Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor:
- le satisface nevoia de cunoaştere si de afectivitate;
- le stimulează imaginaţia;
- constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare;
a) Povestirea educatoarei
b) Povestirile copiilor
a) Povestirea educatoarei
Este un mijloc de realizare a activitatii de educare a limbajului prin expuneri orale ale unor opere
literare (povesti, povestiri), realizate de catre educatoare pe baza unui sir de ilustratii;
Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste, cât si cele fantastice, care corespund
nevoilor de cunoaştere si de afectivitate si care le pot influenţa comportarea.
1. Momentul organizatoric ordinea, curățenia, aerisirea sălii, aranjarea scăunelelor în semicerc sau
careu deschis pe 2-3 rânduri;
2. Captarea atenției: prin diverse procedee: expunerea directă a povestirii, conversație liberă,
utilizarea siluetelor, marionetelor, jucăriilor, desene, tablouri, etc.
Exemplu: la grupa mijlocie, in introducerea activităţii de povestire cu tema Căsuţa din oala,
educatoarea poate realiza momentul de captare a atenţiei copiilor cu ajutorul personajului Rică-
Iepurică care anunţa cateva surprize pentru copii, dar le da si o sarcina: copiii trebuie sa fie atenţi
si sa spună la sfarşit de ce s-a numit aşa povestea si ce personaje au intalnit in ea.
3. Reactualizarea cunoștințelor: precizarea unor informații de care depinde înțelegerea textului;
4. Anunțarea temei și a obiectivelor
5. Dirijarea învățării:
Expunerea povestirii de către educatoare
-educatoarea anunță titlul și autorul povestirii;
-expunerea trebuie să fie clară, accesibilă și expresivă pentru a trezi emoții și a asigura motivația
învățării;
-educatoarea trebuie să se adreseze la nivelul lor de înțelegere;
-expresivitatea este dată de: dicție, mimică, gestică, modularea vocii, tonul, mânuirea materialelor
precum siluete, marionete, etc.
Explicarea expresiilor și cuvintelor necunoscute
Utilizarea cuvintelor necunoscute în alte contexte
6. Obținerea performanței: repovestirea unor scurte fragmente esenţiale, caracterizarea unor
personaje prin prisma acţiunilor lor, enumerarea personajelor, scurte conversații, formularea de
propoziții noi utilizând cuvintele noi, etc.
7. Asigurarea retenției și transferului: titlul,autorul, secvenţe principale, referirea la alte poveşti cu
conţinut asemănător, mimarea unor acţiuni etc.
8. Evaluarea
9. Încheierea activității
Pe lângă educarea limbajului logic, coerent și fluent al preșcolarilor, îi familiarizează pe aceștia cu:
-structura limbii;
- bogăția și expresivitatea limbajului prin însușiri de cuvinte cu sensuri proprii și figurate;
- expresii, formule specifice acestor creații epice;
- construcții rimate și ritmate;
- zicale, proverbe;
- memorează cuvintele cu care încep și se încheie basmele, limba literară intrânnd în limbajul comun
al copiilor.
Organizează gândirea copilului întrucât solicită atenția și trebuie să urmărească gradual și
cronologic firul povestirii, să facă efortul de a interpreta imaginile, de a realiza conexiuni între idei
pentru a înțelege acțiunea pentru ca într-un final să le expună într-o formă originală.
Povestirile și basmele sunt pline de învățăminte.
Ele scot în evidență calitățile eroilor pozitivi și influențează pe această cale formarea personalității
copiilor și atitudina lor în diverse situații. Micii ascultători învață să deosebescă binele de rău, își
găsesc în eroii basmelor modele de viață, pentru propria lor comportare, îi imită sau iau atitudine față
de faptelor eroilor negativi. Uneori, descoperă soluții de viață pe care le vor aplica mai târziu în
jocurile lor.
