Sunteți pe pagina 1din 302

DIN NOU

AC AbĂ...
Convorbiri cu
HENRI C O A N D Ă
D IN N O U ACASĂ...

C o n vo rb iri cu H enri Coandă


V. F I R O I U

DIN NOU ACASĂ...


Convorbiri cu Henri Coandă

9 Cuvtnt înainte de
A C A D - MIRON N IC O L E S C U
• Rolul lui H enri Coandă
în aerodinamica aplicată de
A C A D . ELIE C A R A F O L I

ED IT U R A T IN E R E T U L U I
CUVINT ÎNAINTE

Epoca tinereţii este epoca de aur a vieţii.


Este epoca bucuriilor fără cauză şi a tristeţelor fără urmări.
Este ap oca entuziasmelor sublime şi a deprimărilor înduioşă­
toare. Este epoca contestaţiilor personale şi a tot pe atît de
pasionantelor aderări.
Este epoca lecturilor febrile şi nesistematizate, a căutării
unor răspunsuri satisfăcătoare la întrebările tot mai numeroase
care năvălesc şi surprind.
Este epoca în care fiecare îşi creează unul sau mai multe
modele, eroi, reali sau fictivi, în prezent sau în trecut, în care
admiraţia fără margini este însoţită cu dorinţa mai mult sau
mai puţin mărturisită de identificare, cel puţin parţială, cu
aceşti eroi. Erou poate fi tatăl, sau un profesor, sau un poet,
sau un romancier, sau un personaj de roman, sau toţi la un loc.
într-o vară ca aceasta, pe care o petreceam acum mulţi ani
într-un oraş de munte cu părinţii mei, mi-a căzut în mînă ro­
manul Crima şi pedeapsa de Dostoievski. Aveam 17 ani. Am
citit această carte cum absoarbe un burete uscat apa. Dar toată
vara -n-am mai fost capabil să fac nim ic: eram Raskolnikov.
Mai tîrziu, în anii studenţiei, din admiraţie pentru un mare
profesor,' care nici măcar nu era profesorul meu, am purtat
trei ani în şir o pălărie neagră cu bordurile mari, drepte : ca
a lui Nicolae Iorga.
Cred că fiecare dintre noi poate da asemenea exemple. Iată
de ce epoca tinereţii este pentru mine şi cred, pentru fiecare

5
dintre cei care am avut norocul să fim într-adevăr tineri, epoca
de aur.
Este epoca tuturor contradicţiilor care invadează fiinţa
adolescentului, contradicţii care prin ciocnirea lor fecundă
pregătesc tineretul să intre pe poarta maturităţii.
Intr-un astfel de moment, o carte ca aceea pe care ne-o
oferă V. Firoiu poate constitui un excelent catalizator. Ea poate
determina vocaţii, poate încuraja pe cei timizi, poate lămuri
pe cei nehotărîţi, poate trezi mîndria de-a aparţine acestui pă­
mânt, de care 9Întem legaţi de zeci de mii de ani.
Căci dacă ştiinţa popularizată atrage pe adolescent, cu aiît
mai mult popularizarea celor care au făcut ştiinţă, care prin
descoperirile lor au reuşit să urnească cît de cît civilizaţia pă-
mîntească din loc, este de natură să stîrnească interesul entu­
ziast al tînărului cititor. Prezentarea vieţii unui mare savant,
sau. a unui mare om de cultură, va descoperi, cititorului mirat,
dublul aspect sub care acesta apare tuturor, unul dintre ele mai
vizibil, celălalt mai greu de sesizat. Pe de-o. parte, omul de
ştiinţă se comportă ca oricare dintre n o i: mănâncă, bea,
doarme, se plimbă, are un număr de distracţii favorite, iu­
beşte, suferă. G reva manii sau ciudăţenii întregesc admirabil
portretul unora dintre ei, apropiindu-i şi mai mult de cititori.
Pe de altă parte însă, omul de ştiinţă este veşnic preocupat
de cîte o problemă, chiar dacă în comportarea sa cu ceilalţi
oameni nu dă semne de astfel de preocupări, în afară de o
uşoară distracţie.
Uneori, un om de ştiinţă poate fi preocupat toată viaţa
sau o lungă perioadă din viaţa sa de o singură problemă.
Analiza descoperirii unui om de ştiinţă ne minunează-prin
imaginaţia extraordinară de care a dat dovadă autorul desco­
peririi, prin asociaţiile neaşteptate de observaţii care l-au dus
la realizarea acesteia. Dar nici un aparat nu a înregistrat pînă
acum cantitatea uriaşă de muncă depusă de un om de ştiinţă
în cursul vieţii sale. Căci nu există muncă mai epuizantă
decît reflexiunea concentrată, obsedantă, care însoţeşte omul
de ştiinţă de la masa sa tradiţională de lucru (singurul vesti­
giu care se arată cu mîndrie generaţiilor ulterioare) în plimbă­
rile sale, la masă şi chiar în somn şi care duc la răspunsul chi­
nuitoarelor întrebări în cele mai neaşteptate momente.

6
Oare Poincare nu povesteşte în conferinţa sa „ L ’invention
mathematique" cum a reuşit să găsească soluţia unei probleme
grele nu la masa sa de lucru, ci în momentul în care se urca
într-o trăsură ?
în domeniul fizicii, un mare compatriot al nostru, Henri
Coandă, ne dă un exemplu similar, în ceea ce priveşte desco­
perirea fenomenului pe care astăzi toţi fizicienii îl numesc
efectul Coandă.
Dar nu vreau să anticipez asupra conţinutului lucrării.
Aceasta nu este o biografie romanţată, ci o prezentare vie,
spontană a celor mai semnificative momente din viaţa marelui
nostru compatriot, pe care autorul, cu vechea sa experienţă, cu
perseverenţa şi abilitatea sa profesională, dar şi cu un entuzi­
asm tineresc ce străbate în fiecare rînd, le-a cules direct, din
repetate convorbiri, schimb de corespondenţă etc. de la Henri
Coandă, acest mare savant şi inventator, pornit dintre noi şi
rămas totuşi cu inima între noi, deşi viitoarea vieţii I-a purtat
pe întregul glob.
Autorul nu a încercat şi nici nu şi-a găsit competenţa de a
analiza opera ştiinţifică a iui Coandă. Acest lucru este făcut,
în introducere, de către colegul meu, acad. E. Carafoli.
Eliberat de această sarcină, V. Firoiu s-a lăsat dus de entu­
ziasmul omului care a descoperit o mină de aur, pe care a ex­
ploatat-o, trebuie să recunoaştem, cu multă îndemînare şi în-
tr-un stil propriu.
Aflată la jumătatea drumului între monografie şi reportaj,
cartea lui V. Firoiu cîştigă foarte mult, prinde viaţă deosebită
prin acest mod personal de tratare. Este adevărat că autorul a
fost ajutat în întreprinderea sa de o împrejurare favorabilă :
faptul că el deţine cele mai preţioase informaţii de la însuşi
eroul cărţii. Dar aceasta constituie un merit în plus, meritul
autorului care ştie, în acţiunea sa prealabilă de cercetare, să
folosească la timp şi în mod judicios toate elementele dispo­
nibile.
Iar pentru cei interesaţi, aceasta constituie un serios aver­
tisment şi ocazie de nereparabil regret, căci ce carte frumoasă
s-ar fi putut scrie, de exemplu, despre un alt savant român de
universală reputaţie, Emil Racoviţă, dacă într-o astfel de
carte, scrisă chiar în timpul vieţii marelui nostru savant, s-ar
fi consemnat propriile sale confesiuni !

7
Autorul a inaugurat, prin lucrarea sa, în literatura noastră,
un gen, sau un procedeu, care se cere continuat, de el şi de alţii.
La meritul autorului trebuie asociată şi Editura Tineretului
pentru faptul de a înlesni apariţia unei cărţi a cărei lectură va
pasiona în înalt grad pe tineri şi va interesa cititorul de orice
vîrstă.

Sinaia
iulie 1968
H EN R I COANDĂ

strălucit pionier al aerodinamicei aplicate

Numele savantului Henri Coandă evocă începuturile celei


mai spectaculoase cuceriri din zilele noastre, aviaţia cu reacţie,
cu cea mai explozivă dezvoltare a acesteia spre orizonturile
strălucitoare ale cuceririi Cosmosului, care se desfăşoară în faţa
ochilor noştri cu un ritm vertiginos.
în această zvîcnire a inteligenţei omeneşti din secolul nos­
tru spre uluitoare realizări ale ştiinţei şi tehnicii, poporul
român a adus o contribuţie însemnată la patrimoniul mondial
al civilizaţiei.
Într-adevăr, la 18 martie 1906, la Montesson, lîngă Paris,
constructorul aviator român Traian Vuia se avînta în aer la
circa 1 m. înălţime, făcînd un zbor scurt, ilustrat însă printr-o
decolare cu propriile mijloace de bord, adică numai cu pu­
terea motorului său instalat pe avionul construit de el însuşi,
care, înainte de decolare, a rulat pe pămînt cu un tren de ate­
rizare format dintr-un cărucior pe patru roţi de cauciuc, stră­
moş al trenului de aterizare de astăzi, deci fără plan înclinat,
fără catapultare.
El a completat astfel faimosul zbor al fraţilor Wright,
efectuat la 17 decembrie 1903, care s-au înălţat în aer, utili-
zînd un sistem propriu de catapultare.
Iar mai tîrziu, încă un aviator constructor român, Aurel
Vlaicu, cucerea trofee importante la concursurile internaţionale
aeronautice (Aspern, lîngă Viena, în anul 1912).
Cu cîţiva ani mai tîrziu, un alt precursor român, inginerul
Gogu Constantinescu, crea o nouă ramură a ştiinţei, sonicita-

9
tea — ştiinţă care se ocupa cu transmisia puterii mecanice prin
vibraţii în mediile fluide şi solide — care avea si fie aplicata
în aviaţie la sincronizarea tragerilor prin elice (în Anglia), dînd
astfel avioanelor engleze o superioritate în puterea lor de atac
şi în multe alte domenii de mare însemnătate practică.
în această epocă eroică a aviaţiei, în care încercările erau
temerare şi presărate cu jertfe dureroase, poporul român se
găsea într-o competiţie îndrăzneaţă pentru cucerirea văzduhu­
lui, alături de popoarele fruntaşe ale lumii.
In acţiunea de omagiere a creaţiei româneşti în aceste do­
menii ale ştiinţei, îşi află locul şi inginerul Henri Coandă,
strălucit pionier al aerodinamicei aplicate, căruia îi prezint, în­
tr-o privire de ansamblu, opera ştiinţifică şi tehnică.
Ilustrul om de ştiinţă şi inventatorul Henri Coandă a imagi­
nat şi realizat o gamă întreagă de aparate şi maşini, de la primul
avion cu reacţie, în anul 1910, de la descoperirea „efectului*
care-i poartă numele, în anul 1934, pînă la toate aplicaţiile aşa
de importante ale acestui fenomen — cu care se ocupă încă as­
tăzi, la vîrsta sa înaintată — a desfăşurat o activitate ştiinţi­
fică şi tehnică considerabilă, încă din fragedă copilărie.
Personalitatea lui Henri Coandă este complexă, iar capaci­
tatea sa creatoare s-a manifestat cu intensitate în cele mai va­
riate domenii ale activităţii umane, dar mai ales în ştiinţele
tehnice, unde a obţinut rezultate remarcabile.
Fără să insist asupra datelor biografice, trebuie să arăt
că deoarece în România vremurilor tinereţii lui Henri Coandă
condiţiile materiale dezvoltării talentelor şi realizării practice,
a invenţiilor, lipseau, întocmai ca şi compatrioţii săi Traian
Vuia şi Gogu Constantinescu, a fost nevoit să ia calea pere­
grinărilor în străinătate. Frecventează „Technische Hochschule"
din Charlottenburg, apoi Universtitatea din Liege, urmînd
cursurile Institutului de electrotehnică Montefiore şi în cele din
urmă absolvă cu succes, în anul 1909, Şcoala Superioară de
Aeronautică din Paris.
Parisul era pe acea vreme oraşul tuturor posibilităţilor,
edenul inventatorilor de pretutindeni...
Primele lucrări de aerodinamică ale inginerului Henri
Coandă au fost remarcate de către oamenii de ştiinţă şi con­
structorii de avioane. Cu sprijinul lui Gustave Eiffel, al lui
Paul Painleve şi al lui Setrieux, ilustrul nostru compatriot a
realizat un banc mobil pentru încercări aerodinamice, cu aju­

10
torul căruia a efectuat numeroase experienţe deosebit de in­
teresante, de îndrăzneţe, de utile, în iarna anilor 1908— 1909.
Locomotiva, pe care inginerul Henri Coandă instalase o plat­
formă şi un dispozitiv înregistrator, de concepţie originală, a
rulat mai multe luni în şir, atingînd viteza de 95 km/h., pe
parcursul Paris-Saint Quentin, consacrîndu-1 şi astfel pe com­
patriotul nostru drept un precursor, — un precursor dintre cei
mai ingenioşi şi mai temerari.
Sprijinul moral pe care-1 căpătase de la iluştrii savanţi şi
oameni de tehnică, pomeniţi mai sus, era de fapt o înaltă
apreciere asupra capacităţii inginerului Henri Coandă. în-
tr-adevăr, Gustave Eiffel, constructorul turnului Eiffel, era în
acelaşi timp şi un precursor al aerodinamicei experimentale,
efectuând primele experienţe de aerodinamică pe dispozitive
lansate în cădere liberă de pe înălţimea turnului Eiffel. Iar
Painleve — Paul Painleve, ajuns mai tîrziu primul-ministru al
Franţei — a fost printre cei dintîi savanţi din lume care au
zburat pe un avion la începutul secolului nostru, şi între primii
care s-au ocupat de problemele de mecanica avionului.
în decursul experienţelor sale, dintre cele mai periculoase,
dat fiind că le făcea căţărat pe locomotivă, inginerul Elenri
Coandă a studiat fenomenele aerodinamice din jurul anumitor
corpuri utilizate în aviaţie, în special în jurul aripilor de avion
groase — în comparaţie cu cele subţiri, utilizate pînă atunci —
după cum a descoperit aripa cu jantă de bord de atac, folo­
sită mai tîrziu la multe avioane, pentru securitatea zborului în
anumite situaţii periculoase.
Rezultatele cercetărilor au fost concretizate de inginerul
Henri Coandă într-o comunicare la Şcoala Superioară de
Aeronautică din Paris, la începutul anului 1910, şi-apoi într-un
studiu intitulat Aripile considerate ca maşini de reacţiune,
publicat în revista La Technique Aeronautique, în iulie 1910,
articol care s-a bucurat de aprecierea unanimă a oamenilor
de ştiinţă.
Folosind o suflerie aerodinamică cu fum, pentru vizualizare
şi dispunînd de o balanţă aerodinamică de concepţie per­
sonală, el a continuat studiile asupra profilelor de aripă, reali-
zînd, în acelaşi timp, numeroase fotografii şi spectre aero­
dinamice şi utilizînd în acest scop un aparat fotografic de
construcţie proprie. Rezultatele acestor experienţe au fost ex­

il
puse într-o remarcabilă conferinţă, ţinută la „Aeroclubul Fran­
ţei", în ziua de 13 mai 1910.
în octombrie 1910, cu ocazia celui de-al doilea Salon Inter­
naţional de Aeronautică de la Paris, inginerul Henri Coandă
a prezentat primul avion reactiv din lume. Caracterizat prin-
tr-o puternică notă de originalitate, acest avion a constituit
punctul de atracţie al expoziţiei şi a stârnit numeroase comen­
tarii în presa vremii.
în decembrie 1910, după închiderea Salonului, avionul a
fost transportat pe cîmpia de la Issy-les-Moulineux, din apro­
pierea Parisului, unde, după un scurt rulaj, s-a ridicat la cîţiva
metri deasupra solului şi inginerul Henri Coandă, românul
Henri Coandă, a efectuat astfel primul zbor aeroreactiv
din lume.
Presa de specialitate din ţările în care ea apărea în acele
timpuri a publicat recenzii elogioase pentru aparat şi pentru
realizatorul lui.
Ideea, clarviziunea şi capacitatea tehnică a inginerului
Henri Coandă au triumfat încă de acum mai bine de o jumă­
tate de secol.
S-a dovedit ca o axiomă că propulsia prin reacţie este
singura care permite realizarea zborului avionului la o mare
altitudine cu viteze mari şi a zborului rachetelor.
Socot util să fac o scurtă descriere a acestui cel dintîi
avion cu reacţie în lume, conceput şi făurit de un român.
Avionul cu reacţie COANDĂ 1910 era un biplan de
tipul sequiplanului, care se distingea printr-o remarcabilă linie
aerodinamică, ale cărui caracteristici constructive marcau :
anvergura de 10,30 m., lungimea maximă de 12,50 m., supra­
faţa portantă de 32,70 m2, iar greutatea în linie de zbor 420 kg.
Forma aripilor în plan era dreptunghiulară, cu vârfurile rotun­
jite ; grosimea profilului era constantă în lungul anvergurii,
cu excepţia părţilor de vîrf.
Structura aripilor consta din cîte două longeroane — în­
cercate cu multă grijă atît la solicitările statice cît şi la solici­
tări dinamice, permiţând ca încărcarea aripilor să fie sporită
pînă la 33 kg/m2. între cele două longeroane, profilul aripii
prezenta o curbură accentuată, iar spre partea din faţă se afla
fanta de bord de atac, element nou pe acea vreme, care, pe
lîngă sporirea portanţei la aterizare, mai servea şi pentru con­

12
trolul lateral, mai ales în anumite situaţii periculoase, cum
este aceea a pierderii de viteză.
Acest sistem a fost foarte mult utilizat mai tîrziu, pînă
chiar în zilele noastre, pentru unele avioane speciale.
O altă particularitate esenţială a aripii o constituie în­
velişul ei de contraplacaj vopsit, netezit şi lăcuit. întrebuin­
ţarea învelişului rigid de contraplacaj subţire va constitui mai
tîrziu sistemul de construcţie obişnuit, fiind extins apoi şi la
învelişul metalic.
Fuselajul — aşezat între cele două planuri principale şi
menţinut de cei patru montanţi — avea o formă transversală
ovală, c alungire mare, iar învelişul, constituit tot din placaj,
era vopsit şi lăcuit. In partea posterioară a fuselajului, în faţa
ampenajului, era montat un plan sustentator auxiliar de an­
vergură mică.
Carlinga era situată în partea anterioară a fuselajului, la
circa 4 m. depărtare de vîrful acestuia. în exteriorul carlingii,
lateral, de o parte şi de alta, se aflau două volane, cu ajutorul
cărora pilotul acţiona asupra organelor de comandă. Ampe-
najul era compus din patru planuri fixe, de formă triunghiu­
lară, prelungite prin patru planuri mobile de aceeaşi formă.
Planurile erau astfel dispuse, încît formau un sistem cruciform
diagonal.
Manevrele pentru comanda aparatului erau extrem de sim­
ple. Maneabilitatea longitudinală se realiza prin bracarea celor
patru cîrme în acelaşi sens (în sus şi în jos). în acest scop,
pilotul acţiona simultan asupra celor două volane rotindu-le
spre el (cabraj) sau în faţă (picaj). Maneabilitatea laterală se
realiza prin bracarea unei singure perechi de cîrme (din dreapta
sau din stînga). în acest scop era suficient ca pilotul să rotească
spre el volanul din dreapta (viraj dreapta) sau volanul din
stînga (viraj stînga). Manetele pentru comanda motorului erau
aşezate pe fiecare dintre cele două volane.
Trenul de aterizare, foarte scund, se compunea din două
roţi principale în faţă, o patină alungită situată între cele două
roţi şi o patină de coadă servind drept bechie. Roţile erau
montate elastic pe resorturi plate de oţel.
în sfîrşit, probabil pentru întîia oară, rezervoarele de com­
bustibil şi lubrifiant erau instalate în aripa superioară, a cărei
grosime era suficient de mare pentru a permite acest lucru. Pe

13
lingă acest avantaj, aripa groasă va fi utilizată foarte curent
mai tîrziu, pentru considerente constructive.
Dar elementul revoluţionar era sistemul de propulsie, care
a făcut ca avionul CO ANDĂ 1910 să fie primul avion reactiv
din lume.
Propulsia avionului se realiza cu ajutorul unui motor acro-
reactiv montat în partea anterioară a fuzelajului şi învelit
într-un carenaj conic. Era compus dintr-un motor cu piston,
tip CLERG ET de 50 H.P., care acţiona asupra unui compresor
centrifugal, de o construcţie specială, avînd o turaţie de
4000 rot./min.
în timpul funcţionării, aerul era absorbit de compresor şi
trimis în camerele de ardere amplasate lateral de o parte şi de
alta a fuzelajului unde se realiza arderea combustibilului adus
prin intermediul mai multor injectoare dispuse simetric pe cir­
cumferinţa lor. Combustibilul era aprins cu ajutorul gazelor
de eşapament ale motorului cu piston, evacuate din camera
de ardere, gazele treceau în ajutaje de reactive — situate de o
parte şi de alta a fuzelajului — şi, de aici, în atmosferă, gene-
rînd forţa de reacţie necesară propulsiei avionului.
Particularităţile avionului COANDA 1910 sînt edifica­
toare în ceea ce priveşte ingeniozitatea şi puterea de intuire î
constructorului său. Inginerul Henri Coandă a dăruit ome­
nirii, cu mai bine de cinci decenii în urmă, un preţios instru­
ment pentru străbaterea spaţiului aerian cu viteze uluitoare :
avionul cu reacţie, primul în lume.
Prioritatea inginerului Henri Coandă în ceea ce priveşte
invenţia avionului cu reacţie este în prezent recunoscută pre­
tutindeni.
Chiar în ultimul timp, numeroase publicaţii periodice de
specialitate îi consacră, compatriotului nostru, articole elo­
gioase în acest sens.
Revista American Aviation din 5 decembrie 1955 publică,
bunăoară, un articol sub titlul Cine a fost părintele aviaţiei
reactive, în care afirmă că prioritatea invenţiei avionului cu
reacţie aparţine inginerului Henri Coandă.
Andre Bie, bibliotecar la Muzeul Aerului din Paris, sem­
nează, de asemenea, în revista Aviation Magazine nr. 160 din
anul 1955, articolul intitulat Primul avion turbopropulsat din
lume, în care, între altele, scrie : „Aeroplanul COANDA, pre­

14
zentat la Salonul Internaţional de Aeronautică din 1910, unde
a fost extrem de remarcat, este un veritabil exemplar de
avangardă".
Iar mai departe : „Dacă aspectul exterior al aparatului
COANDĂ, grosimea ţi rigiditatea aripilor sale, feluritele îm­
bunătăţiri introduse constituiau un ansamblu de inovaţii în­
drăzneţe pentru acea epocă, sistemul de propulsie era — el
singur — o adevărată revoluţie, atît ca principiu cît şi ca
aplicare.
în acest punct al aparatului său, constructorul a desfăşurat
cea mai mare ingeniozitate creatoare.
Problema a fost abordată sub un unghi deosebit de intere­
sant iar soluţia, chiar dacă nu ar fi dat imediat rezultatele
scontate, permitea, pentru viitor, cele mai strălucite spe­
ranţe" ... — ceea ce s-a şi întîmplat, adăugăm noi, care i-am
trăit faptele.
Revista Flying din septembrie 1956, publică un articol sub
titlul El a zburat în 1910, care descrie avionul cu reacţie con­
struit de inginerul Henri Coandă şi zborul efectuat de acesta
în decembrie 1910, iar numărul aceleaşi publicaţii din mar­
tie 1967 confirmă din nou prioritatea inginerului Henri Coandă
in această epocală acţiune.
In fine, în cartea The Jet Aircraft of The World, publicată
la Londra, în anul 1955, autorii Green şi Cross recunosc că
primul aeroreactiv din lume este cel expus de inginerul Henri
Coandă în anul 1910 la Salonul Internaţional de Aeronautică
de la Paris.
De altfel, acest lucru a căpătat acum şi un caracter de
masă, găsind ecou şi în periodicele de mare răspîndire uni­
versală : după cum citim şi în Le Figaro Litteraire din
5 mai 1966, un important articol sub titlul scris cu Jitere
mari : „En 1910, Henri Coandă inventait l’aviation â reac-
tion“ în care se elogiază activitatea creatoare şi de pionier a
inginerului Henri Coandă.
Aceste documente, împreună cu multe altele, atestă faptul
că numele inginerului român Henri Coandă a intrat în istoriâ
aviaţiei mondiale, fiind indisolubil legat de începuturile aviaţiei
aeroreactive.
Se poate dar conchide că aeroreactorul COANDĂ 1910 a
zburat cu trei decenii înainte ca celebrii constructori Whittle,

15
Campini şi Heinkel să fi construit avioanele lor cu reacţie, cu
care au desăvîrşit astfel această epocală descoperire.
Este un adevăr istoric recunoscut azi pe toate meridianele
globului pimîntesc.
In anul 1911, la Reims, cu ocazia unui concurs de avioane
militare, inginerul Henri Coandă a prezentat primul avion
bimotor din lume, iniţiind astfel realizarea avioanelor multi-
motoare.
în acelaşi an, inginerul Henri Coandă a plecat în Anglia,
angajîndu-se la Uzinele Bristol, unde a construit mai multe
tipuri de avioane, denumite „Bristol-Coandă", avioane care au
fost foarte apreciate în lumea aeronautică din acea vreme. Unul
dintre aceste avioane s-a clasat chiar primul la Concursul Inter­
naţional Militar de Aviaţie, desfăşurat în Anglia, în anul 1912,
subscriind la un nou şi remarcabil succes al compatriotului
nostru ce se impunea ca un constructor de format universal.
Evenimentele războiului l-au readus în Franţa, unde a lu­
crat la uzinele Delauney-Belleville din Saint Denis. în
anul 1916, inginerul Henri Coandă a conceput şi construit
remarcabilul avion de recunoaştere artileristică S.I.A., echipat
cu două elice propulsate, montate la extremitatea posterioară
a fuzelajului.
întrucît războiul necesita cantităţi enorme de metal, ingi­
nerul Henri Coandă a studiat posibilitatea înlocuirii acestuia
cu alte materiale, imaginînd şi realizînd rezervoare din beton
pentru combustibili, cisterne de beton pentru transportul pe
cale ferată, vagoane de beton, etc...
După terminarea războiului, în anul 1918, inginerul Henri
Coandă a conceput şi construit primele elemente de case pre­
fabricate. Cu această ocazie, el a realizat materialul denumit
beton-bois, foarte potrivit pentru ornamentări în construcţii
şi, bineînţeles, mult mai rezistent şi mai puţin expus degra­
dărilor decît lemnul. Acest material a fost folosit de către pro­
fesorul arhitect I. A. Berindei, pentru decorarea interioară a
măreţului edificiu ieşean, azi Palatul Culturii, inaugurat la
11 octombrie 1925.
Inginerul Henri Coandă a avut de asemenea, multe alte
invenţii şi inovaţii în domenii foarte diferite, dovedind un
astfel de spirit inventiv şi multilateral încît un renumit publi­
cist internaţional G. Harry Stine a publicat în revista „Air

16
Progres“ (august-septembrie 1965) un articol sub titlul semnifi­
cativ The Amazing dr. Coandă (în traducere românească :
Uimitorul dr. Coandă), în care îi elogiază această activitate
prodigioasă.
în tot acest timp inginerul Henri Coandă nu a neglijat
nici un moment preocupările sale ştiinţifice.
După numeroase cercetări în domeniul aerodinamicei expe­
rimentale, inginerul Henri Coandă a descoperit fenomenul de­
numit efectul Coandă, denumire dată de către profesorul Albert
Metral, — însuşită apoi şi de alţi autori, printre care Tfi. v.
Kârmân, — care a constituit obiectul unui brevet înregistrat la
8 octombrie 1934 sub denumirea de Procedeu şi dispozitiv pen­
tru devierea unui fluid intr-un alt fluid.
Efectul Coandă are drept particularitate principală devierea
unui jet fluid după conturul suprafeţei pe care se scurge, aae-
rînd la această suprafaţă. Aplicaţiile practice ale acestui „efect*
au fost începute de însuşi inginerul Henri Coandă care a reali­
zat dispozitivul depresor-amortizor de zgomot, apoi Irîna de
recul pentru armele de foc, pulverizatorul folosit pentru com­
baterea dăunătorilor în agricultură etc. Dar aplicaţiile acestui
efect se extind mai departe, Ia sisteme de propulsie subacvatică,
la construirea de elemente pneumonice pentru automatizare, la
reversoare pentru ajutajele motoarelor cu reacţie, la mijloacele
de hipersustentaţie pentru aripi, la aparatele de decolare şi
aterizare verticală.
Şi în ţara noastră, în ultimul deceniu, s-au efectuat cer­
cetări sistematice asupra efectului Coandă referitoare la rever-
sarea tracţiunii turbomotoarelor de avion, la atenuarea zgomo­
telor generate de motoarele cu reacţie, la sporirea randamentului
motoarelor cu combustie internă, obţinîndu-se rezultate in­
teresante, precum şi la hipersustentaţia aripilor de avion, unde
se utilizează diferitele sisteme de jeturi fluide.
în ultimii ani efectul Coandă constituie tema unor vaste
cercetări teoretice şi experimentale, în special cele referitoare
la amplificatorii fluizi, efectuate în multe laboratoare şi insti­
tuţii de cercetare din numeroase ţări cu tradiţii ştiinţifice.
Şi, în sfîrşit, revelaţia, ca o aplicaţie a efectului, însuşi in­
ginerul Henri Coandă a conceput încă în anul 1935 farfuriile
zburătoare.

17
2
Ele au o formă semilenticulară şi se caracterizează prin
aceea că pot decola şi ateriza la verticală, se menţin la punct
fix, pot zbura cu viteze orizontale mari şi de asemenea sub
orice unghi.
Dar printre alte aplicaţii ale efectului Coanda se cuvin
menţionate şi :
— devierea jeturilor de gaze pentru hipersustentaţia prm
reacţie la avioanele cu viteză ;
— bascularea comandată sau programată a unuia sau mai
multor jeturi plane, cu care se realizează dispozitive pneumo-
nice cu anumite caracteristici, dispozitive pentru amplificatori
fluizi sau dispozitiv de reanimare sau elemente logice pentru
automatizare.
Rezultatele obţinute pe acest tărîm au fost subliniate cu
ocazia Simpozionului internaţional de automatică ţinut la New
[ York în anul 1965, unde inginerul Henri Coandă a fost oma­
giat şi distins cu diploma Harry Diamond Laboratories;
— accelerarea scurgerii în interiorul ajutajului sau în ex-
; tenorul său, conducând la realizarea unor dispozitive de efecţie
cu caracteristici deosebite, folosite cu succes pentru ventilarea
minelor şi a halelor industriale se poate face prin jeturi care
se încadrează în efectul Coanda ;
— amortizarea zgomotului produs de eşaparea gazelor la
iurbomotoarele de aviaţie, centralele termice, uzinele chi­
mice etc.
In ţara noastră, primele cercetări în acest domeniu s-au
concretizat în realizarea mai multor amortizoare de zgomot
cu diverse destinaţii, construite în ultimii ani. Exploatarea în­
delungată a acestor amortizoare a evidenţiat performanţele lor
deosebite, atît în ce priveşte atenuarea realizată oît şi sub
aspect economico-funcţional, confirmînd practic avantajele aju­
tajelor cu reţele depresive în acest domeniu ;
— pulverizarea fină a unui lichid şi amestecarea cu aer sau
cu un alt fluid, cu aplicaţie la arzătoare pentru combustibilii
grei, care sînt foarte simple din punct de vedere constructiv,
prezintă stabilitate funcţională şi robusteţe şi au un preţ de
cost redus.

18
în cele de mai sus am încercat în mod succint să cuprind
îndelungata şi fecunda activitate ştiinţifică şi pe tărîmul teh­
nicii a strălucitului inginer Henri Coandă.
In toată această activitate, inginerul Henri Coandă a do-
I vedit un spirit ingenios, o intuiţie extraordinară şi o previziune
\ ştiinţifică cu totul remarcabilă. Desigur, unele invenţii ale sale
au fost realizate mai devreme decît puteau să fie aplicate,
însă, odată sămînţa aruncată, minţile oamenilor au tăcut-o să
încolţească atunci cînd toate condiţiile de gestare au lost reali­
zate ; aşa s-a întîmplat cu aviaţia reactivă, care a avut o
apariţie fulgerătoare după aproape 30 de ani de la zborul
istoric al inginerului Henri Coandă, cu avionul său realizat
în anul 1910.
Efectul Coandă a avut utilizări de mare importanţă în
multe domenii noi.
Mintea ageră a inginerului Henri Coandă a „intuit“ aplica­
ţiile viitoare, deşi acestea urmau să se impună abia după cîteva
zeci de ani, cînd progresul dezvoltării tehnice reclama soluţii
optime pentru dezvoltarea problemelor privind realizările şi
cuceririle noi ale ştiinţei.
Prin aceste cîteva reflexii putem să cuprindem şi să apre­
ciem contribuţia savantului Henri Coandă în ştiinţă şi tehnică.
Ani şi ani de-a rîndul, de peste cinci decenii, savantul Henri
Coandă îşi desfăşoară activitatea sa de creaţie în Franţa, unde
a lucrat cot la cot cu inginerii şi oamenii de ştiinţă şi de teh­
nică francezi.
Aşa după cum am afirmat-o şi în cadrul Simpozionului cu
participări internaţionale, organizat la Bucureşti, în iunie 1967,
sub prestigioasa cupolă a Academiei noastre, găsim prilejul
fericit să ne exprimăm şi adînca noastră recunoştinţă poporu­
lui francez, care l-a îmbrăţişat cu toată dragostea pe ilustrul
nostru compatriot, primindu-1 în mijlocul marii sale familii şi
ajutîndu-1 să-şi desfăşoare toată munca sa creatoare pe pă-
mîntul Franţei generoase, unde au fost zămislite atîtea idei
minunate pentru progresul civilizaţiei umane.
...Dar savantul Henri Coandă nu şi-a uitat niciodată patria
sa iubită, păstrîndu-şi nealterată dragostea de ţară. Casa sa din
j Paris a fost întotdeauna deschisă pentru românii în trecere
prin Franţa, care veneau să-l viziteze şi cărora le împărtăşea

19
9 *
din vasta sa experienţă în cele mai variate domenii, ţinînd şii
astfel mereu legătura cu ţara sa natală, cu patria sa.
Prin contribuţia savantului Henri Coandă, ca şi a celorlalţi
înaintaşi, Vuia şi Vlaicu, poporul nostru se găseşte printre-
popoarele deschizătoare de drumuri în această minunată cu­
cerire a omenirii — aviaţia — care avea să cunoască o dez­
voltare impetuoasă în secolul nostru, culminînd cu pătrunderea-
omului în spaţiul nemărginit al Cosmosului.
Ca şi cea a iluştrilor săi compatrioţi predecesori, pe care-
i-am menţionat mai sus, şi care au lucrat şi creat cam în acelaşi
timp, activitatea desfăşurată de savantul Henri Coandă a avut
o considerabilă înrâurire asupra inginerilor, constructorilor,
aviatorilor şi tehnicienilor din România. Cu aceşti înaintaşi
geniali s-au fixat definitiv jaloanele tradiţiei româneşti în
această splendidă cucerire a ştiinţei şi tehnicii, care este-
aviaţia.
Ingineri şi oameni de ştiinţă români, alături de oameni de-
ştiinţă şi de ingineri de peste hotare, care i-au apreciat activi­
tatea, îi aducem încă o dată savantului Henri Coandă un oma­
giu pe deplin meritat, urîndu-i o viaţă lungă şi plină de reali­
zări utile, cu desăvîrşite succese.
Pentru tineretul de pretutindeni, dar mai ales pentru cel'
din România, activitatea desfăşurată cu atît avînt de savantul!
Henri Coandă va fi întotdeauna o pildă vie, demnă de urmat..

...După o absenţă de o jumătate de veac, revenit pe pă-


mîntul scump al României unde s-a născut, şi-a petrecut co­
pilăria şi şi-a trăit adolescenţa, locuri de care e legat prin
obîrşie, prin începuturi şi prin atît de dragi amintiri, iată-ll
pe românul Henri Coandă, savant cu renume universal, din
nou printre noi, între ai săi, la el acasă.
...„Veţi găsi o ţară înnoită, în plin avînt cultural, ştiinţific
şi economic, o patrie înfloritoare, care vă primeşte cu bucurie
şi entuziasm.
Sîntem fericiţi să vă vedem în mijlocul nostru, iar pre­
zenţa dumneavoastră la Simpozionul consacrat tocmai feno­
menului care vă poartă numele — «efectul Coandă» — va fi
un imbold pentru noi toţi să ne avîntăm cu întărit elan în
munca de creaţie ştiinţifică", — i-am adresat, acolo, în aula
Academiei, la solemnitatea de deschidere a manifestării amin­

20
tite, cuvinte care exprimau sentimente pornite din inimă, din
fiecare dintre noi.
Ele n-au avut un caracter de circumstanţă, ocazional, care
trăieşte numai sub aureola solemnităţii, ci se păstrează perma­
nent, astfel cum noi îl preţuim, îl admirăm şi-l purtăm printre
noi, cu noi, pe savantul român Henri Coandă, figură vene­
rabilă a ştiinţei şi tehnicii mondiale, pe acest ilustru român.
DIN NOU ACASĂ...

Convorbiri monografice cu un
savant român
...— Sînt foarte mulţumit că vin în ţară după o atît
de lungă absenţă. Sînt mişcat de interesul pe care atît
oficialitatea, cît şi oamenii de ştiinţă, îl manifestă faţă
de mine.
Cu atît mai mult cu cît consider că Simpozionul
Efectul Coandă, la care voi participa, are acum o
semnificaţie de înaltă etică românească : se desfăşoară
chiar sub cerul patriei mele, ceea ce, vă rog să credeţi,
spune mult, foarte mult, nu numai pentru mine...
Ştiţi, preocuparea ştiinţifică e însoţită de un senti­
ment sufletesc cu totul special la gîndul că-mi voi re­
vedea patria, locurile copilăriei, ale adolescenţei şi ale
tinereţii mele.
Voi reîntîlni oameni, fiinţe dragi sufletului meu,
amintirilor mele, studiilor şi cercetărilor mele de-o
viaţă, într-un cuvînt, voi trăi aievea ceea ce cu ade­
vărat port în mine...
E util să nu omiteţi că şi oamenii de ştiinţă, cei ce
aparţin aşa-zisei lumi rigide, sobre, a tehnicii, pot fi
şi ei poeţi şi se cuvine chiar ca ei să facă poezie.
Şi-apoi, confruntările ştiinţifice, de-o remarcabilă va­
loare prin participarea şi prin organizarea prestigioasă
pe care i-o asigură cupola academică şi strădania aca­
demicianului Carafoli, mă fac să aştept simpozionul
cu viu interes, lărgind perspectivele problemelor.
Aşadar, pe miercuri, şi pînă atunci, nu uitaţi zicala
din bătrîni... • sîngele, apă nu se face» — şi reţineţi
un călduros şi amical salut, cu tradiţionalul «să ne
vedem cu bine, la Bucureşti* !

25
Cu aceste cuvinte, convorbirea telefonică ce-am purtat-o
cu savantul Henri Coandâ, într-o seara de miez de iunie, a
luat sfîrşit, — a luat sfîrşit pentru a lăsa loc unui început
ce-avea să cunoască intensitatea, într-una dintre cele mai
febrile desfăşurări, alcătuind un ciclu de-a dreptul entuzias­
mam.

Călătorie în trecut

...Calafatul trăia zile de strălucire întreţinute de belşugul


adus de vasele şi oamenii lor, ce acostau in port, venind pe
Dunăre, din susul sau din josul apei, coborînd de la Cazane sau
urcînd dinspre Marea Neagră.
însuşi numele indica însemnătatea locului, pentru lumea
aspră a navigatorilor, de bine ce acolo se călăfătuiau corăbiile
şi se întregeau luntre şi caiace, lotci şi poduri, în ateliere de
pe vadul apei, ce aveau să anticipeze într-o formă meşteşugă­
rească şantierele navale care mai tirziu, în epoca aşa-zisă a
metalurgiei, trebuiau să alcătuiască industria de specialitate.
Acolo, în Calafatul care era loc de popas şi însemnat punct
de trecere a fluviului, din raiaua românească către celălalt mal
pe care se întindea raiaua bulgară, peste care stăpînea, deopo­
trivă, puterea otomană, navigatorii zăboveau cu plăcerea dru­
meţului ce-şi află locul de odihnă. Poposiţi pentru a despovăra
corăbiile de mărfuri aduse din Orient sau chiar din partea
cealaltă, din inima Europei, pentru a le încărca, apoi, cu
cereale, mai ales cu grîu, din acel însemnat grinar al continentu­
lui, care era cîmpia românească a Dunării, unii zăboveau săptă-
mîni şi chiar luni pentru a-şi supune corăbiile călăfătuielii, sau
numai odihnindu-se atunci cînd nu lucrau alături de meşterii
levantini, dalmaţi, sîrbi sau români, la făurirea unor noi am­
barcaţiuni. Erau prezenţi, acolo, intr-un amestec de graiuri şi
de obiceiuri, de firi şi de preocupări, de îndeletniciri şi de gîn-

26
V-am regăsit şi vă felicit. Sunteţi vrăjitori
duri, care dădeau orăşelului de la Dunăre aspectul cosmopolit
inerent vieţii unui port, — suburbie dintr-un autentic şi minia­
tural Turn Babei, păstrat, parcă, din vremuri de consemnare
biblică, pînă în acele zile de la mijlocul veacului trecut, oa­
meni cu înfăţişări şi suflete de toate felurile.
Dar în acel Calafat aveau să se afle şi locuinţele marilor
proprietari ai întinderilor agricole din vasta cîmpie a Dunării,
gospodăriile unor arendaşi din preajma locului, ale dregători­
lor locali, mandatari absoluţi ai stăpînirii districtuale, un sub-
ispravnic cu ajutoarele sale de cancelarie, după cum erau de
găsit negustorii de grîne şi furaje ce luau drumul Dunării, pînă
în depărtările lumii. Geambaşi şi dragomani, ipistaţi şi vătafi,
negustori cu prăvălii sau numai cu tarabe, cu tot felul de măr­
furi ca să îndestuleze cererile numeroşilor cumpărători veniţi
din satele olteneşti pentru a-şi împlini nevoile gospodăreşti.
Unii preferau cbiar mărfurile Calafatului, socotindu-le mai
ieftine decît cele din marile prăvălii ale Craiovei, căci la
Calafat veneau aduse de corăbieri şi vaporani, direct de la
Pesta sau Viena, din manufacturile Boemiei şi chiar din cele
ale ţării nemţeşti, iscusit alcătuite în acele manufacturi şi ate­
liere în care mâna omului începuse să fie înlocuită de maşini
şi unelte mecanice, — ce minunăţie ! — a toate .făcătoare.
Zarafi vorbind mai multe graiuri, schimbau monezi de aur,
de argint şi de aramă, după trebuinţa celor ce forfoteau în
acea mulţime fără odihnă.
Pe Jîngă prăvălii, meşteşugari de tot felul împlineau ne­
voile unei mulţimi care, în zi de tîrg săptămînal sau la iarma­
rocul de Rusalii ca şi la cel al Sfintei Mării îşi deşerta chi­
mirele, bucuroasă să ducă acasă, o dată cu cele trebuincioase
gospodăriilor, chiar şi podoabe pentru fiinţele dragi vieţii lor.
Barişuri turceşti, aduse tocmai din depărtările Orientului în­
sorit, ţesături şi catifele de Damasc, panglici şi broderii fla­
mande, broboade şi dimii nemţeşti, şi, pentru împlinirea unor
aleanuri ce sălăşluiau undeva, poate că în cele mai tăinuite
unghere ale fiinţei lor, împlinind aşteptări la poarta necunos­
cutului, aduceau şi mirodenii de Alep, rupte parcă din le­
gendele celor „1001 de nopţi", mărgele, brăţări, pandantive,
cercei în inele ce jucau pînă către gît şi chiar cîte un crucifix
din metal lucios cu reliefuri şi încrustări în os, în fildeş.
Purcese din lumea de „gablonzuri" a acelor străinătăţi ce con­
stituiau... cosmosul orizontal al epocii, podoabe ce-aveau să

28
fie cheia miraculoasă cu care multe din inimile codanelor şi
ale nevestelor aveau să fie deschise la stăruinţa celor ce se
dovedeau iscusiţi să mînuiască asemenea descuietori miracu­
loase, aceste mărfuri întreţineau atracţia unei negustorim! pen­
tru care sirena vaporului ce-şi vestea, prin mugetul mecanic,
sosirea în port, era semnalul magic al unor viitoare oîştiguri.
în acest Calafat venea de-şi împlinea rosturi şi acel tînăr
bărbat ştiut a fi Mihalache Coandă.
Fiu al unei vrednice familii româneşti, coborîtoare dintr-un
clan căruia-i aparţineau atît Craioveştii, care prin Neagoe,
şi mai apoi, prin fiii acestuia, Barbu, Pîrvu, Danciu şi Radu,
de la Strehaia ca şi de mai sus, din toată aria Cerneţilor şi
pînă la Severin, urmaseră cursul evenimentelor ce-aveau să
mixte tocmai la Craiova reşedinţa banilor Olteniei ce fusese
pînă atunci la Strehaia, încă din vechea-i aşezare (de la finele
secolului X V şi începutul celui de-al X V I), era binecunoscut
localnicilor şi chiar şi unora dintre străini.
în actele de familie, printre hrisoave şi zapisuri, între
înscrisurile pe piele de berbec, răsucit în sul pentru o mai
bună păstrare în acelaşi sipet cu pungile de galbeni, cu neste­
matele şi cu Evanghelia prinsă în piele şi mărginită cu catifea
de culoarea vişinei, cu încheiutoarea făurită din alamă, păs­
trată astfel din străbuni şi ea, de bine ce a fost adusă tocmai
din depărtările Genovei, se afla şi un act rînduit într-o scriere
pe care numai preotul satului o mai ştia desluşi ; acel act
pomenea de un anume Vlădoian Coandă, sălăşluind la Stre­
haia, încă de prin anul 1630. Dar acolo erau de aflat şi alte
înscrisuri şi documente de familie, aducînd timpul mai aproape
de zilele celui ce le păstra acum în sipetul la care nu avea
acces decît el, Mihalache Coandă. Pomeneau ele şi de un
străbun direct, Matei Coandă, din care acel haiduc vestit,
lancu Jianu şi-ar fi avut obîrşia, acel Iancu Jianu de s-a
ridicat din rîndul neamului său pentru a încerca să curme
împilarea poporului român ; în cele din urmă, prins de stăpâ­
nire, a fost întemniţat în ocna de la Telega, aflătoare pe locu­
rile pe care avea să se ridice mai tîrziu închisoarea politică
de la Doftana, ajunsă muzeu în zilele noastre — ca un simnol
nemărturisit întru suferinţele celor ce s-au încumetat să în­
frunte în orice vremuri, încălcarea drepturilor poporului.
Pentru odihna sufletului şi întru amintirea acelui Iancu
Jianu, care a haiducii şapte ani, rupîndu-se dintre ai lui, şi

29
slujise ţeluri pe care şi el i le împărtăşea, Mihalache Coandă
obişnuia să facă anual cîte o slujbă în biserica din Crâiova şi
o pomenire la Calafat, însoţind-o de pomeni, după datina-i
străbună, obicei pe care l-a păstrat pînă i s-a stins şi lui
fiinţa.
Şi tot întru amintirea lui Iancu Jianu, pe care-1 aflase
neînfricat în lupta sa pentru popor, din chiar povestirile
acelui bărbat voinic, cu glas domol şi privirea dreaptă, care
era părintele său, Costăchiţă Coandă, ca şi din vorbirea ţărani­
lor din lunca Oltului, din bălţile Dunării şi din satele de pe
Boianul Olteniei, vorbire care dăltuia în piatra vremii laptele
cutezătoare şi aproape „de necrezut“ , ale haiducului, Miha­
lache Coandă obişnuia să înhame numai cal murg la şareta sa
personală, pe care nu o folosea decît el, inspirat de acele
povestiri reţinute din vremea copilăriei ca şi din cîntecele
Jianului. Lăutarii ii aflaseră şi ei meteahna şi de cum îl vedeau
pe Mihalache Coandă — chiar şi atunci oînd nu mai era
tînăr —, intrînd la vreo nuntă sau numai ce-I zăreau pe
uliţele Calafatului, în rosturile sale străine petrecerilor, apucau
să-i cînte din repertoriul atît de bogat al cîntecelor populare :

!„]ianu, om mic de stat, / fără frică de păcat /multe case


a călcat. / Haide, murgule, baideţ ! / Nu-ţi mai face părul
creţ, / Hai la Slatina-n judeţ ! / Şi gonea, mări, gonea, /
Pîn-la Olt că ajungea Un oraş la Slatina / “ .

O altă familie cu care acel Mihalache Coandă îşi aflase,


de asemenea, înrudirea, din citirea unor hrisoave îngălbenite
şi ele de vremea ce s-a scurs, ca şi din glasul tradiţiei orale,
era cea a Cezienilor, derivaţi din acelaşi izvor cu al lui Vlă-
doian Coandă din Strehaia. Acestora. Mihalache Coandă nu
le mai făcea pomeni întru odihna sufletului, ci-i numea, nu­
mai, cînd şi cînd, atunci cînd le întîlnea amintirea prin vreo
rostire de vorbe în drumurile pe care el le tot străbătea.
Dar tot familia acelui Mihalache Coandă avea legături de
mai strînsă rudenie cu Vladimireştii, cei de prin părţile Gilor-
tului, al căror fiu, cel de la Vladimiri, avea să devină neînfri­
catul Domnul Tudor, născut la 1780, vătaf de plai la Cloşani
şi chiar sulger, figură centrală a revoluţiei de la 1821 şi că­
petenie de panduri. Acelaşi Tudor din Vladimiri, care partici­

30
pase la acţiuni militare în rezbelul ruso-turc de-a ţinut de la
1808 şi pînă la 1812 şi care era văr apropiat cu Costăchiţă
Coandă, tatăl lui Mihalache Coandă, arendaşul de la Perişoru.
Coborîtor şi el de prin părţile Severinului, deşi n-au llăcăit
împreună, fiind cu zece ani mai tînăr decît căpetenia de pan­
duri, Costăchiţă Coandă îi era şi prieten, şi tot aşa îl ajuta
să-şi dezlege treburile băneşti, fără a apare totuşi între locote­
nenţii săi, necum în statul major al pandurilor, atunci cînd
Tudor se alăturase Eteriei şi-şi înfiripase mişcarea concretizată
prin acel istoric „legămînt al lui Tudor", la a cărui redactare
se zice că participase, fără o atestare oficială, şi Petrache
Poenaru.
Cărturar oltean, cel ce avea să ajungă marele pedagog şi
iluminist român, ctitor şi organizator al învăţămîntului nostru
modern, Petrache Poenaru îi fusese chiar locotenent de can­
celarie lui Tudor Vladimirescu, dintru începuturi, precum şi
plenipotenţiar în misiuni tăinuite, pe lîngă puteri străine. Pe­
trache Poenaru legase bună prietenie cu Costăchiţă Coandă,
după cum îl cunoscuse bine şi pe fiul acestuia, pe Mihalache
Coandă, care-i purta respect pentru mintea lui luminată ca
şi pentru drumurile pe care Petrache Poenaru le bătuse prin
cealaltă parte a Europei, unde-şi făcuse prieteni apropiaţi pen­
tru sine şi protectori pentru ţară. Mai tînăr cu nouă ani decît
Costăchiţă Coandă şi cu nouăsprezece decît căpetenia pan­
durilor, Petrache Poenaru legase totuşi trainice amiciţii cu
aceştia, cimentate de calităţile ce-şi preţuiau reciproc, de pres­
tările utile ce le asiguraseră, fiecare dintre ei, mişcării gene­
rate de idealurile comune ce le împărtăşeau pentru eliberarea
poporului şi care întruchipau însăşi năzuinţele naţiei întregi.
Prins în iureşul preocupărilor sale politice nemărturisite, Costă­
chiţă Coandă şi-a înstrăinat din proprietăţi, unele pierdute,
de-a dreptul, după prăbuşirea lui Tudor Vladimirescu, altele
nerăscumpărate din chinga zălogurilor, astfel că-1 găsim încă
înainte de neaua bătrîneţilor în situaţia de a nu-şi ti putut
înzestra fiul, pe acel Mihalache Coandă născut în Craiova,
la 1829. .
Lipsit de averea părintească, Mihalache Coandă luă viaţa
pieptiş încă din anii ce-1 mai prinseră flăcău, devenind arendaş
de pămînturi de pe moşiile statului. Locuia la Craiova, dar
avea şi o locuinţă mai mică, în Calafat, unde treburile vîn-
zării recoltelor de pe moşiile arendate de el îl aduceau de

31
multe ori pe an, în legături şi tocmeli cu dragomanii şi cu
corlbierii străini. Iscusit şi activ agricultor, Mihalache Coandă
s-a străduit printre cei dintâi organizatori de pământuri şi cul­
turi agrare de la noi, să folosească metode şi mijloace raţio­
nale de cultură a pămîntului, în lupta omului cu pământul.
Avea în arendă de la Stat, în timpul domniei lui Gheorghe
Bibescu şi-apoi chiar sub Alexandru Ioan Cuza, o dată cu mo­
şia de bază de la Perişoru, şi trupurile megieşe ce-i aparţi­
neau, de la Trocheşti, Tîrnava şi Sipov, şi cu unele cuprinză­
toare ochiuri de baltă ; acestea aduceau venituri îndestulătoare
lipsei de investiţii şi de trudă din partea arendaşului — ori­
care ar fi fost el — dat fiind „că apa nu se ară şi peştele
nu se însămânţează de către om".

La Calafat, în acea lume de interese şi totuşi de desfătări,


în care, ca în orice port, cârciumile rămâneau deschise zi şi
noapte iar pe grătare fripturile şi trandafirii sfîrîiau neîntre­
rupt, caterincile cîntau şi lăutarii nu prea aveau vreme de
odihnă, lume în care Mihalache Coandă venea să-şi împlinească
rosturi de om întreprinzător ce-şi administra singur treburile,
apele Dunării i-au adus-o pe ursita inimii sale.
Acolo, pe undele albăstrii ale fluviului, o corabie gre­
cească a urcat cursul apei, venind tocmai din depărtările Pi-
reului, să descarce mărfuri de Orient şi să facă, apoi, cale
întoarsă, purtând în uriaşul său pîntece, grîne româneşti. La
bord, în afară de căpitan cu ajutoarele sale, de marinarii de
la parîme, se afla, atunci, într-o călătorie de plăcere, de cu­
noaştere a lumii, însuşi proprietarul vasului, armatorul, îm ­
preună cu familia sa : soţia, un fiu şi o fiică.
Pe coverta corăbiei, printre catarge, odgoane şi pînze ce
jucau leneşe în adierea unei amiezi de mai, în iureşul scripete-
lor şi al larmei ce-o stîrneau vătafii care-şi îndemnau oamenii
să zorească transportul sacilor, al lăzilor şi al butoaielor cu
untdelemn stors din măslinele grădinilor din Voios, ochiul
pătrunzător al lui Mihalache Coandă a zărit o fiinţă cu o în­
făţişare şi un umblet altfel decît al celor ştiute de el, pînă
atunci. Şi doar umblase şi el destul, în Craiova, la Severin, la
Tg. Jiu, la Slatina şi la Bucureşti, ba chiar şi peste Dunăre,
căci fusese, în cîteva împrejurări, la Rahova, la Lom Palanca,
la Vidin, după cum fusese, tot pe Dunăre, în susul apei, pînă

32
la Orşova. în raiaua bulgărească trecuse chiar Dunărea şi cu
piciorul, iarna, cînd gheaţa suporta şi carele cu boi, acolo
unde se puteau strecura printre încreţiturile valurilor încre­
menite în încleştarea îngheţului.
...Privirile li s-au încrucişat, cugetele s-au alăturat, şi
undeva, în făpturile lor tinere, o flacără a prins să ardă... cu­
prinsă parcă în aceeaşi pîlpîire.
Bărbat chipeş, de statură înaltă, bine legat, voinic chiar,
fără să se fi îngrăşat — şi s-a păstrat astfel pînă s-a prăpădit,
la bătrîneţe — cu gesturi curtenitoare în relaţiile cu toată
lumea — fie orăşean sau sătean — cu vorba măsurată şi cu
glasul domol, Mihalache Coandă atrăgea atenţia celor ce-1 în-
tîmpinau, tuturor din jurul său.
în miezul treburilor sale la Calafat, Mihalache Coandă nu
zăbovea niciodată peste timpul cît îi era trebuinţă să-şi îm­
plinească rosturile, căci la Craiova sau pe baltă, alte treburi
şi îndatoriri îl aşteptau şi nu-i dădeau răgazul tihnei. El călă­
torea des, fie cu trăsura (o trăsură vieneză cumpărată de oca­
zie, prin mijlocirea lui Petrache Poenaru, de la un prieten al
acestuia, un boier craiovean, ce-o schimbase, nu de veche ci
de „ambiţ", să-şi cumpere alta, direct de la carosierii vienezi,
după model nou şi lăcuită mai dihai), aşa după cum călăto­
rea ades cu şareta. De rînduială, îi plăcea să facă drumul cu
şareta, de unul singur, pentru a-şi mîna el însuşi murgul înhă­
mat între ulube, dar străjuit, întotdeauna, de doi însoţitori
călări, ce-i urmau trapul, înarmaţi cu flintă şi pistol turcesc,
pentru a-1 „feri de rele", de tîlharii ce i-ar fi putut aţine calea
pentru a-1 jefui. N u pornea la drum decît astfel, străjuit, soco­
tind că un om care cutreieră drumurile şi poartă de grijă unor
atât de întinse treburi, face şi plăţi după cum şi primeşte pun­
gile cu galbeni de la cei cărora le umple corăbiile cu grîne,
cu turme de vite sau chiar cu peşte, şi ca atare devine o pradă
lesnicioasă pentru tîlharii despre ale căror isprăvi fără-de-lege,
se aflau mereu lucruri înfricoşătoare.
De multe ori îl prindea chiar şi înserarea pe acele căi bă­
tute de el, după cum, alte ori, pleca de noapte şi parcurgea,
aşa, pînă ce se iveau zorile, chiar şi o poştă, o poştă şi ju­
mătate.
...Dar de astă dată, de cum prinsese „vederea“ acelei tinere
pe puntea vasului la al cărui catarg flutura stindard elen, n-a

33
3 — Din nou acasă — V. Firoio
mai avut nici ceas şi nici măsurătoare a zilelor. Ca lipit a ră­
mas la Calafat unde-şi avea şi o gospodărie. Fără acareturi
şi vechili, fără larma curţii de la Perişorii sau îndestularea de
la Craiova, dar destul de încăpătoare ca să poată primi şi
oaspeţi de grai străin, şi chiar, nu numai să-i ospăteze, dar
să-i şi găzduiască, aşa cum se cuvenea între oameni de rang
ridicat.
Cunoştinţa îi era uşoară, căci prin dragomanii săi şi prin
dregătorii portului, l-a aflat curînd pe armator, pe stăpînul
corăbiei, cu atît mai mult cu cît chiar acea corabie venise să
încarce şi din boabele holdelor cultivate de Mihalache Coandă,
din recoltele de la Perişoru.
La acea dată, Mihalache Coandă împlinise 25 de ani şi în­
făţişarea sa serioasă ca şi grijile îndeletnicirilor sale, îi dădeau
o judecată de om cumpătat, conştient de drumul său.
După trei luni, Theodoria Theodoris, fiica Anei şi a lui
Hagi Panait Theodoris, armatorul, avea să devină Theodora
Coandă, iar pentru localnici, pentru lumea din Craiova, Cala­
fat şi Perişoru, „dumneaei cocoana Riţa, consoarta după lege
a dumnealui coconului Mihalache Coandă", cum o arăta lu­
mea cînd trecea în trăsura vieneză sau în şareta mînată de
Mihalache Coandă, şaretă în care, pînă la ea, nu-şi mai atlase
locul nici o altă fiinţă, afară de dumnealui cel de-i mina calul.
Corabia a plecat cu grînele lui Mihalache Coandă, dar
fără fiica armatorului.
Armatorul, Hagi Panait Theodoris, era dintr-o familie de
vechi neguţători şi oameni ai m ării; cutreierase lumea în lun­
gul şi latul ei, făcuse danii aşezămintelor mănăstireşti de la
Atos, ajunsese în pelerinaj chiar şi la Ierusalim şi înzestrase
cu odoare de preţ biserica cea mare, cea elenă, din Brăila, în
al cărei port ajungea cam din doi în doi ani, descărcînd mărfuri
din Orient şi luînd în hambarele vasului grîne de Bărăgan.
Un hrisov atesta chiar că este Cavaler de Rhodos, titlu de
nobleţe echivalînd cu cel al Cavalerilor de Malta sau al acelor
confrerii spaniole sau portugheze după care se dădeau în vînt,
şi nu cu mîna goală, mulţi dintre membrii protipendadei le­
vantine...
O dată cu fiica, Hagi Panait Theodoris lăsase în Ţara Ro­
mânească şi o parte din inima sa ca şi ceva din avutul său,
drept zestre a miresii...

34
După un timp, pentru ca romanul să aibă un capitol nou,
şi fratele frumoasei elene, acel Ianis Theodoris avea să se sta­
bilească în Oltenia, lucrînd chiar cu Mihalache Coandă ; el
a rămas cunoscut în Oltenia vremurilor sale, drept conu lancu
Theodoru, aprig la vorbă dar blînd la faptă, un om de ispravă,
ce s-a legat temeinic de noua lui patrie.
S-a statornicit în Craiova, căci, altă fire decît Mihalache
Coandă, acest cumnat lancu Theodoru umbla şi după plăceri
personale şi nu se simţea bine decît în cercurile largi şi zgomo­
toase ale prietenilor. Teatrul, vodevilul, îl pasiona chiar, după
cum şantanul, cu acele „danseuze" venite din mereu alte locuri
ale lumii, jocul de cărţi şi vizitele în societate, nu pentru ten­
taţia cîştigului, ci pentru „folosirea timpului", îl reţineau în
Craiova, care, în acel prim deceniu din a doua jumătate a
veacului trecut, începuse să aibă viaţa ei mondenă.
De aceea, nenea lancu, rămas holtei pînă la sfîrşitul vie­
ţii sale, arendase bălţi din zestrea statului şi-şi stabilise „casa"
la Craiova ; venea şi la Bucureşti, destul de des, mai ales de
cînd se înfăptuise trenul, dar gospodărie nu ţinea şi aici. în­
chinase cameră cu anul la „otelul Dacia", în fostul han al Iui
Manuk, modernizat, fireşte ; aceeaşi, pe care avea dreptul s-o
şi zăvorească şi pe care o ocupa cînd şi cum dorea, fără nici
o tulburare din partea cuiva. Ţinea, în afară de mobila otelu­
lui, scoarţe şi lenjerie de pat aduse de el de peste hotare, de
la Constantinopol, iar de la Pireu îşi adusese nişte lămîi, por­
tocali şi mandarini, fălindu-se că el nu le cumpără de la băcă­
nie, ci le culege din grădina sa, chiar de lîngă patul în care
se culcă.
Dintr-una din călătoriile sale în Orient, nenea lancu adu­
sese cu sine, în nişte colivii anume comandate, uriaşe, de i-a
speriat şi pe oamenii de la tren, nişte păuni albi şi patru
lebede, — gîscani gigantici de-au uimit Bucureştii atunci cînd
a dăruit palmipedele administraţiei grădinii Cişmigiu, aşa,
pentru a fi şi la Bucureşti lebede...
*

* *

Menajul Riţa şi Mihalache Coandă s-a cimentat repede ; firi


blajine, amîndoi harnici şi preocupaţi de sporirea agonisitei
lor, de a-şi întări familia, soţii Coandă se sprijineau reciproc

35
3*
şi gospodăriile de la Perişoru, de la Craiova şi de la Calafat
simţeau că o mină de femeie, alăturată faptelor energice ale
„omului", a prins să aducă ceea ce lipsea casei, care, in cîţiva
ani, s-a umplut de co pii: trei băieţi şi tot pe atîtea fete.
Constantin, primul născut, a primit numele bunicului, bo­
tezat astfel după Costăchiţă Coandă ; al doilea născut a de­
venit Ion, luînd numele lui nenea Iancu Teodoru * iar cel de-al
treilea prunc deveni Petre ; fetele primiră numele de Zoe,
Alina şi Aneta.
La Calafat, casa a fost schimbată cu una mai mare, iar
catagrafiile vremii înregistrează chiar că din dania familiilor
Mihalache Coandă şi Theodoris, au fost ctitorite : un lăcaş
bisericesc, în care se păstrează şi azi tablourile ctitorilor, Mi­
halache şi Theodora Coandă, precum şi o şcoală primară atunci,
azi şcoală generală, cum i se spune în nomenclatorul sistemu­
lui de învăţămînt din zilele noastre.

Cu acel Constantin Coandă, întîiul născut, intrăm în par­


tea nouă a istoriei familiei Coandă şi de aci, purcede povestea
lui Henri Coandă, savantul român care face obiectul principal
al acestui reportaj monografic.
Născut la 6 martie 1856 la Craiova, Constantin Coandă
a urmat şcoala primară în oraşul natal. Dornic să dea fiului
său o educaţie deosebită, în care pregătirea didactică să se
dezvolte pe un fond de disciplină şi pregătire a unui viitor om
şi cetăţean, Mihalache Coandă se apropiase de Petrache
Poenaru — faţă de care era cu treizeci de ani mai tînăr — şi-i
folosea continuu sfaturile şi îndemnurile. Astfel, l-a trimis la
Iaşi, după vrerea lui Petrache Poenaru, pe acest tiu prim
născut, pe Constantin, la Liceul Militar, aşezămînt model în
acea vreme.
De altfel, tot acolo avea să fie trimis şi cel de-al doilea fiu
al său, Ion Coandă, născut la 1860, cel ce-avea să devină
amiralul Ion Coandă pentru lumea militară şi pentru cea ci­
vilă, pentru cei de pe ape şi de pe uscat, căci Iancu Coanclă
luase numele din acte al unchiului holtei, de la care moştenise
o blîndeţe de cuget rămasă proverbială în lumea marinarilor
români.
Cel de al treilea fiu, Petre, păstrat lîngă rosturile agrare
ale tatălui, s-a stins înainte de a-şi fi putut dovedi calităţile ;
la 18 ani, fulgerat de un glonte în bărbie, sinucidere, credeau

36
unii, accident de vînătoare susţineau alţii, în orice caz, s-a
pierdut de timpuriu în pulberea vremii.
Cea mai mare dintre fiice, Zoe, s-a căsătorit cu un medic,
pe la Turnu Măgurele, oraş în care nenea Iancu Theodoru avea
o trainică prietenie de inimă. Nepoata sa stabilită la Turnu
Măgurele ca una ce a devenit Zoe Lupescu, a avut doi copii :
Lucia şi Alexandru ; o altă fiică a soţilor Coandă, Alina,
măritată cu Grigore Feraru din Craiova, a avut cinci c o p ii;
doi fii : pe căpitanul Rafael Feraru, mort pe cîmpul de luptă
de la Turtucaia, al cărui nume a fost dat unei străzi din
Bucureşti, şi pe Jean Feraru, azi colonel pensionar, veteran
din două războaie ale Rom âniei; cele trei fiice sîn t: Laura
Dragomirescu, distinsă literată şi preţioasă traducătoare —
între alte lucrări se cere relevată traducerea din limba ger­
mană a operei Faust pentru care a fost premiată de Academia
Română. A fost soţia lui Mihail Dragomirescu, figură din isto­
rica frescă a marilor chipuri universitare româneşti. Alte două
fiice ale Alinei Feraru sînt Laetiţia Dan şi Dorica Golici.
în sfîrşit, a treia fiică, Aneta Coandă, a devenit prin mări­
tiş Aneta Dobrescu, soţia lui Constantin Dobrescu, colabora­
tor apropiat al lui Octavian Goga la Ministerul Cultelor şi
Artelor în timpul ministeriatului poetului. La rîndul lor Aneta
şi Constantin Dobrescu au avut şi ei doi copii : pe Ion Do­
brescu şi pe Maria Constantinescu.

Un tunar şi un marinar

La diferenţă de patru ani, cei doi fraţi Coandă, Constan­


tin şi Ion, şi-au desăvîrşit pregătirea la Liceul Militar de
la Iaşi.
Apoi, primul a trecut elev la Şcoala de artilerie, geniu şi
marină, primind tresa de sublocotenent cu promoţia anu­
lui 1876.

37
Războiul de la 1877 îl găseşte într-o unitate de luptă, pe
malul Dunării, chiar în preajma Calafatului, apărînd acel
ţărm Ia care ancorase cîndva corabia ce-i adusese mama din
depărtările Eladei.
Mai apoi, dislocat cu bateria sa la Bechet, făptuieşte acte
de mare bravură militară ; un obuz de pe malul apărat de
artileria turcă face explozie chiar lîngă tunul comandat de
tînărul sublocotenent Coandă M. Constantin, care e rănit.
Rezistă totuşi pe poziţie, îşi îmbărbătează ostaşii prin pilda
sa şi abia după ce, istovit, se prăbuşeşte, consimte să fie eva­
cuat în .spital de campanie.
Aci e vizitat de doctorul Carol Davila, organizatorul şi
comandantul serviciului sanitar al armatei, ctitor al şcolii
româneşti de medicină. îl cunoscuse, în prealabil, pe tânărul tu­
nar Coandă, cu un an mai înainte, când înfiinţase societatea
românească de „Cruce Roşie" şi-i remarcase atitudinea şi pu­
terea de pătrundere a situaţiilor, căci, tînăr fiinid, un copi­
landru, desluşise totuşi marile ţeluri ale noii înjghebări. L-a
preţuit, şi acum îl afla printre răniţi.
Fără convalescenţă, sublocotenentul Coandă M. Constan­
tin revine la unitatea sa şi e integrat în dispozitivul de luptă ;
e decorat cu „Virtutea Militară" de aur, cea dintîi decoraţie
ce strălucea pe pieptul pe care avea să mai poarte alte 57 în
decursul unei prestigioase cariere militare şi de dregător civil.
între timp, din spatele frontului, o cerere e adresată Mi­
nisterului de Rezbel : Mihalache Coandă solicită acceptarea
unei danii, contribuţie însemnată în folosul oştirii române :
îşi oferea întreaga recoltă din acel an şi furaje, pentru în­
destularea trupelor şi nutrirea cailor armatei. Cererea îi e
aprobată, fireşte; lungi convoaie de căruţe, adevărat tren
militar al vremii, pornesc de la Perişoru spre bazele de sub-
sistenţă ale armatei, către Dunăre şi chiar şi dincolo, spre po­
ziţiile ocupate de trupele româneşti, peste apă.
Acolo, pe cîmpul de luptă, după trecerea Dunării de către
trupele române şi ruseşti, sublocotenentul Coandă M. Con­
stantin primeşte şi cea de-a doua tresă de ofiţer. în asaltul de
la Griviţa, locotenentul Coandă M. Constantin preia comanda
bateriei sale, înlocuindu-şi comandantul, căzut lîngă tun. în
iureşul luptei, observînd dificultăţi ivite în rândurile unui ba­
talion de infanterie, din chiar flancul său, respins de numărul

38
covârşitor al turcilor, a venit cu tunarii săi în ajutorul doro­
banţilor români, luptând corp la corp împotriva duşmanului
şi contribuind astfel -la respingerea acestuia de pe poziţia ame­
ninţată ; astfel a înlesnit batalionului de infanterie să-şi re­
facă poziţia, iar comandantul acestuia, maiorul Candiano Po-
pescu, renumit apoi pentru lovitura de stat pe care o încercase
la Ploieşti,' în semn de recunoştinţă pentru eroismul tînărului
locotenent de tunari şi pentru eficacitatea ajutorului său, i-a
oferit, acolo, pe cîmpul de luptă, propriul său ceas.
Obiectul a fost purtat pînă în ultima lui clipă, de către
cel ce-1 primise.
— „E ceasul vieţii mele" obişnuia să spună apropiaţilor,
surprinşi că ajuns general inspector-general de armată şi chiar
prim-ministru, Constantin Coandă, continua să se folosească
de un ceasornic ce nu-şi mai avea locul în simetria timpului.
„L-am dobîndit la Griviţa, în luptele cu turcii' !
O întâmplare, cu totul deosebită, ivită neprevăzut, îl si­
tuează în centrul atenţiei ministrului de rezbel şi chiar a căpe­
teniei întregii oştiri, acolo, pe frontul împotriva turcilor.
Intr-un escadron de roşiori se afla un sergent — luptător
în trupă — foarte curajos, bun călăreţ şi iscusit ţintaş ; era
primul la datorie, cel dintîi în atac şi ultimul ce rămânea pe
poziţie, atunci cînd se cuvenea organizată rezistenţa. Dar
avea o meteahnă : comitea acte de indisciplină, nesăbuite
chiar, care ultragiau nu numai ierarhia şi contraveneau disci­
plinei frontului, dar, uneori, puteau provoca greutăţi şi chiar
deficienţe primejdioase întregului nostru dispozitiv. îşi lua
ostaşii din secţia sa şi iniţia atacuri „pe cont propriu“ împo­
triva turcilor, întreprinzînd acţiuni după o tactică de... „unul
singur".
Este drept, că de fiecare dată se orienta adm irabil; cu un
simţ înnăscut al terenului, cu o desăvîrşită intuiţie a atacului,
sesizînd momentul psihologic al pornirii, al declanşării lui, cu
o putere de mobilizare a ostaşilor în subordinea sa, de-a drep­
tul hipnotică, cu un sînge rece în cele mai aprige acţiuni, ră-
mînînd neclintit în faţa primejdiei, acest sergent de trupă
izbutea în toate aceste incursiuni; dar cădeau răniţi şi chiar
morţi, după cum, necunoscînd ansamblul mişcărilor de pe
front, complexul integral al operaţiilor, putea în orice mo­
ment, prin nesăbuinţa sa, să declanşeze o intervertire de orar

39
care sa paralizeze posibilităţi în pregătirea unor acţiuni de
amploare, cu arie strategică.
Repetatele chemări la ordine au rămas infructuoase. Ser­
gentul îşi continua „războiul*' său. Comandantul de escadron,
apoi cel de divizion, au făcut apel la regiment şi acesta la bri­
gadă. S-a venit „de sus". Măsuri definitive şi radicale s-ar fi
putut lua, fireşte ; era în vreme de război şi faptele se pe­
treceau în împrejurări care nu reclamau prea multe discuţii.
Cei oare judecau însă situaţia apreciau că fondul omului impli­
cat era sănătos şi că ar fi fost păcat să se renunţe la un ele­
ment care mai putea da încă multe rezultate bune, pilduitor
pentru curajul, avîntul şi eroismul său.
S-a recurs la trimiterea locotenentului Coandă M. Constan­
tin în anchetă.
Tînărul de 22 de ani şi-a făcut datoria şi în această împre­
jurare, cu calm şi cu bună chibzuială ; mai întîi, a ascultat
personajele implicate şi a stat de vorbă, multe ore, fireşte,
şi cu însuşi sergentul recalcitrant. Ba, mai mult, a rămas trei
zile în subunitatea acestuia, pentru a urmări întregul proces
de instruire şi de comportare, pentru a-i cunoaşte mentalita­
tea, orientarea, relaţiile cu soldaţii săi, pentru a-i urmări chiar
vreo acţiune ce s-ar fi putut ivi în acel interval. A plecat apoi,
şi-a întocmit raportul şi a preconizat şi propuneri, soluţii.
Lucrarea şi-a urmat cursul ierarhic ; zece zile mai tîrziu cei
ce-aveau căderea să hotărască, au dispus : se aprobase integrat
raportul şi propunerile locotenentului Coandă M. Constan­
tin care făcuse ancheta :
...„Pentru acte de indisciplină, sergentul de trupă Averescu
Alexandru e pedepsit cu zece zile de arest, potrivit regula­
mentelor militare ; pentru bravură şi devotament patriotic,
sergentul de trupă Averescu Alexandru e decorat cu «Virtutea
Militară» şi citat pe brigadă..."
...Anii au trecut; sergentul recalcitrant avea să devină
mareşal. Locotenentul Coandă M. Constantin, anchetatorul de
atunci, avea să ajungă şi el general.
Subordonat totuşi mareşalului Averescu, sub raportul ierar­
hiei militare şi în funcţiunile publice, în care mareşalul erai
prim-ministru, iar generalul Coandă numai ministru, şef de
departament, fostul sergent continua să se adreseze locotenen­
tului de pe meterezele Vidinului şi ale Griviţei, cu „domnule

40
general", în timp ce domnul general se adresa mareşalului şi
şefului guvernului, cu „Averescule".
Situaţia a dăinuit 54 de a n i; mai bine de-o jumătate de
veac, în care nici unul din cei doi nu a uitat episodul din
Războiul Independenţei.
Este un fragment de povestire inedita care cunoaşte lumina
tiparului abia acum, după... 91 de ani.
Da, după 91 de ani !

Dar locotenentul de tunari Coandă M. Constantin avea să


păstreze şi alte amintiri pe care vremea nu i le-a şters, dimpo­
trivă, timpul le-a dat patina lui istorică.
...Acolo, pe frontul Independenţei, un om zorea printre
chesoane, se strecura pe sub botul cailor din escadroanele de
roşiori şi călăraşi, trecea tiptil spre poziţiile cele mai înaintate,
însoţea asalturile dorobanţilor ; era un civil nepriceput în a se
apăra. Multe ore l-au surprins în noapte, de veghe, pentru a
cunoaşte focurile din bivuacuri şi fulgerarea ţîşnită din cîte o
ţeavă de armă sau pentru a prinde în ochi măreţia jerbei lumi­
noase a cîte unui obuz. Dormea în picioare, pe metereze, lîngă
ostaşii de strajă şi zăbovea, în tranşee, la sfat cu soldaţii ţărani
şi cu învăţătorii, ofiţeri de rezervă. Trăia viaţa lor, participa
la război în felul lui, în straie civile. Arma sa era creionul ; mu­
niţia îi era ochiul măiestru şi talentul său fără de limită. Era
pictorul Nicolae Grigorescu, care-şi lua schiţe, acolo, pe „viu *
pentru tablourile sale ce-aveau să rămînă în bogăţia artelor
româneşti, în însăşi istoria poporului nostru.
Era pictorul Nicolae Grigorescu, care, fără anume să-şi fi
dat seama, se număra şi el (alături de alţi trei pictori de seamă,
Satmari, Mirea şi Sava Henţia, aflaţi în alte sectoare ale fron­
tului), printre primii reporteri de război români *, într-o formă
deopotrivă de curajoasă şi de stranie, pe cît de valoroasă : fără
slovă, ci numai prin imaginile sugestive şi măiestrit redate poste­
rităţii de penel şi condei.

1 Ar mai fi, poate, să relevăm şi un alt român devenit reporter de


război, chiar mai înainte, acel Nicolae Duncă, ce participase la războiul
de secesiune, în anul 1862, cu grad de căpitan de călăreţi în armata ame­
ricană. El trimitea reportaje-note de front ziarului Românul care apărea
în America. A murit chiar acolo, pe frontul american, fulgerat ele un
glonte.

41
Cu acest om, atunci cu mult mai în vîrstă decît el, tînărul
artilerist Constantin Coandă a purces o prietenie, o amiciţie
trainică bazată pe admiraţia tînărului de 22 de ani pentru ar­
tistul care, încă nu bătrîn n-avea decît patruzeci de ani, dar
pleşuv şi adus de spate, părea obosit de asprimea începuturilor
sale de viaţă. Nu i-a fost greu lui Coandă să înţeleagă că este
alăturea de un om genial, în care scînteia talentului va aduce
izbutirea, nivelul universal; s-au preţuit reciproc. întrebările
pe care tînărul ofiţer le adresa pictorului iscusit şi brav, îl
făceau pe acesta să simtă şi el că are în faţa sa un altfel de
ostaş decît cei din cazarmă, un tînăr despre care se va mai
vorbi.
Multe din schiţele lui Grigorescu au fost făcute pe căile pe
care Coandă îl trimitea să culeagă imagini, indicîndu-i unde
va fi vreo luptă corp la corp, unde poate observa efortul su­
premei încleştări.
Mai tîrziu, cînd Coandă a devenit căpitan, cei doi — tuna­
rul din războiul de la 1877 şi artistul plastic ce imortalizase şi
astfel eroismul românesc, s-au revăzut în Franţa, unde Coandă
urma cursurile Politehnicei din Paris, iar Nicolae Grigorescu
dăruia picturii universale imagini din tematica frumuseţilor
franceze, după cum s-au revăzut, apoi, şi-n ţară, înainte de
plecarea lui Coandă la Paris, ca ataşat militar, şi după aceasta.
Cînd, în 1907, Nicolae Grigorescu a închis pentru totdea­
una ochii, una dintre coroanele care-i ornau catafalcul era de­
pusă din partea tunarului de la Vidin...

Fratele mai mic al lui Constantin Coandă, cel născut în


anul 1860, a îmbrăţişat şi el cariera armelor.
Poate că în străfundurile făpturii lui, instinctele marină­
reşti moştenite din partea familiei mamei sale să fi sălăşluit
nemărturisite, dar o întîmplare, pe oît de firească pe atît de
plină de subtilităţile vremii, i-a deschis porţile spre marină,
către acele orizonturi însorite pe care numai oamenii de pe ape
le cunosc, le desluşesc.
Acel Ion Coandă era elev la Liceul Militar din Iaşi, pe care
l-a absolvit fără dificultate, dar nu şef de promoţie, ca fratele
său mai vârstnic Constantin, devenind apoi elev-oadet al Şcolii
militare de infanterie. Iată-1 pe elevul Coandă M. Ion parti­
cipând, cu alţi elevi, la serbările organizate la o sărbătoare
naţională, în grădina Cişmigiu ; ba, concurând chiar la o în­

42
trecere de bărci pe lacul pe care şi azi bucureştenii se delectează
în domoale divertismente de canotaj ; bărcile, atunci, erau
destinate unei singure persoane, iar manevrarea nu se făcea cu
două lopeţi, cu două vîsle, ci numai cu una (cu o paghee). Pri­
mul clasat a fost elevul de şcoală militară Coandă M. Ion.
— Cum printre spectatori se aflau şi dregători de-ai zilei,
şi între ei fraţii colonei Dumitrescu-Maican Dumitru, coman­
dantul şcolii militare şi Dumitrescu-Maican Nicolae, comandan­
tul flotilei de marină, am fost chemat de ultimul, acolo, la
serbare, aureolat de izbînda mea sportivă, şi mi s-a propus, aşa
cum se cuvenea să propună un comandant, elevului în sub­
ordine : «să te prezinţi la flotilă pentru a deveni ofiţer de
marină», favoare ce mi se făcea pentru că dovedisem reale
calităţi : ce mai, ştiam să vîslesc ! ...Şi astfel, iată cum am
ajuns marinar şi-apoi amiral — îşi încheia povestea, cu accente
de subtilă ironie, despre cariera sa marinărească, cel ce-a fost
marinarul familiei, e drept, dar şi un brav amiral al flotei
noastre. întîiul comandant al bricului-şcoală „Mircea“, cu care
a făcut ocolul lumii, la bord cu elevii-marinari români, nucleul
de formare a comandanţilor de nave din marina noastră de
mai tîrziu, cel ce-a fost organizatorul Serviciului Maritim
Român şi ilustrul lui conducător ; amiralul Coandă a condus,
de asemenea, Liga Navală Română, rămînînd figură de epopee
a marinei româneşti.

