Sunteți pe pagina 1din 8

POVESTIREA

In grădiniţă, ca şi in la celelalte niveluri ale invăţămantului, modalitatile de


invăţare fac parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi.
Memorizarea, povestirea şi repovestirea, lectura educatoarei, sunt mijloacele de bază ale educarii limbajului
la varsta preșcolară.

Este un mijloc de realizare a activității de educare a limbajului ce constă în expunerea orală a


unor creații/opere literare(povestiri, povești, basme).

Este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor:
- le satisface nevoia de cunoaştere si de afectivitate;
- le stimulează imaginaţia;
- constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare;

Ca activitate specifică învăţământului preşcolar, povestirea dezvolta urmatoarele procese psihice:


gândirea logică, copiii trebuind sa reţină desfăşurarea evenimentelor si sa le expuna pe baza unor
procedee si mijloace specifice (ex, pe baza intrebarilor formulate de educatoare, pe baza unor
ilustraţii sau desene s.a.);
imaginaţia, proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrarii
reprezentarilor si a experientei cognitive anterior formate;
limbajul, ca mijloc fundamental de comunicare.
Limbajul si gândirea se intercondiţionează, se constituie ca unitate intre comunicaţional
(transmitere de informaţie) si cognitiv. Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul, iar limbajul
este expresia nivelului de dezvoltare a gandirii.
contribuie, la dezvoltarea atenţiei datorita căreia copiii memorează numele personajelor, fragmente
de povestiri si povesti, reţin succesiunea întâmplărilor, trăsături si comportamente ale personajelor
s.a.
Memoria voluntara: retinerea desf. evenim. S expunerea lor pe baza unor procedee/mijloace
specifice (intrebari sau planse cu ilustratii);

În grădiniţa de copii se desfăşoară doua tipuri de povestiri:

a) Povestirea educatoarei

b) Povestirile copiilor

a) Povestirea educatoarei

Este un mijloc de realizare a activitatii de educare a limbajului prin expuneri orale ale unor opere
literare (povesti, povestiri), realizate de catre educatoare pe baza unui sir de ilustratii;

Aceste activităţi se organizează cu întreaga grupă, ca activitate obligatorie sau in timpul


jocurilor si activităţilor alese cu toata grupa sau pe grupe mici de copii. Prin conţinutul ei,
această activitate lărgeşte sfera de cunoştinţe ale copiilor.
Copiii:
- Urmăresc cu atenție întâmplările;
- Memorează
- Descoperă trăsături și comportamente ale personajelor
- Analizează și compară
- Stabilesc relații între fapte și personaje
- Ajung la generalizări
Poveştile au atât valoare formativă, cât și etică, contribuind la formarea conştiinţei morale; copiii
descoperă trăsături de caracter, îşi aleg modele de viaţa, cunosc întruchipări si manifestări ale binelui si ale
răului ( de exemplu, in Scufiţa Roşie de Charles Perrault, Punguţa cu doi bani, Capra cu trei iezi si Ursul
păcălit de vulpe de Ion Creanga, Povesti de Hans Christian Andersen s.a.)

Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste, cât si cele fantastice, care corespund
nevoilor de cunoaştere si de afectivitate si care le pot influenţa comportarea.

Tematica operelor literare expus in activitatea de povestire se diferenţiază de la o grupa de vârsta la


alta:
- grupa mica povestirile trebuie sa fie scurte, accesibile, atractive, sa dezvolte sentimente si stări
afective pozitive.
- grupa mijlocie se pot folosi opere literare care sa-i familiarizeze pe copii cu diverse aspecte la vieţii
si sa le influenţeze comportamentul.
- grupa mare pregătitoare povestirile devin mai complexe, au ca scop sesizarea planului real si a
celui ireal, stimularea creativităţii copiilor, exersarea capacităţii de comunicare;

