PERSONALITATEA INFRACTORULUI; SITUATIA PREINFRACTIONALA

MECANISMUL TRECERII  LA   ACT

         

C.Radulescu – Motru sustinea ca stiinta obiectiva a personalitatii pune

originea personalitatii in structura psiho-sferei adica in structura vietii omenirii
intregi, iar nu in individual omenesc izolat. Individul omenesc izolat desavarseste
personalitatea; structura personalitatii insasi incepe cu omenirea.

Atitudinea dinamica ce caracterizeaza comportamentul uman este legata 

de modul de manifestare a personalitatii fiecarui individ. Insusirile native sunt
diferite de la individ la individ si raspund unor necesitati a caror sursa este
mediul social. 

Societatea prin mijloacele procesului educativ-instructiv determina un

anumit ideal de personalitate, cu functii primordiale care va urmari anumite
aptitudini, insusiri, interese, motivatii, opinii, necesare atat pentru existenta
individului cat si pentru viata sociala.

Personalitatea infractorului reprezinta o categorie psihologica complexa

care cuprinde notiunea psihosociala de personalitate si n 818c29i otiunea
juridico-penala a infractorului.

Personalitatea infractorului este o notiune mult mai cuprinzatoare decat

cea juridico-penala si include ansamblul trasaturilor, insusirilor si calitatilor
persoanei care a comis o infractiune, exprimand in acelasi timp relatia dintre
individualitatea launtrica si esenta sociala a infractorului. Cunoasterea acestor
trasaturi in ansamblul lor poate clarifica cauzele manifestarii antisociale a
individului, gradul de pericol social pe care il prezinta pentru societate si
modalitatea de reinsertia sociala a individului.
 Personalitatea este un concept operational de ordin descriptiv
constituindu-se in rezultatul unui proces de adaptare a fiintei umane la lume, cu
scop de conservare si dezvoltare.

Teoriile psihiatrice si psihologice pleaca in explicarea  comportamentului

criminal de la factorii biologici si situationali, incercand sa se argumenteze faptul
ca comportamentul criminal isi are originea in principal in personalitatea
criminalului, in biologia sau in situatia lui sociala.

Evident structura psihologica a individului nu poate fi inteleasa fara

infrastructura biologica.  Adaptarea la lume si societate a omului cu scop de
conservare si dezvoltare depinde intr-o masura considerabila de factorul biologic
a individului care vine in completarea factorului psihologic. Rezulta  in mod clar
legatura dintre biotip si componentele personalitatii, aptitudinile, temperamentul
si caracterul.

Aptitudinile sunt sisteme operationale stabilizate, superior dezvoltate si de

mare eficienta; aptitudinile de baza sunt mostenite iar cele superioare sunt
dobandite in procesul invatarii si perfectionarii individuale.

Temperamentul exprima gradele de activare a energiei biopsihice;

componenta comportamentala poate fi consideerat ca element explicativ in
etiologia crimei. Modul de manifestare concreta a temperamentului depinde de
masura in care el este reglat si stapanit de caracter.

Caracterul reprezinta un ansamblu de insusiri care se manifesta in timp ,

constant si durabil in faptele de conduita ale individului.

Personalitatea umana nu este doar consecinta ereditatii, interactiunile

dintre individ si mediu  se rasfrang aupra componentelor personalitatii.
 Individul isi modeleaza personalitatea in timpul procesului de invatare si
interiorizare a complexului socio-cultural pe care il promoveaza societatea.
Socializarea va defini si forma  un tip de personalitate unic si original, durabil si
predictibil, un ansamblu de atitudini, actiuni si opinii care sunt compatibile cu
modelul cultural si social al societatii respective. Personalitatea umana este
produsul timpului in care individul traieste, timp ce se reflecta la nivelul
constiintei, actionand constructiv sau distructiv asupra sa.

Din punct de vedere criminologic cea mai importanta componenta a

personalitatii umane este caracterul care odata descifrat si valorificat poate avea
un rol special in prevenirea si combaterea fenomenului infractional dar si in
tratamentul si resocializarea infractorilor.

Pe toata durata procesului de maturizare biologica si sociala individul isi

formeaza propria personalitate, socializarea avand un impact pozitiv sau negativ 
ca urmare a existentei unui ansamblu de factori  sociali care determina sau
favorizeaza orientarea antisociala a personalitatii.

Dezorganizarea sociala, conditiile economice precare, conflictele culturale

sunt elemente cu un impact major  asupra criminalitatii ca si fenomen social.

Personalitatea comportamentului antisocial se formeaza in aceleasi sfere

ale vietii sociale: familie, scoala, etc. ca si personalitatea non-delicventa. Ceea ce
face diferenta dintre cele doua tipuri de personalitate este continutul informatiei
primare si valoarea acordata acesteia.

