Introducere în istoria artei

RENAȘTEREA ITALIANĂ:
Resuscitarea / inventarea idealului antic
secolele XV-XVI

© Cosmin Ungureanu
Fundația Calea Victoriei, 15 iunie 2020
1. CHESTIUNEA „RENAȘTERII”
1.1 problematizare
1.2 periodizare & centre artistice

2. RESUSCITAREA IDEALULUI CLASIC

2.1 perspectiva & „scenografia” all’antica
2.2 „citate antice” & subiectul reprezentării
(historiae, favole, poesie)
2.3 acțiune & personaje
2.4 portretul

3. SCULPTURA RENAȘTERII ITALIENE

3.1 teme, tehnici, artiști
3.2 Michelangelo
1. CHESTIUNEA „RENAȘTERII”

1.1 problematizare
1.2 periodizare & centre artistice
 1.1 PROBLEMATIZARE
resuscitarea Antichității – mai întâi în literatură (Petrarca, c. 1330)

Ut pictura poesis („pictura este asemenea poeziei”, Horațiu)

axiomă fundamentală în corelarea artelor

două direcții / abordări

1. „înapoi la natură”: imitarea cât mai fidelă a modelului natural (corpul
uman), cunoașterea anatomiei umane etc.
- valabilă în primul rând la pictură (Giotto, sec. XIV, Masaccio, sec. XV)

2. „înapoi la antici”: imitarea modelului antic (statui, reliefuri, postùri,

proporții, elemente decorative)
- valabilă în sculptură (Donatello, sec. XV) și arhitectură (Brunelleschi, sec.
XV)

distanța dintre cele două abordări – treptat diminuată

suprapunere: natura și antichitatea coincid (în zona perfecțiunii)
 imitarea cât mai fidelă a modelului natural

Giotto di Bondone, Plângerea lui Hristos, 1304-06 Masaccio, Izgonirea din rai, 1426-27
Rafael Sanzio, Madonna Colonna, 1508 Leonardo da Vinci
Fecioara cu Pruncul și Sf. Ana, c. 1510
 Antiquitas / sacra vetustas

Herman Posthumus
Peisaj cu ruine, 1536

• pentru prima oară lumea antică este percepută ca un ansamblu coerent

și este desemnată printr-un nume generic / abstract
• reinterpretarea istoriei – în contrast cu timpul biblic („cele trei ere” –
dinaintea Legii, sub Lege, sub Har)
 1.2 PERIODIZARE ȘI CENTRE ARTISTICE

cele trei epoci

modelul biologic (copilărie, tinerețe, maturitate)
Giorgio Vasari, Viețile celor mai de seamă pictori, sculptori și arhitecți, 1550 (1568)

prima epocă (Renașterea timpurie): c. 1400 – c. 1480

Florența, Ferrara, Padova, Mantova, Milano, Veneția, Roma

a doua epocă (Renașterea matură): c. 1480 – c. 1530

Roma, Veneția, Mantova, Bologna, Florența

a treia epocă (Renașterea târzie / Manierismul): c. 1530 – c. 1590

Roma, Veneția, Florența, Mantova, Bologna
 2. RESUSCITAREA IDEALULUI ANTIC
perspectiva & „scenografia” all’antica
2.1 perspectiva & „scenografia” all’antica
2.2 „citate antice” & subiectul reprezentării (historiae, favole, poesie)
2.3 acțiune & personaje
2.4 portretul
2.1 PERSPECTIVA & „SCENOGRAFIA” ALLl’ANTICA
 reprezentarea spațiului înainte de (re)inventarea perspectivei

Lorenzo Monaco, Logodna Fecioarei, c. 1420-24 Fra Angelico, Bunavestire, 1434

 „Fereastra albertiană”
planul pictural – suprafața ce intersectează / secționează piramida vizuală alcătuite din raze

Leon Battista ALBERTI, Della pittura, 1435

„Noi ne închipuim aceste raze ca pe niște fire extrem de subțiri, care apar
la un capăt ca o fâșie foarte fină, strâns legată în interiorul ochiului unde-și
are sediul simțul vederii; acolo alcătuiesc un fel de mănunchi al tuturor
razelor; din acest nod se extind apoi firișoare extrem de drepte și subțiri
până la suprafața opusă.”
Masaccio, Sf. Treime, c. 1425, Santa Maria Novella, Florența
 Piero della Francesca, Biciuirea lui Christos, 1455

Antonello da Messina, Sf. Sebastian, 1477-79

Andrea Mantegna, Camera degli Sposi, c. 1465-74
Andrea Mantegna, Plângerea lui Christos, c. 1490
Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină, 1494-98
Baldassare Peruzzi, Sala delle prospettive, 1519, Villa Farnesina, Roma
 2.1 „scenografia” all’antica

Andrea Mantegna, Sf. Sebastian, 1457-1458 Incisione Prevedari, 1481, Milano

Sandro Botticelli, Calomnia lui Apelles, c. 1494-95
Rafael Sanzio, Școala din Atena, 1509–11
Michelangelo Buonarotti, Bolta Capelei Sixtine, 1508-1512
 2.2 „CITATE ANTICE” & SUBIECTUL REPREZENTĂRII
(historiae, favole & poesie)
scenele și figurile mitologice – recursul la texte antice (Homer, Ovidiu, Vergiliu et alii)
și la interpretări moderne (Angelo Poliziano, Marsilio Ficino și cercul neoplatonic etc.)