ETAPELE POVESTIRII EDUCATOAREI

1. Momentul organizatoric ordinea, curățenia, aerisirea sălii, aranjarea scăunelelor în semicerc sau
careu deschis pe 2-3 rânduri;
2. Captarea atenției: prin diverse procedee: expunerea directă a povestirii, conversație liberă,
utilizarea siluetelor, marionetelor, jucăriilor, desene, tablouri, etc.
Exemplu: la grupa mijlocie, in introducerea activităţii de povestire cu tema Căsuţa din oala,
educatoarea poate realiza momentul de captare a atenţiei copiilor cu ajutorul personajului Rică-
Iepurică care anunţa cateva surprize pentru copii, dar le da si o sarcina: copiii trebuie sa fie atenţi
si sa spună la sfarşit de ce s-a numit aşa povestea si ce personaje au intalnit in ea.
3. Reactualizarea cunoștințelor: precizarea unor informații de care depinde înțelegerea textului;
4. Anunțarea temei și a obiectivelor
5. Dirijarea învățării:
 Expunerea povestirii de către educatoare
-educatoarea anunță titlul și autorul povestirii;
-expunerea trebuie să fie clară, accesibilă și expresivă pentru a trezi emoții și a asigura motivația
învățării;
-educatoarea trebuie să se adreseze la nivelul lor de înțelegere;
-expresivitatea este dată de: dicție, mimică, gestică, modularea vocii, tonul, mânuirea materialelor
precum siluete, marionete, etc.
 Explicarea expresiilor și cuvintelor necunoscute
 Utilizarea cuvintelor necunoscute în alte contexte
6. Obținerea performanței: repovestirea unor scurte fragmente esenţiale, caracterizarea unor
personaje prin prisma acţiunilor lor, enumerarea personajelor, scurte conversații, formularea de
propoziții noi utilizând cuvintele noi, etc.
7. Asigurarea retenției și transferului: titlul,autorul, secvenţe principale, referirea la alte poveşti cu
conţinut asemănător, mimarea unor acţiuni etc.
8. Evaluarea
9. Încheierea activității

Valoarea formativă a povestirii educatoarei


Prin temele variate pe care le abordează, povestirile descoperă preșcolarului universuri precum:
copilăria, viața viețuitoarelor, lumea adulților, mediul înconjurător, etc.

 Pe lângă educarea limbajului logic, coerent și fluent al preșcolarilor, îi familiarizează pe aceștia cu:
-structura limbii;
- bogăția și expresivitatea limbajului prin însușiri de cuvinte cu sensuri proprii și figurate;
- expresii, formule specifice acestor creații epice;
- construcții rimate și ritmate;
- zicale, proverbe;
- memorează cuvintele cu care încep și se încheie basmele, limba literară intrânnd în limbajul comun
al copiilor.
 Organizează gândirea copilului întrucât solicită atenția și trebuie să urmărească gradual și
cronologic firul povestirii, să facă efortul de a interpreta imaginile, de a realiza conexiuni între idei
pentru a înțelege acțiunea pentru ca într-un final să le expună într-o formă originală.
 Povestirile și basmele sunt pline de învățăminte.
Ele scot în evidență calitățile eroilor pozitivi și influențează pe această cale formarea personalității
copiilor și atitudina lor în diverse situații. Micii ascultători învață să deosebescă binele de rău, își
găsesc în eroii basmelor modele de viață, pentru propria lor comportare, îi imită sau iau atitudine față
de faptelor eroilor negativi. Uneori, descoperă soluții de viață pe care le vor aplica mai târziu în
jocurile lor.
 Povestirile au o deosebită valoare etică: contribuie la formarea unor trăsături pozitive de voință și de
caracter. Ch. Perrault, vorbind despre rolul educativ al basmelor, arată ca haina plină de mistere,
vrajă și de farmec a basmului îi ajută pe cei mici să își însușească noțiunea de bine/rău. Prin
intermediul lor descoperă valori precum cinstea, bunătatea, dragostea, înțelepciune, curajul, vitejia,
etc.
 Povestirile realiste, scrise anume pentru copii, satisfac în bună parte dorința lor de a cunoaște, îi
introduc în sfera relațiilor sociale, le influențează sentimentele și comportamentul. Sunt un izvor de
trăiri emotive intense, întrucât conflictul e simplu și le captează atenția.

b) Povestirile copiilor
Activitate prin care copiii compun şi expun intr-o manieră relativă şi personală, aspecte sau fapte
legate de viaţă, de preocupările sau de cunoştinţele lor. Ei sunt puşi in situaţia de a reproduce anumite
poveşti sau basme cunoscute, de a exprima într-o succesiune logică fapte şi întâmplări, de a expune într-o
formă închegată şi de a gasi modalitatea de prezentare adecvată.

