1COMENTARIU LITERAR

,,Povești sau basme de odinioară cu morală”-1967

,,Scufița Roșie”de Charles Perrault
Opera literară ,,Scufița Roșie”apare în volumul ,,Povești sau
basme de odinioară cu morală”în anul 1697, când basmul
dobândise o mare răspândire în Franța, fiind o poveste care
are rădăcinile în folclorul francez al secolului al 17-lea și a
cunoscut numeroase versiuni –inclusiv cea a lui Clarles
Perrault (Le Petit Chaperon Rouge)Scriitorul clasic francez
Charles Perrault, comparând legendele șibasmele din
mitologia greco-romană cu basmele bretone, culese din
regiunea sa natală, a ajuns la descoperirea unor asemănări
tematice în desfășurarea acțiunii, în conflict și în conturarea
personajelor. Atras de frumusețea acestora le publică în
volumul ,,Povești sau basme de odinioară cu
morală”.Basmele scriitorului francez Charles Perrault, se
adresează copiilor cu vârstă preșcolară. Cele mai cunoscute
basme sunt: ,,Scufița Roșie”, ,,Motanul încălțat”, ,,Frumoasa
din pădurea adormită”Cu privire la valoarea lor educativă,
însuși autorul a menționat că haina plină de vrajă, de mister și
de farmec a basmului este necesară pentru cei miciîn însușirea
treptată a noțiunilor de bine și rău.Poveștile dupa Charles
Peralut insuflă copiilor ,,dorința de a fi asemănători cu cei
buni care ajung fericiți și, în același timp se naște în sufletul
,lor teama fașă de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-
ar urma pe cei răi”.Povestea este o specie a genului epic
în proză, în care se realtează întâmplări fantastice ale unor
personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste în care
binele este mereu învingător.Temaacestei povești o constituie
prezentarea urmărilor tragiceale naivității și ale credulității, iar
mesajulsubliniază necesitatea cunoașterii realității de către
copii. Titlul eponim al operei face referire la numele
personajului principal fiind sugestiv în ceea ce privește
discursul narativ . Eroina poveștii este o fetiță foarte frumoasă
și foarte iubită atât de părinți cât și de bunica ei. Aceasta îi
împletise o scufiță din lână roșie, care îi venea atât de bine
fetiței, încât a fost numită ,,Scufița Roșie”.
2 Narațiuneaeste simplă, fiind realizată la persoana a III-a de
către un narator obiectiv. Într-o zi mama o trimite pe Scufița
Roșiela bunica să îi ducă niște plăcinte și o strachină cu unt,
deoarece bunica era bolnavă. Bunica locuia într-un sat vecin și
drumul până acolo trecea printr-o pădure. La jumătatea
drumului, Scufița Roșie s-a întâlnit cu un lup. Naivă și
încrezătoare, neavertizată asupra pericolelor, fetița nu se
ferește de lupul întâlnit în cale și îi spune unde se va duce.
Acesta ajunge înainte ei la casa bunicii li dându-se drept
Scufița-Roșie, pătrunse în casă se aruncă deasupra buncii și
o înghiți. Când intră Scufița Roșie în casă, începe să îi
adreseze întrebări și se miră de ce bunica are brațele lungi,
ochi și urechi mari și dinți foarte ascuțiți, dar lupul se azvârli
deasupra fetei și o înghiți și pe ea.Specificul acestui basm
este maniera scriitorului de a-l pune pe citator direct în
fața greșelilor eroilor săi și expune consecințele tragice ale
acestora.Narațiunea se încheie cu o moralăîn versuri, parte
specific în structura compozițională a basmelor lui Charles
Perrault.,,Vedem aicea cum copii deseoriȘi mai cu seamă
tinerele fete,Frumoase, grațioase și cochete,Fac rău dacăă
ascultă de orice trecători,Și n-are rost să fim măcar
mirațiAtuncea când de lup ei sunt mâncațiZic lupul, fiindcă
lupii de pe lumeNu sunt cu toții de același fel:Există câte unul
maib lând decât un miel..............................................Dar vai,
cine nu știe că acești lupi mieroșiSunt din întreaga haită cei
mai primejdioși”,,Morala”ne impune noi criterii de evluare
a basmului. Personajele și întâmplările primesc noi
semnificații. Primele două versuri ne dezvăluie faptul că
povestea se adresează copiilor, dar mai ales tinerelor fete ( dar
și părinților), astfel rațiunea trebuie să devină latura
dominantă ,,... n-are rost să fim măcar mirați/Atuncea când de
lup ei sunt mâncați”.
3Finalul tragic sedesprinde povestea ,,Scufița Roșie,, din
șirul celor încadrate într-o schema tip, în care binele învinge
răul. Frații Grimm, în versiunea care le apartține, aduc un
deznodământ specific basmului: binele învinge întotdeauna
răul: vânătorul pedepsește lăcomia lupului și le eliberează pe
cele două ființe care căzuseră victimele șireteniei și
necinstei: ,,Și se întâmplă că tocmai atunci să treaca prin fața
casei un vânător...Intră în casă și când se apropie de
pat, îl văzu tolănt acolo...luând o foarfecă, înccepu să facă
vreo două trei tăieturi, fetița ieși afară și striga : ,,-Vai, ce
spaimă am tras! Ce întuneric era în burta lupului”. După aceea
au scos-o și pe bunicp, era încă în viață dar abia mai răsufla.
Sufiț-Roșie adună în grabă niște pietroaie și tustrei umplură cu
ele burta lupului. Când se trezi lupul voia să o ia la sănătoasa,
dar pietroaiele atârnau atât de greu, ca dihania se prăbuși la
pământ și dădu ortu′ popii!”Basmele Fraților Grimm sunt
foarte aporpae de mpdelul original. Învățații germani au
păstrtat dinamismul acțiunii, vivacitatea dialogului șio ușoară
notă de umor. De obicei acțiunea începe imediat după
formula obișnuită: ,,A fost odată ca niciodată”în
desfășurarea ei intervenind de multe ori formule mediane în
versuri care precipită acțiunea și măresc curiozitatea
cititorului. Nu întotdeauna basmele se sfărșsesc cu formulele
obișnuite. De multe ori se termină cu o concluzie
moralizatoare sau cu o glumă care readuce buna dispoziție a
micilor cititori.Personajul principalal poveștii este Scufița-
Roșie, aceasta fiind caracterizată în mod directde către
narator: ,,Era odată într-un sat, o fetiță, cea mai frumoasă
fetiță din câte s-au mai văzut. Mama ei o iubea nespus de
mult, iar bunica ei și mai mult. Bunica aceasta îi făcuse fetiței
o scufiță roșie, care îi ședea atât de bine, încăt toată lumea o
numi Scufița Roșie”.Personajul este caracterizat atât în mod
direct de către autor, dar și indirectdin fapte, gânduri: naivă și
credulă, deoarece îi povestește lupului ce face și unde merge,
sensibila la frumusețea naturii,ascultătoare. Scriitorul
folosește și alte mijloce pentru realizarea structurii etice a
personajelor: epitetele caracterizatoare: ,,blânda bunicuță”,
,,biata fetiță”, hiperbola (vânătorul are puteri supranaturale și
le scoate din burta lupului), antiteza bine-rău: Scufiță-Lup.
Lupul reprezintă răutatea, viclenia, lăcomia.
În concluzie, prin opera ,,Scufița Roșie”, autorul Charles
Perrault diversifică și îmbogățește literatura română și
universal. Mesajul poveștii subliniază importanța cunoașterii
vieții și a adoptării unei atitudini realiste