Instructiuni proprii privind personalul TESA

 La sediul societăţii se vor păstra numai piese de mobilier( birouri, scaune,

mese, dulapuri, case de bani etc.) în perfectă stare de funcţionare şi astfel
amplasate(pozitionate) încât să nu provoace accidente;
 Orice element de birotică depistat ca defect va fi reparat imediat, dacă acest
lucru nu este posibil, obiectul va fi retras în magazie, astfel încât să nu se
permită folosirea sa în stare defectă şi să se elimine astfel posibilitatea
producerii unui accident;
 Repararea biroticii se va executa numai de personal calificat de la unităţi de
profil;
 Orice fel de reparaţii la instalaţiile electrice (tablou de siguranţe, prize, cabluri
defecte etc.) sanitare, de încălzire, gaze şi alte asemenea se vor executa prin
firme specializate pe bază de comandă.
 Cablurile electrice de alimentare a aparatelor electrice (lămpi de birou,
calculatoare etc.) vor fi amplasate astfel încât să se elimine posibilitatea
accidentării prin împiedicarea persoanelor. Periodic se va proceda la
verificarea integrităţii acestora şi eliminarea orcărui pericol de electrocutare.
 Se intezice utilizarea oricăror echipamente electrice prezentând defecţiuni
precum: prize sparte sau avariate ca urmare a unor scurtcircuite, arcuri
electrice etc., conductori neizolaţi sau având izolaţia deteriorată.
 Este interzisă depozitarea sau amplasarea provizorie la înălţime (pe dulapuri,
cuiere, etc.) a unor obiecte care prin cădere să poată provoca accidente.
 Se interzice accesul în sediul societăţii a personalului în stare de ebrietate sau
consumul băuturilor alcoolice în incintă. În situaţiile în care are loc
sărbătorirea unui eveniment deosebit consumul băuturilor alcoolice se va face
cu aprobarea administratorilor, limitat cantitativ astfel încât în nici o situaţie
să nu se ajungă la accidente de muncă.
 Se va asigura un grad de curăţenie pe jos, în încăperile de lucru şi culoare,
holuri, grupuri sanitare astfel încât să nu existe pericol de alunecare sau
împiedicare.
 Pardoselile din încăperi trebuie să fie întreţinute iar urmele de lichide
trebuiesc înlăturate pentru a se evita alunecările. Trebuie semnalate şi
remediate orice defecţiune în pardoseli (spărturi sau rupturi de linoleum,
covoare, gresie, etc).
 În situaţii de îngheţ, polei zona de circulaţie aferentă sediului societăţii va fi
curăţată de zăpadă şi se vor arunca pe jos materiale care să elimine riscul de
accidentare prin alunecare (nisip, sare şi altele asemenea).
 Orice deplasare dintr-o încăpere în alta se va efectua atent, cu faţa înainte.
Deschiderea uşii se va executa lent pentru a nu accidenta vreo persoană, în
imediata apropiere a ei.
 Circulaţia pe scări se va efectua respectându-se următoarele norme:
- se va circula numai pe partea dreaptă;
- se va merge încet, unul după altul, în şir simplu;
- se va sprijini cu mâna balustrada, nu se va citi în timp ce se urcă sau
coboară, nu se va aprinde ţigara, nu se vor număra bani sau citi ziare
sau documente, nu se va merge distrat sărind câte două trei trepte
deodată etc.
- vor fi îndepărte de pe trepte obiecte care ar putea provoca alunecarea
(creioane, cartoane, coji de fructe, etc.).
 Când trebuie luat un obiect aflat la înălţime, obligatoriu se va folosi o scară
sigură. Este interzis să se improvizeze podeţe formate din scaune, cutii,
sertare.
 Uşile cu geamuri trebuiesc manevrate atent. Este interzis a se sprijini sau a se
împinge sticla uşilor.
 La ieşirea din clădire, orice persoană se va asigura în toate direcţiile pentru a
nu fi surprinsă de vreun mijloc de transport.
 În timpul programului trebuie folosită o încălţăminte corespunzătoare pentru a
se evita orice sursă de accident.
 Pentru protecţia personalului care face curăţenie, cioburile de sticlă trebuiesc
învelite şi depuse astfel încât să poată fi uşor identificate de către acest
personal, de preferat fiind să se lase la vedere pe birou.
 Pentru ridicarea obiectelor efortul trebuie făcut cu muşchii picioarelor şi nu cu
muşchii spatelui. Trebuie evitate întinderile rapide ale braţelor şi întoarcerile
bruşte.
  Obligaţiile angajatorilor