Pe drumurile Apusului

In plină dezvoltare, România avea nevoie de valori, de


cadre tot mai bine pregătite, în toate domeniile în care ţara se
organiza pe propriile ei posibilităţi.
învăţămîntul, în primul rînd, oştirea, industria, atît cît
începuse să se înfiripeze, comerţul cu străinătatea, diplomaţia,
ştiinţele medicale, juridice şi cele tehnice, căile ferate, transpor­

43
turile maritime şi fluviale, telecomunicaţiile, pretutindeni, aveau
nevoie de specialişti.
Tot mai mulţi tineri studioşi luau drumul străinătăţii, unde
la şcolile înalte ale timpului aveau să-şi desăvîrşească o pregă­
tire, o specializare.
Antecedentele îi erau favorabile — absolvise ca şef de pro­
moţie Liceul Militar, iar pe cîmpul de luptă, în Războiul Inde­
pendenţei, îşi trecuse şi examenul faptelor de arme — deci îl
indicau pe căpitanul Coandă M. Constantin din artilerie, pentru
a urma studii de specializare peste hotare.
Astfel a ajuns fiul Riţei şi al lui Mihalache Coandă de la
Perişoru, elev al Academiei de artilerie de la Fontainebleau,
urmînd, simultan, şi cursurile Sorbonei, sub a cărei cupolă şi-a
trecut, în anul 1883, licenţa în matematici.
Acolo, la Sorbona, l-a avut coleg, mai tînăr, fireşte, căci
Coandă n-a urmat dintru început studiile universitare, ci şi-a
făurit mai întîi o carieră militară, l-a avut coleg pe Paul Pain-
leve, cel ce avea să devină savantul de renume universal şi
primul ministru al Franţei. Paul Painleve a ajuns şi profesor
la Sorbona, personalitate ştiinţifică notorie, membru al Aca­
demiei de Ştiinţe din Paris şi autor al unor teorii care se referă
la curbele şi suprafeţele algebrice, la ecuaţiile diferenţiale, la
sistemele dinamice, la legile frecării. Şi tot la Sorbona, căpitanul
Coandă M. Constantin avea să găsească un climat favorabil,
prietenos şi de bună preţuire pentru români, prin amintirea de
temei lăsată în această înaltă şcoală de alţi compatrioţi de ai
săi ce-şi urmaseră cursurile, precedîndu-1, printre cei dintîi din
ţara noastră : Spiru Haret, care cu teza sa de doctorat Asupra
invariabilităţii axelor mari a orbitelor planetare, susţinută în
anul 1878, a devenit întîiul român doctor în matematici, apoi
Gogu Constantin şi el doctor în matematici de la Sorbona,
David Emmanuel, care avea să predea ştiinţele matematice la
Universitatea şi la Politehnica din Bucureşti, timp de-o jumă­
tate de secol, precum şi Gheorghe Constantinescu, ploeştean de
origine, tatăl marelui inventator român Gogu Constantinescu,
fost la rîndu-i, ani şi ani, profesor şi director al liceului din
Craiova. Dornic să cunoască, să afle cît mai multe în ştiinţele
matematice, căpitanul Coandă a cercetat, pe lîngă lucrările
marilor savanţi în specialitate şi pe cele ale lui Spiru FJarst şi
ale celorlalţi matematicieni români, aflătoare în biblioteca teze­

44
lor de la Sorbona, fonmînidu-şi astifel noi opinii şi o informare
documentară care i-au fost de mare folos în acei ani de studiu
universitar ca şi în tot restul vieţii sale.
Anii de studii temeinice i-ar fi putut umple desigur timpul,
golul nostalgiei; dar pentru firea lui de om aşezat, depărtarea
i-a amplificat dorul de casă, nevoia unui cămin. S-a apropiat
de cîteva familii franceze şi astfel a devenit ginerele uneia
din ele.
Aşa a devenit el, căpitanul Coandă M. Constantin, soţul
Haydei Danet, fiica doctorului Gustave Danet, originar din
Morlaix (în Bretagne).
Acest doctor Gustave Danet, roşcovan şi rotofei, era o
figură cu totul deosebită pentru timpul său ; după tată, chi­
mistul Jean-Marie Danet era francez, iar după mamă — Jose-
phine van Reuth, cu care Jean-Marie Danet celebră căsătoria
în anul 1820 şi pe care o adusese din Olanda, făurindu-şi că­
minul la Morlaix era flamand.
La rîndul său, doctorul Gustave Danet călătorise m u lt; ca
medic militar în tinereţe, străbătuse ţinuturile coloniale fran­
ceze şi-apoi, ca medic în marina comercială, avusese prilejul să
cutreiere lumea în lungul şi-n latul ei.
Tradiţia orală consemnează chiar că în Madagascar fiind,
avusese o aventură din care cu greu s-a desprins pentru a con­
simţi să revină în metropolă. Dar în cursul unei alte călătorii
în lumea de basm a Orientului, n-a mai scăpat; sorţii au
căzut, de astă dată, mai puternic şi definitiv, la Smirna, în
Asia Mică, de unde şi-a adus soţia : pe Cell&nne Falanga, o lo­
calnică de origine greacă, cu care s-a stabilit în Franţa, mai
întîi la Montmorency şi numai mai tfirziu la Paris, în capitală.
A participat, ca medic militar, luptând pentru Franţa, la
Războiul Crimeei (1853— 1856), la campania din Siria (1860—
1861), la o parte a campaniei din Mexic (1862— 1867), deve­
nind medic la Curtea lui Napoleon al III-lea. în timpul războ­
iului franco-prusian (1870— 1871) a fost de asemenea pe front,
capitularea Franţei gasindu-1 chiar la Sedan, în preajma statului
major al lui Napoleon al III-lea.
în serviciul curţii lui Napoleon al III-lea a avut prilejul să-l
revadă, şi să transforme relaţia protocolară stabilită cîndva,
întîmplător, într-o amiciţie personală de astă dată, pe Vasile

45
Alecsandri, plenipotenţiarul Ţărilor Române la Paris, cu care
se cunoscuse încă în timpul exilului acestuia, după 1848, cînd
doctorul Gustave Danet, prieten cu Alexandru Odobescu, frec­
venta cercul multor emigranţi români şi-i primea la rîndu-i în
salonul său.
Din prietenia doctorului Gustave Danet cu Alexandru Odo­
bescu s-a născut şi amiciţia dintre Cell&nne Danet, soţia docto­
rului şi Saişa Kiseleff — născută Prejbeanu, fiioa naturală a
generalului Kiseleff — soţia lui Alexandru Odobescu, care în
anul 1883, la Paris, a cununat perechea Hayda Danet-Constan-
tin Coandă.
Prin legăturile doctorului Gustave Danet cu Odobescu, cu
Vasile Alecsandri, ca şi cu alţi români aflători în Franţa, în
perioada de după 1848, medicul francez a reuşit să cunoască
sufletul românesc şi să nutrească simpatii pentru România, în-
treţinînd astfel şi la curtea împăratului un climat favorabil
ţării noastre. Şi tot astfel se explică de ce s-a încumetat el să-şi
căsătorească singura fiică cu un ginere român, încredinţîn-
du-i-o să o poarte într-o ţară îndepărtată şi necunoscută ei şi
familiei Danet.
In cercul familiei doctorului Gustave Danet, căpitanul Con­
stantin M. Coandă l-a cunoscut şi pe savantul Louis Pasteur,
prieten apropiat al socrului căpitanului român, după cum tot
prin aceleaşi legături compatriotul nostru avea să-l cunoască
direct şi să păstreze relaţii amicale tot restul vieţii, cu savantul
francez Pierre Paul Roux, renumit bacteriolog şi colaborator
apropiat al marelui Pasteur, continuatorul operei acestuia. Ace­
laşi Roux era unul dintre colaboratorii savantului rus Meci-
nikov, marele biolog care a statornicit ştiinţific fenomenul
fagocitozei, cu care a conlucrat într-o serie de cercetări la Insti­
tutul Pasteur din Paris.
Cu doctorul Roux, cu care era contemporan (1853— 1933)
şi de care-1 despărţeau doar trei ani, Constantin Coandă a în­
treţinut chiar o prietenie de familie începută în anii în care
funcţiona ca ataşat militar la Paris şi în Belgia.
Doctorul Gustave Danet a avut şi doi fii — Henri, al cărui
nume îl poartă savantul român Henri Coandă — deci unchi
după mamă, decedat de timpuriu, şi Gustave, care practica şi
el medicina, decedat înaintea părintelui său. Doctorul Danet-
tatăl a murit în anul 1894, doborit de un atac de cord şi e în-

46
mormîntat la Paris, în cimitirul P£re Lachaise, nu însă înainte
de a fi trăit marea bucurie a descoperirii vaccinului împotriva
turbării de către prietenul său Louis Pasteur, în care, deşi nu
era medic, ci numai chimist, Damet prevăzuse un savant încă
din timpurile primelor sale cercetări, pe „omul — cum se ex­
prima el — sortit să lase omenirii un mare dar“ !
Cu studiile universitare şi cele militare încheiate strălucit
la Paris, căpitanul Coandă a plecat spre ţară, împreună cu
soţia sa. El s-a încadrat serviciului militar de care depindea,
într-o unitate de artilerie şi-apoi în Marele Stat Major al Ar­
matei, profesor la Şcoala militară de artilerie, geniu şi marină
şi la Şcoala de Poduri şi Şosele, atunci, — azi Institutul Poli­
tehnic „Gheorghe Gheorghiu-Dej“ de la Bucureşti.
Familia şi-a instalat-o într-o locuinţă pe strada Fîntînii,
într-o clădire care nu mai există a z i ; pe acel loc s-a ridicat
mai tîrziu imobilul în care a funcţionat Casa Şcoalelor, iar
acum e destinat unor servicii ale Ministerului învăţămîntului.
Ulterior, familia Coandă s-a mutat într-un imobil din aleea
străzii Pieţei Amzei, care există şi azi şi numai după primul
război mondial s-a transferat în bulevardul Ana Ipătescu, în
piaţeta ce se înscrie din căderea perpendiculară a străzii Loco­
tenent Lemnea pe bulevard ; un imobil impozant, cu o calotă
înaltă, metalică, peste o mansardă, un etaj şi un parter, imobil
realizat de arhitectul bucureştean de origină franceză, E. Don-
neaud, anume trimis atunci la Paris pentru a aprofunda un stil
adecvat poziţiei din piaţeta descrisă, păstrînd totuşi, ca un
omagiu pentru proprietara sa de origine pariziană, structura
unei case din patria natală, cea în care ea copilărise.
Familia Coandă a avut şapte copii ; cinci băieţi şi
două fete.
Constantin — mort la vîrsta de 12 ani, Henri — cel ce-avea
să devină savantul de azi, Petre, Maria, Ion — mort la cîteva
luni de la naştere, Jeana şi Mihai, acesta mort la 4 ani.
Maria, născută la Montmorency, locuieşte la Bucureşti,
împreună cu fiica ei Maria Gabor, şi am vizitat-o ade­
sea, bucurîndu-ne de firea ei delicată şi de ospitalitatea
ei generoasă. Ea a devenit Maria Popovici, prin căsă­
toria cu generalul-aviator Andrei Popovici, întîiul pilot al
avioanelor Bristol-Coandă, la Amersbury, în Anglia, şi coman­

47
dantul de mai tîrziu al unei faimoase unităţi aviatice româneşti
pe frontul Mărăşeştilor. Este vorba de eroicul Grup II Aero­
nautic. Mai tîrziu, generalul-aviator Andrei Popovici a organi­
zat aviaţia noastră de transport public precum şi uzinele I.A.R.
de la Braşov, după cum, ca secretar general al Aero Clubului
României a fost unul dintre promotorii aviaţiei sportive, de
performanţă şi de masă. A avut o largă activitate de propa­
gandist prin conferinţe şi manifestări în publicistică. A decedat
în august 1967, în vîrstă de 84 de ani, cel mai bătrîn aviator
român din pleiada Vlaicu, Negel, Bibescu, Protopopescu, Ne-
grescu, generaţia primilor zburători români, nu înainte de a
fi avut satisfacţia revederii cu Henri Coandă, la Bucureşti.
Jeana, căsătorită la Iaşi, în timpul celui dintîi război mon­
dial (oînd a funcţionat ca imfinmieră-voluntară în spitalul din
zona de operaţii a frontului de la Pădureni) cu un ofiţer fran­
cez, Serge Hebert, din Misiunea Militară Franceză comandată
de generalul Berthelot s-a stabilit apoi în Franţa, unde trăieşte
şi acum, ca venerabilă văduvă a soţului francez, mamă şi bu­
nică reunind în jurul ei vreo 17 copii şi nepoţi.
La nunta ei de la Iaşi, oficiată în capela de la Notre Dame
de Sion, George Enescu, aflător printre invitaţii intimi ai fa­
miliei Coandă, a concertat la orgă, în cinstea mirilor.
Henri şi Petre Coandă, apropiaţi ca vîrstă, s-au născut,
primul la Bucureşti şi celălalt la Viena, în timpul cînd tatăl lor
era ataşat militar pe lîngă Legaţia noastră de pe lîngă guvernul
austro-ungar al împăratului Fnanz J o s a f ; Petre a idevenit
prietenul de joacă şi tovarăşul apropiat de studii şi de visări al
lui Henri Coandă ; ajunsese inginer petrolist, cu bune studii
în specialitate şi cu o remarcabilă activitate în industria petro­
liferă din Prahova. O gripă, faimoasa gripă spaniolă care bîn-
tuise în iama anului 1930, l-a răpus la vîrstă de 42 de a n i;
boala îl surprinsese la o schelă petroliferă şi drumurile desfun­
date de intemperiile iernii n-au permis accesul pentru ridicarea
bolnavului decît unui car cu boi cu care a fost transportat la
spitalul Schuller din Ploieşti unde, ajuns se pare prea tîrziu,
a decedat.
Petre Coandă a avut doi f i i : Mircea, jurist, care trăieşte şi
el în Franţa şi Şerban, inginer la un Institut de cercetări din
Bucureşti.

48
O stea mai mult pe cer

Credincios programului de la care nu s-ar fi abătut pentru


nimic în lume, căpitanul Coandă îşi începuse şi în ziua aceea,
cursul de matematici, la Şcoala de Poduri şi Şosele, cu studenţii
anului trei, la ora 8 dimineaţa.
C a de obicei, intrat la oră precisă în sala de curs, profesorul
îşi aşeza ceasul pe catedră şi începea lecţia, intrîmd de-a drep­
tul în temă.
Ceasul era cel ştiut, darul primit de la maiorul Candiano
Popescu, acolo, în iureşul bătăliei de la Griviţa.
Nimeni n-ar fi putut bănui că profesorul era frămîntat de
nelinişti personale, de bine ce toată noaptea şi chiar în ajunul
ei, nu cunoscuse somnul şi odihna, veghind lîngă soţia sa, prinsă
în durerile facerii. Nici înfăţişarea fizică şi mai puţin gesturile
sale măsurate, nu trădau oboseala sau neliniştea bărbatului de
la catedră.
Un om de serviciu din personalul şcolii a deschis cu sfială
uşa şi tiptil, mai mult strecurîndu-se şi alunecînd către catedră,
a depus un bilet, o înştiinţare.
Profesorul, aflat la tablă, nu s-a întrerupt, după cum nici
unul dintre studenţi nu şi-a abătut privirea de la omul care
vorbea, acolo, în faţa tablei negre.
Abia aproape de sfîrşitul lecţiei, îndreptîndu-şi privirea spre
ceasul de pe catedră, a citit, de la distanţă, conţinutul biletului :
„Aveţi un băiat, domnule profesor ! S-a născut la ora 8,05 ;
doamna se simte bine".
Un bilet laconic dar care spunea totul, — totul ce-şi dorea
cel ce-1 aştepta.
Cunoscînd obiceiul profesorului de a-şi respecta integritatea
cursului, secretarul şcolii, încunoştiinţat printr-un biciclist, n-a
cutezat să facă importanta comunicare altfel decît printr-un
M e t trimis în ora de curs.
Abia în pauza ce-a urmat, profesorul a zorit către casa ;
trăsura ce-1 purta în galopul cailor era cît pe ce să se lovească
cu tramvaiul cu cai care tocmai cotise de pe strada Manea Bru-

49
taru 1 ca să intre în calea Griviţei, purtîndu-1 pe tatăl curios
să-şi vadă pruncul.
„Iată steaua pe care o aşteptam de-aseară“ , i s-a adresat
medicul.
Pruncul care a primit numele unui frate al mamei, acel
Henri Danet de la Morlaix ce-şi dormea de timpuriu somnul
de veci în pămîntul Franţei, a fost înscris în scriptele de stare
civilă ale Primăriei Oraşului Bucureşti, în condica născuţilor
anului 1886, la ziua de 7 a lunei iunie ,^ub numele de familie,
Coandă şi prenumele Henri, de sex bărbătesc, din părinţii'
Constantin, militar şi Hayda, casnică“ .

1 Strada se numeşte azi General Budişteanu şi face legătura între-


Calea Griviţei şi strada Nuferilor, chiar în dreptul catedralei Sf. Iosif..
„M ITU L V ÎN TU LU I A FO ST MUZA
C A R E MI-A C Ă LĂ U Z IT ÎN TREA G A V IAŢĂ“ ...

— întîia călătorie peste hotare am făcut-o în scutece ; tatăl


meu fiind numit ataşat militar la legaţia română de pe lîngă
•guvernul împăratului Franz Iosef, atunci cînd eu nu aveam
■ decît şase luni, familia noastră s-a stabilit la Viena. Ulterior, a
fost transferat, pe lîngă legaţia noastră de la Paris, şi Bruxelles.
...Pe plaja de la Ostanda, unde familia noastră îşi făcea
-vilegiatura la Marea Nordului, am cunoscut vîntul, la nici patru
-ani, miracolul vîntului.
Mai bine zis am văzut, am simţit, am luat în mine vîntul.
De pe nisipul pe care mă jucam, şi cum, copil plăpînd, eram
aproape orizontal cu apa mării, am văzut-o jucînd şi-apoi
umflîndu-se, înălţîndu-se datorită acelor uriaşe, invizibile foaie,
animate de vînt. Era ceva înspăimîntător şi atractiv în ace­
laşi timp.
Acea forţă nemaiîntîlnită, însoţită de mugetul pe care nu-1
auzisem la oameni, nicăieri pînă atunci în oraş, în jurul meu, au
pătruns în mine ca un miracol, ceva pe care copilăria, anii mei
puţini nu-1 puţeau înţelege dar care, apoi, mi-a stăpînit copi­
lăria şi de care aveam să mă preocup, — ce destin ! — toată
viaţa mea.“
Copilul firav, cu plete blonde, ce se juca cu găletuşa şi lopă-
ţica pe nisipul plajei, s-a lăsat smuls naivelor îndeletniciri in­
fantile, abandonînd castelele ce le clădea în lumea dulcelor
închipuiri pentru a se dărui acelei mari atracţii care era vîntul,
vîntul şi mugetul lui atotstăpînitor...

51

-4
Revelaţia s-a produs, şi astfel s-a născut mitul vîntului
ce-avea să sălăşluiască definitiv în făptura lui Henri Coandă.
— în chiar noaptea ce-a urmat — continuă povestirile sale
Henri Coandă — imaginea vîntului m-a urmărit, poate şi între­
ţinută de plînsul pe care i-1 atribuiam, ascultînd răscolirea
frunzişului arţarului din dreptul ferestrei camerei mele. în
clipele de dezmierdare părintească ce-au urmat a doua zi, am
cerut tatălui meu să desfiinţeze arţarul, să-l taie, de-a dreptul,
de bine ce stătea în calea vîntului.
Vîntul, bietul meu vînt, plîngea în noapte, printre frunzele
arţarului, pieptănîndu-i orengile, greblîndu-i-le necruţător,
oprindu-i astfel calea spre mine, drumul lui firesc.
Astfel am cunoscut vîntul, pe care l-am iubit cum numai
copiii ştiu iubi, pe care-1 păstrez în mine, de-o viaţă, aşa cum
bărbaţii ştiu purta marile lor amintiri din începuturi...
în anii petrecuţi apoi la Paris, părintele său avea să
fie prezent la festivităţile inaugurării Turnului Eiffel, acea
realizare tehnică socotită, la sfîrşitul secolului trecut, drept cea
de-a opta minune a lumii, în orice caz, o afirmare a puterii de
gîndire şi de realizare a geniului constructiv uman, o dovadă a
forţei omului.
Şi ce împletire de împrejurări, de fapte ; purtat de mînă,
micul Henri avea să cunoască cu neştiinţa vîrstei, edificiul şi
înălţimile, urcuşul cu ascensoarele, tocmai pe platforma măre­
ţului tum de 305 m. cu al cărui constructor viaţa îl va face
să se întîlnească după două decenii, tot la Paris, şi de-al cărui
sprijin şi preţuire va beneficia, în studiile sale aerodinamice,
pentru făurirea celui dintîi avion din lume, propulsat prin
reacţie.
Astfel a cunoscut tehnica şi voluptatea înălţimilor, fără să
le fi perceput, acel băeţaş în pantalonaşi de catifea şi cu jachetă
cu jabou de mătase la gît, aflat prin mulţimea cosmopolită ve­
nită să afle măreţia turnului de la Paris, acel minuscul vizitator
ce-avea să devină colaborator şi pupil ingineresc al însuşi ma­
relui constructor, într-o altă realizare sortită să devină epocală.
La Paris, în anii copilăriei preşcolare, între alţi copii din
familiile franceze megieşe locuinţei familiei Coandă şi ai altor
diplomaţi, micul Henri avea tovarăş mai apropiat de joacă şi
de ghiduşii pe un băieţel al cărui bunic era un mare om al zilei,,
acel vestit Ferdinand de Leseps, renumit în lumea întreagă,
inginerul care şi-a legat numele de cele două mari canale mari-

52
rime ak globului, schimbînd calea navigatorilor şi scurtîndu-le
drum ul: Suezul şi cel de Panama. Cu acest tovarăş de joacă
născocea şi făurea cele mai năstruşnice unelte de joacă şi, de
multe ori, educatoarea ce-i supraveghea, trebuia să-i despartă,
atît de animate, pînă la violenţă, la încăierări, le erau disputele
atunci cînd trebuia, fiecare dintre ei, să-şi impună punctul său
de vedere întru realizarea jucăriei.
La îndemnul copilaşului cu plete aurii, stăpînit continuu de
mitul vîntului, tatăl, ofiţer şi matematician, are o nouă preocu­
pare : duminicile făureşte zmeie şi însoţit, apoi, de băieţii lui,
Constantin şi Henri, le înalţă la marginea oraşului.
Pentru a aduce şi detaliul atracţiei acustice, sonore, care să
marcheze mai evident prezenţa vîntului, înzestrează zmeul şi cu
zbîmitoare. Efectul e, de-a dreptul, copleşitor. Copiii sînt en­
tuziasmaţi iar Henri e fericit, ascultă însuşi vîntul, îl are şi în
urechi; dar nu tînguitor şi sumbru ca în noaptea în care frun­
zişul arţarului îi aţinuse calea, ci liber, nestăvilit în măreţia
lui, voios chiar, eliberat de orice stavilă. Nimeni nu i se poate
opune.
Detaliu decorativ şi distractiv totodată, zbîrnitoarea cu care
tatăl a vrut să sporească delectarea copiilor avea să constituie
pentru cercetătorul de mai tîrziu, multe elemente comparative
în studiile sale de aerodinamică, multe premise de verificare şi
de încercări de adaptare aplicativă.

încetînd misiunea peste hotare a maiorului Coandă, familia


şi-a reluat reşedinţa în ţară. Era tocmai la vîrsta la care copilul
împlinea sorocul şcolarizării.
— în preajma casei părinteşti erau două şcoli, dar eu am
fost înscris la o a treia, mai îndepărtată, — povesteşte Henri
Coandă încă un episod din copilăria lui, din iniţierile lui în
viaţa de toate zilele, îmbrăcînd aducerile aminte într-un surîs
plin de duioşie, de voioasă pastelare.
într-o alocuţiune de la egal la egal, după ce închisese cu
grijă uşile încăperii în care el zăbovea nopţile aplecat asupra
caietelor şi a planşelor militare, mă invitase să iau loc, nu pe
vreun scaun, ci astfel cum nu stătusem niciodată pînă atunci :
în fotoliul de pluş vişiniu îmbrăcat în dantelă albă, ai cărei
ciucuri de la rezămătoarele braţelor fuseseră în anii ce trecuseră,
ţinta instinctelor mele vînătoreşti; era un fotoliu destinat nu­
mai oaspeţilor personali ai tatălui meu, profesori în redingotă

53
şi cu bărbi sau numai cu mustăţi lungi, stufoase sau răsucite la
vîrfuri, militari cu ghete scîrţîitoare sau în cizme cu pinteni
sunători, cîte un student care asculta îndemnurile şi lămuririle
tatălui meu. Omul care pînă atunci îmi făcuse doar ghiduşii*
mi-a vorbit cu un glas pe care nu-1 mai auzisem la el ci, parcă*
numai la omul acela îmbrăcat în nişte veşminte tare ciudate*
ca de femeie, dar strălucitoare ca în nici într-un alt loc, omul
acela blajin dar tare depărtat, ce vorbea duminica în ca­
tedrală.
— Tu, băiatul meu, eşti oltean, s-o ş tii; şi ca oltean, nu-ţi
afli locul decît la şcoala ce poartă numele unui alt oltean :
Petrache Poenarul, după ale cărui fapte e bine să ştii că a fost
un om mare, un cărturar ce şi-a iubit ţara pentru care a făcut
mult bine, a muncit cu folos, înăuntrul ca şi în afara ei, printre
străini. Mai tîrziu, cînd vei creşte şi vei învăţa, vei cunoaşte
mai bine cine a fost acest român şi vei desluşi, cu mintea ta, ce
merite a avut el. Să mai ştii că străbunicului tău, bunicului tău
şi tatălui tău pe care tu-1 iubeşti, îndemnurile acestui mare
oltean le-au folosit în viaţă.
— Astfel am devenit elev la şcoala comunală care nu era a
lui Petrache Poenaru, se-nţelege, ci-i purta doar numele — spu­
nea Henri Coandă. Aci am avut dascăli pe «domnul Ghenea»,
despre care îmi amintesc că era respectat de întreg cartierul,
pentru că era frate cu un militar de grad mare şi pe «domnul
Saru», institutorul nostru din clasa patra, cu care încheiam
astfel ciclul. Dintre colegi mi-i amintesc doar pe fraţii Bor-
cescu, după cum ulterior am mai întîlnit un fost coleg din acele
clase primare, Costieă Albu, care cînta într-o orchestră dirijata
de însuşi marele Pietro Mascagni şi care, devotat muzicii, am
aflat tîrziu că devenise profesor de muzică la liceul din Piteşti.
La aceeaşi şcoală a învăţat şi fratele meu Petre şi amintirea
acelor jocuri de copii, cu «uliul şi porumbeii», cu «de-a v-aţi
ascunselea» şi «hoţii şi vardiştii», pe care le-am cunoscut şi
rn-au antrenat între ceilalţi copii, în recreaţii, a rămas vie.
Deşi vorbeam şi limba mamei mele şi a bunicilor mei din
Franţa, n-am fost dat să învăţ carte la vreun pension din acelea
ce funcţionau atunci în Bucureşti cu profesori străini, pentru
odraslele familiilor cu dare de mînă, ci am fost predat învăţă-
mîntului de stat, în graiul străbunilor mei din cîmpia Dunării,
şi ca o mărturie — desluşită mai tîrziu şi în multe alte împre­

54
jurări, unele chiar de temei — că tatăl meu era preocupat de
promovarea încrederii depline în posibilităţile proprii româ­
neşti, luptînd pentru afirmarea lor, în orice ocazie, în toate
domeniile posibile în vremea sa.
Şi astfel, a fost definită în conştiinţa mea noţiunea că sînt
român, dar român-oltean, noţiune la care părintele meu ţinea
mult, de bine ce chiar în convorbirile sale cu oameni de peste
hotare, străini cu totul de delimitările teritorial-administrative
de la noi, afirma că e român, român-oltean, ridicînd astfel
apartenenţa regională la un fel de rang deosebit, altul decît al
simplei şi cuprinzătoarei noţiuni geografice româneşti; de alt­
fel, e interesant de reţinut că aceeaşi mentalitate şi chiar într-o
asemănătoare formă de exprimare, în ce priveşte preocuparea
de a nu se irosi detaliul... oltenesc, am întîlnit-o după ani şi
ani şi la alţi doi mari români ce se ţineau morţiş de blazonul
lor oltenesc, oameni cu formaţii şi vieţi deosebite, total diferite,
dar mari valori, amîndoi : la genialul Brâncuşi, ou a cărui
prietenie sinceră m-a cinstit în anii tinereţii mele şi în tot restul
vieţii noastre, şi la Nicolae Titulescu, strălucitorul diplomat
român înscris şi el în universalitate.
La şcoala lui «Petrache Poenaru», în primele două clase,
mama a luptat şi a reuşit chiar să-mi păstreze părul lung, cu
breton pe frunte, coafură asemănătoare fetelor. D ar mai tîrziu,
în clasa a IlI-a, apropiindu-mă de zece ani, băieţii nu mă mai
primeau la joaca lor pentru că eram pieptănat... „feteşte", iar
fetele nu mă acceptau pentru că purtam totuşi pantaloni şi nu
rochiţă. Izolarea îmi crea complexe şi înţelegerea tatălui a in­
tervenit şi aici, cu autoritatea cuvîntului său ascultat cu duioşie
de mama, chiar şi de mama. Am fost tuns, nu înainte de a fi
fotografiat pentru a se imortaliza o imagine ce dispărea.
Astfel am redevenit băiat pentru colegii mei de învăţătură
şi de joacă, aşa m-a scăpat tata de un complex care începuse să
devină apăsător.
— „Ei, acum, buoură-te, eşti băiat !“
— Şi băiat am rămas, băiat-oltean, căci apoi, toate îndelet­
nicirile mele, aparţineau băieţilor ; călăria, vînătoarea, aviaţia,
rugby-ul, creşterea cîinilor pe specii, pînă şi dresarea unei
pantere...
O, biata mea panteră Mina !

55
Intrarea în liceu n-a cunoscut peripeţii.
Cu promoţia anului 1896/97 Henri Coandă a devenit elev
al Liceului Sfîntul Sava, cel mai vechi şi de prestigiu aşezămînt
al vremii şi cel mai apropiat de locuinţa sa părintească.
Nicolae Codrescu, preotul Ovidiu Musceleanu, P. Ionescu,
E. Ciupagea, I. Suchianu, I. Gram, N. N. Longinescu, Podo-
leanu, I. S. Floru, Lugoşianu, prestigioase valori didactice încă
de pe atunci, alcătuiau corpul profesoral al cursului inferior al
liceului, în acel an şcolar în care Henri Coandă îşi începea viaţa
de licean.
Inteligent şi voluntar în munca sa de licean, mai puţin or­
donat şi cu sinuozităţi în rezultatele ce se reflectau în notele
matricole ce variau surprinzător de inegal între 5 şi 9, în chiar
acelaşi trimestru, după inspiraţia răspunsului, după împrejurări
şi chiar după dispoziţia sufletească, Henri Coanda nu fusese un
elev deosebit.
Ajuns în clasa a IlI-a, matematica mai ales nu avea să-l
situeze printre elevii merituoşi, de bine ce, ajutat de o notă mai
acătării obţinută la examenul de fine de an, abia agonisise o
medie salvatoare : 5,82 ; de promovare, se-nţelege, dar nu de
natură să-l definească pe viitorul om de tehnică, necum să-l
satisfacă pe părintele său, profesor la cea mai înaltă şcoală în
specialitate.
Dintre colegi, mulţi, peste limita celor vreo 45 de azi, în
clasa lui Henri Coandă figurau 104 elevi în catalog, liceul fiind
suprasolicitat, reţinem pe Calos G. Şerban din Bucureşti şi pe
Dinescu Gheorghe, poposit din provincie, care-1 încadrau, la
matricola nr. 10, pe Coandă C. Henri.
Cu acest Dinescu, venit dintr-un sat pierdut, undeva, în
desişul judeţului Buzău — era de la Glodeanu-Siliştea — Henri
Coandă legase o trainică prietenie pe care numai sfîrşitul tim­
puriu al lui Dinescu avea s-o curme, la Paris, în anii primelor
tinereţi.
Apărut ca firul de iarbă, copil al satului purtînd în el în­
treaga inteligenţă nealterată a unor străbuni anonimi, răbdător
pînă la a desluşi foşnetul înserării şi a asculta „crăpatul zori­
lor", Dinescu Gheorghe a devenit întîiul competitor al lui Henri
Coandă, ia joacă, la povestiri, la născocirile tehnice pe care le
iniţia viitorul savant, la studii.
— Cu el şi pe lîngă el, avea să povestească Henri Coandă
atunci cînd, răscolit de amintiri, se întorcea în anii copilăriei,

56
eu, odraslă de orăşean, niciodată protejat de poziţia tatălui meu,
dar ferit de surprizele întîmplărilor, de lipsuri sau de nevoia de
a-mi procura singur cele trebuincioase vieţii mele de copil, de
elev, lingă Dinescu Gheorghe am învăţat să lupt şi mai ales să
ştiu aştepta, să nu mă las doborît nici de oameni şi nici de în-
tîmplările pe care timpul mi le scotea în cale, aşa după cum
făcea el, feciorul unei familii cu înaintaşii ţărani pierduţi în
masa colectivă a lumii satelor, întotdeauna dîrz pe poziţie...
Cu acest Dinescu Gheorghe şi cu fraţii Capşa — Nicu şi
George Capşa — deveniţi zburători amîndoi, Nicu mort în
serviciul aripilor româneşti, am alcătuit, împreună cu fratele
meu mai mic, Petre Coandă, toţi cinci elevi, mai tîrziu, la Li­
ceul Militar de la Iaşi, un chintet care era un splendid experi­
ment de comportament m oral; dovadă concretă de rezultatele
ce le obţine lucrul în comun, gîndirea şi acţiunea celor de la
oraşe ou cei de la sate.
Mai avea coleg la Liceul Sfîntul Sava un elev dintre cei mai
ordonaţi, tăcuţi şi cuviincioşi, un anume Gheorghiu S. Ion, ajuns
erudit energetician şi profesor român, academician căruia, între
alte însemnate lucrări, i se datoreşte şi cel dintîi proiect al
electrificării liniei Bucureşti-Braşov, conceput cu o jumătate de
veac înainte, abia acum înfăptuit.
Cu o clasă în urmă, la diferenţă mică de vîrstă, Petre
Coandă era coleg cu Tătărăscu Gheorghe, fiu de general, pe
care însă nu reuşise să-l facă primit în cercul lui Henri Coandă,
pentru că nu împărtăşea preocupările tehnice şi sportive ale
grupului în care Henri Coandă avea ingeniozitatea şi Dinescu
Gheorghe construia temeiurile raţionale pentru existenţa lor. El
înclina spre literatură.
Deosebite sînt amintirile ce-1 leagă pe Henri Coandă de acel
Dinescu, pentru care obţinuse încuviinţarea părinţilor săi de
a-1 avea invitat, duminica, în ziua liberă a acestuia de la in­
ternat.
Pînă la liceu, Dinescu, care venise de-acasă, din satul natal,
cu nume fără diminutiv (făr’de răsfăţ, „aşa după cum sînt în
acte, am rămas şi-n viaţă", afirma el şi mai tîrziu, păstrînd şi
în anii cînd se stabilise la Paris, un greoi Gheorghe, îndărătnic
de viguros, inamovibil însă în faţa vreunui Georges, Gică, sau
chiar Gheorghiţă), nu luase contact cu limba lui Moli&re.
Ei bine, chiar din primul trimestru al clasei întîi, Dinescu
Gheorghe reuşise să obţină nota maximă la franceză, alături de

57
elevii orăşeni dintre care unii vorbeau curent în familie limba
franceză, ba aveau chiar şi educatoare personale aduse din
Franţa.
Plimbările duminicale, cu atracţiile vremii, îi uneau mai
mult pe cei doi elevi-prieteni ; în Cişmigiu, pe şoseaua Kiseleff
sau pe străzile oraşului care începea să cunoască dezvoltările
urbanisticii sfîrşitului de secol, ei luau contact şi altfel decît
din cărţi, cu viaţa însăşi.
Bătăile de flori de la Sosea l-au uimit de-a dreptul pe Di-
nescu, care nu şi-ar fi putut imagina niciodată, că oamenii ar
putea rupe florile născute tocmai pentru a le înfrumuseţa viaţa,
spre a le azvîrli apoi, fie chiar în scopuri omagiale ; în ce-1
privea pe Henri Coandă, aceste distracţii l-au copleşit de-a
binelea, pentru că, fire de artist, nu putea subscrie la uciderea
florilor, la sacrificarea lor pentru o distracţie. „N u prea ono­
rabilă, cum se exprima el chiar atunci, în anii copilăriei, de
bine ce floarea-victimă nu-ţi poate da o replică, alta decît umi-
lindu-şi agresorul prin docilitatea, prin resemnarea înţeleaptă cu
care se supune omului care face din frumos un act bestial.“
Porniţi din medii diferite, copiii judecau la fel.
In Cişmigiu, marea atracţie a vremurilor, singura grădină
publică pînă la apariţia celuilalt parc mare, de la Filaret, cu
care doctorul Istrati, savantul chimist, avea să-şi încununeze
primariatul în care a venit după ce fusese ministrul Instrucţiunii
Publice, în Cişmigiu, prietenii lui Henri Coandă găseau, cu
întregul lor grup, prilej de meditaţii filozofice şi improvizaţii
literare, de controverse în domeniul artelor şi mai ales despre
speciile florale, unele noi, importate şi aclimatizate în decoraţia
horticolă a grădinii.
Şi cine oare ar fi ştiut că pe lacul din Cişmigiu, lebedele,
care sînt longevive în mod curent, erau chiar acele exemplare
aduse de peste hotare de către nenea Iancu Theodoru, fratele
bunicii după tată a elevilor Coandă, lebedele dăruite urbei
Bucureştilor, perechile de pionierat ?
Teatrul Naţional îi găsea pe elevii din grupul Coandă prin­
tre spectatori, laolaltă cu alţi elevi ai Liceului Sfîntul Sava,
liceu care desfăşura o prodigioasă activitate cultural-artistică
şi în afara zidurilor şcolii, după cum, fraţii Coandă şi acel
Dinescu Gheorghe al lor, participaseră şi la un concert al unui

58
muzician precoce, un adolescent, ceva mai răsărit atunci decît ei,
unul George Enescu, care repurtase deja succese peste hotare
şi avea un nume în lumea muzicii din centrele europene.

Elev la Liceul Militar de la Iaşi

— Absolveam trei clase la Liceul Sfîntul Sava din Bucu­


reşti şi părintele meu, care se ocupa îndeaproape de copiii săi,
de mine, era de-a dreptul îngrijorat de neştiinţa mea întru ale
matematicii şi ale fizicii.
Desluşea, probabil, că nu era numai vina mea şi că metoda
de predare ca şi unele lipsuri în atragerea interesului elevilor
pentru matematică, în crearea unei preocupări, îşi arătau rezul­
tatele...
La răscrucea absolvirii trebuia să iau o hotărîre : Voi urma
modemul sau realul — care-mi va fi cariera ?
Cu aceleaşi menajamente ca atunci cînd m-a acceptat în
camera sa de lucru, copil fiind, înaintea începerii şcolii primare,
pentru a-mi vorbi despre obîrşia mea oltenească, tata m-a aşe­
zat din nou în fotoliul cu pluş vişiniu şi huse albe de broderie
de Bruxelles, — cui îi mai ardea, acum, să se joace cu ciucurii,
să-i mai vîneze ? — şi m-a privit din nou adînc şi continuu...
Fără ezitări şi lipsit de solemnitate, mi-am mărturisit prefe­
rinţele : aleg calea realului, voi deveni inginer mecanic !
— «Dar bine, tu nu vei putea ajunge inginer mecanic nicîf-
odată, de bine ce nu cunoşti temeiurile acestei profesii: mate­
matica şi fizica.
Nu merg la catalog, ci mă rezum la mai puţin, dar care
exprimă totul : nu mi-oi putut răspunde nici ce e o masă.»
Şi continuînd, tatăl meu mi-a dat unele îndrumări din care
socot util să reproduc acum, după aproape şapte decenii, frag­
mente, nu numai pentru ineditul lor dar şi pentru conţinutul

59
lor educativ, care poate folosi şi altora, chiar acum, în vremu­
rile pedagogiei modeme...
— Tu, va trebui să te gîndeşti la altă carieră ; bunăoară,
să încerci să devii diplomat, poate chiar militar. Socot însă că
pentru militar eşti prea scund şi chiar plăpînd. (Tatăl meu era
înalt, chiar falnic, şi astfel a rămas pînă la sfîrşitul vieţii sale.)
Vezi bine, că de mic ce eşti ţi se spune Mico (derivînd de la
Micul şi astfel mi se spune pînă în zilele noastre, deşi am cres­
cut, apoi, şi eu înalt, foarte înalt).
Privindu-mă drept în ochi şi neluîndu-şi privirea de la mine,
a continuat:
— Ţi-ar rămîne să alegi pentru diplomaţie. Vreau să te
previn însă, că e o îndeletnicire grea.
— Da, cred — a răspuns băietanul de 13 ani, ascultînd
poveţele părintelui său, pe care-1 ştia diplomat, ataşat militar
la Paris, Bruxelles, Viena şi Londra. Am reţinut tot ce mi-ai
spus. Nu cred că voi fi apt pentru o asemenea meserie. Ai
dreptate, o meserie grea ; eu mă fac inginer mecanic !
— Ei bine, dacă crezi că nu vei putea fi diplomat, vei putea
deveni un foarte bun militar !
Şi cu asta am desluşit că oştirea mă va înghiţi şi pe mine,
mărturiseşte Henri Coandă.

In acel moment se năştea, de drept, un militar, dar nu avea


să dispară totuşi un mecanic !
C a de obicei, despărţirile dintre tată şi fiu nu erau nici­
odată categorice, după cum ele nu erau lipsite nici de duioşie.
Tatăl îşi menaja autoritatea, dar era preocupat să nu lezeze
nici personalitatea copiilor săi, chiar atunci cînd nu era de acord
cu ei, chiar de nu le satisfăcea solicitările.
— Se pare că, totuşi, convingerea cu care i-am răspuns ta­
tălui meu l-a făcut să reflecteze mai mult şi să desluşească, chiar
să simtă, că locul meu este la mecanica, numai la mecanică.
Astfel a fost găsită soluţia care s-a dovedit ideală : retras
de la Liceul Sfîntul Sava din Bucureşti eram înscris la Liceul
Militar de la Iaşi, liceul fiilor de militari, cum i se spunea în
nomenclatorul vremii, unde formîndu-mă pentru a deveni mili­
tar în aparenţă, puteam fi foarte bine pregătit şi pe fundamentul
ştiinţific al viitorului inginer mecanic, ţara şi oştirea avînd ne­
voie de tot mai mulţi tehnicieni, de specialişti, indiferent de
haina ce-o purtau...

60
Aşadar, voinţa de fier a tatei a fost de oţel, puternică, dar
nu rigidă : voi deveni militar, dar nu e exclus să ajung şi in­
giner mecanic !
La rindul meu, aveam de pus o condiţie; dar în spiritul
educaţiei pe care mi-o făcuse tatăl meu, nu am formulat-o decît
printr-o propunere căreia i-am alăturat şi prezentarea avanta­
jelor, se-nţelege, pentru asigurarea succesului deplin : accept
Iaşii, dar să mă însoţească şi Dinescu, cel cu numele fără dimi­
nutiv, cu acel Gheorghe în coadă, care cădea ca un bolovan
ce nu consimte să se rostogolească, ci rămîne înfipt în pămîntul
în care e azvîrKt.
Dinescu era competitorul meu cel mai activ, mai stimulativ,
şi în plus, legasem cu el o prietenie sinceră, curată.
Admiterea lui Dinescu Gheorghe în şcoala fiilor de militari
nu era prea uşoară, era chiar dificil de obţinut. Avea capaci­
tatea didactică, era un elev deosebit, dar îi lipsea calitatea de
bază, cea de „fiu de militar".
Totuşi, strădania tatălui meu, aici, da, a intervenit, dar,
aşa cum mi-a explicat după ani şi ani, demersul lui se ridica
deasupra interesului meu. Era convins că astfel deschidea calea
unui copil de ţăran, un elev cu însuşiri excepţionale, pe care
timpul avea să le confirme din plin : printre fruntaşi la con­
cursul de admitere în Liceul Militar de la Iaşi, premiant apoi în
acest liceu militar, student la Politehnica din Paris şi inginer cu
bune începuturi în tehnica din Franţa. Din nefericire, sfîrşitul
acestui om valoros a venit timpuriu, în locul unei afirmări ingi­
nereşti rămînînd doar o piatră funerară într-un cimitir din
Paris, cu inscripţie franceză în jurul unui nume păstrat şi acolo
neaoş românesc : l’ingenieur Gheorghe Dinescu; o piatră care
a încheiat o viaţă preţioasă.

La Iaşi, primul contact cu liceul militar avea să fie pentru


Henri Coandă o revelaţie : în holul de la peronul central, pe
o placă de marmură, a citit numele tatălui său, printre cele ale
absolvenţilor de onoare, clasificaţi primii în promoţiile lor.
Copiii au schimbat, tăcuţi, priviri care spuneau mai mult
decît vorbele, din care Dinescu a înţeles că şi Henri Coandă se
angajează să meargă pe drumul tatălui său...
Privirea de atunci, din acel septembrie al anului 1899, şi-a
găsit expresie în anul 1903, prin cele 12 litere dăltuite cu bronz

61
în marmura aceleiaşi tabele de onoare, litere ce indicau încă un
absolvent şef de promoţie : Coandă C. Henri.
De la Iaşi, amintirile abundă.
— Cînd mi-ai trimis la Paris, ziarul românesc în care ai
reprodus fotografia mea de elev-furier la Liceul Militar de la
Iaşi, îţi mărturisesc că am reintrat în lumea viselor — ne spunea
savantul Henri Coandă, în toamna anului 1966...
...In lumea viselor mele de-atunci, cînd, de astă dată, nu
în Cişmigiu, ci în grădina de la Copou, îmi petreceam după-
amiezile duminicilor libere, discutînd cu Gheorghe al meu des­
pre tot felul de maşini, de născociri şi proiecte pe care hainele
noastre militare nu le împiedicau.
La Bucureşti, la Liceul Sfîntul Sava, venit din lumea satelor
din care aducea povestiri pe care eu le înădeam celor ştiute,
în altă variantă, de la tatăl meu despre viaţa de la Perişoru,
despre truda omului de pe ogoare de a smulge rod pămîntului
şi despre preocupările bunicului meu Mihalache Coandă de a
realiza o cultură cerealieră evoluată şi o agricultură intensivă,
acolo, în cîmpia Dunării olteneşti, Gheorghe mi-a sădit ne­
linişte : trebuia, musai, să născocim o maşină, o unealtă me­
canică, mă rog, ceva mai mult chiar, dar ceva care să uşureze
truda omului de pe ogoare — să-l elibereze, — sporindu-i, în
acelaşi timp, randamentul.
El, Dinescu Gheorghe, a întocmit oral o fişă documentară
dintre cele mai cuprinzătoare : necesitatea izvorîtă dintr-o stare
de fapt, condiţiile pedologice, fenomenul bio-chimic al recol­
telor de cereale şi modul de însămînţare, de întreţinere şi de
recoltare a culturilor cerealiere, exprimate în graiul copilului
precoce.
Lt. colonelul Constantin M. Coandă — tatăl — uitînd voit
că are în faţă numai nişte băieţei de 11 şi de 9 ani : fii săi,
Henri şi Petre, şi pe acel Dinescu Gheorghe, le-a vorbit cu
seriozitate şi convingere, de parcă s-ar fi găsit în faţa studenţilor
săi de la Şcoala de Poduri şi Şosele.
Le-a vorbit despre principiul morilor de vînt — aşa după
cum îl solicitaseră, despre modul cum ele funcţionează, despre
capacitatea lor mecanică şi chiar despre eficienţa economică a
unei asemenea forţe mecanice generate de un carburant atît de
necostisitor pe care-1 oferea, — cine oare ?

62
Vîntul, da, fireşte, vîntul, elementul care-1 stăpînea pînă la
obsesie pe acel micuţ Henri, care i se legase prieten încă de la
Marea Nordului.
Pe principiul acelor mori de vînt explicat de tatăl său,
Henri Coandă a născocit, la vîrsta liceanului începător, ajutat
de Dinescu Gheorghe şi de Petre Coandă, o combină agricolă,
care este precursoarea maşinilor agricole apărute cu mult mai
tîrziu.
Cei doi copilandri au desenat un aparat com plet: un plug
şi o secerătoare, acţionate de vînt. Un aparat păstrat în con­
ştiinţa lui Henri Coandă, decenii...

Dar Iaşii menţin în fiinţa lui Henri Coandă un capitol pe


care timpul n-avea nici să-l dilueze, necum să-l şteargă, rămas
totdeauna viu, proaspăt, în memoria fostului elev al aşezămîn-
tului în care s-a format.
...Tunşi chilug, încadraţi în disciplina liceului militar, şi-au
luat în primire fiecare zestrea cazonă : echipamentul de ser­
viri interior, cel de stradă şi cel de paradă, patul, cu dotaţia
respectivă, despărţitura din dulap, pupitrul din clasă şi cel de
la sala de meditaţie, locul din sala de mese. Puşca pentru in­
strucţia militară şi tragerile la semn : sabia, spada şi floreta pen­
tru lecţiile de scrimă.
Regulamentul interior — mamă bună, deopotrivă, pentru
toţi fiii aşezămîntului — i-a încorsetat şi pe Henri Coandă cu
al său Dinescu Gheorghe, tratisformîindu-i în cîte un număr
matricol, la ordinar, din cele cîteva sute de elevi ai plutoanelor
din şcoală...
Corpul profesoral de la Iaşi a găsit în Henri Coandă un cu
totul alt elev decît cel ce fusese la Bucureşti, la Liceul Sfîn-
tul Sava.
Pentru istoricul A. D. Xenopol, elevul Coandă C. Henri
avea să rămînă „argintul viu, greu de stăpînit, cel a cărui
curiozitate crea, întotdeauna, o întrebare în plus, oricît de lămu­
rită ar fi fost problema, deschizînd lecţiei de istorie mereu noi
orizonturi. Un element excepţional" .
în afară de A. D. Xenopol, figură reprezentativă a vieţii
intelectuale din laşul epocii — preda la Universitate Istoria
românilor, era membru al Academiei Române, director al re­
vistei Arhiva, membru corespondent al Institutului Franţei şi
chiar profesor onorific la Sorbona, autor a numeroase studii şi
lucrări — care funcţiona de asemenea şi la catedra de istorie a
Liceului Militar de la Iaşi, erau de aflat în corpul profesoral
al aşezământului, şi o seamă de alţi dascăli prestigioşi.
Sobrul Riegler, pentru ştiinţele fizico-chimice, eruditul Ralet
împreună cu exigentul Teodoreanu, pentru matematici, cel din­
ţii pentru lecţiile cursului superior, celălalt pentru clasele mai
mici, meditativul Ion Paul, pentru filozofie, subtilul Castano
pentru franceză, Garabet Ibrăileanu pentru studiul limbii ro­
mâne, încă de pe atunci afirmat şi neobosit în activitatea lui
publicistică, prestigiosul Gavriil Musicescu, ajutat de un bun
profesor de specialitate, Dumkriu, care ar fi putut face faţă
onorabilă şi ca titular, şef al disciplinei, dar eclipsat de marea
personalitate a lui Musicescu şi legat de liceul de la Iaşi, a ră­
mas tot restul carierii sale doar ajutor. Mai erau profesori,
Sinigalea, de italiană şi Seemann pentru germană.
*
★ ★

C a orice liceu militar de mai tîrziu, şi la Iaşi, atunci, gim­


nastica nu era socotită o dexteritate, ci se integra între disci­
plinele de bază şi alcătuia un program dintre cele mai com­
plexe ; la fel, instrucţia militară, care se desfăşura prin ofiţerii
respectivi şi scrima, la care funcţiona profesor un specialist de
origine germană, un anume Seifert. Lecţiile de scrimă deveneau
adevărate asalturi şi idealul fiecărui elev era să-şi dovedească,
la acea vîrstă a tuturor năzuinţelor, în care afirmarea virtuţilor
fizice se-nscrie printre căile aducătoare de aparentă glorie, po­
sibilităţi deosebite, măiestria chiar ; la gimnastică şi la scrimă,
instrucţia militară, evidenţierile erau răsplătite nu numai cu
note ridicate în catalogul clasei respective dar şi cu însemne,
cu cocarde, care aveau să dovedească şi astfel personalitatea
purtătorului, să-l rupă din masa anonimă a copiilor în uniforme,
un deget invizibil şi totuşi activ, ce-1 arăta mulţimii...
La gimnastică, exerciţiile erau pe atît de îndrăzneţe încît
circula chiar butada în Iaşii acelor vremuri, că circul Sidoli
ce-şi avea reşedinţa în Iaşi şi organiza spectacole în turneele
întreprinse în restul ţării şi chiar trecînd frontiera, şi-ar recruta
protagoniştii acrobaţiei dintre unii elevi ai Liceului Militar, pen­
tru acele numere „aeriene", din cupola circului, la care muzica
încetează iar spectatorilor li se întretaie respiraţia urmărind ce
se petrece acolo, în înălţimile ameţitoare ale arenei...
Atît de straşnic erau pregătiţi de profesorul lor Negruţ,
un om de suflet, purces de la sat, -stînjenit parcă de rezonanţa
numelui ce-1 purta, fără să facă parte din vechea familie mol­
dovenească a Negruzzilor. N -a fost elev care să scape prin
sita acestui pasionat gimnast fără a satisface anumite hare­
muri obligatorii, cum ar fi fost omul zburător; din ce consta
oare acest capitol al lecţiilor de gimnastică e lesne de dedus
după însuşi titlul exerciţiului: la înălţime de 16—17 metri,
protejaţi însă de plasa ce era întinsă jos, tot de către elevi,
întreaga suprafaţă a sălii, la 6—7 metri de la podeaua sălii,
două trapeze la distanţă de 15 metri unul de celălalt, chiar
la 20 de metri, se legănau, aşteptîndu-şi acrobaţii; fiecare
elev trebuia să îndeplinească, pe rînd, fie sarcina de „prinză-
tor" agăţat cu picioarele, cu cavitatea interioară a unghiului
genunchiului cu gamba sau, atunci cînd era cazul, prins cu
labele picioarelor de cele două legături ale frînghiei cu bara
metalică, lucioasă, a trapezului, a aşa-zisului scaun al leagă­
nului trapezului, fie s-o îndeplinească pe cea de „om zbură­
tor". Desigur, totul se făcea cu asentimentul conducerii liceu­
lui, care, la rîndul ei avea aprobarea Ministerului de Război,
cel ce tutela direct şi cu foarte îndeaproape preocupare acest
aşezămînt de care se lega formarea viitoarelor cadre ofiţereşti.
Exerciţiile, atrăgătoare, fireşte, pentru stimularea curajului şi
şlefuirea iscusinţei sportive a elevilor, dar periculoase, căci
puteau provoca accidente elevilor şi necazuri corpului profe­
soral, deveniseră pilduitoare chiar în afara Liceului Militar,
pentru ceilalţi profesori de gimnastică, pentru toţi elevii şco­
lilor din Iaşii vremii...
Socotite chiar de profesor ca fiind printre cele mai grele
din cîte născocise gimnastica, pedagogia în materie, aceste
exerciţii aveau menirea nu numai să sporească iscusinţa spor­
tivă a elevilor, dar să le formeze simţul proporţiei şi al echi-

65

5 — Pin noo acasl — V. Firoiu


librului, spontaneitatea, virtutea curajului, după cum ele aju­
tau la dezvoltarea reflexelor şi a unei 'desăvârşite mobilităţi
fizice.
*
★ *

Dintre ajutorii operativi la catedre, tot cu grad de profe­


sori, vom releva pe acei profesori de la cursul de matematică,
ce aveau să aibă înrîurire în viaţa lui Henri Coandă : locote­
nentul Ion Pap ana şi camaradul său Costandache, doi tineri
ofiţeri, — Papana era cu două promoţii mai vechi — ambii
cu strălucite studii de specialitate : Papana în Germania, Cos­
tandache absolvise Politehnica din Paris.
Macedoromân, Papana se născuse la Clisura, de unde, la
vîrsta de 5 ani emigrase cu mama sa rămasă văduvă şi cu un
frate mai mic, ajungînd purtaţi pe spinări de asini, laolaltă
cu alte vreo cincizeci de persoane din colonia românească a
micului oraş, tocmai la Iaşi, după ce străbătuseră Serbia şi
Bulgaria, atunci încă sub stăpînirea otomană, căci era cu puţin
înainte de războiul de la 1877.
De la data cînd fusese promovat ofiţer, sublocotenent de
artilerie, cu specializarea făcută într-un corp de trupă din
Prusia, Papana purta barbete, după moda consacrată atunci
de predilecţie pentru bărbaţii cu posturi de răspundere şi avea
o înfăţişare austeră ; mai ales pentru copiii din primele clase
ale Liceului Militar, părea, de-a dreptul, înfricoşător, — cum­
plit. Sobru, pînă la renunţarea de sine, scund dar drept, ţea­
păn, ireductibil în îndeplinirea sarcinilor sale în serviciu, ac-
ceptînd doar litera regulamentelor şi de fel spiritul lor, re­
fractar interpretării, la gradul lui mic, privilegiu ce-1 lăsa nu­
mai celor mari în grad, superiorilor s ă i; „eu sînt aici numai
pentru a executa şi a raporta", spunea el, şi-şi educa emulii
în acelaşi spirit al unei discipline fără ezitări.
Locotenentul Papana impunea respectul prin autoritatea
ce ştiuse să şi-o făurească şi-şi atrăgea admiraţia pentru mo­
dul în care-şi pregătea elevii, pentru competenţa sa, pentru
calităţile pedagogice dovedite.
„Un adevărat fachir, făcător de minuni" era considerat şi
în cercurile de la Bucureşti, de cîte ori se pomenea de liceul
de la Iaşi.

66
în austeritatea sa didactică, făcînd un crez din postul său
la catedra, acest tînăr locotenent l-a înfruntat o dată, pe bună
dreptate, pentru nişte elevi a căror pregătire era urmărită în­
deaproape de Palait, pe însuşi regele Garol.
Ei bine, pe mina acestui locotenent Papana au încăput
Henri Coandă şi al său Dinescu Gheorghe, la Liceul Militar
de la Iaşi.
Informat despre notele de la Sfîntul Sava şi despre slabele
lor cunoştinţe într-ale matematicii, i-a convocat să se afle la
careu, în ţinută de stradă, la ora convenită, cu chipie înalte,
cu egrete şi cu mănuşi de piele.
Cu o punctualitate mecanică de cronograf elveţian, loco­
tenentul profesor-ajutor a apărut în faţa viitorilor săi elevi,
răspunzînd salutului lor. N -a schimbat nici un cuvînt cu ei
şi nici chiar vreo privire, decît aceea firească din timpul salu­
tului, cînd elevii erau obligaţi să-şi privească superiorul drept
în ochi.
I-a pornit, apoi, avîndu-1 pe Henri Coandă în stingă sa şi
pe Dinescu Gheorghe în stînga acestuia. în acelaşi pas, au
străbătut toate aleele liceului, apoi au revenit, au făcut ocolul
localului şi după exact o oră, au reintrat în careu, în curtea
interioară.
Trei zile, la aceleaşi ore, şi cu o punctualitate pe care co­
piii nu şi-ar fi putut-o imagina pe cînd erau elevi la liceul
civil, au fost repetate întîlnirile lor şi plimbările, pe aceleaşi
rute şi în acelaşi ritual mut. Totul decurgea normal, pentru
că aşa dorea, impunea profesorul, iar elevii i se supuneau ;
plimbări apăsătoare şi pline de întrebări fără de grai pentru
nedumeriţii copii. Profesorul nu punea întrebări şi viitorii săi
elevi nu aveau căderea să înceapă ei convorbirea înaintea celui
ce nu pronunţa nici un cuvînt, nici o vorbă, ci doar umbla,
doar îi îndemna cu pasul său măsurat, egal, şi fără de oprire.
A patra zi au fost invitaţi la meditaţie, într-o clasă spe­
cială, şi spre marea lor surprindere, derutaţi chiar, l-au as­
cultat pe ofiţerul cu barbete, profesorul lor, spunîndu-le :
— „Să ne gîndim că sînteţi nişte nou-născuţi şi că aflaţi,
acum, de-abia acum, rostul scrisului, al cititului şi al soco­
titului. Să nu mă întrebaţi nimic, să nu pierdem timpul spo-
rovăind. Să tăceţi şi să gîndiţi acolo unde e de gîndit, să pri­
viţi acolo unde e de privit şi să vorbiţi numai atunci cînd
veţi avea ceva de spus, — un rezultat. Atît ! Matematica e

67

5
o ştiinţă exactă. Ea nu acceptă aproximaţii, ajustări sau com­
pletări, potriveli, ci cere numai soluţii concrete, definitive, re­
zultate. Deci, ştergem cu buretele tot ce-aţi învăţat pînă acum
şi-o luăm de la început. Fiecare neatenţie pe parcurs viciază
finalizarea. Aşadar, fiecare lecţie e o verigă dintr-un lanţ
care nu suportă întreruperi.
— Ce vreţi să vă faceţi voi ?
— Mecanici, ingineri mecanici ! au răspuns entuziasmaţi
copiii, pentru că li s-a oferit prilejul, şi lor, în fine, să vor­
bească.
— Pentru a fi buni militari trebuie să fiţi şi buni mate­
maticieni. Infanteristul nesocotit iroseşte muniţia şi distruge
bocancii trupei în umblet fără de rosturi; genistul, artileris-
tul, marinarul, mai ales marinarul, ca şi călăreţul, trebuie să
măsoare, să ridice şi ei măsurători topografice, imposibile fără
ştiinţa matematicii.
Ei, pornim la drum, fără întrebări şi numai cu răspun­
surile voastre în temele scrise. Da, în temele scrise !“
De cîte ori începea un curs nou, la Charlottenburg, la
Paris, la Liege, la Montefiore, de cîte ori pornea la drum
nou, Henri Coandă avea în faţă barbetele locotenentului Pa-
pana, în urechi cuvintele primului şi singurului său discurs
şi amintirea acelor plimbări de început în care ofiţerul-pro-
fesor nu le vorbise nimic, absolut nimic şi în care totuşi le
spusese totul, — îi învăţase să tacă, să tacă şi să gîndească,
să gîndească şi să tacă...
încet, lecţiile cu locotenentul Papana devin desfătări. Pro­
fesorul se-ntrece pe sine, creşte mare în faţa elevilor săi.
Aceştia desluşesc nu numai modul de-a gîndi, de-a privi,
de-a măsura, ci încep chiar să rezolve în formă clasică şi în
timp util, descoperind că matematica are şi ea poezia ei, lim­
bajele proprii, dintre cele mai atractive, chiar pastelate, ce se
înscriu într-un univers al ei.
Certitudinea cunoaşterii, a stăpînirii, le dă curaj. împreună
cu fraţii Capşa, elevi în acelaşi pluton, au cutezat să se
aboneze la o publicaţie franceză de matematică : Revue de
Mathematiques de Paris. Ba, după trei luni, elevii şi-au permis
chiar să concureze la dezlegarea unor probleme de matematică,
într-un concurs iniţiat de revista pariziană.
A fost sărbătoare în grupa lui Henri Coandă, în liceu, în
tot laşul, credeau cei în cauză, oînd s-a primit revista fran­

68
ceză cu numele elevilor ieşeni trecute în rîndul premiaţilor din
multe alte ţări şi unde se menţiona că aparţin Liceului Mili­
tar de la „jassy (Roumanie)". N-au cutezat s-o prezinte pro­
fesorului lor, oricum, autor moral al succesului, să se prezinte
ei cu acest trofeu, invidiat trofeu de către toţi ceilalţi elevi ai
şcolii; cu timiditate, i-au pus doar revista pe catedră, dar nu
la ora de curs, Doamne fereşte, la clasă, ci numai la ora de me­
ditaţie, de după-amiază, în aşa fel că urcînd la catedră, profe­
sorul s-o găsească acolo, pe pupitrul lui, ca din întâmplare.
Ofiţerul-profesor a găsit revista, fireşte, a frunzărit-o,
pentru a-i face pe făptaşi să vadă că a luat-o în seamă, dar
că n-a observat lucrarea şi numele lor şi chiar de ar fi fost
s-o fi remarcat, ei să creadă că-1 interesează mai mult restul
sumarului, care era cuprinzător, şi nu le-a adresat nici un
cuvînt. Nu-i învăţase, oare, chiar el, să tacă ? Să tacă şi să
gîndească ?
Lecţia a continuat, după cum au continuat şi altele, urmă­
toarele, fără să se discute, sub nici o formă, despre succesul
matematicienilor de la Iaşi tocmai într-un context internaţional
ce pornea de la Paris. Dar elevilor în cauză le-a parvenit,
prin poştă, şi un colet; un colet cu inscripţii franceze, de
tranzit în germană, şi româneşti, ale poştei din Iaşi, încheind
astfel un itinerar de invidiat: Franţa-Germania Austro-Un-
garia-România. Erau cărţi dintr-o colecţie franceză, de mate­
matică şi de fizică, cărţi trimise de revistă, drept premii pen­
tru elevii dezlegători ieşeni : Coandă Henri, Dinescu Gheorghe,
Gapşa Nicolae, Capşa George.
Intr-o lună, grupul a dezlegat toate problemele de mate­
matică şi le-a rezolvat şi pe cele de fizică din cărţile pri­
mite în dar de la revista franceză.
Plimbările duminicale angajau convorbiri cu teme mate­
matice şi cu rezolvări şi dezlegări de fizică.
Membrii grupului, elevii profesorului Papana, câştigaseră
bătălia, desluşind în matematică un exerciţiu de odihnă activă,
după cum vedeau în fizică acea cale minunată spre realizări
inovatoare, către tehnica mişcării.
Ajutorul celălalt al catedrei, locotenentul Costandache,
delicat dar febril, altă fire, plămădit din alt aluat decît cel
din care purcedea locotenentul Papana, s-a sinucis. Copiii,
toţi, din liceu, deopotrivă, erau copleşiţi de întîmplare, de-a
dreptul contrariaţi. „Cum se poate sinucide cineva ?“ — în­

69
treba Henri Coandă, cum de poate avea viaţa asemenea ţe­
luri pentru un spirit cercetător şi generos ca al locotenentului
Costandache ?“
La cea dinţii vacanţă mare, cea de vară, Henri Coandă în­
cheie anul ca şef de clasă, în fruntea seriei sale ; promovează
strălucit, nu numai la materiile teoretice dar şi la gimnastică ;
— e om zburător după cum ştie să facă figură onorabilă şi
la prindere, pe unde trecea, prin rotaţie, fiecare elev. Ar putea
chiar figura şi pe afişul circului Sidoli şi un gînd îl fulgeră,
la acea vîrstă a tuturor năzbîtiilor : dacă s-ar angaja la circ ?
N u cu numele său avea să apară în arenă, căci tatăl său nnar
putea accepta ca numele lor de familie să figureze pe afişele
circului, dar luîndu-şi vreun nume de împrumut, din căr­
ţile exploratorilor sau chiar din cele ale lui Jules Veme ; sînt
doar atîtea şi atîtea personaje şi unele nume au o sonoritate ce
impune o cadenţă dintre cele mai ritmice şi uşor de reţinut.
Dar l-ar recunoaşte lumea, s-ar produce proteste şi n-ar
mai putea apare mereu, mereu, ca un profesionist ce vrea să
devină. Ei, ce copilărie ; va apare m ascat; şi în locul „omului
zburător" de la trapez ar deveni mascatul zburător. Cu acest
circ Sidoli şi-apoi, cunoscut şi peste hotare, ar putea cutreiera
întreg globul pămîntesc. Dinescu Gheorghe l-ar însoţi şi el,
fireşte, şi acesta s-a dovedit un foarte atent şi robust om la
prindere.
Da, dar la circ nu ar mai face matematică şi nici fizică.
O, dar ce-ar spune locotenentul Papana de-ar afla o ase­
menea ştire, o ispravă regretabilă, de necrezut, cum ar cali­
fica-o omul acela auster, care trăieşte numai pentru şcoala
de la Iaşi.
Nu, hotărît, nu, circul nu e pentru el, nu e pentru el şi nici
pentru Dinescu Gheorghe ; ei, amîndoi, au spus-o şi o simt ca
atare, trebuie să devină ingineri mecanici şi să realizeze lucruri
ce lipsesc încă omenirii, să uşureze viaţa oamenilor.
în orice caz, tot ce-a gîndit e o rătăcire şi bine că nu s-a
destăinuit nimănui, nici chiar lui Dinescu Gheorghe. Dar nu
el, Henri Coandă, nu el e de vină că a gîndit astfel, ci dom­
nul Vasile Negruţ, numai profesorul acela înalt, care i-a
trasformat pe toţi în acrobaţi.
Şi-apoi, la muzică, şi aci era un protagonist; figura în
orchestra liceului ; la violoncel, de bună seamă, căci era pa­
siunea lui muzicală, după cum figura şi într-un quartet de

70
muzică de cameră. Cînta plutind în lumea imaginaţiei, trans­
portat pe aripile arcuşului şi ale corzilor violoncelului său,
în acea lume de basm şi de poezie spre care numai portativul
te poate călăuzi, o poate făuri...
într-o carte de fizică, Henri Coandă descoperi marea reve­
laţie : există, totuşi, aparate de zburat, peste naivele dar eroi­
cele încercări iluzorii ale unor avîntaţi, entuziaştii dar necu­
noscătorii încă întru ale perfecţiunii legilor zborului, ale teh­
nicii rezistenţei materialului de zbor.
Antichitatea nu ne-a lăsat, prin tezaurul arheologic, me­
reu răscolit de erudiţia sau numai de neastîmpărul omului,
acele mărturii despre miturile care stăpîneau preocupările oa­
menilor pentru cer, pentru păsări, deci pentru zbor?
Dar legenda lui Icar şi al lui Dedal ? Simplă legendă că­
reia Ovidiu a ţinut să-i dea, în acele nemuritoare Metamor­
foze haină poetică, sau realităţi consemnate dincolo de adîn-
cimile lor de mit ?
Tatăl, da, tatăl, acum, la Iaşi, nu mai stătea atît de des de
vorbă cu el, dar îşi amintea zilnic de ce vorbiseră şi de ce
l-ar putea întreba, în fiecare împrejurare, în fiecare clipă ;
tatăl îi povestise chiar, cîndva despre dramaticele împreju­
rări şi epilogul sîngeros, la fel, aproape, şi tot legat de zbor,
de încercarea de zbor a omului, în care au fost înălţate cele
două mari podoabe ale arhitecturii româneşti : Mănăstirea
Curtea de Argeş şi biserica Trei Ierarhi de la Iaşi. Ei, dar el,
Henri Coandă, se pregăteşte să devină inginer mecanic şi el
trebuie să se folosească de alte mijloace, de alte surse de orien­
tare, de documentare, de pornire în gîndurile sale de con­
cepţie, cu totul altceva decît miturile.
E, doar, prietenul vîntului, prietenul şi protectorul vîn-
tului pe care nu-1 uită, îl păstrează în el de cînd s-au în­
fruntat pe plaja de la Ostanda, înfrăţiţi de-atunci.
El trebuie să urmeze calea lui Arhimede, cel de la Syra-
cuza, ale cărui calcule au permis zborul cu aparate mai uşoare
decît aerul, să folosească acele măiestrite meşteşuguri ca să
împlinească ceea ce a prevestit un Bacon, Roger Bacon în
studiul său despre tainele zborului, despre posibilitatea even­
tuală a zborului omului, concretizate în acel De secretis ope-
ribus artis et naturae încă în cel de-al X lII-lea secol al civili­
zaţiei noastre, ceaslov de înaltă previziune ştiinţifică.

71
Dar de ce să mai lungim pomelnicul încercărilor şi al
celor ce le-au gîndit sau numai le-au intuit ? îl avem, pe Leo-
nardo da Vinci, genial în pluritudinea concepţiilor sale, care
a statuat multiple constatări cu privire la probabilele reguli
de zbor, de înfruntare a aerului, a statornicit principii care
anticipează studiile oamenilor de ştiinţă verificate în aero­
dinamica veacului nostru, încă de acum patru secole, chiar
aproape cinci secole.
De la acel genial Leonardo da Vinci, din 1490 şi pînă la
Clement Ader, trecînd prin secolul al XVII-lea în care Isaac
Newton aduce legea gravităţii universale şi a rezistenţei ae­
rului, atît de necesară construcţiilor aeronautice şi zborului
în sine, Henri Coandă, elevul de la Iaşi, avea să găsească, din
ce-a ascultat de la tatăl său, din ceea ce a citit el însuşi şi
din ce a dobîndit el, direct, mai tîrziu, drumul parcurs de
omenire în acest vast şi totuşi incomplet domeniu al zborului,
al cuceririi aerului de către om.
Clement Ader l-a interesat pe Henri Coandă cel mai m ult;
la vîrsta Iaşilor, Coandă devorase aproape tot ce putea afla
despre încercările acelui francez care la 9 octombrie 1890,
lîngă Paris, mai precis la Armainvilliers cutezase întîia în­
cercare, primul zbor cu un aparat făurit după concepţia sa,
acel eroic „ Ecole / “ . Era un aparat care aducea a liliac cu
aripile desfăcute, larg deschise, pe care Coandă, din ce a putut
reţine, din povestirile părinteşti şi din ce a prins să citească
retrospectiv, apoi din convorbirile şi consultaţiile cu profesorul
său de fizică de la Iaşi, sobrul Riegler, care-1 accepta pe Henri
Coandă la unele convorbiri ştiinţifice şi dincolo de limitele
disciplinei didactice, în afara ariei programei analitice şco­
lare, ajunsese să-l aprofundeze.
Entuziasmul lui Henri Coandă, care începuse să iubească,
să creadă în aviaţie cu pasiunea inerentă adolescentului, nu
mai cunoştea margini atunci cînd s-a vînturat în lume, prin
presa vremii, destul de laconică, e drept, dar esenţa ştirii ră-
mînea însemnată prin însăşi măreţia faptei, că Ader, acel Cle­
ment Ader de la Armainvilliers, a mai realizat alte două ti­
puri derivînd din primul său avion : „Ecole 11“ şi „Ecole I I I “
dînd astfel o continuitate, — şi aceasta a fost ceea ce a rele­
vat mai mult intuiţia micului tehnician pasionat, o continui­
tate care desluşea că ciclul fără întreruperi este destinat suc­
cesului, unei mari izbutiri în materie de construcţii aeronau­

72
tice. Construcţii aeronautice ? Fie şi aşa, dar menite să con­
tribuie, să concure la cucerirea aerului, la găsirea formei şi a
mijloacelor de zbor. Ultimele două tipuri de maşini de zburat
construite de Ader au apărut în 1897, deci atunci cînd Henri
Coandă era elev ; elev mic, cruid încă, dar totuşi desluşind şi
percepînd altfel decît copilul din lumea calului de lemn şi a
jocurilor întreţinute numai de imaginaţie.
Şi-apoi, Henri Coandă îl avea pe tatăl său, prieten şi pre­
ceptor, care îi lămurea orice dar nu oricum, ci numai metodic
şi în conţinutul fundamentat pe regulile ştiinţifice ale proble­
melor dezbătute.
...Şi iată că în august 1896, chiar cînd Henri Coandă de­
vine iicean, în prima clasă la Sfîntul Sava, în perioada în
care continua să ceară relaţii şi consultaţii tatălui său, despre
ce „ face vîntul", ce-ar putea făptui el pentru acest vînt şi cu
acest vînt, cum poate fi stăpînită această uriaşă sursă de ener­
gie, de mişcare, un inginer, Otto Lilienthal, moare într-o în­
cercare de zbor, zdrobit în prăbuşirea cu planorul construit
chiar de el, dar cu care mai făcuse aproape 2000 de încer­
cări şi zboruri, unele chiar reuşite, semănînd atunci îndreptă­
ţite nădejdi în lumea celor preocupaţi de problema zborului,
a cuceririi aerului.
Gîndul lui Henri Coandă fuge, fuge nestăvilit la Leo-
nardo da Vinci, la toţi cei ce-au îndrăznit încercări, la Cle­
ment Ader, căci orice încercare de zbor e legată de vînt şi
vîntul e doar mitul care-1 stăpîneşte...

Incursiuni de cunoaştere în universul ştiinţei

Vacanţa o petrece întîi la Bucureşti; se readaptează uşor


vieţii civile, confortului de orar al familiei, şi la toamnă, cînd
va pleca din nou la Iaşi, va lua cu sine un coleg preţios : pe
fratele lui, Petre, care absolvind şi el clasa IlI-a la liceul
Sfîntul Sava, trece ca pupil al aceluiaşi locotenent Papana,

73
ofiţerul cu barbete, ca unul care şi el trebuie să înveţe mate­
matica, să ştie fizică, să devină un bun mînuitor al cheilor
spre stăpînirea ştiinţelor pozitive.
Convorbirile cu tatăl sînt reluate acum pe teme evo­
luate ; şi are atîtea de întrebat, acest Henri Coandă, căci
Iaşii l-au ajutat să crească în gîndire, dar izolarea de tatăl
său i-a întrerupt ciclul unei informări în felul ei, după cum,
refulat acum, aproape că nu-şi mai poate opri gîndurile.
Tatăl e acum colonel, comandant al regimentului 2 Arti­
lerie de Cetate ; cu patru copii în casă şi cu o soţie care i se
dovedise de un ataşament pilduitor, trăia plăcerea vieţii de
familie, pe care o completa cu satisfacţiile profesiunii, bine­
înţeles, nerenunţînd la lecţiile pe oare le preda la şcoala vii­
torilor ingineri, acolo, în edificiul cu ziduri roşii de pe
strada Polizu.
Era bucuros să-l aibă pe lîngă sine fie chiar temporar, pe
acest copil dotat, cu adevărat „ argint viu, greu de stâpînit în
gîndurile sale continuu dezlănţuite“ cum îl definise marele
Xenopol, profesorul său de istorie de la Iaşi ; din totdeauna
şi pe toţi copiii săi, Constantin Coandă îi trata ca pe nişte
oameni mari, cu interes în ceea ce îl întrebau, cu seriozitate în
ceea ce le răspundea.
Dar acum, micul Henri făcu o constatare care-1 umplu de
mîndrie şi-i dărui acea siguranţă de sine pe care numai ma­
rile încrederi dorite, dar neaşteptate, ţi le pot îm plini; chiar
mama lui îl trata ca pe un om mare, un adult, un bărbat,
mama care-1 primea întotdeauna numai cu dezmierdările adu-
laţiei materne, nu-i mai vorbeşte acum oa unui copil ; Henri
Coandă îşi dă seama că ceva s-a schimbat ; s-a petrecut un
reviriment şi asta-1 întăreşte. E fericit !
în semnul acestei emanicipări, mama îi dă lui Henri
Coandă un vraf de scrisori; sînt legate cu panglicuţe roz şi
albastre, scrisori vechi, mirosind a hîrtie veche dar şi a să­
punuri fine, din lunga sălăşluire a acestui pachet în sipetul
din care a fost scos acum.
Copilul maturizat, în dorinţa lui de-a afla, de-a cunoaşte,
desluşeşte că scrisorile aparţin lui Pasteur, şi că — o, ce mîn­
drie ! — sînt adresate unui apropiat care nu e altul decît acel
doctor Gustave Danet, tatăl mamei sale, propriului său bunic,
al lui „Mico" cel care a crescut acum, de bine ce citeşte scri­
sorile de familie, vechi amintiri de familie...

74
Intîi, o derută : cum, omul care a dăruit universalităţii o
descoperire salvatoare, acel Louis Pasteur nu e medic ? Cum
de e posibil ? Nici măcar n-a avut curiozitatea să studieze
medicina, nu pentru vreo diplomă, ci pentru completarea cu­
noştinţelor sale de cercetător în domeniul chimiei atît de strîns
legată de medicină, mai ales prin cercetările sale. Da, Louis
Pasteur e numai chimist, chimist şi cristalograf. Astfel a des­
coperit morbul turbării, aşa a ajuns el alinătorul omenirii,
vindecătorul turbării, astfel a reuşit să scape omenirea de un
flagel ce-o măcina.
Scrisorile erau totuşi greoaie, prin conţinutul lor ştiinţific,
prin tonalitatea şi prin termenii folosiţi, destul de dificili de
desluşit .pentru tînărul ce abia împlinise 14 ani. Ştia multe,
cu mult mai multe decît alţi copii de seama lui, din clasa lui,
de vîrsta lui ; dar astea le pătrundea anevoie pentru că nu
aveau vreun preambul, ci erau numai continuarea convorbi­
rilor pe care le purtaseră şi-apoi le întrerupseseră temporar
pentru a fi reluate prin scris, a studiilor în comun, relatări
în ciclu oprit pe parcurs, pe undeva, de care copilul, lector
pasionat acum, era străin.
Mama i-a desluşit lui Mico o parte din scrisori, în acea
suită de nescrisă din care totuşi se desprindeau situaţii anterior
discutate şi prevederi pentru viitor, răspunzînd cu interes şi
cu răbdare tuturor întrebărilor puse de copilul avid să afle,
să cunoască, să pătrundă în acest univers al lumii spre care
scrisorile îi deschiseseră căi noi, altă lume, încă o lume...
Astfel, i-a explicat că Pasteur, deşi e cunoscut în lume
ca un mare biolog, rămîne totuşi un mai mare cristalolog.
Hayda Coandă i-a mai explicat fiului ei că marea descoperire
a lui Pasteur în cristalografie constă în a fi stabilit că crista­
lele de origine minerală polarizează lumina în timp ce cele de
origină organică nu o pot face.
— De mult, de cînd nu-1 chemaseră încă să caute fermenţi
în bere, va afirma Henri Coandă despre Louis Pasteur, într-un
interviu pe care ni l-a acordat în iunie 1966 *, el îşi dăduse
seama că cristalele obţinute, plecînd de la materii inerte, polari­
zează lumina în mod opus la aceleaşi materii (aceeaşi din
punct de vedere chimic) cristalizate, dar de provenienţă orga-1
1 Revista Arge}, nr. 2/1966. — Intîiul interviu acordat în România.

75
nică. Ori doctorul Toma Ionescu \ vorbind cu tatăl meu (ge­
neralul Constantin M. Coandă, n.n.) despre Pasteur, întreve­
dea intrarea în era nouă a cristalelor, zicînd că oricare ar fi în
viitor invenţiile mari pe care le vom realiza, nimic nu va în­
lătura faptul că de-acum înainte vom fi obligaţi să trecem
prin cristalografie.
Tineretul român, care, cu siguranţă că s-a dezvoltat în
această ambianţă, adăuga atunci savantul Henri Coandă, în
amintitul interviu, cu spiritul lui creator, şi-a dat foarte re­
pede seama de importanţa cristalelor şi în general de struc­
tura materiei cu impurităţile ei foarte importante.
...Dar Henri Coandă a avut şi alte surprize care-1 stăpî-
neau, îl scoteau total din viaţa de fiecare zi, pentru a-1 con­
fisca cu desâvîrşire în studii şi cercetări asupra problemelor
pe care le afla în acele timpuri, la cumpăna dintre copilărie
şi adolescenţă, cu puterea de percepere a vrîstei, a lui, Henri
Coandă...
Aflase, bunăoară, despre o născocire curat diavolească :
se pomenea, anume, că în Franţa bunicilor săi dinspre mamă,
nişte ingineri, ajutaţi de tehnicienii lor, izbutiseră să-l facă pe
preşedintele Republicii Franceze să asculte, din chiar palatul
său, spectacolul de la Opera din Paris, fără să se mai de­
plaseze la sală.
Ce mai, să auzi şi să nu crezi, pe bună dreptate, o ase-
mena măreţie !...
...Şi totuşi, tatăl său i-a explicat temeiurile tehnice ale
acestei realizări, i-a vorbit despre existenţa unui microfon
şi a rolului acestuia, produs de o invenţie epocală ca şi despre
fenomenul acustic care generează realizarea.
Nu era vorba de înregistrări de phonograph redate prin
vreo pîlnie de gramofon, aidoma celor din reclamele care imor­
talizau căţelul docil ce asculta vocea stăpînului din consacrata
formulă „H is maşter voice" ce-a făcut de nenumărate ori ocolul
pămîntului.
în tăcere, tatăl gîndise mai de mult la mijlocul de a în­
lesni fiului un contact direct cu instalaţiile de la Paris, cu1
1 Toma Ionescu, (1860—1926) chirurg, profesor la Universitatea din
Bucureşti, membru de onoare al Academiei Române. A introdus in chirur­
gie rachianestezia înaltă şi a .preconizat un procedeu propriu pentru ope­
rarea herniilor. A lucrat mulţi ani în Franţa unde a participat la editarea
unui mare Tratat de chirurgie, în colectivele de autori.

76
născocirea în sine, cu luminile Apusului, încă necunoscute dar
atît de utile.
Prilejul n-a întîrziat să se ivească.
*
* *

în campania de dotare a flotei comerciale maritime, Româ­


nia a achiziţionat oîteva vase, cargouri pîntecoase cu care
făcea navlosiri de mărfuri, de cereale, de cherestea, între care
achiziţionase şi un parchebot, pe care-1 afretase unei linii ma­
ritime româneşti, prima, şi ce izbîridă, în acele vremuri de îni-
ceput, pentru marina ţării noastre ! — linie de cursă lungă, de
la Constanţa pînă la Alexandria, în Egypt, atingînd toate por­
turile mari ale Mării Egee, din Adriatică şi din Marea Medi-
terană, cu prioritate Constantinopolul, şi atunci nodul cel mai
însemnat în traficul maritim internaţional din această parte
a lumii.
Acest pachebot, intrat astfel în exploatarea directă a Ser­
viciului Maritim Român, în exploatarea condusă de către It.
colonelul Ion Coandă, ca director şi conducător suprem al
marinei comerciale româneşti, director al SMR, care era unchiul
lui Henri şi Petre Coandă, marinarul ce-avea să ajungă ami­
ral. „Nenea Iancu" s-a străduit, şi a obţinut aprobare supe­
rioară pentru ca în cea dintîi cursă lungă să poată fi luaţi la
bord şi cei doi tineri călători ce-şi făceau astfel debutul ca
navigatori maritimi. Prezenţa băieţilor pe vas le-a înlesnit
contactul direct, trăit, cu încă o lume nouă, necunoscută lor
pînă atunci.
Cele trei săptămîni petrecute pe vapor, le-au prilejuit do-
bîndirea unor iniţieri de navigaţie, de cosmografie practică,
de hidrotehnică şi de mecanică, de construcţie navală, de ad­
ministraţie şi de exploatare marinărească, de legislaţie maritimă
şi chiar de drept internaţional, mă rog, despre tot ce e în legă­
tură cu existenţa unui vas într-o cursă încadrată în Lloydul
internaţional, în lumea mărilor.
Neastîmpărul copiilor avea să-i facă să aibă răspunsuri
precise, bine documentate, de cum se face aprovizionarea cu
cărbuni a unui vas, cu apă de băut, cum se îndestulează

77
cam buza*, cum sînt recrutaţi marinarii, procesul lor de pre­
gătire şi chiar regimul lor de remunerare. Totul au vrut să
cunoască cei doi băieţi şi după primirea celor dinţii noţiuni,
Henri a fost acceptat chiar, într-o indulgentă asistenţă, pe
lingă ofiţerul timonier, pe punte, pe lingă cel mecanic, în sala
maşinilor, în acea lume de forţă şi mişcare, ce hotăra propulsia
vasului, viteza, iar în sala hărţilor şi a busolelor, navigaţia.
Henri reuşise să folosească destul de bine lunetele, busola
şi sextantul, şi multe nopţi, pe ruta lor, le-a petrecut la post,
pe punte, lingă ofiţerul de cart.
Căpitan la 15 ani şi tot ce citiseră din Jules Verne, ca
şi din alţi autori, cu tematică de călătorie, le folosea, acum,
copiilor, pentru a-şi trăi din plin atmosfera unor închipuiri, a
unor peripeţii cunoscute numai în lecturi între pereţii came­
rei lor.
Pe atunci, ne aflam doar la începutul veacului, navigaţia
ca şi meteorologia nu erau susţinute de radio, de goniometrie,
necum de radar. Comunicaţia, legătura cu pămîntul, cu na­
vele cu care acest pachebot Dobrogea se încrucişa în apele ro­
mâneşti sau în cele străine, se făcea numai prin telegrafie,
— prin sistemele clasice „Morse" şi prin fanioane ; prin semne
convenţionale autentificate de codul marinăresc. Băieţii Coandă
au prins repede şi temeiurile acestui limbaj codificat, alfabetul
fanioanelor, practicîndu-1 apoi laolaltă cu marinarii navei.
La fiecare escală vasul debarca sau primea la bord noi călă­
tori şi unele mărfuri uşoare, de mesagerie, saci poştali cu co­
respondenţă, făcea aprovizonarea, în timp ce comandantul re­
zolva probleme ale Serviciului Maritim Român în relaţiile cu
căpităniile acelor porturi şi cu firmele străine, locale, de trans­
porturi maritime, cu agentul local al SMR şi chiar direct cu
unii armatori. Cerceta, negreşit, bursa navlurilor şi telegramele
Lloydului de la Londra.
Intervalul era folosit de cei doi elevi pentru a vizita in­
stalaţii portuare străine, acolo unde se făceau escale, precum
şi oraşele, pretutindeni unde poposeau ; vacanţa celor doi co­
pii devenea un fragment dintr-un basm pe care-1 trăiau aie­
vea, în panoramica acelei pastelări ce se păstrează în amin­
tire, întreaga viaţă, tot restul zilelor...1
1 în termeni consacraţi marinăreşti — magazia cu alimente, la bord'ul
vasului.