 Prin toate activitățile de educare a limbajului desf. în grădinița de copii, se urmărește formarea
capacității de: exprimare exactă, inteligibilă, cursivă.
 Preșcolarii trebuie să fie capabili de a-și exprima trebuințele, gândurile, sentimentele și să fie capabili
de a comunica între ei și cu adulții.
 Povestirea dezvoltă următoarele procese psihice:
▫ limbajul – ca mijloc fundamental de receptare şi comunicare ;
▫ gandirea logică – datorită succesiunii evenimentelor din povestire ;
▫ memoria voluntară – prin reţinerea desfăşurării evenimentelor şi expunerea lor pe baza unor
procedee şi mijloace specifice (pe baza intrebărilor formulate de educatoare, pe baza unor planşe sau
ilustraţii etc.)
▫ atenţia – prin memorarea numelor personajelor, a unor elemente ce apar în poveşti a succesiunii
intamplărilor, a unor expresii sau versuri reprezentative.

Povestirile copiilor apar sub următorele forme:

1. Repovestire
2. Povestiri create de copii

1.Repovestire
pe baza unor tablouri/ilustrații ce redau episoadele principale ale povestirii;
pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii;
liberă;
pe baza unui text citit;

La preşcolarul mic predomină imaginaţia reproductivă. Ea este antrenată mult in ascultarea


repovestirilor, copilul dorind să i se spună aceleaşi lucruri de mai multe ori, pentru că in acest fel el
poate să-şi consolideze imaginile respective.
Prin activitatea de repovestire a textelor literare (povești/povestiri) expuse de educatoare, se dezvoltă
gandirea logică şi memoria copiilor, se exersează vorbirea.
Copiii trebuie:

- Să redea intamplările reale sau imaginare in succesiunea lor;


- Să desprindă trăsături ale personajelor;
- Să aprecieze fapte ale acestora;
- Să comunice ganduri şi impresii despre intamplări şi personaje;
- Să aleagă personajul care i-a plăcut sau pe care il consideră model, motivandu-şi preferinţa.
In repovestire contribuţia copiilor este restransă.

In funcţie de varstă, ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar; reproducerea trebuie să
fie exactă, cu mijloace lingvistice proprii, corecte sub aspect fonetic, lexical şi gramatical.
Prin intermediul repovestirilor expuse de către educatoare, copiii sunt familiarizaţi cu structura limbii
romane, cu bogăţia formelor sale gramaticale, cu frumuseţea şi expresivitatea limbajului, ceea ce
contribuie la dezvoltarea vorbirii şi a gandirii lor.
Activitatea de repovestire se poate organiza incepand cu grupa mica, dar poveştile si povestirile
trebuie sa fie simple, accesibile.
Reuşita activităţii de repovestire depinde de gradul de insuşire a povestirii de către copii, adică de:
insuşirea conştientă;
insuşirea temeinica a povestirii
Atât repovestirea unui text literar, cat si povestirea creată de educatoare se pot realiza in forme
diferite:
Repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii;
Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii;
Repovestire liberă: caracterizată printr-o mai mare libertate de imaginație a copiilor. Ei repovestesc
în funcție de preferință și de receptarea afectivă. Este necesar sp se asigure o succesiune logică a
repovestirii și să se acorde atenție exprimării corecte și nuanțate.
Repovestire pe baza unui text citit;

Exemplu de activitate de repovestire se poate realiza pe tema ,,Povestea ursului cafeniu’’.