   Art. 5. - Angajatorii au obligaţia de a face o analiză a posturilor de lucru pentru

a evalua condiţiile de securitate şi sănătate oferite lucrătorilor, în special în ceea
ce priveşte eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice şi solicitare
mentală.
   Art. 6. - Angajatorii trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a remedia
riscurile constatate pe baza analizei care face obiectul art. 5, ţinând seama de
efectele suplimentare şi/sau combinate ale riscurilor identificate.
   Art. 7. - Angajatorii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca posturile
de lucru să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
   Art. 8. - Angajatorul trebuie să planifice sarcinile lucrătorului astfel încât
folosirea zilnică a ecranului de vizualizare să fie întreruptă periodic prin pauze
sau schimbări de activitate, care să reducă suprasolicitarea în faţa ecranului de
vizualizare.

     Protecţia ochilor şi a vederii

   Art. 12. - Lucrătorii trebuie să beneficieze de un examen corespunzător al

ochilor şi al vederii, efectuat de o persoană care are competenţa necesară:
   a) înainte de începerea activităţii la ecranul de vizualizare, prin examenul
medical la angajare;
   b) ulterior, la intervale regulate;
   c) ori de câte ori apar tulburări de vedere care pot fi cauzate de activitatea la
ecranul de vizualizare.
   Art. 14. - Dacă rezultatele examenului prevăzut mai, lucrătorilor trebuie să li se
furnizeze dispozitive de corecţie speciale, care să corespundă activităţii
respective.
   Art. 15. - Măsurile luate nu trebuie să implice în nici un caz costuri financiare
pentru lucrători.
   Art. 16. - Protecţia ochilor şi a vederii lucrătorilor poate fi asigurată din punctul
de vedere al costurilor în cadrul sistemului naţional de sănătate, în conformitate
cu legislaţia în vigoare.

Circulaţia pe timp nefavorabil


Pe timp de ceaţă, autovehiculele vor circula cu viteză redusă până la limita
evitării oricărui pericol. De asemenea, pe timp de ceaţă, în mers şi în staţionare,
autovehiculele de orice fel vor fi iluminate şi în timpul zilei, iar conducătorii
acestora sunt obligaţi să dea semnale sonore şi să răspundă prin aceleaşi
semnale la avertizările altor autovehicule ce se apropie.

Regulile de circulaţie stabilite pentru timp de ceaţă sunt obligatorii şi în caz de
ploaie torenţială, de ninsoare abundentă, de viscol sau în alte condiţii
atmosferice care determină reducerea vizibilităţii.
 
Când se circulă pe un drum acoperit cu zăpadă, conducătorii autovehiculelor
sunt obligaţi ca, la întâlnirea cu autovehicule ce vin din sens opus, să reducă
viteza până la limita evitării oricărui pericol.

In apropierea autovehiculelor destinate deszăpezirii drumurilor, conducătorii
auto care vin din direcţia opusă sunt obligaţi să oprească pe partea dreaptă,
pentru a se face loc acestora.

ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE PROTECTIE

În sensul prezentei hotărâri, prin echipament individual de protecţie se înţelege

