SISTEMUL ENDOCRIN

GLANDELE ENDOCRINE
 Generalități
• Celulele umane au capacitatea să comunice
între ele și să se influențeze reciproc.
• Comunicarea se poate realiza fie prin contact
direct, fie la distanță.
• Comunicarea la distanță se realizează prin
anumite substanțe chimice eliberate în mediul
intern (sânge și alte lichide).
 Compușii chimici eliberați de celule
care acționează la distanță, pot fi:
• Hormoni – secretați de celule endocrine direct
în sânge sau limfă
• Neurohormoni – produși de neuroni care au
funcție secretorie
• Neurotransmițători – eliberați tot de neuroni
la nivelul sinapselor chimice;
Modul de acțiune al hormonilor
 HORMONII
• Substanțe chimice specifice, active, de importanță
vitală.
• Sunt produși și descărcați în sânge în cantități
extrem de mici, deoarece sunt foarte eficienți.
• Pe cale sangvină ajung la distanță de locul sintezei
în organele țintă asupra cărora acționează.
• Se atașează de celule țintă și determină efecte
caracteristice
• Ei determină creșterea, dezvoltarea și
funcționarea normală a organismului uman.
• NU PUTEM SUPRAVIEȚUI FĂRĂ HORMONI.
 Rolurile hormonilor (glandelor
endocrine)
• ROL PRINCIPAL: reglează metabolismul
• Creștere
• Dezvoltare
• Diferențiere tisulară
• Comportament
• Homeostazie ( menținerea echilibrului mediului
intern)
• Reglează umoral organele (Umoral = prin lichidele
corpului) – hormoni circulă prin sistemul
circulator
 Ce înseamnă termenul: UMORAL?
• Termenul umoral este derivat din termenul „umoare”,
care se referă la lichide corporale (ex. sângele).
• Stimulii umorali se referă la controlul eliberării
hormonilor ca răspuns la modificările fluidelor
extracelulare, cum ar fi sângele sau concentrația de ioni
din sânge.
• De exemplu, o creștere a nivelului glicemiei
declanșează eliberarea pancreatică a insulinei. Insulina
determină scăderea nivelului glicemiei, ceea ce
semnalează pancreasului să înceteze producerea
insulinei într-o buclă de feedback negativ.
 Ce este o glandă?
O glandă este un organ care produce o anumită substanță
necesară organismului. Producția unei glande se numește
SECREȚIE.
În alcătuirea oricărei glande intră:
- țesut epitelial secretor (care produce secreția glandei),
- țesut conjunctiv,
- vase de sânge și
- nervi.
 CLASIFICAREA GLANDELOR
• În organismul uman există:
1. Glande exocrine
2. Glande endocrine
3. Glande mixte
 Glandele exocrine
• Unele glande au canal de excreție prin care își
varsă secreția (adică o excretă) fie la
exteriorul corpului, fie în diferite cavități ale
acestuia. Aceste glande se numesc EXOCRINE
(exo = la exterior; krinein = a secreta) sau
GLANDE CU SECREȚIE EXTERNĂ.
 Exemple de glande exocrine
- sudoripare (sudoare), sebacee (sebum),
lacrimale (lacrimi), mamare (lapte) –
secreția lor se varsă în exteriorul corpului;
- salivare (saliva) – secreția lor e descărcată
în cavitatea bucală;
- gastrice (suc gastric) – secreția lor se
descarcă în stomac;
- intestinale (suc intestinal) – secreția lor se
descarcă în intestinul subțire
- Acini pancreatici (suc pancreatic) –
secreția se varsă în duoden
 2. Glandele endocrine
Alte glande NU au canal de excreție, iar secreția lor
numită HORMON (gr. hormao = a crește) este
descărcată direct în sânge.
• Aceste glande se numesc ENDOCRINE (gr. endo =
înăuntru; krinein = a secreta) sau GLANDE CU
SECREȚIE INTERNĂ.
Capilare
Hormoni