1. Captarea atenţiei voi prezenta un urs polar –jucărie.
2. Anunţarea temei şi a obiectivelor și a reactualizării cunoştinţelor: voi iniţia o discuţie referitoare
la animalele care trăiesc la pol.(Recunoaşteţi acest personaj?Ce alte animale mai trăiesc la pol?In ce
poveste am aflat lucruri interesante despre viaţa la pol?Pentru că v-a plăcut „Povestea ursului
cafeniu” , astăzi voi veţi fi cei care veţi povesti această poveste.)
3. Desfăşurarea activităţii
 Prima imagine reprezintă ursul cel cafeniu in decorul specific polului .Un copil va fi solicitat să
povestească această secvenţă.
 Voi descoperi cea dea doua imagine care prezintă ursul cafeniu alături de foci.
 Imaginea următoare prezintă scena in care ursul cel cafeniu se intalneşte cu urşii polari.
 Un alt copil va relata scena in care Martin se intalneşte cu pinguinul.
 Scena in care muntele de gheaţă se rupe iar Martin sare in ajutorul puiului de urs polar va fi
prezentată in altă imagine.
 Ultima scenă va prezenta momentul cand Martin iese din apă cu puiul de urs polar in braţe,
producand uluire printre ursii albi care abia acum l-au recunoscut.
4. Obținerea performanțelor: Povestirea integrală a conţinutului poveştii va fi făcută, in final, de 1-2
copii.
5. Încheierea activității: caţiva copii vor fi solicitaţi să redea o scenă din poveste folosind măști sau
alegerea unui personaj preferat motivând alegerea.

In concluzie, se poate reţine că rolul şi importanţa repovestirilor – ca activităţi organizate – constă in


valoarea lor cognitivă, etică şi estetică, prin care se exercită o puternică inrauire asupra intregii personalităţi
a copiilor.
Prin toate activităţile de educare a limbajului desfăşurate in grădiniţa de copii, se urmăreşte formarea
capacităţii de exprimare exacta, inteligibila, cursiva. Copiii preşolari trebuie sa fie capabili de a-si exprima
trebuinţele, gandurile si sentimentele, sa fie capabili sa comunice intre ei si cu adulţii.
2.Povestiri create de copii
Povestirile create au evidentă valoare formativa, contribuind la dezvoltarea gandirii și a imaginaţiei
creatoare, la dezvoltarea unei vorbiri corecte, fluente, expresive.

pe baza unui plan dat;


după modelul educatoarei;
compuse după jucării/ personaje îndrăgite;
povestire creată pe baza unui șir de ilustrații: este necesar ca numărul ilustraţiilor sa se situeze intre
3 si 5, sa fie necunoscute copiilor, sa înfăţişeze momente reprezentative, in succesiunea logica, sa
prezinte personajele principale.
Ilustraţiile trebuie sa îndeplinească si următoarele condiţii:
 să fie simple si accesibile copiilor;
 să înfăţişeze aspecte cat mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor;
 să aibă valoare educativa si estetica;
 să emoţioneze;
 să fie vizibile pentru toţi copiii.
În construirea povestirii trebuie valorificare toate elementele componente ale ilustrației (cadrul acțiunii,
personajele, acțiunile lor, gesturi, eventuale stări sufletești). Povestirea să conțină evenimentele în
succesiune logică.

cu început dat: copiii trebuie să realizeze, cu mijloace lingvistice proprii, o povestire al cărei început
este dat de educatoare. Specificul activității constă în schimbare rolului copiilor: din ascultători
devin povestitori. Trebuiesc urmărite următoarele obiective:
 să asculte cu atenție expunerea educatoarei;
 să sesizeze și să rețină elementele semnificative ale narațiunii;
 să prezinte corect, logic, coerent evenimente și personaje cu trăsături adecvate;
 să-și imagineze întâmplări și personaje adecvate începutului povestirii;

Începutul dat trebuie:


 să trezească interesul copiilor;
 să le stârnească imaginația;
 să sugereze subiectul pe care copiii trebuie să-l dezvolte în expunere (recomandat sp fie inspirat din
viața copiilor, a adulților, a animalelor);

Reușita activității este condiționată și de momentul în care educatoarea întrerupe expunerea. Momentul
trebuei să corespundă intrigii și să faciliteze continuarea povestirii în mod personal și atractiv.
La întrerupere, educatoarea trebuie să pună întrebări ajutatoare sau să dea sugestii suplimentare.
În incheierea activității, educatoarea va evalua povestirile, apreciind-o pe cea mai reușită.
Dacă nici o povestire nu îndeplinește cerințele didactice, educatoarea trebuie să compună o povestire care sp
fie model pentru copii.

