Expert Fiscal - Suport de Curs Final

„Creşterea performanţelor angajaţilor prin formare continuă” (cod SMIS 128516)
Proiect co-finanţat prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020
PROGRAMA DE PREGĂTIRE
Expert fiscal
Modulul 1 – ANGAJAREA ȘI PRESTAREA SERVICIILOR DE CONSILIERE ȘI

ASISTENȚĂ FISCALĂ; COMUNICAREA ȘI LUCRUL ÎN ECHIPĂ
Informare documentare.
1. Cunoașterea clientului – culegerea informațiilor
1.1. Principalele aspecte ce trebuie avute în vedere atunci cand se solicita informațiile
necesare pentru cunoașterea clientului
Expertul fiscal trebuie să aibă o cunoaştere globală asupra activităţilor clientului sau ale unităţii
patrimoniale unde este salariat, care să îi permită orientarea şi planificarea/programarea
misiunii precum și înțelegerea exacta a aspectelor specifice activității.
Cunoaşterea globală de către expert a activităţilor clientului sau ale unităţii patrimoniale unde
este salariat are ca obiectiv identificarea riscurilor care ar putea avea o incidenţă semnificativă
asupra activității clientului, pentru a se asigura ca este în masura sa-i apere interesele, oferindu-
i servicii de calitate și protejându-l de riscul involuntar de incalcare a normelor legale.
Expertul fiscal va avea în vedere sa-si înștiințeze clientul de toate aspectele esentiale ale
activitatii acestuia din domeniul pe care il reprezenta: modificările legislative de natura
financiar contabila și fiscala, decizii ale autorităților, etc.
1.2. Tipologia informaţiilor şi documentelor relevante pentru cunoașterea activităţii

potențialului client.
Pentru cunoașterea activităţii potențialului client sunt necesare informatii despre:

☟ Identificarea societatii
☟ Organizare
☟ Particularitati
☟ Sectorul de activitate
☟ Ce se cere de la profesionist
In urma analizei lor, se determina:
− posibilitatea accesptarii colaborarii;
− natura și volumul de munca;
− bugetul de timp;
− onorariul;
− periodicitatea interventiilor.
Trebuie avute în vedere și o serie de riscuri, precum:
☟ Lipsa regulilor scrise de organizare interna
Pagina 1
☟ Absenta separatiei intre anumite functii

☟ Riscul de neexhaustivitate a informatiilor
Printre factorii de risc se află:
− activitatea intreprinderii (sectorul de activitate, piata);
− situatia actuala a intreprinderii (finantare, calitatea produselor, piata de desfacere);
− anumite practici ce necesita un control aprofundat (politica de plati furnizori, incasari
clienti);
− antecedentele societatii (controale fiscale, conflicte sociale)
Dupa identificarea nevoii clientului și a domeniului specific, expertul fiscal se va asigura ca

stăpânește toate aspectele specifice, astfel încât sa nu existe riscul unor omisiuni care ar
schimba soluția legala ofertă sau rezultatul serviciilor prestate.
1.3. Cadrul legal privind răspunderea pentru informațiile solicitate potențialului client –
GDPR, confidențialitatea.
Implicarea se va face în limitele contractului semnat cu clientul.

Contractul de prestări de servicii defineşte misiunea expertului fiscal, precizând drepturile şi
obligaţiile fiecărei părţi, făcându-se referire, dacă este cazul, la normele profesionale.
Daca expertul fiscal acționează în calitate de angajat, prin contractul de munca și fisa postului
se stabilesc limitele de acțiune ale acestuia în relația cu angajatorul.
Soluțiile identificate, referitoare strict la solicitarea clientului, se transmit doar acestuia, el fiind
singurul care ia decizii asupra distribuirii lui către terți. Acestea se oferă în timp rezonabil,
astfel încât sa se poate evita situația în care sa se ajungă nerespectarea prevederilor legale,
luarea unor decizii eronate care sa aducă prejudicii clientului.
Expertul fiscal, împreună cu colaboratorii lui, răspunde de respectarea principiului deontologic
al secretului profesional, având obligația de a nu divulga informațiile în posesia cărora intra,
sub nicio forma, tertilor. Excepţie fac cazurile prevăzute de lege.
Faptele implicate în secretul profesional au o cuprindere largă, incluzându-le nu numai pe cele
încredinţate de clienţi, ci şi pe cele de care s-a luat cunoştinţă prin intermediul lucrărilor
executate.
In procesul de identificare a solutiilor specifice solicitarii clientului, expertul fiscal poate apela
la serviciile unei terte parti, în functie de situatia concreta în care se afla.
Acesta poate fi:
- angajat al clientului sau al unităţii patrimoniale unde expertul fiscal este salariat;
- liber-profesionist.
In cazul în care este angajat, solicitarea tertilor se poate face în functie de limitele impuse prin
intelegerea de confidentialitate semnata cu angajatorul. De cele mai multe ori va putea
comunica direct cu colegii din departament sau cu terții angajati prin contract sa presteze
servicii de acelasi fel care, la randul lor, au semnat contracte de confidentialitate. Chiar și în
aceste cazuri, comunicarea va fi limitata la solicitarea expresa a conducătorului societatii.
Pagina 2
In cazul în care este liber profesionist, comunicarea informatiilor puse la dispozitie de client nu
se va face decat propriilor angajati sau parteneri cu care, la randul lor, au incheiat, în cadrul
entitatii, contracte de confidentialitate. Interventia unui eventual tert (un alt specialist, o alta
sociatate, un avocat) se poate face doar cu incuviintarea expresa a clientului.
In cazul în care este salariat al unui profesionist, comunicare se va face cu seful direct și cel
mult colegii implicati în proiect. Nu se va apela la solutiile tertilor decat cu acordul expres al
clientului.
In concluzie, confidențialitatea este un aspect extrem de important al relatiei dintre clienti și
expert.
Cu respectarea conditiilor de mai sus, lucrarea poate fi delegata în interiorul aceleiași structuri:
departament, societate.
Posibil subiect de discutie: Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului

din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu
caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE
(Regulamentul general privind protecția datelor)
2. Analiza datelor și informațiilor
2.1. Metode cantitative și calitative de analiza și evaluare a datelor și informațiilor pentru

a determina natura şi volumul activității acestuia
Expertul fiscal va avea în vedere o buna cunoaștere a clientului, acest lucru incluzând:
- Forma de organizare,
- Domeniul de activitate
- Activitatea specifica
- Structura deținătorilor de capital
- Raportările financiare pe anii anteriori
- Vectorul fiscal
Printre tehnicile de cunoastere a intreprinderii, sunt avute în vedere:
- Vizitarea intreprinderii
- Interviuri
- Colectarea documentelor justificative
2.3. Metode de estimare a volumului de activitate pe care urmează să îl desfășoare

expertul fiscal, pe baza analizei şi evaluării informațiilor puse la dispoziție de către
potențialul client
Cunoașterea clientului ii va permite specialistului cunoașterea exactă a obligațiilor fiscale pe

care acesta le are de îndeplinit, putând astfel, la rândul sau, sa-si îndeplinească în mod corect
obligațiile asumate prin contract.
Expertul fiscal are obligația culegerii, de la client, a tuturor informațiilor necesare identificării
stării lui fiscale.
Pagina 3
Acolo unde clientul nu poate oferi informații, expertul fiscal are obligația sa le obțină din alte
surse precum autoritățile locale, autoritățile fiscale, etc.
Expertul fiscal va evita sa obțină informații din surse neoficiale.
Identificarea impozitelor datorate de către client se face în funcție de activitatea

desfășurată efectiv de acesta.
Domeniul misiunii se referă la categoriile de impozite şi taxe care fac obiectul misiunii:
impozitul pe profit, impozitul pe venit, TVA, etc.
Obiectivele misiunii se stabilesc în funcție de natura misiunii, de regimul (statutul) fiscal
atribuit întreprinderii-client şi de categoriile de impozite și taxe la care este supus
contribuabilul.
Identificarea impozitelor datorate cu caracter general sau/şi specifice activității clientului

care se aplică se face conform legislației în vigoare.
Aici expertul fiscal va verifica, conform organizării juridice a activității economice, daca
clientul nu se supune unei situații specifice din perspectiva impozitării, pentru a analiza
impozitele datorate (impozitul specific aplicabil barurilor, restaurantelor și hotelurilor,
impozitul minim aplicabil cazinourilor și cluburilor de noapte, etc).
3. Negocierea și încheierea contractului
3.1. Elemente de natură economică, etică, obiective şi subiective care pot sta la baza
deciziei de a încheia contractul.
Prealabil acceptării şi încheierii contractului (de munca sau de prestări servicii), se va face:
- o evaluare a riscurilor potențiale şi posibile;
- o verificare privind respectarea principiului independenței profesionale;
- o apreciere a eficienței executării lucrărilor, în raport îndeosebi cu competenta şi cu
mijloacele expertului fiscal.
Evident, decizia finală aparține expertului fiscal.
Sunt utile informatii despre:
- Identificarea societatii
- Organizare
- Particularitati
- Sectorul de activitate
- Localizarea geografică
- Legislatia specific domeniului
- Ce se cere de la profesionist
3.2. Premisele unei bune negocieri.
Domeniul misiunii se referă la categoriile de impozite şi taxe care fac obiectul misiunii:
impozitul pe profit, impozitul pe venit, TVA, accizele, impozitele şi taxele locale, etc.
Pagina 4
Obiectivele misiunii se stabilesc în funcţie de natura misiunii, de regimul (statutul) fiscal

atribuit întreprinderii-client şi de categoriile de impozite şi taxe la care este supus
contribuabilul.
3.3. Componentele procesului de negociere.

Suport pdf: Modul I Suport Negociere
3.4. Etapele procesului de negociere

3.5. Tehnici de negociere a condițiilor contractului, inclusiv onorariul.

3.6. Metode de detaliere a onorariul, pentru a asigura claritatea corespondenței cu

serviciile contractate.
Se va analiza modul de stabilire a onorariului in cazul unei prestări de servicii.
Acordarea asistenței de specialitate
1. Cadrul legal al desfășurării activității de expert fiscal
Expertul, furnizor de servicii fiscale trebuie să înţeleagă şi să se conformeze spiritului şi literei

legilor, reglementărilor şi normelor profesionale cu consecvenţă şi fiind conştient că realizează
un serviciu în interesul public. În acelaşi timp trebuie să fie deschis şi gata să analizeze
informații şi idei noi şi să întreprindă cu fermitate acțiuni corective.
Expertul fiscal trebuie să se bazeze pe recunoașterea supremației legislaţiei generale a
domeniului, a legislaţiei speciale şi profesionale, să fie imparțial şi fără idei preconcepute şi să
procedeze la aprecierea faptelor şi împrejurărilor cu neutralitatea corespunzătoare misiunii pe
care o are de îndeplinit.
Expertul - furnizor de servicii fiscale nu trebuie să se asocieze cu rapoarte, comunicări sau
informaţii care conţin declaraţii false ori greşite sau sunt furnizate imprudent.
Informațiile fiscale sunt selectate din punctul de vedere al utilității lor pentru
determinarea și analiza impozitelor datorate de către client.
În functie de impozitele datorate de client, expertul fiscal va selecta informațiile de care are
nevoie pentru a-si îndeplini atribuțiile conform contractului. în acest scop, este important ca
acesta sa solicite clientului toate documentele care pot sa ii ofere o imagine completa asupra
determinării corecte a valorii impozitelor datorate, astfel incat sa aiba toate resursele pentru a
realiza o analiza pertinenta a riscurilor fiscale potențiale.
Pagina 5
Analiza tuturor informațiilor fiscale se face în funcție de categoria de impozit, conform

legii.
În acest sens, la baza lucrărilor stă legislația fiscala aplicabilă în mod corespunzător fiecărei
categorii de impozite, taxe sau contribuții.
Analiza informațiilor fiscale se face în vederea determinării impozitelor datorate de

client.
Expertul fiscal va trebui sa abia în vedere doar informațiile fiscale necesare, conform
reglementarilor în vigoare, pentru a determina impozitele datorate de client. Expertul fiscal
trebuie sa apeleze la raționamentul profesional în a selecta informațiile corecte, astfel încât
evaluarea impozitelor sa fie una reala și corecta și sa informeze clientul despre riscurile fiscale
potenţiale.
Printre actele normative de baza se află:

[1] a Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare Legii nr.
227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 22/ 13.01.2016, cu modificările și
completările ulterioare.
[2] Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr.
547/23.07.2015, cu modificările și completările ulterioare.
[3] Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/ 10.09.2015, cu
modificările și completările ulterioare.
[4] Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activități, publicată în Monitorul Oficial nr.
812/14.10.2016.
[5] Ordinul ministrului turismului şi al ministrului finanţelor publice nr. 264/464/2017 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor
activităţi, publicat în Monitorul Oficial nr. 266/14.04.2017.
2. Tipologia activităților prestate de expertul fiscal
In aceasta privință se are în vedere aspectul care tine ca tipul lucrării efectuate:
- Lucrare cu caracter continuu, permanent și/sau
- Lucrare cu caracter ocazional.
In cazul lucrărilor cu caracter permanent expertul fiscal va avea în vedere cunoașterea
clientului și a activității acestuia încă de la început și cat mai bine cu putință, continuand sa se
informeze permanent asupra activității acestuia, în intenția de a rămâne la curent cu toate
schimbările pe care activitatea sa le poate suferi de-a lungul timpului.
Pentru lucrările cu caracter ocazional, expertul fiscal va avea grija sa intre în posesia tuturor
datelor, informatiilor, documentelor care ii vor permite sa ofere o solutie optima.
In fiecare dintre cazuri insa, expertul fiscal, acolo unde are incertitudini, este obligat sa și le
clarifice, inpreuna cu clientul. în aceasta activitate nu se poate pleca de la presupuneri sau
asumari de pozitie din propria initiativa.
Pagina 6
De cele mai multe ori, exista solutii unice pentru solutionarea unor aspecte. Uneori insa, exista
și solutii alternative, unele dintre ele implicând costuri suplimentare.
Acolo unde este cazul, expertul fiscal va oferi clientului său solutia optima și solutiile
alternative. Indiferent daca sunt de baza sau alternative, soluțiile trebuie sa fie în primul rând
legale. Expertul fiscal nu va oferi clientului solutii care implica riscuri de nerespectare a legii,
solutii alternative pentru care sa poata exista un risc de încălcare a prevederilor legale.
Expertul fiscal nu își consiliază clientul în ipoteza unor riscuri mai mici sau mai mari de
identificare a încălcării legii. Sarcina expertului fiscal este una publica si, ca și alte profesii,
trebuie sa asigure, în primul rând, respectarea legii,
Respectarea legii poate sa nu aducă un câștig nemeritat clientului, dar, cu siguranță,
nerespectarea ei ii poate aduce prejudicii uneori substanțiale.
3. Rolul expertului fiscal în conformarea fiscală voluntară
Este de datoria expertului fiscal sa-si tina clientii informati, usurand, în acest fel, eforturile
fiecaruia dintre ei de respecta toate obligatiile de ordin fiscal și contabil ce decurg din
desfasurarea actitatii clientului.
Informarea clientului se va face fie la cerere, fie din propria initiativa.
Expertul fiscal va avea grija sa ofere informatii clientului care le solicita, în limita
competentelor profesionale.
Este de datoria expertului fiscal sa ramana informat și sa poata oferi clientului toate
informatiile specifice domeniului sau de activitate.
Desigur, informatiile ce exced domeniului de activitate pot fi oferite numai în masura în care
expertul fiscal stăpânește și acel alt domeniu.
Totusi, expertul fiscal nu trebuie sa astepte sa fie intrebat. Clientul se bazeaza pe activitatea
expertului fiscal și nu trebuie, el insusi, sa devina, la randul lui, specialist în domeniu. Din acest
motiv, este posibil sa nu fie la curent cu anumite aspecte (modificari legislative, procedur, etc)
astfel incat sa nu stie ce sa intrebe.
In acest sens, activitatea expertului fiscal trebuie sa includa și modalitati eficienta de a-i tine
informati pe clienti. Cea mai la indemana solutie o reprezinta informarile prin newsletter-e
electronice dar, acolo unde este cazul și situatia o impune (aspecte mai delicate care tin
exclusiv de activitatea clientului) comunicare directa este mai indicata.
4. Forme de comunicare a abaterilor constatate de la prevederile legale şi a consecințelor

legale ale acestora
Expertul fiscal are obligatia urmăririi indeaproape a documentelor, datelor și informatiilor în

posesia carora intra în timpul desfasurarii misiunii, astfel incat sa poata identifica la timp
eventualele omisiuni, erori sau, mai rau, incalcari voluntare sau involuntare ale legii.
Atunci cand o astfel de situatie apare, este de datoria expertului fiscal sa o descopere, atat cat ii
sta în puntinta, și sa-l instiinteze pe client de aparitia noii situatii.
Pagina 7
Desigur, expertul fiscal nu poate fi raspunzator pentru cazurile neidentificate din motive care
nu tin de activitatea sa.
Când descoperă o eroare sau o omisiune într-o declaraţie fiscală a unui an precedent (la
întocmirea căreia a participat sau nu) sau că nu s-a depus o declaraţie obligatorie, expertul
fiscal are obligaţia:
☟ de a informa în cel mai scurt timp clientul sau angajatorul său asupra erorii sau
omisiunii şi de a recomanda notificarea către autoritatea fiscală sau beneficiară a
sumelor omise sau eronat calculate;
☟ de a aprecia dacă raporturile contractuale mai pot continua, în cazul în care clientul sau
angajatorul său nu corectează eroarea;
☟ de a lua toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că eroarea nu este repetată în
declarațiile fiscale viitoare, dacă se ajunge la concluzia că se poate continua relația
profesională cu clientul sau angajatorul său,.
Timpul poate fi potrivnic atât clientului, cat și expertului fiscal în cazul în care o eroare /
omisiune este descoperita și nesoluționata.
☟ Din acest motiv, orice neregula constatata de catre expertul fiscal se aduce la cunoștința
clientului în cel mai scurt timp.
☟ Poate fi vorba despre omisiuni / erori în completarea documentelor, despre obligații ramase în
sarcina clientului și neîndeplinite cu buna stiinta sau involuntar, de obligații specifice activitatii
acestuia care fie nu sunt indeplinite fie sunt indeplinite defectuos, indiferent daca aceste au
drept consecință o sanctiune contraventionala sau penala.
Din acest motiv, expertul fiscal trebuie sa fie proactiv și sa acționeze în avans, astfel incat tot
ceea ce stie sau crede ca ar putea conduce la o astfel de situatie sa poata fi prevenit.
Clientii, la inceputul desfășurării activității, au nevoie de mult mai multa atentie din partea
expertului fiscal. Ulterior, în timpul desfasurarii activitatii, expertul fiscal va avea grija sa faca
tot posibilul pentru a-si tine clientul informat.
Va fi în beneficiul amândurora sa evite aparitia unei situatii neplacute în loc sa repare
consecintele unei erori sau omisiuni.
Pagina 8
NEGOCIERE
Introducere în negociere
Definiție
• Negociere = proces de târguire (dat și primit) între două sau mai

multe părți (fiecare parte având propriile obiective, nevoi și puncte de
vedere), prin care se caută descoperirea unui teren comun și
atingerea unui consens pentru a rezolva un conflict sau un interes
comun
Importanța negocierii
• Conflictele nerezolvate duc la tensiune

și stări de anxietate pe termen lung.
• Problemele nu trebuie prelungite

nenecesar și trebuie făcute eforturi
pentru a ajunge la un consens.
• Negocierea e importantă atât în viața

personală, cât și în mediul profesional.
NEGOCIERE
Tehnici de argumentare - dezbatere
Introducere în argumentare
A argumenta = a
întemeia afirmații pe
care le considerăm
Argument
adevărate prin
expunerea rațiunilor pe
Premisă Raționament Concluzie
care ne sprijinim
Moduri de construire a argumentelor
Generalizare Analogie Cauzalitate Autoritate Precedent

Erori de argumentare
• Straw man (omul de paie) = versiune

inexactă, sumarizată, a unui argument
Ex: După ce Ionuț a declarat că statul ar

trebui să investească mai mult în educație și
sănătate, Anca i-a răspuns că e surpinsă să
vadă că Ionuț își urăște țara atât de mult
încât vrea să o vadă fără apărare prin tăierea
costurilor militare
Erori de argumentare (2)
• Leading question
Se presupune că ceva este implicit, formulat sub forma unei întrebări
Ex: Cât vor crește accizele la carburanți anul următor?

• Panta alunecoasă
Tragerea de concluzii care sunt mult prea îndepărtate față de ideea de
bază
Ex: Trebuie să oprim creșterea impozitelor pentru veniturile din salarii.

Parcă văd că la toamna se va introduce impozitarea progresiva.
• Falsa dilemă
Suprasimplificarea unei probleme, declarând că există doar două
alternative.
Ex: Fie ești de partea refugiaților, fie ești împotriva lor

NEGOCIERE
Cunoașterea partenerilor de negociere

De ce trebuie să ne cunoaștem partenerul?
• Pentru că orice negociere presupune abordarea nevoilor specifice ale

partenerului/părții cu care negociem.
• Pentru că mesajul/oferta pe care o transmitem trebuie să prezinte

interes pentru partea cu care negociem.
• Pentru că ne creștem semnificativ șansele de reușită în negociere.

Analiza nevoilor partenerului
Nevoi de autoactualizare: de
autorealizare şi valorificare a
propriului potenţial
Nevoi estetice: de simetrie, de

ordine, de frumos
Nevoi de cunoaştere: de a şti, de a Dacă partenerul de
explora de a înţelege
Nevoi legate de apreciere şi
negociere nu are
stimă: de a câştiga recunoaşterea rezolvate nevoile de
celorlalţi
Nevoi legate de apartenenţă şi
la baza piramidei lui
dragoste: de a fi împreună cu alţii, Maslow, adresăm
de a aparţine unui grup fără sens rezolvarea
Nevoi de securitate: a fi în altor nevoi
siguranţă, în afara pericolelor
Nevoi fiziologice: de hrană, sete

Etape în cunoașterea partenerului
• Documentare prealabilă:
• Pasiuni
• Nevoi
• Puncte comune de legătură
• Modul în care negociază de obicei
• Situații similare în care a negociat
• Conștientizarea raporturilor de putere

• Două părți nu sunt niciodată egale
într-o negociere!
Raporturile dintre negociatori
Rolul dominant sau submisiv este condiţionată de:
-Competenţa individuală
-Ascendent moral
-Experienţa de negociere
-Modalitatea predominantă de relaţionare
Factorii de influențare a puterii de negociere
experienţa şi
personalitate
mediul de
a
negociere
negociatorulu
i
aliaţili strategici
mărimea
şi de
partenerilor
conjunctură
viteza şi puterea
capacitatea economică a
de reacţie părţilor
cunoaşterea
pieţei
Surse de putere – generalități
• Sunt diferite, ca importanţă, în funcţie de cine le percepe.
• Cineva care recunoaşte un anumit tip de putere s-ar putea să

nu recunoască puterea din altă sursă.
• Sunt subiective.
• Au legătură atât cu stima de sine, cât și cu rezultatele în

negociere.
Surse de putere – propria varianta optimă
Negociatorii sunt sfătuiţi să nu-şi dezvăluie propria variantă optimă,

fiind sfătuiţi să folosească următoarele strategii:
• Să nu anuleze celelalte variante;
• Să atenţioneze partea adversă că are şi alte variante;
• Să evalueze varianta optimă a celeilalte părţi.

Surse de putere – informațiile
• Oferă un deosebit avantaj în cazul negocierilor.
• Trebuie luate în considerare informaţii despre:

• Varianta optimă
• Poziţiile
• Interesele şi nevoile care stau la baza poziţiilor
• Priorităţile
• Argumentele reale
• Datele-cheie
Surse de putere – statutul
Primar Secundar
Semne și indicatori ai autorității Se ia în considerare când lipsesc indicii

legitime privind statutul primar.
Locul persoanei în organigramă Sex, vârsă, apartenen’ă etnică, origini

culturale etc.
Număr de subordonați
Surse de putere – aspectul fizic
Surse de putere – networking
Rețeaua de cunoștințe reprezintă unul dintre principalele
avantaje într-o negociere.
NEGOCIERE
Profilul negociatorului
Culoarea negociatorului – Negociatorul roșu
• Vrea să obțină ceva.
• Nu dă nimic în schimb.
• Consideră negocierea drept un proces unidirecțional.
• Câștigă prin exercitarea puterii.
• Blufează, recurge la trucuri lipsite de etică.

Culoarea negociatorului – Negociatorul albastru
• Dorește păstrarea unei relații bune cu persoana cu care negociază.
• Ajunge la rezultat prin conlucrare.
• Evită să manipuleze.
• Ia în considerare interesele celeilalte părți.
• Oferă pentru a primi.

Culoarea negociatorului – Negociatorul violet
• Reprezintă modul în care trebuie abordat un negociator roșu.
• Abordare de mijloc, pragmatică și principială
• Sfaturi:
• Vorbește mai puțin decât partenerul!
• Nu te apăra, justifica sau scuza!
• Evită atacurile la persoană, atacă ideile și opiniile!
• Păstrează-ți ironia!
• Nu intra în labirintul de idei întortocheate ale negociatorului
Roșu!
Temperamentul negociatorilor
• Temperamentul este ansamblul acelor elemente biologice, care

alcătuiesc dinamica externă a acțiunii unei persoane.
Ex: Modalitatea de acumulare și de descărcare a tensiunii (de aici

rezultă caracteristici precum: energic, exploziv, rezistent și
contrariile acestora) și dinamica acțiunii (rapid/lent).
NEGOCIERE
Etapele negocierii
Introducere
• Negocierea poate fi privită precum o competiție sportivă (ex:

un meci de fotbal):
• Echipa se antrenează luni întregi pentru meciuri

• Un meci important dureaza 90 min (+ eventuale prelungiri)
• Drept urmare a rezultatului meciului, echipa accede sau nu
în fazele următoare ale competiției.
Etapele negocierii
Concesie
Compromis
Pregătirea Derularea Încheierea
Consens
Dezacord
Pregătirea negocierii
identificarea participanţilor la negociere;
evaluarea raportului de forţe;
definirea marjei de negociere;
pregătirea argumentării;
anticiparea obiecţiilor şi reacţiilor celeilalte părţi implicate;
compunerea delegaţiei, etc.

Marja de negociere
• Fiecare parte ce intră într-o negociere are în gând două

puncte estimative:
• Cel mai bun caz posibil: starea ideală către care sperăm să
tindem cu rezultatul negocierii – poziția de plecare (PP)
• Cel mai rău caz posibil: punctul de la care nu suntem

dispuși să mai cedăm nimic – poziția de rezistență (PR)
Marja de negociere - exemplu
Interesul vânzătorului
PRv PPv (să vândă la preț cât mai
mare)
Marja de negociere
PREȚ
PPc PRc
Interesul cumpărătorului
(să cumpere la preț cât
mai mic)
Prioritizarea obiectivelor
Sindicat Angajator
Obiectiv Punctaj Obiectiv Punctaj
Primirea unei măriri de 10 Creșterea 10
salariu productivității
angajaților
Prelungirea contractului de 7 Creșterea calității 8
muncă pe durată serviciilor furnizate
nedeterminată
Reducerea programului 2 Concedierea a 30% 5

dintre angajați
Primirea de beneficii extra- 5 Scăderea salariului 4
salariale angajaților
Derularea negocierii
Definirea obiectului negocierii, a modalităţilor de negociere, a

ordinii de zi
Formularea propunerilor şi contrapropunerilor, purtarea

discuţiilor (pe baza planificării)
Căutarea compromisurilor reciproce (pe baza planificării)
Punctarea rezultatului!
Rezultatul negocierii
1. Concesia
• Câștig-pierdere
• Cedare efectuată de una dintre părți
• Atenție la falsa concesie
2. Compromisul
• Renunțări bilaterale
• Se apără esențialul obiectivelor fiecărei părți
Rezultatul negocierii (2)
3. Consensul
• Cel mai bun rezultat al negocierii
• Adeziune totală față de rezultatul la care s-a ajuns
• Eforturi de ambele părți pentru implementarea soluției
4. Dezacordul
• Obiectiv
• Conflictual
• Conduce la un rezultat diferit faţă de cel prevăzut iniţial
NEGOCIERE
Tactici de negociere
Da, dar...
• Utilizarea acesteia nu este

costisitoare – se utilizează
gratuit, fără cheltuieli
• Tactica „Da, dar...” este cea

care ne face să fim mai
acceptabili în ochii
partenerului de negociere
Cu piciorul în prag
• Ca să obţii o concesie mai

mare de la cineva, intri pe
uşă, dar uşa să rămână
deschisă.
• Ceri un lucru
nesemnificativ, care este
greu de refuzat.
• Dacă partenerul „te-a lăsat
înăuntru”, atunci poţi să
spui ce dorești de fapt,
respectiv să formulezi a
doua cerere, cea reală.
Băiat bun – băiat rău
• Primul negociator schiţează

cel mai prost final şi cele mai
proaste condiţii, el este
urmat de cel de-al doilea
negociator, care în schimbul
negocierii sau concesiunilor
oferă condiţii mult mai
acceptabile.
Tactica „erorilor de liberate”
• Ascunzându-ne după
posibilitatea greşelilor
făcute fără voie, unii
„greşesc” în mod conştient,
din când în când îndelung
premeditat, ca să inducă în
eroare partenerul de
negociere.
Tactica ostaticului
• Tactica ostaticului este, în general, ca

şi un şantaj.
• „Ostaticul” nu trebuie să fie neapărat
o persoană, poate fi un document, o
informaţie, o situaţie, bunuri, sume
de bani sau orice altceva, suficient de
important ca prin aceasta să forțăm
mâna partenerului de negociere.
• Nu este vorba despre un lucru obţinut
în mod ilegitim, ci este vorba despre
ceva care a fost dat sau acceptat de
către cealaltă parte şi considerată ca
şi valoare.
Ușa trântită în nas
• Ca să obţinem ceva, mai întâi

cerem ceva mult mai important,
dar de aceeaşi natură, ştiind
aproape sigur că vom fi refuzaţi.
Abia după refuz, când ni s-a trântit
uşa în nas – printr-o eventuală
reformulare a ofertei şi cererii –
putem să trecem la adevărata
întrebare, luând în calcul că
partenerul nu doreşte să ne refuze
în mod permanent şi ar putea să
ne facă şi concesii.
Tactica falsei oferte
• Aplicarea implică un anumit
scenariu și puțin teatru.
• În primul act cumpărătorul face
vânzătorului o ofertă de preț foarte
favorabilă, pentru a elimina
concurenţa şi a-l motiva în
derularea tranzacției.
• Dacă a obţinut ce a vrut, imediat
găseşte un motiv să schimbe oferta
anterioară.
• După care începe negocierea pe
parcursul căreia poate va convinge
vânzătorul să-i accepte noua
ofertă, care este dezavantajoasă
faţă de prima.
• Dacă reuşeşte, tactica a dat roade.
Tactica bazar
• Această tactică este utilizată cu

succes de către comercianţii din
bazar. De la început se cere un preţ
mult prea mare, dar sunt dispuşi să
lase din ce în ce mai mult din preţ.
Fac concesii false, la care
cumpărătorul, care porneşte de a la
un nivel real, răspunde cu concesii
adevărate.
Tactica intoxicării statistice
• Procedura e simplă: anumite
informaţii sunt luate din contextul
natural, dar nu le modificăm.
• Selectarea informaţiilor se face
conform regulii eficiente dar nu prea
fairplay: rămâne tot ce mă ajută pe
mine şi cade tot ce mă contrazice.
• Datele trebuie să fie reale şi să provină
din surse sigure.
• Cu o mică scenetă, partenerul poate fi
uimit prin accentuarea punctului de
vedere prezentat.
• Astfel va simţi că nu s-a pregătit
îndeajuns pentru negociere şi va
renunța mult mai uşor la propria
Tactica de a stresa şi de a tachina
Scopul e să-l obosim fizic şi psihic pe
adversar ca să-i stopăm avalanşa
argumentelor consecvente şi
speculative.
Putem utiliza diferite manevre
laterale, care, chiar dacă nu jignesc în
mod direct, pot fi jignitoare în mod
indirect sau umilitoare.
Acestea îl deranjează şi îl tachinează
pe adversar, care astfel termină
repede dialogul.
Se obişnuieşte să se utilizeze şi în
cazul în care se cunoaşte că
partenerului nu-i plac/ este sensibil la
aceste abordări, deci va fi dispus să
facă unele concesii.
Tactica falsei concurențe
• Arată-i că mai ai o alternativă.
Tactica schimbării partenerilor de negociere
• Dacă una dintre părțile negocierii își schimbă reprezentantul
pe parcurs, va induce partea adversă în confuzie, fiind nevoit
să înceapă totul de la capăt.
Tactica pașilor mici
• Progresezi pas cu pas

• Dacă cerem prea mult într-un
timp foarte scurt, atunci
adversarul se poate simţi
ameninţat şi poate opune
rezistenţă. Dacă însă el
obţine avantaje parţiale în
serie, atunci într-un timp mai
lung, cu răbdare putem
ajunge la victoria totală.
Model de procedura: Monitorizarea contractelor de prestări servicii
Cuprins
1. Scop.......................................................................................................................................... 2
2. Domeniul de aplicare ............................................................. Error! Bookmark not defined.
3. Descrierea procedurii ............................................................................................................... 2
3.1. Generalități ....................................................................................................................... 2
3.2. Descrierea fluxului de activități procedurale .................................................................... 2
3.2.1. Identificarea potențialilor clienților .............................................................................. 2
3.2.2. Alocarea noului contract de servicii de accounting ...................................................... 2
3.2.3. Redactarea ofertelor ...................................................................................................... 3
3.2.4. Negocierea contractelor ................................................................................................ 3
3.2.5. Semnarea și înregistrarea contractelor ......................................................................... 3
3.2.6. Arhivarea contractelor .............................................................................................. 5
3.2.7. Urmărirea contractelor ................................................................................................. 5
Pagina 1
1. Scop
Scopul procedurii: Evidențierea situației la zi a implementării contractelor de prestări servicii,
precum și evidențierea acestora în situația contabilă a firmei.
Procedura își propune maximizarea gestionării contractelor, prin evidențierea compartimentelor

și funcțiilor responsabile cu:
➢ Identificarea
➢ Înregistrarea contractelor
➢ Arhivarea contractelor
➢ Urmărirea contractelor
2. Descrierea procedurii
2.1. Generalități
Servicii generale oferite: Servicii fiscale
2.2. Descrierea fluxului de activități procedurale
3.2.1. Identificarea potențialilor clienților

Dezvoltarea portofoliului de clienți se realizează astfel:
- La recomandarea unui client deja existent;
- Prin analiza pieței;
- Prin monitorizarea permanentă a anunțuri de achiziții publicate în SICAP
Identificarea potențialilor clienți prin analiza pieței se face de către:
- Directorul general
- Directorul de vanzari
- Alte persoane (pozitia in firma)
În cazul în care potențialii beneficiari sunt identificați de către directorul de vânzări ori de către
alte persoane (pozitia in firma), aceștia vor prezenta oportunitatea către directorul general.
Directorul general analizează oportunitatea contactării clientului și decide demararea procedurii
de contactare a potențialului client.
În urma raportului de analiză din punct de vedere al riscului de client, directorul general decide
continuarea negocierilor ori, după caz, încetarea acestora.
3.2.2. Alocarea noului contract de servicii fiscale

Alocarea unui nou contract/client se face astfel:
Pagina 2
a) În cazul unui client nou recomandat de către un client deja existent, acesta va fi alocat
responsabilului de contract ce deține în portofoliu clientul ce a făcut recomandarea,
indiferent de gradul de încărcare sau de valoarea procentuală a raportului dintre profitul
efectiv și profitul normat al business unit-ului coordonat de către responsabilul de contract;
b) În cazul în care clientul nou nu este recomandat de către un client deja existent în portofoliul
societatii, alocarea noului contract se va face în funcție de următoarele criterii:
Criteriul competenței Contractul va fi alocat Responsabilului de contract ce coordonează business unit-ul ce a

funcționează în același domeniu de activitate cu noul client;
Criteriul profit În cazul în care noul client funcționează într-un domeniu de activitate pentru care exist
efectiv/profit normat unit-uri ce dețin competența necesară, atunci noul client va fi alocat responsabilului de
unit înregistrează în acea lună cel mai mic procent al raportului dintre profitul efectiv și pr
În cazul în care contractul de prestări servicii prevede oferirea de servicii apartinând de 2 sau
mai multe business line-uri, directorul general va aloca contractul acelui business line care are
ponderea cea mai mare de servicii în economia contractului.
3.2.3. Redactarea ofertelor

După identificarea oportunității de contractare a unui nou client și atribuirea noului contract de
prestări servicii, directorul general solicită responsabilului de contract redactarea ofertei de
prestări servicii.
Directorul general verifică acuratețea ofertei și o transmite potențialului nou client. Directorul
general poate delega transmiterea ofertei și către managerului de departament, doar după
verificarea în prealabil a ofertei.
3.2.4. Negocierea contractelor

În cazul în care oferta de prestări servicii corespunde cerințelor tehnice al clientului, dar costul
serviciilor excede bugetul alocat de către client achiziției, posibilitatea negocierii contractului
intră în atribuțiile directorului general.
Directorul general poate decide delegarea negocierii contractului, după caz, către:
➢ Directorul de vânzări în portofoliul căruia se află serviciul target-at al potențialului
client, pentru contractele de prestări servicii oferite unor noi clienți;
➢ Directorul de dezvoltare, pentru contractele de prestări servicii oferite clienților deja
existenți.
Decizia finală asupra valorii contractelor îi revine directorului general.
3.2.5. Semnarea și înregistrarea contractelor
➮ După finalizarea negocierilor, compartimentul juridic redactează contractul de prestări

servicii. Fiecare contract de prestări servicii va primi un număr de înregistrare din
Pagina 3
partea departamentului juridic, succesiv din Registrul intern de contracte de prestări

servicii (Anexa 1).
➮ Tot departamentul juridic va completa în Registru informațiile legate de obiectul
contractului și responsabilul de contract.
➮ Registrul intern de contracte de prestări servicii este postat pe server-ul companiei.
Registrul intern de contracte de prestări servicii poate fi vizualizat de către toți angajații,
dar cu drept de editare doar de către angajații departamentelor juridic și administrativ.
➮ Contractul, în format fizic sau electronic în format editabil va fi transmis de către
departamentul juridic responsabilului de contract.
➮ Responsabilul de contract va transmiste clientului contractul de prestări servicii în 2
exemplare, în vederea semnării, fie în format electronic, fie în format fizic și va informa
departamentul administrativ referitor la data transmiterii documentului.
➮ Departamentul administrativ va completa data plecării documentului către client în
Registrul intern de contracte de prestări servicii, atât în format electronic, cât și fizic.
➮ Concomitent cu contractul de prestări servicii, Responsabilul de contract va solicita
clientului transmiterea următoarelor documente ce vor constitui dosarul clientului:
- Formularul de cunoaștere a clientului, ca anexă la contractul de prestări servicii, în
original (fisa clientului);
- Cerificat constatator la zi, original;
- Certificatul unic de înregistrare la Registrul Comerțului (C.U.I), copie.
➮ După primirea contractului semnat de către client, împreună cu toate documentele solicitate,
responsabilul de contract va transmite fisa clientului spre analiza de risc. După verificarea
acesteia, va returna documentul în original Responsabilului de contract.
➮ Contractul de prestări servicii, în 2 exemplare semnate de către client, va fi transmis
Directorului General, în vederea semnării, urmând ca un exemplar original să fie transmis
clientului.
➮ Departamentul administrativ va completa în Registrul intern de contracte de prestări servicii
data la care a fost semnat contractul de ambele părți.
➮ Departamentul administrativ va scana contractul în original semnat de ambele părți,
împreună cu toate documentele aferente dosarului clientului (Fisa clientului, Certificat
constatator, C.U.I) și le va încărca pe server-ul companiei în folder-ul “Contracte”, urmând
ca documentele în format fizic să fie stocate/arhivate tot de către departamentul
administrativ.
➮ Concomitent, managerul de departament va înregistra noul contract și în sistemul electronic
de gestiune, cu datele de înregistrare consemnate în Registrul intern de contracte de prestări
servicii.
Pagina 4
3.2.6. Arhivarea contractelor

Arhivarea contractelor de prestări servicii se va face în două moduri:
• Electronic, în format .pdf;
• Fizic, în bibliorafturi.
a) Arhivarea electronică
Arhivarea electronică se va realiza de către Compartimentul Administrativ.
Pe server-ul companiei în folder-ul Contracte, se vor crea foldere separate pentru fiecare client.
După înregistrarea contractelor în Registrul de contracte de prestări servicii și în sistemul
electronic de gestiune, managerul de departament va încărca pe server, în folder-ul destinat
fiecărui client, dosarul clientului.
Orice act adițional la contractele de pretări servicii va urma aceeași procedură de semnare
înregistrare și arhivare.
Arhivarea electronică a contractelor de prestări servicii și a actelor adiționale la contracte se va
realiza în aceeași zi cu înregistrarea acestora în Registrul de contracte de prestări servicii.
b) Arhivarea fizică
Arhivarea fizică a contractelor de prestări servicii și a actelor adiționale la contracte este
asigurat de către departamentul administrativ.
Arhivarea se face în dosare distincte, dispuse în bibliorafturi, în ordine alfabetică.
Fiecare biblioraft va fi numerotat și va cuprinde un opis.
3.2.7. Urmărirea contractelor

Responsabilul de contract are obligația managementului eficient al contractului de prestări
servicii alocat, inclusiv monitorizarea acestuia din punct de vedere al facturării clientului și al
încasării facturilor emise.
Urmărirea contractelor de prestări servici, din punct de vedere a termenelor de realizare,

calității serviciilor, facturării și încasării contravalorii serviciilor conform facturilor emise, se
va realiza conform procedurii operaționale de controlling.
Pagina 5
FISA DE IDENTIFICARE A CLIENTULUI1
A se completa și semna de Client.

