1) Cum acţionează radioterapia ?

Radiaţiile ionizante (radiaţii X, gamma, fascicule de particule) distrug

celulele tumorale. Ca urmare a efectului radioterapiei, celulele tumorale devin
incapabile să crească şi să se multiplice, ceea ce înseamnă că tumora nu mai
creşte, ci se micşorează, uneori până la dispariţie. Chiar dacă tumora a fost
eliminată printr-o intervenţie chirurgicală (operaţie) radioterapia este
importantă pentru că ea reduce riscul apariţiei unei recidive. Celulele
canceroase sunt prea mici pentru a putea fi observate cu ochiul liber în timpul
operaţiei, iar iradierea va distruge orice celulă sau grup de celule maligne
care ar putea să rămână în zona operată şi care ar putea duce la reapariţia
tumorii (recidiva). În timpul radioterapiei, un fascicul (sau mai multe) de
radiaţie este direcţionat prin pielea pacientului în zona tumorii şi a ţesuturilor
din jurul acesteia. În zona tratată ajunge astfel o anumită doză (cantitate) de
iradiere.
Radioterapia se face fracţionat, adică se administrează zilnic mici doze de
radiaţie, 5 zile pe săptămână, pe o perioadă de câteva săptămâni (în funcţie
de doza totală planificată). Celulele normale aflate în vecinătatea tumorii sunt
şi ele afectate, dar au o capacitate mult mai mare de a-şi repara singure (în
pauza dintre şedinţele de radioterapie) defectele rezultate în urma iradierii.
Datorită 49 afectării celulelor normale, în timpul iradierii (sau tardiv, după
terminarea tratamentului) pot să apară efecte secundare (nedorite) ale
radioterapiei (înroşirea tegumentului, diaree, jenă dureroasă la înghiţit etc.),
uneori cu intensitate mare, necesitând tratament simptomatic sau, rar, chiar
întreruperea iradierii. În timpul tratamentului cu radioterapie externă pacientul
nu devine radioactiv, nu transmite radiaţia persoanelor din jur, ca urmare nu
trebuie să evite colectivitatea sau familia. Radioterapia internă cu implant
definitiv şi cea metabolică, în care sursele radioactive sunt introduse în
organism, necesită aplicarea unor metode de protecţie pentru persoanele din
jur; fiecare pacient va primi, în aceste cazuri, informaţii legate de perioada de
timp şi metodele prin care trebuie să-i protejeze pe cei din jur (familie,
personal medical).

Atributiile Asistentului medical :

1. îngrijirea pacienţilor pe baza de standarde, cod de etică şi competenţa

profesională asigurate prin dreptul de liberă practică.
2. Menţinerea şi dezvoltarea cunoştinţelor şi aptitudinilor prin programele de
educaţie medicală pentru asigurarea unei îngrijiri de calitate şi educaţie
adecvată a pacientului.
3. Efectuarea tratamentului radiologic prin:
                          întocmirea planului de tratament şi pregătirea pacientului
conform planului
                          poziţionarea corectă cu respectarea strictă a parametrilor
stabiliţi în
planul de tratament şi a indicaţiilor obţinute de la medicul radioterapeut
                          monitorizarea pacientului pe toată durata efectuării şedinţei
de iradiere, urmărirea eventualelor fenomene secundare ce pot apare şi
informarea medicului
                          pregătirea psihică a pacientului
                          instruirea pacientului şi a însoţitorului privind igiena sanitară,
regimul alimentar, reacţiile adverse ce pot apărea, programarea şedinţelor şi
a pauzelor, precum şi efectuarea analizelor
                          protejarea pacientului de iradierile accidentale.
4. înregistrarea pacienţilor şi a şedinţelor acestora în registrele de evidenţă,
completarea foilor de tratament cu parametrii folosiţi zilnic.
5. Utilizarea instalaţiilor de iradiere conform normelor de protecţie impuse
lucrului cu surse radioactive de înaltă energie, precum şi întreţinerea
acestora.
6. Realizarea unei comunicări interactive în Centrul de iradiere, între diferitele
laboratoare, realizarea muncii în echipă.
7. însuşirea normelor de protecţie împotriva radiaţiilor, şi aplicarea acestora în
cazuri excepţionale.
8. Utilizarea calculatorului.
9. însuşirea cel puţin a unei limbi de circulaţie internaţională

2)

Radioterapia externă (teleterapia) – metoda de radioterapie în

care sursa de iradiere se afla la distanţă de pacient.
• Este metoda cea mai frecvent folosită.
• Aparatele de radioterapie externă (cum sunt aparatele de
telecobaltoterapie sau acceleratoarele liniare de particule)
eliberează radiaţia sub forma unor fascicule bine delimitate
care ajung la pacient, în zona care trebuie tratată (care
conţine tumora).

Brahiterapia (curieterapia sau iradierea internă) – metoda de

radioterapie în care sursa de iradiere se află în contact, în
vecinătatea sau în interiorul tumorii. Radioterapia 50 Ghidul
pacientului Oncologic
• Se poate combina cu radioterapia externă sau se foloseşte
ca unică metodă de iradiere.
• Medicul radioterapeut va poziţiona în interiorul pacientului
surse radioactive sau aplicatorii (anumite tuburi subţiri prin
care sursele radioactive vor fi ulterior introduse, cu comandă
computerizată – brahiterapia denumită „afterloading”).

Radioterapia metabolică – folosind izotopi radioactivi

introduşi în interiorul organismului pacientului, care vor
ajunge să fie „preluaţi’’ de celulele canceroase