Povestirile au o deosebită valoare etică: contribuie la formarea unor trăsături pozitive de voință și de
caracter. Ch. Perrault, vorbind despre rolul educativ al basmelor, arată ca haina plină de mistere,
vrajă și de farmec a basmului îi ajută pe cei mici să își însușească noțiunea de bine/rău. Prin
intermediul lor descoperă valori precum cinstea, bunătatea, dragostea, înțelepciune, curajul, vitejia,
etc.
Povestirile realiste, scrise anume pentru copii, satisfac în bună parte dorința lor de a cunoaște, îi
introduc în sfera relațiilor sociale, le influențează sentimentele și comportamentul. Sunt un izvor de
trăiri emotive intense, întrucât conflictul e simplu și le captează atenția.
b) Povestirile copiilor
Activitate prin care copiii compun şi expun intr-o manieră relativă şi personală, aspecte sau fapte
legate de viaţă, de preocupările sau de cunoştinţele lor. Ei sunt puşi in situaţia de a reproduce anumite
poveşti sau basme cunoscute, de a exprima într-o succesiune logică fapte şi întâmplări, de a expune într-o
formă închegată şi de a gasi modalitatea de prezentare adecvată.
Prin toate activitățile de educare a limbajului desf. în grădinița de copii, se urmărește formarea
capacității de: exprimare exactă, inteligibilă, cursivă.
Preșcolarii trebuie să fie capabili de a-și exprima trebuințele, gândurile, sentimentele și să fie capabili
de a comunica între ei și cu adulții.
Povestirea dezvoltă următoarele procese psihice:
▫ limbajul – ca mijloc fundamental de receptare şi comunicare ;
▫ gandirea logică – datorită succesiunii evenimentelor din povestire ;
▫ memoria voluntară – prin reţinerea desfăşurării evenimentelor şi expunerea lor pe baza unor
procedee şi mijloace specifice (pe baza intrebărilor formulate de educatoare, pe baza unor planşe sau
ilustraţii etc.)
▫ atenţia – prin memorarea numelor personajelor, a unor elemente ce apar în poveşti a succesiunii
intamplărilor, a unor expresii sau versuri reprezentative.
1. Repovestire
2. Povestiri create de copii
1.Repovestire
pe baza unor tablouri/ilustrații ce redau episoadele principale ale povestirii;
pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii;
liberă;
pe baza unui text citit;
In funcţie de varstă, ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar; reproducerea trebuie să
fie exactă, cu mijloace lingvistice proprii, corecte sub aspect fonetic, lexical şi gramatical.
Prin intermediul repovestirilor expuse de către educatoare, copiii sunt familiarizaţi cu structura limbii
romane, cu bogăţia formelor sale gramaticale, cu frumuseţea şi expresivitatea limbajului, ceea ce
contribuie la dezvoltarea vorbirii şi a gandirii lor.
Activitatea de repovestire se poate organiza incepand cu grupa mica, dar poveştile si povestirile
trebuie sa fie simple, accesibile.
Reuşita activităţii de repovestire depinde de gradul de insuşire a povestirii de către copii, adică de:
insuşirea conştientă;
insuşirea temeinica a povestirii
Atât repovestirea unui text literar, cat si povestirea creată de educatoare se pot realiza in forme
diferite:
Repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii;
Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii;
Repovestire liberă: caracterizată printr-o mai mare libertate de imaginație a copiilor. Ei repovestesc
în funcție de preferință și de receptarea afectivă. Este necesar sp se asigure o succesiune logică a
repovestirii și să se acorde atenție exprimării corecte și nuanțate.
Repovestire pe baza unui text citit;
cu început dat: copiii trebuie să realizeze, cu mijloace lingvistice proprii, o povestire al cărei început
este dat de educatoare. Specificul activității constă în schimbare rolului copiilor: din ascultători
devin povestitori. Trebuiesc urmărite următoarele obiective:
să asculte cu atenție expunerea educatoarei;
să sesizeze și să rețină elementele semnificative ale narațiunii;
să prezinte corect, logic, coerent evenimente și personaje cu trăsături adecvate;
să-și imagineze întâmplări și personaje adecvate începutului povestirii;
Reușita activității este condiționată și de momentul în care educatoarea întrerupe expunerea. Momentul
trebuei să corespundă intrigii și să faciliteze continuarea povestirii în mod personal și atractiv.