orice echipament
destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori
mai multor riscuri care ar putea
să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice
element suplimentar sau
accesoriu proiectat în acest scop.
(2) Sunt excluse din definiţia cuprinsă la alin. (1):
a) îmbrăcămintea de lucru şi uniformele obişnuite care nu sunt proiectate în mod
special pentru a proteja
securitatea şi sănătatea lucrătorului;
b) echipamentul folosit de serviciile de urgenţă şi salvare;
c) echipamentul individual de protecţie purtat sau folosit de armată, poliţie ori de
alte instituţii de ordine
publică;
d) echipamentul individual de protecţie pentru mijloace de transport rutier;
e) echipamentul sportiv;
f) echipamentul de autoapărare sau de descurajare;
g) dispozitivele purtabile pentru detectarea şi semnalizarea riscurilor şi factorilor
nocivi.
-Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot
fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori
prin măsurile, metodele sau procedurile de
organizare a muncii.
Obligaţiile angajatorilor
(1) Echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 115/2004
privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale
de protecţie şi a condiţiilor
pentru introducerea lor pe piaţă, cu modificările ulterioare.
(2) Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un
risc mărit;
b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările
necesare.
-În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai
multor echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie
compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea în raport
cu riscul/riscurile respectiv/respective.
-Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata
purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la
risc, caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător
şi de performanţa echipamentului individual de protecţie.
- (1) Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat purtării de
către o singură persoană.
(2) Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de
către mai multe persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că
această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate sau
de igienă.
-În cadrul întreprinderii şi/sau unităţii trebuie să se furnizeze şi să fie disponibile
informaţii adecvate privind fiecare echipament individual de protecţie impus în
conformitate cu art. 5 şi 6.
- (1) Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care
asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul
întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.
(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili dispoziţii pe
baza cărora să se impună ca lucrătorul să contribuie la costul unui anumit
echipament individual de protecţie, în situaţiile în care utilizarea echipamentului
nu este exclusiv pentru locul de muncă.
-Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl
protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.
-Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează
antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie.
- (1) Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile
specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor
specifice şi excepţionale.
(2) Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.
Evaluarea echipamentului individual de protecţie
- (1) Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie
să evalueze dacă echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să îl
folosească îndeplineşte cerinţele prevăzute la
art. 5 şi 6.
(2) Această evaluare cuprinde:
a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede echipamentul individual
de protecţie pentru a fi eficace împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se
în considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine;
c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil
cu caracteristicile prevăzute la lit. b).
Reguli de utilizare
- (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 4 - 15, Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte reguli generale pentru utilizarea
echipamentului individual de protecţie şi/sau reguli care reglementează cazurile
şi situaţiile în care angajatorul trebuie să furnizeze echipamentul individual de
protecţie, luând în considerare reglementările tehnice române care transpun
legislaţia comunitară privind libera circulaţie a acestui echipament.
(2) Aceste reguli indică, în special, împrejurările sau situaţiile de risc în care este
necesară utilizarea echipamentului individual de protecţie, fără a aduce atingere
priorităţii care trebuie să se acorde mijloacelor de protecţie colectivă.
(3) Anexele nr. 1 - 3 au un caracter orientativ, conţin informaţii utile pentru
stabilirea acestor reguli şi fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor
-Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 din Legea securităţii şi sănătăţii în
muncă nr. 319/2006, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora sunt informaţi cu
privire la toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, atunci când aceştia utilizează echipamente individuale de protecţie la
locul de muncă.
-Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu
privire la problemele la care se face referire în prezenta hotărâre, inclusiv în
anexele la aceasta, se desfăşoară în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea
nr. 319/2006.
 Instalaţii electrice

-Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu

prezinte pericol de incendiu sau
explozie; lucrătorii trebuie să fie protejaţi în mod adecvat împotriva riscului de
accidentare prin atingere
directă şi/sau atingere indirectă.
Instalaţiile electrice şi dispozitivele de protecţie trebuie să corespundă tensiunii
nominale, condiţiilor
exterioare şi competenţei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.

