Sunteți pe pagina 1din 20

Cuprins:

Capitolul I. Istoric………………………………………….……1
1.1Stema şi Drapelul Judeţului Maramureş……………….……..2
Capitolul II. Date geografice……………………………….…...3
2.1.Clima……………………………………………………….…....4
2.2.Cursurile de apa…………………………………………….…..5
2.3.Arii protejate……………………………………………….…...5
2.4.Vegetație și faună........................................................................5
Capitolul III. Date Demografice…………………………….….6
Capitolul IV. Structura administrativa…………………….….7
Capitolul V. Atractii turistice……………………………….….8
5.1.Biserici de lemn din Maramures…………………….………...8
5.2. Manastiri din Maramures…………………………………....13
5.3. Cimitirul Vesel………………………………………………..13
5.4.Mocanita de pe Valea Vaserului,Vişeu de Sus……………....14
5.5.Arii protejate din Maramures………………………………..15
5.6.Muzee…………………………………………………………..15
Capitolul VI. Cultura si traditii……………………………….16
Capitolul VII. Economie ………………………………………17
Capitolul VIII. Geologie……………………………………….17
8.1.Resursele naturale neregenerabile…………………………...17
8.2. Resursele naturale regenerabile……………………………..18
8.2.1.Resursa de apă………………………………………..18
8.2.2.Resursa de sol…………………………………………18
8.2.4.Pădurile………………………………………………..18
8.2.3.Flora spontană………………………………………...18

1
Judetul Maramures

Capitolul I. Istoric

Provincie aparent „închisă în sine” prin coordonatele sale geografice, depozitară a unei
civilizaţii româneşti tradiţionale, dar şi loc de interferenţe etnice, Maramureşul a jucat un rol
important în ansamblul istoriei româneşti şi nu numai.
Constituit din o parte a fostelor „ţări”ale Maramureşului, Chioarului, Lăpuşului şi
Codrului, actualul judeţ Maramureş are o istorie străveche, aşa cum au dovedit-o cercetările
arheologice care au scos la iveală urme ale prezenţei omului pe aceste meleaguri încă din
paleolitic, existenţa umană fiind evidenţiată pe parcursul tuturor perioadelor istorice.
Atestat documentar în anul 1199 (când se consemnează desfăşurarea unei vânători în
pădurile Maramureşului la care participa şi regele maghiar Emeric), Maramureşul a fost
caracterizat, din punct de vedere al organizării politico-administrative, de cnezate şi voievodate
româneşti (cnezatul Cuhea al Bogdăneştilor, cnezatul Mara, cel al Cosăului etc) a căror evoluţie a
fost întreruptă de cucerirea maghiară, rezistenţa în faţa acestei ofensive fiind atestată documentar
cel mai sugestiv în cazul lui Bogdan de Cuhea, numit în documentele maghiare ale anilor 1342-
1343 „fost voievod” şi „infidel”.
De altfel, acelaşi Bogdan trece munţii în anul 1359 şi contribuie la formarea statului
medieval Moldova, având, de atunci, un loc aparte în tradiţia istorică românească.
„Ţara Maramureşului” (termen întâlnit pentru prima dată într-un document din anul 1299) se
remarcă după cucerirea maghiară şi introducerea instituţiilor medievale specifice, inclusiv a
comitatului, prin continuarea existenţei unei autonomii locale în care rolul nobilimii româneşti,
inclusiv în planul spiritualităţii, este bine documentat.
Astfel, în anul 1391, mănăstirii de la Peri îi este conferit statutul de stavropighie, iar
egumenului de acolo prerogative cvasi-episcopale, la Peri realizându-se şi traducerea unor cărţi
religioase în limba română.
În secolele următoare, Maramureşul, Chioarul sau Lăpuşul au aparţinut alternativ, din
punct de vedere administrativ, fie de principatul Transilvaniei, fie de Ungaria, un moment
important constituindu-l Unirea lui Mihai Viteazul (1599-1600), cînd o mare parte a zonei,
inclusiv Cetatea Chioarului, a intrat în stăpânirea sa.
Pe palierul istoriei sociale, vom aminti doar despre faptele haiducilor lui Grigore Pintea
Viteazul, acesta ieşind din scenă odată cu uciderea sa la porţile oraşului Baia Mare (12 august
1703), dar rămânând până astăzi prezent în tradiţia locală.
Istoria politică nu poate să nu consemneze participarea cetăţenilor din zonă la momente
precum revoluţia de la 1848-1849 sau la mişcarea naţională a românilor de la sfârşitul secolului
XIX şi începutul secolului XX. Vasile Lucaciu, supranumit „Leul de la Şişeşti” sau George Pop
de Băseşti sunt doi dintre reprezentanţii remarcabili ai elitei româneşti care au pregătit, prin
demersurile lor, actul Unirii de la 1918, în urma căruia Transilvania, Banatul, Crişana şi o parte a
Maramureşului s-a unit cu România.
Judeţul Maramureş interbelic cuprindea doar o treime (partea de la sud de râul Tisa) din
fostul comitat cu aceeaşi denumire, reşedinţa fiind la Sighet, în timp ce zona de la sudul lanţului
muntos Gutâi, inclusiv oraşul Baia Mare, intrau în componenţa judeţului Satu Mare.

2
Organizarea administrativă a României din anul 1950, după model sovietic, a impus
regiunile în locul judeţelor, regiunea Baia Mare, ulterior Maramureş, incluzând atât teritorii din
actualul judeţ Maramureş, cât şi din judeţele Satu Mare şi Sălaj.
După revenirea la formula tradiţională a judeţelor (1968) s-a constituit judeţul Maramureş
în structura organizatorică existentă şi în prezent, prin includerea în perimetrul său a localităţilor
din depresiunile Maramureş, Baia Mare, Lăpuş şi Chioar, precum şi a câtorva de pe văile
Someşului şi Sălajului.
Astfel, termenul „Maramureş” începe să definească o altă realitate administrativă decât
până atunci.
Reşedinţa judeţului a devenit municipiul Baia Mare, oraş atestat documentar în anul 1329
şi care a avut o evoluţie spectaculoasă, atât din punct de vedere demografic (de la 14.000 de
locuitori în anul 1930 la aproximativ 140.000 astăzi), cât şi economic, fiind un centru
urban important în această parte a ţării, cu o dezvoltare dinamică specifică.
Dacă până în 1989 industria minieră, chimică şi metalurgică au avut ponderea cea mai
însemnată în economia judeţului, astăzi, activităţile tradiţionale ale zonei au fost treptat înlocuite
sau completate de cele derivând din mediul concurenţial oferit de sistemul politic democratic şi
de integrarea României în Uniunea Europeană.
Prin mărturiile trecutului şi frământările cotidiene ale prezentului, judeţul Maramureş este
o structură administrativă care ne dezvăluie că tradiţia şi modernitatea se pot manifesta într-o
simbioză perfectă.

