Alba ca Zapada

Povestitor 1:
E o poveste veche, veche de demult...cea mai frumoasă dintre câte-ascult. Iar bunica
iarnă îşi începe spuza de poveşti să-şi cearnă. Focul o aude. Lungi urechi de pară roşie, zălude,
se ciulesc în sobă. Crivăţul, s-asculte, vine vijelie pe cinci roţi şi-o tobă. Iar la geam, îi cheamă
pe cei mai cuminţi, clincănind pe streşini ţurţuri de arginţi.
Şi bunica iarnă, peste munţi, câmpii, tot povestea aceasta o spune întâi.

Iarna 1:
A fost odată, hăt demult şi departe....am uitat în ce ţară. Timpul a şters-o din carte. Era
iarnă pe-atunci. Dealuri şi lunci păreau toate de zahăr şi lapte. Fulgi de nea se prindeau de
fereşti câte doi, câte şapte... Poate-aşa au aflat şi-au văzut cum porni al poveştii început.
.........................................................................................................................................................
Somnul cuprindea castelul de pe stânca cea înaltă. Nici o altă luminată, doar fereastra
dinspre turn. Cum? Oare ea, regina fie, care-n ora cea târzie mai întârzie la geam, ascultând,
poate, cum vântul poleieşte ram cu ram?

Regina cea bună:

Aproape-am terminat broderia, doică. Uite!
Vântul:
(Silabisit) Re-gi-năăă!
Regina cea bună:
A! Cine mă strigă?
Doica:
Nimeni, Măria ta. Ţi s-a părut. Vântul şuieră besmetic pe-afară.
Regina cea bună:
Crezi, doică?
Doica:
Eh, eşti obosită. Culcă-te! Termini mâine!
Vântul:
(Silabisit) Re-gi-năăă!
Regina cea bună:
Auzi! Mă strigă! (Merge să deschidă geamul.)
Doica:
Nu! Nu deschide geamul! Ai să răceşti!
Regina cea bună:
Uite, doică, ce multă zăpadă s-a strâns pe pervaz! Vântul vrea s-o aducă în casă.
Doica:
Măria ta!
Regina cea bună:
Ah! Nici n-am băgat de seamă! Din deget îmi curge sânge! Pesemne că m-am înţepat
cosând. Uite! O boabă, încă una...trei boabe. Asta-i...
Doica:
 Semn bun, Măria ta! Da...nu mai sta la geam! Mi-e frig!
Regina cea bună:
Mai bine priveşte! Ce frumos cad boabele de sânge pe zăpada albă! Ştii, doică, dacă aş
avea un copil, mi-ar place să aibe faţa albă ca zăpada aceasta, gura roşie ca sângele şi părul
negru, negru ca lemnul de abanos al ferestrei.
Vântul:
Aşa să fie!
Povestitor 2:
Nu mult după aceea, regina născu o fetiţă...frumoasă şi bună ca ziua când soarele îţi ţese
lumina, sau noaptea-i cu luna. Căci păru-i noptatec era frumos şi negru, lemn de abanos. Gura,
ca sângele fata avea şi faţa-i mai albă ca fulgul de nea.
Dar tristă fu soarta...regina să moară-nainte să-şi ceară să vadă fetiţa ca albă-zăpada!
.........................................................................................................................................................
Povestitor 3:
Trecând zile grele, mai grele urmară, căci regele, iată, din nou se însoară! Femeie trufaşă
şi rea, ce pe-alta-n ţară mai mândră ca ea n-ar suporta-o-n viaţă! Şi-oglinda-şi întreabă în zori,
dimineaţă…
Regina cea rea:
Spune-mi, oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?
Oglinda:
În ţara aceasta, asemeni cu o zână, eşti cea mai frumoasă, mărită stăpână!
Regina cea rea:
(Sarcastic) Ha! Ha! Ha!
Doica:
Măria ta! Măria ta! N-ai mai văzut-o demult pe Albă ca Zăpada! Uite-atât, până aici îmi
vine! (Arată cu mâna deasupra pieptului.) Şi-i cuminte...