Căi şi ieşiri de urgenţă

- Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă
în mod cât mai direct
posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
- În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai
sigure a lucrătorilor de la
toate posturile de lucru.
-Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de urgenţă.
-Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia
de ieşiri de urgenţă.
Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu
poată fi deschise imediat şi
cu uşurinţă de către orice lucrător care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de
urgenţă.
-Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu
prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 971/2006.
Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie amplasată în
locurile corespunzătoare.
-Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.
Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre
acestea trebuie să fie eliberate
de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără
dificultate.
-Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat
de siguranţă/urgenţă de
intensitate suficientă în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică.
 Detectarea şi prevenirea incendiilor
-În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care
acestea le conţin, de
proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim
potenţial de persoane prezente,
locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru
stingerea incendiilor şi, dacă este
necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.
-Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor
accesibile şi uşor de manevrat.
Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 971/2006.
Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri
corespunzătoare.
Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise
Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă
în spaţii închise, avându-se
în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în
stare de funcţionare.
Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este
necesar pentru sănătatea
lucrătorilor.
Temperatura în încăperi
-În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin posturi de
lucru trebuie să fie
adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi
de cerinţele fizice impuse
lucrătorilor.
-Temperatura în camerele de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu
permanent, în încăperile
sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să
corespundă destinaţiei specifice
a acestor încăperi.
Iluminatul natural şi artificial
-În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural
suficient şi să fie
prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
-Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz
de defecţiune la
iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de
intensitate suficientă.
Uşi şi porţi
-Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii.
-Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou
transparent.
Zone periculoase
Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura
activităţii, există riscul căderii
lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute, în măsura în
care este posibil, cu
dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt
autorizaţi să pătrundă în zonele
periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.

Încăperi şi zone pentru odihnă

-Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii
sau prezenţei unui
număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest lucru, lucrătorilor
trebuie să li se pună la
dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile sau zone pentru odihnă
corespunzătoare.
Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în
încăperi de lucru similare care
oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
-Încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu spătar.
-În încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru
protecţia
nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.

Femei gravide şi mame care alăptează

Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se
odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.

Instalaţii sanitare
-Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
-Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă
aceştia trebuie să poarte
îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu
li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.
Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate suficientă.
-Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi încuie
îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.
Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate,
murdărie), vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de
vestiarele pentru vestimentaţia şi efectele personale.
-Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru
bărbaţi şi pentru femei.
-Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete
-Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în apropierea lor:
- duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;
- locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri şi
chiuvete.
-Duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece (şi apă caldă, dacă
este necesar).
-Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a
duşurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată utilizarea
separată a cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.

Echipamente de prim ajutor

Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.
Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie uşor accesibile.
Lucrători cu dizabilităţi
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu
dizabilităţi, dacă este necesar.
Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de
comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate
sau ocupate direct de lucrătorii cu dizabilităţi.

Circulaţia pietonilor şi vehiculelor

Locurile de muncă în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate astfel încât
pietonii şi vehiculele să poată circula în condiţii de securitate.

Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale)

Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de
lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:
a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este
necesar, împotriva căderii obiectelor;
b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare
vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau să
poată primi rapid asistenţă;
d) să nu poată aluneca sau cădea.

Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)

-Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să
supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.
-Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de
muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit
legătura cu persoana care asigură supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde
radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon,
cameră de luat vederi şi monitor).
Principii ergonomice
-Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile
anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de
dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de
lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de
securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de
necesitatea asigurării confortului psihofizic.
-Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea
posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin
amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin
utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementărilor în
vigoare.
-Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune
concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale
organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară,
corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.
-La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de
regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de
timp (de exemplu, scaune, bănci).
-Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu
suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul
activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.
-Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în
funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile
antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.
-Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a
mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare
corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime
şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct.