78
Ei îşi completau astfel lecţiile „pe viu", la istorie şi la
geografie, în condiţiuni de seminar şi identificare la scară gi­
gantică, 1 : 1 , — într-o geometrie autentică, reală.
La Constantinopol, bunăoară, au fost nişte turişti neobo­
siţi, folosind fiecare clipă din escală, pentru a vedea, pentru a
cunoaşte, pentru a cerceta, pentru a întreba.
Oraş cosmopolit şi unul dintre cele mai animate porturi ale
lumii, la vremea aceea, Constantinopolul le-a oferit cu ade­
vărat pătrunderea în_ acel univers pe care turismul modern
avea să-l practice abia acum, în anii noştri, să-l deschidă
ochilor contemporanilor noştri ce călătoresc.
Adevăraţi precursori ai turismului din zilele noastre, Ia în­
demnul marinarilor versaţi, ei au închiriat o birjă cu ora şi o
jumătate dintr-o zi au cutreierat oraşul, pentru a-1 vedea în
toată splendoarea lui panoramică, desprins parcă din legen­
dele Orientului bătut cu nestematele fanteziei milenare.
O altă jumătate din zi, au folosit-o copiii pentru a vizita
şi cerceta arhitectura şi istoricul giganticului aşezămînt reli­
gios al Sfintei Sofia, podoabă universală a arhitecturii bise­
riceşti bizantine, ctitorită de împăratul Justinian, cu un mi­
leniu şi jumătate înaintea noastră. I-a impresionat mult.
Edificiul a suportat, în atîta amar de vreme, prefaceri
esenţiale, după fantezia şi proporţiile de orgoliu ale sulta­
nilor şi stăpînitorilor ce s-au succedat, devenind chiar mos­
chee pentru a fi restaurată biserică şi destinată, în final, unui
muzeu, în zilele noastre, construcţia păstrînd totuşi acel amal­
gam de cupole şi de minareturi care-i întreţin o dată cu mă­
reţia şi bizarul aspect de „arhitectură arhipelag", de con­
tradicţii de construcţie şi decoraţie.
D ar excursia şi-au continuat-o copiii şi în cartierul Fana­
rului, vrînd să afle şi să vadă locurile de unde au purces cei
ce-au întreţinut multă vreme istoria poporului român cu dom­
nitori şi ocîrmuitori veniţi de peste mare, palatul între ale că­
rui ziduri au fost decapitaţi Brîncovenii, Bazarul şi instala­
ţiile portuare, feeria Cornului de aur. Capitala imperiului
otoman era la Constantinopol unde consulatele, supliniind pre­
rogativele legaţiilor şi ale ambasadelor de mai tîrziu, întreţi­
neau adevărate palate străjuite de grădini ce aminteau de
frumuseţile Semiramidei, firimituri din cele şapte minuni ale
lumii...

79
Toate aceste minunaţii erau privite cu ochi avizi de copiii
obişnuiţi cu plimbările lor în Cişmigiu, atunci cînd nu erau la
Iaşi să aibă grădina Copoului pe care o îndrăgeau nu pentru
cum arăta, ci pentru ce le amintea, pentru ce oferea cugetu­
lui, mai mult decît ochilor, în care teiul lui Eminescu le în­
lesnea popasuri de visare; ei urmăreau cu înfrigurarea înseta­
tului ajuns la oaza cu apă de izvor şi poame de curmali, toate
aceste frumuseţi şi bogăţii făurite de mintea şi de iscusinţa
omului într-o lume în care natura îşi revărsase toată gene­
rozitatea soarelui, a luminii, acolo, lăsîndu-le şi drumeţilor
noştri impresia că trăiesc zile din cele o mie şi una de nopţi
ale Seherezadei.
Dar ei n-aveau răgazul acelor o mie şi una de nopţi şi de
zile, sirena vasului vestind pregătirile de plecare, de ridicare
a ancorei, care i-a găsit în clipa cînd barcagiul turc zorea
să-i readucă la ponton, din excursia ce-o făcuseră pe „ cont
propriu", din iniţiativa lor, fără ştirea comandantului care-i
supraveghea şi „răspundea" de e i ; „era păcat, domnule co­
mandant, justificau ei absenţa şi întîrzierea, să vedem doar
cu ochii continentul Asiei şi să nu-i călcăm şi pămîntul. Am
închiriat o barcă şi otomanul ne-a purtat, acea cale de nici
doi kilometri, peste drum, în cealaltă lume, să admirăm de
acolo frumuseţea Constantinopolului, de la distanţă, s-o cu­
prindem cît mai mult. Ei, acum, putem spune că sîntem navi­
gatori, de bine ce-am atins şi un al doilea continent al pla­
netei noastre'*, — s-au dezvinovăţit copiii, bucuroşi că mîn-
caseră halvaua, baclavaua, sarailiile, smochinele şi stafidele,
chiar de la sursele lor, acolo de unde ele porneau în lume.
Escala de la Pireu a folosit fraţilor Coandă şi pentru vi­
zitarea Atenei, fireşte ; de astă dată o lecţie de istorie antică
o completa pe cea de geografie şi cînd au urcat pe înălţimile
Acropolei, Henri Coandă a strigat : Evrika, am descoperit
măreţia trecutului — afla familia din relatarea comandantului
vasului, care i-a însoţit pe tinerii lui oaspeţi şi care, cu fiecare
curier poştal trimitea o dare de seamă, familiei Coandă, la
Bucureşti, despre modul cum decurge drumul şi cum participă
copiii la această minunată călătorie. Au avut, de asemenea, pri­
lejul să asiste la un spectacol de teatru în aer liber, să urmă­
rească curse de cai la selectul hipodrom atenian care era animat
de participări străine, cu cai şi jokei din turful francez şi en­
glez, Atena fiind şi ea cosmopolită.

80
Cunoscători ai limbilor franceză şi germană, copiii Coandă
n-au avut nevoie de tălmaci în peregrinările lor din escalele
vaporului; dimpotrivă, făceau ei acest oficiu pentru unii din­
tre călătorii români de la bordul vasului „Dobrogea“ ca şi
pentru marinarii mai noi, din echipaj, care nu apucaseră încă
să devină lupi de mare, să fi cutreierat lumea şi să cunoască
astfel unele limbi străine şi chiar jargonul porturilor în care
.făcuseră escale şi chefuiseră...
Capul Matapan, Algerul, Gibraltarul şi pătrunderea în At­
lantic, i-a fascinat; cunoşteau atîtea amănunte de navigaţie că,
•desigur, se considerau apţi de a fi putut face parte cu mîn-
drie chiar şi din echipajul lui Cristophor ColumS, al lui Vasco
■ da Gama sau al vestitului căpitan Gook, pentru a nu-i cita
decît pe cei mai populari navigatori cunoscuţi lor atunci din
lecturile despre călătoriile celebre ale lumii...
Ultima escală, Rotterdamul, li s-a părut, chiar pentru
vremea aceea, o arătare halucinantă.
Elevatoarele şi multiplele macarale metalice ofereau pri­
veliştea unei uriaşe păduri, iar casele de pe chei, dincolo de
cele rînduite în faţă, afumate şi roase de patina vremii, în
care funcţionau, la etaj, firmele comerciale legate de mişcarea
vapoarelor şi de cea a mărfurilor, în timp ce la parter, pră­
vălii, cafenele şi cîrciumi, cele mai multe dintre ele cîrciumi
mici, restaurante în care mişunau samsari şi furnizori, naviga­
tori debarcaţi, consumatori fără îndeletnicire ce încercau să-şi
întocmească un mijloc de a-şi trece vremea, într-un amalgam
de culori, de forme, de dimensiuni şi de graiuri în toate dia­
lectele pămîntului. Casele mari, impozante, ce-şi profilau mă­
reţia de la multe mile de pe mare, le-a ţinut fără glas, doar
prin exemplul concret al geometriei, prin dimensiuni, o straş­
nică lecţie de istorie a unei civilizaţii trecute, ca şi un semi­
nar de geografie, pe care nu aveau să le uite niciodată.
Vechi de peste 700 de ani, oraşul în sine este o bogăţie
arhitectonică, iar portul poate fi considerat drept unul din­
tre cele mai animate, mai bine echipate şi mai vestite din
lume. Prin canale e legat direct de Haga şi de Amsterdam,
cele două oraşe mari ale Olandei, capitala guvernamentală şi
centrul comercial cel mai de frunte.
în calea marilor drumuri maritime intercontinentale, Rot­
terdamul are bursele sale de manufactură, de cereale şi de
bijuterii, Olanda fiind din toate timpurile sursă îndestulată

81
de diamante aduse din colonii, după cum trebuie socotită pa­
tria marilor meşteri, şlefuitori de diamante care a făcut şcoală
în tot restul lumii, prin maeştrii olandezi ai acestei grele înde­
letniciri între care poate fi numărat şi filozoful Baruch Spi-
noza, ucenic în acest meşteşug.
— Şi acum, de cîte ori trec prin Rotterdam sau îmi ajunge
Ia urechi numele lui, povestea, adesea, Henri Coandă, mă re­
văd copil în acea călătorie din care prima impresie în contac­
tul cu oraşul propriu-zis, cu portul, cu oamenii de la Rotter­
dam, m-a copleşit; nu ştiam de privesc direct sau am în faţă
o lucioasă reproducere cromatică din acele cărţi franceze sau
germane pe care bunicii le oferă în dar, la Crăciun, nepoţilor,
ilustrînd povestiri de Fraţii Grimm sau din cele ale lui Ander-
sen, cu toate că de atunci a trecut o viaţă, da, o viaţă lungă,
şi am văzut infinit mai multe şi mai interesante lucruri, mai
interesante şi mai variate locuri şi oameni — o, dîţi oameni !
Dar pierduţi şi noi în desişul acestor atractive popasuri de
călătorie, am zăbovit prea mult, astfel că e necesar să ne re­
luăm ruta.
De la Rotterdam, băieţii Coandă au plecat, cu trenul, spre
Paris, în doi, fără experienţă, dar preocupaţi să ajungă la des­
tinaţie, pornind din gară către adresa unde aveau să fie găz­
duiţi, unde erau aşteptaţi. La o întretăiere de bulevarde pari­
ziene, au încercat o mare surpriză : şi-au recunoscut mama,
pe H ayda Coandă, într-o trăsură.
Să ajungi într-un oraş ca cel în care furnicau sute de mii
de oameni şi să-ţi întîlneşti mama, în acest mod neprevăzut,
e o întîmplare în care e tors tot firul straniu al necunoscutu­
lui providenţial. Copiii şi mama au fost deopotrivă copleşiţi
de întîmplare, şi au desluşit-o pe seama dorinţei lor vii, reci­
proce, de a se regăsi...
Turnul Eifţel, dominînd panorama Parisului, văzut cu
ochii în continuă dorinţă de cunoaştere, de pătrundere, cer-
cetîndu-i, de la bază şi pînă la vîrf, întreaga construcţie, isto­
ricul, niturile, povestea munţilor de material metalic învestit
în construcţia lui, costul, numărul oamenilor folosiţi în rea­
lizarea lui, tot ce făcea parte din acest „uriaş al lumii“, născocit
de un ingenios şi un îndrăzneţ inginer în acelaşi timp, realizat
de un om, iscusit şi norocos de bine ce şi-a văzut visul aşezat,

82
acolo, pentru de-a pururi, „Turnul Eiffel“ a fost pentru micii
drumeţi, o altă mare revelaţie.
De acolo, de sus, în măreţia „ameţitoarei înălţimi“ Henri
Coandă n-a încetat o clipă să gîndească la vînt.
Şi mai tîrziu, student şi chiar inginer fiind, la Paris, avea
să petreacă zile şi nopţi încheiate Ia cel mai înalt nivel al
turnului pentru a cunoaşte, a cerceta, a experimenta intensi­
tatea şi capriciile vîntului, acele fenomene care îi erau nece­
sare în calculele ce făcea, în proiectele ce-1 răscoleau.
Dar călătoria la Paris avea un obiectiv precis, stabilit toc­
mai în scopul pentru care a fost iniţiată ea : studierea la faţa
locului a instalaţiilor legăturii teleacustice dintre Opera Mare
şi Palatul Prezidenţial. Prin strădania unor apropiaţi ai pă­
rinţilor săi, Henri Coandă a obţinut autorizarea să urmărească
acel cablu ; instalaţiile care legau şi care şerpuiau, neştiute de
lume, între Opera Mare şi Palatul Prezidenţial, desluşind ast­
fel temeiurile şi principiile pe care se dezvoltau.
A fost în măsură să pună, apoi, atîtea întrebări pentru
eventualele situaţii noi încît cei ce dăduseră explicaţiile şi-au
pus ei problema dacă lucrarea lor nu e cumva depăşită de
perspectivele intuite de băietanul ce-1 aveau în faţă şi care-i
tot iscodea cu întrebări, care mai de care mai tehnice, unele
naive sub raportul posibilităţilor reale ale vremii, dar vigu­
roase în lumina perspectivelor, a evoluţiei.
Prin prietenii de la Paris ai familiei Coandă, şi cu sprijinul
unor foşti colegi de la legaţia la care funcţionase cu ani în
urmă ca ataşat militar, tatăl lor, colonelul Constantin Coandă,
îi urmărea din umbră, lăsîndu-le impresia că au crescut, că
„sînt oameni mari“, pentru a se călăuzi singuri; dar fără de
ştiinţa lor, grija părintească veghea.
Părinţii au desluşit eficacitatea călătoriilor în formarea
caracterului copiilor, în îmbogăţirea cunoştinţelor, în stabi­
lirea unor contacte şi întărirea încrederii în sine, şi le-au în­
lesnit, de la acea memorabilă croazieră cu „ Dobrogea", încă
multe alte călătorii, în fiecare din anii ce-au urmat.
Şi astăzi, Henri Coandă povesteşte cu plăcere, antrenîn-
du-se chiar în detalii, despre drumurile lui împreună cu fra­
tele său Petre, aşa, „în doi“, la Stettin, la Ruggen, la Wori-
shoffen, la Veules-les-Roses, la Grundelsee, în Germania, în
Olanda, în Belgia, la Montmorency, locul de naştere al suro­
rii lor mai mici, Maria (devenită Popovici), la Morlaix, fosta

83

6
reşedinţă a străbunicului, acel chimist Jean-Marie Danet, ca-
şi a bunicului, vechea noastră cunoştinţă, doctorul Gustave D a­
net, medicul de la curtea napoleoniană, cel pasionat de călătorii,
pretutindeni, în lumea largă...
Tatăl întreţinea convorbiri cu fiii săi despre ştiinţă, despre
tehnică, despre cultură, artă şi literatură, despre istorie, geo­
grafie şi despre viaţă, despre viaţa de toate zilele, „cea dinţii
ştiinţă pe care trebuie s-o cunoaşteţi, flăcăii tateia, le spunea
el, chiar „despre revelaţia sexuală", — după cum ne pomenea,
intr-o convorbire, despre educaţie, mai anul trecut, la Bu­
cureşti, Henri Coandă.
D ar dacă tatăl era prezent şi astfel în viaţa fiilor săi,
mama, Hayda Coandă îşi iniţia odraslele băieţeşti despre lu­
crurile preţioase ale trecutului, despre măreţia valorilor pe
care omenirea le-a moştenit din civilizaţiile parcurse, despre
frumuseţile şi comorile prezentului, ale prezentului de atunci.,
ale contemporaneităţii lor.
Aişa sba completat pregătirea şi cultura generală a lui Henri
Coandă, devenit feciorul de nădejde al soţilor Coandă, după
pierderea celorlalţi trei băieţaşi, Constantin, Ion şi Mihaî
— rămaşi acum numai cu Henri, cel mai mare, cu Petre şi
cu cele două fetiţe.

Din nou la ordinar, nişte biete numere matricole


în Şcoala de la Iaşi

Dar vacanţa a încetat.


Elevii au revenit la Liceul Militar de la Iaşi şi între ei,,
fireşte, fraţii Henri şi Petre Coandă, Dinescu Gheorghe şi
fraţii Nicu şi George Capşa, pentru a aminti de alcătuitorii
chintetului.
Duminicile se dovediseră prea scurte pentru cîte aveau
acum să-şi istorisească, toţi cinci, să se-ntrebe reciproc şi să
pună la cale alte născociri, alte gînduri să-i răscolească îa>

84
fantezia lor creatoare, desprinse, de astă dată, şi din ce văzu­
seră şi aflaseră nou în calea lor.
La comanda liceului se petrecuseră schimbări; acum era
comandant un colonel Alexandrescu, un genist pornit pe re­
forme, avîndu-1 ajutor pe maiorul Arthur Văitoianu.
Fusese introdusă bătaia, — corectiv pedagogic, ca pedeapsă
corporală pentru abateri de la regulament. Un nor invizibil
plutea în atmosfera de acum a şcolii, nemulţumiri prin­
tre profesori, iar printre ofiţeri suspine înăbuşite de disciplina
militară, surprindere şi derută printre elevii vechi, panică
între cei noi.
Henri Coandă, devenit şef de clasă, cu cea mai mare me­
die, fusese repartizat în secţia elevului-sergent Popovici An­
drei, din clasă superioară, şi mai vîrstnic.
Ce destin ! Acest elev-sergent Popovici Andrei îi va deveni
cumnat, după ani şi ani, în care timpul avea să definească în
începuturi alte căi sinuoase în desfăşurarea faptelor şi sub
acest aspect, după cum tot acest Andrei Popovici, înainte de
stabilirea legăturii de familie, va fi cel ce-i va pilota lui Henri
'Coandă, avioanele făurite de el la uzinele Bristol din Anglia,
într-un moment crucial pentru constructorul român : după un
accident de zbor, nici un pilot aflător în Anglia, nu mai
•cuteza să decoleze la bordul vreunui avion Bristol-Coandă.
Atunci s-a oferit el, Andrei Popovici, ofiţer-cavalerist de ori­
gine, pilot brevetat în Franţa şi cu multe ore de zbor şi în
Anglia, printre cei dintîi piloţi români din prima pleiadă a
celor brevetaţi în străinătate. S-a oferit el, printr-un gest care
păstra, în acea spontaneitate, toată înţelegerea unui suflet de
zburător, întregul devotament patriotic — căci era vorba de
prestigiul unui constructor român — renunţarea de sine în
serviciul unei singure preocupări : restabilirea încrederii în
ceea ce concepuse şi făurise acolo, printre străini, un inginer
român.
Pe aerodromul uzinelor, la Amersbury, cîmp situat între
Londra şi Bristol, căpitanul-pilot român a împlinit toate obiec­
tivele imperativului sesizat; avionului i s-a redat licenţa, cali­
tăţile deosebite de care dispunea, uzinele Bristol reluînd con­
strucţia în serie iar inginerul român Henri Coandă, proiectan­
tul şi constructorul avionului prototip, şi-a continuat activita­
tea de director-tehnic al importantului aşezămînt industrial din
Anglia, la vîrsta de 25 de ani, fără ca măcar să ştie vorbi limba

85
ţării în care lucra, a celorlalţi ingineri în subordinea sa, a lucră­
torilor şi a patronilor săi, dar stăpînind-o pe cea tehnică ce:
prima şi în care el avea, înaintea tuturor celorlalţi, cuvîntuî
hotărîtor.
Geniul lui tehnic începuse de pe atunci să se impună, fiind
deja născocitorul avionului cu reacţie.
...Andrei Popovici ajunsese şi el printr-un prilej fericit în
şcoala de la Iaşi, şcoala fiilor de militari, pentru că şi el era
dintre cei „strecuraţi", — ca şi Dinescu Gheorghe — ca unul
ce n-avea pe nimeni militar în familie. Era fiul unui ceferist,
modest magazioner în staţia Focşani, şi nici voinic nu era.
căci se născuse prematur, la şapte luni, într-un vagon de marfă,
din care în ajun, acolo, în staţia Gugeşti, se descărcase grîu din
noua recoltă a acelui an, 1883. în cinstea sărbătorii Sfintei
Mării, care se apropia, soţul îşi plimbase tînăra consoartă la
Bucureşti şi la înapoiere, în trenul ce-i pornise din Bucureşti
către Focşani, tînăra femeie simţindu-se rău, a coborît în sta­
ţia Gugeşti, în nădejdea de a obţine asistenţa vreunei moaşe ;
dar pînă să fie transportată la locuinţa acesteia, evenimentul
n-a mai aşteptat şi pruncul a scîncit, vestindu-şi venirea, pe
scîndurile podelii cu roţi de fier...
Media mare obţinută l-a ajutat să înlăture „lipsa de cali­
tate esenţială", ca şi la Dinescu Gheorghe — aceea de fiu de
militar — şi să pătrundă totuşi în şcoala.
Tuns şi el chilug — ritualul era riguros uniform — a de­
venit elev, apoi elev-furier şi acum, iată-1 elev-sergent, mento­
rul secţiei în care Henri Coandă avea să-i fie pupil, subordonat.
A fost şi Andrei Popovici elevul locotenentului Papana şi ast­
fel că ştia şi el matematică, într-o formă de care ar fi fost
mîndru chiar şi fostul lui profesor de la liceul „Unirea" din
Focşani, marele Rahtivan, care a format multe promoţii de
elevi străluciţi la acest studiu.
— De la Andrei Popovici aveam să învăţ multe lucruri
folositoare, foarte multe lucruri pe care totuşi nu le cunoşteam
atunci, la acea vîrstă şi pe care le-am păstrat în viaţa mea de
mai tîrziu, de azi — afirma cu elegantă onestitate Henri
Coandă, ori de cîte ori se ivea prilejul unor mărturisiri, în
orice împrejurare în care primea laude pe care el ţinea să le
împartă cu cei ce l-au ajutat să Ie obţină şi nu-i uita pe îna­
intaşi, oriunde s-ar fi aflat el sau aceştia, oriunde îl urcase
viaţa pe dînsui.

86
îl iubeam pe tatăl meu, nu numai pentru că mi-era pă­
rinte, dar pentru că desluşeam la el calităţi care mă făceau
să-l respect, să-l preţuiesc pînă la admiraţie şi să-i simt gîn-
durile, onestitatea, generozitatea, modul elegant în care gîn-
dea. El era etalon şi pildă vie pentru mine, îndemn în orice
împrejurare şi ştiam că viaţa lui personală, cea de familie
şi munca lui profesională — ca militar şi ca profesor la şcoala
de ingineri, ca diplomat şi mai apoi ca înalt dregător civil al
statului — era străbătută de sentimentul uman al unei ra­
ţiuni care nu ocolea inima... Astfel a rămas toată viaţa sa,
pînă ce, răpus de rănile căpătate în atentatul de la Senat, că­
ruia i-a fost şi el victimă, a încetat să mai trăiască, în anul 1932.
Ei bine, la acel Andrei Popovici începusem să desluşesc,
copil fiind încă, acolo, la Iaşi, unde-mi lipsea tatăl, tatăi pe
care nu-1 mai aveam lîngă mine zi de zi, calităţi de om leal,
înţelegător, organizator desăvîrşit şi hotărît, plin de iniţia­
tivă şi de curaj."
*
+ *

Trei întîmplări au venit să agite viaţa liceului de la Iaşi


în acea perioadă.
în plină iarnă, cînd elevii îşi petreceau recreaţiile în curtea
şcolii, pe un ger năprasnic, comandantului liceului, colonelul
Alexandrescu, i s-a părut că un elev s-a abătut de la regu­
lament, chiar acolo, în apropierea lui, neobservată însă de ele-
vul-făptaş. I-a aţinut calea şi l-a apucat zdravăn de urechi.
Dureroasă corecţie, căci urechile erau îngheţate şi elevul, cu­
prins de durere şi de panică, nemairaţionînd, ci numai ghidat
de instinctul de a se apăra, de a se elibera din acea strînsoare
chinuitoare, de a-şi curma durerea, şi-a înfipt şi el mîinile în
gîtul agresorului îngalonat şi nu le-a retras decît numai atunci
cînd „ părintele şcolii*, surprins de replică, speriat el însuşi
de riposta primită şi aproape sufocat, a eliberat „ trofeul*,
urechile elevului.
Bineînţeles că soarta elevului Popovici Andrei era pecet­
luită ; după consumarea penitenţelor dintre zidurile şcolii, eli­
minarea părea inevitabilă, ca un act firesc. D ar lucrurile s-au
încheiat altfel : retras în cabinetul său, comandantul şi-a făcut
socotelile lui. Meditînd că sancţionînd elervul şi cerînd exma­

87
tricularea, care trebuia pronunţată de consiliul profesoral şr
avizată de Ministerul de Răziboi, pentru abateri, grave, desigur.,
căci, în orice caz, era vorba de lovirea superiorului, ar fi pro­
vocat o anchetă din care n-ar fi ieşit nici el nesancţionat, toc­
mai atunci eînd aştepta să fie chemat la cursul pentru pregă­
tirea coloneilor în vederea examenului de general. Şi atunci,
după o chibzuinţă în care a desluşit că are mai mult de cîşti-
gat dacă pierde întîmplarea, a aşternut peste ea indiferenţa,
peste care a venit uitarea şi lucrurile au intrat în normal, de
parcă Andrei Popovici n-ar fi avut niciodată urechi iar el,
comandantul, n-ar fi instaurat pedeapsa bătăii în acel liceiii
militar.
Dar din acea zi nu s-a mai bătut la Liceul Militar din Iaşi .
Şi tot Andrei Popovici mai făcuse dovada unor calităţi5
ce l-au impus în atenţia şcolii şi a întregului efectiv de elevi,,
de ofiţeri şi de profesori.
La un exerciţiu de gimnastică, prinzătorul l-a scăpat, nu»
l-a prins pe Andrei Popovici, tocmai cînd acesta se avîntase-
în înălţimea cupolei sălii de gimnastică. Noroc de plasa care
era întinsă ; dar şocul l-a păstrat nemişcat multe minute şi
nu s-a restabilit decît cu ajutorul infirmeriei; comandantul a-
cerut sancţiuni împotriva prinzătorului — elevul neatent sau
neîndemînatic, şi chiar anchetarea profesorului, acel „domnul
Negruţ“, presupunîndu-se că nu supraveghease în destulă mă­
sură pregătirea şi desfăşurarea lecţiei.
Dar la aceasta, cel ce-a pătimit — victima întîmplării —
elevul însuşi, a ieşit el la raport şi în mod ierarhic a demon­
strat împrejurările, luînd asupra sa răspunderile; afirma,
anume, că accidentul s-a produs dintr-o greşeală, dintr-o ne­
atenţie a sa, numai a sa. în acest mod a fost sancţionat el, de
astă dată, victima socotită făptaş cu abatere directă, dar a
fost salvat prestigiul, sufletul profesorului, şi asta îi interesa
cel mai mult pe elevi.
Şi, în sfîrşit, un al treilea episod ; preocupat de a-şi netezi
drumul spre gradul de general, colonelul-comandant al şcolii
a ordonat ca în zilele geroase — şi-au fost, în acea iarnă la
Iaşi, viscole şi geruri siberiene — un anume grup restrîns de
elevi, fii de generali şi de dregători centrali, să nu rămînă în
curte, ci să-şi petreacă recreaţiile în manej, unde erau feriţi ţ
toţi ceilalţi elevi, cu origini mai puţin interesante pentru cel

88
ce dăduse ordinul, trebuiau să-şi petreacă recreaţiile afară, în
curtea interioară a liceului, la careu, aşa după cum prevedeau
rigorile scrise ale regulamentului de ordine interioară.
D ar nici unul din grupul presupus al privilegiaţilor n-a
consimţit favoarea, ignorînd-o şi continuând să se piardă în
masa elevilor ce înfruntau intemperiile.
într-o zi, în inspecţie prin curtea şcolii, cel ce ordonase
privilegiul a fost surprins să-i afle petrecîndu-şi recreaţia în
viscol şi pe cei cărora le atribuise un regim de favoare. Nu
şi-a putut reţine curiozitatea, cu atît mai mult că la început
era pornit să creadă că a descoperit vreo abatere a ofiţerilor
subalterni, care nu-i aduseseră la îndeplinire ordinul şi-i în­
trebă direct chiar pe cei în cauză :
— Mulţumim, domnule colonel-comandant, dar noi înţe­
legem să ne încadrăm în disciplina colectivă a liceului şi sa
înfruntăm, laolaltă cu camarazii noştri, viscolul, gerul şi toate
relele ce s-ar abate — a răspuns, în poziţie de drepţi, cu călcîiele
lipite, elevul-furier Coandă C. Henri, exprimînd părerea gru­
pului.
...Şi de atunci, nici o favoare, nici un privilegiu n-a mai
fost oferit pentru a sublinia discriminări în acel liceu militar
de la Iaşi.

Pelerin pe muntele ştiinţei

Absolvirea l-a găsit pe Henri Coandă la medie egală cu


un alt elev-sergent major : Ion Ţăranu, un element deosebit;
fusese şeful clasei sale, paralelă cu cea a lui Henri Coandă.
Contopindu-se însă clasele la finalizarea ciclului, au fost con­
sacraţi amîndoi şefi de promoţie, recunoscîndu-li-se merite
egale, identice.
Henri Coandă intenţiona să plece la Paris, să urmeze stu­
dii politehnice. Raţiuni conjuncturale au determinat însă în­
scrierea sa la Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină,

89
ce-şi avea localul pe Calea Griviţei, prin dreptul străzii
Teodor Aman de azi. Apoi, fu trimis la un stagiu într-un re­
giment de artilerie, în Germania.
Sugestia directă a şefului oştirii nu putea rămîne neluată
în seamă tocmai de un militar ca tatăl lui Henri Coandă ; şi
astfel a ajuns el, sublocotenent de artilerie şi „Fahnen-Jun-
ker“ , elev al Politehnicei de la Charlottenburg, la al cărui
concurs de intrare în acest faimos institut, a obţinut media
19,50, admis printre cei dintîi.
Atunci, ca şi la absolvire şi după ani şi ani, Henri Coandă
nu-şi va uita profesorul de matematică : „tot ce ştiu în ma­
tematică, în algebră şi în geometrie, îi datorez acelui loco­
tenent Papana care m-a învăţat să gîndesc, să judec, să pri­
vesc în spaţiu, să tac şi să lucrez", releva cu elegantă grati­
tudine Henri Coandă.
La absolvirea ciclului de la Charlottenburg, Henri Coandă
/ a fost proclamat doctor în ştiinţele tehnice, inginereşti, cu un
an mai devreme, înaintea promoţiei sale, beneficiind astfel de
o reducere de stagiu ce i-a fost acordată din oficiu, ca unuia
ce-şi dovedise posibilităţile şi aptitudinile la cel mai ridicat
nivel, care acoperise toate studiile şi lucrările de laborator şi
hale într-un timp mai restrîns, dată fiindu-i capacitatea, re­
sursele.

Prezenţa la Berlin i-a înlesnit satisfacerea a doua mari


pasiuni : prima, să desluşească cum îşi lucra planoarele ingi­
nerul Otto Lilienthal.
Era vorba de acel inventator german, mort la 10 august
1896, într-o prăbuşire cu unul dintre planoarele făcute de
el ; inginerul german lăsase la Spandau un întreg arsenal în
miniatură. Studii şi proiecte, anteschiţe şi chiar planuri, unelte,
materiale lemnoase şi metalice, pînză şi lacuri, lacuri indis­
pensabile imunizării pînzelor folosite în construcţiile aeronau­
tice, atunci ca şi acum. Henri Coandă îi citise cartea Studiul
zborului păsărilor ca bază a aviaţiei, şi era cu atît mai atras
să intre în lumea autorului.
Henri Coandă a obţinut posibilitatea pătrunderii în acea
lume visată de el şi pierdută definitiv de Lilienthal, cu pro­

90
pria-i viaţă ; apoi, s-a edificat de ceea ce lăsase constructorul
german, reconstituind etape şi împletind pe urmele sale, firul
cercetărilor acestuia; în sfîrşit, adăugind el, Henri Coandă,
de astă dată, tot ceea ce concludea din acele studii. A reconsti­
tuit — pe viu — însăşi capitolele fundamentale ale cărţii lui
Lilienthal, retrăindu-le.
A izbutit să lucreze luni încheiate la Spandau, unde ur­
maşii lui Lilienthal ca şi apropiaţii acestuia i-au recunoscut
tînărului inginer român competenţa şi pasiunea, aureolate de
firea lui cuviincioasă şi caldă, de prestigiul diplomei de doc­
tor de la Charlottenburg ; i-au desluşit acel foc sacru fără de
care nici o acţiune nu e destinată succesului, fără de care orice
ştiinţă rămîne sterilă, rigidă, lipsită de viaţă.
Timpul petrecut de compatriotul nostru la Spandau tre­
buie socotit, poate, cel mai preţios din drumul ce-1 va urma
în tehnica construcţiilor de avioane, pentru fundamentarea
acelei opinii de bază care avea să-i determine orientarea în
viitor, în tot restul judecăţii sale de constructor aeronautic,
în tehnica sa personală afirmată apoi ca atare.
Cu ce a fructificat din relicvele lui Otto Lilienthal, din
folosirea documentaţiei preţioase, căci era în începuturile
acestei ştiinţe a construcţiilor aeronautice, inginerul român a
statornicit că forţa de sustentaţie depinde de valoarea unghiu­
lui de atac al aripei, şi regula, axiomă inamovibilă, trăieşte
şi în zilele noastre, definitiv fundamentată, călăuză împli­
nind rolul de indubitabilă bază în construcţiile aerodinamice.
Născut în anul 1848, Lilienthal s-a maturizat neîncetat în
tehnica căreia i s-a devotat, pînă şi-a găsit moartea în prăbu­
şirea cu planorul pe care-1 încerca în zbor, la 9 august 1896 ;
vreme de 20 de ani n-a făcut decît să studieze mecanica zborului
păsărilor, aplicînd în construcţiile sale principiile confruntate
şi verificate astfel.
La Spandau, Henri Coandă n-a lucrat numai la planşetă
şi în studierea documentelor şi a schiţelor lăsate de Lilienthal.
El a cercetat ipotezele şi şi-a petrecut multe zile, zile şi nopţi,
stînd de vorbă cu bătrinii locului, cu tineretul, copii pe vre­
mea lui Lilienthal, cu ţăranii de pe ogoarele învecinate coli­
nelor de pe care decola Lilienthal, din preajma izlazului de
pe care Lilienthal îşi verifica, la sol, creaţiile, planoarele fău­
rite de el. Henri Coandă solicita informaţii, angaja convorbiri
şi desena el însuşi poziţii, prin schiţe nu numai tehnice, ci stră-

91
duindu-se să restabilească situaţii, pentru ca oamenii cu care
vorbea, care-i povesteau, să aibă şi reconstituirea vizuală a
faptelor de care pomeneau. N -a fost o muncă uşoară, dim­
potrivă, trudnică chiar pentru acel tînăr înalt şi mlădios,
lipsit de enervări inerente în asemenea situaţii cînd acelaşi
povestitor de ieri venea azi cu o cu totul altă variantă a celor
afirmate, spulberîndu-i lui Coandă, ascultătorul avid să afle
un detaliu care ar putea determina drumul spre cheia mult
căutată, toate deducţiile fundamentate în ajun şi calculate apoi
în cursul unei noi nopţi fără somn, petrecute în studii.
Lămurit, pe deplin lămurit de cum gîndise Lilienthal şi
de ce avea să facă el acum, Henri Coandă a plecat de la
Spandau un om sigur, mai hotărît de cum venise căci acum
ştia cu mult mai mult decît la venire şi pornea pe drumurile
sale fără dibuiri şi deducţii, cu convingerea şi certitudinea
omului care stăpîneşte concretul.
Zborul, zborul propriu-zis şi planarea erau lămurite, pe
deplin lămurite, definitiv.
Acum avea să atace studiul şi cunoaşterea altor rosturi,
ale altor aspecte din aerodinamică, ştiinţa care fundamentează
construcţiile în acest vast sector al zborului, din împărăţia
aerului.
*
* *

Ce-a de-a doua pasiune satisfăcută de Coandă la Berlin,


a fost contactul cu sculptura universală, Iuînd lecţii cu renu­
mitul maestru german al reliefului, cu Rudolf Markusse L
Deşi numai cu opt ani mai vîrstnic decît Henri Coandă,
sculptorul german conta printre protagoniştii sculpturii, stu­
diile sale la Academia de arte frumoase din Berlin, lucrările
expuse precum şi tehnica ce-i susţineau stilul personal i-au asi­
gurat un loc între cei cej şi făuriseră un nume de prestigiu, pre­
ţuit în sculptura vremii.
încă de la Iaşi, unde se dovedise un bun desenator, Henri
Coandă practica sculptura. Argila luată de pe Dealul Ţicăului1
1 Mai tîrziu, Markusse a devenit autorul a două monumente publice
din Germania : cel al compozitorului Moses Mendelsohni, la Berlin, şi cel
al lui Karl Hagenbeck, la Sollingen. Bolnav de nervi, Markusse s-a si­
nucis, tînăr fiind.

92
şi frămîntată sub îndrumarea profesorului de desen, de la Liceul
Militar, în orele libere, i-a înlesnit lui Henri Coandă aseme­
nea încercări încît, la un moment dat, chiar tatăl său, pe atunci
colonelul Constantin Coandă, a avut ezitări în favoarea sculp­
turii, atunci cînd trebuise să-şi dea consimţămîntul ca fiul său,
Mico, să se dedice mecanicei, cu toată convingerea ce-o păstra
că acesta e destinat să devină un bun mecanic, un constructor de
calitate evoluată, desluşindu-şi pasiunea şi ingeniozitatea ou care
întreba, cu care cerceta, cu care ţinea să afle noul.
Lutul sau gipsul ieşit din frămîntarea mîinilor sale căpăta
o expresie din care se desluşea personalitatea autorului ; cu totul
altceva decît aşaHnumita sculptură de tipar, fotografia în sculp­
tură, copia în reliefuri.
în atelierul lui Markusse, tînărul student politehnician
român petrecea zile întregi, conştient fiind că orele de balistică,
de rezistenţa materialelor sau de geometrie, le poate recupera,
adaptînd materia la zi, pe cînd, acolo, la Markusse, investiţia
timpului e compensată de mari cîştiguri : pătrunderea în acea
ambianţă a formei, în care relieful primeşte expresia realului.
Acolo, la Markusse şi în preajma sa, Henri Coandă a .cuno­
scut ceea ce se numeşte cu adevărat filozofia conturului după
cum şi-a completat noţiunile în temeiurile mulajului pe care
şcoala germană a sculpturii, cu toată masivitatea tehnicii ei
absolute, deşi greoaie, i-a oferit-o din plin ; şi-a dat seama că
i-a fost de mare folos, abia atunci cînd a început .să lucreze
la Paris, la marele Rodin. Pătruns la acesta în altă ambianţă,
într-o altă lume generată de o cu totul altă concepţie, în cu
totul altfel de manieră, de lucru şi de exprimare, de gîndire şi
de afirmare, dar utilizînd, nu numai mijlocul de comparaţie
pe care i-1 oferise şcoala germană, ci şi subtilitatea franceză
în continuă competiţie cu masivitatea stilului berlmez.
Trecerea lui Henri Coandă pe la Markusse a însemnat şi un
contact nemijlocit şi destul de animat cu membrii unor nume­
roase grupuri de pelerini spre Africa de N ord ; dintr-unul din­
tre acestea a făcut chiar şi el parte — pelerini, propagandişti
evanghelişti, misionari religioşi, purceşi din misiuni dirijate
de organizaţii felurite, dizidente unele din altele, exploratori,
— invitat prin Markusse, să viziteze nordul continentului ne­
gru. Şi s-a dus, fără sa accepte servituţi, fără a se angaja în

93
prestaţiuni, „de compensaţie spirituală", — de compromisuri, —
ci numai pentru a-şi satisface aleanul turistic, prilej de cer­
cetări şi pe-acolo, în tot ce natura şi omul pot oferi oriunde, lă-
sîndu-i pe amfitrionii lui plimbăreţi să se ocupe de rosturile
lor eterogene...

Peregrin, nicidecum pelerin. Pasiuni împlinite

— La îndemnul prietenilor mei de la Berlin, folosind o


împrejurare în care intra obiectivul unei călătorii cu un grup
de misionari în Palestina, la vîrsta cînd vrei să cunoşti lumea
şi se cuvine s-o cunoşti, s-o cauţi, am plecat, prin Genova,
unde ne-am îmbarcat pentru Haifa.
Simultan cu imaginea pe care drumul şi noul ţi-o oferă,
oriunde, mă interesa felul de viaţă al oamenilor, gradul de teh­
nicitate în acea lume a relicvelor biblice, într-o rută în care,
pe 'drept cuvînt puteam afirma că era traseul profeţilor...
Mă interesa, în parte, şi grupul meu, în care mă încadrasem.
Nu am spiritul aventurii, niciodată, oricît s-ar fi părut că
un om de tehnică, un sportiv, un voluntar ca mine, l-ar fi
putut avea fără să şi-l mărturisească. Totuşi, cînd privesc în
trecut — am lăsat doar o viaţă în urma mea, o lungă viaţă,
cu atîtea şi atîtea prefaceri în omenire, pe lista oamenilor pe
care i-am întîlnit, — şi încerc să retrăiesc momente din această
viaţă, de pe acest lung drum al bornelor amintitoare, des­
luşesc, cu pacienţa omului domolit de isprăvi şi de vîrstă — da,
de vîrstă ! — că am făcut multe isprăvi, multe năzbîtii pentru
anii aceia, care m-ar putea consacra totuşi drept un aventurier,
ros de interesul necunoscutului, atras de chemarea irezistibilă
a neprevăzutului.
... Şi, totuşi, cred şi acum că mi-a lipsit spiritul de aven­
tură ; tot ce-am întreprins, tot ce-am realizat, n-a fost de-
cît o chemare a noului, pentru cunoaştere, în scopul aflării
a tot ceea ce mi-ar fi permis să desluşesc omul, condiţiile lui
de viaţă, posibilităţi de creaţie intr-un univers ce se dorea

94
mereu mai larg, mai mare, mai altfel decît pînă atunci, mereu
mai bine dotat, mai echilibrat azi, adică atunci, faţă de trecut,
de un ieri al acelor timpuri, de alaltăieri, în care să-mi pot
aduce contribuţia, nu a unui ambiţios, a unui egocentric, d a
unui devotat idleii de ridicare a omului, prin acele mijloace pe
care le oferă tehnica în era noastră, interes şi obiective care
mă animă şi azi, care persistă.
Desigur, în fiecare dintre noi sălăşluieşte instinctul noului,
la fel cu sentimentul conservatorismului, pe care se dezvoltă
însăşi tradiţia, dorul mişcării în spaţiu, voluptatea necunos­
cutului, şi de aci, fireşte, poate înflori acel fruct al aventurii
însăşi...
Dar atunci, preocupat de cele două pasiuni ale mele, teh­
nica şi sculptura, fără să mai trec în acest inventar şi caii şi
cîinii, automobilismul şi rugbyul — căci am jucat rugby, şi
înalt cum eram, vă închipuiţi ce bine răspundeam fazelor în
care „pepenele umflat“ zbura şi trebuia cules, mai ales la in­
terceptare, din înălţimile în care, lung şi suplu, îmi depăşeam
aproape toţi adversarii — vream să văd şi să cunosc lumea,
să întîlnese oameni, să studiez pînă şi fizionomiile.
Astfel am ajuns, după cum vedeţi, într-un grup de care
am pomenit, în portul Haifa.
Lăsîndu-i pe convivii mei de La acest «praznic turistic»
să-şi împlinească programul respectiv, am avut răgazul să
studiez şi unele probleme de petrol şi aprovizionare cu apă a
acelor regiuni în care apa în loc să alimenteze centrele popu­
late întreţine o veşnică problemă nerezolvată decît prin sa­
crificiile investiţiilor guvernamentale şi renunţările, supliciul
respectiv al consumatorilor.
Ierusalimul m-a interesat cu ochi de peregrin, nicidecum
de pelerin.
Dar acolo, la Haifa, a apărut pere Olivier, un francez din
lumea monahală, misionar catolic, care pornea spre Asia, către
adîneul continentului galben, cu grupul său, alt grup decît cel
cu care plecasem eu din Berlin.
Pornea spre Pekin, într-o caravană în care principalul ve­
hicul, mijlocul de baza al deplasării rămîneau picioarele oa­
menilor ce-ar fi subscris la acest drum, la faimoasa aventura
au gîndit, poate, unii.
Şi pentru a nu lungi povestirea, că noi vrem să ajungem
în final la realizările mele, la avionul fără de elice, la efedtuî

95
Coandă şi la alte aspecte, unele cunoscute, altele mai puţin,
în orice caz, pe care vreţi să le îmbrăcaţi în haina unui inedit,
trebuie să aflaţi, iar de nu o ştiaţi pînă acum — iată, iată încă
un capitol inedit! — că am ajuns cu acel pere Olivier, tocmai
la Pekin.
Un drum pe care, chiar şi atunci, la vîrsta marilor încer­
cări, cînd nimic nu ţi se pare impasibil şi cînd consideri că
lumea întreagă îţi aparţine, era greu să te avînţi.
D ar ruta n-a fo9t stabilită dintru început, ci fragmentar,
după pornirea caravanei, pe măsură ce acopeream cîte o etapă
vîrtoasă, alcătuită de alte numeroase subetape ; aşa am ajuns
la Pekin, pe jos, mai mult pe jos decît pe cămile şi pe asini,
în orice oaz, ca demn urmaş al primilor turişti consemnaţi în
scrierea biblică.
... Apostoli de vremuri noi, în civilizaţia celui dintîi de­
ceniu al veacului nostru, al XX-lea.
O duzină de oameni, bărbaţi, numai bărbaţi, între care
şi unii ce nu mai erau tineri, pătrunşi bine în maturitate, în
frunte ou acel pere Olivier, o fire măreaţă, un exemplar unic.
Francez de origine, ca mai toţi membri grupului, doctor în fi­
lozofie şi diplomat în teologie, canonic, dar un canonic de­
votat dogmelor pe care le slujea, acest p£re Olivier, cu o
sănătate robustă şi principii de ascet la care subscria din
■ convingere, nu de teama afurisirii sale de către şefii eclesiaşti,
ne impunea respect şi admiraţie tuturor.
Vorbea curent, în afară de limba sa maternă, engleza, araba,
ebraica şi limba turcă ; descifra texte, dar nu o pagină, două,
trei, ci suluri întregi din limba sanscrită. Era un desăvîrşit
desenator şi cînta la orgă, liturghii întregi transpuse de el pe
portativ.
Călărea haiduceşte, cu sau fără ş a ; chiar şi pe o zebră,
mi-a povestit că a galo p at; ţintea minunat şi înota cîţiva
kilometri.
Şi din moment ce ducea o viaţă de apostol, de bună seamă
că ştia umbla pe jos, pedestraş de mare cursă, maratonist la
pas domol.
Cu acest om drept şef, am convenit să plec şi eu acolo,
oarecum atras de farmecul lui personal, de perspectiva con­
vorbirilor ce-avem să le purtăm împreună — spre Asia, în
continentul galben, în care mai fusesem într-o expediţie cu
fratele meu Petre şi cu barcagiul Yussuf, atunci cînd traver-

96
sasem firul de apă al Mării de Marmora, la Constantinopol,
turişti pe „Dobrogea", în acea expediţie de-o ord pe conti­
nentul asiatic, cum o numisem noi în povestirile ce-au urmat
către cei din ţară, de-acasă...
E lesne de înţeles ce peripeţii ne-au învolburat; de la
H aifa la Ispahan, apoi la Teheran şi prin Tibetul rusesc, prin
deşertul Goby, către Pekin.
Vedeţi, în confortul de acum, aici, în fotoliile în care
ne odihnim, parcă nu e atît de grea ruta şi nici chiar obosi­
toare...
Întreaga întreprindere, cu variaţii de climă istovitoare,
cu condiţii meteorologice capricioase, ou drumuri de o sinuo­
zitate ameţitoare, cu regim alimentar dintre cele mai ciudate,
totul părea un drum pe căile iadului.
Lipsea numai barca lui Carron, pentru a ne simţi traver-
sînd undele Styxului...
Dar am răzbit !
Toţi oamenii din grupul nostru expediţionar am ajuns la
zidurile Pekinului. Frînţi, jupuiţi, pîrjoliţi de soare, dar vii !
A fost o şcoală a voinţei, în care toţi participanţii la
această expediţie şi-au trecut examenul de diplomă, din care
toţi membrii expediţiei au învăţat geografie şi încă ce geogra­
fie, ce înseamnă răbdarea, îndurarea, renunţarea şi speranţa,
speranţa în... terminarea, încheierea expediţiei, acoperirea rutei.
Cîţi vor mai fi trăind azi din cei 12 ?
îmi pun eu această întrebare, căci atunci, la cei douăzeci
de ani ai mei, eram mezinul grupului, prîslea, dar şi cel mai
înalt cel mai aproape de soare, cum mă consola compătimitor
valorosul pere Olivier, în momentele mele de sete, de luptă cu
arşiţa, cu drumul, cu istovirea...
Ce să ne mai pierdem timpul în detalii despre cum s-au
acoperit... detaliile. Ruta şi izbutirea finală spun mai mult,
spun totul. Am plecat, de unde am plecat şi am ajuns acolo
unde am ajuns, unde ne-arn propus.
Aşadar, cunoaşteţi încă un capitol din activitatea mea
trecută, încă o trecere a unui român prin drumurile puţin bă­
tute, atunci, de către oameni, şi unele aspecte inedite din viaţa
mea, de la începuturile ei.
— Totuşi, v-au folosit aceste drumeţii, peregrinări în-
tr-o lume care oferă ochiului, minţii, simţurilor, elemente în­
totdeauna noi, care îmbogăţind cunoştinţele peregrinului îi

97

7 — Din nou acasă — V. Firoiu


pot fi utile cîndva, fie chiar numai şi prin ineditul ce-1 aduc
amintirilor după decenii şi decenii...
— Evident! în toată această perioadă dintre anii 1906 şi
1907 am călătorit mult şi v ariat; eram la încheierea unor
cicluri de 9tudii, şi nu dintre cele mai uşoare, căci tehnica face
parte din acel domeniu al ştiinţelor pozitive, concrete, rigu­
roase, şi simţeam nevoia unor evadări, a unor primeniri de
climat, de decor, chiar de contacte, însăşi de alţi oameni, din
altă lume.
Aceste călătorii mi-au înlesnit să-mi fac, mai ales, sufle­
tul, de mă pot exprima astfel pentru a spune destul de mult
în cuvinte puţine.
Dar n-am cules prea mult. Am vrut, simultan, să fac şi
studiul omului, într-un anume fel. Mai bine zis, să-mi mai
adun ceva elemente pentru acest studiu care nici azi nu este
pentru mine încheiat, nu poate fi încheiat pentru nimeni,
niciodată.
Studiul omului, aşa după cum îl fac eu, fără un ţel bine
definit, în ce domeniu, sub ce raport, în ce mediu să situez
omul, această maşină complicată, cea mai fină şi complexă
maşină, un angrenaj formidabil.
Preocuparea mea de atunci — astfel după cum a rămas
şi rămîne continuu pentru mine — era să caut să aflu şi să
înţeleg cum vibraţiumile de toarte felurile, electromagnetice, ca
lumina, sonor, ca sunetele, electrochimice, ca gustul şi miro­
sul, se transformă toate prin organele simţurilor într-un flux
nervos de frecvenţe diferite, care ajung la creier.
Chiar astăzi, şi de atunci am tot cercetat problema în fe­
lurite forme şi în medii diferite, şi doar au trecut de-atunci
nu mai puţin de şaizeci de ani, vezi doar, şase decenii, atît
cît trebuie pentru oa pruncul să ajungă la o vîrstă de bătrîn !
— cînd mă interesez de individul uman, care este în fond un
fenomen acvatic, nu am ajuns să pătrund această problemă,
acest aspect în ansamblul întregului complex.
Vedeţi, deci, ce puţină importanţă am dat faptului de a
mă deplasa în alte ţări, în alte continente, printre alţi oameni
ca să nu fiu copleşit de problemele tehnice care mă preocu­
pau, ca să evadez din mediul constant, să mă plimb, să mă
vîntur.
Pentru aceasta vă vorbesc la modul general despre dru­
murile mele în Asia, despre acea trecătoare ,«aventură turis­

98
tică“ Ia Pekin, în acel început de secol, care acum e pe dru­
mul lichidării lui...
Timp lung şi totuşi, ce scurtă e viaţa noastră !
*

Cum în cartea noastră urmărim să surprindem doar frag­


mente monografice care să redea unele etape din activita­
tea deosebită a acestui mare bărbat, socotim că deşi aparent
restrîns, capitolul drumului de la H aifa la Pekin e totuşi
cuprinzător pentru a înregistra încă o secvenţă preţioasă din
acest reportaj despre unul dintre valoroşii fii ai poporului
nostru, consemnată ca atare.

Şederea la Berlin n-a fost sterilă ; în afară de doctoratul în


ştiinţele tehnice, inginereşti, pe cate l-a trecut eu un atît de
cert succes la Gharlottemburg, Henri Coandă, de astă dată
artistul, a realizat un relief : Prometeu, şi un altul Destinderea
în care tematica se completează armonios cu stilul, eu modul
de exprimare cu totul aparte, practicat de autor. O altă com­
poziţie a lui Henri Coandă, Dejunul muncitorului, turnată
apoi în bronz ca şi Spre lumina, de asemenea definitivă în
bronz, întregesc inventarul de creaţie sculpturală a lui Henri
Coandă în forme şi linii ce consacră nu numai un talent ma­
nifestat prin modul de gîndire şi de exprimare, o tehnică dis­
tinctă, dar şi o personalitate continuu viabilă acolo, în lucrare.
Nici studiile în lumea violoncelului n-au fost neglijate ;
ajunsese să cînte pe atît de bine, de lucid, lă violoncel, incit
îmbolnăvindu-i-se un prieten, un bun amic, instrumentist în
orchestra imperială de la Berlin, profesionist de carieră, a fost
solicitat să-l suplinească. Cu puţine repetiţii prealabile în
ansamblul respectiv, căci pînă la concertul festiv timpul nu-i
permitea moi multe, Henri Coandă a .cîntat în faimoasa or­
chestră, în cate nu-şi avea totuşi locul orice instrumentist, în-
tr-o coeziune care n-a dat nimănui imaginea că lipsise vreun
titular.
Pasionat călăreţ, cu îndreptăţite aspiraţii şi priceput cres­
cător de cîini — exemplare rare — la Berlin a avut posibili­
tatea să fie prezent în ambele aceste preocupări, deşi tinăr, abia
ce-şi încheiase adolescenţa.

99
în două concursuri — un steeple-chase rezervat amatorilor
şi într-un concurs riguros de obstacole, pe pistă, — în două
competiţii deci, Henri Coandă a fost prezent în şa, reuşind
calificări măgulitoare. înalt, foarte slab, dar suplu, se supunea
totuşi unui auster regim alimentar pentru a face greutatea
cum se spune în lumea turfului şi a putea evita astfel handi­
capul cmtarului. Ajunsese la greutatea de 52 kg.
Ba, la un moment dat, emisari ai proprietarului grajdului
german care deţinea Derbyul anului i-au adus propunerea
unui angajament permanent, ca jocheu, oferindu-i-se condiţiuni
materiale cu mult superioare perspectivelor pe care le putea
avea salarizarea, chiar un „Herr Doktor" diplomat de la
Charlottenburg, la faimoasele uzine „Krupp" din Essen.
Ca să-l convingă, să-l determine să accepte, cunoscută fi-
indu-i pasiunea pentru cîini, cîinii de rasă, i-au fost dăruite
două exemplare rare : un setter din pepiniera Kronprinzului,
şi un metis, provenit dintr-o lungă şi repetată încrucişare, în
ediţii, cu peste zece replici de generaţii, dintre un lup sadea
cu o căţea laponă.
Personal s-a ocupat de ei : „un animal are nevoie de o în­
grijire mai atentă decît un om, care ştie cere“ îşi lămurea
Henri Coandă anturajul, şi îngrijirea şi dresajul pe care le-a
reuşit în favoarea acestor exemplare i-au adus satisfacţia unor
premieri. Ambii cîini au dobîndit trofee la expoziţiile şi con­
cursurile canine de la Berlin şi de la Leipzig.
Timpul a acoperit însă şi aceste amintiri, pulverizând mul­
te zile însorite cu pulberea grea a trecutului, sub oare dăinuie,
totuşi, fapte şi contururi de chipuri dragi în vremea lor,
pulbere uneori de aur, de cele mai multe ori de plumb, opac,
greu, sumbru, pulbere împovărătoare pînă la irosire, aşter­
nută ca pîcla ce înveşmîntează totul, inclusiv iluziile...

în anul 1903, în intervalul cînd Henri Coandă îşi înce­


puse studiile la Berlin, doi americani — fraţii Orville şi
Wilbur Wright — construiesc un avion cu motor cu care
reuşesc întâiul zbor în lume.
Fireşte, ceilalţi tehnicieni în materie se împart, de îndată,
în două tabere distincte : a entuziaştilor, care văd în izbu-
tirea americanilor un început într-o eră ce se deschidea gene­
roasă omenirii, şi tabăra pesimiştilor, a neîncrezătorilor, a scep­
ticilor, a celor roşi de invidie.

100
Cu preocupările sale pentru aviaţie, pentru unealta pro-
riu-zisă, pentru omul de aviaţie, pentru zborul în sine, cu
? irea sa generoasă şi entuziastă, dispus oţicînd şi oriunde să
creadă, să creadă în om şi în faptele sale măreţe, căci le so­
cotea produsul creierului, să sprijine iniţiativele generoase,
Henri Goandă nu-şi afla locul decît în tabăra primilor, a ce­
lor ce viibrau, ce-mpărtăşeau bucuria victoriei americanilor
de peste Oceanul Atlantic. Era tabăra celor ce vedeau în această
izbutixe nu numai o reuşită a unor precursori, pionieri în is­
toria nouă a omenirii, ci şi o izfoîndă a omului în însăşi ser­
viciul omenirii. E dornic dar să afle amănunte, să cunoască
temeiurile, deşi le deduce, le intuieşte, cu mintea sa care lu­
crează acum în problema realizată peste Ocean, le identifică
din presupuneri, presupuneri susţinute de formule reale, teh­
nice, caloulate, rod al studiilor sale de pînă atunci.
Aproape 6000 de mile sânt totuşi o distanţă, o veşnicie, mai
puţin pentru gîndul omului cît pentru a putea lua contact
direct cu cei în cauză. Pînă în Europa veştile ajung sau umflate,
sau dimportivă, trecute prin ciurul zgîrceniei pe care o 9tîr-
neşte invidia, ajung jumulite, scuturate de floarea rodului bo­
gat, încă neîntîlnit.
Sîntem de-abia în anul 1903 şi performanţa se înscrie totuşi
în letopiseţul marilor născociri. Aşadar, se poate zbura cu
aparat acţionat de motor propriu şi isprava aparţine omului
— Majestăţii Sale Omului — indiferent din care parte a pă-
mîntuilui, de sub care petic de cer.
Performanţa consacră Omul, omul constructor, omul zbu­
rător care cucerise tehnica şi aerul. Gîndirea şi fapta Omului.
Henri Goandă trăieşte şi el bucuria acestei izbutiri, cu
toate că nu el o făurise.
PE ADEVĂRATUL DRUM AL CR EA ŢIEI TEH N ICE,
ÎN LUMEA AVIAŢIEI CE A TU N C I SE NĂŞTEA.

Vechea dorinţă de a urma studii politehnice la Paris nu


se irosise, deşi avea acum acel doctorat în specialitate, cel de
la Charlottenburg.
Chiar în acel an luă fiinţă la Paris un institut, primul în
lume de acest f e l: „Lcole Superieure d’Aeronautique et des
Constructions Mecaniques" — Institutul Superior de Aerona­
utică, cum era cunoscut, la care Henri Coandă se înscrie fără
ezitare. Absolvi primul, în acea dintîi promoţie de absolvenţi,
primind, o dată cu diploma şi atestarea de Lnginer-aeronau-
tic, acel titlu de major atribuit celui dintîi clasificat în promo­
ţia de debut a aşezământului. Frumoasă cinstire a inteligenţei
româneşti, pentru România din primul deceniu al secolului
nostru.
Simultan, Henri Coandă trece şi examene în specialitatea
frigorifică, primind calificarea şi pentru această ramură a
tehnicii, care atunci părea mai mult o ştiinţă iluzorie, în pre-
începuturile ei.
Sîntem în anul 1906 şi aviaţia mondială înscrie o nouă mare
realizare, fenomenală : cu un aparat conceput şi făurit de el
însuşi şi numai cu ajutorul unor simpli mecanici francezi, un
ingenios face o ispravă de necrezut, pentru lumea specialiştilor,
entuziasmamtă prin ineditul ei, ca îşi pentru profani, pentru ma­
rele public, pentru că se înalţă prin mijloace proprii aparatului
său, cu care zboară, se desprinde singur de pe părnînt şi stră­
punge văzduhul.

102
Cine e acest ingenios ? Un român, unul Traian Vuia, un
jurist de profesie, calfă stagiară de avocat de la Lugpj, care
s-a devotat aviaţiei; preocupat de problema zborului, încă de
pe a n d făcea studii juridice la Budapesta, ajutat material­
mente de fostul lui patron rămas protector direct, avocatul
Goriolan Brediceanu, acel Goriolan Brediceanu din pleiada lupf-
tătorilor români din împărăţia habsiburgică, luptător pentru
cauza unităţii naţionale. Traian Vuia a renunţat să se mai în­
toarcă în patria sa, la Lugoj, pentru a practica avocatura, şi
rămas la Paris, s-a dăruit aviaţiei, ideii de a construi, zborului.
Aviaţiei ?
E, poate, greşit spus, pentru că ne aflăm abia în perioada
pionieratului, în care, cei devotaţi problemei cercetau doar zbo­
rul, zborul în sine şi posibilităţile creerii condiţiilor de folo­
sire a lui, de realizare a mijloacelor, a aparatelor pentru zbor.
Acolo, la 18 martie 1906, la Montesson, în preajma Parisu­
lui, Traian Vuia se avîntă în aer la 1 metru înălţime şi prin-
tr-un zbor scurt, scrise o pagină în istoria tehnicii mondiale, a
însăşi omenirii. O pagină scrisă cu litere româneşti, fireşte, aşa
după cum va rămîne de-a pururi în civilizaţia universală.
Pe o porţiune a şoselei Paris-Meulan, pe un drum comunal
care duce de la Montesson spre Sena, în dreptul terasei de la St.
Germaine en Layne, chiar pe teritoriul comunei rurale Montes­
son, aeroplanul „Vuia nr. 1“ făurit de acel jurist secondat de
mecanicul Hokenjos şi de bunul său amic Marcel Yvonneau, în
casa căruia va avea să găsească, timp de cîteva decenii, pri­
mire prietenească, a efectuat zborul istoric.
Henri Coandă, care se găsea şi el în Franţa, află de ispravă.
E surprins, e fericit pentru ideea de zbor şi de construcţie, e
entuziasmat că victoria aparţine unui român.
Spre deosebire de ce se făcuse pînă atunci, Vuia obţine des­
prinderea de pe sol prin însăşi forţa proprie a aparatului ce
va întreprinde zborul, fără ajutorul sistemului de remorcare
folosit pînă atunci de alţi pionieri în încercările lor, fără siste­
mul de catapultare utilizat de fraţii Wright.
E un mare succes, o nouă mare izbutire a omului asupra
tehnicii, asupra aerului, e însăşi consacrarea unei idei, deplin
verificată acum.

103
Henri Coandă nu rărnîne departe de tot ce ,şe petrece în
lume în acest univers nou care e aeronautica. Mintea sa va
elabora continuu, fără răgazuri.
Peste tot ce s-a încercat şi s-a înfăptuit, el gîndeşte mult,
1a ceva care să fie nou, chiar în acea lume a noului, dhiar
atunci cînd noul abia născut nici nu-şi conturase încă propor­
ţiile, „la ceva care să ridice plafonul încercărilor cu cîteva de­
cenii înainte, să recupereze timpul pierdut de omenire în atâtea
şi atîtea secole, să împingă această tehnică departe, revoluţio­
nar, înainte, în spaţiu şi în timp. Vrea un mijloc de zbor care
să nu-şi aştepte evoluţia, ci să consacre omului potenţialul
definitiv şi măreţ al nelimitatului, al infinitului, fără pierdere
de investiţii succesive, fără aşteptări evolutive," aşa cum îşi
mărturisea în momentele sale de răgaz sufletesc, cînd se sfătuia
au sine. Era deplin convins că puterea motorului prin elice se
utilizează dezavantajos şi că de aceea se cuvine găsită o nouă
cale.
El concepe avionul cu reacţie ; un motor care să împingă
avionul cu o viteză necunoscuta încă atunci, înfricoşătoare
pentru vremurile acelea, un avion care, străpungând aerul, să
nu irosească tocmai elementul principal ce-1 avea la dispoziţie :
vîntul — drept mare aliat.
Ei, da, vîntul, mitul ce-1 stăpînea şi cu care se legase prie­
ten bun, frate, el, Mico, cînd era de nid patru ani, pe plaja de
la Ostanda, pe ţărmul Mării Nordului şi în nopţile ce-au urmat.
în Europa, în America, pretutindeni unde tehnica evolua,
cercetători întru ale aviaţiei se consacrau făuririi de aparate de
zburat, de maşini pe drumul încropirii celei dintâi industrii în
specialitate.
După promovarea automobilului, avionul acapara, acum,
atenţia lumii, a oamenilor, a tehnicii universale, şi, bineînţeles,
a oamenilor din fauna comercială, a celor din cercurile de afa­
ceri, oferind perspective imense pentru exploatarea tuturor aces­
tor izbutiri tehnice.
Tînăr, bine pregătit, cîştigot pentru ideea construcţiilor de
aviaţie, plin de entuziasm şi sigur, mai ales sigur pe posibili­
tăţile sale, Henri Coandă pleacă la Nissa, să-l consulte pe cel
mai competent constructor din Franţa acelor vremuri şi chiar
zburător : căpitanul Ferber.
Era considerat decan — prin vechime şi valoare — într-o
lume în care începuse să fie înşiruite nume cu competenţa fap­

104
telor împlinite, a rezultatelor dovedite, nume ca Traian Vuia,
Gabriel Voisin, Santos Dumont, R. Esnault-Pelterie, Levavas-
seur, Louis Bleriot; acest Louis Bleriot, un fabricant de lămpi
cu acetilenă pentru farurile automobilelor, care-şi făurea singur
un aparat de zburat, cu care pregătea nu numai zborurile sale
propriu-zliise, dar cu care nădăjduia să dea viaţă unui v is : să
fie întâiul om care traversează prin văzduh o mare, Marea
Mînecii bunăoară.
Din Franţa pînă în Anglia, cu avionul ; fără vapor, fără
luntre, nici măcar înot. Astfel cum nu mai cutezase şi nu mai
reuşise nimeni să gîndească şi să izbutească. Nici amiralul Nel-
son, învingătorul de la Trafalgar şi nici chiar Napoleon, nu
reuşiseră o asemenea ispravă. Ba, poate că Napoleoni, în planu­
rile sale de a cuceri Anglia, s-or fi putut să fi visat o aseme­
nea năzbâtie ce trebuia să aparţină Franţei, oa şi Bleriot, dar
nimeni n-a pomenit, nicăieri, despre aşa ceva.
într-o singură evadare a unui grenadir din armatele lui N a ­
poleon, se încercase, în începuturile veacului trecut, traversarea
înot a Mării Mînecii. Dar pe sus, pe drumul norilor ? Nicio­
dată !
O faptă măreaţă, pentru omenire, pentru Franţa, pentru
el, Louis Bleriot, papa Bleriot cum i se spunea în lumea autso-
mobiliştilor. Căci traversarea, zborul peste Canal, era de fapt
zborul peste Mare, Marea Mînecii, oricît i s-ar spune, fami­
liar, canal. O mare cu o distanţă de 21 km. între ţărmurile
francez şi englez, eu o adâncime de 172 m. în care nu se poate...
ateriza la nevoie, decît plătind cu viaţa şi cu distrugerea aces­
tui ideal al unei reuşite, al celei dintîi reuşite de zbor.
La aceşti oameni avea să se ducă Henri Coandă, să-i cu­
noască personal, să se prezinte, să li se prezinte.
La căpitanul Ferber, ofiţer activ în armata franceză, deta­
şat anume la experienţele de aviaţie pentru a-şi desăvârşi încer­
cările, trebuia să se prezinte Henri Coandă, în vremea aceea a
tinereţii lui, a începutului tinereţii lui.
Fusese în prealabil şi la Ghâteu d’Armainvillers să studieze,
aşa după cum făcuse la Spandau, pe relicvele rămase acolo de
la inginerul-erou Otto Lilienthal ; aci, în Franţa, se dusese să
cerceteze rămăşiţele zmeuluif-volant cum îl numeau contempo­
ranii, rămas de la alt pionier, Clement Ader, realizat şi încer­
cat încă în 1890, în parcul castelului d’Armainvilliers de către

105
Ader, mistuit şi el în focul pasiunii sale de precursor, de înain­
taş al zborului.
Bine lămurit acum în preajma vizitei la căpitanul Ferber,
de ce anume avea >să vorbească cu acest francez priceput, ce tre ­
buie să-i propună, inginerul român i-a inspirat acestuia încre­
dere chiar de la început; un tînăr cu preocupări atît de seri­
oase, cu idei îndrăzneţe, dar nu utopice, bine fundamentate, un
om care lasă impresia că ştie ce vrea ; şi mai ales un român
care vine dintr-o ţară mică şi îndepărtată, care vorbeşte o
franceză atît de curentă, de melodioasă, franceza lui este de-a
dreptul un act curtenitor pentru Franţa. Experienţa în materie
şi cunoaşterea oamenilor i-au permis căpitanului Ferber să nu
se înşele în ceea ce priveşte atributele bănuite la Henri Goandă.
Da, era în temă, bine pregătit, gîndea robust şi fără oprelişti în
ceea ce ştia, şi mai ales hotărît să realizeze ceva ce încă nu se
mai făcuse şi la care, pomenea atunci cînd îşi amintea Ferber,
„nici chiar diavolul, cît e el de diavol, nu apucase să se gîn-
dească, ca acest Henri Goandă"...
După primele lor convorbiri, Ferber l-a invitat apoi acasă pe
acest tînăr om, cuviincios şi d b tat; l-a prezentat familiei sale
şi au rămas într-o convorbire prelungită care s-a repetat, apoi,
zile încheiate. „In acest fel, nu numai că-1 îndrumam pe Henri
Goandă, sprijinindu-1, şi eram bucuros că o pot face, dar mă
verificam pe mine în ceea ce gîndeam şi concepeam pentru avia­
ţie. căci tînărul acela era inepuizabil în ce ştia şi în oe ela­
bora", se destăinuia după aceste vizite, veteranul Ferber.
Au discutat şi alte aspecte ale tehnicii şi Henri Coandă a
Ereconizat şi inovaţii în domeniul frigorific. Era doar inginer
revetat şi în acest domeniu. Ferber îl asculta cu interes, cu
atenţie.
D ar acest oaspete adus de vînturi, — răsărit aşa, pe nesim­
ţite în calea sa, nu-i cerea nimic căpitanului Ferber ; el propu­
nea doar, într-un mod curtenitor, rar întîlnit. E un diplomat
fără şiretlicuri, folosind arma sincerităţii pentru că n-are nimic
de ascunis, ci, dimpotrivă, propune, preconizează nişte acţiuni
şi nişte realizări de pe urma cărora toţi, însăşi omenirea va
avea de cîştigat.
Nu numai la şantierul lui Ferber, un numai la locuinţa că­
pitanului, dar şi în inima acestuia, Henri Goandă îşi cucerise
un loc de oaspete dorit, întâmpinat cu plăcere, aşteptat.

106
Căpitanul i-a citit cîteva pasaje din cartea sa, socotită
epocală atunci : „ Pas a pas, sânt â sânt, voi a vola, carte
care poate fi socotită acum drept cea dintîi lucrare despre
viitoarele raiduri aeriene, despre călătoriile aviatice.
Tematica, ideile, expunerea, redactarea, l-au cucerit de
astă dată pe Coandă. Se simţea în altă lume, plutea de-a
dreptul, şi desluşea că fără strîngeri de mînă formale sau
vreun zapis anume încheiat, afinitatea lor era decretată, pa­
rafată cu peceţi de inimă şi de cuget.
Ferber l-a purtat şi la alţi prieteni ai săi, în cercul me­
canicilor pe care-i folosea. I-a vorbit despre avionul său şi
despre ceea ce el pregătea, atunci, pentru a aduce Franţei,
nu numai prestigiul marilor începuturi în aviaţia lumii, dar
poate chiar hegemonia aerului.
Sfătuit de Octave Ghanute, Ferber reuşeşte să obţină
mai tîrziu un motor Antoinette, construit anume pentru
avioane de către ing. Levasseur.
Acest avion era destinat unei măreţii naturale şi Henri
Coandă era unul dintre puţinii privilegiaţi admişi în antu­
rajul Iui Ferber şi, mai ales, toleraţi la şantierul unde se ză­
mislea minunea, acea „pasăre măiastră", adevărată realizare
a secolului abia început.
Motorul l-a deziluzionat pe Coandă. Sincer şi devotat
reuşitei lui Ferber, prins de vîrtejul preocupărilor de con­
structor, el a uitat protocolul şi latura psihologică a relaţiei,
a uitat că e un simplu invitat, tolerat doar, şi a dat glas
unui gînd în orice caz de fel bine primit de Ferber : „e o
defecţiune a ici; păcat de avionul propriu-zis ; trebuie gă­
sită o altă soluţie, negreşit o altă rezolvare".
— Tinere — a venit riposta amfitrionului, obişnuit să-l
asculte altfel vorbind pe oaspetele său, după cum era obiş­
nuit numai cu laudele invitaţilor ce primeau privilegiul unei
vizite pe şantierul pregătirilor sale — tinere, dacă aveţi su­
flet destul pentru a persevera, atunci mergeţi, mergeţi înainte,
sînt unele locuri pentru dumneavoastră, dar acelea-s prea în­
depărtate, drumul e prea lung, cu mult prea lung...
Henri Coandă a sesizat că la mijloc e o neînţelegere;
căpitanul Ferber a crezut că observaţia este rodul unui exces1
1 Cartea a apărut în 1905 în Ed. Bârger-Levrault et C-ie.

107
de importanţă pe care tînărul inginer încerca să şi-o ma­
nifeste.
N u s-a intimidat de fel şi nici n-a încercat să se disculpe
în alţi termeni decît printr-o demonstraţie ştiinţifică, indu­
bitabilă. A pus mîna pe uneltele de calcul şi a demonstrat
acelui experimentat om de tebnică, care era Ferber.
— Am fost solicitat să refac calculul — redă Henri
Coandă episodul, — nu în sensul unor ajustări care să fie pe
placul lui Ferber, ci, dimpotrivă, acesta, preocupat, la rîn-
du-i, de constatare, dornic să remedieze lacune pe care le
studiase şi el dar la a căror ameliorare nu se gîndise sub nici
o formă încă, am fost deci rugat să reiau calculul.
Şi m-am supus acestei solicitări.
Dar cifrele nu acceptă tocmeală ; ele sînt categorice şi
ireductibile. Uneltele mele de calcul şi atenţia mea concen­
trată în problemă, m-au confirmat. N u, nu greşisem, nu
puteam greşi de bine ce judecasem şi calculasem cu toată fi­
inţa mea, cu toată gîndirea şi capacitatea de care eram ca­
pabil :
— Iată, iată, domnule căpitan Ferber, de ce studiez eu
avionul fără elice, pentru că vreau să realizez un avion care
să cîştige tot acel potenţial ce se pierde azi, tocmai prin
această elice.
Cuvintele mele n-au avut nevoie să fie repetate. De
atunci, Ferber şi toţi mecanicii din grupul său au înţeles mai
bine ceea ce gîndeam, ce urmăream eu, şi astfel am fost în­
tărit în credinţa mea, în ţelul pentru care luptam, — povestea
Coandă, după ani şi ani, păţania.
Prezenţa mea lîngă Ferber, la Nissa, pe şantierul pe care
făurea avionul său, tocmai în acele momente, pe care le-am
putea socoti hotărîtoare pentru desăvîrşirea aparatului şi a
concepţiei sale de constructor, mi-a întărit convingerea că
drumul pe care merg eu este cel adevărat în aviaţia viito­
rului, este cel mai scurt şi mai precis către victoria finală,
spre avionul fără elice, care înseamnă triumful vitezei şi,
prin aceasta, calea spre marile înălţimi, în stratosferă şi, cine
ştie, poate că şi mai sus, mai departe...
Legătura n-a fost ruptă ; dimpotrivă, căpitanul Ferber
i-a dat lui Henri Coandă o scrisoare de recomandare către
două personalităţi ale zilei, oameni puternici în lumea teh­

108
nicii aeronautice şi a relaţiilor politico-economice ale Fran­
ţei de atunci.
0 scrisoare era adresată lui Ernest Archedeacon, la Pa­
ris, un om de vază în lumea tehnicii care-i putea fi util lui
Henri Coandă nu numai prin relaţiile sale înalte, dar şi
prin îndemnurile lui socotit un adevărat Mecena în lumea
ce abia se înfiripa în aria aviaţiei. Cealaltă recomandare îl
îndruma la inginerul Gustave Eiffel, vestitul constructor al
Turnului parizian ce-i purta numele. Scrisorile nu erau sim­
ple recomandări curente, prezentări de circumstanţă. Erau
adevărate certificate de capacitate, hrisoave de învestitură
domnească cum avea să le numească, mîndru şi spiritual
Henri Coandă, de cîte ori va povesti despre modul cum l-a
cunoscut pe acel Eiffel, faimosul inginer Eiffel. Dar redîn-
du-le just semnificaţia, mai mult chiar, erau pledoarii în fa­
voarea celui ce le aducea, în sprijinul proiectului său, cu
totul deosebit şi nou, de neînchipuit releva căpitanul Fer-
ber, în cele două scrisori în care pomenea de propunerile lui
Coandă.
La acea dată Gustave Eiffel era deja un bărbat bătrîn ;
trecuse de mult de şaptezeci de a n i1 şi-şi făurise un nume stră­
lucit pe întregul glob pămîntesc prin trei mari realizări ale
sale : turnul din Paris, de proporţii universale. Prima care,
după încercarea biblică a turnului Babei, era socotită drept
cea mai înaltă construcţie din civilizaţia noastră, o adevărată
performanţă de record ingineresc. Apoi, participase la făuri­
rea canalului de Panama, lung de 81 km, care uneşte Oceanul
Atlantic cu cel Pacific, şi a cărui construcţie a durat, cu mij­
loacele vremii, 34 de ani, de la 1880 pînă la 1914. Şi, în sfîr-
şit, acelaşi inginer Eiffel, dăruise portului New York, Statuia
libertăţii, acel monument de artă montat pe mica insulă
Bedloe, din dispozitivul portului, poarta maritimă spre ora­
şul propriu-zis care alcătuieşte azi o aglomerare urbană de
peste 14.000.000 locuitori, ou clădiri ce se înalţă pînă la
acel faimos Empire State Building cu 102 etaje şi 449 metri,
monument ce se înscrie în însăşi panoramica New Yorkului.
El păstrează un detaliu uitat de cei vechi şi necunoscut poate
celor mulţi din generaţiile ce-au urmat : chipul statuii liber­
tăţii este însăşi chipul mamei lui Eiffel, donatorul statuii,
1 Gustave Eiffel a murit în anul 1923, în vîrstă de 91 de ani.

109
care i-a cerut sculptorului să-i imortalizeze astfel figura ma­
mei sale, într-un măreţ dar mut omagiu menit să dăinuie în
veşnicie... Căci statuii libertăţii, tot îi era hărăzit un chip ;
de ce, dar, n-ar fi al mamei sale, gîndea, cu recunoştinţă filială,
Eiffel ?
Lumea, marea mulţime, îl cunoştea pe Gustave Eiffel
drept făuritorul turnului ce-i poartă numele, inginer-con-
structor definit astfel numai prin realizarea acelui gigant me­
talic ; în fond însă, Eiffel era un pasionat şi un erudit în
problemele aerodinamice, pe care, la vîrsta lui înaintată, nu
le mai cerceta în scopul unei fructificări ci dintr-un alean,
pentru a trăi în viitor, desluşind că e vorba de o ştiinţă des­
tinată marilor cuceriri ale viitorului pentru care el se so­
cotea un întîrziat, o relicvă uitată pe pămînt, printre oameni
dintr-o lume nouă, schimbată, alta decît cea în care lucrase
şi trăise el.
La acest pasionat conştient de ce va aduce aviaţia, în vii­
tor, întregii omeniri, a fost îndrumat Henri Coandă prin cea
de-a doua scrisoare a lui Ferber. Citind rîndurile lui Ferber,
Eiffel l-a invitat cu simpatie pe Coandă, să-şi expună planu­
rile şi să-i vorbească deschis despre ceea ce aşteaptă de la el.
încet, încet, pe măsură ce Henri Coandă îşi desfăşura
proiectele, inginerul Eiffel pătrundea mai mult în problemă
şi se identifica cu ea ; aproape că se recunoştea pe sine în
firea, în competenţa şi în năzuinţele oaspetelui; el sesizase că
acest Coandă este un specialist, este un stăpîn în materie şi
că tot ce-i arătase este rodul unei concepţii verificate prin
calcule, prin. observaţii dintr-un 'studiu de care, pînă la un
punct, Eiffel nu era de fel străin. împărtăşea întru totul ceea
ce acel copilandru cu figură deschisă, vie, activă, dar lipsită
de agitaţia nerăbdătorilor, îi descrisese, nu pentru a-i cere
ceva, ci pentru a-1 lămuri şi a-i propune o susţinere în comun
a ceea ce avea el de gînd să realizeze.
„E vorba de un om competent, perfect documentat şi
ale cărui realizări sînt destinate unei reuşite, unei depline
reuşite în folosul tehnicii mondiale, al întregii omeniri" —
îi scria, apoi, Eiffel lui Ferber, după vizita primită din partea
lui Coandă. „Ştie mai mult decît alţi ingineri cu experienţă
şi cu părul alb, ştie ce vrea mai bine decît toţi, ce trebuie
să facă şi cum să lucreze. Eu îl voi sprijini cu tot elanul pen­
tru că văd în pregătirile lui tot ceea ce am visat să fac eu dacă,

110
vai, vîrsta mea mi-ar mai fi permis-o, dar sînt trecut de şapte­
zeci de ani şi de încercat nu mai pot cuteza nimic. Iată de ce
simt că acest Coandă face ceea ce aş fi vrut să fac eu însumi
pentru omenire, pentru tehnica ei.“
în acel faimos turn al său, Eiffel a montat un sistem de
încercare pentru a stabili coeficienţi prin care putea stabili re­
zistenţa lor la înaintare în mediul aerian.
Conştient că e prea bătrân să mai tragă foloase din încer­
cările sale în acest domeniu, Eiiffel trăia voluptatea unui
Faust transpus în acest sector nou al tehnicii, fără să-i impună
lui Henri Coandă servituţile satanice. Era un fel de visare
măiestrit concepută, turnul şi aerodinamica drept mijloc de
încercări într-o joacă genial făurită, pe care universalitatea
avea s-o consemne, poate, cândva, pomenindu-1 şi pe el, Eiffel,
rămas celebru printr-o 'realizare care i-a aduis glorie şi avere,
dar care nu împlinea adevărata sa năzuinţă de om a'l tehnicii,
care se contura în altă lume, în cea pe care o trăia acum
Henri Coandă, tînărul din preajma sa, în aerodinamică, un
vis pe calea înfăptuirii aievea.
Va face ceva pentru reuşita lui Coandă. Trebuie !
Gustave Eiffel a coborât din tumul în care urcase cu Henri
Coandă pentru a-i demonstra de unde face experienţele sale
pentru stabilirea coeficienţilor şi aplicaţii experimentale pen­
tru a determina legile rezistenţei aerului, şi apoi, reintrfnd în
laboratorul şi în biroul său, şi-a îmbrăcat redingota, pălăria
înaltă şi luîndu-şi bastonul ou măciulie argintată, plecară amân­
doi, spre Sorbona.
Se duceau la alt mare om de tehnică, la profesorul Paul
Painleve, membru al Academiei de Ştiinţe din Paris, atunci
şeful catedrei de analiza matematicii şi a mecanicii la
Sorbona l.