Regina cea rea:
Nu! N vreau s-o văd!
Doica:
O, numai o dată, stăpână! Lasă-mă să ţi-o aduc! Sunt sigură că ai îndrăgi-o apoi! Aşa
cum o îndrăgeşte toată lumea!
Regina cea rea:
(Întorcându-se cu spatele) Hm!
Doica:
Măria ta, e frumoasă ca lumina zilei! Uite-o! Priviţi-o puţin pe fereastră! Acolo, lângă
fântână!
Albă ca Zăpada:
(Cântă) I. Hai, spune-mi II. Mai spune-mi
Hai, spune-mi Mai spune-mi
De ursita mea De iubitul meu
Doar mie Vorbeşte-mi
Doar mie Vorbeşte-mi
Aşa Mereu
Regina cea rea:
(Sarcastic) Auzi, frumoasă! Eu sunt cea mai frumoasă şi nimeni alta! (Bate din palme.)
Slujitorul:
Măria ta, m-a chemat?
Regina cea rea:
 Oglinda fermecată! Repede! Dă-mi oglinda fermecată!
Slujitorul:
Da, Măria ta!
Regina cea rea:
Spune-mi, oglindă fermecată, oglinjoară, cine va fi cea mai mândră şi mai frumoasă-n
ţară?
Oglinda:
Frumoasă eşti stăpână, dar frumuseţe rece, iar Albă ca Zăpada de mii de ori te-ntrece!
Regina cea rea:
A, nu! Nu! Pleacă de-aici, doică! Pleacă! (Bate din palme.)
Slujitorul:
Măria ta?!
Regina cea rea:
(Iritată) Să vină vânătorul!
Oglinda:
(Din ce în ce mai încet) De mii de ori te-ntrece! (de 5 ori)
Vânătorul:
Am sosit, mărită doamnă!
Regina cea rea:
Tu eşti, vânătorule? A, da! Ascultă! Vreau ca Albă ca Zăpada să piară!
Vânătorul:
Să piară?!
Regina cea rea:
Da! Îţi poruncesc!
Vânătorul:
Stăpână, e o copilă! Te-ndură!....
Regina cea rea:
Dacă mai spui o vorbă sau nu-mi asculţi porunca... Tu du-o-n pădure...departe, cât mai
departe. Acolo s-o ucizi şi drept dovadă vreau să-mi aduci inima ei. Hai! Du-te! Du-te! Du-o-n
pădure!
.........................................................................................................................................................
(Afară, în pădure, plouă şi e frig.)
Albă ca Zăpada:
Unde mă duci, vânătorule? Plouă! Mi-e frig! Mi-e frică!
Vânătorul:
Să ne oprim aici.
Albă ca Zăpada:
Aici? Hm! (se sperie) Ce e cu cuţitul ăsta? Ce vrei să faci cu el? Ce rău ţi-am făcut eu?
Vânătorul:
Nu! Nu pot!
Albă ca Zăpada:
Nu-i aşa! Ştiam eu că eşti bun!
Vânătorul:
Dar trebuie, înţelege!
Albă ca Zăpada:
Nu! Nu vreau să mor! Îndură-te de mine! Fii bun şi lasă-mi viaţa şi niciodată n-am să mă
întorc acasă! Am să fug! Uite, chiar acum! Nu-i aşa că mă laşi?
Vânătorul:
 Fugi! Fugi, fetiţă! Du-te! Du-te cât mai departe!
Albă ca Zăpada:
Cu bine, vânătorule!
Vânătorul:
Dar fiarele pădurii n-au s-o lase-n viaţă! Ce-i acolo? Un mistreţ. Am să-l înjunghii!
(Mistreţul urlă.) Ah!... (Răsuflă cu greutate.) Aşa! Acum am să-i scot inima! I-o duc reginei.
Am să-i spun că-i inima fetiţei. Sărmana fată! În pădurea asta... Acum se lasă noaptea... Cine
ştie?
(Albă ca Zăpada aleargă prin pădure. Tună şi fulgeră.)