Celule
endocrine
 3. Glande mixte

Există glande care au ambele tipuri de secreție

- exocrină și endocrină. Ele se numesc GLANDE
MIXTE sau GLANDE CU SECREȚIE DUBLĂ.
Aceste glande sunt:
• PANCREASUL
• GLANDELE SEXUALE (GONADELE) – OVARELE
la femeie și TESTICULELE la bărbat.
 Secreții glande mixte
• Pancreasul:
Exocrin – acini pancreatici si ducte – secretă suc pancreatic
Endocrin – insulele Langerhans – secretă insulină și glucagon;
• Ovarele
Exocrin: foliculi ovarieni- secretă ovule
Endocrin: foliculi ovarieni (teaca internă) și corpul galben –
secretă estrogen și progesteron;
• Testicule
Exocrin – tubi seminiferi contorți secretă spermatozoizi
Endocrin – celule interstițiale Leydig – secretă testosteron;
 Sistemul endocrin
• totalitatea glandelor endocrine formează
sistemul endocrin. Acesta este controlat de
sistemul nervos. Împreună, cele 2 sisteme
controlează întreaga activitate a organismului.
 În organism hormonii sunt secretați
de:
A) glande endocrine propriu –zise (celule epiteliale
secretorii specializate)
B) neuroni secretori care se găsesc în:
- Hipotalamusul anterior – secretă ADH și ocitocină
- Hipotalamusul median – secreta RH și IH
- Epifiza
- Medulosuprarenala
C) Alte organe – rinichi, duoden, stomac
 PRINCIPALELE GLANDE ENDOCRINE
SUNT:
1. HIPOFIZA (Glanda pituitară)
2. EPIFIZA (Glanda pineală)
3. TIROIDA
4. PARATIROIDELE
5. TIMUSUL
6. SUPRARENALELE
7.PANCREASUL ENDOCRIN
8.TESTICULUL
9.OVARUL
10. PLACENTA - temporar
 Alte organe cu rol endocrin
• Antrul piloric – gastrină
• Duoden – 6- 8 hormoni cu rol de control al
secreției și motilității intestinale
• Rinichi
- Renina – o enzimă cu rol de hormon(secretată
în sânge)
- Eritropoietina – hormon care stimulează
eritropieza
 HIPOFIZA