Sandro Botticelli
Pallas Atena și centaurul, c. 1482 Nașterea zeiței Venus, c. 1485
Venus Medici, sec. I î.Chr. Atelier Botticelli, Venus,
Galleria degli Uffizi, Florența Gemäldegalerie, Berlin
Eros / nuditate

 în arta modernității timpurii, feminitatea este indisociabil asociată cu nuditatea;

 erotizarea nudității – începând din secolul al XV-lea – desprinderea de tematica
religioasă (Eva) și reîntoarcerea la Antichitatea clasică (Venus)
 în bună măsură, în reprezentarea unui nud subzistă amintirea / prezența /
imaginea zeității
 de la bun început – o situație echivocă: atracția (erotică) pentru nud
(corporalitatea / carnalitatea lui) se confundă cu atracția pentru artă
 strategia de reprezentare a nudității – transferul dinspre statuie către corp
 corpul (feminin) dezbrăcat – aspect statuar mai mult sau mai puțin evident
Sandro Botticelli, Primăvara, c. 1482
Venus Victrix, British Museum Toamna, Galleria degli Uffizi
(în sec. XV – Roma, Colecția del Buffalo) (în sec. XV – Roma, Colecția del Buffalo)
 Cele trei Grații

Leon Battista ALBERTI, Della pittura, 1435

„Cei vechi le-au zugrăvit râzând și

ținându-se de mână, în veșmintele
vaporoase și ușoare, dând să se
înțeleagă prin aceasta liberalitatea,
fiindcă una dintre ele oferă, o alta
primește și a treia înapoiază darul,
adică tocmai gradele care trebuie să
existe într-o perfectă liberalitate. Vei
vedea câtă laudă îi aduc unui maestru
asemenea invențiuni; drept pentru
care sfătuiesc orice pictor studios să se
facă cunoscut poeților, oratorilor și
altor literați, întrucât asemenea minți
luminate îi vor sugera excelente
ornamente și-l vor îndruma către acele
invențiuni care i-ar putea aduce, în
pictură, cea mai mare faimă.”
 Cele trei Grații

Frescă Pompei, sec. I î.Chr.-I d.Chr. Grup statuar roman, marmură, sec. II d.Chr.
Niccolò Fiorentino (?), Giovanna degli Albizzi Raffaello Sanzio, 1504-05 (perioada
(Tornabuoni), medalie, c. 1486 florentină)
Terminologia artistică din secolul al XVI-lea:
favola / pittura di favolosa invenzione – scena mitologică, fantezistă etc.

poesia – termen relativ rar, specific ambianței venețiene

 juxtapunerea / imbricarea dintre cotidian și mitologic, care invită la o
decodificare în cheia alegoriei
 relaționarea personajelor / interpretarea scenei – o constelație de aluzii
literare, filozofice, artistice etc.
 strategia combinatorie / hibridizarea surselor – regăsită și în literatura vremii

Francesco Collona, Hypnerotomachia Poliphili, 1499

Jacopo Sanazaro, Arcadia, 1504
Pietro Bembo, Gli Asolani, 1505
Giorgione şi Tițian, Venus dormind, c. 1510
Ariadna (Cleopatra / nimfa fântânii), Museo Pio-Clementino, Vatican, copie romană (sec. II d.Chr.) după
un original elenistic, excavată c. 1512 – instalată, pe un sarcofag, în Cortile del Belvedere
Tițian (Giorgione?), Concertul câmpenesc, 1508-09, Luvru, Paris
Tițian, Amorul sacru şi Amorul profan, 1514
Tițian, Venus din Urbino, ante 1538, Galleria degli Uffizi, Florența
 Tițian & iconografia venusiană

Venerarea statuii lui Venus, 1516-18 Venus Anadyomene, c. 1520

 Tițian
Venus şi Adonis, 1554 Venus la oglindă, c. 1555
2.3 ACȚIUNE & PERSONAJE ÎN PICTURA SACRĂ

Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină, 1494-98

Domenico Ghirlandaio, Cina cea de Taină, 1486
2.4. PORTRETUL

Sursele antice ale portetului în Renaștere:

1. medalia / moneda – portretul în profil
2. bustul – portretul în semiprofil

incidența modelului nordic:

portretistica neerlandeză – formule compoziționale,
tehnici de reprezentare etc.

