e la ".

50 în ed iţia de la 1805, în loc d e „au p re g ă tit m ire s m e ş i m ir u r i", se găseşte „au g ă tit
arom ate şi m iru ri".
51 în ediţia de la 1805, în loc d e „d u p ă L e g e ", se găseşte „d u p ă p o ru n că".
334 Capitolul 23 SFÂNTUL TEORLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p ricin u ito r de răzm eriţa. Şi nici o prim ejd ie nu a p u s în ain te, m ăcar că
fric o s lucru este bo găţia Şi nu n u m ai că îl cere, ci şi cu cin ste îl îngroapă -
şi în m orm ânt săpat în piatră, întru care n im en i altu l nu m ai fu sese p u s,
ca să n u zică năpăstuitoriî cu m că a lt trup a înviat.
Iar fem eile, m ăcar că aveau cred inţă către D om n u l, în să nu p e cea
ca r e se cu v en ea [o aveau], ci slabă şi p u ţin ă, căci om d e rând socotind u-L ,
m iru ri şi arom ate gătesc, d upă o b iceiu l evreilo r - pe care îl aveau, cu
ad ev ărat, la cei m orţi.
Iar „sâ m b ă tă " se liniştesc, d up ă porunca L egii.
 335

C apitolul 24
învierea Domnului. El se arată ucenicilor care mergeau la Erna as
şi apoi Apostolilor. înălţarea la Cer1

24, 1-12: Ia r în p rim a z i d e d upă sâ m b ă tă 12 (D u m in ica ), fo a rte d e

d im in ea ţă 3, au v e n it e le ia m orm ânt, ad u cân d m ire sm e le 4 p e care le
pregătiseră. (2) Ş i au găsit piatra răsturnată d e p e m orm ânt. (3) Ş i intrând,
nu au g ăsit trupul D om n u lu i Iisus. (4) Ş i fiin d ele în că n ed u m erite de
aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în v eşm inte strălucitoare. (5) Ş i
înfricoşând u -se ele şi p lecând u -şi feţele la păm ânt, au zis aceia către ele:
D e ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? (6) Nu este aid, d S-a sculat. Aduceţi-vă
am inte cum v-a vorbit, fiin d în că în G alileea, (7) zicând că F iu l O m u lu i
trebuie să fie dat în m âinile oam enilor păcătoşi ş i să fie răstignit, iar a treia
zi săînvieze. (&) Ş i ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui. ( 9) Şi întorcându-se
de la m orm ânt, au vestit toate acestea celor u nsprezece şi tuturor celorlalţi,
(10) Iar ele erau: M aria M agd alena şi Ioana şi M aria lu i Iacov şi celelalte
îm preună cu ele, care ziceaţi către A postoli acestea. (11) Ş i cuvintele acestea
au părut înaintea lor ca o aiurare56şi nu le-au crezut. (12) Ş i Petru, sculându-se,
a alergat la m orm ânt şi, plecandu-se, a văzut g iu lg iu rile singu re zăcând. Ş i
a plecat, m irându-se în sin e de ceea ce se întâm plase'’.
(24,1-2) Matei 28,1-2 /Maieu 16,1-4 /Luca 23,56 /loan 20,1 (24, 3 ) Maieu 16,5 /Luca 24,23
(2 4 .4 ) Matei 28,2-3 /Marcu 16, S/ loan 20,12 /Faptele Apostolilor 1,10
(2 4 , 5 - 9 ) Matei 16, 21; 17, 22,28,5-8 / Marcu 8, 31; 9,31; 16, 6-8 /Luca 9 ,2 2 ,4 4 /
loan 2 ,2 2 (24, 1 0 -1 2 ) M aieu 16,10-11 /Luca 24, 25 /loan 20, 3, 6,18
„U na d in s â m b e te " num eşte pe cea d in tâi d in zilele săptăm ân ii, care
este aceea care la n oi, pentru învierea D om n u lu i, se n u m eşte D om nească,
ad ică „ D u m in ic ă ". D eci, întru această [zi] au v en it fem eile la m orm ân t,

1 în ediţia de la 1805, titlul cap itolu lu i este: „Pentru fem eile cele ce cercetau mormântul.
Pentru Petru când a alergat la mormânt. Pentru Cleopa. Pentru Iisus când S-a arătat, şi cum a
mâncat înaintea ucenicilor. Pentru înălţarea la Cer".
2 In ediţia d e la 1805, în loc d e „în p rim a zi d e d u p ă sâ m b ă tă ", se găseşte „în tru una
d in sâ m b e te ".
3 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „fo arte d e d im in e a ţă ", se g ăseşte „la m â n e ca re ".
4 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ m ire sm e le ", se găseşte „ a ro m a te le ".
5 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ a iu ra re", se g ăse şte „ m in ciu n ă ".
6 în ediţia d e la 1805, în loc de „m irân d u -se în s in e d e ceea ce se în tâ m p la s e ", se
găseşte „m irâ n d u -se în tru s in e d e c ee a ce s-a fă c u t".
336 Capitolul 24 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

a d u cân d „aro m atele". Şi au venit „foarte d e d im in e a ţă ", pe care M atei o

zice: „sâm b ăta târziu " (Matei 28, 1), că „fo arte d e d im in e a ţă " la aceeaşi
în ţeleg ere aduce cu „foarte tâ rz iu "7,
Şi au aflat „piatra răstu rnată", căci un înger a răsturnat-o pe ea, precum
M a te i zice (Matei 28, 2). Şi după ce au intrat ele, „d oi b ă rb a ţi" li se arată,
căci cel de la M atei pe piatră şedea, iar aceşti „d o i b ă rb a ţi" în ău n tru , în
m o rm ân t, stau; căci deosebite au fost ved erile. Şi în „v eşm in te stră lu ­
c ito a re " se arată aceştia, pentru în v ierea cea lu m inată.
Şi le ad uce am inte lor de cele zise d e D ânsul, că „ tre b u ie " - adică de
n e v o ie este - „să fie dat în m â in ile o a m e n ilo r p ă c ă to ş i" - adică în tru ale
ro m an ilo r, care erau p ăg ân i şi sp u rcaţi [n ecu raţi] „iar a treia zi să
în v ie z e " 6 (Luca 24, 7).
^Pentru înviere, că s-a săvârşit „a treia z i" , am zis din destul în Evanghe­
lia cea de la M atei.
Ş i în to rcân d u -se [m ironosiţele] de la m o rm â n t şi spunând acestea
A postolilor, s-a păru t că grăiesc „ m in c iu n i"; atât de n ecrezu t li se pare
o am en ilo r m inu nea învierii.
Iar P etru nu zăboveşte - precu m nici focu l când ap u că m aterie - ci
v in e la m o rm ân t şi vede „ g iu lg iu rile singure"; şi atu nci acest fo lo s îl
p rim eşte m ai întâi din venirea la m orm ânt: a se m ira şi a cu m p ăn i; căci
z ic e [E v an g h elistu l]: „a plecat, mirându-se întru sine d e ceea ce se
în tâ m p la s e " . [Şi pentru ce se m ira?] C um au răm as „giulgiurile s in g u re ",
şi m ai vârtos, cu sm irnă fiind uns trupul? Ş i câtă zăbavă să fi avut tâlharu l,
ca pe acestea d eosebi înfăşu rate tăsând u -le, să scoată tru p u l, şi, cu atât
m a i m u lt, cu cât o staşii şedeau aproape?
Iar „Marie a lui Iacov" p e N ăscătoarea de D u m n ezeu să o în ţelegi,
că c i aşa o nu m eau pe dânsa, ca p e cea care se părea că este m aică a lui
Iacov, fiu l lu i Iosif, p e care şi „cel Mic" îl n u m eau (Marcu 15, 40) - pe
fratele D om nu lu i, zic. C ăci era şi u nu l n u m it „cel M a re ", u nu l d in cei
d o isp rezece, fiu l lui Z eved eu (Marcu 3 ,17).
2 4 , 13-24: Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era
departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
(14) Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. (15) Şi
pe când vorbeau şi se întrebau între ei, şi Iisus însuşi, apropiindu-Se;

7 Vezi tâlcu irea şi n o tele d e la Matei 28,1-8.

a „ F iu l O m u lu i tre b u ie să fie d a t în m â in ile o a m e n ilo r p ă căto şi ş l s ă fie ră s tig n it,
i a r a tre ia zi să în v ie z e " (Luca 24, 7). Vezi şi tâlcu irile d e la lo cu rile p aralele: Matei 17,22;
M arca 9, 31 şi Luca 9,44.
 TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA LUCA Capitolul 24 337

m ergea îm p reu n ă cu ei. (16) D ar o ch ii lo r erau ţin u ţi ca să nu-L cu noască.

(17) Ş i E l a z is către ei: C e su n t cu v in te le acestea p e care le s c h im b a ţi
u n u l cu altu l în d ru m u l vostru ? Iar ei s-au o p rit, cu p rin şi de în tris ta re 11.
(18) R ă sp u n z â n d , u n u l cu n u m ele C leo p a a z is către El: Tu sin g u r e şti
străin în Ie ru sa lim şi nu ş tii cele ce s-au în tâ m p la t în el z ile le acestea?
(19) El le-a zis: C are? Ia r ei I-au răspuns: C ele d esp re Iisu s N az a rm ean u l,
C are era P ro oroc p u te rn ic în fa p tă 10 şi în cu v â n t în a in te a lu i D u m n e z eu
şi a în tre g u lu i p o p o r. (20) C um L-au o sâ n d it la m o arte ş i L -au ră stig n it
a rh ie re ii si m ai-m arii n o ştri11; (21) ia r n o i n ă d ă jd u ia m că El este C el C are
avea să izb ă v ea scă p e Isra il; şi, cu to ate acestea, astăzi este a treia z i de
când s-au p etrecu t acestea. (22) D a r şi n iş te fe m e i de a le n o a stre n e-au
sp ăim ân tat, d u cân d u -se d is-d e-d im in eaţă*1012 la m orm ânt, (23) şi, n e g ă sin d
tru p u l L u i, au v e n it zicân d că au v ăzu t arătare d e în g e ri, care le-au sp u s
. . că El e ste v iu. (24) Iar u n ii d in tre n o i s-au d us la m orm ân t ş i au g ă sit aşa
p recu m sp u sese ră fem e ile , dar p e El n u L-au văzu t.
{ 2 4 , 1 3 } Marcu 16,12 Î2 4 , 1 5 ) Matei 18, 20/ Luca 24,36 (24, 1 6 ) loan 2 0 ,14; 21, 4
(2 4 , 1 9 ) Matei 21,11 /Luca 7,16 /loan 3,2; 4,19; 6,14; 9,17 /Faptele Apostolilor 2, 22; 7,22
(24, 2 0 ) Faptele Apostolilor 1 3 ,27 (24,21/ Luca 1,68; 2 ,2 5 ,3 8 /Faptele Apostolilor 1,6; 26,6,16
(24, 22) Matei 28, 8 / Marcu 1 6 ,1 0 / L u ca 2 4 ,9 / Io a u 2 0 ,1 8
Oarecare zic că unul dintru aceşti „ d o i" să fi fost însuşi Luca, pentru
aceasta Evanghelistul şi-a şi ascuns numele său. Şi vorbeau aceştia „în tre
ei d esp re to ate ce le care se în tâ m p la se ră ", nu ca şi cu m ar fi crezut, ci
m irân d u -se - şi ca de n işte lucruri m in u n ate spăim ân tân d u -se, ş i la a cel
lu cru p reaslăv it neputând a se pleca cu lesnire.
Ia r „ I i s u s , a p r o p iin d u -S e , m e r g e a îm p r e u n ă cu d â n ş i i " , c ă c i
d u h o v n icesc şi m ai d u m n ezeiesc având d e acu m tru p u l, nu era op rit
[îngrădit] d e depărtarea locurilor, spre a n u fi d e faţă şi în m ijlocul acelora la
care în su şi voia a fi. Pentru aceasta, nici d in trăsăturile trupului, celu i întru
care Se arăta atunci M ântuitorul, n u erau slobozi a-L cunoaşte p e El. C ă d
precu m M arcu zice: „întru alt ch ip S e arăta" şi cu alte trăsături (Marcu 16,
12), că n u m ai câm iu ia trupul cu legile fireşti, d m a i presus de fire şi duhov-
niceşte, pentru aceasta ochii acelora se ţineau, ca să n u -L cunoască p e El.

11 în ed iţia de la 1805, versetu l 17 este: „ Ş i a z is către ei: C e su n t c u v in te le aceste a de

care vă p rig o n iţi în tre voi m erg ân d , şi s u n te ţi tr iş ti? "
10 în ed iţia de la 1805, în loc de „P rooroc p u tern ic în fa p tă ", se găseşte „ b ărb at
Prooroc p u te rn ic în lu cru ".
11 în ediţia d e la 1805, versetu l 20 este: „C u m L-au d at p e El arh iereii şi b o ie rii
n o ştri sp re ju d e ca tă d e m oarte, şi L -au ră s tig n it p re D â n s u l" .
12 în e d iţia de la 1805, în loc de „d u cân d u -se d is -d e -d im in e a ţă ", se găseşte „care au
fo s t la m â n e ca re ".
338 C apitolul 24 SFÂNTUL TEOF1LACT A R H IE P IS C O P U L BULGARIEI

D ar p en tru ce „S-a arătat în alt c h ip "? Şi de ce „erau ţin u ţi o ch ii

lo r " ? Ca D om nul să v ăd ească şi să d escopere toată în d oiala lor; ca rana să
o golească [deşerteze], apoi, întru această stare să prim ească ei şi doftoria;
c a d ulce să li Se arate lor, d upă m ulta p etrecere îm preun ă; ca să-i. înveţe
p e dânşii de la M oise şi de la Prooroci şi atu nci să se facă E l cu noscu t şi ei
m a i m ult să creadă; [ca să priceapă] cum că trupul Său nu mai este întru
a ce st fel, în cât să fie tu tu ror văzut. Şi cu toate că trupu l cu care E l a înviat
c u acela a şi pătim it, însă num ai celo r care voia li Se arăta, şi dintru aceasta
să d obând ească ei oarecare lucru m are, adică să n u se m ai nedum irească
p e n tru ce pricină [M ântuitorul] nu petrece iarăşi în m ijlocul noroadelor,
so co tin d [pricepând] ei că p etrecerea cea d upă În v iere m ai deosebită este
ş i iau de o bşte, nici [num ai] o m enească, ci m ai dum nezeiască. Iar acest fel
d e p etrecere [vieţuire] este şi chip al învierii celei ce va să fie, întru care ca
în g e rii vom petrece şi ca fiii lui D um nezeu. A şadar, pentru acestea „erau
ţin u ţi o ch ii lo r " , ca să n u -L cunoască p e El, căci d e aceia care voia E l să fie
v ă z u t, era văzu t.
Iar C leop a Π şi d ojeneşte pe A cesta C are Se arată Im preună-călator:
„Tu sin g u r e şti străin în Ie ru sa lim şi nu ştii ce le ce s-au în tâ m p la t în el
z ile le a ce ste a ?", în loc de: „Tu eşti singu rul d in locu itorii Ierusalim u lu i,
ca re nu ştii cele ce s-au fă cu t?" Tar alţii pe acest cu v ân t „ stră in ", aşa l-au
în ţe le s; „Tu sing u r eşti atât de străin şi d e să lă şlu it afară din h o tarele
Ieru salim u lu i şi neîm p ărtăşit d e cele ce se fac în m ijlocul lui, în câ t acestea
n u le ştii?"
Şi vezi cum prea m ică cred inţă aveau pentru D om n u l, căci „b ărb at
P ro o ro c " îl num eau p e El, precu m p e Ilie, p e Io su a N av i sau ş i p e M oise.
„ P u tern ic în fap tă ş i în c u v â n t", în tâ i este fapta, apoi cu v ân tu l, căci nici
u n cuvânt d e în v ăţătu ră n u are întărire, de n u m ai în ain te cel care învaţă
s e va arăta pe sine lucrător. Fii, dară, în tâi „p u tern ic în lu cru " [„ fa p tă "],
a p o i te sârguieşte să ai şi „ cu v â n tu l"; aşa [astfel] şi D u m n ezeu îţi va a ju ta
C ă m ai în tâi este „ lu cru l" [„ fa p ta "], apoi v id en ia [vederea dum nezeiască]
ş i strălu cirea De n u vei cu răţi oglind a cu osten eală ş i cu sudoare, n u v ei
v e d e a fru m u seţea cea dorită, căci „ fe ric iţi c e i cu raţi cu in im a " - aceasta
e s te prin fapte - „că aceia vor ved ea p e D u m n e z e u " - aceasta este sfârşitul
[plinirea] v id en iei [ved erii d um nezeieşti] (M atei 5, 8). Şi se cu v in e „a fi
p u te rn ic în fap tă şi în cu vânt în a in te a lu i D u m n e z e u " şi apoi „ în a in tea
a to t n o ro d u l". C ăci în tâi se cu vine a p lăcea lu i D um nezeu, apoi a n e sili a
f i şi fără de prihană către oam eni, p e cât va fi cu putinţă. Şi n ici nu se
cu v in e a cinsti m ai în tâi p lăcerea oam enilor, ci cinstirea de D um nezeu;
n ic i spre sm inteala m ultora a v ieţu i, ci şi d e aceasta, îm preun ă cu acelea se
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA C apitolul 24 339

em ane a p u rta de grijă, lucru pe care şi în ţelep tu l îl zice: „Poartă g rijă de

ce le b u n e în a in te a lu i D u m n ezeu , apoi ş i a o a m e n ilo r" (Pilde 3, 4), şi
Pavel în săşi pe aceasta o zice13 (2 Corinteni 8, 21).
Şi zic: „Iar n o i n ă d ă jd u ia m că El este C e l C are avea să iz b ă v ea scă pe
Is r a il" ; ca şi cum s-au am ăg it întru năd ejd i, aşa zic: „ n o i n ă d ă jd u ia m ",
adică „noi n ăd ăjd u iam că A cela şi p e alţii îi va m ân tu i, şi iată că n ici pe
Sine nu S-a m â n tu it". în tru atâta n ebărbăţie şi n ecred in ţă se află ei, în cât
m ai că nu le ziceau pe cele din vrem ea răstignirii: „Pe alţii i-a m ân tu it,
d ar pe S in e nu p o ate să S e m ân tu iască" (Marcu 15,31). Pentru aceasta şi
îi nu m eşte p e dânşii: „n ep ricep u ţi şi z ă b a v n ici cu in im a , ca să cre d e ţi"
(Luca 24,25). D ar ce este aceasta: „să izb ăv ească p e Is ra il" ? In m ulte locuri
am zis că p e H ristos îl aşteptau cei din norod şi care nu făceau cercare cu
de-am ănuntul, ca m ântuitor şi izbăvitor de relele cele ce le atârnau asupră,
[încă] şi d e ju g u l robiei rom anilor. Şi n ăd ăjd u iau ei că va îm p ăraţi cu
îm p ărăţie p ăm ân tească, p entru aceasta şi zic: „Că n oi n ăd ăjdu iam că şi pe
Israil El îl va izbăvi de păgânii rom ani şi A cesta n ici de cea nedreaptă
h otărâre asupra Lui nu a p u tu t scăp a".
„A stăzi este a treia zi de când s-au petrecu t acestea. D ar ş i n işte fem e i
d e a le n o a s tre n e -a u sp ă im â n ta t, [d u câ n d u -se d is -d e -d itn in e a ţă la
m orm ânt, şi, n eg ă sin d tru p u l Lui, au v e n it zicân d că au v ăzu t arătare de
în g e ri, care le-au spu s că El este v iu ]". Acestea, oarecum nedum irindu-se,
le zic ei, şi m i se par m ie bărbaţii aceştia că în tru m u ltă îndoială a socotinţei
[a cugetului] erau, şi nici foarte nu cred eau , n ici foarte credeau. C ăci a
zice: „n o i n ă d ă jd u ia m că E l este C el C are av ea să iz b ă v ea scă p e Is r a il" ,
necredinţă arată, iar a z ice că: „astăzi e ste a tre ia z i" , este a oam enilor
celo r care su nt aproape d e a-şi ad uce am inte, că le-a zis lor: „A treia z i v o i
în v ia " 14. Iar ceea ce zice: „ne-au sp ă im â n ta t", aceasta arată că se clătea
[clătina] necred inţa lor. Şi, în scurt so co tin d u -se cu v in tele, o m en eşti cu
adevărat se arată a fi; şi m u ltă îndoială.au, şi su n t oarecu m a unora ce nu
se d um iresc şi nu se pricep pentru învierea cea m in u n ată.
„Iar u n ii dintre n o i s-au dus la m o rm ân t" - prin aceasta sau num ai p e
Petru îl spune, sau p e Petru şi pe loan. Şi de a id este arătat cum că acelea care
pe larg le zic unii, alţii în scurt şi în treacăt le istorisesc. Precum şi venirea la
m orm ânt a lui Petru şi a lui loan, loan m ai p e larg a povestit-o (Imn 20,2-10),
iar acesta puţin pom enind-o, a trecut-o fără a spune num ele acelora

13 „Pentru c ă n e în g rijim de cele bu n e nu nu m ai în ain tea D om nului, ci şi înaintea

oam enilor" (2 Corinteni 8, 21).
14 Vezi: M atei 17, 23; 2 0 ,19; Marcu 9, 31; Luca 9, 22; 13, 32; 1 8 ,33; 24, 7.
34(1_________ Capitolului____________SFÂN'IDI.TEOFIIACT ARHIEPfSCXJPUL BUI.GARtKI

24,25-35: Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca

să credeţi toate câte au spus Proorocii! (26) Nu trebuia, oare, ca Hristos să
pătimească acestea şi să intre în slava Sa?15(27) Şi începând de la Moise şi
de la toţi Proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
(28) Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iaT El se făcea că merge mai
departe. (29) Dar ei 11 rugau stăruitor16, zicând: Rămâi cu noi, că este spre
seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. (30) Şi, când a stat
împreună cu ei la masă, luând pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a
dat lor. (31) Şi s-au deschis ochiilorşi L-au cunoscut; şi EI S-a făcut nevăzut
de ei. (32) Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră'7,
când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? (33) Şi, în ceasul
acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei
unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, (34) care ziceau că a înviat18
cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. (35) Şi ei au istorisit cele
petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii19.
(24, 2 5 ) Galatenj 3,1/24,2 6 ) Isaia 50,6 1 Miheia 2,13 /Luca 24,46 /Faptele Apostolilor 17,3 /1
Petra 1,11 /Evrei 2,10 (24 , 17 ) Facere 3,15; 22,18; 26,4; 49,10 /Numeri 21,9 /Iov 19,25 /
Psalm 15, 8-10; 21,7; 68,12, 24 /Isaia 40,10; 43,24; 50, 6; 53, 3 ,7 /Ierem ia 23,5; 33,15 /
lezechiil 34, 23; 37,24 /Daniil 9,24 /Miheia 7,20 /Luca 24,45 /24.28 ) Facere 32,26; 42,7 /
Marcu 6; 48 /24. 2 9 ) Judecă lori 19, 9 /24,5 0 ) 1 Regi 9,13 /Faptele A postolilor 10,41
/24,321 Ieremia 20,9; 23, 29
F iind că întru om eneşti socotinţe [cugete] se aflau ş i cu m u ltă îndoială
b o le a u , „ n e p ric e p u ţi" p e dânşii îi num eşte şi „ z ă b a v n ici cu in im a ", spre
a cred e „to ate câte au grăit P ro orocii".
C ăci este cu p u tin ţă a cred e şi din. parte şi d e săv ârşit [desăvârşit],
p re cu m d acă cin ev a n ă d ă jd u ie şte că H risto s va fi p en tru m â n tu irea
n o ro d u lu i, n u p entru m ântuirea sufletelor, ci p en tru aşezarea şi izbăvirea
n eam u lu i evreiesc, u nu l ca acesta, nu pe cât este cu v iin cios a cred e, crede.
Ş i iarăşi, d e cred e lu i D avid - care zice: „ S tră p u n s-a u m â in ile M e le şi
p ic io a r e le M e le " (Psalm 2 1 ,1 8 ) şi celelalte câte p en tru C ru ce şi pentru
ce le de pe C ru ce, ca despre faţa D om nului p roroceşte - şi p rim eşte cele
p en tru P atim ă, ia r cele pentru înviere nu le socoteşte - p recu m este aceea

15 în ediţia de ia 1805, versetul 26 este: „Au nu trebuia a pătim i acestea H ristos şi a

in tra întru slava S a?"
16 în ediţia de la 1805, în loc de „îl rugau stăruitor", se găseşte „îl înd em n au".
17 în ediţia de la 1805, în loc de „Oare, nu ardea în noi inim a noastră", se găseşte
„A u nu era inim a noastră arzând întru noi".
18 în ediţia do la 1805, în loc de „a în viat", se găseşte „S-a sculat".
19 în ediţia de ia 1805, în loc de „la frângerea p â in ii", se găseşte „întru frângerea
p â in ii".
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII D E LA LUCA Capitolul 24 341

ce zice: „Nu v e i d a p e C e l cu v io s al T ă u să v ad ă s tric ă ciu n e a " ş i aceea:

„Nu v ei lăsa s u fle tu l M eu în ia d " (Psalm 1 5 , 10) şi aceea: „ în tru cei m o rţi
s lo b o d " (Psalm 87,4) şi aceea: „Scoţân d p e c e i le g a ţi ş i p e c e i care lo cu ia u
în m o r m â n tu r i" şi a lte le ca a c e s te a n u a re c r e d in ţă d e s ă v â r ş it
{desăvârşită], ci din p arte. C ă c i se cu v in e la toate ş i la cele ce su n t de
n e c in ste şi la ce le ce su n t d e slavă a-i cre d e p e P ro oroci. Trebuia să
pătim ească H ristos - aceasta este de necin ste, d a r şi să in tre întru slav a Sa
- aceasta este cea slăvită.
„Iar voi, atâta d e «n ep ricep u ţi» su nteţi, în cât, auzindu-1 p e Isaia că pe
acestea p e am ân d o u ă le zice: şi că sp re ju n g h iere s-a ad u s (Isaia 53,7), şi că
D om nul voieşte să arate L ui lu m in ă (isaia 5 3 ,11), cea dintâi o prim iţi iar
cea de a d ou a n u o socotiţi. Ş i voi cred eţi că E l a fost răn it, în să nu voiţi să
lu aţi am inte că D o m n u l vo ieşte să-L cu răţească p e E l de rană. In să, din
pricină că voi su n teţi «n ep ricep u ţi» - ad ică « z ă b a v n ici cu in im a » - n u le
pricep eţi acestea". C ăci de ar fi fost „ n e p ric e p u ţi", E l n u a r fi grăit cu
dânşii, „D ar fiind că sunteţi « zăb av n ici cu in im a » . E u v o i purta cu g etu l
vostru şi degrabă îl voi face a înţelege [pricepe]". Pentru aceasta le şi tâlcuia
lor de la M oise.şi de la toţi Proorocii. C ăci şi taina jertfe i lu i Avraarn, când
fiind slobozit Isaac, berbec s-a jertfit (Facere 22,13), pe acestea ale D om nului
m ai înainte le închipuia, precum şi în su şi H ristos zice: „A v raam ... a fo s t
b u cu ro s să v ad ă z iu a M ea ş i a v ăzu t-o şi s-a b u cu ra t" (loan 8,56). Şi aceea
ce zice: „V eţi v ed ea v iaţa v o astră sp â n z u ra tă "20 (Deuteronom 2S, 66), în tru
aceeaşi dată şi răstignirea o în sem n ează, p rin a zice „ sp â n z u ra tă "; [încă]
şi învierea, prin a zice: „ v ia ţa ". Ş i în tru celelalte proorocii în sem n ate se
află cele pentru C ruce şi p en tru în v ie re şi, m ai ales, în ce i m ai [re]num iţi
Prooroci. Şi, este cu putinţă, d e la dânşii pe acestea a Ie culege. Ş i socoteşte-m i
cum prin reaua pătim ire este intrarea întru slavă.
Ia r D o m n u l „ se fă c e a că m e rg e m a i d e p a r te " , d u p ă o m en ire cu
ad evărat21. Ş i când sloboad e E l, atu nci li se deschid lo r och ii şi îl cu nosc pe
El. în sem n ează M ântu itoru l în că şi alt lu cru , an u m e că acelora care se
îm părtăşesc din pâinea cea blagoslovită li se deschid ochii spre a-L cunoaşte
p e El, căci m are şi n esp u să pu tere are trupu l D om nu lu i.
Ş i „n evăzu t" Se face d e la dânşii, căci nu m ai avea de acu m acest fel de
trup, încât m ultă vrem e să petreacă îm preună cu dânşii; dar în că face aceasta

20 în ediţia 1988 a Sfintei Scripturi la Deuteronom 28, 66, găsim: „Viaţa ta va fi mereu în
primejdie înaintea ochilor tăi; v ei tremură ziua şi noaptea şi nu vei fi sigur de viaţa ta".
21 Adică, aşa cum face orice om , după m ăsură omenească, întru cele în care atunci
Se arăta lui Luca şi Cleopa.
342 C apitolul 24 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

c a m ai m are dorin ţă să le adauge lor. C ăci atâta s-au bucurat, încât „în ceasul
a cela sculând u -se, s-au în to rs la Ie ru sa lim ". în să nu întru acel ceas [au
aju n s la Ierusalim ], căci „s-au sc u la t" întru acel ceas, d ar s-au în to rs după
m a i m ulte - atâtea câte erau cu putinţă a face ei, um blând întru acea depărtare
d e şaizeci de stadii. între aceste ceasuri [care au trecut] până când e i au
călătorit întru întoarcere, cu adevărat şi Stăpânul „S-a arătat lu i S im o n ".
Şi „arzând era in im a " lo r ori de focul cu v in telor D om n u lu i - căci
a tu n ci când le tâlcuia lor se în fierb ân tau ei dinlăuntru şi se plecau la cele
z is e , ca la cele care erau ad evărate - , ori că, atu n ci când le tâlcu ia lor
Scripturile, sălta dinlăuntru inim a lo r aşa: „A cesta C are n e tâlcu ieşte n ou ă,
D o m n u l este!"
24,36-44: Ş i p e când vorbeau e i acestea. El a stat în m ijlo cu l lor22 ş i le-a
z is : Pace vouă. (37) Iar ei, în sp ăim ân tân d u -se şi în frico şân d u -se, cred eau 23
c a văd duh. (38) Ş i Iisu s le-a zis: D e ce su n teţi tu rb u raţi ş i p en tru ce se
rid ică 24 a stfe l d e gând u ri în in im a voastră? (39) V ed eţi m â in ile M e le şi
p icio a re le M e le , că Eu în su m i su nt; p ip ăiţi-M ă şi v ed eţi, că d u h u l n u are
ca m e şi oase, precum M ă v ed eţi p e M in e că am . (40) Şi zicând acestea, le-a
arătat m â in ile şi p icioarele S a le. (4 1 ) Ia r ei în că necrezân d d e b u cu rie şi
m in u n ân d u -se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de m âncare? (42) Iar e i I-au dat
o bucată de peşte frip t25 şi d intr-u n fagure d e m iere. (43) Ş i lu ân d , a m ân cat
în a in te a lor. (44) Ş i Ie-a zis: A cestea su n t cu v in tele p e care le -a m grăit
către v o i, fiin d în că îm p reu n ă cu v o i, că treb u ie să se îm p lin ea scă toate
c e le scrise d espre M in e în Legea lu i M o ise , în P rooroci şi în P salm i.
( 2 4 ,3 6 ) Marcu 16,14 /loan 20,19 /Faptele Apostolilor 13,31/1 Corinteni 15,5
(24, 37) Marcu 6 ,49 (2 4 ,3 9 ! loan 20,20,27 ( 2 4 ,4 1 ) Marcu 16,14/loan21, 5
/24,42) loan 21,10 /24,44/ Matei 16,12; 17,22; 20, ÎS /Marcu 8,31 /Luca 9,22; 18,31; 24, 6
D om nul, C el C are toate spre m ântu irea noastră bine le rân d u ieşte,
„ stă în m ijlo c u l u c e n ic ilo r", v rân d să încred in ţeze învierea.
Şi [mai] întâi, prin o bişnu itu l cuvânt de h eretisire [salutare] al p ăcii
p o to leşte turburarca lor. în că şi arată cu m că este în su şi E l, în v ă ţă to ru l
lo r, C are Se în d u lcea în tru acest cu v â n t d e h e re tisire şi cu a ce sta i-a
în trarm at şi pe ei când îi trim itea la p ro p o v ăd u ire (Matei 1 0 , 12-13; Marcu
6 ,1 0 ; Luca 10, 5).

22 în ediţia de la 1805, în loc de „El a stat în m ijlo cu l lo r", se găseşte „ în su şi Iisu s a

stătut în m ijlo cu l u cenicilor S ăi".
23 în ediţia de la 1805, în loc de „credeau", se găseşte „li se părea".
24 în ediţia de ia 1805, în loc de „se rid ică", se găseşte „se su ie",
2:> în ediţia de Ia 1805, în loc de „o bucată d e peşte frip t", se găseşte „o parte de
peşte frip t".
t A l c u ir e a s fin t e i e v a n g h e l ii de la luca C apitolul 24 343

Dar, fiindcă prin acest grai nu s-a potolit turburarea sufletului lor, le
arată lor dinspre altă parte că este Fiul lui D um nezeu, C are ştie minţile, căci
zice: „P entru ce se rid ică a stfel de g ân d u ri în in im a v o a stră ?" Iar, cu
adevărat, aceasta - a şti gândurile oam enilor - a lui D um nezeu este, fără de
îndoială. A duce pe urm ă şi alta: pipăirea m âinilor şi a picioarelor, căci zice:
„Vouă vi se pare că duh sunt Eu, adică nălucă, precum m ulte [duhuri] ale
celor m orţi, m ai ales pe la m orm ânturi obişnuiesc a se năluci. însă ştiţi că
duhul nici cam e şi nici oase nu are, iar Eu şi cam e şi oase am, deşi, mai
dum nezeieşti şi mai duhovniceşti". Căci trupu l D om nului nu era duh, ci
d u h o v n icesc era, ad ică afară de toată g ro sim ea [în g ro şarea], de duh
ocârm uindu-se. C ă trupul pe care acum îl avem este sufletesc, adică de suflet
se ocârm uieşte şi d e cele fireşti şi sufleteşti felurim i şi puteri i se dă viaţă. Iar
trupul cel de după înviere Pavel l-a num it „d uhovn icesc" î l Corinteni 15,44),
carele, adică, de duh dum nezeiesc i se dă v iaţă şi se ocârm uieşte, iar n u d e
suflet - cu chip negrăit şi duhovnicesc spre nestricăciune prefăcându-se şi
întru aceasta păzindu-se, Deci, în acest fel se cuvine a socoti că a fost trupul
D om nului după înviere, duhovnicesc şi subţire şi afară de toată grosim ea
[îngroşarea]; şi nici de hrană, nici de altceva având trebuinţă, cu toate că
pentru încredinţareţa ucenicilor] a m âncat. Iar ceea ce a m âncat D om nul
acum, nu fireşte a m âncat, ci cu iconom ie, ca sa arate că însuşi trupul cel ce
a pătim it a înviat, iar acum trupului [Său] îi era firesc a intra înăuntru, fiind
uşile încuiate şi a se m u ta din loc în loc fără osteneală.
D eci, necrezând încă ucenicii, şi nici din pipăire adeverindu-se, adaugă
şi alta, adică m âncarea, de oarecare d um nezeiască pu tere m istu in d u-se
cele ce se m âncau , căci to t ceea ce fireşte se m ăn ân că cu gura, m ai ap o i
afară se aru ncă26, în să acelea, precu m s-a zis, n u fireşte erau m ân cate, ci cu
iconom ie se m âncau.
în că se par că au şi oarecare u m broasă în ţelegere cele ce atu nci s-au
m ân cat [de către D om nul]. C ăci m âncând El „o p a rte d e p e şte fr ip t" ,
însem nează cum că pe firea noastră, cea care înota în viaţa aceasta cea
sărată, cu focul D u m nezeirii Sale u scân d u -o şi toată u m ezeala p e care o
avea d in adâncurile apelor - iar mai ales să zic, ale valurilor - zvântându-o,
d um nezeiască m âncare o a făcut pe aceasta - p e ceea care m ai în ain te era
greţoasă, d ulce m âncare lucrând-o lui D um nezeu. C ă aceasta însem nează
„fag u rele d e m ie re ": d ulceaţa cea de acum a firii n oastre, care m ai în ain te
era lepădată.

26 După ce aparatul digestiv asimilează puterea hrănitoare a celor mâncate, resturile,

care nu mai sunt de folos, sunt eliminate în chip firesc.
344 C apitolul 24 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

S a u - p recu m socotesc - şi acestea însem nează: prin „ p e şte le frip t"

pe fa p ta b u n ă cea lu crătoare, care ridică d e la n o i m u lta u m ez ea lă ş i
în g ro şare, prin ajutorul cărbu n ilo r celor p u stniceşti şi sih ăstreşti; iar pe
cu n o ştin ţă , ad ică v id e n ia [ved erea d u m n ezeiască], p rin „fagurele de
m ie r e ", fiin d că d u lci su n t cu vintele lui D um nezeu (Psalm 18, TI; 118,103).
în c ă este „fagure", dar de viesp i, înţelepciunea cea clin ească; şi este
„fagure" d e m iere de albine înţelepciunea cea dum nezeiască. C ăci H ristos
este „ a lb in a ", m ică adică la m ărim e27 (Sirah 1 1 ,3 ) - căci scu rt este cu vân tu l
şi slab la vârtu te, şi n u întru „puterea cu v â n tu lu i" pro p o v ăd u ieşte P avel,
ca să nu facă zad arnică C ru cea2“ (1 Corinteni 1 , 17-18 ) - î n s ă le este dorită şi
îm p ăraţilo r şi celor de rân d , spre sănătate su fletească m ân cân d [aceştia]
o sten elile ei.

2 4 ,4 5 -5 3 : Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. (46)

Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi să
învieze din morţi a treia zi. (47) Şi să se propovăduiască în numele Său
pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile29, începând de Ia
Ierusalim. (4.8) Voi sunteţi martorii acestora. (49) Şi iată Eu trimit peste
voi30 făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate31, până ce vă veţi
îmbrăca cu putere de Sus. (50) Şi i-a dus afară, până spre Betania şi,
ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. (51) Şi pe când îi binecuvânta,
S-a despărţit de ci şi S-a înălţat la Cer. (52) Iar ei, închinându-se Lui, s-au
întors în Ierusalim cu bucurie mare. (53) Şi erau în toată vremea în
templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin,
(24, 4S) Luca 24, 27 /loan 5,39 ( 24, 46) Isaia S3,3-4, 7 /Luca 24,26-27 (24, 47) Matei 28,19!
Faptele Apostolilor 13,38; 20,21 (2 4 , 48) Rut 4,11 /loan ÎS, 27 /Faptele Apostolilor 1, 8
(24, 49) loan 14,16; 15,26 /Faptele Apostolilor 1,4,8 (24,50-51) Marcu 16,19 /loan 20,17 /
Faptele Apostolilor 1, 9-10 (24, 52) Matei 28,17 /loan 16,22 (24,531 Faptele Apostolilor 2,46
D u p ă ce le-a d at pacea su fletului şi le-a p otolit lo r in im ile prin cele ce
le -a zis, prin cele ce s-au pipăit, prin cele ce le-a m ân cat încred inţând

27 „M ică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceaţă"
(Straft 1J, 3).
28 „Căci Hristos num -a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea
cuvântul ui, ca să nu rămână zadarnică Crucea iui Hristos. Căci cuvântul Crucii, pentru
cei ce pier, este nebu nie; iar pentru noi, cei ce ne mântuiin, este puterea lui D um nezeu"
(] C o r in te n i 1 7 -1 8 ).
2<5 în ediţia de la 1805, în loc de „în num ele Său pocăinţa spre iertarea p ăcatelor la
toate n eam u rile", se găseşte „întru num ele Lui pocăinţa şi iertarea păcatelor în toate
n eam u rile".
30 în ediţia de la 1805, în loc de „peste voi", se găseşte „întru voi".
31 în ediţia de la 1805, în loc de „în cetate", se găseşte „în cetatea Ierusalimului"-.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA C apitolul 24 345

în v ierea cea adevărată a tru p u lu i Său, „atu n ci le -a d e sch is lo r m in tea ca

să p riceap ă Scrip tu rile". Pentru că de nu s-ar fi liniştit sufletele lor, cum ar fi
cunoscut, fiind acestea turburate şi neaşezate? Căci zice: „ în d eletn iciţi-v ă şi
c u n o a ş te ţi"12 (Psalm 45, 10). Pentru aceasta şi îi învaţă pe d ân şii că de
nevoie era să p ătim ească astfel H ristos. C u m anum e? Prin lem n u l C rucii.
C ăci, de v rem e ce p rin lem n s-a făcu t pierzarea, de nevoie era ca prin lem n
să se şi d esfacă stricăciu n ea şi, p rin d u rerile cele de p e lem n trecân d
D om n u l nebiru it, să strice desfătarea cea din lem n (Facere 3 , 6-7). Apoi „să
ş i în v ie z e a treia zi, şi să se p ro p o v ăd u iască în n u m e le L ui p o că in ţa ş i
iertarea p ăcatelo r în tru toate n e a m u rile ". P entru B o tez zice aici, căci întru
a ce sta ş i p o că in ţă se face p rin sp o v e d a n ie şi p ă ră s ire a ră u tă ţilo r şi
p ăg ân ătăţilor celor m ai dinainte, şi iertarea p ăcatelor urm ează.
D ar cu m v o m înţelege că B otezul se face n u m ai „în tru n u m e le " lu i
H risto s, cân d , m ai v ârtos în alt loc ne în văţăm a-1 săv ârşi p e acesta „în
n u m e le T a tă lu i s i a l F iu lu i ş i al S fâ n tu lu i D u h " ? (Matei 28,19) D eci, în tâ i
aceasta sp u n em : anum e că, atunci când zicem că se face B otezul „ în tru
n u m e le " lu i H ristos, nu zicem că trebuie num ai în n u m ele lu i H ristos a-1
săvârşi p e acesta, c i că se face B otezul lu i H ristos, cu care H ristos S -a botezat,
ad ică d u h o v n icesc, n u iu d aicesc; n ici în tru felu l în care era botezul lu i
lo a n , s p re p o c ă in ţă n u m ai (F aptele A postolilor 13, 24), c i d ă tă to r de
îm p ărtăşire a D u h u lu i Sfân t şi d e iertarea păcatelor, în ce fel El a ară ta t
când S-a botezat pentru noi în Iord an şi pe D uhul Sfânt în d rip de porum bel
L-a ară ta t (M atei 3,1.6). încă şi alta: B otezu l cel „întru n u m e le " lui H ristos,
în loc d e „în tru m o artea" lu i H ristos îl în ţeleg em 22 (Romani 6, 3), căci
precu m , A cela m urind, a treia zi a înviat, aşa şi noi, în gro p ân d u -n e cu
în c h ip u ire în ap ă, ie şim n e strică cio şi cu su fle te le , p rim in d a rv u n ele
n estricăciu n ii tru p u lu i34. Şi în alt chip: n u m ele acesta „ H risto s'', adică
„ U n s", arată dintru sine şi p e Tatăl Cel C are a u n s şi ungerea, pe D uhul şi
pe F iu l C el C are S-a uns; ca şi cu m ar fi zis: „iertarea p ăcatelo r este întru
num ele D om nu lu i". Unde, dar, sunt lim bile noroioase ale celor care botează
în M o n ta n şi în Priscilla şi în M axim illa?35 C u adevărat, nici o iertare nu

32 în versiunea Sfintei Scripturi din 1988, versetul 45 este: „O priţi-vă şi cunoaşteţi că

Eu sunt D um nezeu, înălţa-M ă-voi pe păm ânt".
33 „A u nu ştiţi că toţi câţi în H ristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am
botezat?" (Romani 6, 3).
34 Vezi 2 C orintav 1, 21-22 şi Eţeseni 1, 13-14.
35 M ontanismul a fost o sectă care a apărut în Prigia, întem eietorul ei fiind Montan.
Acesta era în creştinism un prozelit, iar înainte fusese preot al zeiţei Cybele. Pe la anul
156-157, M ontan a început să propovăduiască la Abardau sfârşitul lumii, coborârea
346 Capitolul 24 SFÂNTUL TEOFILACT A R IDEPLSCOPUL BULGARIEI

e s te celo r ce se botează întru acest fel, ci în că şi adăugire d e p ăcate le

u rm ează. Iar aceştia [eretici] rău au pierit'.
Iar cu vântu l [propovăduirii] „în to ate n e a m u rile " a ieşit, „în cepân d
d e la Ieru salim ", căd trebuia ca, d upă ce toată firea în Hristos s-a unit şi s-a ţ
lu at, a nu se m ai despărţi de acum în două părţi - în evrei ş i în păgâni - , d ;
a începe cuvântul de la Ierusalim şi a se odihni întru neam uri, îm preunând
firea [om enească]. j
Iar „voi su nteţi m artorii acesto ra", ad ică ai Patim ilor şi ai învierii. A poi, j
c a să nu se turbure ei înlăuntrul lor şi să cu gete aşa: „Cum , noi, oa-m eni d'e i
rând fiind, vom m ărturisi fiind trim işi la neam u ri? R idicându-ne îm potriva j
ie r u s a lim ite n ilo r care ş i p e T in e T e-au o m o r â t? " , le z ice [D o m n u l]: \
„în d răzn iţi, pentru aceasta, că voi trim ite cât de grabă făgăduinţa Tatălui j
M eu , p e care am grăit-o prin Ioil: «V oi v ărsa d in D u h u l M eu p este to t !
tr u p u l.. ,»36 (Ioil 3 , 1- 2). Aşadar, voi cei cam su nteţi fricoşi şi fără d e bărbăţie, ,!
şed eţi în cetate p ână ce vă veţi îm brăca cu putere d e Sus, nu om enească, ci j
ce rea scă ". Ş i n u a zis „veţi p rim i", d „vă v eţi îm b ră ca ", p e cea dinspre toate i
p ărţile p ăzirc a întrarm ării celei d uhovniceşti arătându-o. >
„ Ş i i-a d u s afară, p ân ă sp re B e ta n ia " - aceasta să o în ţelegem că s-a j
făcu t în tru în să şi ziu a cea de a p a tru z e ce a C ăci cele care aici în scu rt le j
z ic e [Evanghelistul], pe acestea tu le so co teşte că s-au făcu t în m u lte zile, {
p re c u m în s u ş i L u ca zice la F apte : „ a ră tâ n d u -s e lo r în v re m e a c e lo r
p a tru z e ci d e z ile ” (Faptele Apostolilor 1 , 3) - căci adeseori venea şi Se d u c e a

ierusalim ulu i ceresc şi împărăţia de o m ie de ani a lui Hristos cu drepţii. Acest evenim ent |
avea să se întâm ple în apropiere de Pepuza şi d e Tymion, în Frigia. Predica „profetică" a |
Iui M ontan a făcut mare impresie. Entuziasmul a fost stârnit în ascultători, aceştia fiind j
cuprinşi de emoţia sfârşitului lumii şi a îm părăţiei celei noi. Mulţi şi-au vândut averile şi I
le-au pus la mijloc, ca primii creştini. M ulţim ea înfrigurată s-a strâns la locul şi la timpul t
prezis, iar în aşteptarea Ierusalimului ceresc se produceau stări de „extaz". în fapt, acestea {
erau năluciri drăceşti care erau lucrătoare prin înfierbâniarea, prin râvna sângelui. |
Fenomenul ceresc aşteptat nu s-a întâm plat, însă ideile propovăduite au prins. Montan j
şi partizanii săi au continuat să predice ca nişte „profeţi" ai împărăţiei de o mie de ani,
interpretând m sensulînvăţăturilorlorsem neletim puluî: războaie, cutremure, persecuţii,
turburări şi alte întâmplări. Exaltatul „profet" M ontan şi-a alăturat şi câteva femei:
. Priscilla. Maximilla şi Quintilia, care cădeau in stări de „extaz" şi de som nam bulism şi
„profeţeau" şi ele sfârşitul, socotindu-se „organe" ale Duhului Sfânt. După cele grăite
de Sfântul Teofilact, se pare că aceşti eretici au ajuns cu înşelarea până acolo, încât au
propovăduit şi au săvârşit botez întru num ele lor.
La Ioil 3,1 -2, în ediţia 1988 a Bibliei avem: „Vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul,
şi fii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri visuri vor visa iar tinerii voştri
vedenii vor vedea. Chiar şi peste robi şi roabe voi vărsa Duhul Meu".
TÂLCUIREA SFIN TE! EVANGHEU1 DE LA LUCA Capitolul 24 347

Şi „i-a b la g o slo v it" p e ucenici, p oate ad ică şi p u tere păzitoare punând

întru d ânşii până la venirea D uhului, dar p o ate şi p e n oi în v ăţân d u -n e ca,
atu nci cân d n e vom d uce undeva, să-i încred in ţăm blagoslov en iilor p e cei
d in stăpânirea noastră.
„ Ş i S e în ă lţa la C e r". P en tru că Ilie ca sp re C e r se ridica, în tru câ t se
părea că se în alţă, ca şi cu m sp re C er (4 R egi 2,11); iar M ân tu itoru l în tru
în su şi C eru l, în ain tem erg ăto r al tu tu ror S -a su it, ca îm p reu n ă cu sfân tu l
Său tru p să S e arate Feţei lu i D u m n ezeu , şi p e scau n , cu Tatăl, îm p reu -
n ă -şe z ă lo r să-l arate p e el. Ia r acum e ste în ch in a tă firea n o a stră în tru
H risto s d e to ată p u terea în gerească.
. „Iar e i, în ch in â n d u -se L u i, s-au în to rs în Ie ru sa lim cu b u cu rie m are.
Ş i era u în to a tă v re m e a în te m p lu , lă u d â n d ş i b in e c u v â n tâ n d p e
D u m n e z e u ". Vezi faptă bu n ă? Urcă nu S e pogorâse D uhul şi d uhovniceşte
petrec [vieţu iesc]. C ăci aceia care m ai în ain te stăteau în cu iaţi (loan 20,19,
26), acu m în m ijlocu l arhiereilor se aflau , şi n im ic d intru cele ale vieţii
acesteia nu este întru ei, ci toate d efăim ând u -le, în tem plu îl lău d au „în
toată v re m ea " p e D um nezeu şi b in e îl cuvântau.
O , să ne facem şi noi u rm ători ai acestora; şi şă fim „în toată v re m e a ",
în v ia ţă sfâ n tă , „ lă u d â n d " p rin viaţa a ce a sta „şi b in e c u v â n tâ n d p e
D u m n e z eu "! Şi slavă a lu i D um nezeu şi b u n ă cu vân tare este viaţa cea
sfântă şi îm bu nătăţită, căci Lui I Se cu vine toată slav a în veci. A m in.

Sfârşit al tâlcuirii Sfân tu lu i Teofilact

la Evanghelia cea d e la
Luca

2
ΙΜ·Λ
Ä
348

PĂTIM IRILE IUDEILOR.

D IN V R E M E A C E Z A R U L U I G A IU S C A L IG U L A (anii 37-41)
ŞI P Â N Ă LA D Ă R Â M A R E A IE R U S A L IM U L U I
D IN V R E M E A LU I T1T (anu l 70)
, - d e s c r is e d e F u se b iu d e C ez a reea şi I o s i f F lu v iu -

Istoricii socotesc în d e o b şte c ă perioada apostolică se în ch eie o d ată cu d istrugerea

tem p lu lu i şi căd erea Ieru salim u lu i, în urm a războiulu i iu d aic d in anii 66-70. In să acest
ră z b o i este în cu n u n area-m u ltor răzvrătiri şi su ferinţe. A stfel, su b dom nia lui N ero, în
an u l 66, în P alestin a izb u cn eşte o răzm eriţă care se tran sfo rm ă în tr-u n ad evărat război.
A flată su b co n d u cerea g en eralu lu i Vespasian, arm ata rom ană, în cep ân d d in G alileea,
cu ce re şte pe râ n d toate cetăţile care erau apărate de iudei în arm aţi. în a n a ! 69, Vespasian
e ste p ro clam at îm p ărat şi lasă cond ucerea războiului fiu lui său, Ti t. Iu d eii se aflau întăriţi
în Ieru salim . Tit a atacat o raşu l care a rezistat unui ased iu ce a d u ra tcin cî luni. P ierderile
au fo st m ari d e am bele părţi, în continuare, lăsăm loc cu vin telor istoricului creştin E usebiu
de C ezareea şi istoricului iud eu Io sif F la v iu *1.

CA RTEA A DO U A

VI
N e n o r o c ir ile ca r e s-a u a b ă tu t a s u p r a iu d eilo r
■ p r o v in d in n ele g iu ir ile c o m is e d e ei
îm p o triv a lu i H r is to s

1, Filon relatează mai întâi că pe vremea lui Tiberiu, cea mai mare influenţă asupra
tuturor persoanelor din jurul împăratului o avea Seianus*, care se silea din toate puterile
să stârpească cu totul pe evrei şi că, pe de altă parte, în ludeea, Pilat - pe vremea căruia
s-au săvârşit toate nelegiuirile împotriva Mântuitorului - i-a tulburat nespus de tare pe
iudei prin aceea că a luat măsuri (socotite de iudei ilegale) împotriva templului din
Ierusalim , care pe atunci stătea încă în picioare.
După ce a murit Tiberiu, puterea a revenit lui Gaius, care pe mulţi i-a nedreptăţit,
d ar cel mai mult se pare că a avut de suferit poporul evreiesc de pretutindeni. Ne putem
face o idee despre acest lucru chiar şi numai citind câteva fapte din scrierea lui Filon,
care sp u ne textual:
2. „A tât de nefiresc era felul de a se purta al lui Gaius cu toată lum ea şi îndeosebi cu
neam ul evreiesc pe care i-a persecutat cu toată ura, încât le-a sechestra t casele de rugăciune
(Faptele Apostolilor 16,13) din toate oraşele, începând cu cele din Alexandria, punând în
locul lor chipurile şi statuile cu efigia lui proprie (căci prin aceea că le-a îngăduit altora
s ă le aşeze, a făcut acest lucru chiar cu p u terea iui). C ât despre templul din oraşul sfânt,
care se p ăstrase încă neatins şi cu vechiul drept d e azil, el l-a desfiinţat şi I-a transformat
într-un sa n ctu a r pentru el, care să fie numit „sanctuarul noului Zeus Epifanius Gaius".

1Ci. Eusebiu de Cezareea, laturia bisericească fi Martirii din Palestina, P S B 13, traducere de pr. prof. Teodor
Bodogae, ed.iBMBOR, Bucureşti, 1987, Cartea a [I-a: VI - pp. 72-74, ΧΪΧ-ΧΚ - pp. 88-89, XXVI - pp. 97-98;
C n rtea n lll-tr. V-IX - pp. 102-111
1 Prefectul pretoriului, pe vremea lui Tiberiu.
 349

3. D ar mai sunt încă multe alte nenorociri, care nici nu se pot descrie şi care au căzut
pe capul iudeilor din Alexandria pe vremea domniei aceluiaşi Gains, după cum le-a
istorisit acelaşi scriitor într-o altă scriere intitulată Despre virtuţi, fapt pe care-1 întăreşte
şi Iosif, arătând că probabil începând de pe vremea lui Pilat şi a nelegiuirilor săvârşite
împotriva Mântuitorului au început şi nenorocirile care s-au abătut asupra întregului
neam al iudeilor.
4. A scultaţi, dar, ce relatează acest ultim scriitor în a doua carte a Războiului Iudaic,
unde grăieşte aşa: „Trimis în ludeea de către Tiberiu ca guvernator, Pilat a dat ordin să
fie aduse în Ierusalim pe furiş noaptea chipurile mascate ale Cezarului, care se numeau
„insigne". A doua zi, dis-de-dimineaţă, faptul acesta a provocat o foarte mare tulburare
printre iudei, care intr-adevăr apropiindu-se au rămas consternaţi de uimire în faţa acestei
privelişti. Legile evreieşti fuseseră călcateîn picioare, întrucât ele interziseseră să se aducă
în oraş vreun chip (al unui zeu - n. tr.).
5. Com parând această istorisire cu cea din Scriptura Evangheliei, vom vedea că
multă vrem e s a întors împotriva lor strigătul pe care-1 scoseseră in faţa aceluiaşi Pilat,
prin care ei spuneau că „n-au alt îm părat d ecât pe C ezaru l" (loan 19, ÎS).
6. M ai departe, acelaşi scriitor istoriseşte textual despre o altă nenorocire care a
venit peste ei: „Apoi Pilat a pus la cale şi alte tulburări, în timpul cărora s-a făcut stăpân
pe vistieria sfântă numită «Corban»3, cu gândul să construiască un apeduct, aducând
apa de la o distanţă de 300 de stadii4, ceea ce a provocat nemulţumirea mulţimii.
7. Odată, pe când se afla la Ierusalim, Pilat a fost înconjurat de o mulţime care vocifera
împotriva lui. El însă, presimţind că se vor produce tulburări, a amestecat prin mulţime
soldaţi îmbrăcaţi civil, intem cându-le de a-şi lua săbiile şi poruncindu-lesă lovească numai
cu bastonul pe cei care ar striga. La lui moment a dat semnalul de atac: dintre iudeii Care au
fost loviţi, mulţi au murit din lovituri, mulţi s-au omorât unii pe alţii, călcându-se în picioare
ca să scape cu fuga Speriată de soarta celor morţi, mulţimea a amuţit".
8 . Tot el mai istoriseşte că în Ierusalim au mai izbucnit multe alte răscoale, dar că,
începând din timpul lui li.sus, răscoale, războaie şi nenorociri peste nenorociri n-au părăsit
oraşul şi ludeea întreagă, până ce a venit sfârşitul prin asediul de sub Vespasian. Şi iată
acesta a fost chipul în care urmările pedepsei dumnezeieşti n-au întârziat să se arate
pentru nelegiuirile săvârşite de iudei împotriva lui Hristos.

X IX
C e n en o r o c iri a u d a t p es te iu d ei în ziu a d e Paşii

1. în acele vremi, pe când Fa vel îşi încheia drumul ocolit de la Ierusalim până în Iliric
(Romani 15, 19), Claudiu alunga din Roma pe iudei, de aceea Acvila şi Priscilla (Faptele
Apostolilor 18,2) fiind alungaţi împreună cu alţi iudei din Roma, debarcară în Asia şi acolo
au vieţuit împreună cu Apostolul Pavel, care întărea temeliile învăţăturii puse d e el în
Bisericile din acele ţinuturi, după cum ne arată cartea Faptelor (18, 18-19; 23).
Claudiu conducea încă treburile Imperiului când, la un Paşte, s-a produs în Ierusalim
o răscoală şi o tulburare atât de mare, încât numai iudeii care se înghesuiau cu tărie spre
uşile templului, treizeci de mii au pierit, fiind călcaţi unii de alţii, iar sărbătoarea a devenii

3 Cuvânt aiamaic oe înseamnă „donaţie", „dar".

4 La greci stadiul avea 178 m, iar ta romani 175 m.
350

un doliu pentru tot poporul, prilej de bocire pentru toate familiile, după cum ne istoriseşte
textual losif.
2. Claudiu a pus rege peste iudei pe Agripa56, fiul Iui Agripa, trimiţând pe Felix ca
guvernator*peste toată Samaria şi Galileea, precum şi peste ţara numită Pereea. După ce
a deţinut puterea vreme de i 3 ani şi 8 luni, Claudiu a murit şi a lăsat ca urmaş pe Nero.

XX
C e ev e n im e n te nu m a i a v u i lo c la Ie r u s a lim p e v re m ea lu i N e r o

X. Pe vremea lui Nero (54-68) şi în timp ce Felix guverna ludeea, preoţii din această
ţară au ajuns să se certe între ei, lucru despre care lo sif ne relatează textual următoarele,
în cartea a 20-a a Antichităţilor sale:
2. „Arhiereii au provocat o adevărată răscoală împotriva preoţilor şi a mai marilor
poporului din Ierusalim şi fiecare din ei, strângând în jurul lor o ceată de răsculaţi, aveau
pretenţii de conducător, aşa încât, d ecâteo ri se întâlneau, se luau la ceartă şi seîm proşcau
cu pietre unii pe alţii. Nimeni nu putea să pună capăt acestor dihonii, ci toţi îşi făceau de
cap ca într-o ţară fără stăpân.
3. A tât de departe mergeau arhiereii cu semeţia şi cu lipsa de ruşine, încât erau în
stare să-şi trimită slujitorii pe arie ca să-şi ia cu forţa dijma care altfel se cuvenea preoţilor.
S-a întâmplat chiar că unii din preoţi au ajuns să moară de foame, atât de departe s-a
mers cu abuzul de putere".
4. Acelaşi scriitor mai istoriseşte că în aceeaşi vreme şi-au făcut apariţia pe străzile
Ierusalim ului un fel de tâlhari care, după spusa aceluiaşi autor, ucideau pe trecători trt
plină zi şi chiar între zidurile Ierusalimului.
5. îndeosebi cu prilejul sărbătorilor amestecându-se în mulţime şi ascunzând în
mantale nişte pumnale7*mici, loveau pe nesim ţite pe cei care nu ţineau de partida lor, iar
după ce mişeltile erau să vârşi te, tot ei se indignau de cele întâmplate, aşa încât înfăţişarea
lor „cinstită" îi făcea cu totul nedescoperiţi.
6 . Mai întâi însuşi arhiereul Ionatan a fost ucis în felul acesta, iar după aceea în
fiecare zi au urmat alţii şi alţii. Frica a devenit mai grozavă decât omorul, căci - ca într-un
război ~ fiecare se putea aştepta să-i vie lui rândul.

XXW
D e ce au venit p e s te iu d ei a t â t e a n e n o r o c ir i ş i d e c e a u d ec la ra t c i ră z b o i ■romanilor

1. După ce a prezentat, pe cât a fost posibil, amănunte despre nenorocirile cu care a

fost încercat tot poporul iudeu, losif relatează tot aşa de precis, între multe altele, şi
faptul că mulţi dintre iudeii de frunte, după ce au ajuns să fie pedepsiţi cu biciuirea,
până la urmă au fost răstigniţi la Ierusalim de către Florus*. Acesta era guvernator peste
ludeea pe vremea când era să izbucnească un nou război, şi anume, în al doisprezecelea
a n de dom nie a lui Nero. losif istoriseşte că în această răscoală a iudeilor s-a produs o

5 Deşi nu era rege, Agripa ll purta acest titlu.

6 Amoniu Felix, procurator roman între anii 52-60.
' Cunoscuta răscoală a „sicarilor" („sica-ae" înseamnă pumnal). Aceştia erau o grupare fanatică a evreilor,
care au pregătit marile tulburări ce vor duce la asediu) şi dărâmarea ierusalimului
* Gessius Florus, ultimul procurator (anii 64-66).
 351

cumplită tulburare în toată Siria: în toate oraşele, iudeii erau urmăriţi şi ucişi fără milă
d e către ceilalţi orăşeni, încât pretutindeni vedeai oraşele pline de cadavre neîngropate,
bătrâni aruncaţi la un loc cu copiii, ba vedeai chiar şi femei aruncate fără îmbrăcăminte,
pe străzi. Toată ţara gemea de astfel de nenorociri care nu se pot descrie, ba, cu cât trecea
vremea, cruzimile deveneau tot mai mari".
Iată, aşadar, ce relatează textual Iosif despre situaţia iudeilor.

CARTEA A TR E IA

,V
Despre ultimul asediu suportat de iudei după ce a fost răstignit Hristos

1. După ce Nero a domnit vrem e de 13 ani, pe când urmaşii săi, Galba şi O to n-au
fost în stare să se menţină decât 1 an şi 6 luni, a fostproclam at de trupe ca îm părat singur
stâpânitor Vespasian, tocmai pe când el se distingea luptând împotriva iudeilor. Pomindu-se
îndată la drum spre Roma’, noul îm părat a încredinţat conducerea luptei îm potriva
iudeilor fiului său, Tit.
2. Or, întrucât după înălţarea la Cer a Mântuitorului nostru, iudeii nu s-au săturat
cucâteausâvârşitîm potriva Lui,au pus la cale tot felul de uneltiri şi împotriva Apostoli lor
Lui: ucigând mai întâi cu pietre pe Ştefan (Faptele Apostolilor 7, 5S-60J, iar după aceea
prinzând pe lacov, fiul lui Zevedeu şi frate cu loan, căruia i-au tăiat capul (Faptele
Apostolilor 12, 2), dar mai cu deosebire punând mâna şi pe celălalt lacov, care după
înălţarea la Cer a Mântuitorului nostru a ajuns să fie cel dintâi episcop pe scaunul din
Ierusalim şi pe care l-au nim icit în modul în care am amintit. La rândul lor şi ceilalţi
Apostoli au căzut pradă unor nenumărate primejdii de moarte, fiind izgoniţi, mai întâi
din ferusalim şi fiind nevoiţi să caute alte neam uri, cărora să le descopere vestea
Evangheliei, aşa cum le fusese încredinţată cu putere de către Hristos, atunci când le-a.
spus: „M ergând, învăţaţi toate neam urile în num ele M eu".
3. în sfârşit, chiar Bisericii din Ierusalim i s-a descoperit printr-o proorocie împărtăşită
mai marilor acestei cetăţi, poruncindu-le să părăsească cetatea înainte de a începe războiul
şi să se mute în oraşul Pella din Pcrcea. Aşa se explică de ce şi creştinii s-au mutat din
Ierusalim şi din toată Iudeea, iar după aceea a început să cadă pedeapsa lui Dumnezeu
peste iudei, din pricina multelor nelegiuiri săvârşite de ei împotriva lui Hristos şi a
Apostolilor Lui
4 . Câte rele s-au abătut atunci peste întreg poporul iudeu, dar mai ales câţi din
locuitorii Iudeii au căzut în cele mai grele nenorociri, câte mii de oameni din bărbaţii în
floarea vârstei au pierit atunci, dimpreună cu femei şi cu copii, prin sabie, prin foame şi
prin nesfârşite alte chinuri; câte oraşe evreieşti şi care anume dintre ele au Îndurat
peripeţiile îngrozitoare ale asediului; apoi, câte nenorociri şi mai grozave au dat peste
cei care se refugiaseră în cetatea Ierusalimului pe care o credeau că nu va putea fi nimicită;
în sfârşit, în ce chip a decurs războiul şi care au fost clipele cele mai grele ale lui, precum
şi care a fost grozăvia înfiorătoare vestită demult de către Prooroci în legătură cu pustiirea
cetăţii şi a templului lui Dumnezeu11, cele aţâţ de vestite altădată, dar care-şi aşteptau *10

* i'rodamarea lui s-a filcut în 1 iulie 69, dar sosirea la Roma a avut loc abia în toamna lui 70. Avusese
destule probleme de rezolvat în Orient, inclusiv cu rSzboiul contra iudeilor.
10 Daniil 9,27; 13,11; Matei 24,15; Marca 13,14.
acum nimicirea prin foc, - toate acestea lc va putea găsi cine ar vrea, fiind descrise in
amănunţime în istoria scrisă de Iosif.
5. Totuşi, sunt de părere că nu trebuie să uităm nici noi că, potrivit numărului celor
strânşi îia [udeea şi în Ierusalim cu prilejul sărbătorilor, aşa cum ne informează acest
scriitor, aceştia erau, spre a folosi însăşi expresia lui, cam la trei milioane şi stăteau
îngrămădiţi între zidurile cetăţii, ca şi cum ar fi stat într-o închisoare uriaşă.
6. Bra deci de aşteptat ca tocmai în zilele în care se puseseră la cale atâtea suferinţe
împotriva Mântuitorului, a Binefăcătorului tuturor şi a Hristosului lui Dumnezeu, iudeii
să fie încuiaţi ca într-o temniţă, pentru ca astfel însăşi moartea să cadă asupra lor ca o
judecată a dreptăţii dumnezeieşti.
7. Dar, lăsând la o parte tot ce au ajuns să sufere prin sabie ori în alt chip, cred că va
trebui să descriem măcar suferinţele provocate de foamete, pentru ca cei care vor citi această
istorie să poată înţelege chiar şi numai din acest capitol pedeapsa lui Dumnezeu, care nu a
întârziat să lovească pe cei care au săvârşit nelegiuire împotriva Hristosului Dumnezeu.