1. Client entitate juridică:
Denumirea complete
Tipul entității (SRL, SA, etc)
Adresă sediu social
Numărul de înregistrare și autoritatea de înregistrare/ Identificator Unic la Nivel
European (EUID))
Cod unic de înregistrare
Activitatea principală2
Orice alte date relevante de identificare
2. Datele reprezentantului legal care încheie contractul pe seama Clientului:

2.1 Reprezentant legal persoană fizică:
Nume complet
Document de identitate (tip, numar, serie, autoritate emitenta, data emiterii, data
expirarii)
Cetățenie
Locul nașterii
Domiciliu
CNP
2.2 Reprezentant legal persoană juridică:

Denumirea complete
Tipul entității (SRL, SA, etc)
Adresă sediu social
Numărul de înregistrare și autoritatea de înregistrare
1 Potrivit legislației europene și Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării
terorismului, noi, în calitate de entitate raportoare, avem obligația legală de a lua măsuri de cunoaștere a clientelei, ce
includ identificarea și verificarea identității clienților noștri și a beneficiarului real al acestora, evaluarea scopului și a
naturii relației de afaceri, monitorizarea continuă a relației de afaceri. Avem totodată o serie de alte obligații ce includ:
(i) obligația de a raporta tranzacțiile suspecte (conform art. 7 din Legea 129/2019); (ii) obligația de a raporta tranzacțiile
cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro; (iii) obligația
de a păstra în arhiva noastră copii ale documentelor de identitate, monitorizărilor și verificărilor efectuate, precum și de
pe documentele justificative și evidențele tranzacțiilor, pentru un interval de 5 ani de la data încetării relației de afaceri
sau de la data efectuării tranzacției ocazionale. Vă informăm de asemenea că, în cazul în care nu putem aplica măsurile
cerute de cunoaștere a clientelei, nu vom putea iniția sau continua relația de afaceri sau efectua tranzacția ocazională,
având o obligație de a întocmi și transmite un raport de tranzacție suspectă.
2 Conform celor menționate în certificatul de înregistrare.
Pagina 1
Identificator Unic la Nivel European (EUID)

Cod unic de înregistrare
Activitatea principală3
Orice alte date relevante de identificare
Calitatea în care reprezentantul legal semnează în numele clientului (administrator,

președinte consiliu de administrator, președinte directorat, director general, mandatar
etc)
2. Beneficiarul real al clientului
1. Datele de identificare ale beneficiarului real al clientului

1.1. Beneficiarul real nr. 1
Date de identificare:
Nume complet, Document de identitate, Cetățenie, Locul nașterii, Adresa – Domiciliu,
Reședință, CNP,
Modalitatea în care se exercită controlul asupra clientului:
1.2. Beneficiarul real nr. 2

…
3. Structura de proprietate a clientului
3.1 Asociați/ Acționari direcți
Datele de identificare ale acționarilor/ asociaților clientului
Cota de participare a fiecărui asociat/ acționar în capitalul social al clientului.
Drepturi de control ale asociaților/ acționarilor
*** în cazul în care acestea sunt diferite de cota de participare la capitalul social.
3.2 Asociați/ Acționari indirecți
Datele de identificare ale acționarilor /acționarilor
*Dacă structura de acționariat este complex vă rugăm atașați o schema a

acționariatului.
Cota de participare a fiecărui asociat/ acționar indirect în structura de acționariat.
Drepturi de control ale asociaților/ acționarilor
*** în cazul în care acestea sunt diferite de cota de participare la capitalul social.
4. Structura de control a clientului

4.1 Persoane care dețin control direct asupra clientului (altele decât asociații/ acționarii)
Datele de identificare
Modalitatea în care se exercită controlul asupra clientului
3
Conform celor menționate în certificatul de înregistrare.
Pagina 2
4.2 Persoane care dețin control indirect asupra clientului (altele decât asociații/ acționarii
indirecți)
Datele de identificare
*** Dacă structura de control este complexă vă rugăm atașați o schema relevantă.
Modalitatea în care se exercită controlul asupra clientului
Nume Client: ________________

Nume reprezentant Client: ________________
Semnătură reprezentant Client: ________________
Data: ________________
Definiții
Identificator Unic la Nivel European EUID (Legea 152/2015) - permite contribuabililor sa fie
identificati in sistemul de interconectare a registrelor comertului din statele membre ale Uniunii
Europene, din care urmeaza sa faca parte si Registrul Comertului din Romania.
Codul EUID include:
• elementul de identificare al Romaniei,
• elementul de identificare al registrului national in Uniunea Europeana
• numarul persoanei din Registrul Comertului
Beneficiar real - orice persoană fizică ce deţine sau controlează în cele din urmă clientul
şi/sau persoana fizică în numele căruia/careia se realizează o tranzacţie, o operaţiune sau o
activitate.
Noţiunea de "beneficiar real" include cel puţin:
a) în cazul societăţilor comerciale (prevăzute în Legea 31/1990):

1. persoana sau persoanele fizice care dețin ori controlează în cele din urmă o persoană juridică
prin exercitarea dreptului de proprietate, în mod direct sau indirect, asupra unui număr de
acțiuni sau de drepturi de vot suficient de mare pentru a-i asigura controlul ori prin participația
în capitalurile proprii ale persoanei juridice sau prin exercitarea controlului prin alte mijloace,
persoana juridică deținută sau controlată nefiind o persoană juridică înregistrată la registrul
comerțului ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată și care este supusă unor
cerințe de publicitate în acord cu cele reglementate de legislația Uniunii Europene ori cu
standarde fixate la nivel internațional. Acest criteriu este considerat a fi îndeplinit în cazul
deținerii a cel puțin 25% din acțiuni plus o acțiune sau participația în capitalurile proprii ale
persoanei juridice într-un procent de peste 25%;
2. persoana sau persoanele fizice ce asigură conducerea persoanei juridice, în cazul în care, după
epuizarea tuturor mijloacelor posibile și cu condiția să nu existe motive de suspiciune, nu se
identifică nicio persoană fizică în conformitate cu punctul 1. de mai sus ori în cazul în care există
orice îndoială că persoana identificată este beneficiarul real, caz în care entitatea raportoare
este obligată să păstreze și evidența măsurilor aplicate în scopul identificării beneficiarului real
în conformitate cu punctul 1. mai sus și prezentul punct;
Pagina 3
b) în cazul fiduciilor:
1. constituitorul/constituitorii;
2. fiduciarul/fiduciarii;
3. protectorul/protectorii, dacă există;
4. beneficiarii sau, în cazul în care persoanele care beneficiază de construcția juridică
sau entitatea juridică nu au fost încă identificate, categoria de persoane în al căror
interes principal se constituie sau funcționează construcția juridică sau entitatea
juridică;
5. oricare altă persoană fizică ce exercită controlul în ultimă instanță asupra fiduciei prin
exercitarea directă sau indirectă a dreptului de proprietate sau prin alte mijloace;
c) în cazul entităților juridice precum fundațiile și al construcțiilor juridice similare fiduciilor,

persoana fizică (persoanele fizice) care ocupă poziții echivalente sau similare celor
menționate la lit. b);
d) în cazul persoanelor juridice, altele decât cele prevăzute la lit. a) – c), și al entităţilor care
administrează şi distribuie fonduri:
1. persoana fizică beneficiară a cel puțin 25% din bunurile, respectiv părțile sociale sau
acțiunile unei persoane juridice sau ale unei entități fără personalitate juridică, în
cazul în care viitorii beneficiari au fost deja identificați;
2. grupul de persoane în al căror interes principal se constituie ori funcționează o
persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică, în cazul în care persoanele
fizice care beneficiază de persoana juridică sau de entitatea juridică nu au fost încă
identificate;
3. persoana sau persoanele fizice care exercită controlul asupra a cel puțin 25% din
bunurile unei persoane juridice sau entități fără personalitate juridică, inclusiv prin
exercitarea puterii de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de
administrație, conducere sau supraveghere a respectivei entități.
INFORMARE PRIVIND PRELUCRAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

AFERENTE MĂSURILOR PRIVIND CUNOAȘTEREA CLIENTELEI
Pagina 4
Expert fiscal
Modulul 2 – CONFORMAREA FISCALĂ – CALCULUL ȘI ANALIZA IMPOZITELOR ȘI TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ
Verificarea documentelor fiscale şi contabile din punct de vedere legal
- Verificarea formei documentelor din punct de vedere legal

-Verificarea conținutului documentelor din punct de vedere legal
-Evaluarea documentelor şi sesizarea neregulilor
-Selectarea documentelor valabile din punct de vedere legal
Documente justificative - Informația în vederea prelucrării fiscale
1. Normele generale de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile – documente justificative
Conform Legii contabilității nr. 82/1991, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-
un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Normele generale și specifice de întocmire și utilizare a documentelor financiar -contabile, precum și modelul acestora fac obiectului
Ordinului nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile. Conform acestui act normativ, documentele justificative care stau la
baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au
înregistrat în contabilitate.
Ca mod de prezentare, documentele financiar-contabile pot fi pe suport hârtie sau în format electronic, cu condiția întocmirii acestora
potrivit reglementărilor specifice.
Fiecare entitate poate adapta, în funcție de necesități, modelele documentelor financiar-contabile.
Circuitul documentelor financiar-contabile și numărul de exemplare al acestora se stabilesc prin proceduri proprii privind organizarea și
conducerea contabilității, aprobate de administratorul entității, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligația gestionării
entității respective.
Entitățile au obligația păstrării în arhiva lor a registrelor de contabilitate, a celorlalte documente contabile, precum și a documentelor
justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate a operațiunilor economico-financiare.
2.Normele specifice de utilizare a documentelor financiar-contabile
Normele specifice de utilizare a documentelor financiar – contabile prevăzute în tabelul de mai jos fac obiectul anexei 2 la Ordinul nr.
2634/2015.
Nr.
Denumire
crt.
I. REGISTRELE DE CONTABILITATE
1. Registrul-jurnal
2. Registrul-inventar
3. Cartea mare
4. - Cartea mare (șah)
II. MIJLOACE FIXE
5. Registrul numerelor de inventar
6. Fișa mijlocului fix
7. Bon de mișcare a mijloacelor fixe
8. - Proces-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale
9. Proces-verbal de recepție
10. - Proces-verbal de recepție provizorie
11. - Proces-verbal de punere în funcțiune
III. BUNURI DE NATURA STOCURILOR
12. Notă de recepție și constatare de diferențe
13. Bon de predare, transfer, restituire
14. Bon de consum
15. - Bon de consum (colectiv)
16. - Listă zilnică de alimente
17. Dispoziție de livrare
18. Aviz de însoțire a mărfii
19. Fișă de magazie
20. Fișă de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință
21. Listă de inventariere
22. - Listă de inventariere
23. - Listă de inventariere (pentru gestiuni global-valorice)
IV. MIJLOACE BĂNEȘTI ȘI DECONTĂRI
24. Chitanță
25. - Chitanță pentru operațiuni în valută
26. Dispoziție de plată/încasare către casierie
27. Registru de casă
28. - Registru de casă
29. - Registru de casă (în valută)
30. - Registru de casă (în valută)
31. Borderou de achiziție
32. - Borderou de achiziție (de la producători individuali)
33. Decont pentru operațiuni în participație
V. SALARII ȘI ALTE DREPTURI DE PERSONAL
34. Stat de salarii
35. Ordin de deplasare (delegație)
36. - Ordin de deplasare (delegație) în străinătate (transporturi internaționale)
37. Decont de cheltuieli (pentru deplasări externe)
38. Decont de cheltuieli valutare (transporturi internaționale)
VI. CONTABILITATE GENERALĂ
39. Notă de debitare-creditare
40. Notă de contabilitate
41. Fișă de cont pentru operațiuni diverse
42. - Fișă de cont pentru operațiuni diverse (în valută și în lei)
43. Balanță de verificare (cu patru egalități)
44. - Balanță de verificare (cu patru egalități)
45. - Balanță de verificare (cu cinci egalități)
48. - Balanță de verificare (cu șase egalități)
49. - Balanță analitică a stocurilor
VII. ALTE SUBACTIVITĂȚI
50. Situația activelor gajate sau ipotecate
51. - Situația bunurilor sechestrate
52. Decizie de imputare
53. Angajament de plată
In vederea înregistrării în jurnale, fișe și în celelalte documente contabile a operațiunilor economico-financiare consemnate în
documentele justificative, potrivit formelor de înregistrare în contabilitate utilizate de entități, se poate face contarea documentelor
justificative, indicându-se simbolurile conturilor sintetice și analitice, debitoare și creditoare, în conformitate cu planul de conturi
aplicabil.
Înregistrările în contabilitate se fac prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor sau manual.
Înregistrările în contabilitatea sintetică și analitică se fac pe bază de documente justificative, fie document cu document, fie pe baza unui
centralizator în care sunt înscrise mai multe documente justificative al căror conținut se referă la operațiuni de aceeași natură și din
aceeași perioadă.
În cazul operațiunilor contabile pentru care nu se întocmesc documente justificative, înregistrările în contabilitate se fac pe bază de note
de contabilitate care au la bază note justificative sau note de calcul, după caz.
În cazul stornărilor, pe documentul inițial se menționează numărul și data notei de contabilitate prin care s-a efectuat stornarea operațiunii,
iar în nota de contabilitate de stornare se menționează documentul, data și numărul de ordine ale operațiunii care face obiectul stornării.
În cazul în care prelucrarea documentelor financiar- contabile se face de către terți (persoane fizice sau juridice), în relațiile dintre terți și
entitățile beneficiare este necesar ca, pentru efectuarea corespunzătoare a înregistrărilor în contabilitate, să se respecte următoarele reguli:
- documentele justificative să fie întocmite corect și la timp de către entitățile beneficiare, acestea răspunzând de realitatea datelor înscrise
în documentele respective;
- documentele contabile, întocmite de terți pe baza documentelor justificative, trebuie predate entităților beneficiare, împreună cu
documentele justificative, la termenele stabilite prin contractele sau convențiile civile încheiate, terții răspunzând de corectitudinea
prelucrării datelor.
3. Elementele obligatorii de conținut ale documentelor financiar-contabile
Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:

- denumirea documentului;
- denumirea/numele și prenumele și, după caz, sediul persoanei juridice/adresa persoanei fizice care întocmește documentul;
- numărul documentului și data întocmirii acestuia;
- menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);
- conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;
- datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate, după caz;
- numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economico-financiare.
Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care
furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.
Documentele contabile (registre, jurnale, fișe, note etc.) care servesc la prelucrarea, centralizarea și înregistrarea în contabilitate a
operațiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative, întocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice
de prelucrare automată a datelor, trebuie să cuprindă elemente cu privire la:
- denumirea entității;
- data întocmirii documentului contabil;
- felul, numărul și data documentului justificativ;
- sumele corespunzătoare operațiunilor efectuate;
- conturile sintetice și analitice debitoare și creditoare;
- semnătura persoanei responsabile cu întocmirea documentelor contabile.
În condițiile în care documentele financiar-contabile (documentele justificative și documentele contabile) sunt întocmite și preluate în
contabilitate prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, semnătura nu constituie element obligatoriu. În astfel
de situații trebuie să se stabilească prin proceduri proprii modalități de identificare a persoanelor care au inițiat, dispus și aprobat, după
caz, efectuarea operațiunilor respective.
4. Modelele documentelor financiar-contabile
Modelele documentelor financiar-contabile fac obiectul anexei 3 la Ordinul nr. 2634/2015, precum și a normelor de întocmire și utilizare
a acestora. Lista acestora a fost prezentată anterior.
Modelele acestora pot fi adaptate în funcție de specificul și necesitățile entităților, cu condiția respectării conținutului de informații
prevăzut de Ordinul nr. 2634/2015. Acestea pot fi pretipărite sau editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a
datelor. Numărul de exemplare al documentelor financiar-contabile se stabilește prin proceduri proprii, în funcție de necesitățile
entităților.
Factura este document justificativ care stă la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economice.
Pentru operațiunile economice pentru care, conform prevederilor Codului fiscal, nu există obligația întocmirii facturii, înregistrarea în
contabilitate a acestora se efectuează pe baza contractelor încheiate între părți și a documentelor financiar- contabile sau bancare care să
ateste acele operațiuni, cum sunt: aviz de însoțire a mărfii, chitanță, dispoziție de plată/încasare, extras de cont bancar, notă de
contabilitate etc., după caz.
Documentele justificative provenite din tranzacții/operațiuni de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice, pe bază de borderou de
achiziție/carnet de comercializare (reglementat prin Legea nr. 145/2014), pot fi înregistrate în contabilitate numai în cazul în care se face
dovada intrării în gestiune a bunurilor respective.
În cazul în care documentele se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane fizice impuse pe bază de norme de
venit, pentru a fi înregistrate în contabilitate, acestea trebuie să aibă la bază contracte sau convenții civile, încheiate în acest scop, precum
și documentul prin care se face dovada plății (dispoziție de plată/încasare, chitanță, ordin de plată, după caz).
Registrele de contabilitate
Potrivit prevederilor legii contabilității, registrele de contabilitate obligatorii pentru entitățile care conduc evidența contabilă pe baza
regulilor contabilității în partidă dublă sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare.
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și completate astfel încât
să permită în orice moment identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.
Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registre, foi volante sau listări informatice, după caz.
Numerotarea paginilor registrelor se face în ordine crescătoare, iar volumele se numerotează în ordinea completării lor.
Registrele de contabilitate obligatorii pentru persoanele care conduc evidența contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă simplă,
respective acelea care desfășoară activități producătoare de venit, definite de Codul fiscal, ale căror venituri sunt determinate în sistem
real și care conduc evidența contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă simplă întocmesc Registrul- jurnal de încasări și plăți și
Registrul-inventar, reglementate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 170/2015 pentru aprobarea reglementărilor contabile
privind contabilitatea în partidă simplă.
5. Rolul documentelor justificative în dovedirea tranzacțiilor economico-financiare
Orice operațiune economico-financiară se consemnează, în momentul efectuării ei, în documente justificative. Acestea stau la baza
înregistrărilor în contabilitate (în jurnale, fișe și alte documente contabile, după caz). Cu alte cuvinte, pentru a putea fi înregistrate în
contabilitate, operațiunile economico-financiare trebuie să fie justificate cu documente originale, întocmite sau reconstituite potrivit
prezentelor norme.
In mod consecvent, pe baza acestor documente se colectează informațiile care fac obiectul prelucrărilor fiscale. Având in vedere aceste
aspecte, este important sa ne aplecăm asupra tipurilor de documente specifice pe tipuri de obligații fiscale și a legăturii directe dintre
acestea și tratamentul corespunzător al tranzacțiilor din punct de vedere fiscal.
Nu în ultimul rând, vom avea în vedere și pasul de grupare a informațiilor fiscale pentru calculele specifice in documente centralizatoare
(de exemplu, registrul de evidenta fiscală in cazul plătitorilor de impozit pe profit), precum si componenta declarativa, reflectata prin
formularele specifice (de impunere, informative).
Expert fiscal
Modulul 2 – CONFORMAREA FISCALĂ – CALCULUL ȘI ANALIZA IMPOZITELOR ȘI TAXEI PE VALOAREA

ADĂUGATĂ
2. CALCULUL ȘI ANALIZA IMPOZITELOR DIRECTE DATORATE DE PERSOANELE JURIDICE
2.1 IMPOZITUL PE PROFIT
1. Notiuni generale (Contribuabilii, baza de impozitare, perioada impozabila)

Contribuabili si baza de impozitare
Contribuabili Baza de impozitare

Persoane juridice române Rezultatul fiscal obţinut din orice sursa, atât din România, cât si
din străinătate
Persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin Profitul impozabil atribuibil sediului permanent, respectiv
intermediul unui sediu permanent / mai multor sedii permanente profitul impozabil la nivelul sediului permanent desemnat să
în România îndeplinească obligațiile fiscale
Persoanele juridice străine care au locul de exercitare a Profitul impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și
conducerii efective în România din străinătate
Persoanele juridice străine care realizează venituri din: Profitul impozabil aferent acestor venituri
– transferul proprietăţilor imobiliare situate în România sau al
oricăror drepturi legate de aceste proprietăţi, inclusiv
închirierea sau cedarea folosinţei bunurilor proprietăţii
imobiliare situate în România;
– exploatarea resurselor naturale situate în România;
– vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică română.
Persoanele juridice cu sediul social în România, înființate Profitul impozabil obţinut din orice sursă, atât din România, cât şi
potrivit legislației europene din străinătate
Nu intră sub incidența prezentului titlu următoarele persoane juridice române (selecție):
- persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
- asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari, cu excepția
celor care obțin venituri din exploatarea proprietății comune, potrivit legii;
- institutiile de învatamânt particular acreditate, precum si cele autorizate, pentru veniturile utilizate, etc.
Perioada impozabilă
• anul caledaristic;
• oricare 12 luni consecutive daca au optat pentru un exerciţiu financiar diferit. Primul an fiscal modificat include şi perioada
anterioară din anul calendaristic cuprinsă între 1 ianuarie şi ziua anterioară primei zi a anului fiscal modificat.
• începand cu luna înființării în cursul unui an fiscal pana la sfarsitul acestuia;
• de la inceputul anului fiscal pana in luna în care își încetează activitatea, în cursul acestuia.
Anul fiscal – Data de început

➮ de la data înregistrării acestuia în registrul comerţului;
➮ de la data înregistrării în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti sau alte autorități competente;
➮ de la data la care persoana juridică străină începe să îşi desfăşoare, integral sau parţial, activitatea în România;
➮ la data înregistrării în registrul comerţului - pentru sediul care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerţului.
Anul fiscal – Data de sfarsit

1. In cazul fuziunilor/divizărilor cu efect juridic încetarea existenţei persoanei juridice absorbite/divizate prin dizolvare fără lichidare:
➮ în cazul constituirii uneia sau mai multor persoane ➮ la data înregistrării în RC/registrul ţinut de instanţele judecătoreşti
juridice noi competente a noii persoane juridice sau a ultimei dintre ele
➮ daca se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă ➮ la data înregistrării ultimei hotarari AGA care a aprobat operaţiunea
dată sau cea stabilită prin acordul părţilor
➮ prin fuziune se constituie persoane juridice înfiinţate ➮ la data înmatriculării persoanei juridice
potrivit legislaţiei europene
2. In cazul dizolvării urmate de lichidarea ➮ la data încheierii operaţiunilor de lichidare, dar nu mai târziu de data depunerii
contribuabilului situaţiilor financiare la organul fiscal competent
3. În cazul încetării existenţei unui sediu ➮ la data radierii înregistrării fiscale
permanent
2. Calculul rezultatului fiscal

± Rezultat brut
+ Elemente similare veniturilor
– Elemente similare cheltuielilor
– Deduceri fiscale
– Venituri neimpozabile
+ Cheltuieli nedeductibile
– Pierdere fiscală reportată
= Rezultat fiscal
1.Venituri neimpozabile
Sunt venituri neimpozabile:

- dividendele primite de la o persoana juridică română
- dividendele primite de la o persoana juridică străină plătitoare de impozit pe profit/impozit similar impozitului pe profit*;
- veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoana juridică română sau la o persoana juridică
străină*;
- veniturile din lichidarea unei persoane juridice române sau străine*;
*Condiții: la data inregistrării/vânzării/cesionării inclusiv, contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10%
din capitalul social al persoana juridică la care are titlurile de participare/supuse operaţiunii de lichidare.
Condiții ce trebuie îndeplinite de persoana juridică străină: este dintr-un într-un stat cu care România are încheiată o conventie
de evitare a dublei impuneri (CEDI);
Atentie! Persoana juridică română care primeşte dividendele trebuie să deţină:

a. certificatul de atestare a rezidenţei fiscale a persoanei juridice străine, emis de autoritatea competentă din statul de
rezidență;
b. declaraţia pe propria răspundere din care să rezulte că este plătitoare de impozit pe profit/impozit similar impozitului pe
profit în statul terţ;
c. documente prin care să facă dovada îndeplinirii condiţiei de deţinere, pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, a minimum 10%
din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende.
- valoarea titlurilor de participare noi sau sumele reprezentând majorarea valorii nominale a titlurilor de participare existente
înregistrate ca urmare a încorporarii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoana la care se detin titluri de
participare,
Atentie! Acestea vor fi impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionarii, a retragerii capitalului social sau lichidării
persoanei juridice la care se detin titlurile de participare.
- veniturile din:
 anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere,
 reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere,
 recuperarea cheltuielilor nedeductibile,
 restituirea sau anularea unor dobanzi si/sau penalitati de intarziere pentru care nu s-a acordat deducere,
 anularea, recuperarea, inclusiv refacturarea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere
- veniturile reprezentând creşteri de valoare rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe, terenurilor, imobilizărilor necorporale, după
caz, care compensează cheltuielile cu descreşterile anterioare aferente aceleiaşi imobilizări etc.
- despăgubirile primite în baza hotărârilor CEDO;
- veniturile înregistrate printr-un SP dintr-un stat străin, în condițiile în care se aplică prevederile CEDI încheiate între România şi
statul străin respectiv, iar convenţia respectivă prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii;
- sumele primite ca urmare a restituirii cotei-părți din aporturile acționarilor/asociaților, cu ocazia reducerii capitalului social.
2.Cheltuieli
2.1 Cheltuieli deductibile

Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității
economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate
către camerele de comerț și industrie, organizațiile patronale și organizațiile sindicale.
In aceasta categorie intră:
- cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor,
- cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețele existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni
de afaceri, editarea de materiale informative proprii;
- cheltuielile efectuate pentru securitate și sănătate în muncă, potrivit legii;
- cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale efectuate potrivit legislației specifice;
- cheltuielile de transport și de cazare în țară și în străinătate și pentru alte persoane fizice efectuate în legătură cu lucrări executate
sau servicii prestate de acestea în scopul desfășurării activității economice
- cheltuielile cu provizioanele pentru garanţii de buna execuţie acordate clienţilor;
- ajustările pentru deprecierea creanțelor, înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile, în limita unui procent
de 100% din valoarea acestora, dacă creanțele îndeplinesc cumulativ următoarele condiții
 Creanta este detinuta la o persoana juridica asupra căreia este declarata procedura de deschidere a falimentului, pe baza
hotarârii judecatoresti prin care se atesta aceasta situatie;
 Nu sunt garantate de alta persoană;
 Sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului.
2.2 Cheltuieli cu deductibilitate limitată
Sunt deductibile limitat:

- cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2 % aplicata asupra bazei (Exemplu):
Rezultat contabil + Cheltuieli de protocol + Cheltuieli cu impozitul pe profit + TVA depășire 100 lei
- suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordata salariatilor pentru deplasari în România si în strainatate, în limita a de 2,5
ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;
- cheltuielile sociale, în limita unei cote de pâna la 5%, aplicata asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului: ajutoarele pentru
nastere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile si protezele, precum si cheltuielile pentru
functionarea corespunzatoare a unor activitati sau unitati aflate în administrarea contribuabililor; gradinite, crese, biblioteci, cantine,
baze sportive etc.
În cadrul acestei limite, pot fi deduse si cheltuielile reprezentând: tichete de cresa acordate de angajator în conformitate cu legislatia
în vigoare, cadouri în bani sau în natura oferite copiilor minori si salariatilor, cadouri în bani sau în natura acordate salariatelor,
contravaloarea serviciilor turistice și/sau de tratament, inclusiv transportul, acordate de angajator pentru salariații proprii și membrii
lor de familie (Exemplu);
- perisabilitatile, în limitele prevăzute de lege (Exemplu);
- cheltuielile reprezentând tichetele de masa și vouchere de vacanță acordate de angajatori;
- cheltuielile cu provizioane/ajustări pentru depreciere și rezerve in anumite limite;
- amortizarea, in limitele prevazute;
- 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, cu o masă
totală maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul
șoferului, aflate în proprietatea sau în folosința contribuabilului, cu anumite exceptii;
- cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu funcții de conducere și de
administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat la un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuții.
- ajustările pentru deprecierea creanțelor, înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile, în limita unui procent de 30% din
valoarea acestora, dacă creanțele îndeplinesc cumulativ următoarele condiții::
 Sunt neîncasate într-o perioada ce depăşeşte 270 de zile de la data scadentei;
 Nu sunt garantate de alta persoana;
 Sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului;
Exemplu: Cheltuieli de protocol

Venituri totale 50.000 lei, din care din dividende (761) 2.000 lei
Cheltuieli totale 40.000 lei, din care cheltuieli de protocol: a) 3.000 lei; b) 100 lei
Cazul a) Cazul b)
Cheltuiala de protocol deductibilă = 2% * (50.000 – 40.000 + Cheltuiala de protocol deductibilă = 2% * (50.000 – 40.000 + 100)
3.000) = 260 lei = 202 lei
Cheltuiala de protocol nedeductibilă = 3.000 – 260 = 2.740 lei Cheltuiala de protocol este integral deductibilă.
Exemplu: Cheltuieli sociale
Societatea înregistrează următoarele cheltuieli sociale:
- ajutor pentru înmormântare 6.000 lei
- cadourile salariaţilor şi copiilor minori ai acestora în limitele prevăzute de lege 5.000 lei
- bilete de tratament şi odihnă acordate salariaţilor 8.000 lei
Fond de salarii: a) 300.000 lei; b) 800.000 lei
Cheltuieli sociale = 6.000 + 5.000 + 8.000 = 19.000 lei

Cazul a Cazul b
Cheltuieli sociale deductibile = 5% * 300.000 = 15.000 lei Cheltuieli sociale deductibile = 5% * 800.000 = 40.000
Cheltuieli sociale nedeductibile = 19.000 – 15.000 = 4.000 lei Cheltuielile sociale sunt integral deductibile.
Exemplu: Perisabilități
O societate care comercializează fructe suportă o pierdere pe parcursul transportului de 5.000 lei din totalul cantităţii aprovizionate în
valoare de 42.000 lei. Diferenţa rămasă a fost vândută la un preţ de 70.000 lei
Limita de perisabilităţi (în normele speciale) = 0,5% * 42.000 = 2.100 lei

Perisabilităţi nedeductibile fiscal = 5.000 – 2.100 = 2.900 lei
2.3 Cheltuieli nedeductibile
In aceasta categorie intra cheltuieli precum:

- cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți
sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate;
- cheltuielile cu impozitele neretinute la sursa în numele persoanelor fizice si juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din
România;
- dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile, datorate către autoritățile române/străine, potrivit
prevederilor legale, cu excepția celor aferente contractelor încheiate cu aceste autorități;
- cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa gestiune ori degradate, neimputabile,
precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, cu anumite exceptii,
Exceptie: stocurile si mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta
majora, în conditiile stabilite prin norme; pentru care au fost încheiate contracte de asigurare; degradate claitativ pentru care se
face dovada distrugerii;
- cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile
prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii;
cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;
- pierderile înregistrate la scoaterea din evidenta a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperita de
provizion, precum și cele înregistrate în alte cazuri decât următoarele:
1. punerea în aplicare a unui plan de reorganizare confirmat printr-o sentință judecătorească, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 85/2014;
2. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătorești;
3. debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperată de la moștenitori;
4. debitorul este dizolvat, în cazul societății cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;
5. debitorul înregistrează dificultăți financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul;
6. au fost încheiate contracte de asigurare;
- cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat si cheltuielile privind bursele private. Contribuabilii care efectuează sponsorizări
si/sau acte de mecenat, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, daca totalul acestor cheltuieli îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
 este în limita a 0,75 %o din cifra de afaceri;
 nu depăşeşte mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
- cheltuielile înregistrate în evidenta contabila, care au la baza un document emis de un contribuabil inactiv, conform
prevederilor Codului de procedură fiscală, cu excepția celor reprezentând achiziții de bunuri efectuate în cadrul procedurii de
executare silită și/sau a achizițiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit
Legii nr. 85/2014, etc.
Deduceri fiscale
1. Rezerva legală este deductibila în limita unei cote de 5 % aplicata asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului
pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va
atinge a cincea parte din capitalul social subscris si vărsat sau din patrimoniu, dupa caz, potrivit legilor de organizare si functionare.
În cazul în care aceasta este utilizata pentru acoperirea pierderilor sau este distribuita sub orice forma, reconstituirea ulterioara a
rezervei nu mai este deductibila la calculul rezultatului fiscal.
Exemplu
Baza de calcul = Rezultat contabil + Cheltuieli cu impozitul profit
Venituri totale - 58.000 lei

Cheltuieli totale - 20.000
761 Venituri din dividende de la persoane juridice române - 2.000 lei
6581 (Amenzi datorate statului) - 3.000 lei
1012 - 10.000 lei
1061 din anii precedenţi: a) 50 lei; b) 1.980 lei
5% * (58.000 - 20.000 + 0) = 1.900 lei

20% * Capital social = 20% * 10.000 = 2.000 lei
Cazul a)
Rezerva legală nu poate fi majorată cu mai mult de 1.900 lei. Prin urmare, ţinând cont de soldul iniţial de 50 lei, întreaga sumă de
1.900 lei va fi folosită pentru majorarea rezervei legale.
Rezervă legală totală 1.900 + 50 = 1.950 lei, din care deductibilă la calculul impozitului pe profit 1.900 lei.
Rezultat fiscal = 58.000 - 20.000 + 0 - 2.000 + 3.000 – 1.900 = 37.100 lei
Impozit pe profit = 16% * 37.100 = 5.936 lei
Cazul b)
Rezerva legală nu poate fi majorată cu mai mult de 2.000 – 1.980 = 20 lei, ajungându-se astfel la valoarea sa maximă de 20% din
capitalul social.
Rezervă legală totală 1.980 + 20 = 2.000 lei
Rezerva legală deductibilă = 20 lei
Rezultat fiscal = 58.000 - 20.000 + 0 - 2.000 + 3.000 – 20 = 38.980 lei
Impozit pe profit = 16% * 40.980 = 6.234 lei
!! Sumele înregistrate la rezerve legale nu pot fi folosite pentru creşterea capitalului social sau pentru acoperirea pierderii. În caz
contrar, asupra acestora sume se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc majorări de întârziere.
2. Amortizarea fiscală
Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se
recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.
Mijlocul fix amortizabil îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
- este deţinut si utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi
închiriat tertilor sau în scopuri administrative;
- are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilita prin HG (2.500 RON);
- are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea
amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intra în structura unui activ corporal, a
căror durata normala de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determina pentru fiecare componenta în parte.
Regimul de amortizare:
Imobilizări corporale Metoda de amortizare permisă din punct de vedere fiscal
Contrucţii Metoda de amortizare liniară pe perioada prevăzută în catalog

Echipamente tehnologice, respectiv al maşini, unelte şi instalaţii, Metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată pe perioada
precum şi pentru computere şi echipamente periferice ale acestora prevăzută în catalog
Alt mijloc fix amortizabil Metoda de amortizare liniară sau degresivă pe perioada prevăzută
în catalog
Cheltuielilor de constituire Metoda de amortizare liniară pe o perioada între 1 şi 5 ani
Brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci de comerţ sau fabrică şi Metoda de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe
alte imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere durata de utilizare, după caz
contabil, cu excepţia cheltuielilor de constituire şi a fondului
comercial, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct de
vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale
Brevete de invenţie Metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată
Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii programelor Metoda de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani
informatice
Cheltuielile aferente localizării, explorării, dezvoltării sau oricărei Metoda de amortizare liniară pe o perioadă de 5 ani, începând cu
activităţi pregătitoare pentru exploatarea resurselor naturale luna în care sunt efectuate cheltuielile
Cheltuielile aferente achiziţionării oricărui drept de exploatare a Pe măsură ce resursele naturale sunt exploatate, proporţional cu
resurselor naturale valoarea recuperată raportată la valoarea totală estimată a
resurselor
Mod de calcul: din luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune
Excepţii:
 pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a
efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normala de utilizare, după caz;
 pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioada de 10 ani;
 amortizarea clădirilor si a construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru
substanţe minerale solide si cele din industria extractiva de petrol, a căror durata de folosire este limitata de durata rezervelor si
care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descoperta se calculeaza pe unitate de
produs, în functie de rezerva exploatabila de substanta minerala utila;
 pentru locuintele de serviciu, amortizarea este deductibila fiscal pâna la nivelul corespunzator suprafeţei construite prevăzute de
legea locuinţei.
Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:
Mijloace fixe - începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix

amortizabil se pune în funcţiune
Variantă alternativă - în funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore de
Mijloacele de transport funcţionare prevăzut în cărţile tehnice
Imobilizari necorporale - începând cu luna următoare celei de punere în funcţiune
Cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele - pe durata normală de utilizare;
fixe din domeniul public - pe durata normală de utilizare rămasă sau
- pe perioada contractului de concesionare sau închiriere.
Cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, - pe perioada iniţiale a contractului, indiferent dacă acesta se
închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a efectuat prelungeşte ulterior;
investiţia - pe durata normală de utilizare rămasă, potrivit opţiunii
contribuabilului, începând cu luna următoare finalizării
investiţiei.
Cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor - liniar, pe o perioadă de 10 ani
Clădirile şi construcţiile minelor, salinelor cu extracţie în soluţie - pe unitate de produs*, în funcţie de rezerva exploatabilă de
prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanţe minerale substanţă minerală utilă
solide şi cele din industria extractivă de petrol, a căror durată de
folosire este limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte
utilizări după epuizarea rezervelor, precum şi a investiţiilor pentru
descopertă
Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii de containere sau - deduceri de amortizare liniară, pe durata normală de
ambalaje, care circulă între contribuabil şi clienţi utilizare stabilită de contribuabilul care îşi menţine dreptul
de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor
*Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:

1. din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru descopertă;
2. din 10 în 10 ani la saline.
În cazul unei imobilizări corporale cu o valoare de intrare mai mica decât limita stabilita prin hotarâre a Guvernului, contribuabilul
poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizarii sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare.
Costul excendentar al îndatorării

Contribuabili vizaţi: Societății ce fac parte dintr-un grup
Costurile excedentare ale îndatorării = Costurile îndatorării – Veniturile din dobânzi și alte venituri echivalente din punct de
vedere economic
Dobanda deductibilă – pana la 1.000.000 euro anual
Ce depaseste 1.000.000 euro - deductibila limitat în perioada fiscală în care sunt suportate, până la nivelul a 30% din baza de calcul.
Baza de calcul = Venituri - Cheltuieli înregistrate cf reglementări contabile - Venituri neimpozabile + Cheltuieli cu impozitul pe
profit + Costurile excedentare + Amortizarea fiscală
Contracte de leasing
Leasing financiar Leasing operaţional
Utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar. Locatorul este tratat ca proprietar.
Amortizarea bunului se face de către utilizator. Amortizarea bunului se face de catre locator.
Utilizatorul deduce dobânda. Locatarul deduce chiria (rata de leasing).
Pierderi fiscale
Pierderea anuala, stabilita prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obtinute în urmatorii 7 ani
consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit,
potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrarii acestora.
Pierderea fiscala anuala externă se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in următorii 5 ani consecutivi.
Pierderea fiscala înregistrata de contribuabilii care îsi înceteaza existenta prin divizare sau fuziune nu se recupereaza de catre
contribuabilii nou-înfiintati sau de catre cei care preiau patrimoniul societatii absorbite, dupa caz.
Pierderi fiscale din perioadele de scutire
Orice pierdere fiscala neta care apare în perioada în care contribuabilul a fost scutit de impozitul pe profit poate fi recuperata din
profiturile impozabile viitoare.
Pierdere fiscală netă = Pierderi fiscale totale pe perioada de scutire - Profit impozabil total în aceeaşi perioada
3.Calculul impozitului pe profit
Impozit pe profit = Rezultat impozabil x Cota de impuenre
Cotele de impozitare
Cota unica aplicabila este de 16%.
Excepţie: Regimul special pentru contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte,
discotecilor, cazinourilor
Pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci sau cazinouri – se datorează:
Max (Impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute; 5 % * Veniturile realizate din activităţile prevăzute)
Reguli speciale de impozitare (art. 15 CF)