1.1Stema şi Drapelul Judeţului Maramureş


Descrierea stemei: Stema județului Maramureș se compune dintr-un scut tăiat; în
dreapta părții superioare se află un cap de zimbru, natural, având între coarne o stea de aur cu
cinci raze, flancat în dreapta de o roză din același metal, iar în stânga, de o semilună de argint,
conturnată; în stânga părții superioare este reprezentată o capră neagră stând pe piscul unui munte
de argint, care are conturat, în centru, intrarea într-o
mină; muntele este flancat de doi brazi naturali; în
partea inferioară, pe câmp de azur, se află o biserică
din lemn, de aur, văzută dinspre altar, cu acoperiș în
două ape, fiecare nivel fiind terminat cu câte o cruce
având trei brațe orizontale și a cărei turlă se înalță
până la mijlocul câmpului superior.

Semnificația elementelor însumate: Capul


de zimbru, vechi simbol maramureșan, amintește de
legenda descălecatului, plecarea lui Dragoș și Bogdan
I din Maramureș pentru a forma statul feudal
independent Moldova. Roza este blazonul voievodului
Bogdan I. Capra neagră și brazii evocă relieful și
principalele bogății naturale ale zonei. Intrarea în mină
reprezintă bogațiile subsolului a căror exploatare a
avut o importantă pondere în economia județului.
Biserica din lemn atestă faptul că în acest județ se
păstrează cele mai impunătoare construcții de acest fel
din țară.

3
Drapelul Maramuresului

Capitolul II. Date geografice

Localizarea judeţului

4
Harta judeţului

Judeţul Maramureş este aşezat în extremitatea nord vestică a României, la graniţa cu


Ucraina, în apropierea paralelei 47'55" latitudine nordică şi a meridianului 23'55" longitudine
estică, deci foarte aproape de centrul geografic al Europei.
Vecini: Suprafaţă:
N - Ucraina 6. 304 km2
V - Satu Mare
S - Salaj, Cluj, Bistrita Nasaud Populaţie:
E – Suceava 510.110 locuitori
Aproape 50% din regiune este muntoasa, aici gasindu-se cel mai inalt varf muntos din
Carpatii Orientali: Pietrosu (2303m). Patru lanturi muntoase distincte separa Moldova (a nu se
confunda cu Republica Moldova, tara de peste Prut) de Transilvania. De la NV la Est, Muntii
Gutai, Tibles si Rodna separa Maramuresul istoric de restul regiunii, iar muntii Maramuresului
formeaza o legatura naturala si politica cu Ucraina in NE.
Judeţul Maramureş este situat în partea de nord a tării, fiind delimitat de judeţele Satu-Mare,
Sălaj, Cluj, Bistriţa-Năsăud şi Suceava, respectiv la nord fiind delimitat de frontiera cu Ucraina,
având o suprafată de 6.215 km² (2,6% din suprafaţa ţării) şi un relief variat ca morfologie si
complex din punct de vedere geologic.
Zona montană apartinând Carpaţilor Orientali reprezintă 43%, zona colinară (dealuri, podişuri şi
piemonturi) circa 30%, iar zona joasă (depresiuni, lunci şi terase) restul de 27% din suprafaţa
judeţului. Principalele unităţi montane sunt: Munţii Rodnei (cei mai înalţi), Munţii
Maramureşului şi lanţul vulcanic Igniş-Gutâi-Ţibleş.
Reţeaua hidrografică este reprezentată de principalele răuri: Tisa, Vişeu, Iza, Lăpuş şi Someş.
Relieful:
este predominant muntos, in general accidentat, inaltimile variind intre 200 m in depresiuni si
2.300 m pe culmile muntilor (care reprezinta prin excelenta 3/4 din teritoriu). Are aspectul unui
larg amfiteatru natural. Depresiunea Maramuresului este inconjurata de munti in totalitate, la sud-
vestul ei aflandu-se muntii vulcanici Oas, Gutai si Tibles, la est Muntii Maramuresului si la sud-
est Muntii Rodnei (cu vf. Pietrosu de 2.303 m), cu creste ascutite si prelungi, abrupturi
impunatoare si vai pitoresti. Mai cuprinde parti din Subcarpatii Transilvaniei, Podisul Somesan,
Dealurile vestice;

2.1.Clima:
Este diferentiata, in functie de diversitatea formelor de relief, temperat continentala, cu vanturi
din directia sud-vest si sud-est; 275 de zile dintr-un an au valori pozitive de temperatura;
precipitatiile atmosferice sunt printre cele mai ridicate din tara, circa 70% din zonele judetului
primesc intre 900-1000 mm precipitatii pe an.

5
2.2.Cursurile de apa:
Brazdeaza ca un paienjenis, de la Tisa cu afluentii sai: Viseu (cu Cisla, Vaser, Ruscova), Iza (cu
Mara, Ieud, Botiza), ce taie depresiunea printr-o vale larga marginita de terase, la Somesul din
sud, cu afluentii: Lapus, Barsau, precum si izvoarele cu apa minerala: Borsa, Craciunesti, Breb,
Botiza. Hidrografia este intregita de lacuri naturale glaciare situate in muntii Rodnei si Gutaiului,
de cele cu sare de la Ocna Sugatag si Costiui, precum si de amenajarile de la Stramtori-Firiza, cu
circa 18 milioane mc apa pentru alimentarea municipiului Baia Mare, si de cele de la Runcu-
Brazi-Firiza proiectate pentru 30 milioane mc apa care vor fi sursa de aprovizionare pentru zonele
Baia mare si Sighetu Marmatiei.