Vi
D e s p r e fo a m e t e a care. a d a t p e s te iu d ei

1. Să punem mana, aşadar, pe cea de a 5-a carte a Istoriilor lui Iosif şi să urmărim
nenorocirea care a avut loc atunci:
„Chiar şi pentru cei avuţi, rămânerea în oraş însemna o adevărată osândire la moarte.
Sub bănuiala că ar fi vrut să dezerteze, ei erau omorâţi, întrucât averea îi făcea suspecţi
de trădare. Deodată cu foametea creştea şi furia răsculaţilor. C u fiecare zi amândouă
aceste rele se făceau tot mai mari,
2. Grâul lipsea pretutindeni, de aceea mulţi intrau prin casele oam enilor ca să
controleze peste tot. Când găseau Sa unii câte ceva îi chinuiau în toate felurile, pentru ce
au tăgăduit; în schimb, dacă la unul nu găseau nimic îl acuzau că şi-ar fi ascuns prea
bine proviziile. Puteai deduce dacă cineva are sau nu mai are grâu din felul cum se
prezenta trupeşte: când te uitai la cei care se mai ţineau pe picioare, înţelegeai că ei totuşi
mai au provizii de mâncare şi de băutură; în schim b, când priveai pe cei extenuaţi, pe
aceştia i-ai fi lăsat în pace, căci ar fi fost o nebunie să omori pe nişte oameni care şi aşa nu
mai aveau mult de trăit.
3. Mulţi d in cei bogaţi erau în stare să-şi dea întreg avutul pe furiş numai să capete
o baniţă de grâu, cei săraci, în schimb, se mulţumeau şi cu o baniţă de orz. Linii se
baricadau în cel mai ascuns ungher al locuinţei lor, iar drept culme a mizeriei unii au
ajuns să roadă boabele de grâu fără să le mai macine, pe când alţii, de frică ori de nevoie,
le prăjeau cum se pricepeau.
4. Nicăieri nu mai vedeai bucate aşezate pe masă, ci ele erau smulse şi roase, aşa
crude cum erau luate de pe foc. Această hrană era mizerabilă şi era o privelişte de plâns
să vezi cum cei puternici acaparau mai mult decât alţii, pe câtă vrem e cei neputincioşi
nu puteau decât să geamă.
5. Foamea e mai grea decât orice suferinţă, dar nicăieri nu se văd mai deplorabil
urmările ei ca în lipsa de respect, căci tot ceea ce în alte împrejurări merită o preţuire
oarecare, e călcat acum în picioare. Femeile au ajuns să smulgă bucătura de la gura
bărbatului, copilul de la gura părinţilor şi, ceea ce-i şi mai înspăimântător, de dragul de
a supravieţui, chiar şi unele mame trăgeau bucătura din gura pruncilor şi nu se ruşinau
nici măcar să retragă până şi laptele pentru hrana sugarului sleit de foame.
 ,153

6, D ar şi cei care făceau astfel de fapte nu puteau răm âne necunoscuţi, căci
pretutindeni auzeai de oameni răsculaţi care jefuiau pentru o bucată de pâine. Şi, oriunde
vedeai o casă încuiată, era semn că cei dinlăuntru se pregăteau să mănânce, de aceea
înda tă se spărgeau uşile şi se pătrundea înăuntru ca să scoată uneori cu forţa chiar şi din
gât bucăţile de mâncare ca să le confişte.
7. Bătrânii care nu voiau să dea bucuros hrana din gură erau loviţi, se smulgea
părul femeilor dacă acestea ascundeau vreo bucată în palmă, nu se arăta nici oconsideraţie
nici pletelor cărunte şi nici pruncilor, ci erau sm ulşi cu forţa şi trântiţi la păm ânt până şi
copiii care n u voiau să sloboadă din gură bucătura din care au muşcat. Dacă însă cineva
intra înainte de sosirea hoţilor şi înghiţea vreo porţie înainte de a fi sosit ei, acela era
bătut şi mai straşnic, socotindu-1 a le fi duşman.
8, C a să găsească provizii de hrană au fost scornite cele mai grozave chinuri: astupau
cu mazăre canalul urinar al acestor nenorociţi, iar cu bastoane ascuţite le înfundau rectul.
Te îngrozeşti chiar numai când auzi ce fel de chinuri aveau să îndure oamenii până să
ajungă să declare o singură pâine şi să denunţe un pum n de orz dosit.
9. Călăii nu sufereau de foame (cruzimea lor ar fi cu m ult mai mică dacă ea ar fi
izvorât din mizerie), căci îşi afişau mândria lor nebună făcându-şi prin aceasta provizii
pentru vremurile viitoare.
1Ü. Când unii din ei se furişau noaptea până în apropierea posturilor romane ca să
caute legum e sălbatice şi iarbă şi când credeau că au scăpat de vrăjmaşi, li se lua tot ce
strânseseră şi, oricât se rugau şi cerşeau de la ei, sau s-a întâm plat adeseori invocând
chiar şi num ele Domnului, ca să le lase dim ceea ce adunaseră cu preţul atâtor primejdii,
totuşi nu li s-a înapoiat nimic, ci li s-a spus doar să fie mulţumiţi că deodată cu hrana
strânsă nu li s-a luat şi viaţa",
TI. Altădată Josif mai relatează şi alte amănunte: „întrucât deodată cu pierderea
posibilităţii de a părăsi Ierusalimul iudeii şi-au pierdut orice nădejde de a mai scăpa cu
viaţă, groaza înfometării a cuprins tot mai copleşitor casă după casă şi familii după familii.
A coperişurile caselor erau pline cu cadavre de femei şi de copii11, pe uliţele înguste ale
cetăţii abia dacă mai puteai trece de leşurile bătrânilor.
12. Cete de copii şi deţineri cu obraze scofâlcitc se îmbulzeau ca nişte stafii în pieţe,
picând de pe picioare acolo unde suferinţa i-a copleşit. Cei bolnavi nu aveau nici atâta
putere ca să-şi îngroape rudele lor, iar cei care ar fi putut-o face au refuzat s-o facă, din
pricina mulţimii morţilor şi a nesiguranţei care-i aştepta şi pe ei, căci, intr-adevăr, mulţi
din ei încetau din viaţă în timp ce-şi îngropau morţii, ba unii s-au grăbit să se aşeze în
mormântul propriu chiar înainte de a le fi venit ceasul lor firesc.
13. D ar în ciuda tuturor acestor suferinţe, nicăieri parcă nu mat auzeai piânset sau
geamăt: foamea le sugrumase orice simţire, Cei care se luptau cu moartea priveau în
linişte pe cei care apucaseră să moară înaintea lor. O linişte adâncă şi un întuneric
presim ţitor de moarte se întinseseră peste întreg oraşul. Dar şt mai răi decât toate aceste
nenorociri erau hoţii şi tâlharii.
14. îritr-adevăr aceştia scorm oneau casele, ca şi cum acestea ar fi devenit nişte
m orm inte, înşfăcau pe morţi ca să-i dezbrace de haine şi o luau apoi la fugă în hohote de
râs, după ce-şi probaseră pe cadavrele dezgolite ascuţişul săbiilor lor. Uneori îşi încercau
şi altfel sabia, străpungând de vii pe cei aflaţi încă în viaţă întinşi pe păturile lor. Dacă
unii din aceştia îi rugau ca mâna lor ucigătoare să nu-i cruţe, pe unii ca aceştia îi lăsau cu

11 Casete din Orient aveau acoperişuri plate.

354

dispreţ să cadă pradă morţii; în astfel de cazuri cei aflaţi în agonie îşi îndreptau privirile
spre templu cu gândul: cum, Doamne, de mai rabzi în viaţă astfel de oameni?
15. La început răsculaţii au hotărât să înm orm ânteze pe cei morţi pe cheltuiala
statului, pentru că ajunseseră să nu mai poată suferi mirosul rău al cadavrelor; mai târziu,
însă, când n-au mai putut-o face, au hotărât să-i arunce de pe înălţimea zidurilor tocmai
în nişte văgăuni adânci. Când Tit a făcut odată controlul acestor văgăuni şi a văzut că
sunt pline de cadavre intrate în putrefacţie şi că putreziciunea curgea puternic din
trupurile acelea, a gem ut îndată şi, ridicându-şi mâinile spre cer, a luat pe Dumnezeu de
martor spunând că nu se simte vinovat de o astfel de grozăvie".
16. Iar după ce a mai istorisit şi alte fapte, losif continuă: „N-aş putea sta la îndoială
să nu arăt cât de m are este suferinţa. Dacă romanii ar fi întârziat şi de astă dată să curme
îndrăzneala răsculaţilor, eu sunt de părere că oraşul ar fi fost ori înghiţit de un cutremur
de pământ, ori ar fi căzut pradă unui potop, sau ar fi fost nimicit de trăznet, cum a fost
nimicită Sodoma, pentru că în el trăia un neam de oameni cu mult mai nelegiuit decât cel
care a suferit toate acele nenorociri. Dar în felul acesta, din pricina nebuniilor unora a
trebuit să moară un întreg popor",
17. lată ce mai scrie losif şi în cartea a 6-a: „Nesfârşită a fost mulţimea celor care au
murit atunci în oraş căzând pradă foametei şi de nedescris au fost suferinţele care au
căzut peste ei. într-adevăr, în fiecare casă în care se putea măcar bănui că ar exista ceva
hrană, începea războiul şi cei care ţinuseră cel mai mult unii la alţii stăteau gata să se
încaiere, neştiind în mâna cui va ajunge ultima bucăţică de hrană. Nici măcar în sărăcia
celor muribunzi nu mai exista crezare.
18. Orice om aflat încă în viaţă a ajuns să fie controlat d e către tâlhari care credeau
că omul se preface că ar fi pe moarte, pe când în realitate ar ascunde hrană chiar şi în sân.
Mânaţi de foame, m ulţi din tâlhari umblau clătinându-se pe drum, cu gura deschisă ca
nişte câini turbaţi, poticnindu-se descumpăniţi şi ciocnindu-se pe la porţi ca nişte beţivani,
venind de două sau de trei ori pe ceas în aceeaşi locuinţă.
19. Lipsa îi silea să bage în gură orice: ca să aibă ce să mănânce, ei strângeau şi ceea
ce n-ar fi gustat nici cele mai spurcate din vieţuitoarele necuvântătoare. Nu se fereau să
adune până şi şerpare şi talpă, căci până la urmă tăiau în formă de curele pielea de pe
scuturi şi o rodeau. Pentru unii şi resturile de fân vechi erau o hrană. Mulţi strângeau
fibre de plante, o porţie de câteva bucăţi, vânzându-le cu preţ d e patru atici.
20. D ar de ce trebuie să pomenesc şi de neruşinarea la care a dus atunci foametea?
Căci voi descrie o urm are a foamei, cum nu se povesteşte nici la greci, nici la barbari, atât
e de îngrozitoare d e spus şi de necrezut la auzire. Să nu se creadă cumva că scornesc
poveşti pentru cei ce vor veni după noi, dar mai bucuros aş lăsa deoparte această
întâm plare dacă n-aş găsi printre contemporani o mulţime de martori, după cum, de
altfel, aş face şi patriei mele o slabă plăcere trecând sub tăcere nenorocirile pe care ea le-a
îndurat într-adevăr,
21. Trăia pe a tunci printre locuitorii de dincolo de Iordan o femeie cu num ele Maria,
fiica lui Eleazar din cetatea Batezor (num e care însemnează „Casa cu isop"), o femeie
din neam vestit şi cu bună stare; era refugiată şi ea în Ierusalim dimpreună cu ceilalţi
mulţi şi era şi ea asediată acolo.
22. Tiranii îi luaseră toate bunurile pe care le strânsese în Pereea şi pe care le adusese
aici. Totuşi, oameni înarmaţi, zilnic îi forţau casa, luând tot ce mai găseau, fie bunuri, fie
alim ente, din care reuşise să-şi mai procure între timp. O grea amărăciune cuprinse pe
această fem eie care de fiecare dată certa şi blestema pe tâlhari, aţâţându-i.
 355

23. întrucât nu s-a găsit nimeni s-o ucidă - nici de mânie, nici de milă - şi întrucâ t ea
nu se mai simţea în stare să mai caute undeva hrana pentru alţii, într-o vreme când
foamea îi chinuia şi ei măruntaiele şi măduva, dar flacăra inimii sale era totuşi mai aprinsă
decât foamea, a fost nevoită să ia o hotărâre silită şi a porni t-o împotriva firii: şi-a înşfăcat
copilul, care sugea încă lapte, şi i se adresă cu următoarele cuvinte:
24. „Copil nenorocit ce eşti, în acest război, în foamete şi în răscoala în care trăim,
pentru cine să te păstrez? Chiar dacă am scăpa cu viaţă, tot ne va ameninţa robia romană!
Dar iată că moartea prin foame vine mai repede d ecât robia, iar şi mai răi decât foamea şi
robia sunt răsculaţii. Hai, mai bine să-mi slujeşti drept hrană pentru mine, pentru cei
răsculaţi să serveşti drept răzbunare, iar pentru omenirea întreagă să fii subiect de discuţie
aşa cum nu s-a mai pomenit în Israil".
25. După ce a rostit aceste cuvinte, ea şi-a ucis pruncul, apoi l-a prăjit şi a consumat
jum ătate din el, cu gândul că-şi va păstra cealaltă jum ătate pentru zilele următoare. Dar
iată că tocm ai acum îşi fac apariţia răsculaţii, care sim ţind mirosul acestei fripturi
nelegiuite au ameninţat pe femeie cu moartea dacă nu le va arăta restul de mâncare. Ea
răspunse că a mai păstrat o porţie frumoasă şi astfel le-a arătat restul din trupul copilului.
26. Cuprinşi de frică şi de groază, răsculaţii au încremenit când au văzut această
privelişte. Femeia le-a spus: „E al meu copilul şi a mea este şi fapta pe care am săvârşit-o.
M âncaţi, căci şi eu am mâncat din el! Nu fiţi mai mofturoşi decât o femeie, mai simţitori
decât o mamă! far dacă voi mai aveţi atâta credinţă încât nu vreţi să vă atingeţi de jertfa
adusă de mine, atunci, ca una care am mâncat jum ătate din ea, lăsaţi-mi mie şi partea
care a mai răm as!"
27. La aceste vorbe oamenii ε -au retras cu groază înapoi, arâtându-se laşi măcar în
această singură împrejurare, lăsând mai departe mamei această hrană. Dar îndată s-a
um plut întreg oraşul de vestea acestei întâmplări groaznice, faţă de care se cutremurau
num ai când şi-o puneau înaintea ochilor ca şi cum ei înşişi ar fi săvârşit o astfel de
nelegiuire, cei flămânzi îşi doreau parcă şi mai m ult acum moartea, socotind fericiţi pe
cei care au pierit înainte de a fi auzit şi de a fi văzut astfel de nenorociri".
Iată, dar, care a fost răsplata pentru nedreptatea şi nelegiuirea pe care iudeii le-au
săvârşit faţă de Hristosul lui Dumnezeu!

VII
1 Despre prevestirile ficu tc de Hristos

1. Şi acum se cuvine ca la aceste ştiri să adăugăm şi prevestirea adevărată a

M ântuitorului, prin care se vede că toate nenorocirile acestea au fost de mult proorocite
prin cuvintele următoare: „Vai de cele însărcinate şi de cele care vor alăpta în zilele
acelea! Kugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, n ici sâm băta. Căci va fi atunci
strâm torare mare cum n-a m ai fo st de la începutul lum ii până acum şi n ici nu va m ai
fi" (M atei 24,19-22).
2, Făcând socoteala întreagă a tuturor morţilor, istoricul Iosif crede că prin foame şi
prin sabie au murit cu totul un milion şi o sută de miiF, pe când ceilalţi, răsculaţi şi hoţi
care s-au denunţat unul pe altul după ce s-a încheiat ocuparea Ierusalimului, se pare că au
fost ucişi cu toţii. în acelaşi timp cei mai aleşi şi mai chipeşi dintre tineri au fost aleşi să
însoţească pe învingători în triumf, iar dintre ceilalţi, şi anume toţi care au împlinit 17 ani,12

12 Cifra dată de losiE e exagerat! Tacit apreciază cam la 600.01)11 numărul asediaţilor.
356
au fost puşi în lanţuri şi trimişi la munci publice în Egipt, pe când cei mai mulţi vor fi fost
împărţiţi pentru fiecare provincie a Imperiului, unde urmau să fie daţi morţii în teatre prin
sabie, ori aruncaţi la fiare. Cei care erau sub 17 ani au fost luaţi prizonieri şi daţi să fie
vânduţi în bâlciuri- Numai categoria acestora din urmă pare a se fi ridicat în total la 9000.
3. Toate acestea s-au întâmplat aidoma în al treilea an de domnie a lui Vespasian, şi
anume aşa cum au fost ele proorocite de vestirile profetice ale Domnului şi Mântuitorului
nostru IisusHristos, Care prin puterea Lui cea dumnezeiască le-a privit ca şi cum s-ar desfăşura
realmente sub ochii Lui, le-a plâns şi le-a je lit Căci aşa descriu evenimentele scrierile Sfintelor
Evanghelii, care reproduc înseşi cuvintele Lui, aşa cum s-a adresat cândva Ierusalimului:
4. M ăcar „dacă ai f i cunoscut s i tu, în ziua aceasta, cele ce su nt spre pacea ta! D ar
acum ascunse su nt d e o ch ii tăi. Căci vor veni zile peste tine, când d uşm anii tăi vor
săpa şanţ în j urai tău şi te vor îm presura şi te vor strâm tora din toate părţile. Ş i te vor
face una cu păm ântul ş i pe fiii tăi care sunt în tin e" (Lu ai 19, 42-44).
5. Apoi, în legătură cu poporul: „Căci va fi în ţară m are strâm torare şi m ânie
îm potriva acestui popor. ŞI vor cădea de ascuţişul săb iei şi vor fi duşi la toate neam urile
ş i Ierusalim u l va fi călcat în picioare de neam uri, până ce se vor îm p lin i vrem urile
neam u rilor" (Luca 21, 23-24). Şi după aceea; „Când veţi vedea Ierusalim ul înconju rat
d e o şti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lu i" (Luca 21, 20).
6. Şi comparând cuvintele Mântuitorului nostru cu ştirile acestui istoric în legătura
cu războiul (iudeo-roman - n. tr.), atunci cum să nu te m iri şi să nu recunoşti cât de
adevărată şi cu totul mai presus de fire este preştiinţa şi prezicerea Mântuitorului nostru?
7. în legătură cu cele ce s-au întâmplat în viaţa întregului popor iudeu în urma
osândirii la m oartea Mântuitorului, potrivit cuvintelor prin care m ulţim ea iudeilor scăpa
d e la moarte pe un tâlhar şi pe un ucigaş prin rugăciunile lor, în schim b îndepărta din
mijlocul lor pe Stăpânul vieţii15, nu găsim că ar trebui să mai adăugăm ceva în plus.
8. Totuşi, ar fi drept să amintim ca o mărturie a Providenţei celei atotmilostive şi
atotbune faptul că ea a îngăduit să mai treacă încă 40 de ani şi mai bine de ta acea mare
nelegiuire săvârşită împotriva Iui Hristos, până să fie nimicit poporul iudeu. în tot acest
tim p cea mai mare parte din Apostoli şt dintre ucenici, precum şi lacov însuşi, primul
episcop, supranum it „fratele Domnului", erau încă în viaţă, petrecând chiar în cetatea
Ierusalimului, care răm ăsese oarecum cea mai sigură întărire de pe atunci.
9. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi-a arătat şi în acest mod îndelunga sa răbdare
ca să vadă dacă nu cumva până la urmă acest popor totuşi s-ar căi de cele ce făcuse şi ar
prim i astfel iertare şi mântuire. Pe lângă această îndelungă răbdare, Providenţa le-a mai
trimis şi semne deosebite în legătură cu ceea ce urma să li se întâm ple în caz că nu se
pocăiesc. De aceea am socotit că, dacă istoricul amintit crede că merită să pomenim şi
astfel de fapte, atunci nimic n-ar fi mai bine decât să le descriem şi noi.

VIII
Semnele dinaintea războiului

1. Să luăm, dar, în mâini şi să citim cele spuse de losif Flaviu în cartea a 6-a istoriei:
„N işte înşelători care, abuzând de numele lui Dumnezeu au câştigat pentru sine pe acest
nenorocit popor în aşa măsură încât el nu mai dădea nici o atenţie şi nu mai credea nici

15 L u c a 2 3 , 1 8 - 1 9 : le a n 1 9 ,4 0 .
 357

în sem nele evidente ale pustiirii care batea la uşă, ci, ca loviţi de trăznet, orbi şi fără
judecată, luau în râs vestirile lui Dumnezeu.
2. M ai întâi o stea în formă de sabie se arătase deasupra cetăţii, unde coada ei a rămas
alungită vreme de un an de zile. Tot aşa, încă înainte de începerea răscoalei şi de frământările
pregătirilor de război, într-o vreme pe când poporul se strânsese la sărbătoarea Azimilor
în ziua a 8-a a lunii lui Xantic1J, pe la ceasul al nouălea din noapte, s-a arătat o lumină atât
de puternică deasupra altarului şi a templului, de ai fi crezut că-i plină zi şi această lumină
a durat o jum ătate de ceas; oamenii simpli au înţeles că acesta e un semn bun, dar cărturarii
şi-au dat seam a că prin el se prevesteşte tocmai răul ce avea să urmeze.
3. A ltădată, tot cu prilejul aceleiaşi sărbători, o vacă adusă ca jertfă de marele preot
a fătat un miel în mijlocul templului.
4. Pe la şase ceasuri din noapte uşa din lăuntrul templului, care dă spre răsărit -
deşi era d in aramă şi foarte grea încât seara abia o închiseseră douăzeci de bărbaţi şi deşi
fusese închisă cu fiare groase şi cu drugi de fier, iar zăvorul ei era p u te r n ic -a fost văzută
deschizâridu-se singură dintr-o dată.
5. La câteva zile după sărbătoare, în ziua de 21 a luniH ui Artemis1415, s-a văzut o
arătare drăcească mai mare decât s-ar fi putut crede, iar ceea ce ar mai trebui spus ar fi şi
mai de necrezut, dacă n-ar fi fost povestit de cei care au văzut-o şi dacă suferinţele care
au urm at n-ar fi fost pe mărimea acestor minuni: intr-adevăr, înainte de răsăritul soarelui
au fost văzute în văzduh în tot ţinutul din apropiere o mulţime de căruţe pline cu oameni
înarm aţi, cutreierând norii şi înconjurând parcă cetăţile ca să le închidă.
6. Altădată, în urma sărbătorii numită a Rusalelor, noaptea pe când preoţii veneau
pentru slujbă, după cum le era obiceiul, spun că au auzit mai întâi mişcări şi zgom ote
tulburătoare, apoi glasuri reţtetate: „Să ieşim dc aici!"
7. Şi iată ceva şi mai îngrozitor. Un om cu numele Isus, fiu! lui Anania, un ţăran fără
carte, cu patru ani înainte de a fi începu t războiul, într-o vrem e când treburile oraşului se
desfăşurau în deplină pace şi în bună stare, venind la sărbătoarea Corturilor, pe care toţi
trebuiau să le întindă în cinstea lui Dumnezeu, a început să strige dintr-o dată prin templu:
„Glas de la Răsărit, glas de la Apus, glas din patru vânturi, glas din Ierusalim şi din
templu, glas de la mireasă şi de la mire, glas peste tot poporul!" Cu astfel de strigăte a
cutreierat el zi şi noapte străzile oraşului.
8. U nii dintre căpeteniile cetăţii se alarmaseră din pricina acestor strigăte de rău
augur şi punând mâna pe om l-au bătut, rănindu-l greu. Cu trate acestea, el nu spunea
nimic altceva decât striga aceleaşi cuvinte înaintea celor de faţă.
9. Până la urmă căpeten iile şi-au închip u it că om ul este m ân at de o putere
dum nezeiască, fapt care s-a şi dovedit real, de aceea l-au dus înaintea guvernatorului
roman. Acesta a poruncit să fie bătut cu vergi până la sânge, dar el n-a scos nici un
geam ăt şi nici n-a plâns, ci repeta doar la fiecare lovitură cât îl ţineau puterile: „Vai, vai
de tine Ierusalim e".
10. Iosif ne istoriseşte şi alt fapt parcă şi mai straniu. Ne spune anum e că în Sfintele
Scripturi s-ar afla o proorocie potrivit căreia în vremea aceea cineva născut din ţara aceasta
va ajunge să stăpânească lumea întreagă. Iosif e de părere că această prezicere s-a împlinit
prin venirea lui Vespasian la cârma Imperiului roman.

14 l.una aprilie, la macedoneni.

,s Prima lună de primăvară la .spartani (aprilie - mai).
358

11. Numai că acest împărat n-a ajuns să conducă întreaga lume, ci numai ţinuturile
stăpânite de romani, aşa încât ar fi mai potrivit să credem că acea proorocie se referea la
H ristos, Căruia însuşi Tatăl l-a spus: „Cerc de la M in e şi-T i voi da neam urile stăpânirea
Ta şi stăpânirea Ta m arginile p ăm ântului" (P sa lm 2, 8 ). Or, tocmai în vremea aceea s-a
putut spune despre propovăduirea Sfinţilor Apostoli; „în tot păm ântul a ieşit vestirea
lo r s il a m arginile lum ii, cuvintele lo r" (P s a h n 18, 8 ; R o m a n i '10, 18).

IX
I o s i f ş i s c r ie r ile r a m a s e d e la ci

1. După toate acestea, e bine să nu uităm nici de persoana lui Iosif însuşi, care a
contribuit în aşa măsură la scrierea de faţă, ca să cunoaştem şi să aflăm din ce ţară şi din
ce neam se trage. Iată cum ne-o spune el însuşi: „losif, fiul lui Matia, preot în Ierusalim,
care la început a luptat şi el voluntar împotriva romanilor şi care s-a apropiat apoi de ei,
dar numai de nevoie''1*.
2. între iudeii de atunci el a fost cu mult cel mai vestit dintre iudei şi s-a bucurat de
cea mai mare trecere, şi încă nu numai între cei de un neam cu ei, ci şi între romani,
dovadă că a fost cinsti t şi în cetatea Romei prin ridicarea unei statui1·7, iar scrierile compuse
de el s-au învrednicit a fi colecţionate şi în biblioteca cetăţii.
3. A n tic h ită ţile iu d a ic e le-a descris în toate cele douăzeci de cărţi ale operei cu acelaşi
titlu, iar is to r ia ră z b o iu lu i purtat în timpul său cu romanii a fost descrisă în şapte cărţi,
mărturisind el însuşi că, pe bună dreptate, acestea din urmă le-a com pus nu numai în
greceşte, ci şi în limba sa maternă1*.1

111Tatăl lui losif fTaviu se numea Mafia.

17 Nimeni in afară de Eusebiu n-a spus acest lucru.
18 Versiunea aramaică a R ăzboiului iu d aic s-a pierdut.
 359

SC A RA
ÎN T O C M IR II SF IN T E I E V A N G H ELII
D ELA LU CA

C apitolu l 1

1, 1-4: înaintecuvântarea la Evanghelie, adresată lui TcofiL

1, 5-7: Drepţii Zaharia şi Elisabeta, părinţii Sfântului loan Botezătorul.
1, 8-14: Slujind la templu, lui Zaharia i se arată îngerul Domnului, vestindu-î naşterea lui loan.
1 ,15-17: îngerul îi grăieşte lui Zaharia care vor fi darurile şi menirea celui ce se va naşte.
1,18-22: Zaharia nu crede că e cu putinţă zămislirea lui loan, iar Arhanghelul Gavriil îl pedepseşte
cu muţenia, pănă ce se va arăta pruncul.
1, 23 Zaharia se întoarce din Ierusalim la casa sa.
1, 24-25: Elisabeta zămisleşte, tăinuindu-se pe sine vreme de cinci luni.
1, 26-27: Arhanghelul Gavriil este trimis în Nazaret la Fecioara Maria.
1,28: îngerul o binecuvântează pe Fecioara Maria
l, 29: N cdumerirea Măriei.
1, 30-33: Arhanghelul vesteşte naşterea şi împărăţia Mântuitorului Hristos.
1,34: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?"
3, 35-37: Arhanghelul Gavrii! vesteşte Fecioarei chipul zămislirii şi o încredinţează de împlinirea
acesteia.
1,38: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău!"
7, 39-40: Maria merge 16 Elisabeta, mama Sfântului loan Botezătorul,
î, 43-45: Elisabeta o binecuvântează pe Maica Domnului.
1,46-55: Lauda şi proorocia rostită de Fecioara Maria.
1 ,56: După cc a rămas cu Elisabeta trei luni, Fecioara Maria se întoarce acasă.
1, 57-58: Elisabeta îl naşte pe Sfântul loan.
3,59-61: Pruncul este tăiat împrejur şi i se pune numele de către mama sa.
1,62-66: Zaharia. tată] său, îi pune acelaşi nume şi în chip minunat se vindecă de surzenie şi muţenie.
1 ,67-79: Lauda şi proorocia rostită de Zaharia, tatăl înaintemergătorutui.
1 ,80: Creşterea şi sâlăşluirea în pustie a Sfântului loan.

Capitolul 2

2,1-3: Recensământul făcut de Quirinius.

2,4-5; Iosif şi Fecioara Maria pleacă din Betleem în Nazaret.
2, 6-7: Naşterea şi culcarea în iesle a Mântuitorului Hristos.
2, 8-12: îngerul Domnului vesteşte păstorilor Naşterea lui Iisus.
2 ,13-14: Cetele îngereşti slăvesc întruparea şi Naşterea Fiului lui Dumnezeu.
2 , 15-18: Păstorii vin şi se închină Pruncului şi vestesc cuvântul grăit lor.
2 ,19: Fecioara Măria păzeşte întru inima sa cuvintele păstorilor.
2,20: întoarcerea păstorilor şi lauda ce o aduc ei lui Dumnezeu.
2,23: Tăierea împrejur a Pruncului Hristos.
2,22-24; La patruzeci de zile, Pruncul este adus la templul din Ierusalim, pentru închinare.
2,25-28: Dreptul Simeon îl primeşte în braţele sale pe Dumnezeu.
2,29-32; Lauda şi cererea lui Simeon către Dumnezeu.
2 ,33: Minunarea lui losif şi a Măriei pentru cuvintele lui Simeon.
2,34-35: Simeon îi binecuvintează pe Tosif şi Maria, iar Fecioarei îi vesteşte cuvânt proorocesc.
2 ,36-38: Proorociţa Ana, cea cu viaţă cuvioasă, vesteşte cele despre Prunc.
360 SCARA ÎNTOCMIRII SFINTEI

2,39: întoarcerea în Nazaret

2,40: „Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul".
2 ,41-42: La doisprezece ani, de Paşti, Hristos merge împreună cu Iaşii şi Maica Sa la Ierusalim.
2,43-43: losil şi Fecioara se întorc în Nazaret, însă negăsindu-L pe Prunc urcă înapoi în Ierusalim.
2 ,46-47: Pruncul Hristos vorbeşte în templu cu învăţătorii de Lege, uimindu-i.
2 , 4S-50: întâlnirea cu Hristos şi cuvintele pe care Acesta le rosteşte părinţilor Săi.
2,51: Domnul Se întoarce în Nazaret şi le e supus părinţilor.
2, 52: Sporirea cu vârsta trupească a Domnului.

Capitolul 3

3.1- 3: Vremea în care loan Botezătorul a început să propovăduiască botezul pocăinţei, spre iertarea
păcatelor.
3, 4-6: Plinirea proorociei lui Isaia.
3, 7-9: Sfântul loan îi mustră pc iudeii care veneau şi se botezau de către el.
3,10-11: înaintcmergătorul îndeamnă mulţimile să facă milostenie.
3,12-13: Pe vameşi îi îndeamnă să nu ia mai mult decât se cuvine.
3 , 14: Iar pe ostaşi îi îndeamnă să nu nedreptăţească pe nimeni şi să se mulţumească cu solda lor.
3,15: Poporul se întreabă dacă nu cumva loan este Hristos.
3.16- 18: inaintemetgătorul îl vesteşte mulţimilor pe adevăratul Hristos şi propovăduieşte vestea
cea bună.
3,19-20: Irod tetrarhulîl închide în temniţă pe loan, pentru mustrarea cei -a făcut-o pentru Irodjada.
3, 21-22: Botezul Mântuitorului, pogorârea Duhului asupra Sa şi glasul din Cer al Tatălui.
3.23- 38: Spiţa neamului Mântuitorului până la Adam.

Capitolul 4

4 .1 - 2: lisus este dus în pustie do către Duhul, spre a posti patruzeci de zile şi a fi ispitit d e către
diavolul.
4, 3-4; Mântuitorul este ispitit de diavolul să facă pâine din piatră, iar Domnul îl biruîeşte prin
cuvântul Scripturii.
4, 5-8: Domnul este ispitit cu slava împărăţiilor acestei lumi, şi tot prin cuvântul Scripturii este
biruit diavolul.
4, 9-13: Diavolul îl duce pe Domnul pe aripa templului din Ierusalim şi îl îndeamnă să se arunce
de acolo pentru a cunoaşte el dacă este cu adevărat Hristos, însă şi a treia oară Mântuitorul
îl biruie prin cuvântul Scripturii.
4,14-15; Hristos vine şj propovăduieşte în sinagogile din Calilcea.
4.16- 21: în sinagoga din Nazaret, citind proorocia lui Isaia, Mântuitorul mărturiseşte plinirea întru
Sine a acestei proorocii.
4,22: Sminteala celor din Nazaret privitor la Hristos.
4.23- 27: Domnul le spune celor din Nazaret că nici un prooroc nu este primit în patria sa. dându-i
drept pildă pe Die şl Elisei.
4,28-30: Iudeii se mânie şi dorin ţa lor de a-L a runca de pe munte este zădărnicită de Domnul, Care
trece prin mijlocul lor.
4 ,31-32: Mântuitorul pleacă şi propovăduieşte în Capernaum.
4,33-35: Vindecarea îndrăcitului în sinagoga din Capernaum.
4,36-37: Minunarea mulţimilor pentru puterea şi cuvintele lui Hristos,
4 ,38-39: Vindecarea de friguri a soacrei lui Petru.
4 ,40-41: Mulţimile vin cu bolnavii şi îridrădţii lor la Mântuitorul, iar Acesta dă tămăduire tuturor.
4,42: Domnul lisus merge în loc pustiu, iar mulţimile vin după El.
4, 43-44: Hristos propovăduieşte în sinagogile Galileii.
EVANGHELII DE LA LUCA 361

Capitolul 5

5,1 -3: Pe ţărmul lacului Gheni2aret, Mântuitorul propovăduieşte mulţimilor din corăbioara lui Petru.
5,4-7: Pescuirea cea minunată poruncită lui Petru de către Domnul.
5, S-IO. Minunarea şi spaima pescarilor după pescuirea minunată.
5,10-71: Primii ucenici ai Mântuitorului.
5.12- 14: Vindecarea leprosului ţi porunca ce i-o dă Domnul ca să se arate preoţilor ţi să ducă darul rânduit
5,15-16: Răspândirea veţtii despre Hristos ţi retragerea Sa în pustie.
5.17- 20: Domnul iartă păcatele slăbănogului slobozit prin acoperiş.
5, 21-23: Cârteala fariseilor ţi cărturarilor şi mustrarea ce le-o face Hristos.
5.24- 25; Slăbănogul, pe lângă iertarea păcatelor dobândeşte de la Mântuitorul şi sănătate deplină.
5, 26; Minunarea mulţimilor pentru această preaslăvită minune.
5,27-29: Chemarea lui Matei vameşul de către Iisus şi ospăţul pe care acesta îl dă în cinstea Sa.
5,30: Fariseii şi cărturarii zic: „De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?"
5,31-32- Răspunsul pe care Domnul îl dă fariseilor şi cărturarilor: „N-am venii să chem pe cei drepţi".
5,33: Fariseii adeveresc înaintea Domnului postirile ucenicilor lui loan.
5 ,34-35: Hristos spune când vor posti „fiii nunţii".
5,36: Pilda cu peticul nou la o haină veche de postav.
5, 37-39: Pilda burdufurilor şi a vinului nou.

Capitolul 6

6,1-2: Ucenicii Domnului smulg sâmbăta spice şi mănâncă, iar fariseii se scandalizează.
6,3-5: Domnul aduce înaîntecele pentru David.iar apoi grăieşte: JFiul Omului este Domn şi al sâmbetei".
6, 6-9: Mântuitorul voieşte să îl vindece în sinagogă pe cel cu mâna uscată, însă îi întreabă pe
farisei dacă se cuvine a-1 vindeca sâmbăta
6,10: Hristos îl vindecă pe slăbănog în sinagogă.
6,11: Fariseii şi cărturarii se sfătuiesc ce să facă cu lisus.
6 ,12: Iisus urcă în munte şi îţi petrece toată noaptea în rugăciune.
6 .13- 16: Alegerea Apostolilor.
6 .17- 19: Hristos vindecă mulţi bolnavi şi pe mulţi îndrăciţi îi tămăduieşte.
6,20-23: Fericirile pe care le vesteşte Domnul.
6 .24- 26: Care sunt „vai-iirile" îndestulărilor din această lume.
6, 27-35: Porunca ce o dă Domnul pentru a ne iubi vrăjmaşii.
6,36: Porunca milostivirii.
6,37-42: Porunca nejudecării aproapelui.
6,43-44: Pomul şi cum poate fi el cunoscut după roadele lui.
6, 45: Cunoaşterea omului după roadele inimii sale.
6, 46-49: Pilda casei temeluite pe piatră şi a celei temeluite pe pământ.

Capitolul 7

7,1: Hristos vine în Capernaum.

7,2-5: Mântuitorul este chemat să vină pentru a vindeca sluga unui sutaş.
7, 6-3: Sutaşul, socotindu-se nevrednic, li roagă pe Domnul să nu intre în casa sa
7,9-10: Iisus se minunează de credinţa sutaşului şi îi vindecă sluga.
7 ,11: împreună cu ucenicii. Domnul merge în cetatea Nain.
7 ,12-15: învierea fiului văduvei din Nain.
7,16-17; Mulţimile se minunează de această mare minune şi încep a o propovădui.
7 ,18: Lui loan Botezătorui i se vesteşte această minune de către ucenicii săi.
7,19-20: loan îşi trimite doi ucenici la Mântuitorul spre a-i înţelepţi.
362 SCARA ÎNTOCMIRII SFINTEI

7,23-23: Răspunsul ce îl dă Hristos ucenicilor înaintemergătorului.

7, 24-28; După plecarea ucenicilor lui loan, Domnul dă mărturie înaintea mulţimilor pentru loan.
7,29-30: Norodul şi vameşii se botează cu botezul lui loan, iar fariseii şi cărturarii calcă în oi înşişi
vota lui Dumnezeu.
7,33-35: Mântuitorul îi aseamănă pe iudei cu copiii care se joacă în piaţă: unii cântând de jale, iar
alţii de veselie.
7, 36; Domnul este chemat să mănânce în casa lui Simon.
7 , 3 7 -3 8 : Femeia păcătoasa îl unge cu mir pe Mântuitorul.
7 , 3 9 : Fariseul Simon îi osândeşte deopotrivă pe femei şi pe Hristos.
7 , 4 0 -4 3 : Pilda celor doi datornici.
7, 44-46: Domnul, în faţa lui Simon, laudă ceea ce săvârşise femeia păcătoasă asupra Sa
7,47-43: „Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a i ubit. Iar cui se iartă puţin, puţin i ubeşte".
7, 49: Cârtirea celor ce erau împreună la masă cu Domnul.
7, 50: „Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace".

C a p ito lu l 8

8 , 1: lisus propovăduieşte prin cetăţi şi sate împărăţia lui Dumnezeu.

3.2- 3: Maria Magdalena, Ioana lui Huza şi Suzana slujesc Lui Hristos din avutul lor,
8 , 4 - 8 : Mântuitorul rosteşte pilda semănătorului.
8 , 9 - 1 5 : Domnul tâlcuieşte ucenicilor pilda semănătorului.
8,16-17: Făclia nu se pune sub obroc; vădirea celor tainice,
8 , 1 8 : „Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu arc şi ce i se pare că are se va lua de la el".
3.39- 23: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc pe el".
8, 2 2 -2 5 : Potolirea furtunii pe mare.
3,26-39: Vindecarea îndrăcitului din ţinutul Gherghesenilor.
3 . 4 0 - 42: lair, mai-marele sinagogii, îi cere Domnului să-i tămăduiască fiica.
8, 4 3 -4 8 : în drum spre casa lui lair, o femeie bolnavă de doisprezece ani de curgerea sângelui, se
vindecă atingându-se de haina Mântuitorului.
3 , 4 9 : Lui lair i se vesteşte moartea fiicei sale.
8, 50-56; învierea fiicei Iui lair de către Domnul Hristos.

C a p ito lu l 9

9 , 1 -2 : Mântuitorul îi trimite la propovăduire pe cei doisprezece Apostoli.

9.3- 5: Sfaturile şi rânduiala ce o dă Domnul Apostolilor trimişi la propovăduite.
9,6: Apostolii merg prin sate şi propovăduiesc pretutindenea.
9,7-9: Irod aude despre minunile lui Hristos şi, socotind că a înviat loan Botezătorul, căuta să-L vadă.
9 , 10: Apostolii se întorc de la propovăduire, iar Mântuitorul îi duce în loc pustiu.
9 ,1 1 : Noroadele îl găsesc pe Hristos, iar El le vorbeşte despre împărăţia lui Dumnezeu.
9 , 12-15: Venind seara şi isprăvindu-se merindele mulţimii, Mântuitorul îi îndeamnă pe ucenici să-i
hrănească pe cei cinci mii de bărbaţi.
9, 36-37: înmulţirea celor cinci pâini şi a celor doi peşti şi saturarea mulţimii.
9 , 1S -1 9 : „Cine zic m ulţimile că sunt Eu?"
9, 20: Mărturisirea lui Petru pentru Hristos.
9,23-22; Mântuitorul vesteşte ucenicilor că va fi dat spre răstignire, dar a treia zi va învia
9, 23-25: Porunca pentru luarea şi purtarea Crucii.
9 ,2 6 : Mărturisirea lui Hristos.
9,27: înaintevestirea Schimbării la faţă.
9,28-32: înaintea lui Petru, loan şi lacov, Hristos Se schimbă la faţă, iar întru slava strălucirii grăieşte
cu .Molse şi Jlie despre Patimă.
9 ,3 3 : Petru vrea să facă trei colibe.
EVANGHELII DE LA [.UCA 363

9,34-36; Norul care s-a arătat şi glasul Tatălui care a .mărturisit pentru Fiul.
9, 37-43: Vindecarea copilului îndrăcit, al cărui tată era necredincios.
9,44-45: Domnul lisus le spune Apostolilor că trebuie să pătimească, dar ei nu înţeleg acest cuvânt.
9,46; Ucenicii se întreabă care dintre d ar fi mai mare.
9 ,47-48: Pilda pruncului şi a simplităţii sale.
9,49-50: loan întreabă pentru oprirea celui care nu-i urma lui lisus.
9 ,51-53: Doinitul Se îndreaptă spre Ierusalim şi nu este primit într-un sat de samarineni.
9, 54; loan şi lacov cer Domnului îngăduinţă ca să pogoare foc din cer asupra acestor samarineni.
9, 55-56: Mântuitorul a venit să mântuiască lumea, nu să o piardă.
9,57-58: „Vulpile au vizuini, dar Fiul Omului n-are unde să-şi plece capul".
9,59-60. „Lasă morţii să-şi îngroape marţii lor".
9,61-62: „Nimeni cate pune mâna pe plug şi se uităîndărăt nu es tepotrivitpentru împărăţia lui Dumnezeu".

Capitolul 10

10,1: Domnul îi trimite înaintea Sa pe cei şaptezeci de ucenici.

10, 2-12: Sfaturile şi rânduiala de purtare pe care le-o dă Mântuitorul celor şaptezeci cfc ucenici.
10.13- 15: Vai-urile cetăţilor care nu au primit mărturia Domnului.
10, 26: „Cel care se leapădă de Mine, Se leapădă de Cel Care M-a trimis pe Mine".
10,17: Ucenicii s-au înapoiat la Domnul zicând: „Doamne, şi demonii ni se supun in numele Tău".
10,18-20: Mântuitorul le spune ucenicilor că deşi le-a dat putere să-l biruie pe satana, mai mult se
cuvine să se bucure că numele lor a fost scrise în Ceruri.
10, 21-22: Domnul Se bucură şi mulţumeşte Tatălui pentru că a descoperit tainele pruncilor şi
mărturiseşte că El are putere deplină şi numai El îl cunoaşte pe Tatăl.
10.23- 24: Hristos îşi fericeşte ucenicii că îl văd pe Dumnezeu întrupat.
10, 25-2$: Un învăţător de Lege îl ispiteşte pe Domnul. Răspunsul lui lisus.
10, 29: „Cine este aproapele meu?"
10, .30-35: Pilda samarineanului milostiv.
10,36-37: Porunca de a fi milostiv faţă de aproapele.
10, 3S: Mântuitorul vine în casa Martei.
20, 39: Maria, sora Martei, se aşază la picioarele Domnului şi ascultă cuvintele Sale.
10, 40: Marta îl îndeamnă pe Dumnezeu să-i spună surorii ei să o ajute Ia slujire.
10, 41-42: Domnul o mustră pe Marta şi-i arată care este sfngurul lucru ce este de trebuinţă.

Capitolul 11

11,1-4: La cererea unuia dintre ucenici, Mântuitorul îi învaţă rugăciunea „Tatăl nostru".
12,5-8: Pilda omului care vine să împrumute pâine la miezul nopţii..
11,9-10: „Cereţi şi vi se va da".
11,11-13: Darurile tatălui trupesc şi darurile Părintelui Ceresc.
11.14- 15: Mântuitorul îl izbăveşte pe un mut de dracul care îl asuprea; El este prihănit că lucrează
cu Bcelzebuî.
11,16: Domnului i Se cere semn din cer.
11,17-20: Dezbinarea Împărăţiei tui Satana şi puterea împărăţiei lui Dumnezeu,
11,21-22: Biruinţa.Celui mai puternic (Dumnezeu), asupra celui mai slab (diavolul).
11,23: „Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea”.
11.24- 26; Cum se fac cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi.
11,27-25: Femeia care a grăit „Fericit este pântecele care Te-a purtat" şi răspunsul ce i L-a dat Hristos.·
11,29-30; Mântuitorul ie spune mulţimilor că neamul lor nu va primi decât semnul lui lonă Proorocul.
11,31-32: Regina de la miazăzi şi bărbaţii din Ninive se vor ridica la judecată împotriva iudeilor
din pricină că L-au tăgăduit pe Dumnezeu-Omul.
1,1,33: Făclia nu se pune sub obroc.
364 SCARA ÎNTOCMIRII SFINTEI

11, 34-36: „Luminătorul trupului e ochiul".

V , 37-36: Domnul intră să prânzească la un fariseu.
11,39-44: Mântuitorul îi mustră pe farisei pentru făţărnicie, nemilostivire şi iubirea de întâietate.
41,45-52: Mustrarea adresată învăţătorilor de Lege pentru că îi împovărează pc oameni, pentru că
sunt vinovaţi de vărsarea sângelui Proorocilor şi pentru că au ascuns cheia cunoştinţei.
11.53- 54: Cărturarii şi fariseii au început să-L urască groaznic pe Domnul şi se sârguiau să-Tgăsească vină.

Capitolul 12

12,1: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia '.

12, 2-3: Nimic din cele ale noastre nu va rămâne ascuns, ci toate vor fi cunoscute.
12,4-5: De Cine se cuvine să ne temem?
12,6-7: Pilda celor cinci vrăbii şi neasemuita purtare de grijă a iui Dumnezeu pentru om.
22,8-9: Răsplătirea celui care va mărturisi sau se va lepăda de Hiistos înaintea oamenilor,
12,10: Hula împotriva Duhului Sfânt.
1 2 ,11-12: Duhul Sfânt va grăi întru cei care îl vor mărturisi pe Dumnezeu-Omul.
12, 13-15: Un om îl roagă pe Mântuitorul pentru împărţirea dreaptă a moştenirii părinteşti, iar Ei
ne îndeamnă să ne păzim de lăcomie,
12,16-22: Pilda bogatului care i-a rodit ţarina.
12, 22-23: „Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea".
22, 24: Pilda corbilor. ’ .·
22, 25-26: Pilda crinilor câmpului.
22, 29-30: Grija pentru cele lumeşti este păgâneascâ.
12,32: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu".
12,32: „Nu te teme turmă mică''.
22.33- 34: Milostenia agoniseşte comori în Ceruri.
12,35: îndemn la trezvie.
12,36-40: Pilda slugilor care veghează în aşteptarea Stăpânului.
12,41-44: Pilda iconomului credincios şi înţelept.
12, 45-48: Pilda iconomului necredincios şi neînfrânat.
12, 49: „Foc am venit să arunc pe pământ".
12,50: „Cu botez am a M i boteza".
12,51-53: Dezbinarea casnicilor prin puterea cuvintelor Domnului.
12.54- 57: Cunoaşterea semnelor cerului şi făţărnicia întru a judeca ce este drept.
12,58-59: Să ne împăcăm cu pârâşul pe cale.

Capitalul 13

13,1-5; Pilda galilcienilor ucişi de Pilat şi a celor 18 oameni peste care s-a surpat tumul în Siluam.
13, 6-9: Pilda smochinului care nu a rodit trei ani la rând.
13,10-13: Mântuitorul o vindecă sâmbăta pe femeia care fusese gârbovă vreme de 18 ani.
13,14-17: Cârteaia mai-marelui sinagogii şi mustrarea pe care o face Domnul.
13,18-19: Asemănarea împărăţiei Cerurilor cu grăuntele de muştar.
13,20-21: Asemănarea împărăţiei Cerurilor cu aluatul care a dospit toată frământătura.
13,22: Hristos propovăduîeşte prin cetăţi şi sate, călătorind spre Ierusalim.
13,23: „Doamne, puţini sunt, oaie, cei care se mântuiesc?" .
13,24; Să no silim să intrăm prin poarta cea strâmtă.
13, 25-28: „Nu ştiu de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la Mine toţi lucrătorii nedreptăţii”.
13,29: Cei de ia răsărit şi de la apus vor sta la masă în împărăţia lui Dumnezeu.
13,30: „Unii de pe urmă vor fi întâi"
23,31-33: Fariseii ii spun Mântui torului că Irod vrea să-L ucidă, iar Domnul ü mustră în chip tainic.
13.33- 35: Hristos deplânge Ierusalimul şi vesteşte pricinile pentru care va fi lepădată această cetate.
EVANGHELII DE LA LUCA 365

Capitalul l i

li, 1-4: In casa unei căpetenii a fariseilor, Domnul lisus îl vindecă în zi de sâmbătă pe un om
bolnav de idtopică.
14, 5-6: Se cuvine să fie călcată sâmbăta pentru a le face pe cele spre izbăvire.
14, 7-11: învăţătură pentru locul de întâietate şi mai de cinste: „Oricine se înalţă pe sine se va
smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa".
14,11-14: Decât a face ospăţ pentru prieteni, rude sau vecini, cu prisosinţă este mai bine a-1 face
pentru cei săraci şi năpăstuiţi, care ne agonisesc răsplătire în Ceruri.
14,15-24: Pilda omului care a făcut cină mare şi fiind refuzat de toţi i-a primit mai apoi pe săraci,
pe neputincioşi, pe orbi şi pe şchiopi.
14.25- 27: Urmarea lui Hristos, ura de sine şi purtarea Crucii.
14.25- 30: Pilda înţelepciunii care i se cuvine ziditorului unui turn.
14, 31-32: Pilda împăratului care se întrarmează de război.
14, 33: Pentru a fi ucenici ai Mântuitorului trebuie să ne lepădăm de tot ce avem.
14, 34-35; „Bună este sarea".

Capitolul 15

15,1-2: Hristos îi primeşte pe vameşi şi pe păcătoşi, iar fariseii şi cărturarii cârtesc.

15, 3-6: Pilda despre oaia cea pierdută.
15, 7: Bucuria care se face in Ceruri pentru un păcătos care se pocâieşte.
15,8-9: Pilda drahmei pierdute.
15,10: Bucuria care o au îngerii iui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.
15,11-32: Pilda fiului risipitor.

Capitolul 16

16.1- 8: Pilda iconomuiui care risipea avuţiile, dai’atunci când s-a văzut în primejdie aluerat înţelopţeştc.
16, 9: „Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă".
16,10-12: „Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult e credincios".
16,13: „Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona".
16,14-15: Fariseii tl luau în bătaie de joc pe Domnul Hristos, iar EI îi mustră zicând: „Ceea ce la
oameni este înalt, urâciune este Înaintea lui Dumnezeu".
16,16: „împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea".
16,17: „Mai lesne este să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un com de literă".
16,18: Ce) L-are-şi părăseşte femeia săvârşeşte adulter, precum şi cel care o ia pe cea lăsată.
16,19-31: Pilda bogatului nemilostjvşi a săracului Lazăr.

Capitolul 17

17.1- 2: Smintelile trebuie să vină, dar „Vai!" aceluia prin care vin.
17,3-4: iertarea aproapelui nostru.
17,5-6: Puterea credinţei care este cât tm grăunte de muştar.
17, 7-10: Slugii îi este cuviincioasă slujirea, şi de aceea se cade â zice: „Suntem slugi netrebnice
pentm că am făcut ceea ce eram datori să facem".
17, 11-19: Domnul Hristos îi tămăduieşte pe cei zece leproşi, iar mulţămită îi aduce doar unul
singur, care era samarinean.
17,20: „împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut".
17,21: „împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru".
17,22: „Vellt-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului".
366 SCARA ÎNTOCMIRII SFINTE]

17,23-24: Semne ale celei de a Doua Veniri.

17,25: Mântuitorul grăieşte despre cele care se cuvine ca El să le pătimească.
17, 26-30: Starea omenirii în vremea sfârşitului lumii.
17, 31-32: Pilda celui care se va afla „pe acoperişul casei".
17, 33: „Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde".
17, 34: „Vor fi doi intr-un pat".
17,35: „Două vor mădna împreună".
17, 36: „Doi vor fi în ogor".
17,37: „Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii".

Capitolul IS

18,1: Să ne rugăm totdeauna şi să nu ne pierdem nădejdea.

18, 2-6: Pilda văduvei stăruitoare şi a judecătorului nedrept.
18, 7-8: Dreptatea pe care o va face Dumnezeu aleşilor Săi.
18, 9-14: Pilda vameşului şi a fariseului.
18,15-16: „Lăsaţi copiii să vină Ia Mine".
18,17: „Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prune, nu va intra In ea".
18,18-23: Un dregător bogat îiîntreabâ pe Domnul Hristos ce să facă pentru a dobândi împărăţia
Cerurilor, însă în cele din urmă pleacă supărat căci nu voieşte să-şi lepede averile.
18,24: „Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!"
18, 25: „Mai lesne este a trece cămila prin urechile acului".
18, 26; „Cine poate să se mântuiască?"
18, 27: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu".
IS, 2S-30. Petru îl întreabă pe Mântui torul care vor fi răsplătirile lor, iar El le arată că vor dobândi
viaţa veşnică.
18, 31-34: Domnul Hristos ie vesteşte ucenicilor, pentru a treia oară, că va pătimi în Ierusalim.
18, 35-42: Vindecarea orbului din Ierihon, caro striga: „Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!"
18, 43: Orbul tămăduit, îi urmează lui Iisus.

Capitolul 19

19,1-4: Intrând Domnul în Ierihon, Zaheu, mai-marelc vameşilor, căuta să-Lvadă şi s-a urcat într-un
sicomor,
19,5: Văzânclu-l, Mântuitorul îl grăieşte; „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie
să rămân".
19,6-10: Văzând dragostea şi bunăvoirea Domnului Iisus, Zaheu se pocăieşte din adâncul sufletului,
' iar Hristos îi răspunde; „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia".
19,11-27: Pilda minelor.
19,28: iisus se îndreaptă spre Ierusalim.
19, 29-34: Domnul îi trimite pe doi dintre ucenici să aducă un mânz al asinei, ce era legat.
19, 35-36: Mântuitorul Se suie pe mânz şi Se apropie de poalele Muntelui Măslinilor.
19, 37-38: „Binecuvântat este împăratul Care vine întru numele Domnului!"
19,39: „învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii".
19,40: „Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga”.
19,41-44: Când S-a apropiat de Ierusalim, Domnul a plâns pentru soarta acestuia.
19,45-46: Intrând în templu, Hristos i-a izgonit pe cei care neguţătoreau acolo.
J 9,47-48: Propovăduind El în templu, arhiereii şi cărturarii căutau să-L piardă, însă nu îndrăzneau
să săvârşească lucrul din pricină că se temeau de mulţimi.
EVANCHELII DE LA LUCA 367

Capitolul 20

2 0 .1- 2: Arhiereii şi cărturarii îl întreabă pe Domnul cu ce putere săvârşeşte pe cele pe care le face.
20, 3-4: Mântuitorul ii întreabă: „Botezul lui loan eTa din Cer sau de la oameni?"
20.5- 7: Dintru cugetare vicleană, aceştia li răspund: „Nu ştim”.
20, S: „Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea".
20,9-16: Pilda viei care a fost dată lucrătorilor celor răi.
20,17-18: „Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului".
20.19- 20: Cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El şi au trimis iscoade ca să-L prindă în cuvânt.
20,21-26: „Daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, Iui Dumnezeu".
20,27-38: întrebarea sad ucheilor despre învierea morţilor şi răspunsul pe care 11-1 dă Domnul Hristos.
20.39- 40: Cărturarii din pricină că erau osebiţi de saduchei, îi dau dreptate Mântuitorului,
20, 41-44: „Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David?"
2 0 ,4 5 -4 7 : Jisus îi îndeamnă pe ucenici să se păzească de făţărnicia cărturarilor.

Capitolul 21

2 1 .1 - 4: Domnul îi priveşte pe cei care puneau daruri în vistieria templului şi vesteşte că darul cel
mai mare l-a făcut văduva prin cei doi bănuţi ai săi, care îi erau toată avuţia.
21.5- 6: Vestirea dărâmării Ierusalimului.
21, 7-13: Semne ale sfârşitului lumii.
2 1 ,12-19: Prigonirile la care vor fi supuşi Apostolii, mărturia ce o vor aduce intru Duhul Sfânt şi
nevoinţa întru răbdare.
21, 20-24: Vestirea celor ce se vor petrece după ce Ierusalimul va fi înconjurat de oştiri.
23, 25-28: Alte semne care se vor săvârşi la sfârşitul lumii.
21,29-31: Pilda înfrunzim smochinului dată spre a pricepe apropierea împărăţiei lui Dumnezeu.
21,32: „Nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea".
21,33: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece".
21.34- 36: Mântuitorul nc dă îndemn la priveghere şi trezvie, căci neştiută este clipa în care va veni
Fiul Omului.
21,37. Domnul îşi petrece ziua în templu, iar noaptea mergea ia Muntele Măslinilor.
21, 36: Poporul vine dis-de-dimineaţă în templu ca să îl asculte.

Capitolul 22

22.1- 2; în apropierea sărbătorii Paştelui, arhiereii şi cărturarii căutau cum să-Lomoare pe lisus.
22,3-6: Satana intră în Iuda, iar el îl vinde pe Hristos arhiereilor şi căpeteniilor oastei.
22, 7-13: Sosind ziua Azimelor, Hristos «i trimite pe Petru şi pe loan să pregătească Paştilc.
2 2 ,14-18:' Mântuitorul prăznuieşte Paştile împreună cu cei doisprezece Apostoli.
22.19- 20; Domnul lisus le dă ucenicilor împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său.
22, 21-22: Hristos vesteşte ucenicilor că îl cunoaşte pe cel care ll va vinde şi grăieşte despre cele
care I Se cuvin Fiului Omului.
22,23-24: Apostolii se ceartă între ei din pricină că nu ştiau cine este mai mare.
22, 25-27: Domnul îi învaţă pe ucenici că mai mare este acela care slujeşte tuturor.
22, 25-30: Mântuitorul le grăieşte ucenicilor despre răsplătirile viitoare.
22,31-34. Hui lui Dumnezeu îi vesteşte lui Petru întreita lepădare, iar ei tăgăduieşte cuvintele Sale.
22.35- 36: Apostolilor li se vesteşte că a sosit vremea nevoinţei.
22,37-35: Plinirea Scripturilor întru Domnul Hristos.
22,39: Mântuitorul merge cu ucenicii la Muntele Măslinilor.
2 2 .40- 46: întreita rugăciune din Ghetsimani pe care Domnul o săvârşeşte întru sudori de sânge.
 366 SCARA ÎNTOCMIRII SFINTEI

22,47-48: Iada îl vinde pe Hristos prin sărutare.

22,49-51: Petru taie urechea slugii arhiereului, iar Hristos îl vindecă pe cel ciuntit.
22, 52-53: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi toiege".
22,54: lisus este dus în casa arhiereului.
22,55-62: întreita lepădare a lui Petru.
22,63-65: Domnul Hristos este bătut şi batjocorit de bărbaţii care îl păzeau.
22,66-67: Mântuitorul este dus în sinedriu şi este întrebat dacă Ei este Hristosul,
22, 63-70: Domnul dă mărturie că El e Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
22, 71: Sin.edriul ia mărturia Sa ca pricină de osândire.

