Sunteți pe pagina 1din 5

7:1

Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta. Iată, făcea nişte lăcuste, în clipa când
începea să crească otava; era otava după cositul împăratului.

În clipa când începea. Sau „La începutul”. Cel mai probabil, pe vremea când începea să
crească a doua coasă sau recoltă a aceluiaşi câmp. Ravagiile lăcustelor la momentul
acesta erau cât se poate de dăunătoare.

Cositul împăratului. S-a dedus din această afirmaţie că prima recoltă de pe anumite
terenuri trebuie să fi fost luată de rege pentru folosul lui.

7:2
Şi după ce au mâncat ele cu desăvârşire toată iarba din ţară, am zis: Doamne
Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este aşa de slab!

Iarba. Ebr. ’eseb, nu ceea ce noi numim în general „iarbă”, ci plantele mai mature, în care
se vede sămânţa (vezi comentariul la Geneza 1,11).

Iartă. Sperând că ar putea să oprească împlinirea acestei profeţii, Amos se roagă stăruitor
la Dumnezeu pentru iertarea lui Israel. Profetul îşi pune încrederea nu în dreptatea, ci în
îndurarea divină.

Să stea. Profetul întreabă: „Dacă Israel trebuie să sufere pedeapsa aspră pe care o descrie
viziunea, cum poate să supravieţuiască?”

7:3
Atunci Domnul S-a căit de lucrul acesta: Nu se va întâmpla una ca aceasta, a zis
Domnul.

Domnul s-a căit. Vezi Numeri 23,19. Când păcătoşii se căiesc de purtarea lor rea,
Dumnezeu „se căieşte” de planul Său de a-i pedepsi şi nimici (vezi Ieremia 18,8; 42,10;
Ioel 2,12-14; Iona 3). Ameninţările divine sunt de fapt profeţii condiţionate, împlinirea
sau neîmplinirea lor fiind condiţionată de acţiunile noastre rele sau bune.

Invazia lăcustelor fusese văzută în viziune. Există diferite păreri cu privire la faptul dacă
ea reprezenta o invazie literală a insectelor trecută sau făgăduită, sau reprezenta o
mustrare de mai înainte pe care Dumnezeu o folosise pentru a-Şi duce poporul la pocăinţă
sau se referea la o invazie a vrăjmaşului ca aceea a lui Tiglat-Pileser III (1Cronici 5,26).
Vezi în continuare comentariul la Amos 7,4.

7:4
Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul Dumnezeu vestea
pedeapsa prin foc; şi focul mânca Adâncul cel mare şi apucase şi câmpia.

Foc. Ca şi în privinţa lăcustelor (vezi comentariul la v. 3), există diferite păreri cu privire
la semnificaţia focului: focul reprezenta o secetă cumplită sau o invazie a vrăjmaşului. În
favoarea primei opinii s-ar putea cita paralela dintre judecăţile descrise aici şi cele
menţionate în cap. 6,6-9. Pe de altă parte, incursiunile vrăşmaşului de dinaintea doborârii
catastrofale şi finale a naţiunii, puteau de asemenea să fie corespunzător reprezentate prin
aceste simboluri. Viziunea de faţă arată că Dumnezeu fusese binevoitor să uşureze
judecăţile pe care El li le făgăduise sau li le aplicase mai înainte. Totuşi, oamenii
ajunseseră acum la limita răbdării lui Dumnezeu. Cumpăna va fi aşezată (v. 8), iar
poporul va fi dus în captivitate (v. 9).

Adâncul cel mare. O posibilă referire la fântânile şi izvoarele subterane (Geneza 7,11;
49,25) care vor seca în timp de secetă.

Apucase. Sau „Mâncase o parte”. Dacă focul este un simbol al invaziei este posibil ca
aici să avem o prezicere a invaziei împăratului asirian când a cucerit părţile răsăritene şi
nordice ale lui Israel şi a dus în robie în Asiria o parte din popor (vezi 2Regi 15,29).

7:5
Eu am zis: Doamne Dumnezeule, opreşte! Cum ar putea să stea în picioare Iacov?
Căci este aşa de slab!

Eu am zis. Mijlocirea de aici a profetului este la fel cu aceea din v. 2, cu excepţia că aici
El zice „opreşte” în loc de „iartă” (vezi comentariul la v. 2).
7:6
Atunci Domnul S-a căit şi de lucrul acesta. Nici una ca aceasta nu se va întâmpla, a
zis Domnul Dumnezeu.

Verset ce nu a fost comentat.


7:7
El mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă, şi
avea o cumpănă în mână.

Cumpănă. Un instrument folosit de constructori pentru a nivela lucrarea lor şi a fi


perpendiculară. Evident, „cumpăna” este un simbol al cercetării de către Dumnezeu a
comportamentului lui Israel.