Scutire de impozit pentru anumite venituri (art. 15 alin. 1):
• pentru cultele religioase;
• pentru unitățile de învățământ preuniversitar și instituțiile de învățământ superior, particulare, acreditate, precum și cele
autorizate;
• pentru asociațiile de proprietary;
• pentru Societatea Națională de Cruce Roșie din România;
• organizații nonprofit, organizații sindicale, organizații patronale.
Aspecte fiscale internationale
Credit fiscal
Pentru veniturile obţinute de o persoana juridica româna dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau pentru
veniturile supuse impozitului cu reţinere la sursa, ambele impozitate atât în România cât si în statul străin, impozitul plătit către statul
străin, fie direct, fie indirect prin reţinerea si virarea de o alta persoana, se deduce din impozitul pe profit ce se determina potrivit
prevederilor prezentului titlu.
Deducerea pentru impozitele plătite către un stat străin într-un an fiscal nu poate depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea
cotei de 16% la rezultatul fiscal obţinut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile prevazute în prezentul titlu sau la
venitul obtinut din statul strain.
Impozitul platit unui stat strain este dedus, numai daca persoana juridica româna prezinta documentatia corespunzatoare, conform
prevederilor legale, din care sa rezulte faptul ca impozitul a fost platit statului strain.
Pierderi fiscale externe

Orice pierdere realizata printr-un sediu permanent din strainatate este deductibila doar din veniturile obtinute din strainatate.
Pierderile realizate printr-un sediu permanent din strainatate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursa de venit.
Pierderile neacoperite se reporteaza si se recupereaza în urmatorii 5 ani fiscali consecutivi.
4. Declararea, reținerea și plata impozitului pe dividendele plătite unei persoane juridice române
Persoana juridica româna care plăteşte dividende către o persoana juridica româna are obligaţia să retina, sa declare si sa plătească
impozitul pe dividende, reţinut către bugetul de stat.
Calcul: Cota de impozit de 5% * Dividendul brut plătit către o persoana juridica româna.
Termen de plată: până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul.
În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale,
impozitul pe dividende aferent se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor.
Excepţie: Dividendele platite de o persoana juridica româna unei alte persoane juridice române, daca beneficiarul dividendelor detine
minimum 10%, din titlurile de participare ale acesteia la data plătii dividendelor, pe o perioada de 2 ani împliniţi până la data platii
acestora.
5. OECD – BEPS și SAF-T
Propuneri recente de reducere a evaziunii fiscale au fost avansate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE),
respectiv:
 metode de stabilire a prețurilor de transfer (piete active, număr mare de cumpărători/vânzători independenți etc)
 planul BEPS (15 rapoarte despre erodarea bazei de impozitare și transferul profiturilor) - care acoperă practicile comune de
evitare a impozitării, a căror utilizare poate rezulta într-o planificare fiscală agresivă, un fenomen generat de concurența
dăunătoare dintre jurisdicțiile fiscale.
Verificarea informatiilor in format electronic este o tendinta in expansiune

Adaptarea autorităţilor fiscale la această tendinţă in procesul de colectare şi utilizare informaţiilor furnizate de contribuabili este
necesara pentru dezvoltarea capacităţii de valorificare a informatiilor în format digital.
Realitatea arată că un număr tot mai mare de administrații fiscale din întreaga lume sunt în proces de implementare al verificărilor în
format electronic ale înregistrărilor și sistemelor financiare ale contribuabililor
Punct de pornire in acest demers a fost Proiectul OECD, respective Recomandarea Organizației pentru Cooperare Economică și
Dezvoltare (OECD) de dezvoltare si implementare a unui fisier standard de audit pentru impozite şi taxe (inspectii fiscale) - SAF-T
„Standard Audit File for Tax”:
 Un fisier standardizat cu date contabile exportabil din programul de contabilitate si usor de citit;
 Poate fi utilizat de autorităţile fiscale pentru un acces facil la date – pentru inspecţii fiscale mai eficiente.
SAF-T pare o încercare foarte plauzibilă de a aborda în mod consecvent controalele fiscale bazate în primul rand pe control
electronic.
Avantaje ale implementării SAF–T, ce stau la baza interesului Comisiei Europene de a dezvolta acest fisier sunt următoarele:
 ar facilita respectarea de buna voie a obligațiilor de către contribuabili (efect de cresterea gradului de colectare a TVA) și
 ar permite administrațiilor fiscale să efectueze inspecții fiscale mai eficiente
Poiect pilot: Minighiseul unic pentru serviciile de telecomunicatii, radiodifuziune si electronice (Mini One Stop Shop – MOSS)
În acest context global, de furnizare extinsă de informații în format electronic, inca din anul 2016 reacţia autorităţilor române a fost
de introducere a Declarației informative privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național de persoanele
impozabile înregistrate în scopuri de TVA (formularul 394) – FORMA EXTINSĂ (introdusă prin OPANAF 3769/2015)
Componenta tehnică Componenta umană Componenta procesuală Componenta
•Adaptarea sistemelor • Definirea rolurilor si informatională
• Instruirea
IT personalului cu responsabilitatilor in cadrul • Analiza informaţiilor de
privire la noile procesului de raportare baza din sistem (sistem
•Adaptarea logicii procese/proceduri de TVA parteneri,
fiscale conform implementate • Procese pentru colectarea validarea codului de
prevederilor legale informatiilor suplimentare, a TVA)
• Materiale informative tranzactilor
•Verificarea referitoare la • Identificarea categoriilor
parametrilor setati si a schimbarile • Comunicarea cu autoritatile de bunuri/servicii
codurilor de taxă pentru legislative etc pentru înțelegerea modificărilor
obtinerea de rapoarte legislative și transpunerea • Verificarea fluxurilor de
corecte și complete etc. acestora în sistemul IT etc. tranzacții
• Verificarea codurilor de
taxă etc.
Analiza modificărilor
fiscale – transformarea
in cerinte IT
Deteminarea impactului
asupra tranzațiilor, Pregătirea documentației
informațiilor (sursa, Etape (noile jurnale,
calitate), efortului necesar documentarea procesului)
raportarii
Colectarea
informațiilor
relevante (jurnale,
identificarea sursei de
informații din sistem)
6. Scheme fiscale – evitarea erodării bazei impozabile
Realitatea ne arată că există o dificultate crescută a statelor membre de a-și proteja bazele fiscale naționale împotriva eroziunii, un
efect principal fiind confruntarea acestora cu reduceri considerabile ale veniturilor lor fiscale, ceea ce le împiedică să aplice politici
fiscale favorabile creșterii economice. Apare în mod evident necesitatea unor măsuri privind combaterea practicilor de evitare a
obligațiilor fiscale și creșterea transparenței fiscale.
 un pachet de măsuri legislative și nelegislative împotriva evitării obligațiilor fiscale (anti tax avoidance package), ce are la
bază recomandările planului BEPS
In acest sens, pe Agenda Uniunii Europene se află o serie de obiective, precum:
 Creșterea deschiderii și cooperării între statele membre pe probleme fiscale, ceea ce presupune:
- schimburi automate de informații în ceea ce privește deciziile fiscale (din iulie 2017);
- rapoartele defalcate pe țări ale companiilor multinaționale (din iunie 2018);
- o raportare publică defalcată pe țări pentru companiile multinaționale (propunere în aprilie 2016 in curs de negociere);
 O impozitare corectă și eficientă prin care să se obţină asigurarea că toate companiile plătesc impozite acolo unde își obțin
profiturile prin, oviectiv urmărit prin instrumente precum:
- o Directivă împotriva evitării obligațiilor fiscale (ATAD) (in vigoare din 2019);
- măsuri pentru eliminarea artificiilor fiscale („tratamentul neuniform al elementelor hibride”) în raport cu țările terțe (ATAD
2) (adoptate în mai 2017);
- o analiză a regimurilor preferențiale (regimuri favorabile brevetelor) pentru a se preveni abuzarea acestora în scopul evitării
obligațiilor fiscale;
- o reformă fiscală corporativă cuprinzătoare.
 O bună guvernare fiscală la nivel global, prin intermediul unei strategii externe pentru impozitarea eficace, prin
instrumente, precum:
- un nou proces de listare al UE pentru tratarea jurisdicţiilor fiscale necooperante - jurisdicţiile sunt acum monitorizate atent
pentru a se asigura că își îndeplinesc angajamentele asumate în ceea ce privește îmbunătățirea sistemelor lor fiscale ca parte a
exercițiului de listare;
- o serie de cazuri de ajutor de stat, prin care Comisia a atacat avantajele fiscale selective acordate companiilor multinaționale.
Efectul este adoptarea un set comun de norme privind comunicarea de informații, limitate însă la situațiile transfrontaliere. Prin aceste
cerințe de raportare, statele membre pot sa îşi disemineze automat reciproc informațiile pe care le primesc cu privire la schemele de
planificare fiscală prin intermediul unei baze de date centralizate, fiind astfel avertizate rapid cu privire la noile riscuri de evitare a
obligațiilor fiscale, ceea ce le permite să ia măsuri pentru a bloca aranjamentele dăunătoare, precum și efectuarea unor audituri mai
eficiente.
Directiva europeana a introdus noţiunea de intermediari fiscali, ca fiind toţi actorii care sunt implicați de obicei în conceperea,
comercializarea, organizarea sau gestionarea implementării unei tranzacții transfrontaliere raportabile sau a unei serii de astfel de
tranzacții și/sau oferă asistență sau consiliere şi care au obligația de comunicare a informațiilor. Prin urmare, persoanele care
furnizează clienților lor scheme financiare transfrontaliere complexe care ar putea facilita evitarea impozitării vor avea obligația de a
raporta aceste structuri autorităților lor fiscale.
Figura. Intermediarii fiscali
• orice companie sau profesionist care proiectează,

comercializează, organizează, pune la dispoziție
Intermediar în vederea implementării sau gestionează
implementarea unei modalități transfrontaliere
fiscal raportabile
• avocații, contabilii, consultanții fiscali și financiari,

băncile și consilierii
-
Condiții suplimentare (cel putin una de indeplinit)
Aceasta obligație de raportare a fost introdusa si in Legea 207/2015 privind Codul de procedura. Tranzacțiile transfrontaliere pot
include, fără a se limita la acestea, realizarea de investiții, furnizarea de bunuri, servicii, finanțare sau utilizarea unor active
corporale sau necorporale și nu trebuie neapărat să implice în mod direct persoana căreia i se adresează decizia fiscală
anticipată cu aplicare transfrontalieră.
Aranjament transfrontalier care face obiectul raportării - orice aranjament transfrontalier care cuprinde cel puțin unul dintre
semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4 din directiva
Europeana.
Conform art. 2914 din Codul de procedura fiscala, în termen de 30 de zile, intermediarii raportează A.N.A.F. informații, de
care au luat cunoștință sau care se află în posesia ori sub controlul lor, cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac
obiectul raportării.
In cazul aranjamentelor comercializabile, intermediarul întocmește la fiecare 3 luni un raport prin care furnizează A.N.A.F.
informațiile noi sau actualizate care fac obiectul raportării, devenite disponibile de la depunerea ultimului raport.
În cazul în care intermediarul are obligația de raportare a informațiilor cu privire la un aranjament transfrontalier care face
obiectul raportării la autoritățile competente din mai multe state membre, atunci aceste informații vor fi raportate numai la
autoritățile competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:
a) statul membru în care intermediarul își are rezidența fiscală;
b) statul membru în care intermediarul are un sediu permanent prin intermediul căruia sunt furnizate serviciile legate de
aranjamentul în cauză;
c) statul membru în care intermediarul este constituit sau de a cărui legislație este reglementat;
d) statul membru în care intermediarul este înregistrat într-o asociație profesională în legătură cu servicii de natură juridică,
fiscală sau de consultanță.
2.2. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROINTREPRINDERILOR
Definiţie: O microîntreprindere este o persoana juridica româna care îndeplineste cumulativ urmatoarele conditii, la data de 31
decembrie a anului fiscal precedent:
• venituri* < 1.000.000 EUR (4.663.900 lei) la sfarsitul anului;
• capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale și
• nu se află în dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele judecătoreşti, potrivit legii.
Aria de cuprindere a impozitului: Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se aplica asupra veniturilor obtinute de
microîntreprinderi din orice sursa.
1. Cota de impozitare:
• 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulţi salariaţi
• minim un angajat cu normă întreagă (sau mai mulți cu norma fractionata).
• Alte variante acceptate:
a) au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parțial dacă fracțiunile de normă
însumate reprezintă echivalentul unei norme întregi
b) au încheiate contracte de administrare sau mandat, cu remunerație cel puțin la nivelul salariului minim
brut.
• Se verifica numărul de salariaţi existent la sfârsitul ultimei luni a trimestrului respectiv;
• 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi.
2. Baza impozabila:
Venituri din orice sursă (clasa 7 „Conturi de venituri”)
– Venituri aferente costurilor stocurilor de produse (contul 711)
– Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție (contul 712)
– Venituri din producția de imobilizări corporale și necorporale (grupa 72)
– Venituri din subvenții (grupa 74, contul 7584)
– Venituri din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul
profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile
microîntreprinderilor (grupa 78)
– Venituri rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la
calculul rezultatului fiscal (contul 7581)
– Venituri realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura
stocurilor sau a activelor corporale proprii (contul 7581)
– Venituri din diferențe de curs valutar înregistrate în trimestrele I, II și/sau III
(contul 765)
– Venituri financiare rezultate din decontarea creanțelor și datoriilor în lei în funcție
de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate inițial în trimestrele I, II
și/sau III (contul 768)
– Reduceri comerciale acordate ulterior facturării (contul 709)
+ Reduceri comerciale primite ulterior facturării (contul 609)
+ Diferența favorabilă, calculată în trimestrul IV, dintre veniturile din diferențe de curs valutar / veniturile financiare rezultate din
decontarea creanțelor și datoriilor în lei în funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate inițial și cheltuielile
din diferențe de curs valutar / cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului
+ Rezerve legale (contul 1061), rezerve din reevaluare (contul 105) reduse sau anulate, deduse inițial la calculul profitului impozabil
și neimpozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, indiferent de motiv (modificarea
destinației rezervei, distribuirea acesteia către participanți sub orice formă, lichidare, divizare, fuziune etc.)
+ Rezerve reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe
profit, utilizate pentru majorarea capitalului subscris vărsat (contul 1012), acoperirea pierderilor, distribuirea către participanți
etc.
3. Situații speciale (Ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor)
Ieşirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor

➮ Daca, în cursul unui an fiscal, o microîntreprindere realizeaza venituri mai mari de 1.000.000 euro, aceasta va plati impozit pe
profit luând în calcul veniturile si cheltuielile realizate inceopand cu acel trimestru.
➮ Microîntreprinderile care au subscris un capital social de cel puțin 45.000 lei și au cel puțin doi salariați pot opta, o singură
dată, să aplice prevederile titlului II începând cu trimestrul în care aceste condiții sunt îndeplinite cumulativ.
2.3. IMPOZITUL SPECIFIC UNOR ACTIVITATI
Obiective
 Însusirea regulilor de bază în ceea ce priveşte impozitarea rezultatului obtinut de persoana juridica;
 Realizarea un calcul al impozitului specific pe domenii de activități.
Baza legală
Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi
OMFP 464/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi
Contribuabili
Prin derogare de la prevederile titlului II din Codul fiscal, aplica impozitul specific unor activități persoanele juridice române care
desfăşoară activităţi corespunzătoare codurilor CAEN:
- 5510 - "Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare",
- 5520 - "Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată",
- 5530 - "Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere",
- 5590 - "Alte servicii de cazare",
- 5610 - "Restaurante",
- 5621 - "Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente",
- 5629 - "Alte servicii de alimentaţie n.c.a.",
- 5630 - "Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor".
Conditii cumulate la data de 31 decembrie a anului precedent:
– aveau inscrisa in actele constitutive, potrivit legii, ca activitate principala sau secundara, una dintre activitatile corespunzatoare
codurilor CAEN prevazute mai sus;
– nu se afla in lichidare, potrivit legii.
Precizări:
Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit, care au înscrisă în actele constitutive, potrivit legii, ca activitate principală
sau secundară CAEN anterior, dar nu desfășoară efectiv activitate în domeniile respective, nu sunt obligate la plata impozitului
specific unor activităti.
Microîntreprinderile nu aplică impozitul specific unor activități.
Definitii
Complexul hotelier este o structură de primire turistică cu funcţiuni de cazare care pentru obţinerea certificatului de clasificare
include în perimetrul ei alte activităţi, dar cel puţin una clasificată ca impusă aferentă codurilor CAEN 5610 şi/sau 5630, şi
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
– sunt exploatate de aceeaşi persoană juridică română;
– înregistrează distinct în evidenţa contabilă operaţiunile efectuate;
– nu include activităţile aferente codurilor CAEN 5621 şi 5629;
Daca serviciile prestate sunt dedicate doar turistilor și sunt incluse în pachetul prestabilit de servicii, vândute la preț total,
corespunzător tipului de cazare, contravaloarea acestora reprezintă venituri pentru care complexul hotelier se calculeaza doar
impozitul aferent funcției de cazare.
Daca beneficiază de servicii oferite de complexul hotelier si alti clienti, care nu au fost încluse în pachetul prestabilit de, servicii
corespunzătoare unor activități în afara codurilor CAEN, veniturile realizate din aceste activități sunt supuse impozitării pe profit
(art.10 din Legea 170/2017).
Acestea pot fi servicii de: frizerie, coafură, manichiură, pedichiură, parcare, etc.
Exemplu
Un contribuabil realizeaza venituri din exploatarea unui restaurant si din comert cu amanuntul.
Total venituri obtinute de contribuabil – 100.000 lei
Total cheltuieli – 80.000 lei din care: alocate direct 50.000 lei și comune 30.000 lei
Venituri obținute din alte activități – 40.000 lei
Cheltuieli directe aferente veniturilor din alte activități – 20.000 lei
Ponderea veniturilor din alte activități în total venituri:

40.000/100.000= 40%
Cheltuielile comune care se vor lua în calcul la determinarea rezultatului fiscal din alte activități sunt: 30.000 lei *40% =12.000 lei.
Impozitul pentru restaurant = impozit specific, cf. L170
Impozitul pentru activitatea de comert cu amanuntul = regulile impozitului pe profit, cf. Codului Fiscal
Venituri din alte activități în sumă de 40.000 lei
Cheltuieli aferente veniturilor din alte activități în sumă de 32.000 lei din care: cheltuieli directe 20.000 lei și comune 12.000 lei.
Suprafaţa utilă comercială/de servire pentru codurile CAEN 5610 - "Restaurante" şi 5630 - "Baruri şi alte activităţi de servire a
băuturilor" este suma suprafeţelor saloanelor, teraselor şi grădinilor de vară, conform certificatului de clasificare/autorizaţie.
Impozitul specific calculat pentru restaurante, catering sau alte servicii de alimentatie publică
Impozit specific anual/unitate = k*(x+y*q)*z
k - 1400, valoarea impozitului standard (lei)
x - variabila in functie de rangul localitatii
y - variabila in functie de suprafata utila comerciala/de servire/de desfasurare a activitatii
z - coeficient de sezonalitate
q = 0,9 si reprezinta coeficient de ajustare pentru spatiu tehnic unitate - locatie de desfasurare a activitatilor
Exemplu: Restaurant in suprafata de 150 mp
Locaţie – comună/sat:
Impozit = 1400 ( 3+29*0.9)*0.10 = 4.074 lei
Locaţie – staţiune:
Impozit = 1400 ( 5+29*0.9)*0.30 = 13.062
Locaţie – municipiu (zona A):
Impozit = 1400 ( 13+29*0.9)*0.35 = 19.159
Locaţie – Braşov (zona A):
Impozit = 1400 ( 15+29*0.9)*0.45 = 28.893 lei
Pentru urmatoarele categorii de activitati, aferente codului CAEN 5610:

a) vanzatori ambulanti la tonete de inghetata
b) carucioare mobile care vand mancare
c) prepararea hranei la standuri din piețe
Impozitul specific anual/unitate este în suma de 1500 lei.
Determinarea impozitului pentru baruri si alte activităţi de servire a băuturilor

Impozit specific anual/unitate = k*(x+y*q)*z
– k - 900, valoarea impozitului standard (lei)
– x - variabila in functie de rangul localitatii
– y - variabila in functie de suprafata utila comerciala/de servire/de desfasurare a activitatii
– z - coeficient de sezonalitate
– q = 0,9 si reprezinta coeficient de ajustare pentru spatiu tehnic unitate - locatie de desfasurare a activitatilor
Exemplu: Bar in suprafata de 100 mp

Locaţie – comună/sat:
Impozit = 900 ( 0,4+10*0.9)*0.10 = 846 lei
Locaţie – staţiune:
Impozit = 900 ( 2+10*0.9)*0.30 = 2.970
Impozit = 900 ( 12,5+10*0.9)*0.35 = 6.772
Impozit = 900 ( 14+10*0.9)*0.45 = 9.315 lei
Suprafaţa utilă de desfăşurare a activităţii specifice codurilor CAEN 5621 - "Activităţi de alimentaţie (catering) pentru
evenimente", 5629 - "Alte servicii de alimentaţie n.c.a." este suprafaţa totală construită, conform certificatului de clasificare/
autorizaţiei.
Reguli generale
Contribuabilii nou infiintati în cursul anului  se plateste începând cu anul următor înfiinţării
Se înfiinţează doar o nouă unitate cu activităţi  se recalculează pentru perioada ramasa - începând cu semestrul
corespunzătoare următor
Contribuabilii care au mai multe unităţi  Impozitul specific anual = însumarea impozitului specific
aferent fiecărei unităţi, calculat conform formulei stabilite în
anexa
Modificări datorate începerii/încetării unei activităţi  se recalculează proportional cu numărul de zile aferent perioadei
specifice /modificarea suprafeţelor aferente desfăşurării rămase din an/perioadei din anul calendaristic pentru care
fiecărei activităţi* contribuabilul a existat - începând cu semestrul următor
*Modificarea suprafeței/numărului locurilor de cazare se realizează în următoarele situații, fără a se limita la acestea:
− închiderea activității unei terase pe timpul iernii,
− închiderea activității unui bar în extrasezon,
− scoaterea din circuitul turistic a unui număr de camere,
− introducerea de camere în circuitul turistic, prin modificarea anexei la certificatul de clasificare sau a autorizației de
funcționare.
Contribuabilii care desfăşoară mai multe activităţi cu codurile CAEN specifice determină impozitul specific prin însumarea
impozitului datorat pentru fiecare activitate desfăşurată.
Excepţie:
• Contribuabilii care desfăşoară activităţi prin intermediul unui complex hotelier - spaţii de cazare şi spaţii de alimentaţie publică
de tip restaurant, bar - determină impozitul specific doar pentru cazare
• OMFP 464/2017: în cadrul complexului hotelier daca suma locurilor unităților de alimentație publică depășește numărul locurilor
de cazare, pentru locurile ce depășesc numărul locurilor de cazare se plătește impozitul specific conform regulilor de la restaurant
sau bar
Determinarea impozitului pentru hoteluri

• hoteluri (CAEN 5510)
• facilitati de cazare pt vacante si perioade scurte (CAEN 5520)
• parcuri rulote campinguri (CAEN 5530)
• alte servicii de cazare (CAEN 5590)
Impozit specific anual/unitate = k* Nr. locuri de cazare
unde:
Impozit specific standard (k) - LEI / loc cazare / an
Exemplu: Hotel 3*** - 25 locuri de cazare:

Locaţie – comună/sat
Impozit = 25* 67 = 1.675 lei
Locaţie – staţiune de interes naţional:
Impozit = 25* 171 = 4.275 lei
Impozit = 25* 224 = 5.600 lei
Impozit = 25* 308 = 7.700 lei
Exemplu: Un contribuabil desfășoară activitatea în stațiunea turistică Mamaia printr-un complex hotelier care cuprinde: Hotel de 5*
cu o capacitate de 200 locuri de cazare, un restaurant cu o suprafață de 320 mp și 200 locuri și un bar în suprafață de 240 mp și 200
locuri.
Valoarea impozitului specific anual/hotel 5* este:
448 * 200 locuri de cazare = 89.600 lei.
Exemplu: Un complex hotelier din Iași, zona A, format din: hotel de 4 * cu 100 locuri de cazare; restaurant 1 cu 50 de locuri și 100
mp; restaurant 2 cu 110 locuri și 220 mp; bar 1 cu 20 locuri și 40 mp.
– 100 locuri de cazare = locuri impuse la restaurant sau bar
– 160 (50+110) locuri la restaurant > 100 locuri de cazare => 60 locuri peste cele impuse
– 20 locuri la bar < 100 locuri de cazare
Suprafața aferentă fiecărui loc de alimentație publică pe tip de structură raportând suprafața aferentă structurii de alimentație publică
la numărul de locuri de cazare:
(100 mp + 220 mp) / 160 = 2mp/loc;
Pentru cele 60 de locuri suplimentare revin 120 mp pentru care se va plati impozit specific pt stuctura de restaurant.
Pentru structura de cazare impozitului specific anual este :
513 lei * 100 = 51.300 lei
Pentru structura de alimentație publică independentă- valoarea impozitului specific anual pentru restaurant este:
1400 * (15 + 21 * 0,9) * 0,45 = 21.357 lei
Valoarea totală a impozitului specific anual este:

51.300 lei + 21.357 lei = 72.657 lei.
Incetează să existe în cursul anului Impozit specific anual * Nr. zile perioada fiscala/365 zile calendaristice
Se ia în considerare, dacă este cazul, şi modificarea impozitului specific în cursul anului.
Retragere definitivă autorizaţie Obligatia platii impozitului pe profit începând cu semestrul următor retragerii
funcţionare/certificat de clasificare
Inactivitate temporară înscrisă în Nu mai datorează impozitul specific începând cu semestrul următor
registrul comerţului
Perioada de inactivitate încetează Datorează impozitul începând cu semestrul următor celui în care încetează perioada de
inactivitate
2.4. CALCULUL ȘI ANALIZA IMPOZITULUI PE VENIT ȘI A CONTRIBUȚIILOR SOCIALE
OBLIGATORII DATORATE DE PERSOANELE FIZICE
1. Aspecte generale privind impozitare persoanelor fizice

1.1.Contribuabilii şi baza de impozitare
Contribuabili Baza de impozitare
Persoane fizice rezidente, cu domiciliul în România  veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din
afara României
Persoane fizice rezidente, fără domiciliu în România  veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din
afara României, începând cu data de 1 ianuarie a anului
calendaristic următor anului în care aceştia devin rezidenţi în
România
Persoane fizice nerezidente care desfăşoară o activitate  venitul net atribuit sediului permanent
independentă prin intermediul unui sediu permanent în
România
Persoane fizice nerezidente care desfăşoară activităţi  venitul salarial net ce revine din activitatea independentă sau
dependente în România pentru alte categorii de venituri din activităţi dependente.
Persoane fizice nerezidente care obţin alte venituri  venitul determinat ce corespunde categoriei respective de venit
Persoana fizică rezidentă/nerezidentă (art. 7)

Conditii (trebuie indeplinită cel puțin una):
 are domiciliul în România;
 centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
 este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval
de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
 este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.
2. Sfera de aplicare şi perioada impozabilă ale impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice
 din salarii şi asimilate salariilor;

 veniturile din activităţi independente:
- veniturile comerciale;
SFERA DE APLICARE
- veniturile din profesii libere;

- venituri din activitatile prestate pe baza contractelor de activitate sportivă
 veniturile din drepturi de proprietate intelectuală;
 veniturile din cedarea folosinţei bunurilor;
 veniturile din investiţii;
 veniturile din pensii;
 veniturile din activităţi agricole;
 veniturile din premii şi din jocuri de noroc;
 veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare;
 venituri din alte surse
Venituri neimpozabile – art. 62 CF (1)

• ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială, acordate din bugetele statului
• veniturile realizate din valorificarea, prin centrele de colectare, a bunurilor mobile sub forma deşeurilor care fac obiectul
programelor naţionale finanţate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice;
• despăgubiri, sume asigurate, precum şi orice alte drepturi asemenea;
• sumele primite ca urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică;
• veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile şi mobile din patrimoniul
personal, altele decât câştigurile din transferul titlurilor de valoare şi/sau aurului financiar prevăzute la cap. V - Venituri din
investiţii, precum şi altele decât cele definite la cap. IX - Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul
personal;
Exemplu: Dacă o persoană fizică îşi vinde autoturismul proprietate personală, suma obţinută pentru acesta nu reprezintă
venit care se supune impozitării.
• sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităţilor naturale;
• sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat, conform legii;
• bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau perfecţionare în cadru instituţionalizat;
• bursele, premiile şi alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport, echipamente de lucru/protecţie şi altele asemenea
primite de elevi pe parcursul învăţământului profesional şi tehnic, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei
naţionale;
3.Cota de impozitare
Cota standard este de 10%.
Excepții:
Pentru veniturile din jocuri de noroc impunerea este progresivă, cotele folosite pe tranşe de venit fiind de 1%, 16%, respectiv
25%.
Cota de impozit este de 3% pentru veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal.
Cota de impozit este de 1% pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire,
dacă succesiunea nu este dezbătută şi finalizată în termen de doi ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul încadrării
în termenul de doi ani nu se aplică impozit pe venit.
Perioada impozabilă este anul fiscal, care corespunde anului calendaristic. Dacă venitul impozabil este realizat de un contribuabil
într-o perioadă sau în mai multe perioade din an, venitul se consideră venit anual impozabil. Perioada impozabilă este mai mică de un
an în cazul în care pe parcursul anului fiscal intervine decesul contribuabilului. (art. 65 din Codul fiscal)
2. Impozitarea veniturilor din activităţi independente (cap. 2)

Veniturile din activităţi independente cuprind:
 activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii;
 profesii libere.
Exercitarea unei activităţi independente presupune desfăşurarea acesteia:

 cu regularitate,
 în mod continuu,
 pe cont propriu şi
 urmărind obţinerea de venituri.
Criterii (art. 7 CF) (1)

Criterii de indeplinit pentru a considera activitatea independenta (minim 4 din 7):
1. Persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de
lucru;
2. Persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;
3. Riscurile inerente activităţii sunt asumate de către PF ce desfăşoară activitatea;
4. Activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului PF care o desfăşoară;
5. Aactivitatea se realizează de PF prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de
specificul activităţii;
6. Persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei
desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
7. PF dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile
legii.
Modalităţi de stabilire a venitului net

 în sistem real
 pe bază de norme de venit
A. Determinarea venitului net în sistem real (art. 68)
Venit net = Venit brut – Cheltuieli deductibile aferente activităţii
Venitul brut cuprinde:
 sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăşurarea activităţii;
 dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe utilizate în legătură cu o activitate independentă;
 câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii;
 veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă persoană;
 veniturile înregistrate de casele de marcat cu memorie fiscală, instalate ca aparate de taxat pe autovehiculele de transport
persoane sau bunuri în regim de taxi.
Nu sunt considerate venituri brute:

 aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activităţi sau în cursul desfăşurării
acesteia;
 sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la PF sau PJ;
 sumele primite ca despăgubiri;
 sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaţii.
Cheltuielile efectuate de către contribuabil (3 categorii):

 deductibile;
 deductibile limitat;
 nedeductibile.
Cheltuieli deductibile
Condiţii generale:
 să fie efectuate în cadrul activităţilor independente, justificate prin documente;
 să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar în cursul căruia au fost plătite.
Cheltuieli cu deductibilitate limitată

• Cheltuielile de sponsorizare, mecenat, acordare de burse private
Deductibile Nedeductibile
Partea care se încadrează în limita de 5% * Baza de calcul Partea care depăşeşte 5% * Baza de
calcul
(art. 68 alin. 6) Cod Fiscal) (art. 68 alin. 6) Cod Fiscal)
Baza de calcul = Venit brut - Cheltuieli deductibile (altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, acordare de burse
private, protocol)
EXEMPLU
O PF obţine venituri brute în valoare de 30.000 lei, iar cheltuielile deductibile efectuate sunt de 10.000 lei. Separat de aceste
cheltuieli, ea a mai efectuat cheltuieli cu protocolul în valoare de 500 lei.
Limita maximă a cheltuielilor cu protocolul deductibile:
2% x (30.000 – 10.000) = 400 lei
Cheltuielile cu protocolul deductibile = 400 lei, iar cele nedeductibile sunt de 100 lei.
La calculul impozitului pe venit se va lua in considerare doar suma deductibila.
• Cheltuielile de protocol
Partea care se încadrează în limita de 2% * Baza de calcul Partea care depăşeşte 2% * Baza de calcul
(art. 68 alin. 6 Cod Fiscal) (art. 68 alin. 6 Cod Fiscal)

Baza de calcul = Venit brut - Cheltuieli deductibile (altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, acordare de burse
private, protocol)
EXEMPLU
O PF obţine venituri brute în valoare de 30.000 lei, iar cheltuielile deductibile efectuate sunt de 10.000 lei. Separat de aceste
cheltuieli, ea a mai efectuat cheltuieli cu protocolul în valoare de 500 lei.
Limita maximă a cheltuielilor cu protocolul deductibile:

2% x (30.000 – 10.000) = 400 lei
Cheltuielile cu protocolul deductibile = 400 lei, iar cele nedeductibile sunt de 100 lei.
La calculul impozitului pe venit se va lua in considerare doar suma deductibilă.
• Cheltuielile sociale
Partea care se încadrează în limita a 5% *Baza de calcul Partea care depăşeşte 5% * Baza de calcul
Baza de calcul = Valoarea anuala a cheltuielilor efectuate cu salariile personalului
- ajutoarele de înmormântare;
- ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale;
- ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, inclusiv protezele;
- ajutoarele pentru naştere.
• cheltuielile reprezentând contribuțiile profesionale obligatorii datorate

Partea care se încadrează în limita a 5% Partea care depăşeşte 5% * Baza de calcul

*Baza de calcul
Baza de calcul = Venitul brut realizat
• Contribuţiile la scheme de pensii facultative/primele de asigurare voluntară de sănătate și serviciile medicale furnizate sub
formă de abonament plătite în scopul personal al contribuabilului:
Partea care se încadrează în limita Partea care depăşeşte 400 euro anual pentru
echivalentului a 400 euro anual pentru o o persoană
persoană
• Cotizaţiile plătite asociaţiilor profesionale:

Suma plătita în limita a 4.000 euro anual Partea ce depăşeşte 4.000 euro anual
Cheltuieli nedeductibile
• sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;
• amenzile, confiscările, dobânzile, penalităţile de întârziere şi penalităţile datorate autorităţilor române şi străine;
• impozitul pe venit datorat pentru activitatea desfăşurată, inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate;
• 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul desfăşurării activităţii etc.
Exemplu
Un arhitect a inregistrat urmatoarele incasări si plăti in anul 2020:
Indicator Suma
Venituri din prestarea activităţii de arhitect 180.000
Cheltuieli (din care):

- cheltuieli cu materiale 70.000
- cheltuieli cu chiria 12.000
- cheltuieli cu servicii achiziţionate 25.000

- cheltuieli cu energia electrică, telefon, apă, gaze 10.000
- cheltuieli cu sponsorizarea 5.000
- cheltuieli cu amenzile 2.000
Venit net = Venituri brute – Cheltuieli deductibile

Venit brut = 180.000 lei
Ch ded = 70.000 + 12.000 + 25.000 + 10.000 = 117.000 lei
Amenda este nedeductibilă.
Sponsorizarea este cheltuială deductibilă în limită.
Cheltuieli de sponsorizare deductibile = 5% * (180.000 – 117.000) = 3.150
Venitul net = 180.000 – 117.000 –3.150 = 59.850
Impozit calculat = 59.850 * 10% = 5.985 lei
Impozit anual = 5.985 lei
Stabilirea venitului net anual impozabil (art. 118 CF)

La determinarea venitului net anual impozabil, contribuabilul stabilește:
a) venitul net anual recalculat/pierderea netă recalculată pe fiecare sursă din categoriile de venituri prevăzute, prin deducerea din
venitul net anual, determinat în sistem real, a pierderilor fiscale reportate;
b) venitul net anual impozabil care se determină prin însumarea tuturor veniturilor nete anuale recalculate prevăzute la lit. a), din care
se deduce contribuția de asigurări sociale datorată potrivit prevederilor titlului V - Contribuții sociale obligatorii.
Cazuri particulare
• Activităţi independente realizate în baza contractelor de activitate sportivă
– impozit pe venit de 10% din venitul brut (retinere la sursa)
 Venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârşitul anului
fiscal.
– Impozit in sistem real
 Veniturile obţinute din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de
cazare mai mare de 5 camere de închiriat.
– Impozit in sistem real
B. Determinarea venitului net anual pe baza normelor de venit (art. 69 CF)

Activităţi cuprinse în nomenclatorul elaborat de MFP => venitul net se determină pe bază de norme anuale de venit
Situaţie Reguli specifice
Contribuabilul desfăşoară mai multe activităţi pe baza de norme Σ Norme de venit corespunzătoare fiecărei activităţi.
de venit
Contribuabilul desfăşoară aceeaşi activitate în 2/mai multe Σ Norme de venit, corectate potrivit criteriilor specifice de la
locuri diferite pe baza de norme de venit fiecare loc de desfăşurare a activităţii.
Activitatea se desfăşoară în cadrul unei asocieri fără Norma este stabilită pentru fiecare asociat
personalitate juridică ≥ 12* Salariul de bază minim brut pe ţară
Corectarea normelor - situatii:

 îndeplinirea criteriului de vârstă a contribuabilului - începând cu anul următor
 pentru contribuabilii care au şi calitatea de salariat sau îşi pierd această calitate - începând cu luna următoare
încheierii/desfacerii CIM
 Intreruperile temporare de activitate în cursul anului, datorate unor accidente, spitalizării şi altor cauze obiective, inclusiv cele
de forţă majoră, dovedite cu documente justificative - proporţional cu perioada nelucrată, la cererea contribuabililor;
 desfăşurarea activităţii pe perioade mai mici de un an
EXEMPLU
Un contribuabil care desfăşoară o activitate impusă pe baza normelor de venit şi, în cursul unui an fiscal, îşi întrerupe activitatea,
datorită unei îmbolnăviri ce necesită spitalizare, pentru o perioadă de 30 de zile.
Contribuabilul face o cerere de reducere a normei de venit, iar pe baza certificatului de spitalizare, organul fiscal o aprobă.
Dacă norma anuală de venit este stabilită la 30.000 lei, ca urmare a suspendării temporare a activităţii, el va fi impus pentru o
perioadă de 365 – 30 = 335 zile, pe baza unei norme de venit de:
(30.000 / 365) x 335 = 27.530 lei.
Impozit pe venit = 27.530 * 10% = 2.753 lei
Venit brut anual mai mare de 100.000 euro => începând cu anul fiscal următor au obligaţia determinării venitului net anual în sistem
real.
EXEMPLU
O PF este impusă pe bază de norme de venit de la începutul anului pentru primele 100 de zile, urmând ca apoi să fie impusă pe baza
datelor din contabilitate, deoarece a completat obiectul de activitate cu o altă activitate care nu este cuprinsă în nomenclator.
Norma de venit anuală stabilită este de 20.000 lei, iar venitul net rezultat din contabilitate (pentru perioada pentru care a fost
determinat în acest sistem) este de 25.000 lei.
Venitul net anual este 20.000 x (100/365) + 25.000 = 30.479 lei
Contribuţii sociale obligatorii

Contribuţii obligatorii Total contribuţie (%) Baza de verificare a plafonului
Contribuţia de asigurări sociale - CAS 25% Venitul net din activitati independente
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate -

10% Venitul net din activitati independente
CASS
Plata se face prin autoimpunere, prin completarea declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de
persoanele fizice până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.
Contribuţia de asigurări sociale – CAS

• Sunt scutite de la plata CAS veniturile din activitati independente obţinute de:
• persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale
• persoanele care au calitatea de pensionari
3. Impozitarea veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală (Cap. 21)
Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală - venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi:
invenţii, mai puţin realizările tehnice, know-how, mărci înregistrate, franciza şi altele asemenea.
Stabilirea venitului net anual din drepturile de proprietate intelectuală:

Venit net = Venit brut – Cota de cheltuieli forfetare (40%)
EXEMPLU
O PF obţine în cursul anului venituri din drepturi de autor privind operele literare 2.000 lei. Aceasta nu obţine alte categorii de
venituri.
Cheltuielile forfetare sunt de 2.000 x 40% = 800 lei.
Venitul net impozabil este de 2.000 – 800 = 1.200 lei
Impozitul aferent = 120 lei (1.200 x 10%)
Impozitul se reţine la sursă, de către plătitorii de venituri la momentul plăţii veniturilor -> impozit final
Contribuabilii care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în
sistem real.
Contribuţii obligatorii Total contribuţie (%) Baza de verificare a plafonului
Venitul net din drepturi de proprietate

Contribuţia de asigurări sociale - CAS 25%
intelectuala
Contribuţia de asigurări sociale de Venitul net din drepturi de proprietate

10%
sănătate - CASS intelectuala
CAS si CASS se reţin la sursă.