Capitolul 23

23.1- 2: Mulţimea celor din sinedriu îl duc pe Domnul înaintea lui Pilat şi îl pâră st cum că Se
Împotriveşte Cezarului.
■ 23,3-4: Pilat !l întreabă pe Domnul dacă este împărat, iar apoi mărturiseşte: „Nu găsesc nici o vină
In Omul acesta".
23, 5-7: Acuzatorii stăruie, iar atunci Pilat îl trimite pe Domnul la Irod, caic era şi el în Ierusalim.
23, S-3I; [rod îl întreabă pe Domnul, iar apoi îl batjocoreşte şi îl trimite înapoi la Pilat.
23,12: Din acea zi. Irod şi Pilat se împrietenesc, mai înainte fiind. întru duşmănie,
23,13-16: Pilat dă mărturie câ nici el şi nici Irod nu au găsit nici o vină întru Hristos, şi de aceea î.l
va slobozi după ce îl va pedepsi.
23,17-25: Pilat vrea să îl slobozească pe Jisus, dar poporul cere ca să fie eliberat Baraba, iar Hristos
să Fie răstignit.
23, 26: Simon Cirineu! duce Crucea Iui Hristos.
23, 27-31: Domnul vesteşte femeilor care ÎI plângeau să se plângă pe ele însele şi pe copiii lor
pentru greutăţile şi primejdiile ce vor veni asupră-le.
23, 32-33: Hristos Domnul este răstignit pe Colgota împreună cu doi făcători de rele.
23,34: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac".
23,35-37: Poporul, căpeteniile şi ostaşii privesc Ia răstignirea lui Hristos şi îl batjocoresc.
23,38: Inscripţia de pe Cruce: „Acesta este regele iudeilor".
23, 39-42: Unul din tâlharii răstigniţi se pocăieştc, zicând: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei
veni în împărăţia Ta".
23,43: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai".
23, 44-45: Soarele se în tunecă iar catapeteasma templului se sfâşie pe mijloc.
23, 46: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu".
23,47: SutaşuL grăieşte; „Cu adevărat. Omul acesta drept a fost".
23,4S: Mulţimile care au văzut răstignirea se întorc in cetate bătându-şi pieptul.
23,49: Femeile şi cunoscuţii care îl însoţeau pe Domnul stau departe privind cele ce se petreceau.
23,50-54: losif din Arimateea cere de la Pilat trupul lui lisus şi îl îngroapă înti-un mormânt nou.
23,55-56: Femeile mironosiţe îi urmează pe losif la mormânt şi apoi pregătesc miruri

Capitolul 24

24.1- 3: Femeile mironosiţe aduc miresme la mormânt şi găsesc înăuntru doar giulgiurile cu care a
fost înfăşurat trupul Domnului.
24,4-8: Doi îngeri strălucitori le vestesc femeilor învierea, îndemnându-ie apoi să-şi aducă aminte
de cuvintele lui Hristos.
24,9-30: întorcându-se de la mormânt femeile au vestit Apostolilor cele petrecute.
2 4 ,11-12: Necrezând cele auzite, Petru merge la mormân t şi se încredinţează de cele mărturisite.
EVANGHELII DE LA LUCA 369

24,13-15: Luca şi Cleopa merg spre Emaus, iar Domnul li se alătură întru această cale.
24, 16-24: Ochii ucenicilor sunt ţinuţi ca sä rm-L cunoască pe Domnul, iar ei îi istorisesc toate cele
petrecute cu lisus în cetatea Ierusalimului.
24,25-27: Domnul le tâlcuieşte proorociile care trebuiau să se împlinească întru El.
24, 23-29: Ajunşi in Emaus, l.uca şi Cleopa îl roagă pe Domnul să rămână cu ei.
24,30; Hristos Cel înviat stă la masă cu ucenicii, iar după ce frânge pâinea Se face nevăzut.
24,31-33: Luca şi Cleopa cunosc Cine este Cel Care a fost de faţă şi se întorc degrabă la Ierusalim
pentru a vesti celor doisprezece Apostoli cele petrecute.
24,34-35: Mântuitorul I Se arată lui Petru, iar Luca şi Cleopa mărturisesc cele ce s-au săvârşit cu ei.
24,36-40: Domnul vine in mijlocul ucenicilor şi aduce drept mărturie mâinile şi picioarele Sale.
24,41-43: Spre deplina încredinţare a Apostolilor, mănâncă o bucată de peşte şi dintr-un fagure de
miere.
24,44-46: Hristos adevereşte Apostolilor plinirea întru Sine a Scripturilor.
24,47-49: Fropovăduirea pocăinţei spre iertarea păcatelor şi trimiterea făgăduinţei Tatălui.
24,50-52; Hristos îi scoate pe ucenici spre Betania şi dinaintea lor Se înalţă ia Cer,
24,52: Apostolii 1Se închină şi se întorc la Ierusalim cu bucurie mare.
24,53. „Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin".
370
IN D IC E A L R E FE R IN Ţ E L O R EV A N G H ELIC E
U ŞO R DE R E Ţ IN U T
SA U D ESEO R I ÎN TR E B U IN ŢA TE
A A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Disabeta -
A adăugat la toate şi aceasta, încât a închis pe
Loan în temniţă - Luca 3,20
A adus un alabastru cu mir - Luai 7,37
A aj uns la voi împărăţia lui Dumnezeu -Lucet 11,20
A auzit Irod tetrarhnl toate cele făcute şi era
nedumerit, că se zicea de către unii ca Loan
s-a sculat din morţi - Luca 9, 7
A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe
aria Sa şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar
pleava o va arde cu foc nestin s- Luca 3 ,17
A căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au
înăbuşit-o - Luai 8, 7
A căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru
că nu avea umezeală - Lucn 8, 6
A certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi
s-a făcut linişte - Luca 8,24
A coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi Ie era
supus. Iar mama Lui păstra în inima ei
toate aceste cuvinte - Lucit 2,51
A doua zi, scoţând dot dinari i-a dat gazdei şi i-a
zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu,
când mă voi întoarce îţi voi da - Luai 10,35
A fost cuvântul lui Dumnezeu către loan, fiul
lui Zaharia, în pustie - Luca 3,2
A frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este
Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta
să faceţi spre pomenirea Mea - Luca 22,19
A ieşit cuvântul acesta despre El în toată ludeea
şi în toată împrejurimea - Luca 7,17
A ieşit din el cu nimic vătămându-1 - Luca 4 , 35
A ieşit ia sorţi după obiceiul preoţiei, să tâmâieze
intrând în templul Domnului - Luca 1,9
A ieşit să vadă Ce s-a Întâmplat şi a venit la
lisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră
dem onii, îmbrăcat şi întreg la minte,
şezând jos, la picioarele lui lisus, şi s-au
înfricoşat - Luca 8,35
A ieşit vestea despre El în toată împrejurimea -
Luai 4,14
A ieşit vestea despre B în tot locul dinîmprcjurimi -
Luca4,37
A Intrat gând în inima Ion O ne dintre ei ar fi
mai mare? - Luca 9, 46
Luca 1,40
A intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a
sculat să citească - Dies 4.16
A iutiatsatana în lud* cel numit lscaiioteanul,caie
era din numărul celftr doisprezece - Luca 22,3
A înălţat pe cei smeriţi - Luca 1,52
A început să udecu lacrimi picioarele Lui, şi cu
părul capului Ei le ştergea. Şi săruta
picioarele Lui şi le ungea cu mir-Luai 7.38
A închis pe loan in temniţă - Liren 3, 20
A luat-o şi al treilea; şi tot aşa toţi şapte n-au
lăsat copii şi au murit - Luai 20,31
A murit fiica ta. Nu mai supăra pe învăţătorul -
Luca 8,49
A murit şi bogatul şi a fostînmormântai-Lucn 16,22
A născut pe Fiul său. Cel Unid-Născut şi L-a
înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai
era loc de găzduire pentru ei - Lucn 2, 7
A plâns cu amar - Luca 22,62
A răspuns lisus către El: Scris este că nu nu mai
cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt a]
lui Dumnezeu —Lucn 4, 4
A răspuns loan tuturor, zicând: Eu vă botez cu
apă, dar vine Cel Ce este mai tare decât
mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg
cureaua incălţămiritelor. El vă va boteza cu
Duh Sfânt şi cu foc - Luca 3,16
A scăpa un suflet sau a-1 pierde? - Luca 6,9
A sprijinit pe Israîl, slujitorul Său, că să-şi
aducă aminte de mila Sa - Luai 1,54
A strigat, zicând: Copilă, scoală-te! - Luca 8,54
A treia zi să în vieze - Luca 9.22
A trimis la lucrători o slugă că să-i dea din
rodul viei. Lucrătorii însă, bătând-o, au
trimis-o fără nimic - Luca 20,10
A trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând,
au intrat intr-un sat de samarileni, ca să
facă pregătiri pentru El - Luca 9,52
A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar
pescarii, coborând din ele, spălau m rejele-
Luca 5,2
A venit cineva de la mai-marele sinagogii,
zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe
învăţătorul - Luca 8,49