Albă ca Zăpada:
Oare sunt destul de departe? Nu vine după mine? O, şi ce întuneric! Ah! În lumina
fulgerului am văzut o casă. Ia să mă uit mai bine! (Fulgeră din nou.) A, da! Aşa e! Uite-o! Uite-
o! E un pas până la ea! E după pomii aceea!
(Bate la uşă.) Sunt Albă ca Zăpada! Om bun! (Deschide uşa, care scârţâie, şi intră.) Bună-seara!
Dar cum? Chiar nu e nimeni? A cui o fi căsuţa asta? Dar dac-ar fi stăpânul, tot m-ar lăsa să
intru! Măcar să mă odihnesc! Nu, nu m-ar da afară! Ah, ce bine-i aicea! Şi-i cald! Şi-i aşa curat!
O! Şi masa-i pregătită! Una, două, trei patru.... Şapte farfurioare! Or fi şapte stăpâni? A! Şi aici
lângă perete sunt unu, două, trei...tot şapte pătuţuri! Şapte stăpâni! Dar unde-or fi acum? (Cască
şi se duce la culcare.)
Piticii:
(Se întorc de la lucru şi cântă.)
Ha-ho, ha-ho...mmmmmm
Aşa, deodat’/ha-ho/
Pornim pe înserat /ha-ho/
În luncă noi ne-am întâlnit
În pas grăbit.
Din munţi /ha-ho/
De sus /ha-ho/
Când soarele-a apus
Spre casă noi ne îndreptăm
Şi iar cântăm.
Iar fermecat, tot crângul ne-a-ndemnat
(Fluieră pe melodie)
Noi, făurari şi veseli, mari fierari
Din munte aurul am scos, cântând voios.
Piticul 1:
S-a înnoptat de-a binelea!
Piticul 2:
A, am şi ajuns!
Piticul 1:
Aşa! Acum aprindeţi lumânările. E întuneric în casă.
Bâlbâitul:
Daaa, da…cicine-a fost aici?
Toţi:
Unde?
Piticul 4:
Scăunelul meu nu mai e la locul lui!
Piticul 5:
 A mâncat cineva din farfuria mea!
Sâsâitul:
Si pâinea mea, sine-a luat-o?
Piticul 2:
Şi mustul din paharul meu?
Piticul 1:
Cine-a putut să intre?
Mutulici:
Uite! Veniţi încoa! Uite cine doarme în pătuţul meu!
Toţi:
A, o fetiţă!
Bâlbâitul:
O feti..., o feti..., o fetiţă!
Toţi:
Da, cine-o fi?
Piticul 2:
Tăcere! Să n-o sculăm!
Bâlbâitul:
Să n-o, să n-o, să n-o...
Piticul 4:
Dar ce frumoasă e!
Toţi:
Sssst!
Mutulici:
Bine, dar eu unde dorm?
Toţi:
Sssst!
Piticul 1:
Da, adevărat. Tu unde dormi?
Piticul 5:
Să ne gândim!
Piticul 4:
Da, da....şi eu spun că....
Bâlbâitul:
Ce, ce, ce spupui?
Piticul 2:
Să ne gândim!
Toţi:
Da! Da! Asta e!
Bâlbâitul:
Da, daaa....asta e! Să ne ne...să ne gândim!
Mutulici:
Of, că ne-apucă dimineaţa! Hi! Am să mă odihnesc în fiecare pătuţ câte o oră, până trece
noaptea.
(Albă ca Zăpada se întinde şi se trezeşte. Cântă cocoşul.)
Bâlbâitul:
Buuună-didimineaţa!
Toţi:
 Bună-dimineaţa!
Albă ca Zăpada:
Bună-dimineaţa! (Se întinde.) Dar, cine sunteţi voi?
Toţi:
Noi suntem cei şapte pitici! Stăpânii casei!
Sâsâitul:
Da, sapte!
Piticul 1:
Scormonitori vestiţi….
Piticul 2:
Voinici meşteşugari…
Bâlbâitul:
Şi chiar şi făfăurari!
Piticul 1:
Eu sunt Barbă-Cot.
Piticul 2:
Şi eu, Glumici.