Contribuabilul nu va depune declaraţia unică.
Sunt scutite de la plata CAS veniturile din drepturi de proprietate intelectuală obţinute de:
• persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale
• persoanele care au calitatea de pensionari
• persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor (art. 150 alin. 1 Cod Fiscal).

Realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală obţinute de Plătitorul de venit are obligaţia să calculeze, să reţină, să
la un singur plătitor de venit plătească contribuţia de asigurări sociale.
Nivelul net estimat pentru anul curent ≥ 12 salarii minime brute.
Realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală şi estimează Plătitorul de venit care are obligaţia să calculeze, să reţină
că vor obţine la mai mulţi plătitori venituri nete ≥ 12 salarii minime şi să plătească contribuţia în anul în curs este desemnat prin
brute pe ţară contractul încheiat între părţi.
În contractul încheiat între părţi se desemnează venitul pentru care datorează contribuţia, în anul în curs.
Nivelul contribuţiei calculate şi reţinute la fiecare plată de către plătitorul de venit este cel stabilit de părţi, până la concurenţa
contribuţiei aferente venitului ales precizat în contract.
Estimează că se vor obţine la mai mulţi plătitori venituri nete ≤ 12 Contribuabilul are obligaţia:
salarii minime brute; - de a calcula şi plăti contribuţia
Nivelul venitului net sau brut, după caz, cumulat realizat ≥ 12 salarii - de a depune declaraţia unică
minime brute pe ţară.
4.Impozitarea veniturilor din salarii şi asimilate salariilor (Cap. 3)

Venituri din salarii reprezitna toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică rezidentă ori nerezidentă ce
desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special
prevăzut de lege.
Venitul brut realizat include:
• salariile de bază;
• sporurile şi adaosurile de orice fel;
• indemnizaţiile pentru trecerea temporară în altă muncă, pentru reducerea timpului de muncă, pentru carantină, precum şi alte
indemnizaţii de orice fel;
• recompensele şi premiile de orice fel;
• sumele reprezentând premiul anual şi stimulentele acordate etc.
Venituri asimilate salariilor (Art. 76 alin (2))

• indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
• sumele din profitul net cuvenite administratorilor societăţilor;
• sume reprezentând participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;
• remuneraţia obţinută de directorii cu contract de mandat;
• remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat;
• sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum şi sumele primite pentru
participarea în consilii, comisii, comitete şi altele asemenea;
• indemnizaţiile pe perioada delegării/detaşării, după caz, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului pentru
partea ce depaseste 2,5 ori nivelul legal.
Avantajele primite în legătură cu o activitate dependentă (Art. 76 alin (3)) includ:

• Utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii în scop personal.
Valoarea avantajului în natură pentru folosinţa cu titlu gratuit vehicul = 1,7% * Valoarea de intrare vehicul * (Numărul de
kilometri parcurşi în interes personal / Total kilometri)
Exemplu: Un angajat foloseşte cu titlu gratuit în interes propriu maşina de serviciu (cu o valoare de intrare de 80.000 lei), parcurgând
într-o lună distanţa de 2.000 km şi tot în luna respectivă foloseşte autoturismul şi în interes de serviciu, parcurgând distanţa de 3.000
km.
Valoarea avantajului este 1,7% x 80.000 x (2.000/5.000) = 544 lei
Dacă cheltuielile cu autoturismul sunt deductibile doar 50% la determinarea profitului impozabil în cazul societăţilor plătitoare de
impozit pe profit, atunci veniturile sunt neimpozabile la nivelul acestui salariat.
• Cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit ori la un preţ
mai mic decât preţul pieţei.
Exemplu:
Un salariat primeşte sub forma unor venituri în natură 1 costum, produs în cadrul unităţii în care este angajat. Costul de producţie al
unui
costum este de 200 lei.
Venitul salariatului va fi (adăugăm şi TVA): 200 x 1,19 = 238 lei
În mod identic, dacă costumul nu este produs de angajator, dar a fost achiziţionat de pe piaţă la un preţ, fără TVA, de 200 lei/costum,
venitul salariatului va fi 238 lei.
• împrumuturi nerambursabile;
• anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului;
• abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;
• permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;
• primele de asigurare plătite de către suportator pentru angajaţii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii şi asimilate
salariilor, la momentul plăţii primei respective, altele decât cele obligatorii şi cele care se încadrează în plafonul de
neimpozitare*;
• tichete cadou acordate potrivit legii, cu excepţia tichete de masă, vouchere de vacanţă şi tichete de creşă, acordate în limita
legii.
• ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave și incurabile, ajutoarele pentru dispozitive medicale, ajutoarele
pentru naștere, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale;
• veniturile reprezentând cadouri în bani și/sau în natură, inclusiv tichete cadou, oferite salariaților, cât și cele oferite pentru
copiii minori ai acestora in anumite conditii;
• contravaloarea transportului la și de la locul de muncă al salariatului;
• contravaloarea serviciilor turistice și/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru salariații proprii și
membrii de familie ai acestora;
• cadourile, inclusiv tichetele cadou, oferite de angajatori salariaților, cât și cele oferite în beneficiul copiilor minori ai acestora,
cu ocazia Paștelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului și a sărbătorilor similare.
Exemplu:
Un angajat primeşte pentru cei doi copii minori cu ocazia zilei de 1 iunie, următoarele produse: alimente în valoare de 250 lei şi
jucării în valoare de 250 lei. Valoarea totală a bunurilor şi serviciilor acordate de angajator este de 500 lei.
Doar suma de 150 lei/copil poate fi considerată valoare neimpozabilă.
500 lei - 2 x 150 lei = 200 lei => venitul brut al salariatului
• contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu;

• contravaloarea echipamentelor tehnice;
• contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au reședința şi localitatea unde
se află locul de muncă al acestora.
•
Exemplu: O persoana fizica cu domiciliul în Ploieşti are locul de muncă in Bucureşti.
Angajatorul decontează 7,5 litri/100 km, distanţa dintre cele 2 localităţi este de 60 km, 20 de zile lucrătoare/ luna, iar preţul unui litru
de benzină este de 5,5 lei/l.
Angajatorul achită pentru transportul salariatului o sumă de:
Suma neimpozabila: 5,5 lei x 60 km x 2 x (7,5 litri/100 km) x 20 zile = 990 lei
Deducerea personala reprezinta o sumă neimpozabilă la calculul impozitului pe salarii.

Daca venitul brut < 1950 lei atunci:
Nr. persoane în întreţinere Valoarea deducerii
(lei)
Nicio persoană 510
O persoană 670
Două persoane 830
Trei persoane 990
Patru sau mai multe persoane 1.310
Dacă venitul brut este între 1.951 lei şi 3.600 lei, deducerile personale sunt degresive faţă de cele de mai sus.
Dacă venitul brut > 3600, deducerea personală este 0.
Persoana în întreținere
Persoana în întretinere dacă are au venituri < 510 lei:
• soţia/soţul;
• copiii;
• rudele contribuabilului sau ale soţului/soţiei acestuia până la gradul al II inclusiv.
• Persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi silvice în suprafaţă de peste 10.000 mp în zonele
Persoane neconsiderate în colinare şi de şes şi de peste 20.000 mp în zonele montane;
întreţinere
• Persoanele majore condamnate, care execută pedepse privative de libertate.
Calculul impozitului pe salarii

Contribuţii obligatorii Total contribuţie (%) Baza de calcul
Contribuţia de asigurări sociale - CAS 25% Câștigul brut realizat din salarii și venituri asimilate salariilor
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate
10% Câștigul brut realizat din salarii și venituri asimilate salariilor
- CASS
Angajatori platesc contribuția asiguratorie pentru muncă de 2,25%.

Baza lunară de calcul este suma câştigurilor brute realizate din salarii şi venituri asimilate salariilor.
Exemplu de calcul
O PF este salariat al unei companii producătore de produse alimentare, cu CIM. Acesta obţine următoarele venituri in luna:
- salariul de încadrare 2.500 lei
- sporul de vechime 20% * salariul de încadrare;
- cadouri pentru Pasti 400 lei pentru cei 2 copii ai sai;
- •foloseşte autoturismul societăţii in weekend în scop personal, fiindu-i atribuit un avantaj în valoare de 340 lei. Autoturismul
nu este folosit şi în alte scopuri.
- salariatul primeşte 21 de tichete de masă * 10 lei fiecare;
- un stimulent sub forma a 10 kg de carne de vită evaluată la un preţ unitar de vânzare de 15 lei/kg, (TVA 9%);
Salariatul este membru de sindicat şi plăteşte o cotizaţie în sumă de 50 lei/lunar. Acesta are în întreţinere 2 copii minori.
Salariul de încadrare 2.500

Sporul de vechime (20% * 2.500) 500
Avantaje in natura (400 – 2 *150 + 340 + 10 *15 * 109%) 603,5
Venit brut realizat 3.603,5
Contributii sociale: (1.261)
CAS (25%* 3.603,35 = 901 lei) (901)
CASS (10%* 3.603,35 = 360 lei) (360)
Venit net (dupa scăderea contribuțiilor) 2.342,5

Tichete de masa (21*10) 210
Cotizatie sindicală (50)
Venit net baza de calcul 2.502,5
Impozit pe venit (10%* 2.502,5) (250)
Salariu net (2.342,5 – 250) 2.092,5
Contribuţia asiguratorie pentru muncă = 2,25% * 3.606,35 = 81 lei
Reglementari speciale pentru sectorul construcții

Sectorul de activitate al construcțiilor este considerat sector prioritar pentru următorii 10 ani.
Salariații din sectorul construcțiilor au scutire pentru plata impozitului pe venit pentru veniturile realizate din salarii în perioada 1
ianuarie 2020-31 decembrie 2028.
Condiții pentru scutire:
 angajatorii desfăşoară activităţi în sectorul de construcţii*;
 angajatorii realizează CA din activităţile de construcţii sau de producere a materialelor de construcţii în limita a cel
puţin 80% din cifra de afaceri totală, calculată cumulat de la începutul anului, inclusiv luna în care aplică scutirea
 veniturile brute lunare din salarii: între 3.000 şi 30.000 lei lunar
* Condiții
Facilitătile se aplică de către angajatorii care:
• desfăşoară activitatea de construcţii definită la codul CAEN 41.42.43 - secţiunea F - Construcţii;
• desfăşoară activitatea în domeniile de producere a materialelor de construcţii, definite de următoarele coduri CAEN:
Categorie Angajat contructii

Venit Brut 3000 lei
Retineri angajat:
CAS (21,25%) 638 lei
CASS (0%) 0 lei
Impozit pe venit (0%) 0 lei
Salariu net 2.362 lei

Contributii angajator: CAM (2,25%) 68 lei
Total cheltuieli cu salariu 3.068 lei
5.Impozitarea veniturilor din cedarea folosinței bunurilor și contribuții sociale obligatorii bunurilor (Cap.
4)
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor includ:
– veniturile din închirieri sau subînchirieri de bunuri mobile sau imobile
– veniturile din arendarea bunurilor agricole.
Venitul brut = Venitul obţinut din închirierea bunului + Cheltuieli ce cad în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a
altui deţinător legal
Stabilirea venitului net impozabil

Venitul net = Venitul brut – Cheltuieli forfetare
Cheltuieli forfetare = 40% * Venitul brut
Impozit pe venit = Venitul net * 10%
Persoanele fizice care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor pot opta pentru determinarea venitului net în sistem real, pe baza
datelor din contabilitatea în partidă simplă.
Reguli pentru veniturile din arendă

Venitul brut se stabileşte pe baza raportului juridic/contractului încheiat între părţi şi reprezintă totalitatea sumelor în bani încasate
şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură primite.
Venit net din arendă = Venit brut – Cota forfetară de cheltuieli (40%)
Impozit pe veniturile din arendă = 10% * Venit net
Impozitul se calculează prin reţinere la sursă.
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate - CASS 10% Venitul net din cedarea folosintei bunurilor
Exemplu:
O persoană fizică a obţinut în 2020 din închirierea unui apartament un venit lunar de 3.500 lei pentru tot anul.
Venitul brut = 3.500 lei/lună x 12 luni = 42.000 lei

Venit net impozabil = 42.000 - 40% x 42.000 = 25.200 lei
25.200 > 12 salarii de bază minim brute (24.960 în anul 2020)
CASS datorat = 10% x 24.960 lei = 2.496 lei (termen de plată – 15 martie 2020)
La finalul anului, proprietarul a beneficiat de o sumă de 2.500 lei reprezentând cheltuieli realizate de chiriaş în favoarea
proprietarului.
Venit net impozabil = 44.500 - 40% x 44.500 = 26.700 lei
Impozit datorat = 10% * 26.700 lei = 2.670 lei (termen de plată 15 martie 2020)
Nivelul CASS datorat rămâne acelaşi.
6.Impozitarea veniturilor din investiții și contribuții sociale obligatorii (Cap. V)

Veniturile din investiţii cuprind (art. 91 Cod Fiscal):
 venituri din dividende;
 venituri din dobânzi;
 câştiguri din transferul titlurilor de valoare şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente
financiare derivate;
 câştiguri din transferul aurului financiar, definit potrivit legii;
 venituri din lichidarea unei persoane juridice.
Dividendul reprezintă o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o PJ unui participant, drept consecință a deținerii unor titluri de
participare la acea PJ.
Dividende sunt si:
– câştigurile obţinute de PF din deţinerea de titluri de participare definite de legislaţia în materie, la organisme de
plasament colectiv;
– veniturile în bani şi în natură distribuite de societăţile agricole, cu personalitate juridică, constituite potrivit legislaţiei
în materie, unui participant la societatea respectivă drept consecinţă a deţinerii părţilor sociale.
– Cotă de impozitare 5%
• Obligaţia calculării şi reţinerii revine PJ platitoare.
Exemplu: O societate comercială plăteşte dividende către un acţionar în valoare de 10.000 lei:
Impozit = 10.000 x 5% = 500 lei
Dividend net = 10.000 – 500 = 9.500 lei
Dacă dividendele, în valoare brută de 10.000 lei, nu sunt ridicate de în cursul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare,
societatea comercială trebuie să reţină şi vireze la bugetul de stat acelasi impozit până la 25 ianuarie inclusiv a anului următor.
Dobânzi
Cota de 10% din suma acestora, impozitul fiind final:
– dobânzi pentru depozitele la vedere
– conturi curente
– depozitele clienţilor, constituite în baza legislaţiei privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv
EXEMPLU
O PF obţine în anul 2020 venituri de 120 lei din dobânzi aferente unui cont curent şi venituri de 480 lei din dobânzi aferente unui
depozit la termen constituit în acelaşi an.
Impozit = 10% * (120 lei + 480 lei) = 60 lei
În cazul transferului titlurilor de valoare trebuie să se facă o distincţie în modul de determinare a câştigului din astfel de operaţiuni între:
– valorile mobiliare;
– titlurile de participare la fonduri deschise de investiţii;
– părţile sociale.
Operaţiuni Mod de calcul
Transferul titlurilor de valoare, Câştig/Pierdere = Valoare de înstrăinare / Preţ de vânzare –
altele decât instrumentele Valoare fiscală (care include costurile aferente tranzacţiei și costurile legate de transferul de
financiare derivate şi decât cele proprietate aferente împrumutului de valori mobiliare)
enumerate mai jos Preţul de cumpărare la prima tranzacţionare va fi asimilat cu valoarea nominală a acestora în
cazul tranzacţiilor cu acţiuni primite de persoanele fizice cu titlu gratuit, în cadrul Programului
de privatizare în masă.
Impozit pe venit = Câştig net anual x 10%
Pentru cele dobândite cu titlu gratuit valoarea fiscală este considerată egală cu zero.
Tranzacţii cu acţiuni dobândite la Câştig = Preţ de vânzare – Valoare fiscală (preţ de achiziţie preferenţial + costuri aferente
preţ preferenţial sau gratuit, în tranzacţiei)
cadrul sistemului stock options Impozit pe venit = Câştig net anual x 10%
plan
(art. 94 alin. (3) Codul fiscal) Pentru cele dobândite cu titlu gratuit, valoarea fiscală este considerată egală cu zero.
Transferul dreptului de proprietate Câştig/Pierdere = Preţ de vânzare – Valoare fiscală (preţ de cumpărare)
asupra valorilor mobiliare Impozit pe venit = Câştig net x 10%
(art. 94 alin. (4) Codul fiscal)
Transferul dreptului de proprietate Câştig/Pierdere = Preţ de vânzare/răscumpărare – Valoare fiscală (preţ de
asupra titlurilor de participare la cumpărare/subscriere/emisiune + cheltuieli de tranzacționare/subscriere)
organismele de plasament colectiv Impozit pe venit = Câştig net anual x 10%
Se stabileşte de către organul fiscal competent pe baza declaraţiei privind venitul realizat.
Transferul aurului financiar Câştig/Pierdere = Preţ de vânzare – Valoare fiscală (care include şi costurile aferente
(art. 94 alin. (6) Codul fiscal) tranzacţiei)
Impozit pe venit = Câştig net x 10%
Transferul titlurilor de valoare Câştig/Pierdere = Preţ de vânzare – Valoare fiscală
dobândite prin schimb, inclusiv cu Impozit pe venit = Câştig net x 10%
ocazia reorganizărilor
Excluderea/retragerea persoanelor Câștig/Pierdere = Valoarea reprezentând drepturile cuvenite asociatului/acționarului cu

fizice asociați/acționari luarea în calcul a datoriilor societății – Valoare fiscală a titlurilor de valoare transferate
(art. 94 alin. (8) Codul fiscal) Impozit pe venit = Câştig net x 10%
Venitul obţinut din lichidarea unei Câştig/Pierdere = Distribuţii în bani sau în natură – Aportul la capitalul social al
persoane juridice persoanei fizice beneficiare
(art. 94 alin. (11) Codul fiscal) Impozit pe venit = Venit impozabil x 10%
Impozitul este final.

Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului îi revine persoanei juridice. Impozitul
calculat şi reţinut la sursă se virează până la data depunerii situaţiei financiare finale la oficiul
registrului comerţului, întocmită de lichidatori, respectiv până la data de 25 a lunii următoare
celei în care a fost distribuit venitul reprezentând reducerea capitalului social.
Operaţiuni cu instrumente Câştig/Pierdere = Venituri realizate din poziţiile închise începând din prima zi de
financiare derivate tranzacţionare a anului fiscal şi până în ultima zi de tranzacţionare a acestuia (inclusiv) –
(art. 95 din Codul fiscal) Cheltuieli aferente acestor poziţii, evidenţiate în cont, pentru fiecare tip de contract şi
scadenţă, indiferent dacă acesta a ajuns sau nu la scadenţă
Impozit pe venit = Câştig net x 10%
Determinarea câştigului/pierderii se efectuează la sfârşitul anului fiscal, cumulat, de către

intermediar sau de către beneficiarul de venit.
Intermediarii, societățile de administrare a investițiilor sau societățile de investiții autoadministrate, care efectuează tranzacțiile
prevăzute la art. 94 și 95 din Codul fiscal, au următoarele obligații:
să calculeze câștigul/pierderea pentru fiecare tranzacție efectuată pentru contribuabil sau anual, după caz;
să transmită fiecărui contribuabil informațiile privind totalul câștigurilor/pierderilor, în formă scrisă, pentru tranzacțiile efectuate
în cursul anului fiscal, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului curent pentru anul anterior;
să depună anual, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului curent, pentru anul anterior, la organul fiscal competent o declarație
informativă privind totalul câștigurilor/pierderilor, pentru fiecare contribuabil.
Impozitul datorat în cazul câştigurilor din titluri de valoare se stabileşte de contribuabil prin aplicarea cotei de 10% asupra câştigului
net anual impozabil determinat conform celor menţionate anterior.
7.Impozitarea altor categorii de venituri obținute de persoanele fizice

Impozitarea veniturilor din pensii (Cap. 6)
In cazul acestor venituri, este prevăzută o sumă neimpozabilă de 2.000 lei.
Venit impozabil = Venit din pensie – 2000 lei
Cota de impozit aplicată este 10%.

Contribuţia la asigurările sociale de sănătate (CASS) se suportă de la bugetul de stat.
Exemplu:
O persoană fizică obţine un venit brut din pensii de 3.200 lei.
Baza de calcul pentru impozit: 3.200 – 2.000 lei = 1.200 de lei
Calculul impozitului: 1.200 x 10% = 120 lei
Pensia netă: 3.200 – 120 = 3.080 lei
Impozitarea veniturilor din activităţi agricole (Cap. 7)
Veniturile din activităţi agricole cuprind veniturile obţinute, individual sau într-o formă de asociere:
 cultivarea produselor agricole vegetale;
 exploatarea pepinierelor viticole, pomicole şi altele asemenea;
 creşterea şi exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală, în stare naturală.
• Regulile de impunere specifice acestor venituri sunt prezentate în continuare:
Venituri Reguli de impunere
Venituri din valorificarea produselor din activităţi agricole pe bază de norme de venit
Sunt venituri impozabile, indiferent dacă se face sau nu dovada
valorificării produselor.
Venituri din valorificarea produselor din activităţi agricole în sistem real, pe baza datelor din contabilitate
pentru care nu au fost stabilite norme de venit
Venituri obţinute din valorificarea produselor din activităţi în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit regulilor de
agricole în altă modalitate decât în stare naturală impunere proprii veniturilor din activităţi independente
Venituri din silvicultură şi piscicultură în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor
capitolului II „Venituri din activităţi independente” al titlului IV
„Impozitul pe venit” din Codul fiscal
Venituri din silvicultură calificate drept venituri din alte se aplică prevederile capitolului X „Venituri din alte surse” al titlului
surse IV „Impozitul pe venit” din Codul fiscal
Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei
cote de 10% asupra venitului brut, fiind impozit final.
În cazul cheltuielilor efectuate în comun ce sunt aferente veniturilor pentru care există regimuri fiscale diferite, respectiv impunere pe
bază de norme de venit şi de venit net anual determinat pe baza datelor din contabilitate, cotele de cheltuieli vor fi alocate
proporţional cu suprafeţele de teren / numărul de capete de animale / numărul de familii de albine deţinute.
Impozitul pe venitul din activităţi agricole se calculează de către organul fiscal competent astfel:
Impozit pe venit = Norma anuală de venit / unitatea de suprafaţă (ha) / cap de animal / familie de albine x (Total ha / capete de
animal / familii de albine – Limita neimpozabilă) x 10%
Impozitul este final.
Exemplu:
O persoană fizică din Dâmboviţa deţine 20 vaci. Conform limitelor prevăzute în Codul fiscal, primele 2 vaci sunt neimpozabile.
Pentru restul animalelor se aplică norma de venit de 210 lei/cap de animal.
Venit impozabil = (20 capete – 2 capete) x 210 lei/cap = 3.780 lei
Impozit pe venit = 2.780 lei x 10% = 278 lei
Impozitul pe veniturile din premii şi din jocuri de noroc (Cap. 8)
Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri, precum şi din promovarea produselor/serviciilor ca urmare a practicilor
comerciale.
Venit net = Venit din premii - Suma neimpozabilă (600 lei)
Impozit = 10%*Venit net
Veniturile din jocuri de noroc cuprind toate sumele încasate, bunurile şi serviciile primite, ca urmare a participării la jocuri de
noroc, indiferent de denumirea venitului sau de forma în care se acordă.
Veniturile din jocuri de noroc se impun prin reţinere la sursă. Impozitul datorat se determină la fiecare plată, prin aplicarea
următorului barem de impunere asupra fiecărui venit brut primit de un participant, de la un organizator sau plătitor de venituri din
jocuri de noroc. Prin excepție, pentru veniturile obținute de persoanele fizice ca urmare a participării la jocuri de noroc la distanţă
şi festivaluri de poker, impozitul anual datorat se determină de organul fiscal competent.
Impozitul pe veniturile din jocuri de noroc se stabileşte astfel:
Tranşe de venit brut Impozit

Până la 66.750 lei inclusiv 1%
Între 66.750 lei şi 445.000 lei inclusiv 667,5 lei + 16% pentru ceea ce depăşeşte suma de 66.750 lei
Peste 445.000 lei 61.187,5 lei + 25% pentru ceea ce depăşeşte suma de 445.000 lei
Exemplu:
O persoană realizează într-o lună următoarele venituri:
- câştigă suma de 80.000 lei la un joc de noroc.
- câştigă suma de 1.000 premiu la un concurs.
Impozit jocuri de noroc = 667,5 + 16% * (80.000 – 66.750) = 2.787,5 lei
Impozit pe veniturile din premii = 10% * (1.000 - 600) lei = 40 lei.
Pentru aceste venituri nu se datorează contribuţii sociale.
Impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal (Cap 9)
la transferul dreptului de proprietate asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii,
contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:
Venit impozabil = Valoarea tranzacţiei – 450.000 lei (sumă neimpozabilă)
Impozit pe venit = Venit impozabil x 3%
Impozitul se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale.
Pentru aceste venituri nu se datorează contribuţii sociale.
Exemplu:
O persoană deţine în proprietate mai multe proprietăţi imobiliare. În anul 2020 vinde două dintre acestea, şi anume:
– un apartament dobândit prin moştenire în anul 2006, pentru care încasează suma de 50.000 euro; cursul de schimb la data
încheierii tranzacţiei: 4,5 lei/EUR
– un teren în suprafaţă de 8.000 m2, preţul de vânzare este de 30 EUR/m2; cursul de schimb la data încheierii tranzacţiei: 4,5
lei/EUR
Venit din vanzarea apartamentului = 50.000*4.5 = 225.000

Impozit = 0, VI < 450.000 lei.
Venit din vanzarea terenului = 8000*30*4.5= 1.080.000 lei.

Impozit = 3%*(1.080.000 lei - 450.000 lei) = 18.900 lei.
Impozitul pe veniturile veniturile din alte surse (Cap. 10)
Orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile menţionate anterior:
– venituri, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte drepturi, primite de persoane fizice pensionari, foşti
salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;
– bunurile şi/sau serviciile primite de un participant la o persoană juridică, acordate/furnizate de către persoana juridică în folosul
personal al acestuia;
– suma plătită unui participant la o persoană juridică, în folosul personal al acestuia, pentru bunurile sau serviciile achiziţionate de
la acesta, peste preţul pieţei pentru astfel de bunuri ori servicii etc.
– veniturile din activități, altele decât cele de producție, comerț, prestări de servicii, profesii liberale și din drepturi de proprietate
intelectuală, precum și activități agricole, silvicultură și piscicultură, pentru care sunt aplicabile prevederile cap. II - Venituri din
activități independente și cap. VII - Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
– Veniturile obţinute de către operatorii statistici din activitatea de colectare a datelor de la populaţie
– venituri din transferul de monedă virtuală.
Impozit pe venit = 10% * Venit brut

Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul acordării veniturilor de către plătitorii de venituri.
Veniturile cumulate ce intră în baza de calcul a CAS sunt:

• Veniturile din activităţi independente, inclusiv cele realizate în baza contractelor de activitate sportivă;
• veniturile din drepturi de proprietate intelectuală.
Venituri cumulate ce intră în baza de calcul a CASS:
• Venituri din activităţi independente;
• venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
• venituri din asocierea cu o persoană juridică;
• venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
• venituri din investiţii;
• venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură;
• venituri din alte surse.
În cursul anului, contribuabilul face evaluarea pentru a stabili eventuale obligaţii de plată, după cum urmează:
Contribuția de asigurări sociale (CAS):

Situație Obligație
Venitul net estimat pentru anul curent Datorează CAS la un venit ales de acesta, dar nu mai mic
≥ 12 salarii minime brute pe ţară decât nivelul salariului minim brut pe ţară.
Venitul net estimat pentru anul curent Nu este obligatorie plata CAS, dar se poate asigura
< 12 salarii minime brute pe ţară opţional.
Potrivit art. 154 alin. (1) din Codul fiscal, sunt scutite de la plata CASS veniturile din drepturi de proprietate intelectuală obținute de:
persoanele fizice care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor;
persoanele care au calitatea de pensionari.
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate – CASS

Venitul net estimat, cumulat din toate categoriile de venituri Datorează CASS la nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară
pentru anul curent ≥ 12 salarii minime brute pe ţară
Venitul net estimat, cumulat din toate categoriile de venituri Nu este obligatorie plata CASS, dar se poate asigura opţional.
pentru anul curent < 12 salarii minime brute
Definitivarea venitului realizat și a obligațiilor de plată se realizează în anul următor prin depunerea declarației unice.
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate – CASS

Situaţie Obligaţie
Venitul net realizat > Venitul net estimat în anul anterior ≥ 12 salarii minime Nu se stabilesc diferenţe de CASS.
brute pe ţară
Venitul net realizat < 12 salarii minime brute pe ţară Datorează CASS în cotă de 10% aplicată asupra
Venitul net estimat în anul anterior bazei de calcul echivalente cu șase salarii
≥ 12 salarii minime brute pe ţară şi minime brute pe ţară.
În anul fiscal precedent contribuabilul nu a avut calitatea de salariat şi nu s-a
încadrat în categoriile de persoane exceptate de la plata CASS.
Venitul net realizat ≥ 12 salarii minime brute pe ţară şi Datorează CASS aplicată pentru anul precedent
Venitul net estimat în anul anterior la nivelul salariului minim brut pe ţară.
< 12 salarii minime brute pe ţară
Situaţie Obligaţie
Venitul net anual cumulat < 12 salarii minime brute pe ţară Datorează CASS aplicată la o bază de calcul
Venitul net estimat în anul anterior echivalentă cu șase salarii minime brute pe ţară.
≥ 12 salarii minime brute pe ţară și
În anul fiscal precedent contribuabilul nu a avut calitatea de salariat şi nu s-a
încadrat în categoriile de persoane exceptate de la plata CASS.
Cazuri particulare:
☟ Contributii sociale aferente veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală

Situație Reguli specifice
Realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală obținute de la Plătitorul de venit are obligația de a calcula, reține și
un singur plătitor de venit. plăti CASS. (art. 151
Nivelul net estimat al acestor venituri pentru anul curent este cel puțin alin. (5) din Codul fiscal)
egal cu 12 salarii minime brute pe țară.
Realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală și estimează că Plătitorul de venit care are obligația de a calcula,
va obține de la mai mulți plătitori venituri nete egale cu sau mai mari reține și plăti CASS în anul în curs este desemnat prin
decât nivelul a 12 salarii minime brute pe țară. contractul încheiat între părți.
În contractul încheiat între părți se desemnează venitul ales pentru care datorează CASS în anul în curs.
Nivelul contribuției calculate și reținute la fiecare plată de către plătitorul de venit este cel stabilit de părți, până la concurența
contribuției aferente venitului ales precizat în contract.
Estimează că va obține de la mai mulți plătitori venituri nete mai mici Contribuabilul are obligația de a calcula, reține și plăti
decât nivelul a 12 salarii minime brute pe țară. CASS, precum și de a depune declarația unică.
Nivelul venitului net sau brut, după caz, cumulat realizat este cel puțin
egal cu 12 salarii minime brute pe țară.
Tratamentul este similar în cazul veniturilor din activităţi independente realizate în baza contractelor de activitate sportivă, cu
deoebirea ca venitul luat în calcul este cel brut.
☟ Contributii sociale aferente veniturilor din arenda

Realizează venituri din arendă obţinute de la un singur plătitor. Plătitorul de venit are obligaţia să calculeze, să reţină, să
Nivelul net estimat pentru anul curent este cel puţin egal cu 12 plătească contribuţia de asigurări sociale de sănătate (art.
salarii minime brute. 151, alin 5 CF).
Realizează venituri din arendă şi estimează că vor obţine la mai Plătitorul de venit care are obligaţia să calculeze, să reţină şi
mulţi plătitori venituri nete egale sau mai mari decât nivelul a 12 să plătească CASS în anul în curs este desemnat prin
salarii minime brute pe ţară contractul încheiat între părţi.
În contractul încheiat între părţi se desemnează venitul ales pentru care datorează CASS, în anul în curs.
Nivelul contribuţiei calculate şi reţinute la fiecare plată de către plătitorul de venit este cel stabilit de părţi, până la concurenţa
contribuţiei aferente venitului ales precizat în contract.
Estimează că se vor obţine la mai mulţi plătitori venituri nete mai Contribuabilul are obligaţia de a calcula, reţine şi plăti
mici decât nivelul a 12 salarii minime brute; CASS, precum şi de a depune declaraţia unică.
Nivelul venitului net sau brut, după caz, cumulat realizat este cel
puţin egal cu 12 salarii minime brute.
2.5. CALCULUL ȘI ANALIZA IMPOZITULUI PE VENITURILE OBȚINUTE ÎN ROMÂNIA DE
NEREZIDENȚI
Veniturile impozabile obţinute din România de nerezidenţi
Persoanele nerezidente care obţin venituri impozabile din România au obligaţia de a plăti impozit pe acestea.
Conform Codului fiscal, următoarele venituri sunt considerate impozabile dacă sunt obţinute din România, indiferent dacă sunt
primite în țara noastră sau în străinătate:
– dividende de la un rezident;
– dobânzi de la un rezident sau de la un nerezident care are un sediu permanent în România;
– redevenţe de la un rezident sau de la un nerezident care are un sediu permanent în România;
– comisioane de la un rezident sau de la un nerezident care are un sediu permanent în România;
– venituri din activităţi sportive şi de divertisment desfăşurate în România;
– venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanţă din orice domeniu, dacă acestea sunt obţinute de la un
rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;
– venituri reprezentând remuneraţii primite de persoane juridice străine ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al
consiliului de administraţie al unei persoane juridice române;
– venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul internaţional şi prestările de servicii accesorii acestui transport;
– venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
– venituri din profesii independente desfăşurate în România – medic, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor şi alte profesii
similare – în cazul în care sunt obţinute în alte condiţii decât prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioadă ori în mai
multe perioade care nu depăşesc în total 183 de zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul
calendaristic vizat;
– venituri realizate de nerezidenţi din lichidarea unei persoane juridice române etc.
Enumerarea de mai sus este una cu caracter exemplificativ. Lista completă se regăseşte la art. 223 din Codul fiscal, completat cu
Normele metodologice de aplicare a acestuia.
Scutiri de la plata impozitului pe veniturile obţinute de nerezidenţi
Sunt scutite de impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi următoarele venituri:
– premiile unei persoane fizice nerezidente obţinute din România, ca urmare a participării la festivalurile naţionale şi internaţionale
artistice, culturale şi sportive finanţate din fonduri publice;
– premiile acordate elevilor și studenților nerezidenți la concursurile finanțate din fonduri publice;
– veniturile persoanelor juridice străine care desfăşoară în România activităţi de consultanţă în cadrul unor acorduri de finanţare
gratuită;
– dobânzile şi/sau dividendele plătite către fonduri de pensii, astfel cum sunt ele definite în legislaţia statului membru al Uniunii
Europene sau în unul dintre statele Spațiului Economic European;
– veniturile obţinute de persoane fizice nerezidente ca urmare a participării în alt stat la un joc de noroc ale cărui fonduri de câştiguri
provin şi din România etc.
– dividendele plătite de o persoană juridică română sau de o persoană juridică având sediul social în România, înfiinţată potrivit
legislaţiei europene, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene ori unui sediu permanent
al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, dacă
beneficiarul întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
1. are una dintre formele de organizare prevăzute în anexa nr. 1 la titlul II din Codul fiscal;
2. este considerat a fi rezident al statului respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un
stat terţ, nu se consideră că este rezident în scopul impunerii în afara Uniunii Europene;
3. plăteşte impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
4. deţine minimum 10% din capitalul social al întreprinderii persoană juridică română pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin
un an, care se încheie la data plăţii dividendului.
La rândul ei, persoana juridică română care plăteşte dividendul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
1. să fie o societate înfiinţată în baza legii române şi să aibă una dintre următoarele forme de organizare: societate pe acţiuni,
societate în comandită pe acţiuni, societate cu răspundere limitată, societate în nume colectiv, societate în comandită simplă;
2. să plătească impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
Enumerarea de mai sus este una cu caracter exemplificativ. Lista completă se regăseşte la art. 229 din Codul fiscal, completa t cu
normele metodologice de aplicare a acestuia.
Nu toate veniturile obtinute de nerezidenti sunt supuse impozitului cu retinere la sursa conform prezentului capitol. De exemplu:
- Veniturile unui sediu permanent in Romania→impozit pe profit
- Venituri din transferul titlurilor de participare deținute într-o persoană juridică română →impozit pe profit/venit
- Veniturile unei persoane fizice nerezidente obținute dintr-o activitate dependentă desfășurată în Romania →impozit pe venit
(salarii)
- Veniturile unei persoane fizice nerezidente obținute din închirierea unei proprietăţi imobiliare situată în Romania →impozit
pe venituri din chirii
Venituri primite de persoane fizice nerezidente care acționează în calitatea lor de administrator, fondator sau membru al consiliului de
administrație al unei persoane juridice române →impozit pe venit
Cotele de impozitare
Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor brute:
Venituri Cota de
impozitare
Venituri impozabile obţinute din România, aşa cum sunt enumerate la art. 223 alin. (1) din Codul fiscal, altele decât 16%
cele de mai jos
Veniturile din dividende de la un rezident 5%

Venituri plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze 50%
schimbul de informaţii, în situaţia în care sunt plătite ca urmare a unor tranzacţii calificate ca fiind artificiale
Convenţiile de evitare a dublei impuneri

Conform art. 230 (1)) Codului fiscal, dacă un contribuabil este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie pentru
evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de către acel contribuabil din România nu poate
depăşi cota de impozit prevăzută în convenţia care se aplică asupra acelui venit. În situaţia în care sunt cote diferite de impozitare în
legislaţia internă sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Dacă un contribuabil este
rezident al unei ţări din Uniunea Europeană, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de acel contribuabil din România
este cota mai favorabilă prevăzută în legislaţia internă, legislaţia Uniunii Europene sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri.
Legislaţia Uniunii Europene se aplică în relaţia României cu statele membre ale Uniunii Europene, respectiv cu statele cu care Uniunea
Europeană are încheiate acorduri de stabilire a unor măsuri echivalente.
Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene, nerezidentul are obligaţia de a
prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului:
– certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de autoritatea competentă din statul său de rezidenţă;
– o declaraţie pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar în situaţia aplicării legislaţiei Uniunii
Europene, după caz.
Pentru a putea beneficia de prevederile mai favorabile ale convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri, certificatul de rezidenţă
fiscală trebuie să fie disponibil:
– la momentul efectuării plăţii către beneficiarul nerezident – valabil pentru anul in care este este efectuata plata si în primele 60 de
zile calendaristice ale anului următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă;
– ulterior, în limita termenului legal de prescripţie de 5 ani, caz în care nerezidentul poate solicita prin intermediul societăţii din
România rambursarea impozitului pe veniturile nerezidenţilor plătit în exces faţă de cota prevăzută de convenţia de evitare a
dublei impuneri.
În cazul în care certificatul de rezidenţă fiscală nu este disponibil la data obţinerii venitului, acesta din urmă va fi impozitat în
conformitate cu legislaţia română, prin aplicarea cotei aferente.
În situația în care s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc cotele din convenţiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din legislaţia
Uniunii Europene, suma impozitului reţinut în plus poate fi restituită la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei
nerezidente.
APLICAREA CONVENTIILOR:
Caz particular:
Impozitarea veniturilor din dividende distribuite nerezidenţilor
În cazul dividendelor distribuite nerezidenţilor, cota de impozit aplicabilă este:

Acţionar/asociat Cota de impozit pe dividende
Persoană juridică nerezidentă – 5%
– cota mai favorabilă din convenţia de evitare a dublei impuneri
– 0% (venit scutit conform art. 229 lit. c) din Codul fiscal)
Persoană fizică nerezidentă – 5%
– cota mai favorabilă din convenţia de evitare a dublei impuneri
Exemplu: O societate română le plăteşte dividende din profitul anului N tocmai încheiat celor doi asociaţi ai săi, persoane juridice
nerezidente. Asociatul A este rezident turc şi deţine 40% din capitalul social al întreprinderii persoană juridică română din
anul N-3, în timp ce asociatul B este rezident italian şi deţine 60% din capitalul social al întreprinderii persoană juridică română din
anul N-5. Asociaţii aduc certificate de rezidenţă fiscală.
Cota aplicabilă în cazul asociatului turc A este cea din Codul fiscal, de 5%, fiind mai favorabilă. El nu beneficiază de scutire,
deoarece nu este persoană juridică rezidentă într-un alt stat membru al Uniunii Europene ori sediu permanent al unei întreprinderi
dintr-un stat membru al Uniunii Europene, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, chiar dacă îndeplineşte condiţiile de
deţinere a minimum 10% din capitalul social al întreprinderii persoană juridică română pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin un
an, care se încheie la data plăţii dividendului.
Asociatul italian B beneficiază de scutire, deoarece este persoană juridică rezidentă într-un alt stat membru al Uniunii Europene ori
unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene, situat într-un alt stat membru al Uniunii
Europene. În plus, îndeplineşte condiţiile de deţinere a minimum 10% din capitalul social al întreprinderii persoană juridică română
pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin un an, care se încheie la data plăţii dividendului.
Obligaţii declarative şi de plată

Impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute din România se calculează, se reţine şi se plăteşte la bugetul de
stat de către plătitorii de venituri.
Impozitul se calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii venitului şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se calculează, se reţine şi se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la cursul de
schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua reţinerii impozitului pentru nerezidenţi. În cazul
dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile
financiare anuale, impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor.
Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, cu excepţia plătitorilor de venituri din salarii, au obligaţia să depună o
declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a
lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat.
2.6. CALCULUL ȘI ANALIZA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ DATORATĂ DE PERSOANELE
IMPOZABILE
Taxa pe valoarea adaugata:

 este un impozit indirect
 datorat la bugetul statului de către persoana obligată la plata taxei,
 suportat de către consumatorul final, fiind un impozit pe consum.
Se aplică la fiecare tranzacţie care are loc într-un lant economic de livrare de bunuri sau prestare de servicii. Fiecare persoană
impozabilă implicata:
 are drept de deducere pentru taxa achitată furnizorului, pentru achiziţiile efectuate,
 achită bugetului de stat doar diferenţa între taxa deductibilă şi taxa colectată de la clienţi din vânzarile/prestările sale, iar în
cazul unei diferenţe negative, având drept de rambursare.
Ultima persoană care suportă impozitul este consumatorul final, fiind obligat la plata către furnizorul bunurilor/serviciilor
achiziţionate, a preţului cu TVA inclus, neavând drept de deducere.
Operațiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată
Pentru ca o operațiune să intre în sfera TVA trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții (art. 268 alin. (1)):
 să constituie sau să fie asimilată cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuată cu plată;
 locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie considerat a fi în România;
 să fie efectuată de persoane impozabile;
 să rezulte din activități economice reglementate prin lege.
Persoana impozabilă este:

 orice persoana (juridica sau fizica);
 care desfășoară activități economice;
 indiferent de loc;
 de o manieră independentă;
 oricare ar fi scopul;
 indiferent de rezultat.
Sunt considerate persoane neimpozabile, dacă nu desfășoară activități economice, instituțiile publice, organizațiile fără scop
patrimonial, salariații, etc
Activitățile economice se referă la:

- activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile
profesiilor liberale sau asimilate acestora.
- exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
De analizat:
• Cazul unei persoane fizice ce vinde proprietăți imobiliare
• Cazul unei bănci
• Cazul unei companii de asigurări
Funcția TVA în cadrul unei entități – colectarea şi prelucrarea datelor

Determinarea trazacțiilor ce intră în sfera TVA
Inregistarea operatiunilor
Pregatirea jurnalelor
Pregatirea și depunerea declaratiilor de TVA

Plata TVA
Pregatirea pentru controlul fiscal
1. Livrarea de bunuri
Livrarea de bunuri reprezintă transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.
Sunt operatiuni considerate livrari de bunuri:

☟ Un contract cu plata în rate/ orice contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei
sume scadente.
Excepție: Contractele de leasing
☟ Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite
Excepție: Situația în care sunt transferate bunuri imobile de o persoană impozabilă unei instituții publice în scopul stingerii unei
obligații fiscale restante;
☟ Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanei, în schimbul unei despăgubiri.
Livrarea către sine

Sunt operațiuni asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată operațiunile de preluare de către o persoană impozabilă a bunurilor
mobile achiziționate sau produse de aceasta pentru:
− pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată;
− pentru a fi puse la dispoziția altor persoane în mod gratuit;
Este inclusă în această categorie orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociații/ acționarii săi,
inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a persoane juridice.
Excepție: Transferul de active
Condiția pentru aplicarea acestui tratament este ca taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total
sau parțial a fost dedusă total sau parțial.
Pentru toate operațiunile de acest gen, persoana impozabilă va proceda la întocmirea unei autofacturi, care se va face numai în
scopuri de taxă.
Transferul de active
Nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă stabilită în România:
☟ Transferul tuturor activelor sau al unei părți a acestora - cu ocazia transferului de active sau, după caz, și de pasive, realizat ca
urmare a altor operațiuni decât divizarea sau fuziunea, precum vânzarea sau aportul în natură la capitalul unei societăți.
☟ Transferul tuturor activelor sau al unei părți a acestora, efectuat cu ocazia divizării sau fuziunii.
Primitorul activelor este considerat a fi succesorul cedentului în ceea ce privește ajustarea dreptului de deducere prevăzută de lege.
Nu sunt livrării de bunuri:

− bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;
− acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de
desfășurarea activității economice (! Condițiile sunt stabilite prin normele metodologice);
− acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare
(!Condițiile sunt stabilite prin normele metodologice de aplicare a Codului fiscal);
Livrarea intracomunitară este o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de
furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.
Vânzarea la distanţă
Vânzarea la distanță reprezintă o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de
către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia către un cumpărător, care poate fi:
− persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă, iar
valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depăşit pe
parcursul anului calendaristic anterior plafonul de scutire. În România, plafonul de scutire pentru achiziții intracomunitare de
bunuri care nu sunt considerate operațiuni impozabile în România este de 10.000 euro (34.000 lei, la cursul de la data aderării);
− persoană juridică neimpozabilă, pentru care valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe parcursul anului
calendaristic curent sau nu a depăşit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de scutire;
− orice altă persoană neimpozabilă, în condiţiile în care la furnizor se îndeplinesc condiţiile de vânzare la distanţă.
Fiecare stat membru stabilește plafonul pentru vânzări la distanţă efectuate de un furnizor din alt stat membru decât cel al
cumpărătorului. În România, acest plafon este de 35.000 euro (118.000 lei, la cursul de la data aderării).
În calculul plafonului se iau în considerare următoarele elemente:
− valoarea tuturor vânzărilor la distanţă efectuate de furnizor într-un anumit stat membru, inclusiv valoarea vânzărilor de bunuri care
au fost livrate dintr-un teritoriu terţ şi care sunt considerate că au fost livrate în acel stat din statul membru de import;
− valoarea vânzării la distanţă ce conduce la depăşirea plafonului.
Exportul reprezintă o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat din afara UE de furnizor
sau de altă persoană în contul său, precum și de către cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său,
în anumite condiții prevăzute la art. 294 alin. (1) din Codul fiscal.
Cazuri particulare:
Transferul este o operațiune care nu presupune o livrare de bunuri, deoarece nu se realizează transferul dreptului de a dispune de
bunuri precum un proprietar. Totuși, operațiunea este asimilată livrărilor intracomunitare cu plată. Transferul reprezintă expedierea
sau transportul, de furnizor sau de altă persoană impozabilă în contul său, de bunuri mobile corporale aparținând activității sale
economice din România într-un alt stat membru, în scopul desfășurării activității sale economice acolo. (art. 270 alin. (10) și (11) din
Codul fiscal)
Nontransferul este o operațiune care nu presupune o livrare de bunuri, deoarece nu se realizează transferul dreptului de a dispune de
bunuri ca proprietar. Mai mult decât atât, această operațiune nu este asimilată livrărilor intracomunitare de bunuri. Spre deosebire de
transfer, nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de către persoana impozabilă
sau de către altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia dintre următoarele operațiuni (art. 270 alin. (12) din Codul
fiscal)
Operațiunile triunghiulare reprezintă tranzacții intracomunitare cu bunuri realizate între 3 persoane înregistrate în scopuri de TVA:
producătorul; cumpărătorul revânzător si beneficiarul final, înregistrați în scopuri de TVA în 3 state membre diferite:
− SM 1 – în care este înregistrat în scopuri de TVA producătorul;
− SM 2 – în care este înregistrat în scopuri de TVA cumpărătorul revânzător;
− SM 3 – în care este înregistrat în scopuri de TVA beneficiarul final
Tratamentul simplificat presupune că:
Societatea 1 (producătorul):
− face o livrare intracomunitară, pe care o declară în declarația recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare
cu codul “L”, menţionându-l ca şi beneficiar al bunurilor pe cumpărătorul revânzător;
− Producătorul include operațiunea în decontul de TVA la rubrica rezervată livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă a
decontului de TVA.
.
Societatea 2 (cumpărătorul revânzător):
- va face o livrare ulterioară într-o operațiune triunghiulară, pe care o declară în statul său în declarația recapitulativă cu codul “T”,
menţionându-l ca beneficiar al bunurilor pe beneficiarul final. În declaraţia recapitulativă nu se declară achiziţia intracomunitară de
bunuri efectuată din statul membru 1 în satul membru 2;
- include tranzacţia în decontul de TVA la rubrica rezervată livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă a decontului de TVA.
De asemenea, în decontul de TVA, achiziţia efectuată din statul membru 1 se înscrie la rubrica rezervată achiziţiilor neimpozabile.
Societatea 3 (beneficiarul):
- face o achiziție intracomunitară în statul sau, pe care o declară cu în declarația recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările
intracomunitare cu codul “A”. beneficiarul final include în decontul de TVA achiziţia intracomunitară de bunuri..
Masurile de simplificare se alica doar daca transportul bunurilor nu este realizat de catre cumparatorul final sau de o alta persoana in
contul sau.
Livrări în lanţ
Operaţiunile triunghiulare reprezintă un caz particular al operațiunilor de livrare în lanţ.
Operațiunile de livrare în lanţ prezintă următoarele caracteristici:
− Bunurile sunt livrate succesiv, prin urmare sunt necesare cel putin 3 persoane implicate in tranzactia in lant;
− Bunurile trebuie expediate sau transportate dintr-un SM într-un alt SM;
− Bunurile trebuie expediate sau transportate de la primul furnizor la ultimul cumpărător din lanț.
Regula generala:
Daca aceleași bunuri sunt livrate succesiv și sunt expediate sau transportate dintr-un SM în alt SM direct de la primul furnizor la
ultimul client din lanţ, expedierea sau transportul este atribuit numai livrării efectuate către operatorul intermediar.
Excepția:
Expedierea sau transportul este atribuit numai livrării de bunuri efectuate de către operatorul intermediar în cazul în care acesta a
comunicat furnizorului său codul de TVA care i-a fost eliberat de către SM din care sunt expediate sau transportate bunurile.
Operator intermediar este un furnizor din lanţ, altul decât primul furnizor din lanţ, care expediază sau transportă bunurile, fie el
însuși, fie prin intermediul unei părţi terţe care acționează în numele său.
Stocuri puse la dispoziția clienților reprezintă o operaţiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit propriu
sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietăţii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate
bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în procesul de producţie. Se consideră că transferul proprietăţii bunurilor are loc la
data la care clientul intră în posesia bunurilor.
2. Prestarea de servicii
Prestarea de servicii reprezintă orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri (art 271 CF).
Exemple (selecție):
− închirierea de bunuri sau transmiterea folosinței bunurilor în cadrul unui contract de leasing;
− cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate: transferul și/sau cesiunea
drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și a altor drepturi similare;
− angajamentul de a nu desfășura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acțiune ori o
situație;
− prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorități publice;
− servicii de intermediere efectuate de persoane care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când intervin într-o
livrare de bunuri sau o prestare de servicii.
Sunt operațiuni asimilate prestărilor de servicii următoarele:

☟ utilizarea bunurilor folosite în cadrul activității economice, altele decât bunurile de capital, în folosul propriu sau de către
personalul acesteia ori pentru a fi puse la dispoziție, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, pentru alte scopuri
decât desfășurarea activității sale economice,
Condiție: Taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parțial.
Excepție: Bunurile al căror TVA la achiziție face obiectul limitării la 50% a dreptului de deducere
☟ serviciile prestate în mod pentru uzul propriu sau al personalului acesteia ori pentru uzul altor persoane, pentru alte scopuri
decât desfășurarea activității sale economice.
Nu sunt considerate prestări de servicii:
☟ utilizarea bunurilor folosite în cadrul activității economice sau prestarea de servicii în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de
sponsorizare, mecenat sau protocol (! Condițiile sunt stabilite prin normele metodologice);
☟ serviciile prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de
desfășurarea activității economice;
☟ serviciile prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanție de către furnizor, etc.
3. Achizițiile intracomunitare de bunuri
Achiziția intracomunitară reprezintă obținerea dreptului de a dispune, ca și un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau
transportate la destinația indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul
furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor (Art.
273 Cod Fiscal).
Nu sunt considerate operaţiuni impozabile în România achiziţiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiţii:
– sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este
deductibilă sau de o persoană juridică neimpozabilă;
– valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depăşit pe
parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro (34.000 lei, la cursul de la data aderării).
4. Importul de bunuri
Importul de bunuri reprezintă:
− intrarea pe teritoriul Comunității de bunuri care nu se află în liberă circulație în înțelesul art. 24 din Tratatul de înființare a
Uniunii Europene;
− intrarea în UE a bunurilor care se află în liberă circulaţie, provenite dintr-un teritoriu terţ, care face parte din teritoriul vamal
al Uniunii Europene.
2.Locul operațiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată
1. Locul livrării de bunuri

Regula de bază: Locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt
expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terț
Excepții:
− locul unde se efectuează instalarea sau montajul, de către furnizor sau de către altă persoană în numele furnizorului, în cazul
bunurilor care fac obiectul unei instalări sau al unui montaj;
− locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziția cumpărătorului, în cazul bunurilor care sunt expediate sau
transportate;
− locul de plecare a transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor, avion sau
tren.
În cazul livrării de gaz, al livrării de energie electrică ori al livrării de energie termică sau agent frigorific prin intermediul rețelelor de
încălzire ori de răcire:
− locul în care comerciantul persoană impozabilă îşi are sediul activității economice / un sediu fix pentru care se livrează
bunurile / domiciliul stabil sau reședința sa obișnuită, dacă livrarea se face către un comerciant persoană impozabilă;
− locul în care cumpărătorul utilizează şi consumă efectiv bunurile, dacă livrarea se face către alte persoane decât comercianți.
În cazul vânzărilor la distanță sub plafon locul este în statul furnizorului (unde începe expedierea sau transportul bunurilor).
În cazul vânzărilor la distanță peste plafon, locul este în statul în care se încheie transportul sau expedierea.
2. Locul prestării de servicii
Regula de bază:
☟ locul unde beneficiarul este stabilit, în relația persoană impozabilă către persoană impozabilă (B2B – business to business)
☟ locul unde prestatorul este stabilit, în relația persoană impozabilă către persoană neimpozabilă (B2C– business to customer)
Excepţii de la regulile B2B şi B2C

Servicii legate de bunuri imobile ➮ locul unde este situat bunul imobil
Servicii de transport de persoane ➮ locul unde se efectuează transportul, în funcţie de distanţele
parcurse
Servicii principale şi auxiliare legate de activităţi culturale, ➮ locul prestării efective
artistice, sportive şi ştiinţifice (inclusiv organizarea
evenimentului)
Servicii de restaurant şi catering ➮ locul prestării efective
Servicii de restaurant şi catering la bordul navelor, ➮ locul de plecare a transportului de călători
aeronavelor, trenurilor în timpul unei părți a unei operațiuni de
transport de călători efectuate în Uniunea Europeană
Închirierea pe termen scurt a mijloacelor de transport ➮ locul unde mijlocul de transport este efectiv pus la dispoziția
clientului
Prestarea de servicii – Excepții de la regula B2C

Servicii de intermediere locul operaţiunii principale – derogare de la regula de bază
Excepție fac serviciile de intermediere ale agenților şi experților imobiliari în
legătură cu bunurile imobile.
Servicii de transport de bunuri, altele decât locul unde se desfășoară transportul, proporțional cu distanţele parcurse
transportul intracomunitar
Servicii de transport intracomunitar de bunuri locul de plecare a transportului intracomunitar de bunuri
Servicii accesorii transportului locul prestării efective
Lucrări şi evaluări de bunuri mobile corporale locul prestării efective
Servicii intangibile realizate către persoane locul unde este stabilit beneficiarul, dacă acesta este o persoană neimpozabilă
neimpozabile stabilite în afara UE stabilită în afara UE
locul unde este stabilit prestatorul (regula de bază) dacă beneficiarul este o
persoană neimpozabilă stabilită în UE
Serviciile de telecomunicații; Locul unde beneficiarul este stabilit, își are domiciliul stabil sau reședința
Serviciile de radiodifuziune și televiziune; obișnuită
Serviciile furnizate pe cale electronică.
3. Locul achiziției intracomunitare de bunuri
Locul achiziției intracomunitare este locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul
bunurilor
4. Locul importului de bunuri

Locul se află pe teritoriul statului membru în care se află bunurile când intră pe teritoriul european.
3.Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

1. Reguli generale
Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei (art. 280 alin. (1) din
Codul fiscal). Acesta intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor.
Printre excepțiile de la această regulă se numără următoarele:
Situație Data livrării/prestării
Livrarea bunurilor de la consignant la consignatar în baza unui contract de Data la care bunurile sunt livrate de
consignație consignatar clienților săi
Bunurile sunt transmise în vederea testării sau verificării conformității Data acceptării bunurilor de către beneficiar
Contracte cu plata în rate sau care prevăd că proprietatea este atribuită cel mai târziu Data la care bunul este predat beneficiarului
în momentul plății ultimei sume scadente (excepție făcând contractele de leasing)
Prestări de servicii care determină decontări sau plăți succesive, cum sunt serviciile Data la care sunt emise situații de lucrări,
de construcții-montaj, consultanță, cercetare, expertiză și alte servicii similare (art. rapoarte de lucru și alte documente
281 alin. (7) din Codul fiscal) similare pe baza cărora se stabilesc
serviciile efectuate
Data acceptării acestora de către
beneficiari
Livrări de bunuri și prestări de servicii care se efectuează continuu, cum sunt: La fiecare dată prevăzută în contract
– livrări de gaze naturale, de apă, de energie electrică; pentru plata bunurilor livrate /serviciilor
– servicii de telefonie; prestate
– servicii de închiriere, de leasing, de concesionare, de arendare de bunuri, de La data emiterii unei facturi, dar perioada
acordare cu plată de decontare nu poate depăși un an, în
pentru o anumită perioadă a unor drepturi reale, precum dreptul de uzufruct și lipsa unei prevederi contractuale pentru
superficia, asupra unui bun imobil plată
Livrare/prestare accesorie La data tranzacţiei principale

O livrare/prestare trebuie să fie considerată ca accesorie unei
livrări/prestări principale dacă nu constituie pentru client un scop în sine, ci un
mijloc de a beneficia în cele mai bune condiții de livrarea/prestarea realizată de
furnizor/prestator.
Operaţiuni complexe unice La data finalizării ultimului serviciu prevăzut

Se consideră că se efectuează o operațiune complexă unică în cazul în care în contract
furnizorul/prestatorul realizează mai multe livrări/prestări către clientul său, în
cadrul aceluiași contract sau aceleiași tranzacții, și nu se poate stabili o operațiune
principală și alte operațiuni accesorii, fiecare dintre ele constituind pentru client un
scop în sine, dar care sunt atât de legate între ele încât nu pot fi tratate ca tranzacții
independente.
Exigibilitatea taxei
Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele
obligate la plata taxei, chiar dacă aceasta poate fi amânată (art. 280 alin. (2) din Codul fiscal). Aceasta intervine la data la care are
loc faptul generator.
Prin excepție, exigibilitatea taxei intervine:

La data emiterii unei facturi dacă factura a fost emisă înainte de data la care intervine
faptul generator
La data la care se încasează avansul pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care
intervine faptul generator (avansurile reprezintă plata
parțială sau integrală a contravalorii bunurilor și serviciilor,
efectuată înainte de data livrării ori a prestării acestora)
La data extragerii numerarului pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate
prin mașini automate de vânzare, de jocuri sau alte mașini
similare
La data încasării contravalorii integrale sau parțiale a livrării de în cazul persoanelor impozabile care optează pentru sistemul
bunuri ori a prestării de servicii TVA la încasare
La data emiterii facturii sau autofacturii, ori în cea de-a 15-a zi a pentru achizițiile intracomunitare
lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator, dacă Faptul generator intervine la data la care ar avea loc pentru
nu a fost emisă nicio factură/autofactură până la data respectivă livrări de bunuri similare, în statul membru
în care se face achiziția.
2. Sistemul TVA la încasare
Prin excepție de la regulile generale prezentate anterior, pentru persoanele care aplică sistemul TVA la încasare exigibilitatea
taxei intervine la data încasării contravalorii integrale sau parțiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, în cazul persoanelor
impozabile care optează în acest sens (art. 282 alin. (3) din Codul fiscal).
Sunt eligibile pentru aplicarea sistemului TVA la încasare (art. 282 alin. (3) din Codul fiscal):
 persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal care:
– au sediul activităţii economice în România conform art. 266 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ;
– au realizat în anul calendaristic precedent o cifră de afaceri care nu a depăşit plafonul de 2.250.000 lei;
 persoanele impozabile ce au sediul activităţii economice în România, care se înregistrează în scopuri de TVA conform art.
316 din Codul fiscal în cursul anului şi care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare începând cu data înregistrării
în scopuri de TVA.
Nu sunt eligibile pentru aplicarea sistemului TVA la încasare (art. 282 alin. (4) din Codul fiscal):
− persoanele impozabile care fac parte dintr-un grup fiscal unic;
− persoanele impozabile care nu sunt stabilite în România;
− persoanele impozabile care în anul precedent au depăşit plafonul de 2.250.000 lei;
− persoanele impozabile care se înregistrează în scopuri de TVA în cursul anului şi care au depăşit plafonul de 2.250.000 lei în
anul precedent sau în anul calendaristic în curs, calculat în funcţie de operaţiunile realizate în perioada în care respectiva
persoană a avut un cod valabil de TVA.
Sistemul TVA la încasare nu se aplică pentru următoarele operațiuni:
− livrările de bunuri / prestările de servicii pentru care beneficiarul este persoana obligată la plata TVA;
− livrările pentru care sunt aplicabile măsurile de simplificare;
− livrările de bunuri / prestările de servicii scutite de TVA;
− operaţiunile supuse regimurilor speciale pentru agenţiile de turism, pentru bunurile second-hand, operele de artă, obiectele de
colecţie și antichităţi și pentru aurul de investiţii;
− livrările de bunuri / prestările de servicii pentru care beneficiarul este o persoană afiliată furnizorului/prestatorului.
Persoanele care aplică sistemul TVA la încasare:
− colectează taxa la încasarea facturilor;
− nu deduc taxa pentru toate achiziţiile efectuate decât atunci când îşi vor plăti furnizorii (indiferent dacă aceștia sunt sau nu în
sistemul TVA la încasare).
Beneficiarii (indiferent dacă sunt sau nu în sistemul TVA la încasare) vor deduce taxa pentru achiziţiile efectuate de la
contribuabilii care aplică TVA la încasare numai la momentul achitării acestor facturi.
Situații Reguli
Persoana impozabilă nu a aplicat sistemul TVA la Aplică acest sistem începând cu prima zi a celei de-a doua perioade
încasare în anul precedent fiscale din anul următor celui în care nu a depășit plafonul, cu condiția
Persoana impozabilă optează pentru aplicarea ca la data exercitării opțiunii să nu fi depășit plafonul pentru anul în
sistemului TVA la încasare curs
Este obligată să aplice sistemul cel puțin până la finele anului.
Persoana impozabilă a aplicat sistemul TVA la Poate continua aplicarea sistemului TVA la încasare, fără depunerea
încasare în anul precedent vreunei notificări, dacă este eligibilă pentru aplicarea acestui sistem, caz
Cifra de afaceri pentru anul precedent este inferioară în care se consideră că a optat pentru continuarea aplicării sistemului
plafonului de 2.250.000 lei sau
Persoana impozabilă optează pentru aplicarea Poate solicita oricând în cursul anului să fie radiată din Registrul
sistemului TVA la încasare persoanelor care aplică sistemul TVA la încasare prin depunerea unei
notificări, chiar dacă este eligibilă pentru aplicarea sistemului
Iese din sistem începând cu data
de 1 a perioadei fiscale următoare celei în care a fost depusă notificarea
Persoana impozabilă a aplicat sistemul TVA la Are obligația să depună până la data de 25.01.N o notificare în
încasare în anul precedent situația în care a depășit plafonul de 2.250.000 lei, în ultima
Cifra de afaceri pentru anul anterior este superioară perioadă fiscală a anului N-1, în vederea radierii din Registrul
plafonului de 2.250.000 lei persoanelor care aplică sistemul TVA la încasare
Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri și a prestărilor de
servicii realizate în cursul anului calendaristic:
– taxabile;
– scutite de TVA cu drept de deducere;
– scutite de TVA fără drept de deducere;
– rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate.
Ieșirea din sistemul TVA la încasare se poate face:

☟ prin opțiune, contribuabilul putând renunța la aplicarea sistemului respectiv oricând în cursul anului, prin depunerea unei
notificări (formularul 097) la organul fiscal competent între datele de 1 și 25 ale lunii, cu excepția primului an în care a optat
pentru aplicarea sistemului;
☟ ca urmare a depășirii plafonului în cursul anului calendaristic;
Dacă în cursul anului calendaristic curent cifra de afaceri a persoanelor impozabile depășește plafonul, persoana are obligația
să depună la organele fiscale competente, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare perioadei fiscale în care a depășit
plafonul, o notificare din care să rezulte cifra de afaceri realizată, în vederea schimbării sistemului aplicat. Acesta se aplică
până la sfârșitul perioadei fiscale următoare celei în care plafonul a fost depășit.
☟ în cazul în care persoana este radiată din oficiu din Registrul persoanelor care aplică sistemul TVA la încasare, acesta
aplicându-se până la data înscrisă în decizia de radiere din registru.
Opţiunea privind intrarea în sau ieşirea din sistem se face prin depunerea „Notificării privind aplicarea/încetarea aplicării sistemului
TVA la încasare” (formularul 097).
Nu se aplică sistemul TVA la încasare în cazul facturilor pentru contravaloarea totală a livrării/prestării emise înainte de data
intrării în sistem, indiferent dacă acestea sunt sau nu încasate, pentru care faptul generator de taxă intervine după data intrării
persoanei în sistem.
Exemplu: O persoană impozabilă stabilită în România şi care aplică sistemul TVA la încasare prestează servicii pentru un beneficiar
persoană impozabilă stabilită în România.
Cazul 1: Factura este emisă la 25.05.N și achitată la 25.06.N.

Exigibilitatea taxei intervine la data încasării contravalorii serviciilor prestate, respectiv la 25.06.N.
Cazul 2: Contravaloarea serviciilor este încasată integral la 25.05.N şi factura este emisă la 01.06.N.
Exigibilitatea taxei intervine la data încasării contravalorii serviciilor prestate, respectiv la 25.05.N.
3. Livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă
Conform art. 283 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în cazul unei livrări intracomunitare de bunuri scutite de taxă conform art. 294
alin. (2) din acelaşi act normativ, exigibilitatea taxei intervine:
– la data emiterii facturii;
– la data emiterii unei autofacturi; sau
– în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator, dacă nu a fost emisă nicio factură/autofactură până
la data respectivă.
4. Achiziții intracomunitare de bunuri

Conform art. 284 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal, în cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data la
care ar interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, în statul membru în care se face achiziţia.
Exigibilitatea intervine:
– la data emiterii facturii;
– la data emiterii unei autofacturi; sau
– în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator, dacă nu a fost emisă nicio factură/autofactură până
la data respectivă.
5. Importul de bunuri
Conform art. 285 alin. (1)-(3) din Codul fiscal, în cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau
altor taxe europene similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată
intervin:
– la data la care bunurile sunt supuse taxelor europene;
– la data la care ar fi fost supuse taxelor europene, dacă bunurile erau scutite; sau
– la data la care aceste bunuri încetează a mai fi plasate într-un regim vamal special, în cazul în care erau plasate într-un astfel de
regim.
4.Baza de impozitare și cotele de TVA
1. Determinarea bazei de impozitare
Baza de impozitare reprezintă tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din
partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni.
Nu se cuprind în baza de impozitare (art. 286, alin 4):

- rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei;
- sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă/definitivă și irevocabilă, penalizările și orice
alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau
tarifele negociate;
- dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere;
- valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare;
- sumele achitate de o persoană impozabilă în numele şi în contul altei persoane şi care apoi se decontează acesteia, inclusiv atunci
când locatorul asigură el însuşi bunul care face obiectul unui contract de leasing financiar sau operațional şi refacturează
locatarului costul exact al asigurării, precum şi sumele încasate de o persoană impozabilă în numele şi în contul unei alte persoane.
Persoana care achită sume în numele şi în contul altei persoane nu primeşte facturi pe numele său şi nici nu emite facturi pe
numele său.
Exemplu
O societate înregistrată în scopuri de TVA îi acordă clientului său în momentul facturării reduceri comerciale (rabat 15% şi remiză
10%) pentru bunurile livrate (în valoare de 5000 lei).
Valoare brută 5.000 lei
– Rabat 15% = 5.000 lei x 15% = 750 lei
– Remiză 10% = (5.000 lei – 750 lei) x 10% = 425 lei
= Baza de impozitare a TVA = 3.825 lei
TVA = 3.825 lei x 19% = 727 lei.
Baza de impozitare se reduce în situații precum:

• desființarea totală/ parțială a contractului pentru livrarea de bunuri/ prestarea de servicii, înainte de efectuarea acestora, dar
pentru care au fost emise facturi în avans;
• refuzurile totale sau parțiale privind cantitatea, calitatea ori prețurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate;
• rabaturile, remizele, risturnele și celelalte reduceri de preț sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
• returul ambalajelor în care s-a expediat marfa care circulă prin facturare etc.
2. Cotele de TVA
Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator.
Este aplicată cota în vigoare la data exigibilității taxei în situațiile de mai jos:
- la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;
- la data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator.
Cota standard este de TVA 19%.

Cota redusă de 9% se aplică pentru:
- livrarea de proteze şi accesorii ale acestora,
- livrarea de produse ortopedice;
- livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
- livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice, destinate consumului uman şi animal,
- livrarea de îngrăşăminte şi de pesticide utilizate în agricultură, seminţe şi alte produse agricole destinate însămânţării sau plantării,
precum şi prestările de servicii de tipul celor specifice utilizate în sectorul agricol etc.
Cota redusă de 5% se aplică pentru:

- cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară;
- serviciile de restaurant şi de catering;
- dreptul de utilizare a facilităților sportive;
- Serviciile constând în permiterea accesului la bâlciuri, parcuri de distracții și parcuri recreative ale căror activități sunt încadrate la
codurile;
- manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în principal publicităţii;
- serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale;
- livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, etc.
Exemplu:
O pizzerie pune la dispoziția clienților mese cu scaune în spațiul deținut în folosință, precum și servicii de debarasare și curățare a
meselor. O parte din produse se consumă la fața locului și o parte este livrată la destinația indicată de client.
- Pizza este consumată de client în locația pizzeriei => se consideră că are loc o prestare de servicii de restaurant (cota 5%).
- Clientul își exprimă opțiunea de a lua pizza la pachet => se consideră că are loc o livrare de bunuri (cota 9%).
3. Operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată
Operaţiunile scutite de taxă cu drept de deducere sunt cele pentru care nu se datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei
datorate sau achitate pentru achiziţii. Aceste operaţiuni sunt enumerate în cadrul art. 292-296 din Codul fiscal. În această categorie se
includ:
exporturile;
prestările de servicii direct legate de exportul de bunuri;
prestările de servicii direct legate de importul de bunuri;
prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziţionate sau importate în vederea prelucrării în România
şi care ulterior sunt transportate în afara Uniunii Europene;
transportul internaţional de persoane;
livrările intracomunitare; şi
transportul internaţional şi intracomunitar de bunuri.
Operaţiunile scutite de taxă fără drept de deducere sunt cele pentru care nu se datorează TVA şi nu este permisă deducerea taxei
datorate sau achitate pentru achiziţii. Aceste operaţiuni sunt enumerate la art. 292 din Codul fiscal și includ:
spitalizarea, îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea;
prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze
dentare efectuată de aceștia;
prestările de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi paramedical;
transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de către entităţi autorizate;
activitatea de învăţământ, formarea profesională a adulților, precum şi prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de
aceste activităţi, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi autorizate;
prestările de servicii de natură financiar-bancară (numai anumite servicii);
operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de servicii în legătură cu acestea;
arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, acordarea unor drepturi reale asupra unui bun imobil, precum
dreptul de uzufruct şi superficia;
Exemplu:
O societate închiriază o clădire de birouri și, alături de aceasta, locurile de parcare.
Potrivit regulii de bază, operațiunea de închiriere a clădirii este operațiune scutită fără drept de deducere, iar cea de închiriere a
locurilor de parcare este operațiune impozabilă și se aplică taxa pe valoarea adăugată.
Precizări privind închirierea clădirii:
În cazul în care pentru închirierea clădirii se aplică regula de bază (operațiune scutită fără drept de deducere) ar putea fi necesară
ajustarea dreptului de deducere a TVA;
Se poate opta și pentru taxare. Opțiunea pentru taxare trebuie însă adusă la cunoștința organelor fiscale competente. În acest sens
se depune „Notificarea privind opţiunea de taxare a operaţiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal”.
Precizări referitoare la opţiunea pentru taxare:
Aceasta se va exercita de la data înscrisă în notificare;
O copie de pe notificare trebuie transmisă clientului;
Depunerea cu întârziere a acesteia nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare şi nici dreptul de
deducere exercitat de beneficiar;
Dreptul de deducere la beneficiar ia naştere şi poate fi exercitat la data la care intervine exigibilitatea taxei, şi nu la data primirii
copiei de pe notificarea transmisă de vânzător;
În situaţia în care opţiunea se exercită numai pentru o parte din bunul imobil, această parte care se intenţionează a fi utilizată
pentru operaţiuni taxabile se va comunica în notificarea transmisă organului fiscal.
5.Regimul deducerilor
1. Reguli generale de deducere

Dreptul de deducere apare la momentul exigibilității taxei.
Au drept să deducă TVA persoanele înregistrate în scop de TVA în mod normal (cu art. 316).
Dreptul de deducere este exercitat prin decontul de taxă.
Limitări speciale ale dreptului de deducere

• 50% drept de deducere a TVA aferente cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de
vehicule rutiere motorizate şi a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa
persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice.
Exemplu:
O societate înregistrată în scopuri de TVA în România achiziţionează un autoturism din România, care va fi folosit parţial în scop
economic. Costul de achiziţie este de 80.000 lei, TVA 19%.
• TVA deductibilă = 80.000 lei x 19% = 15.200 lei
• TVA de dedus = 15.200 lei x 50% = 7.600 lei
• Diferenţa neacceptată la deducere va fi înregistrată în costul de achiziţie al autoturismului.
2. Deducerea taxei pe valoarea adăugată pentru persoana impozabilă cu regim mixt și persoana parțial impozabilă
PI cu regim mixt este persoana impozabilă care realizează sau urmează să realizeze atât operațiuni care dau drept de deducere
(taxabile sau scutite cu drept de deducere), cât și operațiuni care nu dau drept de deducere în ceea ce privește TVA, cum sunt
operatiunile de la art.292 C.fisc.
Persoana parţial impozabilă este persoana, precum o institutie publica, sau o societate de tip holding, care desfasoara activitati
neimpozabile, dar si operatiuni care intra in sfera de aplicare a TVA, care pot fi taxabile sau scutite, care pot deveni astfel persoane
impozabile cu regim mixt.
Dreptul de deducere pentru achizitii:
➮ Se exercita integral pentru achizitiile destinate exclusiv operatiunilor cu drept de deducere
➮ Nu se exercita pentru operatiunile destinate exclusiv operatiunilor fara drept de deducere
➮ Se aplica pro rata de deducere pentru achizitiile destinate atat operatiunilor care dau drept de deducere cat si operatiunilor
care nu dau drept de deducere. Exceptie: Pentru achizitiile destinate investitiilor pentru care se acorda drept de deducere
integral si care mai apoi se ajusteaza conform art. 305 C.fisc.
3. Ajustarea taxei pe valoarea adăugată

Ajustarea TVA este o măsură menită să dea dreptul de deducere numai în măsura în care operațiunea pentru care s-a făcut deducerea
inițială participă, direct sau indirect, la realizarea de operațiuni impozabile.
Ajustarea se poate realiza așadar în următoarele moduri:
☟ livrarea/prestarea către sine (colectare);
☟ calculul și înregistrarea efectivă ale taxei de ajustat;
☟ calculul proratei
Exemplu livrare către sine:

O societate, înregistrată în scopuri de TVA în Romania, achiziționează un telefon mobil, care ulterior este pus la dispoziția unuia
dintre asociați, pentru uzul propriu. Valoarea de achiziție de 3.000 lei s-a înregistrat și s-a dedus o taxă în sumă de 570 lei (3.000 lei x
19%).
Trebuie ajustată taxa dedusă la achiziție prin efectuarea unei livrări către sine – o factură care atât la furnizor, cât și la beneficiar are
înscrise datele societății.
Factura se emite doar în scopul colectării de TVA. În acest fel, deducerea inițială de 570 lei este practic anulată prin colectarea, în
urma livrării către sine, a sumei echivalente de 570 lei.
Ajustarea bunurilor de capital:

pe o perioadă de 5 ani, pentru bunurile de capital achiziţionate sau fabricate, altele decât cele de mai jos;
Pe o perioadă de 20 de ani, pentru:
- construcţia sau achiziţia unui bun imobil
- pentru transformarea sau modernizarea unui bun imobil, dacă valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel puţin 20%
din valoarea totală a bunului imobil astfel transformat sau modernizat
Ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare (5 sau 20 ani), pentru 1/5 sau, după caz, 1/20 din taxa dedusă iniţial, pentru
fiecare an în care apare o modificare a destinaţiei de utilizare.
Ajustarea se efectuează în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează obligația de ajustare sau, după caz, în ultima
perioadă fiscală a fiecărui an, în condițiile prevăzute prin normele metodologice.
6.Persoana obligată la plata taxei
1. Cazuri generale
Regula generală:
Persoana obligată la plata TVA, este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii.
Exemplu:
O societate din Iași, înregistrată în scopuri de TVA, achiziționează produse, de la o societate din București, înregistrată în scopuri de
TVA. Produsele sunt transportate din București în Iași.
- Operațiunea este o achiziție locală, locul operațiunii este considerat România.
- Persoana obligată la plata taxei va fi funizorul (societatea din București).
Persoana obligată la plata TVA- Exceptii:

- persoana înregistrată, căreia i se livrează produsele, dacă aceste livrări sunt realizate de o PI care nu este stabilită în România
sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri pe teritoriul României
- beneficiarul serviciilor care au locul prestării în România și care sunt furnizate de către o PI care nu este stabilită pe teritoriul
României sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României.
2. Măsuri de simplificare
Se aplică taxare inversă pentru:
☟ deşeuri feroase şi neferoase;
☟ livrarea de masă lemnoasă şi materiale lemnoase;
☟ livrarea de cereale şi plante tehnice, inclusiv seminţe oleaginoase şi sfeclă de zahăr, care nu sunt în principiu destinate ca atare
consumatorilor finali;
☟ construcțiile, părțile de construcție și terenurile de orice fel, pentru a căror livrare se aplică regimul de taxare prin efectul legii
sau prin opțiune;
☟ furnizările de console de telefoane mobile, jocuri, tablete PC şi laptopuri etc.
Măsurile de simplificare se aplica daca si furnizorul si cumpărătorul sunt înregistrați in scop de TVA in Romania
Furnizorul face factura fara TVA, iar cumpărătorul aplica taxarea inversa.
Exemplu:
O societate înregistrată în scopuri de TVA livrează un teren.
Tratamentul fiscal din punctul de vedere al TVA în următoarele situații:
Terenul este construibil.

 Se aplică regimul de taxare inversa prin efectul legii.
Terenul este agricol și nu se optează pentru taxare.

 Nu se vor aplica măsurile de simplificare. Livrarea se va face fără TVA în regim de scutire fără drept de deducere.
Terenul este cu destinație agricolă și se optează pentru taxare.