Exemplu:
Povestirea cu inceput dat, cu titlul ”Ursuleţii neastâmpăraţi”
1.Organizarea activităţii presupune asigurarea cadrului adecvat desfăşurării activităţii precum si pregătirea
si expunerea materialului didactic.
2.Desfăşurarea activităţii cuprinde mai multe secvenţe:

Introducerea in activitate- se realizează printr -o scurtă discuţie fie despre viața urşilor, fie pe baza unor
povestiri cu personaje care trec prin diferite păţanii fiindcă nu ascultă sfatul părintesc ( exemplu:Scufiţa
Roşie, Capra cu trei iezi sau altele ).
În discuţie se subliniază consecinţele nefaste ale neascultării părinților care pot fi reținute pentru viaţă.
Prezentarea începutului povestirii
Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese, sa expună suficiente elemente despre personaje
si situaţii posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conţinut in concordanta cu logica temei si a
mesajului urmărit.
Începutul povestirii trebuie intrerupt intr-un moment care poate trezi curiozitatea și interesul pentru
povestire, care solicită imaginaţia creativă și starea emoţională a copiilor.
De exemplu:
,,La marginea Pădurii de Argint străluceşte in soare căsuţa celor trei ursuleţi. In depărtare se zăreşte un
deluşor plin cu tufe de zmeură și de mure. La poalele dealului curge învolburat râul Repedea. Ca în fiecare
dimineaţă, mama-ursoaica işi cheamă ursuleţii de la joaca si le spune sa nu se indepărteze de casa in lipsa
ei. Dar ursuleţul cel mare, pe nume Tomiţă, vrea sa culeagă mure de pe varful dealului...’’
Crearea povestirii de catre copii
Educatoarea orientează imaginaţia acestora prin intrebări ajutătoare: ,, Ce credeţi că a făcut Tomiţă?’’, ,,Ce e
au făcut ceilalţi doi ursuleţi?’’, ,,Prin ce peripeţii a trecut?’’, ,,Cum vreţi sa se incheie povestirea?’’
Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil. Pot fi valorificate în structura aceleiasi povestiri
interventiile mai multor copii, astfel povestirea va deveni mai complexă.
Încheierea activităţii- constă în aprecierea creaţiei fiecărui copil, evidenţiindu-se bogăţia si originalitatea
conţinutului, coerenta si corectitudinea expunerii. Se pot selecta acele povestiri care ar putea alcătui o
cărticica ilustrată ( cu desene ale copiilor sau cu imagini decupate ) cu titlul Sa ne ascultam părinţii sau cu
un titlu propus de copii.

Concluzii:
 Povestirile influenţează in mod indirect estetica comportării copiilor;
 Povestirile contribuie la lărgirea orizontului de cunoaştere;
 În procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare măsură activitatea psihică a copilului.
 Povestirile copiilor permit dezvoltarea limbajului preşcolarilor, permiţandu-le astfel să se exprime
cu uşurinţă, atat în relaţie cu ceilalţi copii, dar şi cu adulţii.
 Aceste povestiri solicită imaginaţia creatoare, gândirea, limbajul Ei sunt puşi astfel in situaţia de a
realiza o povestioară, de a exprima într-o succesiune logică fapte şi întamplări şi de a găsi forma de
prezentare adecvată.
 Povestirile copiilor constituie un exerciţiu de compunere şi trebuie privite ca un produs al
creativităţii copiilor, care trebuie stimulat şi dezvoltat .

S-ar putea să vă placă și