Claude

Monet
(1840 – 1926 )

A fost unul dintre cei mai mari

şi mai productivi artişti
impresionişti. Pe tot parcursul
îndelungatei sale vieţi a rămas un
adept fidel al principiilor
fundamentale impresioniste,
privind redarea scenelor din viaţa
contemporană, în special a
peisajelor şi realizarea picturilor în
aer liber.
GIVERNY, CASA ŞI GRĂDINA LUI CLAUDE MONET
GIVERNY, CASA ŞI GRĂDINA LUI CLAUDE MONET
PLANUL GRĂDINII LUI CLAUDE MONET DE LA GIVERNY
POD JAPONEZ
 IMPRESIE, RĂSĂRIT DE SOARE (1872)

Lucrarea care a şocat criticii şi a dus la apariţia

termenului de impresionism, termen considerat pe
atunci o insultă, a fost lucrarea lui Monet, oraşul
Le Havre într-o viziune sintetică.
 Monet a introdus tehnici inovatoare şi originale pentru a
surprinde efectele efemere de lumină şi atmosferă.
Teoria lui Eugene Boudin, de a lucra în aer liber,
considerând că în acest fel putea imortaliza imaginea
dinaintea sa în întreaga sa claritate si prospeţime, va deveni
piatra de temelie a artei lui Monet şi a întregului curent
Impresionist.
Asemeni lui Boudin, pictorul peisagist de origine
olandeza Johan Barthold Jongkind îi dă noi impulsuri artistului,
oferindu-i o nepreţuită educaţie ieşită din tiparul vremii.
Prima expoziţie de grup a impresioniştilor a fost
organizată în anul 1874, ei având în total opt expoziţii. Aceste
expoziţii au ajutat în timp impresioniştii să-şi creeze un nume,
pe masură ce publicul se obişnuia cu culorile aprinse şi
tehnicile de pictare prin schiţare sintetică, tipice acestor lucrări.
BATICUL ROŞU: PORTRETUL CAMILLEI MONET (1860-1870)
 GRĂDINĂ LA SAINTE-ADRESSE (1867)

Una dintre primele mari capodopere ale lui Monet, această pictură
prezintă un mare interes biografic, precum şi artistic. A fost pictată într-o
perioadă în care Monet se vede obligat să părăsească Parisul din cauza
lipsurilor financiare, găsind refugiu în casa părintească din Sainte-Andresse,
în apropierea oraşului Le Havre. Cele douăpersonaje şezând sunt tatăl şi
mătuşa lui Monet. În această etapă din cariera sa, Monet avea încă acel simţ al
structurii clare; lucrarea este pictată cu fermitate şi compusă cu multă grijă
pentru detaliu.
BANCA
PLAJA SAINTE-ADRESSE (1867)
 COŢOFANA (1869)

Este dovada clară a preferinţei lui Monet pentru un anumit

subiect: jocul luminii reci, de iarnă, pe zăpadă. Compoziţia este
deosebit de interesantă şi datorită mişcărilor puternic vizibile ale
pensulei pe un traseu ascendent, traiectorie ce duce în mod
natural la coţofana cocoţată.
GRENOUILLERE (1869)
PLAJĂ LA TROUVILLE (1870)
DIG LA TROUVILLE, REFLUX (1870)
TAMISA LA WESTMINSTER (1871)
REGATE LA ARGENTEUIL (1872)
BULEVARDUL CAPUCINES (1873)
 MACI SĂLBATICI (1873)

Prezentată în cadrul primei expoziţii, acestă fermecătoare

pictură o înfăţişează pe soţia lui Monet, Camille împreună cu fiul
lor, jean, în câmpurile din apropierea casei din Argenteuil.
GRĂDINA ARTISTULUI ÎN ARGENTEUIL (1873)
BĂRCI DE PESCUIT CARE IES DIN PORT, LE HAVRE (1874)
POD LA ARGENTEUIL (1874)
BĂRCI ROŞII LA ARGENTEUIL (1875)
PLOPI ÎN APROPIERE DE ARGENTEUIL (1875)
FEMEIE LUCRÂND (1875)
 DOAMNĂ CU UMBRELUŢĂ DE SOARE (1875)

Modelul pentru
această pictură a
fost Suzanne
Hoschede, care
avea să devină
fiica vitregă a lui
Monet în 1882,
când artistul se
recăsătoreşte cu
mama ei, Alice.
 (1876) DOAMNĂ CU UMBRELUŢĂ DE SOARE(1886)

Soţia artistului Camille Fiica vitregă a artistului, Suyanne Hoschede

 BARCA ATELIER (1876)

La Argenteuil, Monet
a lucrat în aer liber,
însoţit adesea de
Camille, într-o barcă
atelier, pe care o
crease special. Pictura
în aer liber a devenit o
opţiune serioasă doar
după inventarea
tuburilor pliabile pentru
culoare, în 1841.
BARCA ATELIER
 DANSATOARE JAPONEZĂ (1876)

Deschiderea Japoniei către

vest a început pe la jumătatea
sec. al XIX-lea. Artiştii erau
extrem de impresionaţi de
stampele japoneze de tip
gravură în lemn numite
UKIYO-E ( imagini ale lumii
plutitoare) care au apărut în
această perioadă, în special
cele ale artiştilor Ando
Hirishige, Katsusshika
Hokusai şi KitagawaUtamaro.
PARCUL MONCEAU (1876)
GARA SAINT- LAZARE (1877)
 STRADA MONTORGEUIL, ÎMPODOBITĂ CU STEAGURI (1878)
Prezintă o dezlănţuire de albastru şi roşu, Monet încearcă să surprindă mişcarea steagurilor tricolore
franceze.
GHIAŢĂ PLUTITOARE (1880)
VÂNĂTOAREA
POTECĂ ÎN ILE SAINT-MARTIN, VETHEUIL ( 1880)
 STÂNCI LA MANNEPORTE (1883)