 Se vor aplica măsurile de simplificare. Livrarea se va face fără TVA, în regim de taxare inversă la cumpărător.
7. Înregistrarea în scopuri de taxă pe valoarea adăugată
1. Înregistrarea în scopuri normale de TVA (art. 316, CF)
Are obligația înregistrării în scopuri de TVA orice persoană impozabilă care are sediul activității economice în România și realizează
sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile.
☟ Obligatoriu, înainte de realizarea de operațiuni economice daca:
• declară că urmează să realizeze o CA >= plafonul de scutire (300.000 lei);
☟ Obligatoriu, dacă într-un an calendaristic >= plafonul de scutire, în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a atins sau a
depășit acest plafon;
☟ Optional
• dacă CA realizată într-un an calendaristic < plafonului de scutire;
• declară că urmează să realizeze o CA < plafonului de scutire, dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
Regimul pentru întreprinderile mici (Art. 310)

Scutire de la inregistrarea in scopuri de TVA pentru societatile cu CA anuală inferioară plafonului de 300.000 lei.
Cifra de afaceri luată în calculul plafinului este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa, a:
 livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii taxabile;
 operațiunilor scutite cu drept de deducere;
 unor operațiuni scutite fără drept de deducere (prestări anumite servicii de natură financiar-bancară; operațiunile de asigurare,
arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri imobile, livrarea de construcții / părți de construcții și a terenurilor pe
care sunt construite, precum și a oricăror altor terenuri);
 operațiunilor rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi
deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România.
* Calculul se face cumulat de-a lungul anului.
Exemplu:
O societate impozabilă neînregistrată în scopuri de TVA realizează livrări de produse in anul curent de 100.000 lei.
NU va datora TVA pentru respectivele livrari pentru ca momentan beneficiaza de regimul special pentru intreprinderi mici, daca nu s-
a inregistrat prin optiune.
Anularea codului de TVA (art. 316 alin. 11)
Situații:
− a fost declarată inactivă fiscal conform CPF (lit. a),
− asociații sau administratorii au înscrise în cazier infracțiuni de natură economică (lit. c),
− nu s-a depus nici un decont de TVA pentru o perioadă de 6 luni consecutive lit. (d),
− nu s-au efectuat achiziții sau livrări de bunuri ori prestări de servicii în sfera TVA timp de 6 luni (lit. e),
− societatea nu era obligată și nici nu avea dreptul să solicite înregistrarea în scopuri de TVA (lit. f)
− persoana solicită scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special de
scutire lit. (g)
− prezintă risc fiscal ridicat (lit. h).
Situația contribuabililor cu codul anulat:

Sunt înregistrați în Registrul persoanelor cu codul de TVA anulat (prevăzut la art. 316 (15) CF).
Au ajustat TVA aferentă bunurilor de capital (art. 305 CF).
Nu deduc TVA pentru achizițiile de bunuri/servicii realizate în perioada în care au avut codul de TVA anulat.
Au obligația să plătească TVA la nivelul cotei colectate pentru vânzări (pe baza Declarației 311).
Situația contribuabililor care au avut codul anulat si care a fost reactivat

vor factura cu TVA către clienți toate vânzările pe care le-au realizat în perioada în care nu au avut cod de TVA
pentru cumpărările aferente vânzărilor efectuate în perioada în care contribuabilii au codul anulat vor putea deduce TVA după
reînregistrare;
pentru stocuri și bunuri de capital existente la data reînregistrării, vor efectua o ajustare pozitivă pentru stocuri și bunuri de capital (
art.305 din Codul fiscal).
Situația beneficiarilor care au cumpărat bunuri/servicii de la contribuabili care au avut codul de TVA anulat (în perioada
respectivă):
Nu au avut posibilitatea să deducă TVA pe baza facturilor emise cu TVA, de la data înregistrării furnizorilor în Registru.
Pot deduce taxa aferentă cumpărărilor efectuate în perioada în care furnizorul a avut codul anulat, dacă acesta emite factură cu TVA
după reînregistrare.
2. Înregistrarea în scopuri speciale de TVA (art. 317, CF)
O persoană impozabilă neînregistrată in scopuri de TVA are obligația de a se înregistra în scop special:
☟ înainte de efectuarea unei AIC de bunuri, dacă valoarea achiziţiei respective depăşeşte plafonul pentru AIC în anul calendaristic în
care are loc AIC (10.000 euro);
☟ înainte de prestarea unui serviciu care are locul în alt SM, pentru care beneficiarul serviciului este persoana obligată la plata TVA
în SM respectiv;
☟ înaintea primirii de servicii de la un prestator, PI stabilită în alt SM, servicii pentru care este obligată la plata TVA în România.
Această înregistrare este doar pentru operatiuni intracomunitare.

Se va completa Decont special – formularul 301 atunci cand sunt sume de declarat.
Exemple: O societate impozabilă neînregistrată în scopuri de TVA realizează AIC din Italia. Până la sfârşitul lunii martie, valoarea
achiziţiilor făcute este de 7.000 euro. În luna aprilie societatea intenţionează să facă o nouă achiziţie, în sumă de 4.000 euro.
Valoarea totală a achiziţiilor = 7.000 euro + 4.000 euro = 11.000 euro
Cum prin această tranzacție s-ar depăşi plafonului pentru achiziții intracomunitare, persoana impozabilă română trebuie să se
înregistreze în scopuri speciale de TVA înainte să realizeze această ultimă achiziţie.
8. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)
1. Directiva TVA
Odată cu aderarea la Uniunea Europeană în 2007, România si-a asumat respectarea legislației comunitare în toate domenii, deci și în
materie fiscală. Sursa primară a legislaţiei UE o reprezintă Tratatul TFUE1. Prevederile din Tratatul TFUE sunt în mare măsură
implementate prin intermediul legislaţiei secundare, şi anume regulamentele, directivele şi deciziile emise de instituţiile Uniunii
Europeene, care sunt fie direct aplicabile în statele membre, fie trebuie transpuse în legislaţia naţională de către statele membre:
a) Regulamentele au aplicabilitate generală. Acestea sunt obligatorii în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecare stat
membru. Aplicabilitatea generală presupune că este aplicabil în situaţii determinate în mod obiectiv şi produce efecte juridice
pentru toate categoriile de persoane, percepute în manieră generală. Prevederile regulamentelor au totodată efect imediat
asupra legislației tuturot statelor membre ceea ce înseamnă că nu trebuie realizată o transpunere a acestora în legislațiile
naționale. Cu alte cuvinte, un regulament UE este aplicabil general și imediat în România de la momentul în care este publicat
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
b) Directivele sunt actele normative ale UE care, deasemenea sunt obligatorii. Totuși acestea trebuie transpune în legislația
națională până la un termen menționat de acestea, dar continutul acestora nu trebuie alterat. Autoritățile naționale au
posibilitatea alegerii formei şi a metodelor sub care dispozițiile unei directive apar în dreptul național.
c) Deciziile au caracter obligatoriu în toate elementele lor asupra celor cărora li se adresează. Acestea se adresează anumitor
persoane şi reprezintă acte cu caracter individual, adică nu au un caracter general de aplicare. Deciziile pot fi astfel adresate
persoanelor de drept privat, cum ar fi societăţile comerciale, iar în materie fiscală acest lucru se întâmplă des.
Prin urmare, dreptul Uniunii Europene (UE) trebuie să fie aplicat de către orice instanță a statelor membre (fie ea națională,
regională sau locală), iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), asigură interpretarea și aplicarea dreptului UE în mod corect
și uniform în toate statele membre. Din acest motiv, jurisprudența UE este dezvoltată, în principal, de Curtea Europeană de Justiție,
hotărâri ale căreia sunt obligatorii inclusiv în România.
Schimbarea radicală a procedurii imposibile de înregistrare în scopuri fiscale din perioada 2015-2017 sau renunțarea la regimul plății
defalcate a TVA sunt doar două exemple de modificări ca urmare a legislației europene (fie că este vorba de jurisprudență sau de
interpretări ale Comisiei Europene).
1
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
2. Principii europene în materie de TVA
Trei principii importante avem in vedere atunci când vorbim de legislația comunitară în materie de TVA și legislația națională:
principiul neutralității, principiul proporționalității și prevalența fondului asupra formei.
Principiul neutralității a fost definit pentru prima dată astfel: Principiul sistemului comun de taxa pe valoarea adaugata presupune
existenta unui impozit general pe consumatie aplicat asupra bunurilor si serviciilor, direct proportional cu pretul acestora, indiferent
de numarul tranzactiilor care au loc in procesul de productie si distributie inainte de etapa perceperii impozitului. La fiecare
tranzactie, taxa pe valoarea adaugata, calculata in functie de pretul bunurilor si serviciilor conform cotei de impunere aplicabile, va
fi exigibila dupa deducerea cuantumului taxei pe valoarea adaugata suportate direct prin intermediul diferitelor componente ce se
reflecta in costul bunurilor sau serviciilor2. Deci cu alte cuvinte principiul neutralității fiscale în materie de TVA presupune că orice
persoană impozabilă care colectează TVA are dreptul să își deducă din taxa colectată TVA achitată în amonte.
Principiul proporționalității are în vedere măsurile administrative ce pot fi dispuse de un stat în raport cu obiectivele propuse şi cu
interesele cetăţenilor, acest principiu general fiind unul aplicabil în toată legislația comunitară. Principiul proporţionalităţii înseamnă
că orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop
legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp cea mai rezonabilă.
În materie fiscală principiul își are efectul în sensul în care autoritățile unui stat membru, în vederea bunei funcționări a sistemului
TVA, trebuie să întreprindă măsuri rezonabile în rândul persoanelor impozabile.
Prevalență fond versus forma are în vedere, așa cum menționează și numele, faptul că în analiza operațiunilor economice în materie
de TVA fondul trebuie să prevaleze în fașa formei. Cu alte cuvinte analiza unei tranzactii nu trebuie să se aibă în vedere
documentelor justificative, ci fondului tranzacțiilor, iar aceasta trebuie analizată în consecintă.
3. Cauze soluționate de CJUE
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prevede că respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor se asigură de
Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Astfel ca, ori de cate ori exista interpretari diferite asupra unor acte normative nationale sau
2
Directiva 67/227/CEE, publicata in JO nr. 71 din 11 aprilie 1967.
insasi actele normative sunt contrare reglementarilor europene, Curtea de Justitie intervine printr-o hotarare obligatorie asupra spetei
in cauza.
Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene au creat, cu timpul o jurisprudență despre care se poate spune ca are aproape putere
de lege devreme ce se impune atat asupra propriilor hotarari cat si asupra hotararilor instantelor nationate. In acest fel, se asigura o
anumita coerenta ordinii juridice.
Juristprudența UE se bazează pe legislația comunitară. Când vine vorba de domeniul fiscal, legislația comunitară prevalează în fața
legislației naționale așa cum este menționat și în legea 227/2015 privind Codul fiscal la art. 1, alin 3: Dacă orice prevedere a
prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat.
În materie fiscală, aplicarea jurisprudenței UE este stipulată chiar și în Legea 227/2015 privind Codul fiscal (Codul Fiscal) la art. 11,
alin 11: În domeniul taxei pe valoarea adăugată și al accizelor, autoritățile fiscale și alte autorități naționale trebuie să țină cont de
jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Astfel, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene este obligatorie pentru organele fiscale și instanțele românești și este
important de știut faptul că, în situația în care sunt identificate prevederi transpuse deficitar în Codul fiscal sau prevederi contrare
dreptului european (ne referim aici la domeniul taxei pe valoarea adăugată), directiva europeană privind TVA, reglementările date în
aplicarea ei, precum și jurisprudența CJUE au prioritate în fața legislației naționale.
Jurisprudența europeană poate fi folosită și în instanță, în cazul litigiilor de natură fiscală, caz în care judecătorul va trebui să țină
seama de ea.
Cauze nationale relevante
Cauza C-101/16) Paper Consult SRL, și Agenția Națională de Administrare Fiscală
C-495/17 - Cartrans Spedition
C-183/14, Salomie și Oltean
C-664/16 – Vădan
Cauza C-69/17- Siemens Gamesa
Cauza C-81/17 - Zabrus Siret SRL etc.
În concluzie, legislația comunitară, cât și juristprudența CJUE, este obligatorie de a fi aplicată în toate Statele Membre UE și
prevalează în fața reglementărilor juridice naționale. Dacă vorbim de legislația fiscală, acolo unde norma europeană o reglementează,
aceasta este obligatorie în toate statele membre.
Anexa nr. 2
Expert fiscal
Modulul 2 – CONFORMAREA FISCALĂ – CALCULUL ȘI ANALIZA IMPOZITELOR ȘI TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Durata (în ore de pregătire): 36 ore ( 10 ore de pregătire teoretică; 26 ore de pregătire practică)
Nr.c CRITERII DE
COMPETENȚE CONTINUT TEMATIC
rt. PERFORMANȚĂ
Obligații declarative și de plată pentru impozitele directe datorate de persoanele juridice

1. Declararea și plata impozitului pe profit
2. Declararea și plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor
3. Declararea și plata impozitului specific
Completarea 4. Declararea schemelor fiscale
declarațiilor
fiscale Obligații declarative și de plată pentru impozitul pe venit și contribuțiilor sociale obligatorii datorate de
persoanele fizice
-Selectarea 1. Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa La evaluare se va
datelor care nominală a persoanelor asigurate urmări:
trebuie 2. Declararea și plata impozitului pe venit prin declarația unică Capacitatea
3. incluse în 3. Alte declarații candidatului de a
declaraţiile prelua corect datele
fiscale Obligații declarative și de plată privind impozitul pe veniturile nerezidenților obținute în România care trebuie înscrise în
1. Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală declarațiile fiscale.
-Completarea şi a persoanelor asigurate
realizarea 2. Declararea și plata impozitului pe venit prin declarația unică
declaraţiei 3. Alte declarații
fiscale finale
Obligații declarative și de plată privind TVA
1.Perioada fiscală
2.Documente şi declarații specifice
3.Obligaţii de plată
3. Completarea declarațiilor fiscale
Obiective:
☟ Selectarea datelor care trebuie incluse în declarațiile fiscale
☟ Completarea și realizarea declarației fiscale finale
3.1 Obligații declarative și de plată pentru impozitele directe datorate de persoanele juridice
1.Declararea și plata impozitului pe profit
Regula de baza
Declararea şi plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii
trimestrelor I-III.
Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la 25 martie inclusiv a anului următor,
data depunerii declaraţiei privind impozitul pe profit 101.
Regula optionala
Contribuabilii pot opta pentru declararea şi plata impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial. Termenul
până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit - 25 martie
inclusiv a anului următor.
Plăţile anticipate trimestriale = o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele preţurilor de
consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate
Nu pot opta pentru plati anticipate:

- contribuabilii nou-înfiinţaţi;
- contribuabilii care înregistrează pierdere fiscală la sfârşitul anului fiscal precedent;
- contribuabilii care s-au aflat în inactivitate temporară sau au declarat pe propria răspundere că nu desfăşoară activităţi la sediul
social/sediile secundare, situaţii înscrise, potrivit prevederilor legale, în registrul comerţului sau în registrul ţinut de instanţele
judecătoreşti competente, după caz;
- contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor
Contribuabilii, societăţi comerciale bancare, persoane juridice române, si sucursalele din România ale băncilor, persoane
juridice străine:
- Au obligaţia de a plăti impozit pe profit anual, cu plati anticipate efectuate trimestrial.
- Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe
profit respectiv pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care se efectueaza plata;
- Contribuabilii nou înfiintati, înfiintati în cursul anului precedent sau care la sfârşitul anului fiscal precedent, înregistreaza
pierdere fiscala, efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de
impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectueaza plata anticipata;
- Declară, regularizează si platesc impozitului pe profit aferent anului fiscal până la data de 25 martie anul urmator.
Organizaţiile nonprofit
Au obligaţia de a declara si plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care
se calculeaza impozitul.
Persoanele juridice care înceteaza sa existe în cursul anului fiscal au obligatia sa depuna declaratia anuala de impozit pe profit si
sa plateasca impozitul pâna la data depunerii situatiilor financiare la registrul comertului.
Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit.
Punct de pornire: Balanța de verificare cu sume cumulate la sfârșitul perioadei fiscale de calcul
Calculul fiscal: Registrul de evidență fiscală, aprobat prin Ordinul nr. 870/2005 privind Registrul de evidență fiscală
Acest registru are ca scop înscrierea tuturor informațiilor care au stat la determinarea rezultatului impozabil și a calculului impozitului pe
profit cuprins în declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat.
Informațiile vor fi înregistrate în ordine cronologică și vor corespunde cu operațiunile fiscale și cu datele privind impozitul pe profit din
declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat.
Impozitul pe profit calculat și înscris în Registrul de evidență fiscală va fi identic cu cel înscris în declarația privind obligațiile de plată la
bugetul general consolidat.
Declarații de impunere
Formular Termen Condiții Legislație
100 Declaraţie privind obligaţiile <= 25 ale lunii următoare trimestrului Contribuabilii care aplică sistemul OPANAF 51/2021
de plată la bugetul de stat I, II, III trimestrial de declarare și plată (ultima
modificare)
OPANAF
587/2016
<= 25 ale lunii următoare trimestrului Contribuabilii care aplică sistemul
I, II, III si IV anual* de declarare și plată a
impozitului pe profit cu plăți anticipate
efectuate trimestrial
101 Declaraţie privind impozitul ≤ 25 martie anul următor celui pentru ≤ 25 martie anul următor celui pentru Ordinul nr.
pe profit care se calculează impozitul care se calculează impozitul 4072/2020
(ultima
≤ 25 februarie anul următor Organizațiile nonprofit
Contribuabilii care obtin venituri
modificare)
majoritar din cultura cerealelor si a OPANAF nr.
plantelor tehnice, pomicultură si 3200/2018
viticultură
≤ data depunerii situațiilor financiare Persoanele juridice care se dizolvă cu
la organul fiscal competent din lichidare în cursul anului fiscal
subordinea ANAF
≤ închiderea perioadei impozabile Persoanele juridice care se dizolvă fără
lichidare în cursul anului fiscal
Declaratii infomative
107 Declarație informativă privind ≤ 25 martie anul urmator Contribuabilii, plătitori de impozit pe OPANAF
beneficiarii profit, care efectuează sponsorizări și/sau 1825/2018
sponsorizărilor/mecenatului/burselor acte de mecenat sau acordă burse private
private Contribuabilii care intră sub incidența
Legii nr. 170/2016 privind impozitul
specific unor activități, care plătesc și
impozit pe profit și care efectuează
sponsorizări și/sau acte de mecenat sau
acordă burse private
2. Declararea și plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor
Calculul si plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor se efectueaza trimestrial, pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare
trimestrului pentru care se calculeaza impozitul.
Microîntreprinderile au obligatia de a depune, pâna la termenul de plata a impozitului, declaratia de impozit pe venit.
Formular Termen Legislație
100 - Declaraţie privind obligaţiile <= 25 ale lunii următoare trimestrului I, II, III si IV OPANAF 51/2021
de plată la bugetul de stat (ultima modificare)
OPANAF
587/2016
107 Declarație informativă privind ≤ 25 ianuarie anul urmator Pentru sponsorizările effectuate OPANAF
beneficiarii potrivit prevederilor Legii nr. 1825/2018
sponsorizărilor/mecenatului/burselor 32/1994 pentru susținerea
private entităților nonprofit și a unităților de
cult, care sunt furnizori de servicii
sociale acreditați cu cel puțin un
serviciu social licențiat, potrivit
legii.
Microîntreprinderile sunt obligate să țină evidența amortizării fiscale, potrivit art. 28 al Titlului II.
Modificare vector fiscal: Termene declarare aplicare sistem/ ieșire din sistem
010 Declarație de înregistrare Aplicarea sistemului de impunere pe  31 martie inclusiv a anului Ordinul nr.
fiscală/Declarație de veniturile microîntreprinderilor de către pentru care se plăteşte 4136/2020
mențiuni/Declarație de radiere pentru o persoană juridică plătitoare de impozitul pe veniturile (ultima
persoane juridice, asocieri și alte impozit pe profit microîntreprinderilor
entități fără personalitate juridică
modificare)
Ieșirea din sistemul de impunere pe  31 martie inclusiv a anului
sau veniturile microîntreprinderilor ca fiscal următor OPANAF
urmare a depășirii condiției de capital 3725/2017
700 Declarație pentru sau de intrare in dizolvare cu lichidare
înregistrarea/modificarea în mediu Comunicarea aplicării regimului  30 de zile de la înființare
electronic a categoriilor de obligații microîntreprinderilor de către
fiscale declarative înscrise în vectorul persoanele nou înființate în cursul
fiscal* anului
*Inlocuieste urmatoarele fomulare:
− 010 ”Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoane juridice, asocieri și alte entități fără
personalitate juridică”
− 012 „Notificare privind modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare si plata a impozitului pe profit” si formularul 014 „Notificare privind
modificarea anului fiscal”
− 013 ” Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru contribuabilii nerezidenți care desfășoară activitate în
România prin unul sau mai multe sedii permanente”
− 015 ”Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru contribuabilii nerezidenți care nu au sediu permanent în
România”
− 020 ” Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoane fizice române și străine care dețin cod numeric personal
− 030 ” Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoane fizice care nu dețin cod numeric personal”
− 050 „Cerere de inregistrare/modificare a domiciliului fiscal al contribuabilului
− 061 „Declaratie privind sediile secundare”
− 070 ” Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în
mod independent sau exercită profesii libere”
− 085 „Optiune privind aplicarea/incetarea aplicarii prevederilor art. 278 alin. (5) lit. h) din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal”
− 092 „ Declaratie de mentiuni privind schimbarea perioadei fiscale pentru persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA care utilizeaza
trimestrul calendaristic ca perioada fiscal si care efectueaza o achizitie intracomunitara taxabila in Romania”
− 094 „Declaratie privind cifra de afaceri in cazul persoanelor impozabile pentru care perioada fiscala este trimestrul calendaristic si care nu au
efectuat achizitii intracomunitare de bunuri in anul precedent”
− 097 „Notificare privind aplicarea/incetarea aplicarii sistemului TVA la incasare”
3. Declararea și plata impozitului specific

Impozitul specific se declară si plătește semestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare (25 iulie anul curent si 25 ianuarie anul
următor).
Suma de plată reprezintă o jumătate din impozitul specific anual, stabilit potrivit prezentei legi.
Formular Termen Legislație
100 - Declaraţie privind obligaţiile <= 25 ale lunii următoare semestrului I, II OPANAF 51/2021 (ultima
de plată la bugetul de stat modificare)
OPANAF 587/2016
Modificare vector fiscal: Termene declarare aplicare sistem/ ieșire din sistem
010 Declarație de înregistrare Comunicarea privind ➮ 31 martie inclusiv a anului OPANAF

fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de aplicarea impozitului pentru care se plăteşte impozitul 3725/2017
radiere pentru persoane juridice, asocieri și specific anual specific
alte entități fără personalitate juridică
Comunicarea privind ➮ 31 martie inclusiv a anului
sau ieşirea din sistem următor.
700 Declarație pentru

înregistrarea/modificarea în mediu
electronic a categoriilor de obligații fiscale
declarative înscrise în vectorul fiscal
Declararea schemelor fiscale

Intermediarii sau contribuabilii relevanți, după caz, raportează informațiile privind aranjamentele transfrontaliere prevăzute la art. 286 lit.
ț) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, prin intermediul formularului
prevăzut la alin. (1) din Ordinul nr. 1029/2020, respectiv: Formularul utilizat de intermediarii sau contribuabilii relevanți, după caz,
în vederea raportării informațiilor cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării.
Acest formular se completează și se editează cu ajutorul programului de asistență asigurat gratuit de către ANAF.
Conform art. 2914 din Codul de procedură fiscală, ca regulă general, în termen de 30 de zile, intermediarii/ contribuabilii relevanți
raportează A.N.A.F. informații, de care au luat cunoștință sau care se află în posesia ori sub controlul lor, cu privire la aranjamentele
transfrontaliere care fac obiectul raportării.
Termenul de 30 de zile începe să curgă:
a. din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziție în vederea
implementării; sau
b. din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementare; sau
c. din momentul în care a fost făcut primul pas în demersul de implementare a aranjamentului transfrontalier care face obiectul
raportării.
Prin excepție, intermediarii care știu sau ar fi rezonabil de așteptat să știe că s-au angajat să furnizeze, direct sau prin intermediul altor
persoane, ajutor, asistență sau consiliere cu privire la proiectarea, comercializarea, organizarea, punerea la dispoziție în vederea
implementării sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportări au obligația de a raporta A.N.A.F.
informațiile relevante în termen de 30 de zile începând din ziua următoare datei la care au furnizat ajutor, asistență sau consiliere în mod
direct sau prin intermediul altor persoane.
În cazul aranjamentelor comercializabile, intermediarul întocmește la fiecare 3 luni un raport prin care furnizează A.N.A.F. informațiile
noi sau actualizate care fac obiectul raportării, devenite disponibile de la depunerea ultimului raport, cu privire la:
− identificarea intermediarilor și a contribuabililor relevanți, inclusiv numele, data și locul nașterii, în cazul unei persoane fizice,
rezidența fiscală, NIF al acestora și, dacă este cazul, identificarea persoanelor care sunt întreprinderi asociate cu contribuabilul
relevant;
− data la care prima etapă pentru implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării a fost efectuată sau
urmează a fi efectuată;
− identificarea statului membru al contribuabilului relevant și a oricăror alte state membre care este probabil să fie vizate de
aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării;
− identificarea oricărei alte persoane dintr-un stat membru care este probabil să fie afectată de aranjamentul transfrontalier care face
obiectul raportării, indicând care sunt statele membre de care este legată o astfel de persoană.
În cazul în care, există o obligație de raportare multiplă, intermediarul este exonerat de la îndeplinirea acesteia în România dacă deține și
prezintă A.N.A.F. dovezi concludente din care reiese că aceleași informații au fost raportate autorității competente într-un alt stat
membru.
3.2. Obligații declarative și de plată pentru impozitul pe venit și contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice
Formular Temen Situații Baza legală

112 ”Declaraţia Până la data de 25 inclusiv - Angajatorii; Ordin comun al
privind obligaţiile de a lunii următoare. - Beneficiarii muncii zilierilor; ministrului
plată a contribuţiilor - Cluburile sportive pentru veniturile obișnuite de finanțelor publice,
sociale, impozitului sportivi pe baza contractelor de activitate sportivă al ministrului
pe venit şi evidenţa Până la data de 25 inclusiv • asociații, fundații sau alte entități fără scop muncii și justiției
nominală a a lunii următoare patrimonial, PJ; sociale și al
persoanelor trimestrului • PJ plătitoare de impozit pe profit care, în anul ministrului
asigurate” anterior, au înregistrat venituri totale de până la sănătății nr.
Depunerea trimestrială a 100.000 euro și au avut un număr mediu de până la 3 1942/979/819/2020
declarației constă în salariați exclusiv;
completarea și depunerea a • PJ plătitoare de impozit pe veniturile
câte unei declarații pentru microîntreprinderilor care, în anul anterior, au avut
fiecare lună din trimestru. un număr mediu de până la 3 salariați exclusiv;
• PFA și II, precum și PF care exercită profesii liberale
și asocierile fără personalitate juridică constituite
între PF, PF care dețin capacitatea de a încheia
contracte individuale de muncă în calitate de
angajator, care au, potrivit legii, personal angajat pe
bază de CIM.
Declararea și plata impozitului pe venit prin Declarația unică
Formular Termen Situații Baza legală

212 Declarația unică Până la data de 25 mai inclusiv a Se completează și se depune de către Ordinul nr.
privind impozitul pe fiecărui an pentru veniturile realizate persoanele fizice care realizează, individual 14/2021
venit şi contribuțiile în anul anterior și pentru veniturile sau într-o formă de asociere,
sociale datorate de estimate a fi obținute în anul curent venituri/pierderi din România sau/și din
persoanele fizice străinătate, care datorează impozit pe venit
și contribuții sociale obligatorii, potrivit
prevederilor Codului fiscal.
Declarația se completează și se depune și de
către persoanele fizice care nu realizează
venituri și care optează pentru plata
contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Veniturile care se declară în declarație în
vederea definitivării impozitului anual pe
venit sunt următoarele:
− venituri/pierderi din activităţi
independente;
− venituri din drepturi de proprietate
intelectuală;
− venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
− venituri din activităţi agricole, silvicultură
şi piscicultură, determinate în sistem real;
− Venituri din transferul titlurilor de valoare
și orice alte operațiuni cu instrumente
financiare, inclusiv instrumente financiare
derivate, precum și transferul aurului
financiar.
În termen de 30 de zile de la data Contribuabilii care încep o activitate în
producerii evenimentului. cursul anului fiscal
− personal, altele decât veniturile din
arendare pentru care impunerea este finală.
− datorează contribuția și care în cursul
anului fiscal se încadrează în categoria
persoanelor exceptate de la plata
contribuției,
− intră în suspendare temporară a activității,
− îşi încetează activitatea sau
− nu se mai încadrează pentru perioada
rămasă din anul fiscal în plafonul de 12
salarii minime brute pe țară.
Nu se completează Declarația unica pentru stabilirea impozitului pe venit daca realizează:
− venituri nete pe baza de norma de venit;
− venituri din drepturi de proprietate intelectuală (impunere finala);
− venituri din cedarea folosinţei bunurilor sub formă de arendă (impunere finală);
− venituri sub formă de salarii şi venituri asimilate salariilor,
− venituri din investiții (impunere finala);
− venituri din premii şi din jocuri de noroc (impunere finala);
− venituri din pensii;
− venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal;
− venituri din alte surse, cu impunere finala.
La baza completării acesteia, în cazul veniturilor din activități independente stă registrul de evidentă fiscală.
Calculul fiscal: Obligația completării Registrului de evidență fiscală la persoanele fizice rezultă din prevederile titlului IV din Legea nr.
227/2015 privind Codul fiscal, Modelul și conținutul Registrului de evidență fiscală a fost aprobat mult mai târziu prin Ordinul nr.
3254/2017 privind Registrul de evidență fiscală pentru persoanele fizice, contribuabili.
Care sunt veniturile pentru care există obligația justificării calculului fiscal în registrul de evidență fiscală și care este modalitatea
de completare a lui?
Categorie Mod de completare
Veniturile din activităţi independente (profesii liberale, persoane Registrul se completează integral.
fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale) ce
se determină în sistem real
Activităţi independente (persoane fizice autorizate, întreprinderi Se completează numai partea referitoare la venituri din
individuale, întreprinderi familiale) ce sunt impuse pe bază de normă Registrul de evidență fiscală.
de venit
Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală Se poate opta pentru completarea părţii referitoare la
venituri sau își pot îndeplini obligațiile declarative
direct pe baza documentelor emise de plătitorul de
venit.
Veniturile din cedarea folosinței bunurilor pentru care se optează Registrul se completează integral.
pentru pentru determinarea venitului net anual în sistem real
Veniturile din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr Registrul se completează integral începând cu anul
mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârșitul anului fiscal fiscal următor.
Veniturile obținute de către proprietar din închirierea camerelor Registrul se completează integral.
situate în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare
în scop turistic cuprinsă între una și 5 camere inclusiv, pentru care se
optează pentru pentru determinarea venitului net anual în sistem real
Veniturile din cedarea folosinței bunurilor și veniturile obținute de Registrul se completează integral.
către proprietar din închirierea camerelor situate în locuințe
proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic
cuprinsă între una și 5 camere inclusiv
Veniturile din silvicultură și piscicultură Registrul se completează integral.
Veniturile din activități agricole pentru care nu există obligația Registrul se completează integral.
stabilirii normelor de venit venitul net anual fiind determinat în sistem
real
Excepţie:
Contribuabilii care realizează venituri în baza contractelor de activitate sportivă, încheiate potrivit Legii educației fizice și sportului nr.
69/2000 nu au obligația de completare a Registrului de evidență fiscală.
Registrul se ține anual, după caz, pe fiecare sursă de venit din cadrul fiecărei categorii de venit, astfel încât venitul brut și cheltuielile
deductibile determinate anual să corespundă cu cele înscrise în declarația unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate
de persoanele fizice.
În cazul în care contribuabilul are mai multe surse de venit, evidența se ține pe fiecare sursă de venit în cadrul aceluiași registru de
evidență fiscal
Contribuabilii pot ține Registrul de evidență fiscală în formă scrisă sau electronică.
Registrul de evidență fiscală se întocmește într-un singur exemplar de către contribuabili, fără a se lăsa rânduri libere, completându-se
câte o filă, după caz, pentru fiecare sursă din cadrul fiecărei categorii de venit.
4.Alte declarații depuse in legătură cu veniturile persoanelor fizice
Formular Termen Continut Baza legala

100 - Declaraţie Până la data de 25 ale Pentru declararea impozitelor reținute la sursă: OPANAF
privind obligaţiile de lunii următoare plății − Venituri din drepturi de autor; 51/2021 (ultima
plată la bugetul de stat venitului − Venituri din arenda modificare)
− Venituri din dividende OPANAF
− Venituri din dobânzi 587/2016
− Venituri din alte surse
− Venituri obținute de nerezidenti din România
205 - Declarație Până la data de 31 Se completează și se depune de către plătitorii de venituri OPANAF
informativă privind ianuarie a anului următor care au obligația calculării, reținerii și virării impozitului 48/2019
impozitul reținut la pe veniturile cu regim de reținere la sursă a impozitului,
sursă, veniturile din Ori de câte ori plătitorul pentru venituri din:
jocuri de noroc și de venit constată erori în a) venituri din dividende;
câștigurile/pierderile declaraţia depusă b) venituri din dobânzi;
din investiții, pe anterior, acesta c) venituri din lichidarea unei persoane juridice;
beneficiari de venit completează şi depune o d) venituri din pensii;
declaraţie rectificativă, în e) venituri din premii;
condiţiile art.105 şi 170 f) venituri din jocuri de noroc;
din Legea nr.207/2015 g) venituri din alte surse.
privind Codul de Declarația se depune și de intermediarii/societățile de
procedură fiscală, cu administrare a investițiilor/societățile de investiții
modificările şi autoadministrate pentru câștigurile/pierderile din
completările ulterioare, transferul titlurilor de valoare și orice alte operațiuni cu
situaţie în care se va instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare
înscrie "X" în căsuţa derivate, precum și din transferul aurului financiar, definit
prevăzută în acest scop. potrivit legii, cu excepția veniturilor neimpozabile.
230 - Cerere privind până la data de 25 mai Se completează şi se depune de către PF care realizează Ordinul nr.
destinația sumei inclusiv a anului următor din România: 15/2021
reprezentând până la celui de realizare a − venituri din salarii şi asimilate salariilor;
3,5% din impozitul venitului. − venituri din pensii;
anual datorat − venituri din activităţi independente/activităţi agricole,
impuse pe bază de normă de venit;
− venituri din activităţi independente realizate în baza
contractelor de activitate sportivă, pentru care impozitul
se reţine la sursă;
− venituri din drepturi de proprietate intelectuală, altele
decât cele pentru care venitul net se determină în sistem
real;
− venituri din cedarea folosinţei bunurilor, pentru care
venitul net se determină pe baza cotelor forfetare de
cheltuieli sau pe baza normelor de venit.
Obligații declarative și de plată privind impozitul pe veniturile nerezidenților obținute în România
Formular Termen Continut Baza legala

100 - Declaraţie Până la data de 25 ale Pentru declararea impozitelor reținute la sursă pentru OPANAF
privind obligaţiile de lunii următoare plății veniturile obținute de nerezidenti din România 51/2021 (ultima
plată la bugetul de stat venitului modificare)
OPANAF
587/2016
207 - Declarație Până la data de 31 Se completează și se depune de către plătitorii de venit OPANAF
informativă privind ianuarie ale lunii prevăzuți la art.224, alin.(1) din Codul fiscal, respectiv 48/11.01.2019
impozitul reținut la următoare anului de persoana desemnată din cadrul asocierii/entității
sursă/veniturile plată a venitului transparente fiscal prevăzută la art.224, alin.(2) din Codul
scutite, pe beneficiari fiscal, care au obligația calculării, reținerii și plății
de venit nerezidenți impozitului pe veniturile cu regim de reținere la sursă a
(OPANAF 48/2019) impozitului conform titlului VI din Codul fiscal sau
convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de
România cu alte state. Declarația se completează și se
depune și pentru veniturile scutite de impozit potrivit
titlului VI din Codul fiscal sau convențiilor de evitare a
dublei impuneri încheiate de România cu alte state.
Declarația se depune prin mijloace electronice de
transmitere la distanță, prin utilizarea serviciului de
depunere declarații on-line, existent pe portalul e-
guvernare.ro.
Obligații declarative și de plată privind TVA
1. Perioada fiscală
Regula generala: luna calendaristică.
Exceptii - perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a
realizat o cifră de afaceri care nu a depășit plafonul de 100.000 euro
Situații posibile Perioada fiscală

Cifra de afaceri recalculată depășește plafonul. luna calendaristică (anul următor)
Cifra de afaceri recalculată nu depășește plafonul. trimestrul calendaristic (anul următor)
Cifra de afaceri recalculată nu depășește plafonul, dar PI a efectuat în cursul anului luna calendaristică
calendaristic respectiv una sau mai multe AIC de bunuri înainte de înregistrarea în
scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal.
Cifra de afaceri efectiv obținută în anul înregistrării, recalculată în baza activității luna calendaristică în anul următor.
corespunzătoare unui an calendaristic întreg, depășește plafonul.
Cifra de afaceri efectiv obținută în anul înregistrării, recalculată în baza activității trimestrul calendaristic (anul următor)
corespunzătoare unui an calendaristic întreg, nu depășește plafonul.
Cifra de afaceri efectiv obținută în anul înregistrării, recalculată în baza activității luna calendaristică.
corespunzătoare unui an calendaristic întreg, nu depășește plafonul, dar PI a efectuat în
cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe AIC de bunuri.
Schimbarea perioadei fiscale pentru achiziții intracomunitare:
Luna tranzacției Prima perioada fiscala luna

I luna din trimestru I luna a trimestrului curent
II luna din trimestru III luna a trimestrului curent
III luna din trimestru I luna a trimestrului următor
2. Documente şi declarații specifice
Declarații de impunere:
• Decontul de taxă (formularul 300) se depune la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare, de către persoanele înregistrate în scopuri de TVA.
• Decontul special de taxă (formularul 301) se depune la organele fiscale competente de către persoanele care nu sunt înregistrate şi
care nu trebuie să se înregistreze în mod normal în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal.
Trebuie depus numai pentru perioadele în care ia naștere exigibilitatea taxei, cu anumite excepţii, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.
Exemplu: Persoanele impozabile inregistrate în scop special de TVA conform art. 317, ca urmare a faptului că realizează achiziţii
intracomunitare de bunuri taxabile
Declarații informative
• Declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare (formularul 390 VIES) se depune lunar, până la data de
25 inclusiv a lunii următoare unei luni calendaristice, de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA atât în mod
normal, cât şi special.
• Declaraţia informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional (formularul 394) – se depune trimestrial,
cu privire la operațiunile locale (naționale) desfășurate în România etc.
Facturarea (art. 319)
 Documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în format electronic in condițiile stabilite în art 319 CF.
 Orice document sau mesaj care modifică și care se referă în mod specific și fără ambiguități la factura inițială
 Factura electronică - conține informațiile solicitate în art 319 CF și care a fost emisă și primită în format electronic. Â
 PI are obligația de a emite o factură (inclusiv pentru avansuri) <= cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul
generator al taxei, daca nu a fost deja emisă.
Obligatia de a emite facturi intervine pentru:

- pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate;
- pentru fiecare vânzare la distanță pe care a efectuat-o;
- pentru livrările intracomunitare de bunuri;
- pentru orice avans încasat în legătură operațiunile de mai sus.
Se pot emite facturi simplificate în oricare dintre următoarele situații:
- atunci când valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 euro. Cursul de schimb pentru determinarea în euro a
valorii facturii este ultimul curs de schimb comunicat de BNR (art. 290);
- În cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură.
Exceptii de la obligatia de a emite facturi