1 Paul Painleve (1863—1933) fost prim-ministru al Franţei. Autorul


unor lucrări de mare prestigiu universal în domeniul studiului frecării, al
curbelor şi suprafeţelor algebrice, al sistemelor dinamice. Un curs Axio­
mele mecanice, predat la Politehnica din Paris, s-a înscris în lucrările cla­
sice ale specialităţii. A fost profesorul academicianului român Elie Cara-
foli, pe care l-a păstrat asistent, un timp, la catedra pe care o conducea
la Sorbona şi pe care şi-l dorise succesor.

111
Autor, încă din anul 1895, al unui ciclu despre frecare,
Paul Painleve era, la acea data, somitate în materie de aero­
dinamică, după cum a şi rămas în istoria tehnicii universale.
— Să-mi dai voie să-ţi prezint un tînăr despre care sînt
sigur, vei avea păreri entuziasmante : te rog să-l asculţi şi vei
afla lucruri pe care, dacă noi sîntem prea bătrâni să le mai
facem, le vom vedea împlinite prin el. Visele noastre. E un
precursor şi trebuie susţinut să realizeze ceea ce gîndeşte, pen­
tru că gîndeşte real.
Mi l-a trimis Ferbcr, de la Nissa, şi mi-1 prezintă cu toată
stăruinţa, dar eu cred că mai mult decît Ferber mi l-a trimis
însăşi Providenţa. Lucrarea lui se va realiza. Dar ea trebuie
să se înfăptuiască aici, pe pămîntu'l şi în văzduhul Franţei, sub
cerul nostru.
— Inginerul Coandă ? s-a mirat profesorul, la prezentarea
acestuia. Legînd numele şi de înălţimea fizică, specifică tatălui
lui Henri Coandă, a adăugat — Din familia unui militar român
cu care am fost coleg la studii, aici, la Paris, acum mai bine
de un sfert de veac ?
— Da, e tatăl meu ; acum e general, comandant al Cetăţii
Bucureşti şi profesor de matematică la Şcoala de Poduri şi
Şosele.
— Mă bucură întîlnirea. Am tot respectul pentru tatăl
dumitale. Mi-1 amintesc. E un om valoros.
Convorbirea astfel începută a permis tînărului Henri
Coandă, în asistenţa inginerului Eiffel, să-şi expună proiectele.
Convorbirea a decurs la un înalt nivel 'tehnic, cel mai înalt
în materie de aerodinamică, am putea adăuga noi acum, apre­
ciind retrospectiv poziţiile la care putea să se desfăşoare în
acele timpuri.
Coandă a fost pus în gardă că nu se cunoaşte mai nimic
în ceea ce priveşte „curbura optimă a aripei" şi adimirâh-
du-se integral ideea preconizată de tînărul inginer român în ce
priveşte propulsia, i s-a recomandat să cerceteze studiile lui
Otto Lilienthal (ceea ce Coandă, prevăzător şi ghidat de in­
tuiţie, făcuse cu cîţiva ani mai înainte, din proprie iniţiativă)
ale lui Chanutte, Ferber şi chiar Bleriot, Louis Bl^riot de mai
tîrziu, „căci într-un domeniu atît de sărac, la începutul unei
ere, orice informare e binevenită, şi din orice detaliu poate
ţîşni sursa creatoare, dezlegarea visată", a ţinut să întărească
profesorul Painleve.

112
Cum şi pe Ferber îl consultase, nu-i rămînea de făcut decît
o nouă vizită, de astă dată la Bleriot, pe care-1 recomandau
pentru consultaţii şi avizări chiar somităţi ştiinţifice ca Paul
Painleve.
Nerăbdător, Henri Coandă l-a căutat pe Louis Bleriot şi
l-a cunoscut; l-a consultat şi se pare că l-a cucerit şi pe
acesta.
Louis Bleriot era un francez cu înfăţişarea omului care ori-
cîtă treabă ar fi avut nu renunţa la ora dejunului, desigur, un
dejun bine stropit cu licori din generoasele vii ale darnicului
pămînt roditor al Franţei.
L-a găsit în atelier, în atelierul său de fabricat lămpi cu
acetilenă. Era principalul furnizor al uzinelor de automobile
Dellauney-Belleville şi dincolo de munca sa în atelier, la con­
ducerea micii sale întreprinderi, era pasionat, de-a dreptul
stăpînit de ideea făuririi avionului cu care trebuia să facă ceva
pentru Franţa ; pentru Franţa, pentru omenire şi pentru sine,
Louis Bleriot.
Alura nouă a aparatului volant al lui Bleriot l-a surprins
pe Coandă, pînă la înflăcărare. La aşa ceva, e drept, nu se
aştepta, nu se putea aştepta. Hotărît, ceea ce vedea acolo, în
şopronul acela pe care Bleriot iîl visa uzină de avioane, era
cu totul altceva de ce văzuse şi învăţase chiar el, Henri Coandă,
pînă atunci.
Geniul acestui Bleriot se oontura ou autoritate.
De fel bătrîn atunci, la data la care i se prezentase Henri
Coandă, amfitrionul său era un bărbat în toată firea. Nu
împlinise încă 35 de ani, deşi n-avea zvelteţea tinereţii iar
mustăţile, ca două vrăbii, dădeau fizionomiei sale acea alură
de docilitate matură, de confort, de tihnă premergătoare bă-
trîneţii, care-i atrăsese apelativul papa Bleriot cum i se spunea
pretutindeni : în atelier, în lumea comercială în care îşi plasa
lămpile cu acetilenă, în cercurile oamenilor de aviaţie.
Avionul conceput şi făurit de el însuşi, prefigura avioanele
modeme de azi : un monoplan suplu, cu un fuzelaj pe roţi, şi
cu ampenajulla spate.
In ce priveşte consultaţia pe care Henri Coandă avea s-o
obţină, convorbirea cu propuneri, nu ou solicitări din partea
inginerului român, Bleriot l-a ascultat cu mult interes şi i-a
spus ce trebuie încercat practic.

113

3
Om de treabă acel Louiis Blkriot; încălzit de pasiunea sa
şi de ceea ce a simţit că ştie în aerodinamică şi în aeronautică
acest tînăr plăcut la înfăţişare, preocupat el însuşi de pro­
blema profilului optim al aripii de care se lovise practic şi
pe care o intuia că este o cheie, după cum, ţimîind seamă că
acest oaspete i-a fost recomandat elogios de către un om ca
domnul Painleve, dornic, totodată, ca problema să-şi capete
o limpezire, care în final l-ar fi putut ajuta şi pe el în construc­
ţiile ce le visa, Blâriot i-a permis lui Coandă să facă încercări
chiar în atelierele sale, folosind materialele din magazia sa ;
numai de pilotat avionul nu i-a îngăduit lui Coandă, căci,
spunea Bteriot: „fiecare călăreţ ştie oe-i poate da calul ;
acesta e calul meu şi nimeni nu-1 poate struni mai bine decît
mine, zău, nu te supăra, domnule inginer Coandă. Dar mă
prind să satisfac ce teme îlmi vei da, raportîndu-ţi, apoi,
cum s-a comportat avionul în zbor" — adăuga, pentru limpe­
zirea atmosferei, acel Bleriot, subjugat de visele sale intr-ale
aviaţiei.
Dificilă muncă, anevoioase cercetări, dar utile, căci pot
aduce rezultate revelatorii, chiar lumină.

Stabilit la Paris, unde avea mediul necesar unei munci


de cercetare, unde se putea informa de ce se petrece în lumea
tehnică universală şi unde sprijinul savantului Paul Painleve,
susţinerea activă a inginerului Gustaive Eifife1! şi îndrumările
practice ale căpitanului Ferber îi erau întotdeauna necesare,
Henri Coandă îşi continuă studiile în folosul marii sale reali­
zări : avionul cu motor tuibo-reactor — cum îl denumise el
atunci — avionul fără elice.
Hotărît, va fi tot ce s-a făcut mai măreţ, mai însemnat,
pentru aviaţie, din punctul de vedere strict mecanic.
Realiză o machetă la scară redusă, aşa după cum vedea
el noul său aparat, într-una din variantele concepute şi o
expuse la un Salon-expoziţie ou caracter internaţional, ce s-a
organizat în noiembrie 1907 la Sporthalie din Berlin. Printre
expozanţi figurau mai multe ţări, dar nici un fel de interes
pentru macheta, pentru ideea nouă prezentată în materie de
construcţii aeronautice, de către „Herr Doktor diplomat von
Chartlottenburg", autorul unui avion fără elice.

114
Din lipsă de bani, Henri Goandă n-a mai dat meşteşugari­
lor de specialitate sl-i închege macheta, oi a făurit-o chiar el ;
cu subtilităţile artistice dovedite în sculptură şi cu îndemî-
narea sa cu adevărat măiestrită, Henri Coandă a realizat o
machetă reuşită, despre care revista „SPO R T IM BILD “ din
noiembrie 1907 consemna o recenzie pozitivă, atrăgînd atenţia
asupra originalităţii în concepţie şi a îndrăznelii în rezolvarea
curburii aripilor, tocmai ceea ce-1 frămînta şiJl neliniştea pe
Henri Coandă. Specialiştii publicaţiei sesizaseră latura aero­
dinamică a construcţiei pe care a impus-o şi a rezolvat-o în-
tr-un fel, pînă la un anume nivel, inginerul român.
în lipsa unei educaţii speciale a maselor, pentru aviaţie,
pentru construcţiile deosebite, macheta noului avion — ciudată
formă, chiar pentru acele vremuri în care publicul nu era
încă familiarizat cu nici un fel de prototip — n-a avut
succes, n-a suscitat interes.
Macheta e „produsul încercărilor unui copil zvăpăiat", con­
siderau inginerii serioşi, oamenii aşezaţi, şi n-a putut stîrni
decît o curiozitate... futuristă.
Dar Henri Coandă fructifică un brevet, întîiul, de altfel,
din cele circa 160 la care a ajuns azi ; el vinde, în condiţiuni
băneşti mizere pentru sine, brevetul unui aparat care circula
cu bile şi rotiţe, pentru nevoi industriale, adaptabil după îm­
prejurări şi necesităţi, atît la corpuri mobile, grele, cit şi la
cele uşoare, în transporturile din măriile hale industriale.
Revine în ţară, unde unchiul său, colonelul-marinar Iancu
Coandă, îl dojeneşte că pentru bani a înstrăinat o idee româ­
nească ; marina i-ar fi putut achiziţiona brevetul pentru ne­
voile şantierelor de întreţinere şi de reparare a vapoarelor,
păstrîndu-se astfel în ţară un produs al creaţiei tehnice ro­
mâneşti, dăruit pe bani puţini, mizeri, străinătăţii.
A fost o lecţie pe care tînărull inginer român a reţinut-o,
de atunci, în sensul ei etic, pentru că de cîte ori avea de va­
lorificat eîte un nou brevet, îll oferea în prealabil ţării, in­
dustriei româneşti. Era un drept de preempţiune pe care,
detşi nelegiferat, Coandă îl acorda ţării sale.
Concomitent ou studiile de la Pairis, a încercat în ţară
fiind, variante ale turbo-reactoruilui său şi chiar întîiele ra­
chete aeriene.

115

8
Un prieten al tatălui său, din cadrele tehnice ale armatei,
sesizînd însemnătatea proiectului şi ce perspective ar deschide
omenirii o asemenea realizare, a sprijinit strădaniile tânărului
inventator. Mai era şi înţelepciunea aşa-zişi'lor „bătrîni", care,
nemărturisită, ţinea ca, reuşite sau nu, aceste încercări să se
înscrie po orbita internaţională a dibuirilor în materie, şi cu
nume româneşti. încercări neizbutite, dar încercări exprimând
totuşi, gînduri într-o problemă care poate revoluţiona, într-o
zi, omenirea, oricare ar fi realizatorul ei.
Cu astfel de gînduri, colonelul Bîţă Zamfirescu, coman­
dantul Arsenalului Armatei, i-a asigurat accesul în atelierele
secţiei mecanice, unele materiale, infime sub raportul cheltuie­
lilor, al costului eventual, dar preţioase pentru că ele nu se
aflau, toate, în comerţ, precum şi ostaşi .pentru muncile aju­
tătoare.
Cum Arsenalul era în Dealul Spirii, pe una din laturile
povîrnite ce coborau spre proprietăţile particulare din strada
Bateriilor, proprietăţi ce se înfundau în acest deal, locul era
nimerit şi pentru lansarea rachetelor, fiind izolat de circulaţia
publică, curentă.
împreună cu prietenul său Nicu Capşa, atras de ideea
zborului, mai puţin preocupat de construcţiile de avioane
eare-1 pasionau numai pe Henri Coandă, dar interesat ca
aceste avioane, multe, cit mai multe şi tot mai ciudate, să se
făurească, să apară, ca roiul de lăcuste, atît erau de îndră­
gostiţi unii dintre tinerii ofiţeri români de ideea zborului, de
dorinţa de a zbura, de a pilota, şi îndrumat, la nivelul cunoş­
tinţelor sale, de către Bîţă Zamfirescu, care pătrunsese pro­
blema şi sub raport tehnic, în toată complexitatea ei, Henri
Coandă a purces la construirea aparatului, sub forma unui
model ca şi la experimentarea şi lansarea lui.
Aşadar, aparatul a fost la n sat; a zburat, s-a înălţat ca lu­
minarea, s-a răsucit şi-apoi s-a prăbuşit. Luase foc şi într-o
şuierare de moarte, care a înspăimântat gospodinele şi copiii
din preajma locului, s-a mistuit într-un fund de grădină din
proprietatea familiei Făgărăşanu, al cărei şef, Moise Făgară-
şanu, odraslă de ţăran, trecuse munţii, pe la 1880, copil fiind,
îşi părăsise satul natal, Caţa, din comitatul Făgăraşilor, şi mun­
cind, şi-a încropit gospodărie printre ai lui, la Bucureşti.

116
— Am ţinut şi o conferinţă — ne-a povestit inginerul
Coandă, aicest episod.
O... conferinţă milostivă cum o numeam eu însumi, de fel
afectat, nici atunci îşi mai puţin acum, de indiferenţa publicu­
lui, chiar a acelui public ou relaţii mondene, eu pretenţii de
a fi evoluat şi cu interese directe de menajat, cu contacte
de salon.
Ba, intr-un spectacol gen-revistă, eram ridiculizat printr-un
cuplet „scump, dar face", în timp ce pe scenă apărea un actor
care, încercînd să mă interpreteze chiar pe mine, Henri
Coandă, lansa fusee luminoase, simultan cu celelalte care erau
azvîrlite din diferite colţuri ale grădinii; spectacolul se desfă­
şura în plin centru, în grădina de pe strada Academiei, în care
a jucat mulţi ani compania de revistă a lui Constantin Tănase,
loc pe care se-nalţă azi un impozant edificiu.
Aşadar, lucrurile nu mergeau prea bine, nu decurgeau
din plin.
Cu trei diplome inginereşti în buzunar : de la Oharlotten-
burg, de la Paris în domeniul aeronauticei şi tot de acolo, în
cel frigorific, Henri Coandă apreciază că pentru a-şi completa
cunoştinţele şi în domeniul eletricităţii, .pentru a evita, în munca
sa de concepţie să apeleze la specialişti, să depindă de capa­
citatea şi de timpul lor, fragmentindu-şi proiectele pe sectoare
şi pe specificuri, pleacă în Belgia, la Liege, unde se înscrie la
Institutul Superior de Electricitate, cel de la Montefiore, ur-
mînd, simultan, şi cursuri de cultură generală şi economică la
Universitatea locală. Aci devine coleg de an şi prieten perso­
nal, de bine ce-şi împirţeau şi camera, locuind la aceeaşi gazdă,
cu un italian, Gianni Caproni, 'constructorul de mai tîrziu al
faimoaselor avioane italiene, ce-i purtau numele, unul dintre
întemeietorii industriei aeronautice a Italiei.
Relaţia şi contactul zilnic cu Caproni i-au folosit mult lui
Coandă şi prin faptul că viitorul constructor italian îşi făcuse
studiile tehnice la Universitatea din Mimchen şi-şi puteau
astfel confrunta ceea ce învăţaseră şi ceea ce preconizau în
lumina regulilor tehnice statuate în cele idouă aşezăminte
deosebite, cu profesori diferiţi, la care Coandă adăuga vo­
luminosul 'bagaj de cunoştinţe în materie de 'construcţii aero­
nautice acumulate la Paris. Şi totul, în isprijinul ideei avionului
turbo-reactor, născocirea aceea fără de elice...

117
— Caproni a fost pentru mine tocmai ceea ce-mi lipsea
atunci — povestea Henri Coandă cînd venea vorba despre ita­
lian sau despre perioada de studii din Belgia. El îmi înlesnea
verificări, fără de care aş fi avut îndoieli care nu sînt sănătoase
în construcţiile de nici un fel, după cum, firea, temperamen­
tul mediteranean, veşnic tumultos şi voios al italianului, m-au
animat să rărnîn întotdeauna încrezător în reuşita acţiunilor
mele, în tot ce întreprindeam. Gianni Caproni trăia sub un
cer veşnic senin în care încerca să mă păstreze şi ipe mine.
mereu lângă el.
Dar nici în timpul acestor studii universitare, Henri Coandă
n-are paoienţa unei renunţări, fie ea chiar temporară, la în­
cercările sale de constructor într-ale aeronauticei.
Era competent tehnic, realist, entuziast şi perseverent, mai
ales entuziast şi stăruitor, comunicativ şi plin de dorul de viaţă,
conştient că are totul în faţă şi că timpul îi va ajuta să de­
păşească greutăţile inerente începuturilor.
La un earosier de trăsuri, un belgian an-ume Joachim,
compatriotul nostru îşi făureşte un planor cu care face apoi
încercări; mereu şi tot mai multe încercări, pe linia rezistenţei
aerului, a modului de comportare a aripei, în plin zbor.
Despre timpul petrecut la studiile, să le spunem, azi, post
universitare, de la Liege şi la Institutul Superior de Electrici­
tate de la Montefiore, Henri Coandă va spune, ori de dîte ori
se va ivi prilejul, că „mi-au adus tocmai ce-mi trebuia ca să
ştiu să-mi rezolv singur şi problemele dintr-un domeniu in care,
pînă atunci, trebuia să consult specialiştii în materie, nu în­
totdeauna stăpîni să rezolve, nu întotdeauna dispuşi să mă
înţeleagă la amploarea proiectelor mele, nu întotdeauna ho-
tărîţi să analizeze formule originale, îndrăzneţe, cutezătoare
chiar."
A revenit la Paris. De astă dată, după reluarea convor­
birilor cu cei trei mentori, cu cei trei sprijinitori ai s ă i: Paul
Painleve, Gustave Eiffel şi căpitanul Feiber, bunul căpitan
Ferber. Le-a arătat planorul realizat la moş Joachim de la
Li£ge, într-o variantă proprie, concepută de el însuşi; de ase­
menea le-a mai prezentat un aparat pentru măisurat rezistenţa
aerului, cercetări necesare pentru a studia curburile.
Cu sprijinul primilor doi, personalităţi marcante, cu auto­
ritate şi putere de circulaţie pe la oficialităţi şi la mai marii

118
zilei, s-a ajuns astfel la domnul Sertrieux, care ocupa impor­
tantul post de director general al căilor ferate din Nord, obţi-
nîndu-se aprobarea acestuia ea Henri Coandă să-şi monteze
pe o locomotivă, o platformă studiată de el anume pentru
scopul ce-'l urmărea acum, studiu la care se alăturase şi Gustave
Eiffel, cu competenţa sa inginerească şi cu experienţa celor
50 de ani de cercetare şi de studii tehnice.
Pe această platformă, montată în faţa unei locomotive,
fostul elev-furier de la Iaşi — după cum se spovedea Henri
Coandă, mai târziu, tatălui său şi prietenilor intimi cărora le
putea vorbi deschis — a retrăit emoţiile şi voluptăţile din
sala de gimnastică, atunci eînd era omul zburător, la lecţiile
„dumnealui maistrului Negruţ, oarele făuritor de curajoşi
era" cum ar fi consemnat vreun capitol din letopiseţul nou al
Moldovei...
Locomotiva rulînd cu 95 km pe oră, deci în plină viteză
— în timpul acela — aparatele ide înregistrare dotate cu me­
canisme fine de ceasornice făurite anume în renumitele fa­
brici elveţiene, erau fixate la machetele profilelor a căror
curbură o compusese el, Coandă, şi pe care o supunea astfel
unor încercări directe, în condiţiuni reale, ca într-un zbor
adevărat.
Locomotiva cu ciudata încărcătură, circula pe linia ferată
Paris-Saint Quentin, mai ales noaptea, pentru a avea ruta
liberă, /pentru a nu stînjeni, la riadul ei, orarul trenurilor de
persoane şi de mărfuri, pentru a nu fi împiedicat nici el,
Henri Coandă, despre care se spunea, în lumea impiegaţilor
de mişcare a reţelei feroviare, cărora li se semnalase locomo­
tiva integrată în mersul trenurilor pentru acea săptămînă de
curse speciale, „ia, un inginer, care s-a apucat să măsoare aerul
pentru a făuri un avion cum n-a mai existat; îşi va fringe
gîtul, fireşte, dar oamenii n-ascultă poveţile celor cuminţi decît
după ce pătimesc şi numai după ce ne vor fi încurcat nouă
circulaţia feroviară"...
Coandă a fost protejat de opriri neprevăzute pe o linie de
trafic curent ca cea dintre Paris şi Saint Quentin. Aprobarea
nu-i fusese dată chiar ou uşurinţă, aşa, la primul demers al
celor care-1 susţineau; nu din şicană sau pentru că acel domn
Sertrieux ar fi fost o fire parcimonioasă, greu de urnit la
apostile, la semnături ce angajau răspunderi. Dar aprobarea

11 ?
implica atîtea referate şi dezlegări în scară, într-un organism
ca cel al căilor ferate încît numai prestigiul unor oameni ca
Paul Painleve şi inginerul Gustave Eiffel a putut smulge, în
final, încuviinţarea.
Aşa s-a ajuns la formula încercărilor pe locomotiva dintre
Paris şi Saint Quentin, în care, dincolo de marea, de înţelegă-
toarea lor amabilitate, atît profesorul de la Sorbona cît şi
bâtrînul cu turnul erau interesaţi să afle rezultatele stabilite
de acest îndrăzneţ şi neobosit cercetător, cu minteia lui sfrede­
litoare şi cu competenţa studiilor sale în centre în care pro­
fesorii se bucurau de o notorietate meritată în lumea ştiinţelor
de specialitate şi în care Coandă se dovedise un student stră­
lucit, excepţional.
Românul realizase astfel întîiu'l banc mobil aerodinamic
în lume, înscriind şi astfel numele patriei sale în fruntea na­
ţiunilor cărora le aparţineau marii pionieri ai ştiinţelor me­
canice, ai dinamicei fluidelor, ştiinţă cheie pentru aviaţie.
Cercetările continuară şi rezultatele nu întîrziau să se arate
pentru H. Coandă. îl vor ajuta oare să tragă concluziile şi să
stabilească chiar ceea ce îi lipsea : formula după care umbla ?
întrebarea îi răscolea pe toţi patru : pe Plainleve, la înaltul
lui nivel ştiinţific, pe Gustave Eiffel, cu bogata lui experienţă
tehnică, pe căpitanul Ferber, prezent în lumea operativă, a
aplicaţiei practice a fenomenului-cheie şi, fireşte, pe el, pe
Henri Coandă, care concepea, trudea să exprime şi care-şi
lega realizarea avionului său cu totul deosebit, destinat celei
mai mari viteze în lume, de acest fenomen, de găsirea acelei
chei fermecate fără de care nu se putea rezolva nimic.
Toţi patru erau interesaţi, deveniţi un fel de complici intr-o
„ conspiraţie ştiinţifică*...
La încheierea cercetărilor, Henri Coandă plecă din nou la
Liege, unde Gianni Caproni nu era considerat un cunoscător
de neglijat; Coandă îl cîntărise, îi aprecia capacitatea în materie
şi cuvîntul italianului avea, uneori, greutate chiar şi pentru el,
pentru Henri Coandă. Şi-apoi, erau doar prieteni, nu numai
colegi. Locuiau în aceeaşi cameră şi-şi organizaseră viaţa
aproape în comun. Nu trebuia, nu >se cuvenea sări împărtă­
şească şi lui Gianni unele concluzii, constatări de pe parcurs,
să-i ceară părerea, să se verifice în acest fel însuşi pe sine ?

120
Dar pentru desăvîrşirea acestei mari încercări, Henri Coandă
trebuie si afle mereu noi mijloace tehnice şi să lupte, să lupte
din plin pentru a-şi procura banii, susţinerea materială.
Ce contează greutăţile cînd ţelul devine vizibil. Va avea
avionul, va cunoaşte curbura optimă a aripii, adică profilul ei,
va fi realizatorul acelui avion care va răscoli lumea, şi ipe care
îl va dărui ei, omenirii întregi.
între examenele de la Liege, care nu sînt o problemă dificilă
nici pentru Henri Coandă şi nici pentru Gianni Caproni,
Coandă revine la Paris.
Acolo este sediul 'lui principal şi acolo este inima muncii
lui de creaţie, pentru că acolo e profesorul Paul Painleve şi
tot acolo poate gîndi alături de Eiffel, acel bun bătrîn care-1
susţine cu competenţă şi cu un moral întinerit, la rîradu-i, în
visele izbutirii sale, visuri pe care vrea să şi le realizeze.
...Faust lucrează şi în aviaţie, şi în tehnică, pretutindeni
unde spectrul bătrîneţii tinde să acopere o existenţă ce nu se
vrea doborîtă de neputinţele vîrstei, de handicapul anilor mulţi
ce impun renunţări...
La Paris, Henri Coandă îşi organizează acum şantierul.
Cineva i-a vorbit despre un anume meşter mecanic; alt­
cineva i-a pomenit un alt nume ; un al treilea binevoitor stăruie
să lucreze numai cu un mecanic care face, după părerea sa, mi­
nuni, adevărate minuni. Ei bine, de ce să primească sugestii de
la oricine cînd îl are pe Bleriot, împresurat numai de oa­
meni din lumea mecanicii.
Aşa va proceda, cum a gîn d it: îl va consulta pe Bleriot.
Acesta îi recomandă să consulte, în ultimă instanţă, pe Douai,
pe Breguet, eventual şi pe Arbel. Pentru mecanica pe care o
preconizează Coandă, e necesar un mecanic straşnic, nu orice
mînukor de şurubelniţa ; Bleriot are dreptate. Consultarea
celor trei oameni de nădejde promovează un nume : Clerget.
Numai un om cu practica acestuia, cu pasiunea lui pentru me­
canică şi cu experienţa sa vastă, îndelungată, pe care o are,
l-ar putea ajuta pe Henri Coandă, la banii puţini, măsuraţi,
de care dispune.
Banii ?
Dar de unde să aibă inginerul Henri Coandă atîţia bani pe
cît îi cere o asemenea maşină, munca şi materialele pentru

121
făurirea unei păsări mecanice ca aceea la care vrea să înceapă
să lucreze.
Cu protectorii săi ştiinţifici nu vrea să abordeze probleme
băneşti. Va apela la Archedeacon, la Archedeacon şi la James
Hennesy. Da, ei îl vor ajuta. Şi va mai scrie şi în ţară, ‘tatălui.
Problema banilor s-a rezolvat mai repede şi mai uşor decît
ar fi dispus să creadă un entuziast şi un veşnic locuitor sub
cer senin ca Gianni Caproni. Banii au apărut ca printr-o
adevărată minune. Providenţa s-a născut, desigur, în zodia
aviaţiei, pe aripi de turbo-reactor !...
După ani şi ani, după mai bine de şase decenii, vorbind la
Academia Română, la deschiderea festivă a celui de-al doilea
simpozion cu tema efectului ce-i poartă numele, Henri Coandă
va povesti un episod din acel timp al făuririi întâiului avion
cu reacţie din lume, din zbuciumul şi goana lui pentru a găsi
capitalul necesar finanţării construcţiei aparatului la care lucra.
— După ce aviaţia lumii a adoptat sistemul avioanelor pro­
pulsate prin reacţie, consacrând creaţia mea, mai acum cîţiva
ani, sărbătorit fiind în America, pentru această ispravă şi
pentru altele ce i-au urmat, cîţiva mari industriaşi americani
m-au întrebat, între altele : dar cine v-a finanţat, ce grup in­
dustrial aţi avut în spate la această grea, dificilă construcţie ?
De unde aţi avut banii ?
— Am scris, am răspuns eu.
— Cum, sînteţi şi soriitor ? s-au mirat cei de faţă atunci.
— Da, am scris tatălui meu, în România, solicitîndu-i bani
Şi tata, renunţînd la economiile sale de militar şi profesor,
mi-a trimis ceea ce agonisise dintr-o soldă ofiţerească şi din-
tr-un salariu de la Politehnică.
Curioşii mei .de peste Ocean s-au lămurit şi nu mi-au mai
adresat întrebări de felul acesta, ci numai de ordin tehnic şi
organizatoric — a încheiat povestirea, Henri Coandă.
...Atelierul este amenajat cu cele necesare şi Henri Coandă
începe să lucreze. înrîi piesele mai .simple, mai uşoare de fabricat
înaintea celor mai pretenţioase şi care cereau dispozitive spe­
ciale, cum erau bunăoară compresorul şi opturatorul. C a în
orice lucrare, mai ales într-una nouă, de un gen atât de diferit
de cel .normal şi cu pretenţioase menajamente, se ivesc difi­
cultăţi.

122
Gu răbdare şi multă, perseverenţă înlătură toate greutăţile ;
chiar şi pe acelea care-i cereau ingeniozitate, fiindcă era ne­
cesară soluţionarea unor probleme încă necunoscute în tehnică.
Totul are aerul să se aranjeze, să reintre în făgaşul nor­
mal al unei lucrări în care nici banii investiţi, şi obţinuţi eu
atîtea sacrificii, nici strădaniile sale şi ale prietenilor, nici
zbuciumul personal nu este de prisos ; în foc e un crez şi el
trebuie împlinit.
Avionul fără elice devine o realitate. Primul în lume !

Instalat în marele oraş parizian, închină tui modest apar­


tament în rue de Ranelagh, ce-i servea de locuinţă ca şi de
laborator, în care-şi făcea studiile şi unde experimenta, la
scară redusă, toate deducţiile acelor cercetări în multiple va­
riante.
Şi-l alătură pe Camarotta-Adomo, un fost coleg de pro­
moţie de la „Eeole Superieure d’A&ronautique et de Gonstruc-
tions Mecaniques", pentru ale cărui calităţi de om şi capacitate
inginereasca avea preţuire, îi cîştigaseră încrederea.
Munca lor nu era uşoară ; nu se duceau la raftul cu cărţi
să-şi aleagă lucrarea ajutătoare, nu deschideau vreun dulap
în care să găsească trusa cu undte manuale sau chiar aparatul
necesar.
Dimpotrivă, despre literatura documentară a vremii nici
nu se poate spune că era săracă ; era, de-a dreptul, inexistentă.
Iar uneltele, aparatura, cine să le fi născocit atunci, în începu­
turi, necum să le şi făurească ?
O călătorie la Geneva, consultarea unor tehnicieni dintr-o
fabrică de ceasornice, un alt drum la Bruxelles, unde oon-
sultînd nişte specialişti în aparatajul de fotografiat necesar, le
asiguri celor doi cercetători în ale construcţiilor aeronautice
mijlocul să adapteze, în ajutorul studiilor ce întreprindeau, un
chronopbotograph. Era un aparat care să le redea, apoi, pe
placa respectivă, mişcările aerului, scurgerea lui în jurul pro­
filului aripii şi al tuturor corpurilor amplasate în curentul de
aer în care îşi făceau experienţele.
N-a fast lesne, de fel uşor, nici adaptarea acestui aparat şi
mai puţin folosirea lui ca să obţie imaginile aşteptate, căci
nu de la început avea să-şi îndeplinească rolul, aşa după cum

123
i-1 doreau cei doi tineri ingineri, să redea ceea ce ei reuşiseră
să vizualizeze printr-un curent de fum. Au fost sacrificate
multe plăci fotografice şi nenumărate zile de lucru, de încer­
cări anume puse la cale pentru înregistrările care în locul
unor imortalizări nu aduceau în faţa celor ce le aşteptau cu
înfrigurare decît, ia, nişte biete imagini opace, străpunse pe
alocuri de unele străfulgerări ce nu puteau fi identificate ce
sînt într-adevăr, — fragmente din mişcările aerului sau acele
mult doritele imagini ale mişcării aerului în jurul profilului
aripii şi al corpurilor ce se încercau.
Fireşte, acest aparat nu se înscria printre obiectivele năs­
cocirilor finale, ci alcătuia numai un mijloc, încă una din
uneltele ajutătoare în studiile şi cercetările lor întru atingerea
măreţului scop : lămurirea curburii profilului de aripă — şi
numai apoi făurirea avionului, a celui dinţii avion în lume,
fără de elice, şi deci cu o viteză pe care unii dintre construc­
torii vremii nici nu cutezau să şi-o închipuie.
Lucrările continuau, în încăperile din rue Ranelagh, în
atelierul ce şi-l amenajaseră, undeva, într-o imensă curte de
cartier, după cum munca lor îi .purta pe la etajele Turnului
Eiffel, al cărui constructor îi recomandase lui Henri Coandă
o cale utilă pentru folosirea platformelor de la înălţimile
gigantului metalic. Dar 'biblioteca Sorbonei, cea de la „L ’Ecole
Superieure d’Aeronautique et de Constructions Mecaniques",
şi multe din cărţile de ştiinţă din cabinetul personal al pro­
fesorului Paul Painleve, precursor şi maestru în studiul fre­
cării, aveau să completeze şi ele studiile şi strădania practică,
aplicaţiunile şi verificările operative în materie.

Lista deschisă de Olement Ader, pe care avea să apară


numele fraţilor Wright, al unui brazilian, Santos Dumont,
— bogat ca un Cressus — cu care Henri Coanidă stibilise rela­
ţii destul de strînse, dar întreţinute numai din conspectările
lor tehnice în comun, fără predilecţii personale sau prieteneşti,
lista pionierilor care constituia însăşi începutul istoriei aviaţiei
îl cuprindea şi pe Traian Vuia, fireşte, alături de acel Ferber şi
de Bleriot. Ba, chiar înaintea lor, de bine ce Traian Vuia
realizase zborul şi încă în condiţiuni ce-1 situaseră drept un
deschizător de drumuri, întîiul în lume, prin isprava sa, care
dovedise că se poate zbura cu un aparat ce decolează prin

124
propriile lui mijloace. Demonstraţia lui Vuia fundamenta
viitoarele construcţii, devenea bază pentru autentificarea
emancipării avionului. In aceeaşi li9tă se-nscria acum un nume
nou : Henri Farman, care înaintea altora, la 13 ianuarie 1908
realiza primul zbor de un kilometru în circuit închis.
Acest francez deşi zburase la început pe avioane concepute
şi fabricate de fraţii Voisin, devine mai târziu unul dintre
marii constructori în materie, stăpânind o industrie care ex­
porta pentru aviaţiile militare şi cele comerciale din multe ţări
ale lumii.
Şi cu acest Henri Farman, compatriotul nostru păstra
o strînsă relaţie. în multe din realizările francezului au fost
prezente, în prealabil, confruntările, părerile şi chiar adoptate
soluţiile lui Henri Coandă. Preocupat până la totală dăruire
scopurilor sale care rămâneau făurirea avionului fără dice şi,
fireşte, zborul acestuia, Henri Coandă nu neglija totuşi con­
strucţiile aşa-zise obişnuite, căci în acea epocă de început a
aviaţiei, fiecare maşină nouă reprezenta strădanii şi studii,
soluţii noi, pe care inginerul român nu le putea ignora. Dim­
potrivă, le aprofunda, studiind fiecare realizare în parte, din­
tre cele ce-apăreau în orişicare loc.
în felul acesta experimenta şi adăuga cunoştinţelor sale
tehnice multitudinea tipurilor ce alcătuiau un ciclu dintre cele
mai variate, cunoştinţe folositoare unui om care-şi legase viaţa
sa de un domeniu ce creştea, se dezvolta, o dată cu oamenii...
Dar nimeni dintre cei angajaţi în marea cursă a conceperii
avioanelor, unii ce începuseră să fie cunoscuţi, ba chiar să
se afirme, alţii încă în umbra unui anonimat din oare mu
parveniseră să fie depistaţi, să se desprindă, a făuririi lor, nu
zburaseră încă şi-n orice caz nu aveau rezultatele certe ale
celor arătaţi, fie că erau înregistraţi în catagrafiile vremii,
omologaţi ca atare sau încă nu.
Aşa se îmtîmplase cu Traian Vuia, care deşi jurist la ori­
gina pregătirii sale, deci un om al formelor concrete, al proce­
durii, transplantat în lumea tehnicii şi stăpânit de febra crea­
ţiei sale, de care-şi legase însăşi existenţa, n-a dat însemnătate
omologării, înlesnind astfel controversa cronologică de care a
beneficiat brazilianul Santos Dumont — operativ, ulterior
zborului românului, formal însă, cu unele atribute ce-i creau
interpretări şi poziţii de anticipare.

125
între cei ce nu „şomau", Bleriot reuşi la 31 octombrie 1908
să zboare, aşa după cum îşi propusese. Nu încă în cursa
ce-avea să-l consacre în lume — ştiţi, desigur, despre ce anume
traversare de apă e vorba, despre acel secret devenit cunoscut
chiar tuturor concurenţilor săi direcţi — dar parveni să zboare
de la un punct fix şi să revină la locul indicat, realizînd ast­
fel, să-i spunem, îndia călătorie aeriană înregistrată în lume.
Deci, Farman, cu al său circuit închis pe kilometru şi Louis
Bleriot, în întîia călătorie aeriană, contribuiau Ia introducerea
avionului în conştiinţa omenirii şi altfel decît ca mijloc de
încercare, de aplicaţie a unor studii ştiinţifice pe care ou le
împărtăşeau toţi tehnicienii vremii şi între ei şi unii oameni
de ştiinţă, din nefericire destul de numeroşi.
Isprăvile celor doi consacrau avionul ca pe un mijloc ce
poate face ca aviaţia să devină utilitară, în serviciul ome­
nirii, nu numai pentru afirmarea unor aptitudini cutezătoare,
pentru satisfacerea unor ambiţii nebuneşti după cum sus­
ţineau alţii.
Inteligent şi generos, prezent pretutindeni acolo unde noul
avea să se afirme, unde omul venea să-şi impună gîndurile şi
iscusinţa sa, departe de a primi cu reţineri poate fireşti pentru
un cercetător ce nu parvenise încă să dea el la iveală, oficial,
rodul strădaniilor sale, Henri Coandă jubila din toate fibrele
sale la aceste victorii, cu fiecare izbutire în materie, indiferent
cui aparţinea.
Educat în spiritul unei nobile solidarităţi cu omul, Henri
Coandă desluşea că fiecare victorie a omului e menită să cuce­
rească noi adepţi şi încredere pentru noile realizări şi, tot­
odată, îi servesc şi lu i; îi vor sprijini chiar invenţiile sale,
căci prin crearea acestei mentalităţi, la apariţia lor, lumea va
înţelege mai lesne, va primi mai bine noul şi, în orice caz,
drenat din timp, drumul său va fi mai uşor, va începe să fie
bătătorit, pardosit chiar...
Şi-apoi, Vuia, Farman, Bleriot, Ferber, cine erau ei alţii
decît prietenii, apropiaţii lui, fraţii lui de trudă ?
Atunci, oare victoriile acestora nu le socotea şi frîntură
din ale sale, împlinind o năzuinţă comună, un vis drag lor,
tuturor.
Cîştigată treptat, pentru zborurile de pistă, pistă ce se
rezuma la un izlaz cu iarbă verde, nici măcar cosită, pentru

126
manifestările de aerodrom, mulţimea a început să dea atenţie
primelor organizări programate la loc fix.
Astfel, la mitingurile ce alcătuiau aţa-zisa la grande quin-
zaine de Paris, desfăşurate la vreo 20 de kilometri de oraş,
la Juvisy, manifestări în cadrul cărora se inaugura şi aerodro­
mul numit Port Aviation, timpul trecea şi nici un episod
deosebit, nimic de senzaţie nu se înregistrase. în ultima zi, eve­
nimentul se produse şi el a rămas în istoria aviaţiei şi a Parisu­
lui, se-nţelege : întîiul zbor pe deasupra Parisului fusese în­
făptuit.
„M ai sus şi mai... repede decît Turnul Eiffel" — aveau să
jubileze cei din asistenţă, căci făptaşul, contele Lamibert, un
elev francez al acelor americani Wright, folosind un biplan
de tipul celui al maeştrilor săi, s-a avîntat pe deasupra capi­
talei şi a revenit chiar de unde decolase : de pe aerodromul
în plin miting, transformând astfel acele „la quinzaine de
Paris" într-o adevărată sărbătoare, cu o încheiere în triumf.
...Şi Henri Coandă îşi aminteşte că locuitorii Parisului,
atraşi de zgomotul motorului acelui cutezător avion ce zgîria
el, cel dintîi, cerul metropolei, şi-au părăsit locuinţele, neştiînd
că e vorba de un avion, predispuşi, în iureşul momentului,
în clipele de derută, să creadă că zgomotul se datoreşte mai
eurînd urnirii masivului metălic, zornăitului acelei fierării, că
„Tumul Eiffel" o luase din loc...
Dar iată-1 pe Bleriot, care-şi continua zborurile de antre­
nament, perseverent şi prudent, la un nivel ce nu mai mira
pe nimeni, trăind amarul unei dezamăgiri : un conaţional, un
alt francez, Hubert Latham, pregătea şi el un zbor pe o rută
similară celei visate de Bleriot; — da, pregătea traversarea
Mării Mînecii.
Gum de se poate aşa ceva ? se mira, se tînguia Bleriot,
el care visase, Care aproape că nu trăia decît pentru dejunu­
rile zilnice şi închipuirile nocturne ale marii sale performanţe.
Cum de apăruse acest Latham, acest Hubert Latham, care
gîndise să înfăptuiască ceea ce nu cutezase încă nimeni, e
drept, nici Nelson şi nici chiar Napoleon, ci numai el, Ble­
riot, care zbura în fiecare răsărit şi în fiecare asfinţit, în
antrenamente în care pregătea tocmai acest zbor, zborul său
peste Mare...
Ei bine, îl va consulta şi pe Coandă, pe acel tînăr inginer
român, al cărui creier a dovedit că pătrunde pretutindeni pe

127
unde n-a mai ajuns un altul, că cuprinde lumea întreagă, lu­
mea pînă în depărtările ei...
Multe zile au convorbit cei doi oameni de aviaţie ; cu de­
licată prudenţă, tînărul inginer român a desluşit de la început
că nu se poate amesteca într-o concurenţă în care e vorba de
doi francezi, la ei acasă ; el e totuşi străin, numai oaspete,
şi disputele dintre gazde nu-1 privesc, nu-1 pot privi pe el,
deşi face parte, e drept, din familia lor, a tehnicienilor, a
aviatorilor.
Personal, înclină pentru reuşita lui Bleriot, dar ăsta nu e
un gînd, ci numai un sentiment, rămas nemărturisit, o dorinţă
pentru sine, numai pentru sine.
Totuşi Latham i o luă înainte lui Bleriot.
Lat ham decolase bine ; pilotă avionul, un monoplan „An-
toinette" şi totul decurse normal, ireproşabil, pe deasupra so­
lului şi peste o parte a apei. Dar după ce străbătu şapte mile
pe deasupra Mării, motorul îl „lăsă“.
în această situaţie, pilotului nu-i rămase altă manevră de-
cît cea a amerizării, evitînd o prăbuşire, o angajare în pier­
dere de viteză, o intrare într-o vrie, în care epilogul ar fi
devenit clasic, termen consacrat mult mai tîrziu în lumea
aviaţiei, de regulile şi de întîmplările ce au urmat.
Dar nu, Latham n-avea să încerce o aterizare ; era doar
pe deasupra apei. Va încerca numai o amerizare, aşezarea
avionului pe luciul apei, pentru a pluti.
A făcut-o bine, destul de îndemînatic, eu un desăvîrşit
sînge rece şi cu o bună manevră tehnică, după toate precep­
tele instructive de mai tîrziu, atunci numai intuite de Lat­
ham : fireşte, împotriva vîntului, dar ţinînd seamă de fluxul
apei, negreşit, căruia împotrivindu-i-se, l-ar fi răsturnat, în-
ghiţindu-1.
Torpilorul care fusese trimis de marina militară pentru
a da eventuală asistenţă a avut ce pescui : l-a găsit pe Latham
călare pe avionul ce plutea, în tangajul mării, fumîndu-şi
liniştit ţigara, de parcă s-ar fi aflat într-un balansoar în gră­
dină, de parcă n-ar fi fost cu picioarele în apă, în apa mării
ce-i trecuse de genunchi.
Eşecul i-a dat curaj lui Bleriot. Făcuse o experienţă cu
prestigiul şi ambiţia lui Latham ; acum cunoştea detalii în plus
şi reuşita lui ar fi fost mai de preţuit, căci arăta acum lumii

128
şi Franţei întregi, că ceea ce nu gîndise Nelson, ceea ce nu
cutezase Napoleon şi ceea ce nu izbutise Latham, aviatorul,
i-a reuşit lui Bleriot.
S-a sfătuit din nou cu cunoscuţii săi, din cercai cărora
nu era ocolit nici Henri Coandă, pe care l-a consultat înde­
lung şi stăruitor, şi-a notat torul, tot oe-i recomandase. Şi
n-avea să uite, onest şi elegant, după victorie, căci lui îi fu­
sese hărăzită, că şi Coandă îl ajutase răspunzînd solicitărilor
sale. A rămas chiar legat de Coandă şi în anii ce-au urmat
episodului Mării Mînecii, pînă la sfîrşitul vieţii sale care n-a
atins bătrîneţile.
Condiţiile meteorologice au apărut favorabile la 25 iulie.
Acel 25 iulie 1909 avea să se înscrie în istorie : Bleriot
reuşi performanţa ; lui îi fu hărăzită satisfacţia primului zbor
interţări, legăturii aeriene de început, dintre Franţa şi An­
glia. întîiul zbor peste o mare devenise un vis împlinit.
Constructorul, pilotul, navigatorul aerian, patriotul fran­
cez, întruchipaţi toţi într-un singur om — Louis Bleriot —
au trăit clipe mari, meritat răspuns la strădaniile, la zbuciu­
mul său.
Pe celălalt ţărm, la Douvres, un conaţional, pare-ni-se pe
nume Fontaine, redactor la cotidianul parizian Le Matin, ple­
cat ou o săptămînă mai înainte pentru a-1 aştepta în fiecare
zi pe B'leriot, pentru a-şi scrie el, cel dintîi între ziarişti,
reportajul, imortalizînd astfel cea mai senzaţională ştire a
timpului, îl aştepta cu un mare fanion tricolor, pentru a-i
semnala conaţionalului său atingerea obiectivului visat : coasta
britanică, unde a făcut să fluture victorios, în cerul acelei
luminoase zi de iulie, roşul-albul-albastru' pavilionului
francez.
...Şi în noaptea ce-a urmat, de binemeritată odihnă pentru
Bleriot, între alţii care gîndeau la fericita întîmplare, doi erau
cei mai 'copleşiţi de bucurie : eroul ei, fireşte, că trecuse cu
bine marea încercare, că trăise, în cele 32 de minute ale zbo­
rului, împlinirea propriului său vis ce nu-i fusese hărăzit con­
curentului său Latham, şi Henri Coandă, pentru că desluşea
că omenirea începea să se obişnuiască cu înfăptuiri noi pe
cerul lumii, că visele prind totuşi viaţă, devenind fapte aievea
chiar şi în capricioasa aviaţie.

129
Henri Coandă lucra, nu-şi neglija studiile şi cercetările
pentru avionul ce-1 proiecta, continuîndu-şi preocupările de
constructor, acordîndu-le prioritate.

In pasul civilizaţiei, România n-avea să treacă nici ea


neobservată însemnătatea unei îndeletniciri care deschidea lumii
perspective măreţe, porţi spre marile orizonturi, către infinit...
Demobilizat din marina unde-şi făcuse stagiul de recrut
pe un bastiment dintr-o unitate a garnizoanei portuare de
la Pola, din faţa Triestului, un tînăr student al aşezămîntului
„Tehnische Hochschule din Miinchen", fiul unui ţăran român
din Transilvania, dintr-un sat de pe valea Mureşului, se anga­
jase în fabrica de automobile „Opel" din Ruschheim, cueerin-
du-i pe toţi cei ce lucrau ou el, prin ingeniozitatea şi iscusinţa
sa manuală, cu totul excepţională. Crease chiar un aeromodel
ce zbura foarte bine şi pe care încerca să-l realizeze în mă­
rime reală, ca să poată zbura el însuşi cu unealta ce-o făurea.
Fabricantul german s-a oferit să-l ajute, asigurîndu-i cele nece­
sare, după ce a văzut „micuţul" model ce zbura, dar punîn-
du-i condiţia ca exprimat la dimensiuni reale, aparatul să
devină proprietatea sa, ceea ce tînărul, care nu era altul decît
Aurel Vlaicu, refuză cu semeţie şi părăsi chiar Germania, deşi
avusese succese în fabrica „Opel", preferind să se înapoieze
la ai săi, în satul natal Binţinţi, din preajma Orăştiei, unde
trăise ca elev al liceului local b Nesusţinut decît de familie
şi de crezul său în propriile-i puteri — ca şi Henri Goandă,
la alt nivel şi cu alte posibilităţi, dar în aceeaşi ambianţă a
unei strânse legături de familie, a unei depline înţelegeri între
tată şi fiu, deşi Vlaicu îi expunea planuri şi-i vorbea despre
lucruri nemaiauzite de bătrînul ţăran care le pătrundea totuşi,
dacă nu detaliile, dar miezul, mai mult cu simţul inimii decît
cu gîndul creierului se mărturisea acest moş Dumitru Vlaicu,
Aurel, constructorul, a izbutit totuşi să înfăptuiască un pla­
nor, mîndreţe de zmeu după cum afirmau flăcăii satului din
lunca Mureşului.
Era în anul 1909 cînd s-a născut acest planor „A. Vlaicu
1909“ şi la lansarea lui, ca şi în toate celelalte încercări de
zbor ce-au urmat, au participat flăcăi, feciori şi ortaci din1
1 Liceul din Orăştie se numeşte azi „Aurel Vlaicu".

1.30
comună, ce trăgeau „gîndacul" — cum îi zicea Vlaiou plano­
rului său ; şi într-o zi, Vlaicu însuşi a adus cai, care minaţi
de călăreţii lor, au ridicat planorul de a reuşit să zboare pe
0 lungime de mai bine de o sută de metri.
în sat oamenii priveau cu mirare, unii chiar îngrijoraţi
la ceea ce se petrecea în şura Vlaicului şi acolo, pe izlazul
satului lor, atunci cînd Aurel, fiul lui Dumitru, îşi aducea
ciudata-i pasăre de pînză şi de lemn.
Toţi îi aflaseră povestea şi toţi ştiau de rosturile ce avea
să le împlinească Aurel, atunci cînd în mintea lui se vor fi
lămurit acele lucruri încă necunoscute pentru ca pasărea de
lemn să zboare singură, condusă doar de Aurel, de om.
Dacă oamenii satului nu se mirau că Aurel are asemenea
îndeletniciri, ca pe unul ce-1 ştiau că fusese dus la carte şi
umblase prin acele străinătăţi în care lumea face felurite lucruri
de n-au ajuns încă şi în satul lor, se lăsau cuprinşi însă de
adevărate accese de mînie atunci cînd trebuiau să-l judece pe
Dumitru Vlaicu, tatăl, care făcea lucruri nesăbuite : îşi ză-
logise pămîntul la bancă, în Sibiu, plătind dobînzi pe acele
împrumuturi pe care fiul, Aurel, le măcina cu încercările lui.
Este drept că bătrânii satului povesteau despre un alt să­
tean, vecin de comitat, tot de prin părţile udate de apele
Mureşului, un anume Ion Stoica de la Ormindea, din Ţara
Zarandului, care cu vreo douăzeci de ani mai înainte, aşa cum
1 se dusese vestea de-a ajuns şi pe la ei, în Binţinţi, încercase
şi el, ba chiar izbutise să facă păsări de zburau, păsări făurite
din lemn şi pînză.
Ultima era chiar, cu numai câţiva ani mai înainte, pe la
1901. Se vorbea atunci că făurise un zmeu cu care a încercat
chiar el să zboare, despre care tradiţia orală spune că l-ar fi
interesat şi pe Aurel, care s-ar fi dus să-l vadă şi să-l cântărească
şi el din ochi, în sat la Ormindea, să stea de vorbă cu acel
„badea Ion Stoica", constructor în felul lui, cu mijloacele lui
sărace, ca în orice începuturi.
Cert este că „maşinile" acestui Stoica nu erau la scară
reală, ci numai nişte aeromodele destul de arătoase totuşi, pe
care autorul lor reuşise să le facă să zboare, urmând ca atunci
cînd mijloacele l-ar fi înlesnit şi le va fi înfăptuit la dimen­
siuni mari, reale, pentru a permite şi omului să le „încalece",
să se avînte în înaltul cerului cu ele, acolo, sus, ca unul ce

131

9
nu se mulţumeşte cu cîte chipuri sînt pe pămînt, aici, jos, între
oamenii lui...
*
* *

în anul 1952, am vizitat şi noi Binţinţii, casa părintească


a lui Aurel Vlaicu şi pe urmaşii familiei sale.
Vizita urma unei întâmplări pe care am povestit-o în re­
portajul ce-1 publicasem în anul 1950, în revista „Aviaţia
Sportivă" 1 sub titlul Cînd un planor aterizează în satul lui
Aurel Vlaicu din care, reproducerea fragmentată, ne readuce
întîmplarea în actualitate :
...Soarele luneca uşor pe poteca asfinţitului, cînd oa­
menii prinşi în munca secerişului s-au îndemnat unii pe alţii
să privească la pasărea aceea uriaşă ce se tot rotea pe deasupra
ariilor Bârceanei din Valea Mureşului, căutînd parcă un loc
pe care să-şi încheie zborul...
«Aşa o fo’ făcut şi el, injineriu nost’ » se auzi o voce
printre lanurile pleşuvite de trecerea secerei.
...Asfinţitul a găsit pasărea de lemn pe păşunea de la
Bârceana, între Mureş şi satul Binţinţi, odihnind docil, ca un
telegar readus în stănoagă după un galop înspumat.
„...Soarele luneca uişor pe poteca asfinţitului, cînd oa-
spre păşunea Bârceanei luminiţele satului sclipeau în pîcla
nopţii ca nişte licurici dintr-o generaţie mai puţin jucăuşe,
făcînd, poate, singurele, legătura între restul omenirii şi pilotul
cu nava sa aeriană, adăpostiţi sub bolta de smoală.
Obosite parcă de umbletul lor milenar, stelele n-au mai
apărut să puncteze cerul şi în acea noapte, rămînînd zăvorite
în chiliile lor astrale, la odihnă.
Numai fulgerările aduceau, din depărtări, zvon de ploaie
şi din cînd în cînd rafale de vînt.
Dar la o nouă fulgerare, lingă planor, sosi un unchieş
urmat de un flăcăiandru, precedaţi în întuneric de lătratul
a doi cîini ciobăneşti.
Furtuna care s-a înteţit şi ploaia care a prins să biciuie
regiunea s-au transformat, mai curînd decît s-ar fi crezut,
într-un adevărat uragan cu rupere de nori.
1 Aviaţia Sportivă nr. 2, 1950.

132
Amintindu-şi lucruri învăţate cu aproape o jumătate de
veac înainte, unchieşul, care nu-şi mai putea găsi odihnă,
gîndînd că la Bârcaarea un aviator şi pasărea sa au, d^igur,
nevoie de ajutor, şi-a lăsat patul şi pe ai săi, şi însoţit de un
nepot, a venit peste câmpie, să facă de strajă la planor.
Şi unchieşul a fost de mare folos. Furtuna era în t o i ; cu
grijă, dar hotărît, el şi-a culcat trupul pe una din aripi,
înfruntând din plin bătaia ploii, dar oprind ca vijelia sa
răstoarne şi să distrugă planorul.
La celălalt capăt al planorului, nepotul, ia, un flăcăiaş
căruia abia peste vreo doi-trei ani vor prinde tuleiele să-i
mijească pe sub nas, ţinea şi el cît putea de aripă, în timp
ce sub ea, câinii udaţi şi speriaţi îşi căutau adăpost de furtună.
Vegheau, astfel, uniţi, de aripa venită din văzduh, la
soarta corăbiei aeriene...
...Şi aşa, la datorie pînă în zori, când plictisită să tot
scarmene ţinutul furtuna s-a domolit, unchieşul şi nepotul -său
au prins să înfiripe prima convorbire cu aviatorul, un tânăr
Valeriu Popovici.
Răscolit între interesul .pentru aviaţie şi datoria către
munca sa, unchieşul Ion Vlaicu, care nu e altiil decât fratele
şi cel mai fidel şi sîrguincios colaborator al marelui Vlaicu,
de la primele lui dibuiri pînă la înălţarea publică a zmeului
tras de caii prietenilor lui din copilărie, când nu erau cei ai
taichii Dumitru, a aşteptat să-şi termine ziua de seceriş, şi la
65 de ani, când la oraş „unii" se mulţumesc doar să depene
amintiri în jilţul bătrâneţii, el a pornit în beznă şi furtună
să ajute un drumeţ venit pe căile văzduhului, tocmai de la
Arad, de pe izlazul Mocrei.
Acum, ca şi cu aproape o jumătate de veac mai înainte,
Ion Vlaicu er.a la datorie, lîngă aviator şi pasărea sa.
—■ O unealtă de zbor îi lucru rar — ne-a lămurit mo­
şul, — şi omul de-o zboară nu-i ca tot omul, — ’îi faină făp­
tură, aşa că era musai să nu-i lăsăm în noapte.
După aproape o jumătate de secol, ucenicul celui ajuns
„maistoraş" şi-a făcut iar datoria faţă de aviaţie."

„Acest tânăr chipeş, elegant şi cu comportări distinse" cum


era privit şi apreciat Henri Coandă în Parisul acelor vremuri,
intră curînd într-un cerc monden unde avea să cunoască ,pe

133
viitoarea sa soţie, Marcelle Vinnay, fiica unui fabricant de
ciocolată parizian.
Circula chiar o glumă, în cercul prietenilor, apropiaţi :
„francezii mănîncă ciocolată Vinnay şi acesta l-a înghiţit pe
român", căci se considera, de drept, că Vinnay făcuse o
achiziţie.
O variantă a acestei butade pomenea... „că cel mai bun
produs al fabricantului de ciocolată Vinnay, e... ginerele său".
Henri Coandă îşi întemeiase un cămin, avea o familie ; Franţa
îi devenise şi formal ceea ce spiritual îi era de mult : o a
doua patrie.
îşi schimbase domiciliul şi îşi organizase cu puţine luni
înainte de mariaj, în rue Moulin Vert, exclusiv prin propriile
sale mijloace, un atelier în care putea să-şi desfăşoare munca
de creaţie, de studiu, metodic şi izolat de vîltoarea, de vuietul
Parisului în plină creştere urbanistică, mondenă. Lucra acum
la nivelul capacităţii sale inginereşti, la modul nevoilor lucrări­
lor sale ce evoluau.
La intervale, „domnul inginer Eiffel" ca şi celălalt mare
îndrumător al lui Henri Coandă, „domnul profesor Paul Pain-
leve“, continuau să-l primească pe român, care-i ţinea în
curent cu cercetările sale, cu mersul pregătirii avionului său
fără de elice, cărora le adresa întrebări şi cărora le răspundea şi
el la tot ceea ce aceştia se cuvenea să cunoască despre munca
şi observaţiile sale.
Viaţa lui Henri Coandă se desfăşura acum pe doua artere
principale, la fel de dragi lu i: familia şi cercetarea ştiinţifica ;
laboratorul, experienţele şi calculele sale.
Bleriot îl consulta continuu ; era o mină tehnică pentru
acesta, după oum obişnuia să-l răsfeţe „papa Bleriot" pe
Mico. De astă dată cerea relaţii despre România, unde fusese
invitat să zboare în public. Vestea l-a umplut de duioşie pe
Henri Coandă. Românii lui de la Bucureşti vor avea pe cer,
acolo, la ei acasă, un as al zborului, pe Louis Bleriot. Va fi o
adevărată lecţie de aviaţie, de zbor, pentru cei de acasă, iar
Louis Bleriot va cunoaşte şi el un lucru deosebit: sufletul şi
entuziasmul publicului românesc, care-1 va primi, era sigur,
copleşitor.

134
— Veni şi vremea ca avionul meu să ia contact cu pu­
blicul, cu critica, cu omenirea, povesteşte Henri Coandă amin-
tindu-şi de începuturile sale din anii Parisului.
I Aviaţia nu mai era un prunc în fa ş ă ; începea să umble
pe căile cerului şi-i batea bine drumurile...
La Paris se organiza cel de-al doilea salon internaţional
de aviaţie şi automobile, în care constructori din Franţa, din
Germania, din Anglia, din America, îşi prezentau lucrările.
Nu se mai dibuia ; se alesese un drum şi se mergea, cu
hotărîre, cu certitudinea stăpînirii legilor zborului" — relata
Henri Coandă celor de-acasă. El avea avionul gata ; gata de
prezentare, gata pentru zbor.
Domnul Painleve, experimentat şi binevoitor românului,
îl sfătuise ca în ambianţa salonului, a interesului pe care-1
stîrnea organizarea spre oare erau aţintite privirile oameni­
lor din tehnica universală, era doar vorba de automobile şi de
avioane, privirile industriaşilor, ale constructorilor propriu-
zis, ale oamenilor de finanţe care puteau asigura suportul
oricăror întreprinderi în materie, ale publicului, care dacă
nu avea vot deliberativ, avea totuşi puternice prerogative de
a crea atmosferă, de a face să circule opiniile în materie, ceea
ce cîntărea şi aceasta în aprecieri, îl sfătuise, anume, să pu­
blice ceva din studiile sale, din cercetări.
— De opinia maselor, să ai grijă, să ţii seamă, întotdea­
una, căci ea poate fi mai puternică, în unele împrejurări,
chiar decît avizul unor specialişti, decît opiniile vreunui sa­
vant, — l-a povăţuit profesorul de la Sorbona, în prezenţa
inginerului Eiffel.
Şi Henri Coandă, care pregătise un studiu din domeniul
muncii sale, l-a predat redacţiei revistei de mare prestigiu
ştiinţific : La Technique Aeronautique. Articolul s-a bucurat
curînd de lumina tiparului, în chiar numărul 7, din iulie 1910
(p. 297—305), anul Salonului.
A avut un ecou pozitiv, fiind primit favorabil în lumea
tehnică din Franţa, din Anglia, din Italia şi din Germania,
într-o ambianţa în care unora dintre specialişti nu li se mai
păreau visuri, elucubraţiile unui tinâr entuziast, toate acele
premise.
Concluziile experienţelor de pe platforma purtată în vi­
teză de locomotiva de pe linia Paris-Saint Quentin, aduceau
acum verificări concrete, indubitabile ; mijloacele puse specia­

135
liştilor la dispoziţie prin fotografierea undelor aeriene adu­
ceau iniţieri pentru unii, confirmări pentru cei versaţi, asupra
profilelor ce trebuie date pieselor destinate să compună un
aparat de zbor. Prin comparaţiile ce le folosea, Henri Coandă
afirma, justifi'cînd ştiinţific, fără să lase loc controverselor, de
ce, bunăoară, secţiunea unui montant de celulă de la avioanele
Voisin, Wright sau Farman, era rotundă în timp ce la aparatul
lui Henri Coandă era alungită, fuzelată, în „ tropforme“ ca
să folosim un termen uzitat în lumea de specialitate şi care
spus pe româneşte, înseamnă de forma picăturii de ploaie.
S-a deschis, în sfîrşit, Salonul. Expunea şi Henri Coandă,
se înţelege, avionul său fără elice. Erau acolo avioane din
multe ţări, exprimînd concepţii deosebite, metode de produc­
ţie variate şi multiple tipuri de tot ce au putut născoci, la acea
dată, constructorii angajaţi în acea cursă a creaţiei tehnice în
aviaţie.
Toate aceste concepţii şi produse aveau însă, acolo, la Sa­
lon, un singur grai : al tehnicii, şi un singur obiectiv : a! afir­
mării.
Intre alte aparate era şi „Columba" un avion cu elice,
realizarea unui alt român : Take Brumărescu, multilateral in­
ventator în domenii atît de variate că stîrnea nu numai admi­
raţie dar, uneori, şi accente groteşti. Acest avion avea să se
sfărîme într-o decolare la Cotroceni, un an mai tîrziu, zice-se
de către specialiştii vremii că nu din cauze de construcţie ne­
corespunzătoare, ci numai din nedibăcia pilotului, care nu-1
ştiuse manevra.
Spre deosebire de soarta machetei pe care Henri Coandă o
prezentase în anul 1907, la salonul-expoziţie de la Berlin, care
n-a atras atenţia specialiştilor şi mai puţin a publicului nefa­
miliarizat atunci cu problemele construcţiilor de avioane, la
Paris succesul a fost deplin, desăvîrşit; cei trei ani scurşi de la
salonul-expoziţie de la Berlin n-au fost simple 36 de lu n i; ei
păreau o eră. Lumea începuse să înţeleagă ce reprezintă avio­
nul pentru viitorul omenirii după cum ştia şi ce să aştepte de
la aviaţie; viteză, în primul rînd viteză.
Or, avionul lui Henri Coandă exprima viteza, viteza la
superlativ !
Tehnicienii erau atraşi pentru fundamentul ştiinţific al
creaţiei lui Henri Coandă, exponenţii cercurilor financiare pen­
tru perspectivele unor investiţii industriale uşor rentabilizate

136
într-un domeniu destinat unei hegemonii în construcţiile aero­
nautice, iar publicul, marele arbitru psihologic, masa vizitatori­
lor pentru ce reprezenta ca nou, original, ciudat chiar, acest
aparat cu totul altfel decît celelalte care odihneau, — păsări
docile, în standurile Salonului, cărora nu le lipsea, ca acestuia,
elicea.
Cum, tocmai elicea să le lipsească ? Păi, atunci, cum de
s-ar mai fi putut urni din Ioc, cum de-ar mai fi avut viaţă mo­
torul ?
Aparatul, un biplan, avea o linie aerodinamică, prefigu-
rînd suratele lui care aveau să facă apanajul producţiei indus­
triale aeronautice de peste trei ţi patru decenii în lume.
Lung de peste 12 metri, cu o deschidere a aripilor de mai
bine de 10 metri, avea o suprafaţă portantă de 32,70 m2 şi cîn-
tărea în linie de zbor puţin mai mult de patru sute kilograme.
Ceea ce făcea deliciul atenţiei specialiştilor, mîndria lor,
— puţini la număr atunci, dar competenţi — era profilul aripii,
pentru că un element nou intervenise faţă de toate celelalte
aripi de pînă atunci : în partea lor din faţă se afla fanta de
bord de atac ca rezultat al acelor trudnice studii făcute în la­
borator, pe terasele Turnului Eiffel şi pe platforma locomoti­
vei care gonea în plină noapte, cu 95 km/oră, pe linia Pari 5-
St. Quentin.
Fanta de bord de atac avea prerogative ho.tărîtoare în ce
privea sporirea portanţei la aterizare şi, în acelaşi timp, în
exercitarea controlului lateral în cazul în care ar fi intervenit
situaţii dificile cum ar fi fost, bunăoară, pierderea de viteză.
Dar avionul, plin de noutăţi în concepţie şi în ceea ce pri­
vea materialele folosite la construirea lui, prezenta încă o reve­
laţie : aripile erau construite cu două longeroane, iar nervurile
din lemn, acoperite în loc de pînză, pentru prima oară cu
contraplacaj bine netezit şi lăcuit, consacrînd astfel o formulă
nouă şi în acest sector al construcţiilor aeronautice ale vremii.
Henri Coandă era precursor şi în acest detaliu care afectează
multe din atributele unui avion, cum ar fi rezistenţa materia­
lului şi celelalte proprietăţi aerodinamice ale ansamblului apă­
ratului la care se cuvenea să se ţină în seamă şi de preţul de cost
propriu-zis, cît mai redus.
Forma transviersală a fuzelajului, ovală, învelişul Iui, tot
din placaj lăcuit, ca şi da aripi, se integra liniilor noi ale în­
tregii construcţii pe care Henri Coandă o adusese cu curajul şa

137
certitudinea omului care ştie ce vrea, acolo, la Salonul Inter­
naţional unde produsul minţii constructorilor din multe ţări,
rînduite în standuri, erau într-0 întrecere dîrză, deşi fără grai,
numai prin ceea ce reuşise să conceapă şi să exprime inventa­
torii şi constructorii vremii. în exteriorul carlingii, erau mon­
tate două volane destinate manevrării comenzilor avionului,
iar ampenajul era din patru planuri fixe, triunghiulare, prelun­
gite prin tot pe atîtea mobile şi tot triunghiulare.
Pînă şi manevrarea aparatului aducea simplificări care
surprindeau ; constructorul lor lăsase în dispozitivul de mane­
vră, de comandă a avionului, numai ceea ce socotise el că e
absolut necesar pentru conducerea avionului, pentru acţiona­
rea lui la sol sau în zbor, evitînd îngreunarea aparatului şi în
orice caz, sarcinile pilotului, menajîndu-i astfel cît mai mult
atenţia, efortul psihic şi implicit cel fizic.
Două roţi principale în faţă alcătuiau sistemul trenului de
aterizare, completat cu o patină montată între cele două roţi
şi una de coadă ce servea şi ca bechie. Roţile dispuneau de o
suspensie asigurată de resorturi de oţel.
Dar şi în domeniul plasării rezervoarelor de benzină şi lu-
brefiant avionul avea să aducă lucruri noi, necunoscute indus­
triei aeronautice pînă atunci, care uimeau publicul şi creau
probleme specialiştilor, celor în materie. Bunăoară, rezervoa­
rele erau montate chiar în aripă, în aripa superioară a avio­
nului. Ele erau dimensionate astfel ca să poată fi amplasate
tocmai la grosimea aripilor.
Şi, în sfîrşit, sistemul de propulsie a acestui nou, ciudat şi
nemaiîntîlnit aeroplan al vremurilor : motorul fără elice!
Motorul era un motor reactiv, după clasificarea de azi a
motoarelor reactive. Era montat în partea din faţă a avionului
şi se compunea dintr-un motor cu piston marca CLERG ET,
dezvoltînd o forţă de 50 cai putere. El acţiona asupra unui
compresor centrifugal cu o turaţie de 4000 rotaţii pe minut.
Aerul, absorbit de compresor şi expediat apoi în camera de
ardere semiinelară, unde se realiza arderea combustibilului
ajuns prin mijlocirea unor injectoare distribuite după profilul
camerei de ardere ; aci se producea procesul de ardere inerent.
Aprinderea combustibilului se făcea prin gazele de eşapament
ale motorului cu piston, care erau evacuate în camera de
ardere. Gazele de ardere şi cele de eşapament ale motorului

138
Clerget treceau apoi prin două ajutaje, dispuse de o parte şi
de alta a fuzelajului în aer, determinînd forţa de reacţie care
genera propulsia avionului.
Iată ce a conceput creierul acelui tînăr studios Henri
Coandă, la o etapă a vieţii sale între 20 şi 24 de ani, fără a
avea exemplul altora, fără să fi avut izvoare de documentare
şi surse de specializare, mijloacele vremii fiind dintre cele mai
sărace, limitate la epoca începuturilor, a dibuirilor, a încercă­
rilor în aviaţie.
Presa a primit elogios avionul lui Coandă, avionul cel fără
de elice. Printre altele, La Technique Aeronautique, prin însuşi
directorul său redacţional, colonelul Georges Epitalier, un pres­
tigios aviator din primele începuturi ale aviaţiei, consacră pro­
totipul prezentat de Henri Coandă drept revelaţia acelui Salon.
El scrie:
„...«Aeroplanul Coandă» este unul dintre rarele aparate
în care totul este nou, iar modul judicios şi raţional prin care
inventatorul său iese din făgaşele drumului bătătorit în această
direcţie pentru a înfrunta riscurile lucrului inedit, este un mo­
tiv destul de puternic spre a ne decide să examinăm cu atenţie
mijloacele pe care inventatorul le foloseşte în construcţia sa...
...Cea mai mare ingeniozitate creatoare domnul Coandă a
dovedit-o, desigur, în concepţia acestui propulsor. în lipsa în­
cercărilor definitive, care să îngăduie a preciza randamentul
aparatului nu putem spune întrucît acest sistem ar putea în­
locui elicea în propulsia aeriană"...
Studiindu-1 în standul de la cel de-al doilea Salon de la
Paris, avionul a fost astfel descris de către specialistul revistei
Zeitschirift fiir Flugtechnik und Motor Luţţtţahrt, publicaţie
cu largă circulaţie în lumea tehnică a vremii :
„...un biplan, care a trezit mult interes la Salonul Interna-
ţionrl de Aeronautică, a fost expus de dl. Coandă... Caracteris­
tica cea mai remarcabilă a biiplanului Coandă o constituie înlo­
cuirea elicei cu o elice-turbină. Avantajele acestei elice constau
în aceea că are un diametru mai mic şi că este complet închisă
într-un canal uşor conic, fiind astfel mai bine protejat decît o
o elice ordinară. Cercetările domnului Coandă au stabilit, în
plus, că eficacitatea elicei-turbină este mai mare decît a celor
mai perfecţionate elice actuale..."

139
Profesorul Paul Painleve a venit însoţit de unii dintre
colegii săi, figuri proeminente în ştiinţa Sorbonei, profesori
renumiţi în specialităţile în oare sînt citaţi în lumea întreagă,
alţii, mai tineri, dar valoraşi emuli, pătrunşi în acel cerc care
consacra nemuritorii Academiei, au cerut relaţii şi au prezen­
tat felicitări, calde aprecieri pentru constructor, pentru omul
care a gîndit un asemenea avion, destinat, în orice caz, viito­
rului, viitorului îndepărtat, cînd aviaţia va juca rolul ce i se
cuvine cu adevărat.
A venit şi bătrînul inginer Gustave Eiffel ; deşi cunoştea
avionul, aproape aşa cum îl cunoştea însuşi constructorul lui,
atît în faza de proiect, din sohiţele prezentate şi chiar din
timpul fabricării lui, apoi terminat, în forma de expunere de
la Salon. Autorul Turnului Eiffel a venit pentru a satisface un
firesc protocol în relaţiile cu Coandă, a venit pentru a vedea
şi celelalte construcţii de automobile şi de aviaţie, însuşi Salo­
nul, dar a venit pentru a-1 vedea pe Coandă, acolo, între sto­
lul de păsări metalice, privindu-1 în strălucirea ce radia pe
figura sa, pe ţinuta sa zveltă, pe certitudinea cu care răspundea
întrebărilor curioşilor. Unii destul de interesaţi de maşina care
părea totuşi pentru neiniţiaţi, mai curînd produsul unei fan­
tezii aparţinînd literaturii fantastice...
Domnul Eiffel, bătrînul senior al construcţiilor măreţe, ţi­
nea să aibă avionul acela solitar, ca o faptă eroică, înfiptă, aco­
lo, într-un ceaslov de istorie veche.
în această ambianţă n-a pregetat să dea glas unor gînduri
ce-1 animau din chiar- clipa in care-1 cunoscuse pe acest tînăr
şi neastîmpărat inginer român, chiar de cînd i-a fost trimis
acest Henri Coandă de către căpitanul Ferber, care, e drept, şi
el priceput la avioane şi cunoscător la oameni, depistase în
Coandă un element deosebit, o valoare, un inventator de rasă,
un precursor al noului, al modemului, în acea aviaţie care nu
cunoscuse încă vechiul prin însăşi esenţa ei, prin specificul ce-1
practica, fiind chiar produsul inerent începutului.
— Păcat, băiete, că te-ai născut cu 30 de ani, dacă nu
chiar cu 50 de ani, prea devreme, cu mult prea devreme — îi
spuse Eiffel, exprimînd atunci un gînd care-1 stăpînea de cum
îl cunoscuse pe Coandă.
Inteligenţa omului găsise soluţie unei probleme ştiinţifice a
cărei dezlegare părea imposibilă pentru ceilalţi. Şi ea aparţinea
unui om tînăr, — unui român, acelui inginer Henri Coandă.

140
...Un singur om nu venise să-i vadă avionul, să-l vadă pe
Henri Coandă, acolo, la marea lui sărbătoare, la bucuria celor
din grupul apropiaţilor, al aviatorilor. Să-l felicite, fireşte, şi
să participe la biruinţa unei idei, la afirmarea aviaţiei, la con­
firmarea previziunilor în ceea ce priveşte omul şi avionul, avi­
aţia însăşi.
Lipsea tocmai căpitanul Ferber, bunul căpitan Ferber, mort
încă din septembrie 1909 cînd se prăbuşise cu avionul său de
care-şi legase pînă atunci speranţele. Căzuse într-un zbor în
lupta pentru a cuceri aerul, luptă căreia i-a dedicat totul şi
prin care numele său s-a înscris pe obeliscul eroilor aerului, ai
Franţei şi ai lumii, ca fiind al doilea pilot de avion cu motor,
mort în serviciul promovării aripilor franceze, al aviaţiei
mondiale 1.
— Da, „papa Ferber" n-a mai putut veni la Salon ! — a
afirmat Henri Coandă, lăsîndu-şi pleoapele, obosite parcă de
amintiri, zăbovind astfel, cu ochii închişi, cîteva clipe, ca un
pios şi meritat omagiu postum adus celui pomenit.

Moartea lui Monique, copiliţa care venise să împlinească


nădejdile părinteşti ale tinerei familii Marcelle şi Henri
Coandă, i-a zguduit pe soţi.
Un timp, Henri Coandă n-a putut lucra, părea descum­
pănit.
Tocmai în acea perioadă a cunoscut un inginer Bourdelle
şi prin acesta pe fratele lui, care nu era altul decît sculpto­
rul, marele Bourdelle, maestrul, artistul profesor la „Aeaidemie
Julien", consacrat în universalitate.
Pe Bourdelle îl interesa Henri Coandă, căci deşi românul
era diletant, dovedise că ştia mult şi în sculptura teoretică,
rod al trecerii sale prin şcoala germană a reliefului; i se mai
păruse că acest Coandă, un inginer care visează nişte foarte
ciudate tipuri de avion, după cum i-1 prezentase, fără răutate,
fratele său, este un artist. Un artist prin modul său de a gîndi,
de a rezolva, de a simţi...
îl mai preţuia Bourdelle pe acest inginer, pentru că deşi îl
simţea că e dotat, că ştie ce vrea în sculptură, nu afirma totuşi
1 întîia victimă : Lejhre, (7.IX.1909 — la Juvissy) a doua : cpt. ing.
Ferber, (22.IX. 1909 — la Boulogne).