A venit el în toată împrejurimea Iordanului,
propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea
păcatelor- Luca 3,3
A venit .loan Botezătorul, nemâncând pâine şi
negustând vin, şi ziceţi: Are demon! - hiat 7, ,13
A ven it în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după
obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în
sinagogă şi S-a sculat să citească - Luca 4,16
A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată mina
ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar -
Luca 13,20
A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi:
Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al
vameşilor şi al păcătoşilor! - Luca 7,34
A venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus
de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins
de El şi cum s-a tămăduit îndată -Luca 8,47
A zis către altul: Urmează-Mi. Iar el a zis:
Doamne, dă-Mi voie întâi să merg să îngrop
pe tatăl meu - Luca 9 ,59
A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta,
ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată
eu, cercetându-L în faţă voastră, nici o vină
n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi
împotriva Lui -Liu'fi 2 3 ,14
A zis către ei: Ce cugetaţi în inimile voastre? -
Luca 5, 22
A zis către ei: Cine dintre voi, având un prieten
şi se va duce la el în miez de noapte şi-i va
zice: prietene, împrumută-mi trei pâini -
Luca 11,5
A zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi
acest Paşte, mai înainte de patima Mea -
Luca 22,15
A zis către ei: Mama Mea şi fraţii Mei sunt
aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu
şi-l îndeplinesc - Luca 8,21
A zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când
a flămânzit el şi cei ce erau cu el? - Luca 6,3
A zis către ei: Să nu luaţi nimic pe drum, nici
toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi
nici să nu aveţi câte două haine - Luca 9,3
A zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a
lacului - Luca 8,22
A zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată
lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul
avuţiilor sale - Luca 12,15
A zis către el lisus: Astăzi s-a făcut mântuire
casei acesteia, căci şi acesta era fiu a lui
Avraam - Luca 19, 9
A zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a
cerut să vă cearnă ca pe grâu - Luca 2 2 ,31
371
A zis ei: Iertate îţi sunt picatele - Luca 7,48
A zis lisu s către Sim on: Nu te teme; de acum
înainte vei fi pescar de oameni —Luca 5,10
A zis lisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine?
Dar toţi tăgăduind, Pel ni şi ceilalţi care erau
cu El, au zis: Snvăţătorule, m ulţim ile Te
îm b ulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine
este cel ce s-a atins de Mine? - Lucn 8,45
A zis Maria către Înger: Cum va fi aceasta, de
vrem e ce eu nu ştiu de bărbat? - Luca 1,34
A zis M aria: lată roaba Domnului. Fie mie
după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de
la ea - Luca 1,38
A zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul -
Luca 1,46
A zis Petru: Doam ne, către noi spui pilda
aceasta sau şi către toţi? - Luca 12,41
A z is sluga: D oam ne, s-a făcut precum ai
poruncit şi tot m ai este loc - Luca 14, 22
A zis Zaharia către Înger: După ce voi cunoaşte
aceasta? Căci eu sunt bătrân şi fem eia mea
înaintată în zilele ei - Luca 1,18
A zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiuli ui Dumnezeu
Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui -
Luca 8, 28
A zis: Doamne, lasă-1 şi anul acesta până ce îl voi
săpa împrejur şi voi pune gunoi - Luca 13, ii
A zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în
el - laica 8 .30
A zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din
toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din
toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe
aproapele tău ca pe tine însuţi - Lua: 10,27
A zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.
Iar El i-a zis: Drept ai judecat -Luca 7,43
A zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te - Luca 7,14
Acea îţi zic: Iertate suntpăcatele ei cele multe,
căci mult a iubit. Iar a ii se iartă puţin, puţin
iubeşte - Luca 7,47
Aceasta voi face: Voi strica jitniţele m elc şi mai
mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul
şi bunătăţile m ele - Luca 12,18
A ceastă în scrie re s-a făcu t în tâ i pe când
Quirinius ocârmuia Siria - Luca 2, 2
Acela, răspunzând dinăuntru, să-i zică: Nu mă
da de osteneală. Acum uşa e încuiată şi
copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să
mă scol să-ţi dau - Luca 37,7
Acest om a începui să zidească, dar n-a putut
isprăvi - Luca 14, 30
Acest pahar este Legea cea nouă, întru sângele
Meu, care se varsă pentru voi - Luca 22,20
372
Acesta este cel despre care s-a scris: lata trimit
înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care va
găti calea Ta, Înaintea Ta - L u a 1 7,27
Acesta este Fiul Meu cel ales, de El să ascultaţi! -
Luai 9,3 5
Acesta este moştenitorul; să-l omoram ca moş­
tenirea să fie a noastră - Luca 20,14
Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea
multora din Israil şi ca un semn care va
stârni împotriviri - Luca 2, 34
Acesta este regele iudeilor —Luca 23.38
Acesta esteTrupul Meu care se dă pentru voi;aceasta
să faceţi spre pomenirea Mea—Luai 22,19
Acesta însă n-a făcut nici un rău - Luca 23,41
Acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lo r El
era din Arimateea, cetate a iudeilor, aşteptând
împărăţia lui Dumnezeu -Luca 23,51
Acesta primeşte la Sin e pe păcătoşi şi mănâncă
cu ei - Luai 15,2
Acesta va fi mare şi Fiul Celui Prcaînalt se va
chema şi Domnul Dumnezeu l i va da Lui
tronul lui David, părintele Său - Luca 1,32
Acesta vă va fi sem nul: Veţi găsi un Prunc
Înfăşat, culcat în iesle - Lucu 2 , 12
Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus -
Luca 23,52
Acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să
nu le lăsaţi - Luca 11,42
Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către
voi, fiind încă împreună cu voi, că trebuie
să se împlinească toate cele scrise despre
Mine în Legea lui Moîse, în Prooroci şi în
psalmi - Luca 24, 44
Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit
să audă - Luca 8 , 8
Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când
veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi
pe toţi Proorocii in împărăţia lui Dumnezeu,
iar pe voi aruncaţi afară - Luca 13,28
Acum securea stă la rădăcina pom ilor; deci
orice pom care nu face roadă buna se taie
şi se aruncă în foc - Luca 3 ,9
Acum uşa e încuiată şi copiii mei sunt în pat cu
mine. Nu pot să mă scol să-ţi dau - Luca 11,7
Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după
cuvântul Tău, în pace - Luca 2,29
Acum, voi fariseilor, curăţiţi partea dinafară a
paharului şi a blidului, dar lăunttul vostru
este plin de răpire şi de viclenie - Luca 11,39
Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu M ine în
rai - Luca 23,43
R E F E R IN Ţ E E V A N G H E L IC E
Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta
până ce nu vor fi toate acestea - Luca 21,32
A devărat grăiesc vouă: C in e nu va p rim i
împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va
intra în ea - Luca 18, '17
Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a
lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi,
sau copii, pentru împărăţia lu i Dumnezeu -
Luca 18,29
Adevărat grăiesc vouă: Nu Mă veţi mai vedea
până ce va veni vrem ea când veţi zice:
Binecuvântat este Cel Ce vine întru numele
Domnului! - Luca 13, 35
Adevărat vă spun că această văduvă săracă a
aruncat mai mult decât toţi - Luca 21,3
Adevărat vă spun că m ulte văduve erau în
zilele lui Ilie, în Israil, când s-a închis cerul
trei ani şi şase luni, încât a fost foam ete
mare peste tot păm ântul - Liica 4,25
Adevărat vă spun că o va pune peste toate
avuţiile sale - Luca 22,44
Adevărat vă spun: Se va cere de la neam ul
acesta - Luca 11,51
Adevărat zic vouă că nici un Prooroc nu este
bin e primit în patria sa - Luca 4.24
Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la
masă şi, apropiindu-se le va s lu ji- Luca 12,37
Adu aici pe fiul tău - Luca 9,41
Aduceau la EI şi pruncii, ca să Se atingă de ei.
Iar ucenicii, văzând, îi certau - Luca 1 8,15
A duceţi d egrabă h ain a lu i cea d in tâi ş i-l
îm b ră c a ţi şi d aţi in e l în m âna lu i şi
încălţăm inte în picioarele lui -- Luca 15, 22
Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l junghiaţi şi,
mâncând, să ne veselim —Luca 15, 23
Adueeţi-vă am inte cum v-a vorbit, fiind încă
în Galileea - Luca 24, fi
Aduceţi-vă aminte de femeia lui L o t- Luca 17,32
Adunându-se mulţime multă şi venind de prin
cetăţi la El, a zis în pildă - Luca 8 ,4
Ai grijă de el şi, ce vei m ai cheltui, eu, când
mă voi întoarce îţi voi da - Luca 10,35
Ai ven it ca să ne p ierzi? Te ştiu cin e eşti:
Sfântul lu i Dumnezeu - Luca 4, 34
Aj ungând la El, bărbaţii au zis: loan Botezătorul
ne-a trimis la Tine, zicând: Tu eşti Cel Ce va
să vină sau să aşteptăm pe altul? - Luca 7,20
Al cui chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis:
Ale Cezarului - Luca 20,24
Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea
nu pot veni - Luca 14,20
ÎN T R E B U IN Ţ A T E D E S E O R I
Alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor,
ca să-l vadă, căci pe acolo avea să treacă -
l,uca!9,4
Alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu
ea, au înăbuşit-o - L u c a 8 , 7
Alta a căzui pe pământul cel bun şi, crescând,
a făcut rod însutit - L u c a 8 , 8
Alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat,
pentru că nu avea umezeală - Luca 8, &
Altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi
mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă - Litai 14,19
Altul a zis: îţi voi urma, Doamne, dar întâi
îngăduie-m i ca să rânduiesc cele din casa
mea - Luca 9, 61
Alţii,ispitindu-1, cereau de la El semn din c e r -
Luca 73, '16
Alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine,
iar a treia zi voi sfârşi - L u c a 13,32
Am făcut ceea ce eram datori să facem - Lucit 77,10
Am fost trim is să grăiesc către tine şi să-ţi
binevestesc acestea - L u c a 1, '19
Am găsit şi eu cu cale, preaputemice Teofile,
după ce am urmărit toate cu de-amănuntul
de la început, să ţi le scriu pe rând - L u c a 1,3
Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai
dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a.udat picioarele
şi le-a şters cu părul ei - Luca 7 , 44
Am mâncat înaintea ta şi am băut şi în pieţele
noastre ai învăţat - Luca 13, 25
Am văzut astăzi lucruri minunate - Lucit 5 ,2 6
Am văzut pe satana ca un fulger căzând din
cer -L u ca 10,18
Ana prootodţg fiica lui Fanuef, din seminţia lui
Aşer, aj unsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu
bărbatul ei şapte ani de lafecioda sa - Luca 2,36
Apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca
oucumvgcrezând,să se mântuiască-i.tiiaS, 72
A p ropiin du -se e l, dem onul l-a aruncat la
pământ şi l-a zguduit. Iar lisu s a certat pe
duhul cel necurat şi a vindecat pe copil şi
l-a dat tatălui lui - Luca 9,4 2
Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala
h a in ei Lui ş i îndată s-a oprit curgerea
sângelui ei - Luca S, 44
Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele
untdelemn şi vin, şi,punându-l pe dobitocul
său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat
grijă de el - Lui» 70,34
Apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: învăţă to­
rule, învăţătorule, pierim. Iar El, sculându-Se,
a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi
s-a făcut linişte - Luca 8,24
373
Apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-1
duceau s-au oprit. Ş i a zis: Tinere, ţie îţi zic,
scualâ-te - Luca 7,14
Apunând soaiele; toţi câţi aveau bolnavi de felurite
boli îi aduceau la El; iar EL punându-Şi mâinile
pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoşi - Luca 4,40
Arată-te preotului şi, pentru curăţirea ta, du
jertfa, precum a orânduit M oise, spre mărtu­
rie lor - Luca 5.14
Arătaţi-Mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe
ei? Iar ei au zis: Ale Cezarului - Luca 20,24
Arhiereii si cărturarii căutau cum să-L omoare -
Luca 22,2
Arhiereii şi cărturarii emu de faţă, învinui ndu-L
foarte tare - Luca 23,30
Arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului
căutau să-L piardă - Luca 1 9 , 47
Asem enea este aluatului pe care, luându-I,
femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină,
până ce s-a dospit totul - Luca 13,21
Asemenea este grăuntelui de muştar pe care,
luându-1, un om l-a aruncat in grădina sa, şi
a crescut şi s-a făcut copac; iar păsările cerului
s-au sălăşluit în ramurile lui - Luca 13,19
Asemenea este unui om care, zidindu-şi casă, a
săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră,
şi venind apele mari şi puhoiul izbind în
casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă
era bin e dădită pe piattă - Luca 6,48
Asemenea şi paharuL după ce au cinat, zicând:
Acest pahar este Legea cea nouă, intru sângele
Meu, care se varsă pentru voi - Luca 22,20
Astăzi s-a făcut mântuire casei acestei^ căci şi
acesta era fiu a Iui Avraam - Luca 19,9
Astăzi s-a îm plinit Scriptura aceasta în urechile
voastre - Luni 4,21
Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la
început şi au fost slu jitori ai Cuvântului —
Luca 1,2
Aşa este, dar ferici ţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul
lui Dumnezeu şi-L păzesc - Luca '11,28
Aşa mi-a făcut m ie Domnul în zilele în care a
socotit să ridice dintre oameni ocara mea -
Luca 1,25
Aşa Părinte, căci aşa a fost înaintea Tg bunăvoinţa
Ta-Luca 10,21
Aşa se face bucurie în g erilo r lui Dum nezeu
pentru un păcătos care se pocăieşte -Luca
15,10
Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi
şl nu se îm bogăţeşte în Dumnezeu —Luca
12,21
374
Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite
vouă să ziceţi: Suntem slugi netrebnice,
pentru că am făcut ceea ce eram datori să
facem - Uten 17,10
Aşa şi voi, când veţi vedea făcând u-se acestea să
ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu -
Luai 21, 31
Aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa - Luca 17,24
Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă
de tot ce are nu poate să fie ucenicul M eu -
Luc« 14, 33
Aşadar, dacă tot trupul tău e luminat, neavând
nici o parte întunecată, lum inat va fi în
întregime, ca şi când te luminează făclia cu
strălucirea ei - Luc« 11,36
Aşadar,daţi cele ce suntaie Cezarului, Cezarului, şi
cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu -
Luai 20,25.
Aşadar, mărturisiţi şi încuviinţaţi faptele părin-
Iilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le
clădiţi mormintele —Luca 11,48
Aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Şi EI a zis
către ei: Voi ziceţi că Eu sunt - Î.itca 22,70
Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci de inşi —
Luca 9,14
Aşterneau hainele lor pe cale - Lucu '19,36
A lingându-Se de urechea lui l-a vindecat -
Luca 22, 51
Atunci cei din Iudeea sa fugă la munţi şi cei
din m ijlocul lui să iasă din el şi cei de prin
ţarini să nu i nlre în el - Luca 21,21
Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se
cade a face sâmbăta: a face bine sau a face rău?
Λ scăpa un suflet sau a-1 pierde? - Luci) 6 ,9
A tunci le-a deschis m intea ca să priceapă
Scripturile - Luai 24, 4 5
Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi
împărăţie peste împărăţie - L u c a 2 1 , 1 0
Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri mai
rele decât el şi, intrând, locuieşte acoto; şi se
fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai
rele decât cele dintâi - L u c a 1 1 ,2 6
Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care
vor şedea împreună cu line - L u c a 1 4 , 1 0
Atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul
fratelui tău - Luai 6 , 4 2
Atunci voi veţi începe să ziceţi: Am mâncat
înaintea ta şi am băut şi în pieţele noastre
ai învăţat - Luca 13, 26
Atunci vormcepesăspunămunţUor: Cădeţi peste
noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne - Luca 2 3 , 30
Atunci vor posti în acele zile - Luca 5,35
R E F E R IN Ţ E E V A N G H E L IC E
Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe
nori cu putere şi cu slavă multă - Luca 21,27
Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi
îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci,
şi pe neputincioşi, şj pe orbi, şi pe şchiopi
adu-i aici —Lire« 34,23
Aţi adus la mine pe Omul acesta ca perm răzvrătitor
ai poporului; dar iată eu, cercctându-L în faţa
voastră, nici o vină n-am găsit îri acest Om, din
cele ce aduceţi împotriva Lui - Luai 23,34
Au ajuns ca corabia în ţinutul Ghergheseniioi;
care este în faţa G alileii - Luca 8,26
Au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit
mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună
cu ea Luca 1,58
Au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi - Luca 9,15
Au făcu t sem n celor care erau în cealaltă
corabie, să vină să le ajute. Ş i au venit şi au
umplut amândouă corăbiile, încât erau gata
să se afunde - Luca 5, 7
Au făcut semn tatălui său cum ar vrea să fie
n u m it-L u ai 1 .62
Au fugit şi au vestitîn cetate şi prin sate - Luai 8,34
Au găsîtpe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat
şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui
Iisus, şi s-au înfricoşat - Luca 8,35
Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt -
Luca 24, 2
Au început cei ce şedeau împreună la masă să
zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi
păcatele? - Luca 7,49
Au lăsat totul şi au mers după El - Luca 5,11
Au mâncat şi s-au săturat toţi şi au luat ceea ce le-a
rămas, douăsprezece coşuri de fărâmituri -
Luca 9,17
Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde
sunt? - Luca '17,17
Au pe Moise şi pe Prooroci; să asculte de ei -
Luco 16,29
Au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau
mrejele - Lua: 5,6
Au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să
nu spună nimănui ce s-a întâmplat -Luca 8,56
Au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, învăţătorule,
£ie-Ţi milă de noi! - Luca 1.7,13
Au venit la El mama Lui şi fraţii Lui; dar nu
puteau să se apropie de El din pricina
mulţimii - Luca 5,19
Au venit şi au aflat pe Maria şi pe loslf şi pe
Prunc, culcat în iesle - Luc« 2,16
Au venit şi au umplut amândouă corăbiile,
încât erau gata să se afttnde - Luca 5 ,7
ÎNTKEBULNŢATH DESEORI
Α ν venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus:
învăţătorulc noi ce să facem? - Luca 3,12
Au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil -
Luai 2,17
Au vestit lui loan ucenicii lui despre toate
acestea - Luat 7.18
Au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se
cheamă cu numele acesta - Luat 1,61
Auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El
la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi
în împărăţia iui Dumnezeu! - [.uni 14,15
Auzind despre lisus, a trimis la El bătrâni ai
iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe
sluga lui - lu a i 7,3
Auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai
şi se va izbăvi - Luca 8, 50
Auzind, lisus i-a zis: încă una îţi lipseşte: Vinde
toate cate ai şi Ie împarte săracilor, şi vei avea
comoară In Ceruri; şi vino şi urmează Mie -
Luai 18, 22
Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept? - Luai
18,6
Avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se
lepidoarele Domnului, asculta cuvântul E ui-
Luai 10,39
Aveţi aici ceva de mâncare? - Luai 24,41
Avraam, Părintele nostru - Luai 1,73
B Ca la un tâlhar aţi ieşit, ,cu săbii şi cu toiege -
Bateţi şi vi se va deschide - Lucn '11,9
Bărbatul dincan· ieşiseră demonii!) ruga să rămână
cu El. lisus însă i-a dat drumul - Luca 8,38
Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu
neamul acesta şt-1 vor osândi, pentru că S-au
pu clitla propovădui rea lui tonă; şi iată, mai
mult decât lonâ este aici - Luai 11,32
Bine este ca noi să fim aici şi să facem trei coli­
be; una Ţ ie, una lui M oise şi una lui Iile -
■ Luai 9,3 3
Bine slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost
credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăti -
L u a 19,17
Binecuvântând pe Dumnezeu - Lnat 1,64
Binecuvântat este Cel Ce vine intru numele
Domnului! - Lina 13,35
Binecuvântat este Dom nul Dumnezeul lui
Israil, că a cercetat şi a făcut răscumpărare
poporului Său - Lu a 1,68
Binecuvântat este împăratul care vine întru
numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru
cei de Sus - Lucn 19,38
375
Binecuvântat este rodul pântecclui tău - Luca 1.42
Binecuvântată eşti tu între femei - Lucu 1,28
Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat
este rodul pântecclui tău - Luai 1,42
Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugat!-vă
pentru cel ce vă fac necazuri - Luai 6. 28
Botezând u-Se şi lisus şi rugându-Sc, s-a deschis
cerul - Luai 3, 21
Botezul lui loan era din Cer sau de la oameni? -
Lucn 20,4
Bucuraţi-va cu mine, că am găsit oaia cea
pierdută - Luai 75,6
lîucuraţj-vă cu mine, căci am găsit drahma pe
care o pierdusem - Ltica '15,9
Bucuraţî-vâ în Z i u a aceea şi vă veseliţi, că, iată,
plata voastră multă este în Cer; pentru că tot
aşa făceau Proorocilor părinţii lor - Lucn 6,23
Bucură-te, ceea ce eşti plină de haţ Dumnul este cu
line. Binecuvântată eşti tuîntre femei - Luai 1,28
Bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui
mulţi se vor bucura - Luch 1,14
Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu
ce va fi cireaşă? - Luai 74,34
Bunule Învăţător, ce să fac să moştenesc viaţa
de veci ? - Luca 18,1S
c
Luca 22,52 .
Ca nu cumva, crezând, să se mântuiască - Luca 8,12
Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând
să-l termine, toţi cei care vor vedea să
înceapă a-i lua în râs - Luca 14, 29
Casă cureţe aria Sa şi să adunegrâul in jitniţa Sa,
iar pleava o va arde cu foc nestins- Luat 3,17
Ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi
pe cei neascultători la înţelepciunea
drepţilor, ca să-I gătească Domnului un
popor pregătit - Luca I, 37
Ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în
împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri,
judecând cele douăsprezece seminţii ale
lui Israil - Luca 22, 30
Ca să se ceară de la neamul acesta sângele
tuturor Proorocilor, care s-a vărsat de la
facerea lumii - Luca 11,50
Ca să se descopere gânduri le din multe inimi -
Luca 2,35
Ca să se înscrieîmpreună cu Maria, cealogodită
cu el, care era însărcinată - Luca 2,5
376
Ca să te încredinţezi despre temeinicia învăţăturii
pe care ai primit-o - Lues 3, 4
Ca sS-I gătească Domnului un popor pregătit -
Lucs 1,17
Ca un semn care va stârni împotriviri - L um 2,34
Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne
dea nouă fără frică - Lno? I, 74
Ca, văzând, să nu vadă şi, aurind, să nu Înţeleagă -
Luca S, 10
Când a auzi t Eiisabeta salutarea Măriei, pruncul
a săltat în pântecele ei şi Eiisabeta s-a
umplut de Duh Sfânt - Luca 1, 41
Când a fost ceasul, S-a aşezat la masă, şi
Apostolii împreună cu El - Luca 22,14
Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la
Ierusalim, după obiceiul sărbătorii - Luai 2,42
Când a fost ziua a opta, au venit să taie împrejur
pruncul şi-1 nunteau Zaharia, după numele
tatălui său - Luce 1, S S
Când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile
fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şl ei li
pândeau - Luca 14,1
Când a încetat a vorbi, i-a zis lui Simoru Mână
la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca
să pescuiţi - Lu ca 5 , 4
Când a stat împreună cu ei la masă, luând
pâinea, a binecuvântat şi, f rângând, le-a dat
lor - Luca 24,30
Când a trecut glasul, S-a aflat lisus singur. Şi ei
au tăcut şi nimănui n-au spus nimic, în zilele
acelea, din cele ce văzuseră - Luca 9,36
Când cel tare şi înarmat fiind îşi păzeşte curtea
avuţiile lui sunt în pace - Luca 77,21
Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin
locuri fără apă, căutând odihnă, şi, negăsind,
zice: Mă voi întoarce la casa M ea de unde
am ieşit—Luca 11.24
Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi,
nici pe fraţii tăi, raci pe rudele tale, nid vecinii
bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul
loţ, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată - Luca 14,12
Când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe nepu-
tincioşi, pe şchiopi, pe orbi - Luca 14,13
Când înfrunzesc aceştia· vâzându-i, de la voi
înşivă ştiţi că vara este aproape - Luca 21,30
Când mergi cu pârâşul tău la dregător, dă-ţi
silinţa să te scapi de el pe cale, ca nu cumva
să te târască la judecător, şi judecătorul să
te dea în mâna temnicerului, iar temnicerul
să ie arunce în temniţă—Luca 12,58
Când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e
Întunecat - Lstcu 11,34
REFERINŢE EVANGHELICE
Când ochiul tău este cutat, atunci tot trupul tău
e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci
şi trupul tău e întunecat - Luca 11,34
Când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul lisus, ca
să facă pentru El după obiceiul l egii - Luca 2,27
Când S-a apropi at de poarta cetăţii, iată scoteau
un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea
era văduvă, şi mulţime mare din cetate era
cu ea - Lucii 7,72
Când s-a făcut ziuă a chemat la Sine pe ucenicii
Săi şi a ales din ei doisprezece, pe care i-a
numit Apostoli - Luca 6,13
Când S-a întors lisus, L-a primit mulţimea, căci
toţi II aşteptau - Luai 8,40
Când s-au despărţit ei de H, Petru a zis către lisus:
învăţătoruie, bine este ca noi să fim aici şi să
facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi
una lui Ilie, neştiind ce spune - Luca 9,33
Când s-au îm p linit opt zile, ca să-L taie
împrejur, I-au pus numele lisus, cum a fost
numit de tnger, mai înainte de a zămisli în
pântece - Luca 2,21
Când s-au împlinit zilele curăţirii lor; după Legea
lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim,
ca să-L pună înaintea Domnului - Luca 2,22
Când s-au îm plinit zilele Înălţării Sale, El S-a
hotărât să meargă la Ierusalim - Luca 9,51
Când s-au îm plinii zilele slujirii lui la templu,
s-a dus la casa sa - Lucii 1,23
Când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, şi
i-a întrebat, zicând; Cine zic m ulţimile că
suni Eu? - l uai 9,18
Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma
templului s-a sfâşiat pe m ijloc - Luca 23,45
Când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi
arşiţă, şi aşa este - Luca 12,55
Când unul mai tare decât el vine asupra lui şi-l
înfrânge, îi ia toate armele pe care se bizuia,
iar prăzile de la el le împarte - Lucii 11,22
Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă
şi fără încălţăminte, aţi avut lipsa de ceva?
Iar ei au zis: D e nim ic - Luca 22,35
Când vă rugaţi, ziceţi: Tatăl nostru. Care eşti în
C eru ri, sfin ţe a scă -se n u m ele T ău . V ie
Împărăţia T a Facă-se voia Ta, precum în Cer
aşa şi pe pământ - Lues 11,2
Când vă vor duce în sinagogi Şi ia dregători şi
la stăpâniri nu vă în grijiţi cum sau ce veţi
răspunde, sau ce veţi zice - Luca 12,11
Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus,
îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este -
Luca 12,54
ÎN T R E B U IN Ţ A T E D E S E O R I
Când vei fi chemat de cine va Ia nuntă, nu te aşeza
la locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat
de el altul mai de cinste decât tine - Luca 14,8
Când vei ti chemat, mergând aşeaza-te în Cel din
urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a
chemat, el să-ţi zică: Prietene, mulă-tc mai sus.
Afund vei avea cinstea în faţa tuturor celor
care vor şedea împreună cu tine - Luca 14,10
Când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că
aproape este îm părăţia lui Dum nezeu -
Luai 21,31
Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti,
atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui -
Luca 21,20
Când veţi vodca pe Avraam şi pe Isaac şi pe lacov
şi pe toţi Proorocii în împărăţia lui Dumnezeu,
iar pe voi aruncaţi afară - Lrim 13,28
Când vor începe să fie acestea prindeţi curaj şi
ridicaţi capetele voastre, pentru că răscum­
părarea voastră se apropie - îmcb 21,28
Când zicea El acestea o femeie din mulţime,
rid icâud glasul, I-a zis: Feririi este pântecele
care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care
i-ai supt! - Luca 11,27
Care (Baraba) era aruncat in temniţă pentru o
răscoală făcută în cetate şi pentru omor -
Luca 23,19
Care de multă vreme nu mai punea haină pe el
şi in casă nu mai lo cu ia ci prin morminte -
Luca 8,27
Care dintre aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele
celui căzut intre tâlhari? - Luai 10,36
Care dintre voi, de-i va cădea fiul sau boul în fân­
tână nu-) va scoate îndată în ziua sâmbetei? -
Luca 14,5
Care este semnul când au să fie acestea?-Lua 121,7
Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând
din eleunaş nu Iasă pe cele nouăzeci şi nouă
îu pustie şi se duce după cea pierdută, pană
ce o găseşte? - Luca 15,4
Care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare
îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare
îi va da, în loc de peşte, şarpe? - Lmch 31, U
Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi
S-a arătat lui Sim on - Luca 24,34
Care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre
sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească
în Ierusalim - Luca 9,31
Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune, Căci
demoni mulţi intraseră în el - Luca 8, 30
Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia
lui Dumnezeu! - Luca 18,24
377
Catapeteasma templului s-a sfâşiat pe mijloc -
Lu at 2 3 ,4 5
Câte am auzit că ai făcut în Capernaum, fă şi
aici în patria Ta - Lues 4 , 2 3
Câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină;
şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va
vesti de pe acoperişuri - L u c a 1 2 ,3
Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de
pâine, iar eu pier aid de foame! - L u c a 75,7 7
Câţi nu vă vor primi, ieşind din acea cetate
scuturaţi praful de pe picioarele voastre,
spre mărturie împotriva lor - L u c a 9 , 5
Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că iată, de
acum mă vor ferici toate neamurile - L u ca 1 ,4 8
Că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului
Său - L u c a 1 , 6 8
Că a venii, din cale, un prieten la mine şi n-am
ce să-i pun înainte - L u c a 1 1 , 6
Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a
socotit să ridice dintre oameni ocara mea -
Lu at 1 ,2 5
Că aşa şi In Cerva fi mai multă bucurie pentru
un păcătos care se pocăicşte, decât pentru
nouăzeci şi nou ă de drepţi, care n-au nevoie
de pocăinţă - L u c a 1 5 , 7
Că aţi luat cheia cunoştinţei, voi înşivă n-aţi
intrai, iar pe cei cc voiau să intre i-aţi împie-
dicat - L u c a 1 1 ,5 2
Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea
toată, iar pe sine se va pierde, sau se va
păgubi? - L u c a 9 , 2 5
Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu
stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii,
dacă are cu ce să-l isprăvească? - Luce 1 4 ,2 8
Că daţi zecimală din izmăşi dinuufariţăşi din toate
legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea
de Dumnezeu; pe acestease cuvenea să le faceţi
şi pe acelea să nu Ic lăsaţi - L u ca 1 1 ,4 2
Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiarîn ceasul acela
ce trebuie să spuneţi - L u c a 12 ,72
Că iată, cum veni la urechile mele glasul
salutării tale, pruncul a săltat de bucurie
în pântecele meu - L u c a 1 , 4 4
Că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile -
L u a i 1 ,4 8
Că iubiţi scaunele din faţă în sinagogi şi
închinăciunile în pieţe - L u c a 1 1 ,4 3
Că împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie
de purtat, Iar voi nu atingeţi sarcinile nici
cel puţin cu un deget - Luca 1 1 ,4 6
Că Îngerilor Săi va porunci, pentru Tine, ca să
Te păzească - L u c a 4 , 1 0
378
CS la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă -
i.ucal,37
Că mai lesne este a trece cămila prin urechile
acului decât să intre bogatul în împărăţia lui
Dumnezeu - Luc; 3, 25
Că mai uşor va îi Sodomei în ziua aceea, decât
cetăţii aceleia - Luca 10,12
Că mă temeam de tine, pentru că eşti om aspru:
iei ce nu ai pus şi seceri ce nu ai semănat -
Luai 19,21
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt
este numele Lui - Luat 1,49
Ca nimic nu este acoperit care să nu se descopereşi
nimic ascuns care să nu se cunoască - hica 12,2
Că ochii mei văzură mântuirea Ta - Luai 2 ,30
Că oricine cere ia; şi cei ce caută găseşte, şi celui
care bate i se va deschide - Luai 33,10
Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi
, ceea ce are i se va lua - Lwra 19,26
Ca porunceşte duh urilor necurate, cu stăpânire
şi cu putere, şi ele ies - Luai 4,36
Câ să 1umineze pe cei care şed în întuneric şi în
umbra morţii şi să îndrepte picioarele
noastre pe calea păcii - Luca 1, 79
Că suntej i ca mormintele ce nu se văd, şi oamenii,
care umblă peste ele, nu Ic ştiu- Luc« 11,44
Cir şi păcătoşii acelaşi lucru fac - Luai 6,33
Că ştiau că El este Hristosul - Luca i, 41
Că vi s-a născu t azi Mântuitor, care este HristuS
Domnul, în cetatea lui.David - Luai 2,11
Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul
viţei, până ce nu va veni împărăţia lui
Dumnezeu - Luca 22,18
C ă zidiţi mormintele Proorocilor pe care
părinţii voştri i-au ucis - Luca 11,47
Că, iată, plata voasiiă multă este în Cei; pentru că
tot aşa făceau Proorodlurpărinţii Iur- Lina 6,23
Căci a venit loan Botezătorul, nemâncând pâine şi
negustând vin, şi ziceţi; Are demon! - Lum 7,33
Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut
era şi s-a aflat - Luca 15,24
Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se
împlinească toate cele scrise - Luc« 21,22
Căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu
va fi curând - Luca 21,9
Căci am cinci fraţi, să le spună lor aceste^ ca să
nu vină şi ei în acest loc de chi n - Luat 16,28
Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine -
. Luca 8,46
C ăd avea numai o fiică, ca de doisprezece ani,
şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El,
mulţimile îl împresurau - Luca 8, 42
R E F E R IN Ţ E E V A N G H E L IC E
Căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este
înaintea lui Dumnezeu - Luai 16, '15
Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acesta este
mai mare - Lum 9,48
Căci cine este mai mare: cel care stă la masă,
sau cel care slujeşte? Oare, nu cel ce stă la
masă? Iar Eu, în m ijlocul vostru, sunt ca
unul ce slujeşte - Luca 22,27
Căci cine nu este împotriva voastră este pentru
voi - Luca 9,50
Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde;
iar dne-şi va pierde sufletul pentru Mine,
acela ü va mântui - Luca 9,24
Căci cu ce măsuri veţi măsura cu aceeaşi vi se
va măsura Luca 6,38
Căci cuvântul Lui era cu putere - Luca 4,32
Cad dacă fac acestea cu lemnul verde, cu ccl
uscat ce va fi? ~ Luca 23,31
Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile
care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit,
stând în sac şi în cenuşă - Luca 10,13
Căci de acum înainte dnci dintr-o casă vor fi
dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi
împotriva a trei - Luca 12,52
Căd de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele
Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina,
când va veni înitu slava Sa şi a Tatălui şi a
Sfinţilor îngeri - Luai 9,26
Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui - Luca 6,45
Căci după cum fulgerul, fulgerând într-o parte
de sub cer, luminează până la cealaltă parte de
sub cei; aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa -
Luca 17,24
Căci erau ca la dnci mii de bărbaţi. Dar El a zis
către ucenicii Săi: Aşezaţi-i jos, în cete de
câte cincized de inşi - Luai 9,14
Căci este încredinţat că loan a fost Prooroc -
L uca 20, 6
Căd eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în
zilele e i-Ζ,ιιαι 1 ,18
Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia
nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i
răspundă toţi potrivnicii voştri - Luca 21,35
Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui.
Că nu se adună smochine din mărăcini şi nid
nu se culeg struguri din spini - Luca 6,44
Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în
neamul lor decât fiii luminii - Luca 16,8
Căd Fiul Omului a venii să caute şi să mântuiască
pe cel pierdut - 1jica 19,10
Căd Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele
oamenilor, ci ca să le mântuiască- Litca 9,55
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor
Luca 9,44
Căci iată, vin zile in care vor zice: Fericite sunt
cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi
sânii care n-au alăptat! - Luca 23. 29
Căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit
sinagoga - L u a 7, 5
Căci însuşi David spune în Cartea Psalmilor:
„Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a
dreapta Mea - Luca 20,42
Căci mâna Domnului era cu el - Luca 1, 66
Căci Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se
va lua de la ea-Luca 10,42
Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel
cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind
fii ai învierii - Luca 2 0 , 36
Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe
faţă şi nimic tainic, care să nu sc cunoască
şi $ă nu vină la arătare - Luca 8,17
Căci nu este pombun care să facă roade rele şi, iarăşi,
nici pom rău caic sa facă roadebune-Lvmi 6,43
Căci poruncea duhului necurat să iasă din om,
pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat
în lanţuri şi obezi, pâzindu-1, dar el, sfărâ­
mând legăturile, era mânat de demon în
pustie - Luca 8,29
Căci precum a fost Ion,i un semn pentruniniviteni,
aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest
neam - Luca 11,30
Căci scris este: Că îngerilor Săi va porunci,
pentru Tine, ca să Te păzească - Luca 4,10
Căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să
te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti -
Luca 4,8
Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce
erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care
îi prinseseră - Luca 5 ,9
Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub
mine ostaşi, şi zic acestuia: Du-te, şi se duce,
şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă
aceasta, şi face - Luca 7, 8
Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ci -
Luca 6,32
Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dai' Tatăl
vostru ştie că aveţi nevoie de acestea- Luca 12,30
Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi
părinţii lor - Luca 6,26
Căci toţi aceştia din prisosul lor au aruncai la
daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat
toi ce avea pentru viaţă - Luca 21,4
Căci ţi se va răsplăti ia Învierea drepţilor -
Lues 14,14
374
Căci unde este comoara voastră acolo va fi şi
inima voastră - Luca 12, 34
Căci va fi dat [Hristos] păgânilor şi va fi batj ncorit
şi va fi ocărât şi va fi scuipat - Luca '18,32
Căci va fi în ţară mare strâmtorare şi mânie
împotriva acestui popor - Luca 11,23
Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea
vin nici altă băutură ameţitoare şi încă din
pântecele mamei sale se va umple de Duhul
Sfânt - Luca 1,15
Căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa
întregului pământ - Luca 21,35
Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru
Mine Scriptura aceasta: „Şi cu cei fără de
lege s-a socotit", căci cele despre Mine au
ajuns la sfârşit - Lues 22,37
Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor
săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te
vor strâmtora din toate părţile - Luca 19,43
Căci zic vouă că de acum nu-1 voi mai mânca,
până când nu va fi desăvârşit în împărăţia
lui Dumnezeu - L u c a 2 2 ,16
Căci zic vouă: Mulţi Prooroci şi regi au voit să vadă
ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă
ceea ce auziţi, dar n-au auzit - Luca 10,24
Căci zic vouă: Nici unui din bărbaţii aceia care
au fost chemaţi nu va gusta din cina Mea -
Luca 14, 24
Căci, iaiă vă binevestesc vouă bucurie mare,
care va fi pentru tot poporul - Luca 2, '10
Căci,iată, împărăţialui Dumnezeu esie îniăiinUui
vostru - Luca 17,21
Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel
ce se smereşte pe sine se va înăl ţa - Luat 14,11
Căderea şi spre ridicarea multora din Israil -
' Luai 2,34
Căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele
colţuroase, drumuri netede - Luca 3,5
Căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii
ί-a mântuit; să S c mântuiască şi pe Sine
însuşi, dacă Ei este Hristosul, alesul lui
Dumnezeu - Luca 23,35
Cărturarii şi fariseii îl pândeau de-I va vindeca
sâmbăta, ca să-ϊ găsească vină - Luca 6, 7
Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua
încălţămiutelor. El vă va boteza cu Duh
Sfânt şi cu foc - Livra 3,16
Către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit;
mergi în pate - Lucvl 7,50
Către o fecioară logodită cu un bărbat care se
numea Iosif, din casa lui David; iar numele
fecioarei era Maria - Lwra 1,27
380
Către unii care se credeau că suni drepţi şi pri­
veau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta -
Litra 18,9
Căutasăvadăduc esteEsu^cUrnuputeadomulţime,
pentru că era mic de statură- Luat 19,3
Căutaţi mai întâi Împărăţia Lui, şi toate acestea
se vor adăuga vouă - Lum 12,31
Căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide -
Lucn 11,9
Căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot
poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum
s-a tămăduit îndată - Luai 8,47
Căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre
în casa lui -1 .ura 8,41
Ce ai cu mine, lisuse. Hui lui Dumnezeu Celui
Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui - Luai 8,28
Ce ai cu noi, lisuse Nazarinene? Ai venit ca să
ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui
Dumnezeu - Luat 4,34
Ce aţi ieşit să priviţi în pustie? Oare trestie
clătinată de vânt? - Luca 7,24
Ce cugetaţi în ini mile voastre? - Luca 5,22
Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi
socoteala de iconomia ta, căci nu mai poli
să fii icondm - Luat 16,2
Ce este acest cuvânt? Că porunceşte duhurilor
necurate, cu stăpânire şi cu putere, şi ele ies -
Luca 4,36
Ce este mai uşor? A zice: Iertate sunt păcatele
tale, sau a zice: Scoală şi umblă? - Luca 5 ,23
Ce este scris în Lege? Cum citeşti? - Luca '10,26
Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? -
Luca 1,29
Ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată,
iar pe sine se va pierde, sau se va păgubi? -
Luca 9,25
C e i se pare că are se va lua de la el - Luca 8,18
Ce înseamnă pilda aceasta? - Luca 8,9
Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: „Piatra pe
care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a
ajunstncapul unghiului"?- Lucii20,17
Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înşine am
auzit din gura Lui? - Luca 22, 71
Ce rău a săvârşit Acesta? Nici o vină de moarte
nu am aflat intru El, Deci, pedepsindu-L, îl
voi elibera - Luca 23,22
Ce să facem deci? - Luca 3,10
Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi
unul cu al tul în drumul vostru? - Luca 24,17
Ce va face, deci, acestora, stăpânul viei? - Luai 2D, 15
Ce vş fi oare, acest copil? Căci mâna Domnului
era cu el - Luca 1,66
REFERINŢE EVANGHELICE
Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la
mine? Să sap, nu pot; să cerşesc mi-e ruşine -
Luca 16,3
Ce voi face, că team unde să adun roadele mele? -
L u c a 1 2 ,1 7
Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu cel iubit;
poate se vor ruşina de el - Lucit 2 0 ,1 3
Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!-
L u c a 1 8 ,4 1
Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar
umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile
vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc - L u c a 8 ,1 4
Cea de lângă drum sunt cei cate aud, apoi vine
diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu
cumva, crezând, să se mântuiască Luat 8 , 1 2
Cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă
curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi
rodesc întru răbdare - Luca 8 , 15
Cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul,
îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au
rădăcină; ei cred până la o vreme, tarla vreme
de încercare se leapădă - Luca S, 13
Ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va vesti
de pe acoperişuri - Lucit 1 2 , 3
Cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfă­
tare sunt în casele regilor - Luca 7,25
Cei ce se vor învrednici să dobândească veacul
acela şi învierea cea din morţi, nki nu se
însoară, nici nu se mărită - Luca 2 0 , 3 5
Cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit
demonizatul - Luca 8,36
Cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau -
Luca 6,18
Cel care a făcut milă cu el. Şi fisus i-a zis: Mergi
şi fă şi tu asemenea Luca 10,37
Cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare,
nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul
vostru, sunt ca unul ce slujeşte - Luat 22,27
Cel care va fi pe acoperişul casei, şi lucrurile
lui in casă, să nu se coboare ca să le ia; de
asemenea, cel ce va fi în ţarină să nu se
întoarcă înapoi - Luca 17,31
Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel
ce are bucate să facă asemenea - Luca 3 ,11
Cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului
. care şi-a zidit casa pe pământ fără temelie, şi
izbindîn ea puhoiul de ape,îndată a căzut şi
prăbuşirea acelei case a fost mare - Luca 6,49
Cel ce caută găseşte. Şi celui care bate i se va
deschide - Luca 11,10
Cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este
nedrept - Luca 16,10
În t r e b u i n ţ a t e d eseo ri
Cel ce este credincios în foarte pujin şi în mult
e credincios; şi cel ce e nedrept în foarte
puţin şi în mult este nedrept - Lnea 16,10
Cel ce este mai mic între voi toţi, acesta este mai
mare - Luca 9,48
Cel ce ia pe cea lisată de bărbat săvârşeşte
adulter - Luai 16,18
Cel ce nu adună cu Mine risipeşte - Luca 11,23
Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel
ce nu adună cu Mine risipeşte - Luca 11,23
Cel ce iiu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine
nu poale să fie ucenicul Meu - Luca 14,27
Cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel Ce
M-a trimis pe Mine - Luca 10,16
Cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar
cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel
Ce M-a trimis pe Mine - Luat 10,16
Cei ce se smereşte pe si ne se va înălţa-Luca M, 11
Cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor
lepădat va fi înaintea îngerilorlui Dumnezeu -
Luca 12,9
Cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi
Luat 17,31
Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine mă ascnltă, şi
cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine;
iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de
Cel Ce M-a trimis pe Mine - Luca 10,16
Cel dintâi i-a zis; Ţarină am cumpărat şi am nevoie
să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă - Luca 14,18
Cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi
căpetenia ca acela care slujeşte - Luca 22,26
Cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este
mai mare decât el - Luca 7.28
Cele ce ai pregătit ale cui vor fi? - Lucii 12,20
Cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, şi cele ce
sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu -
Luca 20,25
Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu
putinţă la Dumnezeu - Lire« 18,221
Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era Pro­
oroc puternic în fapta şi în cuvânt înain­
tea lui Dumnezeu şi a întregului popor -
Luca 24,19
Cele despre Mine au ajuns la sfârşit-Luca 22,37
Celui care bate i seva deschide - Luca II, 10
Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce
i se pare că are se va lua de la el - Luca S, IS
Celui ce te loveşte peste obraz, întoaree-i şi pe
celălalt; pe cel ce-ţi ia haina nu-1 împiedica
să-ţi ia şi cămaşa - Luca 6,29
Cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: loan este
numele Iui. Şi toţi s-au mirat - Luca 1.63
381
Cereau de la El semn din c e r - Luca 71,16
Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi
vi se va deschide - Luca 11,9
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele
nu vor trece - Luca 21,33
Chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, loan
i-a trimis către Domnul, zicând: Tu eşti Cel Ce
va să vină sau să aşteptăm pe altul?-Lucn 7,19
Chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a
dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi
să vindece bolile - Luca 9,1
Chiar dacă, scnlându-se, nu i-ar da pentru că-i
este prieten, dar, pentru îndrăzneala lui,
sculându-se, îi va da cât îi trebuie Luca 11,8
Chipul feţei Sales-a făcut altul şi îmbrăcămintea
Lui albă strălucind - Liren 9,29
Ci iubiţi pe vrăjmaşi voştri şi faceţi bine şi daţi
cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în
schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi
fi fîiî Celui Preaînall, că El este bun cu cei
nemuiţumilori şi răi - Luca 6,35
Ci ne izbăveşte de cel rău - Luca 11.4
G spune cu cuvântul şisevavindera sluga mea -
Luca 7,7
Ci şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi.
Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât
multe vrăbii - Luca 12,7
Ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise
în ceruri - Luca 10,20
Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi
împreună se vor păstra - Luca 5,3#
Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe
neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi - Luca 14,13
Ci, când vei fi chemat, mergând aşeazâ-fe în
cel din urmă loc - Luca 14,10
Ci, mergând, arală-fe preotului şi, pentru
curăţirea la, du jertfa, precum a orânduit
Moise, spre mărturie lor - Luca 5,14
Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc
să-i încerc; te rog iartă-mă - Luca 14,19
Cine are urechi de auzit să audă- Ltiot8,8; 14,35
Cine dintre ei ar fi mai mare? - Luca 9,46
Cine dintre voi, având oslugă la aratsau la păscut
turme, îi va zice când se va întoarce din ţarină:
Vino îndată şi şezi la masă? - Luat 17,7
Cine dintre voi, având un prieten şi se va duce
la el în miez de noapte şi-i va zice: prietene,
împrumută-mi trei pâini - Luca 11,5
Cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge
staturii sale un cot? - Luca 12, 25
Cine e Acesta care grăieşte hide? Cine poate să ierte
păcatele decât unul Dumnezeu?-Luca 5,21
3S2
Cine este Acesta cafe iartă ţi păcatele? - Lua? 7,49
Cine esle aproapele meu? - Luca 10, 29
Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dat to fi
făgăduind, Fetru şi ceilalţi care erau cu El,
au zis: învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc
şi Te strâmtorează şi TU zici: Cine este cel ce
s-a atins de Mine? - Luca 8, 45
Cine este dar Acesta despre care aud asemenea
lucruri? - Liica 9, 9
Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care
stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le
dea, la vreme, partea lor de grâu? - Luca 12,42
Cine a va pierde, acela îl va dobândi - Luca 17,3.1
Cine nu este împotriva voastră este pentru voi -
Luca 9.50
Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca
un prunc nu va intra în ea - Luca .18,3 7
Cfne poate să ierte păcatele decât unul
Dumnezeu? - Lkch 5,23
Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde;
iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi -
Lues '17,33
Cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde;
iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine,
acela îl va mântui - Lum 9, 24
Cine zic mul fi mi le că sunt Eu? - Luca 9,18
Cine-şi va pierde sufletul penltu Mine, acela
îl va mântui - Luca 9,24
Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit
să caute rod în el, dar n-a găsit —Luca 13,6
Coborând Împreună cu ei, a stat în loc şes, El
şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi
mulţime mare de popor din toată ludeea,
din ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi ai
Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şt
să se vindece de bolile lor - Luca 6,17
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a
înălţat pe cei smeriţi - Luca 1,52
Comoară neîmpuţinată în Ceruri, unde .fur nu
se apropie, nici mol ie nu o strică - Luca 12,33
Copila, scoală-te! - Luca 8,54
Copilul creşteaşi se întărea cu duhul, umplând u-Se
de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era
asuptă Lui -Luca 2,40
Copilul (isus a rămas in Ierusalim şi părinţii
Lui nu ştiau ·- Luca 2,43
Corabia se umplea de apă şi erau în primejdie -
Luca 8,23
Crede numai şi se va izbăvi - Luai 8,50
Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai
păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au
suferit acestea? - Luca 13,2
REFERINŢE EVANGHELICE
Credinţa ta te-a mântuit - Luca 17,19; '18, 42
Credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace - Luca
7,50; 8,48
Cu adevărat îmi veţi spune această pildă:
Doctore, vindecă pe tine însuţi! Câte am
auzi 1că ai făcut în Capernaum, fă şi aici în
patria Ta - L»c« 4, 23
Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii,
dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta
moartea, până ce nu vor vedea împărăţia
lui Dumnezeu - Luca 9,21
Cu adevărat şi acesta era cu EI, căci este
galileian - Luca 22, 59
Cu adevărat, Omul acesta drept a fost- D ich 2 3 , 47
Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe
demoni - Luca 11,15
Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! -
L u c i t 32,24
Cu ce este asemenea împărăţia lui Dumnezeu
şi cu ce o voi asemăna? - Luca 13,18
Cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va
măsura - Lua? 6, 38
Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu? -
Luca 13,20
Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam?
Şi cu cine simt ei asemenea? - Luca 7 ,31
Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşte,
mai înainte de patima Mea - Luai 2 2 ,15
Cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată
eşti tu între femei şi binecuvântat este
rodul pântecelui tău - Luai 1,42
Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar
vai aceluia prin care ele vin! —Luca 17,1
Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă
cu mir Mi-a uns picioarele - Luca 7, 46
Cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere -
Luca 12,48
Cum a intratrn casa lui Dumnezeu şi aluat pâinile
punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi înso­
ţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le
mănânce decât numai preoţii - laica 6,4
Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit
arhiereii şi mai-marii noştri - Luai 24,20
Cum poţi să zid fratelui tău: Frate, Iasă să scot
paiul din ochiul tău, nevăzând tu bârna care
este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi
bârna diu ochiul tău şi atunri vei vedea să
scoţi paiul din ochiul fratelui tău - Luca 6, 42
Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David? -
Luca 20,41
Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de
bărbat? - Luai 1,34
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Cum veni la muchile melc glasul salutării tale,
pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu -
Luca7, 44
Cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu
Înţelegeau cele spuse - Luat ?,S\34
Cuvântul Lui era cu putere - Luca 4 ,32
Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu? - Luca 14,3
Cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o
aiurare şi nu le-au crezut - Luai 24,11
D 'line însuţi! - Luca 23,37
" Dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi
Da! Zic vouă: şi mai mult decât un Prooroc -
Luca 7, 26
Da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi - Luca 12,5
Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce
sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt
de ochii tăi - Luca 19,42
Dacă daţi împrumut celor de lacare nădăjduiţi
să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea?
Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor,
ca să primească înapoi întocmai -Luca 6,34
Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, anmcă-Te de aici
jos - Luca 4,9
Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre
să se facă pâine - Luai 4,3
Dacă Eu scot demoni cu Beelzebul, fiii voştri
cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecă­
tori - Luca 11,19
Dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe
demoni, iată a ajuns la voi împărăţia Iui
Dumnezeu - Lucii 11,20
Dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce
mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii
acelaşi lucru fac - Luca 6 ,33
Dacă iarba care este azi pe câmp, iarmâine se aruncă
în cuptor. Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai
mult pe voi, puţin credincioşilor! - Luca 12,28
Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi
avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi
iubesc pe ei - Liich 6; 32
Dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile
care s-au făcut la Voi, de mult s-ar fi pocăit,
stând în sac şi în cenuşă - Luca 10,13
Dacă moare fratele cuiva având femeie, şi el
n-a avut corpii, să ia fratele lui pe femeie şi
să ridice urmaş fratelui său - Luca 20,28
Dacă nu ascultă de Moise şi de Prooroci, nu vor
crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi -
Luca 16,31
Dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru,
de ce vă îngrijiţi de celelalte? - Luat 12,26
383
Dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel -
Luca 13,3
Dacă satana s-a dezbinat în sine, cum va mai
sta împărăţia lui? Fiindcă ziceţi că Eu scot
pe demoni cu Beelzebul —Luca 11,13
Daca tot trupul tău e luminat, neavând nici o
parte întunecată, luminat va fi în întregime,
ca şi când te luminează făclia cu strălucirea
ei - Luc« 11,36
Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe
a Ta - Luca 4 ,7
Dacă vă voi spune, nu veţi crede - Luca 22, 67
Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl
său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi
pe fraţi şi pe surori, chiar şi pe sufletul
său Însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu -
Luca 14, 26
Dacă voieşte dneva să vină după Mine, să se
lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi
să-Mi urmeze Mie - Luca 9,23
Dacă vom spune: Din Cer, va zice: Pentru ce n-aţi
crezut în el? - Luca 20,5
Dacă vom zice: De la oameni, tot poporul ne va
ucide cu pietre, căci este încredinţat că loan
a fost Prooroc - Luca 20,6
Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga - Luca
19,40
Dar aceasta, fiica al lui Avraam fiind, pe care a
legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu
se cuvenea oare, să fie dezlegată de legătura
aceasta în ziua sâmbetei? - Lucn 13,16
Dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat împărăţia
lui Dumnezeu - Luca 10,11
Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea
întunericului - Lucn 22.53
Dar acum ascunse sunt de ochii tăi—Lncc 19,42
Dar altul a zis: îţi voi urma Doamne, dar întâi
îngăduie-mi ca să rânduiesc cele din casa
mea - Luca 9,61
Dar apunând soarele, toţi câţi aveau bolnavi
de felurite boli îi aduceau la El; iar El,
punând π-Şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi
făcea sănătoşi - Luca 4,40
Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai
primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr,
asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se
mângâie, iar tu te chinuîeşti - Luca 16,25
Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mân-
cat averea cu desfrânatele, ai junghiat
pentru el viţelul cel îngrăşat - Luca 15,30
384
Dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău c
întunecat - Luca 11, 34
Dar când unul mai tare decât el vine asupra lui
şi-l înfrânge, îi ia toate armele pe care se bizuia,
iar prăzile de ta el le împarte - ί.πιϊΐ 23,22
Dar cărturarii şi fariseii îl pândeau de-l va vindeca
sâmbăta, ca să-l găsească vină—Luca 6,7
Dar ce aţi ieşitsă vedeţi? Oare omîmbrăcatîn haine
moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec
în desfătare sunt in casele regilor - Lucii 7,25
Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare Prooroc? Da! Zic
vouă: şi mai mult decât un Prooroc- Luai 7,26
Dar cei nouă unde sunt? Lucit 17,17
Dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este
mai mare decât el - Luca 7,28
Dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt,
nu i se va ierta - Luca 12,10
Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în
urma lui; zicând; Nu voim ca acesta să
domnească peste noi - Luca 19,14
Dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel -
Luca 13.3
Dar dacă şi sarea se va strica cu ce va fi dreasă? -
Lwcu 14,34
Dar de nu vă veţi pocăi toţi veţi pieri la fel -
Luca 13,5
Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor
Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi
pentru care El rabdă îndelung? - Luca 18,7
Dar ei îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi
că este spre seară şi s-a plecatziua. Şi a intrat
să rămână cu ei - Luai 24, 29
Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor -
Luai 2,50
Dar ei nu L-au primit, pentru că El se Îndrepta
către Ierusalim - Luca 9,53
Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie
răstignit, şi strigătele tor au biruit - Luai 23,23
Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul,
învăţând prin toată ludeea, începând din
Galiieea până aici - Luca 23,5
Dar ei strigau, zicând: Răstigneşte-L! Răstig-
neşte-LÎ - Luca 23,21
Dar ei, cu toţii, au strigat, zicând: la-L pe Acesta
şi eliberează-ne pe Baraba - Luca 23,38
Dar El a zis către ucenicii Săi: Aşezaţi-i jos, în
cete de câte cincizeci - Luca 9,14
Dar Ή, cert|ndu-i,nu-i lăsa să vorbească acestea,
că ştiau că El este Hristosul - Luca 4,41
Dar H, cunoscând gândurile Ior,:le-a zis: Orice
împărăţie, dezbinându-se îti sine, se pustieşte
şi casă peste casă cade - Luca 33,3 7
REFERINŢE EVANGHELICE
Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către
Iisus: Şi cine este aproapele meu? - Luai ]0,29
Darfariseîi şi cărturarii lormurmurau către ucenicii
Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu
vameşii şi cu păcătoşii? - Luca 5,30
Dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui
Dumnezeu şi-L păzesc - Luca 11,28
Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare,
credinţă pe pământ? - l uca 18,8
Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine
Ia masă - Luca 22,21
Dar lisus, aurind, i-a răspuns: Nu te teme; crede
numai şi se va izbăvi - Lucii 8,50
Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către
ei: De ce Mă ispitiţi? - Luca 20,23
Dar Iisus, răspunzând a zis; Lăsaţi, până ai ci. Şi
atingându-Se de urechea lui l-a vindecat -
Luai 22,51
Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată vă
binevestesc vouă bucurie mare, care va fi
pentru tot poporul - Lucn 2,10
Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare
dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia
ca acela care slujeşte - Luca 22,26
Dar înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către
toţi fiii ei - Luca 7,35
Dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de
viclenie - Lucn 33,39
Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să
fie lepădat de neamul acesta - Luca 17,25
Dar mal lesne e să treacă cerul şi pământul, decât
să cadă din lege un com de literă - Luca 16,17
Dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina
mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi printre
cărămizi, l-au lăsat cu patul în m ijloc,
înaintea lui Iisus - Luca 5 ,19
Dar noi ce să facem? Şi le-a ris: Să nu asupriţi pe
nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi
mulţumiţi cu solda voastră - Luca 3 ,14
Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta
era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în
zilele lor - Luca 1,7 .
Dar nu vă bucuraţi de aceasta că duhurile vi sc
pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt
scrise în Ceruri - Luca 10,20
Darnu voia Mea, ci voia Ţa să se facă - Luca 22,42
Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască -
Luca 2 4 , 1.6
Dar otice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul
său - Luca 6,40
Dar pe când erau ei acolo s-au împlinit zilele
ca ea să nască - Luca 2, 6
În t r e b u in ţ a t e d ese o r i
Dar seni n nu i se va da decât semnul Proorocului
lonâ-Lnra 17,29
Dar şi câinii venind, lingeau bubele lui - Luca
16,21
Dar şi mai mult străbătea vorba despre El şi
mulţimi multe se adunau, ca sa asculte şi sä
se vindece de bolile lor - Luca 5,15
Darşi nişte femei de ale noastre ne-au spăiinântat,
ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt -
■ Luca 24,22
Dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea -
Luca 12,3(1
Dar Tirului şi bidonului mai uşor le va fi la
judecată, decât vouă - Luca 10,14
Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu
El, au zis: învăţătorule, mulţimile Te îmbul­
zesc şi Te strâmlorează şi Tu zici: Cine este
cel ce s-a atins de Mine? - Luca 8,45
Dar un lucru trebuie: căci Maria partea cea bună
şi-a ales, care nu se va lua de la ea-Luca 10,42
Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu
SC cade a face sâmbăta? - Luca 6,2
Dar unii farisei din mulţime au zis către El:
învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii - Luca '19,39
Dar vai celor ce vor avea în pântece şi celor care
vor alăpta în acele zile. Căci va fi în ţară marc
strâmtorare şi mânie împotriva acestui
popor - Luca 21,23
Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ
mângâierea voastră - Luca 6,24
Dar vai vouă, fariseilor! Că daţi zecimala din
izmă şi din un tariţişi din toate legumele şi
lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de
Dum nezeu; pe acestea se cuvenea să le
faceţi şi pe acelea să nu le lă s a ţi- Luat 11,42
Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi
de cei ce ucid trupul şi după aceasta n-au ce
să mai facă - Lucit 12,4
Dar vine Cel Ce este mai taie decât mine, Oăruia nu
sunt vrednicsă-1 dezleg cureaua încâljâinintelot
El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu fo c- Lupt 3,16
Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar Petru, răspun­
zând, a zis: H ristosu l lu i D um nezeu -
Luca 9, 20
Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei;
atunci vor posti în acele zile - Luca 5,33
Dar ziua a început să se plece spre seară. Şi,
venind la El, cei doisprezece I au spus: Dă
drumul m ulţim ii să se ducă prin satele şi
prin sătuleţele dimprejur, ca să pnposească
şi să-şi găsească mâncare, că aici suntem în
loc pustiu - Luca 9,12
385
Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune
mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în
sinagogi şi in temniţe, ducându-vă la îm ­
păraţi şi la dregători, pentru numele Meu -
Luat 27,32
Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe
amândoi. Deci care dintre ei îl va iubi mai
mult? - Luc« 7,42
Dai; pe când ei se duceau, s-au curăţit - Luca '17,14
Dar, pe când ei vâsleau, Ei a adormit. Şi s-a lăsat
pe lac o furtună de vin t, şi corabia se umplea
de apă şi erau în primejdie - Luca 8 ,2 3
Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai
tatălui tneu stmt îndestulaţi de pâine, iar eu
pier aici de foame! - Luca 15,1.7
Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăunlrul
vostru şi, iată, toate vă vor fi curate! -Lom 31.43
Daţi şi vi se va da - Luca 6 , 38
Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai
mult decât cinci pâini şi doi peşti, afară dacă
numai ducându-ne noi, vom cumpăra merinde
pentru tot poporul acesta - Luc« 9, .73
Dă acestuia locul - Luai 14,9
Dă drumul m ulţim ii să se ducă prin satele şi
prin sătuleţele dimprejur, ca să poposească
şi să-şi găsească mâncare, că aid suntem în
loc pustiu - L ucii 9, '12
Dă-mi socoteala de iconomia t.i, căci iui mai poţi
să fii iconom - Luca 76.2
De acea îţi z ic Iertate sunt păcatele ei cele multe,
căd mult a iubit. Iar cui sc iartă puţin, puţin
iubeşte - laica 7,47
De aceea ei vă vor fi judecători - Luca '11,19
De aceea nici pe m ine nu m-am socotit vrednic
să vin la 'rine. Ci spune cu cuvântul şi se
. va vindeca sluga mea - Luai 7, 7
De aceea şi înţelepdunea lui Dumnezeu a zis:
„Voi trimite la ei Proorori şi Apostoli şi dintre
ei vor ucide şi vor prigoni" - Luca 11,49
De aceea zic Vouă: Nu vă în grijiţi pentru viaţa
voastră ce veţi mânca, n id pentru trupul
vostru cu ce vă veţi îmbrăca - Luca 12,22
De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi Ia
lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi,
se va vesti de pe acoperişuri - Luca 1 2 ,3
De acum în ain te vei fi pescar de oam eni -
Luca 5,1 0
De acum în să Fiul O m ului va şedea de-a
dreapta puterii lu i Dumnezeu - Luca 22,69
De acum nu-I voi mai mânca, până când nu va
fi desăvârşit în împărăţia J ui Dumnezeu -
Luca 22, 16
386
De ar şli stăpânul casei în care ceas vine turul,
ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa -
L u c i 1 2 ,3 9
De asemenea şi ttn levit, ajungând în acel loc
şi văzând, a Irecut pe alături - Luca 1(1, 32
De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi
zice acestui sicomor Dezrădăcinează-te şi te
sădeşte în mare, şi vă va asculta - Lua? 17,6
De ce căutaţi pe Ce! viu între cei morţi? - Luca 2 4 ,5 Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri
De ce dezlegaţi mânzul? - L u ca 1 9 ,3 3
De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu
intraţi în ispită - Lu ca 22, 46
De ce era să Mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în
cele ale Tatălui trebuie să fiu? - Lu ca 1 ,4 9
De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta? - Luca 6,2
De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi
cu păcătoşii? - Lu ca 5 ,3 0
De ce Mă ispitiţi? - Lucn 2 0 ,2 3
De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel
de gânduri în inima voastră? - Luca 2 4 , 38
De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, Larbâma
din ochiul tău nu o iei în scamă? - L u ca 6 ,4 1
De ce, dar, de la vui înşivă nu judecaţi ce este
drept? - Luca 72,57
De ce] ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele
Mele, de aces ta ş i Fi ui Om ul ui se va ruşina,
când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a
Sfinţilor îngeri - Luca 9,26
De jurământul cu care S-a jurat către Avraam,
Părintele nostru —4tKVt~l,-Z3— -------------- Demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit Iar
De la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi -
L u « 6, 3 0
De la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va
lua de la el - Lucn 8,18
De la sângele lui Abel până la sângele lui
Zaharia, care a pierit între altar şi templu.
Adevărat vă spun: Se va cere de la neamul
acesta - Lucn 11,51
De naşterea lui [loanj mulţi se vor bucura -
Luca 7, 14
De nu vă veţi pocăi toţi veţi pieri la fel - Lucn 13,5
De unde mie aceasta să vină la mine Maica
Domnului nieu? - Luca '1,43
De va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se
va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce
la voi - Luca 10, 6
De vreme ce eu nu ştiu de bărbat? - Luca 1,34
Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus intr-o
ţară îndepărtată, ca să-şi ia domnie şi să se
întoarcă - Lucn 19,12
Deci care dintre ei îl va iubi mai mult? -
Luca 7,42
REFERINŢE EVANGHELICE
D eci dacă n-âţi fost credincioşi în bogăţia
nedreaptă, cine vă v-a încredinţa pe cea
adevărată? - Luca 16,11
Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic
lucru, de ce vă în g rijiţi de celelalte? -
Luca 1 2,26
Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată
va fi a Ta - Lucn 4, 7
daruri bune, cu câl mai mult Tatăl vostru
Cel din ceruri va da D uh Sfânt celor care Îl
cer de la El! - Luca 11,13
Deci David îl numeşte Domn; şi cum este fiu
al lui? - Luca 20,44
Deci femela, la înviere, a căruia dintre ei va fi
soţie, căci toţi şapte au avut-o de soţie? -
Luca 2 0 , 3 3
Deci orice pom care nu face roadă buna se taie
şi se aruncă în foc - Luca 3 , 9
Deci Pilat a hotărât să se îm plinească cererea
lo c - Luca 23, 24
Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu
gândiţi Fiul Omului va veni - Luca 12; 40
Deci zicea loan mulţim ilor care veneau să se
boteze de el: Fui de vipere cine v-a arătat
să fugiţi de mânia ce va să fie? - l.uca 5, 7
Deci zicea: Cu ce este asemenea împărăţia lui
Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? - Luca 13,18
Deci, pedepsindu-L, îl voi elibera - Luca 23,16
lisus a certat pe duhul cel necurat şi a vindecat
pe copil şi l-a dat tatălui lui ^ Luca 9,42
Demonul, aruncându-( în mijlocul sinagogii, a
ieşit din el cu nimic vătămându-1 -L u ca 4,35
Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o
istorisire despre faptele deplin adeverite
între noi t- Luca 1, î
D eodată s-a văzu t, îm p reu nă cu în g e ru l,
m ulţim e de oaste cerească, lăudând pe
Dumnezeu şi zicând - Luca 2,13
Depărtaţî-vă de la Mine toţi lucrătorii nedreptăţi i -
Luai 13,27
Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă
ruşinez - Luca 13,4
Deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi
bărbaţi stând cu El Luca 9,32
De-ţi va greşi fratele tău dojeneşte-1 şi dacă se
va pocăi, iartă-1 - Luca 1 7,3
Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul
împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica
împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale
şi nora împotriva soacrei - Uica 12,53
În t r e b u in ţ a t e d eseo ri
Dezrădăcitrează-le şi te sădeşte în mare, şi vă
va asculta - Luca 17,6
Diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de
la El, până la o vreme - Luca 4, 23
Din cuvi ntele tale te voi judeca slugă vicleană.
Ai ştiut că eu sunt otn aspru: iau ce nu am
pus şi secer ce nu am semănat - Luai 19,11
Din Îndemnul Duhului a venit la templu când pă­
rinţii au adus înăuntru pe Pruncul lisus, ca să
facă pentru El după obiceiul Legii - Luca 1,27
Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea
şi, văzâudu-1, a trecut pe alături - Luca 10,31
D in mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi
ziceau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Dar El,
certându-i, nu-i lăsa să vorbească aceste^, că
ştiau că El este Hriatosul - Luat 4,41
Din pântecele mamei sale se va um ple de
Duhul Sfânt - Luca 1,15
Din prisosul inimii grăieşte gura lui - Luai 6,45
Doamne au nu socoteşti c i sora mea m-a lăsat
singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute -
Luca 10,40
Doamne, către noi spui pilda aceasta sau şi către
tnţi’ -Lwoî 12,41
Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă
şi la moarte - Lutru 22,33
Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti -
L u c a 5 , 12
Doamne, dacă vom lovi cu sabia? -L u ca 22, 49
Doamne, dă-Mi voie întâi să merg să îngrop pe
tatăl meu - Luca 9,59
Doamne, deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va
zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi - Luca 13,25
Doamne, iată aici două săbii. Zis-a Ion Sunt de
ajuns - Luca 22,38
Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o
într-un ştergar - Luai 19,20
Doamne, lasă-l şi anul acesta până ce îl voi săpa
îm prejur şi voi pune gunoi - Luca 13,8
Doamne, mina ta a adus câştig zece mine - Luca
19,16
Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ea să
intri sub acoperământul meu - Luca 7, 6
Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântulesc?-
Luot 13,23
Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai
este loc - Lttca 14, 22
Doamne, să văd! - Luca 18,41
Doamne, şi demonii ni se supun în numele Tău -
Luca 10,1.7
Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer
şi $ă-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? - Luca 9,54
387
Doctore, vindecă pe tine însuţi! Câte am auzit
că ai făcut în Capernaum, fă şi aici în patria
Ta - Luca 4 ,2 3
Doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte
strălucitoare - Luai 2 4 ,4
Doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi
Ilie - Luca 9 ,3 0
Doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care
era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de
stadii, al cărui nume era Emaus - Luca 24,13
Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage:
unul fariseu şi celălalt vameş - Luca 18,10
Doi vor fi în ogor; unul se va lua şi altul se va
lăsa - Luca 17,36
Domnul a ales alţi şaptezeci şi i-a trimis câte
doi, Înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi
loc, unde Însuşi avea să vină - Luca 10,1
Domnul a zis către el: Acum, voi fariseilor,
curăţiţi partea dinafară a paharului şi a
blidului, dar lăuntrul vostru este plin de
răpire şi de viclenie - Luai 12,39
Domnul Dumnezeu ti va da Lui tronul lui
David, părintele Său - Luca 7,32
Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între
femei - Luca 1,28
Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare
dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul
său, sau asinul de la iesle, şi nu-1 aduce să-l
adape? - Luar 73, 75
Domnul i-a zis; Mario, Mario, te îngrijeşti şi
pentru multe te sileşti - Luai 10, 41
Domnului Dumnezeului tău să te închini şi
numai Lui Unuia să-I slujeşti - Luca 4,8
Dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe
care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i
dădea - Luca 1 5 ,1 6
Două vor marina împreună; una va fi luată şi
alta va fi lăsată - Luca 1 7 , 35
Douăsprezece coşuri de fărâmituri - Luca 9 , 17
Drept ai judecat - Luca 7 , 43
Dreptar răspuns; fă aceasta şi vei trăi-Luc« 10,28
Du jertfa, precum a orânduit Moise, spre
mărturie lor - Luai 5 , 14
Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când
ei se duceau, s-au curăţit - Luca 1 7 , 14
Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a
uns să bineveslesc săracilor; M-a trimis să
vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovă­
duiesc robilordezrobireaşl celor orbi vederea;
să slobozesc pe cei apăsaţi - Luca 4 ,18
Duhul ei s-a întors şi a înviatindată; şi a poruncit
El să i se dea să mănânce -■Luai 8,55
388
Duhul Sfânt era asupra lui [Simeon] - Luca 2,25
Duhul Sfânt Sc va pogorî peste tine ţii puterea
Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi
Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui
Dumnezeu Sc va chema - Luca 1,35
Duhul Sfânt vă va Învăţa chiar în ceasul acela,
ce trebuie să spuneţi - Litra 12,12
Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor,
ci al viilor, căci toţi trăiesc în EI - Luca 20,38
Dumnezeu i-a zis: Nebune! in aceasta noapte
vor cere de la tine sufletul tău. Ş i cele ce ai
pregătit ale cui vor fi? —Lnca 12, 20
Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice
fii lui Avraam - Luat 3 ,8
Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor
Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi
pentru care El rabdă îndelung? - Lucu 18,7
D um nezeule, Iţi m ulţum esc că nu sunt ca
ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri,
sau ca şi acest vameş - l./4ca 18,11
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului -
Luca 18,13
După aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu
numele Levi, care şedea la vamă, şi i-a zis:
Vino după Mine - Luca 5,27
După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a
spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul:
la-ţi zapisul şl scrie optzeci —Luat 16,7
După aceea lisus umbla prin cetăţi şi prin sate,
propovăduind şi binevestind împărăţia lui
Dumnezeu, şicci doisprezece eiaucuH-Liffln 8,1
După aceea. S-a dus într-o cetate numită Nain
şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şl
multă mulţime - Luca 7,11
După aceste zile, Elisabeth femeia lui, a zămis­
lit şi cinci luni ş-a tăinuit pe sine zicând -
L ucii 1, 24
După ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare
în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă -
Luca 15,14
După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea,
în cetatea lor Nazaret - Luca 2,39
După ce îngerii au plecat de ia ei, la Cer, păstorii
vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la
- Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi
pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut-Lucu 2,15
După ce s-a îm plinit vremea să nască, Elişabeta
a născut un fiu -L u a i J, 57
După ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi
veţi în cejie să sta ţi afară şi să bateţi la uşă, zicând:
Doamne, deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă
va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi -Luca 13,25
REFERINŢE EVANGHELICE
După ce trimişii lui loan au plecat. El a început
sa vorbească mulţimilor despre loan: Ce aţi
ieşit să priviţi în pustie?Oare trestie clătinată
de vânt? - Luca 7 ,2 4
După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân
şi femeia mea înaintată în zilele ei - Luca 1, Î S
După cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu
Sine pe Petru şi pe loan şi pe lacov, S-a suit
în munte ca să Se roage - Lucii 9,28
După trei zile L-au aflat în templu, şezând în
mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi între-
bându-i -1 aim 2, 4 6
Du-te, şi se duce, şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii
mele: Fă aceasta şi face - Luca 7, 8
E
E mai bun cel vechi - Luca 5,39
Ea însă cu mir Mi-a uns picioarele - Luca 7,46
Ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi
sărute picioarele - Luca 7 ,45
Ea, îndată sculându-se, le slujea - Luca 4,39
Ea. văzându-1, s-a tulburat d e cuvântul lui si
cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate
să £ie aceasta? - Luca 1 . 2 9
Ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el
le făcea semne şi a rămas mut - Luca 7,22
Ei au înţeles că lisus spusese pilda aceasta
pentru ei - Luce 2 0 . 1 9
Ei au tăcut şi nimănui n-au spus nimic,în zilele
acelea, din cele ce văzuseră- L u c a 9 , 3 6
Ei au zis către El: Ucenicii lui loan postesc adesea
şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor,
iar ai Tăi mănâncă şi beau - L u c a 5 , 3 3
Ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare
se leapădă —L u c a 8 r 13
Ei I>au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un
fagure de miere - Luca 2 4 , 4 2
Ei însă au tăcut. Şi luându-l, l-a vindecat şi i-a
dat diurnul - Luca ' 1 4 . 4
Ei însă s-au umplut de mânie şi vorbeau unii
cu alţii ce să facă cu lisus - L u c a 6 , 1 Î
Ei n-au înţeles cuvântul pe care ba spus lor -
Luca 2,50
Ei nu înţelegeau cuvântul acesta, cad era ascuns
pentru ei ca să nu-1 priceapă şi se temeau să-L
întrebe despre acest cuvânt - L u c a 9, 4 5
Ei s-au spăimântat când au intrat în nor- L u c a 9 , 34
Ei, plecând, mergeau prin sate binevestind şi
vindecând pretutindeni - L u c a 9 , 6
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Ei, răspunzând, au zis: loan Botezătorul, iar alţii
Hie, iar alţii di a înviat un Prooroc din cei
' vechi - Lua; 9,19
El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtuni de vânt,
ţi corabia se umplea de apă ţi erau în pri­
m ejdie - l.uca 8,23
El a făcut aşa şi m âna l a i s-a făcu t la loc
sănătoasă, ca şi cealaltă - Lucii 6,10
El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele
Marta, L-a primit în casa ei - Luca 10,38
El a început a zice către, ei: Astăzi s-a împlinit
Scriptura aceasta în urechile voastre - Luca 4,21
El a început a zice: Neamul acesta este un neam
viclean; cere semn dar semn nu i se va da
decât semnul Proorocului Io n i - laica 11,29
El a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea
m ulţim ii —Luor 22,6
El a stat în m ijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă -
Luca 24,36
El a zis către ei: A şadaţ daţi cele ce sunt ale
Cezarului, Cezarului, şi cele ce sunt ale lui
Dumnezeu, lui Dumnezeu —Luai 20,25
Ela zis către ci: Ce sunt cuvintele acestea pe carele
schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar
ei s-au oprit, cuprinşi de întristare - Luai 24,17
El a zis către ei: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis:
Nu avem mai multdecât cind pâini şi doi peşti,
afară dacânumaî ducându-nenoi, vom cumpăra
merinde pentru tot poporul acesta-/nai 9,13
El a zis către ei: D e ce era să Mă căutaţi? Oare nu
ştiaţi că în cele ale Tatăiui trebuie să fiu? -
Luat 2,49
El a zis către ei: O , nepricepuţilor şi zăbavnici
cu Inim a ca să credeţi toate câte au spus
Proorocii! - Luca.24,25
El a zis către ei: Treb nie să binevestesc împărăţia
lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru
aceasta am fost trimis - Luca 4,43
El a zis către ucenicii Săi: Aşezaţi-i jos, în cete
de câte cincizeci - Luca 9,14
B a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă
cuvântullui Dumnezeu şi-L păzesc-Luca 11,28
E! a zis: Nu plângeţi;n-a murit; d doarme- Luca 8,52
EI a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi fainele
împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în
pilde, cş, văzând, să nu vadă şi, auzind, să
nu Înţeleagă - Luca 8,10
0 era din casa şi din neamul lui David - Luca 2,4
El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este
Fiul lui David? - Luca 20,41.
El i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei trăi -
luai 10,28
389
El i-a zis: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta tc-a
mântuit. Mergi in pace —Luca 8,48
0 i-a zis: Lasă morţii să-ţi îngroape morţii Joi, iar tu
mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu -
L u e s 9 .6 0
0 i-a zis: Omule, rine M-a pus pe Mine judecător
sau împărdfnr peste voi? - L u c a 12 ,7 4
El însă, privind la ei, a zis; Ce înseamnă, deci,
scriptura aceasta: „Piatra pe care n-au )uat-o
în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul
unghiului"? - L u c a 2 0 ,1 7
El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat
pe Dumnezeu şi a zis - l u c a 2 . 2 8
0 le făcea semne şi a rămas mut —L u c a 1 ,2 2
0 le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a
întâmplat - Luca 8 . 5 6
0 le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult decât
vă este rânduit - L u c a 3 , 1 3
El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia;
tot aşa şi traista, şi cel ce nu are sabie să-şi
vândă haina şi să-şi cumpere - L u c a 2 2 , 3 6
H le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre
Iisus Nazarineanul, Care era Prooroc puternic
în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu
şi a întregului popor - L u c a 2 4 , 1 9
0 le-a zis: Cu adevărat îmi veţi spune această
pildă: Doctore, vindecă pe tine însuţi! Câte am
auzit că ai făcut în Capernaum, fă şi aici în
patria Ta - bi/«j 4 , 2 3
El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veţi crede -
Luai 22, 67
El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar
Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui
Dumnezeu - Luca 9, 20
EI le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar,
pe când ei se duceau, s-au curaţi l - L u c a 1 7 ,1 4
0 le-a zi s: Omule, ierta te îţi sunt păcatele tale -
Luni 5,20
0 le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele şi
cei ce le stăpânesc se numesc binefăcători -
Luca 22,25
0 n-a săvârşit nimic vrednic de moarte - Luai
23,15
0 S-a bucura 1în Duhul Sfânt şi a zis: Te slăvesc
pe Tine, Părinte, Doamne al Cerului şi al
pământului, că ai ascuns acestea de cei
înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit
pruncilor. Aşa Părinte, căci aşa a fost înaintea
Ta, bunăvoinţa Ta -Luca 10,21
El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatra,
şi îngenunchind, Se ruga - Luca 22,41
0 s-a sculat şi a mers după 0 - Lues £, 2 8 ‘
390
El Se retrăgea în locuri pustii şi S e ruga -
Luca 5, 16
El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea
mâna uscată: Scoală-te ş i stai în m ijloc. El
s-a sculat şi a stal - Loca 6. 8
FJ vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc - Luat 3.16
E l, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte
b o g at-L u ai 15, 23
E l, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui
aceasta - lu a t 9,21
E l, cunoscând gândurile lor, le-a zis: Orice
împărăţie, dezbinându-se în sine, se pusti­
eşte şi casă peste casă cade - Lucii 11, 17
E l, fiind în chin dc moarte, mai stăruitor Se ruga.
Şi sudoarea Lui s-af acut ca picături de sânge
care picurau pe pământ - Luca 2 2 , 44
E l, intrând în corabie, S-a în a p o ia t- Luc« S, 37
El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nn ştiţi,
oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului
n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor; ci
ca să le mântuiască - Luca 9,55
E l, plecând u-Se asupra ci, a certat frigurile şi
frigurile au lăsam. Iar ea, îndată sculându-se,
le sl ujea - Luca 4 , 39
E l, primindu-le, le vorbea despre împărăţia lui
Dumnezeu, iar pe cei ce aveau trebuinţă de
vindecare, îi făcea sănătoşi - Luca 9,11
El, punându-Şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi
făcea sănătoşi - Luni 4,40
El, răspunzând, a 7,is către ei: Mama Mea şi fraţii
Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui
Dumnezeu şi-l îndeplinesc - Luai 3,23
El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba şi Eu
pe voi un cuvânt, şi spuneţi-Mi - Luca 20,3
E l, răspunzând, a zis: SS iubeşti pe Domnul
Dumnezeul lău din toată inima ta şi din tot
sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot
cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe line
însuţi - Luca 10,27
EI, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea:
Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este
împărăţia lui Dumnezeu - L u a i 6,20
El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a
strigat, zicând: Copilă, scoală-te! - Luca 8,54
Et, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi
ele au încetat şi s-a făcut linişte - Luca 8,24
E l, trecând prin mijlocul lor, S-a dus - Luca 4 , 30
El, voind să se îndrepteze pe sine, azis către Iisus:
Şi cine este aproapele meu? - Luca 10,29
Ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui - Luca 24,5
Eltberează-ne pe Baraba - Luca 23,18
Elisabela a născut un fiu - Luca 1,57
REFERINŢE EVANGHELICE
Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi
în zilele lor - L u c a 1, 7
Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt - Luca 1 , 42
Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a
tăinuit pe sine - L u a i 1 ,2 4
Elisabeth femeia tu, îţi va naşte un fiu şi-l vei
numi loan - Lu ca 1 ,1 3
Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la
bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună
pentru eu cea numită stearpă - Lnca 1 ,3 6
Era acolo o turmă mare de porci, care păşteau
pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să
intre în ei; şi le-a îngăduit - L u ca 8 , 3 2
Era din Arimateea, cetate a iudeilor, aşteptând
împărăţia lui Dumnezeu - Lu ca 2 3 ,5 1
Era in cetate o femeie păcăloasă şi, aflând că
şade la masă, în casa fariseului, a adus un
alabastru cu mÎT - L u ca 7, 3 7
Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu
numele Zaharia din ceata preoţească a lui
Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron
şi se numea Elisabeta —fnea 2,5
Era mulţime multă de vameşi şi de alţii care
şedeau cu ei la masă - L u ca 5 , 2 9
Era şi Ana pmmodţa fiica lui Fanuet, din seminţia
lui Aţei; ajunsă la adânci bătrâneţe şi care
trăise cu bărbatul ei şapte ani - Luca 2 ,3 6
Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a
fost pârât lui eă-i risipeşte avuţiile - Luoi 36,1
Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în
vison, veselindu-se în toate zilele în chip
strălucit - Lu ca 1 6 ,1 9
Era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul
acesta era drept şi temător de Dumnezeu,
aşteptând mângâierealui Israil, şi Duhul Sfânt
era asupra lui - Lucn 2,25
Era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani,
şi nu se depărta de templu, slujind noaptea
şi ziua în post şi în rugăciuni - Luca 2,37
Erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu,
umblând fără prihană în toate poruncile şi
rânduielile Domnului - Luca 1,6
Erau ca la cinci mii de bărbaţi - Luco 9,34
Erau deci şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi
femeie, a murit fără de copii - Luca 20,29
Erau in toată vremea în templu, lăudând şi
binecuvântând pe Dumnezeu - Luca 24, 5 3
Erau uimiţi de Învăţătura Lui, căci cuvântul Lui
era cu putere - Luca 4,32
Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea
Domnului, drepte faceţi cărările Lui-Luai 3,4
Este încredinţat că loan a fost Prooroc - Luca 20,6
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Eu M-am rugat pentru tine să nu. piară credinţa
ta. Şi tu,, oarecânrî, întorcându-te, întăreşte
pe fraţii tăi - Lucn 22,32
Eu suntGavriii,celce sta înaintea Iui Dumnezeu.
Şi am fost trimis sâ grăiesc către tine şi să-ţi
binevestesc acestea - Luca 1,19
Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi
după ei - Luca 21, 8
Eu vă botez cu apă, dar vine Cel Ce este mal
tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I
dezleg cureaua încălţămirUelor. El vă va
boteza cu Duh Sfânt şi cu foc - Luca 3.18
Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a
rânduit Mie Tatăl M e u - t a 22,29
Eu vă trimit ca pe nişte miei In mijlocul lupilor-
Luca K), 3
Eu zic vouă: Cereţi şi vi seva da; căutaţi şi veţi
afla; bateţi şi vi se va deschide - Lucn 11,9
Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia
nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţâv
să vă primească ei în corturile cele veşnice -
Luca î6 r9
Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte-
Luai 22,27
F Lucn 1 3 ,1 2
Facâ-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ -
1:110! Ti, 2
Faceţi bin e celor ce vă urăsc pe voi - Lucn 6,2 7
Faceţi, dar,roade vrednice depocăirtţăşi nu începeţi
a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci
vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele
acestea s i ridice fii lui Avraam - Luca 3, fi
Faceţi-vă prieteni eu bogăţia nedreaptă, ca atunci,
când veţi părăsi viaţa, sâ vă primească ei în
corturile cele veşnice-Lucn 76,9
Faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară
neîm puţinată în Ceruri, unde fu r nu se
apropie, nici molie nu o strică - Luca 12,33
Fariseii şi cărturarii au Început să cârtească,
zicând: Cine e Acesta care grăieşte hule?
C ine poate să ierte păcatele decât unul
Dumnezeu? —Lucn 5,21
Fariseii şi cărturarii lormurmurau către ucenicii
Lui, zicând: D e ce mâncaţi şi beţi împreună
cu vameşii şi cu păcătoşii? - Luca 5,30
Fariseii şi învăţătorii de lege au călcat voia tui
Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de
el - Lucn 7,30
Fariseul s-a mirat văzând că Ei no S-a spălat
înainte de masă - Lucn 11,3S
l91
Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule,
îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni,
răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest
vameş - Luca 3fi,13
Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi,
dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi? -
Luca 12,56 ,
Fă aceasta şi vei trăi - Liren 30,25!
Făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de
peşte, că li se rupeau m rejele - Liren 5 ,6
Făciţt-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei
mândri în cugetul inimii lor - Lucn 1 ,5 1
Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu - Lucn 18, 3
Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău
şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul
fratelui tău - Lu ca 6 ,4 2
Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi
să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de
nu o deosebiţi? - Luca 12,56
Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare,
sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi
nu-1 aduce sâ-1 adape? - Lucn 13,15
Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni -
Luat 14, 20
F em eie, eşti d ezleg ată de n ep u tin ţa ta -
Femeie, nu-L cunosc - Lucn 2 2 , 57
Feridt este acela care nu se va sminti întru Mine - .
Luca 7 ,2 3
Fericit este cel cc va prânzi in împărăţia lui
Dumnezeu! - Luc« 34,15
Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi
sunt sânii pe care i-ai supt! - Luce 13,27
Feririi vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se
va răsplăti la Învierea drepţilor - Lucu 14,14
Fericită este aceea care a crezut că se vor împlini
cele spuse ei de la Domnul - Luca 1 ,4 5 ■
Fericită este sluga aceea pe care, venind
stăpânul, o va găsi făcând aşa - Luca 12,43
Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au
născut şi sânii care n-au alăptat! - Luca 23,29
Fericite sunt slugile acelea pe care, venind,
stăpânul le va afla veghind - Luca 1 2 , 37
Fericiţi cei ce plângeţi acum că veţi râde - Luc« 6,21
Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi v o i!-
Lucfl 1 0 , 23
Fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul Iul
Dumnezeu şi-L păzesc - Lucn 11,28
Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi
vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi
vor lepăda numele voastre ca rău din pricina
Fiului Omului - Luca 6,22
392
Fericiţi voi cere flămânziţi acum, că vă veţi
sătura - Luai 6,21
Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia
Iui Dumnezeu - Luai 6,20
Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia -
Lum 12,1
Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la
straja a treia, şi le va găsi aşa, fericite sunt
acelea - Luai 12,38
Fie mie după cuvântul tău! - Luni 1.3#
Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta
boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-1 aduce
să-l adape? - Luai 13, ÎS
Fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că
nu se adună smochine din mărăcini şi nici
nu se culeg struguri din spini - Luca 6,44
Fie-ţi milă demine şi trimi tepe Lazărsă-şi ude vârful
degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căd
mă chinuiesc în această văpaie - Luai 26,24
Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mi­
ne, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri -
Luce 23.28
Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită -
Luai 20,34
Fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în
neamul lor decât fiii 1urniri ii -L u ai 16, 8
Fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea
nouă fără frică - Luaι î, 74
Fiindcă nu este cu putinţă să piară Prooroc afară
de Ierusalim - Luca 13,33
Fiindcă sau pe unul va urî şi pe celălalt îl va
iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt i!
va dispreţul - Luai 16,13
Fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi
face dreptate, ca să nu vina mereu să mă
supere -Lu ca 18,5
Fiindcă ziceţi că Eu scot pe demoni cu Beelzebul-
Luai li, 18
Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este
milostiv -L u ai 6,36
Fiul Celui Preainalt se va chema şi Domnul
Dumnezeu ii va da Lui tronul lui David,
părintele Său - Luca 1,32
Fiul lui Dumnezeu se va chema - Luca 1,35
Fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui
Dumnezeu - Luca 3,36
Fiul lui lacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam... -
Luai 3,34
Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască
pe cel pierdut - Luca 19,10
Fiul Omului arc pe pământ putere să ierte
păcatele - Liîot 5,24
REFERINŢE e v a n g h e l ic e
Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei -Luca 6,5
Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar
vai omului aceluia prin care este vândut! -
Luca 22, 22
Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele
oamenilor; ci ca să Ie mântuiască - Lina 9, 55
Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul -
Luca 9, 58
Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile
Oamenilor păcătoşi şî să fie răstignit, iar a
treia zi să învieze - Luca 24, 7
Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să
fie defăimat de către bătrâni şi de către
arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât,
iar a treia zi să învieze - Luca 9,22
Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui
Dumnezeu - Luca 22, 69
Fiule al lui David, fie-Ţi milă de minei - Luca
18,39
Fiule de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău
şi eu Te-am căutat îngrijoraţi - Luca 2,48
Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale
tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele
rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu le
chinui eşti - Lucn 16,25
Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale
mele ale tale sunt - Lttcit 15,32
Foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt,
aducând miresmele pe care le pregătiseră -
Lucu 24,1
Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea
să fie acum aprins! - Luca 12,49
Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevă-
zând tu bârna care este în ochiul tău! Făţar­
nice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău
şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul
fratelui tău - Luca 6,42
Fratele tău a venit, şi tatăl tău a Înjunghiat
viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit
sănătos - Luca '15,27
Frica i-a cuprins pe toţi care locuiau Împrejurul
lor; şi în lot ţinutul muntos al Iudeii s-au
vestit toate aceste cuvinte - Luca 1, 65
Frică i-a cuprins pe toţi şi slăveaupe Dumnezeu,
zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi
şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său -
Lwch 7, .26
Frică li s-a făcut tuturor şi spuneau unii către
alţii, zicând: Ce este acest cuvânt7 Că porun­
ceşte duhurilor necurate, cu stăpânire şi cu
putere, şl ele ies - Luca 4,36
ÎN T R E B U IN Ţ A T E D E S E O R I
G Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba -
Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui -
Luai 3,4
Glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul
Meu cei ales, de EI să ascultaţi! - Liica 9,35
Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea
Domnului, drepte faceţi cărările Lui - Dich3,4
Grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe
Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle-Luai 2,16
H copiii mei suot în pat cu mine. Nu pot să
Hanii lui Dumnezeu era asupra Lui-Luca 2,40
Hristosul lui Dumnezeu - Lues 9,20
I să rămână cu El. lisus însă i-a dat drumul —
I s-a dat cartea Proorocului Isaia Şi, deschizând H
cartea, a găsit locul unde era scris—- Luca 4,17
I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!
Lucii 7,13
1 s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi
voiesc să Te vadă - Luca S, 20
I-a arătat într-o- clipă toate împărăţiile lumii -
Luca 4,5
I-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria,
mama lui: Iată, Acesta este pus spre căderea
şi spre ridicarea multora din Israil şi ca un
semn care va stârni împotriviri - laica 2,34
I-a făcut Levi ospăţmare în casa sa. Şi era mulţi­
me multă de vameşi şi de alţii care şedeau
cu ei la masă - Luai S, 29
Ia patul tău şi mergi la casa ta - Luca 5,24
I-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va
izbăvi - Luca 8,50
la seama deci ca lumina din tine să nu fie
întuneric - Luca 11,35
I-a trimis să propovăduiască împărăţia lui
Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi -
Luca 9,2
I-a zis diavolul: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu,
zi acestei pietre să se facă pâine - Luca 4,3
l-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea
aceasta şi strălucirea la ţ căci mi-a fost dată
mie şi eu o dau cui voiesc ■ Luca 4,6
I-a zis lisus: Vulpile au vizuini şi păsările
cerului au cuiburi; dar Fiul Omului n-are
unde să-Şî plece capul - Luca 9,58
I-â zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te
de aici jos —Luca 4,9
393
Luca 2 3 , 18
Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi
i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu,
când mă voi întoarce îţi voi da - Luai 10,35
Iar a treia zi să in vieze - laica 9,22
Iar a treia zi va învia - Luca 18,33
Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în
care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa
să i se spargă casa - Luca 12,39
Iar acela, răspunzând dinăuntru, să-i zică: Nu
mă da de osteneală. Acum uşa e încuiată şi
m l scol să-ţi dau - Luca 11, 7
Iar alţii, ispitindu-1, cereau de la El semn din
cer-Liicu 11,16
Iar bărbatul din care ieşiseră demonii îl ruga
Luca 8,38
Iar bărbaţii care îl păzeau pe lisus, îl batjocoreau,
bălâdu-L - iMca 22,63
Iar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ
putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului:
Ţie îţi zic: Scoală-te, ia patul tău şi mergi la
casa ta - Luca 5,24
Iar când a auzit Elisabeta salutarea Măriei,
pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta
s-a umplut de Duh Sfânt - Litca 1 ,41
tar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit
la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii -
Lucii 2,42
Iar când a fost ziua a opta, au venit să taieîmpre-
jur pruncul şi-l numeau Zaharia, după nu­
mele tatălui său - Luni 1,59
Iar când a încetat a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână
la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să
pescuiţi —Luca 5,4
Iar când a trecut ca un ceas, un altul susţinea
zicând: Cu adevărat şi acesta era cu El, căci
este galileian —Luai 22.59
Iar când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betani^.
către muntele care sezice Muntele Măslini Ιος
a trimis pe doi dintre ucenici - laica 19,29
Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată
scoteau un mort, singurul copil al mamei
sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din
cetate era cu ca - Luca 7,12
Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că
va fi arşiţă, şi aşa este - Luca 12,55
Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători
şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi
răspunde, sau ce veţi zice - Luca 12,11
394
Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe,
să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie
să fie întâi, dar sfârşitul nij va fi curând -
Ltcc.n 21,9
Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de
oşti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea
Lui - Luca 21, 20
Iar când vor începe să fie acesteg prindeţi curaj şi
ridicaţi capetele voastre, pentru ci răscum­
părarea voastră se apropie - LiiCn 27,28
Iar că morţii inviază a arătat chiar Moise la rug.
când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avra-
am, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeu] lui
IacoV - Luca 20,37
Iar cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna
pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de
popor. Căci ei au înţeles că lisus spusese
pilda aceasta pentru ei - Luca 20, 19
Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit;
mergi în pace - Lua? 7,50
Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine
diavolul şi la cuvântul din inima lor, ca nu
cumva, crezând, să se mântuiască - Imoi 8,12
Tar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă
curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi
rodesc intru răbdare - L ucit 8,15
Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind
cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia
nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar
la vreme de încercare se leapădă - Luca 8,13
Iar cei ce se vor Învrednici să dobândească
veacul acela şi învierea cea din morţi, nici
nu se Însoară, nici nu se mărită - Luca 2 0 , 35
Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se
întâmple, au zis; Doamne, dacă vom lovi cu
- sabia?- L u a i 22, 49
Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omu­
lui care şi-a zidit casa pe pământ fără
temelie, şi izbind în ea puhoiul de ape,
îndată a căzut şi prăbuşirea acelei case a fost
mare - Liîcu 6,49
IarcelceseleapădădeM inese leapădă de Cel
Cc M-a trimis pe Mine - Lues 10,16
Iar cel ce se smereşte pesinese va înălţa - Luca 14, Ti
Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oame­
nilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui
Dumnezeu - Luat 12,9
Iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela
îl va mântui - Luca 9,24
Ia r copilul creştea şi se Întărea cu duhul,
umplân-du-Se de Înţelepciune, şi harul lui
Dumnezeu era asupra Lui - Luca 2,40
R E F E R IN Ţ E E V A N G H E L IC E
Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a
fost în pustie până în ziua arătării lui către
Israil - Luca 1, 80
Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte - Luca 7,47
Iar dacă Eu scot demoni cu Beelzebul, fiii voştri
cu rine îi scot? De aceea ei vă vor fi jude­
cători - Luca 11,19
Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe
demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui
Dumnezeu - Luca 11,20
Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se
aruncă în cuptor; Dumnezeu aşa o îmbracă,
cu cât mai mul t pe voi, puţin credincioşilor! -
Luca 12,28
Iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde -
Luca 22, 68
Iar dacă vom zace: De la oameni, tot poporul ne
va ucide cu pietre, căci este încredinţat că
loan a fost Prooroc - Luca 20,6
Iar de nu, încă fiind el departe, ii trimite solie
şi se roagă de pace - Luca 14.32
Iar de unii că Ilie s-a arătat, iar de alţii, că un
Prooroc din cei vechi a înviat - Luca 9, 8
Iar de va zice sluga aceea în inima sa: Stăpânul
meu zăboveşte să vină, şi va începe să bală
pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi să
bea şi să se îmbete... -Luca 12,45
Iar demonul, aruncându-1 în mijlocul sinagogii, a
ieşit din el cu nimic vătămându-I - Luca 4,35
Iar Domnul a zis: De aţi avea credinţă cât un
grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor:
Dezrădărinează-te şi te sădeşte în mare, şi
vă va asculta - Luca Π , 6
Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor!
Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta
boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-1 aduce
să-I adape? -- Luai '13,15
Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această
noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele
ce ai pregătit ale cui vor fi? - Luca 12, 20
Iar după aceste zile, Elisabeta,.femeia lui, a
zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine -
Luca 1,24
Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci
şi i-a trimis câte doi, înaintea feţei Sale, în
fiecare cetate şi loc, unde însuşi avea să vină -
Luca 10,1
Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la Cei;
păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem
dar până la Betleem, să vedem cuvântul
acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a
făcut cunoscut - Luca 2,15
ÎN' I X t 'B U I N Ţ A T E D E S E O R I
Iar după cuvintele acestea, ca la opt iile, luând
cu Sine pe Petru şi pe loan şi pe lacov. S-a
suit în munte ca să Se roage - Luat 9,28
Iar după EI venea mulţime multă de popor şi
de femei, care se bâteau în piept şi tl
plângeau —Luch 23,27
Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând
în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi
întrebându-i - Luai 2,46
Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a
în j unghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a
primit sănătos - Luca 15,27
Iar ea, îndată sculându-se, le slujea - Luat 4,39
Iar ea văzându-1, s-a tulburat de cuvântul lui şi
cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate
să fie aceasta? - Luca 2.29
Iar ei au început să se întrebe, unul pe altul,
cine dintre ei ar fi acela, care avea să facă
aceasta? - Luca 22,23
Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuinţă de el
Domnul - Luca 19,34
Iar ei auzis către bl: Ucenicii Iui loan postesc adesea
şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor
iar ai Tăi mănâncă şi beau - Luca 5 ,33
Iar ei au zis toţi: Aşadar, Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu? Şi El a zis către ci: Voi ziceţi că
Eu sunt - Luca 22, 70
Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Zis-a
lor: Sunt de ajuns - Luca 22,38
Iar ei au zis: Nu avem mai mult decât cinci pâini
şi doi peşti, afară dacă numai ducându-nenoi,
vom cumpăra merinde pentru tot poporul
acesta - Luca 9,13
Iar ei auzind, au zis: Să nu se întâmple! —Luca
20,16
Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un
fagure de miere - Luai 24,42
Iar ei l-au zis: Unde voieşti să pregătim? -
Luca 2 2 ,9
Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunân-
du-se. El le-a zis; Aveţi aici ceva de mâncare? -
Luai 24,41
Iar ei nu înţelegeau cuvântul acesta căci era
ascuns pentru ei ca să nu-1 priceapă şi se
temeau să-L întrebe despre acest cuvânt -
Lua? 9,4 5
Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusa­
lim cu bucurie mare - Luat 24,52
Iar ei, înspâimântându-se şi înfricoşându-se,
credeau că văd duh - Luca 24,37
Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind
şi vindecând pretutindeni —Luca 9, 6
395
Iar ei, răspunzând, au zis: loan Botezătorul, iar
alţii Ilie, iar alţii că a înviat un Prooroc din
cei vechi - Luca 9,19
Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând Unii către
alţii: Oare cine este Acesta, că porunceşte şi
vânturilor şi apei, şi-L ascultă? - Luai 8,25
Iar ei, venind la lisus. L-au rugat stărui tor zicând:
Vrednic este să-i fad lui aceasta -.Luca 7,4
Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut la loc sănă­
toasă, ca şi cealaltă - Luca 6,10
Iar EI a zis a treia oară către ei: Ce rău a săvârşit
Acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat
întru El. Ded, pedepsindu-L, ll voi elibera -
Luca 23,22
Iar EI a zis către ei: Daţi-le voi să mănânce. Iar
ei au zis: Nu avem mâi mult decât cinci pâini
şi doi peşti, afară dacă numai ducându-ne
noi, vom cumpăra merinde pentru tot popo­
rul acesta —Luca 9,13
Iar El a zis: Aşa este, dar feridţi sunt şi cei ce
ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc -
Luca 11,28
Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu eL Şi lisus i-a
zis: Mergi şi fă şi tu asemenea - Luca '10,37
Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intra­
seră în el - Luca 8,30
Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme -
Luca 8,52
Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, d, dacă cineva
dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi —
Luai 26,30
Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn.
Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisu) şi, şezând,
scrie degrab cincizeci - Luca 16,6
Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în
casa tatălui meu - Luca 16,27
Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tine­
reţile mele - Luca 18,21
Iar El a zis: Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege!
Că împovăraţi pe oameni cu sardni anevoie
de purtat, iar voi nu atingeţi sarcinile nid
cel puţin cu un deget - Luca 11,46
Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi
vor veni întru numele Meu, zicând: Eu
•sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi
după ei - laica 21,8
Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos
. este Fiul lui David? - Lucn 20,41
Iar el i-a zis acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste
cinci cetăţi - Luca 19,19
Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să
merg şi în temniţă şi la moarte - Luca 22,33
396
Iar El i-a zis: Drept ai judecat Luca 7, 43
Iar El i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei
trăi - Luca 1(1.28
Iar Ei i-a zis: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a
mântuit. Mergi în pace - Luca 8, 48
Iar El i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii
lor, iar tu mergi de vesteşte Împărăţia lui
Dumnezeu - Luca 9, 60
Iar El i-a zis: Omule, due M-a pus pe Mine judecă­
tor sau împărţitor peste vei? - Luai 12,14
Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare
şi a chemat pe mulţi - Luca 14,16
Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce
s-a întâmplat - Luca 8,56
Iar El le-a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni
sunt cu putinţă la Dumnezeu t- Luca ÎS, 27
Iar El le-a zis: lată, când veţi intra în cetate, vă
va Întâmpina un om ducând un urcior cuapâ;
mergeţi după el în casa în cate va intra -
Luca 22,10
Iar El le-a zis; Regii neamurilor domnesc peste
ele şi cei ce le stăpânesc se numesc binefă­
cători - Luai 22,25
Iar El le-a zis: Siliţi-vă să intraţi prin poarta
cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să
intre şi nu vor putea - Luca 13,24
Iar el s-a lepădat, zi când: Femeie, nu-L cunosc -
Luca 22.57
Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga -
Luca 5.16
Iar ei, auzind acestea, s-a Întristat, căci era
foarte bogat - Luca 18,2.3
Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună
nimănui aceasta - Luca 9 ,21
Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se
ruga Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de
sânge care picurau pe pământ - Luca 22,44
Iar El, intrând în corabie. S-a înapoiat - Luca 8,37
Iar El, Întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi,
oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului
n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci
ca să le mântuiască - Luca 9,55
Iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare dintre
ei, îi făcea sănătoşi - Luca 4, 40
Iar El, răspunzând, a zis către el: Mama Mea şi
fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul
lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc - Luca 8,21
Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba şi
Eu pe voi un cuvânt - Lues 20,3
Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul
acesta, până ce îl voi săpa Împrejur şi vo)
pune gunoi - Luca 13,8
REFERINŢE EVANGHELICE
Iar el, răspunzând, a zis: Să inbeşlî pe Domnul
Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot
sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot
cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine
însuţi -Luca30,27
Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de
mână, a strigat, zicând: Copilă, $coală-te! -
Luca 8,54
Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei
şi ele au încetai şi s-a făcut linişte - Luca 8,24
Iar El, trecând prin mijlocul lor. S-a dus -
Luca 4,30
Iar ele erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria
lui lacov şi celelalte împreună cu ele, care
ziceau către Apostoli acestea - L ucii 2 4 ,1 0
Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară
credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te,
întăreşte pe fraţii tăi - Luca 22,32
Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce
slujeşte - Luca 22, 27
Iar fariseii şi cărturarii au început să cârtească,
zicând: Cine e Acesta care grăieşte hule?
Cine poate să ierte păcatele decât unul
Dumnezeu? - Luca 5 ,2 1
Iar fariseii şi învăţătorii de Lege au călcat voia
lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se
de el - Luca 7,30
Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat
înainte de masă - Luca 11,38
Iar făcându-se ziu i, a ieşit şi S-a dus într-nn loc
pustiu; şi mulţimile ii căutau şi au venit
până la El, şi-L ţineau să nu plece de la ei -
Luca 4,42
larfiul cel mare era la ţarină Şi când a venit şi s-a
apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri -
Luca 15, 25
Iariconomul azisîn sine; Ce voi face că stăpânul
meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot;
să cerşesc mi-e ruşine - Luca 16,3
Iar ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au
început să-L urască groaznic şi Să-L silească
să vorbească despre multe - Luca 11,53
larlisus a certat pe duhul cel necurat şi a vindecat
pe copil şi I-a dat tatălui lui - Luca 9,42
Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe
fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este
cu ei?-L uai 5,34
Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege?
Cum citeşti? - Luca 10, 26
Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna
pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit
pentru împărăţia lui Dumnezeu - Luca 9,62
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Iar lisus a zis către el: Nu-1 opriţi; căci cine nu
este împotriva voastră este pentru voi -
Lucu 9,50
laT lisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci
am simţit o putere care a ieşit din Mine -
Lucn 8, 46
Iar lisus cunoscând gândurile lor, răspunzând a
zis către ei: Ce cugetaţi în inimile voastre? -
Luca 5,22
Iar lisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi
copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci
împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca
aceştia - Luca 18,16
Iar lisus i-a poruncii să nu spună nimănui, ci,
mergând, arată-tc preotului şi, pentru
curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit
Moise, spre mărturie lor - Luai 5,14
Iar lisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul
Omului? - Luca 22,48
iar lisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun?
Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu -
Liren 18,19
Iar lisus i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi
cocoşul, până ce de trei ori te vei lepăda de
Mine, că nu Mă cunoşti - Luca 22, 34
Iar lisus mergea cu ei - Lues 7, 6
Iar lisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu
ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat
sorţi - Luai 23,34
Iar lisus, auzind acestea, S-a mirat de el şi,
întorcându-Se, a zis mulţimii care venea