Piticul 1:
Am barba până la pământ!
Piticul 2:
Şi eu până la glezne.
Piticul 5:
Şi eu, de vreme numărat, din şapte, al cincilea din fraţi.
Piticul 4:
Eu sunt mijlociul. Dar să ştiţi că imediat mă şi ghiciţi! Am barba până la mijloc!
Bâlbâitul:
Pe mimi...., pe mimi, pe mine mă cheamă (tare) Poc.
Sâsâitul:
Eu sunt al saselea pitic. Din fire sunt un pic peltic.
Mutulici:
Eu, dintre toţi, cel mai micuţ...şi toţi îmi zic că sunt prostuţ.
Piticul 1:
Pe tine cum te cheamă?
Toţi:
Cum te cheamă?
Albă ca Zăpada:
Albă ca Zăpada. Să nu mă izgoniţi şi voi! Mama mea vitregă, regina cea rea, m-a izgonit
din casă şi a poruncit să fiu ucisă.
Toţi:
Ooo! Aaa!
Albă ca Zăpada:
Da! Aşa-i că nu mă izgoniţi?
Toţi:
O, să te izgonim? Ce spui??!
Piticul 1:
Stai aşa. Noi ne-am gândit....că, dacă vrei să ne-ngrijeşti casa...
Piticul 2:
Să ne găteşti...
Bâlbâitul:
Să fafaci paturile...
Piticul 4:
Să coşi...
Piticul 5:
Să împleteşti...
Mutulici:
Şi să te joci cu noi…
Sâsâitul:
Se părere ai ?
Albă ca Zăpada:
Din toată inima!
Piticul 1:
N-o să duci lipsă de nimic!
Sâsâitul:
O să te iubim ca pe o soră!
Albă ca Zăpada:
Da! Da!
Toţi:
Rămâne! Rămâne!
.........................................................................................................................................................
Povestitorul 3:
În vremea aceea, regina cea rea şi trufaşă....

Regina cea rea:

Spune-mi, oglindă femecată, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?
Oglinda:
Frumoasă eşti regină, ca soarele-n amurg, dar peste munţii-aceştia şi apele ce curg, e
Albă ca Zăpada, ce mai frumoasă pare decât lumina zilei şi mai strălucitoare, î casa aceea mică
de peste trei colnici, adăpostită-n taină de cei şapte pitici.
Regina cea rea:
Cum? Albă ca Zăpada trăieşte? Aşa! O ucid eu atunci!
(Bate din palme.)
Slujitorul:
Poruncă, stăpână!
Regina cea rea:
Să-mi aduci imediat o rochie de precupeaţă, un coş de nuiele, basma să-mi îmbrobodesc
faţa şi în coş, cingători...de toate felurile şi de toate culorile. Ai înţeles?
Slujitorul:
Da, stăpână!
.........................................................................................................................................................
(În pădure, la casa piticilor)
Piticul 1:
Să nu deschizi la nimeni, Albă ca Zăpada!
Piticul 4:
La nimeni!
Toţi:
La nimeni, auzi?!
Bâlbâitul:
La nini..., la nini..., la ninimeni, auzi?!
Toţi:
La revedere! La revedere!
Albă ca Zăpada:
La revedere!
Mutulici:
Să ne faci cozonaci şi papanaşi!
Toţi:
Da! Da!
Bâlbâitul:
Papa..., papanaaaşi!
Sâsâitul:
Si iepurasi de turtă dulse!
Piticul 5:
Turtă dulce...
Albă ca Zăpada:
Da! Da! La revedere!
(Piticii încep să cânte şi pleacă.)
Aşa, deodat’
Spre câmpu-nmiresmat
(Fluieră pe melodie.)
În zori plecăm,
Spre mină ne-ndreptăm,
Să fie munca mai cu spor
Cântăm de zor.
Regina cea rea:
Marfă bună de vânzare! Marfă bună de vânzare!
Albă ca Zăpada:
Bună-ziua, cumătră!
Regina cea rea:
Marfă bună şi frumoasă...
