Sunteți pe pagina 1din 4

Legile electrolizei

Atunci cand curentul electric trece printr-o solutie sau topitura, are loc un transport de
materie, se modifica concentratiile solutiilor si se depun sau se degaja substante la electrozi.
In procesul de electroliza, energia electrica se transforma in energie chimica, spre deosebire
de elementele galvanice unde procesul are loc invers (energia chimica energie electrica). La
electrozi, au loc reactii de oxidare si de reducere. Substanta care se reduce, accepta electroni
si poarta numele de agent oxidant, iar substanta care se oxideaza cedeaza electroni si poarta
numele de agent reducator. Aceste reactii au loc numai impreuna si se numesc reactii cu
transfer de electroni,reactii redox sau de oxido-reducere. In general, procesul redox se scrie
astfel:
Ox1+Red2  Red1 +Ox 2
Electroliza se desfasoara intr-o celula de electroliza, adica un sistem electrochimic care
consuma energie electrica, format din electrozi si electrolit. Cei doi electrozi se numesc catod
(-) si anod (+). Michael Faraday a descoperit legile electrolizei:
Cantitatile de substanta depuse sau degajate la electrozi sunt proportionale cu cantiatea de
electricitate.
Cantitatile de substante depuse sau degajate la electrozi de aceeasi cantitate de electricitate
sunt proportionale cu echivalentii lor chimici.
Pentru un randament bun, tensiunea aplicata, adica tensiunea de descompunere trebuie sa
insumeze potentialul necesar pentru a combate tensiunea electromotoare a pilei si rezistenta
celulei si supratensiunile datorate polarizarii. Pentru lucrarea de laborator avem nevoie de un
electrolizor, electrozi de grafit, solutii de CuSO4, AgNO3, AlCl3. Se introduce o sol de CuSO4
in electrizor, catodul se cantareste si circuitul se inchide. Dupa 10 minute se intrerupe
circuitul, se citeste intensitatea si se cantareste catodul, dupa care se inchide iar circuitul
pentru 1-0 minute. Se calculeaza randamentul de curent.
ɳ= x 100 k= F= F=96500

Ec globala :

Electroliza KI
Electroliza reprezinta procesele care au loc la trecerea curentului electric continuu prin
topitura sau solutia unui electrolit. La electrozi, ionii cedeaza sau accepta electroni
transformandu-se in atomi neutri sau in grupe de atomi neutri. Acestia se depun pe electrod
sau interactioneaza intre ei, rezultand compusi secundari de reactie. Trebuie sa se tina cont
ca in orice solutie apoasa, exista, pe langa ionii electrolitului, si ioni de H sau OH proveniti din
disocierea apei. Acesti ioni se deplaseaza in campul electric spre polii de semn contrar,unde
se pot descarca. Avem nevoie de o instalatie de electroliza, electrozi de grafit, solutie de KI
10%, hartie de smirghel si de filtru, indicatori(amidon, fenoftaleina). Cei doi electrozi de
curata, se spala, se usuca si se cantaresc. Instalatia de electroliza care este alcatuita din doua
vase cu KI 10% solutie legate printr-o punte in care se afla KI gelificat drept electrolit . Se
picura indicatoriii in vase si se introduc electrozii. Instalatie se conecteaza la curent timp de
30 de minute, la 6V. La sfarsit se scot electrozii, se curata si se cantaresc si se calculeaza
randamentul de curent.
Ecuatiile reacţiilor care au loc la electrozi sunt:

Ecuatia reacţiei totale care se desfăşoară la electroliza unei soluţii de KI este:

ɳ= x 100 k= F= F=96500
Protectia metalelor impotriva coroziunii prin fosfatare
Otelurile se pot proteja printr-o pelicula de fosfati impotriva coroziunii atmosferice. Aceste
pelicule se obtin si in alte scopuri: ca strat intermediar pentru lacuri si vopsele, pentru
realizarea de straturi electroizolante care pot pastra proprietatile magnetice. Fosfatarea se
poate realiza chimic sau electrochimic. Scopul este obtinerea unei pelicule de fosfat tertiar de
Fe, Zn sau Mn.
Fe + 2H3PO4  Fe(H2PO4)2 + H2
3Zn(H2PO4)2  Zn3(PO4)2 + 4H3PO4
5Zn(H2PO4)2  Zn3(PO4)2 + 2ZnHPO4 + 6H3PO4
Consumarea acidului fosforic conform primei reactii determina deplasarea spre dreapta a
echilibrelor prezente in celelalte doua reactii ducand astfel la depunerea pe suprafata
metalului a fosfatului tertiar insolubil. Acest proces poate fi intensificat de substante
acceleratoare.
Avem nevoie de placute de otel, pahare Erlenmeyer, hartie de slefuit, solutie degresanta si
reactiv : CuSO4 + NaCl + HCl. Solutia de fosfatare se prepara prin introducerea unei placute
de Zn curatata in H3PO4 conc, care dupa 15 min se scoate, se spala si se pune la loc. Piesa de
otel se curata bine, se degreseaza, se spala si se usuca si se introduce in solutia de fosfatare
pentru 40 de minute. Se scoate placuta, se usuca si se verifica calitatea peliculei protectoare:
se pune cu pipeta reactiv pe placuta si se cronometreaza timpul pana la schimbarea culorii in
rosu, datorita reactiei:
Fe +CuSO4  Cu + FeSO4 Calitatea peliculei se stabileste pe o scala de la 1 (1 minut) care
inseamna scazuta pana la 5(5 minute) care inseamna ridicata. Se determina si porozitatea
medie aplicand pe placuta o hartie de filtru imbibata cu reactiv de ferocianura de potasiu si
numarand porii ce se gasesc pe cm patrat.

Protectia aluminiului prin oxidare anodica


Pelicula care se pune pe Al in aer nu este de ajuns pentru a proteja metalul impotriva
coroziunii. Folosirea metodelor de protectie a aluminiului este dificila din cauza prezentei
peliculei de oxid formata, deci cea mai eficienta protectie se realizeaza prin pelicule de oxid
obtinute pe cale electrochimica prin oxidarea anodica, pelicule ce pot ajunge pana la 0.8mm.
Aceste pelicule sunt dure, poroase, dar si elastice si ofera o protectie foarte buna
aluminiului.Peliculele au o capacitate de absorbtie puternica, deci nu lasa niciun compus
colorat sa treaca la aluminiu (procesul se numeste eloxare). Oxidarea Al in H2SO4 consta in
dizolvarea particulei deja existente si creerea unei noi particule prin procesul de electroliza.
H2SO4  2H+ + SO42-
H2O  H+ + OH-
Catod H+ + e-  H 2HH2
Anod OH-  OH + e- 2OH  H2O + O
2 O  O2
Avem nevoie de instalatie de electroliza cu baie de oxidare anodica care contine 20%, placute
de Al, Pb,pahare Erlenmeyer, hartie de slefuit si de filtru, Na2S2O3 10g/L si KMnO4 10g/L.
Se pregateste placa de Al prin lustruirea cu hartie de slefuit, se spala, degreseaza, usuca si se
cantareste. Placuta se introduce in baia de oxidare anodica si se leaga la + la instalatie. La
polul – se leaga o placuta de Pb. Instalatie se mentine de la o tensiune 15-20V timp de 30de
min. Se verifica daca pe placuta de aluminiu s-a obtinut pelicula de oxid introducand in doua
pahare solutiile de Na2S2O3 10g/L si KMnO4 10g/L.Placuta de aluminiu se introduce pe rand in
cele doua pahare timp de 4 min, dupa care se spala. Aparitia peliculei este dovedita de
aparitia culorii galbene pe placuta de aluminiu.
Actiunea inhibitorilor asupra coroziunii otelului in solutii
acide
Protectia metalelor se poate face prin metode ce vizeaza suprafata metalului sau mediul
coroziv. Inhibitorii de coroziune sunt substante organice sau anorganice care pot miscorare
viteza de coroziune a mediului coroziv introduse in cantitati destul de mici. Reducerea
coroziunii poate avea loc prin franarea procesului anodic sau a celui catod, sau prin franarea
ambelor procese cand se folosesc inhibitori micsti. Se poate forma si o pelicula rau
conducatoare de curent pe suprafata metalului. Inhibitorii anorganici sunt saruri de arsen,
bismut, crom, iar cei organici sunt compusi macromoleculari, aldehide sau aminte. Atunci
cand metalele sunt corodate in solutii acide si are loc cu degajare de hidrogen, coroziunea se
micsoareaza prin franarea reactiei de reducere a hidrogenului. Cei mai eficienti inhibitori sunt
cei catodici organici care au pe langa franarea coroziunii, si o actiune de reducere a suprafetei
catodice active prin formare de pelicule protectoare. Inhibitorii se aplica in volum limitat.
Eficacitatea actiunii inhibitorii se calculeaza cu formula:
z= x 100
Avem nevoie de diferite probe de otel, hartie de slefuit pentru curatare, solutii de acid sulfuric
10% si inhibitori (acetanilida). Probele de otel se curata, spala, usuca, li se masoara suprafata
si se cantaresc. In doua pahare cu soltuii de acid sulfuric, unul cu inhibitor, altul fara, se
introduc probele de otel. Se mentin 30 de minute dupa care se scot, se spala , se cantaresc.
Se calculeaza:
k= unde Δm reprezinta masa metalului pierdut de proba in urma coroziunii, S reprezinta
suprafata piesei si t timpul de coroziune, in ore.

