Bordeenii

de M. Sadoveanu

Într-o toamnă, când tânărul Niţă Lepădatu, sosise la Ilieşeni, pe moşia

boierului Jorj Avrămescu, află de la moş Nastase Tentea, despre bordeieni,
oamenii de pe moşia boierului, care trăiau în bordeie sub pământ, în condiţii
inumane. În lumea aceasta, departe de civilizaţie, cu oameni pribegi, venetici
din toate părţile, fugari cautaţi de lege, Niţă îşi găsi de lucru la vitele
boiereşti. Bordeenii erau oameni resemnaţi, dezumanizaţi de muncă, care îşi
găseau alinarea în rachiul primit ca răsplată a muncii la sfarsitul săptămânii.
Din prima zi avu un conflict cu vechilul moşiei, Sandu Faliboga, un fost hoţ
de cai, ce nu accepta să fie înfruntat. După o lună de zile, Niţă vizită la
coşere, pe moş Nastase şi fata acestuia, Marghioliţa, deoarece suferea de
dragoste pentru Marghioliţa. În toamnă când începură lunile ploioase şi când
hambarele erau pline, boierul îşi încheiase toate socotelile şi plecă către
lumea civilizată, către petreceri.
Sandu Faliboga se luă din nou de el, dar văzându-l mai aprig decât el
la mânie îşi dete seama ca şi-a găsit un om pe măsură şi îi propune lui Niţă
să se împace. În faţa ulciorului de vin adus de Iana, soţia sa, Faliboga
deapănă hoţiile la care participase împreună cu aceasta şi recunoaşte că
Lepadatu este un ,,om al lui Dumnezeu, cu milă şi cu durere”. De la
începutul iernii, Niţă şi Marghioliţa se întâlneau pe ascuns, hotărând ca în
primăvară să-i spună boierului că vor să se căsătorească. Cu două zile înainte
de Sfântul Neculai, boierul Jorj sosise la moşie împreună cu viitoarea lui
soţie. După plecarea lor spre ,,ţara talienilor”, bordeienii discutau despre
viitoarea lor stăpână ca despre ,,vedenia din alte lumi, care trecuse prin viaţa
lor”.
În ajunul Crăciunului, ,,un preot ş-un dascăl se abătură călari, de la
satul cel mare” să vestească şi bordeienilor naşterea Mântuitorului, iar de
sărbători oamenii au mâncat după datină, carne de porc. Într-o noapte după
Bobotează, când Niţă păzea vitele, vântul era ,,peste samă de tare” iar
,,vazduhul se scutura pe crângul lui”, şopronul se prăbuşi iar acoperişul căzu
peste el. Noroc cu vătaful care reuşi să-l scoată de sub dărâmături. Trei zile
şi trei nopţi zăcu Niţă.
Acestea i-au fost povestite naratorului de către un gospodar din
Bordeieni în ograda căreia poposise. Când si-a strigat nevasta, pe
Marghioliţa, a înteles ca se afla in gospodaria lui Niţă Lepădatu. Aşa a aflat
ca a scapat cu viaţă, că s-a luat cu Marghioliţa şi au fost cununaţi de stăpâni,
ca au doi flăcăi, că au plecat de la moşie, că boierul vânduse moşia la
dorinţa soţiei, iar Faliboga, căruia Niţă îi face ,,o dată pe an praznic
creştinesc, pentru odihna lui”, a trecut Prutul cu Iana lui.