141
că e artist, aşa după cum procedau cei mai mulţi dintre cei ce
se socoteau sculptori fără ca totuşi să fie.
Bourdelle preţuia clarviziunea lui Coandă în artă, şi deşi
el nu practica sculptura monumentală, nu profila dimensiunea,
îi aprecia românului două atribute : expresia lucrărilor şi mo­
numentalitatea reliefurilor sale, fără să le angajeze totuşi în
dimensiuni, într-o geometrie a proporţiilor ci numai prin con­
ţinut. Atributele se păstrau chiar cînd lucra statuete, figurine,
sau numai simple compoziţii în centimetri.
Inginerul Henri Coandă a binevoit să ne povestească în
acele prelungite convorbiri, agreabile şi de neuitat, cu care ne-a
cinstit şi pe care le-am putea numi, generic, convorbirile de-o
luna, preţioase amintiri din întîmplările lui, din relaţia directă
cu Bourdelle, cu Rodin, cu Brâncuşi, legat de ultimul printr-o
trainică prietenie.
Preocupările lui Bourdelle, suprasolicitat la catedră, în ac­
tivitatea sa de studiu şi de creaţie, în propriul său atelier,
l-au îndreptat pe Henri Coandă către Rodin. Şi din atracţie
pentru marele Rodin, pentru creaţia sa, dar şi din curiozi­
tate : să-l cunoască fizic, mai întâi, apoi în gîndire, în sculp­
tură, în viaţa de toate zilele, viaţa unui geniu.
— în atelierul lui Rodin, în lumea lui, am pătruns în alt
univers. Dorurile mele înăbuşite pentru sculptură rni-au rea­
părut ; au răbufnit ca un jet. Eram, poate că, mai pasionat
chiar decît intrasem în lumea lui Markusse, la Berlin. Atunci
mă cîştigase revelaţia, noul acelei lumi, copil aproape fiind,
venit direct de la Iaşi, din încorsetarea disciplinei unui liceu
militar cu paradoxurile lui regulamentare... Acum, la Rodin,
reînvia pasiunea sub impulsul valorii mediului, a măreţiei am­
fitrionului, a nevoii de calitate pe care mi-o desluşeam, căci
sculptura nu se adresează decît aparent ochiului, şi Rodin, în
nici un caz nu făurea pentru ochi. El gîndea în lut, făcea fi­
lozofie în relief.
Prieten, şi într-o măsură continuator al celebrului Jules
Dalou (sculptor francez căruia activitatea comunardă i-a
adus o condamnare la temniţă pe viaţă, de care a scăpat numai
fugind în Anglia, de unde a revenit, apoi, în 1879, protejat
de o amnistie), Auguste Rodin a trăit numai pentru arta sa
şi exclusiv prin ea.
Respins în trei rînduri de la „Academie des Beaux Arts“,
s-a refugiat în artizanat, continuîndu-şi creaţia prin conţinut,

142
fără să se poată bucura şi de haina înaltă a imunităţii acade­
mice, pe care ar fi avut tot dreptul s-o îmbrace.
Se consola, deşi stăruia în încercările sale de-a sparge ză-
poarele adversarilor — concurenţi ce nu-1 doreau în Aca­
demie — la gîndul şi cu argumentul comparativ şi persiflant,
că şi Moliere trăise amarul refuzului şi păgubit nu fusese el,
ci Comedia Franceză care-1 respinsese.
Relaţiile sale directe cu Ralzac, cu Victor Hugo, cu Car-
rier-Belleuse şi cu alţi mari oameni de creaţie ai Franţei, i-au
înlesnit lui Rodin să-şi afirme totuşi ideile în artă, chiar şi alt­
fel decît sub cupola înaltului areopag academic, să-şi impună
stilul, să-şi dăltuiască personalitatea.
Lucrul sub îndrumarea lui Rodin nu era u şo r; chiar dintre
cele mai dificile ; ca şi Francesco Goya, Rodin avea ciudăţenii,
capriciile omului care, subjugat de arta sa, nu-şi trăia viaţa
proprie decît în artă, prin aceasta.
— în atelier la Rodin — avea să reia FFenri Coandă,
amintirile sale — am făurit (fără să-i fi luat în prealabil fe­
tiţei mele Monique, masca mortuară, căci fugeam de acel
realism ce şabloniza), o infimă sculptură destinată micului
mormînt de la P assy : un cap de Christ, o lucrare inspirată de
chinul de moarte al fetiţei, de durerea mea de părinte în ne­
putinţa de a-mi ajuta copila.
O lucrare pe care familia Vinnay, în amintirea copilei
pierdute, o dăruise unei biserici fără pretenţii monumentale,
unul dintre acele lăcaşuri aşezate în calea drumeţilor, în care,
fără a fi îndemnaţi formal să intre, vin totuşi pelerini.
O biserică din Franţa, în care a fost aşezată fără pome­
nirea donatorului şi mai puţin a autorului, a făuritorului
acelei sculpturi, oferită numai pentru a fi dăruită. Un dar
umil pentru o biserică săracă, aşa, ca luminarea subţire, de
ceară galbenă, aprinsă lîngă icoană, de un cerşetor, din banii
cu care a fost miluit.
în peregrinările mele, străbătînd şi drumurile Franţei, am
ajuns, după ani şi ani, şi la Migne-Auxances, în preajma ace­
lei biserici, care prin aşezarea ei te cheamă mut, şi-apoi te
invită, tot fără de glas, să-i treci pragul, să zăboveşti între zi­
durile ei, sub cupola ei măreaţă tocmai prin simplitatea lă­
caşului.
Am privit şi eu ulteriorul, fireşte, cercetînd unele obiecte
ce-mi păreau de înaltă artă, preţioase şi sub raport artistic şi

143
sub cel al valorii materiale, obiecte provenite din daniile unor
enoriaşi înstăriţi, obţinute, la rîndul lor, din solicitări adre­
sate unor personalităţi pariziene, după cum mi-a lămurit, mai
tîrziu, parohul.
Zăbovind lîngă una din lucrări, am ascultat, ca un mur­
mur, ca un susur de apă, lămuririle preotului, care se apro­
piase de mine, pelerin anonim pentru el, din marea masă a
celor ce treceau, socotind util să-mi împărtăşească unele ex­
plicaţii : „ştiţi, Chrişti avem noi mulţi, în biserici, şi chiar în
dioceza noastră, pe pereţii interiori ca şi pe zidurile din afară,
unii pictaţi, alţii în reliefuri, dar pe acesta îl privesc oame­
nii cu mai mult interes, întîrzie în faţa lui, într-o contem­
plare prelungită, ca o rugă, îndemnaţi la reculegere. îl simt
cu ei, pornit parcă dintre ei, zăbovesc poate şi pentru a des­
luşi, şi-apoi, memorîndu-i expresia, s-o ia cu ei, aceşti dru­
meţi, pentru că, socot eu, are, într-adevăr, ceva deosebit. Cred
că redă — îmi continuă preotul — expresia unei gîndiri şi a
unei suferinţi sublime, a unui om care deşi moare îşi păstrează
totuşi spiritul, ideea de viaţă care dăinuie prin însăşi sufe­
rinţa lui. în faţa unor asemenea lucrări, oamenii devin parcă
mai buni“ — a încheiat parohul, al cărui glas căpăta, atunci,
în amurgul în care-mi vorbea, volute de orgă ce răsunau
parcă sub bolta lăcaşului în care asfinţitul juca în pastelari
aurii, de foc, eu reflexe violete, ca o liturghie oficiată undeva,
în depărtări straniu colorate.
— Şi nu ştim, nu ştie nimeni, nici cum a ajuns aici, în lă­
caşul nostru, aşezat de mîini pioase, într-o încadrare de flo­
ricele de cîmp, şi nici măcar cine-i este autor, sculptorul care
a dăruit sufletului şi ochiului oamenilor un asemenea exem­
plar, de bine ce, toţi cîţi ne trec pragul, francezi şi străini,
vizitatori cu alte graiuri, îl remarcă şi zăbovesc lîngă acest
cap de Christ, a socotit util să completeze amfitrionul meu, —
ne povestea inginerul Goandă.
Apoi, nici unul dintre noi, n-a mai vorbit, nimeni n-a mai
rostit vreun cuvînt, lăsînd liniştea înserării să cuprindă totul...
De atunci, de cîte ori sînt obosit — a continuat interlo­
cutorul nostru, — cînd simt nevoia unei evadări fizice pentru
a mă regăsi în liniştea adîncurilor mele, plec la Auxcances,
pentru a contempla acel cap de Ghrist, pur, suferind, cu ex­
presia neschimbată, şi-mi revăd astfel fetiţa, pe Monique, pe

144
patul de moarte, pe care mulţimea care priveşte Christul. 11-a
cunoscut-o niciodată, căci de la ea am luat expresia pe care
am transpus-o lucrării, de la ea, atunci, am desluşit suferinţa
chipului ce păstrează acea durere prin care se înalţă spiritul.
E lucrarea mea, rămasă eternităţii, pe care am făurit-o la
Rodin în atelier, sub îndrumarea spirituală a prezenţei sale
indirecte, în ambianţa acestui gigant al sculpturii, al relie­
fului, al gîndirii, căreia i-a dat formă, i-a dat glas prin
arta sa.
E un tonic !
Nu se poate vorbi însă despre Rodin, în universalitate,
fără să nu ne oprim şi la Brâncuşi.
încercăm doar o întrebare :
— Pe Brâncuşi l-aţi cunoscut oare şi personal, direct ?
— Brâncuşi a fost un om mare şi un artist genial. Cu
Brâncuşi am devenit curînd prieten, atras de arta sa, păstrat
de farmecul lui ca om. Un om bun, duios, un mare romantic,
dincolo de masca sa gravă, pierdută în desişul unei bărbi săl­
băticite, în afara gesturilor sale brusce, uneori rigide, chiar re­
tezate, prea puţin înţelese.
Dar nici nu trebuia să-l înţelegi pe Brâncuşi; era mai
simplu şi mai lesne să-l simţi ; Brâncuşi ţi se dăruia, devenea
cu adevărat al tău, integral, fără rezerve, pentru ca la rîn-
dul tău să rămîi lîngă el, ceva din făptura ta vie se păstra
acolo, definitiv şi fără de vrere, fără putinţă de plecare, în
atelierul său din Montpamasse, lîngă acel copil bun şi zbur­
dalnic în făptura sa, care era el, Brâncuşi.
Pe mine Brâncuşi m-a atras pentru că era sculptor şi pen­
tru că era rom ân; cîad a alflat că sînt oltean, s-a zburlit la
chip, înveselit de astă dată, pe toată aria figurii şi suprafaţa
bărbii, fără să-şi poara reţine voioşia, după firea lui care nu-i
ascundea nici chiar mînia atunci cînd se dezlănţuia, cu un :
— Ei, bată-te să te bată norocul, cum, măi, neică, eşti
de-al meu, sîntem olteni ? — căci la Brâncuşi, stranie coinci­
denţă, ca şi la tatăl meu, deşi doi oameni de cultură deose­
bită, de formate şi de temperamente şi educaţii cu totul di­
ferite, oltenia nu era considerată un regionalism, ci, de-a
dreptul naţionalitate. Atunci ne-am lămurit pe deplin.
Asta avea să fie poarta, acopeiită cu şiţă gorjană, olte­
nească, dar prin care valoarea lui Brâncuşi făcea să lucească

145

13
nestematele geniului, poarta unei trainice prietenii care ne-a
alăturat, apoi, definitiv, indiferent unde ne aşeza timpul, lu­
tul lui sau aripile mele fără elice, drum ce nu s-a mai destră­
mat niciodată, ori cît de absorbit eram eu în încercările ce le
făceam în lumea păsărilor mele metalice, oricît de afundat
era Brâncuşi în universul gîndurilor lui cu contur şi al „pa­
serii lui măiastre"...
Pentru că, să ştiţi — ne relevează inginerul Coandă —
sculptura lui nu era altceva, astfel după cum am putut des­
luşi şi învăţa de la acesta şi de 1a Rodin, nu era decât filo­
zofie exprimată în reliefuri, adâncită în lut şi gips, dăltuită
în piatră, în contururi fidele produsului său cerebral, o filo­
zofie pornită în lut şi finalizată în piatră, astfel după cum
era apoi dăruită omenirii, lăsată posterităţii...
L-am iubit pe Brâncuşi — continuă interlocutorul meu,
cu voce joasă de parcă şi-ar fi depănat amintirile pe corzi de
violoncel, nu prin cuvinte, în orice caz pornit din adîncul fi­
inţei sale, — l-am iubit pe Brâncuşi pentru că l-am înţeles,
l-am definit şi i-am putut preţui astfel substanţa, fiindcă era
ceea ce se numeşte, cu adevărat, un creator. El nu imita şi-apoi,
conştient sau fără de vrere, prin simplă inhibiţie, astfel după
cum greşesc neştiut chiar şi marii artişti rămaşi totuşi în isto­
ria omenirii, a artelor frumoase, pe Brâncuşi îl simţeai, iar el se
desluşea mai întîi pentru sine, chiar din materia primă.
E bine să ne înţelegem că atunci cînd spun materia primă,
desenul, lutul, rămîn pe planul următor la Brâncuşi, căci la
el materia primă e gînairea de unde porneşte marea lui
creaţie, autentic şi personal.
Vorbind despre Rodin trebuie să gîndesc la Brâncuşi ; la
mine, în conştiinţa mea, eu îi port pe cei doi indisolubil legaţi,
după cum, oprindiu-ne la Brâncuşi nu putem trece peste Rodin.
Am fost, ca şi Brâncuşi, elevul lui Rodin, ucenicul lui, la
acel Rodin care avea să intre în eternitate încă în viaţă fiind.
Rodin m-a primit în atelierul său, m-a considerat chiar ele­
vul lui dotat, şi probabil că aveam unele asemenea însuşiri,
căci altfel nu m-ar fi acceptat. Mai ales că nu venisem trimis
de nimeni, acreditat cumva de vreo mărime a zilei, ci călăuzit
numai de credinţa mea în frumos, de sculptura pe care o des­
luşeam eu atunci.
Odată atras de acest grai, la fel de frumos ca şi cel al teh-
nicei, tot pe atît de vast ca matematica, sculptura reprezenta

146
şi pentru mine o pasiune, şi de vreţi, chiar împlinirea unei vo­
caţii. Se considera că am talent şi înclinaţie, şi ceea ce nu era
de ignorat, că am ochi şi chiar mină, atribute şi organe ab­
solut necesare.
Am pornit la lucru cu acest titan pe care, nu numai atunci,
în începuturile mele, dar şi acum, cu experienţa ce-am acu­
mulat-o în mai bine de o jumătate de secol, îl înscriu pe
Rodin în aceeaşi geometrie uriaşă, gigantică, considerîndu-1
un soi de Michelangelo de e nevoie de un etalon de măsură­
toare comparativă artistică.
Ei bine, eu îl apreciez pe Brâncuşi al nostru, pentru cum a
gîndit şi pentru cum a cioplit această gîndire, după cum a
dăltuit-o în eternitate, într-o manieră proprie, proprie şi uni­
versală, mai dimensionat chiar decît Rodin, acel mare Rodin.
Şi pentru că tot ne aflăm la capitolul sculptură, şi deci
la Rodin şi la Brâncuşi, să amintesc că un discipol preţuit de
Rodin i-a fost un sculptor român, Ion Jalea, elev de-al lui
Bourdelle, acel subtil maestru de la „Academie Julien“ . Cu­
noştinţa mea cu Ion Jalea se leagă din acele vremuri şi-l admir
cu sinceritate pentru sculptura lui delicată, pentru ceea ce ne
oferă, după ce şi-a lăsat o mînă pe cîmpul de onoare, luptînd
ca ofiţer în primul război mondial.
— Din ce-aţi lucrat, personal, în sculptură, s-a păstrat
ceva, există oare undeva, în familie, la prieteni, în afară de
relieful de la Migne-Auxances ?
— Desigur, doar n-am lucrat aşa, ca să-mi treacă timpul,
tocmai timpul de care am dus lipsă toată viaţa m ea! Nu
v-am spus oare că sculptura e, înainte de toate, gîndire ?
Atunci, cum de socotiţi că mi-aş fi irosit timpul, gîndurile,
la moara deşertului, realizînd în tehnică şi în reliefuri fără să
existe, să rămînă ?
Am chiar lucrări publice, urmînd acelaşi destin al anoni­
matului, ca multe d i n t r e lucrările mele tehnice brevetate, fo­
losite pretutindeni în lume, în variate domenii, fără ca cei
care le folosesc să mai ştie nimic despre autorul lor, pentru că
invenţiile au intrat în patrimoniul public, ceea ce nu mă le­
zează de bine ce esenţialul e atins: trăieşte lucrarea şi folo­
seşte omenirii.
Experienţa de la Auxances este, pentru mine, categorică
şi o adaug, fireşte, altor întîmplări, altor situaţii cunoscute.
M-aţi întrebat despre lucrări, despre lucrările mele ?

147

io
inventait l’aviation â reaction
En 1910, Henri Coanda

O reproducere fotografică după o pagină din „Le Figaro Lifferaire


(Jeudi 5.V .1966), omagiindu-l pe savantul român
Is împlinirea vîrstei de 80 de ani
*9***#f S«& «♦'vym» mu-- <<»
m # i»v* h*c* v*v* m
rni&atm m m #* «v«<-
s#î». <ju«* şespdieg* d«n»im$s» c *« ecu»
mut»r e*> moms du tf£î»« he«»»«t da
P A ^ S $ NEW Y O «K p * .,
fsviira ts*«î#r i m transporte*
duoipue H*m * etm xm kg d a*k e«*
m m C'e-8* »r$ţ(m»im
« « sj ev*d*ot qm« «® g e o l o g a d *«e<ş»e
c&? <m*f# dame * * « w w s :
N e vo*t-o« jw»8 «w iv «m v m m%M ţm
m n m m . pirqm ttm d e m un* v ota m
sutomobde Qwt a sous «An ««p o t un
tna&W <*c 2C0 CV, vpifcim d«> p b w
ekm de 2 tonne*. pour m m n e m » î$B kg
komqw'an W tiM «u «. P*u* obîefw
200 CV. or, m eentertf» t f m m r**»«wm
’ hem wjye d » 20 8 24 % . cest-d ’ d e e w e
teseen c* que l o r brute correepcnd â
îa consommation d e i'ţwygene d * i'm
nmmxs>r<t iNiOOOO bommes powr vtvre
#tţ tr&v&dier. ea d'sutms terme* qw«
100 uodures de t e g * « r * s&seeiHwa fequt
v«I«n j de fonygdne ftec«8&8*m 8 un mf-
l>or> d'twwmea- oo est consterue E? pour-
tam. c e jt ce qu« f « e constate joumat-
iefoent...

Un morcaaw d e m «i& } f e r r ta » * *
«Ntvaat « n fi} <& cahm?
Pa;;; tepoixift -■» un besotn dsutourdhu*
qu'oA 8va«t pas pu prevoir SvanMwer. ©o
compromit peut-£»e c e qu'd serar? necea
: şatre d’avoir nprifS'OamaJf». et caia que!
q m h ts defir»ttvv<mnt. kt <**« • mut-
- ctre *. car da m noţfe m c' de de devers?
| «i;> peut e a v w de qucu set a fad demein ?
l avenir c e s t pas c e qut viea* #pr*s te
pfdsert», mal» ca qut ost cdfnpieMw»©nt
diHarer»! da îui Si, 4 y a amnroe d «ii*
e&cies. qoetqu urt avaiţ d»f <fu en dapia
ua morcesu d e m&si fe'-rey* davant
un hi de cytyre <w pOofrart actaner des
vtfies m ttifQ s, <at»e topfnef dea roactonea. i
d^piacer d e» vdhtcutea. «te., pn I apratt
SEULS AEROPLANE© ttsiie «u moina de fpu, ei p o r ta n t ur»:

san s Heuees s-ecin apces, too» cete aiatt ••aaî*sti' m i


f«t ia fee - Eiactrxzw* .
Pe/sonne f « paut faaiîemant vptr i'evem r.;
car opus avenţons â racuion». un p «p
îom ine un rameu? dana ufte barpue Noua
voypa* ia paaee, mats *l nous ea* <nxm>s
atbie. ecn»eiSement d e vptr i'aventf Ălora
i ti f»u t i'tmapmer.
Meosteur de BOURBO?4-8USSET
q m te v«tiu supreme, c e a i Itmegmaiton ;
con porni le reu da>egia dea »magae m*»e
c eiîe dieponfbiida de i'espr»t qu> «sf^ae-
: de ae i*«sser eofemrer dar,a des cadrea
qu* Cpn»«dic« que fier» n '«*t şamats atUmt
ai que roui peui tcujoufs bire ranus tn i
quesiron
Ou» d tt' r imagioef • m - iNVENTEft -. i
i ’& i m P » 8 a'aatâdar a p ou fa«;vr« ur»#»ja- i
atent l ame!»o<8!to« de c e qwi ea.ate na»ia?
p on »«r *> paaatbla ■> autre z b » m ♦ i.e i
! '$K*x>on «ur Ies <«ns m â*M » « a *t»e
*&50tuffw»ftt separae dr- ie con»«<MMn<.'-
a*ac»e dea choaea conn^es <h> das
moyena pcaadjrtas. m«»8 dott en pf.ncţpc
amvar a »e detacner d e «pute t»C*mo
CfSti©
Ou moment que r*eu8 « awms pas c - r :
treuvd de tnoyao <f« re«ii«*»» :
tatipn ppwr m>u» m#irdemf ar-
df*rt $teut i**e cherch*- da"«- »...........

Detaliu din acelaşi articol. De remarcai afişul primului avion tară elice
în afară de cele din perioada Berlinului şi de cea de la
Auxances, am două lucrări la care ţin mult şi care dăinuie
peste această jumătate de veac, lucrări din începuturile mele
în sculptură. Amîndouă se găsesc la Iaşi. Una e prin preajma
Galatei, o decoraţie pe care atunci n-am numit-o în nici un
fel, dar căreia azi i-aş spune fluturaşi decorativi cu care am
înfrumuseţat, în ghirlandă, pereţii casei unor cunoscuţi, — au
trecut 63 de ani de atunci ! — lucrată în anii Liceului Mi­
litar ; cealaltă, o decoraţie în bois-beton, o butaforie de un
gen nou, atît prin compoziţia materialului cît şi prin linia
ornamentală pe care i-am imprimat-o, somptuoasă şi într-o
geometrie de mari proporţii, dotează Palatul Culturii, despre
care am aflat, acum, că e decretat monument istoric. Con­
struit în anul 1921, de către acel arhitect de mare format în
zidiri şi în conţinut artistic, care a fost Berindey, bietul Be-
rindey, doborît de un infarct sau de o insolaţie, pe plaja Efo­
riei, cînd se odihnea şi el într-o scurtă vacanţă.

— Totul era senin şi predispus unui viguros optimism.


Drumul spre aşteptata, spre îndreptăţită împlinire îmi era
deschis şi se anunţa destul de bine organizat, netezit spre un
succes.
Nu trebuia decît ca aparatul făurit de mine, cel fără elice,
să fie prezentat în zbor, supus supremei sale încercări, con­
tactul cu văzduhul căruia îi era destinat, înfruntarea vîntu-
lui...
A venit şi acea zi.
într-o duminică ceţoasă dintr-un aspru decembrie, chiar
atunci, în anul succesului de la Salon, în 1910, transportat din
ajun la Issy Ies Moulineux, aparatul a fost pus pe linia de
zbor, adus la punct.
Pilot eram eu însumi, căci aşa se obişnuia pe atunci, însuşi
constructorul să-şi strunească pasărea, căci cine mai bine şi mai
înaintea lui, decît însuşi făuritorul aparatului, îi ştia rosturile,
îi cunoştea mecanismele şi gîndea manevrele pentru care era
făurită maşina.
Celor doi amici, Gabriel Voisin constructorul primelor avi­
oane franceze în serie, care a pus bazele industriei aeronuatice
din ţara sa, şi Breguet, ajuns şi el, mai tîrziu un mare producă­
tor în construcţiile aeronautice de pe piaţa mondială, care mă
însoţiseră acolo, la câmpul de la Issy Ies Moulineux, le-am spus,

150
cunoscînd şi ei că nu sînt pilot fi că nu zburasem încă nici­
odată, nici chiar ca simplu pasager : « Voi încerca să mă plimb
puţin pe teren».
Ceaţa se risipise şi un soare zgîrcit, de decembrie din
preajma Senei, aducea totuşi lumină.
Am început acest lucru, îşi continuă povestirea inginerul
Henri Coandă, luînd loc în mijlocul aparatului de zbor.
Am pornit motorul, dar vai, 'flăcările care ieşeau din amîn-
două părţile din cele două ajutaje de reacţie erau pe atît de
puternice încît temperatura o simţeam foarte tare.
M-am hotărît în acele momente dificile, să acopăr aceste
flăcări dedesubt şi pe deasupra cu două plăci de mică şi-apoi
am ieşit din nou pe teren.
...S-a petrecut, în acele momente ceva extraordinar. în
loc să iasă, de-a dreptul, direct, flăcările jeturilor au început
să se abată pe deasupra fuzelajului. Fuzelajul era de lemn, iar
eu mă aflam în mijlocul aparatului. Situaţia devenea dispe­
rată şi am fost cuprins de teamă ; de aceea am fost preocupat
să reduc flăcările, încetul cu încetul şi să le aduc înapoi, către
exteriorul fuzelajului.
Nu mi-am dat de fel seama ce se petrece în jurul meu.
Doar am ridicat capul şi am văzut că nu mai eram pe pă-
mînt. în acelaşi timp rnî-au apărut zidurile Parisului, da, Pa­
risul avea în acea vreme ziduri împrejmuitoare, zidurile Ce­
tăţii Paris, oare veneau cu viteză enormă asupra mea.
Şi-atunci, iar mi s-a făcut frică, încît cu gîndul numai la
salvarea mea, la evitarea unei coliziuni cu acele ziduri, la pre­
venirea catastrofei ce părea iminentă, am tras de minere, fă-
cînd practic ceea ce în teorie se numeşte «reducerea motorului».
Cu toate că am avut fante la bordul de atac, totuşi am pierdut
viteza şi am alunecat pe o aripă ; în contact cu solul, avionul
meu fără elice a avut acelaşi trist sfîrşit ca aparatul de di­
mensiuni reduse pe care-1 încercasem cîndva pe dealul Arsena­
lului din Bucureşti, pe povârnişul către strada Bateriilor; a
căzut şi a luat foc. Noroc că în acele timpuri carlinga nu era
capotată, iar eu n-am apucat să mă prind în vreo centură,
astfel că am fost proiectat afară. Aparatul, bineînţeles, a ars.
Iar eu am scăpat numai cu unele leziuni corporale şi cu frac­
turi la antebraţ.
Ei, dar avionul, aeel avion fără elice existase şi zburase.
Asta era esenţialul — totul !

151
De atunci, am străbătut în zbor pămîntul, în lungul şi de-a
latul lui, dar numai ca pasager. N-am mai încercat să pilotez
şi nici nu a fost necesar. îmi lipsea timpul, mereu insuficient
în toată viaţa mea, şi nici nu era util ca eu să pilotez, astfel
că făptaşul primului zbor cu reacţie în lume nu are brevet de
pilot.
în locul hîrtiei pînzate, cu parafe şi sigilii atestatoare, eu
am însă hrisovul autenticului, înscris fără slove, pe fundalul
cerului, parafat de fapte.
încă un capriciu al împrejurărilor, încă o dovadă că is­
toria nu se scrie chiar aşa, după cum o gîndesc şi ar vrea s-o
rostuiască oamenii, după rînduieli prezidate de logică şi de
firesc.

De atunci, nimeni n-a mai pomenit despre avionul cu re­


acţie, elicea rămînînd suverana zborului mecanic. Crîncenă
răzbunare. A trebuit să se aştepte 30 de ani pînă omenirea să
se dezmeticească, să înţeleagă ceea ce reprezintă aviaţia cu
reacţie. Da, tocmai acei 30 de ani proorociţi de inginerul Gus-
tave Eiffel, ca fiind prea devreme apăruţi în concepţia mea,
în calea omenirii !

Să închei pare capitolul primului zbor cu reacţie fără


să pomenesc de încă un epilog al acelei întîmplări, despre
încă o investiţie personală ce se leagă de acea încercare — con­
tinuă inginerul Henri Coandă.
Din copilărie cîntam la violoncel. Nu mă dovedisem un
vir.uos, dar stăpîneam destul de bine tehnica acestui unchi
al viorii şi cum urechea nu-mi lipsea, iar vîrsta tuturor entu-
ziasmelor îmi întreţinea pasiunea pentru orice făceam, educat
pe acel principiu «ce faci, să faci bine», cîntam destul de corect.
La Iaşi concertam în aula liceului, într-un quartet de
muzică de cameră. Anii petrecuţi apoi la Berlin, mi-au dez­
voltat capacitatea de muzicant şi, după cum, pare'-mLse, v-am
povestit, înlocuind un prieten muzicant profesionist, cîntasem
chiar într-un concert al orchestrei imperiale.
în adolescenţă, la Liceul Militar din Iaşi, violoncelul m-a
înaripat, iar în studenţie, printre străini, violoncelul îmi um­
plea dorurile de casă, de-ai mei, fiindunmi frate în acea lume
totuşi străină.

152
Aşadar, socoteam că a'juns la vîrsta cînd păstrate, obice­
iurile începuturilor îţi intră definitiv în viaţă, mă consideram
violoncelist, deplin şi definitiv.
Dar iată că accidentul din cel dintîi zbor cu avionul meu
cu reacţie, nu mi-a adus numai puternica emoţie a irosirii
unei mari încercări : avionul, mistuit de flăcări; nu mi-a adus
numai pagube materiale : pierdusem totul, şi totul însemna
ajutorul bănesc primit de la părintele meu, care la rîndu-i îmi
trimisese economiile sale, ale unei întregi familii, bani strînşi
lună cu lună, nu din venturi funciare, ci numai din solda de
militar şi din simbria de profesor...
în puternicul şoc fizic suportat de proiectarea mea din
carlinga avionului capotat şi-apoi mistuit, mi-am fracturat
antebraţul stîng ; fractura a afectat şi ligamente, articulaţia
dege.elor de la mîna stîngă fiind aproape complet compro­
misă, — în orice caz mişcările degetelor deveniseră limitate.
Cu antrebaţul stîng în gips, cu buzuîiarele goale, cu o
«poveste» în spinare, care-mi cocoşea moralul, şi care pe con­
structor nu-1 proteja de fel (nu o puteam purta lesne într-o
lume în oare concurenţa exploata orice detaliu), într-o lume
pe care te luptai s-o cucereşti, şi cu o experienţă greu plătită,
e drept, dar bogată, plină de învăţăminte, am apărut printre
ai mei, printre cei pe care-i aveam atunci, la Paris, rude şi pri­
eteni. Socoteam că voi fi încurajat, consolat, astfel după cum
se obişnuieşte în asemenea momente grele, dificile, aşa cum
mi-era necesar, după cum aşteptam.
— Nenorocitule, — mi s-a adresat cineva, — ţi-ai frînt
şi mîna, tocmai mîna stîngă cu care cîntai la violoncel. O,
Doamne, şi de-acum înainte n-ai să mai poţi cînta ! Dreapta
nu ţi-o puteai frînge ?
Nimic din ce pierdusem nu mai conta, nimic ; esenţialul
pentru cine-mi vorbea atunci cu accente de deznădejde în glas,
era că n-am să mai pot cînta la violoncel.
...Şi eu, bietul, care mă credeam întîi aviator şi construc­
tor, inventator şi realizator, şi numai în orele mele libere, cînd-
va, violoncelist...
Dar, într-adevăr, la violoncel nu am mai putut cînta ; ca
şi Gogu Georgescu, care, avînd o crampă la mîna stîngă şi-a
pierdut mobili atea articulaţiilor şi a trebuit să abandoneze
violoncelul pentru care se pregătise şi în care începuse să-şi
poată spună cuvîntul, a trebuit, oa un refugiu, să devină diri­

153
jor, dojana se dovedise întemeiată numai in ce priveşte fina­
lizarea : nu am mai putut folosi violoncelul drag sufletului
meu ; nu mai dispuneam de mîna stîngă după cum se cuve­
nea, după cum o cerea dificilul instrument muzical.
Nu am adăugat niciodată la bilanţul investiţiilor mele pen­
tru aviaţie — zborul cu reacţie — această contribuţie de preţ
pentru mine ; dar acum, după mai bine de o jumătate de secol,
puteţi afla cum în acea mohorîtă zi de decembrie 1910, pe
cîmpul de la Issy Ies Moulineux din preajma acelor ziduri ale
Parisului, pe care eu le vedeam alergînd înspăimîntător înspre
mine, se năştea zborul cu reacţie în lume, dar murea un vio­
loncelist într-o familie !...

Accidentul a avut şi o urmare bună, de pot numi astfel


dania, pe care în chip de consolare mi-a făcut-o un amic, un
apropiat în acele timpuri, acolo la Paris, înduioşat de pierde­
rile ce suferisem.
Am devenit posesorul celui dintîi toc rezervor, al străbu­
nului stiloului de azi, al cărui născocitor, după cum se ştie,
nu e altul decît Petrache Poenaru, care l-a făurit în anii lui
de studenţie la Paris.
Este o unealtă dintre cele mai ingenios construite : un tub
cu doi bureţi în interior, care, îmbibaţi cu cerneală, o păs­
trează astfel pînă la solicitarea digitală ; o simplă apăsare
determină cerneala să picure generos spre conducta ce-o poartă
spre peniţă... Pe cît de ingenios pe atît de simplu, — simplu
ca tot ce e ingenios, pozitiv şi practic.
Păstrez şi acum obiectul, cu consideraţia pe care trebuie
s-o avem, fiecare dintre noi, pentru orice lucru nou dăruit
oamenilor, pentru orice născocire, mare sau mică, genială sau
numai practică, revoluţionară sau curentă, cu evlavia pe care
o merită noul, pe care o impune începutul fără pildă...

Printr-un cunoscut am primit şi o «comandă» care mă


făcea inovator şi în Rusia, continuă convorbirea cu noi, in­
ginerul Goandă, cotrobăind, amuzat, prin scrinul amintirilor
pe care ni le împărtăşeşte generos.
Am fost prezentat marelui duce Cyril. Din convorbirile
cu acest beneficiar am desluşit că dorea o sanie, dar de o putere
motrică pe care numai sistemul meu turboreactor ar putea-o

154
asigura. Comanda propriu-zisă, nu-mi era mie dată, ci fabri­
cantului de tunuri Despujols.
Pe mine mă cunoscuse mai întîi prin avionul meu, expus
la Salonul din Paris ; aflîndu-se printre vizitatori, se oprise
la standul meu, cerînd explicaţii; atunci i-am fost prezentat
de cei din anturajul său între care se aflau şi acel fabricant
de tunuri Despujols. împreună cu mecanicul ce mă asista în
acea perioadă în lucrări, un anume Gregoire, şi care mă aju­
tase să-mi montez şi avionul, am făurit sania expusă, de ase­
menea la Salonul de automobile ce a urmat în Paris, după care
am predat-o beneficiarului. Astfel s-a născut şi întîia sanie
mecanică turbo-propulsată, ce se înscrie în catagrafiile inven­
ţiilor drept o invenţie românească, noi fiind precursori şi în
acest domeniu, cu peste o jumătate de veac, — înaintea altor
ţări producătoare de sănii mecanice cu propulsie turbo-reac-
toare.
Izbucnirea primului război mondial a stăvilit comanda pe
care Rusia de atunci proiecta s-o încredinţeze lui Despujols,
pentru o sanie mecanică în serie, cu care intenţiona să-şi doteze
armatele, organizînd unităţi motorizate.
Prin Bleriot, care evoluase, care nu mai era meşterul de
lămpi cu acetilenă, ci constructorul de avioane, industriaşul,
armatele, organizând unităţi motorizate.
Aparatul dispunea de două motoare «Gnome — Rhone»,
prevăzut cu o comandă diferenţială prin care antrenau o elice.
Aparatul era un monoplan cu aripă mediană şi construită de
asemenea în longeroane şi nervuri, în oţel, ca şi la primul
aparat conceput de mine. Rezervoarele la fel, erau montate în
aripi, în timp ce ompemajele erau în fluture, dispuse după mo­
delul „Grucii Sfîntului Andrei" de la răscrucile drumurilor de
şosea cu cele feroviare.
Pilotul Boutmy, prezentă în zbor noul aparat, concurînd
la concursurile aviaţiei şi intră cu el în competiţie împotriva
a numeroşi alţi constructori ; era vorba de concursurile mili­
tare de la Reims, unde obţinu un succes, categoric.
Bleriot, de astă dată devine fabricant în serie, după cum
am arătat, care exploata brevetul acestui avion făurit de mine,
primeşte noi comenzi ţi în anul 1911 e prezent la cel de-al

155
III-lea Salon Internaţional Aeronautic, cu avionul meu promo­
vat la Reims, căruia îi sînt aduse substanţiale îmbunătăţiri.
Conceput şi realizat de mine, avionul aduce lauri şi be­
neficii, înavuţiri pentru alţii, adică pentru cei ce se situaseră
pe ruta intermediară între adevăratul lui făuritor şi exploata­
torii ideii, dar oficialitatea cunoştea autorul, după cum el era
cunoscut şi lumii tehnice din Franţa şi de peste hotare, dincolo
de pavilionul comercial care flutura o glorie aparentă celor
care adunau cîştigurile, ce-i drept, cîştiguri ce le aparţineau,
erau ale lor, numai ale lor...

Cerul se învolburează.
Familia implică asigurarea mijloacelor de existenţă la un
nivel compatibil mediului, relaţiilor sociale, creîndu-i lui Hen­
ri Coandă servituţi cărora cu greu le poate face faţă fără o
muncă salariată, fără să intre el, direct şi operativ, în cercul
celor care în loc să facă creaţie ştiinţifică se mărgineau să fruc­
tifice în spirit comercial realizările tehnice ale altora.
Doamna Vinnay-mama, îşi exercită prerogativele de soacră
şi-i înstrăină atelierul lui Henri Coandă din rue Moulin Vert,
cel înjghebat de el prin mijloacele sale proprii, înainte de a-i
fi devenit fiu adoptiv ; îi sin: vîndute astfel — ca la falim ent!
— bancul cu scule, micul laborator ce-şi rînduise, materialul
disponibil şi motoarele agonisite, totul e vîndut fără remuşcări,
pentru a recupera unele împrumuturi pe care Mico le făcuse
neprevăzînd dezastrul eşecului de la Issy Ies Moulineux, scon-
tînd, desigur o valorificare a invenţiei sale pe care o prevedea
realizată apoi în serie industrială, în îndestulătoare condiţii
materiale.
Necazurile abundă.
Cerul rămîne mereu învolburat şi tot mai mult pentru
Henri Coandă.
Pentru o fire optimistă ca a lui Mico, adunate toate, aceste
necazuri ivite în scurtul interval al unui singur an, îl copleşesc
de-a binelea ; el trece printr-o criză psihică din care crede că
nu va ieşi curînd. Dar organismul lui robust, preţioasele ză­
căminte interioare ale fiinţei sale, îi ajută să refacă echilibrul.
E din nou sănătos şi dornic de muncă, din nou în lumea lui.
Va izbuti, trebuie doar să fie un victorios, acolo, în lumea
pentru moment numai de el înţeleasă a calculelor şi făuririi de

156
avioane, în realizarea unor maşini de zburat pe care omenirea
nu le are încă şi pe care le va folosi cîndva.
Dar, oare, cînd ?

Un prieten revenit din:r-o călătorie colonială, cunoscîndu-i


pasiunea pentru animale şi predilecţiile pentru dresaj, i-a adus
lui Mico, cu trei ani în urmă, o panteră.
Henri Coandă a instalat-o la atelier, şi-i amenajase chiar,
sus, pe plafonul încăperilor şi pe pereţi, vertical, un fel de
spaliere din lemn, ingenios studiate de el, pentru a permite
puiului de panteră, deşi domesticit, să nu-şi piardă mlădierea
şi să-şi facă salturile către care-1 împingea, prin atavism,
instinctul.
Lipsit de atelier, în urma celor petrecute în rue Moulin
Vert, inginerul Henri Coandă a trebuit să renunţe şi la pan­
teră : a donat-o Grădinii zoologice.
Evitase vreun circ, menajînd puiul de panteră împotriva
biciului şi a vîrfului de lance folosite de îmblînzitor.
Nu se putea duce nici s-o vadă închisă, prizonieră într-o
cuşcă, de după gratii, — îi venea greu fostului stăpîn. Primea
însă veşti despre ea ; era docilă şi-şi privea îngrijitorul cu in­
diferenţă.
D ar într-o zi, cedînd unui imbold mai puternic decît ra­
ţiunea, Henri Coandă s-a dus totuşi la Grădina zoologică. Era
mai bine de un an de la despărţirea lor.
Pantera avea acum patru ani şi parcă se mai împlinise.
A strigat-o pe nume. Mina a tresărit şi a făcut o săritură
pe care îngrijitorul nu i-o mai cunoscuse. S-a năpustit, nă­
prasnic, spre gratii, mai, mai să le doboare. Se dezlănţuise în
ea toată forţa atavică a străbunilor din junglă.
Cu stăruinţă şi demers pînă la veterinar şi la conducerea
Grădinii zoologice, i-a fost acordată lui Henri Coandă per­
misiunea de-a intra în cuşcă — adevărat act nesăbuit, conside­
rau cei de faţă. Oamenii înarmaţi vegheau printre zăbrele,
gata să riposteze, sHo împuşte, de-ar fi fost nevoie.
în lipsa fotoliului din laborator Henri Coandă s-a aşezat
pe o margine a patului de ciment destinat odihnei fiarelor,
într-un ungher al cuştii.

157
...Pantera a venit şi s-a întins felină, lingă fostul ei stăpîn,
care-i luă capul între mîini, o sărută pe frunte, o dezmierdă,
repetîndu-i continuu numele. Şi-a azvârlit apoi într-un colţ
pălăria şi mănuşile făcute ghem, şi fiara i le-a adus, gudu-
rîndiu-se, ca odinioară, la ora de plecare de acasă, de joacă cu
Mico-Stăpîmd
...Dar a venit din nou clipa despărţirii. Henri Coandă a
ieşit din cuşcă şi n-a cutezat să mai privească în urma sa.
L-au ajuns doar urletele Minei.
Din acea zi ea nu a mai atins nici mâncarea şi nici apa.
După douăzeci de zile, pantera a pierit, — „moartă prin
nenutriţie", consemna procesul-verbal al veterinarului, — în­
cheind încă o filă din bogata experienţă de viaţă a inginerului
Henri Coandă.
PE M ERID IAN U L BRISTO L

Un capitol din istoria aviaţiei mondiale scris


cu temeinice contribuţii româneşti

Se pare că oamenii de treabă au zeii lor, după cum avia­


torii îl au chiar pe starostele zeilor, de bine ce nu-şi uită pu­
pilii în momentele lor dificile, grele, de mare cumpănire.
— Cînd eram mai demoralizat, mai lipsit de resurse şi în
nevoie, în mare nevoie, într-un timp cînd mă aflam la o răs­
cruce, căci nu ştiam încotro să mă îndrept, ce să lucrez şi, mai
ales, unde, cui să mă adresez, iată că apare, ca picat cu ade­
vărat din cer, prezentîndu-se la locuinţa mea din Paris, un en­
glez, căpitanul Dickson, — ne spune inginerul Coandă.
Venea direct de la Bristol, şi pe atunci mare centru in­
dustrial al A ngliei; era anume trimis de sir George White,
care nu era altul decît administratorul-delegat, conducătorul
absolut al marilor uzine de avioane, care-mi ceru, fără multe
explicaţii şi argumente, cuviincios, dar cu laconismul inereni
britanicilor, să-l urmez într-o vizită la uzina din Bristol, în
Anglia.
Am dedus, fireşte, că e vorba de vreo propunere, una di.n-
trele cele pe care o aşteptam de mult de la industriaşii din
Franţa, dar în nici un caz de la Bristol, şi-l însoţi. Succesul
de la Reims, în construcţiile avioanelor militare şi avionul ex­
pus la cel de-al III-lea Salon aeronautic, nu puteau lăsa insen­
sibilă concurenţa, după cum nu se cuveneau umbrite de păţa­
nia de la Issy Ies Moulineux.
La Bristol, cu acelaşi laconism, curtenitor totuşi, sir George
White îmi ceru un raport despre viitorul aviaţiei în lume,

159
despre perspectivele construcţiei de avioane şi cum văd eu
realizat în concepţie proprie, acest viitor.
încerc o deziluzie ; venisem, crezînd că sînt solicitat pen­
tru o colaborare, pentru vreo comandă de proiecte ; n-aveam
oare destule diplome în buzunar şi o activitate care începuse
să fie cunoscută, mai ales englezilor, mai ales concurenţei en­
gleze, atunci de ce oare mai eram supus unei teze scrise, ce
rost mai avea acest extemporal, introducerea mea într-un co­
locviu de încercare ?
Oricum, raportul meu de douăzeci de pagini, întocmit şi re­
dactat pe nerăsuflate, conţinea întreaga problemă, utilă atît
aviaţiei militare cît şi celei civile, de transport comercial.
Sînt rugat apoi, cu toată deferenţa, să rămîn încă trei zile,
acolo, la Bristol, ca invitat al uzinelor, se-nţelege.
Se aştepta o avizare, căci chiar în ziua venirii mele la
Bristol, de îndată ce-a avut raportul meu, acelaşi căpitan
Dickson, care era, se pare, omul de încredere al conducerii
uzinelor, plecă la Londra, purtînd în valiza sa raportul, drept
document de mare interes.
în cea de-a patra zi, sir George White mă rugă să-l înso­
ţesc la Londra, unde i s-a solicitat să fiu prezentat unor fac­
tori dintre cei care au cuvîntul hotărîtor în bunul mers al uzi­
nelor Bristol.
Desluşesc, deci, unde a ajuns raportul meu, de ce, anume,
era necesar : pentru prezentarea problemei, de care depindea
aprobarea dezvoltării uzinelor de la Bristol, pentru cunoaşte­
rea capacităţii mele, a modului meu de gîndire şi a orientării
mele în perspectivă, de către cei ce-aveau să hotărască „ lu­
cruri mari pentru B r i s t o l pentru aviaţia Angliei şi, implicit,
şi pentru industria aeronautică în cadrul expansiunii ei inter­
naţionale.
Aşadar, în doi, pornim de la Bristol la Londra, sir George
White şi cu mine, relatează inginerul Henri Coandă. E îesn -
de închipuit cum ne înţelegeam îin probleme pe cît de impor­
tante pe atît de discrete, frizînd chiar secretul, de hine ce eu
nu vorbeam engleza, iar sir George White nu cunoştea limba
franceză.
Sir George White s-a înapoiat la Bristol cu un credit pen­
tru uzine ; un credit de mari proporţii : un sfert de milion de
lire sterline — sumă fabuloasă în acele vremuri — credit ob­
ţinut din partea Băncii Angliei* şi cu o propunere directă pen-

160
tru mine : să accept conducerea tehnică, angajat în postul de
director tehnic al uzinelor Bristol, salariat lunar.
Bucuria mea era mare. într-adevăr, trăiam a opta minune
a lumii. Ba nu, cea de-a noua minune a lumii, pentru că pe
cea de a opta o consideram a fi avionul fără elice, creaţia mea
la care nu renunţasem, căci nu fusese şters de pe harta împre­
jurimilor pariziene acel cîmp de la Issy Ies Moulineux cu zi­
durile Parisului, acele ziduri care înaintaseră ele spre mine,
înspăimântător.
La Bristol, la mica şi sobra recepţie ce s-a dat în cinstea
instalării mele, sir George White a rostit o scurtă alocuţiune,
limitîndu-se doar la o frază, atît cît a socotit el că e necesar
ca lucrurile să fie lămurite de la început şi că nu trebuie să-i
dea 'de lucru traducătorului, cu texte prelungite :
— Ai să faci aviaţie ca toată lumea. Să nu pui însă tur­
bine, ci să pui elice, ca toată lumea.
Laconic, chiar pentru zgîrcenia limbajului britanic, dar,
evident, atît cît era necesar şi repetîndu-şi ca toată lumea, de
teama excentricului inginer român adus de Ia Paris.
Oamenii îmi cunoşteau predilecţiile şi păţaniile ; totodată
ei aşteptau, atunci, de la mine, avioane, numai avioane, pen­
tru moment avioane obişnuite... normale, numai pentru acele
timpuri, nu străpungînd opacitatea viitorului... Avioane pentru
a fi făurite în serie şi vîndute cu cîştig.

Era angajat la Bristol; şi Henri Coandă revine în Paris


unde lichidează apartamentul familiei din rue Mercedes, şi în­
soţit de soţia sa se instalează la Bristol.
împlinise vîrsta de 25 de ani şi e deja consacrat într-un
post după care rîvnesc alţii chiar şi la 50 de ani, post etern
solicitat.
Dar Henri Coandă va izbuti : e un om capabil, cu o pre­
gătire care o depăşeşte pe a tuturor inginerilor din Bristol, un
om deosebit. încă la 24 de ani guvernul francez îi atribuise
o mare distincţie : „Officier d’Academie" (Palmele Academice)
cu menţiunea „pentru servicii aduse aviaţiei“ .
Revista Aerophile din noiembrie 1910, se ocupă elogios de
inginerul Henri Coandă, la vîrsta la care alţii, de-o seamă cu
el, abia îşi încheie ciclul studiilor superioare, îşi fac speciali­
tatea şi-şi caută o orientare şi un plasament.

161

n — D in nou acasă — V. F ir o iu
La Bristol, patronul plăteşte bine, dar cere lucruri mari.
Are în vedere că e vorba de creierul, de experienţa şi de
puterea de creaţie a unui inginer de formatul lui Henri Coandă,
devenit aproape etalon în industria aeronautică a vremii şi i
se dau mari şi multiple sarcini.
Numele lui Henri Coandă începe să circule cu rezonanţe
internaţionale şi devine, pentru specialişti, un fel de „marcă
de fabrică", de efigie.
Anglia are nevoie de dotaţie pentru unităţile sale militare,
uzinele ei vor să facă export şi patronii lor să cîştige bani, biani
mulţi, tot mai mulţi.
Creierul Coandă e solicitat continuu, din plin ; el nu cu­
noaşte odihnă, n-are voie să aibă pauze.
La început se lasă antrenat; îl amuză chiar.
Dar cu timpul desluşeşte că munca lui îl dezumanizează ;
trebuie să elaboreze, să îndrumeze în acelaşi timp, să contro­
leze, fireşte, căci cine mai bine ca dînsul poate verifica dacă
s-a aplicat în totul programul făurit chiar de el, şi cine poate
propune noi prototipuri, forme noi de producţie, chiar în or­
ganizarea internă a uzinei, în plină dezvoltare, decît el, Henri
Coandă ? E doar directorul tehnic al uzinelor, post ce spune
totul prin însăşi titulatura lui.
A ascultat, atunci, discursul patronului şi l-a m em orat;
îl ştie reproduce chiar, aşa după cum a păstrat în memorie
Peneş Curcanul şi Umbra lui Mircea la Cozia din anii copi­
lăriei. Formula viabilă în uzină : „ totul mult şi bine, dar...
normal, normal şi... mai ales, ca toată lumea. Cu elice, numai
cu elice ! “
Acum se anunţă concursuri militare de aviaţie, ca cele,, odi­
nioară, la R eim s; de astă dată însă în Anglia, la Salysbury.
Uzinele Bristol vor trebui să fie şi ele prezente la startul com-
petiţional, vor trebui să prezinte avioane noi şi, fireşte, să se
claseze în primele locuri. Primele între primele. Dar oare cu
ce ? In primul rînd cu avionul cel nou, făurit de inginerul
Coandă, directorul tehnic al uzinelor. N -a fost el, oare, numit
tocmai pentru a făuri avioane deosebite şi n-a primit uzina
ace] fabulos credit de la Banca Angliei, tocmai pentru con­
strucţia de avoane, de modele noi şi o calitate superioară,
excepţională ?
Dar la uzinele Bristol treburile nu merg strălucit, şi — ce
ghinion ! — tocmai în acea perioadă premergătoare concursu­

162
rilor de aviaţie. E necesară o prealabilă reorganizare, apoi,
plasarea oamenilor la locurile lor, ca numai după aceea să se
pornească în procese noi de fabricaţie.
Problema e discutată de Henri Ooandă cu acel sir George
White şi cu ceilalţi factori din conducerea uzinelor, direct,
deschis, cu curaj şi competenţă. „Prea sînt multe moaşe, aici,
la Bristol". Şi el ştie o zicală, încă de pe ciad era elev, la
Bucureşti, despre soarta copilului cu multe moaşe... Le-o spune
englezilor.
Avionul, un prototip cu elice, sa-înţelege, întruneşte mul­
tiple calităţi : e bine gîndit, fidel exprimat şi riguros executat.
Sînt aleşi, apoi, piloţi, dintre cei mai iscusiţi, dintre cei mai
temerari, dintre cei mai prestigioşi. La experienţa lor se adaugă
interesul, sentimentul lor patriotic de a promova un nou avion
al industriei engleze. Doi piloţi la nivelul ridicat al potenţia­
lului avionului, Pixton şi Busteed cîştigă cursa ex-aequo. E un
mare succes la Londra ; Bristolul întreg e în sărbătoare.
Oneşti, patronii Bristolului ţin să-i releve lui Coandă me­
ritele de constructor şi înmatriculează avionul drept „Brisfol-
Coandă", purtînd astfel în lume numele fabricii producătoare
şi al constructorului care l-a conceput. O simbioză de mare
prestigiu pentru inginerul român, de înaltă satisfacţie pentru
ţara lui.
Astfel s-a născut avionul „Bristol-Coandă" ce se înscrie
în începuturile construcţiilor de avioane din întreaga lume, din
chiar începuturile istoriei aviaţiei universale.
Henri Coandă începe să-şi impună personalitatea tehnică ; i
se recunosc calităţi şi merite. E în plină desfăşurare a muncii
sale de creaţie, a muncii sale de conducere, a muncii sale de
inginer, în toată complexitatea meşteşugului, a unui meşteşug
greu şi de mare răspundere.
Dar simultan cu activitatea lui industrială, Henri Coandă
nu va neglija cercetarea, studiile sale în toate domeniile în care
poate aduce noul în tehnica aeronautică, noul care-1 atrage şi-l
pasionează. El nu a visat să devină fabricant, industriaş, ci
numai creator în ştiinţă, să conceapă ceea ce va da altora să
exprime, să fabrice.
Uzinele Bristol fructifică din plin creditul acordat de Banca
Angliei; avioanele „Bristol-Coandă" devin soliditate pentru
dotarea aviaţiilor armatelor din multe state. Cîmpul de zbor
de la Amersbury, care împlineşte funcţii de aerodrom uzinal,

163

ii*
e acum un amalgam de uniforme militare din mai multe ţări.
Sînt ofiţeri trimişi în delegaţie pentru a prelua avioanele achi­
ziţionate, pentru a-şi face instructajul de piloţi, pentru a le
recepţiona în zbor şi să se adapteze folosirii lor în văzduh.
Dintre români sînt de aflat trei zburători, trei ofiţeri : că­
pitanul Andrei Popoviei, locotenentul Constantin Beroniade,
sublocotenentul Alexandru Cantacuzino, trimişi de statul ma­
jor al armatei române să piloteze avioanele „Bristol-Coandă".
ca reveniţi apoi în ţară, să formeze ei piloţi în materie, pe
aceste avioane.
în .plină glorie a avionului „Bristol-Coandă", cînd mai toate
statele cu aviaţii îl introduseseră în serviciu, se produce o ca­
tastrofă : un aparat , ,B risto 1-Coandă“ , pilotat de un englez.,
Gordon, pilot cu verificate posibilităţi, pierde o aripă în plin
zbor. S-a desprins de fuzelaj, de trupul avionului.
Mai mult decît penibil, detaliul devine grav. O adevărată
catastrofă pentru o uzină producătoare ; un asemenea episod
e privit cu mare seriozitate şi în zilele noastre, căci el poate
defini două supoziţii : greşeală de construcţie sau lipsa de re­
zistenţă a materialului. Ambele, îşi fiecare dintre ele, comipro1-
miţătoare pentru avion, pentru constructorul lor.
Nici un pilot nu mai cuteza să decoleze la bordul unui
avion „Bri'stol-Coandă".
Situaţia devenea de-a dreptul dezastruoasă.
Dar iată că din mulţimea piloţilor străini, se desprinde to­
tuşi unul, unul singur ; e un român : căpitanul Andrei Po­
poviei, fostul şef de grupă al inginerului Henri Goandă la
Liceul Militar de la Iaşi, care-şi afirmă încrederea în avion,
în constructor şi în uzina producătoare, şi care se oferă ast­
fel să zboare oricare dintre avioanele de serie, cu riscul vieţii
sale. Fusese cavalerist şi trecuse în aviaţie. Supune aparatul la
toate încercările caietului de sarcini, îl zboară efectuînd toate
evoluţiile — zboruri verticale şi orizontale, şi rezultatele ob­
ţinute sînt identice : „ avion bun de zbor“ .
Gestul românului nu rămîne fără ecou ; mereu alţii, dintre
străini, mereu alţii dintre englezi, prind curaj şi încredere în
avion, trec la zborul acestui aparat şi-i ratifică astfel calită­
ţile, in'firmînd incidentul.
La Bristol e din nou sărbătoare !

164
în ţară, în acest timp, aviaţia română se afirmă ; printre
românii care-şi trec brevetul de pilot-aviator, la şcoala ce se
înfiinţase la Chitila, se numără doi ofiţeri : Ştefan Protopo-
pescu şi Gheorghe Negrescu, primul decedat în anul 1929 în
urma unei congestii cerebrale, celălalt ajuns general-inginer şi
unul dintre conducătorii tehnici ai aviaţiei militare, azi octo­
genar, decanul de vîrstă al aviatorilor noştri.
Cerul ipare şi el mirat de cîte se petrec în văzduhul Bucu­
reştilor ; mereu noi avioane şi tot mai mulţi piloţi.
Louis Bleriot, folosind popularitatea de care se bucura în
lume şi simpatiile cîştigate la Bucureşti, începe să devină furni­
zor al armatei române, vînziîndu-i avioanele fabricate de el.
în toiul acestei activităţi, un locotenent, Gheorghe Ga-
randa se prăbuşeşte Intr-un accident de avion, în anul 1912,
deschizînd astfel lista românească a eroilor aerului. Dar zbo­
rurile continuă şi cei pentru care aviaţia era un nobil scop nu-şi
întrerup drumul pe care au pornit.
Cu un an mai devreme luase fiinţă oficial aviaţia militară,
autemtificîndu-se astfel rosturile ei însemnate.
Aurel Vlaieu nu mai lucra în şura şi pe izlazul de la Bin-
ţinţi ; moş Dumitru, tatăl său, nu mai avea ee zălogi la băn­
cile din Sibiu.
Sprijinit de guvernul ţării, la recomandarea şi stăruinţa per­
sonală a lui Spiru Haret, Vlaieu trecuse munţii şi lucra acum la
Arsenalul Armatei din Bucureşti, înălţînd în văz.duh maşinile
făurite, „Vlaieu 1“ şi „Vlaieu I I “ , la Bucureşti şi la toate mi­
tingurile pe care Ie organiza în Ardeal. La Blaj, unde se sărbă­
torea jubileul societăţii „Astra“, Vlaieu zboară în faţa acelei
mulţimi adunate pe Gîmpul Libertăţii, într-un adevărat triumf
al românismului, într-o înălţătoare adunare patriotică, făcînd să
vibreze mulţimile celor de dincolo de munţi.
Dar Aurel Vlaiou a concurat şi la Aspern, pe aerodromul
Vienei, în anul 1912, la un concurs internaţional în care a ob­
ţinut premii clasîndu-se în frunte şi a stîmit surprindere şi ad­
miraţie pentru aparatul făurit de el, pentru iscusinţa cu care-1
pilota.
Toate acestea nu l-au lăsat impasibil pe Henri Coandă. El
trăia emoţiile succesului românului, şi a făcut să-i parvină aces­
tuia, chiar acolo, printre străinii de la Viena, un semn al pre­
zenţei sale alături de ardelean, lîngă constructorul şi zburătorul
elogiat de multe centre din Europa.

165
...Dar accidentul de la Amersbury avea să aibă şi în ţară
ecou penibil; introdus in serviciul armatei, şi cum era în
preajma campaniei războiului balcanic, utilizarea avionului
„Bristol-Goandă" naşte controverse ; pentru înlăturarea lor
pilotul Ştefan Protopopescu realizează zboruri în faţa oficia­
lităţilor sceptice, ba şi pe deasupra Bucureştilor, pentru a do­
vedi şi publicului că avionul „Bristol-Coandă" e apt pentru
serviciu, e o realitate în văzduh.
Nici un aparat din acestea cu care a fost dotată armata
română nu a suferit vreun accident, vreun incident în zbor. în
campania din Bulgaria, în acel scurt război balcanic de la 1913,
avioanele ,,Bristol-Coandă“ au zburat încadrate în operaţiuni,
în acest fel, armata română a devenit prima în lume care a fo­
losit avionul în operaţiuni de război.

Inginerul Henri Coandă ştia că în aviaţie noul trebuie să-şi


ocupe continuu primul loc, că mîine trebuie să înlocuiască pre­
zentul, care să rămînă veşnic ieri...
De aceea, în însăşi interesul uzinelor a căror conducere teh­
nică o avea, Hţnri Coandă întreprinde studii pe linia unor
preocupări mai vechi.
De asemenea, Henri Coandă face, acolo, la Bristol, încer­
cări cunoscute sub denumirea de „ probe s t a t i c e controlate cu
un aparat care se înscrie astfel ca fiind primul în lume ; în
acest fel, putind stabili astfel dacă e primejdios să se zboare
cu avionul său şi dacă trebjuie modificat sau întărit pentru a
nu avea surprize nefaste în zbor.
Nimic din construcţia avionului nu aduce rezultate ne­
gative.
Pe linia intuiţiei sale asupra consecinţelor extraordinare
pentru cercetările sale viitoare, obţine unele rezultate de mare
eficienţă pentru concluziile ce avea să le tragă mai tîrziu. I se
adresează, apoi, în scris, în Franţa, colonelului Estienne, care
era considerat părintele carelor de asalt şi între observaţiuni îi
sesizează acestuia :
...„un aparat poate fi încercat cu electricitate statică prin
frecarea cu aerul, pozitiv sau negativ, după natura' câmpului
electric care-1 produce."
Colonelul Estienne pătrunde însemnătatea observaţiilor,
trage unele concluzii hotăritoare şi în loc să -angajeze o co­

166
respondenţă cu inginerul Henri Coandă, se deplasează personal
la Bristol, unde continuă studiul problemei împreună. Ei cer­
cetează laolaltă toate aspectele ei, experimentînd cu zmeie gi­
gantice, dînd astfel străbunului avionului o întrebuinţare de
mare utilitate experimentală. Obţin primele rezultate ce-i ajută
să-şi verifice supoziţiile, împlinind chiar unele aşteptări.
Cei doi oameni de tehnică au ajuns astfel la concluzia că
aplicarea la aripi, la extremităţile lor, a unor mici fire condu­
cătoare, care să lase să se scurgă electricitatea ipentru a se des­
cărca astfel suprafaţa aripilor de electricitate, aşa după cum
face însuşi paratrăsnetul, devine necesară în aviaţie.
— „A u trebuit patruzeci de ani omenirii, — ne afirma re­
cent inginerul Coandă, pentru a reveni la această concepţie.
Azi, privind extremităţile aripilor de avion, observăm micile
fire care îndeplinesc acest rol“ ...
După plecarea colonelului Estienne, uzinele Bristol au pus
în fabricaţie un nou avion : „Bristol-Goandă 7.“
Era atît de bine conceput, de masiv, în construcţie şi prin
alegerea materialului, că un accident petrecut dintr-o greşeală
de pilotaj, a adus verificări rar întîlnite în aviaţie : locotenen­
tul român Constantin Beroniade a intrat, la sol, încr-un copac.
Pilotul scăpă nevătămat iar aparatul neavariat, sub nici o
formă. După incident îşi reluă rulajul şi-apoi se înălţă, în zbor.
Dar fabricaţia in serie are un alt aspect, care nu mai oferă
nici un interes ştiinţific, nici o atracţie pentru Henri Coandă.
El, doar, nu e fabricant, nu e sortit să făurească avioane în
serie, ci prototipuri, exemplare noi, mereu altele, alte gînduri,
alte realizări, alte idei topite în fapte.
De astă dată, el concepe un nou avion al uzinelor Bristol,
de o construcţie cu totul ciudată. Avea să i se spună „răţoi“ ,
acestui avion, cu ampenajul în V, a cărui machetă o va tri­
mite vechiului său îndrumător, inginerul Gustave Eiffel, la
Paris, pentru a o studia sub raportul rezolvării aerodinamice,
preocupate mereu de acele probleme încă nedesluşite complet
in lume.
Acesta supune macheta încercărilor în sufleria sa ; în ace­
laşi timp Henri Coandă trimite la Paris, aceluiaşi inginer Eif­
fel, aripa concepută de el şi nominalizată, „Delta".
Lucrează din plin în domeniul noilor sale concepţii ; în An­
glia, bunăoară, realizează împreună cu fabricantul de motoci­
clete Douglas, un sistem de blindaj al ştafetelor, împotriva

167
atacurilor proiectilelor. Blindajul e uşor şi comportă două
table de stofă subţire între caire 9e găsea o compoziţie specială.
Dar militarii britanici au opinat că e prea costisitoare invenţia,
deşi compoziţia era din... gips.
Atunci, Henri Coandă realizează avionul „Bristol figh-
ter“ 1 prevăzut cu blindaj, ca pentru motociclete, avion cu
care obţine un mare succes tehnic şi de fabricaţie pentru uzi­
nele Bristol.
Concomitent, organizează un bun corp tehnic la Bristol ;
el face apel la cunoscuţi şi prieteni din lumea de specialitate,
din Franţa, din Belgia, din Italia, din Germania, adu cînd
specialişti la Bristol. în acest fel ajung să încheie angajamente
cu uzinele engleze, pentru o activitate permanentă, salariată,
oameni ca Louis Breguet, Watt, Gnospilius, foşti colegi ai lui
Coandă la Bcole Superieure d ’Aeronautique, din acea dintîi pro­
moţie de ingineri aeronautici şi în construcţiile mecanice, al
cărei şef era el, Henri Coandă, majorul cum i se atribuise, ofi­
cial, titlul, în protocolul acelui aşezământ.
Au venit să lucreze lângă Henri Coandă, acolo, în Anglia,
şi De la Plane şi Grandseigne, nume bine cunoscute în meca­
nica aeronautică a vremurilor.
Prin proiectele sale, Henri Coandă a determinat la Bristol
şi organizarea unui departament special pentru fabricarea ca-
mioanelor-automobile care să alcătuiască ateliere-mobile, ru­
lante, prevăzute cu utilaj de asistenţă tehnică, pentru dotarea
fiecărei escadrile aviatice din angrenajul militar. Acestea au
devenit primele ateliere mobile ale aviaţiei, în întreaga lume, a
căror însemnătate astăzi este arhicunoscută.
Dar Henri Coandă va desfăşura şi o activitate organiza­
torică dintre cele mai susţinute la Bristol, dovedind astfel că
nu e numai un înaintat om de creaţie tehnică, ci şi un priceput
economist.
în sprijinul expansiunii internaţionale a uzinelor Bristol,
devotat şi leal muncii sale, achitîndu-se onest de remuneraţia
ce-o primea ca salariat lunar, Henri Coandă iniţiază un plan
pentru înfiinţarea unor filiale „Bristol" pe continent. Una tre­
buia să-şi desfăşoare activitatea la Malpensa, apelîndu-se la
Gianni Caproni, fostul coleg al lui Henri Coandă la Liege,
la Montefiore, pentru a prelua conducerea acestei filiale şi o
1 „Bristol-luptătorul".

168
altă filială să fie organizată la Berlin, pentru întreaga Germa­
nie ; aceasta devenea „Die deutsche Bristol Werke“ înlesnind
astfel tinerei industrii aeronautice britanice să pună un picior
pe teritoriul Germaniei, atunci o mare putere industrială şi
militară.
Tot el preconizează ca aceste filiale să aibă fiecare cîte
o secţie de celule şi una de motoare.
în acest fel, Coandă desena, indirect, profilul industriilor
de aeronautică, cu expansiune internaţională, în sistem „sateliţi".

Pe atunci — îşi aminteşte inginerul Henri Coandă, mîngî-


ind, cu mostalgică duioşie, coroana buchetului de flori ce-i
decorează încăperea în care convorbim, — abordasem o temă
care mi se cuibărise în minte încă de la Berlin, din primul meu
contact eu construcţiile aeronautice, la Charlottenburg, student
fiind.
Posibilităţile de studiu şi de cercetare de la Bristol mi-au
înlesnit să reiau tema, mai bine zis s-o atac acum.
Pornind de la convingerea că solul, şi în particular flora
solului, exercită o acţiune asupra avioanelor, m-am îndreptat
spre cercetări în domeniul florilor terestre.
A intervenit însă conflictul din 1913 ; am întrerupt cer­
cetările şi activitatea de la Bristol, prezentîndu-mă la unita­
tea mea din ţară ; eram sublocotenent din rezerva artileriei.
Era la puţin timp de la naşterea fetiţei mele Ileana, care
a apărut pe lume acolo, la Bristol, sub cerul mereu plumburiu
al Angliei. Mare nevoie poate că nu era, atunci, la vreo ba­
terie de tunari de acel inginer care construia avioane şi pentru
România. Dar poziţia mea morală decurgînd din faptul că
tatăl meu asuma atunci comanda unui corp de armată, mă
obliga să nu dau loc la nici un fel de interpretare, fie chiar din
acele fără glas, şi să mă prezint voluntar.
Cîte amintiri răscolitoare, oîte prefaceri, cîţi oameni dis­
păruţi, observă, cu accente de pronunţată elegie, povestitorul
din faţa noastră.
în primul război mondial, dezlănţuit un an mai tîrziu,
în 1914, în acea parte a lumii în care trăia atunci Henri
Coandă, inginerul român răspunse unui imperativ moral : de-

169
misionă de la uzinele Bristol pentru a se pune Ia dispoziţia
Franţei.
Repartizat regimentului 22 de artilerie, ca ofiţer de re­
zervă, trece în mod direct şi operativ sub comanda colonelului
Estienne, veche cunoştinţă şi unul dintre pionierii carelor de
asalt şi al tehnicii noi ce se introducea, atunci, şi în armată.
Era unul dintre oamenii francezi oare-l preţuiau pe Coandă
la justă valoare, pătruns de ceea ce poate da creierul acestuia,
formaţia lui tehnică trecută prin oele două mari şcoli ingine­
reşti ale lumii : Oharlottenburg şi Parisul. Colonelul Estienne
obţine de la generalul Hirschhauser, un alsacian cu o minte
pătrunzătoare, accesibil noului şi susţinător chiar al extraor­
dinarului, care comanda divizia căreia îi aparţinea şi regimen­
tul 22 artilerie, unde- era încadrat acum Coandă, unele însăr­
cinări speciale pentru acest valoros tehnician. Inginerul român
primeşte astfel misiunea realizării unui avion special, anume
pentru nevoile artileriei în mişcare ; în acest scop Henri Coandă
e detaşat pe lingă fabrica Dellauney-Belleville din Saint-Denis.
Aci, el concepe şi realizează un tip de avion mic, biplan, cu eli­
cea în coadă, cu aripile repliabile, accesibil oricărui teren. Postul
de pilotaj era în faţă, iar motorul era amplasat în centrul de
gravitate.
îi e afectat un pilot de încercări cu mari posibilităţi : Char­
les Weymann.
Lucrurile se desfăşurau în condiţiuni normale, prielnice fe­
brei creatoare a lui Coandă ; atunci, la vîrsta de 28 ani, cu o
experienţă care se integra în însăşi începuturile aviaţiei din
lume, ale bazei construcţiilor aeronautice, Henri Coandă des­
făşoară o activitate care aduce mari servicii tehnicii universale
în materie, Franţei şi lui însuşi, ca inginer.
Primeşte, tot din partea acelui general Hirschhauser, mi­
siunea conceperii unui avion, de astă dată a unui avion mare,
tot pentru nevoile Franţei angajată în plin război.
Dar războiul se purta pe p o ziţii; era epoca tranşeelor ;
artileria nu se deplasa ; avionul solicitat de comandamentul lui
Hirschhauser trebuia să fie deci un aparat de bombardat la
mare distanţă de baza de decolare, aşadar cu rază de acţiune
dintre cele m ari; Coandă se identifică ou intenţiile comanda­
mentului şi conoepe un aparat cu două motoare, montate în
spatele avionului.

170
— Dacă zăbovim puţin şi analizăm caracteristicile avio­
nului conceput de mine atunci pentru nevoile frontului francez,
desfăşurat pe o imensă întindere, ajungem uşor la prefigurarea
marelui avion „Ganavelle", de azi. — subliniază Henri Goandă,
pe acelaşi drum al previziunilor muncii sale, care, şi în acest
detaliu e prezent în competiţia proiectărilor tipului „Cara-
velle" cu aproape o jumătate de veac înainte. Urmînd des­
tinul aşteptărilor, iată-1 confirmat de realităţi, după decenii,
şi în acest domeniu...
Sorţii îi sînt favorabili lui Coandă, căci întîlnindu-1 pe in­
ginerul Birkitt, de la marile uzine Hispano-Suiza, împreună cu
vechiul său prieten Lacoste, obţine cele două motoare necesare
echipării avionului său, unele din cele mai bune motoare de
avion, cu renume mondial.
Pilot-recepţioneur îi e afectat un tînăr ofiţer, aviator de
valoroasă afirmare, chiar atunci, în începuturi : Nungesser, nu
altul decît cel ce avea să se înscrie printre marii eroi ai Fran­
ţei într-o neizbutită încercare de trecere a Atlanticului, la 8
mai 1927 (cu puţine zile înaintea victoriei lui Lindbergh), cînd
„Pasărea al'bă“ împreună cu alt vestit aviator francez, Colii,
au plecat pe un drum fără întoarcere. Moarte de eroi fără
mormînt, pierduţi în neantul lumii, răscoliţi de febra marii
lor încercări.
Acest Nungesser, devenise în timpul războiului, pentru
fapte de arme deosebite puse în serviciul alianţei militare
româno-franceze, cavaler al ordinului „Mihai Viteazul".
în mîinile acestui mare pilot, avionul lui Coandă putea fi
valorificat la cel mai ridicat randament.
Date fiind necesităţile frontului şi ale războiului în care
Franţa se adîncea tot mai mult, comandamentul francez îi cere
lui Coandă să adapteze avionului calităţi strategice ; el reali­
zează o rază de acţiune de 1800 km., imensă şi îndrăzneaţă
pentru acele vremuri, de necrezut chiar.
La bordul acestui avion, Coandă montează un tun fără
recul, conceput tot de el, tun cu cinci proiectile într-o singură
tragere, într-un şir...
Ansamblul, un complex desăvîrşit, conceput integral , de
Coandă, o mică unitate de artilerie zburătoare, întîiâ'în lume,
şi asta imaginată 'de un român, e supusă încercărilor.
Baza e la Le Havre, iar poligonul chiar pe deasupra Mării
Mînecii. " " ■->
Pe parcurs Coandă aduce şi acestui aparat îmbunătăţiri :
la fuzelaj, bunăoară ; şi la turele, dispunind ameliorări faţă
de prototip.
Şi pentru că avionul era gata şi proiectantul nu se cuvenea
să şomeze, şi încă în vreme de război! — Henri Coandă primi
noi sarcini: fabrică un radiator pentru motoarele închise în
fuzelajul avioanelor.
Dar dacă concepţia e prodigioasă, mijloacele de realizare
încep să creeze grele probleme comandamentului în ceea ce pri­
veşte oamenii de executare — lipsa personalului de specialitate,
a maiştrilor, a meşteşugarilor. A fost găsit, în cele din urmă,
un ostaş-cazangiu, mobilizat, undeva, la o unitate operativă-,
în tranşee, cazangiu care se dovedise un meşter bun, iscusit.
Atras de farmecul lui Coandă şi răspunzînd de ordinele disci­
plinei ostăşeşti, el se dăruieşte realizării, „un adevărat Cbaus-
son“, spunea despre acest meseriaş Coandă, şi radiatorul a de­
venit încă una din realizările concepute de inginerul român.
Părăsind neutralitatea, România intră şi ea în viitoarea
conflagraţiei.
în anul 1916, la stăruinţa generalului V. Rudeanu, Marele
Stat Major al României solicită guvernului nostru readucerea
în ţară a lui Henri Coandă, ofiţer de rezervă român ; cererii
minis.rului României la Paris, prezentată guvernului francez,
i se argumentează : „lucrările încredinţate sublocotenentului
Coandă C. Henri nu pot fi continuate şi realizate decît de
acesta şi ca atare guvernul Franţei apreciază că locul lui în
acest război e, deocamdată, numai în Franţa, aliata Româ­
niei." Lahovary, şeful legaţiei române de la Paris telegrafiază
în acest sens guvernului său de la Bucureşti.
Aşadar, Henri Coandă va lupta pe teritoriul Franţei, pentru
cauza aliaţilor, pentru drepturile României, la fel după cum au
fost trimişi în Franţa şi în Anglia, mulţi dintre tinerii ofiţeri
români, la specializare, la instructaje şi implicit la perfecţio­
narea în pilotajul avioanelor. între ei, actualul academician,
savantul atomist român Horia Hulubei, pilot pe avioanele
Br&guet, Puiuţ Teodoreanu, fratele scriitorilor Păstorel şi Ionel
Teodoreanu, doborît într-o luptă aeriană în care se angajase să
despresoare un aviator francez încercuit de vânătoarea ger­
mană precum şi Ion Romanescu, care a căzut şi el într-o luptă
aeriană, atunci când nimeni nu mai trebuia să moară în primul
război m ondial: la 11 noiembrie 1918, cu un sfert de oră mai

172
înainte ca în pădurea de la Compiegne să se semneze documen­
tele istorice ale armistiţiului şi să bată mult aşteptatul ceas al în­
cetării marei încleştări.
Şi tot astfel, participînd la război, ca luptă :or pentru An­
glia, pe teritoriul Franţei, în serviciul cauzei aliaţilor, avea sa
fie găsit în acel timp, la Boulogne ca şi la Wimereux, şi medicul
căpitan de rezervă Fleming Hugh Alexander, dintr-o misiune
medico-sanitară britanică, scoţianul care nu era altul decît cel
ce avea să dăruiască omenirii mai tîrziu, penicilina, savantul
Fleming, consacrat cu Premiul Nobel.
Dar printre realizările lui Fîenri Coandă, din timpul acelor
zile şi nopţi de război, se numără şi torpilele aeriene. împreună
cu inginerul Bourdelle, fratele sculptorului, vechea lui cunoştinţă
de care-1 lega o trainică prietenie, foloseşte un amestec de acid
picric şi ceară de albine, uşor manipulaţii, de fel primejdios,
amestec pe care-1 montează în torpilele sale aeriene. îndeplineşte
astfel încă o misiune, predînd comandamentului francez, deci
cauzei aliaţilor, încă una din realizările concepute de el.
Războiul se intensifică ; bombardamentele aeriene între­
prinse de germani cuprind tot mai multe obiective de pe te­
ritoriul Franţei. între acestea, uzinele Dellauney-Belleville care
construiau avionul-tunar, cel cu tunuri cu cinci trageri în şir,
sânt şi ele lovite ; o mare parte dintre instalaţiile fabricii sînt
distruse ; clădirile dărâmate aşa fel încît sînt scoase pentru un
tâmp din utilitate.
Dar între primele măsuri de refacere, este cuprinsă şi re­
luarea fabricaţiei avionului-tunar. Este, deci, iar produs şi tri­
mis, pentru zboruri, la Estampes, cu succes, cu marile-i perfor­
manţe asigurate de concepţia inginerului Coandă.
Din nefericire, un ordin superior opreşte, de astă dată din
alte considerente, continuarea fabricării în serie ; va fi reluată
însă producţia bimotorului, dar nu echipat cu motoarele
Hispano- Suiza, motoare destinate acum unor mici avioane de
vînătoare, ci echipat cu motoare „Liberty" primite din America.
Alte studii, alte cercetări, alte experienţe şi găsirea de ma­
teriale înlocuitoare a celor necesare frontului îl preocupă acum
pe Fienri Coandă, acest neobosit creator, şi încă într-un ritm
febril, dictat de război, de necesităţile frontului.
Atelierele distruse au fost refăcute ; dar războiul nu-i sta­
tornic ; el impune comasarea uzinelor producătoare la Angers,

173
unde cele pendinte de Dellauney-Belleville îşi reluaseră din plin
activitatea.
De acord cu Bessoneau, unul dintre conducătorii uzinelor,
se pun în fabricaţie noi avioane pentru front, pentru Franţa şi
aliaţii săi, sub directa conducere de concepţie a inginerului
Coandă,
Unul dintre aceste produse, un prototip, încercat pe ruta
Anger-Reims-Paris-Angers, dă rezultate excelente, dovedin-
du-se performer.

In păienjenişul vieţii

„Armistiţiul din anul 1918, fericitul eveniment pe care toţi


îl aşteptam cu sufletul la gură, cu ochii spre cer“, — oftează,
cu uşurare paseistă, Henri Coandă, povestindu-ne episodul, şi
retrăind trecutul, — „îngheaţă din nou apele*. Sînt sistate toate
comenzile, tot ce se fabrica.
Pentru un tehnician de talia lui Henri Coandă, armistiţiul
nu poate fi decît simbolic. El n-are însă dreptul la odihnă,
pentru el nu există nici un fel de armistiţiu cu timpul, cu
creaţia. E chemat să aducă noi realizări, noi gînduri vor primi
forme concrete în metal, în zumzet de motor, în vîjîit de zbor
în viteze ameţitoare, acolo, sus, zgîriind parcă bolta de sineală
a cerului...
E solicitat la Cherbourg, să dea viaţă unei idei mai vechi,
care-1 anima pe Henri Coandă încă de pe cînd, trecător fiind
prin marile porturi ale Franţei, ale Angliei, din Italia şi chiar
din Germania, cu mulţi ani în urmă, a desluşit cît material
metalurgic se iroseşte la confecţionarea acelor imense rezervoare
de produse petrolifere ; aşa-numitele bataluri ar putea fi
construite din beton ; s-ar cruţa materialele metalurgice, tăbli­
ile de oţel, materia primă atît de greu de procurat atunci, în
vremea postbelică, după cum s-ar simplifica mîna de lucru, la
montarea lor, transporturile de materiale, şi s-ar reduce tot

174
acel complex care îngreuna realizarea şi ridica preţul de cost
al acestor rezervoare.
Va folosi betonul, betonul flotant.
Obţine rezultate care aduc statului francez însemnate avan­
taje în acea conjunctură a refacerii economice după un război
pustiitor. Geniul constructorului român primeşte şi în acest do­
meniu prilejul unei afirmări, autentificînd o creaţie ce se înscrie
şi ea pentru îndia oară în lume, în acest domeniu în care m&-
talurgia părea inamovibilă.
Ca după fiecare război, începe şi în Franţa o perioadă de
active construcţii civile ; edificii, aşezăminte industriale şi lo­
cuinţe, în penuria de la 1920 ; distrugerile, migraţiunea mase­
lor şi exigenţele populaţiei determină un adevărat flux spre
construcţiile civile. Observator atent, Henri Coandă nu poate
ignora situaţia. El sesizează imperativele momentului şi creoză
un beton nou, aşa-numitul „beton granitat“ făurit din elemente
prefabricate, cu primul beton preeonţinut.
Dar Henri Coandă, continuu solicitat, are de răspuns şi unor
comenzi de vagoane-cisterne din beton, adaptare concepută tot
de el, care nu sînt decît o derivaţie la scară redusă şi montate
pe mijloace mobile, a acelor bataluri uriaşe, înfăptuite drept
construcţii-etalon, montate în portul Cherbourg. El iniţiază
chiar şi nişte cisterne mici, mobile, montate pe roţi de auto­
mobil, destinate unei susţinute campanii de construcţii în ma­
terie, după cum realizează chiar şi şlepuri din beton, şlepuri
pentru flota fluvială.
în Franţa, în scopul promovării campaniei de construcţii,
apare „legea Ribot", o lege a reconstrucţiilor iniţiată pe prin­
cipiile concepute de Ribot, preşedintele Consiliului de Miniştri,
un bun cunoscut al inginerului Henri Coandă. Acesta e bucuros
să folosească posibilităţile largi ale acestui om capabil care e
Henri Coandă şi-i deschide drumul spre un larg cîmp de
activitate.
Se pun bazele unei adevărate industrii în materie ; Henri
Coandă concepe utilaje speciale, unelte, mecanisme care să
uşureze munca oamenilor şi să le sporească randamentul. O r­
ganizarea unităţilor de construcţii e concepută pe dimensiuni
uriaşe, s-ar putea spune chiar haotice, ca spaţiu. Locuinţele din
prefabricatele din beton ar rezolva efectiv problema spaţiului
pentru atîtea şi atîtea familii rămase fără de adăpost la oraşe,
ar spori şi construcţiile de case ţărăneşti la sate. Şi ar aduce

175
o substanţială ieftinire a preţului de cost prin folosirea materia­
lului prefabricat şi prin simplificarea procesului de construcţie
propriu-zisă, a timpului de lucru.
Din nou o prefiguraţie a ceea ce se face azi, în lume, şi la
noi, cu acele panouri prefabricate, Coandă urmîndu-şi şi aci
destinul de a fi un precursor, un precursor în conţinut şi în
timp...
în cadrul acestor noi preocupări, Henri Coandă obţine în
laboratorul său un preparat nou, menit să înlocuiască un ma­
terial clasic, milenar : marmura. El promovează marmura arti­
ficială, căreia, prin coloranţii adaptaţi, îi asigură şi pastelarea
dorită, unitară sau în fibre colorate.
Artist el însuşi, face ca tehnicianul care-i domină persona­
litatea, urmărind rezultatele de rezistenţă, de producţie în serie
şi de eficienţă economică, să nu omită tocmai aspectul, latura
decorativă a acestui nou produs, ca şi în tot ce a întreprins în
construcţii, în materiale de construcţii...
— Frumosul nu e un detaliu al construcţiei ; e un necesar.
Căci fără frumos nu putem înainta în viaţă şi să-l ignorăm
tocmai pe el, atunci cînd e vorba de construcţii de care vom
fi legaţi toată viaţa, definitiv ?“ — argumenta Coandă, cu o
generoasă clarviziune dezvoltată pe legile pe care se funda­
mentează azi progresul urbanistic.
„Cum nu putem renunţa la confort, care se adresează direct
vieţii, nevoilor noastre fizice, şi de care construcţiile modeme
trebuie să ţină seamă — sînt doar apanajul lor, intră în esenţa
arhitecturii de azi — tot astfel se cuvine să avem în vedere
partea decorativă, frumosul, să-l apărăm, să veghem să fie
prezent în construcţii, pentru a ne însoţi tot restul vieţii noastre,
să-l transmitem celor ce ne-or urma, ca o moştenire de drept
a celor din viitor", — îşi aipăra astfel Goandă construcţiile
proiectate, pleda pentru ornamentarea lor.
Dar guvernul Ribot, căzu prematur de la cîrma Franţei şi
astfel legea reconstrucţiilor a pierdut din eficacitate, din opera­
tivitate, adăugîndu-se acelui voluminos ceaslov al vremurilor
care păstrează texte fără viaţă.
Fără un organism legat de putere executorie, proiectele lui
Henri Coandă în materie de construcţii, investiţiile în acel
parc imens de utilaje şi unelte, au început să rămînă în inac­
tivitate... Ritmul scăzu pînă la sistare !

176
Trenul aerian de azi, s-a născut acum aproape
o jumătate de veac...

Prin generalul Estienne, acel fost colonel care comanda re­


gimentul 22 artilerie în timpul războiului mondial, recunoscut
tehnician din vechea generaţie şi precursor într-o serie de rea­
lizări excepţionale pentru dotarea tehnică a armatei, Henri
Coandă propuse statului francez prilejul unei noi mari reali­
zări : darea în exploatare a unui tren aerian, întîiul în lume,
care ar circula cu o viteză de 400 km/oră.
Atunci, în anul 1920/1921, viteza părea de-a dreptul de
domeniul fanteziei şi însăşi propunerea, de n-ar fi venit de la
un om care-şi dovedise posibilităţile, şi mai în toate invenţiile
depăşind obişnuitul, conţinutul şi formele timpului, de n-ar fi
avut şi girul moral al acelui bărbat stimat în Franţa, al genera­
lului Estienne, poate că nici n-ar fi fost luate în seamă.
Generalul francez, pătruns el, cel dintîi, de măreţia reali­
zării, a susţinut proiectul. Era convins de valoarea propunerii
lui Coandă şi ca atare, i-a studiat perspectivele, proporţiile şi
avantajele.
Se cunoşteau, de asemenea, relaţiile pe care Coandă le între­
ţinea cu oamenii din tehnica engleză, unde lăsase, prin trecerea
lui pe la Bristol, mari şi constante aprecieri, astfel că se avea
în vedere că în cazul unui refuz francez, propunerea lui Coandă
ar putea ajunge peste Canal sau chiar mai departe, ar putea
trece Atlanticul, animîndu-i, pînă la realizare, pe americani,
şi surclasînd astfel concurenţa francezilor.
Pentru a nu fi angajată direct autoritatea guvernamentală
în această încercare, s-a recurs la o soluţie limitată, care păstra
îr.să integral conţinutul „propunerii Coandă" :
...cum întîia rută a noului tren aerian născocit de acest
român năstruşnic, afecta legătura în circuit Paris-Nice-Paris,
prin Grenoble-Lescareune-Peyra-Cava-Monte Carlo, s-au dat
împuterniciri „prefectului departamentului Alpilor" să trateze
şi să asigure regimul juridic aferent relaţiei dintre stat şi con­
cesionari, în vederea protejării instalaţiilor şi stabilirii exploa­
tării propriu-zise.

177

12
Astfel s-a ajuns la încheierea unui contract direct în care
semnăturile angajate aparţineau unor oameni notorii.
Contractul fusese acordat după un studiu profund şi ri­
guros. O comisie tehnică, alcătuită din specialişti angajînd toate
problemele încadrate în această mare întreprindere, a cercetat
proiectele economice şi tehnice, mai ales cele tehnice, ale ex­
ploatării şi ale modului de cum va funcţiona acest tren aerian.
In fond era vorba de cabine construite după specificul
avioanelor, cabine mari pentru călători, care alunecau pe ca­
bluri aeriene, ajutate de perne de aer ; era, de fapt, o exprimare
anticipată a unor principii pe care brevetarea efectului Coandă
avea să le statueze definitiv.
Riguroasă şi prevăzătoare, comisia de specialişti a cerut
aplicaţiuni practice, experimentale. Era în joc prestigiul Fran­
ţei, era în joc viaţa oamenilor, a călătorilor din Franţa precum
şi a celor străini, în vizită prin ţara cocoşului galic !
Aşadar, au fost efectuate demonstraţii, de probă, pe o por­
ţiune a cablurilor ce începuseră să fie întinse pe rută inter­
mediară. Aceste experienţe au avut loc la Vincennes, în pre­
zenţa membrilor comisiei între care se aflau şi doi generali,
Goys şi De la Vergnette. Generalul De la Vergnette, împlinise
funcţia de şef al aviaţiei franceze din misiunea generalului
Berthelot pe frontul din Moldova.
Rezultatele tehnice au corespuns studiilor teoretice şi apro­
barea, dată în numele autorităţii franceze, a consfinţit încă una
dintre realizările tehnice de anticipaţie ale fanteziei construc­
tive a acestui inginer ingenios care este Henri Coandă.
Grupul în care Henri Coandă asuma concepţia proiectului
şi conducerea întregii realizări, a organizării propriu-zise,
reunea vechi tovarăşi de lucru ai acestuia, oameni cu care el
crescuse în aviaţie, în tehnică, în anii ce s-au scurs din acele în­
ceputuri ale Salonului-expoziţie de la Berlin, a acelui Salon de
neuitat de la Paris, şi chiar a zborului de la Issy Ies Mouli-
neux...
Erau Bessoneau, Dellauney-Belleville, maturizaţi în munca
lor, specializaţi în întreprinderile lor economice.
Fireşte, pentru o asemenea întreprindere n-aveau capitalul
necesar şi obţinuseră, aşa cum era sistemul de lucru, relaţiile
financiare ale vremii, credite bancare prin organismul admi-
nistrativ-financiar ce-1 înfiinţaseră, şi la care, acum, prin par­
ticipările comanditarilor, director general al acestei cele dintîi

178
companii de tren aerian din lume, era un anume Ridiguet, dom­
nul director general Ridiguet.
Se părea că treburile mergeau bine. Instalaţiile de montarea
stîlpilor ce-aveau să susţină cablurile aeriene pe care trebuiau
să zboare „ trenurile lui C o a n d ă cum li se spunea în jargonul
de fiecare zi al lucrurilor; fiecare dintre membrii grupului
acoperindu-şi sarcinile, lucrul sporea spre finalizarea mult
dorită, aşteptată şi de publicul curios să participe la o asemenea
născocire, încă una din minunăţiile cu care tehnica nouă fe­
ricea lumea, îi uşura şi-i umplea viaţa...
...Şi în timp ce Henri Coandă, devotat lucrării, pasionat
tehnician ce investise concepţia şi timpul său, nădejdile şi aspi­
raţiile sale întru reuşita proiectului, prestigiul său ingineresc,
se afla la Mont Baron, printre lucrătorii pe care-i îndruma la
montarea pilonilor şi la întinderea cablului, chiar în preajma
Nissei, explodează o bombă la Paris : Bessoneau depune bilan­
ţul întreprinderii, cu un deficit de 400 milioane franci aur, la
cursul de atunci al francului francez...
Convorbirea cu Ridiguet, directorul general al întreprinderii
din care făcea parte şi el, Coandă, îi confirmă falimentul,
tristul adevăr.
Dar Coandă, încrezător în realizarea sa — era doar atît
de limpede ! — conştient de aportul său, sigur pe legalitatea
contractului pe care-1 avea cu Prefectura Departamentului Al-
pilor, n-a pus la îndoială nici onestitatea şi nici capacitatea
economică a partenerilor săi. Henri Coandă se angajase şi el,
cu responsabilităţi integrale, în garantarea creditelor bancare
şi iată-1 acum frustrat, total furat, împiedicat nu numai să-şi
fructifice invenţia, s-o exploateze în limitele garantate de legi,
dar atins în agonisita şi în moralitatea lui, el care învestise
totul. Hoţit de banii pe care el nu-i primise direct niciodată şi
din care nu folosise nimic, dar pentru care semnase documente
bancare, nici nu ştiuse cum circulaseră creditele obţinute.
Un necinstit era printre ei, desigur; unul sau mai mulţi ?
Dar uşuratici şi creduli, mai mulţi, hotărît, şi între ei, iată ames­
tecat şi numele inginerului Henri Coandă, cu adevărat... hoţul
de păgubaş.
Ajutorul tatălui, generalul Coandă, care i-a pus la dispozi­
ţie o parte din sumele ce-i incubau lui, adăugate economiilor
sale proprii, realizate într-un deceniu de muncă asiduă, între

179

12
care şi ce obţinuse la Bristol — o, şi încă pentru crte avioane
făurite ! — au luat drumul creditorilor despăgubiţi.
— Astfel i-am trimis tatălui meu — ajuns ministrul de
externe al României, după ce asumase şi înalta demnitate de
prim-ministru în guvernul de la 1918, în bejenie la Iaşi, răvaşul'
tristelor mele întîmplări, dureroase pentru el şi apăsătoare
pentru mine.
Desigur, întîmplarea l-a zdruncinat, aproape că l-a pau­
perizat băneşte, dar m-a ajutat demn, tăcut şi generos, astfel;
cum un părinte vine în ajutorul copilului său, astfel după cum
tatăl meu ştia să-şi ajute copiii. Era afectat de modul cum au
decurs întîmplările şi mai ales de condiţiile în care se com-
promitea ideea unei invenţii ce pornise pe calea înfăptuirii,,
realizarea tehnică însăşi, pe care el o înţelegea şi-o preţuia.
La toate acestea, veni şi divorţul de Marcelle Vinnay, des­
trămarea unei familii în care, în afară de Ileana, fetiţa născută
la Bristol, mai era şi Mihai, cei doi copii ai noştri1, încheia
încă un capitol din povestirile sale inginerul Coandă.