Albă ca Zăpada:
Ce-ai acolo de vânzare în coşul ăla de nuiele?
Regina cea rea:
Cingători. De toate felurile şi de toate culorile. Da, lasă-mă să intru în casă să ţi le arăt!
Albă ca Zăpada:
Nu pot! N-am voie să te las în casă! Dar, ce frumoase sunt!
Regina cea rea:
Nu mă laşi în casă, atuncea plec. Şi n-ai să ai cingători de mătase împletite!
Albă ca Zăpada:
Stai! Nu pleca! Pari o femeie de treabă. N-ai să-mi faci niciun rău, nu-i aşa?
Regina cea rea:
Da, ce-ţi trece prin cap, fetiţo? Cum să-ţi fac rău, când eşti atât de frumoasă?
Albă ca Zăpada:
Poftim! Intră-n casă! (Deschide uşa.) Vai, ce frumoase cingătoare!
Regina cea rea:
 Nu vrei s-o încerci? Uite, ţi-o leg eu! Se încheie aici la spate. Aşa... o punem peste mijloc
şi (cu răutate) acum o strângem.
Albă ca Zăpada:
Au! Mă strângi! Mă doare! Aaah! (Leşină şi cade.)
Regina cea rea:
(Râde.) Frumoaso, s-a terminat cu tine! Te-am strâns aşa de tare cu cingătoarea peste
mijloc, c-ai murit! C-ai murit! (Râde.)
.........................................................................................................................................................
(Vin piticii. Se deschide uşa.)
Piticul 1:
Albă ca Zăpada, am sosit!
Toţi:
Am sosit! Hi! Ooh!
Piticul 2:
Dar ce-i asta? Albă ca Zăpada prăbuşită pe podea!
Toţi:
Da, da, da!
Piticul 1:
Nu-i mai bate inima!
Toţi:
Oh!!!
Mutulici:
E moartă! (Plânge.)
Piticul 4:
De la ce s-o fi întâmplat?
Piticul 5:
Ah, cingătoarea n-o lasă să răsufle!
Piticul 2:
Da! S-o desfacem repede!
Sâsâitul:
Îsi revine!
Toţi:
Îşi revine! Îşi revine! Da!
Albă ca Zăpada:
Ah, cum m-am speriat! Şi precupeaţa...atât de tare m-a strâns....Credeam c-o să mă
omoare!
Piticul 5:
Precupeaţa nu era alta decât regina cea ticăloasă!
Toţi:
Da!
Piticul 1:
Fereşte-te de acum înainte să mai laşi pe cineva să intre când nu suntem acasă!
.........................................................................................................................................................
(La castel, regina....râde.)
Regina cea rea:
A, ce bine c-am ajuns acasă! Aduceţi-mi repede oglinda! Oglinda fermecată!
Slujitorul:
Iat-o, Măria ta!
Regina cea rea:
Oglindă, oglinjoară, spune-mi cine-i cea mai frumoasă din ţară?
Oglinda:
Frumoasă eşti regină ca soarele-n amurg, dar peste munţii-aceştia şi apele ce curg, e Albă
ca Zăpada.
Regina cea rea:
Ce, n-a murit? Albă ca Zăpada n-a murit? Ei bine, nu-mi scapi tu! Mă voi duce-a doua
oară, îmbrăcată în bătrână, şi, de astă dată, frumoaso, am să-ţi aduc un piepten să-l prinzi în
părul tău negru ca abanosul. Numai că pieptenele e otrăvit. (Cu multă răutate...) Şi-ai să mori!
Ai să mori! (Râde.)
.........................................................................................................................................................
(În pădure, la căsuţa piticilor)
Regina cea rea:
Marfă bună de vânzare! Am marfă bună de vânzare!
Albă ca Zăpada:
Vezi-ţi de drum, bătrâno! N-am voie să las pe nimeni înăuntru!
Regina cea rea:
Dar de privit pe fereastră ai voie să priveşti, nu-i aşa? Uite ce pieptene frumos! Şi uite-l
cum străluceşte! Aah! Îţi iau ochii!
Albă ca Zăpada:
Ce frumos e!