Obligaţii generale.
Reguli referitoare la echipamentele de muncă

(1)Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de

muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unităţi să corespundă
lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către
lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.
(2)La alegerea echipamentelor de muncă pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, angajatorul este obligat să acorde o atenţie deosebită tuturor
condiţiilor de muncă, caracteristicilor specifice acestora, precum şi riscurilor
existente, în special la locurile de muncă din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii,
şi/sau riscurilor care sunt susceptibile să apară la utilizarea echipamentelor de
muncă.
(3)În situaţia în care nu este posibil să se asigure că echipamentele de muncă sunt
utilizate fără niciun risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul
este obligat să ia măsuri corespunzătoare pentru reducerea riscurilor.
(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 3, angajatorul este obligat să procure
şi/sau să utilizeze:
a)echipamente de muncă puse pentru prima dată la dispoziţia lucrătorilor din
întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, după data intrării în vigoare a
prezentei hotărâri, care îndeplinesc:
(i)prevederile tuturor reglementărilor tehnice române care transpun legislaţia
comunitară aplicabilă;
(ii)cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, în cazul în care nu se aplică sau se
aplică parţial reglementări tehnice române care transpun legislaţia comunitară;
b)echipamente de muncă puse pentru prima dată la dispoziţia lucrătorilor din
întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, care îndeplinesc cerinţele minime
prevăzute în anexa nr. 1, cel târziu până la data de 31 decembrie 2006.
(2)Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata
utilizării lor, echipamentele de muncă să fie menţinute, printr-o întreţinere
adecvată, la un nivel tehnic care să respecte, după caz, prevederile alin. (1) lit. a)
sau b).
(3)Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte, după consultarea
partenerilor sociali şi luând în considerare legislaţia şi/sau practicile naţionale,
modalităţile care să permită realizarea unui nivel de securitate corespunzător
obiectivelor prevăzute în anexa nr. 2.

Verificarea echipamentelor de muncă

(1)Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de
muncă a căror securitate depinde de condiţiile de instalare să fie supuse unei
verificări iniţiale, după instalare şi înainte de prima punere în funcţiune şi unei
verificări după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou
amplasament, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia
şi/sau cu practicile naţionale, în scopul asigurării unei instalări corecte şi a bunei
funcţionări a acestor echipamente de muncă.
(2)Pentru a garanta că cerinţele de securitate şi de sănătate sunt respectate şi
orice deteriorări sunt depistate şi remediate la timp, angajatorul este obligat să ia
măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă, care sunt supuse unor
influenţe ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea unor situaţii
periculoase, să facă obiectul:
a)unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor încercări periodice efectuate
de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile
naţionale;
b)unor verificări speciale, efectuate de persoane competente, în conformitate cu
legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, de fiecare dată când s-au produs
evenimente excepţionale susceptibile să aibă consecinţe dăunătoare asupra
securităţii echipamentului de muncă, cum ar fi modificări ale procesului de
muncă, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare.
(3)Rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate şi puse la dispoziţie
Inspecţiei Muncii la solicitarea acesteia. Ele trebuie păstrate pe o perioadă de
timp corespunzătoare, de exemplu, în funcţie de recomandările sau specificaţiile
producătorului.
(4)Dacă echipamentele de muncă respective sunt utilizate în exteriorul
întreprinderii, acestea trebuie să fie însoţite de o dovadă referitoare la realizările
ultimei verificări.
(5)Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte modalităţile de
efectuare a acestor verificări.
 Echipamente de muncă cu riscuri specifice.
Ergonomia şi sănătatea la locul de muncă
-Dacă utilizarea unui echipament de muncă este susceptibilă să prezinte un risc
specific pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia
măsurile necesare pentru a se asigura că:
a)utilizarea echipamentului de muncă este accesibilă numai lucrătorilor
însărcinaţi cu această atribuţie;
b)pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi întreţinerii trebuie desemnaţi
lucrători cu atribuţii în acest sens.
-Postul de lucru şi poziţia lucrătorilor în utilizarea echipamentului de muncă,
precum şi principiile ergonomice trebuie să fie luate, în mod deosebit, în
considerare de către angajator la aplicarea cerinţelor minime de securitate şi
sănătate.

Informarea lucrătorilor
-Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 5-a a cap. III din Legea nr.
319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să
dispună de informaţii adecvate şi, dacă este cazul, de fişe de lucru referitoare la
echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă.
(1)Informaţiile şi fişele de lucru prevăzute la art. 8 trebuie să cuprindă un număr
minim de date referitoare la securitate şi sănătate privind:
a)condiţiile de folosire a echipamentelor de muncă;
b)situaţiile anormale previzibile;
c)concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienţa acumulată în
urma utilizării echipamentelor de muncă.
(2)Lucrătorii trebuie să fie atenţionaţi în legătură cu riscurile la care sunt expuşi,
echipamentele de muncă din imediata vecinătate a locului lor de muncă, precum
şi asupra modificărilor prevăzute a fi efectuate, în măsura în care aceste
modificări afectează echipamentele de muncă situate în imediata vecinătate a
locului lor de muncă, chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste
echipamente.
(3)Informaţiile şi fişele tehnice trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor vizaţi.

Instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor

-Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 7-a a cap. III din Legea nr.
319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca:
a)lucrătorii însărcinaţi cu utilizarea echipamentelor de muncă să fie instruiţi
adecvat, inclusiv cu privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea
acestora;
b)lucrătorii prevăzuţi la art. 6 lit. b) să fie instruiţi adecvat
-Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor se desfăşoară
potrivit prevederilor secţiunii a 6-a a cap. III din Legea nr. 319/2006.

Protecţia individuală împotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot

-Atunci când riscurile generate de expunerea la zgomot nu pot fi prevenite prin

alte mijloace, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie mijloace individuale
de protecţie auditivă, adecvate şi corect ajustate, pe care aceştia trebuie să le
utilizeze, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpune
Directiva 89/656/CEE şi Directiva 89/391/CEE, în următoarele condiţii:
a) atunci când expunerea la zgomot depăşeşte valorile de expunere inferioare de
la care se declanşează acţiunea, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia
lucrătorilor mijloace individuale de protecţie auditivă;
b) atunci când expunerea la zgomot atinge sau depăşeşte valorile de expunere
superioare de la care se declanşează acţiunea, lucrătorii trebuie să utilizeze
mijloacele individuale de protecţie auditivă;
c) mijloacele individuale de protecţie auditivă trebuie să fie alese astfel încât să
elimine sau să reducă la minimum riscul pentru auz.
-Angajatorul trebuie să ia măsuri pentru a asigura folosirea mijloacelor
individuale de protecţie auditivă de către lucrătorii săi.
-Angajatorul răspunde de verificarea eficienţei măsurilor luate în conformitate cu
art. 23 şi 24.
Limitarea expunerii la zgomot
-Expunerea lucrătorului la zgomot, determinată potrivit art. 6, nu trebuie să
depăşească, în nici un caz, valorile limită de expunere.
-Dacă se constată expuneri peste valorile limită de expunere, în pofida măsurilor
luate pentru aplicarea prezentei hotărâri, angajatorul trebuie:
a) să ia de îndată măsuri de reducere a expunerii sub valorile limită de expunere;
b) să identifice cauzele expunerii excesive;
c) să adapteze măsurile de prevenire şi protecţie pentru a evita orice recurenţă.

Informarea şi formarea lucrătorilor

-Fără a aduce atingere prevederilor din legislaţia naţională care transpun
Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie să asigure informarea şi formarea
lucrătorilor expuşi la locul de muncă la un nivel de zgomot egal sau
superior valorilor de expunere inferioare de la care se declanşează acţiunea şi/sau
a reprezentanţilor acestor lucrători, privind riscurile generate de expunerea la
zgomot, în special în ceea ce priveşte următoarele:
a) natura acestor riscuri;
b) măsurile luate, în aplicarea prezentei hotărâri, în vederea eliminării sau a
reducerii la minimum a riscurilor generate de zgomot, inclusiv condiţiile în care
se aplică aceste măsuri;
c) valorile limită de expunere şi valorile de expunere de la care se declanşează
acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor,
prevăzute la art. 5 - 7;
d) rezultatele evaluării şi măsurării zgomotului, efectuate în conformitate cu
prevederile art. 8 - 16, însoţite de o explicaţie a semnificaţiei acestora şi a
riscurilor potenţiale;
e) folosirea corectă a mijloacelor de protecţie auditivă;
f) utilitatea şi metoda de depistare şi semnalare a simptomelor deteriorării
auzului;
g) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătăţii şi scopul
acestei supravegheri, în conformitate cu art. 30 - 33;
h) practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a expunerii la
zgomot.
Consultarea şi participarea lucrătorilor
-Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora la
aplicarea prevederilor prezentei hotărâri trebuie să se desfăşoare în conformitate
cu legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE şi
trebuie să se refere, în special, la următoarele:
a) evaluarea riscurilor şi identificarea măsurilor care trebuie luate, prevăzute la
art. 8 - 16;
b) măsurile destinate să elimine sau să reducă riscurile generate de expunerea la
zgomot, prevăzute la art. 17 - 22;
c) alegerea mijloacelor individuale de protecţie auditivă prevăzute la art. 23 lit.
c).