Inginerul Bourdelle, prieten leal şi colaborator în mai toate


acţiunile pe care inginerul Coandă le întreprinsese în afara
aviaţiei, îi reaminteşte de vechile lor cercetări în geofizică.
într-adevăr, într-o epocă în care încercase deziluzii în avi­
aţie, Henri Coandă împreună cu Bourdelle lucraseră în do­
meniul geofizicei.
îi cîştigase, atunci, o cercetare în domeniul subsolului, şi
anume, a depistării acoperămîntului cu hidrocarburi.
Şi-l alăturară şi pe inginerul Lagarique, pornind astfel în
trei la cercetări într-un domeniu în care aveau un orizont larg,,
aproape infinit, pentru că, inventivi şi pasionaţi, antrenaţi de
Coandă, pe care îl cucerea fiecare cercetare nouă, nu s-au li
mitat numai la forarea subsolului, la cercetările lor subpămîn-
lene. ci abordaseră şi incursiuni în adîncul apelor.
Henri Coandă imprimă grupului stilul său de muncă, ge­
nerat de vitalitatea inepuizabilă, de germenul neadormit al cu­
noaşterii.
Principiul învăţat la Charlottenburg, în acei ani cînd era
Fahnen-Yunker, avea să-l călăuzească tot restul vieţii : „ce faci„
să faci bine, mai bine ca înainte, cel mai bine cu. putinţa“ t

1 — Inginerul Mihai H. Coandă, trăieşte la Paris.

180
V
în geofizică desluşesc toţi trei că au rol de precursori, că
■ munca lor îmbracă haina grea a pionieratului, că le revine
sarcina, dificila sarcină, de a stabili reguli şi drumuri noi, de a
prospecta căile spre începerea cunoaşterii, care le macină
timpul ; ei lucrau conştienţi că sînt într-un domeniu nou, ne­
cunoscut aproape, în care unii întreprinzători, cei de mai
înaintea lor, n-au făcut decît enunţări rămase limitative.
Bibliografia era săracă, de-a dreptul oropsită ; n-aveau nici
pe cine consulta, nici specialiştii formaţi, care să-i îndrumeze
şi pe ei. Trebuiau să se descurce singuri, pe drumurile virgine
ale necunoscutului pe care-1 defrişau ei, atunci, drumuri pe care
nu le străbătuseră alţii, pe care n-a cutezat să se avînte încă
nimeni...
„N u mă miră că domnul Henri Coandă trece acum de la
aerodinamică la geofizică, mutîndu-şi astfel aria de cercetare
din înaltul cerului, din năzdrăvăniile vîntului în misterele
adîncului pămîntului, în acel miracol subteran care poate oferi
cuceriri şi revelaţii. Format prin pregătirea sa de inginer, el e
destinat unor realizări măreţe pretutindeni, în biologie ca şi în
astrologie, în anatomie ca şi în betoane, pentru că în ce e pre­
zent, dovedeşte o pătrundere care este specificul unui spirit de
savant. El gîndeşte şi studiază metodic, se documentează
profund şi vast, elaborează apoi cutezător. Iată, bunăoară, în
cercetările ce le întreprinde acum, dovedeşte că îi aparţine
sensibilitatea sesizării legilor naturale, ale substanţelor, in­
diferent de specificul lor, ceea ce face ca în gîndirea lui să
vadă, întotdeauna, împreună, pămîntul şi omul, mediul şi ome­
nirea" — scria, în anul 1927, despre Henri Coandă, cel ce era
şi atunci un mare specialist al subsolului, inginerul Gheorghe
Damaschin, unul dintre promotorii mineritului modern la noi
în ţară, atunci, şi vreme îndelungată după aceea, directorul
general al minelor din Ministerul industriei şi comerţului, azi
pensionar — octogenar, la Bucureşti, preţuit consultant-onorar
în multe împrejurări şi iniţiative ale ştiinţei de resort.
Cercetările în domeniul forării petrolului au atras grupului
Coandă-Bourddlle-Lagarique o primă comandă : privea
prospectarea unor regiuni presupuse sterile, de pe teritoriul
Franţei.
C a în toate acţiunile sale, Henri Coandă îşi făurea utilajul
necesar după o concepţie proprie : aparatajul de laborator, cel
de detectare şi utilajul de explorare. Apoi uriaşele şi pătrun-

181
zătoarele mijloace mecanice pînă în adîncul pămîntului, în
acele măruntaie ale subsolului, pentru exploatarea industrială.
In acest fel, mergînd pe principiul convingerilor sale, pro­
movat în lume abia în anii de după cel de-al doilea război
mondial, cruţarea trudei fizice a omului, prin folosirea mijloa­
celor mecanizate ceea ce aducea o sporire considerabilă şi a
randamentului în producţie ca şi o eficienţă economică, îm­
plinind şi în acest mod o dinamică de profil industrial, Henri
Coandă a început în regiunea Gabian lucrările contractate.
Specialiştii vremii erau sceptici, pentru că, susţineau ei, „a
căuta petrol în Gabian este a clădi castele pe nisip, sau a ara
cu plugul la polul nord“ ...
Şi totuşi, rezultatele obţinute au determinat apoi organiza­
rea unor explorări petrolifere în această regiune fertilă în re­
surse petrolifere, care au impus modificări hărţii geologice a
Franţei. Este un succes cunoscut de contemporani, mai puţin
de cei ce-au unmat, înscriind, fără publicitate şi fără omagiale
recunoaşteri, numele inginerului român Henri Coandă şi în
acest domeniu, în istoria descoperirilor geologice din Franţa...
In anul 1925 se ţinea la Bucureşti întîiul Congres interna­
ţional de foraje, şi grupul lui Henri Coandă urmărind, metodic,
tot ce se petrece în lume în acest domeniu, participă şi e l ; prilej
să se intereseze de situaţia subsolului românesc.
împreună cu Lagarique şi cu fratele său mai tînăr Petre
Coandă, inginer petrolist în regiunea Prahovei, deci consacrat
în specialitate, Henri Coandă făcu studii în Oltenia, răspunzând
scepticilor că la fel păţise cînd abordase Gabianul. A mai făcut
cercetări în Moldova, afirmînd că prealabilele lui prospecţiuni
indică o arie cu mult mai largă decît cea limitată atunci nu­
mai la ceea ce se obţinea în bazinul petrolifer al Moineştilor,
după cum a indicat, că între rîul Sabarul şi rîul Argeş este
un cîmp fertil în zăcăminte petrolifere, precizînd chiar pe­
rimetrul care cuprinde azi, după 38 de ani, deci alţi aproape
40 de ani de aşteptare ! regiunea petroliferă din preajma Bucu­
reştilor, desăvîrşit confirmat de realităţi în toate acele trei re­
giuni în care a făcut prospecţiuni geofizice.
E solicitat, apoi, la Bucureşti fiind, de un grup ce se ocupa
cu construcţiile, să colaboreze, punînd la dispoziţie brevetele
sale de la Cherbourg şi Paris, pentru materialele de construcţii
şi prefabricate în beton.

182
Primele realizări sînt panourile de „bois-beton“ de la Pa­
latul Culturii din Iaşi, alte panouri folosite la vitrine de ma-
Sazine din centrul Bucureştilor: pe calea Victoriei, magazinul
e artă orientală şi construcţia acelei „Case a anticarilor" care
a ajutat să fie mutate rafturile mizere ale acelor negustori de
comori bibliofile, de pe cheiul Dîmboviţei în piaţeta unde a
dăinuit pînă ce construcţia a fost demolată spre a degaja per­
spectiva.
împreună cu arhitecţii Berindey, Saint George, M. C.
Ghika şi George Cerkez, inginerul Henri Coandă a realizat
în Bucureşti ansamblul şcolilor de la Obor şi răspunse unei
solicitări a guvernului român de a construi locuinţele tip, din
prefabricate, din panouri de bois-beton, în mediul rural.
în plină campanie de lucru a inginerului Coandă cu grupul
său, se făptuieşce un atentat la Senat, în care-şi găsesc moartea
un membru al guvernului român, un prelat şi numeroşi sena­
tori, printre cei grav răniţi fiind însuşi preşedintele Senatului,
generalul Coandă.
Senatul funcţiona pe atunci într-o clădire centrală, în par­
tea frontală din ansamblul Universităţii din Bucureşti, unde
azi n-a mai rămas, decît un mic parc. Bomba cu întîrziere,
care a explodat în plină şedinţă, a făcut în afară de victime
omeneşti şi mari distrugeri localului. Cu zeci şi zeci de alice
şi de schije, pătrunse în corp, circa 72 extrase, osebit de cele
nedetectate, sau imposibil de evacuat din plămîni — generalul
Coandă, la peste 65 de ani, a fost operat de profesorul univer­
sitar Juvana, chirurg vestit al vremii, şi apoi a fost transportat
în Elveţia, la un tratament medical. De altfel, de la acest
atentat, de la aceasta grea încercare, i s-a tras, apoi, genera­
lului Coandă sfîrşitul, deşi aparent fusese restabilit.
Atentatul l-a impresionat îndeosebi pe Henri Coandă, care
demoralizat de cele petrecute, abandonează totul în ţară şi
pleacă înapoi în Franţa.

E din nou solicitat; e aşteptat la Paris, căci un prieten,


Loucheur, devenit ministrul construcţiilor în noul guvern
francez, înţelege să folosească competenţa lui Henri Coandă
şi proiectele sistate din timpul guvernului Ribot, „prea mă­
reţe şi avantajoase pentru Franţa, care avea nevoie de locuinţe,
de edificii, de toc din ce gîndise acel miraculos Coandă"...

183
Intra din plin, deci, în acţiune, şi realizează un organism
prezidat de Louis B leriot; la St. Denis înjghebează o uzină
de prefabricate de beton, al cărei director general avea să de­
vină inginerul Bourdelle.
„Legea Loucheur", de astă dată, variantă reactualizată a
vechei „legi Ribot“, promulgă soluţia caselor prefabricate :
ieftine, rapide şi uşor de făurit. Aci, e folosit şi un tînăr
arhitect ploieştean, Nieolae Polidor, cu care Henri Coandă
schimbă păreri şi confruntă soluţii în materie ; aquarelist sub­
til, acest Nieolae Polidor stabileşte şi relaţii artistice cu ingi­
nerul Henri Coandă, în care artistul plastic, sculptorul, n-a
încetat să trăiască, viu, intens, sensibil la tot ce e frumos, ce
trebuie redat ca atare.
Fabrica de la Saint Denis promovează în prefabricate
formula consacrată a „multicelularelor Henri Coandă“ .
Inginerul român primeşte „Marea Medalie a Parisului" şi
replica ei pentru Nissa, ca răsplată omagială din partea celor
două municipalităţi pentru realizările sale în domeniul con­
strucţiilor de locuinţe, prin prelucrarea pieselor prefabricate,
inventate de el.
în tot sudul Parisului sînt de aflat asemenea construcţii,
ca şi în Auvergne ; de asemenea în Italia ca şi în Belgia ;
Henri Coandă mai adaugă la panoplia lui de trofee încă două
medalii expiimînd recunoştinţa municipalităţilor din Bruxel­
les şi din Padova : marile medalii pentru construcţiile
înfăptuite.
E în curs cea mai îndrăzneaţă clădire din Paris. Păcat că
inginerul Eiffel, care murise cu cinai ani înainte, la vîrsta de
91 de ani, n-a mai putut admira acest proiect gigantic, poate
la fel de îndrăzneţ, ca la finele secolului trecut, acel Turn
Eiffel : un edificiu, un bloc cu 4000 de apartamente, pe
colinele de la St. Cloud. Ceva măreţ, în dimensiunile specifice
proiectelor lui Henri Coandă, o Acropole gospodărească a
zilelor noastre în „oraşul lumină", replică, de vreţi, a Turnu­
lui Eiffel, exprimată în alt limhaj ingineresc — în beton şi pe
orizontal.
...Dar pescuitori în apă tulbure, de care Parisul afaceriş­
tilor era plin, rechini financiari pîndesc din um bră; decesul
ministrului Loucheur, intervenit subit, dezlănţuie urgia bănci­
lor care acordaseră creditele şi pornesc o acţiune de sistare,
de retragerea lor.

184
Din nou Henri Coandă, personajul principal al tuturor
acestor întreprinderi măreţe din punct de vedere tehnic, căci
el era autorul proiectelor şi realizatorul lor la scară reală, de­
vine principala victimă ; aidoma situaţiei din anul 1921, cînd
în ultimul moment i-a fost zădărnicită prin acel murdar joc
al artificiilor capitalismului stăpînitor, realizarea primului tren
aerian din lume, acele aeroglisoare pe cabluri suspendate.
Unul dintre membrii grupului inginerului Henri Coandă în
acel angrenaj de construcţii aflător în plină desfăşurare atunci,
Peret, e ucis într-un banal accident de circulaţie, lovit de un
autobuz ; Bourdelle, capabil şi onest, s-a sinucis. Nu purta nici
o vină şi nici o responsabilitate în tristul deznodămînt al
întreprinderii acelea de construcţii, lăsînd prin gestul său
enigme rămase nedezlegate.
în lume izbucneşte criza economică, care paralizează orice
iniţiativă şi diminuează activităţile în curs.
Totul e cenuşiu, sumbru...

încă de pe cînd făurea avionul său ciudat, cel fără de


elice, lovindu-se de greutăţi decurgînd din unele probleme ne­
lămurite sub raportul aerodinamicei, Henri Coandă desluşea
că între enigmele pe care această ştiinţă avea să le înlăture,
va trebui, negreşit, să fie şi cea care să statornicească regulile
ştiinţifice absolute ale unui procedeu pentru devierea unui
fluid, realizînd, bineînţeles, şi dispozitivul aplicativ.
Fiecare nouă oprelişte în aflarea acelei miraculoase re­
zolvări a curburii aripei, a fenomenului „frecării'‘ îi întărea
convingerea necesităţii de rezolvare a problemei devierii flui­
delor, rezolvare pe care începuse s-o intuiască dar n-o apro-
i undase direct, în mod special.
Lucrase el, inginerul Henri Coandă, pluriform, diverse
proiecte în domeniul construcţiilor, al armamentului, al geo-
fizicei, dar principala lui preocupare tot aerodinamica rămă­
sese, stăruind, undeva, în ungherele tăinuite ale fiinţei lui,
ca un persistent violon d’lngres, captivant chiar.
La Bristol, apoi, n-a omis din calculele sale, necesitatea
aflării, a dezlegării procedeului şi a găsirii modalităţii, dar
timpul nu-1 lăsa să se ocupe, acolo, solicitat pînă la epuizare,
decît de problemele curente, la zi, şi aşa destul de complexe
şi de numeroase.

185
Retras în lumea cercetărilor sale, devotat numai muncii
de creaţie ştiinţifici, Henri Coandă şi-a propus să aibă în
vedere problema, printre cele mai însemnate, pe lista celor
ce-şi aşteptau dezlegarea, rezolvarea :
„Folosind experienţa zborului de la Issy Ies Moulineux,
n-am putut uita că flăcările jetului vin spre aparat.®
Povestind, în continuare, elemente esenţiale din cariera sa
de inventator, crearea avionului cu reacţie şi descoperirea efec­
tului ce-i poartă numele, inginerul Henri Coandă va relata,
nu în limbajul ştiinţific al savantului, ci cu simplitatea unui
povestitor coborît între ascultătorii din mulţime ; el nu va
renunţa la forma duioasă a aducerilor aminte, depănînd în­
tâmplările şi observaţiile sale încrustate în acele împrejurări,
ascultat cu interes in cadrul festiv al aulei Academiei Ro­
mâne, de un auditoriu în oare erau prezenţi şi oameni de ştiinţă
de peste hotare, specialişti de prestigiu universal, din acel
sector al aerodinamicei promovată la nivelul unei ştiinţe de
sine stătătoare.
— Şi atunci, a trebuit ca airca douăzeci de ani să treacă
pentru a realiza ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce m-a purtat la
efectul ce-mi poartă numele în lume, statornicit astfel de că­
tre profesorul Metral, de la Sorbona, şi el emulul marelui
savant Paul Painleve. Făcînd analiza ştiinţifică a procedeu­
lui, el a opiniat, entuziasmat de rezultatele cercetării şi călă­
uzit de o judicioasă şi elegantă concluzie, că procedeul s-ar
cuveni să nu poarte altă denumire, pierdută prin nomenclato­
rul labirintului de noţiuni şi de texte, exprimând aprecierea
omului care încheie o etapă pe parcursul dotaţiei omenirii :
„păi, iată, să-i spunem acestui procedeu, chiar «efectul
Coandă». Se cuvine !“
Şi astfel a pornit în lume, astfel a rămas pentru lumea în­
treagă această denumire.
D a, numai că demoralizat de cîte pătimise în primul lui
sfert de veac de activitate inginerească, de cercetare ştiinţifică,
folosind, de astă dată, lecţiile ilustrului experiment şi susţinut
de îndemnurile soţiei sale, Margareta, inventatorul îşi bre­
vetă, de îndată, descoperirea, autentificîndu-şi drepturi înca­
drate în forme legale.
Numai astfel putu să apară acel matricol 374943 din re­
gistrul de înscrierea invenţiilor anului 1934 şi acordarea de
brevete, cu completarea, la rubrica ce defineşte obiectul :

186
procedeu fi dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt
jluid“ .
Naşterea efectului Coandă fusese atestată !

...Generalul inspector general de armată Constantin M.


Coamdă murise. Lui Mico îi lipsea acel îndrumător sincer, acel
sfătuitor înţelept, acel prieten leal, — îşi pierduse tatăl.
O avea însă acum, lîngă el, pe Margareta, soţia sa, care
avea să-l ajute prin îndrumarea ei, cu o intuiţie realistă, spre
singura cale firească, către cea a vocaţiei sale, care-1 chema
spre culmile rezultatelor, în adîncimile cercetării ştiinţifice.
în apartamentul lor din Paris, multe 9eri s-au încheiat în
zorii zilei pentru soţii Coandă, prinşi în convorbiri despre
drumul pe care el, inginerul, trebuia să-l aleagă, avea să-I
parcurgă...
...Ce se alesese din tot ce făurise el pînă atunci ?
Oricine i-a folosit iniţiativele ; mulţi, pe unii nici nu-i cu­
noscuse, nid acum nu-i ştie cum îi cheamă, cine anume sînt
şi nici n-avea să-i afle vreodată, s-au înfruptat din produsul,
din rodul trudei lui cerebrale, dan invenţiile sale, atunci cînd
nu l-au jefuit direct ; direct, prin căi piezişe...
Avionul cu reacţie ca şi întîiul Iui zbor în lume, se aflau
doar între nişte scoarţe de dosar, îngălbenite de vreme, iar
aviaţiei mondiale, desigur, ca şi omenirii, i-au fost oferite un
dar epocal, nevalorificat; care era soarta acestei revoluţio­
nare invenţii ?...
Truda de-o viaţă a tatălui său, onestă, agonisită pentru
asigurarea unor bătrîneţe la adăpostul grijilor, economii la
care aveau dreptul, în orice caz, şi ceilalţi copii ai venerabi­
lului părinte, apoi economiile sale proprii, ale inginerului
Henri Coandă, ce-şi aveau originea încă de pe cînd func­
ţiona ca director tehnic la Bristol, ce altă soartă au urmat
decît pentru despăgubirea unor creditori mişei. înghiţite de
rechinii din culisele băncilor afaceriste, la adăpostul fluctua­
ţiilor unui politicianism conjuctural căruia el, Henri Coandă,
le-a căzut victimă, aşa după cum era firesc, inevitabil să i se
întîimple unui om de bună credinţă, oomidus numai de îndem­
nul realizărilor sale tehnice, de invenţiile sale, Margaretta
Coandă i-a prezentat tot acest bilanţ din care Henri Coandă
avea să aibă în faţă, într-adevăr, tabloul sinoptic al unei
evoluţii în care desluşea însăşi viaţa sa...

187
Viaţa sa din care trecuse jumătate, aparent mai bine decît
o jumătate.
împlinise 46 de ani, era, deoi, în plină vigoare a creaţiei,
a muncii sale tehnice la nivelul la care se situase ; de-abia
începuse să urce treptele de argint ale unei maturităţi ce-l
chema, de acum înainte, spre mari realizări.
Fără oameni, el singur, numai el, cu ajutoarele sale doar
de nivel ingineresc şi meşteşugăresc, în laborator şi în halele
de experienţe, poate da randamentul pe care nu l-a atins încă
pînă acum, pentru ştiinţă ca şi pentru sine.
Va gîndi. Creierul e doar al său, el nu mai trebuie ipotecat
prin labirintul creditelor bancare, nu mai trebuie să se lase
prins în păienjenişul acelei lumi a industriei, a salonului finan­
ciar parizian.
Să rămînă în cercetarea ştiinţifică pentru a se dărui ome­
nirii, tehnicii, utilului, chiar frumosului ; se-nţelege, nu uită
nimeni că Henri Coandă e artist şi omul de ştiinţă nu va avea
să-l absoarbă, să-l inhibe pe artist, tot ce gîndeşte el. Şi el
gîndeşte măreţ. Să lupte să rămînă el, să se păstreze Henri
Coandă, inginerul şi inventatorul, cutezătorul în gîndire, la
a cărui butonieră însemnele roşii ale Legiunii de onoare măr­
turisesc şi recunoştinţa Franţei pentru serviciile pe care Henri
Coandă i le-a adus în vreme de război, după cum acel „Bene
Merenti" clasa I, micuţ între acele masive decoraţii de război,
primit la vîrsta de aur a celor 25 de ani, din partea României,
nu autentifica, oare, un trecut merituos, recunoaşterea unei
munci constructive r
De ce să fie la discreţia unei lumi care nu trăieşte din
ceea ce crează ea, ci doar exploatează gîndirea, truda, creaţia
altora, pe care-i sugrumă în servituţi ţesute de funia sinuozi­
tăţilor financiare ?
Să renunţe la tot, la tot şi la toţi acei din fauna, din
jungla, da, din jungla de pînă atunci, şi să urmeze singura
cale ce i ise potriveşte : a cercetării ştiiinţîfke, pentru oare e
născut !
E om de ştiinţă, de gîndire, de creaţie. E inginer în tehnică
şi e creator, artist, în acel univers al frumosului.
Omul de ştiinţă priveşte, ca şi artistul, înainte, numai
înainte, înaintea tuturor, spre infinit...

188
In apartamentul soţilor Margareta şi Henri Coandă din
Champ de Marş din Paris, telefonul nu mai răspundea pentru
cei ce-1 solicitau pe inginerul Coandă.
Nu-1 mai interesau personaje, oricare ar fi fost ele, orice
hram ar fi purtat ele în acea junglă a oamenilor de finanţe,
de afaceri, de tehnică chiar, din Parisul, din Londra, din
Roma şi din Berlinul acelor vremuri, din oraşe de peste Atlan­
tic, din cealaltă lume...
El aparţinea doar studiului, cercetării ştiinţifice, gîndirii
şi creaţiei, scopului căruia i se devotase.
îşi organizase un laborator, mai mult un refugiu ; el era
„ cuibul gîndirii sale în ştiinţă“, „leagănul marilor daruri pen­
tru o m e n i r e cum îi spunea cu accent liric, Margareta,
soţia sa.
Era instalat într-o cameră închiriată cu luna, dintr-un mic
şi foarte modest hotel din rue de Fleuns.
Artist şi botanist, totodată, îşi găsise adăpost în noua lui
viaţă, ce joc al destinului, pe o stradă cu nume de flori...
— Mă gîndeam doar înainte, aişa după cum Margareta îmi
vorbise atît de simţit şi de înţelept, priveam, deci, numai
înainte, scrutam viitorul, fireşte, pe drumul inerent unui in­
ventator, de a anticipa mersul timpului, de a smulge posţeri-
tăţii însăşi necunoscutul, dar foloseam experienţa trecutu­
lui, — ne vorbea, acum, inginerul Coandă, despre acele vremi
de schimbarea felului său de viaţă.
Să parcurgem lista, o parte din lista lungă a celor care
au creat lucruri mari pentru omenire, a celor care au creat
ideea pe care s-a dezvoltat fapta ? — ne întreabă Henri
Coandă.
$i pînă să prindem răspunsul printr-o solicitare, sau re-
nunţînd, din complezenţă, pentru a nu-1 obosi în favoarea
convorbirii noastre, ne e dat să ascultăm enumerarea mari­
lor gînditori, creatori ai universalităţii :
...Archimede, Democrit, Leonardo da Vinci, Newton,
Ampere, Volta, Maxwell, Pasteur, Einstein, Botezatu, Eiffel,
Bleriot...
Mai vreţi ? — ne întreabă interlocutorul nostru.
— Nu ! — vine răspunsul nostru, — nu, căci am înţeles
exemplul şi tîlcul, învăţătura ce se desprinde din el. Dar aţi
omis un nume.
— Pe-al cui ?

189
— Pe-al lui Henri Coandâ !
Surîsul, „surîsul Coandă*, astfel după cum l-a numit, inspi­
rat, un venerabil român care a făcut acît de mult, şi el, pen­
tru patria noaistră, surîsul cu totul particular la Henri Coandă,
ne-a răsplătit cu gratitudine mută pentru completarea amabilă.
— Ideile, a continuat cel ce ne vorbea, ideile nu se co­
mandă. Ele sînt o reînnoire la perspectivele către care ne în­
vaţă. E, poate, însăşi noţiunea spre viitor, care ne ajută să
elucidăm. Da, e însăşi acceleraţia istoriei...
...Am desluşit că chemarea mea e să inventez, să descopăr
noul, e să pătrund în viitor. Totul trebuie să fie mereu altceva,
împrospătat, primenit.
— Aşadar, nu consimţiţi o lume obosită, îmbătrînită, obiş­
nuită ?
— Dimpotrivă, urmăresc şi accept numai o lume nouă,
întinerită, împrospătată tocmai de dorinţa de a afla necunos­
cutul, de a-i dezlega enigma.
Pentru mine viitorul nu e o succedare a prezentului, ceea
ce urmează, în ciclu, actualului, ce e diferit de acest prezent.
Eu nu consider cu adevărat autentic decît imaginaţia, care
nu e de fel un joc dereglat al imaginilor, ci o disponibilitate
a spiritului ce se refuză unei delimitări, unei încorsetări în
existent, în ceea ce avem.
— Dar acceptaţi ceea ce-şi află o dezlegare definitivă,
acolo unde imaginile au evoluat confortabil ?
— Nu, nu le pot accepta, căci eu forez noul şi nu-1 accept
decît dintr-un început integral, nu evolutiv ; şi-apoi, eu îi
urmăresc o rezolvare ideală, pentru a fi valabilă în posteritate,
pentru a regla definitiv un conţinut.
Bunăoară, eu nu-1 accept pe Nietzsche, pentru că gîndeşte
că lumea e absurdă şi că oamenii sînt condamnaţi să refacă,
la infinit şi fără rezultate, aceleaşi gesturi, a încheiat Henri
Coandă, cu concludenţă.
Astfel a pornit Henri Coandă în căutarea noului, în viaţa
profesional-ştiinţifică ce-o începea, într-o nouă ambianţă, în
anul 1932.

Nu şi-a pus la uşa micului său laborator din acea rue des
Fleurs, nici o carte de vizită, nici o tăbliţă metalică, şi nici
măcar vreun aviz scris de mînă, cu indicaţia uzuală pe care

190
şi Clemenceau, acel „Tigru al Franţei41 o folosise în redacţia
pe care o patronase : „cine ne vizitează ne face onoare, cine
nu, ne face plăcere, ne lasă să lucrăm".
— ...Şi astfel am renunţat la ştiinţa aplicativă, reia firul
convorbirii noastre marele amfitrion, trecînd numai la cerce­
tare, unde alţi oameni, alte preocupări, alte întîmplări au venit
să-mi umple anii, să-mi împlinească viaţa. Alţi oameni, alte
emisfere, alte orizonturi, într-o arie care e însăşi mapamondul,
mă poartă acum prin lume...
Nu a fost necesar nici măcar vreun anunţ din care să reeasă
că inginerul Henri Coandă „primeşte comenzi pentru studierea
invenţiilor de brevete, gîndind pentru terţi, pentru omenire
deşi brevetele sale, ingenioase, variate, multiple, vreo 160, din­
tre care vreo 50 intraseră în patrimoniul public, din punctul
de vedere al legislaţiei care generează exploatarea lor, dreptu­
rile de autor, nemaiasigurînd venituri autorului, ci numai avan­
tajul exploatării, al folosirii în favoarea celor ce le aplică, ce­
lor ce utilizează invenţia.

Un grup de prieteni, oameni superiori, cu poziţii prepon­


derente în viaţa publică din Franţa, din Anglia şi din Sta­
tele Unite, au iniţiat o societate de cercetări ştiinţifice al cărei
„prim-furnizor“ avea să fie Henri Coandă
Vorbind deschis, fără ocolişuri, desprinşi de orice modestie
pentru valoarea şi capacitatea de inventator a compatriotu­
lui nostru, societatea avea drept scop să comercializeze pro­
dusul... „creierului Coandă“.
Dar nu în scop peiorativ, în ce priveşte noţiunia de ex­
ploatare, ci lucrativ, operativ, această societate îl punea la
adăpost pe autor de necazurile de pînă atunci, de riscul de a
cade din nou pe mîna bancherilor şi aşa-zişilor „oameni de
finanţare".
Prietenii săi din grupul nou alcătuit îi dădeau astfel posi­
bilitatea legală lui Henri Coandă să fie ocrotit, pus sub juris­
dicţia legislaţiei uzuale şi sub patronajul moral al unui orga­
nism de înaltă ţinută etică, ştiinţifică.
Desprins de preocupările contractării şi a exploatării in­
venţiilor sale, Coandă era lăsat să-şi folosească creierul, să
lucreze în voie, pentru ştiinţă, numai pentru gîndirea în şti­
inţă, în creaţie.

191
Cine erau prietenii săi, componenţii de început ai acestei
societăţi ?
Din Franţa erau prezenţi Yves Le Prieur, fraţii Seguin,
J. Fabre Thierrens, Denis d’Anselme, Brunei, Bamberger, ge­
neralul Berger, Ha/my, iar din Anglia se alăturase grupului fran­
cez H. M. Bentley, Wills, Shankland, Guinnes, Rabagliati, gru|-
pul ide ipeste Canal alcătuind astfel o filială engleză a societăţii
pe care au înmatriculat-o la organul ce autoriză existenţa so­
cietăţilor, sub numele „ British Coandă Developement Ltd"
London.
Nu e lipsit de interes să se cunoască, pentru aprecierea
formatului ştiinţific şi reprezentativ al celor ce-1 înconjurau
pe Henri Coandă, ca inventator, ca om, ca prieten, că din
acel grup de început, Denis d’Anselme asumase sarcina de ad-
ministrator-delegat al societăţii, conducător operativ, şi el nu
era altul decît viitorul administrator al Fundaţiei „Alfred
Nobel“ ce-şi are reşedinţa la Stockholm.
De aci încolo, Henri Coandă devine un om' liber, smuls
acelei reţele de încurcături băneşti, ferit de servituţi ce-1 pur­
taseră, victimă, prin labirintul tenebros al şiretlicurilor fau­
nei financiare.
O VIAŢĂ NOUĂ,

în universul inifnit al cercetării ştiinţifice


fundamentale, al descoperirilor
şi al invenţiilor

Exigent, — riguros cu sine, Henri Coandă îşi întocmeşte


planul schematic al unui ansamblu tematic dintre cele mai
variate.
Are 46 de ani şi o experienţă de o sută...
Mai întîi abordează probleme cu totul dificile, concen­
trate într-un penthatlon, pe care prietenii l-au numit, în acel
circuit de uz intern „penthatlonul, Coandă" :
— Principiile lui Arhimede şi presiunea atmosferică —
în formele ei ca rezultat al cercetărilor ajunse pînă în con­
temporaneitate ;
— Conjugarea legilor gravităţii promovate de Newton
la teoria lui Einstein ;
— De ce oare constatarea lui Pasteur asupra imposibili­
tăţii producerii cristalelor nepolarizate pornind de la cris­
talele de origine minerală ?
— De ce efecte sefni-conductoare în anumite cristale
minerale ?
— De ce inversarea legilor antropometrice în toate ele­
mentele vii ?
Marele fizician englez Norman Thompson e entuziasmat
de programul tematic întocmit de Henri Coandă. El e cel
care-i asigură lui Henri Coandă un mic laborator, ca spaţiu,
chiar în Paris, în preajma gării de est, dar bine utilat sub
raportul posibilităţilor ce le oferea pentru diversitatea şi adîn-
cirea cercetărilor, a studiilor ; retras de furnicarul străzii, la­

193

13 — D in nou aca>a — V. F iro iu


boratorul trebuia să rămînă necunoscut chiar celor mai apro­
piaţi prieteni şi colaboratori ai românului, pentru a-1 face
inaccesibil vizitelor, cruţîndu-i-se astfel timpul de lucru şi
climatul de gîndire...
Aici avea să înceapă Henri Coandă desăvîrşirea studiului
menit să aşeze pe baze ştiinţifice, să definească principiile
efectului Coandă.
...Şi de la aceasta să ajungă la farfuriile zburătoare.
Bunăoară, atacînd prima temă din „penthatlon*, studiul
presiunii atmosferice, aceasta i-a sugerat ideea că sînt posibili­
tăţi să găsească un mijloc de a realiza un vid destul de puternic
în plin aer, utilizînd o cantitate mică de gaz ejectat la mare
viteză.
De aci studiul asupra creării vidului de-a lungul unei su­
prafeţe determinate.
0 nouă idee, izvorîtă din aceste cercetări începe să-l stă-
pînească : timp de trei ani se dăruieşte unor studii care-i per­
mit, ca în anul 1935 să ştie pe deplin ce are de făcut pe
drumul pe care a purces acum.
El concepe şi realizează chiar un disc cu potenţe cu totul
ciudate : o farfurie, de vreţi, căreia îi asigură facultatea de a
se înălţa vertical, pe deasupra «olului, desprinsă de pe sol.
— Cum se poate ? au fost întrebările, nu numai ale
nepricepuţilor, dar chiar şi ale celor ce trăiau în lumea cerce­
tării...
Unii politehnicieni se manifestă sceptic şi nu-şi reţin opi­
niile împinse pînă la ostilitate, o ironică adversitate expri­
mată concludent şi... irevocabil : „procedeul echivalează cu
fapta unui înecat care pentru a se salva, încearcă să se tragă
de propriul său păr spre a se scoate pe sine din apă“ ...
Se reeditează, la altă scară şi în alt înveliş, povestea de la
angajarea lui Henri Coandă la uzinele Bristol, cu mai bine de
două decenii înainte, cînd i se atrăsese atenţia : „să faci avi­
oane ca toată lumea, să le pui elice, aşa, ca toată lumea*.
Or el, Henri Coandă, vedea altfel decît toată lumea, gân­
dea mai repede şi mai departe, în timp şi în spaţiu, înaintea
acelora cuprinşi în acea noţiune demoralizantă, enervantă
pentru el, dar liniştitoare pentru cei ce-o foloseau, acel gene­
ric „toată lumea*.
1 se recomandă chiar, să dezvolte o temă precisă ; să ur­
mărească aplicarea principiilor ce aveau să devină „efectul
194
Coandă“ la procedeul pentru ameliorarea funcţionării -motoa­
relor cu exiplozie, cu eficacitate asupra gazelor evacuate.
Docil, Henri Coandă satisface recomandarea şi se deda
acestui studiu. Experienţele sînt pozitive, încununate cu re­
zultate de-a dreptul uluitoare : încercarea de la Automobil
Clubul Franţei consacră o sporire a puterii unui motor, cu
53% fără ca prin această sporire să se majoreze şi consumul de
carburanţi. Totodată parvine să creeze şi o linişte aferentă
evacuării gazului.
Rezultatul e un succes.
Henri Coandă e invitat la Chiswick, în Anglia, unde
demonstraţiile confirmă obiectivul esenţial : sporirea for­
ţei motrice şi o substanţială reducere a consumului.
La analiza gazului evacuat n-a fost găsită nici o urmă de
bioxid de carbon.
Drumul, în cercetare, îi e deschis deplin. Dar e rugat,
sub forma unor recomandări prieteneşti, să lucreze „ca toată
lumea" , întotdeauna şi numai „ca toată lumea"...
Henri Coandă îşi făureşte acum jaloanele pentru noi
şi mereu mai variate descoperiri şi adaptări tehnice, lucrînd
pe placul celor care vor să aibă descoperiri în catalogul
„pentru toată lumea", dar gîndind şi făurind şi pentru ceea
ce poate concepe şi realiza el, Henri Coandă, pentru viitor,
pentru omenire.

...Dar cerul Europei se învolburează.


în Europa centrală nazismul începe să-şi întindă ten­
taculele ; în culisele cancelariilor diplomaţiei de cel mai
înalt nivel se exprimă temeri că pacea e greu ameninţată.
Industriile, în multe din aceste, ţări, încep să fie preocu­
pate de eventualele lor amenajări pentru producţii de „pre-
război".
Prin „Anschluss" 1 se sacrifică Austria. între cei direct ame­
ninţaţi este şi profesorul Zerner, o somitate în domeniul
ştiinţelor tehnice, care e prins de evenimente chiar pe teri­
toriul Austriei, ţara sa, acum cotropită de nazişti.
împreună cu profesorul Albert Metral, austriacul este
unul dintre foştii colaboratori ai savantului Paul Painleve,
1 Noţiunea sub care era cunoscută anexarea Austriei la cel de-al
treilea Rekh, înfăptuită li începutul anului 1938.

195

13
autorul francez al fundamentării unor legi în ştiinţele teh­
nice, cel care avea paternitatea în domeniul frecării, în
aerodinamică.
Nu se cuvenea lăsat în plasa nazismului, trebuia salvat
acest om, cu familia sa, după cum era necesar ca ştiinţa să
nu-1 piardă pe savant, să nu renunţe la o mare valoare.
Printr-un adevărat plan opus uneltirilor sălbatice ale
Gestapoului ce opera sîngeros în Austria, doborîad patrio­
ţii austrieci ce nu subscriau la cotropirea ţării lor, Henri
Coandă avea să mobilizeze prietenii din toate colţurile lu­
mii în care avea legături personale sau numai colaboratori
din aria ştiinţei, solicitînd sprijin la o serie de personalităţi
cu poziţii, atunci, de nivel mondial — n-a fost ocolit nici
Vaticanul; Henri Coandă a reuşit să obţină salvarea profe­
sorului Zerner şi a familiei sale, asigurîndu-le părăsirea Aus­
triei cotropite.
A fost încă un succes al strădaniilor lui Henri Coandă,
omul de omenie, a fost încă un rezultat obţinut de demo­
crat, un adevărat triumf al „creierului Coandă", căci nu­
mai mintea a acţionat în această dificilă şi periculoasă acţi­
une în care demersurile puteau provoca uciderea, printr-o
simulată „sinucidere" — sau „accident de circulaţie" — a
familiei profesorului Zerner, iar aprobarea expatrierii să
devină astfel inoperantă.
împreună cu acel savant Albert Metral, profesorul Zer­
ner e autorul unei teorii universale dezvoltată pe conside­
raţiile maxwelliene aplicate la efectul Coandă.

Lucrul lui Henri Coandă în laborator continuă...


Efectul Coandă i-a deschis perspective luminoase, largi,
tot mai largi în acel univers al cercetării, al aplicaţiei.
Dar războiul, inevitabil, izbucneşte.
Henri Coandă trece şi el, în Parisul cotropit de trupele
naziste, prin marasmul momentelor.
De astă dată e el însuşi în capcana nazistă.
— Lumea, apropiaţii cercurilor tehnice, ştiau că la un
moment dat am abandonat studiile mele tehnice în cerce­
tarea aerodinamicii şi chiar preocupările mele din acel atrac­
tiv univers al cristalelor, dedieîndu-mă făuririi unei com­
bine — ne povesteşte Henri Coandă. Da, concepusem o
combină agricolă !

196
...Ne aflam în anul 1940, în plină ocupaţie nazistă a Pa
risului, în plină desfăşurare a celui de-al doilea război mon­
dial. Aveam şi eu de apărat o familie, împreună cu propria
mea viaţă, un patrimoniu ştiinţific, o agonisită.
Se cuvenea, trebuia chiar, să veghez, o veghe continuă,
neobosită, pentru tot ce era viu printre noi, pentru tot ce
era onest, demn, preţios, curat, sub raportul integrităţii fi­
zice şi al sufletului, al moralităţii, pentru conservarea unui
moral, a unei etici, la care ţineam, fireşte, ca om a cărui
ţară, lăsată în depărtări, cunoştea şi ea, la rîndu-i, drama
unei forme de cotropire.
Temător ca mi sf-^ar putea „cotrobăi” prin laborator, în­
grijorat că studiile mele ar putea 'fi punctul de plecare pen­
tru specialiştii duşmani, pentru preluarea şi folosirea către fi­
nalizarea unor noi descoperiri ce le-ar fi completat arse­
nalul care le întreţinea potenţialul lor de distrugere a ome­
nirii, de susţinere a războiului, mi-am spus că inactivitatea
mea trebuie acoperită „tactic" cu temeiuri care să înlăture
suspiciunile unei lupte purtată pasiv împotriva maşinii lor
de război.
La acea dată, eram deja autorul „efectului Coandă", ace!
brevet înregistrat sub nr. 374943, la data de 8. X. 1934, pen­
tru „procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid in­
tr-un alt fluid"... ce şi-ar fi putut afla aplicaţia în orice do­
meniu al armamentului, al muniţiei speciale, al celui tele­
ghidat...
Şi atunci, pentru a-mi linişti conştiinţa mea de om că nu
contribui la făurirea unor mijloace de distrugere, la genocid,
după cum se cuvenea să-mi apăr demnitatea personală, nepu-
nîndu-mă sub nici o formă în serviciul inamicului omenirii,
am devenit foarte activ şi chiar ingenios, ocupînidu-mă de agri­
cultură, de nevoile ei.
Am început studii pentru făurirea unei combine agri­
cole şi le-am purtat chiar pînă la bunul lor sfîrşit; pe parcurs,
bineînţeles, ca în orice cercetare tehnică, am fost cîştigat
pe nesimţite de interesul pentru lucrare, care a început chiar
să mă pasioneze, dincolo de rosturile ei de disimulare, care mă
amuza dar mă şi ocrotea. Şi apoi nu concepusem eu, cu Dinescu
Gheorghe, încă în anii liceului, o maşină agricolă destinată
uşurării muncii ţăranului ?
Reluam acum proiectul.
Din combina aceea agricolă avea să derive şi un agre­
gat pentru împrăştierea îngrăşămintelor solului, altul pen­
tru combaterea agenţilor nocivi, insectele, şobolanii, păsă­
rile de cîmp şi, în final, un aspersor care să aducă ploaia
artificială pe ogoare.
Aşa se face că eliberarea Parisului m-a găsit cu combina
gata, cu toate celelalte utilaje pregătite să intre în circuitul
producţiei industriale.
Evenimentele succedate, bucuria victoriei aliaţilor, eli­
berarea României, reaşezarea Franţei în rîndul naţiunilor
libere, speranţa în anii de adevărată libertate şi bucuria dem­
nităţii recăpătate pentru întreaga omenire, vechile mele pasi­
uni tehnice, afirmarea aviaţiei cu reacţie, — o cîte bucurii
după o atît de lungă şi zbuciumată aşteptare ! — imj-au readus
în lumea mea, printre prietenii mei, iar combina a rămas
printre cartoanele laboratorului meu...
Dar pentru a o realiza, a trebuit să studiez pedologie, chi­
mia solului, fenomenele biologice ale culturii vegetale, mete­
orologia adaptată domeniului agrotehnic, pentru a cunoaşte
perioadele de umiditate şi gradul de rezistenţă a păioaselor
destinate recoltării în epoca respectivă, precum şi o serie des­
tul de variată, de alte domenii legate de agricultură, de speci­
ficul mecanicii ei.
Anvergura preocupărilor mele tehnice, desfăşurate pe arie
larg internaţională apoi, m-a sustras, aproape pe nesimţite
interesului pentru combina care a rămas desuetă multă vreme,
mulţi ani.
Ea reprezintă, pentru mine, cu adevărat „copilul restriş-
teia, unul dintre mijloacele pasive ale apărării mele în lu­
mea tehnică în care am vrut să mă păstrez convingerilor mele,
îndemnurilor mele lăuntrice.
Şi am izbutit !*

Au trecut anii.
Lumea s-a aşezat pe bazele pe care fiecare tinde să şi
le făurească, după convingeri, după interese...
Iată că de undeva îmi vine o propunere. N-aş vrea să mă
ocup de unele invenţii destinate agriculturii ?

198
Ei, asta-i bună, măi, oamenilor ! Şi acum, în vreme de
pace ? — le-am răspuns eu mirat.
Dar reflectînd mai atent, cercetînd propunerea şi te­
meiurile ei, am folosit, reactualizînd, amplificîndu-1 şi adu-
cîndu-1 la posibilităţile de exprimare pe care le are azi teh­
nica în materie, la potenţele industriale actuale, unul dintre
agregatele concepute şi studiate atunci, acum mai bine de un
sfert de veac, atunci sub ameninţarea cizmei teutonilor de
tip nou : pulverizatorul împotriva dăunătorilor din agricul­
tură şi anexe.
Pulverizatorul de substanţe împotriva agenţilor nocivi
din agricultură e folosit în multe locuri. A primit numele
„Stromboliu pentru că, în mic, este şi el un vulcan, un vul­
can care-şi trimite erupţiile în ajutorul omului de pe
ogoare.
...Dar lucrul în laborator continuă, neîntrerupt.
Se nasc tot mai multe invenţii, mereu mai multe brevete
încep sa-i aparţină lui Henri Coandă.
în prefabricatele de construcţii, în domeniul frigorific,
Henri Coandă aduce noi născociri, stabilind principii, pro-
movînd mijloace ce îmbogăţesc tehnica, aparatajul şi unel­
tele, ajută omenirea.
— E multă apă în lume, în oceane şi în mări şi totuşi
oamenii duc lipsa apei, unii dintre ei, milioane, cunosc chiar
supliciul setei, drămuindu-li-se consumul apei de băut, deşi
mulţi trăiesc chiar acolo, pe malul mării, în briza oceanelor.
Ideea nu-1 părăseşte pînă ce nu reuşeşte să conceapă un
„cuptor solar* care prefigurează instalaţiile de mai tîrziu
pentru desalinizarea apei, pentru transformarea ei în apă po­
tabilă. Unul lucrează chiar de zor pe malul Mării Tireniene.
Biologia şi lumea cristalelor nu-1 lasă impasibil. Dimpo­
trivă, el le afectează multe din studiile sale, anume angajate,
multe din cercetările şi aplicaţiile lor.
Nu neglijează nici electronica şi nici, fireşte, în pas cu
vremea, cu noul, energia nucleară in care, păstrînd o docu­
mentaţie la zi îşi poate aduce o contribuţie inovatorie.
Pulmonul artificial, elemente pentru nevăzatori, şi trenul
aerian, cel pe care-1 făurise, tot pe principiul pernelor de
aer încă din anul 1921, devin realităţi, unele intrate în sta­
diul aplicării, altele în studiu evoluat.

199
Confruntările cu oamenii de ştiinţă, în specialitate, so­
mităţi mondiale, prezenţele lui Henri Coandă în dezbaterile
unor congrese internaţionale, stîrnesc interes în lume, îi ratifică
premisele pe care le întemeiază, autentifică, cu prestigiul
autorităţii universale, descoperirile sale şi le sînt consacrate
astfel o atestare de cel mai înalt nivel însăşi în universalitate.
— Dar, revenind la aviaţie, nu sînteţi tentat, ca în afară
de avionul dezvoltat pe principiul „farfuriilor zburătoare" ,
acele aerodine lenticulare, să concepeţi, să lucraţi şi pentru
spaţiul cosmic ?
— Gîndesc în favoarea unui „cosmoavion" , care, înlo­
cuind nacela rachetelor actuale să poată transporta la bord
trei sute de persoane, în confortul interior al celui mai evo­
luat mijloc de transport, pe rute cosmice.
— Şi-apoi ?
— Apoi, vom vedea. N u sîntem decît în anul 1967 ! 1

1 Convorbirea a avut Joc în anul 1967, la Bucurejti.


...DESPRE „E FE C T U L C O A N D Ă “ ŞI FA RFU RIILE
ZBURĂTOARE...

__ >
— „Ei, ce mai vreţi, ce întrebări îmi mai adresaţi azi, la
ce torturi mă mai supuneţi ? La ce să vă mai răspund ? —
ne întîmpină voios şi amuzat genialul nostru interlocutor.
— V-am ruga să ne vorbiţi astăzi mai detailat despre
efectul Coandâ.
— Da, efectul Coandâ îşi are şi el povestea lui.
...O poveste care începe încă din anul 1910, acolo, la
Issy Ies Moulineux, cînd flăcările, cînd jetul lor veneau spre
aparatul pe care-1 prezentam, în acea sobră zi de decembrie.
Au trebuit 20 de ani pentru a realiza, ştiinţific, cu ade­
vărat ceea ce s-a întîmplat.
După cum v-am mai spus, într-o zi, aflîndu-mă în baie, mă
jucam, amuzat, cu picăturile de apă. Am observat cum pi­
cătura de apă vine şi se prelinge de-a lungul degetului; la
fel ca jetul flăcărilor, atunci, la Issy Ies Moulineux, de-a lun­
gul fuzelajului avionului meu.
Atunci m-am lum inat; m-am lămurit de-a binelea, că
acest lucru este în legătură directă cu ceea ce s-a întîmplat
cu jetul ce venea asupra aparatului cu care zburam în 1910,
cel fără elice, şi al cărui trist sfîrşit îl cunoaşteţi. Desluşeam,
acum, în baie, mersul fluidului...
M-am hotărât să studiez acest efect.
Personalităţi de mare valoare ştiinţifică, în specialitatea
mecanicii fluidelor, ca profesorul A lbert' Metral, bunăoară,
şi-apoi Theodore v. Karmân care i-a făcut analiza matema­

201
tică în anul 1939, a acestui „procedeu fi dispozitiv pentru
devierea unui fluid intr-un alt fluid“ au apreciat că este vorba
despre „cheia" noului domeniu, cel al amplificatorilor fluizi.
Desigur, un cîmp vast de operaţii într-o lume din care
sînt menite sa pornească tot felul de lucruri noi.
Concret, aş putea arăta că fenomenul dispune de urmă­
toarele particularităţi de bază :
a existenţa unei depresiuni de suprafaţă în direct contact
cu jetul ;
b devierea jetului după conturul suprafeţei pe care se
scurge, aderînd la această suprafaţă ;
c amplificarea procesului de antrenare a fluidului am­
biant de către jet şi accelerarea scurgerii în interiorul aju­
tajului ;
Prin particularităţile sale, efectul oferă o largă aplicabi­
litate în feluritele sectoare ale tehnicii.
Personal, am realizat un dispozitiv depresor-amortizor
de zgomot, pe care l-am folosit pentru ameliorarea randa­
mentului motoarelor cu combustie interna, la frîna de recul
pentru armele de foc, pulverizatorul de insectofumgicide utilizat
în agricultură, împotriva dăunătorilor, realizări ce şi-au aflat o
largă aplicaţie pe scară industrială.
Dar principiul stă la baza unei sumedenii de realizări,
mereu mai multe, tot mai variate, realizări ca : sisteme de
propulsie subacvatică, construirea de elemente pneumatice
adaptate în automatizare, la ajutajele motoarelor cu reacţie,
la mijloacele de hipersustentaţie pentru aripile de avion, la
aparatele cu decolare fi aterizare verticală...
— După cîte ştim, în multe ţări cu tradiţie ştiinţifică, în
institute şi laboratoare de specialitate, au fost începute, de
asemenea, studii şi aplicarea efectului Coandă, care funda­
mentează o serie de cercetări teoretice şi experimentale.
Poate că ne-aţi vorbi despre ele...
— Cu ocazia simpozionului internaţional de automatică,
desfăşurat la New York, în anul 1965, dezbătîndu-se şi apli­
caţiile efectului Coandă în vastul domeniu al automatizării,
mi-a fost decernată diploma de onoare „H arry Diamond
Laboratories". Cu acest prilej s-a relevat că efectul Coandă
are aplicaţii şi la turbinele cu gaze, prin realizarea aşa-numi-
tei turbine cu palete de depresiune;

202
— devierea jeturilor de gaze pentru hipersustentaţia, la
avioanele de mare viteză ;
— bascularea comandată a mai multor jeturi plane, cu
care se realizează dispozitive pneumatice cu anumite carac­
teristici, diapozitive pentru amplificatori fluizi sau dispozi­
tive de reanimare, ca şi elemente logice pentru automatizare;
— accelerarea scurgerii în interiorul ajutajului sau în
exteriorul său, conducînd la realizarea unor dispozitive de
ejecţie cu caracteristici deosebite folosite la ventilarea mine­
lor şi a marilor hale industriale ;
— amplificarea de tracţiune pentru motoarele aeroreac-
tive, în cercetare acum la Universitatea din Toronto (Ca­
nada) şi la Institutul politehnic din Brooklyn (S.U .A .);
— amortizarea zgomotului produs de eşaparea gazelor la
turbomotoarele de avion, la centralele termice, la uzinele
chimice, la bancurile de încercat motoare de avion şi la o
serie de alte aşezămine industriale ;
— pulverizarea fină a unui lichid şi amestecarea uni­
formă a acestuia cu aer sau cu un alt fluid.
Este cazul să subliniez că în acest domeniu am obţinut
rezultate, pe baza lor realizîndu-se chiar noi tipuri de arză­
toare pentru combustibilii grei, care, în afară de un ran­
dament dintre cele mai mari, oferă însemnate înlesniri la
construire, după cum prezintă o stabilitate funcţională şi
robusteţe cu serioase repercursiuni pozitive asupra preţului
de cost.
— S-a pomenit în presa mondială că efectul Coandă ar
folosi şi la fundamentarea sistemelor de control şi ghidare
a sateliţilor artificiali.
Vreţi să ne vorbiţi şi în această privinţă ?
— Efectul Coandă serveşte azi printre alte nenumărate
mijloace de aplicaţie în variatele domenii ale ştiinţei tehnice
şi la controlul şi ghidarea sateliţilor artificiali, pe baza utili­
zării de elemente pneumonice, acolo unde sistemele electro­
nice sînt influenţate de radiaţii şi temperatură.
— ... şi ni s-a mai spus că lucraţi într-un domeniu nou,
în folosul nevăzătorilor.
— Intr-adevăr, lucrez, dar nu e un domeniu nou pen­
tru mine. De ani şi ani sînt frămîntat de nevoia de a găsi
mijlocul să uşurez viaţa celor nefericiţi, osîndiţi pe nedrept
de natură sau de împrejurări să nu se bucure de ceea ce

203
vedem noi, toţi ceilalţi muritori. Pe principiul însăşi al efec­
tului Coandă studiez un dispozitiv salvator pentru ei. Stu­
diile ce-am întreprins de vreme îndelungată m-au adus acum
în situaţia de a-mi susţine deducţiile şi aspiraţiile pe puncte
certe, cîştigate, nădăjduind să intru în faza unei finalizări
concrete.
— Şi tot „vorbe" aduse de vînturi, atestă cu puterea de
persistenţă a „tradiţiei orale" că efectului Coandă i s-ar atri­
bui paternitatea farfuriilor zburătoare...
Mai înaintea cuvintelor celui întrebat, răspunsul apare
anticipat sub forma unui surîs, de astă dată, acel surîs Coandă,
prevestitor de lucruri bune, interesante, surîs ce-i cuprinde
interlocutorului întreaga figură, într-o înveşmîntare de lu­
mină şi de satisfacţie, de fel enigmatică, limpede, voioasă :
— S-ar putea, desigur ! „Efectul" ăsta e cam năzdrăvan
şi e de aflat în multe domenii. Ştiu eu oare pe unde s-o mai
fi strecurat ?
— Totuşi, farfuriile zburătoare sînt ele o realitate sau nu­
mai produsul febril al fanteziei literaturii de anticipaţie ?
— Vedeţi, noi, oamenii, în general, mă refer, fireşte, atît
la cei din ştiinţă cît şi la marea masă a celor din afara ei, am
deprins obiceiul de a face unele asocieri ce rămîn de dome­
niul fantasticului chiar atunci cînd realităţile, susţinute ştiin­
ţific, vin să le proiecteze pe o fundamentare a realităţilor.
în conştiinţa oamenilor trăieşte convingerea că tot ce are
viaţă e necesar să fie un corp solid.
S-ar putea însă ca lucrurile să se prezinte şi altfel. Să nu
uităm, bunăoară, toată acea taină care se păstrează încă în
molecula de apă şi care ne dă de gîndit continuu că viaţa ar
putea avea şi alt conţinut, în alte forme în existenţa ei.
După cum eu nu plafonez, nu subscriu, la limitarea vi­
tezei la cea a luminii, considerînd că în afara planetei noastre
s-ar putea să existe viteze cu mult superioare.
Dar fenomenele sînt multiple şi ele nu se cuvin, în nici
un caz, să fie circumscrise în vreo arie cu delimitări de­
finitive.
— Revenind la farfurii, la acele corpuri zburătoare, din ce
în ce mai evident semnalate pe cerul lumii, care stîrnesc cu­
riozitate, îngrijorări şi enigme, ce ne-aţi putea spune ?
Sînt ele produsul unei imaginaţii... diversioniste, sînt ex­
presia vreunei fantezii literare, de anticipaţie, amplificată de

204
„gura lumii" şi de nevoia publicului de a dimensiona, sînt
corpuri cereşti desprinse în cadrul fenomenelor astronomice
sau sînt, cu adevărat, rodul unei creaţii ştiinţifice, realităţi
tehnice... palpabile, făurite aevea de om ?
— N u obişnuiesc să polemizez nici cu inspiraţii şi năs­
truşnicii autori ai literaturii fantastice şi mai puţin cu sur­
sele de producere a fenomenelor astronomice, dar vă pot
aduce lămuriri numai în ceea ce mă priveşte pe mine.
Aici nu imai e vorba de deducţii şi nici de polemici !
Da, farfuriile zburătoare sînt o realitate tehnică !
în ultimul deceniu m-am ocupat şi eu de realizarea far­
furiilor zburătoare.
Dezlegarea efectului Coandă mi-a ajutat să fundamentez
principiile tehnice pe care se dezvoltă construirea acestor
faimoase farfurii zburătoare. Şi ca rod al dezlegării principil-
ilor care stau la baza acestor farfurii zburătoare, vă pot arăta
că viitoarele construcţii ale aviaţiei se vor dezvolta, cred, şi
pe existenţa acestor farfurii. Uitaţi oare că ne apropiem de
anul 2000 ?
— Dvs. personal aţi proiecta un asemenea aparat de
zbor ?
— Vă pot răspunde că îl am chiar gata ; e în plin lucru !
Aşa după cum în anul 1910 am izbutit întîiul avion fără
elice, cel cu folosirea placajului, cît mai simplu alcătuit, tot
mai uşor de manevrat, uşor de făurit şi mai puţin costisitor,
sub raportul fabricaţiei şi al întreţinerii, tot astfel cred că
am găsit acum soluţia unui avion la fel de simplu, de uşor
realizabil şi prea puţin costisitor, ca fabricaţie şi ca între­
ţinere, pentru că rezolvă o serie de probleme tocmai pe prin­
cipiul simplificărilor.
E vorba de patru „farfurii", de vreţi să le spunem astfel,
de patru elemente în formă de disc, un fuselaj în care sînt
amplasate locurile navigatorilor, pentru acest prototip de
avion pe care I-am conceput pentru început numai de două
locuri, o căldare, cea care produce aburul dirijat în mediul
înconjurător
Cred că ceea ce se cuvine reţinut este, între noile carac­
teristici ale acestei maşini de zburat, că nu dispune de nici
o piesă mecanică — fără piese mecanice în mişcare, aparatul
nu se poate astfel defecta ! — fiind destinat unei vieţi în­
delungi şi unei întreţineri dintre cele mai puţin costisitoare.

205
Este un aparat, uşor, fireşte, care va cîntări sub o tonă,
realizînd astfel viteze pînă la 800 km pe oră, cu o rază de
acţiune de circa 5000 km.
— Şi carburantul ?
— Propanul. Eu aş fi recurs la o altă soluţie, bunăoară,
la propulsia energo-nucleară. Dar pentru început, şi încă în
această fază a unor construcţii de asemenea natură, folosirea
energiei nucleare nu se înscrie încă între soluţiile curente,
adaptabile, şi cum tehnica se practică pe realităţi şi nu pe...
„blana ursului din pădure" m-am oprit la ceea ce e accesibil
acum.
— Aşadar „farfuria zburătoare" va lua şi oameni la bord ?
— Bineînţeles. Eu socot principiul ca fiind rezolvarea
navigaţiei viitorului în ceea ce priveşte distanţele mici. Pri­
vilegiul decolării de oriunde şi al aterizării oricum, la verti­
cală, elimină obligativitatea aerodromurilor, a amenajărilor din
complicatul şi costisitorul dispozitiv al infrastructurii, in­
clusiv al sistemelor de căi de acces spre aerodromuri.
— Şi pe cînd oare zlborul ide încercare ?
— în ce mă priveşte, totul e gata. Acum, problema se află
în faza execuţiei şi s-ar putea ca întîiiul avion-farţurie să
zboare în anul 1969.
— Nădăjduim că de astă dată, la nivelul la care s-a dez­
voltat omenirea, în plin proces de maturizare ştiinţifică, nă­
dăjduim că nu veţi mai aştepta alţi 30 de ani pînă ce in­
venţia Dvs. să primească ratificarea universală, să fie adop­
tată ca atare.
— E vid en t!
— D ar oare sistemul acestor avioane biloc nu va putea fi
el extins şi la avioane mai mari, făurite pe acelaşi principiu,
dar cu capacitatea de a transporta mai mulţi navigatori, acce­
sibil astfel intrării în circuitul transporturilor aeriene ? Fu-
zelajul bunăoară, mărit după proporţiile celulei, n-ar putea
deveni el cabina cu zeci şi zeci de locuri, sau noul sistem de
avion să aibă nacele pentru călători ?
— Idealul acesta va fi, să transporte cît mai mulţi că­
lători.
— Atunci... după cîte înţeleg eu acum, visul „farfuriei"
e să devină... „castron" — „castron-zburător" — în volum,

206
Schema noului avion conceput de Henri Coandă —
avionul Iară aripi realizat pe patru farfurii zbu­
rătoare (desenul şi semnătura aparţin savantului,
păstrînd valoare de document)
în dimensiuni din ce în ce mai mari, — ne-am mărturisit noi
desluşirea problemei punctată ca o autentificare cu cuceri­
torul surîs al amfitrionului nostru amabil şi răbdător...
Prefigurînd avionul viitorului, farfuriile zbuiltoare,
enigme nedesluşite şi senzaţii cu iz fantastic odinioară, pă­
şesc pe căile unor realizări concrete în care geniul îşi aduce
şi aici măreţe contribuţii ce înscriu încă o filă de istorie uni­
versală, de astă dată, pe însăşi cerul lumii...
De la efectul Coanaă la avionul viitorului, prin farfuriile
zburătoare, e un drum de geniu parcurs de savantul român.
OAMENI PE CARE I-AM CU N O SCU T,
BO RNE PE DRUM UL U N E I VIEŢI...

... — La vîrsta mea privesc în urmă pe drumul parcurs.


E o cale lungă pe care desluşesc, ca într-un gigantic panop-
ticum, figuri şi întîmplări, oameni şi fapte, despre care v-am
vorbit pînă acum, care mi-au prilejuit să-mi reactualizez
emoţii, prea puternice pentru ca timpul să-şi fi putut aşeza
lespedea uitării peste ele, ne spune inginerul Henri Coandă.
C a nişte borne apar pe drumul acestei vieţi — Viaţa
mea — figurile celor pe care i-am cunoscut, cu care mi-am
petrecut o parte din ani, prezenţi în victoriile sau în eşecurile
mele, în încercările, în strădaniile mele, ale noastre, stră-
juind drumul meu...
Toţi au rămas în urmă, şi dintre ei, cei mai mulţi, aproape
toţi, sînt dincolo, în neantul veşniciei...
... Dintre toţi, tatăl meu, bunăoară, cel dintîi şi ultimul
căruia îi adresez gîndurile mele, cu sentimentul pios al fiului,
cu admiraţia elevului pentru primul său dascăl, şi, în sfîrşit,
cu nostalgia prietenului, căci tatăl meu mi-a fost cel mai în­
ţelegător, cel mai apropiat şi cel mai leal prieten al vieţii mele,
de la toate vîrstele ei, pentru omul prezent lîngă mine cu o
nobilă generozitate în fiecare etapă a acelor vîrste prin care
am trecut.
Apoi, toţi cei despre care am vorbit în prelungitele noas­
tre întîlniri, prezenţi în episoadele desfăşurate de-a lungul
unei vieţi.
Să urmez un itiaerar cronologic ?

209

14
Poate că e mai dificil. Desigur, firul succesiunilor mi-t
readuce în faţă pe cei despre care vreau să vorbesc acum, dar
pe alocuri poate că unele figuri nu apar chiar în cadenţa ri­
guroasă a povestirii, proiectate pe ecranul amintirilor, şi-a-
tunci, legate de alte amintiri, de climatul ce se crează din des­
făşurarea acţiunilor povestite, încep să-şi contureze prezenţele
şi cei omişi.
Să vă mai povestesc despre foşti colegi de la .Liceul Mi­
litar de la Iaşi, care-mi revin şi ei în amintire, de vărul meu,
Feraru Rafael, erou în primul război mondial, care, la Turtu-
caia, epuizînd proiectilele tunurilor din bateria pe care o co­
manda a continuat lupta numai cu pistolul, pînă ce a căzut,
doborît, lîngă unul din acele tunuri ale sale ce amuţiseră, să
vă povestesc despre elevul acela timid ca o fetiţă, care în locul
carierei armelor avea s-o îmbrăţişeze pe cea teatrală, deve­
nind dramaturgul Adolphe de Herz, apoi despre un alt fost
elev, Paleologu Jacques, care a ajuns ziarist de politică ex­
ternă, despre escrimeurul Pîrvu Boerescu.
Despre cine să mai povestesc acum ? Dintre foştii mei co­
legi de studii inginereşti, de care mă leagă amintiri deosebite :
italianul Caproni şi spaniolul Barbero, care au devenit, fie­
care în ţara lui, constructori de avioane, făurindu-şi un pres­
tigiu de nivel ridicat în lumea internaţională de specialitate.
Ei, pe bietul Take Brumărescu, să-l amintesc, polivalentul
inventator român, nu numai din domeniul aviaţiei, în care
concepuse un avion — se pare — dintre cele mai serioase, dar
şi în zeci şi zeci de alte domenii. Take Brumărescu era pre­
zent cu o idee, cu o născocire, cu o realizare ce te puneau, de
multe ori, pe gînduri. De-ar fi avut mijloace, în alte condiţii
tehnice, şi mai ales susţinut, cred că ar fi dat rezultate dintre
cele mai concrete.
La Paris, protocolar doar, în anii primei mele tinereţi,
l-am cunoscut pe Nicolae Vaschide, buzoian de origine, care
era conferenţiar la Sorbona şi unul dintre cei mai apropiaţi
colaboratori ai savantului francez Alfred B in et; Vaschide era
medic, biolog, filozof, filolog, cu o valoroasă activitate pu­
blică. Din nefericire, a murit tînăr, prin 1907 la 34 de ani,
în preajma alegerii sale în Academia de Ştiinţe a Franţei. Pe
mormîntul lui din cimitirul din Montparnasse e o decoraţie
funerară realizată de sculptorul Fritz Stork de la Bucureşti.

210
Soţia lui Vaschide era fiica unui chirurg moldovean, doc­
torul Zamfirescu, profesor de chirurgie operatorie la Universi­
tatea din Iaşi. Trecîndu-şi cu „magna cum laudae“ docto­
ratul în litere ea a devenit astfel întîia româncă doctor de la
Sorbona.
...La Paris, în acea lume în care figurile şi întâmplările se
perindă cu repeziciunea ritmului inerent vieţii din Apus, am
avut privilegiul s-o cunosc pe domnişoara Elena Văcărescu,
împreună cu venerabila ei mamă. Bătrînă, foarte bătrînă,
mama domnişoarei Elena Văcărescu începuse să cam încurce
epocile, personajele şi succedarea faptelor astfel că în salonul
valoroasei ei fiice, îmi povestea mie, tînăr abia ieşit atunci
în lume, fapte petrecute în timpul războiului de la 1870, cînd
soldaţii prusaci băteau talpa cizmelor pe caldarîmul francez
sau despre figuri de-ale românilor din războiul nostru pentru
Independenţă ; dar nu povestiri la trecut, ci luîndu-mă pe
mine părtaş la evenimente, plasîndu-mă, alături de ea, con­
temporana lor, în acele întâmplări ce-i aparţineau numai ei.
Dar venerabila bătrînă, figură distinsă şi generoasă, a împli­
nit multe acţiuni caritabile în favoarea oamenilor în nevoie,
după cum a ajutat generaţii de tineri români, fii de familii
sărace, aflători la studii în marele Paris.
între alte satisfacţii pe care ni le-a hărăzit nouă, ca ro­
mâni, domnişoara Elena Văcărescu, a fost şi creaţia ei dra­
matică Cobzarul în acea prezentare de înaltă ţinută pe scena
Operei Mari din Paris — cred că era prin 1910 sau 1911 —
libretul comportând un subiect din viaţa românească, iar inter­
pretarea bucurîndu-se de personaje de primă mînă, cu spri­
jinul Elenei Ferari şi al lui Raoul Ghinsbourg, într-o am­
bianţă favorabilă României.
Osebit de activitatea domnişoarei Elena Văcărescu în artă,
ea a desfăşurat o largă şi susţinută muncă în diplomaţie, la
Liga Naţiunilor, la Geneva, unde secondîndu-1 de aproape pe
Nicolae Titulescu, a adus şi astfel mari servicii patriei noastre.
Prietenă cu tatăl meu, încă înainte ca ea să plece din ţară,
şi-apoi din timpul cînd ea se stabilise la Paris, încă de la 1891,
— tatăl meu revenise acolo ca ataşat militar — domnişoara
Elena Văcărescu mi-a înlesnit s-o pot urmări în diferitele faze
şi perioade ale activităţii sale.
De la vîrsta de 25 de ani, cînd a părăsit ţara, şi pînă în
anul 1947 cînd a decedat, vreme de mai bine de o jumătate

211

14
de veac, a fost cu adevărat o frîntură din bogăţia spirituală
a României. Acolo, nu numai în lumea Parisului, a Franţei,
domnişoara Elena Văcărescu a fost prezentă pretutindeni cu
gîndul, cu sentimentele ei generoase, cu scrisul ei înaripat, cu
vorbirea ei convingătoare, cu gestul ei delicat şi uman, pro­
fund uman, în serviciul României.
Subtilă scriitoare de limbă franceză, domnişoara Elena
Văcărescu a fost o poetă de calitate, ale cărei creaţii au cu­
noscut satisfacţia traducerilor în versiune italiană, daneză, en­
gleză, olandeză şi chiar chineză, după cum, înăuntrul preocu­
părilor ei lirice, sînt de aflat traduceri în limba franceză din
operele poeţilor români Mihai Eminescu, Octavian Goga, Ion
Minulescu, Gheorghe Topîrceanu, Lucian Blaga şi Ion Vinea, în
care, de astă dată numai tălmăcitoare, domnişoara Elena Vă­
cărescu a ştiut să păstreze acestor opere româneşti muzicalitatea
ideală a versului original, fiind şi astfel utilă poporului ei.
Printre marile satisfacţii de prestigiu pe care le-a hărăzit
României, este şi premierea ei de către Academia Franceză,
ivită la propunerea lui Leconte de Lisle, pentru activitatea ei
poetică, între care se înscriu : Rapsodul Dîmboviţei, Amor
Vincit, Cîntecul Aurorei, Vrăjitoarea.
în timpul celui de-al doilea război mondial, în acei ani
negri ai pîclei naziste ce căzuse peste aproape tot ce era viu,
preţios, curat în Europa, domnişoara Elena Văcărescu, prinsă
şi ea pe pămîntul francez cuprins de aripa ucigătoare a războ­
iului, n-a pregetat să gîndească, să lupte şi să pătimească
pentru ceea ce rămînea uman din tot ce se petrecea în jurul
ei, n-a încetat să rămînă o mare, o vrednică româncă, cu
vorba ei, cu fapta, cu scrisul.
Deşi avea ea însăşi nevoie de asistenţă — războiul a
prins-o la vârsta de 74 de ani şi fără venituri, — continua s-o
asigure altora, chiar şi atunci cînd nu era solicitată direct...
Aceasta a fost domnişoara Elena Văcărescu, astfel cum
a rămas în amintirea mea, marea româncă Elena Văcărescu.
Născută cu zece ani după domnişoara Elena Văcărescu, o
altă romanică afirmată pe cerul literar al Franţei a fost coni-
tesa de Noaiiles, în originile ei Ana-Elisabeta Brânooveanu.
Am cunoscut-o, de asemenea, în anii ei de mare strălucire
mondenă şi lirică, aş putea preciza chiar în anii ei de glorie.
Creaţia lirică, între care Inima nemărginită, Viii şi morţii,
Forţele eterne i-au asigurat un fotoliu în Academia din

212
Bruxelles, consacrată astfel printre nemuritorii belgieni. A
murit înainte de a îmbătrîni — la numai 57 de ani.
Dar să trec la alţii, prea zăbovesc în popasurile mele...
Ei, iată că pe pelicula memoriei mele vizuale apare acum,
în acel straşnic cortegiu al evocărilor, figura de bonhomme,
deşi cu iz de austeritate, a inginerului Anghel Saligny, făuri­
torul celor mai de seamă lucrări tehnice de la noi, din vremea
sa ; în afară de sistemul de poduri metalice de peste Dunăre
şi Borcea opera lui include şi construirea pe baze moderne a
portului Constanţa, lucrare de mari proporţii tehnice atunci.
îl revăd, de asemenea, pe Take Ionescu, orator politic, apă­
rător convingător la bară, ca avocat, unde i se spunea, „Tă-
kiţă gură de aur“ , om de cultură universală ca şi fratele său
mai mic, doctorul Toma Ionescu.
Fratele său, doctorul Toma Ionescu, era o valoare mon­
dială în meseria lui. După un mare număr de ani petrecuţi în
spitalele din Franţa, unde s-a afirmat drept un mare chirurg,
pătrunzând chiar şi în învăţămîntul universitar francez, ca
prim-lector, a revenit în ţară, ales fiind membru al Academiei,
profesor la Facultatea de medicină din Bucureşti şi şef de cli-
nicăl-chirurgidaJă la spitalul Colţea. Lui i se datoreşte, în chi­
rurgia modernă, rahioanestezia işi tot el e autorul unei metode
de operarea herniilor, metodă românească pe care au adop­
tat-o — spre cinstea ţării noastre — o mare parte dintre chi-
rurgirle înscrise în universalitate. Doctorul Toma Ionescu păs­
trează şi merite în publicistica medicală universală, fiind unul
dintre coautorii Tratatului de medicină în care a răspuns de
partea chirurgiei, lucrare editată în Franţa.
Dar să mă abat pentru a pomeni o altă figură preţioasă,
un mare lăutar român, unul pe care-1 am şi acum în faţă şi în
auz. Ce muzică deosebită i-am ascultat, muzică românească,
fireşte, la Bruxelles, unde repurta mari succese, acelui Miha-
lache Mihăiţă, în fruntea unui taraf, cu adevărat îndrăcit. Era
prin 1911 şi cît timp a cîntat la Bruxelles, taraful românesc
a cucerit o adevărată popularitate în capitala belgiană.
Din prietenia mea cu Gogu Constantinescu, părintele şti­
inţei sonicităţii, român, oltean, om de tehnică fi muzician,
atîtea atribute care aveau să ne unească temeinic, sudura de­
finitivă asigurind-o însă calităţile de om, valoarea personală

213
a lui Gogu, s-a pornit încă o relaţie cu un alt mare român :
savantul Gheorghe Marinescu, care era prietenul apropiat al
lui Gogu, prietenul familiei Constantinescu. E vorba de doc­
torul Marinescu de la Bucureşti, acel mare om de ştiinţă care
e întemeietorul şcolii româneşti de neurologie.
Cu Gogu mă vedeam şi în anii mei de la Bristol şi, fireşte,
în etapele următoare ale vieţii noastre, întîlnindu-ne şi la Co-
niston, în vila familiei sale de la Oxen House.
C a şi Gogu Constantinescu, l-am cunoscut şi eu pe Edison,
atunci cînd a venit în Anglia, înainte de primul război mon­
dial. Surd de nu te puteai înţelege cu el decît prin interme­
diul soţiei sale, care, singura, îi ştia tălmăci fonetic şi vizual,
ceea ce i se spunea, Edison a rămas totuşi un mare clasic al
sunetului. încă de pe atunci era preocupat de făurirea filmului
vorbitor, dovedind şi în acest domeniu o clarviziune genială.
Ca paradox : Edison şi Beechoven, cu adevărat doi infirmi
s-au afirmat genii tocmai în serviciul sunetului, simţind şi
concepînd pentru auzul omenirii...
Dar să revin la doctorul Gheorghe Marinescu. Ef era găz­
duit, de cîteori venea în Anglia, la familia Constantinescu ; se
simţea bine acolo şi spiritul de amfitrion al doamnei Constan­
tinescu, împreună cu farmecul personalităţii lui Gogu, îl fă­
ceau pe bătrînul savant să cunoască şi altfel de satisfacţii
decît cele pe care i le asigura lumea lui de cercetare şi de
afirmare ştiinţifică.
Acolo, la Gogu Constantinescu, ne întîlneam şi cu Nicolae
Titulescu, prieten vechi cu mine şi cu soţia mea Margareta ;
Titulescu fusese coleg la liceu, la Craiova, cu Gogu Constan­
tinescu, al cărui tată le fusese profesor la amîndoi. Titulescu
cîntase şi în corul liceului în timp ce Gogu Constantinescu era
pianistul-solist al orchestrei liceului, activitate pe care o po­
vesteau cu nostalgia anilor fugiţi... începutul acestei prietenii,
dintre genialul tehnician şi marele diplomat, avea să se ma­
nifeste şi în acel îndepărtat colţ al Europei, pe insula brita­
nică, unde unul era stăpînul unor brevete de mare utilitate
pentru Anglia, iar celălalt era conducătorul legaţiei României
acreditat pe lingă Regele Angliei.
La unele dintre aceste întîlniri în patru : Gogu Constanti­
nescu, amfitrion, savantul Gheorghe Marinescu, Nicolae Ti­
tulescu şi cu mine — continuă Henri Coandă, se făcea
chiar şi muzică, după cum se abordau, în convorbiri, toate

214
noutăţile globului : în politică, în ştiinţă, în artă, în salonul
monden, actuale atunci la ordinea zilei. Cum s-ar spune, nu
se mai punea ţara la cale, ci însăşi lumea întreagă !
Am cunoscut astfel un Gogu Constantinescu de mare căl­
dură umană, ce-şi îndeplinea sarcinile de amfitrion cu o no­
bilă atenţie, am desluşit atunci, un Gheorghe Marinescu ce
participa cu dăruire la toate acele convorbiri, total desprins
din preocupările sale medicale ; despre celălalt mare partener
al nostru, despre Nicolae Titulescu, e inutil, cred, să mai arăt
că el avea întotdeauna la discreţie fanionul startului şi al po-
toului, căci el începea şi tot el încheia dezbaterea tuturor su­
biectelor.
,La Coniston, în plină Anglie insulară, Gogu ştia să-ţi
creeze acea ambianţă care întreţinea un autentic colţ românesc.
Şi nu e puţin lucru !
Dar, osebit, la Gogu Constantinescu am fost în labora­
torul ce-1 avea amenajat pe acea insulă din Tamisa, în care
s-au iniţiat şi desăvîrşit multe din tainele făuritorului motoa­
relor sonice.
E ştiut că Gogu Constantinescu a realizat dispozitivul sonic
de tragere cu mitraliere prin discul format de rotaţia elicei,
brevetat de englezi, pentru tragerea sincronizată printre palele
elicei de avion, cu adevărat revoluţionară în timpul primului
război m ondial; tema mă interesa şi pe mine, direct, de bine
ce şi eu realizasem, la rîndu-mi, pentru comandamentul fran­
cez, avionul armat cu tun fără recul şi cu trageri în şir, de
cîte cinci proiectile.
Gogu Constantinescu n-a încetat o clipă, nu numai să ră-
mînă român în tot ceea ce gîndea, în tot eeea ce făptuia, dar
şi ca fel de viaţă. Şi asta e mult, e, poate, totul — e esen­
ţial ! — a încheiat duios, interlocutorul nostru-

Pe marii aviatori ai vremii, Henri Coandă i-a cunoscut pe


mai toţi, din începuturile lor şi ale sale în aeronautică. Apoi,
în plina lor afirmare şi în apogeu ; din nefericire, pe mulţi
i-a petrecut şi pe ultimul lor drum, cu excepţia lui Nungesser,
pierit în apele Atlanticului, ca şi a lui Rolland Garros, un pro­
tagonist al zborului, un prieten avîntat, un luptător brav, care,

215
plecat într-un zbor de recunoaştere, în octombrie 1918, cu
puţin înainte de încheierea armistiţiului, n-avea să se mai îna­
poieze la unitatea de unde decolase. Glorioşi dispăruţi fără
mormînţ. Doborît într-o luptă aeriană pe deasupra munţilor,
şi-a pierdut viaţa şi urma pentru totdeauna, într-o glorioasă
replică a legendei lui Guynemere, a marelui Guynamere, aşa
după cum avea să dispară, cu aproape trei decenii mai tîrziu,
alt mare francez, Antoine de St. Exupery.
în mai 1911, un locotenent Bague, din armata franceză,
pe care-1 cunoscuse personal şi Henri Coandă, efectuase tra­
versarea în zbor a Mediteranei, întîiul zbor în lume peste o
asemenea mare, din Europa în Africa, deci primul zbor inter­
continental.
După Bleriot, cu Marea Mînecii, era acum rîndul altora să
încerce de astă dată cucerirea Mediteranei, legînd astfel pe
calea aerului, două lumi. Rătăcit în ceaţă, Bague a fost ne­
voit să găsească un petic de pămînt pentru a ateriza înainte de
realizarea victoriei; avu fericirea să-l afle pe o mică insulă,
Gorgona, sub jurisdicţie italiană. Dar nu disperă. Cunoştea
acum începuturile unui asemenea zbor, ceea ce era o investiţie,
o mare investiţie. După cîteva săptămîni reluă zborul, din
Franţa spre Africa, într-o nouă încercare ce-i fu însă fatală,
căci se pierdu în neantul mării. Bague pieri în valuri fără a
se mai fi putut dezlega vreodată cauzele catastrofei care a
rămas învăluită în .mister, destinat eternităţii cu numele ero­
ului.
Ofiţer de elită, vioi şi neînfricat în tot ceea ce întreprindea,
locotenentul Rolland Garros porni şi el, doi ani mai tîrziu, în­
tr-un asemenea zbor peste Mediterana. Un zbor de tentativă
de la St. Raphael spre Bizerta. Ofiţerul făcuse un stagiu în
garnizoana franceză a Bizertei şi-i cunoştea astfel terenul pen­
tru a-şi organiza aterizarea.
Lui îi izbuti încercarea. în mai puţin de 8 ore făcu astfel
întîia legătură aeriană din istoria omenirii, între Europa şi
Africa. Victoria, deplină şi glorioasă îi fusese hărăzită acestui
Rolland Garros-
Şi cu acest Rolland Garros — erou în viaţă, dăruit apoi cu
moarte de erou — Henri Coandă întreţinuse legături curente,
în acele timpuri de la începuturile aviaţiei în lume.
Poate că s-ar cuveni să folosim împrejurarea pentru a
arăta că după „isprava Mediteranei", Rolland Garros, mobi­

216
lizat şi luptînd pe frontul împotriva germanilor, a căzut pri­
zonier. Un prizonier glorios, capturat în plină luptă, avînd
înscrise în memoriul său de militar multe fapte de arme, acte
de înaltă bravură.
Fire demnă, de o mîndrie care provocase chiar şi unele
întîmplări în timp de pace, la unitatea sa, ce frizau rigidi­
tatea disciplinei ierarhice, Garros nu se putea împăca cu gîn-
dul că e scos din competiţie în timp ce Franţa mai are încă
nevoie de luptători. El nu putea consimţi situaţia şi găsi mij­
locul să evadeze ; fugi deci din lagărul de prizonieri şi reu­
şind să ajungă în liniile armatelor franceze reluă lupta ca
aviator, ca şi cînd revenise dintr-o permisie de odihnă, luptă
pe care a dus-o atacînd singur şapte avioane duşmane, neos­
toit, pînă ce fu doborît în munţi — cinstit cu moarte de
erou — fără să-şi afle totuşi mormîntul, căci n-a mai fost
găsit, pierdut în vreo văgăună montană.
La Paris, unul din marile stadioane sportive poartă nu­
mele lui Rolland Garros şi tot mai puţini au mai rămas dintre
cei care, ascultînd denumirea stadionului, să cunoască şi deta­
liile din viaţa eroică a acelui ilustru zburător şi neînfricat luptă­
tor oare a fost Rolland Garros, acel tînăr demn, discret, semeţ
şi brav, măreţ prin faptele sale...
— In acelaşi timp în care l-am cunoscut pe Garros, reia
inginerul Henri Coandă povestirea sa, am aflat şi de existenţa
unui om cu o fire cu totul deosebită, un peruvian, un oarecare
Chavez — Geo Chavez, devenit apoi cetăţean francez.
Acesta îndrăgea zborul, stăpînindu-i iscusinţa.
A încercat, prin 1910 pare-mi-se, un zbor de escaladarea
Alpilor, de nimeni încă întreprins pînă atunci. Ajutat de un
fizic rezistent şi supus unui antrenament special conjugat con­
diţiilor impuse de altitudinea alpină, peruvianul a reuşit,
totuşi, în cadrul unei competiţii internaţionale ce-şi avea or­
ganizatorii la Milano, să facă marea ispravă. A zburat peste
Alpi !
El a decolat de la Brigue, de pe teritoriul elveţian, a trecut
de Domodossola în Italia, după un zbor de mare altitudine
azi, — înfricoşătoare atunci, un veritabil record ! — atingînd
peste 2 300 m. în zfolorul său peste crestele semeţe ale Alpilor
îngheţaţi. Depăşise chiar şi zona lacului Magiore, ce-i autenti­
fica astfel geografic, victoria, marea lui izbutire. Mai avea
puţin pînă să aterizeze, la numai 100 metri de Domodossola,

217
cînd aripile avionului său se pliară şi se prăbuşi, de la 20 m.
înălţime. Nu s-a lămurit niciodată de a fost vorba de o greşeală
de pilotaj sau vreo carenţă a materialului.
După o agonie de patru zile Chavez a murit, dar el ră-
mîne drept marele învingător al Alpilor, întîiul pilot în lume
victorios asupra înălţimilor montane.