Regina cea rea:
O, ce bine-ar sta în părul tău negru!Dă-mi voie numai să ţi-l prind! Apleacă-te pe
fereastră! Lasă-mă să te pieptăn! Aşa, aşa.... Şi acum....Mori!
Albă ca Zăpada:
Ah! (Ţipă.)
Regina cea rea:
Aşa! S-a sfârşit! Acum eşti moartă! Moartă! (Râde. Se aud în depărtare piticii care vin
cântând.) Piticii! Să fug repede! (Râde.)
.........................................................................................................................................................
Piticul 1:
Albă ca Zăpada!
Piticul 5:
Uite-o! E prăbuşită peste pervazul geamului!
Toţi:
Ooo! Da!?
Piticul 4:
Hi, e moartă!
Sâsâitul:
Privisi! Privisi se are-n păr!
Bâlbâitul:
Un pie…, un pie…, un pieptene!
Piticul 2:
A-nşelat-o iar regina!
Mutulici:
Să i-l scoatem imediat!
Toţi:
Să i-l scoatem!
Piticul 1:
Aşa, încet...
Albă ca Zăpada:
Aaaa!
Toţi:
Aşa, aşa...
Albă ca Zăpada:
Ce s-a întâmplat? Bătrâna? Unde e bătrâna?
Piticul 2:
Bătrâna aceea era tot regina cea rea!
Piticul 1:
I-a înfipt în cap pieptenele ei otrăvit!
Toţi:
Da, da!
Sâsâitul:
Fereste-te de acum înainte….că a treia oară!?!
Toţi:
Eeeeh!
.........................................................................................................................................................
(La palat...)
Oglinda:
Dar Albă ca Zăpada de mii de ori te-ntrece!
Regina cea rea:
Cum? Albă ca Zăpada n-a murit? Ei bine, îţi vin eu de hac! Chiar dac-ar fi să-mi pun
viaţa în primejdie, Albă ca Zăpada tot trebuie să moară! Am să iau din grădinile palatului cel
mai frumos măr, jumătate roşu, jmătate alb, iar partea rumenită de soare...am s-o otrăvesc. O
otravă atât de puternică, încât toţi piticii la un loc n-au s-o mai scape!
.........................................................................................................................................................
Regina cea rea:
Mere! Mere de vânzare! Nu cumperi mere, Albă ca Zăpada?
Albă ca Zăpada:
Nu am voie să las pe nimeni să intre! Cei şapte pitici nu-mi dau voie!
Regina cea rea:
Nu-i nimic! Oi găsi eu cui să vând merele astea! Dar, dacă pofteşti la ele....na, ţine unul!
Albă ca Zăpada:
N-am voie să primesc nimic!
Regina cea rea:
Dar ce, frumoaso, ţi-e frică să nu te otrăvesc? Uite! Tai mărul în două: partea rumenită de
soare o mănânci tu, iar cea albă...Uite! Gust din ea! (Mănâncă din măr.) Hmmm! Ce bun e!
Vezi? Hai, muşcă şi tu!
Albă ca Zăpada:
Mulţumesc, bătrânico! Ce bună eşti! Şi eu care te credeam… (Muşcă din măr.) Ah! Vai!
Ce amar e! Mi-e rău! Mi-e rău! (Cade.)
Regina cea rea:
(Râde.) De astă dată s-a terminat cu tine! N-o să mai aibe ce-ţi face piticii! Cum să-ţi mai
scoată mărul din gâtlej? (Râde.) Ha, ha, ha...
.........................................................................................................................................................
(La castel....)
Oglinda:
Tu eşti cea mai frumoasă din ţară!
Regina cea rea:
(Râde.) Slujitori, oşteni, curteni, ascultaţi: “Eu sunt cea mai frumoasă din ţară! Eu sunt
cea mai frumoasă din ţară!” (Râde.)