după El: Zic vouă că nici în lsrail n-am aflat
atâta credinţă - Liiert 7, 9
tar lisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat
un copil, l-a pus Ungă Sine... - Luai 9, 47
Iar lisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi
privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi a
dat ucenicilor, ca să pună mulţimii înainte -
Liren 9,16
Iar lisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan
şl a fost dus de Duhul în pustie - Luca 4 ,1
Iar lisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios
şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi şi vă
voi suferi? -- Luni 9,41
Iar lisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de
Ia ierusalim la Ierihon, şi a căzut între
tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au
rănit, au plecat, lăsându-1 aproape mort -
Luca 10,30
Iar lisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis:
Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta -
Luca 13,12
397
far loan, răspunzând, a zis: învăţă torule, am
văzut pe unul care, în numele Tău, scoate
demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi
urmează împreună cu noi - l.uca 9,49
Iar Iosif şi mama lui se mirau de ceea ce se
vorbea despre Prunc - Luca 2 ,33
Iar Irod a zis: Lui loan eu i-am tăiat capul. Cine
este dar Acesta despre care aud asemenea
lucruri? Şi căuta să-L vadă - Luca 9, 9
Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el pentru
Irodiadţ femeia lui Filip, fratele său, şi pentru
toate relele pe care le-a fâcut-Luatd. 19
Iar Irod, Împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L
şi luăndu-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină
strălucitoare şi L-a trimis la Pilat - Luca 23, TI
Iar Irod, văzând pe lisus, s-a bucurat foarte, că
de mul tă vreme dorea să-L cunoască pentru
că auzise despre El, şi nădăjduia s i vadă
vreo minune săvârşită de El - Luca 23, 8
Iarin a şasea lu nă a fost trimi s î ugerul Ga vrii 1
de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea,
al cărei nume era N'azaret - Luca 1, 26
Iar în altă sâmbătă, a intrat El în singogă şi
învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână
dreaptă era uscată - Luca 6,6
Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace
casei acesteia - Luca 10,5
Iar în prima zi de după sâmbătă (duminica),
foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt
aducând miresmele pe care le pregătiseră -
Luat 24, '1
Iar în sinagogă e ra un om, având duh de demon
necurat, şi a strigat cu glas tare - Luca 4 .33
lat in ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a
plouat din cer foc şi pucioasă şi ϊ-a nimicit
pe toţi - Luca î 7,29
Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia,
pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi
Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l
vei numi loan - Luca 1,13
Iarîngrămădindu-semulţimile, El a începută
zice: Neamul acesta este un neam viclean;
cere semn dar semn nu 1 se va da decât
semnul Proorocului lonâ - Luca 11,29
Iar lucrătorii, vâzându-I, s-au vorbit între ei,
zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm
ca moştenirea să fie a noastră - Luca 20,14
Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că lisus a
vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea
mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se
lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă,
dar nu în ziua sâmbetei! - Luca 13,14
398
Iar mama Lui a zis c i t i t El: Fiule de ce ne-ai
făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am
căutat îngrijoraţi - Etica 2 , 48
Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste
cuvinte - Erica 2,51
Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le
în inima sa - l.uca 2.19
Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropi-
indu-se, a zis: Doamne au nu socoteşti că sora
mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci
să-mi ajute - Luca 10,40
Iar mulţimile, aflând, au mers după El şi El,
primindu-le, le vorbea despre împărăţia lui
Dumnezeu, iar pe cei ee aveau trebuinţă de
vindecare, ii făcea sănătoşi - Euch9.11
Iar noi nădăjduiam că El este Cel Ce avea să
izbăvească pe Israil; şi, cu toate acestea, astăzi
este a treia zi de când s-au petrecut acestea -
Luca 24,21
Iar numele fecioarei era Maria - Luca 1,27
Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea
celor ce au să vină peste lume, căci puterile
cerurilor se vor clătina - Lucit 21.26
Iar ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi
asupra Lui - Euch 4, 20
lar oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel
între vni toţi aresta este mai maâ-±U O >.9,48
Iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui -
Luca IX 19
Ia r păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugi t şi
au vestit în cetate şi prin sate - Luni 3, 34
Ia r pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să
domnesc peste ei, aduceţi-ί aici si tăiaţi-i în
faţa mea - Luca 19 ,2 7
Iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi - Luca 10,27
Ia r pe când mergea El, aşterneau hainele lor pe
cale - Luai 19,36
Ia r Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre,
am urmat Ţie - Luca 18 ,2 8
Ia r Petru ti urma de departe - Luca 7 2 ,5 4
Ia r Petru şi cei ce erau cu El erau îngreuiaţi de
somn; şi deşleptându-se, au văzut slava Lui
şi pe cei doi bărbaţi stând cu El - Luca 9 ,3 2
Ia r Petru, răspunzând, a zis: H ristosul lui
Dumnezeu - Luai 9 ,2 0
l a r Pilat L-a întrebat, zicând: Tu eşti regele
Iudeilor? Iar El răspunzând, a zis: Tu zici -
E uch 2 3 ,3
I a r pilda aceasta înseam nă: Săm ânţa este
cuvântul lui Dumnezeu - Luca 8,11
Ia r plea va o va aide cu foc nestins —Luca 3 ,1 7
R E F E R IN Ţ E E V A N G H E L IC E
Iar poporul fiind în aşteptare şi înlrebându-se
toţi despre loan în cugetele lor: Nu cumva
el este Hristosul? - Luca 3,15
Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la
genunchii lui lisus, zicând: Ieşi de la mine,
Doamne, că sunt om păcătos - Euch 5 . 8
lar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi
nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui,
va fi bătută mult—Euch 12,47
lar sluga unui sutaş, cane era la el în cinste, fiind
bolnavă, era să m o a ră - L ucii 7 ,2
Iar soacra lu i Simon era prinsă de friguri rele şi
L-au rugat pentru ea - Luca 4,38.
Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe
Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul acesta
drept a fost - Luca 23,47
Iar toată mulţimea poporului, în timpul tămâ­
ierii era afară şi se ruga - Luca 1,10
Iar toţi au rămas uimiţi demărirea lui Dumnezeu.
Şi mirându-se toţi de toate câte făcea a zis către
ucenicii Săi - Luca 9,43
Iar tu, pruncule, Prooroc al Celui Preaînalt te vei
chema, că vei merge înaintea feţei Domnului,
ca să găteşti căile Lui - Luca 1,76
Iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a
înecat - Luca 8,33
Iar un Înger din Cer s-a arătat Lui şi-L întărea -
Luca 22,43
Iar un samarinean, mergând pe cale a venit la
el şi, văzându-L ■s-a făcut milă - Luca 10,33
Iar un sărac, anume Lazâr, zăcea înaintea porţii
Iui, plin de bube - Lhcîi 16, 2Ü
Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis:
tnvăţălorule, bine ai ä s - Luca 20,39
Iar unii dintre ei au zis: Cu Beelzebul, căpetenia
demonilor, scoate pe demoni - Luca 11,75
Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au
găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe
El nu L-au văzut - Luca 24,24
Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a
întors cu glas mare slăvi nd pe Dumnezeu -
Εκ«; 17,15
Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea
zicând: Nu eşti tu Hristosul? Mântuieşfe-Te
pe Tine Însuţi şi pe noi - Luca 23,39
Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii
să-şi ridice către cer, ci-şl bătea pieptul, zi­
când: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcăto­
sului -Etica ÎS, 13
Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe
vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc
pe voi - Luca 6,27
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
lar Zaheu, stând, a zis către Domnul: lată,
jumătate din averea mea. Doamne, o dau
săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu
ceva, Întorc împătrit - Luca 19,8
tar, după ce trimişii lui loan au plecat, El a
început să vorbească mulţimilor despre
loam Ce aţi ieşit să priviţi în pustie? Oare
trestie clătinată de vânt? - Luai 7,24
Iar, ei, ducăndu-se, au aflat precum le spusese
şi au pregătit Pastile - Luca 22,13
Iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu -
Luai 11,20
lată a venit un bărbat, al cărui nume era Jair şi
care era mai-marele sinagogii. Şi căzând Ia
picioarele lui lisus, li ruga să intre în casa
lui - Luca 8,41
Iată de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am
călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat
un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei -
Luca 15,29
Iată doi bărbaţi au stat înaintea Lor, în veşminte
strălucitoare - Lum 24,4
Iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise
şi Ilie -Luca 9, 30
lată Elisabota, rudenia la, a zămislit şi ea tiu la
bătrâneţea ci şi aceasta este a şasea lună
pentru ea, cea numită stearpă - Luca 1, 36
Iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând
că sade la masă; în casa fariseului, a adus
un alabastru cu mir —Luca 7, .37
lată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon;
şi omul acesta era drept şi temător de
Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israil,
şi Duhul Sfânt era asupra lui - Luca 2,25
Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceţi şi nu vă
luaţi după ei - Luca 17,23
Ială Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu;
voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi
Îmbrăca cu putere de Sus - Lucn 24,49
Iată Îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava
Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei
s-au înfricoşai .ca frică mare - Luca 2, 9
Iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate
cele scrise prin Prooroci despre Hui Omului -
Luca 18,31
Iată nişte băibaţi aduceau pe pat un om care
era slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru şi
să-l pună înaintea Lui - Luca 5,18
latăo femeie care avea de optsprezece ani un duh
• de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea
să se ridice în sus nicidecum i uca 13,11
399
Iată o mulţime şi cel ce se numea luda, unul
dintre cei doisptezece, venea în fruntea lor.
Şi el s-a apropiat de lisus, ca să-L sărute -
Luca 22,47
lată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al
vameşilor şi al păcătoşilor! - Luca 7, 34
lată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul
tău! Şi îngerul a plecat de la ea - Luca 1,38
lată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu,
care va găti calea Ta, înaintea Ta - Luca 7,27
Iată un bărbat din mulţime a strigat, zicând:
învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul
meu, că îl am numai pe el - Luca 9,38
Iată un bărbat, cu numele Zaheu,şi acesta era mai-
marele vameşilor şi era bogat - Luai 19,2
lată un duh ii apucă şi îndată strigă şi-I zguduie
cu spume şi abia pleacă de la el, după ce l-a
zdrobit - Luca 9,39
lată un învăţător de Lege s-a ridicat, ispitind u-l
şi zicând: învăţătorule, ce să fac ca să moşte­
nesc viaţa de veci7 - Lucs JÜ, 25
Iată un om bolnav de idropică era înaintea Lui -
Luca 14,2
Iată un om plin de lepră; văzând pe lisus, a căzut
cu faţa la pământ şi 1 s-a rugat zicând:
Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti --
Luca 5, 32
lată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până
în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai
crezut în cuviutele mele - Luca 1,20
lată vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei
chema numele lui lisus - Luca 1,31
Iată vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat
grăiesc vouă: Nu Mă veţi mai vedea până ce
va veni vremea când veţi zice: Binecuvântat
este Cel Ce vine întru numele Domnului! -
Luca 13,35
Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridica­
rea multora din Israil şi ca un semn care va
stârni împotriviri - Lucii 2,34
Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi
mâine, iar a treia zi voi sfârşi - Luca 13, 32
Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina
un om ducând un urcior cu apă; mergeţi
după el în casa în care va intra - Luca 22,10
Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în
desfătare sunt în casele regilor —Luca 7,25
Iată, cum veni la urechile mele glasul salutării
tale, prnncul a săltat de bucurie în pântecele
meu - L ucii 1,44
Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile -
Luca 1,48
4(X)
lată. Eu vă trimit ea pe nişte miei în mijlocul
lupilor - Luca 10, J
Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau
săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu
ceva, întorc împătrit - Luat 19,8
lată, mai mult decât lonâ este aici - Luai 11,32
lată, mai mult decât Solom on este aici -
Luca 11,31
lată, noi, lăsând toate ale noastre, âm urmat Ţie—
Luca 18,28
lată, plata voastră multă este în Cet; pentru că tot
aşa făceau Proorocilor părinţii lor - Luca 6,23
Iată, sunt unii de pe urmă care vor fi întâi, şi sunt
alţii întâi care vor fi pe urmă - Luca 13,30
Iată, tatăl Tău şi cu Te-am căutat Îngrijoraţi -
Luca 2,48
Iată, trei ani sunt de când vin Şi caut rod în
smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-1; de ce
să ocupe locul în zadar? - LiitV 13, 7
Iată, v-am datputere să călcaţi peste şerpi şi peste
scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi
nimic nu vă va vătăma - Lucii .10,19
Iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat -
Luca 19,22
l-au pus numele Iisus, cum a fost numit de
înger, mai înainte de a zămisli în pântece-
L u a 2,21
Iei ce nu ai pus şi seceri ce nu ai semănat -- Luca
19,21
Iertate îţi sunt păcatele - Lrics 5,20; 7,48
Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a
iubit - Luca 7,47
Iertaţi şi veţi fi iertaţi - Luca 6,37
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe Prooroci şi
ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori
am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea
puii săi sub aripi, dar n-afi voit - Luca 13,34
Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri,
până ce se vor împlini vremurile neamurilor-
Lncfl2I,24
Ieşi de la mine. Doamne, că sunt om păcătos -
Luca 5,8
Ieşi îndată in pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe
săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe
şchiopi adu-i aici - Luca 14,21
Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre,
ca să mi se umple casa - Luca 14,23
Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă -
Luca 13,31
Ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar
turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a
înecat - Luca 8,33
REFERINŢE EVANGHELICE
Ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au
început să-L urască groaznic şi să-L silească
să vorbească despre multe - Luca 11,53
Ieşind pe uscat. L-a întâmpinat un bărbat din
cetate, care avea demon şi care de multă
vreme nu mai punea haina pe el şi în casă
nu mai locuia, d prin morminte - Luca 8,27
Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi
semănând el, una a căzut lângă drum şi a
fost călcată cu pidoarele şi păsările cerului
au mâncat-o - Luca 8,5
iisus a certat pe duhul cel necurat şi a vindecat
pe copil şi l-a dat tatălui lui - Luca 9, 42
Iisus a ieşit Ia munte ca să Se roage şi a petrecut
noaptea in rugăciune - Luca 6,12
Iisus a Început să vorbească întâi către ucenidi
Săi: Fcrili-vă de aluatul fariseilor, care este
făţărnicia —Lura 12,1
Iisus a poruncit să-l aducă Ia EL· şi apropindu-se
l-a întrebat.. - Lucu ÎS, 40
Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii
nunţii să postească, cât timp Mirele este cu
ei? - Luca 5,34
Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade a
face sâmbăta: a face bine sau a face rău? A
scăpa un suflet sau a-1 pierde?.- Luca 6,9
Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum
citeşti? - Luca 10,26
Iisus a zis către eL· Nu-1 opriţi; căd dne nu este
împotriva voastră este pentru v o i- Luca 9,50
Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva.
învăţăfomle, spune, zise el... - Luca 7 ,40
Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi
în împărăţia lui Dumnezeu! - Luca 18,24
Iisus a zis: S-a atins de Mine dneva. Căd am si mţit
o putere care a ieşit din Mine - Luca 8,46
Iisus cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis
către ei: Ce cugetaţi în inimile voastre? -
Ltîca S, 22 '
Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi copiii să vi­
nă la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui
Dumnezeu este a unora ca aceştia - Luca 18,16
Iisus j-a poruncit să nu spună nimănui, ci,
mergând, arată-te preotului şi, pentru
curăţirea ta, du jertfa - Luca 5,14
Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi
cu Mine in rai - Luca 23,43
Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul
Omului ? - Luca 22,48
Iisus i-a zis: încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte
ai şi le împarte săradlor, şi vei avea comoară
în Ceruri; şi vino şi urmează Mie - Luca 18,22
în t r e b u in ţ a t e d e s e o r i
lisus i-a zis: Mergi înapoia Me%. satano, căd scris
este: Domnului Dumnezeului tău să te închini
şi numai Lui Unuia să-I slujeşti - luca 4,8
lisus i-a zis: Mergi si fă si tu asemenea -
Luca 10,37
lisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu
este bun, decât unul Dumnezeu Luai 18,19
lisus i-a zis: S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul
Dumnezeul tău - Luat 4,12
lisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit -
Luca 18,42
lisus i-a zis; Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi
cocoşul, până ce de trei ori te vei lepăda de
Mine, că nu Mă cunoşti - Luce 22,34
lisus însă i-a dat drumul - Luai 8,38
lisus însuşi era ca de treized de ani când a
început să propovăduiască —Luca 3,23
lisus însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună
cu ei - Luca 2 4 ,15
lisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru
ce se ridică astfel de gânduri în inima
voastră? - Lwca 24,33
lisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui
smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi
mâncau - Loca 6,1
lisus sporea cu vârsta şi cu harul ta Dumnezeu
şi la oameni - Luca 2,52
lisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind
şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu, şi cei
doisprezece erau cu El - Luca 8,3
lisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.
Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi -
Luca 23,34
lisus, auzind acestea, S-a mirat de el şi, întor-
cându-Se, a zis mulţimii care venea după
El; Zic vouă că nici în Israil n-am aflat atâta
credinţă - Luca 7, 9
lisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede
numai şi se va izbăvi - Luca 8,50
lisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un
copil, l-apus lângă Sine... - Luca 9,47 1
lisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei:
De ce Mă ispitiţi? - Luai 20,23
lisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi
privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi a
dat ucenicilor ca să pună mulţimii înainte -
■Luat 9,16
lisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de Ia Iordan
şi a fost dus de Duhul în pustie - Luca 4,1
lisus/răspunzând a zis: Lăsaţi, până aici. Şi
atingându-Se de urechea lui l-a vindecat -
Luca 22,51
401
lisus, răspunzând, a zis către ei: N-au trebuinţă de
doctor cei sănătoşi ci cei bolnavi - Luca 5 ,31
lisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit
ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei
ce erau cu el? - Luca 6, 3
lisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios
şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi şi vă
voi suferi? Adu aici pe fiul tău - Luca .9,47
lisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la
Ierusalim la lerihon, şi a căzut între tâlhari,
care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au
plecat, lăsându-1 aproape mort - Luca 10,30
lisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în
mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi
aceasta zicând, Şi-a dat duhul - Luai 23.45
lisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie,
eşti dezlegată de neputinţa ta - Luca 13,12
Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine! -
Luca 18,38
Iisuse, învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! -
Luca 17,13
Intrând în casa fariseului, a şezut Ia masă -
Luca 7, 36
Intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti
plină de har, Domnul este cu tine. Binecu­
vântată eşti tu între femei - Luca '1,28
Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi
care stăteau departe - Lom 37,12
Intrând, nu au găsit trapul Domnului lisus
Luca 24,3
loan Botezătorul no-a trimis la Tine, zicând:
Tu eşti Cel Ce va să vină sau să aşteptăm
pe a1tul7 - Luca 7 ,20
loan este numele lui - Luca 3, 63
loan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui
ce nu are şi cel ce are bucate să iacă asemenea
Luca 3,11
loan, răspunzând, a zis; învăţătorule, am văzut
pe unul care, în numele Tău, scoate demoni
şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împre­
ună cu noi - Luca 9,49
Ioana lui Huza, un iconom a lui irod, şi Suzana
şi multe altele care le slujeau din avutul
lor - Luca 8, 3
losif şi mama lui se mirau de ceea ce se vorbea
despre Prunc - Luca 2 ,33
Irod a zis: Lui loan eu i-am tăiat capul. Cine
este dar Acesta despre care aud asemenea
lucruri? Şi căuta sâ-L vadă -Luca. 9,9
Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul,
căci mai înainte erau în duşmănie între ei -
Luca 23,12
402
Irod tetrarh ul, mustrai fiind de el [loan] pentru
Irodiada, femeia lui Fillp, fratele său, şi pentru
toate relele pe care le-a făcut - Luai .1,19
Irod, văzând pe lisus, s-a bucurat foarte, ca de
multă vreme dorea să-L cunoască pentru
că auzise despre El, şi nădăjduia să vadă
vreo minune săvârşită de El - Luca 23, 8
Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce
vă urăsc pe voi - Luai 6, 27
! zicându-I: Ieşi şi du-Te de aid, că Irod vrea
îi învăţa sâmbăta - Luca 4, 31
îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să ml
Supere - Luai 58,5
Îl întrebau ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem?
Şi le-a zis: Să nu asunriţi pe nimeni, nici
să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi
cu solda voastră - Lucii 3,14
îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, adu-
cându-I oţet - Luai 23,36
împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip
văzut - Lucit 17, 21)
împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi
fiecare se sileşte spre ea - Lucît Î d, Ui
împărăţia Lui nu va avea sfârşit - Lucn 1,33
In a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de
la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al
cărei nume era Nazare t - Luca 1, 26
în această casă ră mâneţi, mânca nd şi bând cele
ce vă vor da, căci vrednic eslc lucrătorul de
plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă -
Lucu 10,7
în această noapte vor cere de la tine sufletul
tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? -
Luca 12,20
în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de
răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a
dăruit vederea - Luca 7 ,21
în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în
grabă în ţinutul muntos, într-0 cetate a
seminţiei lui Iuda - Luca î, 39
In acest ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi
a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne
al cerului şi al pământului, că ai ascuns
acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi
şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa Părinte,
căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta -
■ Luai 10,21·
înacestezilenua mâncat nimic; şi sf ârşindu-se
ele, a flămânzit - Luca 4, 2
REFERINŢE EVANGHELICE
în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului
Tiberiu, pe când Ponfiu Pilat era procuratorul
Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele
său, tetrarh al Ituriei şi al ţinutului Traho-
nitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abileniei -
Luai 3,1
în altă sâmbătă, a intrat El in singogă şi învăţa
Şi era acolo un Om a cărui mână dreaptă era
uscată - Luca 6, 6
în ceasul acela au venit la El unii din farisei,
să Te ucidă - Luca 13,31
în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni -
Luce Ϊ2, 4i)
în noaptea aceea vor fi doi înlr-un pat; unu] va
fi luat, iar celălalt va fi lăsat - Luca 17,34
în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de
acolo să plecaţi - Luca 9,4
în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei
acestei a-L u a: W ,5
în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi
cele ce vă vor pune înainte - Luca 10,8
în sinagogă era un om, având duh de demon
necurat, şi a strigat cu glas tare - Lucn 4 ,33
în toate zilele fiind cu voi în templu, n-aţi întins
mâinile asupra Mea, Dar acesta este ceasul
vostru şi stăpânirea întunericului - Luai 22,53
în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate
aceste cuvinte - Lucs 1, 65
în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi
făcând de strajă noaptea împrejurul turmei
lor - Luca 2,8
în zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul
August să se înscrie toată lumea —Luca 2,1
în zilele acelea lisus a ieşit la munte ca să Se
roage şi a petrecut noaptea in rugăciune
către Dumnezeu - Luc« 6,12
în zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cu­
vântul lui Dumnezeu către loan, fiul lui
Zaharia, în pustie - Luca 3,2
în ziua aceea, cel care va fi pe acoperişul casei,
şi lucrurile lui în casă, să nu se coboare ca
să le ia; de asemene^ cel ce va fi în ţarină să
nu se întoarcă înapoi -Luca 17,31
în ziua următoare, când s-au coborât din munte;
L-a întâmpinat mulţime multă - Lucn 9,37
încă şi alte multe îndemnând, propovăduia
poporului vestea cea bună - Luca 3,18
încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le
Împarte săracilor, şi vei avea comoară în
Ceruri; şi vino şi urmează Mie - Luca 18,22
ÎNTREBUINŢATE D ESEO RI
I ncă vorbind El, a venii cineva de la mai-marele
sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai
supăra pe învăţătorul - Luca 8,49
închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut,
iar ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi
asupra Lui - Luca 4,20
îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea
binecuvântând pe Dumnezeu - Luca 1,64
îndată s-a dus lepra de pe el —Luca 5, 23
îndată s-a oprit curgerea sângelui ei - Luca 8,44
îndată, ridicându-se Înaintea lor, luând patul
pe care zăcuse, s-a dus la casa sa, slăvind pe
Dumnezeu - Luai 5,25
îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit.
Mergi în pace - Luca 8,48
îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava
Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei
s-au înfricoşat cu frică mare - Luca 2,9
îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogon peste tine
şi puterea Celui Preâînâlt te va umbri; pentru
aceea si Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul
lui Dumnezeu se va chema - Luai 2,35
îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat
har la Dumnezeu - Luca 1,30
îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată vă
binevestesc vouă bucurie mare, care va fi
pentru tot poporul - Luca 2, 20
îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce
stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să
grăiesc către tine şi să-ji binevestesc acestea -
Luai 1,19
îngrâmădindu-sc mulţimile, El a început a zice:
Neamul acesta este un neam viclean; cere
semn dar semn nu î se va da decât semnul
Proorocului Ionă - Luca 11,29
însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care
aveamâna uscată: Scoală-te şi stai în mijloc.
El s-a sculat şi a stat - Luca 6, 8
însă el, răspunzând, a zis tatălui său: lată de atâţia
ani îţi sluj esc şi niciodată n-am călcat porunca
ta Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să
mă veselesc ca prietenii mei - Luca 15,29
însă şi astăzi şi mâine şi în ziua următoare merg,
fiindcă nu este cu putinţă să piară Prooroc
afară de Ierusalim - Luai 13,33
întâi ziceţi: Pace casei acesteia - Luca 10,5
întinde mâna ta —Luai 6,10
întinzând El mâna; S-a atins de lepros, zicând:
Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra
de pe el - Luca 5,13
întoarce-te în casa fa şi spune cât bine ţi-a făcut
ţie Dumnezeu - Lues 8,39
403
întorcându-se Apostolii, l-au spus toate câte au
făcut. Şi, luându-i cu Sine, S-a dus de o parte
intr-un loc pustiu, aproape de cetatea numi­
tă Betsaida - Luca 9,10
întorcându-se către femele, a zis lui Simon: Vezi
pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi
apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu
lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu
părul ei - Luca 7,44
întorcându-se cei trimişi acasă, au găsit sluga
sănătoasă - Luca 7,20
întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; şi
Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului,
cum ii zisese că, mai înainte de a cânta cocoşul
astăzi, tu le vei lepăda de Mine de trei ori -
Luca 22,61
între cei născuţi din femei, nimeni nu este mal mare
decât loan; dar ccl mai mic în împărăţia lui
Dumnezeu este mai mare decât el - Luca 7,28
între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre
voi sa fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca
acela care slujeşte - Luai 22,26
într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu
nu se temea şi de om nu se ruşina - Luai 18,2
într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea
prin semănături şi ucenicii Luismulgeau spice,
le frecau cu mâinile şi mâncau - Luca 6,2
Intr-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii
Săi şi a zis către ei: Să trecem de cealaltă
parte a lacului. Şi au plecat - Luca 8,22
într-una din zile lisus învăţa şi de faţă şedeau
farisei şi învăţători ai Legii, veniţi din toate
satele Galileii, din ludeea şi din Ierusalim.
Şi puterea Domnului se arăta în tămăduiri-
L u a i5 ,17
intr-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul
în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi
cărturarii, împreună cu bătrânii - Luca 20,1
înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi
fiii ei - Luca 7,35
învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi -
Luca 4,15
învăţătorul Iţi zice: Unde este încăperea în
care să mănânc Pastile cu ucenicii M e i? -
Lucn 22,22
învăţătorule, noi ce să facem? - Luca 3,12
fnvăţătorule, acestea zicând, ne mustri şi pe
noi! VLuca 11,45
învăţătorule, am văzut pe unul care, in numele
Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că
nu-Ţi urmează împreună cu noi - Luca 9,49
Învăţătorule, bine ai zis - Luai 20,39 -
404
învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi să
facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi
una lui llie - Luca 9 , 33
învâţălotule, când oare, vor fi acestea? Şi care este
semnul când au să fie acestea? - buce 21,7
învăţătorul c, ce să fac ca să moştenesc viaţa de
veci? - Luca 10,25
Invăţătorule, ceartă-ţi ucenicii - Luai 19.39
învăţătorule, invăţătorule, pierim. Iar El,
sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi
ele au încetat şt s-a făcut linişte - Luca 8,24
Invăţătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă
moare fratele cuiva, având femeie, şi d n-a
avut copii, să ia fratele lui pe femeie şi să
ridice urmaş fratelui său - Luca 20,28
Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te
strâmtorează şi Tu zid: Cine este cel ce s-a
atins de Mine? —Luca 8,45
învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu,
că î l am numai pe el - Luat 9,38
învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi
nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi
calea lui Dumnezeu - Luca 20,21
învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi
nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău
voi arunca mrejele - Luca 5,5
învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine
moştenirea -- Luca 12,13
îţi voi urma, Doamne, dar întâi îngăduîe-mi ca
să rânduiesc cele din casa mea - Luca 9, 61
l Dumnezeu - Luca 20,21
L-a certat Iisus, zicând: Taci şi ieşi din el. iar
demonul, aruncându-1 în mijlocul sinagogii, a
ieşit din el cu nimic vâtămându-1 -Luca 4,35
La Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă -
Luat 1 ,37
L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa
templului şi l-a zis: Dacă eşti Fiul lui
Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos - Luca 4,9
La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul
Omului - Luca 17,30
L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era
loc de găzduire pentru ei - Luch2,7
L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea
demon şi care de multă vreme nu mai punea
haină pe el şi în casă nu mai locuia, d prin
morminte - Luca 8,27
L-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele?
, Iar el a zis: Legiune. Căd demoni mulţi
intraseră în el - Luca $, 30
R E F E R IN Ţ E E V A N G H E L IC E
L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a
răspuns nimic - Luca 23,9
L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule
învăţător, ce să fac să moştenesc viaţa de
veci? - L iîo i 18.18
L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe
Dumnezeu şi a zis —Luca 2,28
L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul
Gheighesenilor să plece de la ci, căd erau
cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în
corabie. S-a înapoiat - Luca 8.37
L-a trimis Ia irod, care era şi el în Ierusalim îri
acele zile - L iîo i 2 3 , 7
La urmă a murit şi femeia - Luca 20,32
Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu
mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu -
Luca 9,60
Lasă! Ce ai cu nai, lisuse Nazarinene? Ai venit
ca să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui
Dumnezeu - laica 4,34
L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună
înaintea Domnului - Luca 2, 22
Dau deşteptat, zicând: învăţătorule, învăţătorule,
pierim. Iar Ei, sculându-Se, a certat vântul şi
valul apei şi ele au încetat -Luca 8,24
L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care
era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în
prăpastie - Luca 4 ,29
L-au întrebat zicând: învăţătorule, ştim că
vorbeşti şi îuveţi drept şi nu cauţi la faţa
omului, ci cu adevărat înveţi calea lui
L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul
de-a dreapta şi altul de-a stânga - Luca 23,33
L-au rugat să le îngăduie să intre în porci; şi
le-a îngăduit - Luca S, 32
L-au scos afară din cetate şi L-au dus până pe
sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea
Ion ca să-L arunce în prăpastie - Luca 4,29
Lazăr zăcea înaintea porţii, plin de bube - Lucii
16,20
Lăsând toate, el s-a sculat şi a m ers după El -
Luca 5,28
Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci
împărăţia lui Dumnezeu este a unora Ca
aceştia - Lucu 13,16"
Lăsaţi, până aid. Şi atingându-Se de urediea
lui l-a vindecat - Luca 22,51
Lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu —
Lucu 24,53
Le-a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenidior, ca
să pună mulţimii înainte - Luai 9,16
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Le-a dat patere şi stăpânire peste toţi demonii
şi să vindece bolile - luca 9, 7
l.e-a deschis mintea ca s i priceapă Scripturile -
Luca 24,45
Le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om
bogat 1-a rodit din belşug ţarina-Luca 12, '16
Le-a spus lor şi o pildă: Nimeni rupând petic de
la haină nouă, nu-1 pune lahaină veche, altiel
rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea'
nu se potriveşte ta cea vecii* - Luai 5 ,36
Le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călău­
zească? Nu vor cădea amândoi in groapă? -
Luca 6, .19
Le-a tâlcuit Un; din toate Scripturile cele despre
El - L u c a 2 4 . 2 7
Le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un Prooroc
nu este bine primit în patria sa - L u c a 4 , 2 4
Le-azis:Oricine va primi piunculacest^în numele
Meu, pe Mine Mă primeşte; iar oricine Mă va
primi pe Mine, primeşte pe Cel Ce M-a trimis
pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi,
acesta este mai mare - L u m 9 , 4 8
Le-a zis: Unde este credinţa voastră? Iar ei, te-
mându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii:
Oare cine este Acesta, că porunceşte şi
vânturilor şi apei, şi-L ascultă? - L u ca 8,25
Legea şi Proorocii au tost pânălâ loan; de atunci
împărăţia lui Dumnezeu se binevesleşte şi
fiecare şe sileşte spre ea - Luca 16,16
Lepădat va fi înaintea îngerilor Iui Dumnezeu-
Luca 12,9
Luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la
cei; ic-a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor,
ca să pună mulţimii înainte - Luca 9,16
Luând cu Sine pe Petru şi pc loan şi pe lacov,
S-a suit în munte ca să Se roage - Luca 9,28
Luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei:
lată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini
toate ceie scrise prin Prooroci despre Fiul
Omului - Luca 18, 31
Luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor,
zicând: Acesta este Trupul Meu.care se dă
pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea
Mea-Luce 22, 79
Luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi
locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând
către ei... - Luca 14,7
Luându-i cu Sine, S-a dus de o parte într-un loc
pustiu, aproape de cetatea numită Befsaida -
Luca 9, W
Luaţi acesta şi împărţiţi-1 între voi - Luca 22,17
405
Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele
tău dojeneşte-1 şi dacă se va pocăi, iartă-l -
Luca 17,3
Luaţi de la el mina, şi daţi-o celui ce are zece
mine - Lucn 19,24
Luaţi scama deci cum auziţi: Celui ce are i se va
da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că
are se va lua de la el - Loca 8,18
Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze
. inimile voastre de mâncare şi de băutură şi
de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste
voi fără de veste - Luca 21,34
Lucrătorii însă, bătând-o, au trimis-o fără nimic -
Luai 20,10
Lui Avraam şi seminţiei lui, în veac - Luce 1,55
Lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va
vedea moartea până ce nu va vedea pe
Hristosul Domnului - Luca 2,26
Lui loan eu i-am tăiat capul. Cine este dar
Acesta despre care aud asemenea lucruri?
Şi căuta să-L vadă - Luca 9,9
Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă
poporului tău Israil - Luca 2,32
Luminătorul trupului e ochiul tău. Cănd ochiul
tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat;
dar când ochiul tău e râu, atunci şi trupul
tău e întunecat -Luca 11,34
M
M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima;
să propovăduiesc robilor dezrobirea şi cetor
orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi -
Luca 4, î 8
Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega degâto piatră de
moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smin­
tească pe unul din aceştia mici - ! nea 17,2
Mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu te vei
lepăda de Mine de trei ori - Luca 22, 67
Mal lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să
cadă din Lege un com de literă - Luai 16,1!
Mai lesne este a trece cămila prin urechile acu­
lui decât să intre bogatul în Împărăţia lui
Dumnezeu - Luca 18,25
Mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât
cetăţii aceleia - Luca 10,12
M-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi
• n-au putut - Luca 9,40
Mama Lui a zis către El: Fiule de ce ne-ai făcut
nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat
îngrijoraţi - Luca 2,48
406
Mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte -
Luca 2,51
Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă
cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc -
Luco 8, 21
Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te
vadă - Lucu 8,20
Mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă -
Lticn 22, 21
Mână la adânc şl lăsaţi în jos mrejele voastre,
ca să pescuiţi - iuca 5,4
Mâncând casele văduvelor şi de ochii lumii
rugându-se îndelung; aceştia vor lua mai
mare osândă - Luai 20,47
Mâncaţi cele ce vă vor pune înainte - Luce 10,8
Mâncau, beau cumpărau, vindeau, sădeau şi
zideau - Lucu Ϊ 7,28
Mâncau, beau, se insurau, se măritau până în
ziua când a intrat N oe In corabie şi a venit
potopul şi i-a nimicit pe toţi - Luca 17,27__ _Mina._U, stăpâne, a mai adus cinci mine -
Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi pe noi - Lues 23,39
Mântuire de vrăjmaşii noştri şl din mâna
tuturor celor ce ne urăsc pe noi - Luca 1, 71
Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacovşi
celelalte Împreună cu ele, care ziceau către
Apostoli acestea - Luca 24, 10
Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va
----- lua-de la ea - Lucii 10,42
Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-te
în inima sa - Luca 2,19
Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră
şapte demoni - Luca 8,2
Marta se silea ca multă slujire şi, apropiindu-se,
a zis: Doamne au nu socoteşti că sora mea
m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci
să-mi ajute - Lucu 10, 40
Marto, Mario, te îngrijeşti şi pentru multe te
sileşti —Luai 10,41
Mă căiesc, iartă-l —Luai 17,4
Mă temeam de tine, pentru că eşti om aspru: id ce
nu ai pus şi seceri ce nu ai semănat - Luat 19,21 Mulţimile îl căutau şi au venit până la El, şi-L
Măreşte sufletul meu pe Domnul - Luca 1,46
Mergând, arată-te preotului şi, pentru curăţirea
t^ du jertfa, precum a orânduit Moise, spre
mărturie lor - Lucii 5,14
Mergând, spuneţi vulpii acesteia: Iată, alung
demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine, iar
a treia zi voi sfârşi - Luai 13.32
Merge şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât
el şi, intrând, locuieşte acolo; şi se fac cele de
pe urmă ale omului aceluia mai rele decât
cele dintâi - Lum 11,26
REFERINŢE EVANGHELICE
Mergeţi după el în casa în care va intra -
Luca 22,10
Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând
în el, veţi găsi un mâriz legat pe cate nimeni
dintre oameni n-a şezut vreodată. Şi dezle-
gându-1, aduceţi-I - Luai 19,30
Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca sa mâncăm -
Luca 22,8
Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei in
mijlocul lupilor- L ucit 10, 3
Mergi în pace - Luca 7,50; 8,48
Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este:
Domnului Dumnezeului tău să te închini
şi numai Lui Unuia să-I slujeşti Luc« 4, 8
Mergi şi fă şi tu asemenea - Luca '10,37
Mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este
numele Lui - Luca 1,49
Mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem
de El - Luca 1, 50
Luc« 19,18
Mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase -
Luc« 24,12
Mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat -
Luca 15, 24; 15.32
Multe văduve erau in zilele lui llie, in Israil,
când s-a închis cerul trei ani şi şase luni,
încât a fost foamete mare peste tot pământul -
Luca 4,25
Mulţi leproşi erau în Israil în zilele Proorocului
Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat,
decât Neeinan Sirianul - Luca 4, 27
Mulţi Prooroci şi regi âu voit să vadă ceea ce
vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce
auziţi, dar n-au auzit - Luca 10,24
Mulţi vor veni întru numele Meu, zicând: Eu
suni, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi
după ei - Luca 21,8
Mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să se
vindece de bol ile lor Luca 5,15
ţineau să nu plece de la ei - Luca 4,42
Mulţimile ît întrebau zicând: Ce să facem deci?-
Luca 3,10
Mulţimile, aflând, au mers după El şi El, pri-
mindu-le, le vorbea despre împărăţia lui
Dumnezeu, iar pe cei ce aveau trebuinţă de
vindecare, îi făcea sănătoşi - Luca 9,11
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
N Nid unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi
N-a Încetat să-Mi sărute picioarele - Lucit 7,45
N-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai
pe Petru şi pe loan şi pe Iacov şi pe tatăl
copilei şi pe mamă - Lucn 8 .51
N-a murit, ci doarme - Linn 8,52
N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la
pocăinţă - Loca 5 ,32
N-au putut să-I răspundă la acestea - Luca 14,6
N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi ci cei
bolnavi - Luai 5,31
Ne-a ridicat putere de mântuire fn casa tui
David, slujitorul Său - Luai 1, 69
Neamul acesta este un neam viclean; cere semn
dar semn nu i se va da decât semnul Prooro­
cului Ionâ - Ljicît 11,29
Nebune! In această noapte vor cere de la tine
sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor
fi7 - Luai 12,-20-----------------—
Nebunilor! Oare, cel ce a făcut partea din afară
n-a făcut şi partea dinăuntru? - Liren 11,40
Negăsind pe unde să-l ducă, din pricina
mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi printre
cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc,
înaintea lui lisus - Lucn 5,19
Negăsind trupul Lui, au venit zicând că au
văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El
este viu - Lucn 2 4 , 23
Negăsindu-L, s-auîntore la Ierusalim, cautându-L -
Liren 2,45
Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni! - buca 19,13
Nid Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea -
LUCB 20,8
Nid în Israil n-am aflat atâta credinţă - Liren 7,9
Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos,
ci o aruncă afară [sarea] - Lucn 14,35
Nid la una din elen-a fost trimis [lie, decât la Sarepta Noi nădăjduiam că El este Cel Ce avea să
Sidon ului, la o femeie văduvă - Luai 4,26
Nid o si ugă nu poate să slujească lădoi stăpâni!
Fiindcă sau pe unul va uri şi pe celălalt îl va
iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va
dispreţul. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu
şi lui mamona - Luca 16,13
Nici o vină de moarte nu am aflat întru El. Deci, . . cumpăra merinde pentru tot poporul acesta-
pedepsindu-L, îl voi elibera - Luca 23,22
Nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce
aduceţi împotriva Lui-Lire« 23,14
Nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a
îmbrăcat ca unul dintre aceştia -Luca 12,27
Nid una dintre ele nu este uitată înaintea lui
Dumnezeu - Luca 12,6
407
nu va gusta din dna mea - Luca 14,24
Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită
îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui
Dumnezeu - Luca 9 ,62
Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele
acesta-Luai 7, 67
Nimeni nu cunoaşte dne'este Fiul, decât numai
Tatăl, şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi
căruia voieşte Fiul să-i descopere - Lura 10, 22
Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu -
Luca 18,19
Nitriert nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel
vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi
vinul şi se strică şi burdufurile - Luca 5,37
Nimeni, âprinzând făclia, n-0 ascunde süb un
Vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în
sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina -
Luca 8.16
—Nrineni, âprinzând făclie, nu o pune în loc
ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia
care intră să vadă lumina - Luca 11,33
Nimeni, bând vin vechi, nu voieşte de cel nou,
cad zice: E mai bun cel vechi - Luca 5,39
Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-I
pune la haină veche, altfel rupe haina cea
nouă, i ar peticul luatdineanuse potriveşte
la cea veche - Luca 5 ,36
Nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi
nimic ascunscarc să nu se cunoască- Luca 12,2
Nimic tainic; care să nu se cunoască şi să nu
vină la arătare - Luca 8,17
Nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era
slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l
pună Înaintea Lui - Luca 5 ,18
Noi înşine am auzit din gura Lui? - Luca 22, 71
izbăvească pe Israil; şi, cu toate aceste^ astăzi
este a treia zi de când s-au petrecut acestea -
Luca 24,21
Nu au găsit trupul Domnului lisus - Luca 24,3
Nu avem mai mult decât cinci pâini şi doi peşti,
afară dacă numai ducându-ne noi, vom
L'i.'j! 9,13
Nu cumva el este Hristosul? - Luca 3,15
Nu este aici, d S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum
va vorbit, fiind încă în Gatiieea - Luca 24,6
Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie,
sau fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru
împărăţia lui Dumnezeu... - Luai 18,29
408
Nu este nimic ascuns, cate sä nu se dea pe faţă
şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să
nu vină la arătare - Liica 8,17
Nu este pom bun care să facă roade rele şi,
iarăşi, nici pom rău care sa facă roade bune -
Luca 6 ,43
Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său;
darorice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul
său - Utca 6,40
Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? - Luca 4, 22
Nu eşti tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine
însuţi şi pe noi - Luai 23.39
Nu faceţi nimic mai mult decât vă este rânduit -
Luca 3,13
Nu găsesc nici o vină în Omul acesta - Luca 23,4
Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi
nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi -
Luca 6,37
Nu mai cutezau să-L întrebe nimic - Luca 20,40
Nu mai era loc de găzduire pentru ei - Luca 2,7
Nu mai simt vrednic să mă numesc fiul tău -
Luca 15,19
Nu mai supăra pe Învăţătorul - Luca 8,49
Nu mă da de osteneală. Acum uşa e încuiată şi
copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să
mă scol să-ţi dau - Luai 17, 7
Nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă
şi pe copiii voştri - Luca 23,2S
Nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea
când veţi zice: Binecuvân tat este Cel Ce vine
întru numele Domnului! - Lucn 13,35
Nu mergeţi după ei - Luca 21,8
Nu numai cu pâine va frai omul, ci cu orice
cuvânt al lui Dumnezeu - Luca i , 4
Nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi
fi iertaţi - Lues 6,37 '
Nu plânge! - Luca 7,13
Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme - Lucs S, 52
Nu pot să mă scol să-ţi dau —Luca 11,7
Nu purtaţi pungă, nid traistă, nici încălţăminte;
şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale -Luca 10,4
Nu puteţi să slu jiţi lui Dumnezeu şi lui
mamona - Lues 16,13
Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui
' Dumnezeu decât numai acesta, care este de
alt neam? - Luca 17,18
Nu se vând oare dnci vrăbii cu doi bani? Şi nici
una dintre ele nu este uitată înaintea lui
Dumnezeu - Luai 12,6 -
Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul
Omului n-a venit ca să piardă sufletele
oamenilor, d ca să le mântuiască -Luca 9,55
REFERINŢE EVANGHELICE
Nu ştiu de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la
Mine toţi lucrătorii nedreptăţii - Luca 13,27
Nu te teme, Marie, căd ai aflat har la Dumnezeu -
Luca 1,30
Nu le teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a
binevoit să vă dea vouă împărăţia- Licai 12,32
Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a
fost ascultată şi Elisabetă, femeia ta, îţi va
naşte un fiu şi-l vei numi loan - Lucn '1,13
Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi - Luni 8, SO
Nute teme; deacutn înainte veifipescarde oameni -
Lua: 5,10
Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi
osândă? - Luca 23,40
Nu trebuia. Oare, ca Hristos să pătimească acestea
şi să intre în slava Sa? - Luca 24,26
Nu va bea vin ntd altă băutură ameţitoare şi
încă din pântecele mamei sale se va umple
de Duhul Sfânt - Lua: 1,15
Nu va rămâne piatră pe piatră care s i nu se
risipească - Luca 21,6
Nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe
Hristosul Domnului - Luca 2,26
Nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se
pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt
scrise în Ceruri - Luat 10,20
Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi
mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă
veţi îmbrăca - Luca 12,22
Nu vă mutaţi din casă în casă - Luca 10,7
Nu vă ştiu de unde sunteţi - Luca 13,25
Nu vă temeţi de cei ce udd trupul şi după
aceasta n-au ce să mai facă - luca 12,4
Nu vă lemeţL Căd, iată văbinevestesc vouă bucurie
mare, care va fi pentru tot poporul - Luca 2,10
Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât
multe vrăbii - Luca 12,7
Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti şi cel
din urmă ban - Luca 12,59
Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până
ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu -
Luc» 2 2,13
Nu voim ea acesta să domnească peste noi -
Luca 19,14
Nu vor cădea amândoi în groapă? - Luca 6,39
Nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea
împărăţia lui Dumnezeu - Luca 9,277
Nu! Ci se va chema loan - Luca 1,60
Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi
pieri la fel - Luca 13,3
Nu! zic vouă; dar de nu va veţi pocăi toţi veţi
pieri la fel - Luca 13,5
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva din tie morţi
se va duce la ei, se vor pocăi - Luca 16,30
Nu-1 opriţi; căci cine nu este împotriva voastră
este pentru voi - Luai 9,50
Numele fecioarei era Maria - Luca 1,27
O scoate cele bune, pe când omul lău, din vistieria
O femeie din mulţime, ridicând glasul, l-a zis:
Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi
sunt sânii pe cate i-ai supţi - Lues 11,27
O femeie, care de doisprezece ani avea scurgere
de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea
el, şi de niri unul nu putuse să fie vindecată -
Luai 8,43'
O pereche de turturele sau doi pui de porumb el-
Luca 2,24
O slujnică văzându-1 şezând la foc, şi uitându-se
bine la el, a zis: Şi acesta era cu H - Luca 22,56
O, neam necredincios şi Îndărătnic! Până când
voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul
tău - Luca 9 , 41
0,nepricepuţiiorşi zăbavnid cu inima ca să credeţi
toate câte au spus Proorocii! - Luca 24,25
Oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor
ce au să vină peste lume, căd puterile cerurilor
se vor clătina - Lucn 21,26
Oare dne este Acesta, că porunceşte şi vânturilor
şi apei, şi-L ascultă? - Luai 8,25
Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit
el şi cei ce erau cu el? - Luca 6,3
Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui trebuie să
fiu? - Luca 2,49
Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce
poartă haine scumpe şi petrec în desfătare
sunt în casele regilor - Luca 1,25
Oare Prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât
un Prooroc - Luca 7,26
Oare trestie clătinată de vânt? - Luai 7,24
Oare, cel ce a făcui partea din afară n-a făcut şi
partea dinăuntru? - Luca 11,40
Oare, nu aTdea în noi inima noastră, când ne
vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?-
Luca 24,32
Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul
vostru, sunt ca unul ce slujeşte—Luca 22,27
Oare, nu-i va zice: Pregăteşte-mi ca să cinez şi,
incingându-te, slujeşte-mi până ce voi
mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi
vei bea şi tu? - Luca 17,8
Ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască -
Luca 24,16
409
Odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleste-te -
Luca 12,19
Omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu,
aşteptând mângâierea lui IsraiJ, şi Duhul
Sfânt era asupra lui - Luca 2,25
Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale,
cea rea a inimii lui, scoate cele rele Căd din
prisosul inimii grăieşte gura lui—Utca 6,45
Omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate
cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte
gura lui -- Luai 6,45
Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau
împărţitor peste voi? - Lucn 12,14
Omule, iertate Iţi sunt păcatele tale —Luai 5,20
Orice împărăţie, dezbinându-se în sine, se
pustieşte şi casă peste casă cade - Lucn l î, 17
Orice Intâi-născut de parte bărbătească să fie
închinat Domnului - Luca 2,23
Orice pom care nu face roadă buna se tale şi se
aruncă în foc - Luce 3,9
Orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său -
Luca 6,40
Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal
se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte
şi cele colţuroase, drumuri netede - Luca 3,5
Oricine cere Ea; şi cei ce caută găseşte, şi celui
care bate i se va deschide - L ucii Ϊ 1 , 10
Oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are
nu poale să fie ucenicul Meu - Luai 14,33
Oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel Ce
M-a trimis pe Mine. Cad cel ce este mai mic
între voi toţi, acesta este mai mare - luca 9,48
Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce
se smereşte pe sine se va înălţa - Luca 14,11
Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâma^
iar pe dne va cădea ea îl va zdrobi - Luai 20,18
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea
oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi
pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu -
Luca 12,8
Oricine va primi pruncul acesta, în numele
Meu, pe Mine Mă primeşte; iar oricine Mă
va primi pe Mine, primeşte pe Cel Ce M-a
trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între
voi toţi, acesta este mai mare - Lmqî 9,48
Oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi
le face, vă voi arăta cu dne se aseamănă -
•Luca 6,47
Oridne-şi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte
adulter; şi cel ce ia pe cea lăsată de bărbat
săvârşeşte adulter - Lues 16,18
410
Oricui i s-a dai mult, mult i se va cere, şi cui i
s-a încredinţai mult, mai muli i se va cere-
Luca 12,48
Oricui îţi cere, dâ-i; si de la cel care ia lucrurile
tale, nu cere înapoi - Luca b, 30
Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului
Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli
împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta -
lu ca 12,10
P de apă şi erau în primejdie-Luci; 8, 23
Face casei acesteia - Luca 10.5
Face în cer şi slava întru cei de Sus - Luca 19,38
Pace vouă - Luca 24, 36
pâinea'noastră cea spre fiinţă, dă-tie-o nouă în
fiecare zi - Luca 11, 3
Până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu
aici pe fiul tău - Luca 9,4.1
Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut
picioarelor Tale - Luca 20,43
Până la iad vei fi coborât! - Luca 10,1 5
Pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura
Lui, ca să-I găsească vină - Luca 11,54
Păr din capul vostru nu va pieri - Luca 21,18
Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite
------peiaZ’&r.să-şMKte-vâriul degetului în apă
şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc
în această văpaie - Luai 16,24
Părinte, de voieşti, treacăde la Mine acest pahar. Dar
nu voia Me% d voia Ta să se facă - Lupi 22,42
Părinte, iartă-le lor, c i nu ştiu ce fac. Şi
împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi -
Luca 23, 34
Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul
Meu. Şi aceasta zicând. Şi-a dat duhul -
Luca 23, 46
Părinţii Lui, în flecare an, se duceau de sărbă­
toarea Paştilor, la Ierusalim - Luca 2,41
Păsările cerului au mâncat-o-Lu ca 8,5
Păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui -
Luca 13,19
Păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi
au vestit în cetate şi prin sate - Luca 8.34
Păziţt-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe
în haine lungi, cate iubesc plecăciunile în
pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi
locurile cele dintâi la ospeţe - Luca 20,46
Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru
' şi împiedicând să dăm dajdie Cezarului şi
zicând că El este Hristns, rege - Luar 23,2
REFERINŢE EVANGHELICE
Pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea
să nu le lăsaţi - Lu ai 11,42
Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine
Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui
Dumnezeu - Luca 23, 35
Pe când aceştia dezlegau mânzul, au zis stă­
pânii lui către ei: De ce dezlegaţi mânzul? -
Luca 19, 33
Pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe
lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea
Pe când erau ei acolo s-au împlinit zilele ca ea
să nască - Luca 2, 6
Pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin
de lepră; văzând pe lisus, a căzut cu faţa la
pământ şi 1 s-a rugat zicând: Doamne, dacă
voieşti, poţi să mă curăfeşti - Luca 5,12
Pe când lisus vorbea, un fariseu ll ruga să
prânzească la el; şi, intrând, a şezui la masă -
Luai 11.37
Pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El:
Te voi însoţi, oriunde Te vei duce -Luca 9,57
Pe când mergeau ei. El a intrat intr-un sat, iar
o femeie, a i numele Marfa, L-a primit în
casa ei - Luca 10,38
I’e când mulţimea îl îmbulzea, ca să asculte
. - cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă
lacul Ghenizaret —Luca 5, 3
Pe când se ducea El, mulţimile îl împresurau -
Luca 8,42
Pe când Se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut
altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind -
Luca 9,29
Pe când vorbea El acestea, s-a făcut un nor şi
i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au
intrat în nor - Luca 9,34
Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor pop oa­
relo r- Lucn 2,31
Pe cei bogaţi i-a scos afară, deşerţi - Luca 1 ,53
Pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare, îi făcea
sănătoşi - Luca 9,11
Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe
cei bogaţi i-a scos afară, deşerţi - Luca 1,53
Pe cel ce-ţi ia haina nu-1 împiedica să-ţi ia şi
cămaşa - Luca 6,29
Pe mulţi din fiii lui Israil îi va întoarce la
Domnul Dumnezeul lor - Luca 1,16
Pe nimeni să nu salutaţi pe cale - Luca 10,4
Pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire
din pricina vuietului mării şi al valurilor -
Luca 21,25
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Pe Simon, căruia i-n zis Petru, şi pe Andrei,
fratele lui, şi pe lacov, şi pe loan, şi pe Filip,
şi pe Vartolomcu - Luca 6,14
Pedepsindu-L, ll voi elibera Liico 23,16; 23,22
Pentru aceea şi Sfanţul care Se va naşte din fine.
Fiul lui Dumnezeu Se va chema -L u ai 1,35
Pentru ca cei ce intră să vadă lumina- Lucu 3,16
Pentru că are trebuinţă de el Donmul - Luai 19,
31,34
Pentru că n-ai crezul în cuvintele mele, care se
vor împlini la timpul lo r - Luca 1,20
Pentru că tot aşa făceau Proorocilor părinţii lo r-
Liiat 6,23
Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbă­
torilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat
cu dobândă - Luca 19,23
Pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi
nu faceţi ce vă spun? - Luai 6,46
Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este
bun, decât unul Dumnezeu - Lucii 18,19
Pentru ce-1 dezlegaţi?, veţi zice aşa: Pentru că
Domnul are trebuinţă de el - Luca 19,31
Pentru curăţirea ta,du jertfa, precum a orânduit
Moise, spre mărturie lo r - Luca 5,14
Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, până ce de
trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă
cunoşti - Lucu 22,34
Petru a plâns cu amar - Luca 22,62
Petru a zis către lisus: învăţătorule, bine este
ca noi să fim aici şi să facem trei colibe:
una Ţie, una lui Moise şi una lui lire -
Luca 9, 33
Pelru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată, încă Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam
vorbind el, a cântat cocoşul - Luca 22,60
Petru însă a zis: Omule, nu sunt - Luca 22,53
Petru şi cei ce erau cu El erau îngreuiaţi de
somn; si deşteptându-Se, au văzut slava Lui
şi pe cei doi bărbaţi stând cu El - Luca 9,32
Petru, răspunzând, a zis: Hristnsul tui Dumnezeu -
Luca 9,20
Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi,
p]ecându-se, a văzut giulgiurile singure
zăcând- Şi a plecat, mirându-se în sine de
ceea ce se întâmplase - Luca 24,12
Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii,
aceasta a ajuns în capul unghiului - Luca
20,17
Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor—
Luca 23,21
Pilat a zis către arhierei şi către mulţimi: Nu
găsesc nici o vină în Omul acesta - Lîirn 23,4
4Π
Pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu arc carne şi
oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am -
Luca 24,39
Plângând, a început să ude cu la crimi picioarele
Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi
săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir -
Luca 7,38
Plata voastre multă este în Cer; pentru că toi aşa
făceau Proorocilor părinţii lor - Luca 6,23
Pleava o va arde cu foc nestins Luca 3,17
Plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri
minunate - Lues 5,26
Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea
amândoi în groapă? - Luca 6,39
Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia -
Liren 13,9
Poftind să se sature din cele ce cădeau de la
masa bogatului; dar şi câinii venind, lin­
geau bubele Iui - Luca 16,21
Pomeneşte-Mă Doamne, când vei veni în
împărăţia Ta - Luca 23,42
Poporul aştepta pe Zaharia şl se mira că
întârzie în templu - Luca 1,21
Poporul fiind în aşteptare şi întrebându-se toţi
despre loan în cugetele Ini': Nu cumva el
este Hristosul? - Luai 3, 15
Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială
din toate câte câştig - Luca 18,12
Precum a fost Ioni un semn pentru niniviteni,
aşa Va fi şi Fiul Omului semn pentru acest
neam - Liren 11,30
Precum a fost în zilele ini Noe, tot aşa va fi şi
în zilele Fiului Omului - Luca 17, 26
şi seminţiei lui, în veac - Luca 1,55
Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi Prooroci
din veac Luca 1, 70
Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia
Proorocul: Este glasul celui ce strigă în
pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi
cărările Lui - Luca 3,4
Precum este scris în Legea Domnului, că orice
întâi-născut de parte bărbătească să fie
închinat Domnului - Luca 2,23
Precum şi Tatăl vostru este milostiv—Luca 6,36
Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le
şi vai asemenea - Lua: 6,37
Pregăteşte-mi ca să cinez şi, îndngându-te, slu­
jeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, şi după
aceea vei mânca şi vei bea şi- tu - Luca 17,8
Prietene, împrumută-mi trei pâini - Lvcfl 11,5
Prietene, mută-te mai sus - Luca 14,10
412
Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu
care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus -
Luca 2,78
Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele
voastre - Luca 27,19
Prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere
gândurile din multe inimi - Lucn 2,35
Prindeţi curaj şt ridicaţi capetele voastre, pentru că
răscumpărarea voastră se apropie - Luai 22.2S
Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca
să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care
au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului -
Luce 21,36
Privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: întinde
mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut
la loc sănătoasă, ca şi cealaltă - Lucn 6,10
Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu
seceră; ei n-au cămară, nici jitn iţă, şi
Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ
sunteţi voi decât păsările! -lu c a 12, 24
Priviţi la crini cum cresc: Nu torc nici nu ţes. Şî
zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea
lut, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia -
Lucn 12,27
Prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei
merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti
căile Lui - Luat 1,76
Prooroc mare s-a ridicat intre noi şi Dumnezeu
a cercetat pe poporul Său - Lucn 7,16
Prooroceşte cine este cel ce Te-a lovit? -Luca 22,64
Propovăduia în sinagogile G ali leii - Luca 4,44
Propovăduia poporului vestea cea bună - Loca3,2S
Propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea
păcatelor - Lucn 3,3
Pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu -
Luca 1,44
Pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a
umplut de Duh Sfânt - Luca 1,41
Pui de vipere cine v-a arătat să fugiţi de mânia
ce va să fie? - Lucn 3, 7
' Punându-1 pe dobitocul său, l-a dus la o casă
de oaspeţi şi a purtat grijă de el - Luca 10,34
Puneţi deci în inim ile voastre să nu gândiţi de
mai înainte ce veţi răspunde - Luca 21,14
Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea:
Căci Fiul Omului va fi dat în m âinile oame­
nilor - Lucn 9,44
Puterea Domnului se arăta în tămăduiri-Luca5,17
Puteţi, oare, să faceri pe fiii nunţii să postească,
cât timp M irele este cu ei? - Luca 5,34
REFERINŢE EVANGHE [ JC E
Si
Râdeau de El - Lucn 8,53
Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua.
Şi a intrat să rămână cu ei - Luca 24, 29
Răsăritul cel de Sus - Lucn I, 78
Răsplata voastră va fi multa şi veţi fi für Celui
Preaînalt, că El estebun cu cei nemulţumitori
şi răi - Luca 6,35
Răspunzând a zis către ei: Ce cugetaţi în inimile
voastre? —Luca 5,22
Răspunzând, au zis: loan Botezătorul, Iar alţii
Iile, iar alţii că a înviat un Prooroc din cei
vechi - Luca 9,19
Răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te
îngrijeşti şi pentru multe te sileşti - Luca 10,41
Răspunzând, Iisus a zis către Ei: Simone, am
să-ţi spun ceva. învăţătorule, spune, zise el -
Lucn 7,4(1
Răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, sa­
tana căci scris este: Domnului Dumnezeului
tău să leîncliini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti -
tuci 4,8
Răspunzând, Iisus i-a zis: S-aspuK Sănu ispiteşti
pe Domnul Dumnezeul tău—Luca 4,12
Răspunzând, loan le zicea: Cel Ce' are două
haine să dea celui ce nu are şi cel ce are
bucate să facă asemenea - Lucit 3, Π
Răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va
pogon peste tine şi puterea Celui Preaînalt
te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se
va naşte din tine. Fiul lui Dumnezeu se va
chema - Luca 1,35
Răspunzând, ie-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui loan
cele ce aţi văzut şi aţi auzit Orbii văd, şchiopii
umblă, leproşii se curaţesc, surzii aud, morţii
înviază şi săracilor li sebinevesteşte - Luca 7,22
Răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema
loan - Luca 1,60
Răspunzând, Simon a zis: învăţătorule, toată
noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins,
dai; după cuvântul Tău voi arunca mrejele -
Luca 5 ,5
Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către
EI: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii
cele ce s-au întâmplat in el zilele acestea? -
Luca 24,18
Răspunzând, unul dintre învăţătorii de Lege I-a
zis: învăţătorule, acestea zicând, ne mustri
şi pe noi! - Luca 11,45
Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! - Luca 23,21
în t r e b u in ţ a t e d e se o r i
Regina de ia miazăzi se va ridica la judecată cu
bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi -
Litea 11,35
Ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui
şi i-a aflat adormiţi de întristare - Luca 22,45
Ridkându-se înaintea loţ luând patul pe care ză­
cuse, s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu -
Luai 5,25
Ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea:
Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este
împărăţia lui Dumnezeu - Luai 6, 20
Risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lo r -
Luca 1,51
Rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că îl am
numai pe el —Luai 9,38
Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui
meu - Lues 16,27
Rogu-Te, nu mă chinui - Luai 8,28
Rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată
lucrători ia secerişul Său -Lucii 10,2
Rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri - Luai 6,28
Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită - Luat 22,40
s Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu - Luca
S-a apropiat de voi Împărăţia lui Dumnezeu -
Luai 1(1,9
S-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta
altarului tămâierii -Lucu 1,11
S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat!
Şi îndată s-a dus lepra de pe el - Luca 5,13
S-a atins de Mine cineva. Căd am simţit o
putere care a ieşit din Mine - Luca 8,46
S-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit
curgerea sângelui ei - Luca 8,44
S-a atins de sicriu, iar cei ce-1 duceau s-au oprit
Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te - L:roi 7,24
S-abucuratduhuImeu de Dumnezeu, Mântuitorul
meu-Luca 1,47
S-a coborât Duhul Sfânt peste El, in chip tru­
pesc, ca un porumbel, şi $-a făcut glas din
Cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine
am binevoit - Luca 3,22
S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, şi
îi învăţa sâmbăta - Luca 4,31
S-a deschis Cerul -Luca 3,21
S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la C er- Luca24,51
S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El
împreună mergeau ucenicii Lui şi multă
mulţime - Luai 7, î l
S-a făcut glas din Cer Tu eşti Fiul Meu cel iubit,
întru One am binevoit —Luca 3,22
413
S-a iscat între ei şl neînţelegere: cine dintre ei
se pare că e mai mare? - Luca 22, 24
S-a înapoiat la casa sa - Luca 1,56
S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în
pustie - Luca 4,1
S-a întors iisus în puterea Duhului în Galileea şi a
ieşit vestea despre El în toată împrejurimea -
Luca 4,14
S-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se
umplea de apă şi erau în primejdie -Luca 8,23
S-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi
l-a dat mamei lui - Luca 7,15
S-a sculat şi a mers după E! - Luca 5,28
S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul
tău - Luca 4,12
S-a suit Iosif în Galileea, din cetatea Nazaret,
în Iudeea, în cetatea lui David, care se nu­
meşte Betleem, pentru că ei era din casa şi
din neamul lui David - Luca 2, 4
S-a suit în munte ca să Se roage - Luca 9, 28
S-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta In sine: Ce
fel de închinăciune poate să tie aceasta? -
Luca 1,29
22,31
Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat
tumul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că
ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii
care locuiau în Ierusalim? - Luca 13,4
Sau care femeie, având zece drahme, dacă
pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu
mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o
găseşte? - Luca 15,8
Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt
rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va
' putea să întâmpine cuzece mii pe cel care vine
împotriva Iui cu douăzeci de mii? - l uca 14,31
Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să
scot paiul din ochiul tău, nevăzând tu
bârna care este în ochiul tău? Făţarnice,
scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi
atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul
fratelui tău - Luca 6,42
Sau dacă îi va cere peşte, oare li va da, în Ioc
de peşte, şarpe? - Luca 11,11
Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? -
Luca 11,12
S-au împlinit zilele ca ea să nască - Luca 2,6
S-au întors în Ierusalim cu bucurie mare - Luca
24,52
S-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe
Dumnezeu - Luca 2, 20
414
S-au suit pe acoperiş şi printre cărămizi, l-au
lăsat cu patul în miflor - Luai 5,19
Să ai şi tu stăpânire peste dnd cetăţi - Luni 19,19
Să dai poporul ui Său cunoştinţa mântuirii întru
iertarea păcatelor lor —Luai 1,77
Să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului,
o pereche de turturele sau doi pui de
porumbel - Luca 2,24
Să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă
aminte de legământul Său cel sfânt- Luca 1, 72
Să fie defăimat de către bătrâni şi de către
arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât,
iar a treia zi să învieze - Luca 9,22
Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile
voastre aprinse - l.uca 72,35
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată
inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată
puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe
aproapele tău ca pe tine însuţi - Etice 10,27
Să Îndrepte picioarele noastre pe calea păcii -
Luat 1,79
Să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei
neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca
să-I gătească Domnului un popor pregătit -
Lnm 3,37
Sa mergem dar până la Betleem, să vedem cu­
vântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul
ni l-a făcut cunoscut-Luat 2,35
Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe
nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră -
Litra 3,34
Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău -
Luca 4,12
S3 nu le poruncească să meargă în adânc -
Luca 8, 31
Să n u luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă,
nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte
două haine - Luca 9,3
Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi,
să itu mărfuri seşti strâmb, cinsteşte pe tatăl
tău şi pe mama ta - Luat JB, 20
Să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare
side băutură şi de grij ile vieţii, şi ziua aceea
să vină peste voi fără de veste, ca o cursă -
Luca 2‘L 34
Să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor
orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi
Luca 4,18
Să sap, nu pot; să cerşesc mi-e ruşine - Luca 16,3
S î se ceară de la neamul acesta sângele tuturor
Proorocilor, care s-a vărsat de la facerea
lumii -Luca 11,50
REFERINŢE EVANGHELICE
Să se descopere gândurile din multe inimi -
Luca 2, 35
Să se înscrie Împreună cu Maria, cea logodită
cu ci, care era însărcinată - Luca 2,5
Să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi
şi să-Mi urmeze Mie - Litre 9.23
Să se propovăduiască în numele Său pocăinţa
spre iertarea păcatelor la toate neamurile,
începând de la Ierusalim - Lucri 24,47
Să slobozesc pe cei apăsaţi —Luai 4,18
Să trecem de cealaltă parte a tacului - Luai 8,22
Să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care
Domnul ni l-a făcut cunoscut - Lues 2,15
Să vestesc anul plăcut Domnului - Litra 4, 39
Să vină la mine Maica Domnului meu? -
Luca 1, 43
Sä-Ι gătească Domnului un popor pregătit -
Litra 3, 77
Să-l slujim în sfinţenie şiîn dreptate,înaintea feţei
Sale, în toate zilele vieţii noastre-Luca 1, 75
Să-L arunce în prăpastie -Luca 4,29
Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu - Luca 8,11
Să-Mi urmeze Mie - Luca 9 ,23
Săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir ~ Lucit 7,38
Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat,
n-a încetat să-Mi sărate picioarele - Luai 7,45
Să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie -
Litra 9,23
Scoaiă-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit -
Luca 17,19
Scoaiă-te şi stai în mijloc El s-a sculat şi a stat -
Litru 6,8
Scoaiă-te, ia patul tău şi mergi la casa ta -Luat5,24
Scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a
strigat, zicând: Copilă, scoală-te! - Litra S, 54
Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci
eu orice cuvânt al lui Dumnezeu - Luca 4,4
Scris este: „Şi va fi casa Mea casă de rugăciune";
dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari -
Luca 39,46
Scris este: Domnului Dumnezeului tău să te
închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti -
Luca 4,8
Scuiându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi
spune: Tată, am greşit la Cer şi înaintea ta -
Lura 35,18
Sculându-Se din sinagogă, a intrat în casa lui
Simon, iar soacra lui Simon era prinsă de
friguri rele şi L-au rugat pentru ea - Lucit 4,38
Sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul
muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda -
Lura 3,39
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Sculându-Se, a certat vântul ţi valul apei şi ele
au încetat şi s-a făcut linişte - Luai 8, 24
Scuiându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au
dus până pe sprânceana muntelui, pe care
era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în pră­
pastie - Luca 4,29
Sculaţi-vă şi vi rugaţi, ca să nu intrati în ispită -
Luai 22,46
Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau
nu? - Luoi.20, 22
S e duceau toţi să se înscrie, fiecare iii cetatea sa -
Luai 2, 3
Se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai
rele decât cele dintâi - Luca TI, 26
Se va cere de la neamul acesta - Luat 11,51
Se va chema loan - Luca 1,60
Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste
împărăţie - Luat 21,10
Se zicea de către unii că loan s-a sculat din morţi -
Luca 9,7
Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini;
rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să
scoată lucrători la secerişul Său - Luca 10,2
Sfânt este numele Lui - Luca 1.49
Sfântul care Se va naşte din tine. Fiul lui
Dumnezeu Se va chema - Luai Ϊ, 35
Sfântul lui Dumnezeu - Luca 4,34
Sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei,
Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii
Lui nu ştiau - Luca 2 ,45
Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că
mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor
putea - Lues 13,24
Simeon a zis către Mana mama Lui: I ată, Acesta
este pus spre căderea şi spre ridicarea
multora din Israil şi ca un semn care va
stârni împotriviri - Luca 2, 34
Simon a zis: învăţătorule, toată noaptea ne-ain
truditşl nimic nu am prins, dar,după cuvântul
Tău voi arunca mrejele - Luca 5,5
Simon Petru, văzând aceasta a căzut la genunchii
lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că
sunt om păcătos - Luca 5, S
Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela
căruia i-a iertat mai mult - Luca 7,43
Simone, am să-ţi spun ceva - Lucn 7.40
Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă
cearnă ca pe grâu - Luca 22,31
Slava Domnului a strălucitîmprejurul lor, şi ei
s-au înfricoşat cu frică mare - Luca 2,9
Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ
pace, între oameni bună voire! - Luca 2,14
415
Slavă poporului tău Israil - Luci: 2, .32
Slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau:
Am văzut astăzi lucruri minunate - Loca 5,26
Slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate
câte auziseră şi văzuseră precum li se
spusese - Luai 2,20
Slăvit fiind de toţi - Luca 4.15
Sluga unui sutaş, care era la el în cinste, fiind
bolnavă, era să moară - Luca 7,2
Smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau -
Luca 6,1
Soacra lui Simon era prinsă de friguri rele şi
L-au rugat pentru ea - Luca 4,38
Soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului
s-a sfâşiat pe mijloc - Luca 23,45
Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult -
Luca 7,43
Socotind că este in ceata călătorilor de drum,
au venii cale de o zi, căutlndu-L printre rude
şi printre cunoscuţi - Luca 2 ,44
Spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau
cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi
prinseseră - Luca 5, 9
Spoteşte-ne credinţa - Luca 17,5
Spre iertarea păcatelor la toate neamurile,
începând de la Ierusalim - Luca 24, 47
Spune nouă, dacă eşti Tu Hristosul. Şi E! Ie-a zis:
Daca vă voi spune, nu veţi crede - Luca 22,67
Spune noul, eu ce putere fad acestea, sau ci­
ne este Cel Care Ţi-a dat această putere? -
Luca 20,2
Spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice:
Unde este încăperea în care s i mănânc
Paştile cu ucenicii Mei? - Luca 22,11
Stand la spate, lângă picioarele Lui, plângând,
a început să ude cu lacrimi picioarele Lui,
şi cu părui capului el le ştergea. Şl săruta
picioarele Lui şi le ungea cu mir - Luca 7,38
Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe
să bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce,
şi să bea şi să se îmbete - luca 12,45
Stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe
fiul meu cel iubit; poate se vor ruşina de el -
Luca 20,13
Striga: Cine are urechi de auzit să audă - Luca 8,8
S udoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care
picurau pe pământ - Luca 22,44 '
Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi
ani; odihneşte-te, mănâncă; bea. veseleşte-te -
Luca '12,19
Suîndu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat
într-o clipă toate împărăţiile lumii - Luca 4,5
416
Sunt asemenea capiilor care şed în piaţă şi
strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat
din fluier şi n-afi jucat; v-am cântat de jale
şi n-aţi plâns - Luai 7,32
Sunt unii de pe urmă care vor fi întâi, şi sunt
alţii întâi care vor fi pe urmă - Luca 13, 30
Sunt unii, dintre cei ce stau aici, carenu vor gusta
moartea, până ce nu vor vedea Împărăţia lui
Dumnezeu - Luai 9,27
Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut
ceea ce eram datori să facem - Luca 17,10
Sunteţi ca mormintele ce nu se vid, şi oamenii,
care umblă peste ele, nu le ştiu - fiica 11,44
S ataşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe
Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul
acesta drept a fost - Lucit 23,47
■ ' ş Şi a rămas Maria cu ea ca la trei luni; şi s-a
Şase zile sunt in care trebuie să se lucTeze;
venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar
nu în ziua sâmbetei! - Luca 13,14
Şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile ~
tuen 5, 3
Şi a auzit Irod tctrarhul toate cele făcute şi era
nedumerit, că se zicea de către unii că loan
s-a sculat din morţi - Luca 9,7
Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui
lisus, rmilţumindu-1 - Luca 17,16
Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi Ie era
supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate
aceste cuvinte - Luco 2,51
Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se -
Luai 19,6
Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către
israil - Luca 1, SO
Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată
Iudeea şi în toată împrejurimea - I.uai 7,17
Şi a ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi a venit la
lisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră
demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând
jos, la pi cioarele lui Lisus, şi s-au înfricoşat-
Luca 8.35
Şi a ieşit vestea despre El în tot locul din împre­
jurimi - Luca 4,37
Şi a intrat gând în inima Ion Cine dintre ei ar fi
mai mare7 - Liren 9,46
Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe
Elisabcta - Luca î, 40
Şiaintraţsatanaittluda cel numitIscarioteanul,care
era din numărul celor doisprezece - Luca 22,3
REFERINŢE EVANGHELICE
Şi a început să spună către popor pilda aceasta: Un
om a sădit vie şi a dat-o lucrătorilor şi a plecat
departe pentru multă vreme-Loot 20,9
Şi a lăudat stăpânul pe iconomui cei nedrept,
căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului
acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor
decât fiii luminii - Luca 16,8
Şi a luat-o al doilea, şi a murit şi el fără copii -
Luca 20,30
Şi a murit săracul şi a fost dus de către Îngeri in
sânul lui Avraam. A murii şi bogatul şi a
fost înmormântat - Luca 16,22
Şi a născut pe Fiul său. Cel Unul-Născut şi. Da
înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era
loc de găzduire pentru ei - Luca 2, 7
Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse
lisus - Luat 8,39
înapoiat la casa sa - Luca 7,56
Şi a răspuns lisus către El: Scris este că nu numai
cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt ai
lui Dumnezeu - Luca 4,4
Şi a scos un demon, şi aceia era mut. Şi când a
ieşit demonul, mutul a vorbii, iar mulţimile
s-au minunat - Luca 21,14
Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se
jertfească Pastile - Lues 22,7
Şi a trimis apoi o altă slugă, dar ei, bătând-o şi
pe aceea şi batjocorind-o, au trimis-O fără
ni mic -Luca 20,11
Şi a trimis apoi pe a treia; iar ei, rănind-o şi pe
aceea, au alungat-o - Luca 20,12
Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună
celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata -
Luca 14,17 .
Şi a trimis pe Petru şi pe loan, zicând: Mergeţi şi
ne pregătiţi Pastile,ca să mâncăm -L u ca22.8
Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând,
au intratîntr-unsat de samarileni.ca să facă
pregătiri pentru El - Luce.9,52
Şi a văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo
doi bani - Luai 21,2
Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a
mai adus cinci mine - Luca 19,18
Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, m ina ta a
adus câştig zece mine —i.uca 19, ΐ 6
Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului,
propovăduind botezul pocăinţei, spre ierta­
rea păcatelor - Luca 3,3
Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după
obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în
sinagogă şi S-a sculat să citească - Luat 4,16
ÎN T R K 1 3 ÎJIN Ţ A T K D E S E O K i
Şi a zis către altul: Urmează-Mi. Iar el a zis:
Doamne, dă-Mi voie întâi să merg sS îngrop
pe tatăl meu -- Luca 9,59
Şi a zis către ei: Cine dintre voi, având un
prieten ţi se va duce la el în miez de noapte
şi-i va zice: prietene, împrumută-mi trei
pâini - Luca 11,5
Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu
voi acest Paşte, mai înainte de patima Mea -
Luc« 22,15
Şi a zis către ei: Să nu luaţi nimic pe drum, nici
toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici
să nu aveţi câte două haine - Luai 9,3
Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată
lăcomia,, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul
avuţiilor sale ~ Lut« 32,15
Şi a zis către el lisus: Astăzi s-a făcut mântuire
casei acesteia, căci şi acesta era fiu al lui
Avraam - Luat 19,9
Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să
nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care
ele vin! - L u c it 17,1
Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă:
Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi
mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă
veţi îmbrăca - Luca 12,22
Şi a zis către vier: lată, tivi ani sunt de când vin şi
caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Tăie-I;
de ce să ocupe locul în zadar? - Luca 13,7
Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată,
dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi
el le-a împărţit averea - Luat 15,12
Şi a zis celor ce stăteau de faţă: Luaţi de la el mina,
si daţi-o celui ce are zece mine - Luca '19,24
Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul
cel nedrept? - Luca 18,6
Şi a zis Domnul: Cineestekonomul credincios
şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste
slugile şale, ca să le dea, la vreme, partea lor
de grâu? - Luca 12,42
Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana
v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu -Luat 22,31
Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele - Luca 7,48
Şi a zis lisus către Simon: Nu te teme; de acum
înainte vei fi pescar de oameni - L ucit 5,10
Şi a zis lisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? -
Luca 8,45
Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de
vreme ce eu nu ştiu de bărbat? - Luai 1, 34
Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie
după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la
ea - Luca 1,38
41?
Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul'-
Luat 1, 46
Şi a zis Petru: Doamne, către noi spui pilda
aceasta sau şi către toţi? - Luca 12,41
Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai
poruncit şi tot mal este ioc - L u c s 1 4 , 22
Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi ia drumuri şi
Ia garduri şi sileşte să intre, ca să mi se
umple casa - Luca 14, 23
Si a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă
haina iui cea dintâi şi-l Îmbrăcaţi şi daţi inel
in mâna iui şi incălţămi nte în picioarele lui -
Luca 15.22
Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cu­
noaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia
mea înaintată în zilele ei - Luca 1,18
Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele
şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo
tot grâul şi bunătăţile mele - Lucii 12,18
Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă
a aruncat mai mult decât toţi - Luca 21,3
Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te - Lncn 7, 14
Şi a zis: Un om avea doi fii - Lucii 15,11
Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplă­
rile acestea -· Luai 24,14
Şi acela vă va arăta un foişor mare, aşternut;
acolo să pregătiţi r Luca 22,72
Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un Prunc
înfăşat, culcat în iesle - L u c a 2,12
Şi acoperindu-I faţa, Îlîntrebau, zicând: Prooroceşte
cine este cel ce Te-a lovit? - Luca 22,64
Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în
zilele lui Ilie, în Israil, când s-a închis cerul
trei ani şi şaseluni,încât a fost foamete mare
peste tot pământul - L u c a 4 , 2 5
Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă dc ei.
Iar ucenicii, văzând, îi certau - Luai 13,15
Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l junghiaţi şi,
mâncând, să ne veselim - Luca 15,23
Şi adunându-se mulţime multă şi venind de
prin cetăţi la El, a zis în pildă - Luat 8, 4
Şi aflând că este de sub stăpânirea iui Irod,
L-a trimis la Irod, care era şi ei în Ierusalim
în acele zile - Luca 23, 7
Şi ajungând la El, bărbaţii au zis: loan Botezătorul
ne-a trimis la Tine, zicând: Tu eşti Cel Ce va
să vină sau să aşteptăm pe altul? - Luca 7,20
Şi alergând el înainte, s-a suit intr-un sicomor,
ca să-l vadă, căci pe acolo avea să treacă -
Luca ÎS, 4
Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu
ea, au înăbuşit-o - Luca 8,1
418
Ş i alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând,
a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga:
Cine are urechi de auzit să audă - Luca 8,8
Ş i alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat,
pentru că nu avea umezeală —luca 8, 6
Ş i altul a zis: Cinci perechi de boi atn cumpărat şi
mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă—Ltich14,19
Ş i aprînzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând
împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lo r-
Luca 22,55
Ş i apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor,
toata mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a
început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare,
pentru toate minunile pe care le văzuse -
iiic a W , 37
Ş i apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la
pământ şi )-a zguduit. Iar Iisus a certat pe
duhul cel necurat şi a vindecat pe copil şi
l-a dat tatălui lui -Luca 9,42
Şi apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele
untdelemn şi vin, şi, punându-1 pe dobitocul
său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat
grijă de el - Luca 10,34
Ş i apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând:
învăţătorule, învăţătorule, pierim. Iar Ei, ■
seulandu-Sc, a certat vântul şi valul apei şl
ele au încetat şt s-a făcut linişte - Luca £, 24 ! Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile,
Ş i apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-1
duceau s-au oprit Şt a zis: Tinere, ţie îţi zky- Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus:
scoală-te - Luca 7,14
Ş i arhiereii şi cărturarii căutau cum sa-L omoare;
căci se temeau de popor - Luca 22, 2
Ş i arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învimdndu-L
foarte tare - Luca 23,10
Ş i ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a
spus o pildă, fiindcă El era aproape de
Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui
Dumnezeu se va arăta îndată - Luca 19,11
ŞI atingându-Se de urechea lui l-a vindecat -
Luca 22,51
Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe
noji cu putere şi cu slavă multă·“ Lucn 21,23
Ş i atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe
locul cel mai de pe urmă - Luca 14,9
Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gherghesenîlor,
care este în faţa Galileiî - Luca 8,26
Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit
mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună
cu ea -Luca 1,58
Şi au făcut aşa şl i-au aşezat pe toţi - Luca .9,35
Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă
corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au
REFERINŢE EVANGHELICE
umplut amândouă corăbiile, încât erau gata
să se afunde - Luca 5,7
Şi au făcut semit tatălui său cum ar vrea să fie
numit - Luca 1, 62
Şi au găsit piatra răsturnata de pe mormânt —
Ljîcîi 24,2
Şi au început cei cc şedeau împreuna la masă
sa zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi
păcatele? - Luca 7,49
Şi au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta
L-ăm găsit răzvrătind neamul nostru şi
împiedicând să dăm dajdie Cezarului şi
zicând că El este Hristos —Lucn 23,2
Şi au Început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare.
Cel dintâi ΐ-a zis: Ţarină am cumpărat şi am
nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă -
L u ca 1 4 ,1 8
Şi au mâncat şi s-au săturat toţi şi au luat ceea
ce le-a rămas, douăsprezece coşuri de fără-
mituri - Luca 9,17
Şi au rămas uimiţi părinţii eL Iar El le-a poruncit sa
nu spună nimănui ce s-a întâmplat - Luca 8 ,56
Şi au răspuns că nu ştiu de unde... - Luca 20, 7
Şi au venit la El mama Lui şi fraţii Lui; dor nu
puteau să se apropie de El din pricina mulţi­
m ii- Luca 8,19
încât erau gata să se afunde - Luca 5, 7
învăţătorule noi ce să facem? - Luca 3,12
Şi au vestit lui loan ucenicii lui despre toate
acestea - Luca 7,18
Şi au zis Apostolii către Domnul: Sporeşte-ne
credinţa - L u c a 1 7 , 5
Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se
cheamă cu numele a cesta -Lucü 1, 61
Şi au zis lui: Doamne, aceia are zece mine -
L uca 19, 25
Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi
inima noastră, când ne vorbea pe cale şi
când ne tâlcuia Scripturile? - Luca 2 4 , 32
Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu
El la masă l-a zis: Fericit este cel ce va prânzi
în împărăţia lui Dumnezeu! - Luca 14,15
Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai
iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe
sluga Iui - Luca 7,3
Şi auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e
aceasta - Lucn 18,36
Şi avea o soră ce se numea Mari a, care, aşezându-se
le picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui -
L u ca 1 0 ,3 9
în t r e b u in ţ a t e d e s e o r i
Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea Iui
mulţi se vor bucura - Etica 3, 14
Şi când a fost ceasul. S-a aşezat la masă, şi
Apostolii împreună cu El - Luca 22,14
Şi când a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar
mulţimile s-au minunat - Luai 11,14
Şi când a sosit în acel locrle-a zis: Rugaţi-vă, ca
să nu intraţi în ispită - Luca 22,40
Şi când a sosit Ia locul acela. lisus, privind în sus,
a zis către eL Zahee, coboara-te degrabă, cad
astăzi în casa ta trebuie să rămân - Luca 19,5
Şi când a stat Împreună cu ei la masă, luând
pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat
lor - Luai 24,30
Şi când a trecut glasul, S-a aflat lisus singur. Şi
ei au tăcut şi nimănui n-au spus nimic, în
zilele acelea, din cele ce văzuseră - Encn 9,36
Şt când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit
cântece şi jocuri - Euch 75,25
Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al
Căpitănii, L-au răstignit acolo pe El şi pe
făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul
de-a stânga - Luca 23.33
Şi când mergi cu pârâşul tău la dregător dă-ţi
silinţa să te scapi de el pe cale, ca nu cumva
să te târască la judecător, şl judecătorul să
te dea în mâna temnicerului, iartemnicerul
să te arunce în temniţă —Luca 12,58
Şi când S-a apropiat lisus de Ierihon, un orb
şedea lângă drum, cerşind - Luca 18,35
Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns
pentru ea, zicând - Lu ca 19,41
Şi când s-a făcut ziuă a chemat la Sine pe
ucenicii Săi şi a ales din ei doisprezece, pe
Care i-a numit Apostoli - E uch 6 , 1 3
Şi când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii
poporului, arhiereii şi cărturarii şi L-au dus
pe El în sinedriul lor - Luca 22,66
Şi când s-a întors el, după ce luase domnia, a
zis să fie chemate slugile acelea, cărora Ie
dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit -
Luca 19,1 5
Şi când S-a întors lisus, L-a primit mulţimea,
căci toţi îl aşteptau - Luca 8, 40
Şi când s-au despărţit ei [Proorocii] de El, Petru
a zis către lisus: Învăţătorul,’, bine este ca
noi să fim aici şi să facem trei colibe: una
Ţie, una lui Moise şi una lui Die - Etica 9,33
Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie
Împrejur, l-au pus numele lisus, cum a fost
numit de înger, mai înainte de a zămisli în
pântece - Luca 2, 23
419
Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după
Legea luiMoise, L-au adus pe Prunc la Ieru­
salim, ca sâ-L pună înaintea Domnului -
Luca 2 ,22
Şi când s-au împlinit zilele Înălţării Sale, E! S-a
hotărât să meargă la Ierusalim - Luca 9,51
Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu,
s-a dus la casa sa —Luca 1,23
Şi când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, şi
i-a Întrebat, zicând: Cine zic mulţimile că
sunt Eu? - Luca 9,18
Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime,
ri dicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele
care. Te-a purtat şi feridţi sunt sânii pe care
i-ai supt! - Lucii 11,27
Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine,
oare îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte,
oare îi va da, în loc de peşte, şarpe? -Luca 11,11
Şi care, arat ându-se întru slavă, vorbeau despre
sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească
în Ierusalim - Luca 9,31
Şi câţi nu vă vor primi, ieşind din acea cetate
scuturaţi praful de pe picioarele voastre,
spre mărturie împotriva lor - Luca 9,5
Şi către arhiereii, către căpeteniile templului şi
către bătrânii care veniseră asupra Lui, lisus
a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu
toiege - Luca 22,52
Şi către ci a zis: Care dintre voi, de-i va cădea
fiul sau boul în fântână nu4 va scoate îndată
în ziua sâmbetei? - Euch 14,5
Şi căuta să vadă cine este lisus, dar nu putea de
mulţime, pentru că erainicdestatură- Luai 19,3
Şi căuta să-L vadă - Lucii 9,9
Şi căzând Ia picioarele Iui lisus, îl ruga să intre
în casa lui - Luai 8,41
Şi ce i se parc că are se va lua de la el - Luca 8,18
Şi ceacare n-â ştiut, dar a făcut lucruri vrednice
de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat
mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat
mult, mai mult i se va cere - Litcn 1.2,48
Şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va
vesti de pe acoperişuri -Luca 12, 3
Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă,
iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui
David, fie-Ţi milă de mine! - Luca 18,39
Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit
demonizatul - Lucu 8, 36
Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau -
Lues 6,18
Şi celcenu-şipoartă crucea saşlnuvinedupăMine
nu poate să fie ucenicul Meu - Lucn 74,27
 420
Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te
temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi
osândă? - Luca 23,40
Şi cele ce ai pregătit ale cai vor fi? - Lrlca 12,20
Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: loan este
numele lui. Şt toţi s-au mirat - Luca 2, 63
Şi chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi,
loan i-a trimis către Domnul, zicând: Tu eşti
Cel Ce va să vină sau să aşteptăm pe altul? -
Letca 7,19
Ş i chemând la sine pe una dintre slugi, a
întrebat ce înseamnă acestea - Luca 15,26
Şi chemând la si ne, unul câte unul, pe datornicii
stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti
dator stăpânului meu? - Lucit 16, 5
Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi,
' le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demo­
nii şi să vindece bolile - Luca 9 ,1
Şi chemând zece slugi ale sale, Ie-a dat zece
mine şi a zis către ele: Neguţătoriţi cu ele
până. ce voi veni! - Luca 19,13
Şi chemându-1, i-a zis: Ce este aceasta ce aud
despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia
, ta, căci nu mai poţi să fii iconom -Luca 16,2
■Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi
de şapte ori se va întoarce către tine, zicând:
Mă căiesc, iartă-] - Luca 17,4
Şi cine dintre voi, îngrij ind u-se, poate să adauge
staturii sale un cot? - Lu ca 12,25
Şi cine este aproapele meu? - Luca 20,29
Şi cine poate să se mântuiască? - Luca 18,26
Şi coborând împreună cu ei, a stat în Ioc şes, EI
şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi
mulţime mare de popor din toată ludee^
din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al
Bidonului, care veniseră ca să-I. asculte şi
să se vindece de bolile lor - Luca 6,17
Şi coborându-L, Da înfăşurat în giulgiu de in şi
L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în
care nimeni niciodată, nu mai fusese pus -
Luca 23,53
Ş i cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare
am până ce se va îndeplini! - Luca 12,50
Şi cu cei fără de lege s-a socotit - Luca 22,37
Şi cu a n e sunt ei asemenea? - Luca 7,31
Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată
eşti tu Intre femei şi binecuvântat este rodul
pântecelui tău - Luca 1,42
Şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va
cere-Luar 12.48
Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o
aiurare şi nu le-au crezut - Luca 24,1]
REFERINŢE EVANGHELICE
Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi
să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? -
Lu ca 6 ,34
Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce
m ulţum ire puteţi avea? Că şi păcătoşii
acelaşi lucru fac - L u ca 6, 33
Şi dacă iubiţi pe cei ce vă Iubesc, ce răsplată
puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei
ce îi iubesc pe ei - Lu ca 6, 32
Şi daca în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi,
cine vă va da ceea ce este al vostru? - L u c a 16,12
Şi dacă satana s-a dezbinat în sine, cum va mai
sta împărăţia Lui? Fiindcă ziceţi că Eu scot
pe demoni cu B eelz eb u l- Luca 1 1 ,1 8
Şi dacă vă va în tre b a cineva: Pentru ce-1
dezlegaţi?, veţi zice aşa: Pentru că Domnul
are trebuinţă de el - Lu ca '19,31
Şi de unde mie aceasta să vină la mine Maica
Domnului meu? - Lu ca 1 ,4 3
Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se
va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce
la voi - Luca 10, 6
Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti,
latin eşti şi evreieşti: Acesta este regele
iu d eilo r- Lira 23, 3 8
Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul,
mulţime de oaste cerească, lăudând pe
Dumnezeu şi zicând - Luca 2.13
Şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei
doi bărbaţi stând cu FJ - Luca 9,32
Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat
de Ia EL până la o vreme - Luca 4,13
Şi din îndemnul Duhului a venit la templu -
Luca 2,27
Şi Domnul a zis către el: Acum, voi fariseilor,
curăţiţi partea dinafară a paharului şi a
blidului, dar iăuntrul vostru este plin de
răpire şi de viclenie - Luca Îl, 39
Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe
care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i
dădea - Luai 25,16.
Şi ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu
căpeteniile oaslei, cum să-L dea în mâinile
lor - Luca 22,4
Şi ducând u-sg, s-a alipit el de unul din locuitorii
acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale
să păzească porcii - Luca 15,15
Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit
El să i se dea să mănânce - Luca 8,55
Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu
numele Levi, care şedea la vamă, şi i-â zis:
Vino după Mine - Loca 5,27
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Şi după aceea lisus umbla prin cetăţi şi prin sate,
propovăduind şi bincvestind împărăţia lui
Dumnezeu - Luca 8,1
Şi după aceea. S-a dus intr-o cetate numită Nain
şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi
multă mulţime - Luca 7,11
Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete
mare în ţara aceea, şi el a început să ducă
lipsă - LiiCrt 35,14
Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale
în auzul poporului, a intrat în Capernaum
Luca 7,3
Şi după ce II vor biciui, îl vor ucide; iar a treia
zi va învia - Luca 18,33
Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se
şi lisus şi rugându-Se, s-a deschis Cerul -
Luca 3,21
Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisa-
beta a născut un fiu - Luca 1,57
Şi după puţin timp, văzându-1 un altul, i-a zis:
Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a zis: Omule,
nu sunt - Luca 22,53
Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost
cunoscut de ei la frângerea pâinii - Luai 24,35
Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi
el le făcea semne şi a rămas mut - Luca 1,22
Şi ei au tăcut şi nimănui n-au spus nimic, în zilele
acelea, din cele ce văzuseră - Luca 9,36
Şi ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi
Înşine am auzit din gura Lui? - Luca 22, 71
Şi ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom
spune: Din cer, Va zice: Pentru ce n-aţi crezut
în el? - Luca 20,5
Şi ei L-au întrebat, zicând: învăţătorulc, când
oare, vor fi acestea? Şi care este semnul când
au să fie acestea? - Luca 21, 7
Şi ei n-au înţeles nimic din acestea, căci
cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu
înţelegeau cele spuse - Luca 18,34
Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani
Luca 22,5
Şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor- Luca
9,34
Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samariteni,
ca să facă pregătiri pentru El - Luca 9,52
Şl El a început a zice către ei: Astăzi s-a împli­
nit Scriptura aceasta în urechile voastre -
Luca 4,21
Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără
ştirea mulţimii - Luca 22,6
Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fitil lui David,
fle-Ţi milă de mine! - Luca 18,38
421
Şi El a zis către ei: Aşadar, dări cele ce sunt ale
Cezarului, Cezarului, şi cele ce sunt ale lui
Dumnezeu, lui Dumnezeu - Luca 20,25
Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe
care le schimbaţi unul cu altul în drumul
vostru? - Luca 24,17
Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi7 Oare
nu ştiaţi că în cele ale Tatălui trebuie să fiu? -
Luai 2 ,49
Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilorşi zăbavnici
cu inima ca să credeţi toate câte au spus
Proorocii! - Luca 2 4 , 25
Şi El a zis către ei: Trebuie să binevestesc împărăţia
lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru
aceasta am fost trimis - Luai 4,43
Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am
unde să adun roadele mele? - L u ai 1 2 ,1 7
Şi el le făcea semne şi a rămas mut - Luat 1,22
Şi Q le-a zis: Acum însă cel ce are pu ngă să o ia,
tot aşa şi traista, şi cel ce nu are sabie să-şi
vândă haina şi să-şi cumpere - Luca 2 2 , 36
Şi El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este
nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau
fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru împărăţia
lui Dumnezeu - Luca 18,29
Şi El le-a zis: Cu adevărat îmi veţi spune această
pildă: Doctore, vindecă pe tine însuţi! Câte
am auzit că ai făcut în Capernaum, fă şi aici
în patria Ta - Luca 4,23
Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar
Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui
Dumnezeu - Luca 9,20
Şi El le-a zis: Mergând, spuneţi vulpii acesteia:
Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi
şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi—Luca 13,32
Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi
drepţi înaintea oamenilor; dar Dumnezeu
cunoaşte inimile voastre - Luca 16,15
Şi el s-a apropiat de lisus, ca să-L sărute - Luca
22,47
Şi El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră,
şi îngenunchind, Se ruga - Luca 22,41-
Şi el s-a mâniat şi nu voia s i intre; dar tatăl lui,
ieşind îl ruga - Luca 1 5 ,2 8
Şi el vă va zice: Vă spun: Nu ştiu de unde sunteţi.
Depărtaţi-vă de la Mine toţi lucrătorii
nedreptăţii - Luca 13,27
Şi El, plecându-Se asupra ei, a certat frigurile şi
frigurile au lăsat-o. tarea, îndată sculându-se,
le slujea - Luca 4,39
Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea
aceştia, pietrele vor striga - Luca 19,40
422
Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că
aceşti gali leien i au fost ei mai păcătoşi decât
toţi galileienii, fiindcă au suferit acestea?
Luca 13.2
Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea;
Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împă­
răţia lui Dumnezeu - Luca 6, 20
Şi el, strigând, a zis; Părinte Avraame, fie-ţi milă
de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful
degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căd
mă chin uiesc în această văpaie—Ijica 16,24
Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui -
Luca 24, 8
Şi era acolo o turmă mare de pord, care păşteau
pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să
intre în ei; şi le-a îngăduit - Luca 8,32
Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era
uscată - Luca 6,6
Ş i era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric
s-a făcut peste tot pământul până la ceasul
al nouălea - Luca 23.44
Ş i era in fiecare zi în templu şi învăţa. Dar
arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului
căutau să-L piardă - Luca 19,47
Ş i era mulţime multă de vameşi şi de alţii care
..şedeau cu ei la masă - !,uca5,29
Ş i era şi Ana proorodţa, .fiica lui Faunei, din
seminţia lui Aşer, ajunsă la adâncLbătrâneţe
şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la
fecioria sa - Luca 2,36
Ş i era văduvă, în vâistă de optzeci şi patru de ani,
şinu se depărta de templu, slujind noaptea şi
ziua în post şi în rugăduni -Luca 2,37
Ş i era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la
el, zicând; Fă-mi drepta te faţă de potrivnicul
meu - Luca 18,3
Ş i erau amândoi drepţi Înaintea lui Dumnezeu,
umblând fără prihană în toate poruncile şi
rânduielile Domnului - Luca 1,6
Ş i erau de faţă în acel timp unii care-I vestea
despre galileienii al căror sânge Pilat l-a
amestecat cu jertfele lor - Luai 13,1
Ş i erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i
omoare împreună cu El - Luca 23,32
Şl erau în toată vremea în templu, lăudând şi bine­
cuvântând pe Dumnezeu. Amin - Luca 24.53
Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul
Lui era cu putere - Luai 4.32
Şi eu v i rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a
rânduit Mie Tatăl Meu - Luca 22,29
Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi si veţi
afla; bateţi şi vi se va deschide - Luca 11,9
REFERINŢE EVANGHELICE
Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia
nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa,
să vă primească ei în corturile cele veşnice -
Luca 16,9
Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta
primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu
ei - lotca 15,2
Şi făcând ei aceasta au prins mulţime mare de
peşte, că li se rupeau mrejele - L iicji 5 .6
Şi femeia văzându-se vădită, a venit tremurând
şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu lot
poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum
s-a tămăduit îndată - Luca 8.47
Şi fericit este acela care nu se va sminti întru
Mine - Luca 7,23
Şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi
$e va răsplăti la învierea drepţilor-Luca 14.14
Şi ferici tă este aceea care a crezut că se vorîmplini
cele spuse ei de la Domnul Luca 1,45
Şi fiind ele încă nedumerite de aceaşta iată doi
bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte
strălucitoare - F.iioi 24,4
Şi fiind întrebat de farisei când va veni împă­
răţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: îm­
părăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip
văzut-Luai 17,20
Şi Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar
vai omului aceluia prin care este vândut! -
Luca 22,22
Şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea
îngerilor lui Dumnezeu - Luca 12,8
Şi frica i-a cu prins pe toii care locuiau împrejurul
loc; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au
vestit toate aceste cuvinte - Luca 1,65
Şi frică i-a cuprins pe foţi şl slăveau pe Dumnezeu,
zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi
şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său -
Luai 7,16
Şi frică li s-a făcut tuturor şi spuneau unii către
alţii, zicând: Ce este acest cuvânt? Că porun­
ceşte duhurilor necurate, cu stăpânire şi cu
putere, şi ele ies - Luca 4 ,36
Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale,
spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am
găsit drahma pe care o pierdusem - Luca 15,9
Şi găsind-o, o pune pe umerii săi,bucurându-se-
LucaI5,5
Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul
Meu cel ales, de El să ascultaţi! - Luca 9,35
Şi grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe
Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle - Luca 2,16
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Şi hulindu-L, multe altele spuneau împotriva
Lui - Luai 22,65
Şi i s-a arata! îngerul Domnului, stând de-a
dreapta altarului tămâierii - Lvai 1,11
Şi I s-a dat cartea Proorocului Isaia. Şi,deschizând
El cartea a găsit locul unde era scris - Litra 4,17
Şi 1 s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi
voiesc să Te vadă - Litra 8,20
Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria,
mama lui: lată. Acesta este pus spre căderea
şi spre ridicarea multora din Israil şi ca un
semn care va stârni împotriviri - Luai 2, 34
Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi
mâinile, i-a binecuvântat - Luai 24,50
Şi l-a făcut Levi ospăţ mare în casa sa. Şt era
mulţime multă de vameşi şi de alţii care
şedeau cu ei la masă - l.uca 5, 29
Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui
Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi -
Lttra 9,2
Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe Prooroci;
să asculte de ei - Luce 76,29
Şi i-a zis Avraam: Dacă au ascultă de Moise şi
de Prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia
cineva dintre morţi - Lucu I i, 31
Şt I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei
ce se mântuiesc? - Liren 13, 23
Şi I-a zis diavolul: Dacă eşli Fiul lui Dumnezeu,
zi acestei pietre să se facă pâine - Litra 4 . 3
Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea
aceasta şi strălucirea lor, căd mi-a fost dată
mie şi eu o dau cui voiesc - Luat 4 , 6
Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la Cerşi Înaintea
ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc iiul
t ă u - Lite« 15,21
Şi i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini şi păsările
cerului au cuiburi; dar Fiul Omului n-are
unde să-Şi plece capul - Luce 9,58
Şi t-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă
întru puţin ai fost credincioasă, să ai stă­
pânire peste zece cetăţi - Luat '19,17
Şi t-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a
mântuit - Luai 17,19
Şi i-a zis: Vino după Mine - Luca 5,27
Şi iarăşi a zis: Cu ce voi asemăna împărăţia lui
Dumnezeu? - Luai 13,20
Şi iarăşi le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze
pe lisus - Luca 23,20
Şi iată a venit nn bărbat, al cărui nume era lair
şi care era mai-marelc sinagogii. Şi căzând
la picioarele lui lisus, îi ruga să i ntre în casa
lui - Lues 8 , 4 1
423
Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau
Moise şi Hie - Luca 9 ,30
Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislii şi ea fiu
la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună
pentru ea, cea numită stearpă - Luca 1,36
Şi iată era in cetate o femeie păcătoasă şi, aflând
că şade la masă, în casa fariseului, a adus
un alabastru cu mir - Luca 7.37
Şi iată era un om in Ierusalim, cu numele Sime­
on; şi omul acesta era dtept şi temător de
Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israil,
şi Duhul Sfânt era asupra lui - Luca 2,25
Şi iată Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui
Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă
veţi îmbrăca cu putere de Sus - Luat 24,49
Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi
slava Domnului a strălucit Împrejurul lor,
şi ei s-au înfricoşat cu frică mare - Luca 2 ,9
Şi iată nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care
era slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru şi
să-l pună înaintea Lui - Luca 5,18
Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un
duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu
putea să se ridice în sus nicidecum - Luat 13,11
Şi iată un bărbat cu numele losif, sfetnic fiind,
bărbat bun şi drept - Litra 23,5(1
Şi iată un bărbat din mulţime a strigat, zicând:
Invăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul
meu, că îl am numai pe el - Luat 9,38
Şi iată un bărbat; cu numele Zaheu, şi acesta era
mai-marde vameşilor şi era bogat-Lwm 19,2
Şi iată un duh îl apucă şi îndată strigă şi 3 zgu­
duie cu spume şi abia pleacă de la el, după
ce l-a zdrobit - Luca 9 ,39
Şi iată un învăţător de Lege s-a ridicat, ispitindu-l
şi zicând: î ncălătorule, ce să fac ca să moşte­
nesc viaţa de veci? - Luca 10,25