Italianul Umberto Nobile, celebru în anii săi, constructor


de dirijabile şi explorator polar, este şi el unul dintre oamenii
cu care Henri Coandă şi-a încrucişat drumurile. A făcut parte
din echipajul expediţiei pe care Amundsen a întreprins-o cu
dirijabilul „Norveghia", în anul 1926, pentru ca doi ani mai
tîrziu, cu un alt dirijabil, „Italia" făurit de el, Nobile, să plece
la Polul Nord, aţinând trează atenţia omenirii asupra peripe­
ţiilor acestei întreprinderi de autentic pionierat.
...L-am cunoscut pe Charles A. Lindbergh — reia interlocu­
torul nostru povestirea, băietanul acela înalt, slab, blond şi
ciudat, foarte înalt, foarte slab, foarte blond, foarte ciudat,
care a izbutit să-i vină de hac Atlanticului, în mai 1927, în­
torcând şi el o pagină în istoria omenirii, a civilizaţiei noastre,
prin acel memorabil zbor întreprins de unul singur cu un mo-
noplan, vestitul „Spirit of St. Louis".
Charles A. Lindbergh nu era un tehnician, un om de con­
cepţie în aviaţie, ci numai un pilot desăvârşit, un bun execu­
tant al manevrelor, un navigator norocos şi un bărbat de mare
curaj, întreprinzător, hotărît în ceea ce apuca să facă.
A reuşit să dovedească atunci că omul poate stăpîni for­
ţele naturii cînd are mijloacele tehnice necesare. Şi ăsta e, de
asemenea, un lucru mare !
— Dar ştiţi că pe Lindbergh l-am cunoscut personal şi
eu, — m-am adresat interlocutorului.
Venise, într-un răgaz de o oră, într-un zbor direct de la
Odesa la Cluj, unde poposise pilotând un monoplan de tu­
rism, la bord cu soţia sa, Anne Lindbergh. Credea că după
dejun şi după alimentarea avionului, să-şi poată continua
zborul spre Praga. Dar furtuna, stîrnită în acel amurg al unei
zile de sfârşit de august din anul 1938, l-a reţinut peste noapte
în Cluj. împreună cu comandorul Alexandru Cernescu, tatăl
actualului regizor Dinu Cernescu, care comanda Flotila de avia­
ţie de la Someşeni, am telefonat profesorului Iuliu Haţieganu,
care i-a oferit găzduire.

218
Am vorbit mult cu acel Lindbergh, morocănos dar judicios
în ceea ce mi-a spus, şi-mi mărturisise, aşa rigid, cu vorba
măsurată şi urnindu-şi anevoie destăinuirile, că de sus, peisajul
românesc i-a oferit o privelişte de basm.
— Mi-am împărţit privirea între aparatele de bord şi fru­
museţile care defilau, maiestuos sub noi, — mi-a spus oaspetele
nostru de-atunci, cu toată zgîrcenia vorbei sale, într-un interviu
consemnat în ziarul Timpul, învestit şi cu un autograf al pe-
rechei ce se bucura de celebritate mondială atunci.
Pe Lindbergh, după ani şi ani, l-am revăzut în America
— continuă Henri Coandă. Retras în oraşul său, mult îm-
bătrînit, s-a izolat complet de lume, de oficialităţi. Are un fiu,
frate cu cel răpit în copilărie şi ucis de kidnapperi1, fiu care
conduce, ca director general, o societate tehnică specializată în
lucrări subacvatice. Acest fiu al lui Lindbergh a fost unul din­
tre conducătorii operaţiilor de găsirea acelor torpile aeriene
pierdute în apele de la Palomares, mai anii trecuţi, în Europa,
de către avioane ale unor unităţi strategice americane.
— Dar pe Mermoz l-aţi cunoscut şi personal ?
— Fireşte, Mermoz, acel exemplar de elită între oameni,
un suflet ales, o minte înaltă, un curaj de brav, a fost unul
dintre bunii mei cunoscuţi. Acest deschizător de drumuri peste
Atlanticul de Sud, peste Ţara de Foc şi peste Anzii Cordilieri,
acei munţi înspăimîntători din America Latină, a pierit şi el,
în moarte de zburător, lăsîndu-ne amintiri ce înalţă calitatea
de om, o scriere tipărită, foarte apreciată, şi pilda faptelor
sale, care încununează aceste amintiri.
I-am cunoscut, de asemenea, şi pe colegii lui de echipaj, pe
Dabry, pe Gimie, eroi şi adevăraţi poeţi ai cerului, prin zborul
lor în care au învins Atlanticul de sud.
Dar vorbind despre Mermoz, amintirea ne poartă spre An-
toine de St. Exupery, literat subtil, reporter plin de imaginaţie,
aviatorul care făcuse din zborul său o pasiune şi din pasiune
un crez, temerar luptător pentru libertatea oamenilor, pentru
dreptatea tuturor, aţi citit Scrisoarea către un ostatec, — care-1
defineşte ?
Ca o exprimare a convingerilor sale, ca o afirmare prin
fapte în serviciul crezului său, Antoine de St. Exupery a luptat
1 gangsterii—răpitori de copii pe care-i oferă spre răscumpărare
părinţilor lor.

219
ca aviator împotriva nazismului, pe frontul din Europa,
dispărînd pentru totdeauna, „ undeva, pe cer“, ca şi Guynemere,
ca şi Rolland Garros, într-o moarte fără mormînt.
Păstrez amintirea acelor admirabile convorbiri purtate cu
Antoine de St. Exupery — omul, literatul, aviatorul, france­
zul, — ce rămîn neşterse în cugetul meu, ca nişte pagini de preţ
dintr-o carte rară citită în momente de grea încercare sufle­
tească, o car.e ce-ţi rămîne ca o frîntură din cel dintîi soare
generos din acele zile de după ploaie...
A fost şi Antoine de St. Exupery una dintre acele figuri
care încep prin a fi ale patriei lor şi rămîn ale întregii lumi,
ale omenirii, căreia i se dăruiesc...

— L-am cunoscut pe Henri Bergson, marele filozof idealist


francez, măreţ în gîndirea şi în activitatea sa creatoare, ne­
fericit în viaţa sa personală de familie, căci avea o fiică surdo­
mută, durere de părinte care-1 obseda.
Dintre oamenii de ştiinţă de mare pres.igiu, îl reţin pe
doctorul Ion Cantacuzino, la fel de valoros om de cultură, de
artă, un suflet mare, o minte de savant, un bun român care
are un nepot de fiu în diplomaţia Franţei. Şi pe doctorul
Victor Babeş, figură, mentalitate şi valoare de precursor,
deschizător de drumuri în ştiinţa mondială, l-am cunoscut
personal.
Încă la finele celui dintîi deceniu al secolului trecut, l-am
cunoscut pe inginerul Gaumont, un francez plin de idei, cu
care am schimbat multe păreri şi am efectuat chiar cîteva studii
în acea perioadă de afirmare a începuturilor cinematografiei,
al cărei mare magnat devenise în producţia franceză. Era un
om preţios care a făcut mult pentru dezvoltarea cinematogra­
fiei universale, ca tehnică, ca artă, ca propagandă.
Am cunoscut-o de asemenea, pe Mărie Curie, acea femeie
fenomenală care a obţinut, în 1903 premiul Nobel pentru fi­
zică şi în 1911 premiul Nobel pentru chimie, singurul savant
— se pare — căruia i-au fost atribuite de două ori Premiul
Nobel — după cum l-am cunoscut şi pe Frederic Jolliot-
Curie soţul fiicei ei, Ir£ne.
Cînd la Paris, cu multe decenii în urmă, l-am întîlnit pe cel
ce avea să devină doctorul Daniel Danielopolu, îl socoteam,

220
chiar de la început o excepţie. Desigur, era vorba atunci, ca şi
acum, de un erudit şi de un autentic om de ştiinţă, cu marile
sale însuşiri inerente. Părerile schimbate cu el, timpul petrecut
împreună, fie la Paris sau acolo unde viaţa făcea să ne mai în-
tîlnim, au dovedit-o cu prisosinţă. Opera lăsată de Daniel
Danielopolu medicinei universale în domeniul fiziologiei, şi,
implicit, poporului român, sînt un patrimoniu de o valoare
inalienabilă, scos din fluctuaţiile conjuncturale, patrimoniu
testat universalităţii, care va dăinui, spre cinstea noastră, a tu­
turor, ca români şi ca oameni.
Am cunoscut, de asemenea, un alt mare om, un român cu
suflet cald, dublat de un strălucit artist care a adus şi el, po­
porului său, mari servicii. E vorba de pictorul Jean Al. Ste-
riady, cu care am devenit amic încă de pe cînd picta „lumina
Dobrogei" pe care a ştiut s-o topească, toată, în întreaga ei
măreţie, pe pînzele sale devenite autentice monumente de artă.
Bun român acest Steriady, punea în pasiunea cu care picta,
toată energia unui patriot care ş.ie lupta pentru ţara sa, care
făcuse din penelul său o adevărată armă de afirmare a valorii
naţiei sale.
Dintre marii noştri actori trebuie să-i amintesc pe De Max,
înscris într-o geometrie universală, Yonnel, Maria Ventura, Ion
lancovescu, întotdeauna inepuizabil, pe care-1 preţuia şi Ni-
colae Titulescu cu accente de simpatie voioasă pentru trei atri­
bute pe care i le recunoştea drept caracteristice : talentul, cu
carul, verva, verva fără de sfînşit, transmisibilă, contaminantă,
care-1 dispunea pe Titulescu, oricît de frămîntat ar fi fost în
acea epocă în care-1 întîlnea pe lancovescu şi, în fine, obîrşia
lui oltenească, originea lor comună.
Pius Servien, genial matematician, economist, literat, lingvist
şi poet — şi încă ce dotat ! — etnograf şi folclorist a creat
circa două mii de lucrări multilaterale, între care şi Doina Jiu­
lui şi Doina Oltului, cîntece şi versuri compuse de el, el, care
trăise mai toată viaţa, din copilărie, printre francezi, dar ră­
măsese român, Coculescu, pe adevăratul său nume, fiul savan­
tului astronom Nicolae Coculescu ; ajunsese profesor la College
de France. Paul Valery îl socotea un „nou Michellangelo" în
multitudinea valenţelor sale valoroase, geniale. L-am cunoscut
şi l-am preţuit astfel după cum oricine apuca să-l cunoască tre­
buia să-l şi admire, să-l preţuiască, să şi-l apropie.

221
A murit înainte de a îmbătrîni, subit, în plină maturitate
de creaţie, de se poate vorbi despre o maturitate de creaţie la
acest genial creator din fragedă tinereţe ?
Reuşise chiar, prin asemănarea de nume cu Cioculescu, cu
fraţii Şerban şi Radu Cioculescu, să creeze, acolo, în lumea
francezilor, spirituali şi totuşi greu de familiarizat cu unele
nume ale românilor, să facă să circule o butadă : francezii erau
nelămuriţi şi dezorientaţi, care-i Cioculescu şi care-i Coculescu,
ce e Cioculescu şi ce e Coculescu. Şi atunci, s-a adus lămurirea
care a dăinuit: Cioculescu pune punctul pe i care-i lipseşte lui
Coculescu. Era, se pare, singura lipsă a Coculescului, a lui Pius
Servien.
îl reţin, de asemenea, pe Mihalescu, un mare actor, înscris
în ţinuta artei autentice, care face cinste scenei franceze şi no­
ţiunii de român, după cum trebuie s-o relev pe Elvira Popescu,
şi acum încă în plină activitate în acel Paris care vrea mereu
alţi idoli şi care pe ea o păstrează totuşi de cîteva decenii, de
multe decenii, în fruntea afişului...
întotdeauna proaspătă, inteligentă, actuală, Elvira Popescu
a făcut dovada unor calităţi din care nu lipseşte nici frumu­
seţea, o apariţie întotdeauna voluptoasă. Are teatrul ei,
„Marigny", pe care-1 conduce, ceea ce nu-i de ignorat, rămînînd
continuu între preferatele spectatorilor.
' L-am mai cunoscut pe Stan Golestan, compozitorul originar
din România. Pe matematicianul Botezat, care a fost o mare
capacitate; a murit în America, unde activase cu însemnate
izibutiri, autor şi realizator în multe domenii tehnice.
Şi tot forînd trecutul, descopăr în traista cu cunoştinţe, cu
amintiri, mereu alte figuri, mereu alte nume, legate de ani şi de
întîmplări, de epoci, de locuri, de evenimente...
Iată, mi-a apărut Grigoraş Dinicu ; uşor înclinat peste
•vioara sa, mi-a adus, cu arcuşul său fermecat, bucăţele, bucăţele,
dintr-o Românie lăsată de mine departe în timp, dăruindu-mi
seri de neuitat acolo, la Paris. Grigoraş Dinicu aducea, o dată
cu arcuşul şi sunetele viorii sale, prin măiestria lăutei, prin
însăşi privirea lui adîncă şi caldă, desăvîrşit umană, accentul
duioşiei, ceva neobişnuit, care vorbea într-un grai ce se adresa
inimilor celor ce-1 ascultau şi-l priveau. îl păstrez actual şi^pe
acel Fănică Luca, diabolic cu naiul său cu care i-a vrăjit
de-a dreptul pe vizitatorii restaurantului românesc de la ex­
poziţiile universale la care cînta. îi am, totodată, prezenţi pe

222
automobilistul Assan, pe escrimeurul olympic Mihail Savu, din­
tre primii noştri aviatori-recepţioneri la Paris, un ardelean
plin de virtuţi polisportive şi de dîrzenie patriotică, între
olympici.
Revăd apoi figura plină de conţinut interior a lui Simion
Stoilov. Matematician la nivel academic, un autentic savant în
arta gîndirii lui, un om de mare ţinută, care a slujit cu credinţă
concepţiile sale despre viaţă, despre dreptul popoarelor la o
desfăşurare democratică. Simion Stoilov face parte şi el dintre
oamenii pe care i-am preţuit, i-am respectat, i-am apropiat.
Fusese ambasadorul României în Franţa, într-un timp în
care împrejurările erau dintre cele mai grele pentru Europa şi
pentru ţara noastră. Şi-a îndeplinit misiunea cu tact, cu o pon­
dere care a evitat dificultăţi, cruţînd România de greutăţi.
...Voi vorbi acum despre un alt vechi prieten al meu, aca­
demicianul Elie Carafoli.
Intr-adevăr, în străinătate, pretutindeni acolo unde i-am
întîlnit numele, e9te socotit drept un savant căruia tehnica in­
ternaţională îi datorează mult.
Regăsindu-1 acum la Bucureşti la Academie şi la institutul
ce-1 conduce ca şi la catedra lui de la Politehnică, în plină ac­
tivitate creatoare, am desluşit de ce Simpozionul1 pe care Cara­
foli l-a organizat atît de bine, s-a bucurat de prestigiu, de un
excelent climat internaţional şi, ceea ce e mai remarcabil, de un
înalt conţinut ştiinţific : personalitatea lui Carafoli a dat aripi
tuturor, a stimulat elementul creator.
Dragostea de ţară, demnitatea de român, l-au călăuzit încă
de mic copil, căci ştiu păţania acelor începuturi care au detalii
de legendă modernă. El a părăsit locurile natale, acolo unde fa­
milia sa a jucat un ml însemnat în lupta naţională a românilor
din Macedonia şi cu o energie ieşită din comun, reuşeşte, strecu-
rîndu-se prin dificultăţile războiului, să ajungă, atunci, în 1916,
un copilandru fiinid, ce înfrunta drumul mai mult pe jos, de la
Salonic la Giurgiu. Astfel a regăsit Carafoli pămîntul patriei
lui, printr-un drum de epopee12...

1 E vorba de Simpozionul internaţional Efectul Coandă, desfăşurat


sub cupola Academiei Republicii Socialiste România, în luna iunie 1967,
la Bucureşti.
2 V. şi voi. Amintiri din anii de scoală. Bucureşti, Editura politică,
1968.

223
Şi cred că bine a făcut că s-a înapoiat în ţară, atunci, după
ce renunţase la Sorbona, pentru că a făcut atît de mult pen­
tru ştiinţa românească, pentru tehnica ţării noastre, încît prin
Lot ce a gîndit, a cercetat şi a realizat şi acest om, România
este prezentă şi prin el în aerodinamica universală cu noi şi
preţuite contribuţii. Pretutindeni unde invenţiile şi cercetările
mele m-au purtat în luime, am întîlnit lucrări şi citate din tra­
tatele acestui compatriot al nostru, am văzut din aplicaţiile lui,
ceea ce este un atribut care ne îmbujorează pe noi toţi, oameni
de tehnică şi români, ne bucură.
...Dar să reintru în lumea umbrelor...
L-am cunoscut, de asemenea, personal, pe generalul Henri
Berthelot, fostul comandant al misiunii militare franceze pe
frontul din Moldova, după cum, la Paris, l-am cunoscut, apoi,
pe generalul Weygand, fostul şef al Marelui Stat Major al
Armatei Franceze, mort mai acum vreo doi, trei ani, la o
vîrstă care se apropia de o sută de ani.
Pe publicistul N. D. Cocea, un mare polemist, cura'jos în
scrisul său, cult, spiritual, uman ; de asemenea, pe sora lui,
Alice Cocea, o actriţă ce s-a bucurat, la vremea ei, de mari suc­
cese pe scenele pariziene.
L-am cunoscut pe George Valentin Bibescu, cel dintîi zbu­
rător român care şi-a trecut brevetul în Franţa şi primul „pro­
prietar de avion din România". El a militat pentru aviaţie şi
implicit pentru România ; ajungînd preşedintele Federaţiei In­
ternaţionale Aeronautice, dintre toţi preşedinţii, el a fost sin­
gurul reales consecutiv.
Acum, la Paris, văduva lui, preţuită scriitoare de limbă
franceză, Martha Bibescu, are deschise larg uşile editoriale,
fiind laureata unui Premiu al Academiei Franceze şi autoarea
urmărită cu interes de public, continuu solicitată.
Tot la Paris, acum, trăieşte văduva lui George Ernescu, Ma-
ruca Enescu. Cu Enescu mă cunoşteam încă de la Iaşi, după
care ne revedeam destul de des la Paris sau prin alte locuri ale
lumii pe unde mă purta pe mine tehnica, iar pe el măreţia artei
sale. Enescu a fost mare, uriaş între glorioşii omenirii şi rămîne
ca atare, în areopagul geniilor.
...Era să-l uit ! Ei, cum naiba ? Tocmai pe el, pe Albert
Einstein, la un moment dat savantul nr. 1 al omenirii.
Albert Einstein n-a fost un matematician în propriul în­
ţeles al cuvîntului ; îl consider un fizician genial.

224
Era cu nouă ani mai vîrstnic decît mine şi în începuturile
noastre, cînd el locuia la Geneva, întîlnirile ni se rezumau,
— nici nu veţi crede! — la cîte un duet în care el, violonist cu
resurse, şi eu la violoncel, trăiam clipe măreţe, fără nici o con­
troversă... Cine mai era ca noi în acele momente ?
Mai tîrziu, cînd eu nu mai puteam cînta, după accidentul de
la Issy Ies Moulineux, cînd ne întîlneam peste Atlantic, marile
noastre confruntări ştiinţifice pe care le-ar fi bănuit unii, se
reduceau mai întotdeauna la convorbiri cu teme din lumea mu­
zicii, din actualităţile vremii, dar nici decum despre ceea ce
proiectam eu, sau despre ceea ce lucra el.
Dacă-1 apropiai, de ştiai „să-l iei", Einstein nu era morocă­
nos ; dimpotrivă, iniţiativa convorbirii şi gesturile calde, ami­
cale, treceau de partea lui, în exclusivitate, în monopol, deci
în avantajul tău, beneficiarul.
Dar dintre alţi oameni deosebiţi şi dintre românii de cali­
tate pe care i-am cunoscut, iată-1, vi-1 pomenesc pe profeso­
rul sociolog Dimitrie Guşti. Preţuit peste hotare, solicitat, la
un moment dat să devină profesor la mai multe universităţi
din America, Dimitrie Guşti s-a dovedit un mare organizator
atunci cînd a pus la punct acel pretenţios angrenaj de mare
conţinut psihologic, care a fost sectorul României la Expozi­
ţia Universală din 1937, de la Paris.
El a dovedit atunci, prin modul cum a organizat expozi­
ţia, că civilizaţia universală poate cunoaşte pasul voinicesc al
poporului nostru în cadenţa omenirii; România nu mai era
o ţărişoară, undeva, pe la periferia Europei şi ea trebuia pre­
zentată lumii astfel cum era, în adevăratele-i proporţii, în ade­
văratele culori.
Şi a reuşit!
Chiar de n-ar fi fost decît acei savuraşi mititei, sărmălu­
ţele cu mămăliguţă şi puii cu mujdei de usturoi, specificele
preparate ale bucătăriei româneşti străjuite de nişte arnăuţi cu
liberă circulaţie în toată lumea, plosca cu ţuica de Piteşti şi
oalele cu vinurile de Cotnari, şi încă ar fi izbutit profesorul
Dimitrie Guşti să asigure sufragii în favoarea României, de­
terminate de spiritul său organizator, de psihologia lui pă­
trunzătoare, subtilă, cuceritoare.
O amintire plăcută întotdeauna e relaţia cu Paul Boncour,
fostul preşedinte de Consiliu al Franţei, fost ministru de ex­
terne, care s-a dovedit un prieten al României, înţelegător

225

1 5 — D in o o u a c a s ă — V . Firoiu
faţă de problemele ei. Trăieşte acum la Paris, nonagenar, şi se
bucură de bătrâneţe senină. L-am cunoscut la Elvira Popescu,
marea noastră actriţă care continuă să ţină afişul teatrului
parizian.

— Aţi vorbit despre Brâncuşi, despre amiciţia Dvs. cu


acest titan al artei, după cum aţi pomenit şi despre Rodin,
marele, nemuritorul Rodin. Poate că, din noianul de amintiri,
ne mai destăinuiţi, acum, câteva, unele aspecte mai puţin cu­
noscute...
— Pe Brâncuşi l-am cunoscut prin Rodin. La data la care
Brâncuşi apăruse in pragul atelierului lui Rodin eu eram deja
elevul „marelui francez", cum îi spuneam noi, elevii, şi cum
le plăcea şi prietenilor săi, să-i spună.
Aşadar, eu eram deşcă veche, Brâncuşi era boboc la Rodin.
Desigur că naţionalitatea noastră comună a fost cea dintâi
punte pentru apropierea noastră, deşi în străfundurile ei, ami­
ciţia noastră s-a dezvoltat, dintru început, pe identitatea de
atracţii, care era sculptura. Restul a devenit, pe parcurs, de­
talii, simple amănunte. Nici profunzimea de gândire a gorja-
nului, onestitatea lui, dezinteresul pentru cele pământeşti, la
care nu ţinea sub nici o formă, dar pe care le satisfăcea pen­
tru a-şi respecta un minim de obligaţii faţă de sine (celor din
jur le da din ce avea el, mai mult decât păstra pentru sine)
nu au întreţinut, nu au fost temeiul care a dezvoltat relaţiile
noastre amicale, ci, în primul rînd arta. Aceasta, da, a sudat
şi a păstrat prietenia dintre noi.
în momentul în care eu mi-am dat seama că nu pot ţine
pasul cu arta lui Brâncuşi, atunci când am desluşit că din­
colo de valoarea personală a lui Brâncuşi e nivelul la care el
se situează şi pe care eu nud pot atinge, nu-1 pot ajunge, nu
pot să aspir, că pentru mine sculptura nu e decât împlinirea
unui alean (dar puternic, să ştiţi, care începuse să mă domine !)
în timp ce pentru Brâncuşi era totul, pentru mine tehnica,
cercetarea ştiinţifică fiind tocmai ceea ce pentru el era sculp­
tura : raţiunea unei vieţi, atunci mj-am hotărât să lais creierul,
făptura mea întreagă să lucreze în voie în domeniul creaţiei
mele ştiinţifice. Eu făceam o sculptură imaginativă, mai mult

226
sau mai puţin fidelă Lumii înconjurătoare, în timp ce el, Brân-
cuşi, creea materia gîndită, dădea relief gîndirii.
Şi atunci, nu fără durere — da, cu cîte a trebuit să lupt
pentru a mă putea desprinde de-acolo, din atelier, din lumea
sculpturii, să mă deprind apoi cu ideea renunţării — am fugit
pur şi simplu de lîngă Brâncuşi pentru a rămîne eu însumi,
pentru a deveni Henri Ooandă în aerodinamică în cercetarea
ştiinţifică, în arta mea pozitivă...
Am rămas amic cu Brâncuşi, fireşte, cu omul acela sălbatic
cu inimă de aur şi cu acea privire care înlocuia graiul, care
surîdea aşa după cum mîrîia, da, Brâncuşi mîrîia cu ochii, toc­
mai pentru că nu mai făceam sculptură, că nu lucram cu el.
O amiciţie care n-a încercat nici un fel de dispute, de fluc­
tuaţii ale intensităţii acestui sentiment, de divergenţe. Nu, cu
Brâncuşi am rămas prieten, frate el pentru mine, eu pentru el,
indiferent cine era în preajma noastră, indiferent ce se petre­
cea în lume sau mai aproape, lîngă noi, printre noi chiar. Şi
asta pentru că eu îl înţelegeam pe Brâncuşi şi era suficient, iar
el, Brâncuşi, mă simţea pe mine, şi asta era totul...
Dar dacă tot m-aţi stîrnit să retrăiesc acele clipe scumpe
mie, ca un om plecat voluntar dintr-o lume pe care o iubeam
ca să continui s-o iubesc, am să vă spun unele lucruri prea
puţin cunoscute din relaţia Rodin-Brâncuşi, consemnate min­
tal, acum mai bine de o jumătate de veac, dar bine păstrate în
amintirea mea, ca unul ce le-am fost martor, singurul martor
auditiv şi ocular al acelor momente, trăite de mine cu intensi­
tatea celui ce-i iubea pe amîndoi, deopotrivă, pe Rodin şi pe
Brâncuşi.
„Du-te de te tunde" i-a spus, într-o zi, Rodin, lui Brân­
cuşi, dojenindu-1, ades, şi destul de neîndurător, că nu se
ocupă de ţinuta sa vestimentară, de sine ; alteori, Rodin se
interesa destul de insistent, cu sinceră compasiune, dacă acest
român ciudat şi ursuz, se hrănea, dormea suficient !
„Vei ajunge să nu ai vlaga necesară în tine, şi atunci,
de unde energia pentru lucrări, ce vei pune în ele ?“ încerca
Rodin şi în acest fel să-l stimuleze, să-l rupă pe Brâncuşi din
viaţa ce-o ducea grea, aspră, să-l scoată din indiferenţa faţă
de sine, pentru nevoile primare ale existenţei sale fizice.
La început, Brâncuşi nu răspundea. N-avea nici o ripostă.
Era total absent la ceea ce spunea Rodin. Simula că nu aude
sau, realmente, nu desluşea că Rodin i se adresa lui, ci soco-

227

15
tea, mai curînd, că Rodin cuvîntase pentru altcineva din ate­
lier, dintre cei prezenţi.
Dar într-o zi, gorjanul s-a în dîrjit; a ascultat că lui i se
adresa, cu adevărat, Rodin, că pentru el erau toate acele li­
tanii. A răspuns scurt, îndesat, atît de scurt încît a spus totul :
„voi pune ce gîndesc în sculpturile mele ; în nici un caz mîn-
care şi nici saltea".
Şi cu asta s-a terminat încă un capitol din coexistenţa Ro-
din-Brâncuşi, căci nici Rodin nu i-a mai vorbit lui Brâncuşi
despre obligaţiile ce le avea către sine şi nici Brâncuşi n-a mai
pomenit despre gîndirea ce-o cioplea pentru posteritate, „pen­
tru cine ştia el că trebuie"...

...Ceream unele lămuriri, în atelier fiind, lui Rodin. Mi le


da, fireşte, după cum, din cînd în oînd, urmărindu-mă tăcut,
aproape neobservat, peste umăr, mai completa şi cu o îndru­
mare : „aici, să-l consulţi şi pe Brâncuşi. El îţi poate indica
o soluţie care merge mai bine în ceea ce încerci să faci, el îţi
va arăta drumul cel mai bun".
'Nu era un mijloc de a scăpa de mine, de a mă... lichida,
comod şi onorabil cum înclinam să cred la început; nu, avea
dreptate. Vorbea sincer şi deschis. Ţinea să mă ajute cu ade­
vărat, să-mi aflu rezolvarea cea mai nimerită aptitudinilor
mele, gîndurilor mele de atunci. El ştia că Brâncuşi poate găsi
pentru mine rezolvarea, pentru că, într-o anume manieră, şi
pînă la un punct, gîndeam mai aproape de Brâncuşi decît de
Rodin.
Şi mai ştiam că mă îndruma la Brâncuşi pentru că îl pre­
ţuia pe Brâncuşi cu toată onestitatea, pentru cum gîndea, pen­
tru cum rezolva, pentru ce stăpînea în acea lume care-i unea
şi totuşi îi despărţea : sculptura.

„N u mai merg la franţuz", îmi spuse, într-o zi, Brâncuşi.


Am crezut că e într-un moment de supărare, în acele clipe
cînd gorjanul uita totul, şi sculptură, şi oameni, pentru a-şi
potoli o înfruntare, vreo ofensă imaginară, sau, în orice caz,
niciodată de proporţiile pe care el i le da, o înfruntare pentru
a distruge totul, într-o clipă, numai pentru a rămîne el, cu
sine, Brâncuşi.
Amuzat, l-am iscodit:
— Ei, ce ţi-a mai făcut ?

228
— Nu, el nu mi-a făcut nimic, mi-a răspuns cu onestitate,
dar eu simt că-mi face, fără anume să-mi facă, în fiecare zi
cîte ceva, în fiecare clipă.
Mi-am spus, din nou, că e unul din momentele cînd Brân-
cuşi vorbeşte cu sine, pentru sine, în care Brâncuşi îşi face
socotelile cu glas, în care lasă să se reverse din matca sa inte­
rioară ape întotdeauna învolburate.
D ar tot Brâncuşi a continuat:
— Simt că aşa mare cum e, atotputernic, stăpîn numai el
pe arta lui, Rodin se furişează în mine şi voi începe să gîn-
desc şi eu prin el. Ei bine, asta nu vreau ! Sculptura mea e a
mea şi porneşte de acilea, şi Brâncuşi îmi arătă capul, izvorăşte
din mine, şi Brâncuşi îşi duse palma la piept. în momentul în
care eu nu am apucat să fac ceea ce văd cu ochii minţii, dar.
cu ochii minţii mele, ceea ce am în mine, atunci sculptura nu
va mai fi a mea, ci numai a lui, a celui care a gîndît-o !
Vorbea senin, chiar domol, cu o luciditate care-i dădea,
prin raţiune, calmul ce-i lipsea de obicei lui Brâncuşi.
Ei bine, adăugă inginerul Henri Goandă, în acel popas în
lumea de amintiri a sculpturii, acel moment îl socot eu marele
moment brâncuşian, cumpăna vieţii în artă a celui ce-avea să
devină şi să rămînă Brâncuşi în universalitate.

— în galeria de onoare a amintirilor mele, trebuie să-l


aşez pe Nicolae Iorga, ne mărturisea Henri Coandă, într-o altă
zi de convorbiri.
El are locul în orice panteon al gîndirii, ştiinţei, al cul­
turii, al eroismului.
Da, acelei fiinţe umane căreia nu-i atribuiai decît func­
ţiuni fizice exclusiv legate de nevoia unei existenţe, acel om
îmbătrînit înainte de vreme, despre care înclinai să crezi că
n-ar fi capabil nici chiar de efortul urcării treptelor, a sfîrşit
ca un brav, pe cîmpul de onoare al apărării demnităţii ome­
neşti, al afirmării ideii de libertăţi democratice, ca un luptător,
un credincios jertfit la altarul credinţei sale în democraţie.
Da, o figură de seamă, ce se păstrează în mari contururi în
amintirea mea, este Nicolae Iorga.
Cu acest om bun, cu accente de copil duios şi chiar naiv,
am petrecut zile îndelungate, multe, nenumărate clipe de
înaltă valoare intelectuală, de mare bogăţie sufletească.
în perioada strălucitelor sale prelegeri de la Sorbona şi de

229
la Oxford, a strădaniilor sale fructuoase pentru cultura ţări­
şoarei lui, amiciţia noastră a îmbrăcat haina unei bune înţe­
legeri şi forma unei colaborări chiar. La un moment dat, mi-am
dat seama că pasiunea pentru cercetarea istorică este atît de
puternică la Nicolae Iorga incit începea să mă contamineze
şi pe mine. Hotărît, nu era cuprinsul istoriei ; era numai
forma, mijlocul inspirat de personalitatea savantului, de far­
mecul personal al lui Iorga.
Şi am început să lucrăm împreună ; să lucrăm laolaltă, să
cercetăm în comun originile Romei.
Iorga era un erudit, fireşte ; dar şi un om cu o energie pe
care — ce destin ! — mulţi, foarte mulţi, i-au ignorat-o. Ei bine,
Iorga nu pornea la o lucrare ştiinţifică, din lumea sa, decît
dacă era convins de reuşită, de o mare izbutire, de proporţii.
Cerceta elementele prealabile şi numai după ce avea convingerea
că va izbuti, la nivelul lui, gigantic, universal, atunci se angaja
pe drumul unei cercetări definitive, depline.
Iorga mă electriza, de-a dreptul. Spiritual, vast în ceea ce
lucra, în ce adâncea, transforma acele zile de lucru împreună în
adevărate desfătări. Ineditul îl pasiona şi de trebuia rotunjită o
asperitate de detaliu, avea destule resurse să o facă cu autorita­
tea ce nu ştirbea realitatea, autenticul, pe care-1 păzea cu reli­
giozitate. Dar de era necesar, chiar ajuns la o finalizare, un de­
taliu îl făcea să reia lucrarea din începutul ei.
Sfârşitul lui Nicolae Iorga, — o pierdere pentru umanitate,
o ruşine pentru civilizaţie ! — a îngheţat o dată cu inimile
noastre, înspăimîntate de ce s-a putut petrece în lume, în Eu­
ropa, a îngheţat şi cercetări, şi lucrări, şi recunoaşteri pline de
perspective...
Ce amintiri se-mpletesc în viaţa mea, alături de cea a lui
Nicolae Iorga, ce servicii mari a adus Nicolae Iorga patriei
noastre, culturii româneşti şi oelei universale, în acea lume în
care pînă ce te afirmi trebuie să lupţi ca şi cînd ai defrişa
jungla. Şi totuşi, Nicolae Iorga, a reuşit acel prestigiu unanim
recunoscut în lume, în care aducea prinos României sale...

— Aşadar, drumul nostru — continuă să ne vorbească in­


ginerul Henri Coanda, e bine bătătorit, fără de oprelişti...
Dar bornele rămîn, fireşte.
Iată, nu mai departe, decît ultima : Andrei Popovici.

230
Din galeria „oamenilor pe care i-am cunoscut, a oamenilor
din calea vieţii mele“ îl păstrez mereu viu pe generalul aviator
Andrei Popovici, octogenarul care era, în august 1967, decanul
de vîrstă al zburătorilor români.
Cu Andrei Popovici, zburător de elită, apare încă o bornă
pe drumul trecutului, pe drumul marilor noastre amintiri.
La masa umbrelor, deci un nou invitat.
Oameni pe care i-am cunoscut. Mulţi, foarte mulţi.
Unde vor fi fiind cei mai mulţi dintre ei ?
Da, desluşesc.
Undeva, pe căi încă ne'bătute de noi, acolo' unde numai
buna aducere aminte şi faptele lor îi păstrează printre noi,
există fără identitate.
Lor, amintirii lor, să le închinăm un gînd pios, ca o floare
aşternută pe lespezi pe care nu ne-am încrustat încă epitafele,
ca o lacrimă furişată dintre gene...
Lor, oamenilor cunoscuţi în decursul uneî vieţi, celor plecaţi
dintre noi, gîndul şi respectul nostru.

Tăcerea inginerului Coandă a completat evocări, preţioase,


ca documente de arhivă, grele, masive, ca nişte armuri.
Armuri ferecînd protector episoade ale unui valoros trecut.
D IN N O U AGASĂ...

— Sînt din nou acasă, printre ai mei, la mine !


Cu gîndul, cu ochii minţii, trăiam mereu aici, aoasă.
Cunosc mult din ce se face, din transformările pe care oa­
menii şi vremurile le-au adus aici, multe din prefacerile măreţe
m-au uimit şi m-au bucurat; fireşte, mi-au hărăzit mîndrii.
Deşi locuiesc peste hotare, geografic destul de dietparte, prin
prietenii din ţară, care mă vizitează, din cele citite şi din re­
zultatele pe care România le înregistrează în circuitul interna­
ţional, îmi dau totuşi seama de geometria în care se înscrie
acest progres, de proporţiile dezvoltării pe care România o
trăieşte, în toate domeniile tehnice şi industriale, în acel vast
sector cultural-social, în urbanistica despre care mi s-a povestit,
chiar şi de către amici străini, oaspeţi vremelnici ai ţării noas­
tre, că a fost schimbată faţa aşezărilor din ttrăbuni.
...Cînd eram tânăr, puţin după adolescenţă, plimbîndu-mă
pe străzile oraşului natal, pe bulevardele bucureştene, aveam
imaginea nemărturisită a viitorului, a unui viitor întreţinut de
dorinţa mea vie, de pasiunea mea cutezătoare de a-mi vedea
oraşul o adevărată metropolă, ca Parisul, ca Berlinul, oa Roma
sau chiar ca vesela şi animata Vienă, după cum l-aş fi dorit
ca Rotterdamul care im-a impresionat îndeosebi, copil fiind,
cînd am descins la „cap de cursă" de pe vaporul „Dobrogea"
cu care întreprmsesem întîia mea călătorie maritimă în lume.
Visam pentru Bucureştii de atunci, edificii importante, bu­
levarde largi, străbătute de mulţimi în forfotă, de atelaje
luxoase şi de automobile strălucitoare, iluminaţie feerică, ima­

232
gini pe care, în viziunea mea, le şi plasasem în locul caselor
vechi, bătrîneşti, de pe atunci, în locul străzilor ce mai păstrau,
pe alocuri, .sinuozităţile uliţelor oraşului din secolul apus...
Chiar reclame luminoase, jucăuşe, prin capriciul becurilor
ce se aprindeau şi se stingeau pentru a atrage atenţia mulţimii
trecătorilor. De vitrine, ce să mai pomenesc ? Visam în fiecare
vitrină a cîte unui magazin ornamentaţii decorative şi, se-n-
ţelege, mărfuri, atracţiile vizuale ce te îmbiau la fiecare pas,
în fiecare clipă, ce te ispiteau.
Iată însă că timpul n-a stat în loc.
Ingenozitatea românească şi hărnicia oamenilor, mersul vre­
mii, rodul unei munci ce se înscrie şi ea în epopeea renaşterii
unui întreg popor, au dat o altă înfăţişare Bucureştilor mei,
care nu mai sînt astfel după cum i-am lăsat, Bucureştii din anii
visărilor mele, cei de odinioară.
Totul începe să fie aşa după cum le-am prevăzut, după cum
mi-i doream, astfel după cum le desenau pe un imens ecran
numai de mine văzut, mintea şi dorinţele mele de atunci, ast­
fel după cum îmi dorea inima mea caldă, tinerească, animată
de avîntul vîrstei de aur a marilor speranţe.
Aş putea afirma chiar că mi-a fost împlinit un vis, încă
unul din acele vremuri.
Dar trecînd acum pe strada bucureşteană, în loc să înregis­
trez în detaliu, ce a apărut nou, ce prefaceri au intervenit, ce
s-a schimbat din ceea ce lăsasem, în loc să-mi trăiesc împlinirea,
iată că mă las prins în alte frămîntări, la naiiba, dar ce-o fi
fost oare în locul acestui măreţ edificiu, acum vreo şase, şapte
decenii ? Şi tot astfel, dibuind prin desişul prefacerilor — o
minunăţie ! — prin modernismul care domină acum, pătrund,
mă las atras în noi şi adâncite frămîntări : ce va fi fost cu
decenii în urmă pe acel loc în care acum e un parc sau un
squar, un întreg cartier, o nouă mare arteră a circulaţiei pu­
blice, în ce grădină de fostă reşedinţă străbună a fost ridicat
acum blocul înalt ?
Ce dugheni iluminate cu petrol lampant sau, mai tîrziu, cu
gaz aerian, mai apoi cu zeci şi zeci de becuri electrice, erau pe
locul pe care acum se desfăşoară pe spaţii impresionante, inun­
date în lumini fluorescente şi decoraţie europeană, acest nou
magazin de lux mărturisind rafinamentul organizatorilor autoh­
toni, după cum, mintea mea porneşte în trecut pentru a desluşi
unde se vor fi pierdut în adâncimile anilor, acele grădini de

233
vară cu mititei şi mlmăliguţe, unde în acordurile unei lăute care
nu întotdeauna putea fi ca a lui Grigoraş Dinicu, îţi înecai u:i
dor sau, dimpotrivă, sărbătoreai o izbutire. Sînt ele, oare, cele
îngropate acum de nevoile urbanismului modern, ale vieţii
noi ?
Vedeţi, atunci sfredeleam viitorul, cu ochii minţii, privind
prin opacitatea timpului la ee-avea să vină ; aoum, fac ruta
inversată şi mă străduiesc, numai din caierul amintirilor să re­
constitui trecutul, o lume, o lume apusă, care e totuşi a noastră,
de domeniul povestirilor...
— Totuşi, Dv. sînteţi un precursor, un om care a gîndit
şi a văzut înaintea altora, a tuturor, într-un anume domeniu,
numai în viitor.
în tehnică aţi deschis drumuri cu totul noi, astfel după cum
atestă faptele şi după cum autentifică şi documentul Consiliu­
lui Ştiinţific al Institutului Politehnic „Gheorghe Gheorghiu
D ej“ din Bucureşti, în expunerea pentru atribuirea titlului
„doctor honoris causa“ . Aţi gîndit şi aţi văzut înaintea tuturor,
cu treizeci de ani mai înainte, în dcmenijl aviaţiei cu reacţie,
şi tot astfel, aţi desluşit efectul Coandă cu uluitoarele lui apli­
caţii în atîtea domenii variate ale tehnicii contemporane, mereu
altele şi tot mai numeroase.
— Da, în lumea tehnicii, a ştiinţei, scrutezi viitorul cu ochii
minţii, fireşte. Dar în trecut, în lumea amintirilor şi a um­
brelor, acolo unde priveşti numai cu ochii inimii, acolo viaţa
trăită lîngă cei duşi, aceea n-o concepi şi nu o mai construieşti
cu rigla în mînă, cu ochii pe planşetă, oi o reconstitui doar din
amintire... Viitorul este al omenirii, al tuturor, iar amintirile
sînt apanajul lumii personale, aparţin fiecăruia dintre noi...

Am vizitat o parte din ţară, din locurile dragi făpturii


mele, frfnturi din sufletul, din cugetul, din viaţa mea.
Acolo, purtat pe drumuri noi, am descoperit locuri adînc
încrustate în mine, locuri vechi în care au trăit străbunii mei,
părinţii mei, prin care, prin ei şi prin mine, atunci ca şi acum,
mi-am purtat o existenţă, o păstrez, pulsează, e mereu vie.
Am revăzut cu duioşie acele locuri şi am încercat, totodată,
bucuria progresului, mîndria românului.
...A fost o regăsire cu ai mei, cu mine însumi, cel de atunci,
din trecutele vieţi ale celor ai mei, ale mele, dar a fost şi o
iniţiere, dacă vreţi, un inventar chiar al investiţiilor unui în­

234
treg popor care a trăit prefaceri consemnate de istorie şi fău­
rite prin propria-i inteligenţă, prin vlaga şi eroismul unor
generaţii.
Două războaie în care aceste generaţii şi-au adus contribuţia
citată de palmaresul frontului, de mari acţiuni diplomatice şi
strategice, de jertfe tactice, de stoice rezistenţe naţionale şi
tot pe atîtea demne resemnări colective.
Am revăzut Oltenia, locurile obîrşiei mele, leagănul fami­
liei căreia-i aparţin, am vizitat Dobrogea, litoralul a cărui
lumină nu m-a părăsit niciodată, oriunde aş fi ajuns în lume,
amintirea peisajului căruia Iser şi Steriady i-au topit frumu­
seţile în uleiul aşternut pe pînze, am .poposit în Braşovul atîtor
năzuinţi româneşti împlinite prin actul unităţii naţionale, refu­
giul multor patrioţi români în bejenie, leagănul unor mari
luptători, am fost în Moldova, da, în Moldova întîielor mele
izbutiri. în Moldova, în care am retrăit, poate mai mult ca
oriunde, momente de o copleşitoare duioşie. Ştiţi, blîndeţea
specifică a moldoveanului, rotunjimea gesturilor, au învaşmîn-
tat vizita mea într-o ambianţă care mă făcea, pe alocuri, să
cred că plutesc, nu că umblu...
Pretutindeni am văzut lucruri instructive şi am trăit clipe
care mi-au dovedit din nou — mai era oare nevoie ? — marile
însuşiri ale poporului nostru, inteligenţa şi bogăţia lui sufle­
tească.

In cetatea făuritorilor de tractoare şi automobile,


în vechiul burg al Bîrsei

Prin Ploieştii refăcuţi după martirajul unor cumplite


bombardamente aeriene — bieţii prahoveni, ca şi în cel clintii
război mondial, cînd au fost martorii incendierii sondelor
petrolifere pentru a nu cădea sursele de carburanţi în mîinile
inamicului german, au avut de pătimit şi acum, tot pe terito­
riul lor, urgia războiului — am trecut prin Cîmpina, în care

235
multe ziduri noi atestă că mistria Dv. n-a ocolit nici acest colţ
de patrie şi am ajuns în fermecătoarea Vale a Prahovei.
Aceeaşi frumuseţe captivantă prin sălbăticia ei — tocmai
sălbăticia îi întreţine farmecul — trecînd prin Sinaia atîtor
amintiri, cu adevărat perlă a Carpaţilor, urcînd spre Predeal,
după ce Buştenii şi Azuga mi-au dat noţiunea că şi acolo in­
dustria îşi are rosturi neîntrerupte — postav, sticlă, bere, cera­
mică, hîrtie. M-am desfătat admirând peisajul şi urmărind
construcţiile, acele vile, la fel ca şi cele de la Zamora, dintre
Poiana Ţapului şi Buşteni, presărate parcă dintr-un gigantic
cornet purtat de un elicopter, am străbătut Valea Timişului,
căreia eu i-aş spune, mai curând, Valea Basmului. Şi iată-ne la
Eorţile Braşovului la care s-a oprit ani şi ani refugiul români-
>r surghiuniţi de năvălirile otomane, unde începea bejenia
patrioţilor cerând azil vremelnic fraţilor lor de peste munte.
Braşovul, oraş falnic azi, în care, ca într-un uriaş muzeu,
vechiul cu noul se-mpletesc într-o armonioasă prezentare ce
încîntă ochiul şi dispune spiritul.
De acolo pornesc în lume autocamioanele româneşti şi
acele tractoare care au fost distinse cu medalii de aur la mai
multe tîrguri internaţionale, tractoare româneşti care uşurează
munca oamenilor de .pe multe meridiane ale globului pămîntesc
după cum fertilizează ogoarele multor popoare, înlesnindu-le
să aibă mai multă pîine, mai multe bucate. Şi nu e un lucru de
ignorat, dacă ştim cît de greu obţin alţii grâul ca şi alte recolte
vegetale.
Da, mi s-a spus şi am văzut uzinele, cartierele nou
înălţate în care trăiesc muncitorii, făuritorii minunatelor ma­
şini, străzile pline de oameni bine îmbrăcaţi, vioi şi voioşi,
mulţi însoţiţi de copii. Magazine frumos împodobite, restau­
rante şi cofetării pline, îmbulzite chiar de consumatori ceea
ce exprimă posibilitatea unei bune aprovizionări şi, mai ales,
resursele consumatorilor de a cumpăra, de a plăti.
Am văzut, şi m-a impresionat chiar, cum sînt păstrate
monumentele de artă şi vechile aşezăminte şi istorie, trainică
mărturie a trecutului. Biserica Neagră rămîne o podoabă a
tuturor veacurilor şi veghea lui Honterus, încremenită în bronz,
spune de la sine despre politica înţeleaptă şi generoasă a statului
român pentru toţi locuitorii lui.
La Braşov a lucrat mulţi ani prietenul meu, inginerul Cara-
foli, care a condus colectivul tehnic al uzinelor IAR, unde a

236
construit primul avion cu aripă joasă în lume, dovedind şi
atunci îndrăzneală, hotărîre şi o competenţă în aerodinamică
ce justifică de altfel prestigiul de care se bucură în această ra­
mură a ştiinţei, pretutindeni în lume.
Tot acolo a lucrat, ca pilot recepţioneur — nu e îndelet­
nicire uşoară, căci cere curaj, îndemînare şi o tehnicitate desă-
vîrşită, pentru a şti ce să ceară avionului numai la limite
extreme, cu riscuri ce frizează sacrificiul ! — căpitanul Papana,
sportiv de nivel mondial şi aviator de performanţe îndrăzneţe,
fiul lui Ion Papana, cel care, locotenent fiind, în veacul tre­
cut şi începutul celui actual, mi-a fost profesor 'de matematică
la Liceul Militar din Iaşi şi căruia îi datorez intrarea mea în
universul acestei ştiinţe. Aviatorul a fost cel dintîi român de­
venit campion de bob al lumii.
Tot la Braşov mi s-a vorbit de buna activitate a unui Insti­
tut politehnic, oraşul primind astfel, dintr-o veche aşezare de
cărturari şi de breslaşi evoluaţi, în secolele trecute, de mari
negustori, caracterul unui centru tehnic de nivel superior, cu
viaţă universitară, cu activitate industrială ce trimite produse
în lumea largă, eu o animată şi variată manifestare în lumea
artelor şi a ştiinţei, a culturii şi a sportului.
Am ascultat cu urechile şi am urmărit cu ochii bucurîn-
du-mi inima că Braşovul, vechi centru românesc din toate
timpurile, trăieşte acum zile pline, măreţe. în jurul său, un
adevărat arhipelag de sate îmbelşugate, case curate cu grădini
ospitaliere, exprimă viaţa tihnită şi îndestulată a acestor locui­
tori, majoritatea lor muncitori industriali în uzinele, fabricile
şi atelierele din Braşov şi din localităţile ce alcătuiesc un inel
al zonei industriale respective.
Mi-a plăcut Braşovul şi aspectul lui este o carte de vizită
care n-are nevoie de sublinieri şi indicaţii. însăşi denumirea
— Braşov — spune totul despre ce se petrece şi ce reprezintă
el astăzi în economia ţării.
Mi s-a spus, şi detaliul primeşte proporţii temeinice, că în
Braşov şi în toată acea zonă împrejmuitoare, nici un locuitor
între 7 şi 18 ani nu este în afara unei forme de învăţămînt
— fie că e la cursul seral al liceului sau al unei şcoli profesio­
nale sau tehnice, fie că e la cel fără frecvenţă. Asta înseamnă
mult, foarte mult, atît pentru prezent cît şi pentru configuraţia
de viitor a calităţii locuitorilor, a capacităţii muncitorilor şi

237
tehnicienilor de care vor dispune industria, comerţul şi cele­
lalte sfere de îndeletnicire a oamenilor localnici.
Vizita la Braşov mi-a plăcut, m-a animat şi m-a docu­
mentat mai bine decît conferinţe, prelegeri sau volume întregi
de descrieri susţinute de date statistice şi convingătoare...
Da, n-am omis că acolo vor trăi 200.000 de locuitori şi că
în afară de copiii pînă la 6 ani şi de bătrînii pensionari, ni­
meni nu rămîne fără locul lui de studiu şi de muncă.
Asta se înscrie în felul nou de viaţă al oamenilor din
România, într-o morală dezvoltată pe înalte considerente etice,
după cum mi s-a spus, şi reţin cu satisfacţie, cu o sinceră pre­
ţuire, toate aceste amănunte.

In vatra obîrşiei

— Ei, iată^mă şi în Oltenia, în lumea străbunilor mei.


Nu, nu fac de fel regionalism. Mă fixez doar în spaţiu şi mă
mărturisesc, atît !
Cînd ai călătorit prin lume, într-o succesiune de privelişti,
într-o defilare de oameni şi-n amestec de graiuri, un adevărat
Babilon, regăsirea eu ai tăi, cu cei mai apropiaţi, îţi procură
clipe înălţătoare.
Iată ce e pentru mine Oltenia, azi. E începutul celor dintîi
Coandă, e retrăirea unor povestiri ascultate în anii neştiutori ai
copilăriei, e confruntarea eu însăşi intuiţia, de pot spune astfel,
după cum e propria mea regăsire ; da, regăsirea cu ai mei, cu
un trecut ce trăieşte în mine. E trăirea genezei.
Aşadar, împreună cu soţia mea şi primind preţioasele lămu­
riri ale tînărului nostru ghid, un admirabil om cu care am sta­
bilit legături cu ani în urmă, încă din timpul cînd funcţiona
la resortul cultural al Ambasadei României de la Paris, am
vizitat acum Oltenia.
Impresii ? Nici Craiova n-a fost ocolită de ritmul preface­
rilor, cu mult mai evidente, mai intense, decît le aduce, în ge­
nere, scurgerea timpului.

238
Ziduri, tot mai numeroase şi mai înalte, ziduri falnice ce
alcătuiesc cartierele noi, industrii cu siluete moderne, impresio­
nante iprin proporţiile lor gigantice, mărturisesc, ele înşile,
dincolo de aparenţele concrete, un complex organism economic
cu produse destinate unui circuit ce se înscrie în universalitate.
Am revăzut biserica Craioveştilor, Bănia lui Mihai Viteazul,
palatul lui Jean Mihail unde sînt adăpostite preţioase colecţii
de artă alcătuind galeriile unui muzeu unde am aflat multe
dintre lucrările bogăţiei lui Brâr.cuşi ; e şi firesc, sîntem în
chiar patria artistului.
N-am avut răgazul să vizitez şi uzina care trimite în lume
locomotive Diesel, cele care mărturisesc şi ele progresul pa­
triei mele, dar am trecut pragul unui alt aşezămînt industrial,
al Combinatului Chimic Craiova, ce-şi desfăşoară măreţia la
Işalniţa, suburbană a Craiovei, loc altă dată renumit doar
pentru penitenciarul ce-1 găzduia, care era cea mai falnică
clădire cu trei caturi de pe acolo...
Mecanizat şi în largă măsură automatizat, angrenajul Com­
binatului vizitat are evidente ascendenţe, în multe privinţe,
chiar asupr3 numeroaselor organisme similare din străinătate,
din ţări cu afirmată tradiţie industrială, pentru că, în primul
rînd, fiind construit recent, a adoptat noul, perfecţiunea
mijloacelor, în timp ce multe dintre aşezămintele similare de
peste hotare au fost numai adaptate noului, prin transformări
şi dezvoltări existente. Fireşte, e vorba doar de unele.
— Aţi vorbit despre ziduri, aţi apreciat inventarul, dar
nu ne-aţi pomenit despre cea mai preţioasă investiţie : omul
din acel gigantic angrenaj.
— într-adevăr, impresionează, la prima vedere, măreţia
omului, care printre concepţii, formule şi maşini, stăpîneşte
totuşi el. Vîrsta şi ţinuta acestor oameni m-a interesat mult.
Tineri — între 25 şi 40 de ani — semeţi, dar nu trufaşi, voioşi,
prin însăşi optimismul lor, prin rodul muncii ce-o împlinesc.
Maistru sau inginer, în acel univers oltenesc al chimiei, fie­
care la postul său, degajat, cu siguranţa omului care ştie ce
vrea şi care işi-a cîntărit bine puterile, exprimă o deplină iden­
tificare cu problemele profesionale pe oare e chemat să le
rezolve, să le susţină. în laborator sau direct în halele indus­
triale, bărbat sau femeie, păstrează o ţinută ce-ţi impune res­
pect. Aci omul imprimă prestanţă edificiului, aşezămîntului.

239
Vedeţi, pentru un ochi versat, detaliul primeşte contururi
fundamentale : exprimă o educaţie.
De aici porneşte, cred, tot succesul — e însăşi baza unei
activităţi şi a rezultatelor înregistrate.
*

— Aţi fost, desigur, şi prin satele prin care au trăit stră­


bunii Dv., şi mai aproape, bunicul şi tatăl Dv.
V-am ruga să ne împărtăşiţi ceva din primele impresii, de
!a Perişoru, bunăoară, leagănul ultimelor generaţii din familia
Coandă.
— Da, pe drumul Băileştilor, am ajuns la Perişoru unde
am încercat cea mai vie emoţie din ultimele mele decenii de
viaţă. Acolo, în acel sat al marelui grînar din cîmpia olte­
nească, au trăit bunicii mei Mihalache şi Tudoriţa Coandă şi
tot acolo au copilărit tatăl meu cu fraţii lui, Iancu şi Petre,
despre care v-am mai vorbit.
Acolo, la Perişoru, am revăzut orizontul pe care-1 scrutau,
desigur, şi ai mei, în anii lor de viaţă ce le purta gîndurile şi
năzuinţele dincolo de linia unde cerul se tivea cu ogoarele pe
care Mihalache Coandă se trudea să le lucreze cu ţăranii,
mai metodic şi mai intensiv, gînduri îndrăzneţe pentru acele
vremuri, strădanii cutezătoare, neînţelese de oamenii de pe
atunci.
Am văzut ţăranii Perişorului. Erau urmaşii celor cu care
a trăit bunicul meu, descendenţii celor cu care a convieţuit, a
copilărit tatăl meu, unchii mei. Ciudată confruntare cu trecu­
tul, stranie întîlnire între generaţii; aveam în faţă trecutul şi
prezentul .unei lumi, oameni din două secole.
Copiii mulţi ai Perişorului, unii aninaţi de fustele mame­
lor, alţii, împinşi de mulţimea ce se înghiontea pe furiş şi
dădea spre primele rînduri, în faţă, priveau holbaţi sau în­
cremeniţi într-o nedumerire, — aduceau parcă printre noi asi­
gurarea viitorului.
Erau copiii Perişorului, pui de olteni.
...Şi eu, aflător acolo, printre ei, dar la vîrsta mea, cu cine
să mă fi considerat, cu cei duşi sau cu cei ce mă împresuraseră
cu priviri ce trădau curiozitate pentru necunoscutul oaspete,
dar cu gesturi ce erau, de-a dreptul, calde, umane, apropiate,

240
pe alocuri chiar familiare, gata să mă cuprindă, de-ar fi cu­
tezat.
Eram consăteni, cu toţii, de-a valma, noi, cei din Perişoru
de alaltăieri, de ieri, de azi, chiar şi cei de mîine.
Am revăzut, la Perişoru, biblioteca sătească, înzestrată
de tatăl imeu — şcoala din sat — azi cu ciclu de opt ani, deci
ce era vechiul gimnaziu, cooperativa agricolă de producţie,
după cum am reţinut cu satisfacţie că în locul bordeielor în­
velite cu stuful ce întreţinea specificul destinului vieţii ţără­
neşti, locuinţele ţăranilor sînt acum zidite şi învelite cu tablă.
Mulţimea adunată să mă vadă, s-o văd, m-a răscolit. Am
simţit nevoia să privesc în taină o fotografie pe care am adus-o
cu mine : era îngălbenită de vreme, veche de nouăzeci de ani
— virsta independenţei României — din războiul de la '77, ce
păstra pe tablă chipul ce se desluşea încă destul de bine, al
unui ostaş, un anume Grigore, fost tunar în cea dintîi baterie
a tatălui m eu; ostaşul Grigore era originar din Perişoru. Foto­
grafia fusese păstrată de tatăl meu între cele dintîi hîrtii per­
sonale, primind pentru mine valoarea unui adevărat docu­
ment peste care se putea descifra o mărturie impresionantă.
Am privit fotografia din căuşul palmei mele şi mi-am
rotit apoi privirea în jur, încercând să identific asemănări între
ochii celor ce mă priveau ei acum şi ochii încremeniţi pe bu­
căţica de tablă, din fotografia străbunului lor, a acelui Gri­
gore de acum nouăzeci de ani, — ne povestea ilustrul peregrin
purces pe rutele sufletului lui.
La plecare, oamenii s-au despărţit anevoie de Henri Coandă.
— Mai rămîneţi mai staţi, vrem să ne cunoaştem mai bine
— au spus învăţătorul, nişte bătrîni, preotul satului.
— Se înnoptează şi se cuvine să plecăm, să putem ajunge
în Craiova, a venit replica noastră, a drumeţilor.
— Rămîneţi la noi peste noapte. Vă găzduim în odaia
din faţă ; veniţi să vedeţi, vă culcăm doar în pat şi cu aşter­
nuturi ca neaua, pe saltele de lînă, moi, ca la bunica dumnea­
voastră... i-a îmbiat pe drumeţi o gospodină de la o casă cu
viţă în tindă şi ou muşcate în ferestre.
— Ei bine, ne spune Henri Coandă, asta m-a impresionat
cel mai mult dintre numeroasele clipe cîte le-am trăit şi me­
morat de la Perişoru. Casele, patul şi aşternutul certifică, în
prim rînd starea socială şi nivelul cultural al ţăranului român

241
de azi, dreptul lui la viaţa noua, la un destin mai bun de cit
cel din trecut în care domnea rogojina.
Am vizitat apoi cooperativa agricolă a comunei, am admi­
rat pătulele, grajdurile colective, inventarul zootehnic, maga­
ziile, munca cu tractoarele şi uneltele tot mai evoluate, dar
n-am sa pot uita invitaţia, însoţită de recomandarea menită
să ne determine hotărârea de a înnopta acolo, care «punea mai
mult decît orice inventare, dări de seamă sau cifre statistice.
în România anului 1967 ţăranii din Perişoru dorm în
paturi, pe aşternuturi de nea întinse pe saltele de lînă !
Cred că aici se încheie un capitol de istorie ce se alătură
celei străbune şi aici începe o viaţă, — o viaţă nouă, a
subliniat, ca pentru sine, Henri Coandă.

Despre alte aspecte ale călătoriei sale în Oltenia, ilustrul


pelerin prin vatra obârşiei, a binevoit să ne spună :
— Mînăstirea Gura Mortului ca şi cea 'din Strehaia, bine
păstrate, au făcut să-mi defileze prin minte, în tăcerea lăca­
şurilor vizitate, pleiade de înaintaşi peste care secolele au cer­
nit ani şi decenii...
...S-au pierdut cu toţii în pulberea vremii dar gîndurile
şi imaginaţia mi i-a readus atunci, acolo, sub bolta aşezămin­
telor, ca într-un colocviu de familie.
Le auzeam parcă gîfîitul după un galop în care erau fugă­
riţi sau alergau ei vrăjmaşii, auzeam, parcă, în depărtări, tro­
potul cailor sau chiar ecoul pocniturilor vreunei flinte...
Trecerea mea prin Severin, un alt Severin decît cel lăsat
la începutul veacului nostru, Severinul caselor mari la centru,
mici şi dereticate pe străzile mărginaşe, ca nişte şcolari cu­
minţi trimişi la şcoală bine îngrijiţi de mame harnice, a fost
plină de revelaţii. Am găsit acum un Severin cu blocuri, cu
magazine iluminate fluorescent, cu reclame jucăuşe şi multi­
colore, în care parcă numai picioarele podului lui Traian şi
castrul Drobetei îi străjuiesc pecetea milenară a unei trecute
existenţe.
Şi, în sfârşit, Porţile de fier.
O lucrare cu adevărat monumentală, la nivelul potenţia­
lului tehnicii anilor în care trăim. Prin pădurea de elevatoare,

242
-de sonete, de excavatoare şi de broderia cofrajelor, de şlepuri,
de remorchere, de pontoane şi de chesoane, de batardouri im­
presionante, am desluşit oamenii, această superbă, cu adevărat
valoroasă materie primă.
Creierul uman care a gîndit cutezător, care a proiectat şi
care călăuzeşte întreagă această mişcare de forţe, de valori,
de realizări, e prezent aici prin tot ce se oferă ochiului.
Orşova, un oraş nou, născut din mutarea celui vechi căruia
i-a fost infuzată vitalitatea creaţiei anilor noştri.
Acolo, la Porţile de fier, am certitudinea că România scrie
istorie cu geniul creaţiei inginereşti şi forţa ei muncitoare.
Am vorbit cu inginerii şi cu tehnicienii, cu acei bravi exca-
vatorişti şi cu mînuitorii pick-hamerelor cu care fărâmiţau
stînca, piatra de pe malul abrupt, în poziţii de lucru care cer
mai mult decît iscusinţă, de-a dreptul eroism, am vorbit cu
economişti şi cu piloţi fluviali, cu oameni ce-şi aduc, fiecare în
felul lor, straşnice contribuţii la înfăptuirea acestei măreţe lu­
crări inginereşti, a făuririi mult visatei hidrocentrale de pe
Dunăre menită să dea lumină şi forţă, simultan, la două po­
poare, pe pămînturile a două naţiuni, în final, omului.

* *

Tot pe malul bătrînului nostru fluviu, am întîlnit un arheo­


log doct, inteligent şi spiritual, un erudit — acel Nicolăescu
-Plopşor l. Savuros chiar în tot ce mi-a povestit, cu trimiteri
în adîncul istoriei, cu comparaţii la ceea ce se face şi se tră­
ieşte azi, cu incursiuni în perspectivă, competent în ceea ce
expunea, pasionat în a-şi apăra un tezaur cu care face masă
comună : Oltenia şi arheologia ei. M-a întreţinut cu o înaltă
şi vastă capacitate ştiinţifică exprimată într-un pitoresc lim­
baj, despre tot ce s-a aflat în pîntecele pămîntului Olteniei,
atestări în piatră şi bronz, despre originile şi trecutul prezen­
ţelor româneşti, după cum un critic de artă, V.G. Paleolog,
mi-a înlesnit să vonbirn despre doi mari români şi prieteni
dragi mie : genialul Brîncuşi şi nefericitul Pius Servien, despre
care mi-a afirmat că scrie acum un studiu ; acest Pius Servien
era oltean, prin tatăl lui, Nicolae Coculescu, savantul astro­
1 -Decedat un an mai tîrziu întîmplării de faţă, în mai 1968 (n.n.)

243

16
nom român care a adus însemnate contribuţii ştiinţifice în
domeniu] mecanicii cereşti şi a înfiinţat Observatorul astrono­
mic de la Bucureşti. El, Pius Servien ajunsese profesor la
College de France şi era un polivalent în domeniile în care
activase, genial în toată plenitudinea noţiunii. Dar despre el
v-am mai vorbit.
Am văzut la Craiova, pe şantiere, ziarişti, ziarişti olteni ;
aceştia alcătuiesc, cred, o categorie distinctă în lumea presei,
prin febrilitatea lor imaginativă, prin neastîmpărul lor crea­
tor ; m-au amuzat după cum i-am şi admirat şi-i preţuiesc.
Urmărindu-i, mi-am amintit ce-mi spunea Nicolae Titulescu,
în serile noastre de sporovăială la ambasada română de la
Paris, vorbindu-mi despre oltenii noştri.
— Măi, — îmi spunea Nicolae Titulescu, — să-i vezi cum
continuu născocesc cîte ceva nou, cum îşi îmbracă întrebările
şi dorinţa de-a afla, în forme tot mai ocolite, adevărate ţoale
personale, cum găsesc ei mijloacele de a evita răspunsuri, îţi
vine să-i iei în braţe şi să-i tot azvîrli în înălţimi, ca o pedeapsă
dar şi ca un omagiu, ca o provocare, dar şi ca o răsplată pen­
tru isteţimea lor.
Pe mine, continuă Henri Coandă, reintrînd în povestirea
drumeţiei sale prin Oltenia, m-au tot sfredelit ziariştii olteni
cu întrebări din care am dedus că ei mă socot turist. A, asta
nu se poate. Eu nu sînt turist; eu, în România, sînt la mine
acasă şi fac numai drumeţie, regăsiri cu ai mei. I-am lămurit
pe deplin.
La Calafat nu m-am mai putut deplasa. Regret, căci aş fi
vrut să retrăiesc din plin urmele înaintaşilor mei, să văd bi­
serica şi şcoala ctitorite de Mihalache Coandă şi soţia sa, să
calc pe drumurile din secolul trecut ale înaintaşilor mei. Acolo
doar s-a ţesut şi un roman de dragoste, pe cheiul portului, ai
cărui eroi erau bunicii mei...
Plec din Oltenia cu sentimentul pelerinului care şi-a îm­
plinit aleanul resemnării, al regăsirii, şi înviorat, pornesc din
nou la drum.
Voi mai revedea eu, oare, acele căi ale străbunilor mei, voi
retrăi eu, acolo unde mă poartă acum viaţa, clipele marilor
aduceri aminte ?
Oltenia mea de odinioară, Oltenia noastră cea de azi, e
pe mîini bune. înfloreşte, ceea ce îi netezeşte drumul spre

244
viitor, în perspective pline de conţinut cu largi contururi, pă­
mânt fertil tivit cu cer întotdeauna senin, luminos, părnînt în­
călzit de un soare generos.

Retrăind amintiri pe meleagurile leagănului


domnesc al Argeşului

Neobosit, savantul Henri Coandă a vizitat şi aşezări vâl­


cene şi argeşene de unde ne-a împărtăşit de asemenea unele
impresii.
— Revederea Călimăneştilor, a Văii Oltului, bătrânul nos­
tru prieten milenar, m-a înduioşat de-a dreptul; copil fiind,
ascultam poveşti despre Oltul care-şi aducea apele de sus, din
alte locuri româneşti.
Şi noţiunea, ţesută în anii de şcoală primară, dăltuită în
conştiinţa mea, dăinuia de cîte ori se pomenea de Ţara Româ­
nească şi de apa Oltului. Ei bine, acum am retrăit, pe viu,
toate acele imagini pe care viaţa m-a lămurit să le trăiesc
aievea, să desluşesc că într-adevăr Oltul îşi aduce apele de
acolo, de sus, tot din ţară românească, care e una şi mare prin
frumuseţea ei, prin bogăţia ei, prin hărnicia şi iscusinţa fiilor ei.
La Călimăneşti am meditat pe malul Oltului şi revenit din
lumea de visări, m-am bucurat de realităţile întîlnite acum.
Am fost apoi la Cozia. Lăcaşul e admirabil păstrat, cu o
administraţie bine gospodărită şi cu o prestanţă care spune
mult, nu numai nouă, românilor, ci şi oricărui turist de peste
hotare. Mi-a readus în memorie versuri din „ Umbra lui Mir-
ceaK pe care le recitam la serbările şcolare, în poziţie de drepţi.
E un monument măreţ mănăstirea, şi acum, după ce am văzut
atîtea şi atîtea lucruri din zestrea omenirii de pretutindeni,
pot afirma cu certitudinea comparaţiei că lăcaşul, peisajul şi
întreaga ambianţă a acestei mărturii istorice româneşti sînt cu
adevărat o podoabă universală.

245
„C< nome ar erea omenirea dacă ar
exista maiie. nulii care sâ-i ţi adu* —fa lă
■ de numărat de iocmlorl - mii d i i-u adm
naţia tom,mii in ultimii iZii de a n i"

as ^ur-î<- n-v»«ite*

Primul inferviu acordai presei româneşli după 57 de


ani, publicai în revisla „Argeş" nr. 2/1966
Mormîntul lui Mircea, păstrat printre zidurile lăcaşului,
te îndeamnă la meditare şi la recunoştinţă pentru bunii români
care ştiu să vegheze şi să cinstească trecutul nostru, istoria
unui neam.
Rîmnicu-Vîlcea, acelaşi oraş curat, liniştit, dar nu lipsit
de viaţă ,asemănător multor oraşe mici din Franţa, bunăoară,
loc bun pentru citit, mi-a înlesnit aceleaşi amintiri ale unei
copilării în care tatăl meu îmi povestea despre aşezări, despre
oameni, despre faptele lor, încă acum şaptezeci de ani...
Un monument industrial de toată măreţia, impresionant
chiar în acel peisaj domol, este Combinatul chimic de la Go­
vora, un adevărat uriaş într-o lume veche. Asemenea edificii
fac dovada, fără să mai fie nevoie de explicaţiile amabilului
meu însoţitor, fără să necesite completări statistice şi de deta­
liu, că progresul realizat este multilateral şi că ţara românească
sporeşte pretutindeni pe întinsul ei, preţuită în afara frontiere­
lor sale. Am văzut, în trecere, fără să-mi pot procura plăcerea
unui popas, Uzina de aluminiu de la Slatina, adevărat miracol
al economiei româneşti.
Cartierul de blocuri noi din Slatina, orăşel despre care ştiam
că a fost reşedinţa lui Vintilă Vodă, că pe-acolo a trecut şi a
iubit Iancu Jianu şi că fetele-s ele frumoase de bine ce cîntecul
popular le imortalizează în acel „...fetele din Slatina, au ochii
ca strachina", că a dat ţării un economist de valoarea lui
P.S. Aurelian, ajungînd preşedintele Academiei Române, că
pe uliţele ei a copilărit şi poetul Ion Minulescu şi că tot pe
acolo a zăbovit şi familia unui alt mare român, Nicolae Ti-
tulescu, însoţeşte uzina de aluminiu în aceste prefaceri ale tim­
purilor noi.
De la Olt, am trecut, apoi pe sus, pe la Tigveni, — într-o
frumuseţe şi îndestulare de vegetaţie care poate fi competitivă
cu unele zone sviţeriene, direct către frumuseţile reliefurilor
naturale şi ale celor dăltuite de mîna omului, la Curtea de
Argeş, leagăn domnesc. Opera Meşterului Manole dăinuie
peste veacuri; în interior, explicaţiile pe care ghidul mi le-a
dat — inteligent şi documentat fără şovăire — n-au omis nici
o pagină, nici un capitol din istoria României tuturor timpuri­
lor, legate de existenţa lăcaşului în care-1 ascultam. Avea pri­
virea domoală, obrazul uşor patinat parcă de fumul tămîii şi
glasul de borangic. începînd cu secolul al XlV-lea şi pînă în
perioada României moderne, ca şi la Cozia, grija pentru păs-

247
trarea documentelor de piatră şi aramă ale trectului poporului
nostru este evidentă şi trebuie reţinută cu toată aprecierea.
'Dar marea revelaţie a fost pentru mine, acea lucrare de
anvergură tehnică, Hidrocentrala de pe Argeş. Fără ca turis­
tul ajuns la marea din vîrful dealurilor să fie tehnician, dintre
cei familiarizaţi cu noţiunile şi cu optica lucrărilor hidro-energo-
tehnice, el reţine şi detaliile ; în ele se profilează capacitatea
proiectanţilor, plini de fantezie creatoare şi de îndrăzneala în
atacarea noului, iscusinţa şi stoicismul, bravura acelei armate
de meseriaşi şi muncitori care a înfăptuit lucrarea de propor­
ţii care m-a purtat cu mintea la piramidele egiptenilor, la fan­
tasticul cutremurător al Niagarei.
Tunetele, adevărat lanţ, tăiate în munte, treptele acelea
urcînd parcă direct spre înălţimi ce nu se poticnesc nici de
cer şi-şi continuă calea sus, tot mai sus, acele mii şi mii de
tone de piatră prelucrată cu migală şi cu temei, dau lucrători­
lor de la Hidrocentrala de pe Argeş valoarea forţei omului
zilelor noastre, puterea la care se ridică gîndirea şi braţul
românesc.
Eu socot că din tot ce-am văzut în drumurile mele prin
ţară, ansamblul lucrărilor de pe Argeş se situează în mod
deosebit în fruntea marilor realizări, a tot ce-aţi construit.
Acolo, la Hidrocentrala de pe Argeş, frumuseţea naturală
a locului se-mpleteşte cu peisajul făurit de om, într-o afirmare
a puterii acestuia, care n-a pregetat să modeleze el natura, s-o
stăpînească. Iată ce reţin eu din vizita de la Argeş, cu ce senti­
ment de măreţie a omului am plecat de-acolo, sentiment care
mi-a întărit şi mie, simplu pelerin la minunile anilor noştri,
la poarta istoriei vechi şi a celei noi, vizitator de-o oră, două,
încordarea în propriile mele puteri : sînt doar om, ei, bine,
iată ce-au făurit semenii mei. Mă mîndresc cu adevărat!
Reflectînd la ceea ce am văzut şi am putut admira acolo,
pe Argeş, rămîn la convingerea mea intimă că Hidrocentrala
e cu adevărat cartea de vizită a marilor posibilităţi inginereşti
ale României de azi. La Argeş, acolo, în văgăunile pe care şi-a
purtat călăreţii Neagoe Basarab şi domnitorii ce i-au urmat,
e rezultatul creaţiei şi iscusinţei româneşti, al bravurei şi forţei
spirituale a poporului nostru.
Ţăranii întîlniţi pe coastele povîrnite, prin grădini sau în
livezi, mi-au amintit pînzele unui alt mare pictor român băşti­

248
naş de ipe meleagurile Argeşului, acel Schweitzer Cumpăna,
care era tovarăş de breaslă cu Costin Petrescu, mare picţor
român, şi el piteştean, cu care şi eu mi-am umplut cîţiva din
anii începuturilor mele de viaţă.
Orăşelul Curtea de Argeş, curat ca orice aşezare de munte,
mi-a amintit de un peisaj lăsat cu decenii în urmă, în Elveţia.
Oamenii sînt domoli, cuviincioşi şi dispuşi să te-ntîmpine, pre­
tutindeni, cu bunăvoinţă, să-ţi dea o relaţie, să te îndrume, să
te-ntrebe ei de calea ta, de rostul tău.
— Aţi poposit şi în Piteşti ?
— Fireşte, dar numai în trecere, fără să am răgazul unei
opriri prelungite, de detaliu ; cunoşteam pe vremuri Piteştii,
pentru că veneam la acel prieten pictor Costin Petrescu, în­
drumătorul meu într-ale desenului, în anii în care fusese co­
legul meu de şcoală.
Dar unde-s Piteştii acelor ani, unde-i tîrgul cu case doar
cu un singur cat şi cu străzi înguste, pardosite cu caldarîm de
rîu ? Astăzi, Calea Bucureşti, o adevărată ,avenue“ acum, pare
o machetă grijuliu prezentată de proiectanţi, chiar la scară
reală, la dimensiuni autentice. Păcat însă că exteriorul blocu­
rilor se aseamănă şi că nu s-a aplicat o decoraţie acelor faţade
care prin relief şi cromatică să întreţină diferenţiere ce-ar fi
dat acestei frumoase străzi imaginea diversităţii de care e lip­
sită azi. Cred că s-a întîmplat următorul fenomen şi aici : con­
structorii şi-au impus punctul de vedere, lăsîndu-i pe arhitecţi,
care apără frumosul, să consemneze numai victoria utilului.
Bulevardul te readuce în trecut, şi între noul străzii amin­
tite şi pădurea de blocuri ce se înalţă în partea de sus a oraşului,
te poartă, ca o piesă de muzeu realizată pe viu, într-o rămăşiţă
dintr-un oraş patriarhal, cu case individuale, cu arbori şi gră­
diniţe, ceea ce dă locurilor duioşia gîndului către cei ce-au fost
în anii bunicilor şi ai părinţilor noştri... Pare un colţ uitat, stre­
curat printre prefacerile anilor noi.
Vechea vatră a Goleştilor, acolo unde a trăit una dintre
cele mai vechi şi valoroase familii româneşti, de mare strălu­
cire recunoscută şi peste fruntarii, acolo de unde a pornit şi
Alexandru Davila, al cărui nume a fost dat teatrului piteştean,
frumoasă gratitudine patriotică ! — mi-a dat noi em oţii; Ale­
xandru Davila avea relaţii directe cu tatăl meu, mai apoi chiar
şi cu mine. îl cunoscusem în acea epocă a vieţii sale în care era

249
în plină activitate creatoare, ca dramaturg. Moştenise de la
părintele său, generalul medic Carol Davila, o energie de oţel şi
un caracter ferm, dîrz. Era, Alexandru Davila, în unele acţiuni,
inepuizabil, cuceritor în manifestările lui spontane, calde,
umane.
Păcat că sfîrşitul lui în condiţiuni ce-1 ţintuiseră într-un jilţ
al suferinţei, urmarea unei lovituri de stilet ce-o primise în
cap, din partea unui răufăcător, l-au omorît mai înainte de-a
muri cu adevărat...
Tot aici, în vechea vatră a Goleştilor, mi-au reapărut fi­
gurile — ca într-un imens vitraliu — ale multor Goleşti şi
între ele, cele ale celor doi fii ai lui Alexandru Davila, priete­
nii mei din tinereţe : Cita şi Dorel.
Dar revăzând conacul Goleştilor, care şi el e bine întreţi­
nut acum, păstrat în condiţii ce exprimă şi astfel cultul trecu­
tului, în condiţii pe care nu le-a cunoscut, cred, nici în vremea
■ strălucirii autentice, mi-am amintit multe din episoadele po­
vestirilor ascultate în anii copilăriei mele despre faptele Go­
leştilor şi meritele lor în întemeierea culturii româneşti. Mu­
zeul şi conacul de la Goleşti mi-au deşteptat amintiri peste
care timpul a aşezat lespedea grea a uitării...
în Argeş fiind, am poposit şi la Vrăneşti, în a cărui biserică
odihneşte mama soţiei mele, care era fiica lui Mihail Kogălni-
ceanu, şi un fiu al ei, care, medic de circumscripţie fiind, a
murit de tînăr.
...Dar să revin la zilele noastre ; mi-au plăcut casele ţără­
neşti din satele prin care am trecut. îngrijite, curate, acoperite
cu tablă sau olane, cu şiţă în locuri deluroase sau ide munte,
îţi oferă prezenţe într-o luime în care coliba acoperită cu stuf
nul-işi mai află existenţe decît în 'literatură şi în acele picturi şi
desene ale lui Schiweitzer Cumpăna, 'dintre oare unele, destul de
multe, le-am întîlnit şi prin muzeele străinătăţii, prin galerii,
împrăştiate prin Europa, în sud, la centru şi chiar în nord.
...pe undeva, chiar, mi-a reapărut în minte un vers din
pastelul aleosandriean, ştiţi... „de Paşti, în satul vesel, căsu-
ţele-nălbite“, venit din adîncuri, de undeva, din mine, însoţit
parcă de o melodie enesciană.
Pentru ochiul drumeţului, locurile sînt încîntătoare ; pen­
tru cel ce adînceşte informarea, lucrurile îmbracă un interes

250
îndrăzneţ şi exprimi un bun sentiment de gospodari ai avutu­
lui obştesc, strădanie spre mai bine, spre perfecţiune.
Nu-mi pot încheia însemnările de drumeţie prin Argeş,
fără să relev că am luat cunoştinţă cu plăcere, cu nespusă sa­
tisfacţie, că Piteştiul, odinioară renumit pentru ţuica şi cireşele
locale, care au rămas, se-nţelege, dar nu-i mai întreţin numai
ele faima, a devenit un însemnat centru industrial, de unde
vor porni în lume produse petrochimice şi chiar automobile
fabricate în licenţă eu „Renault".
îmi pare bine că am avut acest prilej, al vizitei în Argeş,
care mi-a completat noţiunea progresului patriei noastre şi
care mi-a înlesnit să retrăiesc amintiri scumpe copilăriei şi ti­
nereţii mele.
Aci se încheie încă un capitol din „memorialul de călăto­
rie" pe drumurile patriei, mărturisiri de la om la om, pe care
ni le-a făcut savantul Henri Coandă.

