Sunteți pe pagina 1din 3

Legile electrolizei

Atunci cand curentul electric trece printr-o solutie sau topitura, are loc un transport de materie, se modifica
concentratiile solutiilor si se depun sau se degaja substante la electrozi. In procesul de electroliza, energia electrica
se transforma in energie chimica, spre deosebire de elementele galvanice unde procesul are loc invers (energia
chimica energie electrica). La electrozi, au loc reactii de oxidare si de reducere. Substanta care se reduce, accepta
electroni si poarta numele de agent oxidant, iar substanta care se oxideaza cedeaza electroni si poarta numele de
agent reducator. Aceste reactii au loc numai impreuna si se numesc reactii cu transfer de electroni,reactii redox sau
de oxido-reducere. In general, procesul redox se scrie astfel:
Ox1+Red2  Red1 +Ox 2
Electroliza se desfasoara intr-o celula de electroliza, adica un sistem electrochimic care consuma energie electrica,
format din electrozi si electrolit. Cei doi electrozi se numesc catod (-) si anod (+). Michael Faraday a descoperit legile
electrolizei:
Cantitatile de substanta depuse sau degajate la electrozi sunt proportionale cu cantiatea de electricitate.
Cantitatile de substante depuse sau degajate la electrozi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu
echivalentii lor chimici.
Pentru un randament bun, tensiunea aplicata, adica tensiunea de descompunere trebuie sa insumeze potentialul
necesar pentru a combate tensiunea electromotoare a pilei si rezistenta celulei si supratensiunile datorate
polarizarii. Pentru lucrarea de laborator avem nevoie de un electrolizor, electrozi de grafit, solutii de CuSO4, AgNO3,
AlCl3. Se introduce o sol de CuSO4 in electrizor, catodul se cantareste si circuitul se inchide. Dupa 10 minute se
intrerupe circuitul, se citeste intensitatea si se cantareste catodul, dupa care se inchide iar circuitul pentru 1-0
minute. Se calculeaza randamentul de curent.

ɳ= x 100 k= F= F=96500

Ec globala :

Electroliza KI
Electroliza reprezinta procesele care au loc la trecerea curentului electric continuu prin topitura sau solutia unui
electrolit. La electrozi, ionii cedeaza sau accepta electroni transformandu-se in atomi neutri sau in grupe de atomi
neutri. Acestia se depun pe electrod sau interactioneaza intre ei, rezultand compusi secundari de reactie. Trebuie sa
se tina cont ca in orice solutie apoasa, exista, pe langa ionii electrolitului, si ioni de H sau OH proveniti din disocierea
apei. Acesti ioni se deplaseaza in campul electric spre polii de semn contrar,unde se pot descarca. Avem nevoie de o
instalatie de electroliza, electrozi de grafit, solutie de KI 10%, hartie de smirghel si de filtru, indicatori(amidon,
fenoftaleina). Cei doi electrozi de curata, se spala, se usuca si se cantaresc. Instalatia de electroliza care este alcatuita
din doua vase cu KI 10% solutie legate printr-o punte in care se afla KI gelificat drept electrolit . Se picura indicatoriii
in vase si se introduc electrozii. Instalatie se conecteaza la curent timp de 30 de minute, la 6V. La sfarsit se scot
electrozii, se curata si se cantaresc si se calculeaza randamentul de curent.
Ecuatiile reacţiilor care au loc la electrozi sunt:

Ecuatia reacţiei totale care se desfăşoară la electroliza unei soluţii de KI este:

ɳ= x 100 k= F= F=96500
Protectia metalelor impotriva coroziunii prin fosfatare
Otelurile se pot proteja printr-o pelicula de fosfati impotriva coroziunii atmosferice. Aceste pelicule se obtin si in alte
scopuri: ca strat intermediar pentru lacuri si vopsele, pentru realizarea de straturi electroizolante care pot pastra
proprietatile magnetice. Fosfatarea se poate realiza chimic sau electrochimic. Scopul este obtinerea unei pelicule de
fosfat tertiar de Fe, Zn sau Mn.
Fe + 2H3PO4  Fe(H2PO4)2 + H2
3Zn(H2PO4)2  Zn3(PO4)2 + 4H3PO4
5Zn(H2PO4)2  Zn3(PO4)2 + 2ZnHPO4 + 6H3PO4
Consumarea acidului fosforic conform primei reactii determina deplasarea spre dreapta a echilibrelor prezente in
celelalte doua reactii ducand astfel la depunerea pe suprafata metalului a fosfatului tertiar insolubil. Acest proces
poate fi intensificat de substante acceleratoare.
Avem nevoie de placute de otel, pahare Erlenmeyer, hartie de slefuit, solutie degresanta si reactiv : CuSO4 + NaCl +
HCl. Solutia de fosfatare se prepara prin introducerea unei placute de Zn curatata in H3PO4 conc, care dupa 15 min
se scoate, se spala si se pune la loc. Piesa de otel se curata bine, se degreseaza, se spala si se usuca si se introduce in
solutia de fosfatare pentru 40 de minute. Se scoate placuta, se usuca si se verifica calitatea peliculei protectoare: se
pune cu pipeta reactiv pe placuta si se cronometreaza timpul pana la schimbarea culorii in rosu, datorita reactiei:
Fe +CuSO4  Cu + FeSO4 Calitatea peliculei se stabileste pe o scala de la 1 (1 minut) care inseamna scazuta pana la
5(5 minute) care inseamna ridicata. Se determina si porozitatea medie aplicand pe placuta o hartie de filtru imbibata
cu reactiv de ferocianura de potasiu si numarand porii ce se gasesc pe cm patrat.

Protectia aluminiului prin oxidare anodica


Pelicula care se pune pe Al in aer nu este de ajuns pentru a proteja metalul impotriva coroziunii. Folosirea metodelor
de protectie a aluminiului este dificila din cauza prezentei peliculei de oxid formata, deci cea mai eficienta protectie
se realizeaza prin pelicule de oxid obtinute pe cale electrochimica prin oxidarea anodica, pelicule ce pot ajunge pana
la 0.8mm. Aceste pelicule sunt dure, poroase, dar si elastice si ofera o protectie foarte buna aluminiului.Peliculele au
o capacitate de absorbtie puternica, deci nu lasa niciun compus colorat sa treaca la aluminiu (procesul se numeste
eloxare). Oxidarea Al in H2SO4 consta in dizolvarea particulei deja existente si creerea unei noi particule prin
procesul de electroliza.
H2SO4  2H+ + SO42-
H2O  H+ + OH-
Catod H+ + e-  H 2HH2
Anod OH  OH + e
- -
2OH  H2O + O
2 O  O2
Avem nevoie de instalatie de electroliza cu baie de oxidare anodica care contine 20%, placute de Al, Pb,pahare
Erlenmeyer, hartie de slefuit si de filtru, Na 2S2O3 10g/L si KMnO4 10g/L.
Se pregateste placa de Al prin lustruirea cu hartie de slefuit, se spala, degreseaza, usuca si se cantareste. Placuta se
introduce in baia de oxidare anodica si se leaga la + la instalatie. La polul – se leaga o placuta de Pb. Instalatie se
mentine de la o tensiune 15-20V timp de 30de min. Se verifica daca pe placuta de aluminiu s-a obtinut pelicula de
oxid introducand in doua pahare solutiile de Na 2S2O3 10g/L si KMnO4 10g/L.Placuta de aluminiu se introduce pe rand
in cele doua pahare timp de 4 min, dupa care se spala. Aparitia peliculei este dovedita de aparitia culorii galbene pe
placuta de aluminiu.
Actiunea inhibitorilor asupra coroziunii otelului in solutii acide
Protectia metalelor se poate face prin metode ce vizeaza suprafata metalului sau mediul coroziv. Inhibitorii de
coroziune sunt substante organice sau anorganice care pot miscorare viteza de coroziune a mediului coroziv
introduse in cantitati destul de mici. Reducerea coroziunii poate avea loc prin franarea procesului anodic sau a celui
catod, sau prin franarea ambelor procese cand se folosesc inhibitori micsti. Se poate forma si o pelicula rau
conducatoare de curent pe suprafata metalului. Inhibitorii anorganici sunt saruri de arsen, bismut, crom, iar cei
organici sunt compusi macromoleculari, aldehide sau aminte. Atunci cand metalele sunt corodate in solutii acide si
are loc cu degajare de hidrogen, coroziunea se micsoareaza prin franarea reactiei de reducere a hidrogenului. Cei
mai eficienti inhibitori sunt cei catodici organici care au pe langa franarea coroziunii, si o actiune de reducere a
suprafetei catodice active prin formare de pelicule protectoare. Inhibitorii se aplica in volum limitat. Eficacitatea
actiunii inhibitorii se calculeaza cu formula:

z= x 100
Avem nevoie de diferite probe de otel, hartie de slefuit pentru curatare, solutii de acid sulfuric 10% si inhibitori
(acetanilida). Probele de otel se curata, spala, usuca, li se masoara suprafata si se cantaresc. In doua pahare cu soltuii
de acid sulfuric, unul cu inhibitor, altul fara, se introduc probele de otel. Se mentin 30 de minute dupa care se scot,
se spala , se cantaresc.
Se calculeaza:
k= unde Δm reprezinta masa metalului pierdut de proba in urma coroziunii, S reprezinta suprafata piesei si t
timpul de coroziune, in ore.

Variatia vitezei de coroziune electrochimica cu pH-ul mediului coroziv


Coroziunea metalelor reprezinta un proces lent de distrugere a metalelor in urma reactiilor chimice ce au loc la
suprafata lor, sub actiunea factorilor de mediu. Coroziunile pot fi continue, adica pe toata suprafata metalului sau
locala, ce se gaseste doar pe anumite portiuni. Coroziunea continua poate fi uniforma sau neuniforma. Procesul de
coroziune este influentat de factori interni si externi, cei interni depinde de metal ( structura metalului, suprafata ,
prezenta peliculei protectoare, modul de prelucrare), iar cei externi sunt reprezentati de natura chimica a
solventului, felul ionilor si concentratia lor din solutia de electrolit. Dupa mecanismul de desfasurare avem coroziune
chimica si electrochimica. Cea chimica rezulta din reactia directa dintre metal si solutii de neelectroliti sau gaze in
lipsa umiditatii si a curentului electric. Coroziune electrochimica este procesul de distrugere este procesul de
distrugere a metalelor si aliajelor sub actiunea solutiilor de electrolit sau a topiturilor. Cauza coroziunii o constituie
instabilitatea termodinamica a metalelor in mediu coroziv bun conducator de electricitate. Pentru aprecierea
cantitativa a coroziune, se calculeaza viteza de coroziune sau indicele gravimetric de coroziune, k, care este definit
de variatia greutatii probei in urma procesului de coroziune , raportata la unitatea de suprafata si la unitatea de

timp. k = =

Viteza de coroziune depinde de numerosi factori, printre care si pH-ul mediului coroziv. Influenta acestuia este
legata si de stabilitatea chimica in mediul coroziv a peliculei de produsi de coroziune. Pentru lucrare avem nevoie de
solutii de pH-uri diferite, placute metalice de Cu, Al, Fe, Zn, Pb, pahare Berzelius, balanta analitica.
Placutele curatate cu hartie, se spala, usuca, se masoara suprafata si se cantaresc la balanta analitica. In paharele
Berzelius se pun solutii de diferite pH-uri . Placutele metalice se cufunda pe rand, in fiecare solutie. Intre
introducerea in pahare, placutele se spala mereu, se cantaresc si se masoara. La sfarsit se calculeaza viteza de
coroziune si indicele gravimetric de coroziune.