- livrările de bunuri prin magazinele de comerț cu amănuntul și prestările de servicii către populație – unde se emit obligatoriu bonuri
fiscale;
- livrările de bunuri/prestările de servicii către beneficiari PF neimpozabile pentru care este obligatorie emiterea de documente legal
aprobate, fără nominalizarea cumpărătorului: transportul pe baza de bilet sau abonament, accesul pe bază de bilet la: spectacole,
muzee, cinematografe, evenimente sportive, târguri, expoziții;
- livrările de bunuri și prestările de servicii furnizate către beneficiari, PF neimpozabile, care prin natura lor nu permit furnizorului
identificarea beneficiarului: livrări prin automatele comerciale, servicii parcări auto cu automate, servicii reîncărcare electronică a
cartelelor telefonice preplătite.
- operațiunile scutite fără drept de deducere a taxei.
Exceptie:
Beneficiarul solicită factura.
3.Obligaţii de plată
Conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, ca regulă generală, persoana obligată la plata TVA este persoana impozabilă care
efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii.
Ca excepție, taxa este datorată de orice persoană impozabilă ce este beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România și care sunt
furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru
respectivele prestări de servicii pe teritoriul României. Totodată, TVA este datorată de orice persoană înregistrată căreia i se livrează
produsele prevăzute la art. 275 alin. (1) lit. e) sau f), dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în
România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri pe teritoriul României. (art. 307 alin. (2) şi (3) din
Codul fiscal)
Termenul de plată este de 25 ale lunii următoare perioadei fiscale aplicabilă (lună sau trimestru).
Anexa nr. 2
Expert fiscal
Modulul 3 – PROCEDURA FISCALĂ ȘI CONTENCIOSUL FISCAL
I. STABILIREA ÎNCADRĂRII FISCALE A CLIENTULUI
1. Analiza juridică a clientului
1.1. Tipuri de organizare juridică a activității economice pe care un client o poate realiza
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reprezintă legislația primară aplicabilă tuturor societăţilor comerciale, indiferent de
domeniul în care acestea se înfiinţează şi funcţionează, de participaţiile (române sau străine) la constituirea capitalului social ori de alte
asemenea elemente.
Cuprinde:
₋ regulile generale aplicabile tuturor categoriilor de societăţi comerciale şi
₋ reguli speciale privind fiecare formă juridică de societate comercială.
Tipuri de societăți:
• societate în nume colectiv;
• societate în comandită simplă;
• societate pe acțiuni;
• societate în comandită pe acțiuni și
• societate cu răspundere limitată.
Sucursale si filiale ale societatilo straine
Filiale
• societăţi comerciale care se înfiinţează într-una din formele de societate menţionate de art. 2 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale
• posedă un patrimoniu propriu, delimitat în ansamblul patrimoniului societății
• încheie contracte cu terții în nume propriu,
• este titulara unuia sau mai multor conturi bancare proprii.
Filiala din România a unei societăţi comerciale străine are personalitate juridică proprie (română), distinctă de societatea-mamă din
străinătate, dar care se află sub controlul societăţii-mamă.
Sucursale
• dezmembrământ fără personalitate juridică al societăţilor comerciale
• se înmatriculează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului, din judeţul unde va funcţiona
• nu are un patrimoniu propriu
• beneficiază de un capital propriu și o masă de bunuri care îi este afectată în întregime
• poate efectua acte juridice numai pe seama societăţii-mamă.
• este dependentă faţă de societatea-mamă, în principal, prin faptul că ea se constituie cu capitalul 100% al societăţii-mamă.
• nu are creditori şi debitori proprii,
• în raporturile juridice cu terţii acţionează numai pe seama societăţii-mamă, fie în numele acesteia, fie în cadrul unei relaţii
specifice de comision.
Sucursala unei societăţi străine în România nu are naţionalitate română, ci naţionalitatea societăţii-mamă, fiind supusă legii naţionale a
acesteia.
Reprezentanţe
• un sediu secundar al societăţii-mamă din străinătate,
• lipsit de personalitate juridică proprie,
• nu are un capital distinct de cel al societăţii-mamă,
• poate efectua numai operaţiuni de reprezentare a acesteia faţă de partenerii săi comerciali din România,
• nu are capital propriu, distinct de cel al societăţii mamă, ci numai bunuri necesare pentru desfăşurarea activităţilor de
reprezentare în ţară.
Reguli de impozitare
• se supune unor prevederi speciale (Codul fiscal), potrivit cărora au obligaţia de a plăti anual un impozit de 18.000 lei
Ordonanța de urgență nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale și întreprinderile familiale
Reglementează:
− accesul la activitățile economice din economia națională astfel cum sunt prevăzute în Codul CAEN,
− procedura de înregistrare în registrul comerțului, de autorizare a funcționării și
− regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități economice
Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură
Proprietarii de terenuri agricole care beneficiază de prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum și alți proprietari de terenuri
agricole pot să-și exploateze pămîntul și în forme de asociere.
Asociaţiile familiale, cuprinse în entităţile de tip asociativ - forme simple de asociere (înţelegerea între două sau mai multe familii),
având ca scop:
− exploatarea terenurilor agricole,
− creşterea animalelor,
− aprovizionarea,
− depozitarea,
− condiţionarea,
− prelucrarea şi vânzarea produselor,
− prestarea unor servicii
Au la bază înţelegerea verbală sau scrisă, fără altă formalitate juridică. (Art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 36/1991)
Societăţile agricole - o modalitate alternativă de organizare a activităţii agricole (art. 4 din Legea nr. 36/1991).
Particularităţile juridice sunt prezentate la art. 5-9 din Legea nr. 36/1991.
− societate de tip privat,
− cu capital variabil şi un număr nelimitat şi variabil de asociaţi,
− având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor şi altor mijloace aduse în societate, precum şi realizarea
de investiţii de interes agricol.
Societatea agricolă nu are caracter comercial.
Obligațiile societății agricole constituite potrivit art. 4 din prezenta lege sînt garantate cu patrimoniul social, asociații fiind răspunzători
numai cu părțile lor sociale.
Ordonanţa nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii

Persoanele fizice și persoanele juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes general sau în interesul unor colectivități ori,
după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociații ori fundații.
Sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.
Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar 18/1991 și ale Legii 169/1997
Forme de asociere in care proprietatile sunt administrate impreuna de persoane desemnate in urma votului majoritatii, fiecare membru
pastrandu-si dreptul de proprietate asupra terenurilor:
− forme asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetatie forestiera, pasunilor si fanetelor;
− obsti de mosneni in devalmasie;
− obsti razesesti nedivizate;
− composesorate;
− obsti de cumparare;
− paduri graniceresti;
− paduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunitati si forme asociative cu diferite denumiri.
(Art. 26 si 28 din Legea nr. 1/2000)
1.2. Elemente specifice relevante pentru stabilirea tipurilor de impozite, în conformitate cu obiectul de activitate
Categorie Conditii Baza legala

Platitor de impozit pe  la data de 31.12.2018 au realizat venituri > 1.000.000 EUR Titlul II din Codul fiscal
profit  Nu indeplinesc celelalte conditii de microîntreprindere.
Platitor de impozit pe  la data de 31.12.2018 au realizat venituri <= 1.000.000 EUR, Titlul III din Codul fiscal
venitul  capitalul social nu este deținut de stat sau entități administrativ
microîntreprinderilor teritoriale,
 nu se află în dizolvare, urmată de lichidare,
Platitor de impozit  la data de 31 decembrie a anului precedent, cumulativ Legea nr. 170/2016
specific unor activitati • aveau inscrisa in actele constitutive, potrivit legii, ca activitate
principala sau secundara, activitatile din codurile CAEN
prevazute;
• nu se afla in lichidare, potrivit legii.
.
Plătitor/neplătitor de TVA
Înregistrarea in scopuri de TVA

• au obligația înregistrării în scopuri de TVA dacă realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică
operațiuni taxabile și urmează să realizeze o cifră de afaceri anuală care atinge sau depășește plafonul de scutire de 88.500 euro
(300.000 lei).
• Dacă cifra de afaceri anuală este mai mică decât acest plafon, agentul economic nu are obligația înregistrării în scopuri de TVA –
prin optiune
Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa, a:
• livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile
dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere;
• rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă,
în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România;
• operaţiunilor scutite cu drept de deducere;
• operaţiunilor scutite fără drept de deducere, respectiv:
− prestările anumitor servicii de natură financiar-bancară;
− operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de servicii în legătură cu operaţiunile de asigurare
şi/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operaţiuni;
− arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, acordarea unor drepturi reale asupra unui bun imobil,
precum dreptul de uzufruct şi superficia, cu plată, pe o anumită perioadă;
− livrarea de construcţii / părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a oricăror alte terenuri.
Platitor de impozit pe venitul din salarii si contribuții sociale obligatorii –

Conditie: are angajati
1.3. Condițiile legale privind respectarea confidențialității.

Expertul fiscal, împreună cu colaboratorii lui, răspunde de respectarea principiului deontologic al secretului profesional, cu excepţia
cazurilor prevăzute de lege.
Acest principiu constituie o caracteristică esenţială a unei activități organizată şi responsabilă, situându-i pe expertul fiscal printre
confidenţii clientului.
Faptele implicate în secretul profesional au o cuprindere largă, incluzându-le nu numai pe cele încredinţate de clienţi, ci şi pe cele de
care s-a luat cunoştinţă prin intermediul lucrărilor executate.
In procedul de identificare a solutiilor specifice solicitarii clientului, expertul fiscal poate apela la serviciile unei terte parti, in functie de
situatia concreta in care se afla.
Indiferent de situatia concreta in care se afla, expertul fiscal trebuie sa respecte secretul profesional si sa nu divulge informatiile in
posesia carora intra, sub nicio forma, tertilor.
Acesta poate fi:
- angajat al clientului sau al unităţii patrimoniale unde expertul fiscal este salariat;
- liber-profesionist.
In cazul in care este angajat, solicitarea tertilor se poate face in functie de limitele impuse prin intelegerea de confidentialitate semnata
cu angajatorul. De cele mai multe ori va putea comunica direct cu colegii din departament sau cu tertii angajati prin contract sa presteze
servicii de acelasi fel care, la randul lor, au semnat contracte de confidentialitate. Chiar si in aceste cazuri, comunicarea va fi limitata la
solicitarea expresa a conducatorului societatii.
In cazul in care este liber profesionist, comunicarea informatiilor puse la dispozitie de client nu se va face decat propriilor angajati sau
parteneri cu care, la randul lor, au incheiat, in cadrul entitatii, contracte de confidentialitate. Interventia unui eventual tert (un alt
specialist, o alta sociatate, un avocat) se poate face doar cu incuviintarea expresa a clientului.
In cazul in care este salariat al unui profesionist, comunicare se va face cu seful direct si cel mult colegii implicati in proiect. Nu se va
apela la solutiile tertilor decat cu acordul expres al clientului.
In concluzie, confidentialitatea este un aspect extrem de important al relatiei dintre clienti si expert.
Cu respectarea conditiilor de mai sus, lucrarea poate fi delegata in interiorul aceleiasi structuri: departament, societate.
2. Determinarea categoriilor de impozite și taxe datorate de contribuabil
2.1. Identificarea impozitelor și taxelor datorate de către client în funcție de specificul activității desfăşurate efectiv de acesta
Domeniul misiunii se referă la categoriile de impozite şi taxe care fac obiectul misiunii: impozitul pe profit, impozitul pe venit, TVA,
accizele, impozitele şi taxele locale, etc.
Obiectivele misiunii se stabilesc în funcţie de natura misiunii, de regimul (statutul) fiscal atribuit întreprinderii-client şi de categoriile de
impozite şi taxe la care este supus contribuabilul.
Tipuri de organizare a activitatii economice:

☟ societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice,
☟ persoane juridice fără scop patrimonial,
☟ Subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate,
☟ subunitățile fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate,
☟ persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venit.
Tipologia entităților fără scop patrimonial

Asociaţii
Fundaţii sau alte organizaţii de acest fel
Partide politice
Patronate
Organizații sindicale
Unități de cult
Asociaţiile de proprietari
Societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice, subunitățile fără personalitate juridică, persoane juridice fără scop
patrimonial
❏ Impozitarea directa:
Impozit pe profit
Impozit pe venitul microîntreprinderilor
Platitor de impozit specific unor activitati
Cota standard de impozitare a societatilor (Impozit pe profit) 16%

Impozitarea societatilor cu venituri < 1.000.000 euro (microintreprinderi) 1%, 3% din venituri
Impozitarea cluburilor sau cazinourilor Maximul dintre 16% din profit sau 5% din
venituri
Impozitarea jocurilor de noroc 16% din profit + 2% totalul taxelor de participare încasate (3% video loterie)
Impozitarea instituțiilor de credit 16% din profit + 0.2%/0,4% din activele financiare
Impozitarea reprezentanțelor 18.000 lei
❏ Impozitul pe venitul nerezidenților
Cota standard de impozitare 16%

Dividende primite de un nerezident (Cota standard) - Trebuie avute în vedere CEDI 5%
Dobânzi primite de un nerezident (Cota standard) - Trebuie avute în vedere CEDI 16%
Redevențe primite de un nerezident (Cota standard) - Trebuie avute în vedere CEDI 16%
Persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venit
Impozitarea directa:
Datorează impozit pe venit toate PF rezidente (române sau străine) care realizează, în anumite condiţii, venituri pe teritoriul României
şi/sau în străinătate.
Persoana fizică rezidentă îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii (art. 7 pct. 28 Cod Fiscal):
− are domiciliul în România;
− centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
− este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de
12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
− este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.
Cota standard de impozitare 10%

Contribuția de asigurări sociale (CAS) 25%
Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) 10%
Contribuția de asiguratorie pentru muncă (CAM) 2,25%
Cota de impozitare pe tranzacții imobiliare 0% valoarea proprietății < 450.000 lei
3% valoarea proprietății > 450.000 lei
Obligatii fiscale comune

❏ Taxa pe valoarea adaugata
Cotă standard 19%

Cote reduse 9%, 5%
❏ Accizele
• taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului unor produse, fiind venituri datorate la bugetul statului.
• Legislația din România privind accizele este aliniată cu reglementările europene în materie (Directiva 2008/118).
❏ Impozitele locale
• impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri;
• impozitul pe teren și taxa pe teren;
• impozitul pe mijloacele de transport;
• taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor;
• taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;
• impozitul pe spectacole;
• taxele speciale;
• alte taxe locale.
2.2. Stabilirea unui vector fiscal eficient conform legislaţiei în vigoare
Vectorul fiscal reprezinta totalitatea tipurilor de obligații fiscale pentru care există obligații de declarare cu caracter permanent.
Formulare specifice:
− formularul 070 Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoanele fizice care
desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere (OPANAF 3698/2015) - în cazul PFA, II, IF
− formularul 010 Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoane juridice, asocieri
și alte entități fără personalitate juridică (OPANAF 3698/2015 modificat prin OPANAF 511/2017), în cazul SRL, SRL-D.
− formularul 700 - Declaraţie pentru înregistrarea/modificarea în mediu electronic a categoriilor de obligaţii fiscale declarative
înscrise în vectorul fiscal conform cu OPANAF nr. 2372/01.08.2017 - depunere electronica
CATEGORII de obligaţii fiscale de declarare:

− taxa pe valoarea adăugată;
− impozitul pe profit;
− impozitul pe veniturile microintreprinderilor;
− accizele;
− impozitul pe venitul din salarii şi pe venituri asimilate salariilor;
− impozitul pe reprezentanţă;
− contribuţia de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care au calitatea de salariaţi
− contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele fizice care au calitatea de salariaţi;
− contribuţia asiguratorie pentru muncă;
− redevenţele miniere;
− redevenţele petroliere;
− contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii;
− impozitul pe monopolul natural din sectorul energiei electrice şi al gazului natural;
− impozitul asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementarii preţurilor din sectorul gazelor naturale;
− impozitul pe veniturile din activităţile de exploatare a resurselor naturale, altele decât gazele naturale;
− taxe datorate potrivit legislaţiei din domeniul jocurilor de noroc;
• impozit specific unor activităţi.
2.3 Forma și conținutul declarației de înregistrare fiscală (art. 86)
Declarația de înregistrare fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de organul fiscal central și este
însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta.
Declarația de înregistrare fiscală cuprinde datele de identificare a contribuabilului/plătitorului, datele privind vectorul fiscal, datele privind
sediile secundare, datele de identificare a împuternicitului, datele privind situația juridică a contribuabilului/plătitorului, precum și alte
informații necesare administrării creanțelor fiscale. Forma acestei declarații este reglementată prin ordin al președintelui ANAF. Pentru
anul 2020, formularele de înregistrare fiscală sunt următoarele:
☟ 010 „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoane juridice, asocieri și alte
entități fără personalitate juridică”;
☟ 015 „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru contribuabilii nerezidenți care nu au
sediu permanent în România”;
☟ 016 „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoanele juridice străine care au
locul de exercitare a conducerii efective în România”;
☟ 020 „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoane fizice române și străine care dețin cod numeric
personal”;
☟ 030 „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoane fizice care nu dețin cod
numeric personal”;
☟ 040 „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru instituții publice”;
☟ 050 „Cerere de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal al contribuabilului;
☟ 060 „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru sediile secundare”;
☟ 061 „Declarație privind sediile secundare”;
☟ 070 „Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoanele fizice care desfășoară
activități economice în mod independent sau exercită profesii libere”;
☟ 700 „Declarație pentru înregistrarea/modificarea în mediu electronic a categoriilor de obligații fiscale declarative înscrise în
vectorul fiscal”.
2.4.Modalitățile de înregistrare fiscală
Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscal,
după cum urmează:
a) pentru persoanele juridice, precum și pentru asocieri și alte entități fără personalitate juridică, cu excepția celor prevăzute la punctul
următor – codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;
b) pentru persoanele fizice și juridice, precum și pentru alte entități care se înregistrează potrivit legii speciale la registrul comerțului –
codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale;
c) pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, cu excepția celor
prevăzute la lit. b) – codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;
d) pentru persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la lit. c) – codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
e) pentru persoanele fizice care nu dețin cod numeric personal – numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal.
Cu excepția cazului în care prin lege se prevede altfel, atribuirea codului de identificare fiscală se face exclusiv de către organul fiscal
central, pe baza declarației de înregistrare fiscală.
2.5 Termenul de depunere a declarației de înregistrare fiscală
Declarația de înregistrare fiscală se depune în 30 de zile de la:

☟ data înființării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor și al altor entități fără personalitate juridică;
☟ data stabilirii în România, în cazul persoanelor juridice străine care au locul exercitării conducerii efective în România;
☟ data începerii activității pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent;
☟ data obținerii primului venit sau dobândirii calității de angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice de mai sus;
☟ data obținerii primului venit, în cazul persoanelor fizice și juridice nerezidente care nu au un sediu permanent sau o reprezentanță în
România.
Exemplu
Declarația de înregistrare fiscală pentru o societate nou-înființată se depune în termen de 30 de zile de la data înființării, conformart. 82
alin. (6) din Codul de procedură fiscală.
Odată cu înregistrarea la registrul comerțului  Pentru comercianți
Ca urmare a depunerii declarației de înregistrare fiscală -  Pentru persoanele juridice române;

Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de  Pentru asocierile și alte entități fără personalitate juridică;
mențiuni/Declarație de radiere pentru persoane juridice,  Pentru deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a
asocieri și alte entități fără personalitate juridică (OPANAF medicamentelor, persoane juridice române;
3725/2017) - formularul 010*  Pentru reprezentanții legali ai deținătorilor autorizațiilor de
punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane
juridice române.
Ca urmare a depunerii declarației de înregistrare fiscală -  Pentru persoanele fizice române și străine care desfășoară
Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni activități economice în mod independent sau exercită profesii
pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice libere si nu au obligația înregistrării in registrul comerțului
în mod independent sau exercită profesii libere - formular
070*
Ca urmare a depunerii declarației de înregistrare fiscală -  Pentru persoanele fizice care obțin venituri din valorificarea
Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni drepturilor de proprietate intelectuala (pentru care plățile
pentru persoanele fizice române și străine care dețin cod anticipate se fac prin reținere la sursă de către plătitorii de
numeric personal (OPANAF 3725/2017) – formularul 020* venituri)
 Pentru persoanele fizice care au calitatea de angajator

Ca urmare a depunerii declarației de înregistrare fiscală -  Se completează de persoanele fizice care nu dețin cod
Declarația de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni numeric personal , altele decât cele care desfășoară în mod
pentru persoanele fizice care nu dețin cod numeric independent activități economice sau exercită profesii libere.
personal (OPANAF 3725/2017) - formular 030*
Ca urmare a depunerii Cererii de înregistrare a domiciliului  Pentru contribuabilul care își schimbă domiciliul fiscal
fiscal al contribuabilului (OPANAF 3725/2017) - formular declarat anterior.
050*
La data depunerii primei declarații de venit  Pentru persoanele fizice supuse impozitului pe venit, cu
excepția celor prezentate mai sus
Ca urmare a depunerii declarației de înregistrare fiscală -  Pentru contribuabilii nerezidenți, alții decât persoanele fizice,
Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de care nu au sediul permanent în România dar care au obligații
mențiuni/Declarație de radiere pentru contribuabilii fiscale, potrivit legilor speciale
nerezidenți care nu au sediu permanent în România
(OPANAF 3725/2017) – formularul 015*  Pentru contribuabili nerezidenți stabiliți în spațiul comunitar,
care se înregistrează în scopuri de TVA direct, în temeiul
dispozițiilor art. 316 alin.(4) sau (6) din Codul fiscal, sau prin
reprezentant fiscal.
Ca urmare a depunerii declarației de înregistrare fiscală -  Pentru contribuabilii persoane juridice care au locul de
Declarație de înregistrare fiscală/ Declarație de mențiuni/ exercitare a conducerii efective în România
Declarație de radiere pentru persoanele juridice străine care
au locul de exercitare a conducerii efective în România
(OPANAF 3725/2017) – formularul 016*
OBTINEREA REZIDENTEI FISCALE IN ROMANIA
Ordinul nr. 1099/2016 reglementează unele aspecte privind rezidența în România a persoanelor fizice care vor fi sintetizate mai jos.
În primul rând, trebuie avute în vedere principalele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenței în România a unei
persoane fizice care sosește în România sunt următoarele:
 domiciliul în România;
 locuința permanentă din România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată sau care rămâne, disponibilă
oricând pentru această persoană și/sau familia sa;
 centrul intereselor vitale amplasat în România;
 persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul
oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.
 Persoana fizică sosită în România care are o ședere în statul român o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de
zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat, are obligația completării
formularului "Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România".
Această persoană fizică nerezidentă trebuie să înregistreze la autoritatea fiscală competentă formularul menționat mai sus în 30 de zile
de la împlinirea termenului de 183 de zile de prezență în România
 Persoana fizică nerezidentă care a avut obligația completării formularului prevăzut mai sus, și care pleacă din țară pentru o perioadă
sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive,
are obligația completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România".
Alături de chestionarele prezentate mai sus există și două notificări, respectiv:

 "Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 și art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenției
de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și . . . . . . . . . ., de către persoana fizică sosită în România și care are o
ședere mai mare de 183 de zile";
 "Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 și art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenției
de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și . . . . . . . . . ., de către persoana fizică plecată din România pentru o
perioadă mai mare de 183 de zile".
Persoanele fizice considerate a avea rezidența în România vor fi supuse impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă,
atât din România, cât și din afara României, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor anului în care aceștia devin
rezidenți în România.
2.6 Declararea filialelor și sediilor secundare (art. 85 CPF)

Contribuabilul/plătitorul are obligația de a declara organului fiscal central, în termen de 30 de zile, înființarea de sedii secundare.
Aceeași obligație declarativă și același termen apare și în situația în care contribuabilul/plătitorul, cu domiciliul fiscal în România, își
înființează filiale și sedii secundare în străinătate.
Prin sediu secundar se înțelege un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea contribuabilului/plătitorului, cum ar fi
birou, magazin, atelier, depozit și altele asemenea. Prin sediu secundar se înțelege și un șantier de construcții, un proiect de construcție,
ansamblu sau montaj ori activități de supervizare legate de acestea, numai dacă șantierul, proiectul sau activitățile durează mai mult de 6
luni.
Contribuabilul/plătitorul care înregistrează sediile secundare ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor nu are obligația
declarării acestor sedii.
Declaratii specifice:
☟ Contribuabilii care au înfiinţat sedii secundare care au sub 5 salariaţi au obligaţia să le declare prin completarea Declaraţiei
privind sediile secundare – formular 061 (Ordinul ANAF 3725/2017)
☟ Contribuabilii care au înfiinţat sedii secundare cu minimum 5 salariaţi au obligaţia să solicite înregistrarea fiscală la organul
fiscal în a cărui rază teritorială se află punctul de lucru prin depunerea Declaraţiei de înregistrare fiscală/Declaraţie de
menţiuni/Declaraţie de radiere pentru sediile secundare - formularului 060, însoţită de o copie a certificatului de înregistrare
fiscală a contribuabilului de care aparţine sediul secundar şi de copii ale documentelor doveditoare ale informaţiilor înscrise în
declaraţie. Aceste documente nu se depun dacă organul fiscal deţine documente doveditoare ale informaţiilor înscrise în
declaraţie de la contribuabil sau alte autorităţi ori instituţii publice. [Ordinul ANAF 3725/2017, Legea 207/2015 articolul 33
alineatul (2)]
2.7 Modificările ulterioare înregistrării fiscale
Modificările ulterioare ale datelor din declarația de înregistrare fiscală trebuie aduse la cunoștință organului fiscal central, în termen de
15 zile de la data producerii acestora prin depunerea declaratiei de mentiuni.
☟ Formularul 010 - Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni/Declarație de radiere pentru persoane juridice,
asocieri și alte entități fără personalitate juridică (OPANAF 3725/2017).
☟ Formularul 700 - Declarație pentru înregistrarea/modificarea în mediu electronic a categoriilor de obligații fiscale declarative
înscrise în vectorul fiscal
Trebuie menționat că formularul 700 este destinat exclusiv declarării prin mijloace electronice de transmitere la distanță a
mențiunilor privind vectorul fiscal. Se completează și se transmite ori de câte ori contribuabilii/plătitorii solicită, ulterior
înregistrării fiscale, înregistrarea în vectorul fiscal a unor categorii de obligații fiscale sau modificarea categoriilor de obligații
fiscale declarative înscrise inițial în vectorul fiscal. Declarația nu se depune pentru modificarea sistemului anual/trimestrial de
declarare și de plată a impozitului pe profit de către contribuabilii plătitori de impozit pe profit și pentru efectuarea opțiunii de
modificare a anului fiscal.
În cazul modificărilor intervenite în datele declarate inițial și înscrise în certificatul de înregistrare fiscală, contribuabilul/plătitorul
depune, odată cu declarația de mențiuni, și certificatul de înregistrare fiscală, în vederea anulării acestuia și eliberării unui nou certificat.
2.8 Radierea înregistrării fiscale

Radierea înregistrării fiscale reprezintă activitatea de retragere a codului de identificare fiscală și a certificatului de înregistrare fiscală.
Conform art. 90 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, la încetarea activității, persoanele sau entitățile înregistrate fiscal prin declarație
de înregistrare fiscală trebuie să solicite radierea înregistrării fiscale, prin depunerea unei declarații de radiere. Formularul se depune în
termen de 30 de zile de la încetarea calității de subiect de drept fiscal și trebuie însoțită de certificatul de înregistrare fiscală în vederea
anulării acestuia. Radierea înregistrării fiscale se poate efectua și din oficiu, de către organul fiscal, ori de câte ori acesta constată
îndeplinirea condițiilor de radiere a înregistrării și nu s-a depus declarație de radiere.
Codul de identificare fiscală retras ca urmare a radierii înregistrării fiscale poate fi utilizat ulterior radierii numai pentru îndeplinirea, de
către succesorii persoanelor/entităților care și-au încetat existența, a obligațiilor fiscale aferente perioadelor în care persoana/entitatea a
avut calitatea de subiect de drept fiscal.
3.Identificarea metodologiei specifice
3.1. Identificarea legislației privind calcul impozitelor și taxelor în funcţie de tipul acestora.
Cadrul legal fiscal în România

• Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
• HG nr. 1/2016 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
• Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activitati
• Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
• Legislatia UE
• Jurisprudenta Curtii de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)
PRELUCRAREA FISCALĂ A INFORMAŢIEI
Procedura stabilirii și declarării impozitelor și taxelor
1. Forma și conținutul declarației fiscale
Prin declarație de impunere sau prin decizie de impunere emisă de organul fiscal se stabilesc creanțele fiscale.
Codul de procedură fiscală prevede la art. 102 că declarația fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit
de organul fiscal. În declarația de impunere, contribuabilul/plătitorul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru
este prevăzut de lege.
Contribuabilul/plătitorul are obligația de a completa declarația fiscală înscriind corect, complet și cu bună-credință informațiile
prevăzute de formular, corespunzătoare situației sale fiscale. Declarația fiscală se semnează de contribuabil/plătitor sau, după caz, de
reprezentantul legal ori împuternicitul acestuia. Obligația de semnare a declarației fiscale se consideră a fi îndeplinită și în următoarele
situații:
 în cazul transmiterii declarației fiscale prin sistemul electronic de plăți;
 în cazul transmiterii declarației fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanță.
În ceea ce privește creanțele fiscale administrate de organul fiscal central, prin ordin al președintelui ANAF se pot stabili tipurile de
creanțe fiscale pentru care organul fiscal poate transmite contribuabilului/plătitorului formularele de declarare a creanțelor fiscale,
instrucțiunile de completare a acestora, alte informații utile, precum și plicurile pre adresate. În acest caz, contravaloarea corespondenței
se suportă de către organul fiscal central.
Declarația fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunică prin poștă cu confirmare de primire (dacă este
permisă trimiterea ei și prin alte mijloace decât cele electronice). De asemenea, poate fi transmisă prin mijloace electronice sau prin
sisteme electronice de transmitere la distanță stabilite prin ordin al președintelui ANAF. Anumite declarații nu pot fi transmise decât prin
mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanță (cum ar fi declarația 112 sau declarația unică).
În ceea ce privește corectarea declarațiilor fiscale, Codul de procedură fiscală prevede la art. 105 că declarația de impunere poate fi
corectată de către contribuabil/plătitor, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale. Declarația
informativă poate fi corectată de către contribuabil/plătitor indiferent de perioada la care se referă. Aceste declarații pot fi corectate prin
depunerea unei declarații rectificative. În cazul taxei pe valoarea adăugată, corectarea erorilor din deconturile de taxă se realizează
potrivit prevederilor Codului fiscal. Erorile materiale din decontul de taxă pe valoarea adăugată se corectează potrivit procedurii
aprobate prin ordin al președintelui ANAF.
Declarația de impunere nu poate fi depusă și nu poate fi corectată după anularea rezervei verificării ulterioare. În situația în care în
timpul inspecției fiscale contribuabilul/plătitorul depune sau corectează declarația de impunere aferentă perioadelor și creanțelor fiscale
ce fac obiectul inspecției fiscale, aceasta nu va fi luată în considerare de organul fiscal.
Exemplu:
O persoană fizică autorizată va depune decontul de TVA (declarația 300) folosind codul unic de înregistrare a activității independente.
O persoană fizică autorizată va depune declarația unică se depune folosind codul numeric personal.
2. Prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale

Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel (Codul
de procedură fiscală art. 110). Termenul de prescripție a dreptului prevăzut anterior începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor
celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel.
Dreptul de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de
legea penală. Termenul de 10 ani curge de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune sancționată ca atare printr-o hotărâre
judecătorească definitivă.
Termenele de prescripție se întrerup (art. 111 CPF):
☟ în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
☟ la data depunerii de către contribuabil/plătitor a declarației de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
☟ la data la care contribuabilul/plătitorul corectează declarația de impunere sau efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a
creanței fiscale datorate.
Termenele de prescripție se suspendă (art. 111 CFP):
☟ în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
☟ pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale / verificării situației fiscale personale și data emiterii deciziei de
impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale / verificării situației fiscale personale, în condițiile respectării duratei legale de
efectuare a acestora;
☟ pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale / verificării situației fiscale personale;
☟ pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv și data reactivării acestuia.
3. Sarcina probei
Contribuabilul/plătitorul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate
organului fiscal (art. 73 alin. (1) și (2) CPF). Organul fiscal are sarcina de a motiva actele administrative fiscale emise pe bază de probe
sau constatări proprii.
Constituie probe folosite la stabilirea bazei de impozitare documentele justificative și evidențele contabile ale
contribuabilului/plătitorului, precum și alte acte doveditoare, în cazul în care există.
4. Estimarea bazei de impunere
Organul fiscal stabilește baza de impozitare și creanța fiscală aferentă prin estimarea rezonabilă a bazei de impozitare, folosind orice
probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă (art. 106 alin. (1) CPF).
Cazuri de stabilire prin estimare a bazei de impozitare sunt următoarele:
– organul fiscal nu poate determina situația fiscală corectă și constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau
documentele și informațiile prezentate în cursul controlului fiscal sunt incorecte sau incomplete;
– evidențele contabile sau fiscale, declarațiile fiscale sau documentele nu există ori nu sunt puse la dispoziția organelor fiscale.
De asemenea, nedepunerea declarației de impunere dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a creanțelor fiscale
prin decizie de impunere. Stabilirea din oficiu a creanței fiscale se face prin estimarea bazei de impozitare. Organul fiscal procedează la
estimarea creanței fiscale ori de câte ori informațiile deținute de organul fiscal nu permit estimarea bazei de impozitare.
Procedura stabilirii și declarării impozitelor și taxelor

1. Inspecția fiscală
Conform art. 113 din Codul de procedură fiscală, inspecția fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalității și
conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii îndatoririlor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către
contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și
a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale.
În scopul efectuării inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală procedează la:
 examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului;
 verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă și fiscală a
contribuabilului/plătitorului;
 analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse și,
după caz, a descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legislației fiscale;
 verificarea, constatarea și investigarea fiscală a actelor și faptelor rezultând din activitatea contribuabilului/plătitorului supus
inspecției sau altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii
obligațiilor prevăzute de legislația fiscală și contabilă;
 solicitarea de informații de la terți;
 verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile ori unde se află bunurile impozabile;
 solicitarea de explicații scrise de la reprezentantul legal al contribuabilului/plătitorului sau împuternicitul acestuia ori de la
persoanele desemnate să dea informații (prevăzute la art. 124 alin. (1) din Codul de procedură fiscală), după caz, ori de câte ori
acestea sunt necesare în timpul inspecției fiscale, pentru clarificarea și definitivarea constatărilor;
 informarea reprezentantului legal al contribuabilului/plătitorului sau a împuternicitului acestuia, după caz, cu privire la
constatările inspecției fiscale, precum și discutarea acestora;
 stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferențelor datorate în plus sau în minus, după caz, față de obligația fiscală principală
declarată de către contribuabil/plătitor și/sau stabilită, după caz, de organul fiscal;
 sancționarea potrivit legii a faptelor reprezentând încălcări ale legislației fiscale și contabile constatate și dispunerea de măsuri
pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale și contabile;
 dispunerea măsurilor asigurătorii în condițiile legii;
 aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.
Formele inspecției fiscale

În ceea ce privește inspecția fiscală, art. 115 alin. (1) din Codul de procedură fiscală menționează că putem vorbi despre următoarele
forme:
 inspecția fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligațiilor fiscale și a altor
obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;
 inspecția fiscală parțială, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligații
fiscale, precum și a altor obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă
de timp determinată.
Este important de menționat că organul de inspecție fiscală stabilește pe baza analizei de risc care dintre cele două forme o aplică
contribuabilului. Totodată, selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție
fiscală, în funcție de nivelul riscului. Acesta se stabilește pe baza analizei de risc.
Metode de control sunt, conform art. 116 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, următoarele:
 inspecția prin sondaj, care constă în verificarea selectivă a perioadelor impozabile, documentelor și operațiunilor semnificative
care stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale;
 inspecția exhaustivă, care constă în verificarea tuturor perioadelor impozabile, precum și a documentelor și operațiunilor
semnificative care stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale;
 inspecția electronică, ce constă în verificarea contabilității și a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode
de analiză, evaluare și testare asistate de instrumente informatice specializate.
Avizul de inspecție fiscală

Codul de procedură fiscală menționează la art. 122 alin. (1) și (2) că înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală
are obligația să înștiințeze, în scris, contribuabilul/plătitorul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui
aviz de inspecție fiscală. Acesta se comunică contribuabilului/plătitorului, înainte de începerea inspecției fiscale, astfel:
 cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
 cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili/plătitori.
Potrivit art. 122 alin. (4) din același act normativ, avizul de inspecție fiscală se comunică la începerea inspecției fiscale în următoarele
situații:
☟ în cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvență;
☟ în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale;
☟ pentru extinderea inspecției fiscale la alte perioade sau creanțe fiscale decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial;
☟ în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației;
☟ în cazul unor cereri ale contribuabilului/plătitorului pentru a căror soluționare, ca urmare a analizei de risc, este necesară
efectuarea inspecției fiscale.
Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, la sediul contribuabilului, care trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și
logistica necesară desfășurării inspecției fiscale. Dacă nu există sau nu poate fi pus la dispoziție un spațiu de lucru adecvat pentru
derularea inspecției fiscale, activitatea de inspecție se poate desfășura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun
acord cu contribuabilul.
Durata inspecției fiscale

Conform art. 126 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organul de inspecție fiscală,
în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de:
− 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum și pentru contribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime;
− 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;
− 45 de zile pentru ceilalți contribuabili.
Amânarea sau suspendarea inspecției fiscale

Amânarea inspecției fiscale poate fi realizată la cererea contribuabilului. Acesta poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate,
amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge prin decizie emisă de conducătorul activității de
inspecție fiscală, care se comunică contribuabilului. În cazul în care cererea de amânare este admisă, în decizie se menționează și data la
care a fost reprogramată inspecția fiscală.
Suspendarea inspecției fiscale poate fi realizată de conducătorul acesteia, ea fiind întreruptă până la data la care încetează motivul care a
dus la suspendare, dar nu mai mult de 6 luni de la data suspendării.
Conform art. 127 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, suspendarea unei inspecții fiscale se poate realiza în oricare dintre următoarele
situații și numai dacă apariția acesteia împiedică finalizarea inspecției fiscale:
☟ pentru desfășurarea unuia sau mai multor controale încrucișate în legătură cu actele și operațiunile efectuate de
contribuabilul/plătitorul supus inspecției fiscale;
☟ pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organul de inspecție fiscală, inclusiv în situația în care acestea privesc
elaborarea și prezentarea dosarului prețurilor de transfer;
☟ pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
☟ pentru efectuarea unei expertize, potrivit art. 63;
☟ pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realității unor tranzacții;
☟ pentru solicitarea de informații sau documente de la autorități, instituții ori terți, inclusiv de la autorități fiscale din alte state, în
legătură cu obiectul inspecției fiscale;
☟ pentru finalizarea unor acțiuni de control fiscal efectuate în condițiile legii la același contribuabil/plătitor care pot influența
rezultatele inspecției fiscale;
☟ pentru efectuarea verificărilor la ceilalți membri ai grupului fiscal unic, definit potrivit Codului fiscal;
☟ atunci când, în scopul valorificării informațiilor rezultate din alte acțiuni de inspecție fiscală sau obținute de la alte autorități ori
de la terți, se impune începerea de îndată a unei inspecții fiscale la un alt contribuabil/plătitor;
☟ în alte cazuri temeinic justificate.
Rezultatul inspecției fiscale

Conform art. 131 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală, rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de
inspecție fiscală, în care se prezintă constatările organului de inspecție fiscală din punct de vedere faptic și legal și consecințele lor
fiscale. Raportul de inspecție fiscală se întocmește la finalizarea inspecției fiscale și cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele
și obligațiile fiscale verificate.
2. Controlul inopinat
Conform art. 134 din Codul de procedură fiscală, controlul inopinat poate fi realizat de către organul fiscal fără înștiințarea prealabilă a
contribuabilului/plătitorului și constă în:
 verificarea faptică și documentară, în principal, ca urmare a unor informații cu privire la existența unor fapte de încălcare a
legislației fiscale;
 verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale unui contribuabil/plătitor, în corelație cu cele deținute de persoana sau
entitatea supusă unui control fiscal, denumită control încrucișat;
 verificarea unor elemente ale bazei de impozitare sau cu privire la situația fiscală faptică, precum și constatarea, analizarea și
evaluarea unui risc fiscal specific.
Durata efectuării controlului inopinat nu poate fi mai mare de 30 de zile.
3. Verificarea situației fiscale personale de către organul fiscal central