Şl iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până
în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai
crezut în cuvintele mele, care se vor împlini
la timpul lor - Litra 1,20
Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei
chema numele lui iisus - Luca 1,31
Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi Ia un
sat care era departe de Ierusalim, ca la
şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus -
Lura 24,13
Şi iată, mai mult decât Ionâ esfe aici - Luca 11,32
Şi iată, mai mult decât Solomon este aici -
Luca 11.31
Şi iată, sunt unii de pe urmă care vor fi întâi, şi
sunt alţii întâi care vor li pe urmă- Litra 13, .90
424
Şi î-au spus că trece lisus Nazarineanul -
Luca 13, 37
Şi ieşind afară, Fetru a plâns cu amar - Luca 22,62
Şi ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar
turma s-a aruncat de pe lärm în Iac şi s-a
înecat - Luca 8,33
Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din
cetate, care avea demon şi care de multă
vreme nu mai punea haină pe el şi în casă
nu mai locuia, ci prin morminte - L u c a 8,27
Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles
că a văzut vedenie in templu; şi el le făcea
semne şi a rămas mut - Luca 1,22
Şi ieşind, s-a dus după obicei în Muntele Măsli­
nilor, şi ucenicii l-au urmat- l uca 22,39
Şi lisus i-a zis: Adcvărat grăîesc ţie, astăzi vei fi
cu Mine în rai - Luai 23,43
Şi lisus ί-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit -
Luca 18,42
Şi lisus Însuşi era ca de treizeci de ani când a
început (să propovăduiască), fiind, precum
se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui
Eli - Luca 3.23
Şl lisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru
ce se ridică astfel de gânduri în inima
voastră? - Luca 24,38
Şi lisus Ic-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce
putere fac acestea - Luca 20, 8
Şi lisus sporea cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu
şi la oameni - Luni 2 ,52
Şi lisus, răspunzând, a zis către ei: N-au
trebuinţă de doctor cei sănătoşi ci cei
bolnavi - Luca 5,31
Şi lisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi
citit ce a făcut David/ când a flămânzit el şi
cei ce erau cu el? - Luca 6,3
Şi lisus, strigând cu glas tare, a zis: Fărinte, în
mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi
aceasta zicând. Şi-a dat duhul - Luca 23,46
Şi intrând in casa fariseului, a şezut la masă -
Lui a 7,36
Şi intrând în templtt, a început să scoată pe cei
ce vindeau şi cumpărau în el - Luca 19,45
Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce
eşti plină de hai; Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei - Luca 1,28
Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului lisus -
Luca 24,3
Şi îl întrebau ostaşii, zicând: Dar noi ce să
facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni,
nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi
mulţumiţi cu solda voastră - Luca 3 ,14
REFERINŢE EVANGHELICE
Şi îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau,
aducându-I oţet - Luca 23,36
Şi in această casă rămâneţi, mâncând şi bând cele
ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata
sa. Nu vă mutaţi din casă în casă - Luca 10,7
Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi
de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a
dăruit vederea - Luca 7,21
Şi în acelaşi timp, adunându-sc mulţime de mii
şi mii de oameni, încât se călcau unii pe alţii,
lisus a început să vorbească întâi către
ucenicii Săi: Feriţi-vă de aluatul fariseilor,
care este făţărnicia - Luca 12,1
Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în
grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a
seminţiei lui Iuda -Luca 1,39
Şi in ceasul acela sculându-se, s-au întors la
Ierusalim şi au găsitadunafi pecei unsprezece
şi pe cei ce erau împreună cu ei - Luai 24,33
Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el
a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazărîn
sânul lui - Luca '16,23
Şi în orice casă veţi intru acolo să rămâneţi şi
de acolo să plecaţi - Luca 9,4
Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi
celte cc vă vor pune înainte - Luca 10,8
Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp
şi făcând de strajă noaptea împrejurul
turmei lor - Luca 2,8
Şi în zilele acelea, lisus a ieşit la munte ca să Se
roage şi a petrecut noaptea in rugăciune
către Dumnezeu - Luai 6,12
Şi în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni
unul cu altul, căci mai înainte erau în
duşmănie între ei - Luca 23,12
Şi încă departe fiind el, l-a văzut tată] său şi i
s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe
grumazul lui şi l-a sărutat - Luca 15,20
Şi încă vorbind FI, a venit cineva de lamai-marele
sinagogii, zicând: A murit fiica ta- Nu mai
supăra pe învăţătorul - Luca 8,49
Şi începând de la Moise şi de la toţi Proorocit,
le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele
despre El - Luca 24, 27
Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a
şezui, iar ochii tuturor din sinagogă erau
aţintiţi asupra Lui - Luca 4,20
Şi îndată a văzut şi mergea după EL slăvind pe
Dumnezeu. Şi tot poporuL care văzuse, a dat
laudă lui Dumnezeu - Luca 18,43
Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea,
binecuvântând pe Dumnezeu - Luca 1,64
În t r e b u i n ţ a t e d eseo ri
Şi îndată s-a dus lepra de pe el - Luce 5,13
Şi îndată s-aoprilcurgerea sângelui ei-Luca 8,44
Şi îndată, încă vorbind el, a cântai cocoşul -
Luca 22, 60
Şi îndată, ridicându-se înaintea 1«; luând patul
pe care zăcuse, s-a dus la casa sa, slăvind pe
Dumnezeu - Luca 5,25
Şi înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la
pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi
pe Cel viu între cei morţi? —Litra 24,5
Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căd ai aflat
har la Dumnezeu - Luca 1,30
Şi Îngerul, răspunzând, i-a zis:. Eu sunt Gavriil,
cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost
trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc
acestea -Luca '1,19
Şi în tinzând El mâna. S-a atins de lepros,
zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus
lepra de pe el - Luca 5,13
Şi întorcându-se Apostolii, I-au spus toate câte
au făcut. Şi, luându-i cu Sine, S-a dus de o
parte într-un Ioc pustiu, aproape de cetatea
numită Betsaida - Luca 9,10
Şi întorcându-Se către ele, lisus le-a zis: Fiice ale
Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, d pe
voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri - Luca 23,28
Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon:
Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta
şi apă pe pidoare nu Mi-ai dat; ca însă, cu
lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu
părul ei - Luca 7,44
Şi întorcându-se către ucenici, de o parte a zis:
Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! -
Luca 10,23
Şi întorcându-se cei trimişi acasă, au găsit sluga
sănătoasă - Luca 7,10
Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate
acestea celor unsprezece şi tulururcelorlalţi
Luca 24, 9
Şl întorcându-se, an pregătit miresme şi mi­
ruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege -
Luai 23,56
Şi întorcându-Se, Domnul a privit spre Fetru;
şi Fetru şi-a adus aminte de cuvântul Dom­
nului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta
cocoşul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de
trei ori-Luca 22,61
Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său
acestea Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei
a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii,
şi pe sărad, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi
pe şchiopi adu-i aici - Luca 14,23
________________________________________ 425
Şi într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii
Săi şi a zis către ei: S i trecem de cealaltă
parte a lacului. Şi au plecat - Lucii 8, 22
Şi într-una din zile lisus învăţa şi de faţă şedeau
farisei şi învăţători ai Legii, veniţi din toate
satele Calileii, din ludeea şi din Ierusalim -
Luat 5,17
Şi într-una din zile, pe când lisus învăţa po­
porul în templu şi binevestea, au venit arhi­
ereii şi cărturarii, împreună cu bătrânii -
L uch 2 0 ,3
Şi în văţa lisus într-una din sinagogi sâmbăta -
Luca 13,10
Şi învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi -
Luca 4, J 5
Şi l-a certat lisus, zicând: Iaci şi ieşi din el. Iar
demonul, aruncându-1 în mijlocul sinagogii, a
ieşit din el cu nimic vătămându-l - Luat 4,35
Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa
templului şi l-a zis: Dacă eşti Fiul Iui
Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos - Lues 4,9
Şi t-a întrebat lisus, zicând: Care-ţi este numele?
Iar el a zis: Legiune. Căd demoni mulţi
intraseră în el —Luca 8,30
Şi L-a Întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a
răspuns nimic - Lues 23, 9
Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule
Învăţător, ce să fac să moştenesc viaţa de
veci? - Luca 18,18
Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul
Gherghesenilor să plece de la ei, căd erau
cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în
corabie, S-a înapoiat - Luca 8, 37
Sila timpul potrivit, a trimis la lucrători o slugă
că să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă,
bătând-o, au trimis-o fără nimic - Luca 20,10
Şi l-au adus l-a lisus şi, aruncându-şi hainele
lor pe mânz, l-au ajutat pe lisus să nrce pe
el - Luca 19,35
Şi L-au întrebat zicând: tnvăţălorule, ştim că
vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa
omului, ci cu adevărat înveţi calea lui
Dumnezeu - Luca 20,21
Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în porci; şi
le-a îngăduit - Luca 8,32
Şi lăsând toate, el s-a sculat şi a mers după El -
Luca 5, 28
Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al
sâmbetei - Luca 6,5
Şi le-a eliberat pe cel aruncatîn temniţă pentru
răscoală şi ucidere, pe care îl cereau ei, iar
pe lisus L-a dat în voia lor - Luca 23,25
■126
Ş i le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să
pătimească Hristos şi să înviere din moiţi a
treia zi - Luca 24,46
Ş j le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om
bogat i-a rodit din belşug ţarina - L u a t 12,16
Ş i le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi
copacii -- Luca 21,29
Ş i le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un
Smochin, sădit în via sa şi a venit să caute
rod în eL dar n-a găsit - Luni 13,6
Ş i le-a spus şi pildă: Foate orb pe orb să călău­
zească? Nu vor cădea amândoi în groapă? —
Lom 6,39
Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se
însoară şi se mărită - Luca 2 0 ,3 4
Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am
grăit către voi, fiind încă împreună cu voi,
că trebuie să se împlinească toate cele scrise
despre Mine în Lcgealui Moise, în Prooroci
şi în psalmi - Luca. 24,44
Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că ni ci un Prooroc
nuestebine primit în patria sa - Luca 4,24
Şi lc-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger
căzând din Cer - Luca 10 ,1 8
Şi le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă,
fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă
Ş i le - a TÎS‘ T â n d v ă n i o n ji j i c e j i · Tată] nostru,
r~ »r» e ş t i î n C p n i r i a fin le a c r ă -s e n u m e le
Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta,
precum în Cer aşa şi pe pământ - Luca I I, 2
Şi le-a zis: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi,
ca să nu intraţi în ispită - L u ai 22 ,4 6
_Şi le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta, în
numele Meu, pe Mine Mă primeşte; iar
oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe
Cel Ce M-a trimis pe Mine - Luca 9, 48 .......
Şi le-a zis: Unde este credinţa voastră? Iar ei,
temându-se, s-au mirat, zicând unii că tre al ţii:
Oare Cine este Acesta, că porunceşte şi
vânturilor şi apei, şi-L ascultă? - Luca 8,25
Şi luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către
ei: Iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini
toate cele scrise prin Prooroci despre Fiul
Omului - Luca 18,31
Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta
şi împărţiţi-i între voi - Luca 2 2 ,1 7
Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat
lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă
pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea
Mea - Luca 2 2 , 19
REFERINŢE EVANGHELICE
Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele
dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă -
Luai 14, 7
Şi luând, a mâncat înaintea lor - Luai 24,43
Şi luându-i cu Sine, S-a dus de o parte intr-un loc
pustiu, aproape de cetatea numită Betsaida -
Luca 9,10
Şi luându-1, l-a vindecat şi i-a dat drumul -
Luca 14,4
Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va
vedea moartea până ce nu va vedea pe
Hristosul Domnului —Luca 2,26
Şi m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi
n-au putut - Luca 9, 40
Şi mergea El prin cctă ţi şi prin sate, învăţând şi
călătorind spre Ierusalim - Luca 13,22
Şi mergea li cu El mulţimi multe - Luca 14,25
Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă
veselesc cu prietenii mei - Luc« 15, 29
Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se
tem de EI —Luca 1,50
Şi mirându-se toţi de toate câte făcea, a zis către
ucenicii Săi... - Luca 9,43
Şi mulţi leproşi erau înlsrail în zilele Proorocului
Flisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat,
decât Neeman Sirianul - Luca 4.27
Şi mulţimile îi întrebau zicând: Cc să facem
deci? - laica .1,10
.Ş n -a u putut să-l răspundă la acestea - Lum 14,6
Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi
Înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc
nouă-Li/ca 11,4
Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui
David, slujitorul Său - Luc« 1,69
Şi nefiind El acum departe de casă, a trimis la EI
prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, că
nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul
meu - Lues 7,6
Şi ncgăsindu-L, s-au întors la Ierusalim,
căulâtidu-L - Luai 2 ,45
Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la
noi. Şi iată, Ei n-a săvârşit nimic vrednic de
moarte - Luca 23,15
Şi nici la una din ele n-a fost trimis Ilie, decât
la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă -
Luca 4,26
Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată,
Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul
vostru-Lum 17,21
Şi nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui
Dumnezeu - Luai 12, 6
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi,
altfel vinul nou va sparge burdufurile -
Luca 5,37
Şi nimeni, bând vin vechi, nu voieşte de cel nou,
căci zice: E mai bun cel vechi - Luca 5,39
Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite
după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut
nici un rău - Li tea 23, 41
Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel
mai tânăr s-a dus într-o fără depărtată ţi aco­
lo şi-a risipit averea trăind în desfrânări -
Luca 15,13
Şi nu găseau ce să-i facă, căd tot poporul se ţinea
după El, ascultându-L - Luca 19,48
Şi nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea po­
porului şi, mirându-se de cuvântul Lui au
tăcut - Luat 21), 26
Şi nu mai cutezau să-L întrebe nimic - L u a i 2 0 , 4 0
Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte
de cel rău - L u c a 1 1 , 4
Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere
de sânge şi chcltuise cu doctorii toată averea
oi, şi de nici imul nu putuse să fie vindecată-
l.uca 3,43
Şi o slujnică, văzându-1 şezând la foc, şi uitân-
du-se bine la el, a zis; Şi acesta era cu El -
Luci? 2 2 , 5 6
Şi oprindu-Se, lisus a poruncit să-l aducă la EI -
Luca ÎS, 40
Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i
s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere -
Luca 22,48
Şi pândindu-L, l-au trimis iscoade, care se prefă­
ceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt
şi să-L dea stăpânirii şi puterii dregătorului -
Luca 20,20
Şi păr din capul vostru nu va pieri - Luce 21, ÎS
Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbă­
toarea Paştilor, la Ierusalim - Luca 2,41
Şi păsările cerului au mâncat-o - Luca S, 5
Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om
plin de lepră; văzând pe lisus, a căzut cu
faţa la pământ şi I s-a rugat zicând: Doamne,
dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti - Luai 5, Ϊ2
Şi pe când lisus vorbei un fariseu îl ruga să
prânzească la el; şi, intrând, a şezut la masă -
Luca 11,37
Şi pe când îi binecuvânta. S-a despărţit de ei şi
S-a înălţat la Cer - Luca 24,51
Şi pe când îl duceau, oprindpe un oarecare Simon
Cirineu!,care venea din ţarină, i-au pus Crucea
ca să o ducă in urma lui lisus - Luca 23,26
427
Şi pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El:
Te voi însoţi, oriunde Te vei duce - Luca 9,57
Şi pe când mergeau ei. El a intrat într-un sat,
iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în
casa ei - Luai '10,3S
Şi pe când se ducea El, mulţimile îl împresurau -
Luai S, 42
Şi pe când Se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut
altul şî îmbrăcămintea Lui albă strălucind -
Luca 9,29
Şi pe când Se ruga lisus într-un 1oc, când a încetat,
unul dintre ucenicii Lui l-a zis: Doamne,
învaţă-ne să ne rugim, arm a învăţat şî loan
pe ucenicii lui - Luca 11,1
Şi pe când vorbea El acestea, s-a făcut un nor şi l-a
umbrit; şi ei s-an spăimântatcând au intrat în
nor - Luca 9,34
Şi pe când vorbeau ei acestea, El a statîn mijlocul
tor şi le-a zis: Pace vouă - Luca 24,36
Şi pe când vorbeau şi se întrebau între eî, lisus
însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu
ei - Luca 24, '15
Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu,
în rândul săptămânii sale.., -Luca 1,8
Şi pe Iuda a lui Incov şî pe Iuda Iscarioteanul,
care s-a făcut trădător-- l.uca 6,16
Şi pe Matei, şi pe Toma, şi pe Jacov a lui Alfeu
şi pe Simon numit Zii olul - Luai 6,15
Şi pe mulţi din fiii lui is rail îi va întoarce ta
Domnul Dumnezeul lor - Luca 2,26
Şi pc nimeni să nu salutaţi pe cale - l.uca 10.4
Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi
nu faceţi ce vă spu n? —Luca 6,46
Şi peste toate acestea între noi şi voi s-a întărit
prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă
de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo
să treacă la noi - Luca 16,26
Şi Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată,
încă vorbind el, a cântat cocoşul - Luca 22,60
Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi,
plecându-se, a văzut giulgiurile singure
zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de
ceea ce se întâmplase - Luca 2 4 ,1 2
Şi Pilat a zis către arhierei si către mulţimi: Nu
găsesc nici o vină în Omul acesta - Luai 23, 4
Şi Pilat auzind, a întrebat dacă Omul este
galileian - laica 23, b
Şi pl ecând, cei trimişi au găsit precum le-a spus -
Luai 19,32
Şi poporul aşteptă pe Zaharia şi se mira că
întârzie în templu - l.uca 1,21
428
Şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din
cetatea voastră, vi-l scuturăm vouă. Dar
această să ştiţi, c i s-a apropiat împărăţia lui
Dumnezeu - Luca 10,11
Şi precum a fost în zilele I ui Noe, tot aşa va fi şi
în zilele Fiului Omului - Luca 17,26
Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, face-
ţi-le şi voi asemenea - Luca 6,31
Şi prin sufletul tău va trecesabie, ca să se descopere
gândurile din multe inimi - Luca 2, .15
Ş i prinzându-L, L-au dus şi L-au băgat în casa
arhiereului. Iar Pjtru îl urma de departe -
Luca 22,54
Ş i privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis:
întinde mâna ta Iar el a făcut aşa şi mâna
hri s-a făcut la4oc sănătoasă, ca şi cealaltă—
Luai 6.10
Şi privind, a văzul pe cei bogaţi, aruncând
darurile lor în vistieria templului-Luce 21,1
Şi propovăduia în sinagogii e Galileii Luca 4,44
Şi puterea Domnului se arăta în tămăduiri -
Lues 5,17
Şi râdeau de El, ştiind că a murit [fatal - Luca 8,53
Şi răspunzând lisus zis: Au nu zece s-au curăţit?
Dar cei nouă unde sunt? - Luai 17,17
Şi răspunzând. Domnul î-a zis: Marto, Marto,
te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti
Luca 10,41
Şi răspunzând, lisus a zis către El: Simone, am
să-ţi spun ceva. învăţătorule, spune, zise el -
Luca 7,40
Şi răspunzând, lisus a zis către învăţătorii de
Lege şi către farisei, spunând: Cuvine-se a
vindeca sâmbăta ori nu? - Luca 14,3
Şi răspunzând, lisus i-a zis: Mergi înapoia
Mea, satane, căci scris este: Domnului
Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui
Unuia sâ-I slujeşti - Luca 4, S
Şi răspunzând, lisus i-a zis: S-a spus: Să nu
ispiteşti pe Domnul Dumnezeu] tău -
Luca 4,12
Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se
va pogon peste tine şi puterea Celui
Preaînalt le va umbri; pentru aceea şi
Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui
Dumnezeu se va chema - Luca 1,35
Şi răspunzând, ie-a zis; Mergeţi şi spuneţi lui loan
cele ce aţi văzut şi aţi auzit: Orbii văd, şchiopii
umblă, leproşii se curăţcsc, surzii aud, marţii
înviază şi săracilor li se binevesteşte- i.ufrt 7,22
Ş i răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va
chema loan - Luca 1,60
REFERINŢE EVANGHELICE
Şi răspunzând, Simon a zis: învăţătorule, toată
noaptea ne-am trudii şi nimic nu am prins,
dar, după cuvântul Tău voi arunca mrejele -
Luca 5,5
Şi răspunzând, ucenicii l-au zis: Unde, Doamne?
Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor
aduna şi vulturii-Luca 17,37
Şi răspunzând, unul dintre învăţătorii de Lege
l-a zis: Învăţătorule, acestea zicând, ne
mustri şi pe noi! - Luca 11.45
Şi ridicându-Se din rugăciune, a venit la uce­
nicii Lui şi i-a aflat adormiţi de Întristare
Liren 22, 4 5
Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu,
Mântuitorul meu - Luca 1,47
Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste Ei, in chip
trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din
Cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine
am binevoit - Luca 3,22
Şi S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii,
şi îi învăţa sâmbăta -Luca 4, 31
Şi s-a făcut glas din Cer Tu eşti Fiul Meu cel
iubit, întru Tine am binevoit - Luca .3,22
Şi s-a iscat între ei şi neînţelegere: cine dintre
ei se parc că e mai mare? - Luca 22.24
Şi S-a întors lisus în puterea Duhului în
Calileea şi a ieşit vestea despre EI în toată
împrejurimea - Luca 4,14
Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt; şi corabia se
umplea de apă şi erauîn primejdie- Luca 8,23
Şi s-a ridicat mortul şi a Început să vorbească,
şi l-a dat marnei lui - L u c a 7, 1 5
Şi s-a suit Iosif în Galileea, din cetatea Nazaret,
în ludeea, în cetatea lui David, care se nu­
meşte Betieem, pentru că el era din casa şi
din neamul lui David - Lucit 2,4
Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El
se făcea că merge mai departe —Luca 24,28
Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El
S-a făcut nevăzut de ei - Luca 24, .31
Şi s-au dus în alt sat - L u c a 9, 5 6
Şi s-au întors cei şaptezeci cu bucurie, zicând:
Doamne, şi demouii ni se supun în numele
Tău - L u c a 1 0 , 1 7
Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe
Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi
văzuseră - Lucu 2,20
Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea
Domnului, o pereche de turturele sau doi
pui de porumbel - Luce 2,24
Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă
aminte de legământul Său cel sfânt - Liah 1,72
 ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta,
iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică -
Luce 18, 30
Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa
spre iertarea păcatelor la toate neamurile,
începând de la Ierusalim - Uica 24, 47
Şi să vestesc anul plăcut Domnului - Luca 4,19
Şi săruta picioarele Lui şl le ungea cu mir -
Luca 7,38
Şi scoţându-1 afară din vie, l-au uci s. Ce va face,
deci, acestora, stăpânul viei? - Luai 20,15
Şi sculându-Se din sinagogă, a inlrat în casa Iui
Simon. Iar soacra lui Simon era prinsă de
friguri iele şi L-au rugat pentru ea - Luca 4,38
Şi sculându-se toată mulţimea acestora E-au
------dus înaintea lui P ilat- Luca 23,1
Şi scuiându-se, a venit la tatăl său. Şi încă
departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a
făcut milă şi, alergând, a căzu I pe grumazul
lui şi l-a sărutat - Luca 15,20
Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au
dus până pe sprânceana muntelui, pe care era
zidită cetatea lor, ca să-Larunce în prăpastie-
Luca 4,29
Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se
chema Paşti - Luca 22,2
Şî se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca
să-L asculte - Luai 15,1
Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea
sa - Luca 2,3
Şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai
rele decât cele dintâi - Luai 11,26
Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost
călcată cu picioarele şi păsările cerului au
mâncat-o - Luca 8,5
Şi sfânt este numele Lui - Luca 1,49
Şi sfarşindu-se zilele, pe când se Întorceau ei.
Copilul Iisus a rămas in Ierusalim şi părinţii
Lui nu ştiau - Luai 2,43
Şi socotind că este în ceata căi ătoci lot de drum,
au venit cale de o zi, căutându-L printre rude
şi printre cunoscuţi - Luca 2,44
Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii,
zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit
oaia cea pierdută - Luca 15, 6
Şi spuneţi stăpânului casei: învăţătorul îţi zice:
Unde este încăperea în care să mănânc
Pastile cu ucenicii Mei? - Lura 2 2 ,1.1
Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi bateau
joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se
mântuiască şl pe Sine însuşi, dacă El este
Hrislosul, alesul lui Dumnezeu - Luca 23,35
429
Şi stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând,
a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi
cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta
picioarele Lui şi le ungea cu mir - Luai 7,38
Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite
pe fiul meu cel iubit; poate se vor ruşina de
el - Lwciî 20,13
Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, l-a arătat
într-o clipă toate împărăţiile lumii - Luca 4,5
Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile
Luca 5, 3
Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a
îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu - Luai 13,13
Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care
sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe
piatră pentru că nu ai cunoscut vremea '
cercetării tale - Lura 19,44
Şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti
de piatră piciorul Tău - Luca 4, 11
Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu -
Lticn3,6
Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere
ieşea din El şi-i vindeca pe toţi - Luca 6,19
Şi toate mulţimile care veniseră la această prive­
lişte, văzând cele întâmplale, se întorceau
bătându-şi pieptul - Luca 2 3, 48
Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat
de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu
botezul lui loan - Luai 7,29
Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în
templu, ca să-L asculte - Luca 21,38
Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui
Dumnezeu - Luca 18,43
Şi toţi care îl auzeau se minunau de priceperea
şi de răspunsurile Lui - Luca 2,47
Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă,
zicând: Ce va fi oare, acest copil? Căci mâna
Domnului era cu el - Luca 1, 66
Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de
către păstori - LuCa 2,18
Şi toţi cunoscuţii Lui, şi fem eile care îl
însoţiseră din Galileea, stăteau departe,
privind acestea - Luca 23,49
Şi toţi îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele
hatului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu
este, oare, Acesta fiul lui Iosif? - Luca 4,22
Şi toţi plângeau şi se tinguian pentru ea. Iar El
a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme -
Luca 8,52
Şi toţi s-au mirat - Luca 1, 63
Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut
de mânie —Luca 4,28
 430
Ş i trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au
mers după F.l - Luca 5,11
Ş i trebuia, la praznic, să le elibereze un vinovat -
Luca 23,17
Ş i tu Capemaume, nu ai fost înălţat, oare, până
la cer? Până la iad vei fi coborât!-Lues 10,15
Ş i tu eşti dintre ei. Petru însă a zis: Omule, nu
sunt - Uiai 22,53
Ş i tu, oarecând, întorcând u-le, întăreşte pe (raţii
tăi - Lua i 22,32
Ş i ucenicii Lui !l întrebau: Ce înseamnă pilda
aceasta? - Liren 3,9
Ş i uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe
Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am
văzut astăzi lucruri minunate - Luca 5 ,26
Ş i un timp n-a voii, dar după acestea a zis întru
sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de
om nu mă ruşinez... - Lucn 18,4
Ş i unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi
’ ' î-â tăiat urechea dreaptă Liren 22,50
Şi urcândn-Se într-una din corăbii care era a lui
Simon, l**a rugat s-o depărteze puţin de la
uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea,
mulţimile - Lucn 5 ,3
Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din
Galilcea, au privit mormântul şi cum a fost
pus trupul Ltti—Lucn 23, S i - -
ins» iifli» »ană de rugăciune; dar voi aţi-
„■i —ftţimt din oa peşteră de tâlhari-.Irren 1%··4ά·.
Ş i va fi vouă spre mărturie - Luca 21,13
Şi va impară ţi peste casa lui lacov în veci şi
împărăţia Lui nu va avea sfârşii - Luca 1,33
Şi va merge înaintea Lui [Hristos] cu duhul şi
cu puterea lui Uie, ca să întoarcă inimile
părinţilor spre copii şi pe cei neascultători
ia înţelepciunea drepţilor, ca să-l gătească
Domnului un popor pregătit - Luca 1,17
ŞI vă/jiid âceasla, ucenicii iacov şi loan l-au zis:
Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer
şi să-i mistuie, cum a făcut şi flie? - lucn 9,54
Şi văzân d credinţa lo ţ El le-a ziss Omule, iertate
îţi sunt păcatele tale —Lricn 5,20
• Şi văzând pe lisus, strigând, a căzut înaintea
Lui şi cu glas mare a zis: Ce al cu mine,
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt?
Rogu-Te, nu mă chinui - Luca 8,28
Şi văzând, fariseul, carc-L chemase, a zis în sine:
Acesta de ar fi Prooroc, ar şti cine e şi ce fel
e femela aceasta care se atinge de El, că este
păcătoasă - Luca 7,39
Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să
găzduiască la un om păcătos - Luca 19, 7
R E F E R IN Ţ E E V A N G H E L IC E
Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi
preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au
curăţit - Luai 17,14
Şi văzându-1 întristat, lisus a zis: Cât de greu
vor inlra cei ce au averi în împărăţia lui
Dumnezeu! - Luca 18, 24
Şi văzându-L rămaseiă uimiţi, iar mama Ltti a
zis către El: Fiule de ce ne-ai făcut nouă aşa?
lată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi -
Luca2 ,48
Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre
acest Copil - Luca 2,17
Şi văzându-1, Zaharia s-a tulburat şi fiică a căzut
peste el - Luca 1,12
Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el,
îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu
ruşine, te vei duce să le aşezi pe locul cel
mai de pe urmă - Luca 14,9
Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu
LI, decât numai pe Petru şi pe loan şi pe lacov
şi pe tatăl copilei şi pe mamă - Lucn S. 51
Şi venind la El, cei doisprezece l-au spus: Dă
drumul mulţimii să se ducă prin satele şi
prin sătuleţele dimprejur, ca să poposească
şi să-şi găsească mâncare, ca aici suntem in
loc pustiu -Lucn 9. 72
- Şi venind şi ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu
____ şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce
niMlnpIni mîntnirr în 1~-u«alim - 1urn 7 3 8
Şi venind, o află măturată şi împodobită -
Luca 11,25
Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de
neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre
voi - Luca 21,16
Şi veţi fi urâţi de toţi, pentru numele Meu -
Luat 21,17
Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziccţi-le: S-a
apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu -
Luca 10.9
Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe
stăpânul lor când se va întoarce de Ia nuntă,
ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă -
Luca 12,36
Şi voi s i nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi
bea şi nu fiţi îngrijoraţi - Luca 12,29
Şi voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în
încercările Mele - Luca 22,28
Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bună­
tăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te,
mănâncă, bea, veseleşte-te - Luai 12,19
Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi
robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi
ÎN T R E B U IN Ţ A T E D E S E O R I
călcatul picioare de neamuri, până ce se vor
împlini vremurile neamurilor - Li/ca 21,24
Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocuxea, foamete
şi ciumă şi spaim e şi semne mari din cer vor
fi - Luca 21,11
Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe
pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire
din pricina vuietului mării şi al valurilor -
Luca 21,25
Şi vor şedea la masă în împărăţia lui Dumnezeu -
Luca 13,29
Şi vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la
miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la
masă în Împărăţia lui Dumnezeu- Luai 13,29
Şi vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu v i
duceţi şi nu vă luaţi după ei - Luai 17,23
Şi vorbind EI, iată o mulţime şi cel ce se numea
Iuda, unui dintre cei doisprezece, venea în
fruntea lor. Şi el s-a apropiat de Iisus, ca să-L
sărute - Luca 22,47
Şi vorbind, au zis către El: Spune nouă, cu ce
pute refaci acestea, sau cine este Cel Ce Ţi-a
dat această putere? - Luai 20,2
Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi
a proorocit... - Luai 1, 67
Şi zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea
lut, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia -
Luca 12,27
Şi zic vouă: Oricine va H '” "
înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va
mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui
Dumnezeu - Lucn 32,8
Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele
Sale - Luca 24,40
Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la
Ierusalim - Luca 19,28
Şi zicând Hl acestea, s-au ruşinat toţi cei ce erau
împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucu­
ra de faptele strălucite săvârşite de El -
Luca 13,17
Şi zicând: Dacă Hi eşti regele iudeilor, mântu-
ieşte-Te pe Tine însuţi! - Luca 23,37
Şi zicea către ei: Secerişul este mull, darlucrătorii
sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul seceri­
şului, ca să scoată lucrători ia secerişul Său -
Luca 10,2
Şi zicea către toţi: Dacă voieşte dhevasă vină după
Mine, să se lepede de sine, să-şi ia Crucea în
fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie - Luca 9,23
Şi zicea către ucenicii Săi: Era un om bogat care
avea un iconom şi acesta a fost părăt lui că-i
risipeşte avuţiile - Luca 16,1
4 33
Şi zicea lui iisus: Fomeueşte-Mă Doamne, când
vei veni în împărăţia Ta - Luca 23,42
Şi zicea mulţimilor; Când vedeţi un nor ridi-
cându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine
ploaie mare; şi aşa este - Luca 12,54
Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâm­
bătă - Luca 23,54
Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea;
ieşind, o petrecea pe muntele ce se cbeamă
al Măslinilor-Lucn 21,37
Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi
i-a zis: Nu plânge! - Luca 7, 73
Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a
îndreptatşi slăvea pe Dumnezeu - Luca 13,13
Şi-L rugau pe El să nu Ic poruncească să meargă
în adânc - Luca 8,31
Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi,
să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte
pe tatăl tău şi pe mama ta - Luni 78,20
Ştiu ce voi face, casămâ primească în casele lor,
când voi fi scos din iconomie - Lucn 16,4
T
Taci şi ieşi din el. Iar demonul, aruncându-1 în
mijlocul sinagogii, a ieşit din el cu nimic
vătămându-1 - Luca 4 ,35
Taie-1; de ce să ocupe locul în zadar? - Luai 13,7
-fa tă ; am greşit la cerşi înaintea ta - Luai 15,18
Tată, am greşit la cerşi înaintea ta şi numai sunt
vrednic să mă numesc fiul tău - Luca 15,21
Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere -
Luai 15,12
Tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui,
mama împotriva fiicei şi fiica împotriva
mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora
împotriva soacrei - Luca 72, 53
Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine
şi toate ale mele ale tale sunt - Lu ca 1 5 ,3 1
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se
numele Tău - L u ca 1 1 ,2
Tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi-Lues 2,48
Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea -
L u ca '12, 3 0
Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al Cerului
şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei
înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperii
pruncilor. Aşa Părinte, căci aşa a fostînaintea
Ta, bunăvoinţa Ta - Luca W , 21
Te ştiu cine eşti: Sfântul iui Dumnezeu- Luni 4,34
Te voi însoţi, oriunde Te vei duce - Lu ca 9,57
432
Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti
de piatra piciorul Tău - Luai 4,11
Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are
putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă,
de acela să vă temeţi - Luca 12.5
Tintp de patruzeci de zile, fiind ispitit de
diavolul. Şi în aceste zile nu a mâncat nimic;
şi sflrşindu-se ele, a flămânzit - Luca 4 ,2
Tinere, ţie îţi zic, scoala-te - Luca 1,14
Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată,
decât vouă ~ Luai 10,14
Toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu -
Luat 3,6
Toată mulţimea căuta să se atingi de El că putere
ieşea din El şi-i vindeca pe toţi - Luca 6,19
Toată mulţimea poporului, în timpul tămâierii
era afară şi se ruga - Luca 1,10
Toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am
prins, dar, după cuvântul Tău voi arunca
mrejele - Luca 5,5
Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau
iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc -
Luca 16,14
Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele -
Luca ÎS, 11
Toate ale mele ale tale sunt - Luca 15,31
Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni
nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl,
şi Cine este Tatăl, decât numai Fiul şi căruia
voieşte Fiul să-i descopere -Luca 10,22
Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau,
beau cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau -
Lvca 17,28
Tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat
de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se
cu botezul Iui loan - Luca 7,29
l ot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în
templu, ca să-L asculte —Laica 21,38
Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare,
îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să
mă supere - Luca 18,5
Toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu -
Luca 9,43
Toţi care îl auzeau se minunau de priceperea şi
de răspunsurile Lui - Luca 2,47
Toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând; Ce
va fi oare, acest copil? Căci mâna Domnului
era cu el -Luca 1,66
Toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de
către păstori - Luca 2 ,18
REFERINŢE EVANGHELICE
Toţi câţi aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau
la El; iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare
dintre ei, îi făcea sănătoşi - Luca 4,40
Toţi ll încuviinţau şi se mirande cuvintele harului
care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este;
oare, Acesta fiul lut losif? - Luai 4,22
Toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El
a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme -
Luca 8,52
Toţi s-au mirat -Luca 1. 63
Toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut
de mânie - Luca 4,28
Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm,
căci fratele tău acesta mort era şi a înviat,
pierdut era şi s-a aflat - Luca 15,32
Trebuie să binevestesc împărăţia lui Dumnezeu
şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost
trimis - Luca 4,43
Trei ani sunt de când vin şi caut rod în smo­
chinul acesta şi nu găsesc. Taie-1; de ce să
ocupe locul în zadar? - Luca 13,7
Trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei -
Luca 12,52
Tu Capernaume, nu ai fost înălţat, oare, până la
cer? Până la iad vei fi coborât! - Luca 10,15
TucşiiCelCevasă vină sau să aşteptăm pe altul? ~
Luca 7,19, 20
Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Dar El, certându-i,
nu-i lăsa să vorbească aceste^ că ştiau că El
este Hrisfosul - Lucă 4,41
Tu eşti Fiul Meu cel iubiţ, întru Im e am bine­
voit - Luca 3,22
Tu eşti regele Iudeilor? Iar EI răspunzând, a zis:
Tu zici - Luca 23,3
Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele
ce s-au întâmplat în el zilele acestea?
Luca 24, ÎS
Tu zid - Luai 23,3
Tu, pruncule, Prooroc al Celui Preaînalt te vei
chema, că vei merge înaintea feţei Domnului,
ca să găteşti căile Lui -Luca 1,76
Turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a Înecat—
Luca 8,33
Ţuma-vor în sânul vostru o măsură bună,
îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce
măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va
măsura - Luca 6,38
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Ţ
Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o
văd; te rog iartă-ma - Luca 14,18
Ţie tţi voi da toată stăpânirea aceasta şi
strălucirea Iov, căci mi-a fost dată mie şi eu
o dau cui voiesc - Luai 4,6
Ţie îţi zic Scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa
ta - Lura 5,24
u apei, şi-L ascultă? - Luca 8,25
Ucenici i lui loan postesc adesea şi fac rugăciuni,
de asemenea şi ai fariseilor, iar ai Tăi
mănâncă şi.beau - Luai 5 ,33
Ucenicii Lui îl întrebau: Ce înseamnă pilda
aceasta? - Luca 8, 9
Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile
şi mâncau - Lucii 6,1
Uimire ΐ-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu
şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi
lucruri minunate - Lucit 5,26
Umblând fără prihană în toate poruncile şi
rânduielile Domnului - Luca 1,6
Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu
cinci sute de dinari, iar celălalt cu dndzed -
Lucii 7,41
Un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi -
Luca 22,11
Un înger din Cer s-a arătat Lui şi-L întărea -
Luai 22, 43
Un levit, aj ungând în acel loc şi văzând, a trecut
pe a lă t u r i Liicîi 30, 32
Un om a sădit vie şi a dat-o lucrătorilor şi a plecat
departe pentru multă vreme - Luca 20,9
Un om avea doi fii - Luca 15,11
Un omcobora dela Ierusalimla Ieri hon,şi a căzut
intre tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi
l-au rănit, au plecat, lăsându-1 aproape mort -
Luca 1Ö, 30
Un om de neam mare s-a dus într-o ţară înde­
părtată, ca să-şi la domnie - Luca 19,12
Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat
pe mulţi - Luca 14,16
Un orb şedea lângă drum, cerşind - Luca 18,35
Un preot cobora pe calea aceea şi, văzând u-1, a
trecut pe alături - Luca 10,31
Un preot ctr numele Zaharia din ceata preoţească
a lui Abia - Lura 1,5
Ün samarinean, mergând pe cale a venit la el
şi, văzându-1 i s-a făcut milă - Luca 10,33
433
Un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui,
plin de bube - Luca 16,20
Una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind
ce spune - Luca 9,33
Una va fi luată şi alta va fi lăsată - Luca 17. 35
Unde este comoara voastră acolo va fi şi inima
voastră - Liicîi 12,34
Unde este credinţa voastră? Iar ei, temându-se,
s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare cine
este Acesta, că porunceşte şi vânturilor şi
Unde este încăperea în care să mănânc Pastile
cu ucenicii Mei? - Luca 22,11
Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii -
Luai 17,37
Unde voieşti să pregătim? - Luca 22,9
Unele femei care fuseseră vindecate de duhuri
rele şi de boli: Maria, numită Magdalena,
din care ieşiseră şapte demoni - Luca 8,2
Unii dintre ei au zis: Cu Beelzcbul, căpetenia
demonilor, scoate pe demoni - Luca '11,15
Unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se
cade a face sâmbăta? - Luca 6,2
Unul din farisei L-a rugat pe lisus să mănânce
cu el - Luca 7,36
Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a în tors cu
glas mare slăvind pe Dumnezeu - Luai 17,15
Unul dintre învăţătorii de Lege I-a zis: învăţă-
torule, acestea zicând, ne mustri şi pe noi! -
Lko! '11,45
Unul era datorcu cinci sute de dinari, iar celălalt
cu cincizeci - Luca 7,41
Unul se va lua şi altul se va lăsa - Luca 1 7 , 36
Urcându-Se într-una din corăbii care era a lui
Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la
uscat - Luca 5 ,3
Urmează-Mi - Luca 9,59
V
Va fi îu ţară mare strâmtorare şi mânie împo­
triva acestui popor - Luai 2 1 , 23
Va fi mare înaintea Domnului - Luca 1, '15
Va fi mare şi Fiul Celui Preaînalţ Se va chema -
Luca '1,32
Va împărăţi peste casa lui lacov în veci şi
împărăţia Lui nu va avea sfârşit -Luca 1,33
Va merge înaintea Lui [Hristos] cu duhul şi cu
puterea lui Ilie - Luca 1,17
Va mulţumi, oare, slugii că a făcut cele poruncite?
Cred că nu - Luca 17,9
434
Va veni şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o
va da altora. Iar ei auzind, au zis: Să nu se
întâmple! - Luca 20,16
Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege! Că împovăraţi
pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar
voi nu atingeţi sarcinile nici cel puţin cu un
deget-Lues 11, 46
Vai ţie Betsaida! Căci dacă în Tir şi în Sidon
s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi,
de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în
cenuşă - Lucu 70, l i
Vai ţie, Ilorazine! Vai ţie Betsaido! Căci dacă în
Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care
s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând
în sac şi în cenuşă - Luca 30,33
Vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mân­
gâierea voastră* Lues 6,24
Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi
vă veţi tângui - Luce 6,25
Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi
flămânzi - Lucn 6 ,25
Vai vouă! Că zidiţi mormintele Proorocilor pe
care părinţii voştri i-au ucis-Lum 11,47
Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine.
Căci tot aşa făceaţi Proorocilor mincinoşi
părinţii lor - Uica 6,26
Vai vouă, cărturarilor şi farisei lor făţarnici! Că
sunteţi ca mormintele ce nu se văd, şi
oamenii, care umblă peste ele, nu le ştiu -
Lu call,44
Vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă
şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi
la o parte dreptatea şi iubirea dc Dumnezeu;
pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea
să nu le lăsaţi - Luca 11,42
Vai vouă, fariseilor! Că iubiţi scaunele din faţă în
sinagogi şi închinăciunile în pieţe-jUwi 11,43
Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat
cheia cunoştinţei, voi înşivă n-a ţi intrat, iar
pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat -
Luca 11,52
V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat
de (ale şi n-aţi plâns - Luca 7,32
V-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste
scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului,
şi nimic nu vă ra vătăma —Luca 10,19
Vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi
ridice către cei, ci-şi bătea pieptul, zicând:
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului -
Luai 18,13
Vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi
pentru tot poporul - Luai 2 ,10
REFERINŢE EVANCHEUCE
Vă întreb pe voi, ce se cade a face sâmbăta: a
face bine sau a face rău? - Lucn 6, 9
Vă spun că Dumnezeu poale şi din pietrele
acestea să ridice fii lui Avraam - Luca 3,8
Vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de
cei ce ucid trupul şi după aceasta n-au ce sa
mai facă - Luca 12,4
Vă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici,
care nu vor gusta moarte^ până ce nu vor
vedea împărăţia lui Dumnezeu - Luca 9,27
Vă spun: Nu ştiu de unde sunteţi. Depărtaţi-vă
de la Mine toţi lucrătorii nedreptăţii -
Luca 13,27
Vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să
pregătiţi -Luca 22,12
Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă
de acela care, după ce a ucis, are putere să
arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela
să vă temeţi - Luca 12,5
Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, şi spti-
neii-Mi... - Luca 20,3
Văzând aceasta, ucenicii Iacov şi loan l-au zis:
Doamne, vrei si zicem să se coboare foc din cer
şi să-i mistuie, cum a făcut şi nie? - Luca 9,54
Văzând credinţa lor. El le-a zis: Omule, iertate
îţi sunt păcatele tale - Luca 5, 20
Văzând pe lisus, a căzut cu faţa la pământ şi I
s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi
să mă curăţeşti - l uca 5,12
Văzând pe lisus, strigând, a căzut înaintea Lui
şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, lisuse,
Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te,
nu mă chinui - Luca 8,28
Văzând, fariseul, carc-L chemase, a zis în sine:
Acesta de ar fi Prooroc, ar şti cine e şi ce fel
e femeia aceasta care se atinge de El, că este
păcătoasă —Luca 7,39
Văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă -
Lua15,10
Văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să
găzduiască la un om păcătos - Luca 19,7
Văzând-o Domnul, 1 s-a făcut milă de ea şi i-a
zis: Nu plânge! - Luca 7,13
Văzându-L rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis
către El: Fiule de ce ne-ai făcut nouă aşa? -
Luca 2,48
Văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre
acest Copil - Luca 2,17
Văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând
Înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul
din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a
tămăduit îndată - Litco 8,47
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu
însumi sunt; pip ăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul
nu are came şi oase, precum Mă vedeţi pe
Mine că am - Luat 24,39
Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni
întru numele Meu, zicând: Eu sunt, şi
vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei -
Luai 21, 8
Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa
cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale—Luca
12,15
Vei chema numele lui lisus - Luca 1,51
Vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema
numele lui lisus - Luca 1,31
Vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găieşti
căile Lui -Luca 1,76
Vei naşte Fiu şi vei chema numele lui lisus
Luca 1,31
Venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El,
decât numai pe Petru şi pe loan şi pe lacov şi
pe tatăl copilei şi pe mamă - Luca 8,51
Venind la El, cei doisprezece l-au spus: Dă
drumul mulţimii să se ducă prin satele şi
prin sătuleţele dimprejur, ca să poposească
şi să-şi găsească mâncare, ca aici suntem în
loc pustiu - Luai 9,12
Venind la lisus, L-au rugat stăruitor zicând:
Vrednic este să-i faci iui aceasta - Luca 7,4
Venind şi ea în .iieLeeas, lăuda pe Dumnezeu
şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce
aşteptau mântuire în Ierusalim - Luca 2,38
Venind, o află măturată şi împodobită - Luat
13,25
Venind vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! -
Luca 13,14
Veniţi, că iată toate sunt gata - Lua1 14,17
Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua In care
ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu
ştie şi o va tăia în două, iar partea ei va
pune-o cu cei necredincioşi - Luai 12,46
Veni-vor zilele când veţi dori să vedeţi una din
zilele- Fiului Omului, şi nu veţi vedea -
Lucn 37,22
Vestind în toată cetatea câte îi făcuse lisus -
Luca 8 ,39
Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de nea­
muri şi d e prieteni, şi vor ucide dintre voi -
Luat 21,16
Veţi fi fiii Celui Preaînalţ, că El este hun cu cei
neinulţumitori şi răi - Luai 6,35
Veţi fi urâţi de toţi, pentru numele Meu -
Luca 23,17
435
Veţi găsi un Prunc înfăşat, culcat în iesle -
Luca 2,32
Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi
apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu
lacrimi. Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu
părul ei - Luca 7,44
Vezi! Credinţa ta te-a mântuit - Luca 18,42
Vi s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos
DomnuL în cetatea lui David - Luca 2,11
Vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc
vouă: Nu Mă veţi mai vedea până ce va veni
vremea când veţi zice: Binecuvântat este Cei
Ce vine întru numele Domnului! - Luat 33, .15
Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ?
Vă spun că nu, ci dezbinare - Luca 12,53
Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât
îmbrăcămintea - Luca 12,23
Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în Cer
aşa şi pe pământ - Luci) 11,2
Vinde toate câte ai şi leîmparte săracilor, şi vei
avea comoară în Ceruri; şi vino şi urmează
Mie -Luca 18, 22
Vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziceţi-le: S-a
apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu -
Luca 10,9
Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; fa-
ccţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară
neîmpuţinată în Ceruri, unde fur nu se
apropie, nici molie nu o strică - Luai 32,33
Vino după Mine - Luca 5,27
Vino îndată şi şezi la masă - Luca 17,7
Vino şi urmează Mie - Luca 18,22
Vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi
împreună se vor păstra - Luca 5,38
Voi arunca mrejele - Luca 5,5
Voi aţi făcut din ea peşteră de tathari-Luoi 19,46
Voi însă şederi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca
cu putere de Sus - Luca 24, 49
Voi nu atiiigeţi sarcinile nici cel puţin cu un
deget-Luca 13,46
Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea
şi nu fiţi îngrijoraţi - Luca 12,29
Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi
şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile
mele - Luca 12,18
Voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în
încercările Mele - lotca 22,28
Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe vot drepţi îna­
intea oamenilor, dar Dumnezeu cu-noaşte
inimile voastre; căci ceea ce la oameni este
înalţ, urâciune este înaintea lui Dumnezeu -
Luat Ϊ6; ÎS
436
Voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii -
Luca 12, 7
Voi sunteţi martorii acestora - Luca 24,48
Voi trimite la ei Prooroci şi Apostoli şi dintre
ei vor ucide şi vor prigoni - Lmoi 11, 49
Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor
ruşina de el - Luca 20,13
Voi zice sufletului meu: Suflete, ji multe bună­
tăţi strânse pentru mulţi ani; odîhneşte-te,
mănâncă, bea, veseleşte-te - Luai 12,19
Voi ziceţi că Eu sunt - Luca 22,70
Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra de pe
el - Luai 5,13
Vor fi semne In soaţe, în lună şt în stele, iar pe
pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire
din pricina vuietului mării şi al valurilor -
Luca 21,25
Vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi;
şi dealurilor: Acoperiţi-ne - Lura 23,30
Vor vedea pe Fiul Omului venind pe noţi cu
putere şi cu slavă multă - Luca 23,27
Vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la
miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la
masă in împărăţia lui Dumnezeu - Luat 13,29
Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâ­
ne piatră pe piatră care să nu se risipească -
Luca 21,6
Vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l
împlinească în Ierusalim - Luat 9,31
Vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăj­
maşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe
voi - Luca 6,27
Vouă va este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei
lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, vă­
zând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă
Luca 8,10
Vrednic este să-i faci lui aceasta - Luca 7,4
Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi;
dar Fiul Omului n-are unde sărŞi plece
capul - Luca 9,58
z Zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine
Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el -
Luca 1,12
Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în
rândul săptămânii sale - Lucu 1,8
Zaharia din ceata preoţească a lui Abia - Luat 1,5
Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a
proorocit zicând - Luai 1, 67
Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta
trebuie să rămân - Luca 19,5
REFERINŢE EVANGHELICE
/aiieu, stând, a zis cătreDomnul: Iată, jumătate din
averea mea, Doamne, o dau săracilor- Luca 19,8
Zi acestei pietre să se facă pâine - Lucii 4,3 ■
Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, până
cc de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu
Mă cunoşti - Luca 22, 34
Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti
şi cel din urmă ban - Luca 12,59
Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat ia
casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă
pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe
sine se va înălţa - Luai '18,14
Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar
Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare,
credinţă pe pământ? - Luai 18,8
Zic vouă că nici în lsrail n-am aflat atâta credinţă
- Lucii 7, 9
Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui
Dumnezeu pentru un păcătos care se
pocăieşte - Luca 15,10
Zic vouă: Că aşa şi în Cer va fi mai multă
bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte,
decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care
η-au nevoie de pocăinţă —Luca 15, 7
Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în ziua
aceea, decât cetăţii aceleia -- l,uca 10,12
Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce
nu are şi ceea ce arc i se va lua - Luca 19,26
Zic vouă: Chiar dacă, sculându-se, nu i-ar da
pentru că-i este prieten, dar, pentru îndrăz­
neala lui, sculându-se, îi va da cât îi trebuie -
Luca 11,8
Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor
striga - Luca 19,40
Zic vouă: în noaptea aceea vor fi doi într-un
pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat -
Luca 17, 34
Zic vouă: între cei născuţi din femei, nimeni
nu este mai mare decât loan; dar cel mai mic
în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare
decât el - Luca 7,28
înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va
mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui
Dumnezeu - Luca 12,8
Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în
mâinile oamenilorpăcătoşi şisăfierăstig 'it,
iar a treia zi să învieze - Luca 24,7
Zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească
multe şt să fie defăimat de către bătrâni şi
de către arhierei şi de către cărturari şi să fie
omorât, iar a treia zi să învieze - Luai 9,22
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Zicând El acestea, s-au ruşinat toţi cei ce erau
împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de
faptele strălucite săvârşite de El - Lin« .13,17
Zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe
învăţătorul - Lnca 8,49
Zicând: Binecuvântat este Împăratul Care vine
întru numele Domnului! Pace în Cer şi slavă
întru cei de Sus —inea 19,38
Zicând: Ce este acest cuvânt? CS porunceşte
duhurilor necurate, cu stăpânire şi cu
putere, şi ele ies - Lucit 4. 36
Zicând: Copilă, scoală-te! - Luca 8,54
Zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Ce) Ce este
mai tare decât mine. Căruia nu sunt vrednic
să-I dezleg cureaua încâlţăminlelor. El vă va
boteza cu Duh Sfânt şi cu foc - Luca 3,16
Zicând: lnlr-o cetate era un judecător care de
Dumnezeu nu se temea şi de om nu se
ruşina - Luca 18,2
Zicând; Mergeţi în satul dinaintea voastră şi,
intrând în el, veţi găsi un mânzlegat pe carre
nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată -
Lucii 19,30
Zicând: Spune nouă daci eşti Tu Hristosul. Şi El
le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veţi crede -
Luca 22,67
Zicându-le: Scris este: „Şi va fi casa Mea casă
de rugăciune"; dar voi aţi făcut din ea
peşteră de tâlhari - Luca 19,46
Zicea către ei: Secerişul este mult, dar lucrătorii
sunt puţini; rugaţi dea pe Domnul secerişu­
lui, ca să scoată lucrători la secerişul Său -
Luca 10,2
Zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină
după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia
crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie -
Luca 9,23
437
Zicea loan mulţimilor care veneau s i se boteze
de el: Pui <fc vipere cine v-a arătat să fugiţi
de mânia ce va să fie? - Luca 3,7
Zicea mulţimilor: Când vedeţi un nor ridi-
cându-5e dinspre apus, îndată ziceţi că vine
ploaie mare; şi aşa este - Luca 12,54
Ziceau că a înviat ca adevărat Domnul şi S-a
arătat lui Simon - Luca 24,34
Ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate -
Luc» 5,26
Ziceţi: Şi praful care s-a lipit de picioarele
noastre din cetatea voastră, vi-1 scuturăm
vouă - Luca 10,11
Zis-a către ucenici: Veni-vor zilele când veţi dori
să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi
nu veţi vedea - Luca 17, 22
Zis-a Dom nul Domnului meu: Şezi de-a
dreapta Mea - Luca 20,42
Zis-a Lui cineva din mulţime: învăţătorule,zi fra­
telui meu să împartă cu mine moştenirea -
Luca 12,13
Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi
judeca, slugă vicleană. Ai ştiut că eu sunt
om aspru: iau ce nu am pus şi secer ce nu
am semănat - Luca 19,22
Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau
cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii
tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi,
ca nu cumva să te cheme şi ei. la rândul lor,
pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată Lues 14,12
Zls-a unul către El: Te voi însoţi, ori unde Te vei
duce - Luca 9,57
Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântu­
iască? - Luca 18,26
Ziua era în templu şi învăţa iar noaptea, ieşi nd,
o petrecea pe muntele ce se cheamă al
Măslinilor - Luai 2 ?, 37
438
INDICE REAL ŞI ONOMASTIC
A Apostolii: rteagoniseala lor - Luca 22, 7-13; 22,
A bel - Lucu 11, 42-51
Ab iatac arhiereul - Luca 6,1-5
Adam - Luca 20, 27-40
A dam : a căzut pentru că şi-a pierdut trezvia -
Luca 22, 63-71
A dam : făcut de Dumnezeu - La oi 3,23-33
Adam : îngropat pe Golgota - Luca 23, 32-38
Adam : neascultarea sa - Luco 22,7-13
Adam : scoaterea lui din Rai - Luca 16,23-26
Adam : vieţuirea sa din Rai - Luca 23,39-43
adulterul —Leat 7 6 , 16-18; 1.8,9-14
agonisirea avuţiilor - Luca 12,13-15
agonisirea prietenilor cereşti - Luca 16,1-9
ajutorul lui Dumnezeu - Lîicij 22,28-34
aluatul fariseilor - Luca 12,1-3
alungarea vânzătorilor din templu - Luca 19,
45-48 + 20,1-8
am ânarea pocăinţei - Luca 13, 6-9
amăgirea hristoşilor mincinoşi - Luca '17,20-25
A na proorodţa îl mărturiseşte pe Hristos -L u ca
2, 36-40
Andrei: este ales Apostol - Litra 6 ,2 0 -2 6
Antihristul: ce sc cade a face în ziua venirii sale -
Luü! 17,31-33
Antihristul: nu se cuvine să ne plecăm înaintea
lui - Luca 1 7 ,31-33
Antihristul: uşurătatea oamenilor din vremea
lui - Luca 17, 26-30
Antihristul: va fi locaş a toată răutatea - Luca
17, 2 6-30
Antihristul: va veni atunci când se vor înmulţi
fărădelegile între oameni - Luca 17,16-30
«pocatastaza - Luca 16,23-26
apostolii mincinoşi - Luca 1,1-4
Apostolii: au putere duhovnicească - Luca 10,17-20
Apostolii: călăuzesc spre Hristos - Luca 19, 29-40
Apostolii: îi cer iui Hristos să îi înveţe să se roage -
Luca 2 1,14
Apostolii: îi cer lui Hristos să le sporească cre­
dinţa - L u ca 1 7 , 5-10
Apostolii: îi vor judeca pe iu d e i- Luca 1 1 ,1 4 -2 0
Apostolii: mănâncă grâu din semănături în zi
de sâmbătă - L u ca 6 ,1 - 5
IN D IC E R EA L
35-38
Apostolii: rteagoniseala lor în vremea propo­
văduiţii - Luca 10,4-9
Apostolii: nu au înţeles cuvântul învierii mai
înainte de răstignire - Luca 78, 31-34
Apostolii: nu cred învierea vestită de mironosiţe -
Lucu 24,1-12
Apostolic nu ştiu care dintre ei este mai mare -
Luca 9 ,46-50
Apostolii; num ele lor sunt scrise în Ceruri - Luca
10,17-20
Apostolii: prietenia dintre ei - Luca 22,21-27
Apostolii: prigonirea lor de către cei lumeşti -
Luca 10,1-3; 21,12-19:22, 35-33
Apostolii: primesc puterea de a tămădui - Luca
10,4-9
Apostolii: răsplătirile lor pământeşti şi cereşti -
Luca 18,24-30
Apostolii; rondele propovăduirii lor - Luca 5,1-11
Apostolii: se ceartă care dintre ei este mai mare-
Luca 22,21-27
Apostolii: se întorc de la propovăcluire - Lkch 9,
10-17
Apostolii: smerenia lor - Luca 22,35-38
Apostolii: strâng 12 coşuri de fărâmituri - Luca
9.10-17
Apostolii: strădaniile lor Luca 22, 35-38
Apostolii: sunt ca nişte miei în mijlocul lupilor -
Luca 10,1-3
Apostolii: sunt martorii Patimilor şi ai învierii
Domnului - Luca 24, 45-53
Apostolii: trebuie să se ferească de făţărnicie -
Luca 20,41-47
Apostolii: vestesc împărăţia lui Dumnezeu -
Luca 10,4-9; 10,10-12
Apostolii: vor fi prigoniţi şi omorâţi - Luca 10,
1-3; 21,12-19
Apostolii: vor judeca cele 12 seminţii ale lui
Israil - Luca 22,28-34
Apostolii; vor primi Duhul Sfânt - Luca 24,45-53
aproapele: cine este - Luca 10,29-37
aproapele: nedreptăţirea lui - Luca 11,37-41
Arhanghelul Gavriil: îl pedepseşte pe Zaharia
şi vesteşte naşterea lui loan - Luco 1,18-20
ŞI ONOMASTIC
Arhanghelul Gavriil: vesteşte Bunavestire -
Luca 1, 26-30; 1, 31-33,1 ,34-35; 1 ,36-33
arhiereu creştini: slujirea lor - buca 19,11-34
arhiereii iudei: îl întrebă pe Hristos cu ce putere
izgoneşte din templu - Luca 19,45-48 + 20,1-8
arvuna Duhului - Lucii 15,22-24
ascultarea - lu a i 23, 18-27
ascultarea cuvintelor Domnului - Luca 10,38 42
Avraam - Luca 19,1-10
Avraam: iubirea sa de străini - Luca 36,23-26
avuţia - Lifor 12,13-15
avuţia bogaţilor este a săracilor - Luca 16,10-13
avuţia duhovnicească a omului - Luca 15,11-16
avuţia omului - Luca 15, 31-16
avuţiile adunate din nedreptate - Luca 19,1-10
avuţiile; lepădarea lor - Luca 18,18-23
B cărturarii şi fariseii: îl urăsc groaznic pe Hristos -
Baraba; era un răzvrătitor şi un ucigaş - Luca
23, 38-27
bârna din ochiul nostru - Luca 6,41-45
Bartolomeu: este ales Apostol - Lncn 6,20-26
bărbăţia duhovnicească - Luca 12,4-7
bătrânii iudeilor: îl întrebă pe Hristos cu ce
putere izgoneşte din templu - burn 19, 45-
4S + 20,1-8
Bctloem: locul Naşterii Iui Hristos-Luce 1,65-75
binele ce ni se face: trebuie vestit tuturor - Luca
8 ,3 4 -3 9
biruinţa asupra morţii - Luca 23, 44-49
biruinţa asupra patimilor - Luat 10 ,3 8 -4 2
Biserica - Luca 23, 28-33
blidul: curăţarea lui - Luca 11, 37-41
bogaţii: darurile lor - Luca 2 1 ,1 -4
bogaţii: deşertăciunea lor-Luca 12, 16-21
bogaţii; nebunia lor - Luca 32, 26-23
bogaţii: prisosul lor - Luca 2 1 ,1 -4
bogaţii; starea lor la sfârşitul lumii - Lucit 17,
34-37
bogaţii: vor intra greu în Împărăţia Cerurilor -
Lura JS, 24-30
bogăţia în răutăţi - Luca 16, 27-31
bogăţia nedreaptă - Luca 16 ,1 -9
bogăţia pământească- Luca 16,10-13
bogăţiile pământeşti: chivemisirea lo r- Luca 16,1-9
Botezul în numele Sfintei Treimi -L u c a 2 4 , 45-53
botezul lui loan: de unde a fost- Luca 19,45-48 +
20,1-8
botezul pocăinţei: ajută „spre iertarea păcatelor" -
Luca 3,1-3
439
braţele părinteşti - Luca 25,17-21
Bunavestire - Luca 1, 26-30; 1, 31-33; I. 34-35;
1,36-38
bunătatea lui Dumnezeu - Luca 10, 29-37
bunătăţile cereşti: cum sunt ele - Luca 22, 28-34
bunătăţile pământului - Lucit 1 6 , 16 18
c
casa lui Dumnezeu: a ajuns peşteră de tâlhari -
Luca 13,34-35
catapeteasm a templului se sfâşie in vremea
răstignirii lui Hristos - Luca 23,44-49
căderea prin lemn - Luca 23,32-38
cămila prin urechile acului - Luca 18,24-30
cărturarii şi fariseii: cârtesc împotriva lui Hristos
şi a ucenicilor Săi - Luca 5 , 27-32
Luca 11,52-54
cărturarii şi fariseii: plini de pizmă împotriva
lui lisus - Luca 6,6-13
cărturarii şi fariseii: sunt lucrătorii cei răi ai viei -
Litra 2 0,9,16a
cărturarii şi fariseii: vor să depărteze noroadele
de la Hristos - Luca 12,1-3
cărturarii şi fariseii: vor să-L prindă pe Hristos
în cuvânt - Luca 11,52-54
cărturarii: făţărnicia lor - Luca 11,42-51
cărturarii: Îl întrebă pe Hristos cu ce putere
izgoneşte din tem plu- Luca 19,45-48 + 2 0 , 1-8
cârtirea fratelui fiului risipitor - Luca 15,25-32
cei din urmă vor fi întâi - Luca 13,23-30
cei dintâi vor fi pe urma - Luca 13, 23-30
cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu - Lum
7,17-30
cererea: stăruinţa ei - Luca 12, 9-13
Cerul: este patria oamenilor - Luca 1 5 , 17-21
cheia cunoştinţei - L u ca 1 1 ,5 2 - 5 4
chemarea lui Matei - Luca 5,27-32
chipul Iul Dumnezeu - Luca 20, 20-26
chipul pământesc - Luca 20, 20-26
chipul stăpdnitorului lumii - Luca 20,2 0-26
chivemisirea bogăţiilor pământeşti- Luca 16, 2-9
Cina cea de taină - Luca 22, 14-20
cine iubeşte mai mult - Luca 7,36-43
cine sunt iVlama şi fraţii Domnului - Luca 8,19-21
cinstea lumii - Luca 14, 7-1J
cinstirea părinţilor - Luca 14, 25-27; 18,18-23
citirea Sfintelor Scripturi - Luca 12,49-50
citirea vieţilor Sfinţilor - Luca 12, 49-50
ciuma de la sfârşitului lumii - Luca 21, 5-11
440
Cleopa şi Luca: inimile lor ardeau când Hristos
le tâlcuia Scripturile - l.u oi 2 4 , 25-35
Cleopa şi Luca: merg spre Emaus vorbind
despre cele pe trecute în Ierusalim - Li ica 24,
'13-24
Cleopa fi Luca: necredinţa lor pentru învierea
Domnului - Luca 24,13-24
Cleopa şi Luca: se întorc degrabă din Emaus şi
vestesc celor 11 Apostoli arătarea iui Hristos-
Luca 24,25-35
comoara cerească - Luca 72, 32-34
comorile nestricăcioase - Luca 1 2 , 32-34
comorile veşnice; dobândirea lor - Luca 12,41-44
credinţa - Luca 9 ,5 7 -6 2 ; 2 1 ,1 -4
credinţa de ia sfârşitul lumii: puţinătatea ei -
Luca 1 8 ,1 -8
credinţa: este temelia rugăciunii - Luca 1 8 ,1 -8
credinţa: puterea ei-Luca 7,44-50 ; 17.5-10:18,35-43
creştinătatea - Luca 2 1 ,2 8 -3 3
creştinii: cum se cuvine a fi ei - Luca 1, 46-50;
14,31-35
creştinii: se slăvesc în deşert cu Hristos dacă nu
împlinesc cuvintele Sale - Luca 73,23-30
Crucea Domnului; e dusă de Simon Cirincul -
L ucii 2 3 ,1 8 -2 7
Crucea Domnului: este slava Sa - Luca 17, 11-
19; 23,73-27; 23, 44-49
Crucea; este „semn ce stârneşte împotriviri" -
Luca 2 , 33-35
Crucea: este slava lui Hristos - Luca 17, 21-19;
2 3 ,1S-27; 2 3 , 44-49
crucea: este urmarea iui Hristos - Luca 9, 23-27
crucea: purtarea ei - Luca 14, 25-27
cugetul-Luca 72,51-53
cunoştinţa duhovnicească - Luca 22, 7-13
cunoştinţa: cheia ei - Luca 11,52-54
curăţia inimii - Luca 1,11
curvia - L u c a 18, 9 1 4 :1 8 ,1 8 -2 3 ; 2 2 , 39-46
cutremurele de la sfârşitului lumii -L u c a 21,5-11
cuvântul - Lu at 20, 20-26; 2 4 ,1 3 -2 4
cuvântul lui Dumnezeu: ascultarea şi împlinirea
lui - Luca 8 ,1 9 -2 1
cuvântul lui I Jumnezeu: este sabie - Luca 1 4 , 16-20
cuvântul lui Dumnezeu: plinirea lui - Luca 2.1,
27-32
cuvântul lui Hristos: se cade să fie propovăduit
tuturor - Luch 4 , 3 8 - 4 4
cuvintele (raţiunile) dumnezeieşti din făpturi -
Luca 22, 7-13
cuvintele lui Dumnezeu: cum sunt ele primite
de oameni - Luca 8 , 4 - 1 0
IN D IC E R EA L
D
dajdia Cezarului - Luca 20, 20-26
darul duhovnicesc - Luai 21, 37-375
darul facerii de minuni - Luca 17, 5-10
darul: îngroparea lui - Luca 19,15-28
darurile Duhului Sfânt-Luca 11,14-20; 15,2 2-24
darurile încredinţate învăţătorilor - Luca 12,47-48
darurile lui Dumnezeu - Lues 17, 5-10
datoria împlinirii poruncilor - Luca 17, 5-10
David: îl numeşte Domn pe Hristos- Luat 20,41-47
David: mănâncă pâinile punerii Înainte-Luca 6,1-5
David: tronul său - Luca 1 ,31-33
dărâmarea templului: când va ii - Luca 21,5-11
deosebirea dintre suflet şi duh - Luca 1,46-50
deşertăciunea - Luca 23,6-17
dezbinarea cea bună - Luca 12,51-53
dezbinarea Împărăţiei dracilor - Luca 1 1,14-20
diaconii: slujirea lor - Lirea 19, 21-14
Dionisie Areopagituî - Luca 12,51 -53:13,18-22
dobânda celui care Împlineşte poruncile - Luca
6,46-49 .
doi stăpâni: este cu neputinţă a-i sluji pe amândoi -
Luai 16,10-13
dracii: lucrarea lor - Lucn 12,21-26; 17, 5-10;21,
12-19; 22, 63-71
dracii: mărturiile lor sunt amestecate cu vicleşug -
Luca 4.31-37
dracii: simt alungaţi din oameni de către Hristos -
Luca 1,51-56
dracii: sunt pururea cârtitori - Luca 5,27-32
dracii: sunt stăpâniţi de înd răzneală şi de frică -
Luca 8,26-33
d racul necurăţiei - Luca 11, 21-26
dracul: pricinuitorul greutăţilor şi al căderii omului-
Luca 13,10-17
dracul: uneltirile lui - Luca 21,12-19
dragostea lui Dumnezeu - Lirca 12,42-51; 12,49-50
dragostea pentru om - Lues 10, 29-37
dreapta socoteală - Luca 11, 33-36; 12, 35-40;
12,41-44
dreptatea - Luca 1, 65-75; 7,44-50; 11,42-52; 15,
11-16
dreptatea lui Dumnezeu - Lues 18,1-8
duhul omului - Lac« 1 , 46-50
Duhul Sfânt: are puterea săvârşirii-Luca 2,2-4
Duhul Sfânt: daturile Sale - Luca 11,14-20; 15,22-24
Duhul Sfânt: este numit „degetul iui Dumnezeu" -
Luca 11,14-20
Duhul Sfânt: este Propovăduitorul cel mare -
Luca 12.1-3
ŞI ONOMASTIC
Duhul Sfânt: hula împotriva Sa - Luca 12, 8-12
Duhul Sfânt: lucrarea Sa în Inima omului -Luca
12.49-50
Duhul Sfânt Se pogoară asupra Mnidi Domnului -
Lucn 1.54-35
Duhul Sfâ nt: Se pogoară în chip de porumbel la
Botezul lui Hristos - Luai 3,19-22
Duhul Sfânt: va grăi întru cei ce mărturisesc -
Luc« 12, S-1.2
Duhul Sfânt: va veni asupra Apostolilor - Lucn
24,45-53
Duhul Sfânt vieţuirea întru Dânsul - Lucn 12,45-46
duhul: biruinţa sa împotriva trupului - Lucn
19, 29-40
duhurile răutăţii: care sunt ele - Luca S, 1-3
Duminica: ziua învierii - Luca 24,1-12
Dumnezeu: bunătatea Sa - Lucn 10, 29-37
Dumnezeu: credinţa în El - Luca 11,5-8; 11,9-13
Dumnezeu: este necinstit prin cei răi - Luai 11,1-4
Dumnezeu: este Prietenul oamenilor - Luca '11,
5-8:12,41-44
Dumnezeu: este Stăpânul celor vii - Luca 20,27-40
Dumnezeu: este Tatăl nostru - Luca 11,1-4
Dumnezeu: este Vistierul bunătăţilor - Luai 12,16-21
Dumnezeu: iubirea Sa de oameni -Luca 14,16-20;
15,11-16; 15.25-32; 17,11-19; 19,11-14
Dumnezeu: îl întâmpină pe om întru pocăinţă -
Lues 15, 37-21
Dumnezeu: judecăţile S a le - Luca 15,25-32
Dumnezeu: ne dă lucruri folositoare, nu nefolo­
sitoare - Lucii 11, 9-33
Dumnezeu: numai El este bun - Lues 18,18-23
Dumnezeu; pronia Sa - Luca 12, 4-7; 12, 22-26;
12, 27-31; 20, 9-16a; 21,12-19
Dumnezeu: Se slăveşte prin cei burii - Luca 11,1-4
Dumnezeu: urăşte cele înalte ale oamenilor -
Lucn 16,14-15
Dumnezeu: va face dreptate aleşilor săi - Luca
18,1-8
Dumnezeu: voia Sa - Luca 1.1,1-4
E fariseii: îl îndeamnă pe Hristos să fugă de Irod -
Elisabeta: era dreaptă înaintea lui Dumnezeu -
Luca 1, fia
ereziile hristoiogjce - Luca 22,39-46
Euharistia - Luca 5, 12-16; 13, 23-30; 15, 17-21;
22, 3946
Euharistia: înfiinţatea acestei Taine - Luca 22,34-20
evanghelia celor doisprezece: este eretică -
Luca 1,1-4
441
evanghelia egiptenilor: este eretică - Luca 1, '1 4
Evanghelia: desăvârşirea ei - Luca 16,16-18
Evanghelia: este lumină - Luca 1 2 , 1-3
Evanghelia: propovăduirea eî de către Apostoli -
Luca 24,45-53
Evanghelia: puterea sa - Luca 13, 18-22; 19. Ι-
ΙΟ; 2 4 ,36-44
Evangheliile: cuprinsul lor - Luca 21,37-38
Evanghcliştii: scrierile lor - Luca 21,37-38
Έ
facerea de bine: mal întâi se cuvine să o facem
către ai noştri - l.uca 4, 16-21
fapta bună cea lucrătoare—Luca 10,38-42; 11,27-32;
12.35-40; 12,4,1-44; 14,28-30; 22,14-20; 22. 7-13;
24,13-24,-24,3644
fapta bună: calea ei - Luca 13,23-30
fapta bună: începutul ei - Luca 6, 12-19
fapta bună: lucrarea ei - Luca 6,12-19
fapta cea bună - Luca 12,49-50; 13,1017; 15,22-24;
19,1-10
fapta cea bună din vremurile de pe urmă - Luca
17.31-33
faptele bune tăinuite - Luca 15,25-32
faptele: răsplătirea lor este veşnică - Luca 16,23-26
fariseii şi cărturarii: cârtesc împotri va lui Hristos
şi a ucenicilor Săi - Luch 5 , 27-32
fariseii şi cărturarii: II urăsc groaznic pe Hristos -
Luca 11,52-54
fariseii şi cărturarii: plini de pizmă împotriva
lui Iisus - Luca 6. 6-11
fariseii şi cărturarii: sunt lucrătorii cei răi ai viei -
Luca 20,9-16a
fariseii şi cărturarii: vor să depărteze noroadele
de la Hristos - Luca 1 2 ,1-3
fariseii şi cărturarii: vor să-L prindă pe Hristos
în cuvânt - Lucn 11,52-54
fariseii: erau iubitori de argint - Luca 1 6 , 14-35
fariseii: făţărnicia lor - Lucn 11,42-51
fariseii: îl batjocoresc pe Hristos - Luca 17 , 20-25
Luca 1 3,31-33
fariseii: mănâncă casele văduvelor - Luca 20,4147
fariseii: mintea lor este vicleană şi nestatornică -
Luca 7 . 31-35
fariseii: sunt morminte văruite - Luca 11,42-51
fariseii: zavistia lor împotriva lui Hristos - l.uca
13,33-33
făţărnicia cărturarilor şi fariseilor - Luca 11,42-51
făţărnicia: aluatul ei - Luca 22, 7.-3
442
femeia care a spălat cu lacrimi picioarele lui
Hristos - Luca 7,36-43
femeia care o fericeşte pe Maica Domnului -
Luca 11, 27-32
femeile care au turnat mir asupra lui Hristos -
Luca 7, 36 43
femeile mironosiţe: pregătesc miresme şi miruri-
Luai 2.3, 50-56
femeile mironosiţe: vestesc Apostoli lor învierea
Domnului - Luca 24,1-12
femei le mironosiţe; vin Duminica la mormântul
Domnului - Luca 24,1-12
femeile; îl plâng pe Hristos - Luca 23,18-27
fericirea păcătoşilor - Luca 15, 25-32
Fericirile - Luca 6, 27-36
fericit cel care nu se sminteşte întru Domnul -
Luca 7,17-30
fiii lui Dumnezeu - Luca 15,17-21
fiii luminii - Lucea 16,1-9
fiii nunţii; nu postesc - Luca 5 ,33-33
fiii nunţii: vremea postirii lor -- Luca 5, 33-39
fiii veacului acestuia - Luca 16, '1-9
fiii veacului acestuia: se înşirară şi se mărită -
Lit a 20,27-40
Filip: este ales Apostol - Luai 6,20-26
firea cuvântătoare (raţională)-Luca 15,1-10
fircaîngerească - Luca 12,32-34
firea omenească - Luca 12, 32-34; 13, 6-9; 15, Ι-
ΙΟ; 22, 7-13
firea omenească: a biruit întru Hristos - Luai
22,63-71
firea omenească: este iubitoare de viaţă - Luca
22,39-46
firea omenească: mântuirea ei - Luce 17,11-19;
24,36-44
firea omenească: neputinţa ci - luca 22,39-46
firea omenească: pătimirea ei - Luca 11,14-20
fiul risipitor - Luca-15,11-16
fiul risipitor: îşi vine întru sine - Luca 15,17-21
foametea de la sfârşitului lu m ii- Luca 21,5-11;
21,20-27
focul duhovnicesc al lui Hristos - Luca 12,49-50
focul Dumnezeirii - Luca 15,1-11)
fraţii Domnului - Luca 8,19-21
fiica de pedepse - Luna 12,54 59
frica lui Dumnezeu - Luca 12, 4-7
frica omenească - Luca 22,39 46
INDICE REAL.
G
galii ei enii omorâţi de Pilat - Lura 13,1-5
Gavriil Arhanghelul: îl pedepseşte pe Zaharia
şi vesteşte naşterea lui loan - Luai 1,18-20
Gavriil Arhanghelul: vesteşte Bunavestire -
Luca i: 26-30; 1, 31-33; 1,34-35; 1, 36 33
grija Măriei pentru cele veşnice - Luca 10,38-42
grija Măriei pentru cele trecătoare - Luca 10,38-42
grija pentru cele de trebuinţă - Luca 12,22-26
grija pentru îmbrăcăminte - Luci? 12, 27-31
grijiIşJaogăţici - Luca 8,11-15
grijile vieţii - Luca 3,10-18; 8,11-15; 21, 34-36
H
haina „de piele" a omului-Luca 13,10-17
haina Botezului - Luca 15,22-24
haina Slavei - Luca 35, 22-24
hainele lui Hristos: sunt împărţite după răstignire -
Luca 23,32-38
hoţia - Luca 18,18-23
Hristos: a adus pe pământ dezbinarea cea bună -
Luca 12.51-53
Hristos: a biruit prin blândeţe - Luca 1, 31-33
Hristos: a curăţit lumea de păcat - Luca 15,1-10
Hristos: a Doua Sa Venire - Luca 21,20-27
Hristos: a Doua Sa Venire va fi întru slavă - Luca
17,20-25
Hristos: a Doua Sa Venire va fi năpiaznică - Luca
17,26-30; 17,34-37
Hristos: a Doua Sa Venire va fi noaptea - Luca
17,34-37
Hristos: a înviat a treia zi - Luca 2 4 ,1-12
Hristos: a murit pentru mântuirea oamenilor -
Lura 22,21-27
Hristos: a purtat grijă de Apostoli - Luca 22,35-38
Hristos: a purtat neputinţele şi păcatele noastre -
Luca 15,1-10
Hristos: a slujit tuturor - Luca 22,21-27
Hristos: a veni t deopo trivă pentru iudei şi pen fiu
păgâoi - Luai 14,21-24
Hristos: a venit să aducă „foc" pe pământ - Luca
12,4 9-50
Hristos: alege alţi 70 de ucenici şi îi trimite câte
doi la propoväduire-LuoJ 10,1-3
Hristos: arde de dragoste pentru luda - Luca
22, 47-53
Hristos: are scrisă vina deasupra Crucii - Luca
23,32-38
Hristos: binecuvintează pruncii - Lucn ig, 15-17
ŞI O N O M A S T IC
I Iristos·, blândeţea mustrării Sale - Cuca 12.13-15
Hristos: blândeţea Sa - L ucii 5,1-11; 22,47-53
Hristos: blândeţea şi dragostea Sa - Luca 23,32-38
Hristos: botează „cu Duh Sfânt şi cu foc" - Luai
3.10-1$
Hristos: Botezul Său - Luca 4,1-12
Hristos: bunătatea Sa - Cucrt 22.21-27; 22,54-62
Hristos: bunătatea şi blândeţea Sa -Luca 22,47-S3
Hristos: care este slava Sa - Luca 17, Tl-19
Hristos: călătoreşte împreună cu Luca şi Cleopa
spre lîmaus - Luai 24,13-24
Hristos: călătoria pe care o face k Ierusalim ia
12 ani - Luca 2, 41-50
Hristos: cele două firi ale Sale -l.uca 5,12-16
Hristos: cele două Ven iri ale Sale -Lu ai 21,25-33
Hristos: cunoaşte gândurile tuturor - Luai 5,17-26
Hristos: dă drept pildă un copil - Luca 9, 46-50
Hristos: dă voie diavolilor să intre în turma de
porci - Cuca S, 26-33
Hristos: după înviere, spre încredinţare, mănâncă
înaintea Apostolilor -Luca 24,36-44
Hristos: este „albina" - Luca 24, 36-44
Hristos: este „Piatra" - Lucit 6', 46-49
Hristos: este adus înaintea lui Pikt şi învinuit
pe nedrept - Luca 23.1-5
Hristos: este batjocorit de irod -Luca 23,6-17
Hristos: este batjocorit de ostaşi -Luca 22,63-71
Hristos: este culcat în iesle - l.uca 2, 5-14
Hristos: este din sămânţa lui David - Luai 19,29-40
Hristos: este Doctorul cel Mare - Luca 1 4 ,76-20
Hristos: este Domnul sâmbetei - Luca 6,1-5
Hristos: este Domnui secerişului - Luca 10, 2-3
Hristos: este Dumnezeu şi Om - Luca 6, 2-5;
23, 39-43
Hristos: este dus la Irod - Luca 23, 6-2 7
Hristos: este fiul lui David - Luca 20, 41-47
Hristos: este ispiti t de un învăţător de Lege -
Luca 10,25-28
Hristos: este ispitit pentru dajdia către Cezarul -
Luca 20, 20-26
Hristos: este Izvorul dreptăţii - Luca 23, 32-38
Hristos: este îndemnat de farisei să fugă de Irod -
Lncn 13,31-33
Hristos: este întrebat de sinedriu dacă este El
Hristosul - Luca 22,63-71
Hristos: este mai tare decât satana - Luca 11,21-26
Hristos: este ocârât ca un vrăjitor - Luca 11,14-2(7
Hristos: este om adevărat - Luca 22,39-46
Hristos: este pacea noastră - Luca 2, 8-14; 3,
19-22
Hristos: este piatra din capul unghiului - Luca
20, 766-29
443
Hristos: este preot după rânduiala lui Mekhiscdec -
Luai19.45-48+ 20,1-8
Hristos: este primit în templu de dreptul Simeon -
Lncn 2,25-32
Hristos: este prins şi dus în casa arhiereului -
Luca 22,54-62
Hristos: este răstignit pe Golgota între doi
tâlhari - Luca 23,32-38
Hristos; este spre căderea şi ridicarea multora -
Luca 2, 33-35
Hristos: este Unsul Tatălui - Luce 4,16-21
Hristos: este vândut pe 30 de arginţi -Luca 22,1-6
Hristos: felul în caro a fost ispitit - Luca 4,1-12
Hristos: fiind răstignit îl roagă pe Tatăl să-î ierte
pe iudei - Luai 23, 32-35
Hristos: frânge pâinea şi deschide ochii Apostolilor -
Luca 24,25-35
Hristos: fuge de slava omenească - L ucii 5,1-12
Hristos: grăieşte cele despre loan Botezătorul -
Ltice 7,17-30
Hristos: grăieşte despre dezbinarea împărăţiei
dracilor - Luci? 2 1 , 14-20
Hristos: grăieşte în pilde - Luca 3 , 4-10
Hristos: hula împotriva Sa - Luca 12, 8-12
Hristos: hulit pe Cruce de tâlhar - Luca 23,39-43
Hristos: I Se aduce oţet - Lucii 2 3 , 32-38
Hristos: iartă păcatele femeii care i-a spălat
picioarele cu lacrimi - Luca 7,44-50
Hristos: intrarea Sa în Ierusalim -Lu ca 19,29-40
' Hristos: iubirea Sa de oameni - Luca 5, 27-32;
13, 34-35
Hristos: izbăvirea noastră - Luca 1,65-75'
Hristos; îi alege pe cei doisprezece Apostoli -
Luca 6 , 20-26
Hristos: îi alungă pe vânzători din templu - Luca
19,45-48 + 20,1-8
Hristos: îi încredinţează pe Apostoli că a înviat
cu adevărat - Luca 24,36-44
Hristos; îi îndeamnă pe ucenici să se ferească
de aluatul fariseilor - Luca 12, '1-3
Hristos: îi întrebă pe ucenici cine îl socotesc a fi -
Luca 9,15-22
Hristos; îi învaţă pe Apostoli să se roage-Lwcrr 11,1-4
Hristos: îi învaţă pe ucenici prin Fericiri - Luca
6.27-36
Hristos: ii primeşte pe trimişii lui loan Botezătorul -
Luca 7,27-30
Hristos: îi primeşte pe vameşi şi pe păcătoşi -
Luca 15,1-10
Hristos: îi sfătuieşte pe cei 70 de ucenici când îi
trimite la propovăduire- Luca 70,4-9
444
H ristos:îi trimite pe cei doisprezece Apostoli la
propovăduite - Liica 9,1-6
Hristos: îi trimi te pe ucenici să îi aducă un mânz
pentru a intra în Ierusalim —Luca 19,29-40
H ristos: îi trimite pe ucenici să pregătească
Pastile - Luca 22,7-13
Hristos: ii va lumina pe Apostoli - Liica 21,12-29
Hristos: îl cheamă pe Matei să-l urmeze —Luc«
5, 27-32
Hristos: îl cheamă pe Zaheu - Liica 19,1-10
Hristos: îl dă pildă pe David care a m âncat
pâinile punerii înainte - Luc« 6 , 1-S
Hristos: îl tnviază pe fiul văduvei din Nain ~
Liica 7,11-16
Hristos: îl vindecă pe un om cu mâna uscată -
Luca 6,6-11
Hristos: împărăţia Sa —Luca 19,11-14
Hristos: îndreptează zavistia fariseilor - Luat
15.25-32
H ristos: în găduie diavolilor să răm ână pe
pământ - Luca 9, 2 6-33
Hristos: întăreşte credinţa Apostolilor - Luca
3 ,22-25
Hristos: întreabă de unde a fost botezul Iui loan -
Luai 19,45-48 + 20,1-S
Hristos: întreita Sa ispitire - Luca 4,1-12,4,13-15
Hristos: întru Sine se împlinesc Legea şi Prooro­
cii - Luca 24,36-44
Hristos: întruparea Sa - Luca 1, 36-3S
Hristos: învăţătura Sa este „vin nou" - Luca 5,
33-39
Hristos: învierea Sa - Luca 11,27-32
Hristos: îşi duce Crucea spre Golgota - Luca 23,
18-27
Hristos: îşi petrece noaptea îh Muntele Măslinilor-
Luca 21,37-33
Hristos: Ic îndeamnă pe femei sä se plângă pe
ele şi pe capiii lor - Luai 23, 28-31
î Iristos; le vesteşte ucenicilor că trebuie să păti­
mească - Luc« 9, 43-45
1Iristos: le-a dat ucenicilor putere să calce peste
„şerpi şi scorpii" - Luca 10,17-20
Hristos: Lui Ii sunt date toate de către Tatăl -
Luca 10, 22-24
Hristos: mănâncă cu vameşii şi păcătoşii - Luca
5,27-32
Hristos: mănâncă la Simon fariseu] - Luca 7,36-43
Hristos: mărturiseşte Dumnezeirea Sa - Luca
22, 63-71
Hristos: mărturiseşte pentru noi înaintea Tatălui -
Luca 12,8-12
Hristos: moare pc Cruce - Luca 23,44-49
IN D IC E R E A E
Hristos: moartea Sa este „botez" - Luca 12,49-50
Hristos: moartea şj învierea Sa - Luca 13,18-22
Hristos: ne cere să ne lepădăm de griji - Luca
12,27-31
Hristos: neamul Sau - Luca 3,23-38
Hristos: noroadele vin la El în templu pentru a-I
asculta cuvântul - Luc« 21,37-38
Hristos: nu fuge de pătimire ~ Lucii 4 ,22-30
Hristos: nu-i lasă pe draci să grăiască - Luca
4.38- 44
Hristos: numele Său este mai presus de toate
numele - Luca 23,18-27
Hristos: o înviază pe fiica lui lair—Luca 8,49-56
Hristos: o vindecă pc soacra lui Petru - Luca
4.38- 44
Hristos: pedeapsa pentru omorârea Sa - Lucn
11.42- 51
Hristos: plânge Ierusalimul —Liica 19,41-44
Hristos: plineşte proorociile - Luca 19, 29-40
Hristos: poartă grijă de Apostoli - Luca 17,20-25
Hristos: porunceşte duhurilor necurate - Lucii
4,31-37
Hristos: posteşte 40 de zile - Luca 4,1-12
Hristos: potoldşte furtuna pe mare - Luca 8,22-25
Hristos: prânzeşte la un fariseu - Luca 21,37-41
Hristos: prieteni i Săi - Luca 12, 4-7
Hristos: primeşte numele listis - Lac« 2 ,21-24
Hristos; propovăduieşte Dumnezeirea Sa - Lui»
20.42- 47
Hristos: propovăduieşte împărăţia lui Dumnezeu-
Luca 8, 1-3
Hristos: propovăduieşte în sinagoga din Naza-
ret-Lnca 4,16-21
Hristos: propovăduieşte mulţimilor împărăţia
lui Dumnezeu - Luc« 9 , 1 0 - 1 7
Hristos: Pruncul creştea şi Se întărea cu duhul -
L u ca 2 ,3 6 - 4 0
Hristos: rămâne cu Luca şi Cleopa in Emaus -
Lhcd 24, 25-35
Hristos: refuză să Se facă impărţitorul averilor
pământeşti - Luc« 1 2 , 13-15
Hristos: săvârşeşte Paştile nefiind potrivnic
Legii - Luc« 22. 7-13
Hristos; Schimbarea Sa la faţă - Lucit 9 , 28-36
Hristos: scoate un drac al muţeniei d.intr-un om -
Luca 12, 14-20
Hristos: Se arată din Betleem - Luca 12, 54-59
H ristos: Se arată după înviere în m ijlocul
Apostolilor - L u ai 2 4 ,3 6 -4 4
Hristos: Se botează ca să sfinţească pentru noi
apele - Luca 4 ,1 -1 2
Hristos: Se botează la 30 de ani - L u ca 3 , 23-38
Şi ONOMASTIC
H ristos: Se bucură în Duhul Sfânt pentru
Apostoli - Luca 10,21
Hristos: Se înalţă la Cer - Luca 24, 45-53
Hristos: Se îndreaptă spre Ierusalim şi Se opreşte
in Samaria - l.uca 9 , 51-56
Hristos: Se naşte în Betleem împlinind prooroda -
Luat 2,8-14
Hristos: S e roagă cu sudori de sânge - Luai
22, 39-46
Hristos: Se roagă în locuri pustii - Luca 5 , 12-16
Hristos: Se roagă toată noaptea în munte - Luca
6, 20-26
Hristos: S e supune Jui Iosif şi Maria - Luca
2, 51-52
Hristos: slujeşte oamenilor - Luai 12,35-40
Hristos: smerenia Sa - Luca 18,35-43
Hristos: tâlcuieşte Scripturile pentru Luca şi
Cleopa - Luca 24,25-35
Hristos: tâlcuieşte ucenicilor pilda semănăto­
rului - Luca 8,11-15
Hristos: tăierea Sa împrejur - Luca 2, 21-24
Hristos: tăm ăduieşte copilul îndrăcit - Li/cn
9, 37-42
Hristos: tămăduieşte şi sufletul şi trupul - Luca
5,17-26
Hristos; trebuie să pătimească - Luai 17, 20-25
Hristos: trimis în lume la plinirea vremii - Luca
14, 16-20
Hristos: trupul Său de după Înviere-Luat 2 4 , 13-24
Hristos: trupul Său este dăruitor de sfinţenie -
Luca 2,21-24
Hristos: trupul Său este izvor de sfinţeni e - Lucii
5,12-16
Hristos: trupul său este îngropat in giulgiuri dein
şi pus înlr-un mormânt nou - Luai 23,50-56
Hristos: unirea firii întru El - Luca 12,35-40
Hristos: va veni cu putere şi cu slavă multă -
Luca 21.20-27
Hristos: vesteşte că vânzătorul Său stă cu El la
masă - Luca 22, 21-27
Hristos: vesteşte întreita lepădare a lui Petru -
Luca 22,28-34
Hristos: vesteşte ucenicilor că trebuie să păti­
mească - Luca 18, 31-34
Hristos: vindecă domonizatul din Capernaum -
Luai 4,31-3?
Hristos: vindecă femeia cu scurgere de sânge -
Luai 8,40-44; 8, 45-48
Hristos: vindecă îndrăci tui din ţinutul Gherghe-
senilor - Luca 8, 26-33; 8,34-39
Hristos: vindecă mulţi oameni de boli şi de
duhuri necurate - Luca 6,20-26
445
Hristos; vindecă slăbănogul adus de cei patru -
l.uca 5, 37-26
Hristos: vindecă sluga sutaşului din Capernaum -
Luca 7,1-10
Hristos: vindecă un lepros-L u ca 5, 12-16
Hristos: vindecă urechea slugii arhiereului —
Luca 22, 47-53
Hristos: vine în casa Martei şi Măriei - l.uca 10,
38-42
Hristos: zămislirea şi naşterea Sa - Luca 1,34-35
hristoşii mincinoşi - Luca 21,5-11
hristoşii mincinoşi: amăgirile lor - Luca 17,20-25
hula împotriva Duhului Sfânt - Luca 12, 8-12
hula împotriva lui Hristos - Luai 12, 8-12
r
lacov al lui Alfeu: este ales Apostol - Luca 6,20-26
lacov al lui Zevedeu: este ales Apostol - Luai 6,
20-26
lacov şi loan, fiii lui Zevedeu, vor să pogoare
foc din cer peste samariteni - Luca 9.51-56
iadul - laica 16,23-26
iadul: a fost biruit prin O tic e - Luca 23, 28-31
lair vine înaintea lui Hristos - Luai 8 , 40-44
iam a drepţilor - Luca 21,28-33
iam a păcătoşilor - l.uca 21, 28-33
iconomia avuţiilor pământeşti - Luca 18, 24-30
Ierotei - Luca 13, 78-22
iertarea aproapelui - Luch 17, 7-4
iertarea păcatelor - Luai 24, 45-53
iertarea păcatelor; trebuie să o primim încă de
pe pământ - Luca 5, '17-26
Ierusalimul: căderea lui - Luca 19,41-44; 21,20-27
Ierusalimul: înconjurat de oşti - Luai 21, 20-27
lisus: este Mântuitorul -l.u ca 3, 31-33
Ilie şi Moise vin la Schimbarea la faţă a lui
Hristos - Lucii 9, 28-36
Hie: unde s-a înălţat el - Luca 24, 45-53
inima se lipeşte de comoară - Luca 12, 32-34
inima zdrobită - Luca 13, 23-30
Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului - Luca
19, 29-40
loan al lui Zevedeu: este ales Apostol - Luca
6,20-26
loan Botezătorul: este cei mai mare dintre cei
născuţi din femei - Luca 7,17-30
loan Botezătorul: găteşte căile Domnului - Luca
1, 76-80
loan Botezătorul; iese la propovăduire din
îndemnarea D uhului.Sfânt- Luca 3,1-3
446
loan Botezătorul: înainlemergător al Venirii
Domnului - Luca 1,15-17
loan Botezătorul: mărturiseşte pentru Hristos -
Luca 15-17
loan Boteză torul: merge în pustie - Luca 1.76-80
loan Botezătorul: nevoinţa sa - Luca 7, 17-30;
16,16-18
loan Botezătorul: pregăteşte norodul pentru
primirea lui Hristos - Lucit 1,15-17
loan Botezătorul: prooroceşte din pântecele
maicii sale - Luai 1,39-42; 7,17-30
loan Botezătorul: propovăduieşte botezul
pocăinţei - Luat 3, 1-3
loan Botezătorul: punerea numelui său - Luat
1,57-64
■loan Botezătorul: se naşte spre iertarea păcatelor
norodului - L«ca 1,1517
loan Botezătorul: se trage din neam preoţesc -
Luat 1,5
loan Botezătorul: se umple de Duh Slant din
pântecele maicii sale - Luca 1,15-17
loan Botezătorul; sfâtuirile sale - Luat 3,10-1.8
loan Botezătorul: smerenia Sa faţă de Hristos -
Luat 3,10-18
loan Botezătorul: trimişii săi la Hristos - Luat
7,17-30
ioana lui Huza; slujeşte lui Hristos-Luai 3 ,1-3
Iosif (logodnicul Fecioarei Maria): neamul său -
Lvcn 3,23-38
iosif din Arimateea: cere de la Pilat trupul iui
Hristos spre îngr opare - Luca 23,50-56
Iov: îndreptăţirea sa - Luca 18,9-14
irod (tatăl lui Irod tetrarhul): stăpâneşte după
ce au lipsit cârmuitorii iudei - Luca 1,5
Irod tetrarhul; îl batjocoreşte pe Hristos - Luca
23.6- 17
Irod tetrarhul; îl trimite pe Hristos înapoi la Pilat-
Luca 23,6-17
Irod tetrarhul: se împrieteneşte cu Pilat —Lucs
23.6- 17
Irod tetrarhul: se nedumereşte de cele făcute de
Hristos - Lucn 9, 7-9
ispitele - Luci1 11,1-4; 11,5-8; 11,9-13; 22, 39-46
ispitele: cum sunt ele meşteşugite de draci - Luca
12, 22-26
ispitele: îndurarea lor - Luca 12,35-40
ispitele: nu se cuvine să ne aruncăm întru ele -
Luca 4,1-12
ispitele: rugăciunea ce trebuie să o facem în
vremea lor - Luca 11,5-8
Ispitele: sunt de trebuinţă pentru mântuirea
noastră - Luca 8, 26-33
IN D IC E R E A ).
iubirea ceh»· pământeşti -Lure 73,30-77; Î4 .16-20
iubirea de argint-Luca 76,10-13; 17,1-4; 18,18-23
iubirea de averi - Luca 4,1-12; 4,13-15
iubirea dc deşertăciune - Luca 23,6-17
iubirea de oameni a lui Dumnezeu - Luca 5,27-32;
14,16-20; 15,11-16; 15,25-32; 19,11-14
iubirea dc oameni: lucrarea ci - Luca 23,6-17
iubirea de sine - Luca 18, 9-14
iubirea de slavă deşartă - Luca 4,1-12; 4,13-15;
20.41-47
iubirea de străini - Luca 10, 38-42
iubirea pentru aproapele - Luca 10, 25-28
iubirea pentru Dumnezeu - Luca 10,25-28
iubirea vrăjmaşilor - Luca 6,37-40
iubirea: cine iubeşte mai mult - Luca 7,36-43
Iuda al lui laco v: este ales Apostol - Luca 6,20-26
Iuda Galileianul şi învăţătura sa - Luca 13,1-5
Iuda lscarioteanul: este ales Apostol - Luca 6,20-26
Iuda lscarioteanul: îl trădează pe Hristos prin
sărutare - Lues 22, 47-53
Iuda lscarioteanul: îl vinde pe Hristos arhiereilor
şi cărturarilor - Luca 22,1-6
Iuda lscarioteanul: împietrirea sa - Luat 22,21-27
iuda Iscarioteanui: vine asupra lui Hristos -
Luca 22,47-53
iudeii:cercaHristossă fie răstignit-Luat 23,18-27
iudeii: cer semn din cer - Luca 11, 27-32
iudeii: devetcsc minunile iui Hristos- Luat 11,33-36
iudeii: dau mărturie mincinoasă împotriva iui
Hristos - 'Lucii 23,1 -5
iudeii: din neamul lor a venit Mesia - Luca 1,18-20
iudeii: gătirea lor pentru primirea lui Hristos -
Lirra 3,4-6
iudeii: i-au omorât pe Prooroci - Luai 11, 21-26
iudeii: împietrirea lor - Luca 23, 44-49
iudeii: nu mai au cârmuitor din neamul lor -
Luca 3,1-3
Iudeii: pătimirile lor din vremea căderii Ierusa­
limului - Luca 21, 20-27
iudeii: pedeapsa lor - Luca 23,28-31
iudeii: pedeapsa lor după ce L-au omorât Mesia -
Lum 1,21-23
iudeii: primesc semnul lui Ionâ - Lucn II, 27-32
iudeii: rânduiala petrecută cu ei - Luca 16,27-31
iudeii; roada lor - Luai 13,6-9
iudeii: socoteau Învierea morţilor întru viaţă
trupească - Luca 9, 7-9
iudeii: sunt pui de năpârci - Luca 3, 7-9
iudeii: zic că Hristos scoate demonii cu Beelzebul -
Luca 11,14-20
Şl ONOMASTIC
î înţelepciunea elinească - Luca 12, 51-53
îmbrăcămintea „de piele" a omului- Luca 13,10-17
împăcarea cu pârâtul - Luca 12,54-59
împărăţia Cerurilor - Luce 14,16-20; 23,39-43
împărăţia Cerurilor; dobândirea ei - Luai 12,32-34
împărăţia lui Dumnezeu - Luce 11, 1-4; ÎS, 15-
17;21, 28-33
împărăţia lui Dumnezeu: când şi cum va veni -
Luca 17,20-25
împărăţia lui Dumnezeu: este înlăunirul nostru -
Luca 17,20-25
împărăţia lui Dumnezeu: este învierea - Luca
22,14-20
împărăţia lui Dumnezeu: nu este lumească -
Luca 19,1.1-14
împărăţia lui Dumnezeu: nu va veni in chip
văzut —Luca 17, 20-25
împărţirea averilor: se face cu judecată - Luca
18,18-23
împătimirea de cele pământeşti- Luca 14,16-20
împrăştie rea minţii - Liren 12, 27-31
împrcună-pătimiiea cucei ce suferă-Luca 13,1-5
împuţinarea de suflet - Luca 1,15-17; 14,12-15
înalta cugetaTe: este urâciune înaintea lui
Dumnezeu - Litor 16,14-15
înălţarea iui ] iristos la Cet - Luca 2 4 ,45-53
înălţarea minţii - Luca 12, 27-31
îndemn ia mucenicie- Luca 12,8-12
îndrăciţii: sunt toţi aceia care săvârşesc poftele
dracilor - Luca 4, 31-37
îndrăzneala în rugăciune - Luca 18,1-8
îndreptarea vameşului - Luca 18, 9-14
îndreptările Domnului: ce sunt ele - Liren 1, 6b
înfierea dumnezeiască - Liren 1, 8-10; 3, 19-22;
11,5-8; 15,17-21; 15, 22-24; 20, 27-40
îngerii la mormânt: vestesc învierea Domnului -
Luai 24,1-12
îngerii: slujirea lor - Liren 15, 22-24
îngerul păzitor - Liren 11, 21-26
îngreuierea din saţiul mâncării şi al băuturii -
Luca 21,34-36
îngrijorarea pentru cele pământeşti - Liren 12,22-26
îngroparea darului - Luca 19,15-28
înmulţirea celor and pâini şi doi peşti - Lirer 9,10-17
intâistătătorii trebuie să fie pildă pentru ceilalţi -
Liren 12,45-46
întoarcerea din răutate - Luca 15, 22-24
întunecarea minţii - Luca 11,33-36
întuneric peste tot pământul în vremea răstignirii
iui Hristos - Liren 23,44^i9
447
înţelepciunea în cuvânt - Luca 2 1 .12-19
învăţătorii de Lege: osteneala lor neroditoare -
Luca 5, 1-11
învăţătorii: darurile încredinţate lor - Luca
12,47-48
învăţătorul adevărat - Luca 11,14-20
învăţătorul de Lege îl ispiteşte pe Hristos - Luca
10,25-28
învăţătura adevărată - Liren 11,14-20
învăţătura bună: este mângâietoare - Luca 3,10-18
învăţătura lui Hristos este „vin nou" - Luca
5, 33-39
învăţătura Sfinţilor: cum este ea - Luca 10,1-3
învăţătură pentru cei ce fac lucru învăţătoresc -
Luca 12.41-44
învierea fiicei lui lair - Luca 8,49-56
învierea fiului văduvei din Nain - Lues 7 ,11-16
învierea lui Hristos - Lnca 11, 27-32; 20, 27-40;
24,1-12
învierea morţilor - Luca 16,27-31
învierea; este împărăţia lui Dumnezeu - Luca
22,14-20
învierea: puterea sa - Liren 7 ,11-16
J
judecarea aproapelui - Liren 6, 41-45
judecata cea dreaptă - Ltrce II, 42-51
Judecata lui Dumnezeu - Liren 1,66,3, 7-9:11,1-
4; 12,54-59; 13, 23-30; 13,34-35; 14, 7-27
judecata lui Dumnezeu: va veni pe neaşteptate -
Luca 12,35-40
judecăţile lui Dumnezeu - Luca 15,25-32
L
Lameh - Liren 11,42-51 ■
lăcomia - Liren 12,22-26
lăcomia pântecelui - Liren 4, 1-12; 4,13-15
lăcomia: este groapă diavolească -Luca 12,13-15
legea duhovnicească —Luca 13, 6-9
legea firească - Liren 13, 6-9
legea lui Moise - Liren 13, 6-9
Legea: poruncile ei - Luca 29,1-10
'Legea: rânduiala şi vremea ei - Luca 16,16-18
legile date nouă: sunt trei - Luca 13,6-9
lemnul Crucii - Luca 24,45-53
lemnul desfătării păcatului - Luca 24,45-53
lemnul: căderea printru el - Liren 23,32-36
lenevirea - Liren 13, 23-30; 22, 39-46
448
lenevirea: pricină de înmulţire a răutăţii şi de
orbire duhovnicească - Luca 12, 47-43
lepădarea avuţiilor pământeşti - Luca 18,18-23
lepădarea celor pământeşti şi răsplătirea veşnică -
Luai 18,24-31)
lepra sufletelor - Luca 5 , 12-16
lepra: jertfa orânduită pentru izbăvire - Luca 5,
12-16
leproşii): starea lui - Luca 17,11-19
libertatea omului - Luca 15,11-16
locurile dintâi - Luca 14, 7-11
Luca şi Cleopa: inimile lor ardeau când Hristos
le tâlcuia Scripturile - Luca 24, 25-35
Luca şi C leopa: m erg spre Emaus vorbind
despre cele petrecute în Ierusalim - Luca 24,
13-24
Luca şi Cleopa: necredinţa lor pentru învierea
Domnului - Luca 24,13-24
Luca şi Cleopa: se întorc degrabă din Emaus şi
vestesc celor 11 Apostoli arătarea lui H ristos-
Lura 24,25-35
L uca: scrie E vanghelia sa pentru T eofil -
înamtecuvântare
lucrarea lăuntrică - Luca 17,5-10
lucrarea minţii - Luca 16, 27-31; 22, 7-13
lucrătorii fărădelegii: sunt ai diavolului - Luca
13, 23-30
lumea văzută - Luca 12. 35-40
lumina cunoştinţei - Luca 12,16-21
lumina nu se pune sub obroc - Luca 11, 33-36
lumina Schimbării la faţă - Luca 9,28 -36
luminătorul trupului este ochiul - Luca 11,33-36
Lupta cu păcatul - Luca 14,31-35
M mărimea de suflet - Luca 1,15-17; 14,12-15
M aka Domnului: aşezată în templu dimpreună
cu fecioarele - Luca '11, 42-51
Maica Domnului: este binecuvântată între femei şl
primeşte Bunavestire - Luca 1,26-30
Maica Domnului; este blagoslovită şi fericită de
o femeie din norod - Luca 11,27-32
Maica Domnului: este numită „Maria lui lacov"-
Uica 24,1-12
Maica Domnului: este rudă cu Elisabeta - Luca
1,36-33
M aica Domnului: m erge la Elisabeta - Luca
1, 39-41
Maica Domnului: naşte din Duhul Sfânt - Luce
2,21-24
Maica Domnului: păzea cuvintele în inima sa -
Luca 2,15-20
IN DICK REAL
Maica Domnului: prin sufletul său „va trece
sabie" - Luca 2, 33-35
Maica Domnului: rugăciunea sa de binecuvântare -
Luca 1,46-50; 1,51-56
Maica Domnului: se întoarce de la Elisabeta -
Luca 1,51-56
Maica Domnului: se întoarcem Nazaret împreună
cu losif şi Pruncul Hristos - Luat 2, 36-40
Maica Domnului: vine la Hristos împreună cu
fraţii Lui - Luca 8,19-21
Mama şi fraţii Domnului - Luca 8,19-21
mâhnirea de ta sfârşitului lumii - Luca 21,20-27
mândria - Luca 12,35-40
mândria: este lepădare de Dumnezeu-Lucal8,9 14
mânia - Luca 12,41-44
mânia: cum se cuvine a lucra această putere
sufletească - Luca 4,31-37
mânia: este fiară mare —Luca 18,18-23
maniheismul - Luca 22,21-27
mântuirea firii omeneşti - Luca 10,29-37; 24,36-44
mântuirea neamului omenesc - Luca 17,11-19
mântuirea păcătoşilor - Luca 19,1-10
mântuirea s a săvârşit prin Cruce - Luce 23. 44-49
mântuirea sufletului - Luca 9,23-17
mântuirea sufletului în vremea lui Antihrist -
Luca 17, 31-33 ,
mântuirea: este cu neputinţă la oameni - Luca
18,24-30
mântuirea: îi este cu putinţă lui Dumnezeu -
Luca 18. 24-30
mântuirea: se dobândeşte prin răbdare - Luca
21,12-19
Maria Magdalena: slujeşte lui Hristos - Lucu 8, .1-3
Matei: este ales Apostol - Luca 6, 20-26
mărturisirea întru Hristos -laica 12, 8-12
măsura vârstei bărbăteşti - Luca 12,4-7
micimea de suflet - Luca 1,15-17; 14,12-15
mielul pascal îl închipuie pe Hristos-Lura II, 52-54
mila lui Hristos pentru Ierusalim -Lira 19,41-44,
milostenia - Luca 11,37-41; 16,1-9; 19,15-28
milostenia adevărată - Luca 19,1-10
milostenia; către cei neputincioşi - Luca 14,12-15
milostenia: trebuie făcută către cd sărad - Luce
14,21-24
milostivirea - Luca 10,29-37
milostivirea: puterea ei - Luca 16,19-22
mintea - Luca 20,20-26
mintea: împrăştierea ei - Luca 12,27-31
mintea: lucrarea ei - Luca 76,27-31; 22, 7-13
mintea: tămăduirea ev - Luca 8.49-56
minunile - Luca 17, 5-10
minunile mincinoase - Luca 9,1-6
Şl ONOMASTIC
minunile: puterea de ale săvârşi - Luca 9 , 1-6
mironosiţele: pregătesc miresmeşd miruri- Luce
23,5 0-56
mironosiţele: vestesc Apostolilor învierea
Domnului —Luat 24,1-12
mironosiţele: vin Duminica la mormântul
Domnului - l,ucn 24,1-12
moartea - Luca 1,76 80
moartea bogatului nemilostiv - Luai 16.19-22
moartea lui Hristos - Luai 12.49-50
moartea pentru adevăr - Lucii 12,4-7
moartea săracului Lazăr - Luai 16,19-22
moartea trupului - Luca 21,12-19
moartea: a fost biruită prin Cruce- Luai 23,28-31
moartea: biruirea ei - Luce 22,14 20
moartea: este vrăjmaşul cel mai de pe urmă -
Luca 21. 28-33
moartea: puterea ei - Luca 20,27-40
Moise şi Iile vin la Schimbarea la faţă a lui
Hristos - Luca 9,28 36
Montan ereziarhul - Luca 24,45-53
moştenirea vieţii veşnice - Luai 18,18-23
mucenicia - Luca 12. 4-7; 12,8-12; .14, 25-27
N
nazaritenii: îşi bat joc de Hristos şi vor să-L
arunce în prăpastie - L u c a 4, 22-30
nădăjduirea în Dumnezeu - Luca 12, 27-31
nădejdea - Luca 13,1-8
nădejdea bogaţilor - Luca 18,24-30
nădejdea săracilor - Luca 18, 24-30
neagonisirea propovăduitorilor Lui Hristos -
Luca 9,1-6
neamul credincioşilor - Luca 21, 28-33
neamul omenesc - Luca 21, 28-33
neamul omenesc: suferinţa lui până în întruparea
Domnului - Luca 4,16-21
neascultarea - Luca 22,47-53
nebunia bogaţilor - Luca 12,16-21
necazurile de ia sfârşitul lumii - Luca 17, 31-33;
18,1-8
necinstirea părinţilor- Luca 18,18-23
necredinţa: pricină de necazuri - Luca 19,41-44
necredinţa: puterea ei - Luca 9,37-42; 16, 27-31
nedreptatea - Luca 16,10-13
nedreptăţirea aproapelui - Luca 11,37-41
neîmpătkriirea de cele pământeşti - Luca 16,10-13
nerăutatea - Liren 9,46-50
nerăutatea pruncilor-Luca 18,15-17
nesaţul de avuţii - Luce 12,16-21
Nestorie: erezia lui - Luca 13,10-17
Nestorie; hula ereziei sale - Luca 1, 34-35
m
netemerea de cei ce ucid trupul - Luca 12,4-7
nimic nu poate fi ascuns - Luca 12,1-3
numele lui lisus: puterea lui - Luca 9,46-50
nunta: necesitatea ei vine din moarte - Luca
2(1, 27-40
O
oamenii din ţinutul Gheţghesenilor îl roagă pe
Hristos să plece de la ej - Luca 8, 34-39
oamenii simpli: să le arătăm dragoste şi să nu i
defăimăm - Luca 4,38-44
oamenii: vor muri de frică în vremea sfârşitului
lumii - Luca 21, 20-27
ochiul: este luminătorul trupului - Luca îl, 33-36
omu l: îndumnezeirea sa - Luca 1,51 -56,1,8-10:3,
19-22; 11,5-8; 15,17-21; 15.22-24; 20,27-40
omul: vârstele sale - Luca 13, 6-9
orbul din Ierihon: tăria mărturisirii lui - Luca
18,35-43
origenismul - Luca 16, 23-26
osândirea aproapelui - Luca 6,41-45; 18,9 14
P
pacea adevărată - Luai 7,44-50
pacea cea bună - Luca 72,54-59
pacea duhovnicească - Luca 19, 29-40
paharul: curăţarea lui - Lucu II, 37-41
pâinea cea spre fiinţă - Luca 11,1-4
Pâinea cerească - Luca 2,15-18
pâinile punerii înainte - Luca 6,1 5
paiul din ochiul aproapelui - D ich 6,41-45
pârăşui: împăcarea cu el - Luca 12,54-59
patima mândriei - Luca 18, 9-14
patimile păcătoase: lucrarea lor-L u ca 19,1-10
patimile: biruinţa asupra l o r - Luca 10,38-42
patimile:, nelucrarea lor - Luca 2 3 ,18-27
patimile^pot fi biruite mai uşor la început- L ucii
9,46-30 ,
patimile: vin prin îndulcire şi prin întristare -
Luca 4,13-15
păcatul - Luca 20,20-26
păcatul: înd uIcirea şi lucrarea lui - Luca 15,11 -7 6
păcatul: puterea şi războiul lui - Luca 14,31-35
păcătosul: starea sa - Luca 15,1-10
păgânii: dobândesc mântuire - Luca 3,1-3
părerea dc sine - Luca 18,9-14
păstorii: primesc de la înger vestea Naşterii -
Luca 2,8-14
pătimirea cea rea - Luca 23,18-27
pătimirile din vremea sfârşitului: se voî scurta
pentru cei aleşi - Luca 21,34-36
450
pedeapsa păcătoşilor —Luca 12,47-48
pedeapsa pentru omorârea Iui Hristos - Luat
11,42-51
pedeapsa slugii necredincioase - Luca 12,47-48
pedeapsa veşnică - Luca 12, 54-59; 73, 25-30;
19, 15-28
pedeapsa vremelnică şi veşnică - Luca 12,4-7
peretele din mijloc al despărţituri! - Luca 14,21-24;
23,44-49
pescuirea minunată - Luca 5,1-11
petic nou la haină veche - Luca 5 , 3 3 -3 9
Petru (Simon): este ales Apostol - Luca 6,20-26
Petru: aude cocoşul - Luca 22,54-62
Petru: îl mărturiseşte pe lisus că este Hristosul
lui Dumnezeu - Luca 9,18-22
Petru: întreita sa lepădare - Luai 2 2 , 54-62
Petru: merge Ia mormânt şi găseşte giulgiurile -
Luca 24, 1-12
Petru; plânge cu amaT - Luca 22,54-62
Petru: taie urechea siugii arhiereului Luat 22,47-53
Petru : va deveni pildă de pocăinţă - Luca 22,28-34
Petru: vrea să facă trei colibe pe Tabor - Luca
9. 28-36
piatra din capul unghiului - Luca 2 0 ,16b-19
piatra e răsturnată de pe mormântul Domnului -
Luat 24,1-12
Pilat: îl eliberează pe Baraba - Luca 23,18-27
Pilat: î trimite pe Hristos la Irod, pentru cercetare-
Luca 23,6-17
Pilat: mărturiseşte că nu a găsit nici o vină întru
Hristos - Luca 23,1-5
Pilat: se împrieteneşte cu Irod - Luca 13,6-17
Pilat: vrea să-L slobozească pe Hristos - Luca
23, 6-17
pilda aluatului ascuns în trei măsuri de făină -
Luca 13,18-22
pilda bogatului care i-a rodit ţarina - Luca 12,16-21
pilda bogatului nemilosdv şi a săracului Lazăr-
Lttea 16,19-22; 16,23-26; 16,27-31
pilda celor doi datornici - Luca 7,36-43
pilda celui ce împrumută pâine în miez de
noapte - Luca 11,5 S
pilda celuia care este mai puternic-Luca 11,21-26
pilda copiilor care se joacă tânguindu-se şi
veselindu-se - Luca 7,31-35
pilda corbilor care nu seamănă şi nu seceră -
Luca 12. 22-26
pilda crinilor care nu torc şi nu ţes- Luai 12,27-31
pilda drahmei pierdute - Luca 15,1-10
pilda făcliei - Lucn 8,16-18
pilda fiului risipitor - Luca 15,11-16; 15,17-21;
15,22-24; 15,25-32
pilda grăuntelui de muştar- Lucn 13,13-22
IN D IC E R EA L
pilda iconomului credincios - Luca 12,41-44
pilda iconomului necredincios - Luca 12, 45-46
pilda iconomului nedrept - Luca 16,1-9
pilda înfrunzirii smochinului - Lucn 21, 23-33
pilda judecătorului nedrept - Lucn IS, 1-3
pilda lucrătorilor răi ai viei —Luca 20,9-16a
pilda m inelor- Lucn 19,11-14; 19,15-28
pilda născocită de saduchei cu cei şapte fraţi care
au murit - Lucn 20,27-40
pilda oii pierdute - Luca 12, 32-34; 15,1-10
pilda omului care a făcut cină şi i-a chemat pe
mulţi - Luca 14,16-20; 14,21-24
pilda omului care şi-a făcut casa pe piatră - Lucn
6.46-49
pilda paharului şi a blidului - Lucn 11,37-41
pilda pruncilor - Lucn IS, 15-17
pilda regelui ce porneşte la război—Luca 14,31-35
pilda samarineanuiui milosti v - Luca 10, 29-37
piida semănătorului - Luca 8,4-10; 8,1115
pilda sicomorului sădit în mare - Lucn 17,5-10
pilda slugii care se întoarce de ta păscut turme -
Luca 17,5-10
pilda slugilor care îl aşteaptă pe stăpân să se
întoarcă de la nuntă - Luca 12,35-40
pilda smereniei pruncului - Luca 9,46-50
pilda smochinului neroditor - Luca 13, 6-9
pilda tatălui care dă pâine fiilor săi - Lucn 13,9-13
pilda vameşului şi a fariseului - Luca 18. 9-14
pilda zidirii turnului - Luca 14.28-30
poarta cea strâmtă - Luca 33,23-30
pocăinţa - Luca 1 5 ,17-21; 79,1-10; 23,18-27
pocăinţa iii greşeli - Luat 17,1-4
pocăinţa: amânarea ei - Lucn 13,6-9
pocăinţa: care sunt roadele ei - Lucn 3, 7-9
pofta —Lucn 12,41 44
pomul bun face roade bune - Luca 6,41-45
pomul rău nu face roade bune - Lrice 6,41-45
porunca iubirii pentru aproapele - Lucn 10,25-28
porunca iubirii pentru Ilumnezeu - Luca 10.25-28
porunca iubirii vrăjmaşilor - Luca 6,37-40
porunca nejudecării aproapelui - Luca 6,41-45
poruncile Domnului: ce sunt ele - Lucn 1, 66
poruncile: datoria împlinirii lor - Luca 17,5-10
paetirea şi postul - Luca 18,9-14; 39,15-28
potolirea furtunii pe mare - Luca 8,22-25
prăbuşirea turnului din Siloam - Luca 13,1-5
preacurvia - Luca 16,16-18; 18,9-14
preoţii creştini: slujirea lor - Lucn 15, 22-24,
1 9 ,11-14
prietenii cereşti - Luca 16,1-9
prietenii lui Hristos - Luca 12,4-7
prieteşugul cu cei răi - Luca 12,51-53
primejdiile de la sfârşitul lumii - Luca 18,1-8
ŞI ONOMASTIC
prisosulboga ţilor este al săracilor - Luat 16,10-13
privegherea - l.uca 12, 35-40; 12,45-46; 14,1-6;
21,34-36
privegherea în rugăciune - Luca 21,37 38
pronia lui Dumnezeu - Luat 12,4-7; 21,12-19
prtxmxii mincinoşi - Luai 21,5-11
Proorocii: au fost omorâţi de iudei - Lum ii.21-26
Proorocii: călăuzesc spre Hristos-Luca 19,29-40
Proorocii: nu sunt primiţi în patria lor - Lucu 4,
22-30
proorociile pentru răstignirea şi învierea lui
Hristos - L ucii 24,25-35
propovăduiroa Botezului întru iertarea păcatelor-
Luai 24,45 53
propovăduirea Evangheliei: puterea ei duho­
vnicească - Luat 12,49-50
propovăduirea: va trece de la iudei la neamuri -
Luca 4,22-30
propovăduitorii lui Hristos: sărăcia şi neago-
niseala lor - Luce 9,1-6
pruncii: îl întâmpină pe Hristos - Luai 19,29-40
pruncii: nerăutatea şi simplitatea lor - Luca
9,46-50
punga: trebuinţa ei - l.uca 22, 35-38
purtarea crucii - Luai 14,25-27
purtarea de grijă a lui Dumnezeu - l.uca 12,4-7;
21,12-19
puterea credinţei - Luai 12,51-53; 17,5-10
puterea cuvintelor tăinuite - Luat 2,19-20
puterea de a săvârşi minuni - Luai 9,1-6
puterea faptelor bune tăinuite - Luca 15, 25-32
puterea învierii - Luca 7, 11-16; 20, 27-40
puterea minunilor - Luca 12,51-53
puterea necredinţei - Luca 9, 37-42
puterea numelui lui Iisus - Luca 9,46-50
puterea rugăciunii - Luca 11,1-4
puterea Scripturilor - Lum 16, 27-31
puterile sufleteşti şi lucrările lor - Luca 10,25-28
R satana: i-a cerut pe Apostoli spre ispitire - Luca
Raiul - Luca 16.23-26; 23,39-43
raţiunile (cuvintele) dumnezeieşti din făpturi -
Lum 22, 7-13
raţiunile (cuvintele) dumnezeieşti din făpturi -
Luca 22, 7-13
răbdarea:în ascultarea sfintelor slujbe - Uica 1,21-23
răbdarea: în osteneli - Luca 17, 20-25
răbdarea: în să vârşiiea celor bune - Luca 8,11-15
răbdarea: în suferinţe - Luca 17,20-25
răbdarea; trebuinţa ei - Luca 21,12-19
răsplătireapentru fapte este veşnică - Luca 16,23-26
răsplătirile cereşti - Luca 14,12-15
451
răsplătirile pământeşti - Luca 14.12-15
răsplătirile veşnice - l.uca 18, 24-30
Răstignirea lui Hristos - Luca 23,32-38
rătăcirea om ului- Lacn 15,11-16
răutatea - Luat 15, 71-16
răutatea; lucrarea ei - Luca 9, 57-62
războaiele de la sfârşitului hu nii- Lues 21,5-11
rânduielile bisericeşti - Luca 18,15-17
reaua pătimire - Luca 2 3,18-27
recensământul dinvrenx«hdQmrinius-Luai2,l-7
ridicarea prin lemnul Crucii - Luca 23, 32-38
roadele întrupării lui Hristos - Luca 1,8-10
roadele mântuirii - Luca 1,8-10
robii lui Dumnezeu - Lues 15.17-21
rugăciunea cu sudori de sânge - Luca 22,39-46
mgădunea din Grădina Ghetsimani - Luai 22,39-46
rugăciunea din vremea sfârşitului lumii - Luca
18,1-8
rugăciunea dreptului Simeon - Luca 2,25 32
rugăciunea înainte de a mânca - Lues 9,10-17
rugăciunea întru nădejde - Lues 18,1-8
rugăciunea stăruitoare -Lu ca 18,1-8; 21,37-38
rugăciunea Tatăl nostru - Luca 11,1-4
rugăciunea: puterea ei - Luca 11,1-4; 1 8,1-8
rugăciunea: să o uneltim pentru toate ale noastre -
Luca 6,20-26
rugăciunea: săvârşirea ei - l.uca 11,5-8
s
sabia: trebuinţa ei - Luca 22,35-38
Sângele şi Trupul Domnului - Luca 22,14 20
sângele tuturor drepţilor va fi cerut de la iudei -
Luca 11,42-51
sânu l lui Avraam - Luca 16,23-26
sarea; puterea ei - Lues 14,31-35
Satana: a intrat în Iuda - Luca 22, 1-6
satana: cade ca un fulger din Cer şi este foarte
neputincios - Lues 10,17-20
22,28-34
sa ţiul mâncării şi al băuturii - luca 27,34-36
săracii: starea lor la sfârşitul lumii - Luca 17,34-37
sărăcia pentru Hristos - Lues 8,1 -3
sărăcia propovăduitorilor lui Hristos - Lues 9,1 -6
sărăcia; starea ei fericită - Lues 18,24-30
sărbătoarea Azimelor - Luca 22, 7-13
sărutarea părintească - Lwrs 15,17-21
Schimbarea la faţă a lui Hristos - Luce 9, 28-36
Scriptura - Luca 20, 9-16a
Scriptura: duhul şi slova sa - Luca 3,10-18
Scripturile: cercetarea lor - Luca 20, 27-40
Scripturile: folosul cunoştinţei lo r-iv re 4,1-1.2
452
Scripturile: puterea lor - Luc« 16,27-31
scurtarea pătimirilor din vremea sfârşitului
lumii-Lucii 21,34-36
semn din cer - Luca 23,44-49
semne mari din cer la sfârşitului lumii-Lucn 21,5-lî
semnele plinirii vremii - Luca 12,54-59
semnele sfârşitului lumii -Luc« 21,5-11
semnele văzduhul ui - Luai 12,54-59
semnele Venirii în slavă altri Hristos-Liica 77,26-30
semnele vremurilor - Luc« 21,28-33
sfârşitul lumii - Lucii 17, 31-33
sfinţenia - Luca 1, 65-75
Sfinpi îl vor întâmpina pe Hristos la a Doua Sa
Venire - Luai 77, 34-37
Sfinţii vor străluci la a Doua Venire a lui Hristos -
Luca 17,34-37
Sfinţii: răsplătirea lor - Luai 23,39-43
Sfinţii: sunt prietenii lui Dumnezeu - Luc« 12,
41-44
Sfin(ii: vieţuirea lor - Luca 12, 8-12; 23,39-43
silogismele - Luca 12,51-53
Simon (Petru): este ales Apostol - Luc« 6,20-26
Simon Cirineul: duce Crucea lui Hristos —Luca
2 3 , 18-27
Simnn fariseul: făţărnicia şi neiubirca sa - L uca
7,44-50
Simon fariseul: vicleşugul său - Luc« 7, 36-43
Simon Zilotul. este ales Apostol - Luca 6,20-26
simplitatea pruncilor - Luca 18,15-17
simţirea - Luca 12,51-53
simţurile omului -Luca 12,4-7
sinedriul: îl întrebă pe Domnul dacă este El
Hristosul - Luca 12, 63-71
slava deşartă- Luca 9, 46-50; 14, 7-11; 16, 74-75;
18,9-14; 20. 41-47; 22,1-6
slava deşartă: aduce „vaiul" veşnic- Luca 6,27-36
slava deşartă: să fugim de ea-Luai 5,12-16; 8,49-56
slava lui Hristos - Luca 77, 77-79
slava lumii - Luai 74, 7-11
slobozenia omului —Luca 15,77-16
slugile lui Dumnezeu - Luca 15,17-21
slugile lui Hristos: cum înmulţesc minele ■Lina
19,15-2 8
slugile lui Hristos: cum primesc minele - Luca
79,77-14
slugile netrebnice - Luca 77,5-70
slujbele bisericeşti - Luc« 18,15-17
slujirea aproapelui - Luca 22,21-27
slujirea lui Dumnezeu: cum se cuvine a fi
cinstită - Luca 8,19-21
smerenia - Lut» 74,7-7.7; 74, 72-75; 78,9-74; 79,
1-10; 19,15-28; 22. 7-13
IND[CE REAL
smerenia lui Hristos - Luca 18,35-43
smerenia pruncilor - Luca 18,15-17
smerita cugetare - Luca 18, 9-74; 1 8 ,15-17; 19,
l-W ;22,28-34
smintelile - Lite« 12,45-46
smintelile; este cu neputinţă sa nu vină - Luca
17.1- 4
smintirea celor mai mici - Luca î 2,45-46; 17,1-4
soarele: s-a întunecat in vremea răstignirii - Lite«
23,44-49
spaimele de la sfârşitului lumii —Luca 21, 5-11;
21,20-27
Spovedania: puterea ei - Luin 7,1-10; 9,57-62
spovedania: puterea şi vremea ei - Luai 5,17-26
starea duhovnicească - Luca 14,12-15
starea sufletească - Luca 14,12-15
starea trupească-Luca 1 4 .12-15
stăpâni torul lumii - Luca 5,27-32; 20,20-26
stăruinţa în rugăciune - Lhch 6 ,20-26
stricăciunea - Luca 20,20-26
sufletul omului - Luai 1,46-50
sufletul: biruinţa sa adevărată - Luca 11, 27-32
sufletul: bolirea şi pătimirea lui - Luca 7 ,1-10
sufletul: curăţirea lui —Luca 11, 37-41
sufletul: gârbovi rea sa - Luc« 13,10-17
sufletul: gătirea sa pentru primirea lui Hristos -
Luca 3,4-6
sufletul: înnoirea sa - Luca 11,9-13
sufletul: mântuirea sa - Luca 9, 23-27
sufletul: mântuirea sa în vremurilclui Antihrist -
1.uca 17,31-33
sufletul: neputinţa sa - Luca 23,18-27
sufletul: părţile iui - Luca 13.18-22
sufletul: puterile sale şi lucrările acestora - L7<m
10,25-28
sufletul: tămăduirea lui - Luc« 8, 49-56
sufletul: vindecarea lui prin mărturisire - Luca
7.1- 10
supunerea faţă de părinţi - Luca 2 ,57-52
sutaşul: îl mărturiseşte pe Hristos în vremea
răstignirii - Luc« 23, 44-49
Suzana: slujeşte lui Hristos - Luc« 8,1-3
T
taina mântuirii - Luai 14,16-20
Tainele împărăţiei lui Dumnezeu - Luca 22, 14-20
tâlharii răstigniţi împreună cu Hristos - Lite«
23, 32-38
tâlharul cel bure dobândeşte Raiul - Luca 23,39-43
tâlharul cel rău: îl huleşte pe Hristos - Luca
23, 39-43
Şl ONOMASTIC
tânguirea - Luca 23,18-27
Tatăl ne dă Duhul Sfânt- Luca TI, 9-13
Tatăl Se descoperă nouă prin Fiul - Luc« 10,
22-24
templul: dărâmarea lui - Luat 2 3, 5-11
templul: podoabele lui - Luca 21,5-11
Toma: este ales Apostol - Luca 6, 20-26
traista: trebuinţa ei - Luca 22, 35-38
trădarea dragostei - L«oi 22,28-34
trezvia - Luca 11,21-26; 12,35-40; 19,15-28
trimişii lui loan Botezătorul la Hristos - Luca
7,17-30
trufia - Luca 18,9-14
trupul - Luco 20, 20-26
Trupul lui Hristos: după înviere este duhovni­
cesc - Luca 24, 36-44
Trupul lui Hristos: este slava Sa - Luca 1 7 , 11.-19
Trupul şi Sângele Domnului - Luca 22,14-20
turma mică a lui Hristos - Luca 12,32-34
u vindecarea în zi de sâmbătă - Luca 13,10-17
ucenicul Iul Hristos - Luca 34, 25-22; 34,31-35
umilinţa - Luca 23, 38-27
untdelemnul duhovnicesc - Luca 10,29-37
ura care este binecuvântată - Luca 14,25-27
urmarea lut Hristos - Luca 9,23-27
urmarea lui Hristos: are trebuinţă şi de lepădarea
de rudenia trupească - Luc« 9,57-62
urmarea lui Hristos; se face fără de viclenie -
Luat 9,57-62
urmarea lui Hristos: statornicia ei - Luai 14,28-30
V viţelul îngrăşat - Luca 15, 22-24
„vaiul" Betsaidei - Luc« 30,13-16
„valul" Capcrnaumului - Luca 10,13-16
„vaiul" cărturarilor - Luca 31, 42-53
„vaiul" fariseilor - Luca 11,42-51
„vaiul" Horazinului - Luca 10,13-16
„vaiul" învăţătorilor de Lege - Luca 11,52-54
vameş: este tot cel care slujeşte stăpânitorului
lumii - Luca 5,27-32
vara drepţilor - Luca 21,28-33
vara păcătoşilor - Luca 21,28-33
vârstele omului - Luca 13,6-9
văduva care a aruncat doi bani în vistieria
templului - Luca 21,1-4
vedenia drăcească: semnele ei - Luca 1 ,12-34
vedenia dumnezeiască: semnele ei - Luc« 1,12-14
453
venirea întru sine Luca 15,17-21
viaţa veşnică: dobândirea ei - Luca 18,18-23
vicleanul; este pricina răutăţilor-Luca 11,1-4
viclenia - Luca 20,166-19
vicleşugul - Luca 11, 37-41
videnia (vederea dumnezeiască) - Luca 10,38-42;
11, 27-32; 3.2, 35-40; 12,41-44; 22, 7-13; 22,14-
20:24,13-24:24,36-44
vieţuirea cea bună - Luca 24,13-24
vieţuirea pământească a Sfinţilor - Luca 12, S-l2
vieţuirea sfântă - Luca 24,45-53
vin nou în burdufuri vechi - Luai 5,33-39
vindecarea celor 10 leproşi - loten 17,11-19
vindecarea copilului îndrăcit - Luca 9, 37-42
vindecarea demonizatului din Capernaum -
Luca 4.31-37
vindecarea femeii cu scurgere de sânge - Luca
8 ,40-44; 8, 45-48
vindecarea femeii gârbove de 18 ani - Luca 13,
10-17
vindecarea în zi de sâmbătă a celui bolnav de
idropică - Luca 1 4 ,1 -6
vindecarea îndrăcitului din ţinutul Gherghe-
senilor —Lnea 8, 26-33
vindecarea omului cu mâna uscată - Luca 6,6-11
vindecarea orbului din lorihon - Luca 18,35-43
vindecarea slăbănogului adus de cei patru -
Luca 5,3 7-26
vindecarea slugii sutaşului din Capernaum -
L u c a 7,3-30
vindecarea soacrei lui Petru - Luca 4 ,38-44
vindecarea unui lepros Luca 5,12 16
vinul duhovnicesc - Luca 10,29-37
voia lui Dumnezeu - Luca Ti, 1-4
voinţa omului - l,uca 22, 28-34
vrăjmăşia oamenilor - Luca 12, 4-7
vrednicia ascul tării Hvangheliei - InainiecuvătiUtre
z
Zaharia - Luca 11, 42-51
Zaharia: era drept înaintea lui Dumnezeu-Luciii, ut
Zaharia: rugăciuneasa de binecuvântare - Luca
1,65-75; 1,76-80
Zaheu vameşul - Luca 19,1-10
Zaheu: îl primeşte pe Hristos - Luca 19,1-10
Zaheu: mântuirea casei sale - Luca 19,1-10
zavistia fariseilor- Luca 15,25-32
2eciula)a - Luca18,9-14
454 INDICE SCRIPTURISTIC ALTÂLCUIRII