Luminile litoralului

... — Un sentiment ciudat am încercat atunci cînd am tre­


cut din nou — şi oare după cîţi ani ? — podul de la Cerna­
vodă.
O întreagă lume apusă mi-a reapărut, din vremea cînd
citeam în manualele de elev descrierea podului lui Saligny,
din timpul cînd l-am cunoscut la tatăl meu pe marele inginer
român. Şedea, înfundat, în acelaşi fotoliu vişiniu, protejat de
huse de dantelă cu ciucuri, în care-şi poftea oaspeţii de seamă
şi în care mi-a fost hărăzit să fiu şi eu invitat pentru a-I
asculta atunci cînd trebuia soluţionată problema şcolarizării
mele la Iaşi şi a viitoarei mele specializări în anii liceului.
Dar să revin la podul lui Saligny ; neclintit, e doar mai
vechi decît secolul, rămîne nu numai o temeinică realizare
tehnică, mândrie a geniului nostru ingineresc, dar şi o mani­
festare a îndrăznelii, pentru acele vremuri, pe care tehnica

251
avea s-o afirme şi pentru deschiderea cailor spre alte construc­
ţii de proporţii, ce păreau de necrezut înaintaşilor.
Pînă la trecerea podului, călătoria mea de acum avea să
străbată toată cîmpia Bărăganului; mi-a fost oferită priveliş­
tea minunată a holdelor în acea mare de aur a agriculturii
româneşti, după cum am avut prilejul să asist la o lecţie prac­
tică, desfăşurată pe viu, despre noua agricultură românească,
prin imagini, prin linii ce înscriau mari proporţii, fără cuvinte
însoţitoare ce-ar fi devenit, desigur, inutile.
Şi apoi Constanţa, o, ce mai schimbări şi pe a ic i!
Am fost în port — altceva decît am lăsat cu decenii în
urmă, am vizitat cartiere noi în care blocurile domină silueta
oraşului şi oamenii cunosc alt nivel de trai — am văzut con­
tururile unor fabrici dintre cele mai moderne.
Mamaia e, într-adevăr, o realizare de proporţii ce poate
oferi, prin confort şi aşezare, prin plaja ei, prin viaţa ce i s-a
organizat, vacanţa celui mai exigent turist.
De sus, de pe terasa ultimului etaj, mi-am plimbat ochii
peste toată această panoramă în care am desluşit şi de astă
dată ingeniozitatea şi hărnicia constructorilor români.
Eforia — de asemenea o revelaţie, Costineştii, bine aleşi
pentru a deveni cu adevărat un orăşel al vacanţelor maritime
studenţeşti, pentru mari tabere estivale.
Mangalia — amalgam de vechi şi nou — m-a făcut să
retrăiesc acolo, cu mine însumi, acele zile petrecute lîngă
Jean Steriady, cu ani şi decenii în urmă, cînd topea cu măies­
trită frenezie toată lumina litoralului pe pînzele lui, pe care le
purta apoi în lume, rămase valori ale picturii noastre clasice.
Revedeam momente scurse în comun, în auz îmi răsunau
observaţiile sale, judicioase întotdeauna în materie de artă, pline
de conţinut şi exprimate într-o formă care apăra logica lui şi-i
convingea pe ascultători ; glumele lui delicate, spuse cu dis­
creţie, mai mult strecurate în auzul celor ce-1 ascultau, între­
ţineau un farmec, plăcerea de a fi lîngă Steriady-omul ; Man­
galia mi-a renăscut amintiri plăcute în măsură în care m-a
întristat că Steriady nu mai e printre noi...
în portul Mangaliei am admirat bastimente româneşti cu
mateloţi voinici, zvelţi şi rumeniţi de briza mării şi de soarele
marin, de parcă ar fi fost desprinşi de pe vreo copertă de re­
vistă ilustrată cu circulaţie internaţională. între bastimente am

252
desluşit, cu silueta lui specifică, a catargelor cu velatură, bri­
cul „Mircea“ ; mi s-a spus că e vorba de o nouă ediţie, mo­
dernizată şi motorizată, dar tot navă-şcoală pe care-şi încep
viaţa de marinari, ucenicia pe valuri, toţi cadeţii. Vechiul bric
„Mircea", scos din serviciu pentru „limită de vîrstă“ este pe
undeva, prin cimitirul de vase demontate, în canalul de ier-
nare al portului Galaţi, dar amintirea lui rămîne ca un simbol
al începuturilor bravilor noştri navigatori.
Tătăroaicele rar întîlnite, mă readuceau în replică vie, la
modele folosite de Iser, în pictura lui, — grave, cu pasul lor
mic, cu ochii înguşti, o felioară atît cu cît să poată vedea, cu
expresia tristă, ca pămîntul clisos, gălbui, care făcea apanajul
Dobrogei din tilmpuri apuse.
Administraţia de azi a Mangaliei a fost bine inspirată
atunci cînd a lăsat viaţa orăşelului de dincolo de brîul moder­
nizat al falezei, confortabil şi cochet, să se scurgă în specifi­
cul ei iniţial, din care nu lipseşte nici minaretul moscheei...

Muzeul arheologic al Constanţei se ridică la valoarea unui


aşezămînt de prestigiu universal.
Organizarea muzeistică, conţinutul, valorificat printr-o
prezentare susţinută de fondul muzeal, ghidajul făcut fără să
obosească vizitatorul — eu socot că ghidajul într-un muzeu
ca şi explicaţiile în orice prezentare, trebuie făcute în aşa fel
încît să nu sustragă din atenţia auditorului, să nu-1 obosească
pentru a nu se mai putea concentra asupra subiectului în fa­
voarea căruia se face ghidajul, explicaţiile, şi 'de aceea ridic
această muncă la nivelul unei adevărate arte — lămuririle
simple dar concrete pe care le dau răspunsurile la întrebările
ce se ivesc din partea vizitatorilor, întreţin ambianţa presti­
gioasă a aşezămîntului.
Călătoria în trecutul milenar al Tomisului şi pînă în zilele
Dobrogei, completate admirabil şi inspirat cu unele colţuri
arheologice în aer liber, întîlnite pe bulevard, pe locuri din plin
oraş, dînd astfel o bine gospodărită folosinţă fostelor maidane,
este elocventă. Muzeul acesta aduce mari servicii ţării noastre
şi scoate în relief încă o strădanie a vieţii culturale a Româ­
niei zilelelor noastre.

253
Itinerar moldovean

— De Moldova îmi leg, întotdeauna, amintirile încheierii


copilăriei mele, începutul adolescenţei.
Emoţia intrării în Liceul Militar de la Iaşi — examenul
teoretic era precedat de o probă de curaj : salt la trapez, din
care comisia examinatoare trăgea concluziile hotărâtoare pentru
candidat, de poate sau nu deveni un viitor ofiţer, şi numai
apoi se trecea la cîntărirea bagajului de cunoştinţe ale elevului
de la poarta liceului militar, depărtarea de familie, satisfac­
ţiile revelaţiilor şi, în sfîrşit, absolvirea, iată ce stă la baza
legăturilor mele cu Iaşii. Dar ei aveau să rămînă pentru mine
şi un simbol al marei rezistenţe româneşti din cel dîntîi război
mondial, .al acelei stoice suferinţe morale colective care a de­
terminat izbînda deplină de mai tîrziu.
Ei, în Iaşii de odinioară am sculptat şi am lăsat ornamen­
taţii la Galata, după cum sînt de aflat — şi le-am revăzut
acum cu plăcere decoraţiile făcute de mine pentru Palatul
Culturii cel conceput de arhitectul Berindey. Edificiul, în sine,
realizat în stil gotic, rămîne nu numai o podoabă a oraşului
tuturor timpurilor, dar se înscrie printre monumentele de arhi­
tectură ale Europei.
Am avut un moment de copleşire cînd am revăzut, în pas-
telarea fundalului de cer ieşean, statuia lui Ştefan cel Mare.
Cînd după ani şi ani revezi locuri şi aşezări, imagini şi
oameni, fie ei chiar necunoscuţi azi pentru mine, dar sînt
oamenii locului, urmaşii celor de-odinioară, locuri pe care le-ai
cunoscut la puterea de percepere a copilăriei, acum, cu optica
unei largi şi adîncite experienţe ce-ţi dă privilegiul compara­
ţiei, ele primesc alte contururi, alte dimensiuni. Totuşi, mo­
numentul lui Ştefan cel Mare m-a impresionat ca la prima ve­
dere, aş putea spune că a pătruns în mine. Trei Ierarhii, Mi­
tropolia, Turnul Goliei, Buciumul, unde vlădica Moldovei
ne-a oferit un dejun în nota adevăratei ospitalităţi moldove­
neşti — autentic elogiu culinar. Dealul Ţicăului, Tătăraşii,
Copoul, pretutindeni unde aveam o amintire, am retrăit-o în
vizita petrecută la Iaşi.

254
' Emoţionant a fost popasul la fostul meu liceu.
Cu aproape şaptezeci de ani în urmă, urcam acelaşi drum
spre porţile lui, spre porţile vieţii mele, scrutînd neştiutor vii­
torul ; acum priveam, după atîta amar de timp — vieţi de
oameni — numai trecutul meu, confirmarea unei vieţi proprii,
împliniri în timp şi poate că şi ■ dezamăgiri în năzuinţi...
Peste toate cîte le-au pătimit Iaşii, greu loviţi în cel de-al
doilea război mondial, pîrjolit în retragerea trupelor germane,
după cum mi se spune, ca şi Galaţii, s-a păstrat la acelaşi loc
placa de marmură cu inscripţia numelor absolvenţilor de
onoare din promoţiile Liceului Militar.
Şi ce a fost, Doamne, pentru ochii mei, pentru sufletul meu,
să găsesc înscrise numele celor trei Coandă, nume ce-mi apar­
ţin :
Coandă M. Constantin 1874-1875
Coandă C. Henri 1902-1903
Coandă C. Petru 1903-1904
— tatăl meu, eu şi fratele meu.
Tăcerea păstrată, nu ştiu dacă numai de-o clipă sau de
minute întregi, m-a readus pe drumul parcurs din acele înce­
puturi de aur ale unei vieţi ce mă purtase pînă la acel popas.
...Am plecat, apoi, hoinărind pe străzi, alături de soţia
mea care se socotea de-a binelea acasă — Mihail Kogălniceanu
îi e doar bunic — „ Moldova asta e Oltenia mea“ a spus ea, cu
voioşie."

Copii mulţi în parcuri, plini de voioşie ; lîngă teiul lui


Eminescu, Henri Coandă a povestit însoţitorilor >săi, detalii
din amintirile plimbărilor duminicale, din „ ieşirile“ de elev,
precum şi despre o lecţie în aer liber, la acel tei, ţinută de
Ibrăileanu, profesorul de limbă română de la Liceul Militar,
ilustra figură a literaturii noastre.
A vizitat apoi şi fosta locuinţă a marelui prozator Mihail
Sadoveanu, ca şi „Casa Pionierilor", unde a petrecut printre
copiii şi elevii ieşeni momente de veselie gălăgioasă după cum
le-a şi vorbit — ascultat cu atenţie — despre unele feno­
mene tehnice şi descoperiri epocale datorate geniilor omenirii,
făcîndu-i pe işcolarii prezenţi acolo, la vîrsta la care ei vor să

255
afle totul, să desluşească o seamă de temeiuri ale marilor in­
venţii din lume.
— După ce-am trăit momente înălţătoare din trecutul
meu, greu de mărturisit la adevărata lor intensitate, — a re­
luat inginerul Henri Coandă povestirea, aceşti copii ai Iaşilor
mi-au oferit privilegiul să privesc din nou în viitor, ca atunci
cînd eram eu însumi la porţile vieţii, la intrarea Liceului Mi­
litar unde aşteptam examenul de admitere...
O uzină — „Metalurgica" — şi Filiala locală a Academiei,
l-au avut de asemenea oaspete pe valorosul vizitatOT, care,
la Universitate s-a întâlnit eu oameni de ştiinţă şi cu cadre
didactice ale acestui aşezămînt bătrîn de mai bine de un se­
col.
I-a fost oferită „medalia de aur a Universităţii" bătută
cu prilejul centenarului. Sala de consiliu ştiinţific, cea gotică,
biblioteca Institutului Politehnic ieşean, aula „Mihai Eminescu",
au fost şi ele cuprinse în itinerarul, încheiat la cartea de onoare
în care savantul a scris : „Mulţumesc pentru cinstea ce-am
avut-o de a vizita frumoasa şi interesanta Universitate, pe
care am revăzut-o după mai bine de 60 de ani".
— Am regăsit cu emoţie zidurile lăcaşului Notre Dame de
la Iaşi, unde l-am ascultat pe George Enescu într-un concert
de orgă. Am revăzut Palatul lui Cuza-Vodă, de pe strada Lăpuş-
neanu — azi, Muzeul Unirii — de unde s-a emis acel act isto­
ric de la 1918, preludiul operativ al înfăptuirii Unirii.
Am zăbovit pretutindeni, în acele locuri, unde simţeam că
mai trăieşte în mine amintirea unor fapte, a unor oameni, a
unor clipe petrecute cîndva, peste care apa vremii a trecut peste
amintirile păstrate de mine.
Mănăstirea Agapia a fost un popas de neuitat. De acolo,
după ceham revăzut drumurile lui Creangă — ce mult dato-
resc toţi copiii acestui blînd şi năstruşnic povestitor ! — am
trecut spre satul familiei soţiei mele la Ungureni, leagănul
familiei Lecca, la locuri şi morminte de care sînt legate un
trecut, peste care nu se cuvenea să trecem fără popas, aflîn-
du-ne 'sub cerul patriei. O te prefaceri pretutindeni.
Piatra Neamţ e cu adevărat o perlă a Moldovei, după cum
am văzut undeva o inscripţie de invitaţie turistică pe traseul
străbătut, iar hidrocentrala de la Bicaz, — care a dăruit şi
acestui ţinut „o mare", sursă de energie şi lumină electrică —

256
o reuşită înfăptuire tehnică care m-a umplut îşi pe mine de
mîndrie.
Uzina de la Săvineşti se prezintă ca o bijuterie în lumea
industrială ; m-a încîntat prin automatizarea şi procesul ei de
producţie, prin modul cum lucrează şi ce produce, admirabil,
admirabil, de multe ori admirabil !
Coborînd spre Milcov, am făcut şi un popas la Mărăşeşti
unde m-au impresionat, de asemenea, condiţiile de adîncă pio­
şenie, de îndemn tăcut, nemărturisit, dar puternic simţit pentru
orice vizitator, la reculegere, în pragul şi sub cupola Mauso­
leului Neamului, ca omagiu adus jertfei supreme a celor căzuţi
pe cîmpul de onoare.

* *•

— întîlnirea mea cu oamenii de ştiinţă ai Moldovei, cu


profesorii universitari şi cu pionierii, cu copiii din parcuri, şi
cu lumea, lumea anonimă a străzii moldoveneşti, m-a pus şi la
Iaşi în faţa omului.
Vizita la Iaşi a fost un reconfortant. C a şi în celelalte
locuri din ţară, pe care le-am vizitat, am reţinut strădania
maselor şi dorul de viaţă al omului animat de acea încredere
în viitor, care este cel mai activ şi preţios „carburant", — a
încheiat savantul Henri Coandă încă un capitol din însem­
nările sale de drumeţ prin locuri şi aşezări vechi şi noi ale
patriei noastre.
D IALO G URI CU H E N R I CO A N D A D E SP R E :

tineret şi tinereţea în ştiinţă ; educaţia ştiinţifică ; practica


specializării extreme ; ştiinţa românească în universalitate.

Despre tineret şi tinereţea în ştiinţă

Problemele privind educaţia şi perspectivele de dezvoltare


ale tinerei generaţii de intelectuali au fost obiectul unor prelun­
gite convorbiri cu savantul Henri Coandă care a făcut dovada
unui interes special, aprofundîndu-le aspectele în forme şi con­
tururi variate.
întrebărilor noastre formulate succesiv, ilustrul inventator
a binevoit să le răspundă într-un spirit judicios analitic, dezvol­
tat pe bogata sa experienţă — o viaţă de om — pe contactul
cu însăşi viaţa de toate zilele, din învăţămînt, din laborator,
din bibliotecă, din stadioane, de pe stradă...
— Vedeţi, problema tineretului se situează — şi nu se
poate altfel — pe primul plan al preocupărilor, în orice ţară,
în orice mediu, acolo unde atît poporul cît şi guvernanţii, fac­
torii de conducere, ţin să-i asigure naţiunii respective un viitor
sinonim cu prosperitatea...
Voi porni de la un detaliu din chiar lumea activităţii ştiin­
ţifice din România zilelor noastre.
La manifestările tehnico-ştiinţifice de la Academie, la care
am participat, am ascultat comunicările unor tineri cercetători
care s-au prezentat, din toate punctele de vedere, drept veri­
tabili oameni de ştiinţă. Concludenţi în expunerile lor, ei în­
truchipau cu dezinvoltură toate atributele unui cercetător com­
petent, sigur de studiul şi observaţiile sale, minuţios şi
conştient de rolul şi de răspunderile morale ce le incumbă în­
drăzneţul act al investigării ştiinţifice.

258
Acolo, la Academie, sub cupola de înalt prestigiu ştiinţific
a cărui tradiţie constituie, ea însăşi, un blazon ce poate intra
în orice circuit competitiv universal, am ascultat tineri cercetă­
tori expunînd idei noi, într-o interpretare substanţială ca con­
ţinut, cutezătoare ca formă, adecvată gîndirii lor pe care o
apreciez. Ocolind formula stereotipă, au reuşit să imprime co­
municărilor lor o notă de evidentă originalitate, ceea ce iar nu
trebuie să scape atenţiei noastre, a acelora care ştim că cerce­
tarea pretinde o puternică personalitate.
C a unul care nu ăm participat la educarea acestui tineret
în ştiinţă, care nu l-am urmărit în evoluţia sa, pe parcurs, pot
totuşi afirma că consider aceste atribute drept rezultatul a doi
factori esenţiali :
— calităţile native ale acestui tineret
— educaţia bună ipe care a primit-o şi care reflectă o
bună mentalitate a profesorilor, a celor ce poartă responsabi­
litatea formării imensului rezervor de inteligenţe şi energii ale
unei naţiuni, care se numeşte tineret.
Generozitatea profesorilor, în măsură 'de admirat, şi preo­
cuparea de a forma cadre noi, mereu mai bune şi tot mai multe,
trebuie apreciate ţâra rezerve, aceasta conturînd o politică
onestă, sănătoasă şi rodnică, fireşte.
In acest fel tranziţia de la o generaţie la următoarea este
asigurată ; după cîte îmi pot da eu seama, acest proces nu va
cunoaştb, aici, vreodată, în România, sincope sau perturbări în
continuitate.
Totul decurge armonios şi folosind din plin moştenirea şti­
inţifică a trecutului, alături de imensul patrimoniu pe care-I
lasă generaţia de azi a oamenilor de ştiinţă români, generaţiei
viitorului nu-i rărnîne decît să continue, să preia ştafeta, cum
se spune în sport, să depună astfel o activitate a cărei reuşită
nu suportă îndoieli.
Aş mai vrea să adaug aici, că frumoasele condiţii de care
tineretul român se bucură azi, în învăţămînt ca şi în munca de
cercetare ştiinţifică, îi dau certitudinea unei educaţii şi a unei
dotări ştiinţifice demne de relevat, după care aspiră necontenit
tineretul din foarte multe locuri de pe globul pămîntesc.
Aşa după cum am mai afirmat, valorile româneşti nu sînt
produsul unor întîmplări, ale unei fericite dar aventuroase
„apariţii de exemplar".

239
17
Nu, hotărît, nu ! — dat fiind că numărul considerabil de
oameni geniali, exemple rare pe care naţiunea română le-a
dat în raport cu populaţia ei ajunsă de-abia la aproape 20 de
milioane de locuitori, după numărul mare de oameni de ştiinţă,
de litere, de artă, pe care-i trimite, anual, în confruntările cu
valorile străinătăţii, după preţuirea cu care sînt onoraţi acei
români ce figurează în conducerile diferitelor organisme şi or­
ganizaţii de specialitate, internaţionale şi unele chiar cu ca­
racter mondial. Nu, hotărît, nu ! — după numărul mare, sur­
prinzător şi îmbucurător în acelaşi timp, de lucrări româneşti
ce dotează bibliotecile şi fondurile documentare ale aşezămin­
telor de afirmare ştiinţifică, artistică, literară de pe toate me­
ridianele globului pămîntesc, reiese evident valoarea contribu­
ţiei româneşti la desfăşurarea acestui proces imens, gigantic, al
civilizaţiei mondiale, la afirmarea evoluţiei intelectuale a omu­
lui zilelor noastre în universalitate.
Ei bine, acest uriaş patrimoniu realizat pe plan superior de
generaţia de azi, a celor maturi şi, hai să-i zicem pe nume, încă
unei noţiuni care nu trebuie să deranjeze, să lezeze, ci, dimpo­
trivă, trebuie să măgulească — a celor bătrîni — care păstrează
prerogativele conducerii, cuprinde şi aportul tineretului. Al
acelei splendide mase de minţi sănătoase, de inteligenţe proas­
pete, de trupuri vioaie şi de caractere dîrze, cutezătoare. Acest
tineret, căruia biblioteca, laboratorul, atelierul şi hala nu-i sînt
străine, îi sînt chiar locul unde-şi petrece o mare parte din
viaţă, acolo unde se şlefuiesc preocupările ridicate pînă la
pasiune...
— Sînt măgulitoare observaţiile Dv. şi, totodată, o binemef-
ritată răsplată, ca şi rezultatele obţinute, aceste aprecieri oare
vin de la un om ce a stat departe de tineretul pe care-1 cu­
noaşte acum pentru întîia dată şi totuşi l-a aprofundat la
scara reală a posibilităţilor sale, cu ochi de părinte, cu privire
de maestru, cu duioşie de român, dar cu meticulozitatea cerce­
tătorului ştiinţific, a omului din acel domeniu riguros al gîn-
dirii, care e tehnica, cu toate marile ei atribute dar cu o rigi­
ditate care nu acceptă convenţionalismul aproximaţiilor, al ra­
batului conjunctural...
în acelaşi cadru, al aprecierilor judicioase, analitice, poate
că ne vorbiţi şi despre orizontul larg, luminos şi, desigur, plin
de nădejdi al prezenţei acestui tineret român în ştiinţă.

260
— Fireşte, perspectivele se situează doar pe primul plan al
concluziilor mele : sînt dintre cele mai îmbucurătoare.
Ca om de ştiinţă cu peste şaizeci de ani de cercetare, in­
trat în al nouălea deceniu de viaţă, afirm optimismul construit
pe realităţi analitice, nu pe deziderate generoase...
Tineretul ştiinţific are un viitor asigurat, plin de strălucite
perspective, în care rolul oamenilor de ştiinţă români va fi din
ce în ce mai preţuit în lumea internaţională, aportul lor tot mai
solicitat.
Dacă despre acest tineret ştiinţific, evoluat, am vorbit, după
cum am vorbit şi despre minunatele lui perspective într-o arie
universală, aş vrea să vă spun ceva şi despre tineretul cel mic,
studenţimea, ca să precizez, acel tineret despre care am auzit
că se bucură azi. ia noi, în România, de largi posibilităţi ma­
teriale pentru a studia, pentru a trăi în condiţii de îndestulare
şi confort.

îmi place acest tineret!

Pe stradă, în micile localuri accesibile buzunarului studen­


ţesc, îmi place cum se comportă acest tineret, astfel după cum
l-am putut vedea eu, în timpul cît am rămas în România. La
Bucureşti, la Iaşi, la Craiova, la Constanţa, în popasurile mele
mai prelungite, ca şi la Mangalia, pe litoralul maritim, pe Va­
lea Oltului, la Curtea de Argeş, în acea mică localitate care
mi-a răscolit atîtea şi atîtea amintiri legate de anii copilăriei
mele, de ai mei, de o întreagă lume apusă, definitiv plecată,
tot acel tineret cunoscut în treacăt de mine sau numai prins
într-o fulgerare, dar prins, totuşi“ mi-a plăcut.
Mi-a plăcut, nu pentru a satisface indulgenţe de oaspete
temporar printre ai săi, nu pentru a distribui atribute ; mi-a
plăcut, prin felul său de a se comporta, prin mersul, prin ţinuta
sa degajată, lipsită de agresivitatea unui tineret care a cu­
noscut răsfăţul sau privilegiul unei discriminări...

261
...Un tineret cu figuri deschise, limpezi, — e doar tineret!
— înfruntînd soarele, ploaia, cu priviri semeţe chiar, aceste
fete şi aceşti băieţi născuţi după ce părinţii lor au trecut prin
marasmul celui de-al doilea război mondial — nu trebuie uitat
acest detaliu ! — aceşti tineri îţi apar nişte cutezători, cuteză­
tori în sensul constructiv al noţiunii, neînfricaţi, dornici chiar
să înfrunte riscul, necunoscutul...
Şi astfel se cuvine să şi fie : serioşi la studiu sau în munca
lor de atelier, de uzină, pe şantiere, pe ogoare, dar îndrăzneţi,
întreprinzători, fără poticniri, fără oprelişti.
...Şi chiar dacă unii exagerează în gesturile lor, în ţinuta
lor vestimentară sau a pieptănăturii lor, în distracţiile lor, nu-i
nimic. Ce vreţi ? Ei sînt doar la vîrsta tuturor încercărilor, a
lipsei de proporţii...
Pentru un om ca mine, trăit peste hotare cea mai mare
parte a vieţii sale — copil fiind, apoi tânăr, foarte tînăr, şi
pînă acum o întreagă şi îndelungată viaţă, printre străini de
graiul meu matern — nu mi-e greu să fac comparaţii între ti­
neretul nostru şi cel din lumea largă, luînid ca etalon compara­
tiv, bunăoară, tineretul din Europa apuseană, născut, crescut şi
format în luminile civilizaţiei evoluate a acelei părţi a conti­
nentului.
Ei bine, faţă de acel tineret din Occident, unde, fireşte, şi
acolo sînt excepţii, într-un fel ca şi în celălalt, ca în orice do­
meniu, tineretul român îţi dă noţiunea dorului de viaţă, a bu­
curiei depline, a acelei bucurii pe care ţi-o inspiră şi ţi-o cul­
tivă tocmai tinereţea, a unei mase capabile să persevereze, să
ducă la capăt ceea ce a început.
La vîrsta tuturor entuziasmelor, acest tineret care ştie să
finalizeze munca, acţiunile, studiile sale, apoi, sînt Mgur, şi-o
afirm cu certitudine, ştie să şi înceapă entuziast, cu acea se­
riozitate care porneşte din dorul de a cunoaşte, de a învăţa, de
a înfrunta necunoscutul.
Şi asta este mult — aş putea spune totul, în ierarhia atri­
butelor, în scara care duce spre urcuşul izbutirii.
Tineretul român e curat — şi aici e esenţialul, — expri-
mînd tot ce se cuvine şi despre tineret ca şi despre aşa-zişii
bătrîni care l-au educat.
Un tineret căruia eu îi întind mîna cu prietenească recu­
noştinţă, pentru că-mi dă liniştea unui viitor ce-i aparţine, ce
aparţine totodată poporului nostru, — a încheiat, radiind sa­

262
tisfacţii ce porneau din adîncul făpturii sale, inginerul Henri
Glandă, satisfacţii, bucurii de savant, mândrii de venerabil ge­
neros care trăind viaţa, o hărăzeşte, o doreşte şi altora, celor
mulţi, ai săi şi de oriunde, celor care vin mereu din urmă...

Educaţie ştiinţifică

— Socotiţi că dezvoltarea interesului pentru problemele


tehnice, pentru ştiinţele de specialitate, trebuie să înceapă de
la vîrsta liceului sau chiar mai devreme ?
— Desigur, totul depinde de mediu, de climatul ce se cre­
ează copilului. începînd chiar cu jucăria mecanică, cu acei
scripete manual sau ceva mai complicat, din cadrul clasicului
joc „M atador" care a umplut orele copilăriei generaţiei mele
şi ale altora, privit cu ochi de miracol, mergînd pînă la jocu­
rile de construcţii mecanice, mai complicate chiar, se creează
o ambianţă şi se cultivă un interes care, la timp şi bine sădit,
cîştigă copilul pentru tehnică. Eu am avut această şansă prin
tatăl meu, care de timpuriu mi-a vorbit despre marile desco­
periri ale lumii, despre însăşi miracolul ştiinţei, care m-a in­
trodus evolutiv şi m-a călăuzit susţinut în temă.
Apoi, anii liceului, cu primele experienţe de laborator, la
fizică şi la chimie, cu revelaţia studiului biologiei, completînd
teoria aridă cu atracţia cercetării practice, cîştigă tînărul pen­
tru problemele ştiinţifice, pentru tehnică.
Canalizarea şi dezvoltarea acestui interes încă din anii co­
pilăriei este o contribuţie, uneori, determinantă.
— Consideraţi drept suficientă pregătirea ştiinţifică din
învăţămîntul liceal ? Dincolo de atingerea unui nivel de cu­
noştinţe, determină ea dezvoltarea însuşirilor, a înclinaţiilor,
dă curs afirmării unor vocaţii ?
— C a bază a unei iniţieri şi-apoi, fireşte, a unei educaţii,
eu socot că ea corespunde, că ceea ce se învaţă în anii liceu­
lui este temelia cunoştinţelor de mai tîrziu, pe care se dez-

263
o •-
U
w ®
o
0 _
“O 3
"E
"O <D

021-gi

cotării şi al invenţiilor tehnice


■s c
oZ

“■ >ro
® “g
_ O g
-2 0
©
c 1_
Ir
ro <cu
voltă specializarea, bineînţeles în climatul evolutiv al etape­
lor ce se succed. Aici intervin mijloacele educative modeme,
infinit superioare celor din timpul adolescenţei noastre. Docu­
mentaţia de bibliotecă şi de laborator dar, mai ales, compe­
tenţa ştiinţifică şi capacitatea pedagogică a profesorului, _a
celui care predă cursul. Filmul, filmul propriu-zis, fotogra­
fiile ajutătoare, diapozitivele, şi să nu uităm că în biologie,
în chimie, diapozitivele în culori aduc o substanţială contri­
buţie lucrărilor de documentare, televiziunea acum, — şi
acolo unde ea are capacitatea policromiei — este extrem de
utilă în ştiinţă, conferinţele, materialele tipărite ca şi litera­
tura, în general, pur ştiinţifică sau fantastico-ştiinţifică, ex­
cursiile şi călătoriile şi, în sfîrşit, radioul, ca sursă directă de
contact informativ, de ştiri propriu-zise, ca şi de comentariu, de
conferinţe, alcătuiesc azi acel arsenal în serviciul educaţiei, al
formării omului tînăr.
Nu trebuie să uităm că nu e vorba numai de liceeni, de
tineretul de la oraşe, din marile centre în care găsesc orice ;
tineret se află şi în oraşe mici, în reşedinţi de nuclee rurale,
la sate şi chiar în plină cîmpie, la locuinţele unor părinţi care
muncesc în staţiuni experimentale, la punctele izolate ale unor
crescătorii zootehnice, la exploatări forestiere, astfel că tele-
informarea prin mijloacele noi, evoluate, îşi aduce un preţios
şi activ aport, îşi desăvîrşeşte un rol dintre cele mai preţioase
în educarea tînărului.
Dar revenind la profesor, la cel care predă cursul, vechea
vorbă din străbuni „că omul sfinţeşte locul“ rămîne actuală
în orice timp, în orice domeniu. Sub acest aspect, profesorii
de la Liceul Militar din Iaşi şi-au făcut datoria, şi-au împlinit
misiunea, marea lor misiune, au sfinţit locul.
— Aţi pomenit despre literatură, despre literatura ştiin-
tifico-famtastică. în ce măsură apreciaţi Dv. că poate contri­
bui aceasta la educarea tineretului, la dezvoltarea interesului
pentru problemele ştiinţifice, pentru tehnică şi pentru multi­
plele ei aplicaţii ?
— Eu socot, ca o concluzie a unei lungi experienţe, că
orice s-ar scrie despre acest miracol, acest miracol care e ştiinţa,
este binevenit pentru stîrnirea unui interes, chiar dacă ar fi
vorba numai de o limitare la o simplă curiozitate şi încă e un
cîştig în atragerea tineretului spre problemele de ştiinţă, atunci

265
sau mai tîrziu, şi, fireşte, pe drumul ce i se deschide către cer­
cetarea ştiinţifică şi aplicaţiile ei.
Literatura de călătorii, care stimulează interesul pentru
geografie, pentru geologie, pentru meteorologie, deci pentru
cunoaşterea însăşi, dincolo de spiritul de aventură ce-1 cul­
tivă, este un factor de care trebuie să se ţină continuu seamă.
Dar tot prin literatura de călătorii, flora, fauna, OMUL în­
suşi, întîlnit în calea celui care povesteşte, ce admirabil mijloc
de cunoaştere nu oferă cititorului de orice vîrstă, care, la
pupitrul său sau numai la gura sobei, trăieşte împreună cu au­
torul, momentele şi emoţiile din acele colţuri ale lumii care fac
obiectul lecturii...
...Şi prin ce emoţii, de-a dreptul transfigurări, n-am trecut
eu atunci cînd tatăl meu îmi povestea despre marii naviga­
tori ai lumii, Vasco da Gama, Cristofor Columb, pe care apoi
i-am citit, — o dată, de două ori, de cîteva ori, cam la fie­
care perioadă a vîrstei, cu puterea ei de percepere, de inter­
pretare, şi-apoi, cînd l-am citit cu puterea mea de desluşire,
direct şi... alături de el, total cu el, pe James Cook, faimosul
căpitan Cook, ale cărui isprăvi mi-au încîntat copilăria, mi-au
înaripat adolescenţa.
Ce geografie minunată, cîte cunoştinţe de meteorologie, de
istorie, ce lecţii de cutezanţă constructivă, mai ales, am reţi­
nut din cărţile lui David Livingstone sau din cele ale lui John
Rowlands, cunoscut în lumea întreagă sub pseudonimul său
publicistic Henry Stanley, devenit celebru pe toate cele cinci
continente, în felurite versiuni naţionale. Dacă cunosc Africa
şi farmecul continentului negru, să ştiţi că e datorită şi în mare
f >arte lor, scrierilor acestor pionieri ai explorării, acestor vo-
untari ai aventurii educative, constructive.
Dar Nansen, Fridjof Nansen ? El m-a purtat, ca pe toţi
tinerii generaţiei mele, ca şi pe mulţi adulţi şi chiar mai adîn-
ciţi în vîrstă, după cum îi va purta şi pe cei ce vor veni după
noi, întotdeauna, în acea lume a explorărilor sale polare în
care povestirea ilustrează măreţia faptei, a curajului, a voinţei
omului, în care călătoriile ne-au adus în acea lume de feerie,
în înfricoşătoarea singurătate a împărăţiei albe, a gheţurilor
eterne. După lectura lui Nansen, toţi făceam nişte lecţii ad­
mirabile de geografie.
...Mi-amintesc că prin clasa a doua sau a treia de liceu,
răspunzînd unei lecţii despre fenomenul arctic şi polul nord,

266
eram atît de documentat că profesorul, la sfîrşitul lecţiei, m-a
întrebat: „dumneata ai fost, cumva şi pe la polul nord, ai
umblat vreodată şi pe acolo ?“, ştiută fiind pasiunea mea pen­
tru călătorii şi oarecari posibilităţi avute pînă atunci de a
ieşi din ţară, pe drumurile străinătăţii.
— Nu, domnule profesor, n-am fost încă la polul nord,
dar am un prieten, Fridjof Nansen, oare e al meu şi-al tuturor
celor care vor să-l citească ; de la el ştiu ceea ce ştiu şi ceea
ce v-am spus la lecţie.
— Să-i comunici acelui domn Nansen că şi-a ajutat prie­
tenul din România, cu un zece la geografie ! a fost răspunsul
profesorului, spre satisfacţia întregii mele clase.
... Şi în cîteva zile, întîmplarea a făcut roată liceul şi alte
licee ; librăriile au epuizat ce le mai rămăsese din cărţile lui
Nansen, iar anticarii, care pe atunci îşi aveau dughenile, reduse
la nişte dulapuri primitive, expuse ploii, soarelui şi vîntului,
mai mult nişte lăzi aşezate vertical, pe splaiul Dîmboviţei, pe
trotuarul ce se termina în balustradele metalice de pe porţiu­
nea „gîrlei" dintre podul Mihai Vodă şi cel al străzii Izvor,
pe malul stîng al apei, anticarii au triplat preţul rarelor exem­
plare din Nansen, ce le mai aveau prin vreun ungher uitat.
Unii ţineau, de-a dreptul, să-l citească pe Nansen iar alţii nă-
dăjduiau ca prin cumpărarea cărţii să facă o investiţie care să
le aducă şi lor, dacă nu un zece, cel puţin un şapte salvator
la geografie...
D-apoi Kippling, cu clasicile sale opere : Cartea junglei şi
Kim, al cărui erou e copilul-etalon de bărbăţie pentru toţi co­
piii, de pe toate continentele, de toate graiurile, dar Mark
Twain, umoristul dublat de un mare, de un pasionat călător,
ca şi Jack London, ddn ale cărui reportaje se poate cunoaşte
lumea, se pot desluşi oamenii, se poate învăţa atît de mult
din suferinţele şi satisfacţiile celor mulţi şi nu întotdeauna
fericiţi...
Şi. ştiinţă, tehnică, fără cunoaşterea omului nu se poate
concepe !
Henry Melville, a cărui vogă s-a statornicit pe o autentică
operă difuzată în America şi în tot restul lumii, are şi el con­
tribuţii preţioase, active, la completarea cunoştinţelor copilului
şi ale tînărului. Povestirile lui de călătorie îi stimulează citi­
torii, îi poartă într-o lume în care fără mijloacele de depla­
sare, de comunicaţie, de exprimare şi de formulare a unei te-

267
matici legată de ştiinţă, de evoluţia, de cuceririle ei, nu ar fi
putut pătrunde.
Ei, dar Jules Veme ?
Acest bătrîn care ne-a prins aripi tuturor — ştiţi desigur,
că a lucrat chiar şi prin Transilvania ? — care a anticipat
cuceririle tehnicii cu un secol, care a dovedit fantezie dezvol­
tată pe o erudiţie atotcuprinzătoare, care ne-a făcut să cre­
dem în realizarea, totuşi, a imposibilului aparent — şi asta
înseamnă mult ! — a reprezentat sîmburele ce e de găsit la
rodul multor desăvîrşiri tehnice ale viitorului, desăvîrşiri ale
contemporaneităţii noastre.
Jules Verne a insuflat încredere în rostul şi succesul cer­
cetării, el a stimulat şi întărit puterea perseverenţei omului,
a promovat capacitatea lui creatoare, finalizarea izbutirii, ori-
cît de îndrăzneaţă ar fi apărut în începuturi.
Aşa, după cum am mai spus-o — e numai credinţa mea ! —
e lăudabil să începi, fireşte, dar e necesar să finalizezi, să per­
severezi, oricare ar fi greutăţile, piedicile întîmpinate pe tra­
seu. Jules Verne m-a învăţat pe mine că a începe înseamnă să
şi termini, să lupţi pentru a izbuti. De cîte ori, în cercetarea
mea, nu l-am purtat şi nu l-am păstrat cu mine pe acest Jules
Verne, chiar de l-am găsit, uneori, utopic !...
...Revenind la scriitorii-călători, să-l pomenim la loc de
cinste, de mare cinste, pe spătarul Nicolae Milescu, prin care
am învăţat atît de bine drumul şi popoarele întîlnite în acea
parte a lumii pe care a străbătut-o acest român evoluat, şi cu
ce mijloace, bietul, ca şi prin ce peripeţii ? —■ pe Mihai Ti-
can Rumano, unul dintre cei mai fecunzi călători din acest
al XX-lea veac, pe Mihail Negru, care, scriitor şi călător
modern, a folosit avionul, în începuturile de confirmare a
acestui mijloc, în perioada dintre 1927— 1940 cu un echipaj
românesc, — Burduloiu şi Iacobescu.
Şi, în sfîrşit, dintre scriitorii care animă actuala generaţie,
să-l pomenesc şi pe Radu Tudoran, insuflând dorul de călăb
torie, de cunoaştere a lumii, de voinţă.
Revenind la literatura de anticipaţie de azi, la cea ştiin-
ţifico-fantastică, amintesc pe Ray Bradbury (S.U.A.), pe
I. Efremov (U.R.S.S.), pe Stanislav Lem (Polonia), pe Fran-
ţois Carsac (Franţa), dintre cei de peste hotare, ca unii ce
deţin afişul editorial cu scrieri în care fantasticul, grefat pe

268
Cartea de aventuri — de aventuri constructive — îşi are
rostul ei în formarea unei opinii, a unei preferinţe şi, în orice
caz, pentru dezvoltarea unor sentimente şi forarea unor cali­
tăţi, între care curajul rămîne elementul principal, determinant,
ca şi spiritul de iniţiativă, încrederea în sine.
Eu văd în aceste forme, în toate aceste mijloace, un bun
echipament pentru creierul omenesc, un exerciţiu util ştiinţei,
educaţiei în favoarea tehnicii.
— Pentru că aţi adîncit o serie de aspecte în legătură cu
problemele de educare a tineretului, de pregătire pe drumul
interesului spre ştiinţă, poate că ne-aţi vorbi ceva şi despre
alte forme de manifestare pe drumul spre finalizarea dorită
în această educare.
Bunăoară, cunoaşteţi că la noi, învăţămîntul liceal a pro­
movat metoda cercurilor de specialitate, a olimpiadelor şi a
concursurilor în afara programelor de curs propriu-zise ?
— Da, mi s-a vorbit despre acestea şi le apreciez ca foarte
utile. Olimpiadele stimulează energii şi capacităţi, selectează,
şi mai ales, consacră valori în anii în care tineretul angajat se
află la răscrucea unei alegeri, a unei afirmări a propriilor sale
posibilităţi.
Mai mult, chiar, întrucît lumea are nevoie de tot mai mulţi
specialişti, de cercetători ştiinţifici, de tehnicieni, eu aş extinde
aceste confruntări ale tineretului într-o arie internaţională.
Adică, de ce să se întreacă în box, bunăoară, tineretul de pe
glob, în cadrul Jocurilor Olympice, de ce să suspendăm două
săptămîni toate celelalte preocupări pentru a urmări cum
mingea rostogolită acum o sută de ani de nişte englezi jucăuşi
nu a încetat să se oprească pe întregul mapamond, consacrînd
campioni mai cunoscuţi chiar decît laureaţii Premiului Nobel,
şi să nu trimitem tineretul să se înfrunte în ştiinţă, în tehnică,
în arte, pe temeiuri mai puţin spectaculoase, e drept, dar tot
pe atît de interesante, şi în orice caz mai constructive pentru
educarea şi valoarea omului, pline de perspective. însăşi con­
fruntarea, contactul, cunoaşterea reciprocă ar aduce rezultate,
ar d a mari roade. Ceea ce se face acum, e prea puţin.
Ce splendidă manifestare a inteligenţelor tineretului s-ar
realiza, ce măreaţă întrecere a creatorilor ştiinţifici în viitor,
desfăşurată în stadionul gîndirii, al întregului glob pămîntesc.
al omenirii!

269
România, cu tineretul ei valoros ar putea face dovada din
plin a acestor însuşiri, a acestor atribute, dobîndindu-şi afir­
marea, ca în toate sectoarele în care prezenţele româneşti sus­
cită interes, determină preţuire.

Despre limitarea orizontului intelectual-cultural


prin practica specializării extreme

— După unii, fenomenul specializării extreme, al strictei


specializări, are efecte neprevăzute iniţial ceea ce duce, fatal,
la limitarea orizontului spiritual contemporan, într-o vreme
în care diversificarea ştiinţei în lumea modernă marchează
evidente şi continue prezenţe.
In acest domeniu, atît de larg, al... acestor limitări în spe­
cializarea extremă, cuvîntul Dv. ar aduce o contribuţie bine­
venită, pentru că aparţine tocmai unui savant cu preocupări
atît de variate, beneficiază de o bogată experienţă şi trăieşte
într-un climat internaţional, într-o lume în care spaţiul teri­
torial şi caracterul naţional este multiplu.
— Specializarea extremă situează individul, de cele mai
multe ori chiar admirabil pregătit, sub raport profesional, dar
unilateral, în afara unei ambianţe care să-i lărgească aria cu­
noştinţelor, care să-l poarte pe drumul universalităţii, ne spune
Henri Coandă.
Bunăoară, am întîlnit în America, medicii, excelenţi medici
din punctul de vedere al profesiei lor, care nu operau sau nu
tratau decît o ureche, să-i spunem, stînga, în timp ce colegi
de-ai lor, la fel de bine pregătiţi în meseria lor, se speciali­
zează numai pentru urechea dreaptă. Ei bine, pe aceşti me­
dici nu-i interesa, în clinică, decît urechea, dar stăpîneau pro­
blema, e drept, cu o siguranţă şi o dexteritate ce le conferea
o autoritate incontestabilă în materie.

270
La fel se petrec lucrurile şi în tehnică, în economie. Spe­
cialiştii în antecalcul nu cunosc şi nici nu vor să cunoască
altceva decît antecalculul, iar specialiştii în postcalcul, adevă­
raţi aşi, nu-şi aruncă privirea peste uluca altei specialităţi, fie
ea chiar strîns înrudită cu cea de bază.
— Cărui fapt i se datoreşte acest fenomen ? Există totuşi
un factor generator ?
— Cred că în primul rînd vertiginoasei dezvoltări, de
după cel de-al doilea război mondial, pe care a înregistrat-o
viaţa însăşi. înmulţirea numărului întreprinderilor, promo­
varea unor noi domenii în tehnică, în eiconomie, în ştiinţă
mai ales, desfăşurarea activităţii lor într-un ritm rapid, a im­
plicat o adevărată goană după specialişti. în industrie, în eco­
nomie, mai ales, în aşezămintele social-culturale, aceşti spe­
cialişti au apărut, e drept, dar cu limitările pe care le relevăm.
Timpul n-a permis şcolilor să satisfacă cererile „pieţii" şi
astfel limitările au apărut prin crearea acelei psihoze de spe­
cializare... în specializarea extrema, strictă.
Aşadar, există specialişti, ar spune statistica, şi nu prea
există chiar specialişti, ar răspunde ecoul realităţii...
— Desigur, specializarea într-un domeniu, nu exclude pre­
ocuparea pentru cultură în general, şi implicit pentru infor­
marea culturală, desfăşurată în contemporaneitate.
Cum vedeţi Dvs. această problemă, încadrată în cea gene­
rală pe care o abordăm ?
— Dintr-o experienţă proprie, eu vă afirm, ca unul ce
trăiesc pentru tehnică, pentru ştiinţă, dar nu neglijez artele,
că, bunăoară, muzica, artele plastice, literatura, teatrul şi ci­
nematograful, chiar sportul, sînt mai mult decît mijloace ac­
tive de destindere, astfel cum greşit sînt socotite de către ma­
rea majoritate a oamenilor din anii noştri.
Sub o formă variată, de alt specific, dar cu acelaşi scop
ele lărgesc cunoştinţele, amplifică conţinutul lor.
Eu aş mai adăuga că informarea fără cultură este ca şi cum
ai bate cuie într-un perete de beton ; informarea trebuie fil­
trată prin cultură, prin ceea ce au adăugat inteligenţa şi rodul
talentelor trecutului de milenii, din începuturi şi pînă azi,
generaţie de generaţie, la patrimoniul omenirii.
în aceeaşi măsură însă, cultura fără informare înseamnă
să laşi teoria să funcţioneze abstract, sterp, s-o rupi de reali-

271
tate. Cum vreţi ca omul să caute noul dacă nu stăpîneşte tre­
cutul, dacă nu ştie ce să ceară el de la nou ?
De informare depinde de cele mai multe ori gradul de cul­
tură al omului, al profesionistului, al creatorului. Dacă anali­
zăm, fie chiar în treacăt, fără să zăbovim, ce este informarea,
nu ajungem la una şi singura concluzie esenţială : ce e, în fond,
informarea, altceva decit că afli noul ? Ori, poate fi aflat
noul, poate fi el sesizat, apreciat şi dimensionat la adevărata
lui valoare, dacă nu ştii să-l încadrezi într-o suită de fenomene
din desfăşurarea de pînă atunci a vieţii ? Pe ce să se dezvolte
fantezia creatoare dacă-i lipseşte cultura şi informarea, însăşi
documentarea ? Ce să elaboreze creatorul dacă nu-i asiguram
materia primă, cultura, informarea ?
Cultură nu înseamnă, fireşte, numai literatură şi artă, mu­
zică şi teatru, film şi coregrafie. Cultură înseamnă mai mult,
înseamnă a şti.
...Şi iată că din această corelaţie trebuie să se nască spi­
ritual omul modern, profesionistul competent şi cultivat, un
om nou, al zilelor noastre, în care tehnica evoluată şi confor­
tul modern îi asigură o viaţă mai uşoară.
Se vorbeşte mult despre civilizaţia antică, despre cultura
orientală sau despre cea occidentală, despre clasic şi despre
modem. în fond, cum stau oare lucrurile ?
Sînt oare toate aceste concepte nişte simple rămăşiţe ale
unei culturi făurite de generaţiile anterioare ?
La dreptul vorbind, toate acestea nu reprezintă decît ceea
ce numim, cu un termen general, cunoaşterea din acea vreme
şi aprofundarea ei în prezent, căci numai în felul acesta se
poate parcurge drumul dintre trecut şi viitor, se pot înfăptui
cuceririle civilizaţiei.
E, dacă vreţi, o luptă a omului, pentru cucerirea nu numai
a naturii, ci şi a timpului.
— Poate că ne vorbiţi despre personalitatea morală în
cultură.
— Evident, vream chiar eu să abordez aspectul. Conceptul
de om de cultură îl include şi pe acela al moralităţii. De altfel,
finalitatea culturii implică tocmai formarea unei personalităţi
profund morale. Nici civilizaţia luată ca o sumă de valori, va­
lori de ordin material, nu ar trebui să piardă din vedere acest
scop. în definitiv, raportul dintre cultură şi civilizaţie reflectă,
de fapt, raporturile dintre oameni, dintre aceştia şi anumite va­

272
lori umane consacrate social. De aceea, un atribut indispensabil
al specialistului modern, al omului de o largă şi profundă spe­
cializare, este probitatea morală, probitate ce nu-şi află climatul
propice decît în albia atotcuprinzătoare a culturii.
Adevăratul specialist, în egală măsură şi om de cultură,
nu recurge la compromisuri, fie ele şi convenţionale, uzua!
practicate în societate ; el rămîne prob faţă de sine, ca şi faţă
de societate.
Dimpotrivă, specialistul care şovăie, care are poticniri mo­
rale în munca sa, într-o continuă sinuozitate din lipsa unor
principii, fără idealuri, eu socot că e lipsit de morală, face
compromisuri cu el însuşi şi cu societatea căreia-i aparţine, în
care trăieşte ; înşelîndu-se pe sine, îi înşeală şi pe cei care au
aceleaşi preocupări — de aceea le aşteaptă, le cerşeşte, sau la
nevoie le mistifică, le cumpără dacă nu chiar le fură ajutorul.
Deci, fără cultură, care, să nu uităm, include şi informa­
rea, — informarea care angajează la rîndu-i toate mijloacele
puse la dispoziţia omului modern, specializarea nu este decît ar­
tificială, o aparentă consacrare a profesionistului care devine
astfel un vehicul instalat pe o şină, ca, să-i spunem, tramva­
iul, al cărui drum în viaţă, în tehnică, în ştiinţă, e determinat
de cadrul limitat al suportului şinelor paralele...
Aş mai sublinia cu tărie că informarea atotcuprinzătoare,
alimentată dintr-o pluralitate de izvoare, include valori şi obiec­
tive sociale determinate, căci nu se poate vorbi de o ştiinţă
adevărată dacă ea nu este pusă în slujba marilor idealuri ale
omenirii, aşa după cum nu se poate stărui într-o artă fără o
justificare socială, fără temeiuri sociale.
— Dar despre funcţia formativă a culturii umaniste, ce
ne-aţi putea spune, cum o încadraţi Dv. în geometria vieţii
omului modem ?
— Am constatat în România de azi o preocupare activă
pentru problemele de educaţie ale omului, fireşte, cu predi­
lecţie pentru tineret.
Specializarea, chiar unilaterală, nu poate fi concepută ig-
norînd valorile umaniste ale unei culturi, care să includă va­
riate preocupări omeneşti, adică tot ce interesează şi tot ceea
ce trebuie să reţină omul modem, omul zilelor noastre.
Valorile cuprinse în conceptul de umanism, cunoaşterea
acelui minim necesar din volumul lor — de minimul de bază —
care la potenţialul de azi al cunoaşterii nu mai este de fel

273
18
minim, contribuie, socot eu, la formarea omului integral. Ea se
cuvine susţinută, de o continuă informare multilaterală ca şi
de o temeinică pregătire profesională, întărită de o specializare
la nivelul progresului de azi, al impetuosului progres din zilele
noastre.
Ei, vedeţi, cu un asemenea om, într-o astfel de ambianţă
de cultură, cromatica contemporaneităţii face posibil un lim­
baj comun al umanităţii.
Este tocmai lumea zilelor noastre, a zilelor pe oare ni le
dorim, în aşteptarea cărora ne străduim ou toate puterile, cu
certitudinea reuşitei şi cu veleitatea justificată a unui viitor
plin de făgăduieli, de întemeiate aspiraţii.

Despre ştiinţa românească în universalitate,


despre responsabilitatea savantului 1

— Din cîte aţi putut urmări, peste hotare, apoi din con­
tactul cu oamenii de ştiinţă de la noi, în mod nemijlocit, di­
rect, din aprofundarea lucrărilor lor şi din manifestările la
care au participat în ansamblu privite lucrurile, desigur că
v-aţi format o opinie proprie despre desfăşurarea ştiinţei ro­
mâneşti în contextul internaţional, în universalitate.
Cum apreciaţi, deci, contribuţia ştiinţei româneşti, din
toate timpurile, la dezvoltarea ştiinţei universale, la îmbogă­
ţirea patrimoniului omenirii şi care apreciaţi Dv. că este locul
ei în actuala confruntare internaţională ?
— Oricare ar fi manifestările gîndirii geniului uman, adică
expresiunile creierului în orice direcţie, ele pot fi considerate ca
făcînd parte din acelaşi domeniu.
Tehnica, Cercetarea, Muzica, Pictura, Invenţiunile, Sculp­
tura şi aşa mai departe sînt toate manifestări ale creierului
uman. Ce noroc ar avea omenirea dacă ar exista multe popoare

1 Această convorbire a fost realizată împreună cu publicistul Victor


Bănciulescu.

274
care să-i fi adus — ţaţă de numărul de locuitori — atît cit
i-a adus poporul român în ultimii 120 de ani.
Voi aminti doar de Nicolae Teslea, inventatorul curentu­
lui alternativ şi al coerorului de radio, Victor Popp, concepe
şi creează întreaga reţea — şi singura pe lume — a aerului com­
primat din Paris, Botezatu. marele matematician din America
şi atîţia alţii.
Mai aproape de noi avem pionieri creatori şi îndrumă­
tori în diferitele domenii ale activităţii creierului. în sculptură
un Brâncuşi, în pictură un Grigorescu, în aviaţie şi cazane
cu aburi un Vuia, şi un. Vlaicu, în muzică un Enescu, în super­
sonică un Carafoli, în comprensibilitatea lichidelor un Gogu
Constantinescu, în teatru un De Max sau Elvira Popescu, în
medicină un Babeş, în biologie un Paladi, în chirurgie un
Toma lonescu sau un Burghele şi cîţi alţii. Şi printre cei noi
şi tineri, atîţia şi atîţia ca un Teodorescu-Ţintea, de exemplu,
în tehnică, — v-am spus oînidva, cu un an mai înainte. *.
Apoi, în ţară fiind şi urmărind, în primul rînd, desfăşu­
rarea lucrărilor simpozionului „ Efectul Coandă şi unele apli­
caţii speciale ale aerohidrodinamicii“ — am putut lua contact
nu numai cu unele elemente din ştiinţa românească din acest
sector al tehnicii, ci cu mulţi, cu foarte mulţi dintre expo­
nenţii ei ; şi ceea ce e îmbucurător pentru mine, că am putut
cunoaşte astfel oameni de diverse formaţiuni tehnice, de dife­
rite vîrste şi între aceştia tineret, mult tineret ştiinţific, oa­
meni în formare, oamenii de mîine ai ştiinţei româneşti.
Pe aceste considerente, din cît am putut realiza astfel, am
curajul să afinm prestigiul ştiinţei româneşti ipeste hotare.
Ştiinţa românească este azi la nivelul celei internaţionale,
intrată viguros în circuitul gîndirii şi al creaţiei respective.
Cercetarea românească păstrează numai o definire geogra­
fică, sub raportul apartenenţei naţionale, al pavilionului sub
care se desfăşoară, dar nu sub acel al valorii, al unei delimi­
tări de nivel.
în toate confruntările ştiinţifice cu caracter internaţional,
din ultimul deceniu mai ales, ştiinţa românească are un aport
ce exprimă o temeinica stăpînire a problemelor, o fantezie
creatoare ce afirmă cutezanţa omului care ştie ce vrea, care1
1 Pasaj apărat într-Un interviu publicat de autor în Revista „Argeş*
nr. 2/1966. (in exclusivitate).

275
18
cunoaşte căile noului, după cum aduce o rezolvare fundamen­
tală pe concluzii definitive.
Să nu uităm, de asemenea, prezenţele româneşti în dez­
baterile ştiinţifice la nivel internaţional, ca şi materialele tipă­
rite ce întregesc patrimoniul bibliografic de specialitate şi care
recurg la citări din autori români, cunoscuţi şi comentaţi azi
în mai toate cercurile mondiale.
în fiecare bibliotecă de aşezămînt ştiinţific de pe meridia­
nele globului pămîntesc, volume, tratate, broşuri sau comuni­
cări pornite de la oamenii de specialitate din România
se oglindeşte valoarea personală a autorilor, după cum reflectă
un progres colectiv al ştiinţelor româneşti.
Este o prezenţă care, consacrînd valori individuale, atestă
progresul ştiinţific al unei ţări în plin progres.
Se cuvine deci să fim mulţumiţi, să fim mîndri, dar să
rămînem neobosiţi în cercetarea noastră, în strădaniile noas­
tre, pentru a fi mereu pe metereze întru căutarea noului, fără
de care ştiinţa nu înseamnă nimic, nu-şi îndeplineşte rolul,
marea ei menire.
— îngrijoraţi de drumul pe care îl urmează, uneori, ma­
rile descoperiri ale oamenilor de ştiinţă, un grup de savanţi
de nivel universal a iniţiat o acţiune menită să aduci în lume
lămuririle necesare pentru ca cei în cauză să desluşească mai
devreme, cît mai devreme, destinaţia genialelor lor născociri şi
să lupte, cu prestigiul lor pentru înlăturarea abuzului, pentru
ca eterogenia scopului să nu opereze în cea mai negativă
formă a ei.
Oameni ca Albert Einstein, Bertrand Russel, Frederic
Joliot-Curie, cărora li s-a alăturat şi un om de bune intenţii,
unanim recunoscut ca atare — americanul Cyrus Eaton — au
determinat aşa-zisa „mişcare Pugwasb“ (numele localităţii din
Canada, unde s-a ţinut, în 1957, întîia reuniune) în cadrul
căreia au stabilit modalităţile acţiunilor de mobilizare a tutu­
ror oamenilor de ştiinţă din întreaga lume, pentru oprirea dez­
lănţuirii războiului termonuclear.
Pe această linie, poate că ne-aţi vorbi despre rolul savan­
tului în apărarea omenirii, despre responsabilitatea lui faţă
de problemele care confruntă azi lumea.

276
— în prealabil, ar trebui să va spun că omul de ştiinţă,
fie el cercetător la nivel primar sau chiar savant, a purces
din popor, aparţine acestuia şi gîndeşte, elaborează şi creează
pentru acesta, deci în folosul omului.
Mai dăinuie mentalitatea, pe care eu o combat, că, pentru
apărarea aşa-zisului secret de fabricaţie, omul de ştiinţă tre­
buie să-şi învăluie cercetarea într-o presupusă protectoare
perdea de fum...
Ei bine, e o greşeală, o mare greşeală, care păgubeşte, în
primul rînd, ştiinţa, climatul de cercetare şi finalizarea ei.
Apoi, pentru a reveni la situaţia pe care mi-aţi înfăţişat-o,
iată, eu socot că răspunderea omului de ştiinţă aparţine, de
fapt, acelor factori ce se interpun între scopul de la care a
pornit gîndul omului de ştiinţă şi utilizarea invenţiei, a des­
coperirii sale.
Nu mai departe, avem exemplul lui Nobel, creatorul dina­
mitei, de la a cărei descoperire a trecut primul centenar, şi
după el, bietul Alfred Nobel, cîţi alţi oameni de creaţie, cîtc
descoperiri nu au luat alt drum, cel al distrugerii, dînd ele
trebuiau să fie iniţial în serviciul omului, pentru uşurarea
vieţii lui, pentru progresul unei civilizaţii ?
Ar mai fi să adaug că dacă omul de ştiinţă este mare,
atotputernic în laboratorul lui, în acel univers pe care el îl
stăpîneşte cu gîndul, cu pregătirea, şi, hai, să-i spunem... cu
harul lui, el devine neputincios în faţa uneltirilor oculte ale
celor ce se interpun de-i abat invenţia de la obiectul ei iniţial.
România, ca stat participant în angrenajul circuitului inter­
naţional, sub regim juridic şi al relaţiilor inter-ţări, statale, ştie
să apere acel patrimoniu ştiinţific care dă imbold oamenilor
ei de gîndire şi de creaţie, să menţină destinaţia acestor in­
venţii printr-o veghe ce înnobilează ideea, marea idee crea­
toare.
Ca om de ştiinţă îi sînt recunoscător.
C a român, sînt mîndru !
Un hrisov de perpetuă nobleţe, de preţuire
pe toate meridianele globului, azi

— Călătoria în ţară, regăsirea cu ai mei, cu însăşi ţara,


a fost pentru mine o revelaţie, o întremare, un adevărat tonic.
Cu un an înaintea vizitei mele de acum, într-un interviu
pe oare vi l-am acordat şi pe care l-aţi publicat în revista
„Argeş“ x, socotind că e firesc să dau glas sentimentelor şi
gîndurilor mele cele mai intime, afirmam :
...„CE N O R O C AR AVEA OM ENIREA, DACĂ AR
EX IST A M ULTE N A ŢII CARE SA-I FI ADUS — FAŢA
DE NU M ĂRUL DE LO CU ITO RI — ATÎT C ÎT I-A ADUS
N A ŢIA ROM ÂNĂ ÎN U LTIM II 120 DE A N I".
Ei bine, România începe să aibă acest noroc, pentru că
ceea ce am văzut eu mă face să prevăd că ştiinţa şi tehnica ro­
mânească aduc contribuţii consistente şi tot mai evidente în
aria larg universală.
Contribuţia României la progresul civilizaţiei universale,
în tehnică, în chimie, în medicină, în literatură, în artă şi în
sport, este evidentă.
Chiar pentru cine nu urmăreşte episoade de detaliu, dar
întîlneşte în orice ziar străin şi în orice ţară numele României
şi fapte sau produse pornite din ţara noastră, simte că ceva
s-a petrecut în bine cu ţărişoara noastră, că alta îi e azi viaţa
şi destinul.

1 Revista Argef nr. 2/l% 6.

278
Şi bucuria unei depline afirmări, a marilor confirmări nu a
întîrziat să se arate.
E, desigur, o răsplată pe care ţara noastră o merită din
plin, pe care noi, românii, o trăim cu mîndrie.
Proclamat „doctor honoris causa“ al Institutului Politehnic
din Bucureşti, m-am aflat printre profesori ca şi printre stu­
denţi, viitorii ingineri.
I-am urmărit cu atenţie în diferitele lor manifestări din
timpul acelei festivităţi; impacientaţi să înceapă programul,
strîngîndu-şi mereu rîndurile pentru a face loc cîte unui nou
venit, nerăbdători, cu freamătul tinereţii, acolo, în casa lor, în
aulă, să participe şi ei cu privirea, ascultînd, urmărind cu un
interes care-i transporta, tot ce se petrecea, şi în care ei, chiar
în rosturi pasive, puneau suflet. Apoi, concentraţi, ca nişte
credincioşi în timpul liturghiei, trăiau momentele de pe estrada
prezidiului, atmosfera din aulă, pentru a-şi revărsa apoi entu­
ziasmul, cu spontaneitatea inerentă tinereţii lor, sîngelui lor
cald, volubilităţii lor româneşti, atunci cînd intuiau că se cuvine
să spargă tăcerea, să aplaude sau să aclame, acolo unde mo­
mentul le-o dicta, să-şi reverse avîntul...
Ei bine, la Iaşi, în alt mare centru universitar, peste o
sută de studenţi, aflînd întîmplător că vizitez aula universi­
tară, că sînt prezent printre ei, m-au împresurat şi mi-au pus
întrebări, într-o convorbire „de 100 faţa de 1K în care, cu
impetuozitatea vîrstei, dar cu mare interes, mi-au adresat
întrebări din care am putut deduce gradul lor de cultură, pa­
siunea tehnică, interesul pentru nou, pentru cunoaştere. Erau
printre aceşti studenţi, tineri pînă în douăzeci de ani şi cu
puţin peste această vîrstă, vîrsta marilor entuziasme. Mi-au
făcut dovada că ştiu asculta — ei, e mare lucru să ştii să as­
culţi ! — şi atunci cînd era cazul, cînd cîte o glumă se strecura
printre vorbele mele, izbucneau într-o cascadă de rîs, de ovaţii,
pornite din însăşi adîncul făpturii lor tinere.
Aveau un start bun şi frîne care funcţionau bine.

* *

Am revăzut mulţi prieteni dragi începuturilor mele, tine­


reţii mele, maturităţii, zilelor mele, după cum am ascultat,

279
într-o manifestare publică la care şi-au spus cuvîntul oameni
de ştiinţă, aviatori, militari şi oameni de cultură, manifestare
pe care a condus-o academicianul Elie Carafoli, pe unul dintre
participanţi, valorosul fizician atomist Horia Hulubei, vorbind
despre progresul ştiinţei româneşti.
Şi-avea dreptate. în aceste cuvinte sînt cuprinse o întreagă
istorie, care vorbeşte despre firea românului, despre puterea
lui, despre iscusinţa şi valoarea lui, despre năzuinţele sale.
Am trăit şi atunci o clipă măreaţă, cînd am remarcat în
banca întîi, un infirm, care, el însuşi bietul, se urnea greu,
ajutat de bastoanele ce-i suplineau cîrjele, dar care devenea
el un exemplu moral, pentru acea sală Ia al cărei entuziasm
participa din plin, trăind momentul colectiv într-o superba soli­
daritate cu sala, ridicat totuşi în picioarele-i betege.
— Un general pensionar, Adrian Dimitriu Şoimu, ajuns şi
el septuagenar, cu un frumos stat de serviciu în cavalerie, după
ce şi-a dat contribuţia în începuturile aviaţiei pentru ale cărei
aripi a luptat la Mărăşeşti, grav rănit într-o misiune împotriva
liniilor inamice, răscolit şi acum de pasiunea lui pentru aviaţie
şi prins şi el în vîrtejul sentimentelor româneşti pentru pri­
mirea Dvs, a compus chiar o poezie, o mărturisire lirică...
Iar reporterii radiodifuziunii româneşti, care înregistrau
manifestările din cadrul simpozionului internaţional de la Aca­
demie, au înregistrat pe bandă de magnetofon — aşa, pentru
posteritate — şi poezia pe care v-a adresat-o, se numeşte
Inventatorul...

— Ne-aţi mai vorbit despre nivelul ştiinţei româneşti.


Văzuţi la ei acasă, ce impresie v-au făcut oamenii angajaţi în
dificila muncă de cercetare ?
— Osebit de uzine, care exprimă, aplicativ, rezultatul
cercetării ştiinţifice fundamentale, am vizitat aşezăminte ştiin­
ţifice, — cel de fizică atomică, condus de profesorul academi­
cian Horia Hulubei ca şi cel de aerodinamică al profesorului
Elie Carafoli, fiecare dintre ei şefi de şcoală românească, cu
mari şi prestigioase contribuţii la realizările ştiinţifice în spe­
cialitate şi pe plan universal.

280
Poate că proporţiile zidurilor, ale aparatajului de inventar
asigură o ascendenţă aşezămintelor similare din ţări mai mari
decît cea a noastră, cu o mai veche tradiţie ştiinţifică, dar oa­
menii şi nivelul cercetării în sine, tematica şi sistemele de rezol­
vare, aduc balanţa în favoarea ştiinţei româneşti, tocmai prin
contribuţia omului.
Vedeţi, eu socot că aici e marele merit al statului român :
a creat oameni, valorificînd admirabilele resurse cerebrale ale
poporului.
întîlnesc, azi, în multe institute de peste hotare, cercetători
români, fie în muncă de aprentisaj, la specializare, sau în
rosturi de îndrumare, de iniţiere a localnicilor, tineret român
pe drumurile universale ale ştiinţei. înseamnă că românii sînt
solicitaţi îşi înţeleg că asta se petrece, nu numai cu şcolile lui
Hulubei şi a lui Carafoli, pe care le-am vizitat, ci şi în alte
domenii ale cercetării, ale creaţiei ştiinţifice româneşti.
Asta e o dovadă că „materia primă" necesară ştiinţei, crea­
ţiei, creierul, nu ne lipseşte ; dimpotrivă, elementul cerebral e
îndestulător şi activ, fecund şi inspirai, că lucrează cu febrili­
tate.
Aşezămintele noastre ştiinţifice întreţin un contact interna­
ţional frecvent şi după cum îmi afirma preşedintele Academiei,
valorosul matematician Miron Nicolescu, multe dintre ele sînt
solicitate şi angajate în lucrări comune cu aşezăminte dintre
cele mai prestigioase de peste hotare, în tematici ce-şi aşteaptă
dezlegări în interes internaţional.
La Academie, în timpul simpozionului pentru efectul
Coandă, am urmărit un număr de cercetători români, atît de
siguri în subiectele expuse, încît ca om de ştiinţă mă socoteam
în elementul meu, iar ca român încercam un sentiment de
înaltă satisfacţie patriotică. Era, acolo, la tribună, cel ce ex­
punea, un specialist, un om conştient de ceea ce expunea, ho-
tărît în ceea ce susţinea. Era un om tînăr, format în noua
şcoală românească, care a promovat valorile proprii pe drumul
unei iniţieri în care nu se mai dibuie, ci se înfruntă confrun­
tarea străinătăţii, se afirmă gîndirea, iscusinţa, priceperea şî
energia românească.
E dovada unor incontestabile merite ale profesorilor care
au format asemenea elemente, e exprimarea unei certitudini

281
că viitorul ştiinţei româneşti nu e pus sub semne de întrebare,
ci merge spre împlinirea unei depline afirmări, spre consa­
crarea la care are tot dreptul.
Schimbul de opinii, de informaţii, avut cu oamenii de
ştiinţă din România, cu academicienii în frunte cu prestigiosul
lor preşedinte, mi-au adus lămuriri în multe domenii şi esen­
ţialul e că ştiinţa românească a produs elemente intrate în
circuitul competitiv universal.

Dar nu numai în domeniul ştiinţei mi-au fost oferite satis­


facţii în călătoria ce-am întreprins-o în România.
Aproape în tot ce-am văzut, ce-am aflat, ce-am ascultat...
Dintre toate cîte le-am trăit în vizita mea de-acasă, cea
mai mare bucurie — mărturie deplină şi irevocabilă — mi-a
hărăzit-o, pretutindeni, omul.
Sufletul poporului şi creierul românului, iată cele două
mari bogăţii reprezentative, esenţiale, ale succeselor ce vă îm­
bujorează, ce ne îmbujorează, iată factorii determinanţi în acest
fenomen care se numeşte progresul României.
Omul, cu sufletul lui de aur, nestemate pe cerul lumii, care
întreţin mîndria noastră, pentru care mă simt fericit că trăind
de mai bine de o jumătate de veac printre străini, am rămas
totuşi cetăţean român, hrisov de nobleţe perpetuă, învestit cu
peceţile unei istorii milenare, veşnic prezentă pe pământul Ro­
mâniei, la ea acasă, în cugetul şi în faptele poporului căruia îi
aparţin.
Aici se încheie ciclul convorbirilor noastre cu savantul
Henri Coandă.
Cu umilele noastre resurse de consemnare, am încercat
în această carte să redăm, cît mai aproape de realitate — res­
pectând autenticul şi folosind ineditul — fragmente din viaţa
omului de geniu Henri Coandă, marele fiu al poporului ro­
mân, savant al zilelor noastre.
«Doctor Honoris Causa al Politehnicii din Bucureşti»

Printre prieteni şi cunoscuţi.


Mama:
Hayda Coandă,
fiica doctorului Danet-

Paris, 1888 — căpitanul


Constantin Coandă şi so­
ţia sa cu primii lor copii,
— Constantin şi Henri (in
braţele mamei)
Henri Coandă la 5 ani (cu breton şi păr lung de fetiţă)
împreună cu doi dintre fraţii lui.
(Fotografia din 1891.)

Henri Coandă (al doilea între băieţi)


cu fraţii şi surorile sale.
(Fotografie de la finele veacului trecut.)
«Nenea |ancu»
— la virsta de aur
a celor două trese
de locotenent
de marină.

i
' . ;fc

sp
r S 1L

laşi, septembrie 1899


— întiia uniformă cazonă
a lui Henri Coandă.
Liceul fiilor de militar.
Elevul Coandă C. Henri,
la laşi, în 1900,
în ţinută de ceremonie.

«Souvenir de la laşi» —
elevul-sergent Coandă C. Henri
între Petre şi Gheorghe
— fratele şi vărul său.
La vîrsta avionului cu reacţie
şi a epocalului zbor
(Paris, 1910).

Un document: un avion istoric şi trei personaje celebre — avionul


Bristol-Coandă şi pilotul lui, Andrei Popovici, asistat de legen­
darul Mircea Zorileanu şi de însuşi Henri Coandă în anul 1912
la Cotrocenl.
SOCl£T£ FRAN ţAISE
GtOGRAPHIE âCON
rrâtoriat : 73 bis, Avenue de Wagrctr
T*l. i WAOrom 91-16

MEMBRE^BafCljTAIRE
L^ Q cm cL ^

Clteva dintre cărţile de membru atestînd participarea lui Henri Coandă


la diverse organizaţii de mare prestigiu internaţional.

C. I. R. B.
CENTRE INTERNATIONAL
CARTE
DE RECHERCHE BIOLOGIQUE m msmmi d' hpnneur

Association scientifique
el cullurelle regie par Ies Ari. 60
6 79 du Code Civil suisse. cHtlivr** li ................. ...........................................

% Internaţional Centre lor Biologicei M onşieur Henri COANDA...


Research.
A fi 1 Boulevard St. Vichel
MoK.iynapoitHbiM Ueitrp
bMOJOrHHCCKHX MCCJICflOBaHHR HAR'S

* Centro Internacional para la


Invesligacion Biologica.
Geneva, le ..... . .. 31
ţtţ Internationale Forschungstelle tiir
Biologie. La Sec rate i» g i n i » ' :
h*
U âr . -4ce4—1 .
RfcPUBLIQUE PRANCAISE

M INISTERE D ES A RM iES (AIR)

mEoaille de l a£ronautique
Sacr^taire du Conseil de la MEDAIUE NAUTIQUE.
certifie que cette d^coratiq
o n s ie u r C O A N D A

Decret du 2 6 DE
Vu «t wingitM
inistto* 4 n A f i n (Air)
5505 .......

rea
U N IO N IN T E R A L L IE E
\ \ F a u b o u rg S t- H o n o r l
P A R IS (8«) TU. s 265-96-00
C A R T E D E M EM BRE

i v it u l/ % w i \ C o a rd a
FUIRE
1066 LE PR&ID
5 5 S>;
iS VIEILLES TIGES ”
rmand - Bois de Boutogne

a rticip a n t

% >/ U 4 * + / ~
Le fhesident

l'l’ U C VriOYS OF TUB COV\l>\ KI I I C I

\ lieit a lii|ui<t or «in» ltn«> nl<rti« a solii! stirfan*. il leud» Io slirl*.


i» ilw stirfan*. This e(feri. iiam ed fo r a Koiiiaiium airernfl piotieer.
a s |MXeutial usc» in «urli devin*» a» hunter» aud Itoveriiijî velitele»

tynw» laumn rtmt H a* m* «■ « < m thr kw Iu brm.1 aud *fcuR Iu huni nq>ln-n niwil llrnri Cornii
la paar a tOţodd rmuuthh oul <if thr itocTi wfarr? Ii ii amply «ufarr trokxl a »rw H " ţ « k r Ir Lori
• Inapt «pot or thr owtli of Imlw, as Iu» rauNy I m voppioml* Uiik hOu«H Ho hal Imn a Umlr.il nl
Ir- TW KopOd Io» m suwoştnp Thr uium U mit qullr w siuijdr. aud AlruuKlrr Cmlotr KUrl. ilnipin ul
cr Io Aw armau! Ihr tip and I Ivu i^oifitanl Irttmulujh-ul uoir lltr P.iHrl Towrr noi n r ii tiu* jrtn
1doon tfcr luord wrfnr ol Ihr ipmors ik w uf molmi aiahiumo ». -*t thr
a thr «idr oi thr boitlr. What Iu ihr u-n I9U) • vuuor RuuMohui- Kw*» Suj.-rirt.r Arnuuutiipw mi Pali».

O reproducere din revista de


largă circulaţie internaţională
«Scientific American» (p. 84) din
iunie, 1966.
d»saic, so u s l action directe d e le pres- ve rs la tres forte depresston
sio n atmoeperique ambiente. a une vitesse qui peut att
D e cette iago n o n p ouvait creer a volon- valeors extrtm em ent gran d es
te un gredient de preeeions statiques au- de 53 0 m e tre s'se co n d e ) et
tour d o n p ro fil tei q ue ia resultante de de ce fait de forte» chute» c
'a som me d e s p reseion s d o n n e une vale u - ture (de l ordre de 100 ) et
au moma «gale au p o id s de l appareil * I emtaaion d o n d e s de choc
Pourauivant m e s e s s a is je su is arn ve â
M « kw» » * , la preeafc
obtenir de tres bone reeultats. car il atait
reiativement a ise d a v o ir aur d e s aurfe- M i r 1‘intradee...
cee reiativement petites dea differences Et voiia com m ent naqm t l «dee
de presaion allani juaqu * l equivoiam d y re fenticulaire c est a-d n e
de 9 00 0 kg par m- at mftme legeremem Circulaire p ouvant se maintenu
plus. et cala avec dea preaaiona su r Ic sa n s avo.r d e p-e ce s solid.

La natura ne noua donne aucun exemple d une quelconque


possibilit* pour un âtre vivant, de se meintenir en
I air sene mouvement relatif entre une pârtie de eon
corpa et le milieu ou il navigue Et pourtant. j'ai l impreaaion.
depuia piua de trente ana. que la vie du cerf-volant (qui
procâde du mAme principe, et dont on se aert de piua en
piua) va vera la fin de son exiatence
C e cerf-volant. que noua avons d'abord appel* du nom
que lui avait donne AD ER • avion •. puia. par la suite,
pour une rafaon qui m a toujoura echappe, du nom anglata
- AERO PLA N E • pour revemr au franţaie Avion, ce cerf-
volant. dis-je. e mon avia. ne peut 6tre la aolution de
demain
Malgre l effort d eminenta techniciena — effort que jfadmire
profondement — pour tirer tout ce qu'il peut donner de ce
procede qui devient traditionnel. celui-ci traine avec lui en
dehora de aon enorme mfraatructure. le danger de ne pou-
I voir en cas de nâcesaite s arrdter en la ir (par exemple «Am inventat farfuria zbu­
en c aa de brouillard) rătoare» — un articol de
Certea l avion a et$ perfectionne et am 6lior£ au prix d'#nor- confesiuni ştiinţifice, sem­
mes sa crîfice s . il va attemdre d e s vitesaea de M ach -Sar
rau 3 ou M ach-Sarrau 3.5. m ais il n 'e m p ich e que, pour se nat de Henri Coandă In
ma.ntenir en la ir . il faut qu il se ddplace. et vite. le sais «leare» — «Revue des pi-
| pu aujourd'hui dans cette epoque de g asp illa ge d energie lotes de ligne» nr. 32 —
| qu on appeile le p rogre s on se preoccupe fort peu de ce
qu e le progres a represente de depense de su b stan ce grise
iarna, 1965.
j et d efforts epuisants M ais quant ă moi. je considere
| c e s efforts quoique em ouvants comme steriles et dSri-
Acad. Miron Nicolescu,
preşedintele Academiei
Republicii Socialiste Ro­
mânia, rostindu-şi dis­
cursul In cadrul Sympo-
sionului Coandă de la
Bucureşti.

Pe aeroportul Băneasa.
Iulie, 1967.
Cuvînt înainte de acad. Miron N ic o le sc u .................................... &
Henri Coandă, strălucit pionier al aerodinamicei aplicate de acad.
Elie C a r a f o l i .............................................................................. 9

Din nou acasă............................................................................... 23


Călătorie în trecut . . . . 26
Un tunar şi un m a r in a r ................................. . . . . S7
Pe drumurile A p u s u lu i........................... . . . . 43
O stea mai mult pe cer . . . . . . . . 49

Mitul vîntului a fost muza care mi-a călăuzit întreaga viaţă 51


Elev la Liceul Militar de la l a ţ i ..................................... 59
Incursiuni de cunoaştere în universul ştiinţei. . . . 73
Din nou la ordinar, nişte biete numere matricole în Şcoala
de la I a ş i .................................................................................. 84
Pelerin pe muntele ş t i i n ţ e i .....................................................89
Peregrin, nicidecum pelerin. Pasiuni împlinite . . . 94

Pe adevăratul drum al creaţiei tehnice, în lumea aviaţiei ce atunci


se năştea . 102

Pe meridianul B r i s t o l ............................................................. 159


Un capitol din istoria aviaţiei mondiale scris cu temeinice
contribuţii r o m â n e ş t i ............................................................ 159
In păienjenişul v i e ţ i i .................................................................174
Trenul aerian de azi, s-a născut acum aproape o jumătate
de v e a c ........................................................................ 177

O viaţă n o u ă ....................................................................................... 193


în universul infinit al cercetării ştiinţifice fundamentale, al
descoperirilor şi al in v e n ţiilo r.............................................. 193
Despre „Efectul Coandă" şi farfuriilezburătoare . . . 201

Oameni pe care i-am cunoscut, borne pe drumul uneivieţi... 209

Din nou a c a s ă ........................................................................... 232


în cetatea făuritorilor de tractoare şi automobile, în vechiul
burg al B î r s e i ................................................................ . 253
în vatra o b îr ş ie i........................................................................238
Retrăind amintiri pe meleagurile leagănului domnesc al Ar­
geşului ..................................................................................................245
Luminile litoralului . 231
Itinerar moldovean . . . . . 254
Dialoguri cu Henri Coandă despre :
tineret şi tinereţea în ş t i i n ţ ă ................................................. 258
educaţia ştiinţifică . . . . . 263
despre limitarea orizontului intelectual-cultural prin practica
sp e c ia liz ă rii........................... . .... . 270
despre ştiinţa românească în universalitate, despre res­
ponsabilitatea savantului . . . . 274

Un hrisov de perpetuă nobleţe, de preţuire pe toate meridianele


globului, a z i ................................. . . . . . 278
Redactor : DOMNICA STOICESCU
Tehnoredactor : GHEORGHE CHIRU
D a t l a c u le s 14.01.1969. B u n de t i p a r 09.06.1969.
A p ă r u t 1969. C o m a n d a n r . 8833. T i r a j 9160. B r o ­
ş a t e 6 1 0 0 + le g a te 3060. Hirtie T ip a r î n a lt B d e
63 g / m 540 X 840116. C o li e d it o r ia le 16,5. C o li d e
t i p a r 18. P la n ş e 8. A . 18 104. C .Z . pentru biblio­
tecile mici 8R—31
T iparul executat sub com anda nr. 90 060 la
Combinatul P oligrafic „C asa Scînteii", Piaţa
Sclnteii nr. 1, B ucureşti — Republica Socialistă
Rom ânia

S-ar putea să vă placă și