La întrerupere, educatoarea trebuie să pună întrebări ajutatoare sau să dea sugestii suplimentare.
În incheierea activității, educatoarea va evalua povestirile, apreciind-o pe cea mai reușită.
Dacă nici o povestire nu îndeplinește cerințele didactice, educatoarea trebuie să compună o povestire care sp
fie model pentru copii.
Exemplu:
Povestirea cu inceput dat, cu titlul ”Ursuleţii neastâmpăraţi”
1.Organizarea activităţii presupune asigurarea cadrului adecvat desfăşurării activităţii precum si pregătirea
si expunerea materialului didactic.
2.Desfăşurarea activităţii cuprinde mai multe secvenţe:
Introducerea in activitate- se realizează printr -o scurtă discuţie fie despre viața urşilor, fie pe baza unor
povestiri cu personaje care trec prin diferite păţanii fiindcă nu ascultă sfatul părintesc ( exemplu:Scufiţa
Roşie, Capra cu trei iezi sau altele ).
În discuţie se subliniază consecinţele nefaste ale neascultării părinților care pot fi reținute pentru viaţă.
Prezentarea începutului povestirii
Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese, sa expună suficiente elemente despre personaje
si situaţii posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conţinut in concordanta cu logica temei si a
mesajului urmărit.
Începutul povestirii trebuie intrerupt intr-un moment care poate trezi curiozitatea și interesul pentru
povestire, care solicită imaginaţia creativă și starea emoţională a copiilor.
De exemplu:
,,La marginea Pădurii de Argint străluceşte in soare căsuţa celor trei ursuleţi. In depărtare se zăreşte un
deluşor plin cu tufe de zmeură și de mure. La poalele dealului curge învolburat râul Repedea. Ca în fiecare
dimineaţă, mama-ursoaica işi cheamă ursuleţii de la joaca si le spune sa nu se indepărteze de casa in lipsa
ei. Dar ursuleţul cel mare, pe nume Tomiţă, vrea sa culeagă mure de pe varful dealului...’’
Crearea povestirii de catre copii
Educatoarea orientează imaginaţia acestora prin intrebări ajutătoare: ,, Ce credeţi că a făcut Tomiţă?’’, ,,Ce e
au făcut ceilalţi doi ursuleţi?’’, ,,Prin ce peripeţii a trecut?’’, ,,Cum vreţi sa se incheie povestirea?’’
Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil. Pot fi valorificate în structura aceleiasi povestiri
interventiile mai multor copii, astfel povestirea va deveni mai complexă.
Încheierea activităţii- constă în aprecierea creaţiei fiecărui copil, evidenţiindu-se bogăţia si originalitatea
conţinutului, coerenta si corectitudinea expunerii. Se pot selecta acele povestiri care ar putea alcătui o
cărticica ilustrată ( cu desene ale copiilor sau cu imagini decupate ) cu titlul Sa ne ascultam părinţii sau cu
un titlu propus de copii.
Concluzii:
Povestirile influenţează in mod indirect estetica comportării copiilor;
Povestirile contribuie la lărgirea orizontului de cunoaştere;
În procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare măsură activitatea psihică a copilului.
Povestirile copiilor permit dezvoltarea limbajului preşcolarilor, permiţandu-le astfel să se exprime
cu uşurinţă, atat în relaţie cu ceilalţi copii, dar şi cu adulţii.
Aceste povestiri solicită imaginaţia creatoare, gândirea, limbajul Ei sunt puşi astfel in situaţia de a
realiza o povestioară, de a exprima într-o succesiune logică fapte şi întamplări şi de a găsi forma de
prezentare adecvată.
Povestirile copiilor constituie un exerciţiu de compunere şi trebuie privite ca un produs al
creativităţii copiilor, care trebuie stimulat şi dezvoltat .