Facere 2, 8-9 - Luca 23, 39-43 Numeri cap, 26 - Luca 12, 4-7
Facere 2, 16 - Luca 23, 39-43 Numeri 36, 6-9 - Luca î, 5
Facere cap. 3 - Luai 13, 6-9 Numeri 36, 6-10 - Lucn 1, 26-30
Facere 3, 6 - Luca 4, 2-12 Numeri 36, 6-10 —Luca 1, 36-35”
Facere 3, 6-7 - Luca 24, 45-53
Facere 3, 14 - Luca 22, 21-27 Deuteronom 6, 13 - 4, 1-12
Facere 3, 16 - Luca 2t 26-30 Deuteronom 6, 16 - Luca 4, 1-12
Facere 3, 19 - Luca 22, 24-20 Deuteronom 8, 3 - Luca 4, 1-12
Facere 4, 15 - Luca 11, 42-52 Deuteronom 9, 9 - Luca 4, 1-12
Facere 3, 21 - Luca 13, 10-17 Deuteronom 10, 8 - Luca 79, 45-48 + 1 0 , J-tf
Facere 4, 24 - Luca î l , 42-51 Deuteronom 12, 11 - Luai 18, 9-14
Facere 5, 5 - Luca 21, 28-33 D euteronom 1 2 r 17 - Lucc 18, 9-14
Facere 6, 3 - Luca 15, 11-16 Deuteronom 14, 22 - Luca 18, 9-14
Facere cap- 8 - L u ai 3, 19-22 Deuteronom 14, 28 - Luca 18, 9-14
Facere 12, 1 -- Luca 19, 1-10 D euteronom 18, 3 - Luca 19, 29-30
Facere 17, 1-8 - Luca 2, 65-75 D euteronom 21, 22-23 - Luca 23, 18-27
Facere 19, 24-26 - Luca 17, 31-33 Deuteronom 23, 1-5 - Luca 16, 27-31
Facere 22, 13 - Luca 24, 25-35 D euteronom 23, 3 - Luai 10, 29-37
Facere 22, 18 - Luca 2, 52-56 Deuteronom 24, T - Lucu 16, 16-18
Facere 25, 25 - Luca 1, 39-42 Deuteronom 25, 5 - Luca 3, 23-38
Facere 49, 10 - Luca 3, 5 .
Deuteronom 26, 12-13 - Luca 18, 9-14
F a c e r e 49, 10 - Luca 3, 1-3
Deuteronom 28, 1-13 - Luca 16, 16-18
Deuteronom 28, 66 - Luca 24, 25-35
Ie ş ir e 3r 6 - Luca 20, 27-40.
Deuteronom 32, 43 - Luca 22,.39-46
i e ş i r e 12, 1 - Luca 22, Ϊ 4 -2 0 '
I e ş i r e 12, 3-14 - Luca 11, 52-54
Iosua 10, 12-13 - Lucir 12, 41-44
i e ş i r e 12, 13 - Lucu 22f 14-20
I e ş i r e 1B, 25 - Luca 12, 4*7
I e ş i r e cap. 19-20 - Luca 13, 6-9
1 Regi 2, 5 - Luca 4, 22-30
■1Regi 2f 5 - Luai 17, 1-4
I e ş i r e 19, 6 - Luca 16, 27-31
I e ş i r e 22, 1 - Luca 19, 1-10
1 Regi 14, 42-45 - Luca 23, 6-17
I e ş i r e 23, 7 - Luca 20, 166-19 1 Regi 16,11 - Luca I, 3Î-33
I e ş i r e 24, 4-8 - Luca 22, 14-20 1 Regi 16, 13 - Luca 1, 65-75 ,
I e ş i r e 24, 15-18 - Luca 9, 28- 36 1 Regi 17, 1 4 -L u a i 2,32-33
I e ş i r e 24, 16 - Luca 9, 28-36 1 Regi 17, 15 - Luca 1, 65-75
Ieşire 24, 18 - L u c a 4, 1-12 1 Regi 19, 10 - Luca 15, 25-32 -
Ieşire 25, 3Ö - Luca 6, 1-5 ' 1 Regi 21, 1-6 - Luca 6, 1-5
Ieşire 29, 38 -4 2 - Luca 16, 27-31 1 Regi 21, 8-9 - Luca 6, 1-5
Ieşire cap, 32 - Luca 13, 6-9
3 Regi 6y 23-35 - Luca 21, 5-11
Levitic 12, 2-5 - Luca 2, 21-24 3 Regi 18, 42-45 - Luca 1.2, 41-44
Levitic cap. 13 - Luca 5, 12-16 3 Regi 19, 10 - Luca 15, 25-32
Levitic 14, 4 - Luca 5 , 12-16 3 Regi 19, 8 - Luai 4, 2-12
Levitic 14, 5 - Luca 5, 22-36 3 Regi 21, 17-29 - Luca 15, 25-32
Levitic 20, 9 - Luca 1, 6b
Levitic 24, 16 - Luca 5, 17-26 4 Regi 1, 9-14 - Luca 9, 28-36
Levitic cap, 13 - Luca 17, 11-19 4 Regi 1, 9-14 - Luca 9 , 51-56
4 Regi 2, 11 - Luca 24, 45-53 ,
N u m e r i 1, 49 -5 3 - L u ai 19, 45-48 + 20, 1-8 4 Regi cap. 17 - Luca J7, 11-19
N u m e r i 3, 22 - Luca 12, 4-7
N u m e r i 3, 28 - L u c a 1 2 , 4 - 7 1 Paralipomena 15, 27 - Luca 26. 27-32
Num eri 3, 34 - Luca 12, 4-7
N u m e r i 3, 39 - Luce 12, 4-7 - 2 Paralipomena cap. 1-8 - Luca 1, 5
N u m e r i cap, 15 - L u c a 5, 12-16 ■ 2 Paralipomena 5, 12 - Luce 16, 27-31 '
N u m e r i 16, 5 - Luca 13, 23-30 2 Paralipomena 24, 18-21 - Luca 32, 42-53
SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA
Iov 1,12 - Luca 19, 1-10
Iov 29, 2 - Liiere 18, 9-U
Iov 33, 6 - Luca 22, 7-13
Psalm 2, 6 - Luca 19, 11-14
Psalm 8, 3 - L u c a 22, 7-13
Psalm 15, 4 - L u c a 16, 19-22
Psalm 15, 8 - L u c a 15, 11-16
Psalm 15, 10 - L u c a 24, 25-35
Psalm 1 8 ,1 1 - L u c a 24, 36-44
Psalm 21, 18 - Luau 24, 25-35
Psalm 23, 6 - L u c a 21, 28-33
Psalm 26, 1 - L u c a 14, 31-35
Psalm 26, 5 - L u c a 14, 31-35
Psalm 31, 1 0 - L u c a 8, 40-44
Psalm 33, 9 - L u c a 15. 11-16
Psalm 33, 13 - L u c ii 6, 6-11
Psalm 36, 7 - L u c a 19, 29-30
Psalm 36, 26 - Luca 16, 1-9
Psalm 36, 27 - L u c a 3, 7-9
Fsalm 36, 27 - Luca 28. 9-14 ■
Psalm 38, 8 - L u c a 12, 1 6- 21
Psalm 38, 9 - Luca 2, 25 - 3 2
Psalm 38,10 - L u c a 12, 1 6 - 2 1
Psalm 39, 9 - L u c a 1 6 , 1 7 - 3 1
Psalm 40, 9 - L u c a 2 1 , 1 2 - 1 9
Psalm 42, 2 - L u c a 74, 31-35
Psalm 44, 4-5 - Luca 14, 16-20
Psalm 45, 10 - L u c a 2 4 , 4 5 - 5 3
Psalm 52, 7 - L u c a 16, 1 4 - 1 5
Psalm 54, 12 - L u c a 2 1 , 1 2 - 1 9
Fsalm 54, 14 - Luca 21, 12-19
Psalm 59, 12 - L u c a 2, 39-42
Psalm 5 9 , 13 - L u c a 14 , 31-35
Psalm 61,10 - Luca 11, 3 7 - 4 1
Psalm 62,1-2 - Luca 21, 37-38
Psalm 72, 3 -Luca 15, 25-32
Psalm 72, 26 - L u c a 1 5 , 1 1- 16
Psalm 77, 2 - Luca 8, 4-20
Psalm 77, 65 - L u c a 1, 3 9 - 4 2
Psalm 83, 6 - L u c a 1, 7
Psalm 83, 6 - L u c a 19, I-'/O
Psalm 87, 4 - L u c a 24 , 25-35
Psalm 90, 13 - L u c a 15, 2 2 - 2 4
Psalm 90, 16 - L u c a 2, 25-32
Psalm 92, 1 - L u c a 22 , 1 4 - 2 0
Psalm 93, 3 - L u c a 15, 25-32
Psalm 101,19 - L u c e 19, 2 9 - 3 0
Psalm 103,17 - L u c a 11, 9 -13
Psalm 103, 17 - L u c a 16, 2 7 - 3 1
Psalm 105, 20 - L u c a 13, 6 -9
Psalm 109, 1 - L u c a 2 2 , 6 3 - 7 1
Psalm 109, 4 - Luta 19, 45-48 + 2 0 , 1-8
Psalm 111,1 - Luc« 1 5 , 1 1- 16
Psalm 111, 5 - Luc« 23, 6-Î7
455
Psalm 113, 12 - L u c a 12, 1 3 -1 5
Psalm 115, 2-4 - Luca 22, 14-20
Psalm 117, 14 - Luca 14, 32-35
Psalm 117, 26 - L u c a 1, 3 9 -4 2
Psalm 118, 48 - l u c a 1 5 . 17-21
Psalm 118, 97 - L u c a 1 5 , 1 7 -2 1
Psalm 118, 103 - L u c a 24, 36-44
Psalm 118, 105 - Luca 26, 2 7 -3 1
Psalm 118, 112 - Luca 1 5 , 17-21
Psalm 118, 120 - Luca 15, 1 7 -2 1
Psalm 118, 129 - Luca 15, 17-21
Fsalm 125, 5 - Luca 15, 25-32
Psalm 134, 15 - L u c a 1 2 , 1 3 -1 5
Psalm 134, 20 - L u ca 13, 34-35
Psalm 144, 18 - L u ca 17, 1 1 -1 9
Pilde 3, 4 - Luca 24, 23-24
Pilde 3, 28 - Luc« 19, J - 1 0 .
Pilde 3, 34 - Lu cu 18, 9-14
Pilde 3, 34 - L u c a 2 2 , 7-13
Pilde 6, 23 - Luca 26, 27-31
Pilde 8, 9 - L u ca 2 2 , 7 -1 3
Pilde 16, 5 - Luca 16, 14-25
Pilde 16, 5 - Luca Î S , 9 -1 4
Pilde 1 9 , 1 7 - Luc« 16, 1 -9
Cântarea Cântărilor 2, 9 - Luca 20, 2 0 -2 6
Cântarea Cântărilor 4, 16 - L u c a 11, 27-32
Isaia 1, 19 - L u c a 1 6 , 1 6 -1 8 ■
Isaia cap. 3 - Luca 14, 28-30
isaia 6, 2-3 - L u c a 12, 32-34
Isaia 7, 9 - L u c a TI, 5 2 - 5 4 '
Isaia 8, 12-13 - L u c a 2 3 , 6 -1 7
Isaia 8, 13-14 - L u c a 2 0 , 165-29
■ < Isaia 9, 5 - Luca 23, 18-27
Isaia 11, 2 —L u c a 8, 1-3 ■
Isaia cap. 19 - L u c a '14, 2 1 -2 4
Isaia 32, 1 - L u c a 19, 1 1 -1 4
Isaia 35, 5-7 - Luca 7, 17-30
Isaia 4 3 ,1 0 - L u c a 11, 52-54
Isaia 43, 25-26 - Luca '18, 9 -1 4
Isaia 53, 4-6 - Luca 15, 1 -1 0
Isaia 53, 7 - L u c a 2 4 , 2 5 -3 5
. Isaia 53, 11 - Luca 24, 25-35
Isaia 54, 1 - L u c a 3 , 1 - 3
Isaia 5 4 , 1 - Luca 4, 2 2 -3 0
Isaia 56, 7 - L u c a 19. 45-48 + 20, 1-8
Isaia 58, 8 - L u ca 15, 17-21
Isaia 63 ,1 - L u ca 2 2 , 14-20
Isaia 6 6 , 1 2 - Luca 4, 37-37
Isaia 66, 2 - L u ca 19, 1 -1 0
leremia 4, 3 - L u c a 17, 5-10
Icremia 5, 21 - Luca 4, 2 2 -3 0
456 INDICE SCRIPTURISTIC ALTÂLCUIRII