Dramaticele stânci de calcar de la Etretat, de pe coasta

Normandiei, au constituit un veritabil model pentru artişti încă din
sec al XVIII-lea. Monet a vizitat aceste locuri an de an, între 1883
şi 1886, stâncile devenind subiectul a peste 60 de pânze, şase
dintre ele prezentând aceeaşi vedere asupra celui mai mare arc,
cunoscut sub denumirea de Manneporte.
MOARĂ DE VÂNT LÂNGĂ LEYDEN (1886)
 ANTIBES, MUNTELE DE LA ESTEREL (1888)

Este o combinaţie abundentă de verde şi albastru: culoarea

schimbătoare a mării , verdele crud al frunzelor, griul deschis de roşu şi
albastrul munţilor din depărtări se combină într-una din picturile cele mai
renumite ale lui Monet, reprezentând sudul Franţei.
ANTIBES (1888)
 Picturile în serie

Deşi au existat până la Monet artişti care au pictat

variaţiuni pe aceeaşi temă, nimeni nu mai venise cu ideea de a
picta un număr mare de tablouri cu aceleaşi subiecte, diferenţa
constând doar în schimbările efectelor de lumină şi
modificărilor datorate condiţiilor de vreme. Importanta realizare
a lui Monet constă în producerea unei întregi serii de picturi,
prezentând căpiţe de fân, plopi, Catedrala din Rouen, Londra
văzută de pe Tamisa şi, în sfârşit, nuferi. Artistul dezvăluie
astfel imaginea complexă a naturii, ca forţă capricioasă, dar
eternă, iar picturile sale nu pot surprinde în totalitate ceva ce
paradoxal, prin propria sa fiinţă, nu poate fi surprinsă.
PLOPI PE RÂUL EPTE (1891)
CĂPIŢE LA CHAILLY, LA APUS (1865)
 CĂPIŢE , SFÂRŞIT DE VARĂ (1890-1891)

Efortul lui Monet de a picta efectele luminii

schimbătoare a zilei, căzând asupra căpiţelor de fân de
lângă Giverny au fost o adevărată sursă de frustrare,
din cauza dificultăţilor de a surprinde cele 17 culori
înşelătoare, efemere.
 CĂPIŢE
( efectul luminii pe zăpadă, dimineaţa)
CATEDRALA DIN ROUEN ÎN LUMINA PUTERNICĂ A SOARELUI
Armonie în albastru şi auriu ( PORTALUL DE VEST 1894)
CATEDRALA DIN ROUEN (1894)
 Lucrările lui Monet, reprezentând Londra, între 1899
şi 1901, cu culorile şi efectele lor de lumină difuză, sunt
opere dramatice de artă ce demonstrează dezvoltarea
unui stil aproape abstract. Ele indică noua direcţie spre o
abordare artistică ce avea să domine tot restul vieţii
pictorului: crearea grădinilor sale şi transformarea lor într-
o adevărată artă unicat. Din jurul anului 1905, Monet se
va concentra exclusiv asupra pictării nuferilor săi. Aceste
picturi, în care cupele de nufăr se materializează într-o
ţesătură de orizonturi la suprafaţa apei, reprezintă eseuri
care variază la nesfârşit în culori şi lumini. Această serie
de picturi, ca orice capodoperă, are acea spiritualitate
care sfidează orice explicaţie. Este opera unui poet, în
armonie totală cu natura, exprimată în pictură.
CASA PARLAMENTULUI DIN LONDRA (1904)
CASA PARLAMENTULUI DIN LONDRA, ÎN CEAŢĂ (1904)
CASA PARLAMENTULUI DIN LONDRA (1904)
CASA PARLAMENTULUI DIN LONDRA (1905)
IRIŞI, GRĂDINA ARTISTULUI LA GIVERNY (1900)
 Monet mărturisea că are două mari pasiuni în viaţa sa:
pictura şi grădinile. Acestea două s-au întrepătruns pentru a
da naştere unor picturi florale uimitoare create de artist.
Singur si-a creat grădinile, alegând florile în aşa fel încât să
poată crea aranjamente florale plăcute şi contraste de culori
în orice anotimp. A introdus de asemenea multe plante
neobişnuite, afecţiunea sa pentru speciile exotice, inclusiv
nuferi, fiind stimulată de splendidele flori din stampele
japoneze pe care le admira atât de mult.
POD JAPONEZ (1899)
NUFERI
NUFERI (1906)
NUFERI (1916-1923)
NUFERI (1920)
POD JAPONEZ (1918-1924)
CASA ŞI GRĂDINA DE TRANDAFIRI (1922-1924)
 Monet a continuat să lucreze
intens până la sfârşitul vieţii, în
ciuda problemelor de vedere.
Când s-a stins din viaţă, la
Giverny, pe data de 5 decembrie
1926, la vârsta de 86 de ani,
Monet a fost slăvit ca Marele
Bătrân al Artei Franceze. Casa şi
grădinile sale au fost deschise
publicului în 1981, devenind
curând o importantă atracţie
turistică, cum se şi cuvenea să se
întâmple în cazul unuia dintre cei
mai iubiţi pictori ai tuturor
timpurilor.
RESURSE:
• Revista Art Galery, Claude Monet, Editura DeAGOSTINI
• http:// art.pppst.com/ monet.html
•http://giverny.org/gardens/
•http://www.intermonet.com/oeuvre/
 Opera lui Claude Monet
ŞCOALA: S.A.M. Fălciu, Jud. Vaslui
PROFESOR: Botez Mădălina-Andreea
DISCIPLINA: Educaţie Plastică