CONSTITUŢIILE EPOCII MODERNE

Termenul de „constituţie”a fost cunoscut încă din Antichitate. Prin

„constituţie” se înţelegea ansamblul legilor pe baza căruia era guvernat un stat.
În epoca modernă constituţia are sensul de lege fundamentală în stat pe
baza căruia se construiesc sistemul politic şi cel juridic naţional.
Primele constituţii au fost elaborate în SUA ( la 17 septembrie 1787) şi în
Franţa ( la 3 septembrie 1791 ).
În SUA , Constituţia:
- a fost adoptată în urma revoluţiei americane
- afirmă suveranitatea poporului
- stabileşte că statul se organizează ca republică federativă
- afirmă principiul separării puterilor în stat:
 Puterea executivă : Preşedintele ( ales pe 4 ani , cu dreptul la cel
mult 2 mandate, conform amendamentului 22/ 1951 din Constituţia
SUA)
 Puterea legislativă: Congresul – Camera Reprezentanţilor şi
Senatul
 Puterea juridică: Curtea Supremă
Această constituţie permitea existenţa sclaviei pe teritoriul SUA
( desfiinţată ulterior pe 18 decembrie 1865 prin amendamentul XII ).
În anul 1791 a fost completată cu încă 10 amendamente ( Daclaraţia
drepturilor) care prevăd : libertatea cuvântului , a presei , a întrunirilor,
practicarea liberă a cultului religios, dreptul la judecată publică , dreptul la petiţii
adresate guvernului.
Ulterior se adaugă alte amendamente care împreună cu Constituţia SUA
au rămas în vigoare până în zilele noastre.
În Franţa la 3 septembrie 1791 a fost adoptată Constituţia ce era
prefaţată de „ Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului”.Constituţia
consfiinţea instaurarea monarhiei constituţionale şi separarea puterilor în stat.
În 1792, Franţa se proclamă prima Republică Franceză.
Ultima constituţie franceză datează din 1958 şi exprimă principiul suveranităţii
poporului.Este Constituţia celei de a V-a Republici, aprobată prin referndum la
28 septembrie 1958.
Constituţia engleză
- cea mai veche constituţie: procesul de formare începe cu Magna Charta
Libertatum( 1215) şi continuă şi după apariţia primelor constituţii scrise.
- este formată dintr-o parte scrisă ( acte scrise – adoptate de-a lungul timpului) şi
o parte nescrisă cutumiară ( reguli nescrise, rezultat al unor tradiţii , practici
îndelungate)
Puterile politice
- Parlamentul format din Camera Comunelor şi Camera Lorzilor
- primul ministru, ales din rândul partidului politic care a câştigat alegerile
-regele , care semnează legile adoptate de Parlament

1
 SCURT ISTORIC AL CONSTITUŢIONALISMULUI ÎN rOMÂNIA

Prin constituţionalism se înţelege sistemul politic bazat pe constituţie. Înaintea

primei constituţii propriu-zise a României au existat câteva documente ce aveau
rol constituţional.

Regulamentele Organice
- au jucat rol de legi fundamentale până în anul 1858
- se bazau pe principiul democratic modern al separării puterilor în stat
- au fost elaborate în urma războiului ruso-turc din 1828-1829 şi a păcii de la
Adrianopol
( 1829)
- au fost introduse la 1 iulie 1831 în Ţara Româneacă şi la 1 ianuarie 1832 în
Moldova

Statutul dezvoltător al Convenţei de la Paris din 7 august 1858, adoptată în

anul 1864 şi care sporea prerogativele domnului.

Constituţiile de până în 1991

Prima constituţie propriu-zisă a fost adoptată în anul 1866 la urcarea la tron a lui
Carol I de Hohenzollern.
Constituţia din 1866 a fost în vigoare cu unele mofdificări până în 1923 , când
după Primul Război Mondial s-a adoptat Constituţia României Mari.
Constituţia din 1923 a fost apreciată una din cele mai democratice. După 1989 a
servit ca bază de lucru pentru elaborarea noii constituţii a României.
În 1938 , regele Carol II proclamă dictatura regală , ceea ce duce la anularea
Constituţiei din 1923 şi înlocuirea ei cu o nouă lege fundamentală.
În timpul regimului comunist în România au fost în vigoare mai multe
constituţii. Ele au fost adoptate în anii 1948, 1952 şi 1965.