7:8
Domnul mi-a zis: Ce vezi, Amos? Eu am răspuns: O cumpănă. Şi Domnul a zis: Iată,
voi pune cumpăna în mijlocul poporului Meu Israel, şi nu-l voi mai ierta;

Ce vezi? Folosirea unei întrebări oferă ocazia pentru prezentarea unei explicaţii a
simbolului (vezi Ieremia 1,11.13; 24,3).

Voi pune cumpăna. Pentru a vedea dacă zidul corespunde specificaţiilor. Israel, desigur,
n-a corespuns cerinţelor divine şi urma să fie lepădat.

Nu-l voi mai ierta. Regatul de nord nu va mai fi cruţat (vezi cap. 8,2). Alipirea de rău
stăruitoare a lui Israel nu oferă nici o nădejde de pocăinţă pentru el, şi astfel profetul nu
mai mijloceşte. Regatul de nord trebuie să sufere cucerirea din partea Asiriei şi să fie dus
în captivitate (vezi 2Regi 18,9-12).
7:9
ci înălţimile lui Isaac vor fi pustiite; sfintele locaşuri ale lui Israel vor fi dărâmate, şi
Mă voi ridica împotriva casei lui Ieroboam cu sabia.

Înălţimile. Vezi comentariul la Ieremia 2,20. Isaac. Folosit aici ca un sinonim al lui Israel.
Sfintele locaşuri. Adică centrele cultului idolatru de la Dan şi Betel (vezi 1Regi 12,26-
30), Ghilgal (vezi Amos 4,4) şi poate şi din alte locuri.

Cu sabia. Avem toate motivele să presupunem că Ieroboam II a fost popular datorită


războaielor lui pline de succes şi a cuceririi de către el a Siriei (vezi 2Regi 14,23-28). Cu
toate acestea „casa”, sau dinastia lui a fost doborâtă cu sabia atunci când Şalum l-a
omorât pe fiul lui Ieroboam, Zaharia (vezi 2Regi 15,8-10).

7:10
Atunci Amaţia, preotul din Betel, a trimis să spună lui Ieroboam, împăratul lui Israel:
Amos unelteşte împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate să sufere toate
cuvintele lui!

Amaţia, preotul. Fireşte că solia directă a profetului, lovind starea rea existentă în
mijlocul poporului lui Israel, a trezit o împotrivire plină de nemulţumire. Preotul din
Betel (vezi 1Regi 12,31.32; 13,33) l-a acuzat pe Amos înaintea regelui. Amaţia a fost
probabil mai marele preoţilor idolatri. El s-a străduit cu viclenie să facă în aşa fel ca
prezicerea lui Amos împotriva casei regale să apară ca trădare. Astfel el nădăjduia să
aducă la tăcere soliile adresate lui Israel de către profetul Amos .

Unelteşte. În ura lor faţă de copiii lui Dumnezeu, nelegiuiţii i-au acuzat adesea pe cei
drepţi că urmăresc să răstoarne cârmuirea (vezi Ieremia 37,11-15; 38,4; Fapte 16,20.21;
17,6.7).
7:11
Căci iată ce zice Amos: Ieroboam va fi ucis de sabie, şi Israel va fi dus în robie
departe de ţara sa!.

Va fi ucis de sabie. Este posibil ca Amaţia aici să fi răstălmăcit întrucâtva solia profetică
a lui Amos. Profetul prezisese o sabie împotriva „casei lui Ieroboam” (v. 9), ceea ce nu
însemna neapărat că regele însuşi va muri de sabie. Totuşi, înţeleasă în mod
corespunzător, pedeapsa aceasta era într-adevăr ceea ce trebuia să vină asupra regelui şi a
naţiunii dacă rămâneau nepocăiţi (vezi PK 286).
7:12
Şi Amaţia a zis lui Amos: Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi
pâinea acolo, şi acolo proroceşte.

Pleacă… şi fugi. Unii au tras concluzia din această poruncă preoţească că Ieroboam n-a
luat nici o măsură ca răspuns la acuzaţia lui Amaţia. Poate că regelui i s-a părut că
spusele unui vizionar nu merită să fie luate în serios. Ca şi Irod, poate că s-a temut de
popor (vezi Matei 14,5), care, presupunea el, era mişcat de solia lui Amos. Astfel preotul
apostat a recurs la propria lui autoritate, aşa cum era ea, în încercarea lui de a-l intimida
pe Amos şi a-l face să părăsească ţara.
Iuda. Poate că Amos ar fi fost primit favorabil în Iuda întrucât venea de acolo.

Mănâncă-ţi pâinea. Sau „Mănâncă pâine”. Poate o insinuare că Amos era plătit să
profetizeze trăgând astfel foloase din evlavia lui. Poate că Amaţia îi atribuia lui Amos
chiar motivele lumeşti care îl influenţau pe el.

7:13
Dar nu mai proroci la Betel, căci este un locaş sfânt al împăratului, şi este un templu
al împărăţiei!