Iarna 2:
O plânseră piticii şi codrul tot o planse. Părea că şi seninul încet, umbrit se stinge. Piticii
o aşezară în raclă de cleştar, pe-un plai săltat de stâncă, lâng-un bătrân stejar. Veneau aici s-o
vadă bursucii plânşi a jale, şi cerbii din livadă, şi ciocârlani din stepă, şi mierle, şi scatii, şi
bufnele mirate, şi fluturi aurii…. Şi-o tot priveau pe fată…şi ea, parcă dormea, cu părul lung şi
negru, cu-obrajii ca de nea.
Iar când, în dimineaţă, trecu un fiu de crai…şi o văzu frumoasă, rămase fără grai.
Piticii….
Piticul 1:
În fiecare dimineaţă ne oprim la ea şi-i spunem: “Bună-dimineaţa, Albă ca Zăpada!”
Piticul 2:
Şi seara la fel. Când ne ducem la culcare, îi povestim ce-am făcut peste zi şi-i spunem:
“Noapte bună, Albă ca Zăpada! Noapte bună!” (Plânge.)
Prinţul:
E atât de trist ce-mi spuneţi voi! Dar, dacă mi-aţi da.o mie, vi-aş îndeplini orice dorinţă!
Sâsâitul:
Nu! Zadarnic! Nu ne despărţim de ea nici în ruptul capului! Nici pentru tot aurul din
lume!
Prinţul:
Dăruiţi-mi-o! Simt că nu mai pot trăi fără s-o privesc mereu! Mi-e dragă, aşa cum mi-e
lumina zilei dragă! O voi cinsti şi preţui ca pe mireasa mea!
Piticul 4:
Dacă-i aşa cum spui....
Bâlbâitul:
Să i-o, să i-o să i-o dăm să-i fi...fie, să-i fie mireasă!
Prinţul:
Adevărat? Ajutaţi-mă s-o sui pe cal!
Sâsâitul:
Las’, las’că-l ajut eu! Hop! Aşa! Aşa!
Piticul 4:
Stai, stai! Vezi că te-mpiedici!
Albă ca Zăpada:
(Tuşeşte.) Oh!
Piticul 5:
Uitaţi-vă! Uitaţi-vă! Clipeşte! Genele i se zbat! Şi...bucăţica asta de măr....!
Piticul 1:
Mărul otrăvit! Când s-a-mpiedicat fratele meu, zguduind-o, mărul a ieşit din gâtlej!
Sâsâitul:
Da! Da! Da! Scoate bucăsica de măr otrăvită!
Albă ca Zăpada:
Vai, ce-i cu mine?
Toţi:
Îşi revine! Îşi revine!
Albă ca Zăpada:
Şi tu? Tu cine eşti?
Toţi:
Eeeeh!
Albă ca Zăpada:
Unde mă aflu?
Prinţul:
Eşti cu mine, Albă ca Zăpada! Cu mine, care te iubesc mai mult ca orice pe lume!
Mutulică:
Da, te iubeşte!
Prinţul:
Însoţeşte-mă la palatul tatălui meu! Vreau să-mi fi mireasă!
.........................................................................................................................................................
Iarna 3:
Şi s-a făcut o nuntă, o nuntă mândră, mare! Veni norod cât spuza, din soarele răsare. Şi
alţi din miazănoapte. Piticii, câte şapte, cu aur scos din munte şi-nţelepţiţi de vreme, crai mari,
cu bărbi cărunte... Şi codrul îşi trimise, la rându-i, cântătoare: vreo cinci mierloi, cu fluier, şi-n
cânt, privighetoare.
Şi-a mai venit la nuntă...Să îi fi spus oglinda? Sau alt cum a aflat?...regina rea, furtună
înciudată din palat! Iar craiul a poftit-o la joc. Conduri de fier îi dete, de fier încins în foc! Să
joci cu ei, Măria ta, şi noi cântări de nuntă ţi-om cânta!
Şi a jucat regina, zvonind în juru-i scaie, arzând cu ea blestemul şi vrăjile-i văpaie.
Din nou se-ncinse, iară, şi cânt, şi veselie. Piticii aruncară cu scufa în chindie. Se prinseră
în horă...pân’ şi cei mai bătrâni....Şi au jucat întruna vreo şapte săptămâni.