2.3.Arii protejate
Judetul Maramures are un patrimoniu natural deosebit de valoros care cuprinde 35 de arii naturale
protejate, din care un parc national-Parcul National Muntii Rodnei-Rezervatie a Biosferei,
precum si un parc natural - Parcul Natural Muntii Maramuresului. Declararea, prin H.G.
2151/2004, a Muntilor Maramuresului ca Parc Natural, a determinat situarea judetului Maramures
pe locul 2 in plan national, ca suprafata a ariilor naturale protejate. Judetul Maramures are o retea
hidrografica de peste 3100 km, care se inscrie in bazinele hidrografice ale Somesului, Tisei si in
mai mica masura in cele ale Bistritei si Prutului, cursurile de apa si baltile ocupand o suprafata de
5.650 ha (4,12 % din suprafata judetului). O mare parte din cele 35 de arii naturale protejate din
judetul Maramures prezinta in componenta lor zone umede, avand un regim special de ocrotire si
conservare, dintre acestea mentionam: Parcul National Muntii Rodnei, Rezervatia Biosferei care
include toate lacurile glaciare din Muntii Rodnei si Taul Muced; Lacul Albastru (Baia Sprie);
Lacul Morarenilor; Mlastina Poiana Brazilor; Turbaria Vlasinescu; Taul lui Dumitru, Mlastina
Iezerul Mare; Turbaria Taul Negru; Defileul raului Lapus (confluenta cu raul Cavnic); zona
varfului Farcau si a lacului Vinderel; Tisa cu afluentii principali: Viseu, Iza si Sapanta; Somes cu
afluentii: Lapus, Salaj si Barsau.
Deviza sub care se organizeaza anul acesta activitatile in cadrul Zilei Mondiale a Zonelor Umede
este: "Diversitatea zonelor umede este o bogatie - sa n-o pierdem!", prilej de a atrage atentia
asupra faptului ca, utilizarea durabila si conservarea zonelor umede trebuie sa fie parte integranta
a oricarei solutii pentru reducerea crizei mondiale a apei potabile.
Maramuresul se bucura de un peisaj unic. Munti inalti, dealuri inverzite, rauri mai largi sau mai
inguste, lacuri, paduri, pasuni, toate alcatuiesc una din cele mai frumoase regiuni ale Romaniei.
Situat in nordul tarii, Judetul Maramures se intinde pe o suprafata de 6304 km patrati
invecinandu-se cu Ucraina si cu judetele Suceava, Bistrita-Nasaud, Cluj, Salaj si Satu Mare.

2.4.Vegetație și faună
Vegetația și fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii în functie de altitudine,
unele avand caracter endemic munților Rodnei. Speciile de animale sunt bine reprezentate,
prezentând o mare varietate în funcție de altitudine: în zona alpină de capra neagră, marmota,
acvila de stâncă, în jnepeniș de cocoșul de mesteacăn, iar în pădurile de conifere de râs, cocoșul
de munte, ursul brun, cerbul carpatin și altele. In râurile de munte, Tisa, Vișeu, Ruscova și
Vaser, alături de păstrav și lipan trăiește cea mai valoroasa specie de salmonide, lostrița.
Datorită acestor bogății naturale, în judetul Maramureș au fost declarate prin Decretul
204/1997 și H.C.J 37/1994, 20 de obiective naturale-rezervații naturale de interes național, iar
Rezervația naturală Pietrosul Mare este inclusă în rândul Rezervațiilor Biosferei alături de
Delta Dunării și Parcul Național Retezat.

6
Capitolul III. Date Demografice

Statisticienii maramureseni au semnalat faptul ca, odata cu aparitia crizei


economice, judetul se confrunta cu o scadere demografica fara precedent, in perioada de
dupa 1989. In doar trei ani, populatia Maramuresului a scazut cu peste 2.500 de persoane,
ajungand la nivelul anului 2002. In luna octombrie, dupa recensamantul populatiei, care se
desfasoara simultan in toate tarile Uniunii Europene, se va putea preciza si cati
maramureseni sunt rezidenti in statele comunitare.
In ultimii trei ani, populatia Maramuresului a scazut cu 2.518 persoane, ajungand la
nivelul la care era in anul 2002. Daca pana acum regresul demografic era pus pe seama
migratiei fortei de munca in tarile din vestul Uniunii Europene, in prezent numarul tot mai
mic de maramureseni are ca si cauza sporul natural negativ, adica decesele sunt mai
numeroase decat nasterile.
Populatia totala a judetului este in continua scadere. In anul 2007, am avut 513.000
de persoane in Maramures, apoi numarul scade la 511.828 in 2008, la 511.311 in 2009, la
510.482 in 2010.
De asemenea, conform statisticii demografice a judetului, numarul deceselor este in
continua crestere, rata mortalitatii la mia de locuitori fiind de 10,3 in 2008, 10,7 in 2009 si 11
in 2010. In schimb, de trei ani, rata natalitatii este intr-un regres ingrijorator.
Indicii demografici sunt exact cum nu trebuie sa fie. Daca am avut o rata a
natalitatii in 2008 de 10,7 nascuti vii la 1.000 de locuitori, in 2009 scade la 10,3 si in 2010 la
9,8. Deci numarul de nascuti vii in continua scadere.