• Localizare: la baza creierului, pe

șaua turcească a osului sfenoid,
înapoia chiasmei optice;
• Forma: rotunjită
• Dimensiune: 1,3 cm
• Greutate: 0,5 g = 500 mg
• Histologie: celule epiteliale organizate în cordoane
• ALCĂTUIRE: 3 lobi
- Lob anterior = 75% / 375 mg
- Lob intermediar (mijlociu) = 2%/ 10 mg
- Lob posterior = 23%/ 115 mg
 ATENȚIE!
Lobul anterior + lobul intermediar au aceeași
origine embrionară – epitelială - și împreună
formează ADENOHIPOFIZA
Lobul posterior – are origine nervoasă și
formează NEUROHIPOFIZA
!!! Lobul intermediar este redus la o lamă simplă
epitelială aderentă de lobul posterior(nu de cel
anterior!) dar anatomic face parte din
adenohipofiză!
 Legăturile hipofizei cu hipotalamusul
• Anatomice = structurile din tija pituitară
• Fiziologice = se referă la controlul hormonal al
hipotalamusului asupra hipofizei; acest control
se exercită prin neurohormoni.
!! Neurosecrețiile hipotalamusului ajung în
hipofiză pe 2 căi:
- Pe calea sangvină la adenohipofiza
- Pe calea nervoasă la neurohipofiză
 LEGĂTURILE ANATOMICE
1. TRACTUL NERVOS HIPOTALAMO- HIPOFIZAR
(legătura nervoasă)
2. SISTEMUL PORT SANGVIN HIPOTALAMO-
HIPOFIZAR (legătura sangvină);
 Tractul nervos hipotalamo-hipofizar
• Este format de axonii neuronilor secretori din
nucleii anteriori ai hipotalamusului
• Conectează hipotalamusul anterior de
neurohipofiză
• Transportă neurosecrețiile nucleilor
hipotalamici în neurohipofiză (ADH și
ocitocină)
 Sistemul port sangvin
• leagă partea mediană a hipotalamusului de
adenohipofiză
• Conține vasele portale care conecteaza plexul de
capilare din partea mediana a hipotalamusului cu
un alt plex capilar din adenohipofiza (descrise de
Gr. T. Popa si U. Fielding in 1930)
• Aceasta legatura vasculara este esentiala pentru
permiterea accesului neurohormonilor
hipotalamici la celulele-tinta din hipofiza
anterioară.
 ADENOHIPOFIZA
• 77% (lob anterior + lob intermediar)
• Situată în partea anterioară dar se întinde
posterior, înconjurând aproape complet
neurohipofiza;
• Secretă 2 grupe de hormoni:
I. TROPI (GLANDULOTROPI) – au ținte alte glande
endocrine
II. NON-TROPI (NON-GALNDULOTROPI) – au ținte
alte organe din corp (inclusiv glande exocrine)
Cum se influențează glandele între ele
• O serie de glande endocrine eliberează hormoni atunci când
sunt stimulate de hormoni eliberați de alte organe endocrine.
• De exemplu:
1. hipotalamusul produce hormoni care stimulează hipofiza
anterioară.
2. La rândul său, hipofiza anterioară eliberează hormoni care
reglează producția de hormoni de către alte glande
endocrine (tiroidă, suprarenale, gonade).
• De exemplu, hipofiza anterioară eliberează TSH - hormonul de
stimulare a tiroidei, care stimulează glanda tiroidă să producă
hormonii T3 și T4. Pe măsură ce concentrațiile de sânge de
T3 și T4 cresc, inhibă atât hipofiza cât și hipotalamusul într-o
buclă de feedback negativ.
 HORMONI ADENOHIPOFIZARI
HORMONII • HORMONII NON-
GLANDULOTROPI GLANDULOTROPI
• TSH • STH/ hormonul de
• ACTH creștere/Somatotrop
• FSH • PRL
• LH • MSH
 STH-ul
• Efectele (majoritatea) se exercită indirect prin
SOMATOMEDINE (un sistem de factori de creștere)
1. creșterea organismului împreună cu insulina, hormonii
tiroidieni și hm gonadici
La copii: stimulează condrogeneza cartilajelor metafizare
creșterea în lungime a oaselor
La adult: îngroșarea oaselor lungi și dezvoltarea oaselor late
(după pubertate);
2. Creșterea mușchilor și a viscerelor (cu excepția encefalului);
3. Retenția de Ca, Na, K, P și N
4. metabolism: hiperglicemie, lipoliză și proteosinteză.
Defectele secreției STH – au consecințe
diferite asupra dezvoltării somatice și
metabolismului, în funcție de vârstă
• HIPERSECREȚIA
La copii: Gigantismul
La adult: Acromegalia
• HIPOSECREȚIA
La copii: Nanism/piticism hipofizar
La adult: Cașexia
 Boli endocrine STH
Gigantismul
- Talie peste 2 m – creșterea exagerată în
lungime a corpului sau numai a anumitor
organe (extremități)
- Intelect normal