lerem ia 12, 1-2 - Luai 15, 1 5 - 3 2 Matei 1, 16 - Luca 3, 23-33

lerem ia 12, 7 - L u c a 13, 3 4 - 3 5 Matei 2, 1-16 - Luca 1, 65-75
lerem ia 12, 7-8 - Luca 1 3 , 18-27 Matei 2, 2 - Luca 5, 1-11
lerem ia 16, 16 - Lucii 5, Ι - Π Matei 3, 3 - Luca 10, 1-3
lerem ia 19, 9 - L u c a 21, 2 0 - 2 7 - Matei 3, 11 - Luca 1, 43-45
lerem ia 23, 2 - L u c a 14, 1 6 - 2 0 Matei 3, 14 —Luca 1, 43-45
lerem ia 26, 3 - L u c a 2 0 , 9-16« Matei 3, 16 - Luca 24, 45-53
lerem ia 31, 33 - L u c a 6, 2 7 - 3 5 Matei 4, 2 - Luca 10, 29-37
Matei 4, 5-7 - Luca 14, 25-27
lez echiil 2, 5 - L u c a 2(1, 9 - 1 6 a Matei 4, 6 - Luc« 23, 32-3S
lezechiil 2, 7 - L u c a 2 0 , 9 - l b a Matei 4, 17 - Luca 14. 16-20
lez echiil 3, 11 - Luc« 2 0 , 9 - 1 6a Matei 5, 8 - Luca 24, 13-24
lez echiil 1 3 , 1 0 - Luca 20, 166-19 Matei 5, 42 - Luca 12, 13-15
lezechiil 31, 18 - L u c a 1 7 , 5 - 1 0 Matei 5, 44 - Luca 4, 31-37
Matei 6, 10 - Luca 23, 39-43
D a n iil 9, 26 - Luc« 16, 27-31 ' Matei 6, 3 3 - Luca 12, 27-31
D a n iil 9, 26 - Lucii 22, 20-27 Matei 7, 6 - Luca 23, 6-17
D a n iil 12, 1 - L u c u 16, 1 9 - 2 2 Matei 7, 9 - Luca 18, 1-8
D a n iii 12, 4 - Lucu 26, 27-31 Matei 7, 13 -L u ca 10, 10-12
Dan iil 12, 9 - L u c a 16, 2 7 - 3 1
Matei 7, 28-29 -L u ca 1,31-33
Matei 8, 2 - Luca 12, 54-59
O sea 1, 1 - Lucu 1, 5 '
Matei 8,. 5-13 - Luca 7, 1-9 ‘
O sea 2, 25 - L u c a 20, 9 - 1 6 a
Matei 8, 8 - Luca 7, 1-9 .
Osea 7, 13 - L u c a 2 3 , 1&-27
Matei 8, 25 - Luco S , 2 2 -2 5
O sea 7, 16 - Luca 23, 18-27
Matei 8, 31-32 - L u c a 1, 5 1 - 5 6
O sea 10, 12 - L u c a 17, 5 - 1 0
Matei 9, 13 - Luca 14, 21-24
Osea 13, 7-8 - Luca 14, 1 6 - 2 0
Matei 9, 9 - Luca 5, 27-32
Amos 8, 11 - L u c a 4, 2 2 - 3 0
Matei 10, 6 - Luca 1, 65-75 .
Amos 8, 11 - L u c a 15, 11-16 Matei 10, 6 - Luca 14, 1 6 -2 0 ■
Miheia 2, 10 - Luca 21, 34-36 Matei 10, 12-13 - L u ca 2 4 , 3 6 -4 4
M ih eia 2, 12 - L u c a - 1 4 , 16-20 Matei 10, 25 - Luca 19, 45-43 + 20, 1-3
M ih eia 5, 1 - L u c a 1, 6 5 - 7 5 Matei 10, 28 - Luca 21, 12-19 '
M ih eia 5, 1 —Luca 2, 1 -7 Matei 11, 18 - Luca 5, 33-39
Matei 11, 19 - Luca 1, 31-33
loil 3 , 1 - 2 - L u c a 24 , 4 5 - 5 3 Matei 11, 28 - L u c a 10, 29-37
Matei 12, 24 - Luca 11, 52-54
Avacum 1, 1 - L u c a 2 2 , 7 -1 3 Matei 12, 29 - Luca 23, 3 9 -4 3
Avacum 1 , 1 6 - Luca 22, 28-34 ■ Malei 13, 3-8 - L u c a 7, 1 1 -1 6
Avacum 3 ,1 8 - 1 9 - Lucu 22, 14-2(1 Malei 13, 43 - L u c a 17, 3 4 - 3 7
Matei 13, 5 5 - Luca 1, 31-33
Zaharia 9 , 1 - L u c a 22, 7 - 1 3 Matei 13, 55 - L u c a 13, 18-22
Zaharia 9, 9 - Luca 19, 11-14 Matei 14, 25-26 - Luca 10, 2 9 -3 ?
Zaharia 9, 9 - L u c a 19, 2 9 - 3 0 Matei 15, 17 - L u c a 1 7 , 1 - 4
Mateahi 1, 1 - Luca 22, 7 - 1 3 Matei 15, 24 - L u c a 1 , 65-75 ‘
Maleahi 3, 1 - L u c a 7, 1 7 - 3 0 Matei 15, 24 - L u c a 14, 1 6 - 2 0
Matei 15, 27 - L u c a 16, 27-31 '
3 Ezdra 1, 53 - Luca 13, 6-9 ' Matei 16, 1 - L u c a 2 3 . 44-49 ■
Matei 16, 27 - L u c a 1 2 , 3 5 - 4 0
în ţe lepci une 3, 1 - L u c a 12, 1 6- 21 Matei 17, I - L u c a 9 , 28-36
în ţe lepci une 10, 7 - Luca 17, 33-33 i', , Matei 17, 5 - Luca 9, 28-36
Matei 18, 6 - L u c a 1, 1 5 - 1 7
Sirah 1, 24 - Luca 16, 14-15 ■ Matei 18,10 - L u c a 21, 3 4 - 3 6
Sirah 11, 3 - Luca 24, 36-44 Matei 18, 15-16 - L u c a 1 7 , 1-4
Sirah 15, 9 - L u c a 4, 3 S - 4 4 - Matei 18,17 - Luca 1.9, 1-10 ,
Sirah 38, 27-29 - Luca 1 4 , 1 6 - 2 0 ■ Matei 18, 21-22 - Luca 17. 1-4
 S F IN T E I E V A N G H E L II D E L A L U C A
Matei 19, 9 - Luca 4, 31-37
, Matei 19, 23 - Luca 17, 34-37
i Matei 21, 9 - Luca 19, 29-30
Matei 21, 15 - Utca 19, 29-30
Matei 21, 25-27 - Luca 22, 63-71
Matei 21, 40-41 - Luca 20, 168-19
Matei 22, 21 - Luca 23. 1-5
Matei 22, 23 - Luca ÎS, 31-34
Matei 22, 30 - Luca 9, 7-9
Matei 22, 44 - Luca 22, 63-71
Matei 23, 7-8 - Luca 31, 14-20
Matei 23, 14 - Luca 15, 1-10
Matei 23, 24 - Luca 6. 41-45
' Matei 24, 1-42 - Luca 17, 31-33
i Matei 24, 24 - Luca 18, 1-S
Matei 24, 45 - Liiert 18, 1-8
Matei 25, 1-13 - Luca 16, 1-9
Matei 25, 21 - Luca 10, 29-37
Matei 25, 23 - Luca 10, 29-37
. Matei 25, 33 - Luca 15, 25-32
Matei 25, 34 - Luca 10, 29-37
Matei 25, 34 - Luca 14, 21-24
Matei 25, 40 - Luca 12, 16-21
Matei 26, 6-7 - Luca 7, 36-43
Matei 26, 48 - Luca 2, 33-35
Matei 26, 66 - Luca 5, 17-26
Matei 26, 74 - Luca 22, 54-61
Matei 27, 42 - Luca 23, 44-49
Matei 27, 44 - Luca 23, 39-43
Matei 27, 50-53 - Luca 16, 27-31
' Matei 27, 51-53 - Luca 23, 44-49
Matei 2 8 ,1 - 2 - Luca 24, 1-12
Matei 28, 18 - Luca 10, 22-24 '
Matei 2 8 , 1 8 - L u c a 22, 14-20
Matei 28, 19 - Luca 24, 45-53
Maree 1, 27 - Luca 1, 31-33
Maieu 2, 14 - Luca 5, 27-32
Marcu 3, 17 - Luca 24, 1-12
Marcu 3, 27 - Lucii 23, 39-43
Marcu 5, 13 - Luca 1, 51-56
Marcu 6, 1-6 - Luca 1, 31-33
Marcu 6 , 1 0 - Lues 24, 36-44
Marcu 8, 11 - Luca 23, 44-49
k Marcu 8, 38 - Luca 12, 35-40
j Marcu 9, 42 - Luca 1, 15-17
i Marcu 10,1 7 -2 2 - Luca 13, 18-23
I Marcu 1.0, 25 - Luca 17, 34-37
M arcu 11, 29-33 - Luca 22, 63-71
M arcu 12, 17 - Luca 23, 1-5
M arcu 12, 1 8 - Luca 18, 3 1 - 3 4 ■
Marcu 12, 25 - Luca 9, 7-9 · - Luca 2 4 ,1 5 - ina/nieCHOfliitare
Marcu 12, 36 - luca 22, 63-71
M arcu 12, 40 - Luca 15, 1-10
Marcu 14, 3 - Luca 7, 36-43
457
Marcu 14, 50 - Luca 8, 22-25
Marcu 14, 64 - Luca 5, 17 -26
Marcu 14, 67-72 - Luca 2 2 , 54-61
Marcu 15, 31 - Luca 24, 1 3 - 2 4
Marcu 15, 32 - Luca 2 3 , 39-43
Marcu 15, 40 - Luca 24, 1-12
M arcu 16, 12 - Luca 2 4 , 1 3 - 2 4
Luca 1, 31 - Luca 2, 21-24
Luca 1, 41 - Luca 7, 17-30
Luca 1, 44 - Luca 7, 27-30
Luca 1, 78 - Luca 8, 1-3
Luca 2, 34 - Luca 17, 34-37
Luca 2, 51 -L u c a 14, 25-27
Luca 3, 4 - Luca 10, 1-3
Luca 4, 29-30 - Lucii 14, 25-27
Luca 4, 2 9 - 3 0 - Luca 22, 24-20
Luca 4, 32 - Luca 14, 21-24
Luca 8, 31 - Luca 1, 51-56
Luca 8, 31 - Luca 17, 5-10
Luca 8, 33 - Luca 1, 51-56
' Luca 9, 22 - Luca 9, 23-27
. Luca 9, 22 - Luca 9, 2S-36
Luca 9, 26 - Luca 12, 35-40
Luca 9, 28-36 - Lura 22, 39-46
Luca 9, 62 - Luca 17. 31-33
Luca 10, 5 - Luca 24, 36-44
Luca 10, 19 - Luca 15, 22-24
Luca 11, 5-8 - Luca 18, 1-S
Luca 11, 9 - Luca 4, 31-37
Luca 11, 16 - Luca 23, 44-49
Luca 11, 21-22 - Luca 23, 39-43
Luca 13, 17 - Luca 22, 63-71
Luca 1 4 ,1 3 -1 4 - Luca 34, 23-24
Luca 15, 4-7 - Luca 32, 32-34
Luca 15, 10 - Luca 12, 5-8
Luca 16, 9 - Luca 4, 31-37
Luca 16, 9 - Luce ÎS, 24-30
Luca 17, 21 - Luca 34, 16-20
Luca 18, 11 —Luca 12, 54-59
Luca 18, 2 5 - Luca 17, 34-37
Luca 20, 4-8 - Luca 22, 63-71
Luca 20, 25 - Luca 23, 1-5
Luca 20, 27 - Luca 18, 31-34
Luca 20, 2 9 -L u c a 14, 31-35
Luca 20, 42 - Luca 22, 63-71
Luca 20, 47 - Luca 15. 2-10
Luca 21, 12 - Luca 21, 20-27
Luca 2 2 , 1 5 - Luca 22, 7-13
Luca 23, 34 - Luca 6, 27-35
Luca 23, 34 - Lues 23, 39-43
Luca 24, 25 - Luca 24, 13-24
■ Luca 24, 32 - Luca 12, 49-50
Luca 24, 36 - La ca 8, 22-25
458 INDICE SCRIPTURISTIC ALTÂLCUIRU

l o a n 1, 6 - Luca 7, 1 7-30 ■ loan 15, 24 - Luca 19, U-14

l o a n 1, 1 4 - Luca 13, 6-9 loan 16, 23 - Luca 4, 16-21
lo a n 1, 23 - Luca 10,1-3 i. loan 18, 31 - Luca 20, 3-l6a
J o a n ] , 29 - Luca 1, 12-14 loan 19, 15 - Luca 13, 6-9 -
l o a n 1, 29 - Luca 1, 65-75 ■ loan 19, 15 - Luca 19, 11-14
lo a n 1, 29 - Luca 15, 1-1(1 · loan 19, 21 - Luca 19, 12-14 -
l o a n 1, 29 - Luca 7, 37-30 loan 19, 25 - Luca 2. 33-35
lo a n 1, 34 - Luca 7, 17-30 loan 19, 27 - Luca 14, 25-27
l o a n 1, 36 - Luca I, 65-75 ' loan 19, 38 - Luca 2, .33-35
l o a n 2, 14-17 - Uica 19, 45-iS + 20, 2-8 loan 19, 40 - Luca 19, l5-2iS
l o a n 2, 19 - Luca 22, 35-38 loan 19, 41 - Luca 33, U - 22 h
l o a n 3, 18 - Luca 23, 39-43 ' loan 20, 19 - Luca 24, 45-53
l o a n 3, 31-32 - Luca 8. 1-3 loan 20, 19-20 - Luca S, 22-25
l o a n 5, 24 - Luca 23, 39-43 loan 20, 2-10 - Luca 24. 13-24
l o a n 5, 25 - Luca 4, 16-27 loan 20, 26 - Luca 8, 22-25
l o a n 5, 39-40 - Luca 11, 52-54 loan 20, 26 - Luca 24, 4 5-53
Joan 5, 46 - Luca 12, 52-54 loan 21, 5 - Luca 18, 15-17
l o a n 6, 15 - Luca 23, 1-5
lo a n 6, 26-68 - Luca 2, 15-78 Faptele Apostolilor 1, 3 - Luca 24, 45-53
l o a n 6, 35 - Luce 2, 15-18 ' Faptele Apostolilor 2, 3 - Luca 3, 10-18
lo a n 6, 6 6 - Luca 14, 28-3(1 Faptele Apostolilor 2, 41 - Luca 23, lS-27
lo a n 6, 70 - Luca 22, 1-6 Faptele Apostolilor 3, 14 - Luca 23. 18-27
l o a n 7, 1-4 - Luca 1, 31-33 Faptele Apostolilor 4,1-31 - Luca 21, 12-19
J o a n 7, 5 - Luca 1, 31-33 ■ Faptele Apostolilor 4, 4 - Luca 23, 18-27 '
l o a n 7, 5 - Luca 17, 1-4 Faptele Apostolilor 4, 11-12 - Luca 20, I6b-J9
l o a n 7, 38-39 - Luca 22, 7-13 Faptele Apostolilor 5, 37 - Luca 13, 3-5
loan 7, 48 - Luca 14, 22-24 Faptele Apostolilor 9, 17 - Luca 13, 13-22
l o a n 8, 12 - Luca 5, 3-21 Faptele Apostolilor 10, 28 - Luca 10. 29-37
l o a n 8, 12 - Luca 12, 2-3 Faptele Apostolilor 10, 41 -*■Luctt 22, 14-20
l o a n 8, 12 - Luca IS, 35-43 Faptele Apostolilor 11, 28 - Luca 21, 5-11
l o a n 8, 48 - Luca 10, 29-37 Faptele Apostolilor 13, 24 - Luni 24, 45-53
l o a n 8, 56 - Luca 24, 25-35 ' - Faptele Apostolilor 17, 34 - Luca 12, 51-53
l o a n 8, 59 - Luca 14, 25-27 Faptele Apostolilor 21, 20 - Luca 23, 18-27
l o a n 8, 59 - Luca 22, 14-20 Faptele Apostolilor 21, 2 8 - Luca 16, 27-31
J o a n 9, 16 - Luca 20, 166-19 ' Faptele Apostolilor 22, 3 - Luca 10, 27
l o a n 10, 11 - Luca 15, 1-10 ' Faptele Apostolilor 23, 8 - Luca 18, 33-34
l o a n 10, 14 - Lucrr 15, 1-20 ... Faptele Apostolilor 23, 12-14 - Luca 16, 27-31
l o a n 10, 20 - Luc a 21, 52-54 ■ ■ Faptele Apostolilor 26, 2 - Inaitiiecuviuilavc
lo a n 10, 32-33 - Luca 1/31-33 ; Faptele Apostolilor 26, 2 - Luca 21, 12-19
lo a n 11, 2 - Luca 7, 56-43 , . . Faptele Apostolilor 26, 2 4 -Lu ca 13, 18-22
l o a n 11, 44 - Luca 19, 15-28 . .·
l o a n 12, 3 - Luca 7, 36-43 Romani 5, 12-19 - Luca 10. 29-37
l o a n 12, 6 - Luca 22, 1-6 ■ Romani 6, 3 - Luca 24, 45-53
l o a n 12, 9-11 - Lucn 16, 27-31 ■· Romani 8, 9 - Luca 12. 45-46 ..
l o a n 12, 16 - Luca I S , 31-34 , Romani 8, 29 - Luca 3, 19-22
l o a n 12, 32 - Luca 23, 44-49 - ' Romani 8, 30 - Luca 5, 2 7-32
lo a n 12, 48 - Luca 2, 6b . Romani 8, 35 - Luca 12, 4-7
l o a n 14, 6 - Luca 18, 35-43 Romani 10, 8 - Luca 17, 20-25 .
l o a n 14, 9 - Luce 20, 22-24 Romani cap. 11 - Luca 3, 7-9
lo a n 14, 26 - Luca 1S, 31,34 ,i Romani 11, 11-14 - Luca 16, 27-31
lo a n cap. 15 - Luca 12, 8-22 . ■
■ Romani 1 1 ,1 6 - Lhca 13, 28-22
l o a n 15, 5 - Luca 12, 8-12 Romani 12, 11 - Lucu 12, 49-50
l o a n 1 5 , 1 3 - Luca 10, 25-27 Romani 14, 17 - Luca 9, 7-9
l o a n 15, 22 - Luca 1. 6b ■ . Romani 1 4 , 1 7 - Luca 22, 28-34
î

SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA 459

1 Corinteni 1, 17-18 - Luca 24, .36-44 Efeseni 4, 22 - Luca 20, 20-26

1 Corinteni 23 - Luca 13, 18-22 Efeseni 5, 23-32 - Luca 5, 33-39
1 Corinteni 1, 24 - L u c a 1, 3 4 - 3 5 Efeseni 5, 5 - Lucu 12, 13-15
1 Corinteni I, 24 - Luca 15, 1-10
1 Corinteni 1, 27 - Luca 14, 21-24 Filipeni 2, 7 - Luca 14, 16-20
1 Corinteni cap. 2 - Luca Ϊ, 46-50 FtHpeni 2, 8-9 - Liren 23, 78-27
3 Corinteni 2r 9 - luca 23, 39-43 Filipeni 2, 10-11 - Lr;oi 19, 15-28
1 Corinteni 3, 10-11 - Luca 14, 23-30 Filipeni 2, 11 - Luca l S r 1-8
1 Corinteni 3 , 11 - Luca 6, 46-49 Filipeni 2, 11 - Lucü 19, Î l 14
1 Corinteni 3, 12-15 - Li tea 34, 28-30 Filipeni 4, 3 - Luca 76, 73-22
1 Corinteni 5, 7 - Luca 13, 1S-22
1 Corinteni G, 16-17 - Luca 15, 7.3-16 Coloscni 1, 9 - Lucu 1, 46-50
1 Corinteni 7, 23 - Luat 2, 1-7 Colosenî 1, 20 - Luca 10, 22-24 .
1 Corinteni 9 , 16 —Luca 17, 5-10 Coioseni 4, 6 - Luat 10, 1.-3
1 Corinteni 10, 24 - Lin'd 14, 7-13 CoJoseni 4, 6 - Luca 14, 31-35
f. 1 Corinteni 14, 40 - Luca 14, 7-11
j 1 Corinteni 15, 26 - Luca 21, 28-33 1 Tesaloniceni 4, 17 - Luca 17, 34-3/
1 Corinteni 15, 26 - Luai 1 2 , 3 2 - 3 4 1 Tesaloniceni 5, 2 - Luca 12, 32-34
1 Corinteni 15, 28 - Luca 26. 23-26 1 Tesaloniceni 5, 23 - Luca 13, 1S-22
1 Corinteni 15, 44 - Luca 24, 3 6 - 4 4
1 Corinteni 15, 49 —Luca 20, 20-26 1 Timotci 3, 5 - Luca 17, 5-10
1 Corinteni 15, 55 - Luoî 22, 14-20 1 Timotei 3, 16 - Luca 14, 16-20 -

2 Corinteni 4, 16 - Luca 12, 39-46 2 Timotei 3, 4 - Luca 17, 2 6-30

2 Corinteni 5, 13 - Luca 22, 14-20
2 Corinteni 6, 2 - Luai 4, 16-21 Evrei 1, 2 - Luca t, 65-75
2 Corinteni 8, 21 - Luca 24, 13-24 Evrei 1, 14 - Luca Î5, 22-24 .
2 Corinteni 11, 2 - Luca 12, 32-34 Evrei 4, 14 - Luat 1, 8-10 ■
2 Corinteni 11, 2 - Luai 12, 49-50 Evrei 9, 18-22 - Luca 22, 14-20 ■·.
2 Corinteni 12, 2-4 - Luca 22, 14-20 Evrei 10, 4 - Luca 10, 29-37
Evrei 10 ,1 2 -1 3 - Luca 19, 11-14 .
Gaiateni 2, 6 - L ucii 38, 1-8 Evrei 11, 32-40 - Luco 23, 39-45
Gaiateni 2, 20 - Lucu 14, 12-15 Evrei 11, 39 - Luca 23, 39-43 ■
Gaiateni 3 , 1 3 - Luca '10, 29-37 Evrei 13, 12 - Lua i 2<?,'9-I6e '
Gaiateni 3, 27 - Luca 15, 22-2 4
Gatateni 5, 17 - Luca 19, 1-W la co v I, 2 ™ Luca 22, 39-46
Gaiateni 6r 1 —Lucit 1, 46-50 lacov 4, 3 - Luca 18, 35-43 '

Efeseni 1, 17 - Luca 1, 46-50 1 Petru 1, 20 - Luca 1, 65-75 ‘

Efeseni 2, 2 - Luca 9, 57-62 1 Petru 5, 5 - Lucti Ϊ 8, 9-74 ■
Efeseni 2, 14 - Luca 2, 8-14
Efeseni 2, 14 - Lucit 12, 51-53 2 Fetru 3, 10 - Luco 12, 32-34-
Efeseni 2 , 14 - Lues 14, 23-24
Efeseni 2, 14 - Luca 23, 44-49 Apocalipsa 3, 5 - Luat 16, 19-22
Efeseni 2, 20 - Lnoi 20, 26fc-Î9 Apocalips a 13, 8 - Luat 75. 22-24 .
Efeseni 4, 13 - Luca 1 2 , 4-7 Apocalipsa 20, 3 - Luca 17, 5-10

I
460

N U M E P R O P R II TÂ LC U ITE D E SFÂ N TU L T E O FIL A C T

Arimateia - „ţinând pe Acela1' - Murai 15.42-47

Avraam - „ părinte ai neamurilor" - Matei 1,2a . .
Baraba - „fiul tatălui"-M atei 27,15-18
Betania - „casa ascultării" -Matei 22,17; Marcn 11,11-14; Lira 19, 29-40
Betfaghe - „casă a fălcilor" - Lucit 19,29-40
Betleem - „casa pâinii" - Matei 2, la; Luca 2 , 15-18 ■
cananeeanca - „gătită spre smerenie" - Mufei 15. 28
Capernaum - „casa mângâierii" -M atei 4,12; 11,23-24; Marca 2,6-12
David - „puternic la mână/îndestulat la m ână"-M arca 3], 7-10
diavol - „clevetitor" - Maici 4, lb
Elim - „suire" - Luai 1(1,1-3
Elisabeta - „a lui Dumnezeu odihnă" - Luca 1.5 . ‘
Fares - „tăiere" - Matei 1, ja
fariseu - „tăiat şi despărţit de ceilalţi" - Matei 3. 7a; Lucit 5, 27-32
Fenicia - „roşu" -Marcu-7,24-30
Galileea - „prăvălită jos" - Matei 4,12 . . ■
Gavriil - „om-Dumnezcu" - Lira 1,36-38 ,-.
Golgota - „locul căpâţânii" - Matei 27,33-37 ■
Hristos - „Uns" - Matei 1,1c
la o - „mântuire" - Luca 1 ,31-33 . ■ ■
Ierusalim - „vedere a păcii" - Lira 10,29-37
(isus - „Mântuitor" - Matei Ϊ, lb; Luai 1,31-33 ' ■
loan - „dar al lui Dumnezeu" - Luca 1,57-64
Iosif - „adăugire"-Mărcii 35,42-47 ' '
Iro d - „minte trupească"-M afeiI4,198-21; Marr.u 3, 6-12 '
Isaac - „bucuxie/râs" - Matei 1, 2a
Israil - „văzând pe Dumnezeu" - Matei 2 ,6c; Luai 1,51-56
Iuda - „mărturisire" - Luca 7,1-9; 1 3,20-17 , '
Iudeea - „mărturisire" -M atei 2. la; Marat 13,18-20 .
iudeu - „care se mărturiseşte" - Matei 27,33-37 . '
Mariam - „Doamnă” - Luai 1,35-38,10,38-42
Nazaret - „sfinţire" - Luca 1,36-38
nazarinean - „sfinţit" - Matei 2 ,23b
Neftall - „lărgime" - Matei 4,12 ,
osana - „mântuieşte-nepenoil/o, mântuicşte!" - Matei 21, S-9; Marca Π, 7-10
Paşti (Fasec) - „trecere" - Luca 22, 7-13 ·
Rama - „înalt" -M atei 2 ,18a
saducheu - „drept” - Matei 3,7b .
sâmbăta - „odihnă" - Marca 2, 23-28; Luca 18,9-14
satana - „potrivnic" - Matei 12,25
Sidonul - „vânător" - Matei 15,28
Simon - „ascultător/ascultare" - Matei 27,31-32; Marcu 15.16-21; Luca 23,18-27
Sotiria - „mântuire a lui Dumnezeu" - Luca 1 ,31-33
T iru l - „ţin e re " - Matei 15,28
Zabulon - „vânare de noapte" - Matei 4,12
Zaharia - „pomenire n Domnului" - Luca 1,5 .
Zoro - „semănătura/naşterea" - Matei'2, 6b
Zorobabel - „semănat/născut in Babilon" - Matei 2, 6b
 461

C U P R IN S

Rugăciune înainte de citirea din Sfintele C ă iţi............................................................2

Cuvânt către fratele cititor.................................................................................................5
Despre ediţia de faţă.............................................................................. ..........................12
Cele patru înţelesuri ale Sfintei Scripturi................................................................... 16
Viaţa Sfântului Apostol şi Evanghelist L u ca..............................................................18

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA LUCA

înaintecuvântare..................................... 21
Capitolul Ϊ: Găinii! binevesteşte lui Zaharia şi Măriei. Cântarea Măriei. Naşterea lui
loan Botezătorul. Cântarea lui Zaharia................................................................. 22
C apitolul 2: Naşterea lui Hrislos. Tăierea împrejur şi aducerea în templu. Simeon şi
Ana. tisus la doisprezece ani, vine la Ierusalim................................................... 44
C apitolul 3 : Predica lui loan Botezătorul. Mărturia lui despre Hristos. Botezul şi spiţa
neamului lui Hristos.............................................................................................. 55
Capitolul 4: Ispita din muntele Carantaniei. lisus începe să predice în Capernaum şi în
Nazaret, vindecă pe soacra lut Petru şi pe alţii.................................................... 63
Capitolul 5: Pescuirea minunată. Vindecarea unui lepros şi a unui slăbănog. Chemarea
fui Levi. Despre p ost.................................................................. 72
C a p i t o l u l 6 : Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta.

Alegerea celor doisprezece Apostoli. Predica de pe m unte................................... 8 0

C apitolul 7: Vindecarea slugii unui sutaş. Vindecarea tânărului din Nain. Trimişii lui
loan Botezătorul. Ungerea lui lisus de către femeia păcătoasă......... .................. 9 0
Capitolul 8: Pilda semănătorului. Mama şi fraţii iui lisus. Potolirea furtunii.
Demtmizatul din ţinutul Gherghesenilor. Învierea fiicei lui Mr. Vindecarea femeii
bolnave de doisprezece ani.................................................................... 100
C apitolul 9: Trimiterea Apostolilor. Saturarea celor cinci mii de oameni. Mărturisirea
lui Petru. întâia şi a doua vestire a Patimilor. Schimbarea lafaţă. Vindecarea copilului
demonizat. Care este întâiul între Apostoli? Urmarea lui lisus............ ;........... 113
C apitolul 10: Trimiterea şi înapoierea celor şaptezeci (şi doi) de ucenici. Vai de cetăţile rele.
lisus Se bucură cu duhul. Pilda samarineanului milostiv. Marta şi Maria........ 128
C apitolul 11: Rugăciunea domnească. Semnul lui Ionâ. Cuvântarea împotrivafariseilor
şi a cărturarilor.............................. ................................................ ................... 145
Capitolul 12: Să ne ferim de fötärnicie, de şovăială şt de lăcomie. îndemnuri ta veghere
şi la îngăduinţă. Semnele vremii.......................................................................... 161
C apitolul 13: Pilda galileienilor. O femeie vindecată în ziua sâmbetei. Pilde şi cuvinte
despre împărăţia lui Dumnezeu. Ierusalimul şi jalea-i viitoare........................ 186
462

C apitolul 14: Bolnavul de idropică vindecat sâmbăta. îndemn la smerenie şi la milostenie.

Pilda despre cina cea nmre. Lepădarea de sin e...................................................198
C apitolul 15: Pildele: despre oaia cea pierdută, despre drahma cea pierdută şi desprefiul
risipitor................. .............................................................................................. 211
C apitolul 16: Parabola despre iconomul necredincios. Parabola despre bogatul nemilostiv
şi despre săracul Lazăr.........................................................................................223
C apitolul 17: Despre sminteli, iertare şi credinţă. Vindecarea celor zece leproşi. Când va
veni împărăţia lui Dumnezeu........... ;.............................................................. 237
C apitolul 18: Pildele: văduva stăruitoare, vameşul şi fariseul. lisus cheamă pe copii
la Sine. Primejdiile bogăţiei. /4 treia vestire a Patimilor. Vindecarea orbului din
Ierihon .................................................. 250
C apitolul 19: Zaheu. Pilda minelor. Intrarea în Ierusalim, lisus deplânge Ierusalimul şi
alungă pe vânzătorii din templu........ ................................................................. 265
Capitolul 20: De unde a fost botezul lui loan? Pilda viei celei date lucrătorilor răi.
Dinarul Cezarului. învierea morţilor. Al cui fiu este Hristos?........................ 278
C apitolul 21: Banul văduvei. Cuvântarea lui Iistts pentru dărâmarea Ierusalimului şi a
Doua Sa Venire................... 287
C a pito lu l 22: lisus vândut de Iuda. Cina cea de taină. Despre întâietate. Suferinţele din
grădina Ghetsimani. Prinderea şi aducerea la Caiafa. Lepădarea lui Petru...... 298
C afitolul 23 : lisus înaintea lui Irod. judecata, răstignirea, moartea şi îngroparea..... 319
C a pito l u l 24: învierea Domnului. El se arată ucenicilor care mergeau la Emaus şi apoi
Apostolilor. înălţarea la C er.......................................,....................................... 335

Pătimirile iudeilor din vremea cezarului Gaius Caligula (anii 37-41) şi până la
dărâmarea Ierusalimului din vremea lui Tit (anul 70) - descrise de Eusebiu
de Cezareea şi Iosif Flaviu ...................................................................... ........... 348
Scara întocmirii Sfintei Evanghelii de la L u ca ........................................................359
Indice al referinţelor evanghelice uşor de reţinut sau deseori întrebuinţate.......370
Indice real şi onomastic..·............................................„.............. ..................... ............ 438
Indice scripturistic........................................ ..............................:................................. 454
Nume proprii tâlcuite de Sfântul Teofilact......................................... .................... 460
I

Difuzare
S.C. SUPERGRAPH S.R.L.
Str, Ion Minulescu nr. 36, sector 3,031216
Bucureşti
Telefon/fax: 021-3206119
e-mail: editura@sophia.ro
www.sophia.ro

Societatea de difuzare SUPERGRAPH vă oferă posibilitatea

de a primi prin poştă cele mai bune cărţi de spiritualitate,
teologie, cultură religioasă, artă, filosofie, apărute la edituri
de prestigiu, Plata se face ramburs la primirea cărţilor, taxele
poştale fiind suportate de Supergraph.

Vă aşteptăm la
LIBRĂRIA SOPHIA
str. Bibescu Vodă nr. 24,040152, Bucureşti, sector 4
(lângă Facultatea de Teologie) tel. 0722266618
www.librariasophia.ro

teologie · filosofie « istorie · artă · eseu

Sacrifică puţină vreme pentru a răsfoi cărţile noastre:

este cu neputinţă să nu găseşti ceva
pe gustul
şi spre folosul ţău!
 Tiparul executat la
S.C. LUMINA T1PO S.R.L.
str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sector 2
Bucureşti
te l/fa x 021-2113260, tel 021-2122927
e-mail: office@luminatipo.com
w ww.lum ina tip o. corn