Populația județului Maramureș: 511.946 (în 2009)


Structura etnică: [1]
• Români - 418405 ( 82% )
• Maghiari - 46300 ( 9% )
• Ucrainieni - 34027 ( 6,7% )
• Rromi - 8913 ( 1,7% )
• Germani - 2012 ( 0,4% )

7
Capitolul IV. Structura administrativa

Din punct de vedere administrativ, Judeţul Maramureş este împărţit în: 2 municipii, 11
oraşe şi 63 de comune.
Municipiul Baia Mare, resedinţa judeţului Maramureş, este un important centru urban
din nord-vestul României. Este situat în partea vestică a judeţului, în depresiunea Baia Mare, pe
cursul mijlociu al Râului Sasar, la o altitudine medie de 228 m faţă de nivelul mării, fiind cuprins
de coordonatele geografice 47°39' - 47°48' latitudine nordică şi 23°10' - 23°30' logitudine estică.
Detalii
Municipiul Sighetu Marmaţiei
Municipiul Sighetu Marmatiei, este aşezat la confluenţa râurilor Iza cu Tisa, in
extremitatea nord-vestica a României, este vechea capitală a Maramureşului Istoric. Asezare
umana străveche, oraşul apare consemnat în documente în anul 1326. Detalii

Orase

• Baia Sprie
• Borşa
• Cavnic
• Dragomireşti
• Săliştea de Sus
• Seini
• Şomcuta Mare
• Ulmeni
• Târgu Lăpuş
• Tăuţii Măgherăuş
• Vişeu de Sus

Comune

8
• Ardusat • Coroieni • Remetea Chioarului
• Ariniş • Cupşeni • Remeţi
• Asuaju de Sus • Deseşti • Repedea
• Băiţa de sub Codru • Dumbrăviţa • Rona de Jos
• Băiuţ • Fărcaşa • Rona de Sus
• Bârsana • Gârdani • Rozavlea
• Băseşti • Giuleşti • Ruscova
• Bicaz • Groşi • Săcălăşeni
• Bistra • Groşii Ţibleşului • Săcel
• Bocicoiu Mare • Ieud • Sălsig
• Bogdan Vodă • Lăpuş • Săpânţa
• Boiu Mare • Leordina • Sarasău
• Botiza • Mireşu Mare • Satulung
• Budeşti • Moisei • Şieu
• Călineşti • Oarţa de Jos • Şişeşti
• Câmpulung la Tisa • Ocna Şugatag • Strâmtura
• Cerneşti • Onceşti • Suciu de Sus
• Cicârlău • Petrova • Vadu Izei
• Coaş • Poienile de sub Munte • Valea Chioarului
• Coltău • Poienile Izei • Vima Mică
• Copalnic Mănăştur • Recea • Vişeu de Jos

Capitolul V. Atractii turistice

5.1.Biserici de lemn din Maramures

Bârsana
Biserica de lemn din Bârsana, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”,
Patrimoniul Mondial UNESCO, a fost construită în anul 1720 pe locul numit „Podurile
Mănăstirii” şi mai târziu, în 1806, mutată pe dealul Jbâr, unde se află şi acum.
Este unica biserică UNESCO care iniţial a fost mănăstirească, apoi a devenit parohie.
Arhitectura se înscrie în linia generală a bisericilor de lemn maramureşene. Pictura, este una
remarcabilă, extrem de valoroasă, croită după rigorile artei baroce. Iconografia Bârsanei se
individualizează prin trei trăsături: are un profund caracter eshatologic, elementul moralizator e
lesne de observat, iar accentul e pus pe latura umană a naraţiunii.
Legenda spune că mai demult, pe dealul Jbâr era un cimitir de ciumaţi. Oamenii seceraţi de
molimă au fost înmormântaţi în grabă, fără servicii religioase. Sătenii au mutat bisericuţa de lemn
pe Jbâr, având convingerea că victimele ciumei îşi pot dormi somnul de veci doar dacă li se face
o slujbă religioasă.
Şi azi, mulţi din locuitorii Bârsanei cred că o dată cu biserica, s-au mutat pe sub pământ şi
morţii de la Podurile Mănăstirii, pentru a-şi continua odihna la umbra bisericii.

9
Bârsana - Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Budeşti
Biserica de lemn din Budeşti, construită în anul 1643, este de asemenea în Patrimoniul
Mondial UNESCO şi poartă hramul Sfântului Nicolae.
Biserica e construită din bârne groase aşezate pe un soclu din piatră de râu. În interiorul
bisericii se păstrează cămaşa de zale şi coiful lui Pintea, despre care tradiţia spune că el însuşi le-
ar fi adus aici.
Pictura e una în culori deschise, calde, luminoase şi bine armonizate. A fost realizată în
jurul anului 1762 de Alexandru Ponehalschi, fiind vizibilă astăzi numai pe jumătatea vestică a
pereţilor, pe tâmplă şi în altar. În biserică mai există icoane de sticlă foarte vechi, icoane de lemn
datând din secolul al XVII-lea. Dintre acestea, cea mai însemnată este o icoană înfăţişând pe Sf.
Ioan Botezătorul provenind dintr-o biserică din secolul XV, pictată, cum spune inscripţia în
slavonă, de "mult greşitul Gheorghe".
O caracteristică specifică a acestui monument este turnul. La baza clopotniţei sunt patru
turnuleţe, detaliu arhitectural neobişnuit pentru construcţiile de lemn din Maramureş.

Budeşti - Biserica Sfântul Nicolae

Deseşti
Biserica de lemn din Deseşti, monument UNESCO, este o biserică tradiţională de lemn
care poartă hramul Cuvioasei Paraschiva şi a fost construită în anul 1770.
Legenda spune că în 1717, în urma unei invazii, tătarii au incendiat biserica satului. Tot
legenda mai zice că noua locaţie a bisericii a fost aleasă de piatră de altar. Sătenii au încercat să
ridice piatra în mai multe locuri, dar de fiecare dată aceasta a căzut.
După cinci încercări eşuate, piatra a rămas în sfârşit în picioare, fiind în acest fel stabilit

10
noul aşezământ al bisericii.
După ceea ce scrie pe acoperişul pronaosului, pictura, foarte frumoasă, datează de la 1780,
accentuând nota generală de simplitate. Ea este nesofisticată, sinceră, amintind de pictura naivă.
Arhitectura se înscrie în linia tradiţională. Îmbinările de lemn, echilibrul şi armonia
elementelor de arhitectură, impresia de simplitate şi eleganţă vădesc o perfectă cunoaştere a artei
lemnului şi o măiestrie fără cusur. Nota de originalitate e dată de bârnele de la partea superioară
ce susţin şarpanta acoperişului, prelungite şi sculptate în scară, conferind ansamblului o siluetă
deosebită.
Cimitirul din jurul bisericii are multe cruci celtice înscrise într-un cerc sau semicerc.