Atunci cand informatia primita este perturbanta individul este impiedicat in

a asimila sistemul de valori si norme promovat de societate, valorile reale sunt
estompate si falsificate, antivalorile primand in aceasta situatie.
 Atunci cand subiectul este tanar informatia perturbatoare va modifica
structura personalitatii, in special la nivelul caracterului, fapt ce se va reflecta in
acte minore de conduita care cu timpul degenereaza in acte infractionale.

Orientarea antisociala a personalitatii nu se formeaza dintr-o data; este un

proces de durata pe parcursul caruia individual inmagazineaza informatii,
asimiland cu precadere informatii perturbatoare care provin din mediul social,
ceea ce il impiedica pe individ sa asimileze sistemul de norme si valori promovate
de societate.

Puterea de modelare a personalitatii individului de catre o informatie

perturbanta este in relatie directa cu trasaturile de caracter ale subiectului. Un
individ cu trasaturi negative de character este mai sensibil la informatiile
perturbante, in timp determinand orinetarea antisociala a acestuia .

Asupra formarii personalitatii individului stiinta criminologiei se indreapta

in special asupra familiei, scolii si locului de munca.

Individul ia cunostiinta inca de la nastere cu lumea inconjuratoare, va

dezvolta  progresiv  raporturile sale familiare apoi scolare si profesionale.

Rolul familiei in structura sociala permite indeplinirea a doua functii

sociale:

-         socializarea primara a copiilor pentru a deveni membrii ai societatii;

-         stabilizarea personalitatii adultilor;

Socializarea primara cuprinde aspecte legate asimilarea valorilor si

normelor sociale prin intermediul contactelor sociale primare si experienta de
viata a copilului, iar stabilizarea personalitatii adultului presupune trecerea de la
socializarea primara la socializarea continua in cadrul relational determinat de
pozitia sociala.

Climatul conjugal, calitatea relatiilor dintre soti pe de o parte si dintre copil

si cuplu parintesc au o importanta deosebita in formarea personalitatii copilului.
Modelul comportamental al parintilor influenteaza fara indoiala personalitatea
copilului.

Un rol important in cadrul relatiei parinte-copil il constituie educatia sau

stilul educativ. Atunci cand acest stil este intelingent, rational, echilibrat, care se
bazeaza pe o cunoastere a vietii copilului de catre parinte sip e transmiterea unei
imagini exacte asupra realitatii ce-l inconjoara reprezinta o premise fundamentala
pentru formarea unei personalitati armonioase.

Cercetarile  au demonstrate ca majoritatea minorilor delincventi provin din

medii familiale in care educatia este caracterizata prin indiferenta sau autoritate.

Aceleasi consecinte vor aparea si in cazul unui stil educativ permisiv

excesiv de tolerant.

Este unanim acceptat faptul ca individul pentru a se forma trebuie sa

plece din familie si sa se adapteze lumii exterioare. In acest sens faza esentiala
va fi trecerea prin mediul scolar, situatie in care copilul se gaseste pentru prima
oara in fata unei autoritati si a unui grup de indivizi exteriori familiei.

Legatura dintre criminalitate si nivelul de instruire si educatie este extrem

de importanta, persoanele cu un volum redus de cunostinte cu lipsuri
educationale evidente care nu au o reprezentare exacta asupra valorilor si
normelor sociale nu vor fi capabile sa discearna binele de rau, liciul de ilicit. O
pregatire scolara precara, un nivel redus al cunostiintelor, un anturaj
necorespunzator reprezinta cai sigure spre delincventa.
 Cadrul profesional este acela in care procesul de socializarea a individului
se finalizeaza.

Esecul ca si reusita profesionala intra in predispozitia psihica si psihologica

avand un rol fundamental in netezirea personalitatii umane.

Un esec il poate dezechilibra pe individ, in timp ce o reusita il poate

propulsa in randul indivizilor preocupati in consolidarea unei educatii sociale
solide.

Enirco Ferri a fost unul dintre primii tereticieni care a evidentiat faptul ca
mediul poate influenta intr-o foarte mare masura criminalitatea. Criminologia
incearca sa indentifice formele si procedeele prin care mediul actioneaza asupra
formarii personalitatii individului.

Din mediile care pot influenta criminalitatea enumeram mediul familial si

scolar, mediul de lucru, de locuit, de viata curenta, bandele de adolescenti, etc.

Savarsirea unei fapte antisociale presupune atat existenta unui anumit tip
de personalitate cat si a unei situatii concrete de viata intrucat actul infractional
este raspunsul pe care individual orientat antisocial il da unei situatii
determinate.