evoluția portretului (sec. XV – XVI)

categorii tipologice (eroic, nobil, familiar etc.)
jocul atitudinilor, complicarea pozei etc.
Sandro Botticelli, Adorația Magilor, c. 1475
 Cosimo “il Vecchio” Guaspare di Zanobi del Lama

Piero “il Gottoso” Giovanni di Cosimo Giuliano dei Medici

 Angelo Poliziano

Pico della Mirandola

Lorenzo dei Medici

Sandro Botticelli
 Sursele antice ale portetului în Renaștere: medalia & bustul

Piero della Francesca,

Monedă romană – Constantin II Sigismondo Pandolfo Malatesta, 1451
Domenico Ghirlandaio, Pisanello,
Giovanna Tornabuoni, 1488 Lionello d’Este, 1441
Andrea Mantegna, Busturi romane imperiale,
Lodovico Trevisano, 1459-60 Muzeul Capitolin
 incidența modelului nordic (Țările de Jos)

Jan van Eyck

Bărbatul cu tichia albastră, c. 1430 Bărbatul cu turban roşu, c. 1433
 Antonello da Messina, Giovanni Bellini,
Portretul unui tânăr, 1475 Portretul unui tânăr, 1500
 evoluția portretului italian (sec. XV–XVI)

Domenico Ghirlandaio, Bunicul și nepotul, c. 1490 Sandro Botticelli, Bărbat cu medalie, c. 1474
 Leonardo da Vinci
Ginevra Benci, 1474-78 Portret de muzician, 1490
 Leonardo da Vinci
Doamna cu hermină (Cecilia Gallerani) 1483-90 Mona Lisa del Giocondo, 1503-1516
3. SCULPTURA RENAȘTERII ITALIENE
3.1 teme, tehnici, artiști
3.2 Michelangelo
 3.1 TEME, TEHNICI, ARTIȘTI

Baptisteriul din Florența

Concursul pentru decorarea porților de nord, 1401
„Sacrificiul lui Isaac”
Filippo Brunelleschi Lorenzo Ghiberti
Spinario, sec. I î. Chr.
 Baptisteriul din Florența

Andrea Pisano Lorenzo Ghiberti

porțile de sud, 1330-36 („Viața Sf. Ioan Botezătorul”) porțile de nord, 1403-a24 („Viața lui Iisus Christos”)
Baptisteriul din Florența
 Lorenzo Ghiberti
„Porțile Paradisului”(de răsărit), 1425-52
 Orsanmichele, Florența
Palat convertit în biserică, 1380 - 1404
 Nanni di Banco Andrea del Verrocchio
Quattro Santi Coronati, 1408 (Maestri di Pietra e Legname) Necredința lui Toma, 1467-83 (Tribunale di Mercanzia)
 Donatello
Sfântul Marcu, 1411 (Arte dei Linaiuoli) Sfântul Gheorghe, 1416 (Arte dei Corazzai)
 Donatello (Donato di Niccolò di Betto Bardi)
(1386 – 1466)

Abraham și Isaac, 1421 Profetul Habakkuk (?), c. 1436 Maria Magdalena, c. 1453 David, c. 1430-50
Donatello (Donato di Niccolò di Betto Bardi)

Cantoria, 1433-40, Florența

Luca della Robbia, Cantoria, 1431 – 1438, Florența
 Donatello (Donato di Niccolò di Betto Bardi)

Marc Aureliu, Roma, Gattamelata (Erasmo da Narni), 1445–1453, Padova

Campidoglio, c. 175 d. Chr.
Andrea del Verrocchio (1435 – 1488)

Bartolomeo Colleoni, 1481 – 1488, Veneția

David, c. 1476 Putto cu delfin, Palazzo Vecchio, Florența
 Michelangelo Buonarroti (1475–1564)
„forma ascunsă în materie”

Madonna della Scala, 1490-92 Centauromahia, c. 1492

Relief attic (stelă funerară), sec. IV î. Chr. Sarcofagul „Portonaccio”, 180 d. Chr.
Bacchus, 1497
David, 1500-1504
Donatello, David, c. 1430 Andrea del Verrrocchio, David, 1473-75
 Pietà

Pietà, 1499 Pietà, 1547-50 Pietà Rondanini, 1562-64

Pietà, 1499, San Pietro, Roma
Pietà, 1547–1550, Museo del Opera dell’Duomo
Pietà Rondanini, 1562-64, Castello Sforzesco, Milano
 Monumentul funerar al papei Iuliu al II-lea

proiect 1505 proiect 1513 proiect 1532

Sclavi, c. 1513-34
Sf. Matei, c. 1504-8 Sclavi, c. 1520-34
Mormântul papei Iuliu al II-lea, San Pietro in Vincoli, Roma, 1545 Lea & Rașela, 1545
Moise, 1515
Monumentul funerar al lui Lorenzo și Giuliano dei Medici
Sagrestia Nuova, San Lorenzo, Florența, 1519 – 1534
Amurgul Aurora

Noaptea Ziua