Deseşti - Biserica Cuvioasa Paraschiva

Ieud
Biserica din Ieud Deal, monument UNESCO, este construită din lemn de brad. Istoricii
nu au căzut de acord cu privire la data ridicării acestei biserici.
Unele documente o prezintă ca fiind cea mai veche biserică de lemn din Maramures,
datând-o 1364; conform altor păreri, ea datează, probabil, din secolul XVII.
Construcţia urmează canoanele tradiţionale: pictura şi iconostasul, bine conservate, sunt de
secol XVIII.
Picturile interioare au fost realizate de către Alexandru Ponehalschi, unul din cei mai activi
zugravi de biserici din Maramureş la acele vremuri. Pereţii pronaosului ilustrează Judecata de
Apoi, cu un foc al infernului care îi cuprinde pe condamnaţi.
În biserică există icoane vechi de lemn (sec. XVI-XVII), o valoroasa colecţie de icoane pe
sticlă aduse de la Nicula, toate acestea alături de covoare vopsite în culori vegetale şi cărţi de
mare valoare; demne de amintit sunt tipăriturile lui Coresi "Întrebare creştinească" şi "Apostolul"
datând din secolul XV, precum şi alte documente tipărite la Iaşi şi la Blaj. În podul bisericii a fost
descoperit "Codicele de la Ieud", manuscris de o valoare inestimabilă, datat 1391, considerat ca
fiind cel mai vechi text în limba română, scris cu litere chirilice.

11
Ieud - Biserica Naşterea Maicii Domnului

Plopiş
Biserica de la Plopiş, monument UNESCO, poartă hramul Sfinţilor Arhangheli
Mihail şi Gavril.
Buni lemnari, locuitorii Plopişului au început în anul 1798 edificarea unei noi biserici,
menite să înlocuiască vechiul lăcaş de cult, finalizată la 12 noiembrie 1811.
Datele care atestă sfinţirea bisericii sunt extrase dintr-un document găsit în piciorul
prestolului. De asemenea, s-au descoperit şi cele 49 de monede, depuse câte una de fiecare
familie din sat care a participat la ctitorirea bisericii.
Clădirea bisericii e mică, 17m lungime, 7m lăţime şi 47m înălţime, însă dovedeşte un
deosebit simt al proporţiilor, fiind poate cea mai unitară şi mai bine echilibrată biserică de lemn a
Maramureşului, lucru ce o face să se înscrie în categoria construcţiilor religioase bine închegate.
Pictura este bine păstrată, nota dominantă fiind dată de reprezentări ale Apocalipsului, ele
ocupând întregul perete de vest al naosului.
Din punct de vedere arhitectonic, se compune din pridvor, pronaos, naos şi un altar, toate
ridicate pe o fundaţie din piatra. Sunt doua elemente caracteristice: bârnele superioare ale
pereţilor nu ies în consolă, iar streaşina este înfundată.

Plopiş - Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril

Poienile Izei
Biserica „Sfânta Paraschiva” din Poienile Izei, monument UNESCO, este unul dintre
cele mai frumoase şi bine conservate monumente din Maramureş.
Biserica este un monument fără egal vădind nivelul artistic atins de meşterii lemnari ai
Maramureşului. Construită acum aproape 400 de ani din arbori seculari, ea respectă configuraţia
tradiţională: planul navei este rectangular, pridvorul e amplasat pe altura de apus, acoperişul are

12
dublă poală, iar turla cu trei clopote are foişor, coif şi o cruce înaltă. Spre deosebire de alte
biserici, altarul are patru laturi ca în vechime, lucru rar întâlnit la alte biserici.
Pictura, începută în 1794, impresionează prin tematică şi abordarea originală a iconografiei
tradiţionale, cu scene mari, într-un registru cromatic armonios.
Se remarcă scenele din pronaos ale Judecăţii de Apoi, în special cele cu Iadul. Se
descifrează aici scena cu mincinosul spânzurat de limbă, femeia care a descântat vacile este
împunsă din două părţi de victimele sale, cel care „sparge hătu” este reprezentat brăzdat cu plugul
de către doi diavoli, femeia care îşi omoară pruncii în pântec, este silită în picturi să înghită unu,
iar cel care doarme în timpul slujbei religioase este întins pe un pat încins, cu un diavol alături,
care-i cântă la vioară.

Poienile Izei - Biserica Cuvioasa Paraschiva

Rogoz
Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril", alt monument UNESCO, aflată în
inima Ţării Lapuşului, odinioară îndeajuns de încăpătoare pentru toată suflarea satului, a fost
ridicată la 1663 din doua lemne masive aduse din apropiere, de pe Dealul Popii.
Unicitatea construcţiei este dată de intrarea laterală şi de acoperişul asimetric. Masa
moşilor este acoperită de streşini, făcută din bârne lungi cât biserica şi crestată din metru în
metru. În dreptul cresturilor din peretele bisericii sunt scrise nume ale familiilor înstărite,
proprietare pe rosturile din masa moşilor. În zilele de sărbătoare, aceste familii organizau mese în
curtea bisericii, dând pomană săracilor pentru sufletele celor morţi.
Impresionante sunt decoraţiunile exterioare: brâul în formă de funie răsucită cu simboluri
solare ce înconjură biserica şi îmbinările de lemn ce dau pereţilor aspectul unor ziduri de
cărămidă. Elementul ornamental caracteristic acestei biserici îl constituie capetele grinzilor ce
sprijină streaşina, cioplite în formă de cap de cal - element laic, întâlnit la multe din casele
ţărăneşti. Remarcabilă rămâne simbolistica acestui locaş; un exemplu clar îl constituie meşter-
grinda decorată cu motive ale mitologiei româneşti arhaice: Soarele, Luna, Luceferii, Stelele.
Pictura, cu tematică foarte variată, a fost săvârşită la 1785, iar astăzi se păstrează
fragmentar, doar în naos şi pronaos.