Locaş sfânt al împăratului. Literal, „sanctuarul regelui”, adică, o capelă fie înfiinţată, fie
patronată de rege (vezi 1Regi 12,26-33). Sub conducerea divină profetul curajos era gata
să ducă solia lui Dumnezeu chiar în centrul cultului apostat (vezi comentariul la Amos
7,10).

Templu al împărăţiei. Sau „Curtea regelui”. Literal, „casa împărăţiei”, fără îndoială un
sanctuar regal. Evident că atât Amaţia cât şi Amos considerau Betelul capitala religioasă
a naţiunii. Numele Betel înseamnă „casa lui Dumnezeu”; Ieroboam uzurpase această
„casă a lui Dumnezeu” şi o făcuse „casa regatului”.

7:14
Amos a răspuns lui Amaţia: Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc; ci sunt păstor,
şi strângător de smochine de Egipt.

Eu nu sunt nici prooroc. Neînfricat, Amos tăgăduieşte insinuarea lui Amaţia (vezi
comentariul la v. 12) şi afirmă că el nu este profet de profesie sau pentru a-şi câştiga
existenţa, ci doar datorită chemării lui Dumnezeu.

Nici fiu de proroc. Elevii formaţi în şcolile profeţilor erau numiţi „fiii proorocilor” (vezi
1Regi 20,35; 2Regi 2,5). Amos nu fusese pregătit în vreo instituţie omenească. Este o
greşeală obişnuită aceea de a presupune că aceia care nu au studiat potrivit cu standardele
în general acceptate nu au studiat deloc. Domnul l-a învăţat pe Amos în singurătatea
câmpiilor, a văilor, şi a colinelor din Iudea pe când păstorea oile şi strângea roadele
smochinilor sălbatici (vezi comentariul la Luca 19,4).

Strângător de smochine de Egipt. Sau „Strângător de fructe de sicomor”. Aceasta


înseamnă fie un om care adună smochine de sicomor pentru sine, fie cineva care le
cultivă pentru alţii. Roadele smochinului sicomor sunt mult inferioare adevăratelor
smochine şi au nevoie să fie înţepate cu ceva vreme înainte de a fi culese pentru a fi
comestibile (vezi comentariul la Luca 19,4). Întrucât pomul acesta dădea multe recolte de
fructe în cursul anului, dădea mereu de lucru cultivatorului.

7:15
Dar Domnul m-a luat de la oi, şi Domnul mi-a zis: Du-te şi proroceşte poporului Meu
Israel!
De la oi. Literal, „dinapoia oilor” (vezi 2Samuel 7,8; Psalm 78,70). Însărcinarea lui
Dumnezeu era imperativă, iar Amos n-a putut face altceva decât să i se supună. Acum nu
era timp ca profetul să se întoarcă numai pentru că Amaţia, preotul de la Betel, i se
împotrivea.

7:16
Ascultă acum Cuvântul Domnului, tu care zici: Nu proroci împotriva lui Israel, nu
vorbi împotriva casei lui Isaac!

Ascultă acum. Conştient de însărcinarea lui divină, Amos vorbeşte cu sfântă îndrăzneală.
Cei care sunt trimişi de Dumnezeu nu trebuie să se teamă de ceea ce încearcă să facă
oamenii pentru a aduce la tăcere solia lor.

Nu vorbi. Adică, profetul trebuia să înceteze să mai profetizeze (vezi Ezechiel 21,2.7;
Mica 2,6.11). LXX spune „nu face zarvă”.

7:17
Din pricina aceasta, iată ce zice Domnul: Nevasta ta va curvi în cetate, fiii şi fiicele
tale vor cădea loviţi de sabie, ogorul tău va fi împărţit cu frânghia de măsurat; tu însă
vei muri într-un pământ necurat, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara lui!

Nevastă-ta. Dureroasă urma să fie suferinţa lui Amaţia ca soţ şi tată captiv. Profeţia
aceasta nu afirmă că soţia lui urma să devină o „curvă” prin alegere; poate să spună pur şi
simplu că ea va îndura violenţa biruitorului atunci când cetatea va fi cucerită de o armată
invadatoare (vezi Isaia 13,16; Plângeri 5,11).

Pământ necurat. Probabil o referire la o ţară a „Neamurilor”. Se spune adesea că


nelegiuirile şi idolatria unui popor întinează ţara (Levitic 18,24.25; Ieremia 2,7).

Dus în robie. Amos îşi confirmă printr-o repetiţie, profeţia cu privire la captivitatea lui
Israel

(v. 11), arătând că planul lui Dumnezeu este neschimbat. Ca un adevărat profet al lui
Dumnezeu el nu poate să-şi schimbe solia sub forţa vreunei presiuni exterioare.
Captivitatea urma să vină peste Israelul nepocăit şi chiar a venit (2Regi 17,1-9).

S-ar putea să vă placă și