Variatia vitezei de coroziune electrochimica cu pH-ul


mediului coroziv
Coroziunea metalelor reprezinta un proces lent de distrugere a metalelor in urma reactiilor
chimice ce au loc la suprafata lor, sub actiunea factorilor de mediu. Coroziunile pot fi
continue, adica pe toata suprafata metalului sau locala, ce se gaseste doar pe anumite
portiuni. Coroziunea continua poate fi uniforma sau neuniforma. Procesul de coroziune este
influentat de factori interni si externi, cei interni depinde de metal ( structura metalului,
suprafata , prezenta peliculei protectoare, modul de prelucrare), iar cei externi sunt
reprezentati de natura chimica a solventului, felul ionilor si concentratia lor din solutia de
electrolit. Dupa mecanismul de desfasurare avem coroziune chimica si electrochimica. Cea
chimica rezulta din reactia directa dintre metal si solutii de neelectroliti sau gaze in lipsa
umiditatii si a curentului electric. Coroziune electrochimica este procesul de distrugere este
procesul de distrugere a metalelor si aliajelor sub actiunea solutiilor de electrolit sau a
topiturilor. Cauza coroziunii o constituie instabilitatea termodinamica a metalelor in mediu
coroziv bun conducator de electricitate. Pentru aprecierea cantitativa a coroziune, se
calculeaza viteza de coroziune sau indicele gravimetric de coroziune, k, care este definit de
variatia greutatii probei in urma procesului de coroziune , raportata la unitatea de suprafata si
la unitatea de timp. k = =
Viteza de coroziune depinde de numerosi factori, printre care si pH-ul mediului coroziv.
Influenta acestuia este legata si de stabilitatea chimica in mediul coroziv a peliculei de
produsi de coroziune. Pentru lucrare avem nevoie de solutii de pH-uri diferite, placute
metalice de Cu, Al, Fe, Zn, Pb, pahare Berzelius, balanta analitica.
Placutele curatate cu hartie, se spala, usuca, se masoara suprafata si se cantaresc la balanta
analitica. In paharele Berzelius se pun solutii de diferite pH-uri . Placutele metalice se cufunda
pe rand, in fiecare solutie. Intre introducerea in pahare, placutele se spala mereu, se
cantaresc si se masoara. La sfarsit se calculeaza viteza de coroziune si indicele gravimetric
de coroziune.