13
Rogoz - Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril

Şurdeşti
Biserica de lemn din Şurdesti, monument UNESCO, a fost construită în 1721 sub
directa supraveghere a lui Toma Macarie şi poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi
Gavril.
Este considerată ca fiind cea mai înaltă construcţie veche din lemn de stejar, turnul
măsurând 54m, înconjurat de alte 4 mici turnulete, înălţimea totală de la sol fiind de 72m. În
trecut, oamenii credeau că dacă biserica este mai inaltă, rugăciunile lor ajung mai repede la
Dumnezeu.
Pe langă înălţimea impunătoare, trebuie remarcat că este singura biserică din Ţara
Chioarului care are acoperiş cu poală dublă. De asemenea, este unic în această zonă şi pridvorul
cu două rânduri de arcade suprapuse.
Picturile interioare au fost realizate de zugravul Ştefan din Şişeşti în 1783 şi reprezintă
scene biblice din Vechiul şi Noul Testament. Frumuseţea bisericii este sporită de existenţa brâului
în funie răsucită.

Şurdeşti - Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril

5.2. Manastiri din Maramures


Manastirea Barsana (Barsana, Jud. Maramures)
Schitul Chiuzbaia (Chiuzbaia, Jud. Maramures)
Manastirea Dragomiresti (Dragomiresti, Jud. Maramures)

14
Manastirea Habra (langa Baia Mare, Jud. Maramures)
Manastirea Inaltarea Sfintei Cruci (Sat Dumbrava, Jud. Maramures)
Manastirea Moisei (Moisei, Jud. Maramures)
Manastirea Nasterea Domnului (Sat Valeni, Comuna Calinesti, Jud. Maramures)
Manastirea Nasterea Maicii Domnului (propopopiatul Lapus, Jud. Maramures)
Schitul Nasterea Maicii Domnului (Protopopiatul Viseu - Valea Scradei, Jud. Maramures)
Manastirea Rohia (Sat Rohia, Targul Lapus, Jud. Maramures)
Manastirea Rohita (Sat Boiereni, Jud. maramures)
Manastirea Sfanta Treime (Comuna Suciu de Sus - Breaza, Jud. Maramures)
Manastirea Sfantul Ilie (Dealu Mare, Jud. Maramures)
Manastirea Sfantul Iosif Marturisitorul (Sapanta, Jud. Maramures)
Manastirea Sfantul Nicolae (Baia Borsa , jud.Maramures)
Manastirea Sfintii Imparati Constantin si Elena (Comuna Budesti, Jud. Maramures)
Schitul Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (statiunea montana Izvoarele, Jud.
Maramures)
Schitul Valea Sasului (Comuna Botiza, Jud. Maramures)

5.3. Cimitirul Vesel

Epitaf Intrarea în cimitir Cruci din Cimitirul Vesel

Cimitirul Vesel din Săpânţa este faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile
naïve reprezentând scene din viaţa şi ocupaţia persoanelor înhumate. Pe cruci există versuri în
care sunt amintite, deseori cu nuanţe umoristice, persoanele respective.
Ineditul acestui cimitir este diferenţierea faţă de majoritatea culturilor popoarelor, care
consideră moartea ca un eveniment foarte solemn. Uneori, cultura aparte a acestui cimitir a fost
pusă în legătură cu mentalitatea dacilor, a căror filosofie era bazată pe nemurire şi pe consideraţia
că moartea era un motiv de bucurie, persoana respectivă ajungând într-o altă viaţă, mai bună.
Cimitirul îşi are originea în câteva cruci sculptate de Stan Ioan Pătraş. Astfel, în 1935, Pătraş a
sculptat primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel
de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică şi o atracţie
turistică.
Numele cimitirului vine de la multitudinea de cruci multicolore si de la poeziile satirice si
epitafurile care sunt incrustate pe cruci. Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un
obicei al Dacilor care credeau în viaţa veşnică iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o altă
lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfârşit tragic ci ca pe o şansă de a întâlni zeul suprem
Zamolxe.
Cimitirul datează de la mijlocul anilor 1930 şi este creaţia artistului popular Stan Ion
Pătraş, sculptor, pictor si poet în acelaşi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveala aceasta
monumentală şi renumită operă de artă. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din
lemn sculptate în stilul său caracteristic. După moartea lui, în 1977, opera lui a fost continuată de

15
ucenicul său, Dumitru Pop Tincu.
Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscripţionat manual, după ce
a fost tăiat şi uscat. În partea de sus a fiecărei cruci, există un basorelief cu o scenă din viaţa celui
decedat. Scenele sunt simple şi am putea spune chiar naive în stil, dar aduc din trecut viaţa
locuitorilor satului, prezentând un aspect relevant din existenţa fiecăruia. Ele prezintă femei
torcând lână, ţesând covoare sau făcând pâine, bărbaţi care taie lemne sau ară pământul, păstori
cu turmele, lucrători în lemn, lăutari şi multe alte ocupaţii.
După ce crucea este sculptată, ea este pictată de obicei cu un fundal albastru, aşa numitul
“Albastru de Săpânţa“. Scenele sunt pictate folosind culori vibrante: galben, roşu, alb şi verde.
Nici o cruce nu e terminată fără o scurta poezie, câteva rime simple, între 7 şi 17 versuri.
Epitafurile sunt sincere, spontane şi scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedată
celor care trăiesc. Stilul este liric dar satira se găseşte frecvent. Fiecare poem conţine numele
celui decedat precum şi un aspect esenţial din viata respectivei persoane.
Cu desenele şi poemele lor, Stan Ioan Pătraş şi Dumitru Pop Tincu au reuşit să recreeze un întreg
sat şi au dat oamenilor o a doua viaţă după moarte. Cele mai mult de 800 de cruci pictate
constituie o arhivă vastă care prezervă istoria locuitorilor din Săpânţa.

5.4.Mocanita de pe Valea Vaserului,Vişeu de Sus

Pe valea Vaserului circulă, pufăind din greu, cu maxim 30 km/h, ultima


„mocaniţă” de la noi. Vreo 40 de kilometri. Pe vale, unde singurul acces este bătrâna
„maşină cu aburi” care îşi toarnă nisip pe „cale” şi îşi ia avânt pe o pantă de câteva grade
înclinaţie, circulă mai tot timpul forestierii şi, din când în când, câte un grup de turişti
dornici de o experienţă inedită.