Acromegalia
- creșterea exagerată a oaselor feței, a
mandibulei, a oaselor late – în general
- Îngroșarea buzelor, creșterea viscerelor
(inimă, ficat, rinichi, limbă)
- Alungirea exagerată a mâinilor și
picioarelor
- Creșterea exagerată în grosime a oaselor
lungi,
• Nanismul hipofizar
- Oprirea creșterii somatice
dar nu și a celei neuropsihice
- Talie mică: 1.2 – 1.3 m dar
proporțional dezvoltați
• Cașexia (boala Simmonds)
- Suferință rară
- Îmbătrânire prematură
- Atrofie tisulară
 PROLACTINA (PRL)/ Hormonul
mamotrop/ Luteotrop (LTH)
• Stimulează la femeie secreția lactată a glandei mamare
• Secreția sa este sensibilizată de estrogen și progesteron
ATENȚIE!! Estrogenii și progesteronul ajută la dezvoltarea glandei mamare dar
nu influențează secreția lactată);
PRL inhibă secreția hormonilor gonadotropi (FSH și LH) – previne ovulația
!!! Nu confundați LTH (hm luteotrop) cu
LH (hm luteinizant)
• Secreția de PRL poate să apară și în afara sarcinii în diferite
condiții:
- Efort fizic
- Stres psihic/chirurgical
- Hipoglicemie
- Somn
Secreția crește gradat în timpul sarcinii, are un vârf maxim la
naștere, revenind la nivelul de control după 8 zile.
La bărbat nu se cunosc efecte.
Este secretată de adenohipofiză sub control hipotalamic
(Feed-back)
Suptul determină creșterea temporară a secreției de PRL.
 ACTH = Corticotropina/ Hm
adrenocorticotrop
• Stimulează activitatea corticosuprarenalei (CSR)–
crește concentrația sangvină a glucocorticoizilor
și sexosteroizilor
• Are efecte reduse asupra mineralocorticoizilor
Acțiune directă: stimulează melanogeneză (sinteza
de melanină în melanocite) închiderea culorii
pielii
!!! ACTH are același precursor ca și MSH.
Acțiune indirectă: acționează asupra CSR care va
elibera hormonii săi  efecte hormoni CSR
 Patologie ACTH
Hipersecreția:
- efectele excesului de glucocorticoizi (sindrom
Cushing) + efecte melanocito-stimulatoare
(diabet bronzat);
Hiposecreția:
- Efectele deficitului de glucocorticoizi (boala
Addison)
 TSH = Hm. Tireotrop/ Tireostimulina
• Stimulează sinteza și secreția hormonilor
tiroidieni
• Concentrația sa este controlată de hipotalamus
prin hormon eliberator (TRH) - feed back negativ
PATOLOGIA
Hipersecreția
- Hipertiroidism (ex. Boala Basedow Graves)
Hiposecreția
- Hipotiroidism/insuficiență tiroidiană
 HORMONII GONADOTROPI/
Gonadostimulinele
• Controlează gonadele (ovarele și testiculele)
• Sunt de 2 tipuri: FSH (Foliculostimulant/
Foliculina) și LH (Luteinizant)
HORMON Efecte la femeie Efecte la bărbat

FSH Creșterea și maturarea foliculilor ovarieni Stimulează dezvoltarea

(Graaf) tubilor seminiferi
Secreția de estrogen Spermatogeneza

LH Ovulația Stimulează secreția de

Apariția corpului galben a cărui secreție de hormoni androgeni
progesteron și estrogen o controlează (testosteron) de cătree
celulele interstițiale Leydig
 MSH/ Melanocitostimulator
• Secretat de lobul intermediar hipofizar
• Hipotalamusul secretă un hormon inhibitor
• Are același precursor cu ACTH  efecte
similare în piele
 NEUROHIPOFIZA
!!! NU SECRETĂ HORMONI, CI DOAR PUNE ÎN
CIRCULAȚIE (eliberează în sânge) HORMONII
SECRETAȚI ÎN HIPOTALAMUSUL ANTERIOR:
ADH/ Antidiuretic sau Vasopresina
OCITOCINA/ Oxitocina
Aceștia ajung în lobul posterior hipofizar prin
tractul nervos hipotalamo-hipofizar, sunt
depozitați și excretați la nevoie.
 ADH/ Hormonul antidiuretic sau
Vasopresina
• ACȚIUNE PRINCIPALĂ:
Crește absorbția facultativă (15%) a apei (pasiv) la nivelul
tubilor distali și colectori ai nefronului;
Efecte:
- Reduce volumul urinar
- Crește concentrația urinei
- Crește volumul sangvin/plasmatic/volemia
Alte roluri:
- Reduce secreția tuturor glandelor exocrine  contribuie la
menținerea volumului lichidelor dijn organism
În doze mari poate determina vasoconstricție – de unde și
denumirea de vasopresină.
 Patologie ADH
Hiposecreția = Diabet insipid
Cauze: leziuni ale hipotalamusului anterior sau ale
neurohipofizei
- Pierderi masive de apă prin urină
- Crește cantitatea de urină la 20l/24 ore (poliurie);
- Polidipsie
- Dezechilibre ionice
Tratament: aport extern ADH
Hipersecreția: hipertensiune
 REGLARE:
FEED BACK NEGATIV
 OCITOCINA/Oxitocina
• Stimulează contracțiile musculaturii netede a
uterului gravid (în travaliu)
• Determină expulzia laptelui din glanda
mamară datorată contracției celulelor
mioepiteliale care înconjoară alveolele.
NU PARTICIPĂ LA SECREȚIA LAPTELUI MATERN!