Supravegherea sănătăţii
- (1) Atunci când rezultatele evaluării şi măsurării prevăzute la art. 8 indică un
risc pentru sănătatea lucrătorilor, Ministerul Sănătăţii va emite ordine pentru a
asigura supravegherea adecvată a sănătăţii acestora, în concordanţă cu legislaţia
naţională care transpune Directiva 89/391/CEE.
(2) Actele normative prevăzute la alin. (1), inclusiv cerinţele specificate pentru
fişele medicale şi pentru posibilitatea consultării acestora, vor fi elaborate în
conformitate cu legislaţia şi/sau practicile naţionale.
- (1) Lucrătorii a căror expunere la zgomot depăşeşte valorile de expunere
superioare de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi
protecţia sănătăţii lucrătorilor au dreptul la examenul medical periodic, inclusiv
testarea auzului, efectuat de medicul pecialist/primar de medicina muncii, în
conformitate cu legislaţia naţională.
(2) Dacă evaluarea şi măsurările prevăzute la art. 8 indică un risc pentru sănătatea
lucrătorilor a căror expunere la zgomot depăşeşte valorile de expunere inferioare
de la care se declanşează acţiunea, aceştia au dreptul la control audiometric
preventiv.
(3) Controalele prevăzute la alin. (1) şi (2) au ca obiectiv diagnosticarea precoce
a oricărei pierderi auditive datorate zgomotului şi păstrarea funcţiei auditive.
- (1) Pentru fiecare lucrător care face obiectul supravegherii medicale, în
conformitate cu prevederile art. 30 şi 31, trebuie completat un dosar medical
individual, care trebuie actualizat.
(5) Fiecare lucrător trebuie să aibă acces la dosarul medical individual propriu, la
cererea sa.
- (1) În cazul în care, în urma supravegherii funcţiei auditive, se constată că un
lucrător prezintă o pierdere identificabilă a auzului, medicul de medicina muncii
va aprecia dacă este probabil ca pierderea de auz să fie rezultatul expunerii la
zgomot la locul de muncă.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), medicul de medicina muncii trebuie să
informeze lucrătorul cu privire la rezultatul care îl priveşte personal.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (1), angajatorul trebuie:
a) să revizuiască evaluarea riscurilor realizată conform prevederilor art. 8 - 16;
b) să revizuiască măsurile prevăzute, conform prevederilor art. 17 - 25, pentru
eliminarea sau reducerea riscurilor;
c) să ţină seama de recomandările medicului de medicina muncii sau ale
direcţiilor de sănătate publică privind aplicarea oricărei măsuri necesare pentru a
elimina sau reduce riscurile, în conformitate cu prevederile
art. 17 - 25, inclusiv posibilitatea de a transfera lucrătorul într-un alt loc de
muncă, unde nu există risc de expunere;
d) să organizeze supravegherea sistematică a sănătăţii şi să asigure reexaminarea
stării de sănătate a
celorlalţi lucrători care au suferit o expunere asemănătoare.

Dispoziţii finale
- (1) În cazul în care, datorită naturii activităţii, este probabil ca utilizarea
integrală şi corectă a mijloacelor de protecţie auditivă individuale să conducă la
riscuri mai mari pentru sănătate sau securitate decât neutilizarea lor, se pot acorda
derogări de la prevederile art. 23 lit. a) şi b), art. 26 şi 27.
(2) Derogările prevăzute la alin. (1) se acordă în urma consultării Ministerului
Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu Ministerul Sănătăţii şi cu partenerii
sociali.
(3) Derogările trebuie să fie însoţite de condiţii care garantează, luându-se în
considerare condiţiile speciale, că riscurile rezultate se reduc la minimum şi că
lucrătorii în cauză fac obiectul unei supravegheri sporite a sănătăţii.

Intocmit,