5.5.Arii protejate din Maramures


Rezervaţii ştiintifice

Pietrosu Mare: de 3300 ha, a fost declarata de UNESCO " rezervatie a biosferei". Aici
traiesc capra neagra si marmota. Vegetatia rezervatiei cuprinde si un numar mare de endemisme,
ce cresc in mijlocul unui minunat peisaj alpin, presarat cu lacuri glaciare.
Rezervatia de castan comestibil se intinde, pe o suprafata de 500 ha, pe dealurile ce
inconjoara Baia Mare.

Rezervaţia fosiliferă Chiuzbaia: aici se gasesc urme ale vegetatiei pliocene.

5.6.Muzee

Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei Sighetu Marmaţiei


Format dintr-un Muzeu - situat în fosta închisoare politică din Sighet - şi un Centru
internaţional de studii asupra comunismului - cu sediul în Bucuresti - Memorialul are ca scop
reconstituirea şi păstrarea memoriei unor popoare, în particular a celui român, cărora timp de
jumatate de secol li s-a indus în conştiinţă o istorie falsă.

16
Muzeul Maramuresului din Sighet: se alătura in 1981, Muzeului Etnografic al
Maramuresului ca o secţie în aer liber.
S-a constituit ca o rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească, fiind opera comună
a domnului Francisc Nistor şi a actualului director al instituţiei, domnul Mihai Dăncuş.
Prin structura sa, creează impresia unui sat tipic maramuresean.Uliţe drepte (principale)
şi întortocheate, poteci şi „prilazuri" alcătuiesc structura intimă a aşezării şi converg ca în toate
satele maramureşene, spre biserica.
Pentru casele expuse in muzeu s-a folosit lemn cioplit de mesterii din zona, si ilustreaza
locuinte tipice slave, evreiesti, maghiare, germane si romanesti din secolele 17 si 18. Acestea sunt
pastrate in conditii foarte bune atat in interior cat si pe exterior, impreuna cu motivele originale de
pe usi si inscriptiile in Chirilica si Araba.

Casa Memoriala Elie Wiesel : In aceasta casa din Sighetu-Marmatiei si-a trait primii 15
ani din viata, laureatul premiului Nobel pentru Pace, cunoscutul romancier, dramaturg, eseist si
memorialist Elie Wiesel.
In anul 1944 Elie Wiesel, impreuna cu familia si cu alti 38000 de evrei maramureseni, au
fost deportati de catre regimul hortyst si nazist, in lagarelede concentrare de la Auschwitz,
Birkenau, Buchewald si altele. In august 2002, portile acestei case memoriale sunt deschide de
insusi Ellie Wiesel.
Aici veti putea gasi o impresionanta colectie de fotografii, obiecte de cult,
mobilier si altele exponate, toate provenind de la comunitatea evreiesca din Maramures.

Capitolul VI. Cultura si traditii

Oamenii din Maramureș au știut să nu se înstrăineze de tradiții, păstrate din timpurile de


demult. Viața la țară în Maramureș este orânduită în mare parte după muncile câmpului și după
marile sărbatori creștine. Începutul de an e animat de sumedenia de obiceiuri de Anul Nou și
Bobotează. Primăvara este dedicată obiceiurilor de cinstire a primului gospodar ieșit la arat
(Tânjaua de pe Mara, Udătoriul din Șurdești) și marii sărbători a Paștelui. Vara, maramuresenii
petrec la sarbatori ale cositului, respectând obiceiurile de Sânziene și tradițiile legate de ziua
Sfintei Marii și de zilele sfinților. Toamna, în timp ce se bucură de bogăția recoltei, oamenii se
adună la jocuri ale satului, unde pe muzica ceterașilor, flacăii mai tineri joacă patimaș fetele, iar
bătrânii se cinstec cu un pahar de horincă. Asta până la Lăsatul Secului, care marchează începutul
pregătirilor pentru Crăciun, sărbătoarea cea mai frumoasă de peste an, când văile Maramureșului
răsună de glasurile colindătorilor.
Sărbătorile creștine, ținute cu sfințenie, prin post și rugăciune, se împletesc aici cu
ritualuri și credințe populare: obiceiuri de găsire a ursitului, de alungat duhuri rele, obiceiuri
pentru a avea recoltă bogată și căsnicie trainică și altele atâtea și atâtea, creând o lume fascinantă

17
și miraculoasă. Iar când toate acestea se îmbină și cu buna dispoziție, cu jocul și „horitul”,
spectacolul pentru oaspeții din alte colțuri de lume este desăvârșit, în orice anotimp ar sosi.
Pe lângă sărbătorile rurale, în Maramureș, au inceput să capete “tradiție” și evenimente
culturale moderne. Festivalul de Teatru Atelier, s-a aflat în luna iunie 2009, la a treia ediție
desfășurată în Baia Mare. Diferite localități din județ găzduiesc tabere de pictură, sculptură și
fotografie.
În Maramureș, există apoi o multitidine de muzee, concentrate mai ales în jurul celor
două municipii: Baia Mare, reședința județului și Sighetu Marmației, vechea capitală a
Maramureșului.
Muzeul de Mineralogie Baia Mare găzduiește o spectaculoasă colecție de minerale,
unele unicat în lume. Atât în Baia Mare, cât și în Sighet, există un muzeu dedicat arhitecturii
tradiționale. Dacă doriți să vă întregiți informațiile despre vechile ocupații maramureșene,
mobilierul țărănesc, portul, ceramica și multe altele, vizitați muzeele de etnografie din cele două
orașe. Despre trecutul Băii Mari și al locațiilor învecinate vă va vorbi Muzeul Județean de Istorie
și Arheologie, iar despre patrimoniul artistic al municipiului, Muzeul de Artă, ambele aflate în
reședința județului.
În Sighetu Marmației, o celebră închisoare politică a fost transformată în Memorialul
Victimelor Comunismului și a Rezistenței. Tot în Sighet, casa în care s-a născut Elie Wiesel,
laureat al Premiul Nobel pentru Pace, a devenit atât casă memorială cât și un muzeu al culturii
evreiești.
Nu vă așteptați să găsiți astfel de instituții doar în orașele mari: în Dragomirești, de exemplu,
există un muzeu dedicat țărăncii române iar în Ieud, familia Pleș a transformat o casă veche de
lemn într-un muzeu al cânepei. De asemenea, veți întâlni la tot pasul case memoriale, precum și
alte lăcaşuri de cultură.