Conform art. 138 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal central are dreptul să efectueze o verificare fiscală a
ansamblului situației fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit. Pentru aceasta, organul fiscal central efectuează
următoarele activități preliminare:
 analiza de risc pentru stabilirea riscului de neconformare la declararea veniturilor impozabile pentru un grup de persoane fizice
sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituții ori autorități publice. Riscul de neconformare la declararea veniturilor
impozabile aferent unei persoane fizice reprezintă diferența semnificativă între veniturile estimate în cadrul analizei de risc și
veniturile declarate de persoana fizică și/sau de plătitori pentru aceeași perioadă impozabilă. Diferența este semnificativă dacă
între veniturile estimate în cadrul analizei de risc și veniturile declarate de persoana fizică și/sau de plătitori este o diferență mai
mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai puțin de 50.000 lei.
 selectarea pe baza analizei de risc a persoanelor fizice care vor fi supuse verificării situației fiscale personale.
Înaintea desfășurării verificării situației fiscale personale, organul fiscal central are obligația să înștiințeze, în scris, persoana fizică
supusă verificării în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de verificare, procedură
asemănătoare inspecției fiscale. Acesta îi solicită persoanei fizice prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea
avizului de verificare, sub sancțiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situația sa fiscală.
Conform art. 138 alin. (16) și (17) din Codul de procedură fiscală, persoana fizică verificată trebuie informată pe parcursul desfășurării
operațiunii asupra constatărilor rezultate. Verificarea se efectuează o singură dată pentru impozitul pe venit și pentru fiecare perioadă
impozabilă.
Rezultatul se consemnează într-un raport scris în care se prezintă constatările din punct de vedere faptic și legal.
4. Verificarea documentară
Verificarea documentară constă în efectuarea unei analize de coerență a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, pe baza
documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum și pe baza oricăror informații și documente transmise de
terți sau deținute de organul fiscal, care au relevanță pentru determinarea situației fiscale (art. 148 alin. (2) CPF).
4
Procedura contestării actelor administrative fiscale
1. Termenul de depunere a contestației

Contestația este o cale administrativă de atac împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale. Codul de
procedură fiscală prevede la art. 270 că termenul de depunere a contestației este de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ
fiscal, sub sancțiunea decăderii. În cazul în care contestația nu este depusă la organul fiscal emitent, aceasta se înaintează, în termen de
cel mult 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. În cazul în care competența de soluționare nu
aparține organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestația se înaintează de către acesta, în termen de 5 zile de la
înregistrare, organului de soluționare competent. Dacă actul administrativ fiscal nu conține elementele prevăzute la art. 46 alin. (2) lit. i)
(posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația), contestația poate fi
depusă în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Exemplu: În urma unei inspecții fiscale efectuate la o societate înregistrată în România, organul fiscal a stabilit obligații fiscale
suplimentare în ceea ce privește TVA.
Termenul de depunere a contestației împotriva actului administrativ fiscal:
Contestația se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal.
Ce se poate contesta?
Art. 268 CPF:
Titlul de creanta - decizia de impunere
Raportul de inspectie fiscala (RIF) nu reprezinta un act administrativ fiscal in sine dar este parte integranta din decizia de impunere;
Decizia de impunere si RIF-ul se contesta impreuna.
Alte acte administrative fiscale:
– Deciziile privind solutionarea cererilor de rambursare TVA;
– Deciziile privind solutionarea cererilor de restituiri creante fiscale;
– Deciziile referitoare la obligatii fiscale accesorii
Studiu de caz:
In cadrul raportului de inspectie fiscala este stabilit in sarcina contribuabilului un impozit pe profit suplimentar, fiind calculate si
accesoriile aferente.
Decizia de impunere este emisa doar pentru principal, nu si pentru accesorii.
In procedura de contestare prealabila, ANAF admite in parte contestatia doar pentru creanta bugetara principala, aratand ca pentru
creantele accesorii nu este emisa o decizie de impunere.
Este corecta solutia ANAF? Ce actiuni poate promova contribuabilul?
Raspuns: art. 50 CPF: organul fiscal, din oficiu sau la cerere, emite un nou act administrativ fiscal, prin care desfiinteaza sau modifica in
mod corespunzator actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii
2. Retragerea contestației
Codul de procedură fiscală prevede la art. 271 alin. (1) că o contestație poate fi retrasă de către contestator până la soluționarea acesteia,
caz în care organul de soluționare competent comunică contestatorului decizia prin care se ia act de renunțarea la contestație. Conform
alin. (2) al aceluiași articol, prin retragerea contestației nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă contestație în interiorul termenului
general de depunere a acesteia.
3. Forma și conținutul contestației

Potrivit art. 269 din Codul de procedură fiscală, o contestație se formulează în scris și cuprinde:
 datele de identificare a contestatorului;
 obiectul contestației;
 motivele de fapt și de drept;
 dovezile pe care se întemeiază;
 semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia. Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau
juridică, se face potrivit legii.
Obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul
administrativ fiscal atacat. Contestația se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat și nu este supusă taxelor
extrajudiciare de timbru.
4. Suspendarea executării actului administrativ fiscal

Conform art. 278 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă
executarea actului administrativ fiscal. Contestatorul își păstrează dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în
temeiul Legii nr. 554/2004. Instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune, după cum urmează, de:
− 10%, dacă această valoare este de până la 10.000 lei;
− 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10.000 lei;
− 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100.000 lei;
− 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depășește 1.000.000 lei;
− 1.000 lei, dacă obiectul contestației nu este evaluabil în bani.
Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanțele de judecată în
baza prevederilor Legii nr. 554/2004, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate până la încetarea acesteia și obligațiile
fiscale nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală.
Plata impozitelor și taxelor
1. Reguli privind efectuarea plății

Codul de procedură fiscală prevede la art. 163 că plățile către organul fiscal se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor și al
altor instituții autorizate să deruleze operațiuni de plată. În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central și organul fiscal
local, debitorii efectuează plata acestora într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligațiile
fiscale datorate bugetului de stat și a unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligații fiscale.
În cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se
face în următoarea ordine:
− pentru toate impozitele și contribuțiile sociale cu reținere la sursă;
− pentru toate celelalte obligații fiscale principale;
− pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute mai sus.
2. Ordinea stingerii obligațiilor fiscale
În ceea ce privește stingerea obligațiilor fiscale, Codul de procedură fiscală prevede, la art. 165, că dacă un debitor datorează mai multe
tipuri de obligații fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligațiile, atunci se stinge obligația fiscală pe care o
indică debitorul sau în ordinea menționată mai sus, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
− toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii;
− obligațiile cu scadențe viitoare, la solicitarea debitorului.
Totuși, prin excepție, dacă vorbim de datorii către organele fiscale locale, se sting cu prioritate amenzile contravenționale individualizate
în titluri executorii, în ordinea vechimii, chiar dacă debitorul indică un alt tip de obligație fiscală.
În scopul stingerii obligațiilor fiscale, vechimea acestora se stabilește astfel:
− în funcție de scadență, pentru obligațiile fiscale principale;
− în funcție de data comunicării, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum și
pentru obligațiile fiscale accesorii;
− în funcție de data depunerii la organul fiscal a declarațiilor fiscale rectificative, pentru diferențele de obligații fiscale principale
stabilite de contribuabil/plătitor, în cazul în care legea prevede obligația acestuia de a calcula cuantumul obligației fiscale;
− în funcție de data primirii, în condițiile legii, a titlurilor executorii transmise de alte instituții.
Pentru beneficiarii unei eșalonări la plată, ordinea de stingere este următoarea:
− ratele de eșalonare și/sau, după caz, obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea valabilității eșalonării la plată;
− sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată, până la concurența cu suma eșalonată la plată sau până la
concurența cu suma achitată, după caz.
Conform prevederilor art. 156 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru
obligațiile fiscale accesorii, stabilite prin decizie potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării deciziei,
astfel:
☟ dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare,
inclusiv;
☟ dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare,
inclusiv.
3. Compensarea
Prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite,
taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit
sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe
cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică, inclusiv unitățile subordonate
acesteia. Prin sume de plată de la buget se înțeleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială trebuie să le
plătească unei persoane, inclusiv cele care rezultă din raporturi juridice contractuale, dacă acestea sunt stabilite prin titluri executorii.
Creanțele debitorului se compensează cu obligații datorate aceluiași buget, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile
datorate altor bugete, în mod proporțional.
6
Creanțele fiscale accesorii în cazul plății cu întârziere a impozitelor și taxelor
1. Dobânzi, penalități de întârziere și penalități de nedeclarare

Conform art. 173 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor
fiscale principale se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Dobânzile
Dobânda este o obligație fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale ca urmare a
neachitării la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale.
Conform art. 174 din Codul de procedură fiscală, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat
următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale
rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, acestea se datorează începând cu ziua imediat următoare
scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii ei, inclusiv. Nivelul dobânzii este de 0,02% pentru
fiecare zi de întârziere.
Penalitățile de întârziere
Penalitățile de întârziere sunt acele obligații fiscale accesorii reprezentând sancțiunea pentru neachitarea la scadență de către debitor a
obligațiilor fiscale principale. Conform art. 176 din Codul de procedură fiscală, acestea se calculează pentru fiecare zi de întârziere,
începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Nivelul penalității este de
0,01% pentru fiecare zi de întârziere.
Penalitățile de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor. Acestea nu se aplică pentru obligațiile fiscale principale pentru care
se datorează penalitate de nedeclarare potrivit art. 181 din același act normativ.
Penalitatea de nedeclarare
Conform art. 181 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de
contribuabil/plătitor și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizii de impunere, contribuabilul/plătitorul datorează o penalitate
de nedeclarare de 0,08% pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv,
din obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor și stabilite de organul de inspecție fiscală prin
decizii de impunere. Aplicarea penalității de nedeclarare nu înlătură obligația de plată a dobânzilor prevăzute de Codul de procedură
fiscală.
La cererea contribuabilului/plătitorului, penalitatea de nedeclarare se reduce cu 75% dacă obligațiile fiscale principale stabilite prin
decizie:
− se sting prin plată sau compensare până la termenul prevăzut de lege;
− sunt eșalonate la plată, caz în care reducerea se acordă la finalizarea eșalonării la plată.
Penalitatea de nedeclarare se majorează cu 100% în cazul în care obligațiile fiscale principale au rezultat ca urmare a săvârșirii unor
fapte de evaziune fiscală constatate de organele judiciare.
Există și un prag de semnificație de care se ține cont, în sensul că organul fiscal nu stabilește penalitatea de nedeclarare dacă aceasta este
mai mică de 50 lei. Penalitatea de nedeclarare nu se aplică dacă obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect rezultă
din aplicarea de către contribuabil/plătitor a unor prevederi ale legislației fiscale potrivit interpretării organului fiscal cuprinse în norme,
instrucțiuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului/plătitorului de către organul fiscal central.
Dobânzile și penalitățile de întârziere în cazul plăților efectuate prin decontare bancară

Nedecontarea de către instituțiile de credit a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data
debitării contului contribuabilului/plătitorului nu îl exonerează pe acesta de obligația de plată a sumelor respective și atrage pentru el
dobânzi și penalități de întârziere după termenul de 3 zile.
Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului general consolidat și nedecontate de instituțiile de credit, precum și a dobânzilor și
penalităților de întârziere, contribuabilul/plătitorul se poate îndrepta împotriva instituției de credit respective.
Dobânzile și penalitățile de întârziere în cazul compensării

În cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile și penalitățile de întârziere se calculează pentru perioada cuprinsă între data
scadentă și data stingerii, inclusiv.
Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și
exigibile.
Dobânzile și penalitățile de întârziere în cazul deschiderii procedurii insolvenței
Pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței se datorează dobânzi și penalități de
întârziere potrivit legii care reglementează această procedură.
Dobânzile și penalitățile de întârziere în cazul debitorilor pentru care s-a pronunțat o hotărâre de dizolvare
Pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a debitorului în registrul comerțului,
începând cu această dată nu se mai datorează și nu se calculează dobânzi și penalități de întârziere.
În cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă a fost desființat actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează
dobânzi și penalități de întârziere între data înregistrării în registrul comerțului a actelor de dizolvare și data rămânerii definitive a
hotărârii de desființare.
2. Majorările în cazul obligațiilor fiscale datorate bugetelor locale
La art. 183 alin. (1) și (2), Codul de procedură fiscală prevede că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a
obligațiilor fiscale principale datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere. Nivelul majorării de
întârziere este de 1% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de
lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Exemplu: În urma unei inspecții fiscale realizate la o societate în data de 18.05.N, se constată că aceasta nu a declarat la 25.03.N
obligațiile fiscale aferente impozitului pe profit în sumă de 32.000 lei. Suma este achitată la 01.07.N.
În perioada 25.03-01.07.N, contribuabilul a întârziat 98 de zile. Pentru fiecare zi de întârziere se percepe o dobândă de 0,02%, iar pentru
faptul că au existat sume nedeclarate la 25.03.N se aplică penalitatea de nedeclarare de 0,08%. Nu se poate aplica reducerea de 75%,
întrucât societatea nu s-a încadrat în termenul de la art. 156 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.
• Dobândă = 32.000 lei x 98 zile x 0,02%/zi = 627,20 lei
• Penalitate de nedeclarare = 32.000 lei x 98 zile x 0,08%/zi = 2.508,80 lei
Total accesorii = 627,20 lei + 2.508,80 lei = 3.136 lei
Contencios administrativ-fiscal
1. Legea contenciosului administrativ
Legea 207/2015 – Codul de procedura fiscala (“CPF”)

Procedura de drept comun pentru administrarea creantelor fiscale
Legea 554/2004 a contenciosului administrativ (“LCA”);

Dreptul comun pentru contestarea in instanta a actelor administrative fiscale
Codul civil (“CC”) si Codul de procedura civila (“CPC”)

Completeaza atat Codul de procedura fiscala cat si Legea contenciosului administrativ, in masura in care pot fi aplicate raporturilor
dintre contribuabili si autoritatile fiscale
Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,
pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim
poate fi atât privat, cât și public. (art. 1 alin. 1 Legea 554/2004)
Persoană vătămată este orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act
administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul
de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele
sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale
unor persoane fizice determinate.
Contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a
litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a
unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere
referitoare la un drept sau la un interes legitim;
Instantele de judecata competente material pentru actiunile de contencios fiscal:

• Prima instanta: tribunalele administrativ-fiscal (practic ele nu exista) pentru valori mai mici de 3 mil RON, si Curtea de Apel;
• Recurs: Curtea de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie
Instantele de judecata competente teritorial: exclusiv instanta de la sediul reclamantului
Procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrative

Potrivit prevederilor art. 281 alin. 2 CPF, deciziile emise în soluționarea contestației împreună cu actele administrative fiscale la care se
referă pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
Procedura de soluționare a acțiunii în contencios fiscal este reglementată de Legea nr. 554/2004, cele mai importante aspecte fiind
următoarele:
Termenul de introducere a acțiunii este de 6 luni de la data comunicării deciziei de soluționare a contestației. Daca organul competent
nu a soluționat contestația în termen de 6 luni de la înregistrarea acesteia, contribuabilul se poate adresa instanței de judecată în
termen de 6 luni de la expirarea termenului pentru soluționarea contestației (practic în termen de 1 an de la depunerea contestației
administrative);
Contribuabilul anexează la acțiune copia actelor administrative pe care le atacă (actul administrativ fiscal și decizia de soluționare a
contestației). În situația în care contestația administrativă nu a fost soluționată, contribuabilul va depune la dosar copia contestației
sale precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile;
Litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se
soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise care privesc taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de
contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. Hotărârea instanței de fond este supusă doar căii de atac a recursului, care
trebuie promovat în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii primei instanțe. Recursul se soluționează de secțiile de
contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă litigiul este, în fond, de competența tribunalului, și de Înalta Curte de
Casație si Justiție dacă în fond competența de soluționare a aparținut curților de apel.
Din punct de vedere teritorial, competența de soluționare a litigiilor revine instanțelor (tribunale sau curți de apel, conform celor de
mai sus) de la sediul contestatorului;
Acțiunea în contencios este supusă plații unei taxe de timbru în cuantum fix și nu în raport de valoarea actului administrativ fiscal
contestat.
Acțiunea în instanță poate fi formulată și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau
încheierea actului atacat, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care
acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu organul fiscal emitent;
Deși CPF nu conține reglementari exprese în acest sens, având în vedere principiile generale de drept procesual civil potrivit cărora
partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată (art. 453 Cod
Procedură Civilă) este firesc ca, în ipoteza soluționării favorabile a acțiunii contribuabilului, organele fiscale care au emis actele
atacate să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată suportate de contribuabil (taxa de timbru, onorariul expertului, onorariul
avocatului etc).
Expert fiscal
Modulul 4 – INVESTIGAREA FRAUDEI FINANCIARE ȘI FISCALE; EXPERTIZA CONTABILĂ-FISCALĂ PREROGATIVĂ A EXPERTULUI

CONTABIL
Expertiza contabilă – fiscală; competența și rolul expertului contabil

Expertiza contabilă și fiscală este este o misiune a profesiei contabile ce poate fi efectuatã numai de cãtre persoanele ce au dobândit calitatea de expert
contabil/fiscal în condiţiile legii, fiind înscrise, cu viza de exercitare a profesiei la zi, în Tabloul experţilor contabili, actualizat anual de cãtre CECCAR.
Expertul contabil este persoana ce efectueazã expertizele contabile și fiscale. El este persoana ce a dobândit aceastã calitate în condiţiile Ordonanţei nr.
65/1994 privind organizarea activitãţii de expertizã contabilã şi contabililor autorizaţi si deţine competenţe profesionale de a realiza misiunile specifice.
Rolul expertului contabil in misiunea de expertiza contabila judiciara nu este acela de a administra sau de a culege probe, ci de a elabora expertiza
contabilă fiscală judiciară în calitate de „probă ştiinţifică" administrată de organul judiciar care a dispus-o.
Expertul contabil poate avea el însuşi un rol activ în formularea obiectivelor (întrebărilor) şi întinderea expertizei contabile (în timp), putând emite
consideraţii (opinii) lămuritoare colaterale obiectivelor (întrebărilor) fixate de părţi.
Pagina 1
1. Competență legală a expertului contabil pentru desfășurarea expertizelor contabile – fiscale

Competența legală a expertului contabil/fiscal pentru desfășurarea expertizelor contabile -fiscale rezidă din art.6 din OG 65/1994, modificata prin Legea
nr 162/2017 unde, la alin d) se precizeaza: efectuează expertize financiar-contabile, inclusiv expertize financiar-contabile cu componentă fiscală, dispuse
de organele judiciare sau solicitate de persoanele fizice ori juridice în condițiile prevăzute de lege și de reglementările CECCAR;
Competenţa presupune deţinerea de către expertul contabil a cunoştinţelor temeinice necesare realizarii misiunii incredintate.
Expertul contabil trebuie să-și mențină nivelul de competență pe tot parcursul carierei sale profesionale și să nu efectueze decât lucrările pe care el însuși
le poate realiza avand in vedere cunostintete detinute si experienta dobandita.
Competenta expertului contabil are doua componente esentiale
a) Dobândirea competentei profesionale
b) Menținerea competenței profesionale
În funcție de competențele deținute, expertul contabil/fiscal, în misiunea de expertiză contabilă fiscală judiciară completează fișa de opțiuni cu cele 9
specializări prevăzute de Ordinul Ministerului Justiției nr 199/C/2010.
Pagina 1
2. Independența, obiectivitatea și scepticismul profesional

Independența cere expertului satisfacerea concomitenta a celor doua componente fundamentale :
a) independenta de spirit
b) independenta in aparentă
Independenta de spirit (in gandire) sau independenta de drept- reflecta starea expertului potrivit careia el considera ca poate indeplini o misiune in conditii
de integritate si cu obiectivitate. Este independenta rationamentului profesional. Independenta de spirit permite emiterea unei opinii fara a fi afectată de
influente care compromit judecata profesionala si care permite individului sa actioneze cu integritate și sa-si exercite obiectivitatea si scepticismul
profesional;
Independenta in aparenta (comportamentală) sau independenta de fapt- presupune ca o tertă persoană nu gaseste niciun motiv de natura comportamentala
sa puna la indoiala integritatea si obiectivitatea expertului.
Independenta în aparenta consta în evitarea faptelor si a situatiilor care sunt atât de importante încât o terta parte informata si rezonabila, care cunoaste
toate informatiile relevante, inclusiv masurile de protectie aplicate, ar concluziona în mod rezonabil ca integritatea, obiectivitatea sau scepticismul
profesional al firmei sau al unui membru al echipei de certificare au fost compromise.
Pagina 1
Obiectivitatea expertului contabil – acesta nu trebuie să își compromită raționamentele profesionale sau de afaceri în urma unei prejudecăți, unui
conflict de interese sau influenței necorespunzătoare a altor persoane. ( nu partinitor)
Scepticismul expertului contabil- inseamna ca acesta nu se poate increde in nimeni si in nimic pana cand nu este sigur de realitate.
3. Aplicarea standardului profesional nr. 35 în expertizele contabile – fiscale, de către experții contabili
În realizarea misiunii de expertiză contabilă fiscală, expertul contabil trebuie să respecte reglementările legale, procedurale și profesionale aplicabile,
respectiv:
− reglementări legale: Ordonanţa de Guvern nr.65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, modificatã prin Legea nr.
162/2017 privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate și de modificare a unor acte normative; Ordonanța
nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările și completările
ulterioare; Ordinul nr. 199/2010 pentru aprobarea Nomenclatorului specializarilor expertizei tehnice judiciare.
- reglementări procedurale: Cod Procedură Civilă și Cod Procedură Penală
- reglementări profesionale: ROF CECCAR; Standardul profesional nr 35; Normele 1044/2010 privind imbunatatirea activitatii de expertiza contabila judiciară
În realizarea misiunii, expertul contabil fiscal trebuie să respecte, conform Standardului profesional nr 35 următoarele norme de bază:
Pagina 1
a) norme de comportament profesional: Independenţa expertului contabil; Competenţa expertului contabil; Calitatea expertizelor contabile; Secretul profesional
şi confidenţialitatea expertului contabil; Acceptarea expertizelor contabile
b) Responsabilitatea efectuării expertizelor contabile;
c) norme de lucru: Dispunerea expertizelor contabile judiciare şi numirea experţilor contabili; Contractarea şi programarea expertizelor contabile; Delegarea şi
supravegherea lucrărilor privind expertizele contabile; Documentarea lucrărilor privind expertizele contabile;
d) norme de raportare: Redactarea raportului de expertiză contabilă fiscală; Semnarea și depunerea raportului de expertiză contabilă fiscală;
4. Rolul expertizei - Cod civil și cod procedură civilă

Conform Codului de Procedură Civilă- expertiza are rolul de a lămuri unele aspecte ce au condus la declanșarea litigiului așa cum prevede art.330 alin
(1): când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din
oficiu, unul sau 3 experți. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanță să aibă loc conform dispozițiilor
5. Rolul expertizei - Cod procedură penală

Conform Codului de Procedură Penală rolul expertizei este acela de a clarifica sau evalua fapte sau împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea
adevărului.
Pagina 1
Art.97 prevede:
− Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la
cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. (alin 1)
− Proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace:...e) înscrisuri, rapoarte de expertiză;Art.172 alin (1) Efectuarea unei expertize se dispune când
pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia
unui expert.(2) Expertiza se dispune, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, iar în cursul judecății se dispune de
către instanță, prin încheiere motivată (alin 2)
6. Evaziunea fiscală
Reprezintă totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul cărora, cei interesaţi sustrag, în totalitate sau în parte, materia lor impozabilă obligaţiilor
stabilite prin legile fiscale.
Mijloacele întrebuinţate pentru sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale se pot împărţi în două categorii:
− extrapolarea insuficienţei legislative sau chiar posibilităţile lăsate de legiuitor cu anumite intenţii;
− procedee ilicite
Evaziunea fiscală cunoaşte două forme de manifestare:
Pagina 1
− evaziune fiscală licită (realizată la adăpostul legii);

− evaziune fiscală ilicită (frauduloasă) sau fraudă fiscală.
Din punct de vedere spaţial se pot identifica:
− evaziunea fiscală la nivel naţional;
− evaziunea fiscală internaţională (de exemplu, frauda de tip „carusel”)
Evaziunea fiscală licită reprezintă sustragerea unei părţi din materia impozabilă, fără ca acest lucru să fie considerat contravenţie sau infracţiune
În România, evaziunea fiscală licită s-a realizat, adesea, pe baza:
− facilităţilor fiscale acordate de guvern: eşalonări, amânări sau scutiri la plata impozitelor şi taxelor, a majorărilor şi penalităţilor aferente acestora. Astfel, au
fost avantajaţi contribuabilii rău-platnici în defavoarea celor care au înţeles să-şi onoreze obligaţiile fiscale în termenele legale.
− omisiuni în reglementarea unor impozite şi taxe.
Evaziunea fiscală licită reprezintă sustragerea unei părţi din materia impozabilă, fără ca acest lucru să fie considerat contravenţie sau infracţiune
În România, evaziunea fiscală licită s-a realizat, adesea, pe baza:
− facilităţilor fiscale acordate de guvern: eşalonări, amânări sau scutiri la plata impozitelor şi taxelor, a majorărilor şi penalităţilor aferente acestora. Astfel, au
fost avantajaţi contribuabilii rău-platnici în defavoarea celor care au înţeles să-şi onoreze obligaţiile fiscale în termenele legale.
− omisiuni în reglementarea unor impozite şi taxe.
Pagina 1
Evaziunea fiscală ilicită, constă, în ascunderea ilegală, totală sau parţială, a materiei impozabile de către contribuabili, în scopul reducerii sau eliminării
obligaţiilor fiscale ce le revin.
Evaziunea fiscală ilicită se prezintă sub următoarele forme:
a. evaziunea tradiţională , care constă în sustragerea, parţială sau totală, de la plata obligaţiilor fiscale, fie prin întocmirea şi depunerea de documente
incorecte, fie prin neîntocmirea documentelor cerute de legislaţia în vigoare.
b. evaziunea juridică, constă în a ascunde adevărata natură a unui organism sau a unui contract pentru a scăpa de anumite consecinţe fiscale.
c. evaziunea contabilă, greu de identificat în practică, constă în a crea impresia unei evidenţe contabile corecte, utilizând documente false, în scopul creşterii
cheltuielilor, diminuării veniturilor, reducerii profitului impozabil şi, în consecinţă, a obligaţiilor fiscale datorate statului.
d. evaziunea prin evaluare, constă în diminuarea valorii stocurilor, supraestimarea amortismentelor şi provizioanelor în scopul deplasării profitului în viitor.
Frauda fiscală
Utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, care au ca efect deturnarea sau reținerea necuvenită de fonduri
Există trei elemente care stau la baza comiterii fraudelor, care pot fi rezumate sub forma unui „triunghi al fraudei :
− oportunitate
− justificare
− presiune financiară
Pagina 1
Fraude interne
Termenul de „fraudă” se referă la o acţiune cu caracter intenţionat întreprinsă de una sau mai multe persoane din rândul conducerii, al persoanelor
însărcinate cu guvernanţa1, al salariaţilor sau terţilor, acţiune care implică utilizarea înşelăciunii în scopul obţinerii unui avantaj incorect sau ilegal.
O altă definire a fraudei se refera la acte ilegale (ilicite) ce sunt caracterizate prin inselaciune, ascundere sau violare a increderii şi care nu sunt
dependente de aplicarea sau amenintarea cu forta fizica sau violenta. Indivizii şi entităţile comit aceste acte pentru a obtine bani, proprietati sau servicii,
pentru a evita plata sau pierderea de bani sau servicii, sau pentru a-si asigura un avantaj personal sau de afaceri2.
Conform dreptului comun, elementele de bază ale fraudei sunt:
- Există o declaraţie materială falsă, lucru conştientizat în momentul dării ei;
1
Guvernanţa organizaţiei reprezintă un ansamblu de procese şi structuri implementate de conducere pentru a informa, conduce, gestiona şi monitoriza activităţile organizaţiei pentru
atingerea obiectivelor acesteia (Morariu A., Suciu Gh., Stoian F., Audit intern şi guvernanţă corporativă, pag.460).
Guvernanta este termenul ce va fi utilizat pentru a descrie rolul persoanelor însărcinate cu supravegherea, controlul şi conducerea unei entităţi. Cei însărcinaţi cu guvernanta sunt
răspunzători, de obicei, de asigurarea că entitatea îşi atinge obiectivele, în ceea ce priveşte fiabilitatea raportării financiare, de eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor, respectarea
legislaţiei aplicabile, precum şi de raportarea către părţile interesate. Structurile însărcinate cu guvernanta includ conducerea numai atunci când aceasta desfăşoară astfel de funcţii.
(Manual de standarde internaţionale de audit şi control de calitate. Audit financiar 2009, Ed. Irecson, Bucureşti 2009)
2
Definiţie dată de Biroul Federal de Investigaţii (FBI). Tipurile de fraudă semnalate de acest organism sunt: frauda guvernamentală (un împrumut pentru un student), frauda în
sistemul asigurărilor de sănătate (de exemplu dubla facturare sau stabilirea unui diagnostic pentru care preţul consultaţiei nu este acoperit de asigurarea medicală, pacientul trebuind să
mai plătească din fondurile proprii o diferenţă); fraude economice (de exemplu telemarketing; asigurări, titluri de valoare; faliment; sisteme cum ar fi comisioane achitate în avans,
jocuri Ponzi sau jocuri piramidale; furt de identitate); frauda în cadrul unor instituţii financiare (de exemplu mită dată la bancă/dobânzi suplimentare; uz de fals; transferul de cecuri
între conturi pentru a crea în mod artificial şi fraudulos un sold mare al unuia dintre conturi; fraudă bancară; deturnare de fonduri/utilizarea unor fonduri în mod inadecvat).
Pagina 1
- Are la bază declaraţia falsă a victimei;

- Rezultă pagube;
- Are loc un furt de active sau al dreptului de utilizare a activelor;
- Se săvârşeşte o înşelăciune (declaraţii false, contabilitate falsă şi, în sprecial, tăinuirea de informaţii)
Faptele ilicite sunt definite ca fiind încălcări ale legislaţiei sau normelor fixate de stat, altele decât faptele frauduloase.
 Fapte ilicite cu impact direct. Anumite încălcări ale legislaţiei şi normelor au un impact financiar direct asupra anumitor solduri de conturi din situaţiile
financiare. De exemplu, o încălcare a legislaţiei fiscale afectează direct cheltuielile privind impozitul pe profit şi suma impozitelor pe profit datorate.
 Fapte ilicite cu impact indirect. Cea mai mare parte a faptelor ilicite afectează situaţiile financiare numai de manieră indirectă. De exemplu, dacă o
companie încalcă legislaţia privind protecţia mediului, atunci va exista un impact asupra situaţiilor financiare numai dacă se va aplica o amendă sau o
sancţiune.
Pagina 1
1. Tipologia fraudelor interne
Frauda internă care poate fi determinata de persoanele din interiorul entităţii care au capacitate de decizie, persoanele care au acces la activele mobile
sau lichide ale entităţii sau persoanele care au acces la intocmirea, cat şi la exercitarea controlului documentelor contabile.
2. Frauda la nivelul personalul

Frauda la nivelul personalul sau frauda cu asocierea angajaţilor este cea care implică doar angajaţii entităţii. Pot exista, de asemenea, înţelegeri secrete în
cadrul entităţii sau cu terţe părţi din afara entităţii.
Deturnarea de active presupune furtul activelor unei entităţi, fiind adesea efectuată de angajaţi într-o măsură relativ mică şi nesemnificativă. Atunci când
este implicată şi conducerea, aceasta este în măsură să ascundă sau să mascheze denaturările pentru a fi dificil de detectat. O motivaţie a acestei deturnări
poate fi tendinţa de a cheltui mai mult decât işi poate permite. Această activitate este de cele mai multe ori însoţită de înregistrări sau documente false sau
înşelătoare. Printre modalităţile în care se poate realiza deturnarea de active se află:
- delapidarea încasărilor prin modalităti precum colectarea eronată a creanţelor, deturnarea încasărilor aferente conturilor de datorii foarte vechi prescrise către
conturile bancare personale;
Pagina 1
- furtul de active corporale sau necorporale cum ar fi de exemplu furtul de stocuri pentru uzul personal sau pentru vânzare, furtul de fier vechi pentru revânzare,
conspiraţia cu un competitor pentru dezvăluirea unor date tehnologice contra cost;
- determinarea unei entităţi să efectueze o plată pentru bunuri şi servicii nerecepţionate, ca de exemplu plăţi către vânzători fictivi, comisioane plătite de ofertanţi
agenţilor de achiziţii ai entităţii în schimbul umflării preţurilor, plăţi către angajaţi fictivi;
- folosirea activelor entităţii pentru uzul personal, cum ar fi folosirea activelor entităţii ca şi garanţie pentru un împrumut personal sau către o terţă parte.
3. Frauda la nivelul managementului

Frauda managerială apare atunci cand implică unul sau mai mulţi membrii din conducere sau din structura însărcinată cu guvernanţa Pot exista, de
asemenea, înţelegeri secrete în cadrul entităţii sau cu terţe părţi din afara entităţii.
4. Prevenirea fraudelor interne

Prevenirea si combaterea fraudelor interne cade nu numai in sarcina functiilor responsabile cu managementul fraudei ci si in grija tuturor pozitiilor
manageriale.
Acestora ar trebui sa li se explice (astfel incat sa inteleaga) ca frauda interna genereaza:
Pagina 1
-aparitia victimelor colaterale (colegi care au fost atrasi in activitatea ileagala fara sa cunoasca intentiile faptuitorului; inclusiv managerul acestuia) si care
pot raspunde penal sau disciplinar, dupa caz;
-aparitia unor stari de tensiune, lipsa de incredere si disconfort in colectiv;
-posibilitatea inregistrarii pierderilor materiale pe bugetul echipei din care face parte angajatul;
-sanctionarea disciplinara a angajatului in cauza si/sau formularea de plangeri penale (daca este cazul).
Fraude externe
1. Tipologia fraudelor externe

Acestea reprezintă pierderi datorate actelor unui anumit tip de fraudă sau atribuire greșită a proprietății sau circumstanțelor legale de către o terță parte.
O fraudă externă poate fi determinată de persoane din afara entitătii (jaf, furt, înselăciune, atac prin computer,) în mod sistematic şi continuu (livrări
scurte, utilizarea eronata indelungată a facilitătilor acordate de entitate).
2. Prevenirea fraudelor externe

• Toleranta 0 fata de frauda
• Combaterea fraudei ca parte integranta a controlului intern
Pagina 1
• Raportul cost-eficacitate al controalelor

• Integritatea profesionala si competenta
• Transparenta tuturor tranzacțiilor
• Capacitatea de investigare eficienta si schimb de informații in timp util
Evaluarea riscului de frauda

Riscul de frauda se apreciazã pe baza urmãtoarelor elemente:
− natura riscului,
− efectele controlului intern asupra riscului,
− dimensiunea prezentãrilor eronate semnificative,
− probabilitatea de apariție a riscului
Identificarea și cuantificarea influențelor factorilor de ordin calitativ asupra riscului de fraudã constituie un mijloc eficient prin care actele de criminalitate
economicã pot fi prevenite și/sau detectate.
Pagina 1
S-a demonstrat prin evidențe empirice cã obiectul de activitate al unei firme poate constitui un factor determinant al apariției fraudelor. Astfel, domenii de
activitate care presupun rulajul unor fluxuri de trezorerie impresionante sau delapidarea de active conduc la o creștere a vulnerabilitãții mediului firmelor,
la apariția și manifestarea fraudelor financiare.
Rolul structurilor de management in prevenirea riscului de frauda se face prin:
• Efectuarea de controale și recenzii de proces legate de gestionarea riscului de fraudă;
• Revizuirea contractelor și a documentelor justificative, revizuirea procedurilor interne;
• Interviuri cu personalul cheie din departamentele de contabilitate, control sau achiziții; revizuirea conformității cu reglementările autorității de
supraveghere
Instrumente și tehnici de detectare a fraudei
• Comunicarea interna si externa

• Colectarea si analizarea datelor – prin aprofundarea cunostintelor cu privire la vulnerabilitati, la tiparele de frauda si la profilurile autorilor
fraudelor; prelucrarea datelor cu privire la profilurile de risc si indicatorii de frauda pentru a detecta si apreveni frauda in viiitor
Pagina 1
• Analiza situatiilor financiare prin identificarea denaturărilor intenţionate, inclusiv omiterea unor valori sau prezentări în situaţiile financiare de date
pentru a înşela utilizatorii acestora.
Raportarea financiară frauduloasă poate fi săvârşită prin următoarele metode:Manipularea, falsificarea (inclusiv producerea de documente false) sau
modificarea înregistrărilor contabile sau a documentaţiei justificative pe baza cărora sunt întocmite situaţiile financiare;
Denaturarea sau omiterea intenţionată din situaţiile financiare a evenimentelor, tranzacţiilor sau a altor informaţii importante; Aplicarea greşită
intenţionată a principiilor de contabilitate în privinţa valorilor, clasificării, modalităţii de prezentare sau descriere;
Instrumente IT suport pentru investigarea fraudei

In acest sens, trebuie realizata o platforma care ar trebui să permită verificarea încrucişată a tuturor datelor referitoare la: · gestionarea activitatii si trebuie
să fie colectate datele referitoare la partea economică a respectiv (facturi, plăţi etc.);
Pagina 1

Expert Fiscal - Suport de Curs Final

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Expert Fiscal - Suport de Curs Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

„Creşterea performanţelor angajaţilor prin formare continuă” (cod SMIS 128516)

Proiect co-finanţat prin Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020

Modulul 1 – ANGAJAREA ȘI PRESTAREA SERVICIILOR DE CONSILIERE ȘI

1. Cunoașterea clientului – culegerea informațiilor

1.2. Tipologia informaţiilor şi documentelor relevante pentru cunoașterea activităţii

Pentru cunoașterea activităţii potențialului client sunt necesare informatii despre:

☟ Absenta separatiei intre anumite functii

Dupa identificarea nevoii clientului și a domeniului specific, expertul fiscal se va asigura ca

Implicarea se va face în limitele contractului semnat cu clientul.

Posibil subiect de discutie: Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului

2. Analiza datelor și informațiilor

2.1. Metode cantitative și calitative de analiza și evaluare a datelor și informațiilor pentru

2.3. Metode de estimare a volumului de activitate pe care urmează să îl desfășoare

Cunoașterea clientului ii va permite specialistului cunoașterea exactă a obligațiilor fiscale pe

Identificarea impozitelor datorate de către client se face în funcție de activitatea

Identificarea impozitelor datorate cu caracter general sau/şi specifice activității clientului

3. Negocierea și încheierea contractului

3.2. Premisele unei bune negocieri.

Obiectivele misiunii se stabilesc în funcţie de natura misiunii, de regimul (statutul) fiscal

3.3. Componentele procesului de negociere.

3.4. Etapele procesului de negociere

3.5. Tehnici de negociere a condițiilor contractului, inclusiv onorariul.

3.6. Metode de detaliere a onorariul, pentru a asigura claritatea corespondenței cu

Acordarea asistenței de specialitate

1. Cadrul legal al desfășurării activității de expert fiscal

Expertul, furnizor de servicii fiscale trebuie să înţeleagă şi să se conformeze spiritului şi literei

Analiza tuturor informațiilor fiscale se face în funcție de categoria de impozit, conform

Analiza informațiilor fiscale se face în vederea determinării impozitelor datorate de

Printre actele normative de baza se află:

2. Tipologia activităților prestate de expertul fiscal

3. Rolul expertului fiscal în conformarea fiscală voluntară

4. Forme de comunicare a abaterilor constatate de la prevederile legale şi a consecințelor

Expertul fiscal are obligatia urmăririi indeaproape a documentelor, datelor și informatiilor în

• Negociere = proces de târguire (dat și primit) între două sau mai

• Conflictele nerezolvate duc la tensiune

• Problemele nu trebuie prelungite

• Negocierea e importantă atât în viața

Generalizare Analogie Cauzalitate Autoritate Precedent

• Straw man (omul de paie) = versiune

Ex: După ce Ionuț a declarat că statul ar

Ex: Cât vor crește accizele la carburanți anul următor?

Ex: Trebuie să oprim creșterea impozitelor pentru veniturile din salarii.

Ex: Fie ești de partea refugiaților, fie ești împotriva lor

Cunoașterea partenerilor de negociere

• Pentru că orice negociere presupune abordarea nevoilor specifice ale

• Pentru că mesajul/oferta pe care o transmitem trebuie să prezinte

• Pentru că ne creștem semnificativ șansele de reușită în negociere.

Nevoi estetice: de simetrie, de

Nevoi fiziologice: de hrană, sete

• Conștientizarea raporturilor de putere

Rolul dominant sau submisiv este condiţionată de:

• Sunt diferite, ca importanţă, în funcţie de cine le percepe.

• Cineva care recunoaşte un anumit tip de putere s-ar putea să

• Au legătură atât cu stima de sine, cât și cu rezultatele în

Negociatorii sunt sfătuiţi să nu-şi dezvăluie propria variantă optimă,

• Să nu anuleze celelalte variante;

• Să atenţioneze partea adversă că are şi alte variante;

• Să evalueze varianta optimă a celeilalte părţi.

• Oferă un deosebit avantaj în cazul negocierilor.

• Trebuie luate în considerare informaţii despre:

Semne și indicatori ai autorității Se ia în considerare când lipsesc indicii

Locul persoanei în organigramă Sex, vârsă, apartenen’ă etnică, origini

• Vrea să obțină ceva.