Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stiinta care studiaza fenomenul infractional si actioneaza in directia prevenirii si combaterii acestuia.
Criminalitatea este constituita din ansamblul crimolor savarsite in timp si spatuiu de anumite
persoane (criminali).
Criterii de clasificare:
Cifra neagra a criminalitatii reprezinta diferenta intre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta –
proportia infractiunilor, care ramane necunoscuta.
- Abilitatea infractorilor.
- Ineficienta organelor de cercetare penala.
- Pasivitatea victimelor.
Dinamica criminalitatii in timp are cursivitate, se savarseste continuu si nu are pauza decat de scura
durata (miscare: saptamanala, sezoniera si anuala) sau la evenimente (revolutie sau razboi).
- Conceptiile belgiene si franceze de la sfarsitul secolului XIX, prin Qutelet – criminalitatea are un
caracter permanent, formulat „legea constantei si criminalitateaa” care presupune cauze sociale,
materiale si economice.
- Legea imitatiei (gabriel tarde) – in viata sociala actioneaza principiul imitatiei -> comportamentul
delincvent se invata printr-un proces de comunicare cu alte persoane.
- Conform scolii pozitiviste italiene reprezentate de Cesare Lombroso si Enrico Ferii, cercetarea
criminatlitatii depinde de urmatorii factori:
Antropologic (legat de persoana criminalului)
Psihologic (legat de crima)
Social (conditii sociale)
„Crima a existat si va exista dintotdeauna, fiind un fenomen natural” sustine Traian Pop (profesor de drept
penal la Cluj).
- Scoala clasica a pus problema cercetarii faptei, urmarind principiul legalitatii infractiunii: infractorul
trebuie sa suporte si sa execute pedeapsa.”
- Scoala antropologica studiaza infractorul dpdv psihologic (cruzime, perversitate, lipsa de vointa) si
sociologic (conduita sociala a criminalitatii).
Conceptul de criminal
Criminalul estea cea persoana care a comis o ifnractiune cu vinovatie sau la care a participat ca autor,
complice sau instigator.
Criminalul este un inadaptat social, fiind o persoana psihotica. In randul criminalilor pot fi identificat
ioc ategorie de oameni care au unele tulburari usoare, care fac trecerea de la oameni normali la „bolnavi”
(psihopati; psihonevrotici).
Categorii de psihopati:
Categorii de psihonevrotici:
A fost sustinuta ideea ca ceea ce uneste acesti factori este caracterul. Caracterul, in sens caracteriologic
criminal este alcatuit din:
Emotivitate.
Activitate.
Puterea de refacere a energiei psihice cheltuita in timpul activitatii.
Elementele psihice superioare (inteligenta).
Tendinte vitale (egoism, altruism).
Dispozitii suplimentare (detasare, tandrete si temperament tip extrivertit si tip
introvertit).
Cezare Lomboso a sustinut faptul ca criminalul este un tip aparte, fiind o categorie deosebita
deoameni, deosebiti prin natura lor, de necriminali (conceptie criticata, dovedindu-se la criminali si
necriminali doar deosebiri de grad si cantitate).
Insa, pe baza unro semne, se pot retine, la criminali, unele trasaturi specifice ideale de practicva
penitenciarelor si de cercetari criminologice, care au sustinu o existenta a unei periculozitati speciale la unii
criminali.
Teoria personalitatii criminale, reprezentata de criminologul Jean Pinatel, sustine ca exista doar o
diferenta de grad infre infractor si neinfractor.
- Egocentrism.
- Labilitate psihica.
- Agresivitate.
- Indiferenta afectiva.
Acest ansamblu de trasaturi reprezinta nucleul central al personalitatii criminale, care apare ca o
rezultanta si ca un destin.
Aspecte generale ale criminalului, id de criminologi, care se diferentiaza de necriminal: fizice,
psihologice, sociologice.
- Aspectele fizice si fiziologice sunt: generale, anatomice si fiziologice. Unii criminologi au constatat o
robustete foarte buna a criminalilor, tragand concluzia ca nu exista diferente intre infractorii primari
si recidivisti ca diferente fiziologice.
- Aspectele psihologice – criminologia moderna a pus in evidenta faptul ca atat criminalii, cat si
necriminalii sunt impinsi la fapte de trebuinte si tendinte (foame, teama, manie). La criminali, aceste
trasaturi sun excesiv nestapanite, fiind caracterizati prin violenta (temperament excesiv), vointa
slaba.
La unii criminali s-a observat o stare de imaturizare sociala, manifetata prin neintelegerea si
nerecunaosterea raspunderii sale fata de alti oameni, prin neluarea in seama a durerii altora, refuza sa
admita ca dorintele lor au animite limite.
Autorul Jean Pinatel sustine existenta comportamentului psihic comun la infractori (nesupunere la
constrangere, control de sine slab, impulsuri puternice si nestapanite, egoism, absenta oricarei bunavointe
pentru alti oameni, nerecunoasterea faptei savarsite).