Capitolul VII. Economie

Industria maramureseana este dominata de industria prelucratoare in proportie de 94,6%,


din care industria lemnului si mobilierului detin peste 35%, urmate de metalurgie, cu 9,5%, si
industriile alimentara, de confectii, energie electrica, termica, gaze si apa calda. Pe de alta parte
industria extractiva mai ocupa doar 3,7% din industria judetului.
Valoarea lucrarilor de constructii realizate in anul 2006 a fost de 161 milioane LEI, cca.
64% din aceasta suma reprezentand lucrarile de constructii noi, preponderent cu caracter
ingineresc. La sfarsitul anului 2006 se aflau in diverse stadii de executie 2.253 locuinte.
La finele anului 2006 erau inregistrati 31.144 agenti economici, din care mai putin de
30% cu capital de stat sau mixt.
Participarea straina la capitalul societatilor mixte este de 60,9 milioane de dolari, la un
numar de 1.459 societati din 51 de tari. Principalii investitori sunt: Olanda, Turcia, Insulele
Bermude, Germania, Marea Britanie, Austria si Italia.
In anul 2006, s-au realizat investitii in valoare estimata de 232.038 mii LEI, lucrarile de
constructii au reprezentat 55,9% din total, iar cheltuielile cu utilajele si mijloacele de transport au
reprezentat 41,3%.
Distributia investitiilor pe ramuri situeaza pe primul loc industria prelucratoare (44,4%
din total), urmata de constructii (1,7%).

18
Capitolul VIII. Geologie

8.1. Resursele naturale neregenerabile

În judetul Maramures se găsesc acumulări de minerale cu compozitii diferite,


constituite în zăcăminte de substante minerale utile metalifere. Cele mai importante
resurse minerale de pe teritoriul judetului sunt reprezentate de:
- minereurile polimetalice, de la Ilba, Nistru, Băita, Herja, Baia Sprie, Suior,
Cavnic, Băiut, Poiana Botizii, Tibles, Baia Borsa (Gura Băii, Colbu,
Burloaia, Dealu Bucătii) si Viseu (Măcârlău, Novicior);
- mineralizatiile cuprifere de la Nistru, Poiana Botizii, Baia Borsa, Viseu
(Măcârlău si Catarama);
- mineralizatiile auro – argentifere de la Săsar, Valea Rosie, Dealu Crucii,
Suior, Băita;
- acumulările de minereu de fier si mangan de la Răzoare;
- depozitele de bentonită de la Răzoare si Valea Chioarului;
- acumulări de sisturi bituminoase în raza localitătilor Viseu, Borsa, Săcel,
Tg. Lăpus;
- roci utile: andezite, amfibolite, calcare, gresii, tufuri vulcanice, folosite ca
piatră spartă în diverse constructii si ca placaje decorative; pietris si
nisipuri în albiile majore ale râurilor Somes, Lăpus, Viseu, Ruscova, Tisa,
Iza; roci silicoase pentru abrazivi.

8.2. Resursele naturale regenerabile

8.2.1.Resursa de apă
Regimul precipitaŃiilor determină, la nivelul judetului Maramures, o retea
hidrografică bogată si densă, însumând o lungime de peste 3100 km, în medie
0,5-0,7 km/km2.
În zona alpină scăderea debitelor se datorează perioadelor îndelungate de
înghet (6-7 luni pe an), prezentei circurilor si văilor glaciare datorită cărora pe
suprafete întinse se dezvoltă numai cursul principal al râului, cât si efectului
cumpenei de apă, unde se resimte lipsa unei retele de râuri cu scurgere permanentă.
În zonele mai joase, cu depozite de versanti mai groase, ploile bogate
contribuie la o fragmentare mai intensă a reliefului. Aici există ape freatice din
abundentă, care asigură alimentarea cu apă a râurilor mici.
Alimentarea pluvială este caracteristică mai ales în lunile mai – iunie, când în
regiunile depresionare au loc viituri destul de mari.
Reteaua hidrografică se înscrie în două bazine hidrografice distincte - Tisa si
Somes – separate de lantul muntos vulcanic Gutâi – Tibles si muntii Rodnei, care
formează o axă ce străbate judetul pe directia NV-SE, respectiv V-E.
Dintre principalele localităti ale judetului, Baia Mare se alimentează din sursă
de apă de suprafată, Cavnic din sursă de suprafată si partial din subteran, Sighetu

19
Marmatiei, Viseu de Sus, Tg. Lăpus, Seini, Baia Sprie si Borsa din surse de apă
subterane.

8.2.2.Resursa de sol
Învelisul de soluri pe cuprinsul judetului Maramures este variat, el reflectând
caracterul complex al factorilor naturali, care conditionează formarea sa. Se remarcă
printr-o întindere mai mare următoarele tipuri genetice:
- Soluri brune argilice
- Soluri brune podzolice
- Soluri podzolice argilo-iluviale
- Soluri pseudogleice
- Soluri brune acide
- Andosoluri
- Soluri gleice
- Soluri humico-silicatice
- Litosoluri
- Aluviuni si soluri aluviale
- Regosoluri
Din suprafata totală a judetului de 6304,36 km2, suprafata agricolă reprezintă
49,4%, pădurile – 45,9%, apele – 0,9% si alte suprafete – 3,8%.

8.2.3.Flora spontană este bine reprezentată pe întreaga suprafată a judetului,


având o mare varietate de specii, unele fiind endemice (Opaitul muntilor Rodnei –
Lychnis nivalis si Melampyrum Saxosum).

8.2.4.Pădurile reprezintă una din principalele bogătii ale judetului. Suprafata totală
a pădurilor este de 289179 ha.

20